Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Matematica (Calculus)
Analiza Matematica (Calculus)
MATEMATICA
ANALIZA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
7
15
21
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
37
42
48
54
3 S
iruri de functii. Functii elementare
3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . .
3.2 Siruri si serii de functii . . . . . . . .
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . .
3.4 Serii de puteri, functii elementare . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
67
67
72
86
95
.
.
.
.
.
.
107
. 107
. 112
. 126
. 135
. 141
. 152
4 Functii diferentiabile
4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . .
4.2 Derivate partiale si diferentiala
4.3 Diferentiala functiei compuse .
4.4 Extreme locale . . . . . . . . .
4.5 Functii implicite . . . . . . . .
4.6 Extreme cu legaturi . . . . . .
5 Integrale improprii si cu
5.1 Notiuni teoretice . . .
5.2 Integrale improprii . .
5.3 Integrale cu parametri
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
parametri
161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M
asur
a si integral
a
6.1 Notiuni teoretice . . . . . .
6.2 Functii integrabile . . . . .
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . .
6.4 Operatori pe spatii Hilbert
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
181
. 181
. 192
. 201
. 213
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
267
. 267
. 269
. 274
. 281
Introducere
Aceasta lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matematica tinute de autor studentilor anilor nt
ai ai Facult
atilor de Automatica
si Electronica din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este structurata n zece capitole, continand exercitii rezolvate care acopera programa
cursului de analiza din primul si al doilea semestru. In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sectiune teoretica ce contine principalele notiuni si rezultate necesare rezolvarii exercitiilor. Desigur, pentru ntelegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentar
a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza studentilor din
nvatamantul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliografia de
la sfarsit, ndeosebi lucrarile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda consultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
Capitolul 1
Serii de numere
1.1
Notiuni teoretice
Relatii
Daca M este o multime arbitrara nevida, orice submultime M M se
numeste relatie pe M . Se noteaza xy daca (x, y) .
Relatia se numeste:
reflexiva daca xx, x M ;
simetrica daca xy yx;
antisimetrica daca xy si yx x = y;
tranzitiva daca xy si yz xz.
O relatie se numeste relatie de ordine daca este reflexiva, antisimetric
a si
tranzitiva.
Relatia de ordine (pe multimea M ) se numeste totala (sau se mai spune
ca multimea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezult
a xy
sau yx.
In cele ce urmeaza (M, ) este o multime total ordonata, iar X este o
submultime nevida a lui M . Un element a M se numeste majorant al
multimii X daca x a, x X. Dac
a multimea majorantilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Multimea X se numeste minorata daca multimea minorantilor sai este nevida.
Multimea X se numeste marginit
a daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submultime majorata a lui M , atunci un element M se
numeste marginea superioara a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. daca x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevida si majorata a lui R are o margine superioara n R.
x daca x 0
Modulul unui numar real x R este |x| =
x daca x < 0
Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operatiile
(a, b) + (c, d) = (a + b, c + d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad + bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identific
and perechile
de forma (a, 0) cu num
arul real a, orice num
ar complex z C se scrie
z = a + ib, a, b R; prin calcul direct se obtine i2 = 1.
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z = 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometrica a lui z este z = |z|(cos + sin ).
S
iruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N R(respectiv C);
notatia uzuala este x(n) = xn , n N .
Daca : N N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un numar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N () N astfel nc
at n N (), |xn a| < .
In acest caz, numarul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn .
n
Daca exista, limita este unica.
Un sir este convergent daca si numai daca orice subsir al sau este convergent.
S
irul xn (de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel ncat |xn | M, n N .
S
irul xn de numere reale se numeste monoton daca n N, xn xn+1
(crescator), sau n N, xn xn+1 (descrescator).
Orice sir convergent este marginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urmatorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si marginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (sup xn ), iar daca sirul este descrescator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf xn ).
Un sir xn se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N () N astfel nc
at n, m N (), |xn xm | < .
Multimea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent
a):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Multimea numerelor rationale nu are aceasta proprietate:
10
k=1
xn se numeste convergent
a daca sirul sn este sir convergent;
un si
convergenta daca si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
n0
zn =
1
.
1z
11
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
1 z n+1
, z = 1.
1z
zk =
k=0
1
1
1
1
1
+ + ... + n 1 + + ... + n
2
3
2
2
2
1
+
2
1 1
+
3 4
2n1 + 1
1 1 1 1
+ + + +
5 6 7 8
1
2n1 + 2
+ ... +
1
2n
+ ...
1
1
1
1
n
+ 2 + 4 + ... + 2n1 n = 1 + .
2
4
8
2
2
Fie acum > 1; este suficient sa arat
am ca sirul sumelor partiale este
marginit (fiind crescator, rezulta convergent). Pentru orice n N avem
inegalitatile:
1+
s2n 1 = 1 +
+
1
1
+
2
3
1
1
1
1
+ + +
4
5
6
7
2(n1)
1+2
=1+
1
+ (n1)
+ ... + n
2 1
2
+1
+ ...+
1
1
1
1
+ 4 + 8 + ... + 2n1 (n1) =
2
4
8
2
1
+ ... +
21 22(1) 23(1)
De aici rezulta ca sirul sn este marginit.
1
2(n1)(1)
21
.
21 1
12
Criterii de convergent
a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
a. Daca seria
un este convergent
a, atunci si seria
vn este convergent
a.
b. Daca seria
vn este divergent
a, atunci si seria
un este divergent
a.
un este divergent
a.
un este convergent
a.
un este convergent
a.
un este divergent
a.
13
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
b. Daca > 1, atunci seria
un este divergent
a.
n
un < c, n n0 ,
un
lim n
1 = .
n
un+1
un este divergent
a.
ln u1n
= .
n ln n
un este divergent
a.
8. Criteriul condens
arii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
un si
2n u2n
au aceeasi natura.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
an =
Atunci seria
f (t)dt.
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
14
an un
k=1
este convergenta.
Convergent
a condit
a
ionat
O serie convergenta
un se numeste neconditionat convergent
a daca penn
u(n) este de
un+1
< k < 1, n N . Daca S
un
un , iar sn =
nN
|S sn | <
k=0
k
un .
1k
Aproximarea
sumelor seriilor alternate
Fie
(1)n un o serie alternata convergent
a, si fie S suma sa.
nN
Daca Sn =
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2
15
S
a se studieze natura urm
atoarelor serii cu termeni pozitivi definite de sirul xn (exercitiile 1-30):
1. xn =
Solutie
3n
3n + 1
1
Seria diverge; se aplica criteriul necesar: lim xn =
= 0.
3
n
e
1
2. xn =
n!
Solutie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparatiei:
xn
1
, n 4.
2n
1
3. xn =
.
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria conn
verge.
3
n+1 3n
4. xn =
,aR
na
Solutie
1
lim n xn = lim n
.
3
3
n
n
a
2
n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
Alegand = a + 23 , se obtine limita 13 (finita si nenul
a) si deci, conform criteriului de comparatie la limita, seria este convergent
a daca si numai daca
a > 13 .
5. xn =
na
,a R
n+1 n
Solutie
Se amplifica cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
6. xn =
Solutie
n ln 1 +
1
n
1
Se compara la limita cu ; seria este divergent
a.
n
16
1
1
7. xn = ln 1 +
3
n
n +1
Solutie
1
Se compara la limita cu 2 .
n
1
1
8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n
n
Solutie
1
Se compara la limita cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 32 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergent
a.
n
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
Aplicam criteriul lui D Alembert:
xn+1
n
= lim
n xn
n n + 1
lim
a
n
2n
1
< 1,
e2
n+1
n
,a R
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
xn+1
n
= lim a
n xn
n
n+1
lim
a
e
xn
lim n
1 = lim n
n
n
xn+1
=n
1
1+
n
1+
1
1
1 = lim
e
e n
1
1 =
e
n
1
n
1
n
(1 + x) x e
(1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)]
e
lim
= lim
= ;
2
x0
x0
x
x
2
17
(n!)2
(2n)!
Solutie
Seria este convergenta; se aplica criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)
13. xn = (2n + 1)
, a Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
xn+1
(2n + 3)(a n)2
lim
= lim
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn
n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn
se obtine: lim n
1 = 4a + 3. Daca a > 12 , atunci seria conn
xn+1
2
verge; daca a < 12 , seria diverge; daca a = 12 , atunci xn = 2n+1
si deci
seria diverge.
14. xn =
n!
, a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim n
xn
a+n+1
1 = lim n
1 = a,
n
xn+1
n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonica (divergent
a).
1 3 5....(2n 1)
15. xn =
.
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegenta (criteriul Raabe-Duhamel).
16. xn =
1 3 5....(2n 1)
1
2 4 6...2n
2n + 1
Solutie
Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent
a.
17. xn = 1
3 ln n
2n
18
Solutie
Criteriul radacinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln n n
ln(1 3 2n
)
3
= ,
n
ln n
2
lim
n+1
3n + 1
an + 1
bn + 1
1 n
na
nan
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul rad
acinii.
19. xn =
, a > 0, b > 0
Solutie
Aplicand criteriul rad
acinii se obtine:
a
lim n xn = .
n
b
Daca a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. xn =
daca n par
daca n impar
,a>0
Solutie
1 cos n
n ln(n + 1)
2 sin 2n
2 2n
1
xn =
=
<
< 2 , deci seria converge.
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n
2 sin2
22. xn =
2n
ln n ln(1 + n1 )
n
19
ln
n2
ln n
ln n
1
ln n
ln(ln n)
= lim
ln(ln n)
2
ln n
= 2,
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n)
(ln(ln n))2
= lim
= 0,
n
n
ln n
ln n
deci seria diverge.
lim
24. xn = n n 1.
Solutie
n 2
1
dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n
x ln x
1
n ln2 n
Solutie
Seria converge (se aplica criteriul integral).
27. xn =
an (n!)2
,a > 0
(2n)!
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
xn+1
a(n + 1)2
a
=
.
xn
(2n + 1)(2n + 2)
4
20
Rezulta ca pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplica criteriul Raabe-Duhamel:
lim
xn
(2n + 1)(2n + 2)
1
1 = lim n
1 = ,
2
n
xn+1
4(n + 1)
2
a(a + 1)...(a + n 1)
(c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
Se aplica criteriul raportului:
lim
xn+1
a+n
= lim
(c 2) = c 2,
n
xn
b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplica criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, daca b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergenta (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergent
a pentru orice
n 2
ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n
n
Solutie
Aplicand criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
1
cu seria
.
+1
n n
21
1.3
S
a se studieze convergenta si absolut convergenta seriilor definite
de sirul xn (exercitiile 31-50):
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergenta (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
32. xn =
n1
1
2n
daca n impar
daca n par
Solutie
Sa observam mai ntai ca nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
an =
1
n
1
2n
dac
a n impar
dac
a n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este divergenta, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesara. Sirul sumelor partiale are un subsir divergent:
s2n
1
1
= 1 + + ... +
3
2n 1
1
1
1
+ 4 + ... + 2n
2
2
2
2
n12
1
n3
daca
daca
n impar
n par
Solutie
Seria este absolut convergenta
.
dac
a n impar
nu este descrescator,
dac
a n par
ceea ce arata ca criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei
serii alternate.
Pe de alta parte, sirul an =
1
n2
1
n3
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergenta: se aplica criteriul necesar.
22
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternata:
.
n + n2 + 1
| sin(nx)|
sin2 (nx)
1 cos(2nx)
=
, n N .
n
n
2n
cos(2nx) =
.
sin x
| sin x|
k=1
Rezulta ca si seria
2
2
sin(kx) =
.
sin 2
| sin x2 |
k=1
sin nx
37. xn =
, x R, R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x = k, k Z. Daca 0,
23
1
38. xn = (1)n n n sin
n
Solutie
Seria nu este absolut convergenta (se compara la limita cu seria armonica).
1
Seria este alternata; vom demonstra ca sirul an = n n sin este descrescator
n
la 0, deci seria converge.
Evident an 0; pentru a arata ca an este descrescator (ncep
and de la un
1
1
rang suficient de mare), fie functia f (x) = x x sin . Calculam
x
1
f (x) = x x 2 (1 ln x) sin
1
1
cos
.
x
x
sin 1 1 ln x
1
1
cos = 1 + lim 1 x
= 1,
x
x
x
x
x
deci f (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
Seria este absolut convergenta:
|n(2 + i)n |
|xn | =
=n
3n
5
3
1
n+i
Solutie
Seria este divergenta;
xn =
1
ni
n
1
= 2
= 2
i 2
.
n+i
n +1
n +1
n +1
24
n
1
si
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
2
+1
n
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
Seriile
n2
41. xn =
Solutie
(n + i) n
1
; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
zn
42. xn =
,z C
n
Solutie
Daca |z| < 1, atunci seria este absolut convergent
a (cu criteriul raportului).
Daca |z| > 1, atunci seria este divergent
a, deoarece xn nu converge la 0.
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
xn =
eint
cos(nt)
sin(nt)
=
+i
.
n
n
n
1
1
+ i(1)n ln 1 +
2
n
n
25
Solutie
Seria este convergenta deoarece seriile:
1
1
n
sin 2 si
(1) ln 1 +
n
n
n
sunt convergente (se aplica criteriul de comparatie la limita cu n12 si, respectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent
a (se aplica
criteriul de comparatie la limita cu n1 pentru seria modulelor).
a + (1)n n
46. xn =
,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergent
a dar nu este absolut convergent
a. Daca
a = 0, atunci seria este divergent
a.
a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergent
a pentru orice a R. Daca b = 0,
atunci seria este convergenta dar nu este absolut convergent
a a R.
48. x2n1 =
Solutie
1
1
si x2n =
n+11
n+1+1
(x2n1 + x2n ) =
n1
n1
1
1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3
5
Solutie
Seria este absolut convergenta:
n1
50. x2n1 =
|xn | =
n1
1
3n1
1
1
si x2n =
5n 3
5n 3
n1
5n
Solutie
Seria este convergenta dar nu absolut convergent
a:
(x2n+1 + x2n ) =
n1
n1
1
1
5n 3 5n 1
2
.
(5n 3)(5n 1)
26
1 1 1
= 1 + + ... sa se permute
n
2 3 4
n1
ordinea termenilor astfel nc
at sa se obtin
a o serie convergent
a dar cu o alta
suma.
Solutie
(1)n+1
Seria
este convergent
a si suma sa este un num
ar nenul S > 0.
n
n1
Mentionam ca suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urmator. Fie deci:
51. In seria convergent
a
(1)n+1
1 1 1
+ + ... = S
2 3 4
1 1
1+ +
2 2
1
1 1
+
3
4 4
1
1 1
+ +
5
6 6
1
+ +
7
1 1
1
1
1
1
3
+
+ +
+
+ ... = S.
8 8
9
10 10
11
2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1+
1 1 1 1 1 1
1
3
+ + + +
.... = S,
3 2 5 7 4 9 11
2
(1)k
k=0
k!
= 0, 36805.
27
(1)n
, = 102 .
n3 n
Solutie
3
1
= 0, 06725.
3 n
n
k=2
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
k0
S sn =
k!
, atunci
1
1
1 1
+
+ ...
< 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)!
n! n
deci S 2, 7166.
1
55. xn =
, = 104
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evaluam:
xn+1
1
1
=
< = k, n 2,
xn
2n + 2
6
k
1 1
=
< 104 n = 5.
1k
n!2n 5
5
1
Aproximarea ceruta este S s5 =
= 1, 146463..
2
k k!
k=1
1
56. xn = 4
, = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
deci S sn xn
xn+1
=
xn
n
n+1
1
1
<
= k, n 3.
(2n + 1)(2n + 2)
56
k
1
xn ; din conditia:
1k
56
k
1
xn
= xn < 106 ,
1k
56
rezulta n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
Rezulta S sn xn
28
Capitolul 2
Notini teoretice
Spatii metrice
Fie X o multime nevida; o aplicatie d : X X R se numeste distant
a
(metrica) pe X daca:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
Daca Y X este o submultime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspatiu
metric indus.
Un sir xn X se numeste convergent daca exista a X astfel nc
at
> 0, n N cu proprietatea d(xn , a) < , n n .
30
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
iar bila nchisa de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = {x X | d(x, a) r}.
O submultime D X se numeste deschis
a daca a D, r > 0 astfel
ncat B(a, r) D.
O submultime F X se numeste nchis
a daca X \ D (complementara)
este multime deschisa.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a multimilor nchise:
F este nchisa daca si numai daca pentru orice sir convergent xn F rezult
a
lim xn F .
n
O submultime M X se numeste marginit
a daca exista a X si r > 0
astfel ncat M B(a, r).
O multime K X se numeste compact
a pentru orice familie de
a dac
multimi deschise (Di )iJ cu proprietatea
Di K, I J, I finita astfel
ncat
iI
iJ
Di K.
31
2.1. NOT
INI TEORETICE
32
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
kn
d(x0 , x1 ), n N.
1k
d2 (x, y) =
|xk yk |2 ,
k=1
cu notatii evidente.
33
2.1. NOT
INI TEORETICE
e. Fie 2 (N ) = {x : N R |
|x(n) y(n)|2 .
j=1
|xj yj |.
34
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
n
x 2 =
|xj |2 .
j=1
nZ
Facem precizarea ca daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
dup
a Z, atunci seria
nZ
an este convergent
a daca seriile
n=
an si
n=1
an
nZ
|x(n)|
n=0
|x(n)|p < }.
nZ
35
2.1. NOT
INI TEORETICE
Spunem ca seria
xn este convergent
a la x X (numit n acest caz
nN
nN
k=1
xk converge la x. Seria
tive)
nN
xn este convergent
a. Cu o demonstratie aseman
atoare celei de
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spatiu Banach orice serie
absolut convergenta este convergent
a, reciproca fiind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, ) si (Y, ) doua normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniara (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicatia T este si
continua.
Multimea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operatiile uzuale:
(T + S)(x) = T (x) + S(x), ( T )(x) = T (x), C, x X,
multimea L(X, Y ) este spatiu vectorial.
36
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
37
2.2. SPAT
II METRICE
Numarul r(T ) = sup{|| | (T )} se numeste raza spectrala a operatorului T ; evident, r(T ) T si, n plus, are loc formula razei spectrale:
1
r(T ) = lim T n n .
n
Submultimea:
p (T ) = { (T ) | operatorul I T nu este injectiv}
se numeste spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).
Daca p (T ), atunci exista x X, x = 0, astfel nc
at T x = x. In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Daca X este un spatiu Banach finit dimensional, (C n sau Rn ) atunci
spectrul coincide cu multimea valorilor proprii si
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
unde, PT este polinomul caracteristic al operatorului T .
2.2
Spatii metrice
2 (|x|2 + |y|2 ),
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezulta:
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
38
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
2. Sa se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile Rn si C n .
n
Fie sirul de numere rationale xn = 1 + n1 . Se stie ca n R sirul xn este
convergent la e R \ Q. Rezulta ca xn este sir Cauchy n R, deci si n
Q; daca xn ar fi convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradictie.
5. Multimea lui Cantor
Notam cu I0 intervalul [0, 1]. Eliminam din I0 intervalul din mijloc, ( 13 , 23 )
si notam
1
2
I1 = 0,
,1
3
3
1
2 3
6 7
8
I2 = 0,
,
,
,1 .
9
9 9
9 9
9
39
2.2. SPAT
II METRICE
Solutie
a. Multimea C este marginita (inclusa n [0, 1]) si nchis
a (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezulta:
C
3k + 1 3k + 2
,
3m
3m
= , k, m N.
6 .
3k+1 3k+2
3m , 3m
daca m
lim xm = a (n Rn ) lim xm
n R), k {1, 2, ..., n}.
k = ak (
Solutie
Se aplica inegalitatile:
|xm
j aj | d2 (xm , a)
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
d1 (f, g) =
k=1
b
a
|xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
|f (x) g(x)|dx
b
a
40
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
.
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
Pentru a arata ca reciproca este falsa, fie sirul fn (x) =
8. Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie A X; sa se demonstreze ca spatiul metric indus (A, d) este complet daca si numai daca A este
submultime nchisa n X.
Solutie
Se foloseste caracterizarea cu siruri a multimilor nchise. Presupunem mai
ntai ca A este nchisa. Daca xn A este un sir Cauchy (n X), atunci exista
(deoarece X este complet) x X astfel nc
at xn x. Dar A este nchis
a,
deci x A. Implicatia invers
a o las
am ca exercitiu.
9. a. Sa se demonstreze ca aplicatia
d : R R [0, ), d(x, y) = |arctgx arctgy|, x, y R,
este distanta pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie
a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. S
irul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:
n m
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
d(xn , a) = |arctg n arctg a| =
contradictie.
n a
arctg 1 = 0, a R,
= arctg
1 + na
a
41
2.2. SPAT
II METRICE
11. In spatiul metric (R2 , d2 ) consideram submultimile:
A = {(x, y) R2 | 0 < x2 + y 2 1},
B = {(x, y) R2 | 1 x2 + y 2 2},
D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 < 1, x > 0, y > 0},
E =
{(x, y) R2 | ax + by+ c = 0, a, b, c R constante fixate},
1
2
F =
n , 1 R | n N , G = F {(0, 1)}.
x, sin
1
x
R2 | x (0, 1]
1 1
Dn = ,
, n N .
n n
Atunci
n1
1
1
Fn =
,1
, n N .
n
n
Atunci
n1
Fn = (0, 1).
42
2.3
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Teorema contractiei
1
| ln x ln y| sup
ce c
|x y|
1
|x y|, x, y R.
e
43
este echivalenta cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este contractie pe X. Derivata
2
2
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25
. Sirul aproximatiilor
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2
;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
kn
1
2
|xn | <
|x0 x1 | =
,
1k
3
25
deci x3 = f 16
65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
4
x(0,1)
mai ncet n acest caz, x6 .
16. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singura solutie reala (0, 1) si este echivalent
a cu x = f (x),
2
1
unde f (x) = x + 12
este contractie pe [0, 1], cu factorul de contractie
2
k = 169
.
17. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x5 + x 15 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singur
a solutie reala (1,2). Scriem ecuatia sub forma
echivalenta x = 5 15 x; aplicatia f (x) = 5 15 x este contractie pe [1, 2]
1
cu factorul de contractie k =
.
5
4
5
14
18. Fie a (0, 101 ). Sa se construiasca un sir al aproximatiilor succesive pentru solutia din (0, 1) a ecuatiei xex = a.
Solutie
Scriem ecuatia sub forma x = (x), cu (x) = aex . Atunci : [0, 1] [0, 1]
este o contractie (cu factorul a).
19. Ecuatia lui Kepler Sa se construiasca un sir care converge la
(unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m, q (1, 1), m R.
44
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Solutie
Functia f : R R, f (x) = q sin x + m este contractie:
sup |f (x)| = q < 1,
xR
qn
|x1 x0 |.
1q
a2 + b2
=
a
b
sin x +
cos x + c =
a2 + b2
a2 + b2
a2 + b2 sin(x + ) + c,
cu
R bine ales. Rezulta ca aplicatia f este contractie daca si numai
daca a2 + b2 < 1; daca aceasta ipoteza este adevarat
a, atunci un sir al
aproximatiilor succesive este (de exemplu)
x
=
0,
x
0
n+1 = f (xn ). Eroarea
n
a2 + b2
45
k=1
aik xk + bi , 1 i n ?
Solutie
Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 si 2) si
fie
T : R R , T (x1 , x2 , .., xn ) =
n
a1k xk + b1 , ...,
k=1
ank xk + bn .
k=1
2
n n
d2 (T (x), T (y)) = ||
aik (xk yk )
i=1
k=1
n n
n n
||
a2ik
(xk yk )2
= ||
a2ik d2 (x, y).
i=1
k=1
k=1
i=1 k=1
1
n n
Deci T este contractie daca si numai daca ||
a2ik .
i=1 k=1
b
a
46
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
U : C([a, b]) C([a, b]), (U )(x) =
= sup |
x[a,b]
|| sup
b
a
x[a,b] a
|| K
unde, am notat K =
sup
(x,y)[a,b]2
|(y) (y)|dy,
1 (x) = (U 0 )(x) =
2 (x) = (U 1 )(x) =
= f (x) +
b
a
b
a
K(x, y)
= f (x) +
b b
a
b
a
0 (t)
b
a
47
b
a
b
a
.........................................
Kn (x, y) =
b
a
n1
Fie R(x, y, ) =
n0
(x) = f (x) +
R(x, y, )f (y)dy.
25. S
a se determine R astfel nc
at ecuatiei
(x) =
xy(y)dy + x2
1
0
K3 (x, y) =
In general, Kn =
1
3n1
1
1
0
xt2 ydt =
1
xt2 ydt = xy,
3
1
xy.
32
xy. Rezulta:
R(x, y, ) =
n0
xy =
3xy
,
3
48
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
3xy
y 2 dy = x2 +
3
x.
4(3 )
2
|f (x)f (x)| < k(f (x)) , x [a, b]. Dac
a aceasta conditie este ndeplinit
a,
f (xn1 )
atunci sirul aproximatiilor succesive este xn = xn1
. Geometric,
f (xn1 )
xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f
n punctul (xn1 , f (xn1 )) cu axa Ox. Intr-adev
ar, ecuatia tangentei este
y f (xn1 ) = f (xn1 )(x xn1 ) si pentru y = 0 se obtine xn .
27. Fie a > 0 si p N . Sa se aplice metoda lui Newton pentru a
f (x)
1
Fie f (x) = xp a si g(x) = x
=
(p 1)x + ax1p . Aplicatia g
f (x)
p
este contractie pe un interval care contine p a:
|g (x)| =
p 1
p1
1 axp <
< 1 , x >
p
p
a
.
2
2.4
Functii continue
x[ x1 ], x (0, 1]
1,
x=0
49
2.4. FUNCT
II CONTINUE
unde, [a] este partea ntreaga a num
arului a R.
Solutie
Din dubla inegalitate:
x
1
1
1 < f (x) x , x (0, 1],
x
x
x sin x1 , x = 0
0, x = 0
50
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
1
1
1 2,
n
n
= 2 arctg
n 1
1
n2
51
2.4. FUNCT
II CONTINUE
S
a se studieze continuitatea urm
atoarelor functii n origine
(exercitiile 35-47):
35. f (x, y) =
Solutie
lim f (x, y) =
x2 y
,
x2 +y 2
(x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
x2 y
lim
2
2
(x,y)(0,0) x +y
(x,y)(0,0)
xy
,
x2 +y 2
(x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin , obtinem:
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
xy
2 sin cos
=
lim
= sin cos ,
0
2
(x,y)(0,0) x2 + y 2
lim
x2 y
,
x4 +y 2
(x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
x2 y
lim
a:
4
2 nu exist
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Daca (xn , yn )
Atunci
38. f (x, y) =
x2 y 2
,
x2 +y 2
1
(x2 + y 2 ) sin xy
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exista.
(x,y)(0,0)
39. f (x, y) =
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy
a
x2 + y 2 rezult
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0,
52
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
12
x
2
y 2 +e x2
ye
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
lim f (x, y) nu exista; daca (xn , yn ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n
(x,y)(0,0)
1
f (xn , yn ) ,
2
1
iar daca (xn , yn ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n2
41. f (x, y) =
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
f (xn , yn ) 0.
1
xy
3 2
y
sin xx2 +y
(x, y) = (0, 0)
2,
0, (x, y) = (0, 0)
3 2
f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
x3 y 2
x2 +y 2
x2 +y 2 +11
lim
(x,y)(0,0)
x3 y 2
= 0, deoarece
x2 + y 2
x3 y 2
2
|x3 |,
x + y2
x2 +y2
Solutie
lim f (x, y) =
43. f (x, y) =
y
sin xx2 +y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
x2 +y 2
x2 +y 2 +11
x2 y 2 +11
f (x, y) =
=
x2 +y 2
lim
(x,y)(0,0)
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
x2 y 2 +11
x2 +y 2
x2 y 2
= 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
lim
53
2.4. FUNCT
II CONTINUE
deci functia este continua.
1
e x2 +y2
, (x, y) = (0, 0)
44. f (x, y) =
x4 +y 4
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
t0+
e t
tn
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
= 0, n N , rezulta
(1 + x2 y 2 )
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
(1 + x2 y 2 )
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0, deci
1
x2 +y 2
lim
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
(1 + x y )
2 2
1
x2 +y 2
1
x2 y 2
x2 y 2
x2 +y 2
= 1,
x2
,
x2 +y 2 +z 2
Solutie
Folosind coordonatele sferice:
(x, y, z) = (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
(x,y,z)(0,0,0)
2 (sin2 cos2 )
= sin2 cos2 ,
0
2
f (x, y, z) = lim
xz
x2 +y 2
, (x, y, z) Oz
0,
x=y=0
Solutie
Fie (0, 0, zo ) Oz; analizam mai nt
ai cazul zo = 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin , z = z,
54
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
obtinem
lim
(x,y,z)(0,0,zo )
f (x, y, z) =
cos z
= zo cos ,
(,z)(0,zo )
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f (x, y, z) = 0,
2.5
k=1
ck f (tk )
k=1
|ck |.
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functional
a liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| f ,
55
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
ck f (tk ) +
k=1
ck g(tk ) =
k=1
Din inegalitatea:
k=1
|F (f )| =
ck f (tk )
k=1
n
|ck f (tk )|
k=1
|ck |
f , f C[a, b],
k=1
|ck |.
uk+1 uk
tk+1 tk
u k , x = tk
u1 , x [a, t1 )
un , x (tn , b]
u t
uk+1 tk
x + k k+1
, x (tk , tk+1 )
tk+1 tk
ck
F |F (h)| =
ck h(tk ) =
ck
|ck |,
=
|ck |
k=1
k=1
k=1
b
a
f (t)dt.
56
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
(t) f (t) dt
b
a
|(t)| dt.
Solutie
a. Liniaritatea este o consecint
a directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|J(f )| = f (t) dt
a
b
a
|f (t)|dt (b a) f ,
b
b
|J (f )| = (t)f (t) dt
|(t)f (t)| dt f
|(t)| dt
a
a
a
b
a
|(t)| dt.
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
57
=
(t) g(t) dt +
(t) g(t) dt
j=1 j
k=1 k
j=1 j
b
a
|(t)| dt
|(t)| dt 2
>
b
a
k=1 k
k=1 k
|(t)| dt =
|(t)| dt >
|(t)| dt 2 (b a).
b
a
|(t)| dt,
58
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
j=1 xj ej
Rn , au loc inegalitatile:
|xi | x 2 , i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:
T x 2 = T
j=1
j=1
xj ej 2 = xj T ej 2
|xj | T ej 2 nK x 2 , x Rn ,
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
59
deci M = |b|.
b. Demonstram egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) daca si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Banach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezulta ca operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} = C[a, b],
1
0 x
60
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
f (x), x [a, b].
0 x
1
f = f, f C[a, b],
0
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
61
Solutie
a. Liniaritatea este imediata; din inegalitatea:
M f = sup |(x)f (x)| f ,
x[a,b]
1
0 (x)
este corect definita si continua. Rezulta ca operatorul 0 I M este inversabil, inversul sau fiind operatorul de nmultire cu functia 0 :
(0 I M )1 f = M0 f = 0 f, f C[a, b].
Continuitatea operatorului M0 se poate arata direct, dar este si o consecint
a
a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretica).
c. Fie 0 (M ) = A astfel nc
at exista f C[a, b] cu proprietatea
(0 I M )f = 0; daca functia nu este constant
a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (0 (x))f (x) = 0, x [a, b] si din continuitatea lui
f rezult
a f (x) = 0, x [a, b], deci operatorul 0 I M este injectiv, deci 0
nu este valoare proprie pentru M . Sa presupunem acum ca exista J [a, b]
astfel ncat (x) = c, x J. Demonstram ca c este valoare proprie a lui
M ; pentru aceasta, consideram o functie neidentic nul
a f0 C[a, b] astfel
ncat f0 (x) = 0, x [a, b] \ J. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI M )f0 )(x) = 0, x [a, b].
62
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
s[a,b] a
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
(TK (f + g))(s) =
=
b
a
a
s[a,b]
f sup
s[a,b] a
s[a,b] a
b
a
|K(s, t)| dt R
s[a,b] a
|K(s, t)| dt =
b
a
63
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] consideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
J (f ) =
(t)f (t) dt =
b
a
b
a
|(t)| dt =
b
a
TK TK g (TK g)(s0 ) =
= J (g) J = sup
b
a
s[a,b] a
K(s0 , t)g(t) dt =
|K(s, t)| .
s[a,b] a
x y : Z C, (x y)(n) =
kZ
x(n k)y(k),
64
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
kZ
|x(n k)y(k)|
kZ
|x(n k)|
kZ
|y(k)| = y 1 x 1 .
x y 1 =
|(x y)(n)| =
x(n
k)y(k)
nZ
nZ kZ
nZ kZ
|x(n k)y(k)| =
kZ
kZ
|y(k)|
nZ
|x(n k)| =
|y(k)|
|x(m)| = x 1 y 1 ,
mZ
kZ
x(n k)y(k) =
mZ
x(m)y(n m) = (y x)(n).
kZ
2.5. SPAT
II NORMATE SI OPERATORI LINIARI
65
T n.
n0
1
.
1 T
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice
serie (de operatori) absolut convergenta este si convergenta. Fie seria
T n ; seria converge absolut:
n0
n0
Tn
n0
T n =
1
,
1 T
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
Sn =
k=0
n0
Tn
1
,
1 T
66
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S
iruri si serii de functii
Functii elementare
3.1
Notiuni teoretice
Convergent
a punctual
a si convergent
a uniform
a
Fie (X, d) un spatiu metric, fie fn : X R(C) un sir de functii si fie
f : X R(C) o functie.
Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f daca
lim (x) = f (x), x X.
68
0 daca x [0, 1)
1 daca x = 1
n a
fn (x)dx =
sin(nx)
,
n
n xR
f (x)dx.
1
= 0.
n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn (x) = cos(nx) nu converge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem ca functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] R astfel nc
at fn converge uniform
la g, atunci f este derivabil
a si f = g.
Serii de functii
Fie un : X R(C) un sir de functii si fie sn =
Se spune ca seria
k=1
Transfer de continuitate
69
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
b
a
fn (x) dx =
b
a
fn (x)dx.
fn (x)
fn (x), x D.
un (x)dx =
b
n
un (x)dx.
un converge
un converge uni-
f (k) (a)
k=0
k!
(x a)k .
70
(x a)n+1 (n+1)
f
().
(n + 1)!
Observatii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
: I R astfel nc
at lim (x) = (a) = 0 si
xa
n
(x a)
Rn,f,a (x) =
(x).
n!
Rn,f,a (x)
2. lim
= 0.
xa (x a)n
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral
a:
1
Rn,f,a (x) =
n!
x
a
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :
f (n) (x0 )
n=0
n!
(x x0 )n .
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel nc
at exista M > 0 cu proprietatea ca
(n)
n N, x [a, b], |f (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergent
a pe [a, b] si suma ei
f (n) (x0 )
este functia f , adica f (x) =
(x x0 )n , x [a, b].
n!
n0
Serii de puteri
n=0
|an |.
n=0
an (z a)n se
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
71
Teorema
lui Abel
Fie
0 daca =
daca = 0
R=
1 dac
a (0, )
n=0
n=0
1. Seria derivatelor
n=1
(z a)n+1
2. Seria primitivelor
an
are aceeasi raza de convergent
a cu
n+1
n=0
seria initiala si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
1.
ez
n!
n=0
z n , z C.
1
2.
=
z n , |z| < 1.
1 z n=0
3.
1
=
(1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0
4. cos z =
(1)n
n=0
(2n)!
z 2n , z C.
(1)n
z 2n+1 , z C.
(2n
+
1)!
n=0
( 1)( 2)...( n + 1)
6. (1 + z) =
z n , |z| < 1, R.
n!
n0
5. sin z =
72
3.2
S
iruri si serii de functii
S
a se studieze convergenta punctual
a si uniform
aa
urm
atoarelor siruri de functii (exercitiile 1-9):
1. un : (0, 1) R ; un (x) =
Solutie
1
, n 0.
nx + 1
1
= 0, deci un converge
n nx + 1
punctual la f (x) = 0.
= 1 si deci un nu converge
Evident, sup |un (x) f (x)| = sup
nx + 1
x(0,1)
x(0,1)
uniform la f .
x(0,1)
x(0,1)
1
n+1
1
,
e
x(0,1)
x(0,1)
n
2
1
= ,
4
73
x2 +
1
n2
, n > 0.
x2 +
1
=
x2 = |x|,
n2
n
xR
xR
= sup
xR
n2
x2 +
1
n2
x2
1
0,
n
Solutie
Fie x < 0, fixat; atunci:
enx 1
, n 0.
enx + 1
enx 1
= 1,
n enx + 1
sup
x(,0)
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:
x
, n > 0.
1 + n(n + 1)x2
nx
e 1
= 1,
+
1
enx + 1
x
= 0,
1 + n(n + 1)x2
74
xR
xR
x
.
1 + n(n + 1)x2
Functiile un sunt impare deci este suficient sa gasim supremumul pe intervalul (0, ).
un (x) = arctan
x
1 + n(n + 1)x2
1
;
n(n+1)
form convergent.
7. un : (1, ) R, un (x) =
1 n(n + 1)x2
,
x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2
(n2 + 1) sin2
+ nx nx, n > 0.
n
Solutie
Folosim inegalitatea sin x x ,x [0, 2 ] si obtinem :
(n2 + 1) sin2
0 un (x)
(n2 + 1) sin2
+ nx +
<
nx
(n2 + 1) n2
2
<
< 0,
2 n
n
n x0
nx
, x [0, 1].
1+n+x
Solutie
Fie x [0, 1], fixat. Atunci lim un (x) = x, deci sirul un converge punctual
n
la f (x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergenta uniforma, calculam:
x + x2
2
= lim
= 0,
n x[0,1] 1 + n + x
n 2 + n
n x[0,1]
75
sin nx
1 0,
n
n
rezulta ca sirul un converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
n xR
1
= 0.
n
n xR
1
0
x
1
+ | = .
n n2
nex + xen
, n N si fie
x+n
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
= ex ,
n
x+n
n
gn (x) = |un (x) f (x)| = 1
|en ex |, x > 0, n N .
n+x
76
deci
g(x)
2xex
, x [0, n].
x+n
2xex
x+n
=2
2xex
.
x+n
ex
(x2 nx + n),
(x + n)2
2xex
2
este crescatoare pe (0, n +4nn
) si descrescatoare pe
2
x
+
n
2
( n +4nn
, n),deci
2
deci functia
2n
8n
gn (x)
e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
1
0
f (x)dx =
1
0
ex dx =
e1
.
e
77
x[0,1]
x[0,1]
x x1+ n .
78
Studiind
variatia functiei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
n
n
x = n+1 ; rezulta:
lim sup |fn (x) f (x)| = lim
n x[0,1]
n
n+1
n
1
n+1
= 0,
x1
d. Evident, fn (x) = 1 +
1
n
lim f (x)
n n
= lim
1
n
x n = 1 = f (x).
n+1
n n1
e. S
irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: supx[0,1] n+1
x 1 1.
Un alt argument este faptul ca functia limita (a sirului derivatelor) nu este
continua.
S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii de functii si s
a
se decid
a dac
a se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22):
16.
nx , x R.
Solutie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
1
1
1
Fie r > 1; pentru orice x r, avem x r . Seria
este convergent
a
r
n
n
n n
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe intervalul [r, ).
Seria derivatelor:
nx =
nx ln n converge uniform pe orice inn1
n1
n1
nx ln n
n1
nr ln n, x r.
79
sin nx
n=1
2n
, x R.
Solutie
sin nx
1
|un (x)| = n n ,x R .
2
2
1
Seria
este convergenta si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
2n
n1
sin nx
n1
2n
1
1
1
Seria are termeni pozitivi si
este conver2 n2 . Seria
2
2
n
n + ((x))
n=1
1
genta, deci
a pe [a, b].
2 este uniform convergent
2
n=1 n + ((x))
2(x) (x)
Seria derivatelor
este uniform convergent
a pe [a, b], deci
2
2 2
n1 (n + ((x)) )
seria se poate deriva termen cu termen.
18.
19.
(x + n)2
n1
n4
Solutie
Din inegalitatile 0 < a < b si a x b rezult
a (x + n)2 (b + n)2 si deci
(x + n)2
n1
n4
(b + n)2
n1
n4
80
ln(1 + nx)
n1
nxn
; x > 0.
Solutie
Aplicand inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
ln(1 + nx)
nxn
n1
n1
1
xn1
nxn
n1
ln(1 + nx)
n1
n1
1
ln(1 + nx)
.
n
(1 + nx)x
xn+1
1
1
ln(1 + nx)
n
n
(1 + nx)xn+1 xn r n , x [r, ),
n0
xn (1 x), x 0.
Solutie
S
irul sumelor partiale este
sn (x) = 1 xn+1 .
Rezulta ca seria converge simplu pentru orice x [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.
81
sn (x) = (n + 1)xn
enx , x > 0.
n0
Solutie
ekx =
k=0
1 e(n+1)x
. Seria converge
1 ex
1
punctual la functia f (x) =
pentru orice x > 0; seria nu converge
1 ex
uniform pe (0, ):
n
e(n+1)x
e(n+1)x
kx
sup
e
f (x) = sup
=
lim
= .
x0 1 ex
x>0 k=0
x>0 1 e
nx
Seria derivatelor
n0
sn (x)
ne
1 e(n+1)x
1 ex
(n + 1)e(n+1)x ne(n+2)x ex
.
(1 ex )2
lim sn (x) =
ex
,
(1 ex )2
sin nx
este
n(n + 1)
n1
sin nx
1
,
n(n + 1) n1 n(n + 1)
n1
82
cos nx
n+1
nu converge punc-
n1
x2
1
a. Fie x R; seriile numerice
(1)n 2 si
(1)n sunt ambele conn
n
n
n
vergente, deci seria data este punctual convergent
a pentru orice x R.
x2
Studiem acum convergenta uniforma pe intervalul [a, b]. Seria
(1)n 2
n
n
este uniform convergent
a pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weierstrass de convergenta uniforma pentru serii:
24. Fie seria de functii
(1)n
2
b2
nx
(1) 2 2 , x [a, b],
n n
este convergent
a.
n2
Seria nu este uniform convergent
a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
(1)n
(1)n
si b suma seriei
. Evident, seria data converge punctual
n2
n
n
n
n
x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) =
(1)k
. Calculam:
k2
k=1
n
(1)k
a
= ,
2
n xR
n xR
k
k=1
x2 + n
n
n2
83
2x
prima conditie a fost verificata. Seria derivatelor este
(1)n 2 , serie
n
n1
care nu este uniform convergent
a pe R:
(1)k
lim sup 2x
2ax
= .
n xR
k2
k=1
(1)n
(1)n
(1)n
x2
= 2x
+
,x R
2
2
n1
n1
n1
nxn + x
.
n2 + 1
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergenta uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
a. Fie x (1, 1), fixat. Descompunem seria:
n1
nxn + x
n1
n2
+1
=x
n1
n2
1
n
+
xn .
2
+ 1 n1 n + 1
n+1
2 +1
(n+1)
lim
n
n2 +1
xn+1
= |x| < 1.
xn
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
84
nxn + x
nr n + r
, |x| r,
n2 + 1
n2 + 1
n1
n1
n2 + 1
n1
n1
n2
1
xn1 + 2
2
n +1
n +1
n2
1
+
xn1 .
2+1
2+1
n
n
n1
n1
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. Sa se stabileasca natura seriei
n1
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu convergenta (la 0) dar nu este uniform convergent
a.
b. Calculam sirul sumelor partiale:
Sn (x) =
k=1
enx
1
.
nx
1+e
2
1
Rezulta ca seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
2
enx
1
1
1
sup Sn (x) = sup
1 = sup
= ,
nx
nx
2
2
x(0,1]
x(0,1] 1 + e
x(0,1] 1 + e
85
Zx : D1 C, (Zx)(z) =
x(n)z n .
nZ
x(n)z n
nZ
x(n)z n
|x(n)| = x 1 < .
nZ
nZ
86
x(n)z n
|x(n)|,
nZ
nZ
zD1
zD1
nZ
sup
zD1 nZ
|x(n)| |z n | = x 1 ,
(x y)(n) z n =
nZ
kZ
y(k)
nZ
mZ
x(n k) z n
nZ
kZ
kZ
y(k)
x(n k)y(k) z n =
x(m) z km
mZ
x(m)z m
y(k)z k = (Zx) (Zy) ,
kZ
3.3
S
a se dezvolte n serie Mc Laurin urm
atoarele functii preciz
anduse domeniul de convergent
a (exercitiile 28-41):
87
28. f (x) = ex
Solutie
Calculam derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
ex =
n!
n=0
xn .
xn+1
x
n!
= 0 < 1,
lim
= lim
n (n + 1)! xn
n n + 1
xn+1
e , (0, x) sau (x, 0).
(n + 1)!
1
x2n , x R.
(2n)!
n0
1
x2n+1 , x R.
(2n
+
1)!
n0
, n N,
2
88
(1)n
x2n+1 .
(2n
+
1)!
n=0
x2n+3
(2n + 1)!
x2
lim
=
lim
= 0 < 1,
n (2n + 3)!
x2n+1 n (2n + 2)(2n + 3)
(n)
si deci
cos x =
(1)n
n=0
= cos x + n
,
2
(2n)!
x2n .
33. f (x) = (1 + x) , R
Solutie
Fie R; derivata de ordinul n a functiei x (1 + x) este:
((1 + x) )(n) = ( 1)( 2)...( (n 1))(1 + x)n , n N.
Rezulta ca derivata de ordin n n zero este ( 1)( 2)...( (n 1))
si deci (seria binomiala):
(1 + x) =
( 1)( 2)...( n + 1)
xn .
n0
n!
Domeniul de convergent
a al seriei este |x| < 1.
34. f (x) =
Solutie
1
1+x
1
=
(1)n xn , x (1, 1).
1 + x n0
35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
1+x=
(1)n1 1 3 5...(2n 3)
xn , |x| < 1.
n
n0
n1
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x ln(1 + x) este:
(ln(1 + x))
(n)
1
1+x
(n1)
Rezulta seria:
ln(1 + x) =
(1)n1 (n 1)!
, n N.
(1 + x)n
(1)n1
n=1
xn ,
n1
= ln 2.
n0
2n + 1
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei:
(arctgx) =
1
=
(1)n x2n , |x| < 1.
2
1+x
n0
89
90
(1)n
x2n+1 , x [1, 1].
n0
2n + 1
n0
38. f (x) =
x
sin t
2n + 1
.
4
dt
Solutie
Aplicand dezvoltarea functiei sinus si integr
and termen cu termen, rezulta:
x
sin t
0
dt =
(1)n
x2n+1
(2n
+
1)(2n
+
1)!
n=0
1 cos 2x
(1)n1 22n1 2n
=
x .
2
(2n)!
n=1
3
(1 x)(1 + 2x)
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
3
1
2
=
+
=
xn +
(2)n xn .
(1 x)(1 + 2x)
1 x 1 + 2x n=0
n=0
3
1
=
(1 + (1)n 2n+1 )xn , |x| < .
(1 x)(1 + 2x) n=0
2
91
1
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
=
1
1
1
x
=
+
=
1 + x + x2 + x3
1 + x 1 + x2 1 + x2
(1) x +
n n
n=0
(1) x
n 2n
n=0
(1) x
n 2n+1
n=0
n=0
cn xn , |x| < 1,
1
.
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
f (n) (x) =
Rezulta
(1)n n!
, deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
1
=
(1)n (x 1)n , x (0, 2).
x n=0
x2
1
.
+ 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
anterior (se calculeaza derivata de ordin n n x = 4):
f (x) =
n=0
x2
2n+1
1
1
1
=
=
+ 3x + 2
x+1 x+2
1
3n+1
92
1
1
1
=
x+1 x+2
3 1
n0
3n+1
(x + 4)n +
n0
x+4
3
2n+1
1
translatat
a
1+x
2 1
x+4
2
(x + 4)n , |x + 4| < 2.
e x2 dac
a x = 0
0 daca x = 0
f (0)
f (0) 2
x+
x + .... = 0, x V,
1!
2!
93
0(xk )
= 0. Rezulta
x0 xk
12x4
4
4! + 0(x )
4
2x
4
2! + 0(x )
1
= .
2
(1)n+1 2n
(1)n 2n
xn
x2n+1 + 2x2 .
n1
n0
(2n + 1)!
Rezulta:
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2
lim
= lim
x0
x0
x3
x0
Solutie
Scriem mai ntai limita sub forma:
lim
x0
2+x
1
2
x
2x(e 1) x
16x3
3!
2+x
1
2x(ex 1) x2
+ 0(x3 )
8
= .
3
x
3
x2 + 2x 2ex + 2
.
x0
2x2 (ex 1)
= lim
94
x0
2+x
1
2x(ex 1) x2
x3 + 0(x3 )
1
= .
x0 2x3 + 0(x3 )
6
= lim
S
a se calculeze cu o eroare mai mic
a dec
at 103 integralele
(exercitiile 48-51):
48.
1
2
sin x
dx.
x
Solutie
Se dezvolta integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaz
a termen
cu termen si se aproximeaz
a seria alternata rezultata:
49.
1
2
1
2
sin x
(1)n
dx =
.
x
(2n + 1)!(2n + 1)22n+1
n0
ln(1 + x)
dx.
x
Solutie
Se procedeaza analog; rezulta:
50.
1
3
1
2
(1)n1
ln(1 + x)
dx =
.
x
n2 2n
n1
arctg
dx.
x
Solutie
Analog, se obtine:
51.
Solutie
ex dx.
1
3
arctg
(1)n
dx =
.
x
(2n + 1)2 32n+1
n0
1
0
3.4
ex dx =
95
(1)n
.
n!(2n
+
1)
n0
S
a se calculeze raza de convergent
a si multimea de convergent
a n
R pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 52-62):
52.
xn
n=0
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
53.
nn xn
n=1
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
54.
(1)n+1
n=1
Solutie
xn
n
|an |
= 1. Deci seria este absolut convergent
a pe (1, 1), diver|an+1 |
1
x = 1 se obtine seria
care este divergent
a, iar pentru x = 1 se
n
n=1
(1)n+1
obtine seria
care este o serie convergent
a.
n
n=1
R = lim
55.
nn xn
n=1
n!
96
Solutie
n
|an |
nn (n + 1)!
n
1
R = lim
= lim
=
lim
= .
n |an+1 |
n n!(n + 1)n+1
n n + 1
e
(,
1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergent
a pe |x| r < e . Daca
e e
se obtine o serie divergent
a (criteriul raportului).
x 1e , 1e
56.
xn
n=1
Solutie
np
,pR
|an |
= 1. Seria este absolut convergent
a pentru x (1, 1),
|an+1 |
(1)n
r < 1. Daca x = 1 se obtine seria
care este divergent
a pentru
np
n=1
1
p 0 si convergenta pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
np
n=1
care este divergenta pentru p 1 si convergent
a pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergent
a este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) daca p 0 .
R = lim
57.
n=1
1
cos
n
n2 +2
n+2
xn
Solutie
n!
xn , a > 0
(a
+
1)(a
+
2)...(a
+
n)
n=1
Solutie
Raza de convergenta este R = 1. Seria este absolut convergent
a pe (1, 1),
n!
.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
n1
97
an
lim n
1 = a.
n
an+1
Seria este divergenta pentru a < 1 si convergent
a pentru a > 1; daca a = 1
seria este seria armonica (divergent
a). Daca x = 1 se obtine o serie convergenta (cu criteriul lui Leibniz).
59.
(x 1)2n
n=1
n 9n
Solutie
Raza de convergenta este R = 3. Seria este absolut convergent
a pe (2, 4),
(x + 3)n
n=1
n2
Solutie
Raza de convergenta este R = 1. Seria este absolut convergent
a pe (4, 2),
(1)n1
n=1
(x 2)2n
Solutie
R = 1. Seria este absolut convergent
a pentru (x 2)2 < 1, adica x (1, 3);
(1)n+1
n=1
(2n 1)2n
(x 1)n
(3n 2)2n
Solutie
R
= 94 . Seria este absolut convergent
a pentru
|x 1| < 94 , adica x
13
54 , 13
a pentru x , 54
4 ; seria este divergent
4 , ; seria este
98
x=
13
4
se obtine seria
(1)
n+1
n1
9
4
(2n 1)2n
care este divergent
a.
(3n 2)2n
In exercitiile 63-68, s
a se studieze convergenta urm
atoarelor
serii de functii
63.
lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabil
a t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
convergenta R = lim
= 1. Seria de puteri este absolut convergent
a
n |an+1 |
1+
n=1
1
n
n2
enx
Solutie
Cu schimbarea de variabil
at = ex > 0 se obtine o serie de puteri av
and raza
n2
1
n
de convergenta R = lim
1+
= e. Seria este absolut convergent
a
n
n
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergent
a pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergent
a pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obtine o serie divergent
a (se poate aplica criteriul necesar):
1
1+
n
n2
1
n!xn
n1
Solutie
65.
en =
1
1+
n
n n
1.
1
y n are raza de convergent
a R = , deci
n!
seria initiala converge pentru orice x = 0.
n1
66.
(1)n+1 en sin x
n0
Solutie
99
(1)n
n1
Solutie
kZ
sinn x
(1)n
y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n
deci seria initiala converge daca si numai daca x = (4k 1) 2 , k Z.
n1
68.
x n
n0
ln x
,x>0
Solutie
Fie y =
x
; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai daca x (0, ).
S
a se g
aseasc
a raza de convergent
a si multimea de convergent
a
n C pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 69-73):
69.
zn
n1
np
,zC
Solutie
Raza de convergenta este 1. Seria este absolut convergent
a pentru orice
|z| < 1 si divergenta pentru |z| > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercitiul 11. Fie z = eit , t = k, k Z. Daca p 0, seria este divergenta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergent
a. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (partile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).
70.
in z n , z C
(1 + ni)z n ,z C
n=0
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergent
a al seriei este |z| < 1. Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent
a.
71.
n=0
100
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergent
a al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent
a.
(z 2i)n
72.
n 3n
n=0
,zC
Solutie
R = 3, deci discul de absolut convergent
a este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria
care a fost studiata n capitolul 1,
n
n1
exercitiul 42.
73.
(1)n
n=0
z n+1
,zC
n+1
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergent
a al seriei este |z| < 1. Daca
ein
|z| = 1, z = ei se obtine seria
(1)n+1
. Daca z = 1, seria este
n
n1
divergenta ( seria armonica); pentru z = 1 seria este convergent
a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S
a se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) :
74.
x2n
n0
Solutie
x2n =
n0
(x2 )n =
n0
75.
n=0
(1)n
1
, |x| < 1..
1 x2
x2n+1
2n + 1
Solutie
Raza de convergenta este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raza de convergent
a cu seria initial
a si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
S (x) =
(1)n (x2 )n =
n0
1
, |x| < 1.
1 + x2
101
76.
(n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergent
a cu
seria initiala (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obtine:
x
S(x)dx =
Rezulta S(x) =
xn+1 =
n0
x
, |x| < 1.
1x
1
.
(1 x)2
n
x n
n+1 2
n=0
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
77.
S(x) =
x n
n0
n+1
n0
x
2
2
2 1
=
2 x x n0 n + 1
n+1
x
2
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
1
T (x) =
n+1
n0
Rezulta:
T (x) =
n+1
x
1 x n
=
=
1
n+1
n0
2 n0 2
n+1
x
2
1
1
.
x =
2(1 2 )
2x
= C ln(2 x).
78.
(n + 1)3 n1
x
n=1
Solutie
2
2
2
ln
, x (2, 2), x = 0 si S(0) = 0.
2x x 2x
n(n + 2)
102
(n + 1)3 n1 n1 n1 1 n1
x
=
x
+
nx
+
x
+
n=1
n(n + 2)
n1
n1
1
1
=
+
(xn ) +
1 x n1
2x n1
1
1
=
+
xn +
1x
2x
n1
1
=
+
1x
x
1x
x
0
1
+
2x
n1
x
0
n1
1 x n+1
dx + 3
x
dx =
2x n1 0
x
0
1
1
dx + 3
1x
2x
1
1
1
1
1
=
+
+
ln
+ 3
2
1 x (1 x)
2x 1 x 2x
79.
2n
xn1 dx + 3
2x
n1
1
xn1 =
2(n
+
2)
n1
x
0
x
0
n1
xn+1 dx =
x2
dx =
1x
x2
1
x
+ ln
.
2
1x
nxn
n1
Solutie
n1
n1
ny n =
n1
Rezulta:
n0
nxn =
y
, y (1, 1).
(1 y)2
x
, x (, 1) (1, ).
(x 1)2
103
(4n 3)x(4n3)
n1
Solutie
Se procedeaza analog cu exercitiul precedent.
81. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero
functia f (x) = arcsin x si apoi sa se demonstreze
1+
1 3 5... (2n 1)
n1
2 4 6...(2n)
= .
2n + 1
2
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 12 ):
1 3 5... (2n 1)
1
(arcsin x) =
=1+
x2n , |x| < 1.
2
2
6...(2n)
1x
n1
arcsin x = x +
n1
2 4 6...(2n)
1
x2n+1 , x [1, 1].
2n + 1
(1)n
n1
1 3 5...(2n 1)
1
= ln(1 + 2).
2 4 6...(2n)
2n + 1
Solutie
Procedam analog cu exercitiul anterior:
=1+
ln(x +
(1)n
n1
1 + x2
1
=
1 + x2
1 3 5...(2n 1) 2n
x , |x| < 1.
2 4 6...(2n)
Rezulta dezvoltarea:
ln(x +
1 + x2 ) =
104
(1)n
n1
1 3 5...(2n 1)
1
2).
(1)n+1
n1
Solutie
Suma este ln 2.
84.
(1)n
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
85.
(1)n
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
(1)n
(2n + 1)3n
n0
Solutie
Suma este 3 arctg( 13 ) =
86.
3
6 .
(1)n
(2n + 1)(2n + 2)
n=0
Solutie
Fie dezvoltarea:
87.
arctg x =
(1)n
2n + 1
n=0
arctgx =
(1)n
x2n+2 .
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0
105
12 ln 2.
n+1
n=0
Solutie
1
(1)n
ln(x2 + 1) =
x2n+2 ,
2
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0
4n
(n + 1)xn este 1 si
n=0
(n + 1)xn =
n=0
n=0
x
1x
In particular, pentru x =
1
4
arctgx =
n+1
4n
= 16
9 .
(1)n
x2n+1 , x [1, 1],
n0
2n + 1
1
arctgx
0
n=0
n=0
(1)n
89.
(2n + 1)2
n1
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
xn+1
1
, x (1, 1).
(1 x)2
rezulta
rezulta
(xn+1 ) =
dx =
(1)n
.
(2n + 1)2
n0
(1)n
n0
Solutie
3n + 1
Seria de puteri
(1)n
x3n+1 converge pentru orice x (1, 1]; integr
and
n0
3n + 1
106
n0
3n + 1
= lim
x1
(1)n
x3n+1 =
n0
3n + 1
dx
=
x1 0
x1 0 1 + x3
n0
1
(x + 1)2
1
2x 1 3
1
3
= lim
ln 2
+ arctg
+
= ln 2 +
.
x1 6
x x+1
18
3
9
3
3
= lim
(1) x dx = lim
n 3n
Capitolul 4
Functii diferentiabile
4.1
Notiuni teoretice
df
Daca exista, aceasta limita se noteaza
(a) si se numeste derivata lui f
ds
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivat
a partial
a n punctul a
df
n raport cu variabila xk daca exista
(a), care n acest caz se noteaza
dek
f
(a). Functia f se zice derivabil
a partial pe D dac
a pentru orice a D
xk
f
si pentru orice k {1, 2, .., n} exista
(a). Functiile
xk
f
: D R
xk
se numesc derivatele partiale ale lui f . Functia f se zice de clasa C 1 pe D
f
(se noteaza f C 1 (D)) daca toate derivatele partiale
exista si sunt
xk
functii continue pe D.
Presupunem ca f C 1 (D); pentru orice a D, vectorul
grada f =
f
f
f
(a),
(a), ...,
(a)
x1
x2
xn
107
108
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
fi
(a)
xj
1im,1jn
D(f1 , f2 , .., fn )
.
D(x1 , x2 , .., xn )
Df (a) =
f
f
f
(a)dx1 +
(a)dx2 + ... +
(a)dxn .
x1
x2
xn
109
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
f
C 1 (D), k {1, 2, .., n}. Functiile
se numesc derivatele
xk
xj xk
2f
partiale de ordinul al doilea si se noteaza
. In cazul particular j = k,
xj xk
2f
se foloseste notatia
.
x2k
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Daca f C 2 (D), atunci
2f
2f
(a) =
(a), j, k {1, 2, .., n}, a D.
xj xk
xk xj
Diferentiala a doua
Fie f C 2 (D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetrica)
2f
Hf (a) =
.
xi xj 1i,jn
Diferentiala a doua a functiei f n punctul a este forma patratic
a
D2 f (a) : Rn R, D2 f (a)(h1 , h2 , .., hn ) =
n
n
2f
(a)hi hj .
xi xj
i=1 j=1
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschisa din Rn , fie f : D R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Notam
f (a) = Df (a)(x a) =
k=0
xk
(a)(xk ak ).
110
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
p1
f
(a)
x1
p2
f
(a)
x2
pn
f
...
(a)
xn
kf
(a),
xp11 xp22 ...xpnn
1
1
1
f (a) + [f (a)](2) + ... +
[f (a)](m) , x D,
1!
2!
m!
f
f
(a, b) + (y b) (a, b),
x
y
f
f
(a, b) + (y b) (a, b)+
x
y
1
2f
2f
2f
+
(x a)2 2 (a, b) + 2(x a)(y b)
(a, b) + (y b)2 2 (a, b) .
2!
x
xy
y
In general, pentru m N :
Tm (f, (a, b))(x, y) =
unde
[f (a, b)]
(k)
i=0
k!
k=0
[f (a, b)](k) ,
kf
(a, b).
xki y i
1
[f ()](m) .
m!
In particular, rezulta ca
Rm (f, a)(x)
= 0.
xa x a m
lim
111
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
Extreme locale
Fie D o submultime deschisa n Rn si f : D R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecin
atate
V D a punctului a astfel ncat f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f dac
a f este diferentiabil
a
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, daca a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabila n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratic
a
2
D f (a) este pozitiv definita (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A B se numeste difeomorfism daca este bijectiva, de clasa C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) = 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adica exista V vecinatate a lui a si W vecin
atate a lui f (a) astfel nc
at
restrictia f : V W sa fie difeomorfism.
Teorema functiilor implicite
Fie A Rn si B Rm doua multimi deschise.
Notam x = (x1 , x2 , .., xn ) A, y = (y1 , y2 , .., ym ) B si (x, y) A B.
Fie F : A B Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de
clasa C 1 . Fie (a, b) A B astfel nc
at
F (a, b) = 0 si
D(f1 , f2 , .., fm )
= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
112
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Extreme cu leg
aturi
p
Fie M R o submultime nevida si a M . Fie f o functie definita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem conditionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, daca exista V o vecin
atate a
lui a astfel ncat
f (x) f (a) sau f (x) f (a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submultime deschis
a din Rn+m si fie f : D R o functie de clasa
C 1 (D). Notam D (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D.
Fie gk : D R, k {1, 2, ..., m} functii de clasa C 1 (D) si fie
M = {(x, y) D | gk (x, y) = 0, 1 k m}.
Daca (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel
ncat
D(g1 , g2 , ..., gm )
(a, b) = 0,
D(y1 , y2 , ..., ym )
atunci exista = (1 , 2 , ..., m ) Rm astfel nc
at (a, b) sa fie punct critic
al functiei
F (x, y, ) = f (x, y) + 1 g1 (x, y) + 2 g2 (x, y) + ... + m gm (x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m
necunoscute:
F
F
= 0,
= 0, gk = 0, j {1, 2, ..., n}, k {1, 2, ..., m}.
xj
yk
4.2
f
f (x, 0) f (0, 0)
ex + 1
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
x0
x0
x
x
x
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0.
y0
y
y
113
f
f (x, 1) f (1, 1)
2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim
= lim
= 6 + 2e.
x1
x1
x
x+1
x+1
f
f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim
= 2.
y1
y
y1
2. a. Sa se studieze existenta derivatelor partiale n origine pentru
functia
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Limita de mai sus nu exista, deci functia f nu are derivate partiale n origine.
b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem:
g
2x2 + y 2
(x, y) = 2
,
x
x + y2
g
xy
(x, y) = 2
.
y
x + y2
g
x|x|
g
(0, 0) = lim
= 0,
(0, 0) = 0.
x0 x
x
y
Verificam daca derivatele partiale sunt continue (n origine):
g
2x2 + y 2
(x, y) =
lim
= 0,
(x,y)(0,0) x
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
lim
2x2 +y 2
deoarece
2 x2 + y 2 ;
2
2
x +y
g
xy
(x, y) =
lim
= 0,
2
(x,y)(0,0) y
(x,y)(0,0)
x + y2
lim
xy
114
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x 1
f
2
x (1, 0)
= lim x
= 0.
x1
x1
x1
f
x (x, 0)
f
y (1, y)
f
y (1, 0)
2f
(1, 0) = lim
x1
xy
f
y (x, 0)
y
= lim
= 1.
y0 y 1 + y 2
f
y (1, 0)
x1
= 0.
1 1
f
f
(1,
y)
(1,
0)
2f
1+y 2
x
(1, 0) = lim x
= lim
= 0.
y0
y0
yx
y
y
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele partiale de ordinul nt
ai ntr-un punct arbitrar sunt:
g
g
g
(x, y, z) = eyz ,
(x, y, z) = xzeyz ,
(x, y, z) = xyeyz .
x
y
z
In (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. In punctul
(1, 1, 1), avem:
2g
2g
2g
(1,
1,
1)
=
0,
(1,
1,
1)
=
e
=
(1, 1, 1),
x2
yx
zx
celelalte calculandu-se analog.
4. Fie f : R3 R2 , f (x, y, z) = (x2 yz, y 2 z 2 ). Sa se calculeze,
folosind definitia, derivata dupa directia h = ( 13 , 23 , 23 ) a functiei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solutie
Aplicand definitia, obtinem:
df
(1, 1, 2) = lim
t0
dh
f (1, 1, 2) + t( 13 , 23 , 23 ) f (1, 1, 2)
t
115
= lim
t0
1 43 t 13 t2 , 3 43 t (1, 3)
t
4 4
= ,
.
3 3
2f
2f
2f
+
+
...
+
.
x2n
x21
x22
116
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2g
2y 2 + 2z 2 2x2
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )2
2
.
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
si deci g =
h
x
(x, y) =
,
x
(x2 + y 2 )3
si deci h =
2h
2x2 y 2
(x,
y)
=
,
5
x2
2
2
(x + y )
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k
x
(x, y, z) =
,
x
(x2 + y 2 + z 2 )3
si deci k = 0.
2k
2x2 y 2 z 2
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )5
xy
x2 +y 2
dac
a (x, y) = (0, 0)
117
este continua. Este evident ca n orice punct (x, y) = (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul ntai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f
f
obtinem:
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
Demonstram acum ca f nu este diferentiabil
a n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nul
a deoarece:
df (0, 0)(x, y) =
f
f
(0, 0)x +
(0, 0)y = 0.
x
y
= lim
= 0,
2
2
2
x
+ y2
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,)
x +y
lim
x3 y
daca (x, y) = (0, 0)
x2 +y 2
a. f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
x3 y2
x2 +y 2
x3 y
=
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
(2 cos3 sin )
= lim
= sin ,
0
f (x, y) =
lim
lim
y0
f (0, y) f (0, 0)
y
= lim
= ,
y0 y |y|
y
118
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0)
x2
= lim
= 0,
x0
x0 |x|
x
lim
lim
y0
g(0, y) g(0, 0)
y
= lim
.
y0 |y|
y
xy2
c. h(x, y, z) =
dac
a (x, y) = (0, 0)
x2 +y 4
xy2 z
x2 +y 4 +z 2
1
2x sin x2 +y
2
2x
x2 +y 2
1
cos x2 +y
daca (x, y) = (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
(x, y) =
y
1
2y sin x2 +y
2
2y
x2 +y 2
1
cos x2 +y
dac
a (x, y) = (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
=
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
lim
=
lim
(x,y)(0,0)
x2 + y 2 sin
x2
1
= 0,
+ y2
119
(x, y) = 2
.,
x
(x + y 4 ) x2 + y 4
g
2xy 5
(x, y) = 2
.
y
(x + y 4 ) x2 + y 4
x0
g
x :
g
(x, 0) = 0,
x
g 2
1
(y , y) = ,
y0 x
2
lim
g
nu exista.
(x,y)(0,0) x
Demonstram ca g este diferentiabil
a n origine:
deci
lim
g(x, y) g(0, 0)
xy 2
=
lim
= 0,
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
x2 + y 4 x2 + y 2
lim
deoarece:
1 si
x2 + y 4
lim
(x,y)(0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2
=
(x,y,z)(0,0,0)
x2 + y 2 + z 2
lim
=
deoarece:
lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy 2 z
= 0,
x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
xz
1 si
x2 + y 4 + z 2
120
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
lim
(x,y,z)(0,0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2 + z 2
11. Sa se demonstreze ca urmatoarele functii nu sunt continue n origine, totusi auderivate partiale n acest punct.
xy 2
dac
a (x, y) = (0, 0)
x2 +y 4
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
2
x2
+ y2
y2
x
daca xy = 0
0 daca xy = 0
Solutie
a. Pentru a demonstra ca functia nu este continu
a n origine, se pot con1 1
Derivatele partiale:
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
b. Pentru a demonstra ca functia nu este continu
a n origine, calculam:
x0
x0
(mx)2
x2
+ 2
(mx)2
x
= e
1
+m2
m2
xy sin xx2 y
dac
a (x, y) = (0, 0)
+y 2
12. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
2
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R .
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze
si
n origine; este functia f de clasa C 2
xy
yx
pe R2 ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul nt
ai sunt:
f
(x, y) =
x
y sin xx2 y
+
+y 2
4x2 y 3
(x2 +y 2 )2
cos xx2 y
dac
a (x, y) = (0, 0)
+y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
x sin xx2 y
+y 2
4y 2 x3
(x2 +y 2 )2
121
cos xx2 y
dac
a (x, y) = (0, 0)
+y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
f
si
sunt continue, deci f este de clasa C 1 pe R2 .
x
y
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) = (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine (cu definitia):
Se demonstreaza ca
2f
x sin 1
2f
y sin(1)
(0, 0) = lim
= sin 1;
(0, 0) = lim
= sin 1.
x0
y0
xy
x
yx
y
Functia nu este de clasa C 2 pe R2 ; daca ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit sa fie egale.
xy 3
x2 +y 2
dac
a (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R2 .
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze
si
n origine; este functia f de clasa C 2
xy
yx
pe R2 ?
Solutie
Derivatele part
de ordinul nt
ai sunt:
iale
y 5 x2 y 3
f
dac
a
(x,
y) = (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
3x3 y 2 +xy 4
f
daca (x, y) = (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale de ordinul al doilea n origine:
13. Fie functia: f (x, y) =
2f
(0, 0) = lim
x0
xy
f
y (x, 0)
2f
(0, 0) = lim
y0
yx
f
x (0, y)
= 0,
= 1,
122
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabil
a n
origine.
15. Fie f : R3 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este maxim.
ds
Solutie
df
f) =
(a) = s grada f = s grada f cos (s, grad
a
ds
f ).
= grada f cos (s, grad
a
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
grada f. Rezulta: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3
16. Fie f : R3 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este minim.
ds
Solutie
Repetand rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci cand s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezulta: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. Sa se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilindrice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin ), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:
D(x, y)
= det
D(, )
cos sin
sin cos
123
cos sin 0
D(x, y, z)
mf
mf
(0,
0)
=
1,
(1, 1) = 1.
xk y mk
xk y mk
Rezulta
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1
1
(x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1!
2!
n!
1
((x 1) + (y + 1))+
1!
1
1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2!
n!
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
x+1
(y + 1)(z + 1)
124
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Se calculeaza
f
1 f
f
1
(0, 0, 0) = ,
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0) = .
x
2 y
z
2
Aproximarea ceruta este polinomul Taylor de gradul nt
ai:
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2
f
f
(1, 1)h +
(1, 1)k +
x
y
2f
2f
2f
2
(1,
1)h
+
2
(1,
1)hk
+
(1, 1)k 2 .
x2
xy
y 2
f (x, y) = ex 4 y.
125
n
k
k! j=0
k=0
k!
k=0
(x + y + z)k .
x2
y
x
dx + 2
dy.
2
+y
x + y2
126
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.3
g
f u f v
f
f
=
+
= 2x
+
x
u x v x
u v
g
f u f v
f
f
=
+
= 2y
y
u y
v y
u v
Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2g
=
x2
x
f
f
=2
+
u v
g
x
f
f
=
2x
+
x
u v
2g
=
2
y
y
+ 2y
+ 4x
2f
2f
2f
+2
+ 2
2
u
uv
v
g
x
g
y
f
f
2x
+
y
u v
= 4xy
f
f
=
2y
y
u v
+ 4y
2f
2f
2f
2
+
u2
uv
v 2
.
=
2f
2f
u2
v 2
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+
2
u2 y
vu y uv y
v y
f
f
=2
u v
27. Fie r =
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
= 2x
+
+
+ 2
u2 y vu y uv y
v y
f
f
=2
u v
2g
2g
=
=
xy
yx
y
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+ 2x
+
+
+
u2 x vu x uv x v 2 x
f
f
=2
+
u v
functiilor g(x, y, z) = f
1
r
si h(x, y, z) = f (r).
127
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
Solutie
Calculam mai ntai:
1
r
x
,
(r) =
r3 x
r
g
1
= f
x
r
Rezulta g =
x
2g
1
3 ,
= f
2
r
x
r
1
f
r4
x
3
r
1
r
3x2 r2
r5
1
r
h
x 2h
x2
r2 x2
= f (r) ,
=
f
(r)
+
f
(r)
,
x
r x2
r2
r3
deci h = f (r) + 2r f (r).
28. Daca f C 2 (R3 ) si u(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 , 2xy) sa se calculeze
derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u.
Solutie
Fie p = x2 + y 2 , q = x2 y 2 si r = 2xy.
u
f p f q
f r
f
f
f
=
+
+
= 2x
+ 2x
+ 2y
x
p x q x r x
p
q
r
u
f p f q f r
f
f
f
=
+
+
= 2y
2y
+ 2x
y
p y
q y
r y
p
q
r
2u
f
2 f p
2 f q
2 f r
=2
+ 2x
+
+
2
2
x
p
p x pq x pr x
+2
f
+
q
2 f p 2 f q
+2x
+
+
qp x q 2 x
2 f r
+2x
qr x
= 4x
+ 2y
2 f p
2 f q
2 f r
+
+ 2
rp x rq x
r x
2f
2f
2f
+
+
2
+4xy
p2
q 2
pq
2u
= 4xy
xy
2f
2f
2f
f
f
+
+4y 2 2 +2 +2
pr qr
r
p
q
2f
2f
2f
+
p2
q 2
r2
+ 4(x2 + y 2 )
2f
+
pr
128
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2u
= 4y 2
y 2
+4(x2 y 2 )
2f
f
+2
qr
r
2f
2f
2f
+
2
p2
q 2
pq
+4x2
+ 4xy
2f
2f
pr qr
2f
f
f
+2
2 .
2
r
p
q
29. Fie a R si fie g si h doua functii de clasa C 2 pe R. Sa se demonstreze ca f (x, y) = g(x ay) + h(x + ay) verific
a ecuatia coardei vibrante:
2f
2f
a2 2 = 0.
2
y
x
Solutie Calcul direct.
30. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este
armonica pe R2 .
Solutie
2u 2u
O functie este armonica daca satisface relatia
+ 2 = 0.
x2
y
2
u
u
= 2xf (x2 y 2 ) ;
= 2f (x2 y 2 ) + 4x2 f (x2 y 2 ).
x
x2
u
2u
= 2yf (x2 y 2 ) ;
= 2f (x2 y 2 ) + 4y 2 f (x2 y 2 )
y
y 2
2
2
Inlocuind n u + u = 0, rezulta 4(x2 + y 2 )f (x2 y 2 ) = 0; n final se
2
x
y 2
obtine f (t) = at + b, cu a, b R arbitrar fixate.
129
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
Notand t =
y
x
f (t)
t +1
si deci
cu a, b R arbitrar fixate.
f (t) = a arctg(t) + b
2f
1 2f
1 f
+ 2
+
.
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x
x
y
y
= cos ,
= sin ,
= sin ,
= cos .
f
f x f y
f
f
=
+
=
cos +
sin
x
y
x
y
f
f x f y
f
f
=
+
=
( sin ) +
cos .
x y
x
y
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y ),
rezulta:
f
f
f sin f
f
f cos
=
cos
,
=
sin +
.
x
2f
=
2
x
x
=
f
x
= cos
f
x
sin
f
x
2f
2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
2
cos
2
+
+
+
2
2 2
+2
f sin cos
.
2f
2f
2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
2
=
sin
+
2
+
+
y 2
2
2 2
2
f sin cos
.
130
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
In concluzie:
f =
2f
1 2f
1 f
+
+
.
2
2 2
d2 y
dy
+x
+ 2y = 0. Ce devine ecuatia
2
dx
dx
daca se face schimbarea de variabile (x, y) (t, y), unde x = et ?
Solutie
2
dy
d2 y
Calculam dx
si dx
n functie de dy
si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x si
2
dt
dt
deci dx
= x1 = et ; rezulta:
33. Fie ecuatia diferential
a x2
dy
dy dt
dy t
=
=
e ,
dx
dt dx
dt
d2 y
d
=
dx2
dx
Ecuatia devine:
dy t
d
e
=
dt
dt
dy t dt
e
= e2t
dt
dx
d2 y dy
dt2
dt
d2 y
+ 2y = 0.
dt2
y
z
z
+
= xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaza derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y + 2xy + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaza
dy
dy dt
1 dy
dy
=
= 2
= t2 , etc.
dx
dt dx
x dt
dt
2
2
z
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x
y
x
(x, y) (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaza:
z
z u z v
z
1 z
=
+
=y
+
, etc.
x
u x v x
u y v
131
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
37. S
a se determine functiile z = z(x, y) care verific
a ecuatia
x2
z
z
+ y2
= z2,
x
y
1 1
1 1
,w= .
y x
z x
Solutie
O metoda consta n a calcula mai nt
ai x, y si z n functie de u, v si w; se
obtine:
u
u
x = u, y =
,z=
.
uv + 1
uw + 1
Se calculeaza acum derivatele partiale ale lui u si v n raport cu x si y:
u
u
v
1
1 v
1
uv + 1
= 1,
= 0,
= 2 = 2,
= 2 =
x
y
x
x
u y
y
u
z
=
x
x
u
uw + 1
=
u
=
=
y
y
u
uw + 1
u
uw + 1
1 u2 w
u
(uw + 1)2
=
u
=
u
uw + 1
uv + 1
uw + 1
+
x v
w
v
u
uw + 1
v
=
x
u
uw + 1
v
=
y
+
y
v
w
.
v
deci
z(x, y) =
1 1
,
y x
x
1 + xf
1
y
1
x
w
1 z
1 w
1 z
= 2
+ 2,
= 2
x
z x x y
z y
132
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
si deci
Se calculeaza apoi
z
w z 2 z
w
= z 2
+ 2,
= z 2
.
x
x
x y
y
w
w u w v
=
+
, etc.
x
u x
v x
y
x2
z
z
+ 2y
= nz.
x
y
Solutie
y
z
n1 f
n3 f y
=
nx
2yx
,
x
x2
x2
z
y
= xn2 f
y
x2
2
b. x
+y
+z
f = r(r 1)f .
x
y
z
Solutie
a. Derivand n raport cu t relatia
f (tx, ty, tz) = tr f (x, y, z),
rezulta:
x
f
f
f
(tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) ()
x
y
z
133
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
f
f
f
(a)i +
(a)j +
(a)k.
x
y
z
P
Q
R
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z
R
Q
(a)
(a) i +
y
z
P
R
(a)
(a) j +
z
x
Q
P
(a)
(a) k.
x
y
.
dW
dV
df
g.
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f
2f
2f
k. div(gradf ) = f =
+
+
.
x2
y 2
z 2
Solutie
Calcul direct.
41. Sa se calculeze divergenta campului vectorial
V =r+
kr
r,
r4
134
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
kr
kr
kr
divV = div r + 4 r = 3 +
divr + rgrad
=
r
r4
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
4
r
r
= 3.
1
42. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
Solutie
1
1
1
rotV = rot
kr
= rot(k r) (k r) grad =
r
r
r
1
=
r
dk
dr
k divr r divk +
dr
dk
+ (k r)
r
2k
=
.
3
r
r
x
y
2
2
b. G : R \ {(0, 0)} R \ {(0, 0)}, G(x, y) =
,
.
x2 + y 2 x2 + y 2
Solutie
D(x, y)
a. Fie x = cos , y = sin ; atunci
= = 0, iar iacobianul
D(, )
transformarii inverse este
D(, )
=
D(x, y)
b. Fie u =
D(x, y)
D(, )
1
.
x
y
,v = 2
. Atunci
x2 + y 2
x + y2
D(u, v)
1
D(x, y)
=
si
= (x2 + y 2 )2 .
2
2
2
D(x, y)
D(u, v)
(x + y )
135
1 2
y x2
2
f (x, y) =
x2 + y 2 y,
x2
4.4
x
+
y2
Extreme locale
x
f
y
= 0
, adic
a
= 0
3x2 6y = 0
3y 2 6x = 0
Rezulta doua puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Hf (x, y) =
2f
x2
2f
yx
0 6
6 0
2f
xy
2f
y 2
6x 6
6 6y
si Hf (2, 2) =
12 6
6 12
Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si ( 13 , 16 ). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y R} {(1, 13 )}. Punctul
(1, 13 ) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozitive). In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nula). Se evalueaz
a semnul diferentei
f (x, y) f (0, y) = x2 ye2x+3y .
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza suficient de mica, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiva, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu pastreaz
a semn constant pe nici o vecin
atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. Sa se determine extremele locale ale functiilor:
a. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y 6z, (x, y, z) R3 .
b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z, (x, y, z) R3 .
1 x y
c. h(x, y, z) = + + + z, x = 0, y = 0, z = 0.
x y
z
Solutie
a. Functia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Functia g are punctul critic ( 23 , 13 , 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
137
Hh (x, y, z) =
2
x3
y12
y12
2x
y3
z12
0
z12
2y
z3
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. Sa se determine punctele de extrem local ale functiilor
f : R2 R, f (x, y) = xy si g : R3 R, g(x, y, z) = xyz.
Solutie
Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferenta f (x, y) f (0, 0) nu pastreaz
a semn constant pe nici o
vecinatate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Functia nu are puncte de extrem.
49. Sa se determine extremele locale ale functiilor:
a. f : (0, 2) (0, 2) R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
b. g : (0, )3 R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin(x + y + z).
Solutie
a. Punctele critice sunt solutiile sistemului:
f
x
f
y
3, 3 .
138
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2f
=
x2
,
3 3
2f
y 2
,
3 3
2f
xy
,
3 3
9
> 0, r = 3 < 0.
4
3
2
, x, y (0, )
deci
g
y
g
z
= cos x cos(x + y + z) = 0
= cos y cos(x + y + z) = 0
= cos z cos(x + y + z) = 0
sin
x
+
sin(x
+
y
+
z),
= sin y + sin(x + y + z),
x2
y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g
2g
2g
=
=
= sin(x + y + z).
xy
yz
xz
2 1 1
ad
acinile strict negative, deci
a ca este un maxim global.
2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ
139
Solutie
2
a. Functia f este de clas
a C si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 ) = 12 , 2 .
24
4
2
In punctul critic matricea hessiana este
. 1 = 24 > 0 si
4 2
8
2 = 24832 > 0 deci 12 , 2 este punct de minim local si f 12 , 2 = 4.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie punctele critice
(x, x), x R
Matricea hessiana intr-un punct critic este
Hf (x, x) =
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.
52. Sa se determine extremele locale ale functiilor:
a. f : R2 R, f (x, y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2
b. f : R3 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 xy + yz + 2xz
140
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
2
a. Functia f este de clasa C
si are
definit
in domeniul de
ie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
12x2 4
4
4 12y 2 4
Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este extrem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Solutie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor functii de o singura variabil
a reala.
55. Sa se determine extremele locale ale functiei:
2
y2
f (x, y, z) = x + 4x
+ zy + z2 , definit
a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solutie
Se determina punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. Sa se determine
extremele functiilor:
141
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
4.5
Functii implicite
z
z
y2 .
x
y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
vecinatatea punctelor cu proprietatea
= 0, adica
z
sin z + (y + z) cos z y = 0.
In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z, derivand
relatia F (x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este functie de x si y):
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
y 1+
x
x
x
deci:
z
y
=
.
x
sin z + (y + z) cos z y
= 0,
142
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
1+
deci
Inlocuind
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
(x + z) y
= 0,
y
y
y
z
x + z sin z
=
.
y
sin z + (y + z) cos z y
z
x
si
z
y
yF (x, y, z)
= 0.
sin z + (y + z) cos z y
g
g
(2x) +
u
v
2y
g
g
+
u v
g
g
2x u
+ y v
z
z
y =0
=
.
g
x
x
v
x g 2y g
z
z
x =0
= v g u .
y
y
v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
60. Fie a R si fie functia z = z(x, y) definita de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
Sa se calculeze diferentiala nt
ai si diferentiala a doua ale functiei z.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 a2 . Functia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea F
a z = 0. Exista deci
z = 0, adic
doua submultimi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o functie
z: semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z > 0 si semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z < 0.
Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
z
z
x
x
=0
= = 2
.
x
x
z
a x2 y 2
143
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
Analog,
z
y
y
= = 2
si deci
y
z
a x2 y 2
x
y
x
y
dz = dx dy = 2
dx
dy.
z
z
a x2 y 2
a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
z
2+2
x
deci:
+ 2z
2z
= 0,
x2
2z
x2 + z 2
y 2 a2
y 2 a2
=
=
.
x2
z3
z3
(a2 x2 y 2 )3
2
deci
z z
2z
+ 2z
= 0,
y x
xy
z z
In concluzie:
d2 z =
2z
xy
xy
x y
=
= 3 =
.
3
xy
z
z
2
2
2
(a x y )
y 2 a2
(a2
x2
y 2 )3
2xy
dx2
(a2
x2
y 2 )3
dxdy+
x2 a2
(a2
x2
y 2 )3
dy 2
144
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
de unde rezulta:
u
u + y v
u + x u
v + y v
v+x
=
,
=
,
=
,
=
.
x
y x x
x y y
y x y
xy
Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaz
a n
continuare n raport cu x si respectiv y:
2u 2v
u
2u
2v
+
=
0,
s
i
2
+
x
+
y
= 0,
x2 x2
x
x2
x2
de unde rezulta
2 u
2u
2(u + y)
= x =
.
x2
yx
(y x)2
F
F
+ (1 y sin y)
= 0.
u
v
Se obtine:
y =
F
u
cos x +
F
v
F
u
F
v
u sin x
y =
.
F
F
u v sin y
63. Functiile y = y(x) si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
145
Sa se calculeze y si z .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existent
a pentru functiile y
D(f,g)
si z este D(y,z) = 0 2z cos y 2y cos z = 0. Derivand ecuatiile f = 0,
g = 0 n functie de x , rezulta:
()
u + ln v
2
= x
v ln u = y
z = 2u + v
2
z
u v
Sa se calculeze x
, xy
, y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existent
a a functiilor u, v, z este
D(f, g, h)
1
= 0 1 +
= 0.
D(u, v, z)
uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u
uv
v
v
z
2uv + v
=
,
=
,
=
.
x
1 + uv x
1 + uv x
1 + uv
146
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
()
u
1
y + v
u1 u
y +
v
y
v
y
= 0
.
= 1
u
u
v
uv
=
,
=
.
y
1 + uv y
1 + uv
Derivand relatiile () n raport cu x, rezulta
Solutia sistemului este:
2u
1 v v
xy v 2 x y
2v
1 u u
xy + u2 x y
v
+ v1 xy
2u
u1 xy
= 0
= 0
2v
.
y 2
si analog,
Sistemul
z
z
eg(z) g (z)
= 0.
x
x
z
yz
=
x
xy g (z)eg(z)
z
xz
=
.
y
xy g (z)eg(z)
= 0
= 0
F (x, y, z) = 0
z
x
z
y
147
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
nu are solutii, deci z nu are puncte critice.
0,
adic
a
3y
In
aceast
a
ipotez
a, se
y
determina punctele critice ale functiei y:
2y 3x2
.
3y 2 2x
y = 0
y = 3x2
2y 3x2 = 0
F = 0
x3 27x3 16 = 0
x3 + y 3 2xy = 0
F = 0
F
2
3y 2x = 0
= 0
y
y
3
2
2 234
,
.
3
3
6x + 6y y
deci x =
232
3
3
2
232
3
este
232
+ 3y y 2y 2y 2xy = 0, y (
) = 3 < 0,
3
2
234
3 .
67. S
a se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
3
ecuatia z + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y); conditia de existent
aa
F
2
functiei z este z = 0, adica 3z + 1 = 0. Evident, conditia este ndeplinit
a
pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z:
3z 2
z
z
z
8(y + 1) 40x
+
+ 40x 8(y + 1) = 0
=
.
x x
x
3z 2 + 1
z
z
z
8(x + 1) 40y
+
+ 40y 8(x + 1) = 0
=
.
y y
y
3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:
3z 2
8(y+1)40x
= 0
= 0
3z 2 +1
8(x+1)40y
= 0
= 0
3z 2 +1
3
2
2
F (x, y, z) = 0
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
z
x
z
y
148
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
z
6z
x
6z
z
y
+ 3z 2
2z
2z
2z
40
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
x
x
x
3z + 1
+ 3z 2
2z
2z
2z
40
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
y
y
y
3z + 1
z z
2z
2z
2z
8
+ 3z 2
+
8=0
= 2
.
y x
xy xy
xy
3z + 1
6z
Rezulta
2z 1 1
2z 1 1
2z 1 1
( , ) = 10,
( , ) = 10,
( , ) = 2,
2
2
x 4 4
y 4 4
xy 4 4
deci n punctul ( 14 , 14 ), functia z are un maxim local.
68. Fie a R, a = 0; sa se determine extremele locale ale functiei
z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existent
a a functiei z
In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale
este F
=
0,
adic
a
z
=
0.
z
ale functiei z:
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z
z
x
+ 2x + 2z
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z
z
y
z
z
x
=0
= .
x
x
z
+ 2z
z
= 0,
y
z
2y(x2 + y 2 + z 2 )
=
.
y
z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
z
x = 0
z
iile
y = 0 are solut
F (x, y, z) = 0
de unde rezulta
Sistemul
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,
1 +
(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0,
1 +
1 + 4a2
si
2
1 + 4a2
.
2
149
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
z
2x + 2z
x
z
2z
+ (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2
+ 2z 2
x
x
de unde rezulta
2z
3z 2 + y 2 + z 2 + 1
=
.
x2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2
y
2
de unde rezulta
+2+2
+ 2z
z
2
+ 2z 2 = 0,
x
x
2z
= 0,
y 2
2z
x2 + 3y 2 + z 2
=
.
y 2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z
2x + 2z
x
z
2y + 2z
+
x
z z
2z
z z
2z
+(x + y + z ) 2
+ 2z
y + 2
+ 2z
= 0,
x y
x
x y
xy
2
2z
2xy
=
.
2
xy
z(x + y 2 + z 2 + 1)
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezulta:
de unde rezulta
r=
2z
1
2z
2z
z
(0,
0)
=
,
s
=
(0,
0)
=
0,
t
=
(0, 0) = 2
.
2
2
x
z
xy
y
z +1
1 +
1 + 4a2
.
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
z2 (0, 0) =
1 +
1 + 4a2
.
2
69. Sa se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
150
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existent
a pentru y este
2
2
F
y
= 0,
2xy x2
,
y 2 x2
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
6x + 6y(y )2 + 3y 2 y 6y 12xy 3x2 y = 0
y (x) =
2x + 2y 2y(y )2 + 4xy
.
y 2 x2
2
Rezulta y (0) =
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y (2) = 23 , deci
3
3
x2 = 2 este maxim local.
y(x2 + y 2 ) + xe
Se obtine
y =
2ye
= 0.
arctg xy
x(x2 + y 2 )
;
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe
e2
, x2 =
2
e2
.
2
y (x) = 1sin y .
151
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
2 y 2
= sin(x + 2y) + 1.
Solutie
Se deriveaza ecuatia data n raport cu x.
73. Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai n punctul (1, 1)
ale functiei z definite implicit de
2z =
z
.
x2 + y 2
x2 + y 2 tg
Solutie
Se deriveaza relatia data n raport cu x si y.
74. Fie G C (R3 ) si fie z = z(x, y) definita implicit de relatia
z + G(x, y, z) = 0.
Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale lui z.
Solutie
Derivand n raport cu x, se obtine:
z
G G G z
+
+
+
= 0.
x
x
y
z x
75. Sa se calculeze x (0) si y (0), functiile x si y fiind definite implicit
de
sistemul de ecuatii:
xy + 2y 2 + yz + x + y = 1
.
arctg xy + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2
Solutie
Se deriveaza relatiile date n functie de z.
76. Sa se determine extremele urmatoarelor functii definite implicit:
a. y = y(x), definita de 2yx2 + y 2 4x 3 = 0.
2
b. y = y(x) definita de x2 + y 2 = x2 y 2 .
c. z = z(x, y), definita de x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solutie
Aceeasi metoda ca n exercitiul 70.
152
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.6
Extreme cu leg
aturi
=
=
y
F
=
z
g =
0
0
0
0
yz +
xz +
xy +
x+y+z1
=
=
=
=
0
0
0
0
pentru 1 = 19 (x1 , y1 , z1 ) = 13 , 13 , 13
(x2 , y2 , z2 ) =
(1, 0, 0),
(x3 , y3 , z3 ) = (0, 1, 0), .
(x , y , z ) = (0, 0, 1)
4 4 4
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaza diferentiala
a doua a functiei F :
pentru 2 = 0
d2 F =
2F 2 2F 2 2F 2 2F
2F
2F
dx
+
dy
+
dz
+
dxdy+
dxdz
+
dydz =
x2
y 2
z 2
xy
xz
yz
= 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) .
d F
1 1 1
3, 3, 3
1 1 1
, ,
3 3 3
se obtine:
2 2
dx + dxdy + dy 2 ,
3
4.6. EXTREME CU LEGATURI
153
=
1 + 2x + 2 =
=
1 + 2y + 2 =
=
1 + 2z + =
g = x2 + y 2 + z 2 1 =
h = 2x + 2y + z 1 =
F
x
F
y
F
z
1 = 14
2 = 14
1 = 12
2 = 11
18
0
0
0
0
0
(x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
(x2 , y2 , z2 ) = 49 , 49 , 79
Avand numai doua puncte critice, ntr-unul dintre ele functia va lua valoarea maxima, iar n celalalt, valoarea minima. Se calculeaza f (0, 0, 1) = 1
(maxim) si f ( 49 , 49 , 79 ) = 19 (minim).
79. Sa se determine extremele globale ale functiei
f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2
pe multimea compacta = {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 8}.
Solutie
Se determina mai ntai extremele locale ale lui f pe interiorul lui (care
este o multime deschisa), apoi se determina extremele lui f cu legatura
x2 + y 2 + 2z 2 = 8.
Punctele critice ale lui f din multimea {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt
154
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
solutiile sistemului:
f
x =
f
f
z
4x y = 0
(x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)
= 4y x = 0
(x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
(x , y , z ) = (0.0 1)
3
3 3 3
= 4z 4z = 0
4 1 0
Matricea hessiana ntr-un punct arbitrar este 1 4 0
. In
0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandou
a minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determina acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
Fie F (x, y,z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2 + (x2 + y 2 + 2z 2 8). Se rezolva
F
4x y + 2x =
0
x =
F =
4y
x
+
2y
=
0
y
sistemul:
F
3
= 4z 4z + 4z = 0
z
g = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0
5
Din primele doua ecuatii rezulta x = y sau = . Cazul x = y conduce
2
la solutiile:
1 = 3, (x1 , y1 , z1 ) = (0,
0, 2),
3
3
5
3
2,3 = 32 , (x2 , y2 , z2 ) =
2,
2 , 2 , (x3 , y3 , z3 ) = 2 ,
In aceste puncte functia f ia valorile:
3
3
5
3
3
5
23
f (0, 0, 2) = 8, f
,
,
=
f
2
2
2
2
2
2 = 4 .
Cazul =
52
conduce la sistemul
x2
3
2,
5
2
x+y = 0
+ + 2z 2 = 8 cu solutiile:
z(2z 2 7) = 0
y2
(x6 , y6 , z6 ) = 22 , 22 , 72 (x7 , y7 , z7 ) = 22 , 22 , 72 .
In aceste puncte functia f ia valorile:
f (2,
2, 0)
= f
(2,
2, 0)= 20,
2
2
7
f 2 , 2 , 2 = f 22 , 22 , 72 = 33
4 .
Comparand valorile functiei f , rezulta ca valoarea minima a functiei (pe
4.6. EXTREME CU LEGATURI
155
0
= 2y 2 = 0
= 2x 3 + 2x = 0
= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0
F
x
F
y
Solutiile sunt:
156
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x =
2x 1 + = 0
g = x+y1=0
Matricea
hessian
a a functiei F (ntr-un punct arbitrar, deci si pe D) este
2 0
, deci punctul 12 , 12 este minim local.
0 2
Sistemul
F
y
x =
2(2 + )x =
0
=
2(1
+
)y
=
0
y
are solutiile
F
2(3 + )z =
0
z =
g = x2 + y 2 + z 2 1 = 0
1 = 1, (x, y, z) {(0, 1, 0); (0, 1, 0)},
2 = 2, (x, y, z) {(1, 0, 0); (1, 0, 0)},
3 = 3, (x, y, z) {(0, 0, 1); (0, 0, 1)}.
Sfera unitate este multime compacta, deci functia f isi atinge marginile;
rezult
a fmin = f (0, 1, 0) = 1 si fmax = f (0, 0, 1) = 3.
84. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie
4.6. EXTREME CU LEGATURI
157
x =
y + 2x =
0
=
x + 4y =
0
2
2
g = x + 2y 1 = 0
F
y
2
.
4
2
Pentru = 4 , rezult
a:
2
1
(x1 , y1 ) = 2 , 2 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .
Pentru = 42 ,rezulta:
(x3 , y3 ) = 22 , 12
si (x4 , y4 ) = 22 , 12 .
rezulta =
x =
F =
b 2y =
0
y
F
=
c
2z
=
0
2
2
2
2
g = x +y +z r = 0
+c
a
b
c
are solutiile = a +b
, (x, y, z) = 2
, 2
, 2
.
2r
Deoarece f are cel putin doua puncte
de
extrem
globale
pe D, deducem ca
2
2
2
valoarile extreme ale lui f sunt r a + b + c .
86. S
a se determine extremele functiei
f : R3 R, f (x, y, z) = xyz
158
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x =
=
xz
+
2y
+
=
0
y
F
Sistemul
xy + 2z + =
0 are solutiile
z =
2 + y2 + z2 1 = 0
g
=
x
h=
x+y+z =
0
2
1
2 1
1 , 1 ,
;
, 1 , 2 ; 1 ,
,
;
6 6 6 6 6 6 6 6 6
1 2
2 1 1
1
, 6 , 16 ;
, 6 , 6 ; 26 ,
, 16 .
6
6
6
.
3 6
3 6
si trei puncte de
z
1x
x + = z2 +
1+y
z
y = z2
x = 0
2
2
2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0
2z 2
dy .
y 2
4.6. EXTREME CU LEGATURI
159
x = 3x + 2x = 0
F = 3y 2 + 2y = 0
y
F
= 3z 2 + 2z = 0
z
2
2
2
x +y +z 1 = 0
3
si
2
3
3 .
2 =
3
2 .
Se obtin solutiile
x1 = y1 = z1 =
si x2 = y2 = z2 =
Calculand valorile functiei f n
aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f .
3
3
i,j=1
aij xi xj
160
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
F
x1
F
x2
.....
Fn
=
=
f
x1
f
x2
2x1 = 0
2x2 = 0
f
= x
2xn = 0
n
= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
= 0
= 0
...................................................
2
2
2
= 0
x1 + x2 + ... + xn = 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = . Rezulta
ca valorile minima si maxima ale functiei f sunt cea mai mica si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii si cu
parametri
5.1
Notiuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si fie f : [a, b) R o functie local integrabil
a (integrabil
a pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
se numeste convergenta daca limita
lim
tb a
f (x)dx
f (x)dx
lim
t a
f (x)dx
a b
a
dx
este convergent
a daca si
x
162
t
1
t a
dx = lim
t1
a1
1 1
b
a
dx
este conver(b x)
Daca = 1, atunci:
t
1
lim
t a
dx = lim (ln t ln a) = .
t
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) R, local integrabil
a; atunci integrala
genta dac
a > 0, b [a, b) astfel nc
at x, y (b , b) sa
a si numai
dac
rezulte
f (t)dt < .
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) R, (b poate fi si ) astfel nc
at 0 f g;
i. daca integrala
este convergenta.
f (x)dx
g(x)dx
este divergenta.
Criteriul de comparatie la limit
a
Fie f, g : [a, b) [0, ) astfel nc
at exista limita:
f (x)
.
xb g(x)
= lim
i. Daca [0, ) si
convergenta.
f (x)dx este
b
a
163
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
b
1
x
Fie a R si f : [a, ) [0, ), local integrabil
a astfel nc
at exista
Criteriul de comparatie cu
= lim x f (x).
x
1
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) [0, ), local integrabil
a astfel nc
at exista
Criteriul de comparatie cu
= lim (b x) f (x).
xb
a x
a
Integrale cu parametri
Fie A = si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A R o
functie (de doua variabile reale) astfel nc
at pentru orice y A aplicatia
[a, b] x f (x, y) R este integrabil
a Riemann. Functia definita prin:
F : A R, F (y) =
b
a
f (x, y)dx,
164
F (y) =
b
f
a
Formula general
a de derivare
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) [a, b) doua functii
Fie f : [a, b] (c, d) R o functie continu
a astfel nc
at derivata partial
a
de clasa C 1 . Atunci functia G(y) =
G (y) =
(y)
f
(y)
(y)
(y)
f (x, y)dy dx =
d b
c
F (x, y) =
b
a
f (x, y)dx,
165
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
numita integrala improprie cu parametru.
Integrala
multimea A daca
f (x, y)dx
este continua.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) R o functie continu
a astfel nc
at derivata partial
a
f
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) fixat
y
b
b
f
integrala
f (x, y)dx este convergent
a. Daca integrala
(x, y)dx este
a
a y
uniform convergenta pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F (y) =
F (y) =
b
f
a
f (x, y)dx dy =
b d
a
i. integrala improprie
166
Criteriul de comparatie
Fie f : [a, b) A R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) x f (x, y) R este local integrabil
a si fie g : [a, b) R
astfel ncat |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
este convergenta, atunci integrala
g(x)dx
B(p, q) =
1
0
x1 ex dx, > 0,
Propriet
atile uzuale ale functiilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
d. ()(1 ) =
, (0, 1).
sin()
(p)(q)
e. B(p, q) =
.
(p + q)
f. B(p, q) =
y p1
dy.
(1 + y)p+q
g. (n) = (n 1)!, n N .
h. ( 12 ) = .
i. (n + 12 ) = 1 3 5....(2n 1) 2n .
5.2
Integrale improprii
1
1
si
, s
a se studieze
x
(b x)
natura integralelor urm
atoare (exercitiile 1-10):
Aplicand criteriile de comparatie cu
167
dx
.
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergent
a.
1.
2.
1
0
x2
dx.
1 x2
Solutie
1
x2
lim (1 x) 2 1x
=
2
x1
3.
1
0
1 ,
2
sin x
dx.
1 x2
Solutie
sin x
lim (1 x) 1x
2 =
x1
sin 1
2 ,
x
dx.
1
x3
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergent
a, (desi n x = 1 integrala
x
este convergenta).
5.
ln x
dx.
x3 1
Solutie
Integrala este convergenta: lim
x1
6.
ln x
x3 1
dx
.
x x1
= 0,
x
lim x1,1 ln
= 0.
x3 1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergent
a la infinit, dar este diverx
168
2n x
x e
1+x
dx, n N .
Solutie
Integrala este convergent
a pentru orice n N :
2n ex
1 x
lim (1 + x) 2
= e,
x1
1+x
x2n ex
lim x2
= 0.
x
1+x
8.
dx
, > 0.
x(ln x)
Solutie
Cu schimbarea de variabil
a ln x = u, obtinem integrala
1 m
x 1
ln x
du
, care este diu
dx, m N {0}.
Solutie
Integrala este convergent
a:
xm 1
= 0,
x0
ln x
m1
1 x
lim (x 1) 2
= 0.
x1
ln x
1
lim x 2
10.
arctg(ax)
dx, a > 0, m N {0}.
xm
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergent
a; daca m > 1, integrala este convergenta.
11. Sa se arate ca integrala
absolut convergenta.
sin x
dx este convergent
a, dar nu este
x
169
Solutie
Convergenta ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergent
a deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
sin x
Presupunem acum prin absurd ca integrala
dx ar fi absolut converx
0
1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
ar rezulta (aplicand criteriul de comparatie) ca integrala
5.3
1 cos 2x
dx
2x
cos 2x
dx este
2x
1
dx ar fi con2x
Integrale cu parametri
sin xy
0
1 + x2
dx, y R.
Solutie
xy
Fie f (x, y) = sin
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continu
a.
1+x2
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
f (x, y)dx
1
, (x, y) [0, ) R.
1 + x2
170
Integrala improprie
1
dx este convergent
a si deci, conform criteriu1 + x2
y0 0
1
x
y2
x 2
y
si fie integrala
f (x, y),
0 y0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, avem:
1
F (y) =
si fie F (y) =
f (x, y)= 12 .
lim f (x, y) dx =
0 y0
y0 0
1
x 2 1
1
= 1 1 e y2 .
y
2 2
0
1
f (x, y)dx = e
2
ln
0 dx = 0.
1 daca y = 0
i. Sa se demonstreze ca functia F este continu
a.
1
0
f
(x, 0) dx.
y
Solutie
i. Pentru orice y > 0, integr
and prin parti, obtinem:
F (y) =
f (x, y)dx = x ln
= ln
x2
1 1
x2
dx =
2
2
0 x +y
0
y2
1
1 + y 2 1 + y arctg .
y
1
0
f (x, 0)dx =
1
0
(1)dx = 1.
171
y0+
y0+
1 + y 2 1 + y arctg
1
= 1.
y
F (y) F (0)
1
1
F (0) = lim
= lim
ln 1 + y 2 + arctg
y0+
y0+ y
y
y
1
f
0
y 2
ln 1 +
x2 + y 2 ln x
= lim
y 2
y0+
y
x
.
2
y
= 0.
x2
(x, 0)dx = 0.
parametru F (y) =
functiei F .
Solutie
Evident, F (0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
F (y) =
yexy dx = exy 0 = 1,
sin x
dx.
x
Solutie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
F (y) =
eyx
sin x
dx.
x
y2
1
.
+1
172
dx = lim F (y) =
y0
.
2
dx =
, > 0.
2
sin x
dx = .
x
2
0
sin x cos x
17. Fie , R; sa se calculeze
dx.
x
0
Solutie
Se transforma produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercitiul anterior.
Analog, daca < 0, atunci
1
0
ln(1 + x)
dx, folosind integrala cu
1 + x2
ln(1 + x)
dx, > 0.
1 + x2
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
F () =
ln(1 + 2 )
+
arctg.
2(1 + 2 )
1 + 2
1
arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezulta J = F (1) = 8 ln 2.
Primitivele acestei functii sunt:
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y = 1; atunci:
F (y) =
2y sin2 x
dx = 2y
cos2 x + y 2 sin2 x
tg2 x
dx =
1 + y 2 tg2 x
173
2y
1 y2
u2
du =
(1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
1
1
1 + y 2 u2 1 + u2
.
1+y
J=
ln x
cos(ln x)dx =
cos(ln x)
b 1
a
ln x
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
1 b
x xa
1 b
x xa
cos(ln x)dx.
x dy dx =
y
de variabila: t = ln x ;obtinem: J1 =
y+1
1+(y+1)2
, si deci J =
J() =
2
0
Solutie
J () =
arctg(tgx)
dx, > 0, = 1 si I =
tgx
1
2
1+(b+1)
ln 1+(a+1)
2.
2
0
x
dx.
tgx
2
0
dx
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
a. F (a) =
b. G(a) =
ln
1 + a cos x
1 a cos x
dx
, |a| < 1.
cos x
arctg(ax)
dx, a R, |a| = 1.
x(1 + x2 )
ln(1 + ) si I =
ln 2.
174
Solutie
a. F (a) =
2
1
F (a) =
a2 cos2 x
2
2
t
=
dt =
arctg
,
t2 + ( 1 a2 )2
1 a2
1 a2 0
1 a2
dx
=
si deci G(a) =
(1 + x2 )(1 + a2 x2 )
2(1 + a)
ln(1 + a).
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) =
dx, a > 0, b > 0, a = b.
b2 + x2
0
b. F (a) =
1
0
ln 1 a2 x2
Solutie
a. Derivand n raport cu a, obtinem:
J =
=
Rezulta deci J =
J(b, b) =
b2
2a
(a2
x2 )(b2
+ x2 )
dx =
2a
1
1
( 2
2
)dx =
.
2
2
2
a a +x
b +x
b(a + b)
ln(b2 + x2 )
b2 + x2
dx =
ln(b2 + b2 tg2 t)
b(1 + tg2 t)dt =
b2 + b2 tg2 t
1
b2
2 2
=
ln
dt = ln b
ln cos tdt.
2
b 0
cos t
b
b 0
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabil
at=
obtine
2
ln cos tdt = ln 2.
2
0
F (a) =
1
0
(1
2a
a2 x2 )
1 x2
dx =
y si se
175
2a
2a
du
a
=
dt
=
=
,
2
1
2
2
2
2
a
u + ( 1a2 )
1 a2
0 1 a sin t
0
1
arctg (ax)
dx, a R.
x 1 x2
Solutie
Derivata functiei J este:
J (a) =
1
0
Rezulta:
dx
=
2
(1 + a x2 ) 1 x2
cos t
(1 +
a2 sin2 t)
cos t
dt =
du
=
.
1 + (1 + a2 ) u2
2 1 + a2
ln a + 1 + a2 + C,
2
constanta C calculandu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
J(a) =
J(a) = ln a +
1 + a2 .
f (t)
dt este convergent
a. Sa se demonstreze egalitatea:
t
f (bx) f (ax)
a
dx = f (0) ln .
b
Solutie
Vom demonstra mai ntai egalitatea:
f (bx) f (ax)
u
dx =
au
f (t)
bu
dt , u > 0. ()
dx =
f (t)
bu
dt.
176
dx =
f (t)
au
dt.
dx = lim
f (bx) f (ax)
u0 u
dx = lim
au
f (t)
u0 bu
dt.
t[au,bu]
au
f (t)
bu
dt =
au
f (t) f (0)
bu
dt +
au
f (0)
bu
dt.
au
au
f (t) f (0)
|f (t) f (0)|
dt
dt
t
t
bu
In concluzie:
au
h(u)
bu
f (bx) f (ax)
0
bu
dt = h(u) ln
dx = lim
a
0 atunci cand u 0.
b
au
f (t)
u0 bu
dt = lim
u0 bu
a.
ax
e
ebx
dx.
x
cos ax cos bx
b.
dx.
x
0
Solutie
Se aplica formula lui Froullani.
0
au
f (0)
a
dt = f (0) ln .
t
b
177
a.
b.
c.
ex dx, p > 0.
x4
dx.
(x + 1)2
dx
dx.
+1
x3
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila xp = y,obtinem:
0
xp
dx =
1
0
1p
p
1
1
dy =
p
p
1
=
+1 .
p
ex dx =
3
2
.
2
x4
5 3
dx = B
,
2
(x + 1)
4 4
5
4
3
4
(2)
1
1
3
=
4
4
4
dx
1
=
x3 + 1
3
2
y 3
0
a.
b.
c.
1
1 2
dy = B
,
1+y
3
3 3
2 3
=
.
9
2
=
.
4
178
d.
ln
1
dx, p > 1.
x
dx
1 , n N.
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabil
a sin2 x = y, obtinem:
e.
1
2
p1
2
(1 y)
q1
2
1
p+1 q+1
dy = B
,
.
2
2
2
b. Cu schimbarea de variabil
a xm = y, obtinem:
1
0
xp+1 (1 xm )q1 dx =
1
p+2
B
,q .
m
m
c. Cu schimbarea de variabil
a xq = y, obtinem:
p xq
x e
1
dx =
q
p+1
1
q
1
p+1
dy =
.
q
q
d. Cu schimbarea de variabil
a ln( x1 ) = y, obtinem:
1
ln
1
dx =
x
y p ey dy = (p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi
a xn = y, obtinem:
1
0
dx
(1
xn ) n
1
=
n
1
0
1
1
n
1
n
(1 y)
1
1
1
dy = B
,1
n
n
n
.
n sin n
ex cos xdx.
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
0
x2
(1)n
2
cos xdx =
ex x2n dx =
n0
(2n)!
(1)n 1
(1)n 1
1
n 12 y
=
y
e dy =
n+
=
n0
(2n)!
n0
(2n)! 2
179
(1)n 1 3 5...(2n 1)
n0
(2n)!
2n+1
1
1 n
1
=
=
e 4.
2 n0 n!
4
2
1
0
dx
si J =
1 x3
dx
.
x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabil
a x = t 3 ; rezulta:
I=
1
3
t 3 (1 t) 2 dt =
1
1 1
B
,
.
3
3 2
1
1
3
1
0
t 6 (1 t) 2 dt =
1
1 1
B
,
.
3
6 2
cos x2 dx si J =
sin x2 dx.
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schimbarea de variabila x2 = y. Calculam acum:
J iI =
eix dx.
Cu schimbarea
de variabila x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
I = J = 12 2 .
180
Capitolul 6
M
asur
a si integral
a
6.1
Notiuni teoretice
Spatii m
asurabile
Fie X o multime nevida si fie P(X) multimea partilor lui X. O submultime
A P(X) se numeste algebra pe X daca verific
a urmatoarele proprietati:
i. X A.
ii. daca A A atunci X \ A A.
iii. daca An A, n N atunci nN An A.
In acest caz (X, A) se numeste spatiu masurabil iar elementele -algebrei A
se numesc multimi masurabile.
Daca A este o -algebra pe X, atunci:
i. A.
iJ
Ai este -algebr
a
pe X.
Daca C P(X) atunci -algebra generata de C se noteaza AC si este
definita prin
AC =
{B | B este algebr
a pe X, si B C}.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
182
i=1
: A [0, ]
nN
An
(An ) .
nN
nN
An
nN
(An ) (num
arabil-subaditivitate).
183
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
i Ai o functie
i=1
sd =
i (Ai ).
i=1
f d = sup{
X
f d =
A
f A d.
f d =
u+ d
u d + i
v+
v d .
Integrala
astfel definita are propriet
atile:
i.
(f + g) d =
f d +
gd, f, g integrabile si , C.
X
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
184
ii. f d
|f |d, f integrabil
a.
X
Teorema de convergent
a monoton
a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a si fie fn : X [0, ] un sir crescator
de functii masurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci
lim
n X
fn d =
f d.
X nN
fn d =
fn d.
nN
Teorema de convergent
a dominat
a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a si fie fn : X C un sir de functii
masurabile cu proprietatile:
i. fn converge punctual la functia f .
ii. exista g o functie integrabil
a astfel nc
at |fn | g.
n X
fn d =
f d.
|f |p d < }.
|f | d
este o seminorma pe
Din relatia f p = 0 rezulta f = 0 (a.p.t.);
fie Lp (X, ) multimea claselor de echivalent
a n raport cu relatia de egalp
itate a.p.t. Atunci (L (X, ), p ) este spatiu normat (spatiul functiilor
p-integrabile). In plus, se demonstreaza ca (Lp (X, ), p ) este spatiu Banach.
Exemple de spatii de functii integrabile
i. Daca pe multimea numerelor naturale, N , se considera masura de num
arare
(a se vedea exercitiul 1 din acest capitol), atunci, n acest caz, spatiul
functiilor p-integrabile este spatiul sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
si exemplele de spatii normate din capitolul 2):
p (N ) = {x : N C |
nN
|x(n)|p < }.
185
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
nN
|x(n)|
, x p (N ).
|f (x)| dx < }.
|f (x)| dx
, f Lp (R).
2
0
|f (t)|dt < },
1
2
2
0
2
0
|f (t)| dt < }.
1
2
2
0
186
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
M = {t R | f 1 (t, ] = 0}.
Prin definitie, supremumul esential al lui f este:
esssupf = dac
a M = si esssupf = inf M daca M = .
Notam f = esssup|f |; functia f se numeste esential marginit
a daca
f < . Multimea functiilor esential marginite se noteaza L (X, ) si
este spatiu Banach cu norma .
S
i n acest caz putem particulariza spatiul cu masur
a (X, A, ), obtin
andu
x + y 2 + x y 2 = 2 x 2 + y 2 , x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este convergent (spatiul normat (H, ) este complet).
In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
187
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
xj yj ,
j=1
nN
|x(n)|2 < }
x(n)y(n),
nN
< f, g >=
f g d, f, g L2 (X, A, ).
X
Ortogonalitate
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y)
daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei multimi nevide M H este, prin
definitie, multimea (subspatiul nchis) M = {x H | x y, y M }.
Urmatorul rezultat este esential n studiul spatiilor Hilbert:
Teorema proiectiei
Fie H un spatiu Hilbert si fie M H o multime nevida, nhis
a si convex
a.
Atunci exista un unic vector xM M astfel nc
at
xM = inf{ x | x M }.
O consecinta importanta este generalizarea descompunerii dupa directii perpendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonal
a
Fie K un subspatiu nchis si fie K ortogonalul sau. Atunci, pentru vector x H exista (si sunt unici) y K si z K astfel nc
at x = y + z.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
188
n )n 2 (N )
H x (x
n n , converge la x;
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata,
x
ii. x 2 =
nN
nN
2
0
|f (t)|2 dt < }.
1
2
f (t)g(t)dt,
1 2
|f (t)|2 dt.
2 0
Pentru orice n Z, fie n (t) = eint . Un rezultat clasic de analiza afirma ca
multimea (sistemul trigonometric) B = {n | n Z} este baza ortonormala
n L2 [0, 2]. Pentru orice functie f L2 [0, 2] , coeficientii Fourier (n
iar norma f 2 =
189
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
raport cu baza fixata mai sus), sunt
1
fn =< f, n >=
2
0
f (t)eint dt, n Z,
k=n
nZ
fn n ;
lim Pn f 2 = 0.
2
0
|f (t)|2 dt = f 22 =
nZ
|fn |2 .
a0
+
(an cos nt + bn sin nt),
2
n=1
1
bn =
2
0
2
0
a0
an ibn
an + ibn
, fn =
, fn =
, n = 1, 2, ...
2
2
2
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
190
a0
+
(an cos nt + bn sin nt).
2
n=1
Convergenta uniform
a a seriei Fourier
Conditii suficiente pentru convergenta uniforma a seriei Fourier sunt date n
teorema urmatoare:
Daca f : R C este o functie continu
a, de clasa C 1 pe portiuni si
periodica de perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform
convergenta, iar suma este f .
a0
1 2
Numarul
=
f (x)dx este media semnalului f , primul termen
2
2 0
a1 cos x + b1 sin x
este oscilatia principala (n jurul valorii medii), iar termenul
an cos nt + bn sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct
iei f . Perioada armonicei de ordinul n
este 2
,
iar
amplitudinea
A
=
|an |2 + |bn |2 ; conform lemei lui Riemann
n
n
rezult
a lim An = 0.
n
In cazul n care functia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile corespunzatoare; baza ortonormala este
{n | n Z}, cu n (x) = ei
nx
1
2
2
0
f (x)ei
nx
dx, n Z,
191
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
an =
f (x) cos
1
bn =
nx
dx, n = 0, 1, 2, ...,
f (x) sin
nx
, n = 1, 2, ...
1
a0
nx
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
+ bn sin
2
2
n=1
n=
fn ei
nx
, x R.
|a0 |2
1
+
|an |2 + |bn |2 =
2
n1
2
0
|f (t)|2 dt.
f (x) , x [0, ]
f (x) , x (, 0)
1
a0
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
, x (0, ),
2
2
n=1
f (0 + 0) =
a0
a0
+
an , f ( 0) =
+
(1)n an ,
2
2
n=1
n=1
f (x) , x [0, ]
f (x) , x (, 0)
192
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de sinusuri a functiei f este:
1
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
bn sin
, x (0, ),
2
n=1
6.2
Functii integrabile
193
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
1 daca a A
0 daca a A
card(A)
.
card(X)
f da = f (a).
X
f dc =
f (n),
nN
f (x)
f dP = xX
.
card(X)
X
Solutie
Se aplica definitia integralei, (mai nt
ai pentru functii simple).
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
194
Solutie
Pentru orice n N , fie
An = {x X ; f (x) >
1
}.
n
1
An = {x X ; f (x) = 0} .
1
( , ) . Mai mult,
n
nN
An
f d
nN
f d = 0,
X
An )
(An ) = 0.
nN
jN iN
N iN
fi dc =
iN
fi dc ,
195
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
adica (aplicand exercitiul 2(b)):
aij =
jN iN
aij .
iN jN
f d
( f )d.
Solutie
(t) (s)
Fie t =
f d R si fie = sup
. Propunem ca exercitiu
ts
X
s[a,t]
inegalitatea:
(s) (t) + (s t), s (a, b).
adica:
( f )d
(t)d +
X
( f )d
f d t ,
f d) .
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
196
a. e
b. e
f d
ln g d
ef d.
g d.
Solutie
Se aplica inegalitatea lui Jensen functiei convexe (t) = et .
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . Sa se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1
(x1 x2 ...xn ) n
x1 + x2 + ... + xn
.
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) [0, ), masura de probabilitate, deci
P ({pj }) =
1
, j = 1, 2, ..., n.
n
1
n
j=1
f (pj )
n
1
ef (pj ) ,
n j=1
x1 + x2 + ... + xn
.
n
f g d
f p d
g q d
197
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
b. Fie a1 , a2 , ..., an si b1 , b2 , ..., bn numere reale pozitive; atunci:
1
f p d
si B =
g q d
. Daca A = sau B = ,
F (x)G(x) = e p
s+
1
q
1 s 1 t 1 p
1
e + e = F (x) + Gq (x).
p
q
p
q
1
p
F G d
F p d +
1
q
Gq d =
1 1
+ = 1,
p q
(f + g) d
p
f d
g d
(f + g)p =
X
f (f + g)p1 d +
g(f + g)p1 d.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
198
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalitatii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
f (f + g)p1 d
g(f + g)
p1
f p d
g d
X
(f + g)(p1)q d
(f + g)
(p1)q
1
q
, si
.
(f + g) d
p
(f + g) d
p
f d
f +g p
g d
().
Demonstratia se ncheie mp
artind inegalitatea () cu
(f + g)p d < .
(f + g)p d
1
0
|fn (x)|dx =
1
ln(1 + n) 0.
n
199
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
f 1 f 2 , f L1 [0, 2].
nZ
|x(n)|2
nZ
|x(n)|
= x 21 .
2
0
1
2
12 2
|f (t)| dt
2
|f (t)| 1(t) dt
|1(t)| dt
12
= f 2 .
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
(t)
=
eixt f (x)eixs dx =
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
200
(t)
=
eixt f (x s) dx =
= eist
ei(s+u)t f (u) du =
=
13. Fie f
g(t) =
eixt f (x) dx =
eixt f (x) dx =
R
L1 (R)
eixt f (x)
eixu 1
dx.
u
eixu 1
ixt
f (x)
e
| xf (x)| , u = 0.
eixt f (x)
eixu 1
lim
u0
u
dx =
|x|
201
ixt
=e
6.3
f (t) =
eixt f (x) dx =
f (x)
+ it
eixt f (x) dx = itf(t).
Serii Fourier
|x| dx =
|x| cos nx dx =
x dx = .
x cos nx dx =
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
202
2
=
1
1
x sin nx
n
n
0
sin nx dx =
2
2
=
cos nx =
((1)n 1) , n 1.
2
2
n
n
0
bn =
|x| sin nx dx = 0, n 1.
2 ((1)n 1)
+
cos nx, x [, ],
2 n1
n2
sau, echivalent:
|x| =
4
+
cos(2m + 1)x, x [, ].
2 m0 (2m + 1)2
x cos nx dx = 0, n 0.
x sin nx dx =
x sin nx dx =
203
x
1
cos nx +
n
n
0
S(x) =
cos nx dx =
2(1)n+1
n=1
2
(1)n+1 , n 1.
n
sin nx.
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
(1)k
k0
2k + 1
f (x) = x2 , x (, ],
prelungita prin periodicitate la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
1
n2
n0
(1)n1
n1
n2
n4
n1
Solutie
Evident, functia este continua; calculam coeficientii Fourier:
a0 =
an =
x2 cos nx =
2
x2 dx = 2 .
3
2 2
4
x sin nx
n
n
0
4
4
x
cos
nx
n2
n2
0
sin nx dx = 4
x sin nx dx =
(1)n
.
n2
2 (1)n
+
4 2 cos nx, x [0, ].
3
n
n1
.
4
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
204
n1
n2
2
.
12
Se obtine:
x4 dx = f 22 =
1
2 4
2
=
+
4
n
16
9
n1
a20 2
+
an .
2
n1
x4 dx =
4
.
90
19. Fie a R .
a. Sa se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
b. Sa se deduca sumele seriilor de numere:
(1)n
1
s
i
n2 + a2
n2 + a2
n1
n1
c. Sa se deduca dezvolt
arile n serie Fourier ale functiilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solutie
a. Calculam coeficientii Fourier:
a0 =
1
an =
ax
eax dx =
ax
(a2 + n2 )
= (1)n
1
bn =
ea ea
sh (a)
=2
a
a
2a sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
(a2 + n2 )
205
2n sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
Rezulta formula:
eax
(1)n
2 sh (a) 1
=
+
(a cos nx b sin nx) , x (, ).
2a n1 a2 + n2
f (+) + f ()
ea + ea
2 sh (a) 1
a
=
=
+
.
2
2
2
2a n1 a + n2
1
=
2.
2
2
a +n
2a sh(a) 2a
n1
c. Din definitie si din dezvoltarea obtinut
a la punctul a, rezulta:
ch(ax) =
=
eax + eax
=
2
sh(a)
2a sh(a)
+
(1)n 2
cos nx, x (, ).
a
a + n2
n1
(1)n1
n1
2n sh(a)
sin nx, x (, ).
a2 + n2
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
206
Solutie
Fie f (x) = x
a prin periodicitate la R; calculam
2 , x [0, 2), prelungit
coeficientii Fourier:
1
a0 =
2
x
1
dx =
2
an =
1 2 x
( x) sin nx 2
1
2n
2n
0
1
bn =
x2
x
2
= 0.
cos nx dx =
2
x
0
sin nx dx = 0, n 1.
sin nx dx =
2n
( x) cos nx 2
1
1
cos nx dx = , n 1.
2n
2n
n
0
0
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta:
sin nx
x
=
, x (0, 2).
2
n
n1
n1
Solutie
Din formula:
2n
x
, x (0, ).
4
2
sin nx
x
=
, x (0, 2),
2
n
n1
207
2n 1
n1
sin(2n 1)x
2n 1
n1
, x (0, )
4
= , x (, 0).
4
1 1
1
1
+
+
...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
sin
3
=
,
4 n1 2n 1
1 1
1
1
3
de unde rezulta: 1 +
+
... =
.
5 7 11 13
6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n continuare un exemplu n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),
sgn : (, ) R, sgn(x) =
1 , x (, 0)
0 , x=0
1 , x (0, )
4 sin(2n 1)x
, x (, ).
n1
2n 1
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
208
n
4
sin(2k 1)x
, x (, ).
k=1
2k 1
x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
c. Sa se calculeze
2n
2
=
sin t
0
2n
si:
dt 1, 1789.
lim Sn
sgn(0+) .
n
2n
Solutie
a. Calculam mai ntai suma
z 2n 1
,
z2 1
sin nx
(cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x =
sin 2nx
, x = k, k Z.
2 sin x
209
sin(2k 1)x
2k 1
k=1
sau, nmultind cu
x
sin 2nt
0
2 sin t
dt,
4
:
2
Sn (x) =
x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
2 sin 2nx
sin x
2n
Sn (x) =
2n
avem:
2 sin 2nx
> 0, x <
,
sin x
2n
2 sin 2nx
< 0, x >
.
sin x
2n
este punct de maxim al functiei Sn .
Sn (x) =
Rezulta ca x = 2n
Calculam acum:
Sn
2n
2
=
2n
sin 2nt
2
dt =
sin t
Rezulta:
lim Sn
2n
sin u du
1
u
=
sin 2n
2n
n
sin u
0
sin u
u du.
sin 2n
du.
n1
du =
(1)n
x2n2 du =
(2n
1)!
n1
(1)n
(1)n 2n1
2n1
x
=
.
(2n 1)!(2n 1)
(2n 1)!(2n 1)
0
n1
Seria fiind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
lim Sn
2n
1, 1789.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
210
c. Rezulta: lim Sn
sgn(0+) 0, 1789.
n
2n
0 , x (2, 0]
,
, x (0, 2]
x
2
a0 =
an =
1
2
2
x
0
cos
bn =
Rezulta dezvoltarea:
1
2
f (x) dx =
nx
dx =
2
2
x
0
sin
1
2
2
x
0 daca n par, n 2
22n2 daca n impar, n 1
nx
(1)n1
dx =
, n 1.
2
n
a0
nx
nx
+
an cos
+ bn sin
2
2
2
n1
deci:
1
dx = .
2
2
1
2
(2n 1)x (1)n1
nx
+
2
cos
+
sin
4 n1
(2n 1)2
2
n
2
=
0 , x (2, 0]
, x (0, 2)
x
2
n1
2n 1
.
4
211
x dx = ,
2x sin nx
2
x cos nx dx =
n
n
0
2((1)n 1)
, n 1.
n2
Rezulta dezvoltarea n serie de cosinusuri:
sin nx dx =
x=
2
x sin nx dx =
1
1
x cos nx +
n
n
0
cos nx dx =
2(1)n1
, n 1.
n
Rezulta dezvoltarea n serie de sinusuri:
=
x=
2(1)n1
n1
ea 1 2a((1)n ea 1)
+
cos nx x [0, ).
a
(a2 + n2 )
n1
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
212
eax =
2n(1 (1)n ea )
(a2 + n2 )
n1
1
2
1
2
e|t| eint dt =
f (t)eint dt =
et(1+in) dt +
1
2
et(1in) dt =
1
1
=
et(1+in) +
et(1+in) =
2(1 + in)
2(1 in)
(1)n
n+1
in
sh()
+
ch()
+
(1)
.
(n2 + 1)
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
Calculam coeficientii Fourier; evident, f0 = 0. Pentru n Z , avem:
1
fn =
1
=
2in
int
nZ
f2n+1 ei(2n+1)t =
nZ
dt +
int
dt =
i
=
((1)n 1) .
int
int
2i
ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
(2n + 1)
x x2
, x (0, 2].
2 4
213
1
=
2in
2
1
0
2 2
2
x
0
inx
x2
2 4
einx dx =
1
dx =
2n2
1
x
2 2
einx
1
.
2n2
x x2
inx
+
e
=
, x R.
6 nZ 2n2
2 4
6.4
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
214
Sa se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T )) .
b. Im(T ) = (Ker(T )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
nZ
|(n)x(n)|2 x 2 ,
deci x 2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
D x 2 =
nZ
|(n)x(n)|2 x 2 ,
215
|(m)| = (m)m 2 = D m 2 D m 2 = D .
Din inegalitatea obtinuta, luand supremumul (dupa m Z), rezulta:
sup |(m)| D ,
mZ
si deci D .
c. Sa notam sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
x, y 2 (Z), avem:
< D x, y >=
(n)x(n)y(n) =
n=
n=
: Z C, (n) =
1
(n)
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
216
deci
D1 n =
1
n , n Z.
(n)
1
n 2 = D1 n 2 D1 n 2 = D1 .
(n)
este marginit:
1
1
(n) D ,
Solutie
Daca p (T ) , atunci , prin definitie, exista x H , x = 0 astfel nc
at
T x = x ; avem deci (aplicam exercitiul 31):
{0} = Ker(I T ) = (Im((I T ) )) = (Im(I T )) ,
ceea ce arata ca Im(I T ) = H , deci operatorul I T nu este surjectiv;
rezult
a (T ).
34. Operatorul de translatie unilateral
Pe spatiul Hilbert 2 (N ) consideram operatorul:
V : 2 (N ) 2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1.
Este evident ca definitia este corecta (V x 2 (N )). Operatorul V se
numeste operatorul de translatie unilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
proprietati:
a. V este liniar si continuu.
217
b. V este o izometrie: V x 2 = x 2 , x 2 (N ) .
De aici rezulta, in particular, ca V = 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V x)(n) = x(n + 1) , x 2 (N ) , n N si V = 1.
e. V V = I dar V V = I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ) = { C ; || 1}.
In legatura cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exista endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriva,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul ca V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaza astfel:
2 (N ) x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x 2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o lasam ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
sus) ca V x 2 = x 2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = {x 2 (N ) ; x(0) = 0} = 2 (N ) de exemplu,
nu exista x 2 (N ) astfel ncat V x = o .
d. Pentru orice x, y 2 (N ) , avem:
< V x, y >=
n=0
(V x)(n)y(n) =
n=1
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
n=0
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
218
Solutie
Pentru prima incluziune, fie p (T ) si fie x H un vector propriu
de norma 1 asociat lui . Atunci sirul constant xn = x, n N satisface conditiile: xn = 1 si (I T )xn = 0, n N , deci pa (T ).
Incluziunea pa (T ) (T ) se demonstreaza prin reducere la absurd: presupunem ca pa (T ) si (T ). Atunci exista un sir xn cu proprietatile
xn = 1, n N si lim (I T )xn = 0; de asemenea, exista operatorul
n
219
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
220
nZ
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
nZ
n=
|x(0)|2 ||2n si
n=0
|x(0)|2 ||2n
trebuie sa fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adica x = 0 , contradictie.
e. Spectrele operatorilor W si W sunt incluse n cercul unitate pentru ca
sunt operatori unitari (exercitiul 36).
Demonstram ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn 2 (Z) , sirul definit prin:
1
221
1 1
K 2 =
1 1
0
1 1
0
In particular, TK este autoadjunct daca si numai daca nucleul K are proprietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se numeste simetric).
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
222
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
g 22 =
1 1
0
2
1 1
dx
K(x,
y)f
(y)
dy
|K(x, y)|2 dy
1
0
|f (y)|2 dy dx = f 22 K 22 .
1 1
0
1
0
f (y)
1
0
f (y)
1
0
1
0
(TK f )(x)g(x)dx =
K(x, y)g(x)dx dy =
x
0
223
G(x, y) =
Intr-adevar, daca x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin
una din inegalitatile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
G(x, y) =
si n general pentru n N :
K
[n]
(x, y) =
[2]
(x, y)| =
K(x, z)K(z, y)dz K 2 (x y).
y
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
224
K n
K n
(x y)n1
.
(n 1)!
(n 1)!
n
( TK
) n K [n]
(n 1)! n
0,
2
0
225
2
0
1
n
2
0
|(t)(t)|2 dt
|n (t)|2 dt
1
n
n 2 , n N.
Rezulta inegalitatea:
1
M , n N,
n
deci M .
d. Daca f, g L2 [0, 2] , atunci:
< M f, g >=
1
=
2
2
0
1
2
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
226
2
0
f (t)eikt dt =
1 2 ikt
1 2
=
e
(f (t) fn (t))dt +
fn (t)eikt dt =
1 2 ikt
=
e
(f (t) fn (t)) dt.
2 0
Ultima integrala tinde la 0 cand n :
ikt
ikt
e
(f
f
(t))
dt
e
(f
(t)
f
(t))
dt =
n
n
= 2 fn f 1 2 fn f 2 0,
1 2
1
2
2
0
1) = 0,
h(t) ei(k1)t dt = h(k
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
227
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
1
(M
k f )(n) =
1 2
2
0
228
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
Capitolul 7
Notiuni teoretice
M
asura Lebesgue
Fie Rk spatiul euclidian k-dimensional si fie ai bi ,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n Rk este orice multime de forma:
P = {(x1 , x2 , ..., xk ) | ai xi bi , i = 1, 2, ..., k}.
Inegalitatile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vida si Rk sunt paralelipipede.
M
asura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obtin notiunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submultime E Rk se numeste elementar
a daca exista P1 , P2 , ..., Pn
paralelipipede astfel ncat E =
Pi .
i=1
i=1
i=1
230
nN
(An ) | A
nN
An , An E, An deschis
a n N }.
Aplicatia
se numeste masur
a exterioara; principalele proprietati sunt:
i. (A) 0, A Rk .
ii. daca A1 A2 atunci (A1 ) (A2 ).
iii. dac
a E E atunci (E) = (E).
iv.
An
nN
nN
(An ), An Rk .
f (x)dx,
A
f (x, y)dxdy,
A
f (x, y, z)dxdydz.
A
231
7.1. NOT
IUNI TEORETICE
Leg
atura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Daca f : [a, b] R este o functie integrabil
a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabil
a n raport cu masura Lebesgue si
cele doua integrale sunt egale.
ii. Daca f : [a, b] R este o functie marginit
a atunci ea este integrabil
a
Riemann daca si numai daca multimea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nula (se spune ca f este continu
a a.p.t.).
iii. Exista functii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, functia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este integrabila Riemann dar este integrabil
a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca functia este nula a.p.t.).
iv. Daca
Rk
Rp
f (x, y)dy =
Rk+p
f (x, y)dxdy =
Rp
Rk
f (x, y)dxdy =
(x)
(x)
dxdy =
K
b
a
232
f (x, y, z)dxdydz =
(x,y)
D
(x,y)
dxdydz =
Formula schimb
arii de variabile
Fie A Rn o multime deschis
a si fie : A (A) Rn un difeomorfism.
Pentru orice functie continu
a f : (A) R, avem:
f (x)dx =
(A)
(f )(y)|J (y)|dy,
7.2
Integrale duble
D
D
Solut
ie
a.
b.
c.
xydxdy =
dx
xy dy =
2
01 y 2
0
ydxdy =
D
3
1
dx
1
xydx =
2
y2
1(x2)2
1(x2)2
1
19
0 3
1
0
x dx =
19
.
6
y 3 y 5 dy =
ydy = 0.
1
.
24
233
a.
b.
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
c.
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
a.
(x + 3y)dxdy =
dx
x2 +1
x2
(x + 3y)dy.
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
e|x+y| dxdy =
=
dy
c.
a.
b.
c.
xdxdy =
D
3y
dy
D1
exy dxdy +
exy dx +
9y2
3
0
dy
ex+y dxdy =
D2
3y
y
ex+y dx.
xdx.
a se calculeze integralele:
3.Folosind coordonatele polare, s
2 +y 2
ex
1+
x2
y2
x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234
x2 +y 2
dxdy =
1
0
1
e d =
2
2
e d = (e 1).
2
Rezulta:
1+
x2 + y 2 dxdy =
sin
(1 + )d =
2
+ .
8 9
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy =
ln(1 + 2 )d =
(1 + e2 )
ln(1 + e2 ) 1 + .
12
12
dxdy
1
, A = [0, ] [0, 1].
1 + xy
2
A
ln(x2 + y 2 )
b.
, dxdy, unde:
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B
a.
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
1
2
dxdy
=
1 + xy
ln(1 + x)
dx =
x
1
2
dx
1
0
1
2
dy
=
1 + xy
1
2
(1)n
xn dx =
n0
n+1
ln(1 + xy) 1
dx =
x
0
(1)n
65
.
=
2
n+1
(n + 1) 2
144
n0
235
= 4
ln(x2 + y 2 )
= 4
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
e2
ln(1 + u)
= 4
du = 4
e1
ln
d =
e2
(1)n n
d =
0
n0
(1)n (e 2)n+1
(n + 1)2
n0
n+1
f (x, y)dxdy
D
(x + y )dxdy =
2
xydxdy =
c. Cu schimbarea de variabile:
cos
0
2 sin
3
3 d = .
2
3 cos sin d =
1
.
24
ydxdy =
D
2
0
1
0
(1 + sin )d = .
236
dxdy =
abd = ab.
,
, (0, a cos 2).
4 4
Rezulta:
aria(D) =
dxdy =
D
acos 2
d =
a2
.
2
dxdy = 2
D
asin 2
d = a2 .
7. Fie
a se calculeze integralele:
R si fie D discul unitate nchis. S
dxdy
a. I =
2
2
D (x + y )
dxdy
b. J =
.
2
2
R2 \D (x + y )
Solutie
I=
J=
2
0
1
0
d
21
d
21
=
=
daca < 1
daca 1
daca > 1
daca 1
237
7.3
Integrale triple
8. Fie multimea:
= {(x, y, z) R3 ; x2 +
Sa se calculeze integrala
y2
1, x2 + y 2 1, x 0, y 0, 0 z 5}
4
yz
dxdydz prin doua metode:
+ y2
x2
yz
dxdydz =
2
x + y2
25
2
1 x2 y 2 1 x2 }
dxdy
D
5
0
y
dxdy,
+ y2
yz
dz =
+ y2
x2
x2
yz
dxdydz =
2
x + y2
a.
25
2
5
0
dz
2
3 cos2 +1
3(1 cos2 )
25
sin d = (4 3 9).
2
3 cos + 1
18
a se calculeze integralele:
9.S
(y x) dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
b.
y2 z2
1x
9
4
2
z sin
d =
3
2
dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 +
y2 z2
+
1}.
9
4
238
c.
z dxdydz,
(y x)dxdydz =
.
4
= 6
y2 z2
1x
9
4
62 1 2
3
2
3
2
dxdydz =
sin d = 6
sin2 t cos4 t dt = 6
1
0
2 (1 2 ) 2 d =
u2
du =
(1 + u2 )4
u
du
du
+
= 3
=
2
3
2
3
3(1 + u ) 0
3(1 + u )
(1 + u2 )3
0
0
du
(1 + u2 )2
u
du
(1 + u2 )3
3
=
4
du
3
= .
(1 + u2 )2
16
239
zdxdydz =
2 cos
3 sin cos d =
4
cos5 sin d = .
3
2
3
0
0
dxdydz =
2
0
k3
R
cos3
3
2
3
2
d =
3
k
cos
2 sin d =
k3
R cos
2 cos2
3
3
k3
R3 r 2 k +
2
2
240
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
D = {(x, y) ; 4x2 + 2y 2 1}.
Rezulta:
vol() =
=
dxdydz =
1 2x2 y 2
1
1 2
2
12x2 y2
dxdy
2x2 +y 2
2x2 + y 2
1 2
dz =
dxdy =
1
d = ( 2 1).
3
2 2
dxdydz =
3
2
2
0
dxdy
D
2x2 y2
x2 +y 2 1
dz =
(3 2 ) d.
dxdydz =
dxdy
D
4x2 y2
1
(1+x2 +y 2 )
2
dz =
241
2
3
3 1
3
(1 x2 y 2 ) dxdy =
d
(1 2 ) d = .
2
2
4
D
0
0
2
2
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x + y = 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
vol() =
=
x2
dxdydz =
y2
dxdy =
dxdy
2
0
x2 +y 2
dz =
(1 ) d =
.
3
dxdydz =
dxdy
2a
2a sin
3xy
dz =
(3 cos sin ) d.
dxdydz =
2 2
y + z2
2
2
2
dydz
2
dydz =
y 2 +z 2
2
2
dx =
2
0
d =
2
2
.
12
3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2
z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a
b
c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice.
Obtinem domeniul:
5
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
5
vol() =
dxdydz =
sin cos
2 sin d =
242
1
=
3
1
sin sin cos d =
3
3
5
3
5
8
5
sin d
8
5
sin d =
8
5
sin d +
8
5
sin d = 2
3
5
cos d .
sin 5 d,
cu schimarea de variabil
a t = n a doua integral
a. Vom calcula acum
integrala
8
5
sin d =
1 1
3
5
cos d = 2
3
5
cos d = 2
13 1
,
10 2
+B
(1 y)
dy =
2 y 1y
4 1
dy = B
,
.
5 2
15 12
vol() = B
3
1
(1 y) 10
1
13 1
B
,
.
2
10 2
rezulta:
y5
dy =
2 y 1y
y 10 (1 y) 2 dy =
dxdydz =
dz
4 1
,
.
5 2
3z
d = 32.
x = a cos , y = b sin , z = z
si obtinem:
vol() =
dxdydz =
c
0
dz
2
0
z
c
ab d =
abc.
3
Capitolul 8
Integrale curbilinii si de
suprafat
a
8.1
Notiuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n Rn
orice aplicatie continua : J Rn .
Daca notam (t) = (1 (t), 2 (t), ..., n (t)), atunci relatiile
x1 = 1 (t), x2 = 2 (t), ..., xn = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitatile) drumului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] Rn este, prin definitie,
: [a, b] Rn , (t) = (a + b t).
Evident, si au aceeasi imagine.
Daca 1 : [a, b] Rn si 2 : [b, c] Rn sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat 1 2 : [a, c] Rn este definit prin
1 2 (t) =
1 (t), t [a, b]
2 (t), t [b, c]
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
244
b
a
f (x, y, z)ds =
b
a
Daca 1 si 2 sunt
a drumuri
parametrizate echivalente (indiferent de
dou
orientare) atunci
f ds =
f ds.
Aplicatii
i. Daca f este functia constant
a 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material av
and densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M=
f ds,
xG =
1
M
xf ds, yG =
1
M
yf ds, zG =
1
M
zf ds.
245
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
P dx + Qdy =
P ((t))x (t) + Q((t))y (t) dt.
se
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
246
n
D
av
and extremitatile p, q D; atunci:
i.
Df = f (q) f (p).
Df = 0.
y
x
dx + 2
dy
x2 + y 2
x + y2
247
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
.
u
v
1
1
N1 (u, v) =
N2 (u, v) = n2 (u, v).
N1 (u, v)
N2 (u, v)
Integrala de suprafat
a de prima spet
a
Fie : D R3 o panza parametrizata, fie = (D) imaginea ei si fie
F : U R o functie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafat
a
de prima speta a lui F pe este, prin definitie:
F (x, y, z)d =
F ((u, v))
dudv.
u
v
F (x, y, z)d =
f
x
f
y
dxdy.
d.
248
F d,
1
1
1
xG =
xF d, yG =
yF d, zG =
zF d.
M
M
M
V n d.
Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, daca
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
(P )
+ (Q )
+ (R )
dudv,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
=
V n d.
unde,
249
8.2
Integrale curbilinii
yo
x3
obtinem f (x, y) =
+ 6xy 2y 2 + k, k R.
3
2. Fie P, Q : R2 R, definite prin:
P (x, y) =
x2
y2
x, Q(x, y) =
x2 + y 2 + x
x+
x2 + y 2 P
y Q
,
=
.
2
2
y
|y| x
2 x +y
Q
P
=
pe D; evident,
x
y
y
b.
dx + dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
x+1
x2 y 2
c.
xdy ydx, = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a
b
Solutie
a.
250
(x + y)dx + (x y)dy =
obtinem:
y
dx + dy =
x+1
2
0
t
+ 1 dt
t3
2
0
dt = 2 3 ln 3.
xdy ydx =
2 +y 2
4. Fie P (x, y) = ex
abdt = 2ab.
cos(2xy), Q(x, y) = ex
2 +y 2
sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
a. Sa se arate ca
et cos(2t)dt,
P
Q
=
, rezulta ca este 1-forma diferential
a nchis
a pe R2
y
x
251
et dt +
ea
2 +t2
sin(2at)dt
Pentru a , obtinem:
t2
a
0
2 +2
et
cos(2t)dt.
2
e
,
2
cos(2t)dt =
deoarece
0
et dt =
5. Sa se calculeze
si lim
a
2
2 +t2
ea
sin(2t)dt = 0.
n urmatoarele cazuri:
2
0
252
1
x(t) = r
2
2
r cos t,
3
2 r sin t,
2
r cos t, t [0, 2).
3
2
cos t + 2 sin t ,
3
2
cos t ,
3
1
y(t) = r
2
z(t) =
2 sin t
2
r cos t, t [0, 2).
3
Solutie
Forma diferentiala = ydx + xdy este nchisa pe R2 si deci este exacta.
Rezulta ca integrala este independent
a de drumul particular care uneste
253
5t
, y(t) = t, t [1, 3].
2
x
x0
y0 dx +
xdy = xy + k,
y0
= f (B) f (A) = 1,
P (x, y, z) = x2 yz +
x2
Q(x, y, z) = y 2 zx
x
,
x2 + y 2
R(x, y, z) = z 2 xy.
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
, unde este un
P
,
z
R
.
y
nu
254
t2 +
1
2
dt = .
t2 + 1
3 2
2 2 2
2
= + + + = +3 .
2
3
2
3
2
3
3
2
1
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} R,
P (x, y) =
y
x
, Q(x, y) =
1 + xy
1 + xy
x
x0
y0
dx +
1 + xy0
y
y0
x
dy = ln(1 + xy) + k, xy > 1,
1 + xy
255
= f (B) f (A) = ln 5.
V dr =
a. Notam:
2 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x = 0, y 0}.
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
a.
c.
1
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
2
b.
xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
Solutie
a. Cu definitia, obtinem:
yds =
1
sin 2t
2
2
5
(2 cos t 1) sin tdt =
.
3
12
2
256
xyds =
tdt +
tdt = 1.
|x y| ds =
2
=
p
Rezulta:
ds =
1+
p
t2
, t [p, p ],
2 2p
p
t2
2
dt =
2
p
p
t2 + p2 dt =
p 2
p
t + p2
dt
dt = 2p
2 p
t2
+
dt =
t2 + p2
t2 + p 2 p 0
t2 + p 2
0
0
2 p
t
= 4p ln 1 + 2 +
t 2
dt =
p 0
t + p2
2
= 4p ln 1 + 2 +
t t2 + p2 |p0
t2 + p2 dt .
p
0
L=p
2 + 2 ln(1 +
2) .
1
L
xds, yG =
1
L
ds,
257
R cos tdt =
2R
sin , yG = 0.
si av
and densitatea F (x, y, z) = 2y.
Solutie
Conform formulei masei:
M=
F (x, y, z)ds =
2y ds =
t 1+
t2
t4
dt =
1
=
2
3
2
1
2
u2 +
3
4
u2 +
3
= ln u +
8
3
4
u2
3
du =
8
3
+
4
3
2
1
2
1
2
u2 +
3
2
t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
1
=
2
t2
3
dt =
4
3
du =
4
du
1
+
2
u2 +
3
4
1
+
2
3
2
1
2
u2
u2 +
3
4
du =
3
3
3
2
1
3 2 1 2
3
2
u2 + du.
+ u u +
1
2
4 1 2 12
4
2
3 3+2 3 1
M = ln
+
3 31 .
8
3
4
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]
258
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
M=
yds =
1
2
cht 1 + sh t dt =
(1 + ch2t) dt =
1
=
2M
1
yG =
M
=
8.3
1
M
1
t ch tdt =
2M
1
0
(t + t ch2t) dt =
sh2tdt =
1
ch tdt =
M
0
3
ch2 tdt =
1
t2
1
1
+ t sh2t
2 0 2
2
0
1
1
1
1
t + sh2t = (2 + sh2) .
2
2
4
0
1
0
1
(3 + 2 sh2 ch2) .
8M
1 + sh2 t shtdt =
1 3 1
1
1 3
sht + sh t =
sh1 + sh 1 .
3
M
3
0
Integrale de suprafat
a
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
259
si
, iar versorul normalei este
u
v
.
v
u
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
260
Solutie
Aplicam definitia integralei de suprafat
a de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= c sin v,
= c cos v,
= u,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
si deci:
b
a
du
2
0
1
cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
2
= 4R3 .
Iacobienii:
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
261
Rezulta integrala:
14
.
3
a.
a2 zddz =
D
a2 h2
.
4
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
262
F (x, y, z)d
n urmatoarele cazuri:
2
2
2
a. F (x, y, z) = |xyz|,
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,z [0, 2].
x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
x2
y2
+
dxdy =
x2 + y 2 x2 + y 2
4
2
= 2
|xy| x2 + y 2 dxdy =
.
5
D
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
|xyz|d =
|xy| x2 + y 2 1 +
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezulta:
y zd =
y
D
1 2
(x + y 2 )
6
12
2
1
=
d
6 0
0
c. Cu parametrizarea carteziana
z=
rezulta:
1
1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
9
3 1 +
2
sin = 0.
9
z 2 d =
0
(x2 + y 2 )dxdy =
D
6 sin
0
3 d =
243
.
2
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
263
= R2 sin .
d =
SR
r2 sin dd = 4R2 .
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
d =
Ch
2dxdy =
2h2 .
Ph
d =
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
264
1+
42 d
3
=
(1 + 4h) 1 .
6
d.
1
1
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
2
2
D 1 x y
R
d. A =
e. A =
D
D
1
c. V = 2
yi
xj
+
k
, : z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
x + y2
Solutie
Fluxul campului de vectori
V prin suprafata n raport cu normala n este,
prin definitie, F (V ) =
Daca : D
R3
F (V ) =
V nd =
(V )
V ,
dudv =
u
v
,
dudv,
u v
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
265
si
.
u
v
n=
2(x2 + y 2 )
xi yj +
x2
y2k
F (V ) =
(x + y ) dxdy =
2
2 2
5 d =
.
3
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
F (V ) =
dxdy =
2
x + y2
2
0
d = 2(2
3).
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] R doua functii continue
astfel ncat f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinut
a prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
(u, v) = (f (u) cos v, f (u) sin v, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:
A() =
d =
dv
= 2
b
a
f (u)
b
a
|f (u)|
(f (u))2 + (g (u))2 du =
266
xds
1 b
xG =
=
f (u) (f (u))2 + (g (u))2 du,
ds
tate sunt:
xG =
1
M
cx d, yG =
1
M
cyd, zG =
1
M
czd.
c d =
1
M
cz d =
1
M
2
0
R
.
2
Capitolul 9
Formule integrale
9.1
Notiuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R2 (orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si fie
= P dx + Qdy
o 1-forma diferentiala de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui K; atunci:
P dx + Qdy =
K
Q P
x
y
dxdy.
V dr =
Q P
x
y
dxdy.
1
2
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferential
a
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268
de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui K, are loc egalitatea:
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P
Q R
+
+
dxdydz.
x
y
z
V nd =
div(V )dxdydz,
Q
R
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si formula flux-divergenta.
P dx + Qdy + Rdz =
R Q
dy dz +
y
z
P
R
dz dx +
z
x
Q P
x
y
dx dy.
V dr =
(rotV ) n d,
269
9.2
Formula Green-Riemann
1. Sa se
and formula Green-Riemann integrala cur calculeze direct si aplic
bilinie
n urmatoarele cazuri:
a. = y 2 dx + xdy,
este patratul cu varfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx + x2 dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solutie
Calculul direct al integralelor l las
am ca exercitiu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
y 2 dx + xdy =
(1 2y)dxdy =
dx
2
0
(1 2y)dy = 4.
ydx + x2 dy =
(2x 1)dxdy =
2
0
(2 cos 1)d = 4.
ydx xdy =
2. Fie =
2dxdy =
K
y
x
dx + 2
dy.
x2 + y 2
x + y2
C(O,R)
2abd = 2ab.
O .
Solutie
a. Sa observam, mai ntai ca C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
270
si obtinem:
C(O,R)
dt = 2.
x
2
x + y2
2
y
x + y2
dxdy = 0.
0dxdy = 0.
Rezulta:
3. Fie =
C(O,R)
= 2.
xy
x+y
dx + 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
2
2
x +y
x + y2
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferential
a nchis
a. In continuare aplicam
rationamentul de la exercitiul precedent.
4. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand formula
Green-Riemann:
y2
x2
x2 y 2
a.
e a2 + b2 (ydx + xdy), = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a
b
x2
b.
xydx + dy,
2
271
2
x2
+ y2
a2
b
(ydx + xdy) =
2e
2
x2
+ y2
a2
b
x2 y 2
1+ 2 + 2
a
b
dxdy,
xydx +
x2
dy =
2
0dxdy = 0.
K
Rezulta deci:
x2
xydx + dy =
2
xydx +
[AB]
x2
dy = 0,
2
1
Aria multimii marginite de curba este A =
xdy ydx.
2
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obtinem:
1
A=
2
3
xdy ydx =
2
2
0
3
sin2 t cos2 tdt = .
8
272
1 b 2
nchise . Sa se demonstreze ca aria interiorului lui este A =
(t)dt.
2 a
Fie a > 0, b > 0; sa se calculeze ariile multimilor marginite de curbele de
ecuatii (n coordonate polare):
ab
b. (t) =
, t [0, 2].
2
2
a sin t + b2 cos2 t
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solutie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sin t, t [a, b], obtinem:
1
A=
2
1
xdy ydx =
2
1 2
a2 b2
b. A =
dt = 2a2 b2
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t
c. Analog.
2 (t)dt.
du
= ab.
+ b2
a2 u2
V dr =
ydxdy =
dx
1x2
x2 1
ydy.
V dr =
0dxdy = 0,
K
V dr =
[AB]
V dr =
1
0
et dt = 1 e.
273
V ((t))n(t)dt =
div(V )dxdy.
K
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
b
V ((t))n(t)dt =
P dy Qdx.
V ((t))n(t)dt =
P dy Qdx =
P
Q
+
dxdy =
x
y
div(V )dxdy.
K
2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2
2
0
1
2
2
f
0
f
( cos t, sin t) sin t dt =
y
274
2 f
1
f
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0
x
y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f
f
centru O si raza , iar campul vectorial V =
i+
j. Obtinem (notam
x
y
cu K discul de centru O si raza ):
1
g () =
2
f dxdy = 0.
K
1 2
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
2
1
=
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0
9.3
Formula Gauss-Ostrogradski
n urmatoarele cazuri:
a. =
dz 2xydz dx +
dy.
2
2
2
= {(x, y, z) ; x + y + z = 9}.
b. = yzdy dz (x + z)dz dx + (x2 + y 2 + 3z)dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 = 4 2z, z 1} {(x, y, z); x2 + y 2 4 2z, z = 1}.
c. = x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, z 0}.
Solutie
a. Fie K = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 9};
aplicand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obtinem:
x2 dy
z 3 dx
x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx dy =
3z 2 dxdydz,
3dxdydz = 3
dxdy
D
2 1 (x2 +y2 )
2
1
dz.
275
Rezulta deci:
2dxdydz =
4
.
3
si deci
0dxdy = 0,
D
4 3
3 .
1
0
2
0
2 (cos sin )d = 0.
x2 y 2
+ 2
a2
b
z2
= 1.
c2
276
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalent
a:
x2 y 2
+ 2 =
a2
b
z2
,
c2
x2
z2
c2
a 1
4
2 +
y2
b 1
4
z2
c2
2 = 1.
z2
z2
4
a 1 2 si b 1 2 .
c
c
4
A(z) = ab 1
z2
.
c2
V n d =
div(V ) dxdydz =
dz
z2
= ab
(2az + 3z 2 ) 1 2 dz = 3ab
c
c
= 6ab
c
0
z2 1
z2
dz = 6ab
c2
3
= abc3
2
(2az + 3z 2 ) dxdy =
D(z)
z2 1
3
sin2 2t dt = 2 abc3 .
8
x2
z2
dz =
c2
q
q
=
2
2
4r
+y +z
277
q 3
2
2
2
divE = grad(divf ) = f =
3r
3r(x
+
y
+
z
)
= 0.
4r6
E nd =
divEdxdydz = 0.
K
E nd =
q
4
2
0
sin d = q.
278
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1
q
f (x, y, z) =
,
4 =1 r r
unde, este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf c
ampul electric
asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului electric E
printr-o suprafata arbitrara nchis
a ce contine toate punctele A n interin
q .
=1
Solutie
Se aplica rationamentul din exercitiul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consideram un recipient (continut n semispatiul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constant
a c.
Scufundam n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem pentru campul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin definitie, egala cu fluxul campului presiunilor
prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obtinem:
FK (V ) =
=
divV dxdydz =
V nd =
K
cdxdydz = c vol(K),
1
r nd = vol (K) ,
3
279
r nd =
1
3
div(r) dxdydz =
K
dxdydz = vol(K).
K
kr
r si fie suprafata
r4
kr
divV = div r + 4 r
r
=3+
kr
r4
kr
divr + rgrad
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
r4
r
= 3.
V nd =
3dxdydz = 3vol(K).
K
1
18. Sa se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafat
a
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt ortogonali.
280
a.
f (gradg) n d =
f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
b.
K
K
f (gradg) g (gradf ) n d =
f g g f dxdydz.
Solutie
a. Pentru prima formul
a se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
f (gradg) n d =
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecin
atate a
dh
lui K si fie
derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
dh
a.
d = 0.
K dn
dh
b.
h
d =
gradh 2 dxdydz.
dn
K
K
Solutie
a. Se aplica prima formul
a a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
dh
d =
dn
(gradh) n d =
div(gradh) dxdydz =
h = 0.
K
dh
d =
dn
h gradh n d =
281
9.4
h g + gradh
dxdydz =
gradh 2 dxdydz.
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
b. = ydx + zdy + xdz,
: x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0.
Solutie
a. Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este bordul
lui si aplicand formula lui Stokes obtinem (las
am ca exercitiu verificarea
compatibilitatii orientarilor):
2(dy dz + dz dx + dx dy) =
(2x 2y + 1)dxdy,
1
3
cos = (i + j + k) k =
.
3
3
Intersectia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Consideram drept suprafata portiunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x2 + y 2 + z 2 = 1. Evident, aria lui este . Fie D proiectia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
3
aria(D) = aria() cos =
.
3
Rezulta:
(dy dz + dz dx + dx dy) =
282
3dxdy = 3 aria(D) = 3.
V dr =
(rotV ) n d =
1
(xi + yj + zk) d = 0,
R
a.
b.
1
Rr
Solutie
a. Integrala este 0.
b. Considerand portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
dz dx dx dy =
2dxdy = 2,
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
283
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
3
1
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2
2
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
1
3
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2
3
. O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
z=
3
x y, (x, y) D.
2
= 2
9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
284
dx dy + dy dz dz dx =
dxdy = R2 .
D
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai nt
ai rotorul
campului V :
1
1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r
r
1
dk
dr
=
k divr r divk +
r
dr
dk
+ (k r)
r
2k
=
.
3
r
r
V dr =
rotV nd,
V dr =
2.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie reuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
Sa se calculeze
Solutie
285
z =c 1
x y
.
a
b
Rezulta:
OAB
c c
+ + 1 dxdy =
a b
= ab + bc + ca.
F (rot(V )) =
rot(V ) n d,
2
0
rot(V ) n d =
V dr =
286
V dr =
rot(V ) n d,
z =b 1
x
, (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a
1, 0,
b
a
si (0, 1, 0),
Vr=
rot(V ) n d = a
b
i+ k.
a
b
1+
.
a
Solutie
Aplicam formula lui Stokes:
(c r) r dr =
c (r n) d.
rot (c r) r n d =
287
(c r) rotr r grad(c r) n d =
(c r) n d =
c(r n)d.
f gradg dr =
g
f
g
f
f
+g
dx + f
+g
x
x
y
y
g
f
dy + f
+g
z
z
Solutie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
f grad g dr =
dz = 0.
g
f
g
f
f
+g
i+ f
+g
x
x
y
y
g
f
j+ f
+g
z
z
k = 0,
deci circulatia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat si fie n versorul normalei
la suprafata .
a. Daca f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
campului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Daca g este o functie de clasa C 1 pe o vecin
atate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
c (n gradg)d.
Solutie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r
f (r)
r = 0,
r
288
V dr =
ar
f (r) n d,
r
V dr =
ar
f (r)n d =
r
(a r)
rot (( a gradf (r) ) r) = rot
f (r) r =
r
=
(a r)
(a r)
f (r) rotr r grad
f (r)
r
r
= r
= r
f (r) grad
(a r)
r
ra (ar)
f (r)
r2
=
r
r
(ar)
gradf (r) =
r
( a r )
r
+
f (r)
r
r
f (r)
(a r),
r
Capitolul 10
Analiz
a matematic
aI
Testul 1.
n
3 3
n +n2 n
,
n! na , a R
2
n
n1
n1
290
diferentiabila n origine.
sin nx
,x
n2
n1
R. Se poate
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
a se studieze
convergent
a si convergenta absoluta seriilor:
S
(1)
n
n(2+i)n
,
.
3n
ln n
n1
n2
n1
xy sin xx2 y
dac
a (x, y) = (0, 0)
+y 2
V. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
a. Sa se arate ca f este de clasa C pe R2 .
b. Sa se arate ca f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
punct si sa se calculeze xy
si yx
n origine; este f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Sa se afle extremele functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia
x3 + y 3 2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecin
atatea oricarui punct?
1
II. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
291
III. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
x3 + 4x 1 = 0.
IV. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa se
studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
VI. Sa se studieze convergenta seriei
n!
(a+1)(a+2)...(a+n) ,
n0
a > 1.
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], ) este complet ? Justificare.
1
sin x
2
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala
dx.
x
0
xy
daca (x, y) = (0, 0)
x2 +y 2
III. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existenta derivatelor partiale de ordinul nt
ai
si diferentiabilitatea n origine.
IV. Sa se determine extremele locale ale functiei:
f : (0, 2) (0, 2) R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
V. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
z
z
g(y 2 x2 , z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y x
+ x y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria
n=1
sin nx
2n , x
R?
Testul 6.
I. Consideram pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urmatoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet.
n
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei
, a > 0, b > 0.
bn+1
n1
n!
n
(a+1)(a+2)...(a+n) x
, a > 0.
n=1
kr
IV. Sa se calculeze divergenta campului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
292
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. Sa se dezvolte n serie n jurul originii functia f (x) = arctgx si sa se
1
2 arctgx
calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integrala
dx.
0
III. Fie f :
R ; f (x, y, z) =
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deterdf
mine versorul s stiind ca ds
(a) este maxim.
IV. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
V. Sa se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spatiu metric discret.
VI. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica
pe R2 .
R3
x2
Testul 8.
I. Sa se enunte si sa se demonstreze trei criterii de convergent
a pentru serii
cu termeni pozitivi.
(1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
x
+ y2
y2
x
dac
a xy = 0
0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
ale functiei f (x, y) =
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
S
a se determine y n punctele critice ale lui y.
d2 y
dy
VI. Fie ecuatia diferential
a x2 dx
ia daca
2 + x dx + 2y = 0. Ce devine ecuat
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
293
1cos x2
2
2 .
x0 x sin x
xy 3
x2 +y 2
Testul 10.
I. Derivarea si integrarea termen cu termen a sirurilor
funct
ii.
de(1)
n
II. Sa se studieze convergenta absoluta pentru seria
.
n ln2 n
n2
V. Este functia g :
R, g(x, y) = x
+
de clasa
VI. Sa se determine punctele de extrem local ale functiei:
f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
R2
x2
y2
n1
1
C (R2 )
294
10.2
Analiz
a matematic
a II
Testul 1.
x4
(x+1)2
dx.
III.
a se calculeze integrala:
1+
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
sin xy
dx, y
1+x2
R.
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
2
0
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. Sa se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
1
VI. S
a se calculeze fluxul campului vectorial V = (rk) printr-o suprafat
a
r
nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. Sa se studieze convergenta integralei
ln x
x3 1
dx
III. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelungita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
+ 312 + 512 + ....
12
IV. Fie =
xy
x2 +y 2
dx +
x+y
x2 +y 2
Stokes.
VI. Sa se calculeze fluxul campului de vectori
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
r = xi + yj + zk, prin
296
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. Sa se calculeze integrala
1
0
dx
1
(1xn ) n
, n N.
1
si apoi sa se calculeze suma seriei de numere:
, a = 0.
n2 +a2
n1
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
II. Sa se calculeze integrala
1
0
lnp
1
x
dx, p > 1.
III.
Sa se
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
2
2
x + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constant
a pozitiva.
x
IV. Fie = x2y
dx
+
dy.
+y 2
x2 +y 2
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
C(O,R)
O .
V. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
VI.
Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie > 0. Sa se calculeze
sin x
x
dx.
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferentiala = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchisa? Dar exacta?
ii. Sa se calculeze
pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
D
x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. Sa se calculeze integrala: F (y) =
1
1
numere:
,
,
.
n2
n2
n4
n0
n1
n1
298
Testul 9.
I. Masura si integrala Lebesgue.
ln
ex
D
2 +y 2
1+a cos x
1a cos x
dx
cos x ,
|a| < 1.
, unde este un
1
3
Testul 10.
I. Functiile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ) R, f (x, y) =
F (y) =
1
0
x
y2
x 2
y0 0
f (x, y) si
0 y0
xydx +
x2
2
dy,
Bibliografie
Lucr
ari teoretice
1. I. Colojoar
a
Analiz
a matematic
a, Ed. Didactic
a si pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Dierential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic
a, 1965.
4. P. Flondor, O. St
an
asil
a
Lectii de analiz
a matematic
a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz
a functional
a, Ed. S
tiintific
a si enciclopedic
a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz
a functional
a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Rom
ane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St
an
asil
a
Analiz
a liniar
a si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St
an
asil
a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr
a si analiz
a matematic
a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit
a, Tatiana St
an
asil
a
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300