Clauza de inalienabilitate, ca stipulatie inserata intr-un contract, de cele mai multe ori

translativ de proprietate (donatie, vanzare, schimb), prin care proprietarul bunului dobandit
prin contract se obliga sa nu il instraineze pentru un anumit termen, nu era reglementata
in Codul civil de la 1864.
Cu toate acestea, in practica instantelor romane, pe baza unor analize produse in literatura
de specialitate, s-a recunoscut, in anumite cazuri, valabilitatea unor asemenea clauze .
Neindoielnic, avantajul introducerii unei reglementari - in cazul de fata, este vorba de
dispozitiile art.627-629 din Noul Cod civil (NCC) - este acela de a reduce riscul unei practici
neunitare si imprevizibile, cu efecte daunatoare asupra increderii cetatenilor in drept si in
justitie, risc mai mare atunci cand judecatorul ``opereaza`` cu institutii ce nu se bucura de o
recunoastere legala explicita.
II. Conditiile de validitate a clauzei de inalienabilitate
Clauza de inalienabilitate, pentru a fi valabila, trebuie sa fie esentialmente temporara (a),
intemeiata pe un interes legitim si serios (b). Ea nu impiedica transmisiunea succesorala (c)
si este subinteleasa in anumite conventii (d).
a) In ceea ce priveste durata pentru care proprietarul bunului dobandit prin conventia in
care este stipulata clauza se poate obliga sa nu incheie acte de instrainare, legea fixeaza
un termen maximal : 49 de ani (art.627 alin.1 teza intai NCC). Acest termen nu trebuie, insa,
privit ca un termen ``garantat`` de legiuitor, ci ca unul strans legat de
o conditie``calitativa``, si anume aceea a unui ``interes serios si legitim``.
b) ``Interesul serios si legitim`` nu este definit ori detaliat de lege (art.627 alin.1 teza intai
NCC), deoarece varietatea situatiilor intalnite in practica raporturilor contractuale
recomanda sa nu se recurga la enumerari limitative.
De multe ori, clauza de inalienabilitate este stipulata in contracte cu titlu gratuit, de tipul
contractului de donatie, in care celui gratificat i se impune ``sarcina`` de a nu renunta la
proprietatea bunului printr-o vanzare ulterioara. Aceasta sarcina, constand intr-o clauza de
inalienabilitate, este stipulata ca expresie a interesului donatorului de a avea garantiaca
gratificatul - o ruda apropiata ori un prieten foarte bun -, mentinandu-si calitatea de
proprietar, va culege direct foloasele acestei calitati cel putin o anumita durata de timp (ex.
unchiul doneaza nepotului o locuinta, stipuland inalienabilitatea pana la finalizarea studiilor
universitare, locuinta fiind situata in proximitatea facultatii).
Clauza de inalienabilitate poate fi, insa, stipulata si in contracte cu titlu oneros, de tipul
vanzarii. De altfel, legea face referire explicita la o asemenea posibilitate atunci cand
precizeaza ca prezumtia relativa, de caracter determinant al clauzei in raport cu contractul in
care este stipulata, functioneaza in cazul contractelor cu titlu oneros (art.627 alin.3 teza a
doua NCC).
In toate cazurile, conditia interesului legitim si serios are prioritate fata de durata pentru care

s-a stipulat inalienabilitatea. In acest sens, legea (art.627 alin.2 NCC) permite ca
dobanditorul sa fie autorizat de instanta ``sa dispuna de bun daca interesul care a
justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un interes superior o
impune``.
Revenind la exemplul, mai sus citat, in care nepotul a fost gratificat cu o locuinta situata in
apropierea facultatii, daca, din diferite motive, se va gasi in situatia de a-si finaliza studiile
universitare, va dispare interesul care justifica stipularea inalienabilitatii, astfel incat va fi
in drept sa se adreseze judecatorului, printr-o cerere formulata in contradictoriu cu unchiuldonator, spre a fi autorizat sa vanda locuinta inainte de data la care ar fi urmat, daca nu
intervenea situatia in discutie, sa isi finalizeze studiile universitare.
c) Legea mentioneaza ca stipularea inalienabilitatii nu se opune transmiterii bunului pe cale
de succesiune (art.627 alin.5 NCC). In termenii aceluiasi exemplu, decesul celui gratificat,
survenit anterior finalizarii studiilor si, totodata, anterior, duratei pentru care s-a stipulat
inalienabilitatea, nu va face ca bunul sa revina in patrimoniul unchiului-donator, ci sa fie
dobandit de mostenitorii gratificatului.
d) Legea prevede ca inalienabiltiatea ``este subinteleasa in conventiile din care se
naste obligatia de a transmite in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau
determinabila`` (art.627 alin.4 NCC).
Altfel spus, daca se incheie un antecontract de vanzare-cumparare, adica o conventie prin
care proprietarul unui bun se obliga catre o alta persoana, interesata sa il cumpere, ca, la o
anumita data, sa-i vanda bunul, fixandu-se deja pretul acestuia, este evident, inainte de orice
obligatie a proprietarului, in calitate de ``promitent-vanzator``, ca acesta din urma este
dator sa nu instraineze, intre timp, catre o terta persoana, bunul promis
prin antecontract beneficiarului acestei promisiuni.
III. Efectele clauzei de inalienabilitate
Efectele clauzei de inalienabilitate se reflecta in consecintele pe care le suporta cei care
actioneaza incalcand interdictia de instrainare : rezolutiunea contractului in care s-a
stipulat clauza (a), obligarea la plata de daune-interese (b) sau chiar nulitatea contractului
incheiat cu incalcarea clauzei (c). Aceasta din urma sanctiune este, insa, conditionata de
satisfacerea unor conditii de opozabilitate (d).
In sfarsit, clauza de inalienabilitate atrage, pe durata valabilitatii sale, insesizabilitatea
bunului pentru care s-a stipulatclauza (e).
a) Potrivit legii, instrainatorul poate sa ceara rezolutiunea contractului in cazul incalcarii
clauzei de inalienabilitate de catre dobanditor (art.629 alin.1 NCC). Este vorba, desigur, de
contractul in care este stipulata clauza de inalienabilitate. Cum rezolutiunea este
un efect specific contractelor bilaterale, adica a acelor contracte in care ambele parti isi
asuma obligatii, legea are in vedere exemple de genul vanzarii, schimbului etc. in care
dobanditorul unui bun si-a asumat, in completarea propriei prestatii (pret, predarea unui
bun in schimb), si obligatia de a nu instraina bunul primit. De altfel, asa cum am vazut la
pct.II lit. b), caracterul determinant al clauzei de instrainare prin raportare la contractul in

careclauza este inserata se prezuma atunci cand acest contract este cu titlu oneros.
b) Daca nu s-au indeplinit conditiile de opozabilitate necesare pentru interdictia de
instrainare iar aceasta a fost incalcata prin incheierea, de catre cel tinut sa nu instraineze, a
unui contract prin care transmite unui tert proprietatea bunului, cel care beneficiaza
de clauza de inalienabilitate (poate fi instrainatorul sau poate fi chiar o terta persoana) are
dreptul la despagubiri (art.628 alin.5 NCC).
In alti termeni, faptul ca, din cauza neindeplinirii unor cerinte, ce vor fi mai jos expuse (lit.c),
incalcarea interdictiei de instrainare nu poate atrage nicio consecinta impotriva tertului
caruia bunul, cu sfidarea interdictiei de instrainare, ii este transmis, nu va putea fi invocata
nici chiar de cel tinut sa nu instraineze.
c) Daca, insa, au fost indeplinite conditii de opozabilitate in privinta clauzei de
inalienabilitate, actul incheiat cu incalcarea clauzei este anulabil (art.629 alin.2 NCC).
Practic, beneficiarul clauzei de inalienabilitate poate introduce in justitie o actiune in
nulitatea relativa care va avea caefect revenirea bunului in patrimoniul celui gratificat, astfel
incat consecintele incalcarii interdictiei de instrainare vor fi suportate, in mod direct, de cel
care a dobandit bunul in urma contractului incheiat in dispretul clauzei.
d) Clauza de inalienabilitate este opozabila inclusiv tertilor, in sfera carora includem, in
primul rand, cei care ar dobandi bunul de la cel tinut sa nu instraineze, numai daca sunt
indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege (art.628 alin.2 NCC).
Spre exemplu, daca inalienabilitatea a fost stipulata in legatura cu un imobil, se va proceda la
o notare in partea a III-a a cartii funciare a imobilului, notare privitoare la existenta
acestei clauze . In lipsa acestei notari, nu se va putea proceda laanularea contractului prin
care, cu incalcarea clauzei, s-ar transmite bunul catre o terta persoana .
In cazul bunurilor mobile, cel care dobandeste un bun ``grevat`` de inalienabilitate nu se va
putea apara de actiunea in anulare decat daca se va face dovada, rasturnandu-se prezumtia
de buna-credinta nascuta in favoarea sa, ca a cunoscut, la momentul intrarii
in posesia efectiva a bunului mobil dobandit, existenta clauzei de inalienabilitate. In practica,
aceasta dovada este una destul de dificila.
e) Cat timp bunul este inalienabil potrivit stipulatiei partilor, nu poate fi supus executarii
silite (art.629 alin.3 NCC).
Interdictia urmaririi silite poate fi opusa inclusiv creditorilor ipotecari, desigur daca notarea
clauzei este anterioara inscrierii ipotecii in registrele de publicitate.
Solutia legii este logica deoarece, in lipsa ei, ar fi relativ usor pentru un proprietar tinut
de obligatia de a nu instraina sa permita executarea silita, de coniventa cu creditorul
urmaritor, pentru a permite, pe aceasta cale, pierderea bunului in favoarea acestuia din
urma.