PRINTUL FERICIT - OSCAR WILDE

Sus de tot, deasupra orasului, pe o coloana foarte inalta, era asezata statuia P
rintului Fericit. Era acoperita intru totul cu foite subtiri de aur, in loc de o
chi avea doua stralucitoare safire, iar un mare rubin rosiatic ii impodobea mane
rul sabiei.
Printul Fericit era foarte admirat de oameni. "Este la fel de frumos precum un p
aun", a spus odata unul din consilierii orasului, care isi dorea sa capete reput
atia de a avea gust artistic; "dar nu la fel de folositor", a adaugat el, temand
u-se ca nu cumva locuitorii orasului sa il considere lipsit de simt practic, un
lucru pe care de altfel il avea din plin.
"De ce nu poti fi la fel ca si Printul Fericit?", si-a intrebat odata o mama ind
urerata micul baiat ce plangea pentru ca nu i se putea darui luna. "Printul feri
cit nu plange plange niciodata pentru nimic din ce si-ar dori", a mai spus ea.
"Sunt multumit ca mai exista pe lume cineva care poate fi fericit", a zis intr-o
alta imprejurare un om incarcat de dezamagiri in vreme ce privea minunata statu
ie.
"Arata exact ca un inger", au spus copii orfani, atunci cand ieseau din biserica
, investmantati in mantiile lor stacojii si sortuletele lor curate ca neaua.
"De unde stiti asta?", i-a intrebat profesorul de matematica, "nu ati vazut nici
odata vreun inger".
"Ba am vazut, in visele noastre", i-au raspuns copii, iar profesorul de matemati
ca s-a incruntat si s-a uitat sever la ei, pentru ca nu ii placeau copiii care v
isau.
Intr-o noapte, a zburat peste oras o mica randunica. Prietenii ei plecasera deja
in Egipt, cu sase saptamani mai inainte, dar ea ramasese in urma, pentru ca se
indragostise de cea mai frumoasa trestie. O intalnise la inceputul primaverii, a
tunci cand zbura deasupra raului dupa o mare molie galbena, si fusese atat de mu
lt atrasa de trupul zvelt al trestiei incat se oprise sa vorbeasca cu ea.
"As putea oare sa te iubesc?", a spus randunica, careia ii placea sa spuna lucru
rilor pe nume, iar trestia a facut o plecaciune in fata ei. Asa s-a facut ca ran
dunica a zburat apoi in jurul ei, atingand apa cu aripile ei, dand nastere unor
mici valuri argintii. In acest fel, randunica ii facea curte trestiei, un lucru
care a durat intreaga vara.
"Este o poveste de dragoste ridicola", au spus celelalte randunele, "aceasta tre
stie nu are bani, si are prea multe rude", un fapt cat se poate de adevarat pent
ru ca malurile raului era plin de astfel de trestii. Dupa aceea, odata cu venire
a toamnei, randunele au plecat.
Ramasa singura, randunica a inceput sa se plictiseasca de iubita ei trestie. "Nu
stie sa faca conversatie", si-a zis ea, "si ma tem ca este prea cocheta, pentru
ca mereu flirteaza cu vantul". Intr-adevar, ori de cate ori batea vantul, trest
ia se apleca dupa el cu cele mai gratioase miscari vazute vreodata. "Sunt de aco
rd ca este statornica", a continuat randunica, "dar mie imi place sa calatoresc,
asa ca sotioarei mele ar trebui sa ii placa la fel de mult calatoriile".
"Vrei sa vii cu mine?", i-a spus in cele din urma randunica trestiei. Trestia in
sa a dat din cap intr-o parte si in cealalta, intrucat era foarte atasata de cas
a ei.
"Ti-ai batut joc de mine", a strigat atunci randunica. "Din cauza ta nu am ajuns

la piramide. La revedere!", si a zburat fara sa se mai uite inapoi.

Dupa ce a zburat o zi intreaga, randunica a ajuns in oras. "Unde as putea sa sta
u?", s-a intrebat ea. "Sper ca orasul s-a pregatit pentru venirea mea".
Chiar atunci, a zarit statuia de pe inalta coloana. "Voi sta aici", a decis ea,
"este un loc bun, cu o multime de aer proaspat", si a aterizat chiar la picioare
le Printului fericit.
"Hei, am un dormitor din aur", si-a spus in sinea ei in vreme ce se uita in jur,
si s-a pregatit de culcare. Chiar atunci insa cand si-a pus capsorul sub aripa,
o mare picatura de apa a cazut peste ea. "Ce lucru ciudat!", a strigat randunic
a, "nu este nici un nor pe cer, stelele stralucesc cat se poate de tare, si totu
si ploua. Clima din nordul Europei este cu adevarat jalnica. Trestiei ii placea
ploaia, dar acest lucru era singurul ei egoism".
A cazut, apoi, inca o picatura.
"Statuia asta nu ma poate adaposti de ploaie?" a zis randunica. "Mai bine imi ga
sesc un hoceag bun", si s-a decis sa plece de acolo.
Inainte insa de a-si deschide aripile, a picat un al treilea strop, ea s-a uitat
in sus si a vazut, ah, oare ce o fi vazut?
Ochii Printului fericit erau plin de lacrimi, iar lacrimile i se rostogoleau pe
obrajii sai de aur. Fata sa era atat de frumoasa sub lumina lunii incat mica ran
dunica s-a simtit cuprinsa de mila.
"Cine esti tu?", a intrebat ea.
"Eu sunt Printul fericit".
"Atunci de ce plangi?", l-a intrebat randunica, "aproape ca m-ai udat leoarca".
"Atunci cand am fost in viata si am avut o inima de om", a raspuns statuia, "nu
am stiut ce sunt lacrimile, pentru ca am trait in palatul din Sans-Souci, unde t
ristetea nu avea voie sa intre. In timpul zilei ma jucam cu tovarasii mei in gra
dina, iar seara conduceam dansul din marele hol al palatului. Imprejurul gradini
i era un zid foarte inalt, dar nu mi-a pasat niciodata de ce se afla dincolo de
el, intrucat tot ce ma incojura era atat de frumos. Curtenii mei ma numeau Print
ul fericit, si eram cu adevarat fericit, daca placerea inseamna fericire. In ace
st fel am trait, si asa am si murit. Iar acum , cand sunt mort, mi-au ridicat o
statuie atat de inalta incat pot zari toata uratenia si saracia din orasul meu,
si, desi inima mea este facuta din plumb, nu ma pot impiedica sa nu plang".
"Cum, nu este facut cu totul din aur?", a zis in sinea ei randunica. Era prea po
liticoasa pentru a face o astfel de remarca cu glas tare.
"Departe", a spus printul cu o voce melodioasa, "departe de aici, pe o mica stra
da se afla o casa amarata. Una din ferestre este deschisa, si prin ea vad cum o
femeie sta asezata la masa. Fata ei este slaba si obosita, si are niste maini ro
sii, aspre, intepate de ace, pentru ca este croitoreasa. Ea brodeaza florile suf
erintei pe o rochie de satin pentru cea mai frumoasa dintre domnisoarele de onoa
re ale reginei, ce o va purta la urmatorul bal al curtii regale. In coltul camer
ei, intr-un pat, baietasul ei zace bolnav. El are febra, si vrea sa manance port
ocale. Mama lui nu are insa ce sa-i dea decat apa din rau, si din aceasta pricin
a plange cu lacrimi amare. Randunica, randunica, mica randunica, nu ai vrea sa i
i duci tu rubinul din manerul sabiei mele? Picioarele imi sunt prinse in acest p
iedestal si nu pot face nici o miscare".
Sunt asteptata in Egipt , a zis randunica. Prietenii mei zboara in susul si in josul

Nilului, si stau de vorba cu marile flori de lotus. In curand, vor dormi in cav
oul marelui Rege. Insusi Regele este acolo, intr-un sicriu pictat. El e infasura
t in panza alba, si e imbalsamat cu mirodenii. In jurul gatului are un lant din
jad verde deschis, iar maini-le-i sunt asemeni unor frunze uscate .
Randunica, randunica, mica randunica , i-a spus Printul, Nu vrei sa mai stai pentru
mine inca o noapte si sa fii mesagera mea? Baiatului ii este atat de sete, iar ma
ma lui e atat de trista .
Nu imi plac baietii , a raspuns randunica, vara trecuta, cand locuiam in preajma rau
lui, erau acolo doi baieti obraznici, fii morarului, care mereu aruncau cu pietr
e in mine. Nu m-au nimerit niciodata, desigur; noi, randunele zburam mult prea b
ine ca sa ni se intample asa ceva, si, in fara de asta, provin dintr-o familie v
estita pentru agilitatea ei; cu toate astea, era o dovada de totala lipsa de res
pect .
Printul fericit arata insa atat de trist incat micii randunici ii era mila de el
. Este foarte rece aici , a zis ea, insa voi ramane inca o noapte si voi mesagera ta .
Multumesc, mica randunica , i-a spus Printul.
Asa s-a facut ca randunica a smuls rubinul de pe sabia printului si a zburat cu
el in cioc deasupra acoperisurilor orasului. A trecut de turnul catedralei, pe c
are erau sculptati ingeri din marmura. A depasit palatul, si a auzit sunetele mu
zicii de dans. O fata frumoasa a iesit chiar atunci pe balcon impreuna cu iubit
ul ei. Ce minunate sunt stelele , i-a zis el fetei, si ce minunata este puterea drag
ostei!
Sper ca rochia mea va fi gata la timp pentru marele bal , i-a raspuns ea, am
comandat sa fie brodata cu florile pasiunii; dar cusatoareasa este asa de lenesa
.
Randunica a trecut de rau, si a vazut felinarele atarnand pe catargele vaselor.
A mers dincolo de ghetou, si a zarit doi batrani evrei targuindu-se si cantarind
bani in balante de cupru. In cele din urma, a ajuns la casa saracacioasa si s-a
uitat inauntru. Baiatul se zvarcolea cuprins de febra in patul sau, iar mama at
ipise, intr-atat era de obosita. Pasarea s-a strecurat in casa si a asezat marel
e rubin pe masa, langa degetarul femeii. Apoi, a zburat in jurul patului, racori
nd fruntea baiatului cu aripile sale. Ce racoare , a zis baietelul, incep sa ma simt
mai bine , si s-a scufundat intr-un somn placut.
Dupa aceea, randunica a zburat inapoi la Printul fericit, si i-a marturisit ce f
acuse. Este ciudat , a spus ea, dar simt ca m-am incalzit, desi e atat de rece afara .
Asta pentru ca ai facut o fapta buna , i-a raspuns printul. Micuta randunica a ince
put sa se gandeasca la asta, si apoi a adormit. Ganditul o facea intotdeuna somn
oroasa.
Atunci cand s-au ivit zorile, a zburat pana la rau si a facut o baie.
Ce fenomen remarcabil, a comentat un profesoor de ornitologie, in timp ce trecea p
e pod. O randunica ramasa iarna la noi! Nu a pregetat, si a scris un lung articol
pe acest subiect pentru un ziar local. Toata lumea l-a mentionat, desi continea
o multime de cuvinte stiintifice foarte misterioase.
In noaptea asta plec spre Egipt, i-a comunicat randunica Printui, fiind cuprinsa d
e o mare bucurie la acest gand. A vizitat apoi monumentele publice, si a stat mu
lt timp pe turla bisericii. Oriunde mergea, vrabiutele ciripeau, si isi spuneau
una alteia, Ce strain distins! , iar pe randunica o inveselea foarte mult acest luc
ru.
Odata cu aparitia lunii pe cer, randunica a zburat inapoi la Printul fericit.
vreun comision de transmis in Egipt? l-a intrebat ea, plec chiar acum!

Ai

Randunica, randunica, mica randunica , i-a spus printul,

in cu mine?

Nu ai vrea sa mai ramai put

Sunt asteptata in Egipt, i-a raspuns ea. Maine, prietenii mei vor merge la cea dea doua cascada de pe Nil. Raul merge printre trestii si, deasupra, pe un urias t
ron de granit, sta zeul Memnon. El priveste toata noaptea la stele, iar atunci c
and rasare steaua diminetii, striga plin de fericire, iar apoi cade iarasi in ta
cere. La pranz, leii galbui vin la rau pentru a lua o gura de apa. Ochii lor str
alucesc precum pietrele verzi de beril, iar ragetele lor acopera urletul cascade
i.
Randunica, randunica, mica randunica , i-a zis printul, Nu departe de acest oras, va
d un tanar locuind intr-un pod. El se apleaca asupra unei mese acoperite cu hart
ii, si intr-o glastra de langa el sunt cateva violete vestejite. Are parul casta
niu si carliontat, buzele lui sunt la fel de rosii precum rodiile, si are niste
ochi mari si visatori. El se straduieste sa termine o piesa pentru directorul te
atrului, dar ii este prea frig pentru a mai putea sa scrie. Nu are foc in soba,
iar foamea aproape ca il face sa lesine.
Voi mai ramane cu tine numai o singura noapte,
evarat o inima buna. Sa ii duc un alt rubin?

i-a spus randunica, care avea cu ad

Vai! Nu mai am nici un rubin, i-a raspuns Printul. Tot ce mi-a ramas sunt ochii mei
. Ei sunt facuti din safire rare, aduse din India in urma cu o mie de ani. Smulg
e unul din ele si du-l la el. Il va putea vinde bijuterului, cumparandu-si dupa
aceea mancare si lemne, si putand astfel sa isi termine piesa.
Draga Printule,

i-a spus randunica,

nu pot sa fac asa ceva,

Randunica, randunica, mica randunica , i-a grait printul,

.

si a inceput sa planga.

iti poruncesc sa faci asta

Asa s-a facut ca randunica a smuls unul din ochii Printului si a zburat cat a pu
tut de repede in podul tanarului. Era destul de usor de intrat inauntru, pentru
ca exista o gaura in tavan. Pe acolo a tasnit si a patruns in incapere. Tanarul
statea cu capul ingropat in maini, si nu a auzit fluturatul aripilor randunicii,
iar cand si-a inaltat ochii, a zarit frumosul safir stralucind langa violetele
vestejite.
Am inceput sa fiu apreciat, a strigat el, aceasta piatra trebuie sa fie din partea
unui mare admirator de-al meu. Acum pot sa imi termin piesa, a mai spus el, paran
d foarte, foarte fericit.
In urmatoarea zi, randunica a zburat pana in port. S-a asezat pe catargul unui m
are vas si a privit marinarii ridicand pe punte, cu franghiile, niste lazi foart
e mari. Hei-hop! strigau ei de fiecare data cand o lada ajungea sus. Ma duc in Egip
t a strigat randunica, dar nimeni nu a auzit-o, si, atunci cand luna s-a inaltat
pe cer, a revenit la Printul fericit.
Am sosit sa imi iau ramas bun,

a exclamat ea.

Randunica, randunica, mica randunica , i-a zis printul,

cu mine?

Nu ai dori sa mai stai putin

Este iarna, i-a raspuns randunica, iar recea zapada va veni curand. In Egipt, soare
le incalzeste palmierii, si crocodilii stau lungiti in noroi, cotropiti de lene.
Tovarasii mei isi cladesc cuiburile in templul lui Baalbec, iar porumbeii albi
si roz se uita la ei, gangurind unul catre altul. Draga Printule, trebuie sa ple
c, dar nu te voi uita niciodata, iar la primavara viitoare iti voi aduce inapoi

doua frumoase bijuterii in locul celor pe care le-ai daruit. Rubinul va fi mai r
osu decat un rosiatic trandafir, iar safirul va fi la fel de albastru ca si mare
a.
In piata de aici, de jos, este o fetita ce vinde
rile in santulcu apa, si s-a stricat toate. Tatal
ce niste bani, iar ea plange din tot sufletul. Nu
iar capsorul ei este dezgolit. Smulge-mi celalalt
ei nu o va mai bate.

chibrituri. Si-a scapat chibritu

ei o va bate daca nu ii va adu
are nici ciorapi, nici ghete,
ochi, si da-i-l ei, iar tatal

Am sa mai stau cu tine inca o noapte, i-a raspuns randunica, dar nu pot sa te las s
i fara celalalt ochi. In acest fel, vei deveni orb.
Randunica, randunica, mica randunica , i-a grait printul,
.

iti poruncesc sa faci asta

Randunica i-a smuls cu ciocul si al doilea ochi, si s-a repezit in zbor catre pi
ata. A plutit deasupra fetitei cu chibrituri si i-a strecurat bijuteria in palma
. Ce frumoasa bucatica de sticla, a strigat ea, incantata, si a fugit catre casa,
bucuroasa.
Dupa aceea, randunica s-a intors la print. Acum esti orb,
sa raman langa tine pentru totdeuna.
Ba nu, randunico,

i-a zis bietul Print,

Voi ramane mereu cu tine,

lui.

a spus ea, asa ca trebuie

trebuie sa te duci in Egipt.

a murmurat randunica, si a alunecat la picioarele Printu

In urmatoarele zile, ea a stat pe umarul Printului, si i-a spus povestit despre

lucrurile pe care le vazuse pe ciudate meleaguri pe unde colindase. I-a pomenit
despre rosii ibisi, care stateau in siruri pe malurile Nilului, prinzand pesti a
urii in ciocurile lor; despre sfinxul care este la fel de vechi precum lumea, ca
re traieste in desert si stie totul; despre negutatorii care umbla agale pe cami
lele lor, si au margele de ambra in maini; despre regele muntilor lunii, care es
te la fel de negru ca abanosul si se roaga la un imens cristal; despre marele sa
rpe verde ce doarme intr-un palmier, si are la dispozitie 12 preoti pentru a-l h
rani cu prajituri cu miere; despre pigmeii care navigheaza pe un mare lac pe fru
nze uriase si sunt mereu in razboi cu fluturii.
Draga randunica, i-a marturisit Printul, imi povestesti niste lucruri nemaipomenite
, dar ce este mai nemaipomenit decat suferinta barbatilor si femeilor. Nu exista
nici o enigma mai mare decat saracia. Zboara peste orasul meu, mica randunica,
si povesteste-mi ce vezi ca se intampla in el.
Randunica a zburat deasupra marelui oras, si a vazut oamenii bogati huzurind in
frumoasele lor case, in timp ce cersetorii asteptau la portile lor. A zburat pes
te ulite intunecoase, si a zarit fetele copiilor infometati uitandu-se in gol ca
tre strazile fara lumina. Sub bolta unui pod, a putut vedea doi baietei ce se im
bratisau incercand sa isi tina unul altuia de cald. Ce foame ne este, , ziceau ei.
ste interzis sa stati aici, le-a strigat paznicul, si ei au plecat de acolo prin
ploaie.

Apoi, randunica a zburat inapoi la Print si i-a povestit ce vazuse.

Sunt acoperit cu un aur ales, i-a spus Printul, trebuie sa il scoti de pe mine, foi
ta cu foita, si sa il dai celor saraci. Cei muritori cred intotdeuna ca aurul ii
poate face fericiti.
Randunica a smuls aurul cu ciocul foita dupa foita, pana cand Printul a aratat i

ntunecat si cenusiu. Foita cu foita, ea a dus aurul cel ales oamenilor sarmani,
iar fetele copiilor au devenit mai rosii, si au inceput a rade si a se juca in s
trada. Acum avem paine strigau ei.
Zapada a venit pana la urma, iar dupa ea a aparut inghetul. Strazile aratau ca s
i cum ar fi fost facute din argint, atat de tare straluceau. Lungi turturi, asem
anatori unor pumnale din cristal, atarnau la stresinele caselor. Toata lumea se
imbraca cu blanuri, iar baietii purtau fesuri rosii si sa dadeau pe gheata.
Sarmanei randunici ii era din ce in ce mai frig, dar nu il putea parasi pe Print
, pentru ca il iubea prea mult. Ea aduna firimituri de pe langa usa brutarului a
tunci cand acesta nu era atent, si incerca sa se incalzeasca dand mereu din arip
i.
In cele din urma, si-a dat insa seama ca era pe cale sa moara. A mai avut doar a
tata putere cat sa zboare pana pe umarul printului inca o data. La revedere, drag
a Print! a soptit ea, ma lasi sa iti sarut mana?
Ce bine imi pare ca pleci in sfarsit in Egipt, micuta randunica, i-a spus Printul,
ai stat prea mult aici. Poti sa ma saruti pe buze, pentru ca te iubesc.
Nu catre Egipt ma indrept,
a somnului, nu-i asa?

i-a zis randunica,

ci spre casa mortii. Moartea este sor

Randunica l-a sarutat pe Print si a cazut moarta la picioarele lui.

In acea clipa, s-a auzit un pocnet ciudat inauntrul statuii, ca si cum ceva s-ar
fi rupt. Ce se petrecuse de fapt era ca inima de plumb Printului se crapase in
doua. Era, cu adevarat, un ger ingrozitor!
Devreme, in dimineata urmatoarei zile, primarul a mers in piata de dedesuptul st
atuii, insotit de consilierii orasului. A ridicat ochii in sus, si a exclamat: Va
i de mine! Ce rau arata Printul fericit!
Ce rau arata Printul fericit! au strigat
consilierii orasului, care erau mereu de acord cu el, si au continuat sa se uite
la statuie.
Rubinul a cazut de pe manerul sabiei lui, ochii i-au disparut, si nu mai are nici
un pic de aur pe el, a remarcat primarul. De fapt, arata nitel mai bine decat un
cersetor!
Putin mai bine ca un cersetor,

au consimtit consilierii orasului.

Iar la picioarele lui este o randunica moarta , a continuat primarul. Trebuie sa da

m o lege care sa interzica acestor pasari sa moara acolo. Secretarul primarul sia notat repede aceasta idee.
Dupa aceea, au dat jos de pe soclu statuia Printului fericit. De vreme ce nu mai
este frumoasa, nu ne mai e de nici un folos, a declarat profesorul de arta de la
universitate.
Apoi au topit statuia intr-un cuptor, iar primarul a intrunit pe fabricantii ora
sului pentru a hotari ce se va face cu metalul ramas. Trebuie sa facem o alta sta
tuie, desigur a zis el, si va fi chiar statuia mea.
Ba statuia mea, a spus fiecare dintre consilierii orasului, si au inceput sa se ce
rte ca chiorii. Ultima data cand am auzit de ei, nu terminasera inca cu cearta.
Ce lucru ciudat! a spus seful muncitorilor de la turnatorie. Aceasta inima de plumb
crapata nu s-a topit in cuptor. Trebuie sa o aruncam de aici. Asa ca au azvarlit
-o peste o gramada de gunoi unde se gasea si trupul mort al randunicii.

Adu-mi cele mai valoroase doua lucruri din oras, i-a poruncit Dumnezeu unuia din i
ngerii sai; iar ingerul i-a adus inima de plumb si pasarea moarta.
Ai facut o alegere cum nu se poate mai potrivita, i-a zis Dumnezeu, pentru ca micut
a pasare va canta pentru totdeuna in a mea gradina a paradisului, iar Printul Fe
ricit ma va slavi mereu in orasul meu de aur.