Libertatea individuala

Istoria ndelungat i sinuoas a libertii individuale i a siguranei persoanei, permanentele conflicte ce intervin ntre legislaie i teorie, pe de o parte, respectiv ntre normele juridice i practica autoritilor publice, pe de alt parte, au impus formularea unor reguli constituionale clare, a cror aplicare s nu fie stnjenit de interpretri sau speculaii.1 Dintre documentele internationale in care se regasesc elemente ale dreptului la libertate fac parte !"agna #$arta Libertatum% , din &nglia, adictata la 1' iunie 1()'* !+$e ,etition of -i$ts%.1/(01* !2abeas #orpus&ct %3 lege impusa de ,arlamentul engle4 la (/ mai 1/)5.!Declaratia de independenta a 6tatelor 7nite% din 18 iulie 1))/ , stipula ca !toti oamenii se nasc egali si #reatorul lor ii investeste cu anumite drepturi inalienabile si ca, prin aceasta se numara straduinta de viata, libertate si fericire% si a fost adevarata consacrare a dreptului la libertate. In perioada -evolutiei 9rance4e a fost adoptata !Declaratia Drepturilor omului si ale catateanului%, la (/ august 1)05, al carei prim articol proclama !:amenii se nasc liberi si raman liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale, nu pot fi fondate decat pe utilitatea comuna %. : insemnatate deosebita pentru elaborarea si de4voltarea conceptului drepturilor omului pe plan national si international a avut3o !Declaratia 7niversala a Drepturilor :mului%, din al carei prim alineat reiese ca !recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor egale si inalienabile, constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume% si proclama ca !toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi%, iar ,actul international cu privire la drepturile civile si politice preci4ea4a in &rticolul 0 ca !;imeni nu va fi tinut in sclavie<% , iar in &rticolul 5 ca !:rice individ are dreptul la libertate si la securitatea persoanei sale.;imeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar. ;imeni nu poate fi privat de libertatea sa decat pentru motivele legale si in conformitate cu procedura preva4uta de lege%. Libertatea individuala eate amplu reglementata de #onstitutia -omaniei, astfel art. (= alin.1 contine doua concepte inviolabile libertatea individuala si siguranta persoanei. !Libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta%, reali4andu3se in limite impuse de ordinea constitutionala sau, mai larg, de ordinea de drept, incalcarea ordinei de drept prilejuind autoritatilor competente interventia la represiune, si luarea unor
1

I. "uraru, >$. Iancu, Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale, partea I, I-D:, ?ucureti, 155(, p. 8(

masuri privind libertatea individuala ca arestari, retineri, masuri procesuale, perc$e4itii, care trebuia sa se faca in cadru legal pentru ca persoanele sa nu devina victime ale abu4urilor si ilegalitatilor. ,erc$e4itia este o masura reglementata de #odul de procedura penala in art. 1@@. +eAtul constitutional priveste doar perc$e4itia corporala care se face numai in ca4urile si cu procedura preva4ute de lege sin u trebuie sa fie confundata cu perc$e4itia domiciliara. ,rocedura penala stabileste in detaliu regulile privind incuviintarea, timpul si procedura de efectuare a perc$e4itiilor. -etinerea este o masura procesuala penala preventive, prin care persoana fata de care eAista indicii ca ar fi savarsit o fapta preva4uta de legea penala, este privative de libertate, de catre autoritatile publice competente, pe o durata strict reglementata de lege. #onstitutia dispune ca aceasta masura se ia pentru o durata de maAim (8 de ore. &ceasta durata nu trebuie interpretata in sensul ca nu poate fi depasita, dar poate fi mai scurta de cele (8 de ore in ca4ul in care motivele care au determinat luarea masurii retinerii au disparut. #a urmare, in documentele care stau la ba4a masurii arestarii trebuie sa se mentione4e, sub sanctiunea anularii acestora, 4iua si ora la care persoana in cau4a a fost retinuta pentru a se putea calcula durata ei, precum si toate elementele de identificare ale repre4entantului autoritatii publice competente care a luat3o. In unele sisteme constitutionale durata retinerii poate fi prelungita c$iar cu mai multe 4ile, dar cu aprobarea scrisa procurorului si numai pentru anumite infractiuni, de regula din categoria crimei organi4ate, asa cum este in ca4ul 9rantei. &restarea este masura care atinge in modul cel mai grav libertatea individuala si care uneori consecintele nebanuite asupra reputatie persoanei, vietii intime, familiale si a fericirii sale. &rticolul (= din #onstitutie prevede eAplicit doua reguli cu valoare de principiu referitoare la arestare, si anume, arestarea se face numai in ba4a unui mandate de arestare si aceasta masura nu se poate dispune decat de judecator si numai in cursul procesului penal.1 #urtea europeana a drepturilor omului are o impoartanta deosebita potrivit careia durata pentru care se poate dispune aceasta masura grava trebuie sa fie re4onabila, in alte cuvinte orice persoana are dreptul de a fi judecata intr3un termen re4onabil. &stfel, #urtea a stabilit, cu valoare de principiu, momentul la care durata arestarii incetea4a sa mai fie re4inabil si care se ba4ea4a pe cateva criterii si anume motivele punerii in starea de arest a unei personae. &stfel, simpla eAistenta a unor motive plau4ibile care
1

#onstitutia -omaniei, art.(=, alin .81.

presupun ca o persoana ar fi savarsit o infractiune nu este suficienta sa justifice mentinerea in arrest a persoanei in cau4a 1* compleAitatea cau4ei, care justifica o anc$eta cu o durata mai lunga, in special in situatia in care lisa recunoasterilor din partea persoanei in cau4a provoaca investigatii mai numeroare. #u toate acestea, #urtea considera ca aceste investigatii nu trebuie sa se prelungeasca la infinit. &stfel, odata cu avansarea cercetarilor penale effectuate, incertitudinile dispar, pentru ca martorii au fost ascultati, probele stranse la dosarul cau4ei si ca urmare, tulburarile sociale provocate de savarsirea infractiunii in mod inevitabil se atenuea4a cu timpul (* conduita judecatorilor in cadrul procedurii penale desfasurate. In acest sens, #urtea stabilea ca este necesar sa se verifice daca autoritatile competente au depus diligentele necesare si satisfacatoare pentru aflarea adevarului si gasirea vinovatilor in cadrul anc$etei penale. In acest sens, decidea, intr3o cau4a solutionata de o instanta nationala, ca procedura litigioasa penala a fost marcata de desistari din partea a doi judecatori de instructie si de inlocuirea de trei ori a judecatorului de instructie. &ceste modificari successive au contribuit la lentoarea anc$etei, care se datorea4a statului, toate acestea in conditiile in care persoana in cau4a a stat in arrest o perioada de patru si doua luni timp in care nu a fost audiata decat de doua ori pe an de catre judecatorul de instructie. &ceasta lentoare a fost determinate de nerespectarea termenului re4onabil in solutionarea cau4ei=. In conteAtul jurisprudentei #urtii Buropene a drepturilor omului si a intaririi garantiilor unor drepturi si libertati in art.(= din #onstitutia -omaniei,au fost stabilite o serie de reguli referitoare la arestare si durata acesteia. &stfel,#onstitutia a creat regimuri diferite ale arestarii in cursul urmaririi penale fata de fa4a de judecata in instanta. In cursul urmaririi penale arestarea poate fi dispusa pentru cel mult =@ de 4ile si se poate prelungi avand in vedere circumstantele cau4ei cu inca cel mult =@ de 4ile fara ca durata totala sa depaseasca un termen re4onabil de cel mult 10@ de 4ile. In fa4a de judecata instanta este obligata sa verifice periodic,dar nu mai tar4iu de /@ de 4ile,legalitatea si temeinicia arestarii si sa dispuna de indata punerea in libertate a inculpatului,daca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii au incetat sau daca instanta constata ca nu eAista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. In unele
1 (

Deci4ia din () august 155(, in speta +omasi contra 9rantei. Deci4ia din (/ iunie 1551, in speta Letellier contra 9rantei = Deci4ia din 1) martie 155), in speta "uller, Deci4ia din 5 noiembrie, in speta Debbub, alias 2ussein &li contra 9rantei.

sisteme constitutionale durata arestarii poate fi intre patru luni si cinci ani . 9ranta 1. In jurisprudenta #urtii Buropene a drepturilor omului s3a retinut ca privarea temporara de libertate trebuie sa aiba un caracter eAceptional pentru ca singura eAistenta a unei eAigente de interes public ar putea justifica derogari de la pre4umtia de nevinovatie 1. Intre motivele care ar putea asigura caracterul eAceptional al masurilor de arestare ar putea fi celen fondate pe necesitatea desfasurarii anc$etelor penale,pentru care arestarea este considerata indispensabila,pentru conservarea probelor,impiedicarea presiunilor eAercitate asupra martorilor ori pentru a pune capat savarsirii de infractiuni si impiedicarea reluarii lor, protejarea celui anc$etat impotriva ra4bunarilor populare. #onform art.(= alin. .)1 din #onstitutie, inc$eierile instantei care sunt tot $otarari judecatoresti,prin care s3a luat masura arestarii sunt supuse cailor de atac preva4ute de #odul de procedura penala. &stfel retinerea si arestarea se pot dispune numai atunci cand eAista motive legale pentru ca ambele afectea4a libertatea individuala. #onstitutia prevede obligatia autoritatii publice care a dispus retinerea sau arestarea de a comunica de indata persoanei in cau4a motivele luarii masurii intr3o limba pe care o intelege cel in cau4a. Invinuirea trebuie sa fie adusa la cunostinta celui in cau4a .invinuitului1 in cel mai scurt timp .care trebuie sa fie unul re4onabil1 si numai in pre4enta obligatorie a unui avocat ales sau numit din oficiu. #onstituia prevede in art.(= alin.51 ca in ca4ul in care motivele pentru care s3a dispus retinerea sau arestarea au disparut precum si alte situatii preva4ute de lege,eliberarea celui in cau4a este obligatorie. De asemenea art. (= alin. .1@1 din #onstitutie prevede si posibilitatea eliberarii persoanei arestate la cererea acesteia sub control judiciar sau pe cautiune. #ontrolul judiciar si cautiunea sunt doua institutii procesual penale supuse unor conditii detaliate preva4ute de lege. &rt (= alin.1113.1=1 adauga trei principii fundamentale si anume ,re4umtia de nevinovatie , potrivit careia pana la ramanerea definitiva a unei $otarari de condamnare persoana este considerata nevinovata. #ontinutul acestei pre4umtii presupune trei reguli esentiale si anume acu4atia adusa sa il convinga pe judecator de vinovatia acu4atului * dubitudinea sa profite acu4atului * persoana in cau4a sa fie juridic considerata ca inocenta atat timp cat nu a fost condamnata de un judecator competent. Dispo4itia constitutioanala este conforma prevederilor art. / parag.( din #onventia europeana care este cuprinsa intre regulile referitoare la procesul ec$itabil si
1

Deci4ia din () iunie 15/0, in speta ;eumeister

foarte apropiata de continutul preva4ut in Declaratia france4a a drepturilor omului si cetateanului din (/ august 1)05. In jurisprudenta sa #urtea europeana a drepturilor omului a corectat ideea conform careia pre4umtia de nevinovatie se limitea4a doar la respectarea unor garantii procedurale si ca ea constituie unul dintre fundamentele esentiale ale dreptului penal.&stfel #urtea decidea ca aceasta idee este falsa si ca eAista o violare a prevederilor art./ parag.( din moment ce o declaratie oricare ar fi ea,jurisdictionala sau nu, lasa sa se inteleaga ca o persoana este considerata vinovata atunci cand vinovatia sa nu a fost stabilita. #a urmare pre4umtia de nevinovatie nu este numai un principiu cardinal care guvernea4a procedura contencioasa ci unul dintre principiile cardinale ale dreptului penal pe care ansamblul autoritatilor statului trebuie sa le respecte1. Legalitatea pedepsei .nullum crimen,nulla poena sine lege1 in temeiul careia nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.&ceasta regula face parte din continutul unui principiu general acceptat si anume legalitatea infractiunilor si a pedepselor si isi are sorgintea in conceptia riguroasa a dreptului penal. -iguro4itatea dreptului penal re4ulta din patru principii si anume necesitatea adoptarii legilor penale doar de catre parlamente * necesitatea pedepsei care trebuie preva4uta in continutul legii penale * intangibilitatea si accesibilitatea legii penale * interpretarea stricta a legii penale in ceea ce priveste infractinile si pedepsele reglementate. 6anctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala. 6e elimina astfel nefirestile sanctiuni privative de libertate de natura contraventioanala.

?ibliografie
1

Deci4ia din (' martie 150=, in speta "inelli

'

1. #onstitutia -omaniei (. #odul de procedura penala =. Iancu >$., Drept #onstitutional si institutii politice, Bd. #.2 ?ecC, ?uc. (@1@, p. (((3((' 8. "uraru I., Iancu >$., Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale, partea I, I-D:, ?ucureti, 155(, p. 8(