FILOCALIA

Scrieri grupate pe autori,Scrieri grupate pe

teme

Scrieri grupate pe autori

Antonie cel Mare , autor anonim , Avva Filimon , Calist si Ignatie Xantopol , Calist Angelicude , Calist Catafygiotul
, Calist Patriarhul , Casian Romanul , Diadoh al Foticeei , Evagrie Ponticul , Filotei Sinaitul , Grigorie Sinaitul , Ilie
Edicul , Ioan Carpatiul , Ioan Damaschin , Isaia Pustnicul , Isihie Sinaitul , Marcu Ascetul , Maxim Cavsocalivitul ,
Maxim Marturisitorul , Nichifor din singuratate , Nichita Stithatul , Nil Ascetul , Petru Damaschin , Simeon
Evlaviosul , Simeon Metafrastul , Simeon Noul Teolog , Talasie Libianul si Africanul , Teodor al Edesei ,
Teognost , Teolipt mitropolitul Filadelfiei , Varsanufie si Ioan , Vasile de la Poiana Marului
Scrieri grupate pe teme
Akedia , Ascultarea , Credinta , Cunoastere - Ignoranta , Curaj - Frica , Curvia - Curatia , Deznadejde ,
Discernamant - Trezvia , Dragoste - Bunatate - Mila , Frica de Dumnezeu - Evlavia , Iadul , Imbuibarea Infranarea , Imparatia Cerurilor , Infricosata Judecata , Mania - Blandetea , Meditatia , Moartea , Naluciri ,
Osteneala - Lenevia , Parintele spiritual , Patimi - Ispite , Paza Simturilor , Pilde , Plansul , Pocainta , Rabdare Suferinta , Rasul , Retragerea , Rugaciune , Saracia - Avaritia , Slava desarta , Smerenia - Mandria , Spovedania
, Suferinta - Rabdare , Trandavia - Osteneala , Trezvia - Imprastierea , Vorba desarta - Tacerea

Atentie ! textele nu se suprapun , textele clasificate pe autori sunt diferite de textele clasificate pe teme !

Antonie cel Mare

Oamenii se socotesc rationali nsa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au nvatat
cuvintele si cartile vechilor ntelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul
rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si
vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar
acestea le savrsesc cu multa multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se
numeasca rationali.(Antonie cel Mare)7
Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-L
placa; si numai la aceasta si deprinde sufletul sau: cum sa-i placa lui Dumnezeu,
multumindu-i pentru o asa de mare purtare de grija si pentru crmuirea tuturor, orice
soarta ar avea el n viata. Pentru ca este nepotrivit sa multumim pentru sanatatea
trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I
multumim pentru cele ce ni se ntmpla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea
Lui de grija. Caci n cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mntuirea si
desavrsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7
Cel ce poate mblnzi pe cei nenvatati, ca sa iubeasca nvatatura si ndreptarea, facator
de om trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care ndreapta pe cei desfrnati catre
petrecerea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor.
Caci blndetea si nfrnarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor.
(Antonie cel Mare)7
Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ngaduie sa fie ndreptat. Cel ce nu poate fi
ndreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa
fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul nu li se ngaduie sa se afle niciodata
printre cei nemuritori. (Antonie cel Mare)7
Dupa cum corabierii crmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de vreo stnca
vazuta sau nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata duhovniceasca trebuie sa cerceteze
cu frica ce trebuie sa faca si ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui
Dumnezeu le sunt de folos, taind de la suflet toate gndurile pacatoase. (Antonie cel
Mare)10
Dupa cum crmacii si cei ce tin frnele cu srguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot
asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu srguinta
si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca
se poate aceasta, creznd si face loc n nemurire. (Antonie cel Mare)10
Iata semnele dupa care se cunoaste un suflet rational si virtuos: privirea, mersul, glasul,
rsul, ocupatiile si ntlnirile cu oamenii. Caci toate acestea se ndrepta spre tot mai
multa cuviinta. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face strajer treaz si nchide
intrarea patimilor si a rusinoaselor aduceri aminte. (Antonie cel Mare) 27
Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ngaduit a judeca pe cei buni sau pe
cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si

nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel
Mare)11
Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cnd sunt de fata; iar
n dos nu-i brfeste. Dar nici celor ce ncearca sa-i graiasca de rau nu le ngaduie.
(Antonie cel Mare)11
n cuvntari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa
nfrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult dect pe fecioare, caci mintea iubitoare
de Dumnezeu este o lumina care nvaluie sufletul, cum nvaluie soarele trupul. (Antonie
cel Mare)3
Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei ntelepti. Iar cel ntelept este barbatul
ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui
Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47
Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de virtutile
sufletului, caci acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele vremelnice se
mpartaseste numai pe ct se poate, dupa cum da si voieste Dumnezeu, folosindu-se cu
multumire si bucurie de ele orict de smerite ar fi. Mncarea scumpa hraneste numai
trupul; cunostinta lui Dumnezeu nsa, nfrnarea, bunatatea, facerea de bine, buna
cinstire si blndetea, acestea ndumnezeiesc sufletul. (Antonie cel Mare)7
Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt
lucru, sa stie nti ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cnd
trebuie sa le dea napoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, ntru nimic scrbinduse pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru napoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de
cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi napoi. (Antonie cel Mare)27 41
Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea
virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa
nici nteleasa de ei. Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mntuirii,
prin srguinta si dorinta, totusi se fac mai buni sau n nici un caz mai rai. Iar acest folos
al sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)9
Cnd afli pe unul glcevindu-se si luptndu-se mpotriva adevarului si a lucrului vadit,
pune capat glcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a mpietrit cu totul mintea. Caci
precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta.
(Antonie cel Mare)47
Daca ntrebuintam orice srguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu
att mai vrtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru
ca cel ce voieste sa se mntuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea.
(Antonie cel Mare)38
Moartea, de o va avea omul n minte, nemurire este; iar neavnd-o n minte, moarte i
este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este
necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24
Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti,
dispretuiesc cele pamntesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe
de aceea sunt nu numai urti, ci si luati n rs de multi smintiti. Ei nsa rabda toate n
saracie, stiind ca cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce ntelege cele
ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce nsa nu le

ntelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru
mntuirea omului. (Antonie cel Mare)43
Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la ndemna pentru trai, ci poftesc la mai mult,
se fac robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si i insufla gnduri si nchipuiri ca cele
ce le au sunt rele. Si dupa cum hainele mai mari mai mari dect masura mpiedica la
miscare pe cei ce se lupta, asa si dorinta avutiei peste masura mpiedica sufletele sa lupte
sau sa se mntuiasca. (Antonie cel Mare)41
Starea n care se afla cineva fara sa vrea i este si paza si osnda. Deci ndestuleaza-te cu
ct ai, ca nu cumva purtndu-te cu nemultumire, sa te pedepsesti singur fara sa simti. Iar
calea spre aceasta este una singura: dispretuirea celor pamntesti. (Antonie cel Mare)41
Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a
mnca, ci a mnca nemultumind, fara cuviinta si fara nfrnare. Caci esti dator sa tii
trupul n viata, nsa fara nici un gnd rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu
mndrie. Nu e pacat nenfrnarea limbii la multumire si rugaciune, dar e pacat la vorbire
de rau. E pacat sa nu lucreze minile milostenie, ci ucideri si rapiri. Si asa fiecare din
madularele noastre pacatuieste, cnd din sloboda alegere lucreaza cele rele n loc de cele
bune, mpotriva voii lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)27
Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, si orbesc sufletul; iar puterea de a
deosebi li s-a mpietrit. De aceea nu trebuie sa ne ndreptam mintea spre acestia, ca nu
cumva sa cadem si noi, n chip silnic, n acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste
orbi. (Antonie cel Mare)10
Nu trebuie sa ne mniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de
osnda. Ci pentru dreptatea nsasi, pe cei ce gresesc sa-i ntoarcem si sa-i certam daca se
nimereste, fie prin ei nsisi, fie prin altii. Dar sa ne mniem sau sa ne nfuriem nu se
cade, pentru ca mnia lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea
nu primi sa te sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele nsusi si pentru
dreptate trebuie sa certi pe cei rai, nsa nu pentru patima mniei. (Antonie cel Mare)3
Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se nfricoseze ndata de
patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci
tulburat de nalucirile lumesti sufletul si iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre
sufletesti ni se fac naintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie
pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare)8
Dintre cei ce se afla ntr-o ospatarie, unii nchiriaza paturi; altii neputnd avea pat si
dormind pe jos, sforaie nu mai putin dect cei ce dorm n pat. Si asteptnd masura noptii,
dimineata toti se duc, lasnd paturile ospatariei si lund numai lucrurile lor. Asemenea
este si cu toti cei ce vin n viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit n slava si
bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, nelund nimic din desfatarea si bogatia vietii,
fara numai faptele lor, bune sau rele, savrsite de ei n viata lor. (Antonie cel Mare)24
A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscnd aceasta, oamenii ntelepti si deprinsi n
virtute si n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara
plns, aducndu-si aminte de nenlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie
cel Mare)24
Nu trebuie sa urm pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si
care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vrtos sa ne fie mila de
ei, ca fiind slabi n puterea de a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu ntelegerea. Caci

primind raul ca bine, se pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii
si nechibzuitii de ei. (Antonie cel Mare)11
Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar
socotesc ca vei fi luat n rs de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele
asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, dect
ceea ce voieste Dumnezeu pentru mntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47
Sufletul este n trup, iar n suflet este mintea si n minte cuvntul. Prin ele Dumnezeu
fiind nteles si preamarit face sufletul nemuritor, dndu-i nestricaciunea si fericirea
vesnica. Caci Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existenta numai pentru bunatatea
Sa. (Antonie cel Mare)7
Numai daca am fost ncercati de suparari, simtim placerile si bucuria. Caci nu bea cu
placere cel ce n-a nsetat si nu mannca cu placere cel ce n-a flamnzit; de asemenea nu
doarme cu placere cel ce n-a privegheat ndelung si nu simte bucuria cel ce mai nti nu
s-a ntristat. Tot asa nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu le vom dispretui pe
cele vremelnice. (Antonie cel Mare)27
Cuvntul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea tlcuieste cuvntul. (Antonie
cel Mare)47
Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o ntuneca fara numai pacatul.
Prin urmare celui curat nimic nu-i este nenteles, iar cuvntului sau nimic nu-i este cu
neputinta de exprimat. (Antonie cel Mare)7
Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvnt nemuritor. Tacnd ntelegi si dupa
ce ai nteles graiesti. Caci n tacere naste mintea cuvntul. Si rostind cuvnt de multumita
lui Dumnezeu, ti lucrezi mntuirea. (Antonie cel Mare)47
Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa nteleaga nimic.
Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mntuirea sufletului. (Antonie cel
Mare)47
Cuvntul care are nteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba
cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamntul, marimea soarelui si departarea
stelelor, este o nascocire a omului care se osteneste n desert. Caci cautnd cele ce nu
folosesc nimic, osteneste n zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece
este cu neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7
Precum trupul, dupa ce s-a desavrsit n pntece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa
ce si-a plinit n trup masura hotarta lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie
cel Mare)24
Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci raul se naste
din nestiinta, iar binele, care mntuieste sufletul, din cunostinta lui Dumnezeu. Prin
urmare daca te vei srgui sa nu faci voile tale, petrecnd cu trezvie si cunoscnd pe
Dumnezeu, mintea ta va fi cu grija la virtuti. Daca nsa te vei sili sa faci voile tale pentru
placere, ametit de necunostinta lui Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetnd
la relele ce ti se vor ntmpla dupa moarte. (Antonie cel Mare)7
Ochiul priveste cele vazute, iar mintea ntelege cele nevazute caci mintea care iubeste
pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de
Dumnezeu si-a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel
Mare)7

Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie pe sine pe toate
le stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru mntuirea omului. Caci sta n
puterea omului sa nteleaga toate si sa creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste
sigur ca cei ce nu pun pret pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte
dobndesc de la Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7
Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si
nu poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7
Sufletul se afla n lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta.
Sufletul care ntelege lumea si vrea sa se mntuiasca n fiecare ceas are o lege pe care nu
o calca. El cugeta ntru sine ca acum e vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o
faca aceasta judecatorul. El stie ca-si poate pierde mntuirea primind cea mai mica
placere urta. (Antonie cel Mare)7
Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte sau mprejurari sa treaca not ruri foarte mari, de
vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de-ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda
putin, prinzndu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de
mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda n
valuri si si vor afla moartea. Tot asa si sufletul, caznd n nvolburarea valurilor vietii,
de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si
nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de
patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si
mbatndu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla n afara de cei mntuiti. Caci trupul
ne trage adeseori ca un ru spre placerile necuvenite. (Antonie cel Mare)27
Sufletul cu adevarat rational vaznd fericirea celor rai si bunatatea celor nevrednici nu
se sminteste, dorindu-si fericirea lor n viata aceasta, cum fac oamenii nesocotiti. El
cunoaste lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vietii cu vremelnicia ei si judecata
care nu poate fi mituita. Un suflet ca acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea
nici despre partea hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7
Cei ce si-au nnoroiat vesmntul, ntineaza si haina celor ce se apropie de ei. Asa si cei
rai cu voia si nedrepti la purtare, petrecnd cu cei simpli si vorbind cele ce nu se cuvin,
le ntineaza sufletul prin auz. (Antonie cel Mare)27
Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile ntunericului. Iar sufletul
zabovind n amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si
asa este dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel
Mare)28
Numai omul este n stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal i
vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste
oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)43
Omului credincios si celui ce vrea sa nteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i este anevoie.
Iar daca vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor celor ce au fost facute si a
celor ce se fac cu cuvntul Lui. Si toate sunt pentru om. (Antonie cel Mare)7
Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe
vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu
nfrnarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi
Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de
rnd, ci a sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43

Cnd te ntorci cu multumire spre asternutul tau, aducndu-ti aminte de binefacerile si

de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplndu-te de ntelegerea cea buna, te vei
veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si nchiderea
ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplndu-se de bunurile
primite, va da din tot sufletul si puterea o adnc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci
de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult dect toata jertfa
cea de mare pret naintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43

Alauta duhovniceasca si trmbita cereasca

(anonim)

Calist i Ignatie Xantopol

Daca Calist Catafygiotul da ca ultim ajutor pentru concentrarea mintii unitatea lui Dumnezeu,
scrierea aceasta cere, pentru concentrare, eliberarea de grija agoniselilor vremelnice. Numai
asa se poate elibera mintea de gndurile limitate si redundante care o mpart si o
ngusteaza.
Daca se va slobozi mintea de cstigurile si de agoniselile veacului acesta si vede ca urte toate frumusetile lumii acesteia
desarte, atunci vazndu-se pe sine sloboda si dat fiind ca ea este din fire lucratoare, nu poate sa sada desarta, ci alearga la
Ziditorul sau, adica la prea bunul Dumnezeu; si de Dnsul se lipeste si pe El l doreste si cu El de-a pururi vorbeste, si
seznd si n somn dormind. Si, n scurt a zice, toata mngierea ei duhovniceasca dintru aceasta se naste, adica din smerita
cugetare si din neiubirea de agoniseala a celor vremelnice si din neiubirea celor frumoase ale lumii acesteia desarte. dintru
acestea se naste fierbinteala inimii, dintru acestea se porneste inima cu saltare la rugaciunea cu suspine. Iar daca cineva va
iubi agoniselile cele vremelnice si mpodobirea hainelor si va cauta si rugaciunea, srguindu-se sa o afle pe ea, unul ca acesta
n zadar se osteneste. Pentru ca acestea, adica agoniselile cele vremelnice si stricacioase sunt maracinii, sau spinii care, dupa
ce a cazut samnta semanatorului ntre ei, rasarind nu o lasa sa creasca, ci o nabusa.
Asa fac grijile vietii acesteia vremelnice: neaca si ating scnteiuta aprinsa n inima omului spre dragostea de Dumnezeu
si o fac pe ea cu totul rece. Si este un lucru cu totul jalnic si vrednic de nemngiata plngere ca, pentru putina mngiere
ametitoare si vremelnica, sa ne lipsim de chemarea noastra cea frumoasa si de patria noastra. Ca nsusi gura Domnului
graieste: Nu puteti sluji la doi domni, pentru ca ori pe unul l veti iubi si pe celalalt l veti ur, sau de unul va veti lipi si de
celalalt nu veti griji: nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona.
Sa ne gndim la un tnar care, mprietenindu-se cu o tnara si ndulcindu-se de putina mngiere, se aprinde si se nvapaiaza
cu inima de multa dragoste fata de ea si-i da ei toate simtirile si-si cheltuie toata ntelepciunea cu ea, nct si-a pierdut inima
si a ajuns ca un nebun ne mai pasndu-i de rusine si purtndu-se cu neornduiala, toata gndirea si cugetarea lui dorind ziua
si noaptea fata ei. n zadar binevoitorii lui, vazndu-l, si arata parerea de rau fata de el si-l sfatuie sa se departeze de aceea
ca-i este pierzatoare de suflet si stricatoare de minte. Acesta nu numai ca nu primeste sfatuirea lor, ci voieste mai bine sa-si
plece capul sub taiere de sabie dect sa se desparta de dragostea acelei fete. Dar daca cei lipsiti de minte se dau pentru putina
mngiere amagitoare si pentru dragostea cea pierzatoare de suflet chiar si la moarte, ce vom zice de cei ce s-au mprietenit
cu Dumnezeu si ale caror inimi s-au aprins si s-au nvapaiat de dragostea Lui? Toate simtirile si toate cugetarile acestora s-au
tocit si au fost omorte fata de toate frumusetile lumii si mintea lor s-a luminat cu totul si se ndulceste de dragostea
Domnului celui nemarginit si frumos. Iar de frumusetile veacului acesta nu numai ca nu sunt biruiti, ci si vederea lor le este

neplacuta. De li se va ntmpla sa le aduca viclenii draci n minte dulceata celor vremelnice, ei nu numai ca nu le primesc pe
acestea n cugetul lor, ci se ngretoseaza de ele.
Cei ce iubesc dulcetile si agoniselile vremelnice si amagitoare si ndraznesc a se apropia de rugaciunea cea tainica,
folosindu-se de mestesugul de care au auzit, ca, odata cu suflarea, sa bage aerul nauntru si sa-l scoata afara, adica sa bage,
prin acel mestesug, raceala si sa scoata caldura, srguindu-se cu multa osteneala si cu toata silinta sa afle locul inimii, sa stie
ca toata silinta si osteneala lor este n zadar. Caci pna cnd mintea lor va fi ntunecata de grijile vietii acesteia, pna atunci
si suflarea aceea pe care o forteaza nevoitorii cu mestesug (metoda) sufla n inima ca si cum ar sufla un foale peste niste
carbuni stinsi. Deci numai dupa ce mintea s-a izbavit de robia grijii vietii acesteia, are nevoie inima de mestesugul acela al
suflarii; si numai atunci suflarea aceea ncalzeste si aprinde scnteiuta din inima spre dragostea lui Dumnezeu.

Cum si n ce chip se face mintea lucratoare?

Asa precum au spus Sfintii Parinti: mintea sa pazeasca luarea aminte deasupra inimii si nimic sa nu gndeasca sau sa cugete
atunci, ci numai cuvintele rugaciunii sa le tina (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma), ca sa se
scufunde mintea n adncul inimii, iar nu n partea poftitoare. Ca singura lucrare nenselatoare a celor ce au nceput de
curnd aceasta rugaciune este sa nceapa a o savrsi cu mintea n inima. Dar mult uneltitorul, zavistnicul si vicleanul diavol
se sileste n tot chipul sa nsele pe cei ce au nceput de curnd rugaciunea. nca mai ales n doua chipuri se straduieste a-i
nsela, adica sa le vrajeasca mintea prin naluciri si sa-i faca sa desfrneze prin partea poftitoare. Iar pe cei de la mijloc si pe
cei desavrsiti voieste ca prin neascultare sa-i arunce n prapastia parerii de sine si a mndriei. Drept aceea, ca sa nu fii
nselat, tine foarte tare ascultarea si smerenia si nu numai ca nu vei fi nselat, ci si toate maiestririle si mrejele vrajmasului le
vei sfarma si toate taberele viclenilor draci, pe goana le vei pune cu puterea lui Hristos.
Daca vei simti durere, miscare sau fierbinteala de-a dreapta, n piept, sub piept, sub inima, la cap, la frunte, ntre ochi, la
urechi, la mna, la spate, ori la picioare, nicidecum la unele ca acestea sa te gndesti, ci numai la cuvintele rugaciunii sa
priveasca inima ta, deasupra inimii, unde ti-am aratat. Caci cum zice Sfntul Diadoh, pe ct se lucreaza poruncile si darul se
nmulteste.

Cum se lucreaza poruncile si se nmulteste darul?

Numai si numai prin credinta cea adevarata si nendoielnica, dupa cuvntul Domnului, care a zis lui
Petru: Putin credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?. Nu i-a zis: necredinciosule, ci putin
credinciosule, pentru ca multi se vad a fi credinciosi, dar raciti si slabi n credinta. Dar cnd si n ce
vreme a zis aceasta Domnul, pentru ndoiala si necredinta lui Petru? Atunci cnd, vaznd Petru din
corabie pe Domnul, venind pe mare ca pe uscat, i se parea ca este naluca si a strigat: Doamne, de
esti tu, porunceste-mi sa vin la Tine, iar Domnul a zis: Eu sunt, vino la Mine. Sarind deci Petru din
corabie, mergea pe mare ca pe uscat, dar vaznd vntul puternic si valurile marii ridicndu-se, iar el
aflndu-se cu credinta mputinata, se afunda si pentru ndoiala si mputinarea credintei lui catre
Domnul, zicnd: Doamne, nu ma lasa, ca pier. Atunci Domnul, apucndu-l pe mna, a zis: Putin
credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?.
Asa se ntmpla si acum cu cei ce au nceput a calatori calea cea duhovniceasca, adica
rugaciunea lui Iisus, dar pentru mputinarea credintei lor se ndoiesc pe cale si nu nainteaza, pentru
ca toata mintea si grija lor o au pironita spre agoniselile acestea vremelnice si putrede si mai vrtos
sunt biruiti de slava desarta a lumii, de lucrarea sfintelor porunci neavnd nici o grija. Aceasta se
ntmpla din mputinarea credintei si de aceea sunt biruiti de slava desarta si ncep a se ngriji de
agoniselile vremelnice. Iar mai vrtos cei ce s-au nvrednicit de mngierea duhovniceasca, de se vor
afla ntru mputinarea credintei, lesne se vor nvoi cu gndurile si cu cugetele cele necuviincioase,
care spurca si ntineaza mintea. Unii ca acestia, chiar daca s-au nvrednicit de mngierea

duhovniceasca si socotesc ca umbla pe cale, se ratacesc pe o cale neumblata, pentru ca mare pacat
este a se nvoi cineva cu cugetele si cu gndurile cele necuvioase. Precum pruncul cel mic, nefiind
hranit de doica, nu poate sa traiasca, ci moare, asa nu este cu putinta a fi cineva rob pacatului si a
calatori cu Dumnezeu, caci Dumnezeu uraste pacatul.
Pentru pacatul unui om, cazura n moarte ntr-o clipita douazeci si cinci de mii din fiii lui Israel,
celui nti nascut al lui Dumnezeu. Oare nu era harazit de la Dumnezeu norodului acela sa mearga n
pamntul fagaduintei? Dar pentru necredinta, nvrtosarea inimii si pentru necuratia lor, au umblat
patruzeci de ani ratacind n pustie prin locuri neumblate si nu pe cale. Si nu numai ca nu s-au
nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici macar a-l vedea nu s-au nvrednicit. Numai Moise
l-a vazut cnd era aproape de adormire, adica atunci cnd era sa se duca din viata. Atunci, Domnul ia zis lui Moise: ncredinteaza norodul acesta lui Iisus Navi, ca tu vei adormi. Si iarasi i-a zis
Dumnezeu lui Moise: Pamntul fagaduintei iata-l, vezi-l dar nici tu nu vei intra n el, pentru ca nu Mai cinstit naintea fiilor lui Israel si n-ai lovit piatra pentru curgerea apei cu toiagul tau, dupa porunca
pe care ti-am poruncit-o Eu, ci ai lovit-o cu trufi si cu mnie (Numeri 20, 12)
Vedeti iubitilor cta departare se face de la Dumnezeu pentru nelucrarea poruncilor? Moise,
caruia i stralucea fata mai mult dect soarele, nct fiii lui Israel nu puteau sa caute la ea pentru
stralucirea darului Prea Sfntului Duh ce lucra n el, pentru o porunca ce i-a parut mica, nu s-a
nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei. Dar departarea de la Dumnezeu nu s-a zis pentru Moise,
caci Moise era plin de credinta si de darul Celui Prea nalt. Ea s-a zis pentru necredinta si
nvrtosarea inimii norodului celui ce, dupa ce a intrat n pustie, crtea si brfea mpotriva lui Moise.
De aceea nu numai ca nu s-a nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici a-l vedea nu s-a
nvrednicit, ci a umblat ratacind pe locuri neumblate si nu pe cale, dupa cuvntul Domnului, care a
zis: M-am jurat ntru mnia Mea ca nu vor intra ntru odihna Mea (Numeri 14, 23)
Asa este si cu cei ce ndraznesc a ncepe rugaciunea lui Iisus. De se vor afla ntru mputinarea
credintei, adica de vor fi putin credinciosi, putina purtare de grija vor avea pentru lucrarea sfintei
rugaciuni, dar multa silinta si srguinta au pentru lucrurile si agoniselile pamntesti si vremelnice.
Unora ca acestia, chiar daca li se pare a calatori bine, se ratacesc umblnd pe cai nebatatorite. Dar
nsasi gura Domnului graieste: Nu va ngrijiti ce veti mnca si ce veti bea si cu ce va veti mbraca.
Vedeti pasarile cerului, ca nici nu seamana, nici nu secera, nici n jitnite nu aduna si Tatal vostru cel
ceresc le hraneste pe ele. Ci cautati mai nti mparatia cerului si toate celelalte se vor adauga voua.
Cei ce s-au sfintit lui Dumnezeu, nca de aici, daca vor sa se aplece de la rugaciune putin cte
putin spre cugetele pamntesti, care spurca si ntuneca mintea, si se vor nvoi cu ele, vor vedea pe
Dumnezeu ndepartndu-se de la ei, ramnnd astfel de batjocura viclenilor draci. Ca si Samson cel
tare si osebit ntre oameni mai mult dect toti, si sfintit lui Dumnezeu din pntecele maicii sale, cel
nvrednicit de multa putere si de mari minuni, vestit nca mai nainte de nastere prin nger, ca si Ioan,
fiul lui Zaharia, oare nu pentru ca si-a pngarit sfintitele sale madulare prin aplecarea spre
desfrnare, s-a departat Dumnezeu de la el si l-a lasat pe seama vrajmasilor lui? Vedeti iubitilor cta
stricaciune se face din mputinarea credintei, si sufleteasca si trupeasca? Dintru aceasta vine
lenevirea spre lucrarea sfintelor porunci, dintru aceasta aplecarea spre pacatuire, iubirea de
agoniseala si slava lumii. Deci, de suntem iubitori de cele duhovnicesti, sa nu fim iubitori de
agoniseala, care-i stricacioasa si pierzatoare de suflet, ci sa fim srguitori si iubitori de lucrul lui

Dumnezeu, slujindu-i Lui si cinstindu-L prin lucrarea sfintelor Lui porunci si, din zi n zi, sa sporim prin
credinta si prin smerita cugetare n dorul cel catre El. caci aceasta este calea cea adevarata si
nenselatoare.
Fierbinteala se naste din rugaciune, dar vine si de la draci sau de la fire. Cea de la fire se naste
atunci cnd cineva are o rudenie aflata la departare si pe care doreste sa o vada neavnd nsa nici o
nlesnire. Dar se naste si cnd cineva are o dragoste patimasa pentru o persoana oarecare. Aceasta
dragoste este stricacioasa si pierzatoare de suflet; ea se naste cnd doreste sa se ntlneasca cu acea
persoana dar nu are cum. Acest fel de fierbinteala se mai naste si la cei iubitori de arginti care
urmaresc mplinirea dorintei lor de a agonisi bani. Acesta este, dupa cuvntul dumnezeiescului
Apostol Pavel, radacina a toata rautatea. Acest lucru este jalnic si vrednic de nemngiata plngere,
fiindca patima asta i-a aruncat pe multi n prapastia pierzarii. Dar si acum sunt aici dintre cei ce sunt
biruiti de iubirea de arginti si aud prea bine aceste nfricosate cuvinte. Dar ce fac? Ei se multumesc sa
gndeasca astfel: Cine stie, poate nu va fi asa precum aud ca se spune; poate va fi altminteri. Deci,
nu numai ca nu se pocaiesc, ci nca si pe cei ce atrna de ei i asupresc si-i necajesc, facnd
economie, ca sa-si pastreze aurul si argintul, ca nu cumva sa cheltuiasca din el. din aceasta li se
pricinuieste acestora a nu crede cu inima si a nu ntelege cu mintea, numai si numai din mputinarea
credintei lor. Ca si Iuda cel raucredincios auzea nfricosatele cuvinte ale Domnului si Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, care zicea ca mai bine ar fi fost omului aceluia, care avea sa vnda pe Fiul
Omului pentru agonisirea argintului, sa nu se fi nascut, dar nu le ntelegea, nici nu le credea cu inima,
avnd mintea ntunecata cu turbarea iubirii de argint. Si asa n-a nteles pna cnd nu si-a agonisit lui
si spnzurare si pogorre n prapastia iadului.
Asa si n vremea de acum, cei ntunecati la minte cu tulburarea agoniselii, aud si ei prea bine
aceste nfricosate cuvinte, dar ntunecarea mintii lor nu-i lasa sa nteleaga sau sa se pocaiasca, ci se si
srguiesc sa-i asupreasca si sa-i necajeasca pe cei mai mici. Unii ca acestia si agonisesc pogorrea n
prapastia pierzarii, iar pe cei ce nteleg, cred cu inima si se pocaiesc, precum a primit Domnul pe
vamesul, pe desfrnata si pe fiul risipitor si i-a mbratisat pe ei, asa i primeste si pe acestia
rnduindu-i n ceata dreptilor. Caci stie Domnul si pe desfrnata care s-a pocait cu adevarat sa o faca
mai curata dect pe o fecioara, dar nu face asa pe cei ce prelungesc nepocainta zicnd ca se vor
pocai mine sau poimine. Ca multi sunt n iad dintre cei ce zic ca ne vom pocai mine si asta pentru
ca noi nu stim ziua sau ceasul ducerii din viata asta.
Dulceata vine din rugaciune, dar vine si de la doctorii cei amari, adica de la viclenii draci. Cea de la
draci pricinuieste tulburare, iar cea din rugaciune aduce pace si smerenie. Fierbinteala cea din
rugaciune si cu zdrobire dintru adncul inimii aduce suspine si izvoraste din ochi ca din niste sipote,
siroaie de lacrimi pentru dragostea si dorul catre Dumnezeu. Atunci si mintea cu mare putere striga:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, si pe toti oamenii i vede naintea sa ca pe
ngerii lui Dumnezeu, iar pe sine se vede praf si cenusa si i vine a se tavali sub picioarele tuturor
oamenilor pentru dragostea Domnului. Ba de multe ori, i vine a se si ascunde de catre vederea
oamenilor.
Cei ce au ajuns la masurile acestea s-au nvrednicit si de mila lui Dumnezeu, adica de adevarata si
nencetata rugaciune. Aceasta se lucreaza atunci de-a pururi cu mintea n inima; se lucreaza fie
tacnd, fie dormind, iar mai vrtos cnd este treaz o afla lucrndu-se cu foarte mare liniste si nici un

cuvintel nu se atinge de minte, ci numai cuvintele rugaciunii se lucreaza cu dulceata n inima. Dar
aceasta sfnta lucrare a mintii vine nca de la nceput, dar numai o data cu lucrarea sfintelor porunci
si a tuturor faptelor.
Rugaciunii i ajuta foarte mult strainatatea, iar a fi strain nseamna ca oriunde se va afla lucratorul,
fie la liniste, ntre prieteni sau n orice loc i va fi vietuirea, sa se aiba pe sine ca un strain si mai micul
tuturor. Sfntul Calist Patriarhul spune ca mai mult dect n toate ntelesurile, dator este sa fie cel ce
se linisteste, rvnitor n a ntelege cele duhovnicesti. E dator, mai ales la nceput, ca luarea aminte a
mintii sale sa nu fie, n ceasul rugaciunii, nici la jumatatea inimii, nici n josul ei, ci sa pazeasca mintea
deasupra inimii.
Aceste dumnezeiesti cuvinte ce sunt adunate din sfintele scrieri, s-au scris n grai simplu ca sa fie
lesne de nteles si pruncilor celor mici. Pentru ca multe sunt noianurile nvataturii dumnezeiesti, dar
cu anevoie de nteles de prunci, adica de ncepatori. Acestia sunt ca pruncii, care, n micile lor
mnute, n loc de peste primesc sarpe si n loc de pine, carbuni aprinsi, nestiind ce fac. Cu adevarat
nou-ncepatorii sunt asemenea pruncilor si cu att mai vrtos cei ce nu iau aminte la sfintele scrieri si
nu au nici sfatuire duhovniceasca. Acest fel de lucratori, n loc de cele bune primesc cele rele si n loc
de dar, nselaciune. Ba se si bucura, nestiind ce fac si socotind ca primesc dar, de aceea, aceasta
sfnta lucrare a mintii are nevoie de multa sfatuire duhovniceasca si de citirea cu multa luare aminte
a sfintelor scrieri, nicidecum de agoniselile si lucrurile vremelnice, ca sa nu ne nselam. Pentru ca
vrajmasul nu nceteaza a se srgui sa ne nsele nu numai pe noi ncepatorii, sau pe cei de la mijloc, ci
si pe cei desavrsiti, caci stapnitorul lumii acesteia cauta nu numai pe unul sau doi sa-i piarza, ci se
srguieste, racnind ca un leu sa nghita pe toata lumea. Dar precum s-a zis, smerenia, ascultarea si
marturisirea dreapta sfarma toate nselaciunile si mrejele vrajmasului.
Dreptul care are si ntelepciune este asemenea lui Dumnezeu, iar semnul ntelepciunii acesta este: ca
nteleptul este sfetnic bun tuturor. nteleptul nu graieste niciodata cu asprime nici nu se iuteste, ci
toate cuvintele lui sunt line si cu buna primire si veselesc inima celor cale le aude. nteleptul chiar de
va fi n treapta nalta, nu se trufeste, ci mai mult se smereste, urmnd Mieluselului lui Dumnezeu,
domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, silindu-se a mplini poruncile Lui. Dreptul cel ntelept,
chiar de se va afla pe treapta de judecator, nu crede ndata cele ce i se spun, nici nu hotaraste n
graba pedeapsa celor prti, ci mai nti cu mare ntelepciune si cu buna luare aminte cerceteaza ca
sa afle pricina cu buna adeverire si, dupa ce a aflat-o, cu buna rnduiala pune la cale judecata. Astfel
pazeste cuvintele Domnului care a zis: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi si voi judecati si
cu ce masura veti masura, cu aceea si voua vi se va masura; asemenea pazind si cuvintele
Apostolului: De a cazut cineva n greseala, voi cei duhovnicesti ndreptati pe unul ca acesta cu duhul
blndetii. Astfel nteleptul care se afla n treapta de stapnire, si face toate lucrarile cu mare
chibzuinta, silindu-se a se face bine placut Stapnului a toata zidirea.
Dreptul nu se teme de este defaimat si nu se tulbura ori se scrbeste de orice i se va grai
mpotriva, ci zice: De s-ar ridica mpotriva mea tabara, nu se va nfricosa inima mea; de s-ar scula
asupra mea razboi. ntru aceasta eu nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, aceasta o voi cauta, ca
sa locuiesc n casa Domnului n toate zilele mele.
Zis-a prea fericitul Petru Damaschin:

Ce se cuvine a face celui biruit de orice patima? Unul ca acesta cu mare srguinta trebuie
sa se mpotriveasca patimii daca voieste sa scape de muncile vesnice si de mnia focului
nestins, pentru ca sa se nvredniceasca de mila lui Dumnezeu. Sa vorbim de pilda despre
patima curviei. Daca cineva este ispitit de oarecare persoana, se cuvine acestuia a se
departa cu totul de acea fata, de vorbirea cu ea, de petrecerea cu ea, de atingerea
hainelor, ba si de mirosul ei. Ca n toate acestea, de nu se va pazi omul, mplineste patima
si preacurvia sa, facndu-se salas dracilor. Acesta e un lucru jalnic si vrednic de
nemngiata plngere pentru ntunecarea mintii ce-o aduce unora ca acestia, ca nu-si aduc
aminte de gndul care l-au cugetat atunci cnd au iesit din lumea cea desarta si au pornit n
aceasta calatorie duhovniceasca si vietuire ngereasca. Ei nu-si aduc aminte de osrdia ce-o
aveau cnd au intrat pe poarta manastirii n vremea venirii lor n ea, ca nu-si aduc aminte
de fagaduinta aceea pe care au dat-o la primirea cinstitului si ngerescului chip. Caci pentru
cei ce sunt biruiti de aceasta patima dar se pocaiesc, nu numai ca se bucura cetele ceresti,
dar nca si domnul i asteapta cu ratele deschise, primindu-i si mbratisndu-i. Dar pe cei ce
petrec n nebagare de seama si nu se pocaiesc, i asteapta pogorrea n prapastiile iadului si
viermii cei neadormiti. (Petru Damaschin)
Zis-a si prea fericitul patriarh, sfntul Ioan Gura de Aur:
Omul de va gresi si va pacatui naintea lui Dumnezeu, iar mai pe urma, caindu-se si
ngretosndu-se de pacatele sale, le va parasi, ncetnd a mai pacatui naintea lui
Dumnezeu si va ncepe a se pocai cu multa nfricosare, flamnzire, sete, plngere si
varsarea lacrimilor de toate zilele, vestejindu-si trupul; unul ca acesta, nimic nu se va folosi
de ostenelile sale pna cnd nu-si va spune si nu-si va marturisi pacatele sale
duhovnicescului sau parinte, ca sa ia de la dnsul dezlegare si iertare de pacatele sale.
Pentru ca acestuia i s-a dat putere de a lega, a dezlega si ierta pacatele oamenilor precum
zice Domnul: nti marturiseste-ti toate pacatele tale si apoi vei lua ndreptare, iertare si
usurare de sarcina cea grea a pacatelor tale. Dar cel ce se numeste rautate straveche,
vrajmasul nostru diavolul, stiind ca prin supunere si marturisirea pacatelor la parintele
duhovnicesc, omul ia dezlegare si usurare, foarte se sileste ca sa-l sminteasca si nicidecum
sa nu-l lase nici macar cu gndul sa cugete la marturisire. De aceea multi au iesit din
aceasta lume amagitoare fara marturisire, fara dezlegarea si iertarea lor, pentru cele
pacatuite, iar acesta e un lucru nfricosator, jalnic si vrednic de nemngiata plngere. Caci
din pricina acestei despartiri fara rnduiala si cu durere de lumea aceasta, nu-si cstiga nici
ct de putina usurare de sarcina cea grea a pacatelor sale. (Ioan Gura de Aur)

Rnduiala cea buna a vietii de sine

Cum se cuvine calugarului celui ce este n afara de viata de obste, ntru luarea
aminte a petrece precum cei de demult Parinti au petrecut. (anonim)

Pentru a te linisti, de se va putea, sa fie chilia ta ntunecata, de este ziua, cu perdea. De te sminteste
cineva prin vedere, poti sa nchizi ochii pentru a nu mai vedea nimic si n felul acesta sa-ti poti tine
gndul si mintea la cuvintele rugaciunii deasupra inimii. Cauta sa nu umble mintea n vraistea
gndurilor, sau, si mai mult, inima. Nu lua aminte nicidecum sa te gndesti la ceva, caci chiar de-ar fi
acel lucru bun, nu este deloc asa. Mintea trebuie silita sa nu gndeasca dect la Doamne Iisuse care
esti pretutindeni si toate le plinesti. Nici o nalucire, mica sau mare, lumina sau foc, glas, bubuit, chip
sau orice ar fi vaznd sau auzind, sa nu crezi. Nu lua aminte la unele ca acestea, de se vor ntmpla
vreodata caci acestea sunt pareri si minciuni. Socotesc ntr-o oarecare masura din cercarea mea ca
am cunoscut acestea, dar am avut despre ele si cuvinte cu unele persoane care au vazut naluciri mari
n fata si le-au cercat cu auzul. Caci cei ce se linistesc cu mintea si cu trupul, pna ce nu vor trece prin
aceste mincinoase pareri, nu pot veni nici la adevarata buna sporire.
Unii ca acestia sa nu se teama nici ntr-un chip de spaima ce apare n somn, ori de strigarea pe
nume, iar n izbndiri de vise nicidecum sa nu creada, sau sa ia aminte. Sa nu se gndeasca la ele
cum au fost, bune sau rele, ca din ncrederea n multe ca acestea, vine omul la parere si se strica. Dar
mi se pare, dupa cum spun Sfintii, ca este de folos si spre spor ca trecnd prin aceste pricini si
ntmplari, de care nu te vei dumiri, sa ai povatuire si ndreptare, ca fara adevarata calauzire multi
pier. Iar neavnd de la cine sa le descoperi, lasndu-te n mila lui Dumnezeu, tine-te de rugaciune
numai, fie ca dormi, fie ca esti treaz, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca faci oricare alt lucru, ca ea te va
nvata toate si-ti va fi de folos, pna ce ai sa vezi.
Sileste-te mai vrtos la starea n picioare, noaptea la priveghere, ca prin aceasta s-au dezbracat
Parintii de omul cel vechi si au vazut pe Dumnezeu. La priveghere adauga trezvia, iar de trezvie
lipeste rugaciunea lui Iisus, si dupa ce vei zabovi ntru acest lucru, o vei ntelege pe aceasta si va
gusta sufletul tau din pomul vietii. Acestea nsa nu le vei putea savrsi de nu te vei njuga cu
pomenirea mortii tale, n tot ceasul.
Am vazut pe oarecari din cei ajunsi ntru sporire, ca si n adunare de frati, sau la vreme de nevoie
si n oras se pot linisti. Iar n singuratate si n liniste, mai mult se ajutoreaza dect n adunare, pentru
ca n adunare se pot pazi mai usor cei fara patimi si puternici, dar nici acelora nu le e prea de folos, ci
primesc aceasta numai de se va ntmpla cu oarecare vestire de la Dumnezeu, pentru vreo trebuinta
a obstii. nsa maica acestora este strainatatea si linistea, iar unele ca acestea nu sunt legate de loc, ci
le poti afla oriunde vei putea mai cu lesnire a mplini acestea si a te ruga. Daca te rogi, esti biserica
adevarata, nsa n singuratate sa nu sezi singur fara nsotitor ca sa nu patieesti iesire din minte, ci n
doi sau trei frati n asa zisa cale mparateasca. Deci fii si acolo de obste, caci aceasta este calea
marturisita si aleasa de Sfintii Parinti. Cei ce petrec n aceasta rnduiala au un staret povatuitor,
traind n doua trei chilii, avnd biserica sub un acoperis si avnt totul de obste. Unii ca acestia au
timpuri de adunare dupa voia celui mai mare, rugaciunea, mncarea, mbracamintea, somnul si
celelalte lucruri de nevoie, cu povatuire si cu blagoslovenie. Astfel acestia pot spori cu darul lui

Dumnezeu, iar singur nu e lasat nimeni a sedea, fie le departe sau aproape, caci primejdios foarte
este a trai unul despartit si de sine n toate. Acest fel de trai este smintitor si pricinuitor de cadere
cnd n dreapta, cnd n stnga, aducnd patimi sufletesti si trupesti, dupa cum am vazut si cum bine
stiut este celor cunoscatori. Sunt nsa unii care sunt singuri, dar au o ncapere tot cte doi. Dar sunt
si de aceia care, dupa ce au stat mai nainte cte doi, acum se afla cte unul, n coliba, n pestera, ori
n vreo crapatura. Dar numai dupa ce s-au povatuit n obste cu fratii, sau n pustie, viind la sporire cu
sfatul si cu stiinta altor cuviosi parinti, au ndraznit si ndraznesc acum a sedea singuri si a se lupta cu
patimile si cu dracii. Rar nsa sunt aceia care s-au lepadat de toata grija trupeasca si a lumii si
ajungnd la sporire, si-au aruncat toata nadejdea catre Dumnezeu, pe care l doresc.
Cei ce sunt patimasi sa nu ndrazneasca a se lupta deosebit, n singuratate cu dracii, ca sunt ucisi
de acestia. Se cade noua neputinciosilor a ne sili la calea mparateasca, si unde ne va ajuta locul,
datori suntem a ne nevoi pentru mntuirea sufletului nostru. Daca facem asa, fara cadere vom
petrece ramasita vietii noastre, iar cei ce doresc mngierea cea de la Domnul, prea lesne o vor
cstiga. A caruia sa fie slava n veci. Amin.

Avva Filimon

Deci daca vrei sa ajungi la toate aceste virtuti, fii fara grija dinspre orice om, fugi de lume si
umbla cu rvna pe calea Sfintilor, tine-ti nfatisarea nengrijita, haina patata si smerita, purtarea
simpla, cuvntul fara mestesug, mersul fara slava desarta, glasul netocmit, vietuieste n saracie,
lasa-te dispretuit de toti, iar mai presus de poate pazeste-ti mintea, grijeste trezvie, staruieste
n toate strmtorarile si pastreaza toate bunatatile pe care le ai nestirbite, si ia aminte la tine cu
de-amanuntul, ca sa nu primesti nici una din placerile ce vor sa intre. Caci patimile sufletului se
potolesc prin linistire; iar ntartate si mniate se salbaticesc si mai tare si-i silesc pe cei ce le au
sa pacatuiasca si mai mult, precum ranile trupurilor, zgriate si descojite, se fac anevoie de
tamaduit. Cuvntul fara rost nca poate desparti mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii
silind-o la aceasta, iar simturile ascultnd de ei. Numai lupta si frica mare pot pazi sufletul. Deci
trebuie sa desparti de toata lumea si sa rupi sufletul de toata afectiunea fata de trup, si sa te
faci fara casa, fara lucruri de ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblator dupa
cstig si dupa schimburi, nepriceput n lucruri omenesti, smerit la cugetare, mpreuna patimitor,
bun, blnd, linistit, gata sa primesti n inima ntiparirile venite din cunostinta dumnezeiasca.
Caci nici n ceara nu se poate scrie, daca nu s-au netezit mai-nainte trasaturile aflate n ea.
Acestea ne nvata marele Vasile.
Iar pravila sfntului batrn era aceasta: noaptea cnta toata psaltirea si canoanele, fara
tulburare, si zicea o pericopa din Evanghelie. Pe urma se aseza zicnd n sine: Doamne
miluieste, cu staruinta si att de mult, pna nu mai putea sa-l rosteasca. Apoi se culca, si cnd
se facea de ziua cnta iarasi ceasul nti, si se aseza n scaunul lui privind catre rasarit si cntnd
cu rndul si iarasi zicnd din Apostol si din Evanghelie. Asa petrecea toata ziua, cntnd
nencetat si rugndu-se si hranindu-se cu contemplarea celor ceresti, nct de multe ori mintea
lui se nalta n contemplatie si nu stia daca se afla pe pamnt. Vazndu-l deci pe el fratele
ndeletnicindu-se asa pe ntins si de neslabit cu pravila, si preschimbat cu totul de cugetarile

dumnezeiesti, zice catre el: Te ostenesti, Parinte, astfel la o asa batrnete, chinuindu-ti trupul si
robindu-l. Iar el zise raspunznd: Crede, fiule, ca atta rvna si dor pentru pravila a asezat
Dumnezeu, nct o pot mplini n toata ntinderea ei. Iar dorul dupa Dumnezeu si nadejdea
bunurilor viitoare biruie neputinta trupeasca. Astfel ntreg dorul mintii l avea zburnd spre cer;
si nu numai n alte vremi, ci si n vremea mesei nsasi.
Apoi l-a mai ntrebat si aceasta: De ce, Parinte, mai presus de toata dumnezeiasca Scriptura te
ndulcesti cu Psaltire? Si de ce cnti linistit, ca si cnd ai spune catre cineva cuvintele? Iar el zise
catre acela: ti spun, fiule, ca asa a ntiparit Dumnezeu puterea Psalmilor n sufletul meu smerit,
ca si n Proorocul David, si nu ma pot desparti de dulceata feluritelor vederi din ei. Caci cuprind
toata dumnezeiasca Scriptura. Iar acestea le-a spus cu multa smerenie de cuget celui ce l-a
ntrebat, de dragul folosului, fiind mult silit.
Fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti cu oarecine, fie ca esti afara din chilie, fie ca esti pe
drum, sa nu uiti sa rostesti aceasta rugaciune si sa cnti si sa meditezi rugaciuni si psalmi, cu o
cugetare treaza si cu mintea neratacita. Dar chiar cnd te afli n cea mai necesara trebuinta, sa
nu nceteze mintea ta sa mediteze si sa se roage n ascuns. Caci astfel poti ntelege adncurile
dumnezeiestii Scripturi si puterea ascunsa n ea si sa-i dai mintii o lucrare nencetata, ca sa
mplinesti cuvntul Apostolului, care porunceste: nencetat va rugati. Ia aminte deci cu
dinadinsul si pazeste-ti inima ca sa nu primeasca gnduri rele, sau desarte si nefolositoare. Ci
totdeauna, fie ca esti culcat, fie ca esti n picioare, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti
cu altii, inima ta sa se ndeletniceasca pe ascuns n cuget, fie cu psalmii, fie cu rugaciunea:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma. Iar cnd cnti cu gura, ia de
asemenea aminte sa nu zici alte cuvinte cu gura si la altele sa-ti rataceasca cugetarea. Si iarasi la ntrebat fratele: Vad n somn multe naluciri desarte. Iar batrnul a zis catre el: Sa nu te
lenevesti si sa nu te faci nepasator, ci nainte de a te culca fa multe rugaciuni n inima ta si
mpotriveste-te gndurilor, ca nu cumva sa fii dus de voile diavolului si sa te lepede Dumnezeu.
Grijeste cu puterea ca sa adormi dupa psalmi si dupa aceasta meditatie n minte, si sa nu lasi
cugetarea ta sa primeasca gnduri straine; ci n gndurile n care ai fost rugndu-te, n acelea sa
te culci meditnd, ca sa fie cu tine cnd adormi si sa-ti graiasca tie cnd te scoli. Zi si sfntul
Simbol al credintei ortodoxe nainte de a te scula. Caci credinta dreapta n Dumnezeu este un
izvor si o straja a tuturor bunatatilor.
Mai zicea si aceea ca gndurile ce se ivesc n cuget despre cele desarte sunt boli ale sufletului
nelucrator si lenes.
Iar cnd dobndesti o virtute, sa nu ti se nalte gndul mpotriva fratelui, fiindca tu ai dobndito, iar acela nu i-a avut grija. Caci acesta este nceputul mndriei. Pazeste cu toata puterea sa nu
faci nimic pentru placerea oamenilor. Iar cnd lupti cu patima, sa nu slabesti, nici sa te lenevesti
daca dainuieste razboiul, ci, ridicndu-te, arunca-te naintea lui Dumnezeu, din toata inima,
zicnd cu Proorocul: Judeca-i, Doamne, pe cei ce ma nedreptatesc, caci eu nu pot nimic asupra
lor. Si El vaznd smerenia ta, ti va trimite mai repede ajutorul Sau. Iar cnd mergi cu cineva pe
cale, nu primi convorbire cnd mergi cu cineva pe cale, nu primi convorbire desarta, ci da-i
mintii lucrarea duhovniceasca pe care o avea, ca sa i se faca obicei bun si uitare a placerilor
vietii.
Cnd poti sa te rogi ntru trezvie, sa nu faci nimic cu minile; iar daca esti cuprins de moleseala,
misca-te putin, amenintndu-i gndul si fa ceva cu minile. Iar acela zise iarasi catre el: Dar tu,

Parinte, nu esti ngreunat de somn n pravila ta? Zise lui: Anevoie; dar daca mi se ntmpla
vreodata putin, ma misc si zic nceputul Evangheliei dupa Ioan, ndreptnd spre Dumnezeu
ochiul cugetului si ndata se risipeste. Asemenea fac si cu gndurile. Cnd vine vreunul, l
ntmpin ca pe un foc de lacrimi, si se risipeste. Dar tu nca nu poti sa te narmezi astfel, ci tine
mai degraba meditatia ascunsa si rugaciunile de azi, rnduite de Sfintii Parinti adica sileste-te sa
savrsesti ceasul al treilea, al saselea, al noualea, cele de seara si pravila de noapte. Dar ia
seama cu toata puterea, sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor, nici sa nu ai vreodata
dusmanie mpotriva fratelui, ca sa nu te desparti de Dumnezeul tau.
Seznd eu o data aproape de el, l-am ntrebat daca a fost ispitit de uneltirile dracilor pe cnd
sedea n pustie? Iar el zise: ngaduie, frate. Daca va ngadui Dumnezeu sa vie la tine ispitele pe
care le-am ncercat eu de la diavol, nu cred ca ai putea sa rabzi amaraciunea lor. Am saptezeci
de ani, sau si mai bine, si cei mai multi i-am petrecut n ispite. Si locuind n mai multe pustiuri, n
linistea cea mai deplina, attea am ncercat si am patimit de la ei, cte nu sunt de folos sa le
povestesc celor ce n-au primit experienta linistirii, ca sa nu-i amarasc. Iar n ispite, aceasta o
faceam pururi: mi puneam toata nadejdea n Dumnezeu, naintea caruia am facut si
fagaduintele lepadarii si El ndata ma izbavea. De aceea, frate, nu mai am grija de mine. Caci
stiu ca se ngrijeste El de mine. Si asa port mai usor ispitele ce-mi vin. Numai aceasta o aduc de
la mine, ca ma rog nencetat. Caci stiu ca pe ct se ntind cele neplacute, pe att se gatesc
cununile celui ce rabda. Caci acestea sunt rnduite ca lucruri de schimb de Dreptul Judecator.
Deci stiind aceasta, frate, sa nu cazi n lenevie, cunoscnd ca stai n mijlocul razboiului luptndute, si ca sunt foarte multi cei ce lupta pentru noi, cu vrajmasul lui Dumnezeu. Caci cum am
putea noi cuteza sa ne mpotrivim unui asa de nfricosat vrajmas al neamului nostru, daca nu
ne-ar sustine dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu Cuvntul, ocrotindu-ne si acoperindune? Cum ar rezista firea omeneasca la uneltirile lui? Caci cine, zice, va descoperi fata
mbracamintii lui? Iar la ncheietura platosei lui cine va patrunde? Din gura lui ies faclii aprinse,
care scapara ca niste gratii de foc. Din narile lui iese fum de cuptor ce arde cu foc de carbuni.
Sufletul lui e carbuni. Flacara iese din gura lui. n grumazul lui salasluieste puterea. naintea lui
alearga pierzania. Inima lui e ntarita, sta ca o piatra, ca o nicovala neclatita. Fierbe adncul ca o
caldare. Socoteste marea ca un vas de unsoare; iar tartarul adncului ca pe un rob. Tot ce e
nalt vede, mparatind peste toate cele din ape. mpotriva lui ne este lupta, frate. Pe unul ca
acesta ni l-a aratat Cuvntul ca asupritor.
Mai povestea iarasi acelasi frate si aceea ca pe lnga alte virtuti, o cstigase si pe aceasta, ca nu
rabda niciodata sa auda o vorba fara rost. Iar daca cineva din neatentie povestea vreun lucru
care nu tindea la folosul sufletului, nici nu raspundea macar. Dar nici cnd plecam eu la vreo
slujba, nu ma ntreba de ce pleci, si nici ntorcndu-ma, nu ma ntreba unde esti, sau cum esti,
sau ce ai de facut. Odata, calatorind eu la Alexandria pentru o trebuinta oarecare si de acolo
suindu-ma n cetatea mparateasca pentru un lucru bisericesc, mpreuna cu mai multi frati
preacuviosi, n-am trimis nici o veste slujitorului lui Dumnezeu. Petrecnd deci acolo vreme
destula, m-am ntors iarasi la Schit la el. iar el vazndu-ma si bucurndu-se si mbratisndu-ma,
a facut rugaciune si apoi a sezut nentrebndu-ma nimic, ci staruia ndeletnicindu-se cu
contemplatia. Odata, vrnd sa-l cerc, am lasat sa treaca mai multe zile, fara sa-i dau pine sa
mannce. Iar el n-a ntrebat, nici n-a zis nimic. Eu, dupa aceasta, punndu-i metanie, i-am zis: Fa
iubire, Parinte, si-mi spune, nu te-ai suparat, ca nu ti-am adus sa mannci dupa obicei? Iar el
zise: Iarta frate, douazeci de zile daca nu mi-ai da pine sa mannc, si nca nu ti-as cere. Caci

pna rabd cu sufletul, rabd si cu trupul. Atta era cufundat n contemplarea Binelui adevarat.
Mai zicea: De cnd am venit n Schit, n-am ngaduit gndului meu sa iasa afara din chilie, dar
nici alt gnd n-am primit n cugetare, afara de frica lui Dumnezeu si de judecatile veacului ce va
sa vie, gndindu-ma la osnda ce asteapta pe pacatosi, la focul vesnic, la ntunericul cel mai
dinafara, la felul cum petrec sufletele pacatosilor si ale dreptilor si la bunatatile ce asteapta pe
cei drepti, la plata pe care o va lua fiecare dupa osteneala sa, unul pentru sporirea durerilor,
altul pentru milostenie si dragoste nefatarnica, unul pentru neavere si pentru lepadarea de
toata lumea, altul pentru smerita cugetare si linistirea cea mai deplina, unul pentru supunerea
desavrsita si altul pentru nstrainare. Gndindu-ma la toate acestea, nu las alt gnd sa lucreze
n mine, nici nu pot sa mai fiu cu oamenii, sau sa-mi mai ocup mintea cu ei, ca sa nu ma despart
de gndurile mai dumnezeiesti.
Caci cnd sufletul lasa desimea si intensitatea mintii sa slabeasca, pune stapnire pe el
noaptea. Fiindca unde nu straluceste Dumnezeu, toate se contopesc ca ntr-un ntuneric si nu
mai poate privi numai spre Dumnezeu si tremura de cuvintele Lui. Caci Dumnezeu aproape
sunt eu, zice Domnul, si nu Dumnezeu departe; sau: Se va ascunde omul n ascunzis, si eu nul voi vedea? Nu umplu eu cerul si pamntul?
Cum pot, ziceam, sa-mi fac mintea curata ca si tine? Iar el zicea: Mergi si osteneste. Caci e
trebuinta de osteneala si de durerea inimii. Fiindca nu ne vin dormind si zacnd pe spate cele ce
se dau prin osteneala si srguinta. Cnd vin bunatatile pamntului fara osteneala? Deci cel ce
vrea ca sa ajunga la spor duhovnicesc, trebuie, nainte de toate, sa se lepede de voile sale si sa
cstige pentru totdeauna plnsul si averea. Nemailund aminte la pacatele altora, ci numai la
ale sale, sa plnga pentru ele, ziua si noaptea, si sa nu aiba prietenie cu vreun om. Caci sufletul
ndurerat de ntmplari triste si strapuns de amintirea pacatelor de mai nainte, se face mort
pentru lume si lumea se face moarta pentru el, adica patimile trupului se fac nelucratoare,
precum si omul pentru patimi.
Iar cel ce la nceputul lepadarii nu primeste plnsul n inima, nici lacrimi duhovnicesti, nici
gndul la chinurile fara sfrsit, nici linistirea adevarata, nici rugaciunea staruitoare, nici
psalmodia, nici meditarea dumnezeiestilor Scripturi, cel ce nu cstiga deprinderea acestora, ca
sa fie silit de o staruinta nencetata sa faca acestea cu mintea chiar daca nu vrea, si sa
nfloreasca n cugetul lui frica de Dumnezeu, unul ca acesta se odihneste nca n dragostea de
lume si nu poate dobndi mintea curata n rugaciune. Caci evlavia si frica de Dumnezeu
curatesc sufletul de patimi si ajuta mintii sa se elibereze si o duc spre contemplatia naturala si o
fac sa se nalte la cunostinta lui Dumnezeu (la teologie), pe care o primeste n schima fericirii.
Pentru ca celor ce o iau asupra lor le daruieste nca de aici arvunile si le-o pazeste neclintita.
Deci sa grijim cu toata puterea de lucrarea faptuitoare, prin care suntem naltati cu evlavie. Ea
este curatia cugetarii, al carei rod este contemplatia naturala si cunoasterea lui Dumnezeu
(teologia). Caci faptuirea este usa contemplatiei, cum zice mintea cea mai nfocata si mai
teologica. Deci daca nu vom griji de faptuire, vom fi pustii de orice ntelepciune. Chiar daca ar
ajunge cineva la culmea virtutii, are trebuinta de osteneala nevointei, ca sa-si struneasca
pornirile neregulate ale trupului si sa-si pazeasca gndurile. Numai asa am putea sa ne
mpartasim de salasluirea lui Hristos. Caci pe ct se nmulteste n noi dreptatea, pe atta creste
barbatia duhovniceasca. Si desavrsindu-se mintea, se uneste ntreaga cu Dumnezeu, se umple
de lumina dumnezeiasca si primeste descoperirea tainelor negraite. Atunci descopera cu
adevarat locul cuminteniei, al tariei, al destoiniciei ca sa cunoasca toate, al ndelungimii de zile

si vieti, al luminii ochilor si al pacii. Caci pna e prinsa n lupta cu patimile, nca nu e vremea sa
se bucure de acestea. Fiindca virtutile si pacatele fac mintea oarba. Unele, ca sa nu vada
virtutile; celelalte, ca sa nu vada pacatele. Dar cnd se odihneste de razboi si se nvredniceste
de darurile duhovnicesti, atunci se face ntreaga luminoasa, stnd sub lucrarea ndesata a
harului. Atunci staruie neclintita n contemplarea (vederea) celor duhovnicesti. O minte ca
aceasta nu mai e legata de cele de aici, ci s-a mutat din moarte la viata.
Pentru ca cel ce se lupta si a ajuns sa se apropie de Dumnezeu si sa se faca partas de sfnta
lumina si sa fie ranit de dorul ei, se desfata de Domnul cu o bucurie duhovniceasca si
necuprinsa, precum zice dumnezeiescul psalm: Desfateaza-te de Domnul, si sa-ti dea tie
cererile inimii tale; si va arata ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miezul zilei. Caci ce dor
al sufletului e asa de puternic si de anevoie de suportat ca cel ce vine de la Dumnezeu n
sufletul care e curatit de tot pacatul si care zice din adevarata simtire a inimii: Sunt ranit de
dragoste? Fulgerarile frumusetii dumnezeiesti sunt cu totul de negrait si de nepovestit. Nu le
nfatiseaza cuvnt, nu le primeste ureche. Chiar de ai vorbi de lumina luceafarului, de
stralucirea lunii, de lumina soarelui, toate sunt nimic fata de slava aceea si sunt cu mult mai
prejos de lumina adevarata, dect noaptea adnca, sau luna ntunecata, de amiaza cea mai
luminata. Asa ne-a nvatat si Vasile, dumnezeiescul dascal, cel care a cunoscut acestea prin
cercare si nvatndu-le ni le-a predat noua.
Dar cine nu s-ar minuna si de lucrul urmator, care e dovada marii lui smerenii de cuget.
nvrednicit de multa vreme de treapta preoteasca si ajuns la cele prin vietuire si cunostinta,
fugea asa de mult povara dumnezeiestilor slujbe, nct n cele mai multe din timpurile
nevointelor sale, aproape ca nu primea sa se apropie de sfnta masa. Ba, vietuind cu atta
curatie, nici mpartasirea de dumnezeiestile Taine nu o primea cnd avea ntlnire cu oamenii,
macar ca nu spunea nimic pamntesc, ci primea ntlnirea pentru folosul celor ce o cereau. Iar
cnd voia sa se mpartaseasca de dumnezeiestile Taine, cerea ndurarea lui Dumnezeu prin
rugaciuni, psalmodii si marturisiri. Caci se cutremura de glasul preotului, cnd rostea si zicea:
Sfintele Sfintilor. Fiindca zicea ca toata biserica se umple de Sfintii ngeri si nsusi mparatul
Puterilor savrseste tainic cele sfinte si se preface n inimile noastre n trup si snge. De aceea
zicea ca trebuie sa devenim curati si oarecum afara de trup si asa sa ndraznim a ne apropia,
fara nici o ndoiala si ezitare, de preacuratele lui Hristos Taine, ca sa ne facem partasi de
luminarea din ele. Caci multi dintre Sfintii Parinti au vazut pe ngeri, stnd de paza n jurul lor.
De aceea se si pazeau n tacere, nevorbind cu nimeni. Mai zicea si aceea ca atunci cnd trebuie
sa-si vnda el nsusi lucrul minilor sale, ca nu cumva, vorbind si raspunznd, sa spuna vreo
minciuna, vreun juramnt, sau vreo vorba de prisos, sau vreun altfel de pacat, mai bine tacea,
lasnd sa para ca e prost. Si tot cel ce voia sa cumpere, lua de la el si da ce voia. Si primea ceea
ce i se da cu multumire, negraind nimic, acest barbat cu adevarat ntelept.

Metoda si regula amanuntita.

Cunoasterea scopului premerge oricarui lucru. Iar scopul acestei lucrari este
sa arate care este temelia.
Daca cunoasterea scopului premerge oricarui lucru, iar scopul nostru este sa spunem cele ce ajuta la cresterea duhovniceasca,
iar al tau, sa vietuiesti cu adevarat potrivit celor spuse, trebuie ca nainte de orice sa cercetam spre ce plinatate a gndirii
celei dupa Hristos privind, sa punem un nceput folositor ca temelie ca, apoi, cu timpul, mpartasindu-ne de ajutorul cel de
sus, cu mbelsugare, sa tindem si spre un acoperis potrivit zidirii de Duhul.

nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu este sa vietuim potrivit cu poruncile

Mntuitorului. Iar sfrsitul ei este sa ne ntoarcem la harul desavrsit al
Preasfntului si de viata ncepatorului Duh, dat noua prin dumnezeiescul
Botez.
Deci, nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu, este, pe scurt, sa ne grabim n tot chipul cu toata puterea, sa vietuim dupa
legea tuturor poruncilor ndumnezeitoare ale Mntuitorului. Iar sfrsitul este sa ne ntoarcem, prin pazirea lor, la zestrea data
noua de sus si de la nceput(din sfintita cristelnita, adica la desavrsita alcatuire si nastere duhovniceasca a noastra din nou,
prin Har; sau, daca ti place sa numesti acest dar altfel, la lepadarea vechiului Adam cu faptele si poftele lui si la mbracarea
celui nou si duhovnicesc (Coloseni 3, 9-10), care este Domnul Iisus Hristos. Caci zice dumnezeiescul Pavel: Copiii mei, pe
care iarasi va nasc n dureri, pna cnd va lua Hristos chip n voi (Galateni 4, 19); si: Cti n Hristos v-ati botezat, n
Hristos v-ati mbracat (Galateni 3, 27).

Cel ce vietuieste dupa Dumnezeu, trebuie sa mplineasca toate poruncile. Dar

cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine celor dinti si celor mai
cuprinzatoare
Precum am spus, nceputul si radacina a toata lucrarea aceasta este vietuirea potrivit cu poruncile mntuitoare; iar tinta si
roada ei este rentoarcerea la harul desavrsit al Duhului, daruit noua prima data prin Botez. Acest har se afla n noi caci
lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile Sale (Romani 11, 29) nsa harul acesta este necat de patimi, dar se poate
descoperi prin lucrarea poruncilor. De aceea, se cuvine sa ne silim n tot chipul sa curatim si sa facem ct mai vadita aratarea
Duhului n noi prin mplinirea, dupa putinta, a tuturor acestor porunci. Caci faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina
cararilor mele - zice fericitul David catre Dumnezeu (Psalmi 118, 105) si porunca Domnului stralucita (este cea) care
lumineaza ochii (Psalmi 18, 9), si spre toate poruncile Tale m-am ndreptat (Psalmi 118, 128). Iar cel ce se odihnea pe
piept (sfntul apostol Ioan) zice: Cel ce pazeste poruncile Lui, ramne ntru El si El ntru acela (I Ioan 3, 24), si
poruncile Lui nu sunt grele (I Ioan 5, 3). Mntuitorul zice, de asemenea: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele,
acela este cel ce Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine, iubit va fi de Tatal Meu si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui
(Ioan 14, 21), si De Ma iubeste cineva pe Mine, va pazi cuvntul Meu si Tatal Meu l va iubi pe el si l el vom veni si ne
vom face locas la el (Ioan 14, 23), si Cel ce nu Ma iubeste pe Mine, cuvintele Mele nu le pazeste (Ioan 14, 24).
Dar, mai mult dect acestora, cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine poruncilor celor dinti si mai
cuprinzatoare, oarecum maicilor celorlalte. Caci, numai asa vom merge fara greseala spre tinta ce ne sta nainte, adica vom
pune nceput bun si vom ajunge la sfrsitul dorit sau la aratarea Duhului (I Corinteni 12, 7).
..
De fapt, noi nadajduim ca, prin chemarea cu credinta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, vom primi cu siguranta mila
si viata adevarata, ascunse n El (Coloseni 3, 3). Caci numele Domnului Iisus Hristos, strigat cu curatie nauntru inimii, e ca
un izvor dumnezeiesc nesecat din care tsnesc cu prisosinta acele bunatati.

Hristos nu se salasluieste n inima noastra daca nu I ne deschidem si noi n mod

constient si voit. Iar aceasta noi nu o putem face dect gndindu-ne mereu la El
si la tot ce nseamna El pentru noi si pomenindu-L sau chemndu-L pe nume. n

sensul acesta nsusi numele Lui, chemat continuu, e o deschidere continua a

inimii pentru Hristos cu o tot mai mare afectiune fata de El si deci un mijloc de
a-L avea salasluit n noi, ntr-o lucrare tot mai simtita. Nu numele luat n sine
cuprinde pe Hristos (poate n aceasta consta caracterul gresit al curentului
Imeaslavia de la 1913 ntre calugarii rusi din Athos), ci numele chemat cu
credinta, adica alipirea noastra de El nsusi, prin pomenirea afectuoasa a lui.
Atunci se face o legatura ntre noi si El, ca de la persoana la persoana si, deci, o
comunicare a puterii lui catre noi.

Domnul nostru Iisus Hristos n vremea patimii mntuitoare a lasat acestea

ucenicilor Sai ca pe niste porunci testamentare si ca pe o mostenire
dumnezeiasca; la fel si dupa nviere.
De aceea, nsusi Preabunul si Preadulcele Domn al nostru Iisus Hristos a lasat acestea, ca un Parinte adevarat si iubitor
tuturor celor ai Sai, ca pe niste porunci si mngieri testamentare, ca pe niste chezasii sprijinitoare dulci si ntaritoare sau,
mai bine zis, ca o mostenire de nerapit, daruita de Dumnezeu, att ct a ajuns la patima Sa de bunavoie pentru noi, ct si
cnd s-a aratat Apostolilor dupa nviere; ba si cnd avea sa se ntoarca la Tatal Sau prin fire si la al nostru prin har.
Aceasta a facut-o, spunnd ucenicilor n preajma patimii Sale: Tot ce veti cere n numele Meu, va voi face (Ioan 14,
13); si: Amin, amin zic voua, ca toate cte le veti cere de la Tatal n numele Meu, va va da voua. Pna acum n-ati cerut
nimic n numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina. Si: n acea zi veti cere n numele Meu (Ioan
16, 23-26).
Si iarasi, dupa nviere a zis: Celor ce cred, le vor urma aceste semne: n numele Meu, draci vor scoate, n limbi noi vor
grai (Marcu 16, 17-18) si celelalte. Lucruri asemanatoare acestora spune si ucenicul ce se odihnea pe pieptul lui Iisus:
nca si multe alte semne a facut Iisus naintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise n cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca
sa credeti ca Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu si, creznd, viata sa aveti ntru numele Meu (Ioan 20, 30-31). Iar
dumnezeiescul Pavel zice: ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece (Filipeni 2, 10) si cele urmatoare. Dar si n
Faptele Apostolilor s-a scris: Atunci Petru fiind plin de Duhul Sfnt, a grait: cunoscut sa va fie voua tuturor si ntregului
Israel ca prin numele lui Iisus Nazarineanul, pe care voi l-ati rastignit si pe care Dumnezeu l-a ridicat din morti, acesta sta
naintea voastra sanatos (Fapte 4, 8-10); iar putin mai ncolo: Si nu este n nici un altul mntuirea. Caci nu este alt nume
dat ntre oameni, n care trebuie sa ne mntuim noi (Fapte 4, 12).
Si Mntuitorul a spus: Datu-mi-s-a toata puterea n cer si pe pamnt (Matei 28, 18). Aceasta a spus-o si prin cele ce
le-a zis Dumnezeu-Omul catre Apostoli nainte de rastignirea pe cruce: Pace las voua, pacea Mea dau voua (Ioan 14, 27);
si:Acestea le graiesc, ca ntru Mine pace sa aveti (Ioan 16, 33); si: Aceasta este porunca Mea, sa va iubiti unii pe altii
(Ioan 15, 12); si: ntru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire ntr-olalta (Ioan 13, 35); si:
precum M-a iubit pe Mine Tatal si Eu v-am iubit pe voi. Ramneti ntru iubirea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti
ramne n iubirea Mea, precum Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramn n iubirea Lui (Ioan 15, 9-11).
.....
De aceea, si tu, nvatnd acestea cu ntelegere si dorind sa deprinzi partea cea buna, care nu se va lua de la tine, a linistii ce
duce la cer, urmeaza legilor bine ornduite, precum ti s-a aratat. mbratiseaza nti, cu bucurie, ascultarea, apoi, linistea. Caci
precum faptuirea este calea spre vedere (contemplare), asa ascultarea e calea spre liniste. Nu trece, cum s-a scris, hotarele
pe care le-au pus parintii tai (Proverbe 22, 28); si: Vai celui singur (Ecclesiastul 4, 10). n felul acesta, punnd temelie
buna, cu naintarea vremii, vei pune si acoperis stralucitor zidirii Duhului. Caci, precum, acolo, unde nceputul e rau, totul e
vrednic de lepadat, tot asa, acolo, unde nceputul e bun, totul e frumos si bine ornduit, desi uneori se ntmpla si invers, dar
aceasta vine din vointa si hotarrea noastra.
...
Al treilea lucru cerut e sa nu-ti faci voia proprie. Caci e spre paguba celui spre ascultare sa faca voia sa. El trebuie sa si-o taie
pe aceasta totdeauna de buna voie, adica nu silit de parintele sau.
Al patrulea e sa nu se mpotriveasca n cuvnt si sa nu se certe, n general, pentru ca mpotrivirea n cuvnt si cearta nu
sunt ale celor bine credinciosi. Caci scrie sfntul Pavel: Iar daca cineva este iubitor de sfada, noi acest obicei, nu-l avem,
nici Bisericile lui Dumnezeu (I Corinteni 11, 16). Daca acestea sunt oprite ndeobste tuturor crestinilor, cu att mai mult
monahilor, care au fagaduit sa se supuna cu sinceritate, dupa pilda Domnului. Caci mpotrivirea n cuvnt si iubirea de sfada
si au nceput n voia proprie, care vietuieste mpreuna cu necredinta si cu mnia cugetului. Pentru ca s-a spus: Calugarul

mndru n cugetare se mpotriveste cu tarie. Iar contrariul acestui lucru, adica mpotrivirea n cuvnt si neiubirea de sfada
vine din credinta si din smerita cugetare.
n al cincilea rnd, acesta trebuie sa pazeasca sinceritatea, adica sa faca o marturisire amanuntita si sincera
ntistatatorului, cum am dat si la tundere, ca n fata nfricosatului scaun al lui Hristos, naintea lui Dumnezeu si a sfintilor
ngeri, fagaduind sa avem ca nceput si sfrsit, mpreuna cu alte fagaduinte si ndatoriri ale noastre fata de Domnul, si
marturisirea celor ascunse ale inimii. Caci a spus si dumnezeiescul David: Am zis: vesti-voi faradelegea mea Domnului
(Psalmi 31, 6) s.a. Dar si Scararul zice: Ranile descoperite nu se vor face mai rele, ci se vor tamadui.

n textul grec se spune: Ranile biruite. Descoperirea gresalelor n fata altuia si

prin aceasta n fata lui Dumnezeu, nseamna o adevarata biruire a lor, sau un
efort al omului de a se dezlipi de ele, efort ajutat de puterea celuilalt, dar mai ale
de a lui Dumnezeu. Ele sunt pironite de cel ce le marturiseste la stlpul
dezaprobarii, ca niste lucruri urte; nu le mai ocroteste, nu le mai apara ca pe
niste lucruri care nu sunt chiar att de condamnabile. E un fel de pironire a lor pe
cruce.
Fiecare virtute se ntipareste n firea noastra treptat, sau firea noastra ia forma ei
dinamica si plina de putere, biruind tot mai mult valul unei opozitii, al unei
porniri egoiste spre placere. naintarea din virtute n virtute este o lupta continua
cu aceste valuri care voiesc sa ne traga n ele, o lupta de continua crestere n
putere. Numai asa se ajunge la starea de nfrngere a tuturor patimilor, a tuturor
valurilor lor, ca la un port al linistii. Nepatimirea concentreaza n ea rezultatul
unor eforturi duse, n acest sens, pna la capat.
............................................................................................................................. ..........................
Un oarecare dintre ntelepti a spus ca leacurile celor contrare sunt cele contrare. Fiindca, deci, pricina tuturor leacurilor
ntristatoare este neascultarea si mndria, iar a celor de bucurie este ascultarea si zdrobirea inimii, cel ce doreste sa
vietuiasca fara greseala trebuie sa petreaca n supunerea fata de un parinte ncercat si nesupus nselarii care-si are puterea
ntr-o ndelungata deprindere si n cunoasterea celor dumnezeiesti si n viata mpodobita cu cununa virtutilor si sa
socoteasca porunca si sfatul lui ca pe cuvntul si sfatul lui Dumnezeu. Caci mntuirea este ntru sfatuire multa, zice
Solomon (Proverbe 11, 14); si Barbatul nesfatuit e dusmanul sau. Iar daca s-a ntmplat unora dintre Parintii cei vestiti sa
dobndeasca linistea ndumnezeitoare si desavrsirea cea dupa Dumnezeu, chiar si fara deprinderea n ascultare, aceasta s-a
ntmplat prin descoperire dumnezeiasca si foarte rar. Dar s-a scris ca ceea ce se ntmpla rar nu e lege a Bisericii, precum cu
o singura rndunica nu se face primavara. Pentru aceea, tu ncrede-te n supunerea adevarata, ca ntr-o stiinta care te
calauzeste la linistea preafrumoasa si lasa cele ce s-au ntmplat, prin iconomie, o singura data, si tine seama de cele rnduite
ndeobste de cuviosii Parinti. n felul acesta te vei nvrednici si de cununa celor ce vietuiesc dupa lege.
Pentru ca, ce? Se va hotar cineva sa porneasca pe drumul ce i se deschide n fata, daca nu l-a cunoscut din cercare, fara
un povatuitor nenselator? Nu va porni cineva pe talazurile marii, lipsit de un crmaci priceput. Pentru ca nu se va apuca
cineva de vreun mestesug oarecare si de vreo stiinta fara un nvatator nesupus ratacirii. Se va apuca atunci oare, de
mestesugul mestesugurilor si de stiinta stiintelor si va porni pe calea ce duce la Dumnezeu si pe marea nesfrsita, sau va
ndrazni sa nceapa vietuirea monahala, care s-a asemanat cu vietuirea ngereasca, adica nevointa cu ea, si va crede siesi ca
va ajunge la capatul din urma al ei, fara un povatuitor si crmaci si nvatator ncercat si adevarat? Cu adevarat, unul ca
acesta, oricine ar fi el, se amageste pe sine n chip nebunesc si a ratacit nainte de a pune un nceput, ca unul ce nu se
nevoieste dupa lege. Dimpotriva, cel ce asculta de rnduielile Parintilor, a ajuns la tinta nainte de a porni pe cale. Caci de
unde putem sti din alta parte, daca luptam dupa cuviinta mpotriva trupului, si daca ne narmam mpotriva patimilor si a
demonilor? Pentru ca, precum s-a spus, patimile stau lnga virtuti si locuiesc usa lnga usa.

Cnd cultivam o virtute, se trezeste n noi o dorinta contrara; cnd ne nfrnam

de la placeri, se trezeste n noi dorinta dupa acele placeri, ntruct le lasam mult
timp nesatisfacute; cnd ne smerim, se trezeste n noi dorinta de a ne arata ca
suntem cineva. Numai cel ce a ajuns la treapta desavrsita a virtutilor, a dobndit
nepatimirea, sau a desfiintat n sine total putinta de trezire a dorintei dupa
placerile contrare.
Sau, cum vom putea sa stapnim simturile trupului si sa armonizam puterile sufletului ca pe niste coarde ale unei chitari?
Mai bine zis, cum vom putea deosebi glasurile, descoperirile, mngierile si vederile (contemplatiile) dumnezeiesti? Sau
viclesugurile, amagirile si nalucirile dracesti? Si, ca sa spunem pe scurt, cum ne vom nvrednici sa ajungem la unirile cu
Dumnezeu, la lucrarile ndumnezeitoare si la taine, fara nvatatura unui nvatator adevarat si luminat? Cu adevarat nu se
poate, nu se poate! Caci l vedem si pe vasul ales, pe Preafericitul Pavel, nvatatorul celor negraite, gura a lui Hristos, lumina
a lumii, soare de obste, nvatatorul lumii crestine, vestind si tlcuind mpreuna cu Apostolii Evanghelia. Iar pricina e, precum
spune ca nu cumva sa alerg, sau sa fi alergat n desert (Galateni 2, 2). Ba mai mult, vedem nsasi ntelepciunea de sine, pe

nsusi Domnul nostru Iisus Hristos spunnd despre Sine: M-am cobort din cer, nu ca sa fac voia Mea, ci voia Tatalui care
M-a trimis pe Mine. Iar despre Preasfntul si de viata facatorul Duh spune ca nu va grai de la sine, ci cte va auzi va grai
(Ioan 16, 13).
De dragul rnduielii, care tine la un loc att cele ceresti ct si cele pamntesti, suntem stapniti de frica, de uimire si de
spaima, pentru nimicnicia si trndavirea noastra si pentru cele alese din prostie, din parere de sine, spre o vietuire stngace,
primejdioasa, dupa o rnduiala proprie si n chip nesupus. Caci, cu adevarat, lupta aceasta e plina de frica si zeci de mii sunt
tlharii si nenumarate cursele ispititorilor. Pe lnga acestea, caderile nu se pot numara. De aceea, din cei multi, foarte putini
sunt cei ce se mntuiesc (Luca 13, 23). Acestia nsa trebuie sa-si faca drumul precum voiesc. Caci, precum s-a scris, focul
va cerca cum este lucrul fiecaruia (I Corinteni 3, 13); si: Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Psalmi 61, 11). Dar nu
pur si simplu dupa cum voiesc ei, ci dupa cum trebuie sa voiasca si sa vietuiasca. Dee Domnul ntelegere tuturor (II Timotei
2, 7).
Deci, tu si tot cel ce voieste sa vietuiasca dupa Dumnezeu, cunoscnd din aceste cuvinte, ca dintr-un ciucure, toata
tesatura aurita si duhovniceasca a fericitei ascultari, grabeste-te sa afli, cum s-a aratat mai nainte, un nvatator nenselator si
desavrsit. Iar semnul celor desavrsiti este, dupa purtatorul de Hristos Pavel, hrana tare (Evrei 5, 14). Acestia au, prin
deprindere, simturile ntarite ca sa dobndeasca binele si raul.
Cautndu-l n felul acesta, adica cu osteneala si credinta, nu te vei mai abate de la tinta pusa nainte. Caci, tot cel ce
cere spune Dumnezeiasca Scriptura va lua si cel ce cauta va afla, si, celui ce bate i se va deschide(Matei 7, 8). Acela
ti va descoperi pe rnd si dupa rnduiala, toate cele datorate si lui Dumnezeu placute si te va calauzi spre cele iubite de
Dumnezeu si nca si mai duhovnicesti si nedescoperite celor multi. Aceste, pentru ca te va vedea bucurndu-te din suflet de
cumpatare, de putinatate si de simplitate n mncari si bauturi, de acoperisul cu care te multumesti, de mbracaminte si
multumindu-te cu cele de folos si potrivite si trebuincioase timpului si ca nu cauti cele de prisos si moi, cu care se mndresc
cei ce vietuiesc, n chip nentelept, n lux si stralucire si-si nfig sulita n ei si n mntuirea lor. Caci zice marele Apostol:
avnd mncare si acoperis, vom fi ndestulati cu aceste (I Timotei 6, 8).
....
Credinta este ndoita. nsemneaza-ti ca credinta, dupa cuvintele predate de Dumnezeu, este ndoita. Una e, ndeobste, cea a
tuturor crestinilor ortodocsi, iar alta a unora putini care prin mplinirea tuturor poruncilor ndumnezeitoare s-au rentors la
chip si asemanare si, astfel, s-au mbogatit cu lumina dumnezeiasca a harului si si-au razimat toata nadejdea n domnul
(Psalmi 72, 27).

mplinirea continua a poruncilor, sau ntarirea n virtuti, ndumnezeieste pe om,

pentru ca ele l unesc cu Dumnezeu tot mai mult, l pun n comunicare tot mai
puternica cu El. cunoscnd prin traire puterea lui Dumnezeu, el si pune toata
nadejdea n Dumnezeu. Un astfel de om are o vedere (o simtire) a harului ca
lumina. Caci harul ca deschidere a lui Dumnezeu spre omul care s-a deschis si el
lui Dumnezeu, e n acelasi timp lumina n calitatea lui de manifestare a iubirii lui
Dumnezeu, dat fiind ca orice deschidere a persoanei spre alta se arata ca lumina.
Cu ct bunatatea ce se deschide este mai mare, sau cu ct deschiderea nsasi este
mai sincera si mai totala, cu att lumina lui e si ea mai puternica. Lumina lui
Dumnezeu Celui atotbun covrseste lumina saraca a omului, sau l umple pe
acesta de o lumina adnca si persistenta. n felul acesta faptele izvorte din
credinta fara vedere, de la nceput, duc la o credinta superioara.
Si aceasta, n asa masura, o, minune! ca, dupa cuvntul Domnului, ei nu mai deosebesc nimic (nu mai au nici o ndoiala)
n vremea rugaciunii, n cererile ce le ndreapta spre Dumnezeu, ci cer cu credinta si de aceea primesc ndata cele ce le sunt
de folos. Astfel, acesti fericiti au dobndit, din faptele sincere, credinta sigura, ca unii ce au aruncat de la ei toata cunostinta,
deosebirea, ndoiala si grija si s-au botezat (s-au scufundat) cu totul ntregi n betia dumnezeiasca a credintei, a nadejdii si a
iubirii fata de Dumnezeu si s-au schimbat cu schimbarea mai nalta si fericita a dreptei Celui Preanalt, dupa proorocul David
(Psalmi 76, 10).

Acestia s-au ridicat peste cunostinta lucrurilor deosebite ntre ele, peste trecerea
prin cunostinta de la unul la altul, de aceea si peste deosebirea lor si peste
ndoiala pe care legile lor naturale o pot trezi n putinta mplinirii de catre
Dumnezeu a cererilor lor. Ei se afla n betia treaza de care a vorbit Sfntul
Grigorie de Nyssa, adica n bucuria entuziasta a unirii cu Dumnezeu cel
preaiubitor. Daca orice unire prin iubire pricinuieste un fel de betie, ntruct se
revarsa n cei uniti o putere de viata de la unul la altul, cu att mai mult unirea
prin iubire cu Dumnezeu. Ei sunt scufundati cu totul n betia credintei, a nadejdii
nendoielnice si a iubirii fata de Dumnezeu, dar mai ales n betia trairii

covrsitoare a valului de viata ce le vine din Dumnezeu. Acesta este un botez

launtric n Dumnezeu, sau n Duhul Lui cel Sfnt. Dar pentru a se scufunda n
Dumnezeu, trebuie sa se scufunde sau sa se boteze ei nsisi, iesind din
superficialitatea saraca a pacatului, traita n limitarea egoismului. Numai acolo se
ntlnesc cu Dumnezeu. Sfntul Isaac Sirul zice: Scara mparatiei acesteia este
nauntrul tau, ascunsa n sufletul tau. Boteaza-te pe tine nsuti spalndu-te de
pacat si vei afla acolo trepte, pe care vei putea urca.
Despre credinta dinti, nu-i acum timpul potrivit sa vorbim pe larg, dar e foarte potrivit sa vorbim despre a doua. Aceasta
rasare si se cstiga ca un fel de rod din cea dinti, caci credinta este ca o radacina si ca un nceput al linistii ndumnezeitoare.
Daca nu crezi, zice Sfntul Ioan Scararul, cum te vei linisti?

Credinta tare da o statornicie si o liniste fata de grijile care-l chinuie pe om. Cu

att mai mult credinta din experienta unirii cu Dumnezeu, izvor a toata puterea si
a vietii fara stirbiri.
De aceea, zice proorocul David: Crezut-am, de aceea am grait (Psalmi 115, 1). Iar Marele Apostol Pavel zice: Credinta
este temelia celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute (Evrei 11, 1) si: Dreptul din credinta va fi viu (Romani 1, 17)
s.a. nsusi Mntuitorul zice catre ucenicii care cereau sa le mareasca credinta: Daca ati avea credinta ct un graunte de
mustar, ati zice smochinului acesta: Scoate-ti radacina si te sadeste n mare, si v-ar asculta. Si, daca ati avea credinta si nu ati
deosebi (nu v-ati ndoi), nu numai cu smochinul ati face asa, ci si daca ati zice muntelui acesta: Ridica-te si te arunca n
mare, s-ar face si toate cte ati cere n rugaciune, creznd, ati primi (Matei 21, 22) s.a., si apoi: Credinta ta te-a mntuit
(Matei 9, 22).
Dar scrie si cuviosul Isaac: credinta este mai subtire dect cunostinta, dupa cum cunostinta este mai subtire dect
cunoasterea lucrurilor ce cad sub simturi.

Perceperea lucrurilor sensibile este proprie oricui, chiar si regnului animal.

Cunostinta unor principii rationale este mai subtila, caci implica o putere de
abstragere de la lucrurile sensibile si de la multitudinea lor. Dar credinta este mai
subtila si dect aceasta cunostinta, caci surprinde indefinitul, care e forma
realitatii celei mai nalte, sau a persoanei. Cine poate defini persoana cuiva,
nesfrsita n manifestarile ei mereu noi si surprinzatoare? Ea nu poate fi
nicidecum cuprinsa n definitiile exacte ale cunoasterii rationale, cu att mai
mult, cine poate defini experienta prezentei si lucrarii Persoanei supreme a lui
Dumnezeu? Credinta este modul de sesizare a celor mai subtile realitati, fiind ea
nsasi cel mai subtil mod de cunoastere. Caci numai credintei i se dezvaluie
persoana celuilalt, care nu vrea sa fie redusa la obiect si nu poate fi redusa la
obiect.
Caci toti sfintii, nvrednicindu-se sa afle aceasta stare care este iubirea de Dumnezeu, vietuiesc, din puterea credintei, n
desfatarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credinta numim, nu pe aceea prin care crede cineva n deosebirea
preaslavitelor si dumnezeiestilor Ipostasuri si n Fiinta preanalta si unica a dumnezeirii, apoi n minunata ntrupare n
omenitate, n primirea firii noastre, chiar daca si aceasta e foarte nalta, ci acea credinta care rasare n suflet din lumina
harului, avnd marturia mintii si sprijinind inima sa biruie orice ndoiala, din siguranta nadejdii, care o fereste de orice
nselare. Este credinta care nu se arata pe sine n daruirea auzului urechilor, ci n ochii(duhovnicesti care vad tainele ascunse
n suflet si bogatia dumnezeiasca cea ascunsa ochilor fiilor trupului si descoperita n Duhul celor ce ospateaza la masa lui
Hristos, prin umblarea n legile Lui, cum a spus El nsusi: De veti pazi poruncile Mele, voi trimite voua pe Mngietorul,
Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi; si Acela va va nvata pe voi tot adevarul s.a. (Ioan 14, 17, ; 16, 13); si
iarasi: Pna va veni Acela, care este desavrsirea tainelor, si ne vom nvrednici n chip aratat de descoperirea lor, credinta
liturghiseste ntre Dumnezeu si sfinti taine negraite.

Credinta a doua, mai nalta, este o vedere n Duhul a bogatiei bunatatii lui
Dumnezeu, venita n sufletul celor ce au mplinit poruncile Lui si, punndu-se,
prin aceasta, n legatura de iubire cu El, si-a subtiat vederea ochilor duhovnicesti.
Ei se hranesc din aceasta bogatie ca de la o masa dumnezeiasca aflata n ei nsisi.
Prezenta acestei bogatii n sufletul cuiva, este prezenta Duhului nsusi, caci El le
face proprii si intime sufletului. Dar n viata pamnteasca aceasta bogatie nu este
n mod deplin descoperita de aceea credinta are nca un rol n aceasta viata: ea
este liturghisitorul care ne face cu putinta trairea acestor taine. Este mijlocitoare
ntre noi si Dumnezeu; e ca un ochi care este necesar si totusi ca un ochi n care e
prezenta, prin reflectare si n acelasi timp prin lucrare directa, lumina, puterea si
bunatatea ce radiaza din Dumnezeu.

Trebuie sa fii nemprastiat, iar aceasta ti-o va arata cuviosul Isaac, care zice: Daca pofta este rodul simturilor, apoi sa taca
cei care sustin ca pazesc pacea mintii cu atentia mprastiata, si : Cu cei mprastiati sa nu te nsotesti.
Trebuie sa fii fara griji, iar n aceasta privinta sa-ti fie de nvatatura ceea ce spune Domnul n Evanghelie: Pentru aceea, va
zic voua: nu va ngrijiti n sufletul vostru ce veti mnca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti mbraca. Oare nu e sufletul
mai mult dect mncarea si trupul mai mult lect haina? Cautati la pasarile cerului ca nici nu semana, nici nu secera, nici nu
aduna n jitnite. Si Tatal vostru cel din ceruri le hraneste pe ele. Nu sunteti voi mai mult dect ele? Si cine dintre voi,
ngrijindu-se, poate sa adauge un cot la statura sa? Iar pentru haina, de ce va ngrijiti? (Matei 6, 25-28). Si putin mai ncolo:
Deci nu va ngrijiti zicnd: ce vom mnca, sau ce vom bea, sau ce vom mbraca. Caci toate acestea le cauta neamurile. Stie
Tatal vostru cel din ceruri ca aveti trebuinta de toate acestea. Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si
aceste toate se vor adauga voua. Deci, nu va ngrijiti de ziua de mine, caci ziua de mine se va ngriji de ale ei. Ajunge zilei
rautatea ei (Matei 6, 31-34).
Dar zice si Sfntul Isaac: De nu te-ai eliberat de griji, sa nu cauti lumina n sufletul tau.

Grijile umplu cugetarea total de lucrurile necesare trupului; o trag la suprafata.

Lucrurile si pierd transparenta. Adncurile sufletului, cu transparenta lor spre
planul dumnezeiesc, se acopera. Cugetarea nu mai este preocupata de senul
vietii. Acest sens nu se mai pune n evidenta, nu mai e loc si timp n suflet pentru
el.
Iar Scararul zice si el: Un fir de par tulbura ochiul, iar o mica grija alunga linistea. Caci linistea este lepadarea gndurilor si
renuntarea la grijile asa-zis ndreptatite. Cel ce a dobndit linistea, nu se va mai ngriji nici de trupul sau. Caci nemincinos
este Cel ce a fagaduit aceasta (Evrei 10, 23).
Trebuie sa iubesti tacerea, aceasta decurge din nsiruirea cuvntului. Dar zice cuviosul Isaac si despre aceasta: Cel ce-si
nfrneaza limba de la brfire, pazeste inima lui de patimi; si cel ce curata inima lui de patimi,vede n tot ceasul pe Domnul;
si: Cnd vei pune toate faptele vietuirii tale pe un taler si tacerea pe celalalt, vei afla ca ea cntareste mai greu. Si: Mai
presus de toate iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba n-are putere sa se apropie de el. Si: Mai nti sa ne
silim sa tacem; apoi din tacere se naste n noi ceva care ne conduce spre tacere. Dee-ti Dumnezeu sa simti ceva ce se naste
din tacere. De vei ncepe sa vietuiesti astfel, nu stiu eu ce lumina ti va rasari tie din aceasta.

n tacere, adncul nostru e lucrator. Cnd vorbim e mpiedicat sa lucreze. n

tacere el se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc, care atrage cu putere privirea spre
bogatia si viata lui; se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc care e dincolo de el, si
din ntlnirea aceasta se naste o cunostinta, pe care nu o poate sti dect el si cei
carora le-o comunica sau mai bine zis carora le-o comunica nu att prin cuvinte,
ct si prin felul cum arata si cum se comporta. n tacere te ntlnesti cu ceva care
te duce iarasi la tacere. Tacerea prinde mai bine taina ce se petrece n ntlnirea
noastra cu infinitatea ce iradiaza din Dumnezeu cel personal. Cnd ncepe limba
sa o exprime, pierdem trairea deplina a acestei taine de-o bogatie indefinita,
ncepem sa rupem parti din ea, care toate la un loc nu pot reda indefinitul. n
tacere, esti oarecum n mijlocul ei, identificat cu ea; prin graire te detasezi, te
departezi de ea; n cuvinte prinzi numai fsii din ea, nu mai traiesti ntregul si
ntregul acesta nu poate fi combinat din fsii, pentru ca infinitul nu se poate
realiza din combinarea partilor limitate. Desigur nu e vorba de tacerea
diplomatica ci de tacerea care e semnul scufundarii n infinitul dumnezeiesc prin
adncul inimii.
Si iarasi: Tacerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt uneltele lumii acesteia.

Prin tacere ne ridicam n planul infinitului si al indefinitului, trait n mod deplin.

Prin cuvinte exprimam lucrurile distincte ale lumii acesteia si coborm n lumea
aceasta compusa din lucruri finite; cuvintele ne atrag n ngustimile lor facute
pentru lucrurile marginite ale lumii din afara.
Sfntului Arsenie asa i-a poruncit a doua oara glasul dumnezeiesc: Arsenie, fugi, taci, linisteste-te si te vei mntui.
Trebuie sa te linistesti, n aceasta privinta sa-ti fie vrednici de crezare spre dovedire, Marele Vasile si Sfntul Isaac. Cel
dinti a spus: Linistea este nceputul curatirii sufletului. Iar celalalt: Sfrsitul linistirii e tacerea cu privire la toate. Cel
dinti a aratat prin aceste cuvinte pe scurt, nceputul linistirii, al doilea sfrsitul ei. Iar n Vechiul Testament s-a spus: Ai

pacatuit? Linisteste-te (Facerea 4, 7) si: Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Domnul (Psalmi 45, 10). Scararul zice si el:
Lucrul premergator al linistii este lipsa de grija n privinta tuturor lucrurilor ndreptatite si nendreptatite. Caci cel ce se
deschide celor dinti, va cadea n celelalte. Apoi, rugaciunea neobosita, n al treilea rnd, lucrarea nefurata neabatuta a
inimii. E prin fire cu neputinta celui ce n-a nvatat literele sa citeasca cartile; dar si mai cu neputinta este celor ce n-au
dobndit primul lucru (lipsa de griji), sa le lucreze pe celelalte doua (rugaciunea si lucrarea inimii) cu judecata.
Si iarasi, spune Sfntul Isaac: Dorul celui ce se linisteste este asteptarea nencetata a mortii. Cel ce intra fara acest
gnd pe calea linistirii nu poate purta cele ce trebuie sa le suportam si sa le rabdam n tot felul.

Cine s-a mpacat cu gndul ca va muri nu mai e nelinistit de nimic. Iar gndul
mortii nu-l mai sperie pe cel ce crede ferm n viata viitoare.
Trebuie sa multumesti pentru toate. Aici sa-ti fie ndrumator Sfntul Pavel, care porunceste: n toate multumiti
(Tesaloniceni 5, 18). De asemenea cuviosul Isaac, care zice: Multumirea celui ce primeste, strneste pe cel ce a dat sa dea
darul si mai mare dect cele dinainte. Cine nu multumeste pentru cele mai mici, va fi nerecunoscator (mincinos) si nedrept n
cele mai mari. Si: Ceea ce calauzeste darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se misca spre multumire nencetata. Iar
ceea ce calauzeste ispita spre suflet este gndul de crtire care se misca pururi n inima.

Inima care multumeste lui Dumnezeu este o inima deschisa lui. De aceea n ea se
revarsa alte si alte daruri. Cea care crteste e o inima nchisa n sine. Ea nu vede
darurile primite si de aceea nu primeste n fond nimic de la Dumnezeu, sau de la
alta persoana reducnd toate la nimic, ramne cu nimic, ramne cu nimic. Ea
nimiceste prin critica si ceea ce primeste .
Si: Gura care multumeste pururi, primeste binecuvntarea de la Dumnezeu; si n inima n care staruie multumire se revarsa
harul.
Trebuie sa-ti recunosti neputinta ta. Aceasta o vei cstiga lund aminte la cuvntul profetului David, n care zice:
Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt (Psalmi 6, 2), si n alta parte: Eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si
defaimarea poporului (Psalmi 21, 6). La fel si Sfntul Isaac zice: Fericit este omul care cunoaste neputinta sa, pentru ca
aceasta cunostinta i se face lui temelie, radacina si nceput a toata bunatatea. Caci cnd va afla cine este si va simti cu
adevarat neputinta sa, va strnge sufletul sau din starea umflata si goala, care-i ntuneca cunostinta, si-si va pune siesi
strajuire. Si: Omul care a ajuns sa cunoasca masura neputintei sale, a ajuns la desavrsirea smereniei.
Trebuie sa rabdam cu barbatie ncercarile. Cuvntul ce ne-a mai ramas si care mplineste numarul celor zece nfatisate de
noi, vorbeste despre trebuinta de a purta cu barbatie ncercarile felurite si de multe chipuri ce au sa se ntmple. Asculta deci,
cele ce sunt scrise despre aceasta n Sfnta Scriptura, caci zice purtatorul de Hristos Pavel: Fratilor, nu este lupta noastra
mpotriva sngelui si a trupului, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a stapnitorilor ntunericului veacului acestuia,
mpotriva duhurilor rautatii ntru cele ceresti (Efeseni 6, 12). Si: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si l bate pe tot fiul pe
care-l primeste (Evrei 12, 6). Fratele Domnului zice si el: Barbatul neispitit este necercat (Iacob 1, 12), iar Sfntul Ilie
Edicul zice: E de trebuinta fiecarui crestin, care crede drept n Dumnezeu, sa nu fie cu nepasare, ci sa astepte si sa
primeasca totdeauna ncercarea, ca atunci cnd vine sa nu se mire, nici sa se tulbure, ci sa rabde greutatea necazului si sa
nteleaga ce spune, psalmodiind cu proorocul: Cearca-ma, Doamne si ma ispiteste (Psalmi 25, 2). Caci n-a zis: Certarea
ta m-a nimicit pe mine, ci m-a ndreptat pna n sfrsit (Psalmi 17, 39).
Nici nu cerceta pricina ncercarilor tale, de unde vin, ci roaga-te numai lui Dumnezeu sa le porti cu multumire, cum zice
Sfntul Marcu: Venind ncercarea, nu cauta de ce si prin cine a venit, ci cauta sa o rabzi cu multumire si fara sa tii minte
raul. Si iarasi: Daca nu e usor sa afli pe vreunul sa placa lui Dumnezeu fara sa fie cercat, se cade sa multumim lui
Dumnezeu pentru tot ce ni se ntmpla. Si: Tot necazul da pe fata starea sufletului, daca acesta tinde spre cele de-a dreapta
sau spre cele de-a stnga. De aceea, orice necaz ni se ntmpla, se numeste ncercare, dnd celui partas la el cunostinta voilor
lui ascunse.
Iar Sfntul Isaac, pe lnga multe altele, spune si acestea: ncercarea e de folos pentru tot omul. Daca e de folos lui
Pavel, sa taca toata gura si sa se supuna lumea lui Dumnezeu (Romani 3, 19). Luptatorii sunt ncercati ca sa-si sporeasca
puterea lor, cei ncrezuti sunt ncercati pentru ca din cele ce-i vatama, sa nvete sa se pazeasca pe ei, cei adormiti sunt
ncercati pentru ca sa fie ajutati sa se trezeasca, cei departati de Dumnezeu sunt ncercati ca sa se apropie de El; cei ai lui
Dumnezeu sunt ncercati pentru ca sa se salasluiasca cu ndraznire n casa Lui. Nici un fiu nencercat nu primeste bogatia
casei tatalui sau, ca sa fie ajutat de ea. De aceea, Dumnezeu ncearca mai nti, si bate, apoi si arata darul. Slava Stapnului
care prin doctorii amare ne da bucuria sanatatii! Nu este om care n vremea ncercarii sa nu se oboseasca, si nu este cineva
caruia sa nu i se para amara vremea n care e adapat cu fierea ncercarilor. Dar fara acestea nu e cu putinta sa se dobndeasca
o sanatate puternica. nsa a le rabda nu sta n puterea noastra (I Corinteni 10, 13), caci de unde ar avea vasul de lut puterea sa
opreasca curgerea apei, daca nu l-ar ntari focul dumnezeiesc? Daca ne supunem, rugndu-ne cu smerenie, cu dorinta
nentrerupta si cu rabdare, toate de vom primi n Hristos Iisus, Domnul nostru.

Rabdarea este din efortul nostru, dar acest efort nu ne-ar fi cu putinta fara
ajutorul lui Dumnezeu. Sinergia, sau colaborarea omului cu Dumnezeu, are un
caracter foarte subtil: nu sta pe o parte efortul, pe alta ajutorul dumnezeiesc. n
efortul nostru nsusi se dovedeste prezent ajutorul dumnezeiesc, facnd posibil
acest efort, dar acesta ramnnd totusi si efort al nostru. Ne ostenim pentru ca
primim puterea sa ne ostenim, dar ne ostenim n mod real. Nu ma laud cu
osteneala mea, ca fiind numai a mea, dar partea mea din ea, e ceruta totusi de
Dumnezeu.
S-a spus, apoi, si n ntelepciunea lui Sirah: Daca te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeului tau, pregateste-ti sufletul
pentru ncercare. ndrepteaza-ti inima ta si rabda si sa nu te grabesti n vremea asupririi (ntelepciunea lui Sirah 2, 1-2).

Cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu, pune n miscare puterile bune ale fiintei
sale. Dar tocmai atunci se misca si pornirile contrare. mpotriva nfrnarii se
trezesc dorintele de placere, mpotriva rabdarii, pornirea spre comoditate, etc.
Numai staruirea n cele dinti va slabi puterea celor din urma; de aceea, cel ce
primeste ncercari nu trebuie sa se grabeasca sa termine repede cu ele. Pornirile
rele nu se slabesc usor, trebuie nfruntate si vestejite timp ndelungat, prin
ncercari prelungite sau mereu repetate numai asa sunt slabite cu adevarat.
Trebuie sa nadajduim n Dumnezeu si sa asteptam de la El ceea ce ne este de folos. Arunca ancora nadejdii n Dumnezeu
care poate sa mntuiasca si asteapta de la El sfrsitul cel de folos al ncercarilor, caci:
Credincios este Dumnezeu, care nu ne va lasa pe noi sa fim ncercati peste puterea noastra, ci mpreuna cu
ncercarea va face si sfrsitul. (I Corinteni 10, 13)
Necazul lucreaza rabdarea, rabdarea probare, probarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza. (Romani
5, 4)
Cel ce rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. (Matei 10, 22)
ntru rabdarea voastra va veti cstiga sufletele. (Luca 21, 19)
Spre toata bucuria sa socotiti, fratii mei, cnd cadeti n multe feluri de ispite, cunoscnd ca probarea
credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa aiba lucru ei desavrsit, ca sa fiti desavrsiti si ntregi,
neavnd lipsa de nimic. (Iacob 1, 2-4)
Fericit e omul care rabda ispita, caci facndu-se probat, va lua cununa vietii pe care a fagaduit-o Domul
celor ce-L iubesc pe El. (Iacob 1, 12)
Nu sunt vrednice patimirile timpului de acum, de slava viitoare ce vi se va descoperi. (Romani 8, 18)
Asteptnd am asteptat pe Domnul si a luat aminte la mine si a auzit rugaciunea mea si m-a scos din tina
noroiului si a asezat pe piatra picioarele mele si a ndreptat pasii mei punnd n gura mea cntare noua,
lauda dumnezeului nostru. (Psalmi 39, 1-4)
Sufletul legat prin laturile dragostei de Dumnezeu socoteste ca nimic patimirea, caci el se desfata n dureri
si nfloreste n patimirea neplacuta si cnd nu patimeste nimic ntristator pentru Cel iubit, atunci socoteste
mai degraba, ca patimeste, si fuge de tihna ca de o pedeapsa. (Simeon Metafrastul)

Despre frica de Dumnezeu, care este de doua feluri: una a celor ncepatori, iar
alta a celor desavrsiti
Despre frica cea dinti, a ncepatorilor. Despre aceasta s-a scris:
nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu. (Pilde 1, 7)
Veniti, fiilor, sa ma ascultati, frica Domnului va voi nvata pe voi. (Psalmi 33, 11)
De frica Domnului se abate fiecare de la pacat. (ntelepciunea lui Sirah 2, 7)
Unde e frica, acolo e si pazirea poruncilor. (ntelepciunea lui Sirah 2, 16)

Frica de Dumnezeu e nceputul virtutii, dar se spune ca este si rodul credintei si ea seamana n inima, cnd
cugetarea se desparte de mprastierea lumii, adunnd gndurile sale cele ce umbla n mprastiere, n
gndirea la viitoarea adunare a tuturor. (Isaac Sirul)
nceputul vietii adevarate a omului este frica de Dumnezeu, dar ea nu vrea sa ramna n suflet odata cu
mprastierea. (Isaac Sirul)

Lumea este acum dezbinata prin pacat; pornirile ei sunt contradictorii. Mintea nu
trebuie sa se mute de la un aspect al lumii la altul contrar, ci gndind la
rennoirea armoniei finale a lor, s-o vada de pe acum readunata n Cel Unul si sa
lucreze pentru aceasta readunare, contemplndu-L pe Acela de pe acum n toate.
Aceasta nu este o construire de castel n aer, ci o ancorare n realitatea cea mai de
temelie a tuturor.
ntelepteste-te ca sa pui temelie n calatoria ta frica de Dumnezeu si n putine zile te vei vedea din nou n
poarta mparatiei, pe un drum neocolit. (Isaac Sirul)

Frica ne face sa atrnam de Dumnezeu. De aceea ea este contrara mprastierii

mintii n lucrurile lumii, privite n ele nsesi n afara legaturii cu Dumnezeu, sau
nu poate ramne n suflet mpreuna cu aceasta mprastiere.
Despre frica cea desavrsita. Despre aceasta s-a spus:
Fericit barbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111, 1)
Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, cei ce umbla n caile Lui. (Psalmi 127, 1)
Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui; ca nu le lipseste ceva celor ce se tem de El. (Psalmi 127, 4)
Frica Domnului este curata; ea ramne n veacul veacului. (Psalmi 18, 10)
Semnul fricii dinti este ca uraste pacatul si se mnie pe el, ca cel ranit de fiara. Iar al celei desavrsite e
ca iubeste virtutea si se teme de schimbare. Caci nimeni nu este neschimbator si n orice lucru n viata
aceasta trebuie sa ne temem pururi de cadere. (Petru Damaschin)
De aceea si tu, ascultnd acestea cu ntelegere, sileste-te sa tii n tine nencetat, mpreuna cu toate cele spuse mai nainte, si
frica cea dinti. Caci ea e cea mai sigura pazitoare a comorii tuturor faptelor bune. Daca o ai pe ea, vei avea pasii tai
ndreptati spre lucrarea tuturor poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Iar naintnd pe calea lor, vei dobndi si frica
desavrsita si curata, prin dorirea virtutilor si prin mila lui Dumnezeu.

Pentru mplinirea poruncilor si pentru credinta n Domnul nostru Iisus Hristos

nu trebuie sa crutam, cnd timpul o cere, nici chiar viata noastra.
Pe lnga cele spuse, mai trebuie sa stii si aceea ca, de dragul poruncilor de viata datatoare si de dragul credintei n Domnul
nostru Iisus Hristos, suntem datori, cnd timpul o cere, sa dam cu bucurie pna si sufletul nostru, sau sa nu ne crutam nici
chiar viata noastra. Caci nsusi Domnul nostru Iisus Hristos zice, n privinta aceasta, ca, cel ce si-a pierdut sufletul sau
pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, acela se va mntui (Marcu 8, 35). Aceasta, fara ndoiala, pentru ca crede si nu se
ndoieste, ca nsusi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Mntuitorul, este nvierea si viata si tot ce este mntuirea. Caci zice:
Eu sunt nvierea si viata. Cel ce crede n Mine, chiar de va muri, va fi viu. Si tot cel ce e viu si crede n
Mine, nu va muri n veac. (Ioan 11, 25-27)
Asa a iubit Dumnezeu lumea, ca si pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat, ca tot cel ce crede n El sa nu piara,
si sa aiba viata vesnica. (Ioan 3, 16)
Eu am venit ca lumea viata sa aiba si mai multa sa aiba. (Ioan 10, 10)

Metoda naturala a Sfntului Grigorie Sinaitul despre chipul n care se poate

intra nauntru inimii si iesi de acolo prin respiratia pe nas; si despre nsasi
rugaciunea practicata de moi, care este Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma. Aceasta metoda ajuta si la adunarea cugetarii.
Stii, frate, ca suflarea pe care o avem este prilejuita de aer. Si aerul l inspiram si pentru inima. Caci suflarea aceasta este
pricinuitoarea vietii si a caldurii trupului. Deci inima absoarbe suflarea pentru ca sa-si dea caldura ei afara prin expiratie, iar
ei sa-si pricinuiasca o buna temperatura. Pricinuitorul acestei lucrari, sau mai bine zis slujitorul ei este plamnul. Acesta,
fiind zidit de Dumnezeu cu o tesatura rara, ca niste foale, introduce si scoate aerul fara greutate. Astfel inima,, atragnd aerul
racoros si scotndu-l pe cel cald, pastreaza netulburata rnduiala pentru care a fost zidita spre subtierea organismului vital.
Deci tu, seznd n chilia linistita si adunndu-ti mintea, introdu-o pe unde intra suflarea n inima si sileste-o sa coboare
cu suflarea n inima. Iar intrnd acolo, mintea, dupa ce se uneste cu sufletul, se umple de placere si de bucurie nespusa.
Asadar, obisnuieste-ti frate mintea sa nu mai iasa de acolo cu usurinta, caci la nceput aceasta sta cu greu acolo din
pricina nchiderii si strmtorarii. Dar, dupa ce s-a obisnuit, nu-i mai plac nicidecum umblarile pe afara. Caci mparatia
cerurilor este nauntru nostru (Luca 17, 21). Celui ce o priveste acolo si o cauta prin rugaciunea curata, cele de afara i se par
triste si urte.
Ajungnd aici, nu trebuie sa taci si sa lasi mintea n nelucrare, ci da-i rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma, ca lucrare si gndire nencetata si niciodata sa nu se opreasca din aceasta caci aceasta, tinnd
mintea neratacita, o face cu neputinta de prins si de atins de atacurile dusmanului, ridicnd-o la iubirea si la dorul de
Dumnezeu.

Metoda are ca scop ca omul sa devina constient la culme de sine nsusi si prin
aceasta de Dumnezeu. Gndirea la Hristos ntareste constiinta de sine si
constiinta de sine ntareste simtirea prezentei lui Hristos.
Trebuie sa facem vadit celui iubitor de nvatatura si aceea ca, daca vom obisnui mintea sa coboare n inima, odata cu intrarea
aerului, vom afla cu siguranta ca mintea nu poate sa coboare nainte de a fi renuntat la orice gnd si de a se fi facut unitara si
de a se fi golit, nemaifiind stapnita de nici o amintire, dect de chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Iar iesind
de acolo si ndreptndu-se spre cele de afara, sau spre amintirile de multe feluri, se mparte (se ravaseste) chiar fara sa vrea.

Filosofia greaca afirmase ca mintea ia chipul continutului ei: daca acesta este
felurit, se mparte si ea, sau lucrarea ei, iar daca continutul ei este unul, se unifica
si ea. Dar numai cnd continutul unic nu este marginit, mintea poate starui n el,
altfel va cauta sa ntregeasca continutul marginit pe care-l cugeta cu altele, sarind
mereu de la un gnd la altul. Numai mintea care s-a ridicat la un continut infinit,
ntruct s-a ridicat din preocuparea cu cele din afara si cu lucrarile ei referitoare
la ele, s-a ntors spre ea nsasi ca subiect indefinit al lucrarilor ndreptate spre ele.
De aceea, Dumnezeu cel infinit este contemplat de mintea revenita la ea nsasi,
mintea ce se experiaza pe sine, experiaza pe Dumnezeu si viceversa.
Spune si Marele Gura de Aur: Va rog pe voi, fratilor, sa nu calcati si sa nu nesocotiti canonul rugaciunii, caci monahul
trebuie sa spuna nencetat, fie ca mannca, fie ca merge pe drum, fie ca face altceva: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma. Astfel numele Domnului Iisus, cobornd n adncul inimii, sa umileasca balaurul care stapneste
ntinderile ei, iar sufletul sa-l mntuiasca si sa-l faca viu. Deci staruie ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa primeasca
(sa cuprinda) pe Domnul si Domnul sa cuprinda inima si cei doi sa fie una. Nu va despartiti inima de Dumnezeu, si staruiti
pazind-o totdeauna cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos pna ce se va sadi numele Domnului n inima si aceasta nu
va mai gndi la nimic altceva dect sa preamareasca pe Hristos n voi.

Numai cu numele Domnului Iisus poate fi inima pazita. Altfel pune stapnire pe
ea balaurul, strnind n ea iubiri impure: iubirea de sine, de placeri, care o nchid
ntr-un orizont marginit, ntunecnd-o si pasionnd-o n mod inferior.
nghitind n ea pe Domnul Iisus si Domnul Iisus nghitind-o pe ea, ei i
devine propriu orizontul infinitatii si al iubirii curate, de adevarata depasire,
aflata n Hristos, sau lumina Lui nesfrsita. Ea nu mai este preocupata de ea
nsasi n mod egoist; ea i mbratiseaza pe toti si pe toate. Prin numele lui Iisus ea

intra n ntinderile de lumina si de iubire din interiorul lui Iisus, intra n

atmosfera Lui. Caci a rosti numele lui Iisus nseamna a gndi la El cu emotie si
aceasta nseamna a intra n legatura vie cu El. Numele lui Iisus prinde radacini
datatoare de rod nu ntr-o inima statica, ci ntr-o simtire umeda ce creste si ea
continuu si e pururi vie si calda n iubirea ei fata de Iisus. Inima n acest nteles
nu mai poate fi cugetata fara numele lui Iisus, fara gndirea la El si fara iubirea
Lui care o tine n aceasta miscare, asa cum nu poate fi cugetata o gradina fara
pomi sau fara o plantatie.

Despre respiratia pe nas, mpreuna cu luarea aminte la pomenirea lui Iisus

nauntru inimii.
Sa se lipeasca pomenirea lui Iisus de suflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistii. (Ioan Scararul)
De voiesti sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu bucurie si sa pastrezi cu usurinta trezvia n inima,
rugaciunea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile. (Sfntul
Isihie)

Se recomanda legarea pomenirii numelui lui Iisus de ritmicitatea nentrerupta a

rasuflarii, pentru a se obisnui sa capete si ea aceasta ritmicitate nentrerupta. Nu e
nimic bizar n aceasta legare a vietii sufletesti si duhovnicesti de trup. Aceasta
este o lege a fiintei omenesti.

Cel ce voieste sa vegheze cu mintea, si mai ales ncepatorul, trebuie sa se

aseze, n vremea rugaciunii, ntr-o chilie linistita si neluminata, pentru a-si
aduna astfel, n chip natural, mintea si cugetarea din revarsare.
Cel ce se srguieste sa vegheze cu mintea n inima, si mai ales ncepatorul, trebuie sa sada ntotdeauna, dar mai cu seama n
vremea rnduita pentru rugaciune, ntr-un colt linistit si neluminat, precum nvata si poruncesc dumnezeiestii Parinti si
dascali care au avut experienta acestei preafericite lucrari. Deoarece, privirea se mprastie n chip natural spre cele vazute si
prin aceasta pricinuiesc mpartirea cugetarii, ba o si sfrteca si o fac de multe feluri.

Produce n ea contraziceri, sfrtecnd-o si facnd-o sa se lupte cu ea nsasi si

anulnd puterea ei de a ajunge la un sens unitar, care sa o multumeasca si sa dea
omului putinta sa-si nchine viata unei slujiri unitare superioare.
Prin nchiderea ei ntr-o camara linistita si ntunecoasa, nsasi mprastierea si nestatornicia pricinuite de vedere si auzire
nceteaza si astfel, mintea, vrnd nevrnd, se linisteste si se aduna, caci zice marele Vasile: Mintea nemprastiata spre cele
dinafara si nerevarsata prin simturi spre lume, urca din nou spre ea nsasi.

Mintii i se daruieste statornicia nainte de toate prin Domnul nostru Iisus

Hristos si prin chemarea cu credinta n inima a sfntului Sau nume. Dar la
aceasta ajuta si metoda naturala a inspirarii aerului n inima si sederea ntr-un
loc linistit si neluminat si cele asemenea.
nainte de toate, mintea este ajutata de dumnezeiescul har, venit n suflet prin chemarea curata, nemprastiata si de un singur
gnd a Domnului nostru Iisus Hristos n inima; deci nu de simpla metoda prelungita, de inspiratia pe nari, sau de sederea
ntr-un loc linistit si ntunecos. Acestea n-au fost statornicite de Sfintii Parinti pentru altceva dect ca niste mijloace

ajutatoare pentru adunarea mintii n ea nsasi, prin ntoarcerea din mprastierea ei obisnuita si prin luarea aminte. Dar prin ele
mintea cstiga si puterea de a se ruga nencetat, curat si fara mprastiere, caci luarea aminte, cautnd rugaciune, va afla
rugaciune. Pentru ca rugaciunea urmeaza luarii aminte, macar ca e altceva. De aceea trebuie sa ne straduim spre ea. spune
Sfntul Nil.

Autorii scrierii de fata fac o deosebire ntre adunarea mintii n ea nsasi si

aducerea harului n inima. Ultimul lucru este ajutat de chemarea nencetata a
numelui lui Iisus. Numai cel dinti lucru, adica ceea ce da omul, este ajutat de o
respiratie regulata si de sederea ntr-un loc ntunecos. Dar prin adunarea n sine,
mintea capata puterea de a se ruga nencetat nct venirea harului e numai
rezultatul indirect al respiratiei regulate si al sederii ntr-un loc ntunecos. Avem
aici ceva cu totul deosebit de metodele yoghine, care au un caracter pur natural si
nu urmaresc intensificarea relatiei credinciosului cu persoana lui Iisus Hristos.
Rugatorul credincios prin interiorizare se umple de dragostea lui Hristos, nu se
concentreaza simplu n esenta sa proprie, care pna la urma face parte din esenta
personala a totului.

Cum trebuie sa-si petreaca cel ce se linisteste rastimpul de seara pna la

Utrenie (privegherea de la miezul noptii).
Dupa ce apune soarele, chemnd pe Preabunul si Atotputernicul Domnul Iisus Hristos n ajutor, aseaza-te pe scaunel n
chilia linistita si neluminata. Aici, adunndu-ti mintea dupa umblarea si ratacirea ei pe afara si mpingnd-o usor nauntru
inimii prin inspirarea aerului pe nas, umple-o cu gndurile de rugaciune sau cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma, adica introdu nauntru , oarecum unite cu respiratia si cuvintele rugaciunii. Caci zice Sfntul
Isihie:
Uneste trezvia si numele lui Iisus cu respiratia, ca si cu gndul nencetat la moarte si cu smerenia, caci
amndoua sunt de folos. n felul acesta, sa ai, mpreuna cu rugaciunea si cu celelalte ce ti le-am spus, si
gndul la judecata si la rasplatirea faptelor bune si rele, si sa te socotesti din tot sufletul mai pacatos dect
toti oamenii si mai nelegiuit dect dracii nsasi si ca vei avea sa fii pedepsit vesnic.

Pomenirea numelui lui Iisus trebuie sa fie nu o repetare formala a numelui, ci sa fie nsotita de
gndul intens la moarte, la judecata de dupa moarte si la pacatele concrete pentru care cel ce se
roaga va da socoteala. Aceasta face ca pomenirea numelui lui Iisus sa o uneasca cu cererea milei
Lui. Rugaciunea lui Iisus nu e, prin urmare, numai o tehnica formala, ci persistenta unei stari de
profunda emotie, care merge pna la lacrimi. Este o stare existentiala, plina de cutremur, a
ntregii fiinte.
Daca gndul la cele aratate va produce n tine frngere de inima si plns de lacrimi, staruie n el pna ce
acestea vor trece de la sine, iar daca nu te-ai nvrednicit nca de darul lacrimilor, nevoieste-te si roaga-te cu
cuget smerit sa agonisesti acestea. Prin ele numai, ne vom curata de patimi si de ntinaciuni si ne facem
partasi de starile cele bune si izbavitoare. (Isihie)
Precum focul mistuie trestia, asa lacrima curata curata toata ntinaciunea vazuta si nevazuta. (Ioan
Scararul)
Cel ce voieste sa se desfaca de rautati, cu plngere se desface; si cel ce voieste sa agoniseasca virtuti, cu
plngere le agoniseste. Si daca n-ai frngere de inima, cunoaste ca ai slava desarta, pentru ca aceasta nu
lasa sufletul nicidecum sa se umileasca. (Anonim)
Iar daca nu vin lacrimile, scufunda-te n aceste gnduri cu rugaciunea, un ceas; apoi ridicndu-te, rosteste cu luare aminte
Pavecernita cea Mica si, iarasi seznd, tine rugaciunea cu toata puterea, n chip curat si fara mprastiere, adica fara griji si
fara vreun gnd sau vreo nchipuire oarecare, ci cu multa trezvie, o jumatate de ceas. n afara de rasuflare si de hrana, fii n
rugaciune strain de toate, daca voiesti sa fii numai cu mintea. Apoi, nsemnndu-te cu semnul cinstitei si de viata facatoarei
cruci, si nsemnnd de asemenea patul, aseaza-te pe el si gndeste-te la bunatatile viitoare, sau la pedepse, la firea trecatoare
si nselatoare a celor vremelnice, la cea fara de veste si obsteasca datorie, adica la moarte, la nfricosata dare de seama de
dupa sfrsit si nainte de sfrsit, amintindu-ti de gresalele tale din toata vremea pe scurt si cernd cu caldura iertarea lor,

apoi, cercetndu-te cu de-amanuntul, cum ti-ai petrecut ziua care a trecut. Dupa aceasta, ntinzndu-te spunnd rugaciunea,
potrivit celui ce a spus: Pomenirea lui Iisus sa se culce cu tine, dormi 5 sau 6 ore mai bine zis, dormi dupa ct de lunga
este noaptea.

Cum sa faci Utrenia si cum sa petreci timpul pna dimineata.

Trezindu-te si laudnd pe Dumnezeu si chemndu-l iarasi n ajutor, ncepe nti primul lucru, adica sa te rogi n inima fara
mprastiere si n chip curat pna la un ceas. Caci n acest timp mintea se afla n starea cea mai linistita si mai netulburata. De
aceea ni s-a poruncit sa jertfim lui Dumnezeu cele dinti nascute si cele mai alese ale noastre (Deuteronom 12, 6), adica sa-I
naltam n chip neclintit cel dinti gnd, prin rugaciunea curata catre Domnul nostru Iisus Hristos. Caci zice Sfntul Nil:
Rugaciune savrseste acela care aduce gndul lui cel dinti lui Dumnezeu. Dupa aceea cnta Miezonoptica.
Daca nu te-ai ntarit nca pentru o linistire mai desavrsita si, de aceea, nca nu poti, cum am spus, sa fii rapit (n
rugaciune), sau daca nu poti aceasta pentru o alta pricina, cum se ntmpla celor ce sunt nca ncepatori n aceasta lucrare,
sau mai rar, si celor naintati, dar nca neajunsi la desavrsire (caci cei desavrsiti toate le pot n Hristos care-i ntareste pe
ei (Filipeni 4, 13), - ridicndu-te din somn si tinndu-te cu toata puterea treaz, cnta mai nti Miezonoptica cu toata luarea
aminte si patrunderea. Apoi, seznd, roaga-te n chip curat si nemprastiat, n inima, cum s-a aratat, o ora; mai bine zis, atta
ct ti va da putere Datatorul Bunatatilor, caci zice Scararul: Noaptea da timpul cel mai lung luarii aminte, iar cel mai scurt
cntarii. Iar ziua, pregateste-te dupa puterea ta.
Daca nevoindu-te n acest chip, esti stapnit nca de moleseala si de lene, iar mintea ti este tulburata de vreo ntmplare
oarecare, ridica-te, trezeste-te pe ct poti, staruind n rugaciune. Apoi, asezndu-te, sileste-te sa te rogi, precum s-a scris
nainte, avnd grija, ntotdeauna, sa vorbesti prin rugaciunea curata lui Dumnezeu Cel curat. Apoi ridicndu-te, spune cu
ntelegere cei sase psalmi, pe al 50-lea si canonul, precum voiesti. Apoi seznd si priveghind, roaga-te cu curatie o jumatate
de ora si iarasi ridicndu-te, cnta Laudele, Doxologia obisnuita, Ceasul nti si fa apoi apolisul.

Este o Utrenie ntrerupta din loc n loc de adunarea mintii si de rugaciunea lui
Iisus. Poate ca si de aceea se numeste Utrenia si Priveghere, avnd sa fie
ntrerupta de rastimpuri nchinate luarii aminte. Utrenia o facea isihastul la
chilie, dupa miezul noptii, data fiind departarea chiliei de biserica.
Cele spuse prin buzele tale sa rasune atta ct sa fie auzite numai de urechile tale, odata ce ni s-a poruncit sa aducem lui
Dumnezeu si rodurile buzelor noastre (Evrei 13, 15). Sa multumesti din tot sufletul si tot cugetul Iubitorului de oameni,
Purtatorului de grija si Preanteleptului nostru Dumnezeu, Celui ce dupa a Lui mila nesfrsita ne-a nvrednicit pe noi sa
strabatem linistit marea noptii care a trecut si sa vedem postata luminoasa a zilei de fata, si sa-L rogi tot asa fierbinte sa ne
ajute sa strabatem nenviforati furtuna ntunecata si salbatica a demonilor si a patimilor si sa ne miluiasca pe noi.

Cum trebuie sa petrecem dimineata pna seara.

De dimineata pna la prnz petrece n rugaciunea curata si nemprastiata a inimii, daruindu-te ntreg lui Dumnezeu, att ct
ti sta n putere, ca rugndu-te Lui cu inima frnta sa-ti ajute tie, celui neputincios, trndav si lipsit de vointa. Citeste n
picioare ceea ce ti s-a rnduit din Psaltire, din Apostol si din Sfnta Evanghelie. Fa si rugaciuni catre Domnul nostru Iisus
Hristos si cele catre Prea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu. Seznd, apoi, fa si celelalte citiri din dumnezeiestile Scripturi.
Dupa acestea cnta cu ntelegere Ceasurile obisnuite, alcatuite cu multa ntelepciune de catre Parintii Bisericii, staruind n
ferirea sufletului de nelucrare, care este nvatatoarea a toata rautatea. Departeaza odata cu patimile si prilejul lor, chiar daca
unele par mici si vatamatoare.

Despre ferirea de nelucrare si despre trebuinta ca cel ce se linisteste sa

pazeasca toata predania bisericeasca.
Isaac Sirul Paziti-va, iubitilor, de nelucrare, fiindca n ea se ascunde moartea sigura. Caci fara ea nu e cu putinta sa cada n
minile celor ce se straduiesc sa robeasca pe monah. Nu pentru psalmi ne va judeca Dumnezeu n ziua aceea, nici pentru

pregetarea n rugaciune, ci pentru ca parasirea acestora da putinta de intrare demonilor, iar cnd vor gasi loc sa intre si vor
nchide usile ochilor nostri, ne vor coplesi cu tirania si necuratia lor.

Vor nchide usile ochilor sufletesti ca sa nu vada cele bune, sa nu vada pe

Dumnezeu n inima, vor nchide pe om n el nsusi si n placerile lui, facndu-l
orb fata de ceea ce e dincolo de aceasta ngustime.
Caci ei stapnesc, dupa hotarrea dumnezeiasca, pe slujitorii lor, cu cea mai cumplita razbunare. Asa ajungem robi lor,
datorita nesocotirii lucrurilor mici de care na se cere sa ne ngrijim pentru Hristos cum s-a scris de catre cei ntelepti: Cel ce
nu supune voia sa voii lui Hristos, va fi supus vrajmasului sau. Deci, aceste lucruri, care par a fi mici, sa le socotim ca niste
ziduri fata de cei ce ne iau pe noi n robie.

Citirea psalmilor si rostirea rugaciunilor sunt socotite de unii lucruri mici,

declarnd ca importanta este unirea cu Dumnezeu si desavrsirea prin ea, dar
aceste lucruri prilejuiesc pe cele mari, pentru ca n lipsa lor putem fi luati n
stapnire de demoni.
De aceea, cu ntelepciune s-a rnduit de catre cei ce tin rnduiala Bisericii, sa se mplineasca acestea nauntru chiliei, pentru
pazirea vietii noastre n duhul descoperirii (revelatiei). Pentru aceea, pe nedrept este socotita mica nesocotirea lor de catre cei
nentelepti, care nu se gndesc la paguba pricinuita de aceasta. Sunt oameni care si fac si nceputul si continuarea drumului
ntr-o libertate nenfrnata, care este maica patimilor. De aceea, e mai bine sa ne silim sa nu nesocotim cele mici, dect sa
dam loc pacatului prin largimea ce ne-o dam, caci sfrsitul acestei libertati necuvenite este o cumplita robie! (Isaac Sirul).

Libertatea pe care o da patima este aparenta; ea se dovedeste n scurta vreme o

cumplita robie. Betia, desfrnarea, lenea, se prezinta la nceput ca manifestari de
libertate, dar curnd, creste puterea lor si ele se arata n adevarata lumina a fi
niste monstri care ne nlantuie si ne duc la slujirea lor fara sa ne putem opune.
O, ce dulci sunt prilejurile patimilor! Uneori poate cineva sa taie patimile si se linisteste prin ndepartarea lor bucurndu-se
astfel ca au ncetat, dar pricinile lor nu le poate ndeparta. De aceea, suntem ispititi chiar fara sa vrem si ne ntristam de
patimi, dar ne place sa ramna n noi pricinile lor. Nu dorim patimile, dar primim cu placere prilejurile pe care le pricinuiesc
n noi.

Ne ntristam cnd patimile ne-au robit, dar ne place sa gustam la nceput putin
din ele. Socotim ca aceasta gustare nu este ceva grav, ntr-un cuvnt ne bucura-te
de prilejurile patimilor. Dar aceasta nseamna ca si pricinile patimilor ramn n
noi si le iubim. Ramn ca niste radacini, care ndata ce sunt putin udate,
nverzesc cu repeziciune. De aceea efortul de mortificare al lor sau de pazire
trebuie sa continue toata viata.
De aceea, cele din urma se fac pricini ale celor dinti prin lucrarea lor, caci cel ce iubeste prilejurile patimilor se supune si se
face rob, fara sa vrea acestora. Cel ce uraste pacatele sale, se opreste de la ele si cel ce le marturiseste dobndeste iertarea.
Este cu neputinta nsa, sa paraseasca deprinderea pacatului nainte de a fi dobndit dusmania fata de el, si de a obtine iertare
nainte de marturisirea pacatelor. Cea dinti este pricina adevaratei smerenii, iar cea de-a doua (marturisirea) este pricina
strapungerii ce se naste n inima din rusine. (Isaac Sirul)

Marturisirea pacatelor este pe de o parte o biruire a rusinii pentru ele, pe de alta o

adncire a sentimentului de rusine, fapt care produce strapungerea sau zdrobirea
inimii. Caci marturisirea nu e o biruire a rusinii prin nesimtire, ci prin scrba de
pacat si prin teama de pedeapsa vesnica pentru el. n marturisire are loc o rusine
culminanta pentru pacat si barbatia care o biruieste. Este barbatia ostasului n
toiul luptei, superioara celei dinainte de lupta. Duhovnicul ajuta la amndoua.
Numai asa marturisirea este un eveniment duhovnicesc de adnca zguduire si un
nceput de viata noua, altfel devine un act nesimtit, formal, care nu rascoleste
fiinta si nu ajuta la nnoire vietii. Cu aceasta strapungere de inima s-au pocait si
cei ce au devenit crestini n ziua Cincizecimii.
Nu este alt pacat de neiertat dect cel pentru care nu se face pocainta! (Isaac Sirul)
Dupa cntarea Ceasurilor amintite, mannca, tinnd si n timpul mncarii rugaciunea, ca facnd asa, sa ajungi, prin
puterea harului, la deprinderea de a te ruga nencetat.

Poate ca fapte bune singulare se pot savrsi si numai prin efortul omului, dar
deprinderea de a le savrsi prin staruirea nencetata n ele, si de a nu alterna
faptele bune cu cele rele, nu o poate dobndi cineva dect cu ajutorul harului.
Altfel poate face din cnd n cnd cte un bine, din plictiseala monotoniei pe care
o produc faptele rele. De aceea si pagnii fac uneori bine, dar nu pot face numai
bine. Deprinderea cstigata prin staruinta implica o putere deosebita a duhului
omului, putere mai presus de fire. Si mai ales deprinderea rugaciunii nencetate.

Despre trebuinta de a ne ruga totdeauna.

Precum trupul acesta al nostru, n lipsa sufletului e mort si rau mirositor, la fel si sufletul care nu se misca prin rugaciune este
mort si nenorocit, caci trebuie sa socotim lipsirea lui de rugaciune mai amara dect orice moarte, cum bine ne nvata marele
Daniil proorocul, care voia mai bine sa moara dect sa fie lipsit, fie si macar o clipa, de rugaciune (Daniel 6, 10).
La fel ne nvata si dumnezeiescul Gura de Aur: Tot cel ce se roaga, vorbeste cu Dumnezeu. Si cine nu stie ce mare lucru
este ca, om fiind, sa stai de vorba cu Dumnezeu? Dar nimeni nu poate sa nfatiseze aceasta cinste prin cuvnt caci aceasta
cinste ntrece chiar si maretia ngerilor. Rugaciunea este o lucrare comuna a ngerilor si a oamenilor si, n privinta rugaciunii,
nimic nu desparte o fire de alta: ea te desparte de animale(si te uneste cu ngerii. Prin ea se ridica cineva repede la petrecerea,
la viata si traiul acelora, la cinstea, la nobletea, la ntelepciunea si ntelegerea lor, silindu-se sa-si petreaca toata viata n
rugaciuni si n slujirea adusa lui Dumnezeu.
Cnd vede diavolul sufletul ngradit n virtuti, nu ndrazneste sa se apropie, temndu-se de taria si de puterea pe care
i-o dau rugaciunile, hranind sufletul mai bine dect hranesc mncarurile trupul. Rugaciunile sunt nervii sufletului, caci
precum trupul este sustinut laolalta prin nervi si prin ei se misca n chip unitar, persista si si mentine taria, iar daca i taie
cineva pe acestia, desface toata armonia trupului, tot asa sufletele se armonizeaza si se sustin laolalta prin rugaciuni, si prin
ele strabat cu usurinta drumul evlaviei. Deci, daca te lipsesti de rugaciune, faci ca si cnd ai scoate pestele din apa: precum
apa este viata acestuia, asa ti este tie rugaciunea. Precum acesta traieste prin apa, asa si noi putem sa ne naltam la ceruri si
sa ajungem aproape de Dumnezeu, prin rugaciune.

Un medic german declara ca astenia nervoasa, att de raspndita n zilele

noastre, si are leacul si n cruce, adica n ntelegerea rostului superior al
greutatilor vietii si n rabdarea lor folositoare pentru dezvoltarea spirituala a
omului. orice caz, rugaciunea ntarind cu putere dumnezeiasca sufletul,
revigoreaza sufletul, aduce ntarire nervilor trupului. Ea aduce liniste si, prin
aceasta, potoleste agitatia care se prelungeste si n nervi.
Rugaciunea si cererea fac din oameni biserici ale lui Dumnezeu si, precum aurul, pietrele scumpe si marmura fac case
mparatilor, asa rugaciunea face din oameni biserici ale lui Hristos. Cel lauda mai mare s-ar putea aduce rugaciunii, dect ca
zideste biserici vii lui Dumnezeu? Si Acela pe care nu-L ncap cerurile, intra n sufletul viu prin rugaciuni.

Rugaciunea face din om biserica a lui Dumnezeu, dar si preot al Lui. Caci si
Hristos nsusi se roaga n sufletul care se roaga mpreuna cu Sfntul Duh, care se
roaga cu suspine negraite n noi, sau se ntipareste n eu-l nostru n rugaciune.
Pentru ca biserica nu este numai locul unde se roaga omul, ci si locul unde se
afla Hristos.
Ar putea vedea cineva puterea rugaciunii Sfintilor si n aceea ca Pavel care alerga prin toata lumea ca un
naripat, locuia prin nchisori, suferea biciuiri, purta lanturi, traia plin de snge si n mii de primejdii, nvia
morti, vindeca boli, nu se bizuia pe nici una din acestea n mntuirea oamenilor, ci-si mprejmuia sufletul cu
rugaciuni; si, dupa ce savrsea aceste minunate semne, alerga la rugaciune ca un atlet spre cununa de stadion.
Caci rugaciunea pricinuieste si nvierea mortilor si toate celelalte deoarece puterea ce o are apa asupra
pomilor, aceea o are asupra vietii rugaciunile Sfintilor. (Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este mai tare ca toate pentru ca n ea este Dumnezeu, sau n ea omul
este plin de Dumnezeu.
Rugaciunea este prilejul mntuirii, pricinuitoarea nemuririi, zidul nesurpat al Bisericii, adapostul nejefuit,
nfricosator demonilor, mntuitor noua binecredinciosilor.

Precum toate bogatiile urmeaza unei mparatese care intra ntr-o cetate, asa toate virtutile intra mpreuna cu
rugaciunea care intra n suflet.
Ceea ce este temelia pentru casa, aceea este rugaciunea pentru suflet. Trebuie sa o fixam nti pe aceasta ca o
baza si ca o radacina n suflet si apoi sa zidim cu srguinta pe ea cumpatarea si grija de saraci si toate legile
lui Hristos.

Rugaciunea este fundament al sufletului pentru ca n ea este Hristos, ipostasul

firii omenesti n general, deci si al firii noastre. Orizontalitatea slujirii oamenilor
creste din verticalitatea unirii cu Dumnezeu. Din acest izvor de adncime infinita
ies puterile slujirii oamenilor, asa cum apa care adapa cmpiile iese din adncul
pamntului.
Rugaciunea srguincioasa este lumina mintii si a sufletului, lumina nestinsa si nencetata. De aceea, cel
viclean arunca zeci de mii de gnduri nvalmasite n mintile noastre, si cele ce niciodata nu le-am gndit,
acestea le aduna n vremea rugaciunii si le varsa n sufletul nostru, de aceea, mare arma este rugaciunea si
mare asigurare. (Ioan Gura de Aur)
Cu ct voim sa strngem mintea mai mult ntr-un singur gnd esential al rugaciunii, cu att pornirea ei
contrara ncearca sa se mpotriveasca, mprastiindu-se n tot felul de gnduri marunte, iar cel rau o stimuleaza
n aceasta. Ceea ce se petrece n noi nu provine numai din noi, ci si din nruriri externe, mai puternice dect
noi.
Sa-ti fie pomenirea lui Dumnezeu mai nentrerupta dect respiratia! (Grigorie de Nazianz)
Fara rugaciunea nencetata nu te poti apropia de Dumnezeu. (Isaac Sirul)
A da mintii dupa osteneala rugaciunii o alta grija, nseamna a pricinui mprastierea cugetarii. (Isaac Sirul)
Orice rugaciune n care trupul nu se osteneste trebuie socotita fat lepadat, pentru ca acea rugaciune este fara
suflet. (Isaac Sirul)
Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu, iar dupa lucrare, rugaciunea este
sustinatoarea lumii, mpacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor si totodata fiica lor, ispasirea pacatelor, punte
mpotriva ispitelor, zid mpotriva necazurilor, zdrobirea razboaielor, lucrarea ngerilor, hrana tuturor cetelor
netrupesti, veselia viitoare, lucrare fara margini, izvorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, propasire
nevazuta, hrana a sufletului, luminarea mintii, secure ce taie deznadejdea, baza a bunatatilor viitoare,
alungarea ntristarii, bogatia monahilor, comoara sihastrilor, slabirea mniei, oglinda naintarii, aratarea
masurilor, darea pe fata a starii ajunse, descoperirea celor viitoare, semnul maririi. Rugaciunea este
judecatoarea celui ce se roaga, scaunul de judecata al lui Hristos nainte de scaunul Judecatii viitoare
rugaciunea nu e nimic altceva dect nstrainarea de lumea vazuta si nevazuta! (Ioan Scararul)
De voiesti sa te rogi, leapada-te de toate, ca sa mostenesti totul! (Nil Ascetul)

Numai cnd esti liber de toate, esti stapn peste toate, adica le ai pe toate prin
iubire si prin ntelegere. Dar mai ales le ai n Dumnezeu n care sunt toate; le ai
n Dumnezeu, fiind unit cu El prin rugaciune. Orice lucru de care ne legam cu
pasiune, ne ngusteaza vederea si puterea de mbratisarea tuturor. Aceasta
ngustare produce si ideile definite, cunoscute teoretic, chiar ideile unei
cunostinte teoretice despre Dumnezeu si despre cele privitoare la mntuire. Unde
nu e rugaciune e, de aceea, mpotrivire n idei si dezbinare.
Rugaciunea este urcusul mintii la Dumnezeu. (Nil Ascetul)
Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. (Nil Ascetul)
Precum pinea este hrana trupului si puterea sufletului, asa e rugaciunea duhovniceasca hrana a mintii. (Nil
Ascetul)

Despre hrana trupeasca: cum trebuie sa se hraneasca cel ce se linisteste.

S-a scris: Fiul omului, mannca cu cntarul pinea ta si bea cu masura apa (Iezechiel 4, 10-11), n asa fel ca cel ce se
nevoieste dupa Dumnezeu sa poata trai din acestea. Caci daca nu dai snge, nu vei primi Duh. Dar zice si marele Pavel:
mi asupresc trupul meu si l robesc pe el, ca nu cumva altora binevestind, sa ma fac eu nsumi necercat (I Corinteni 9,
27).

Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a schimbat din pricina untului de lemn. (Psalmi108, 23)
Prin nimic nu se slujeste Dumnezeu att de mult ca prin neplacuta patimire; si lacrimile pun n miscare
iubirea lui de oameni. (Grigorie de Nazianz)
Precum o mama se ngrijeste de copil, asa se ngrijeste Hristos de un trup care sufera si e totdeauna aproape
de un astfel de trup. (Isaac Sirul)
n stomacul plin nu se afla cunostinta tainelor lui Dumnezeu. (Isaac Sirul)
Precum cei ce seamana cu lacrimi vor secera snopii veseliei , asa nepatimirii neplacute i urmeaza
bucuria. (Isaac Sirul)
Fericit cel ce se opreste de la dulcea patimire, care-l desparte de Cel ce l-a zidit. (Isaac Sirul)
De multe ori, fiind ispitit prin cele de-a dreapta si prin cele de-a stnga si probndu-ma pe mine nsumi adeseori n cele doua
chipuri si primind rani nenumarate de la vrajmasul, dar nvrednicindu-ma si de mari ajutoare n ascuns, mi-am cstigat mie
experienta din ndelungatul timp al anilor si, din cercarea si harul lui Dumnezeu, am nvatat acestea. Ca temelia tuturor
bunatatilor si slobozirea sufletului din robia vrajmasului si calea care duce la lumina si la viata consta n aceste doua moduri:
n a te aduna pe tine ntr-un singur loc si a posti totdeauna, adica a te canoni (disciplina) prin nfrnarea stomacului n chip
ntelept si cuminte, prin sederea nemiscata si prin nencetata gndire la Dumnezeu. Din aceasta vine supunerea simturilor,
din aceasta vegherea; prin aceasta se mblnzesc patimile ce se misca n trup; din acestea, blndetea gndurilor, miscarile
luminoase ale cugetarii, srguinta pentru dumnezeiestile fapte ale virtutii, ntelesurile nalte si subtiri, lacrimile fara masura
ce se nasc n tot timpul si amintirea mortii, din aceasta ntelepciunea curata, straina cu desavrsire de orice nalucire care
ispiteste cugetarea, patrunderea si ascutimea cunostintei celor de departe, ntelesurile tainice si adnci pe care ntelegerea le
vede cuprinse n cuvintele dumnezeiesti, miscarile mai launtrice ce se nasc n suflet si felurimea si deosebirea duhurilor
deosebite de puterile sfintilor si vederile adevarate care sunt straine de nalucirile desarte, din aceasta, frica de caile si cararile
din oceanul cugetarii.

Cugetarea poate duce pe om pe nenumarate cai, la nenumarate pareri si hotarri,

unele mntuitoare, altele pierzatoare. Este un ocean nesfrsit de posibilitati date
omului spre alegere. Dar prin frica de pierderea sufletului se pot evita cararile
care duc la naufragiu n adncul oceanului. Corabierii si crmacii de barci stiu ca
n vreme de furtuna trebuie aleasa numai o anumita cale, pentru a nu fi nghititi
de valuri.
Din aceasta vine flacara rvnei care biruieste toata primejdia si strabate prin toata frica, din aceasta, caldura care
dispretuieste toata pofta, o nimiceste din cuget si produce uitarea oricarei amintiri a celor trecatoare mpreuna cu a altora. Si
ca sa spunem pe scurt, din aceasta vine libertatea omului adevarat, bucuria sufletului, nvierea si odihna cu Hristos n
mparatia cerurilor.

Caldura entuziasmului curat pentru cele bune copleseste si nimiceste caldura

interioara a poftei trupesti, a mniei sau a ambitiei.
Libertatea adevarata este eliberarea fata de patimi. Ea este nsusirea omului
adevarat si tare. Pna ce omul mai e robit unor patimi inferioare, el are nca ceva
din animalul care se misca sub puterea instinctelor.
Daca va nesocoti cineva adunarea ntr-un loc si postirea nencetata, sa stie ca va fi pagubit nu numai de toate cele de mai sus,
ci va zdruncina si temelia tuturor virtutilor prin dispretuirea acestor doua virtuti. Precum acestea sunt n suflet nceputul si
capatul lucrarii dumnezeiesti, usa si calea spre Hristos, de le va tine si va ramne n ele, asa si de va iesi si va sari din ele, va
ajunge n cele doua potrivnice lor: va umbla din loc n loc si se va lacomi n chip necuviincios; din acestea curgnd toate
celelalte rele. (Isaac Sirul)
Cei ce sunt la nceput trndavi si molesiti se sperie si se tulbura nu numai de nevointele acestea si de altele asemenea, ci
chiar de sunetul frunzelor copacilor, fiind doborti si de o mica slabiciune, astfel ei se ntorc la cele dinapoi. Cei cercati nu
mannca pe saturate nici legume verzi, ci hranindu-se cu plante uscate, nu voiesc sa guste ceva nainte de ceasul rnduit
chiar daca trebuie sa stea, din pricina slabiciunii si a neputintei, culcati pe jos, cu ochii mpaienjeniti de marea sleire a
trupului. Chiar nsa de s-ar apropia prin acestea n chip necesar de iesirea din trup, nici atunci nu se lasa biruiti sa cada,
datorita vointei lor ntarite, caci voiesc si doresc sa-si sileasca firea lor pentru dragostea de Dumnezeu.

Crucea este pentru ei un prilej de a face dovada tariei sufletesti a duhului lor.
Prin aceasta tarie n care este prezenta puterea lui Dumnezeu, ei trec la viata si
apoi la sfrsitul lumii si la nviere. Nici apropierea mortii nu slabeste dragostea
lor de Hristos, deci credinta n El, ca sa calce voia Lui. Constiinta legaturii cu
Hristos este mai tare dect frica si durerea mortii.

Si se hotarasc mai bine sa se osteneasca pentru virtute dect sa pastreze viata vremelnica si toata odihna ce-o poate da ea. Iar
cnd vin asupra lor ispitele, mai degraba se bucura ca se desavrsesc n ele, sau se fac desavrsiti. Si nici n durerile
chinuitoare ce trebuie sa le rabde n ele, nu sovaie n dragoste de Dumnezeu, ci pna nceteaza din viata sunt stapniti de
dorul sa rabde cu barbatie ispitele si nu se dau napoi, pentru ca prin ele se fac desavrsiti. (Isaac Sirul)
Urmnd asadar, si noi acestora si ascultnd de cel ce porunceste: Umbla pe calea mparateasca, neabatndu-te nici la
dreapta, nici la stnga (Proverbe 4, 27), ti dam tie si o regula a caii de mijloc:

Cum trebuie sa se hraneasca cel ce se nevoieste, lunea, miercurea si vinerea.

n aceste trei zile ale saptamnii, posteste pna la ceasul al noualea (trei dupa amiaza), adica mannca o data pe zi
mpartasindu-te de sase uncii (27 gr.). ia si din mncari uscate ct ai nevoie, dar cu cumpatare. Apa, daca voiesti, pna la trei
patru pahare. Urmeaza canonul 69 apostolic care rnduieste: Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cntaret nu
posteste n sfnta Patruzecime (Paresimi) a Pastilor, sau miercurea si vinerea, sa se cateriseasca, n afara de cazul ca ar fi
mpiedicat de o boala trupeasca. Iar de e mirean, sa se excomunice (afuriseasca). Pentru luni s-a rnduit dupa aceea de
Sfintii Parinti.

Cum trebuie sa se hraneasca martea si joia.

n aceste doua zile mannca de doua ori pe zi: la prnz, ia sase uncii de pine, ceva fiert si ceva din mncarurile uscate, cu
cumpatare. Ia si vin amestecat cu apa pna la trei sau patru pahare, daca ai nevoie. Seara, ia trei uncii de pine , ceva din
mncarurile uscate sau niscaiva fructe si vin amestecat cu apa un pahar, cel mult doua daca ai sete mare. Dar sa stii ca
foarte mult ajuta setea lacrimilor daca mai e nsotita si de priveghere, caci zice Sfntul Ioan Scararul: Setea si privegherea
au zdrobit inima, iar din inima zdrobita au tsnit lacrimile. Iar Sfntul Isaac ntareste: nseteaza dupa Dumnezeu, ca sa te
umpli de dragostea Lui.
Daca nsa si n aceste doua zile alegi sa mannci o singura data, foarte bine faci, pentru ca ntiul izvor, maica, radacina
si temelia tuturor virtutilor, este postul si nfrnarea. Caci zice unul din cei din afara: Alege calea cea mai buna si cea mai
grea, iar obisnuinta o va face dulce. Dar si Marele Vasile zice: Unde este hotarrea vointei, nimic nu poate fi piedica. Iar
unul dintre purtatorii de Dumnezeu adauga: nceputul rodirii e floarea, iar nceputul faptuirii e nfrnarea (Nil Ascetul).
Toate acestea si cele asemenea acestora vor parea unora grele, ba poate chiar cu neputinta, nsa cel ce tine seama de
rodirea ce se iveste din acestea si are n vedere ce stralucire obisnuiesc sa pricinuiasca acestea, de va socoti usoare si, cu
ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos si prin staruinta proprie, dupa putere, le va vesti ca usoare prin cuvinte si prin fapte
pecetluindu-le puterea prin acestea. Aceasta o adevereste Sfntul Isaac care spune:
Ia-ti doctoria vietii de la masa celor ce postesc, privegheaza si se ostenesc n Domnul si trezeste n felul
acesta sufletul tau din moarte. Caci Cel iubit se odihneste n mijlocul lor, sfintind mncarurile, si preface
amarul neplacut din ele n dulceata Sa negraita. Slujitorii duhovnicesti si ceresti ai Lui i umbresc pe ei si
sfintele lor mncaruri.
Mireasma celui ce posteste e atotdulce iar ntlnirea cu el veseleste inimile celor ce au darul deosebirii, caci
vietuirea celui nfrnat este bineplacuta lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa se hraneasca smbata; despre priveghere si ce trebuie sa

mannce n acest timp.
n fiecare smbata n afara de Smbata cea Mare, trebuie sa mannci, precum s-a rnduit pentru marti si joi, de sfintele
canoane, pentru ca trebuie sa priveghezi n noaptea spre duminicile anului, afara de saptamna brnzei si n cazul ca nu
trebuie sa faci priveghere peste saptamna pentru marile sarbatori domnesti sau ale sfintilor celor mai mari. n acest caz,
facnd privegherea aceea, o lasi pe cea spre duminica, totusi, fie ca-i asa, fie altfel, mannca smbetele de doua ori., caci e de
folos sa te fortezi n savrsirea privegherii de noapte. De aceea si dupa privegherea ce trebuie sa o faci pentru o sarbatoare
domneasca ce cade n mijlocul saptamnii, e de foarte mare folos sa o faci si pe cea spre duminica, caci mare cstig ti va
urma din aceasta curnd. Mai bine zis ti va rasari lumina de dimineata si vesmintele tale se vor umple repede de stralucire
(Isaia 63, 8). Caci zice si Sfntul Isaac:
nceputul fiecarei lupte cu pacatul si cu pofta este osteneala privegherii si a postului, dar mai ales pentru cei
ce lupta cu pacatul din launtrul lor. Din aceasta se vede semnul urii mpotriva pacatului si a poftei la cei ce

poarta cu ele razboiul acesta nevazut. Caci aproape toate atacurile patimilor ncep sa se micsoreze prin post,
iar dupa post, mare ajutor n aceasta lupta aduce privegherea. Cel ce n toata viata lui iubeste nsotirea cu
aceasta pereche, se face prietenul cumpatarii. Dimpotriva, mngierea stomacului este nceputul tuturor
relelor, iar moleseala somnului e cea care aprinde pofta trupului. Astfel, calea Domnului cea sfnta si temelia
a toata virtutea este postul, privegherea si trezvia n slujirea lui Dumnezeu. (Isaac Sirul)
n sufletul ce scnteiaza n pomenirea deasa a lui Dumnezeu si de privegherea neadormita, noaptea si ziua,
Domnul cladeste spre ntarirea acelui suflet norul ce-l umbreste ziua si lumina focului ca sa-i lumineze
noaptea (cf. Iesirea 13, 21-22); si din launtrul ntunericului va straluci lumina. (Isaac Sirul)
Alege-ti ca lucrare plina de desfatare privegherea nencetata n timpul noptilor, prin care au dezbracat toti
Parintii pe omul cel vechi si s-au nvrednicit de nnoirea mintii. n acele ceasuri, sufletul simte viata cea fara
de moarte si n simtirea aceasta dezbraca ntunericul patimilor si primeste Duhul cel Sfnt. (Isaac Sirul)
ine lucrarea privegherii, ca sa afli mngierea n sufletul tau. (Isaac Sirul)
Sa nu socotesti omule, ca n toata vietuirea monahilor este vreo lucrare mai mare ca privegherea de noapte!
(Isaac Sirul)
Pe monahul ce staruie n privegherea unita cu discernamntul mintii, sa nu-l privesti ca pe un purtator de trup
caci acesta este cu adevarat lucrare a cetei ngeresti. (Isaac Sirul)
Sufletul ce se osteneste n lucrarea aceasta nteleapta a privegherii, va avea ochi de heruvimi, prin aceea ca-i
atintit si priveste la o vedere cereasca. (Isaac Sirul)
Aceste privegheri nsa, sa le faci n rugaciuni, n cntari si citire, cu curatie si fara mprastiere si cu frngere de inima, singur
sau cu o obste iubita si de aceeasi vietuire. Iar dupa fiecare priveghere da-ti o mica mngiere pentru osteneala ce urmeaza
acesteia, mncnd si bnd ceva. Adica mannca trei uncii de pine, adaugnd ceva mncare uscata, ct ti este de trebuinta.
Bea si trei pahare de vin amestecat cu apa, lund seama nsa, ca nu cumva n ziua n care postesti pna n ceasul al noualea,
avnd priveghere, sa lasi postul din pricina privegherii. Trebuie si pe aceasta sa o faci, dar nici pe acela sa-l treci cu vederea,
caci s-a rnduit ca mngierea sa o faci dupa ca s-a sfrsit privegherea.

Privegherea nu-i nicidecum o cercetare teoretica rece, ci o adncire n fiinta

proprie si n ntelesurile celor citite ca n fata lui Dumnezeu, n duhul rugaciunii
si cu inima zdrobita de smerenie si de constiinta pacatoseniei. Numai asa
privegherea nnoieste continuu pe om, dezbracndu-l de omul vechi; numai asa
ea este simtire a prezentei lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa mannci duminicile, despre osteneala si smerenie

Sa mannci n toate duminicile de doua ori pe zi, ca si smbata; aceasta rnduiala sa o tii fara abatere, n afara de caz de
boala. Tot asa sa faci si n zilele ngaduite si dezlegate de Sfintii Parinti de pe urma unui lung obicei si a unor pricini mai noi,
dumnezeiesti sau nu. n acestea nici nu mncam numai o singura data, nici nu mncam numai mncare uscata, ci ne
nfruptam din toate cele de folos si nepatate, din legume, dar cu nfrnare si n cantitatea rnduita caci totdeauna cel mai bun
lucru este sa ne nfrnam n toate. Dar n cazurile de boala, ne putem mpartasi fara sa ne rusina, din toate cele folositoare si
legiuite, care sustin trupul, caci Sfintii Parinti au nvatat ca trebuie sa fim ucigatori de patimi, nu ucigatori de trup.
De asemenea, se cuvine sa gusti cte putin din toate cte s-au rnduit si s-au ngaduit prin fagaduinta spre a slavi pe
Dumnezeu si a-I multumi si pentru a nu ne trufi.

Toate sunt date de Dumnezeu si, gustndu-le, l slavim si i multumim pentru

minunata lor potrivire, si din acest punct de vedere, cu viata noastra. Daca nsa
ne scufundam prea mult n placerea produsa de ele, uitam de Dumnezeu. Trebuie
sa tinem mereu cumpana (dialectica) ntre gustarea lor si detasarea de ele. Numai
asa l slavim pe Dumnezeu si i multumim pentru ele si l socotim mai presus de
ele. Nu trebuie sa ne plecam prea mult nici ntr-o parte, nici n alta; nu trebuie
nici sa ne scufundam n ele, nici sa le dispretuim, uitnd de conditia noastra care
are nevoie de ele, si de multumirea ce trebuie sa o aducem lui Dumnezeu ca a
tinut seama de aceasta conditie smerita a noastra, pentru ca prin ele sa ne putem
ridica la El.

Fereste-te de adunarea celor de prisos, caci putinatatea lucrurilor nvata pe om , fara sa vrea, nfrnarea. Deoarece cnd
avem din belsug si le putem folosi cnd vrem, nu ne mai putem stapni. (Isaac Sirul). Sa nu iubesti odihna trupului caci
sufletul care iubeste pe Dumnezeu si-a cstigat odihna n Dumnezeu (Isaac Sirul). Alege mai curnd smerenia prin
osteneala si patimire caci osteneala si smerenia dobndesc pe Dumnezeu cum scrie unul dintre sfinti.

Un alt paradox: nu prin odihna trupului se cstiga odihna sufletului n

Dumnezeu, ci prin durerile si nfrnarea trupului. n aceste necazuri si cauta
sufletul reazem n Dumnezeu: prin cruce se ajunge la nviere.

Despre dreapta chibzuire n a deosebi si ca lucrarea masurata nu tinde spre

slava; despre supunere
Toate acestea spuse mai sus trebuie sa le mplinesti cu o dreapta chibzuire amanuntita, pentru armonia si starea pasnica a
fiintei noastre ndoite. Cu ntelepciune se zideste casa, si cu ntelegere se ispraveste; cu simtire se umplu camarile de toata
bogatia scumpa si buna (Pilde 24, 3-4).
Saracia si strmtorarea nsotite de dreapta chibzuire a ratiunii, sunt o cale mparateasca. De aceea, asprimea
lipsita de dreapta chibzuire sau fara judecata e nefolositoare, ca si ngaduirea tuturor greselilor nesocotite, fie
dintr-o parte, fie din alta, contrara. (Talasie Libianul)
Odihnei trupului i urmeaza iesirea din linistire, dar aceasta iesire se deosebeste de cea dinti: iesirii dinti
din odihna i urmeaza razboiul poftelor trupului; celei de-a doua, din trndavie, parasirea locului de linistire si
mutarea din loc n loc. lucrarea cu osteneala, ce tine masura, nu cauta slava. Micsorarea ei nmulteste
placerea, iar lipsa de masura, iesirea gndurilor. (Isaac Sirul)

Dreapta chibzuinta care nu exagereaza n vreo nevointa chinuitoare sau n tot

felul de concesii, este mpreunata cu modestia. Ea nu vrea sa se faca aratata si
admirata prin asprime, si nu atrage atentia nici prin pogoraminte. Ea nu vrea sa
iasa la vedere si n general nu ngaduie gndurilor sa iasa din strnsoarea n care
sunt tinute. Iesirea dinti a gndurilor de pe urma odihnei trupului, duce la
curvie; prin ele omul si cauta prilejul de desfrnare. Iesirea a doua, din
moleseala, plictiseala, trndavie, l trage pe om la vagabondaj.
Sa nu-ti ndrepti toata luarea aminte spre trup, ci hotaraste-i o nevointa dupa putere si ntoarce toata mintea
spre cele dinauntru. Caci nevointa trupeasca la putin foloseste, iar binecredinciosia, la toate (I Timotei 4, 8).
Iar daca talerul trupului atrage, stapneste si ngreuneaza talerul sufletului, aplecndu-l spre miscari neregulate si stricatoare
de suflet caci trupul pofteste mpotriva Duhului si Duhul mpotriva trupului (Galateni 5, 17) tu, frnnd trupul cu
frul nfrnarii, mortifica-l pna ce, chiar fara sa vrea, se face usor de purtat, se supune la ceea ce este mai bun. Aminteste-ti
de marele Pavel care zice: Pe ct se strica omul nostru cel dinafara, pe att se nnoieste cel dinauntru zi de zi (II Corinteni
4, 16).
Da-te pe tine sa mori ntru nevointa si nu trai n nepasare, caci nu numai cei ce au primit moartea pentru
credinta n Hristos sunt mucenici, ci cei ce mor pentru pazirea poruncilor Lui. (Isaac Sirul)
Mai buna este moartea n lupta cu pacatul, dect sa traim n gresale. (Isaac Sirul)
nainte de toate, fa orice numai cu sfatul si ntrebarea parintelui tau duhovnicesc n Domnul, caci numai asa,
cu harul lui Hristos ti vor parea usor de purtat si ca pe un drum neted, cele grele si potrivnice. (Isaac Sirul)

Cum trebuie sa strabata cel ce se nevoieste rastimpul de dupa amiaza pna la

apusul soarelui. mpartirea darurilor dumnezeiesti se face dupa osteneala si
masura lucrarii noastre.
Dupa ce te-ai ntarit cum se cuvine nevoitorului, potrivit dumnezeiescului Pavel, care porunceste ca nevoitorul de la toate sa
se nfrneze (I Corinteni), citeste, seznd mai mult din scrierile despre trezvie ale Parintilor, ct poti. Pe urma culca-te un

ceas, daca zilele sunt lungi, apoi sculndu-te, fa putin lucru cu minile, tinnd si rugaciunea. Dupa aceea roaga-te cum s-a
aratat nainte. Citeste, mediteaza si sileste-te sa te smeresti socotindu-te mai prejos de toti oamenii, caci s-a spus:
Cel ce se nalta se va smeri, iar cel ce se smereste se va nalta. (Luca 19, 11)
Cel ce socoteste ca sta, sa ia seama sa nu cada. (I Corinteni 10, 12)
Domnul celor mndri le sta mpotriva, iar celor smeriti le da har. (Iacov 4, 6)
nceputul trufiei omului sta n a nu vedea pe Domnul. (nt. Sirah 10, 12)
Cei mndri au calcat legea foarte. (Psalmi 118, 51)
Nu cele nalte cugetnd, ci lasndu-va dusi cu cei smeriti. (Romani 12, 16)
Iar Parintii ne nvata:
Acesta este cel ce se cunoaste pe sine cel mai bine, care nu se socoteste pe sine nimic. Caci nimic nu-i att de
placut lui Dumnezeu ca a se socoti cineva pe sine cu cei din urma. (Ioan Gura de Aur)
Tainele se descopera celor smeriti la cuget. Unde odrasleste smerenia, acolo izvoraste slava lui Dumnezeu,
iar parerea de sine premerge certarii. (Isaac Sirul)
N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, dar m-am smerit si aceasta m-a mntuit n scurta
vreme, urmarind aceasta nainte de orice altceva: sa nu fiu luat n seama. (Ioan Scararul)
Daca voiesti cu adevarat sa te mntuiesti, asculta cu fapta. Ridica-ti picioarele de la pamnt si nalta mintea
ta la cer si acolo sa fie cugetarea ta ziua si noaptea. dispretuieste-te cu toata puterea pe care o ai, sileste-te sa
te socotesti pe tine mai prejos de orice om. Aceasta este calea cea adevarata si alta nu este celui ce voieste sa
se mntuiasca, n Hristos, Cel ce-l ntareste pe el (Filimon 4, 13). Cel ce voieste aceasta, sa alerge ca sa o
ia (I Corinteni 9, 24). Marturasesc aceasta naintea lui Dumnezeu celui Viu care voieste sa daruiasca viata
vesnica fiecaruia care voieste (I Timotei 5, 21). (Varsanufie cel Mare)
Daca n-ai grija de nimic, te apropii de cetate si de nu esti luat n seama de oameni, vei locui n cetate, iar de
vei fi mort fata de orice om, vei mosteni cetatea si comorile ei. De voiesti dar sa te mntuiesti, tine sa nu fii
bagat n seama si alearga spre ce-ti sta n fata. (Varsanufie cel Mare)
Iar dupa cuviosul Ioan, ucenicul acestui sfnt, a cauta sa fii nebagat n seama, nseamna a nu te socoti deopotriva cu nimeni
si a nu spune despre vreo fapta buna: si eu am facut-o.
Seznd iarasi, roaga-te n chip curat si nemprastiat pna ce vine seara, apoi cnta vecernia obisnuita si fa apolisul,
creznd din inima curata ca dupa osteneala si durerea noastra pentru virtute si dupa masura lucrarii noastre, vom fi rasplatiti
de Dumnezeu cu cununa darurilor, cu aratarea nevointelor si cu mngierea Sa, cum zice dumnezeiescul psalmist: Dupa
multimea durerilor mele, n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu (Psalmi 114, 6).
Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovarati, si Eu va voi odihni pe voi. (Matei 11, 28)
De patimim mpreuna cu Hristos, ne vom si slavi mpreuna. Caci socotesc ca nu sunt vrednice patimirile
veacului de acum de slava ce ni se va descoperi. (Romani 8, 17-18)
Deosebirea mpartirii bunatatilor dumnezeiesti are drept pricina masura credintei fiecaruia. Caci precum
credem, avem si ntarirea pornirii spre fapte, iar cel ce lucreaza, pe masura faptelor lui si arata credinta si
primeste masura harului, precum a crezut. Cel ce nu lucreaza, pe masura nelucrarii si arata masura
necredintei si, dupa masura necredintei, se lipseste de har. Deci rau face cel pizmas, ca pizmuieste pe cei ce
savrsesc fapte bune, caci de el atrna si nu de altul hotarrea sa creada si sa lucreze, si pe masura credintei sa
primeasca harul care i vine. (Maxim Marturisitorul)
Sa cerem, deci, din suflet da ni se daruiasca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre si sa ajungem sfrsitul ei n chip
crestinesc, fara durere, nenfruntat, cu pace si, pe lnga acestea, sa ni se dea raspuns bun cnd vom sta n fata scaunului
nfricosator de judecata al Domului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai mare dect lucrarea este rugaciunea curata.

Pe lnga cele aratate, sa stii si aceasta, frate, ca toata metoda si tot ndreptarul, si, de voiesti, si felurimea faptelor si rnduit
pentru ca nu putem sa ne rugam n inima n chip curat si nemprastiat. Caci, dupa mplinirea acestora, cu bunavoirea si harul
Domnului nostru Iisus Hristos, lasnd toate, ne unim mai presus de cuvnt n chip nemijlocit, cu Cel Unul si unitar si
unificator, ca, cum s-a spus de catre vestitul cuvntator de Dumnezeu: Dumnezeu se uneste cu dumnezei si se face cunoscut
de ei; iar aceasta este iluminarea prin ipostas a Duhului Sfnt n inima. Ea se naste din amintita rugaciune curata si
nemprastiata n inima.
Acest lucru se ntmpla rar si numai unul dintr-o mie se nvredniceste, prin harul lui Hristos, sa nainteze pna la
aceasta stare. Iar sa pluteasca peste ea si sa se nvredniceasca de rugaciunea curata si sa ajunga la descoperirea tainelor
veacului viitor, se nvrednicesc foarte putini care se aleg din generatie n generatie, prin bunavointa lui Hristos. Caci spune
Sfntul Isaac:
Precum din zeci de mii de oameni, abia se afla unul care a mplinit putin poruncile si cele legiuite si a ajuns
la curatia sufletului, asa abia unul dintr-o mie s-a nvrednicit sa ajunga cu multa pazire de sine la rugaciunea
curata si sa sparga acest hotar si sa intre la aceasta taina. Pentru ca cei multi nu s-au nvrednicit nicidecum de
rugaciunea curata, ci numai putini. Dar la taina aceea de dupa ea si de dincolo de ea, abia ajunge unul, din
generatie n generatie, prin harul lui Hristos. (Isaac Sirul)
Daca abia cte unul se roaga cu curatie, ce sa zicem despre rugaciunea duhovniceasca. (Isaac Sirul)
Toata rugaciunea duhovniceasca s-a eliberat de miscare, si cea care se schimba , e sub cea duhovniceasca.

Rugaciunea curata de gnduri nca nu e rugaciune duhovniceasca, sau

cu desavrsire n Duhul. Caci n rugaciunea curata omul poate nainta
nca spre a fi si mai mult n Dumnezeu. Dar n rugaciunea duhovniceasca
a ajuns la nemiscare, sau la odihna totala n Dumnezeu; caci s-a unit n
chip desavrsit cu Dumnezeu, nemaiavnd unde nainta, odata ce
Dumnezeu este nemarginit n bogatia vietii Lui. Ea nu se mai schimba, nu se
mai ntrerupe. E nemiscarea ca stabilitate n rugaciune.
ntrebat fiind Sfntul Isaac de cineva, care este vrful tuturor ostenelilor n aceasta lucrare a linistii, ca ajungnd cineva acolo
sa afle ca a ajuns la desavrsirea vietuirii, el a raspuns asa:
Cnd se va nvrednici de staruirea n rugaciune, caci, cnd va ajunge la aceasta, a ajuns la vrful tuturor
virtutilor. Si de atunci s-a facut locas al Sfntului Duh, caci daca n-a primit cineva n chip sigur harul
Mngietorului, nu poate savrsi aceasta rugaciune si fara ntrerupere. Caci Duhul zice, cnd se salasluieste n
vreun om, acela nu mai nceteaza din rugaciune pentru ca Duhul nsusi se roaga pururea. Atunci, nici cnd
doarme, nici cnd vegheaza, rugaciunea lui nu se ntrerupe din suflet, ci fie de mannca, fie de bea, fie de
doarme si orice ar face, ba chiar si n somnul adnc, bunele miresme si respiratiile rugaciunii se misca n
inima lui fara osteneala. Atunci nu se mai desparte de rugaciune. Si n toate orele lui, chiar daca ea nceteaza
n afara, liturghiseste n el n chip ascuns. Caci tacerea celor curati este rugaciune, zice unul dintre
purtatorii de Hristos (Afraat Persanul). Iar miscarile inimii si cugetarile curate sunt glasuri blnde, prin care
cnta n chip ascuns Celui ascuns.

Despre numarul mataniilor dintr-o zi si o noapte.

Dumnezeiestii Parinti au rnduit trei sute de matanii attea trebuie sa facem n fiecare zi si noapte n cinci zile ale
saptamnii, caci smbata si duminica, ca si n alte zile rnduite prin obicei, ba si n unele saptamni, ni s-a poruncit sa ne
oprim de la acestea, pentru anumite ratiuni tainice si negraite. Dar sunt unii care trec peste acest numar, iar altii le
mputineaza, fiecare dupa cum i este puterea sau vointa. Deci fa si tu dupa putere, dar fericit cu adevarat, si aceasta n chip
nmultit, este cel ce se forteaza pe sine n toate cele privitoare la Dumnezeu, caci mparatia cerurilor se ia cu sila si cei ce se
silesc, o rapesc (Matei 11, 12).

Despre mutarile si schimbarile ce se ivesc n fiecare si despre slava

covrsitoare ce urmeaza smereniei
Despre acestea spune Sfntul Isaac: Una, cte una calca unii poruncile, dar si tamaduiesc sufletele lor prin pocainta, iar
harul i primeste. Caci tot sufletul rational este strabatut de o schimbare nencetata, iar schimbarile strabat prin tot omul, n
toate zilele lui; cel ce are darul desavrsirii poate ntelege aceasta din multe. Dar ncercarile ce i se ntmpla lui n fiecare zi
pot sa-l ntelepteasca foarte mult daca vegheaza, daca se observa pe sine cu mintea si cunoaste schimbarea n blndete si
ngaduinta, pe care o primeste cugetarea lui n fiecare zi si cum din pacea aceasta se ntoarce deodata spre tulburare, chiar
cnd nu este nici o pricina; si cum ajunge n mare si negraita primejdie. Acesta este lucrul despre care a scris n chip vadit
fericitul Macarie cu multa purtare de grija si srguinta, ca sa le fie spre aducere aminte si nvatatura fratilor:
Omul sa nu se ncline n timpul schimbarii ce-i vine din cauza mpotrivirilor, spre deznadejde, caci celor ce
se afla n starea curatiei, pururea li se ntmpla caderi precum se ivesc n aer valuri de racoare, chiar fara a fi
ei cu negrija si n nenfrnare. Ba mai mult, chiar cnd umbla dupa rnduiala, li se ntmpla caderi, care se
mpotrivesc tintei voii lor. (Macarie Egipteanul)
Deci, ce spune fericitul? Ca se ntmpla schimbari n fiecare, ca si n aer. ntelegi ce vrea sa spuna prin cuvntul fiecare?
Anume, ca si firea este una, deci, ca sa nu socotesti ca a vorbit numai despre cei nedesavrsiti si mai de jos, iar cei
desavrsiti ar fi liberi de schimbare si ramn statornic neclintiti n aceeasi stare, fara gnduri patimase precum zic euthitii, de
aceea a spus n fiecare. Cum aceasta Macarie? Tu zici: Acum domneste racoare si dupa putin vine arsita, sau poate acum e
grindina iar mai trziu e vreme buna. Si asa se ntmpla spre ntarirea noastra si n noi: acum este razboi, acum e ajutorul
harului. Un timp, sufletul se gaseste n iarna, asupra lui ridicndu-se valuri aspre si iarasi vine o schimbare, caci harul
cerceteaza si umple inima de bucuria si de pacea cea de la Dumnezeu, aratnd gnduri ntelepte si pasnice. Aceste gnduri
ntelepte le arata aici, dndu-ne sa ntelegem ca cele dinainte au fost dobitocesti si necurate. Avva Macarie ndeamna zicnd:
Daca dupa aceste gnduri ntelepte si blnde urmeaza vreo ispita, sa nu ne ntristam si sa nu ne
deznadajduim, iar n ceasul odihnei n har sa nu ne mndrim, ci n vremea bucuriei sa asteptam necazul.
Cunoaste ca toti sfintii au fost n aceasta stare. Cta vreme suntem n lumea aceasta, ni se ascunde belsugul
harului cnd vin aceste ispite, caci n toata ziua si n tot ceasul se cere de la noi dovedirea iubirii noastre fata
de Dumnezeu n lupta cu ispitele. Asa se tine drumul nostru drept, iar cel ce voieste sa se abata de la aceasta,
sau sa se schimbe, s-a facut partea lupilor. (Macarie Egipteanul)

Despre pocainta, curatie si desavrsire.

Strabaterea ntregului drum al mntuirii consta n acestea trei: n pocainta, n curatie si n desavrsire. Si ce este curatia pe
scurt? O inima miloasa pentru firea zidita.

Definitia aceasta a curatiei inimii ne arata ca inima necurata este inima

nemiloasa, deci egoista. Ea implica considerarea pacatelor ca forme ale
egoismului, ale rigiditatii, osificarii, duritatii, mpietririi, racelii, nchiderii fata
de toti si de toate, deci si fata de Dumnezeu, Care le-a facut pe toate. De aceea
pacatul este moartea sufletului.
Pocainta este o moarte ndoita si de buna voie fata de toate, iar inima miloasa este arderea inimii pentru toata
zidirea, pentru oameni, pasari, animale si chiar pentru demoni. (Isaac Sirul)

Gndirea adevarata este prin excelenta existentiala; ea creste din experienta vietii
traite. nchipuirile unei gndiri abstracte, care nu traduce aceasta experienta
ancorata n realitate, nu sunt produsele unei gndiri adevarate.
Iubirea de ntelepciune, n duhul virtutii, poate pricinui nepatimirea gndirii, dar nu nepatimirea firii. Prin ea
(nepatimirea gndirii), vine n minte harul unei placeri dumnezeiesti. Cel ce a facut experienta ntristarii si
placerii s-ar putea numi om cercat, ca unul ce a cunoscut, prin cercare, starile placute si neplacute ale trupului;
desavrsit este, nsa, numai cel ce a biruit cu puterea ratiunii placerea si durerea trupului; om ntreg este cel ce
a pastrat, prin nazuinta statornica spre Dumnezeu, neschimbate deprinderile dobndite prin faptuire si
contemplare. (Maxim Marturisitorul)

Pentru aceasta s-a socotit ca discernamntul este mai mare dect toate virtutile, caci cei n care se iveste acesta, prin
bunavointa lui Dumnezeu, pot sa deosebeasca n chip limpede lucrurile dumnezeiesti si cele omenesti, vederile tainice si
ascunse.

Cel ce a dobndit toate virtutile, si-a subtiat firea, sau ochiul ei sufletesc n asa
masura ca distinge n chip limpede cele dumnezeiesti si cele omenesti, adica tot
ce e tainic si ascuns pentru altii. El a cstigat o asa zisa clar-vedere, o putere de
identificare a specificului fiecarei persoane, a starii ei dintr-un moment sau altul,
a prezentei realitatilor dumnezeiesti n oameni si n lucruri.

Despre cele cinci lucrari ale linistirii dinti si oarecum introducatoare a

ncepatorilor; despre rugaciune, cntare, meditatie si lucrul minilor
Cel ce ncepe a se linisti trebuie sa petreaca ziua si noaptea n cinci lucrari, prin care slujeste lui Dumnezeu. nti n
rugaciunea de pomenire a Domnului Iisus Hristos, introdusa prin respiratia pe nas, n chip linistit n inima, si iarasi scoasa
afara, cu buzele nchise, fara nici un alt gnd sau nchipuire. Ea se savrseste odata cu nfrnarea cuprinzatoare, adica de la
pofta stomacului, de la somn si de la lucrarile celorlalte simturi, nauntru chilia, n smerenie sincera.
Apoi, n cntare si n citiri din Psaltire, din Apostoli si din Sfintele Evanghelii, din scrierile de Dumnezeu purtatorilor si
Sfintilor Parinti si din capetele despre rugaciune si despre trezvie. Dupa acestea sa treaca la amintirea pacatelor nsotita de
durerea inimii si n gndirea la judecata lui Dumnezeu, la moarte, la chinuri sau la bucuriile ce ne asteapta, nsotite nencetat
de lucrul minilor, pentru alungarea trndaviei. Apoi iarasi sa se ntoarca la rugaciune, chiar daca aceasta cere oarecare sila,
pna ce mintea se va obisnui sa scape usor de mprastiere prin ocuparea deplina cu Domnul nostru Iisus Hristos, prin
pomenirea nentrerupta a Lui, prin ndreptarea spre camara dinauntru, sau spre locul ascuns al inimii si prin nradacinarea
nencetata n ea.
Srguieste-te sa intri n camara cea din launtrul tau si vei vedea camara cereasca, pentru ca aceasta si aceea
una sunt si prin aceeasi intrare le vezi pe amndoua. (Isaac Sirul)
Inima crmuieste tot organismul si cnd harul ia n stapnire ntinderile inimii, mparateste peste toate
gndurile si madularele. Acolo fiind mintea si gndurile sufletului, n acel loc deci trebuie vazut daca si-a
nscris harul Prea Sfntul Duh legile Sale n organul conducator, tronul harului, unde se afla mintea si toate
gndurile sufletului n inima. (Maxim Marturisitorul)

Sfntul Maxim sustine opinia ca mintea se afla n inima sau ca inima stapneste
asupra ei. Inima reprezinta sensibilitatea ntelegatoare a ntregii noastre fiinte. Ea
este deschisa spre infinitatea lui Dumnezeu si sesizeaza adncul specific al
fiecarei persoane omenesti. Numai prin activarea inimii omul ajunge la
discernamntul prin care se cunoaste profund pe sine, pe Dumnezeu si pe altii.
Acest discernamnt este si el o vedere a infinitatii lui Dumnezeu si a
indefinitului propriu si al altora n Dumnezeu. ntinderea inimii actualizeaza
indefinitul ei n Dumnezeu; el e activat numai prin har, prin strabaterea lui
Dumnezeu cu infinitatea Sa n inima. De aceea omul duhovnicesc se sileste sa-si
readuca mintea n inima din mprastierea ei nefireasca n cele din afara si
marginite. Desigur, cele din afara pot fi privite si de mintea aflatoare n inima,
dar atunci mintea le vede nu numai n suprafata lor si n simpla lor capacitate de
satisfacere a trebuintelor trupesti, ci ele i devin simboluri transparente pentru
suportul lor ultim si infinit, care este Dumnezeu.

De unde trebuie sa nceapa cei ce voiesc sa se linisteasca potrivit ratiunii, care

este nceputul, naintarea si desavrsirea acestei lucrari.
Aceasta e lucrarea prima si oarecum introducatoare a vechilor monahi care se hotarasc sa se linisteasca potrivit ratiunii. Ei
trebuie sa nceapa de la frica lui Dumnezeu si de la mplinirea dupa putere a tuturor poruncilor ndumnezeitoare, de la negrija
de toate lucrurile cu rost si fara rost si, nainte de toate, de la credinta si de la departarea deplina de la cele potrivnice, de la

nazuinta curata spre Cel ce este cu adevarat; sa creasca prin credinta care nu e rusinata si sa nainteze la masura vrstei
plinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13), prin dragostea ntreaga dumnezeiasca, fierbinte si desavrsita, nascuta din rugaciunea
curata si nemprastiata n inima, prin rugaciunea duhovniceasca nemiscata si neclintita si prin iesirea (extazul), singura si
nemijlocita, izvorta din desavrsita iubire, spre Cel Unul, prin rapirea si unirea cu Cel dorit la culme. Aceasta este
naintarea si ntinderea neratacita prin faptuire spre vedere (contemplare). Pe aceasta patimind-o dumnezeiescul proroc
David si schimbndu-se cu acea fericita schimbare (Psalmi 76, 10), a strigat cu tarie: Eu am spus ntru uimirea mea
(extazul meu): tot omul este mincinos (Psalmi 115, 2). Iar un altul dintre cei mari ai Vechiului Testament a spus: Cele ce
ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc
pe El (Isaia 6, 4; I Corinteni 2, 9). Iar marele Pavel, ncheind acestea, adauga: Dar noua ni le-a descoperit prin Duhul Sau
caci Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10).

Despre regula linistirii celor ncepatori

Datoria ncepatorilor este sa nu iasa mereu din chilia lor si sa se fereasca de ntlnirea si vederea tuturor, afara de cazul unei
mari trebuinte; dar si atunci, cu luare aminte, cu toate masurile de asigurare si foarte rar.
Cu privire la orice lucru sa staruie n a tine amintirea gndului la Dumnezeu, ca mai mare este ajutorul ce-ti
vine din pazire, dect ajutorul din fapte. (Isaac Sirul)
Odihna vatama numai pe cei tineri, dar mprastierea si pe tineri si pe batrni. (Isaac Sirul)
Linistea face moarte simturile din afara si trezeste miscarile dinauntru, iar petrecerea n cele dinafara
pricinuieste cele dimpotriva, adica trezeste simturile din afara si face moarte miscarile dinauntru. (Isaac Sirul)
Se linisteste acela care se straduieste sa-si nchida partea netrupeasca n casa trupeasca, lucru cu adevarat
minunat. (Ioan Scararul)
S-a linistit acela care a spus: Eu dorm dar inima mea vegheaza. (Ioan Scararul)
nchide trupului usa chiliei si grairii usa limbii si duhurilor poarta dinauntru. (Ioan Scararul)

Despre rugaciunea curata prin luare aminte si trezvie

Rugaciunea ce se savrseste nauntrul inimii, nsotita de luarea aminte si trezvie, fara vreun alt gnd, deci si fara nici o
nalucire, face mintea prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa se ntinda n ntregime spre nsusi
Domnul Iisus Hristos, pomenit n chip nematerial si negrait; iar prin cuvntul: miluieste-ma, o face sa se ntoarca si sa se
miste spre ea nsasi, nesuportnd sa nu se roage pentru sine. naintnd prin cercare, n chip unitar, spre iubire, se ntinde cu
totul spre nsusi Domnul Iisus Hristos, dupa ce a cstigat ncredintarea limpede despre lucrul de-al doilea.

Omul a trebuit sa se convinga nti despre trebuinta de a fi miluit, ca sa se

ntinda apoi spre Hristos prin pomenirea Lui si prin cererea milei Lui. Dar apoi si
simtirea iubirii lui Hristos l face sa ceara mila Lui pentru pacatele sale. El se
misca de la o simtire la alta, adica de la simtirea lui Hristos la simtirea
pacatoseniei sale si invers, ca ntr-un cerc.
Dumnezeiestii Parinti nu ne-au predat toti, totdeauna, rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, altul jumatate, al treilea, o parte,
iar unul altfel, poate dupa puterea si starea celui ce se roaga.
Dumnezeiescul Gura de Aur ne-o preda ntreaga, zicnd: Va ndemn fratilor, sa nu calcati sau sa nesocotiti niciodata
canonul rugaciunii, caci am auzit cndva pe Parinti zicnd: Ce fel de calugar este acela care nesocoteste dau calca canonul?
Ci fie de mannca, fie de bea, sade, slujeste, fie ca e n calatorie, fie ca face altceva, dator e sa zica: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, ca pomenirea aceasta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos sa ntarte pe
vrajmasul spre razboi. Caci toate poate sa le afle sufletul care se sileste, prin amintire, fie rele, fie bune. Mai nti poate sa
vada nauntru inimii raul si apoi cele bune, caci amintirea poate sa miste pe balaur si tot amintirea poate sa-l umileasca.

Amintirea este astfel nu numai un act subiectiv, ci si o ntlnire cu un alt subiect

nevazut, asa cum orice simt si gnd ne prilejuieste ntlnirea cu o realitate
obiectiva corespunzatoare.

Amintirea poate sa dea pe fata pacatul care locuieste n noi si amintirea poate sa-l mistuie si sa miste toata puterea
dusmanului din inima. Amintirea poate sa biruiasca pacatul si sa-l dezradacineze n parte, caci numele Domnului Iisus
Hristos, cobornd n adncul inimii, smereste pe balaurul ce stapneste pe ntinderile ei, iar sufletul l mntuieste si l face
viu. Staruie, deci, nencetat, ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa nghita pe Domnul si domnul sa nghita inima, cele
doua facndu-se una. Dar acest lucru nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci e nevoie de multa lupta
si de multa vreme ca dusmanul sa fie scos si pentru ca sa se salasluiasca Hristos.

Amintirea sau pomenirea este o forta care produce o stare noua n fiinta noastra,
sau n inima. Ea aduce pacatul cnd se gndeste la el cu placere si creeaza
deprinderea patimii sau l dezradacineaza cnd e pomenit des numele lui Hristos,
ntiparind puterea Lui n inima. (Ioan Gura de Aur)
Trebuie sa te ntaresti si sa-ti strunesti mintea, sa o frnezi, sa pedepsesti tot gndul si toata lucrarea celui viclean prin
chemarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Daca amintirea pacatului vine cu usurinta de la sine, pomenirea lui Hristos cere
efort, cere o nfrnare a mintii de la amintirea pacatului, caci prin aceasta
pomenire ea lupta mpotriva amintirii pacatului si alunga orice alt gnd. (Ioan
Gura de Aur)
Unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, ca nimic altceva sa nu se afle la mijloc ntre Dumnezeu si inima ca un perete
despartitor, sau ca un zid care sa ntunece mintea si sa o desparta de Dumnezeu. Iar daca ceva rapeste mintea, nu trebuie sa
zaboveasca n gnduri, ca nu cumva consimtirea cu gndurile sa i se socoteasca drept fapta naintea Domnului naintea
judecatii, cnd Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor (Romani 2, 16). Opriti-va deci, de la toate si staruiti n
Domnul Dumnezeul vostru, pna se va ndura de voi (Psalmi 122, 3), si nu cereti nimic altceva de la Domnul Slavei dect
numai mila. Pe aceasta cernd-o, cereti-o cu inima smerita si ndurerata, strignd ziua si noaptea: Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma, si fortati mintea voastra la lucru acesta pna la moarte.

Adica mintea sa nu umble, n vreme ce trupul sta adeseori ntr-un loc, cta vreme
mintea vagabondeaza nencetat. Sa nvete si mintea la trup, sa stea uneori
nemiscata. Dar, desigur, ea trebuie sa stea n gndul la Dumnezeu. Daca umbla
prin tot felul de gnduri, acestea se interpun ntre minte si Dumnezeu. Dar
cuvintele unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, mai au si alt nteles. Sa nu stea
trupul vreodata uitat de minte; ci constiinta sa ia seama la fiecare situatie n care
se afla trupul, caci numai prin constiinta viata omului este legata de Dumnezeu.
La rndul ei, constiinta este treaza numai atunci cnd ea este legata de
Dumnezeu. Cnd aceasta legatura nu mai functioneaza, ntre inima nsasi si
Dumnezeu s-a interpus vreun gnd care o separa de Dumnezeu, ca un zid
despartitor, care ntuneca mintea. Cnd un astfel de gnd rapeste mintea, aceasta
se ntmpla numai pentru o clipa, caci zabovirea n el este o consimtire care va fi
socotita la Judecata din urma ca fapta. Se stie ca omul nainteaza spre pacat prin
patru trepte: atacul (aparitia unui gnd ispititor n minte), convorbirea cu el,
consimtirea si fapta. mpotriva tuturor acestor trepte trebuie sa se lupte cu
pomenirea numelui lui Iisus. Ea tine constiinta permanent treaza. n sfrsit se
fereste de gnduri si prin faptul ca nu se gndeste la multe lucruri, ca sa le ceara
de la Dumnezeu prin rugaciune, ci cere numai mila Lui. Aceasta nu e atta un
gnd precis, marginit, ci o stare existentiala de suflet. Cnd se cer lucruri precise,
mintea se poate ngusta dupa ele. Cernd mila, cere totul, n mod nehotarnicit, nu
n mod precizat, deci se mplineste si prin aceasta cerinta ca mintea sa iasa din
ngustarile ce i le produc gndurile definite, cnd vrea sa faca experienta lui
Dumnezeu cel nesfrsit.
Lucrul acesta are nevoie de multa fortare, pentru ca strmta e poarta si plina de necazuri calea ce duce la viata si cei ce se
forteaza intra n ea. Caci mparatia cerurilor este a celor ce o iau cu sila. Va ndemn, deci, sa nu despartiti inimile voastre de
Dumnezeu, ci staruiti si paziti-le totdeauna cu pomenirea Domnului Iisus Hristos, pna ce se va sadi numele Domnului
nauntrul inimii si nu va mai cugeta la nimic altceva, ca sa se mareasca Hristos n voi. (Ioan Gura de Aur)
A zis si marele Pavel despre Domnul Iisus: De vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede cu inima ta ca
Dumnezeu L-a ridicat pe El din morti, te vei mntui. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre
mntuire si iarasi: Nimeni nu zice Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt (I Corinteni 12, 3). A adaugat n Duhul

Sfnt , adica atunci cnd inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se roaga. Iar acesta este a celor ce au naintat si sau mbogatit cu Hristos, care locuieste n chip vadit n ei.
Lucruri asemanatoare spune si Sfntul Diadoh: Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o
ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. trebuie sa-i dam deci, rugaciunea: Doamne Iisuse prin care si poate mplini n
chip deplin scopul. Caci nimeni nu spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. Dar acest cuvnt trebuie sa-l cugete
nencetat asa de strns n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum la niscaiva nchipuiri. Toti cei care vor cugeta
nencetat la acest slavit si mult iubit nume n adncul inimii, vor putea sa vada cndva si lumina mintii, pentru ca daca e tinut
cu toata grija de catre cugetare, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica, caci Dumnezeul nostru
este foc mistuitor (Evrei 12, 29). Ca urmare, Domnul atrage sufletul lui la iubirea puternica a slavei Sale, caci zabovind
numele acela slavit si prea iubit, prin pomenirea lui de catre mine, caldura inimii, sadeste n ea, fara ndoiala, deprinderea de
a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa o mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret pe care-l poate agonisi
cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)
Sfntul Isihie nfatiseaza pe Hristos, scriind astfel: Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n sine si pentru
sine, n portile ceresti, pe Iisus, nu se va mai teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai si atunci din porti catre ei cu
ndrazneala ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui, ci sa strige catre Hristos Iisus ziua si noaptea si el va face
izbavirea mai degraba, dupa fagaduinta Lui nemincinoasa si dumnezeiasca, pe care a dat-o, vorbind despre judecatorul
nedrept: Zic voua ca o va face si n viata de acum si dupa iesirea lui din trup (Luca 18, 1-8). (Isihie Sinaitul)
Sfntul Ioan Scararul vorbeste tot numai de Iisus cnd scrie: Biciuieste pe vrajmas cu numele lui Iisus caci nu este arma
mai tare n cer si pe pamnt. Rasuflarea ta sa se lipeasca de pomenirea lui Iisus si atunci vei cunoaste folosul inimii. (Ioan
Scararul)
Nu numai la amintitii de Dumnezeu purtatori Parinti si la urmasii lor poate afla cineva pomenite tainic aceste cuvinte ale
sfintitei rugaciuni, ci, nainte de ei, si la nsisi Apostolii dinti si corifei, adica la Petru, Pavel si Ioan:
Nimeni nu poate spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. (I Corinteni 12, 3)
Harul si adevarul s-au facut prin Iisus Hristos. (Ioan 1, 17)
Tot duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, de la Dumnezeu este. (I Ioan 4, 2)
Fruntasul ucenicilor lui Hristos, la ntrebarea Mntuitorului si nvatatorului, adresata apostolilor: Cine spun
oamenii ca sunt Eu?, a raspuns, dnd preafericita marturisire: Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu
(Matei 16, 16)
Priveste rnduiala si legatura acestor cuvinte cu totul deosebita, avnd n ea ntiparita ntelepciunea cea de sus, caci unul zice
Domnul Iisus, altul Iisus Hristos, iar al treilea: Hristos, Fiul lui Dumnezeu. n felul acesta unul urmeaza celuilalt si toti se
leaga nemijlocit de altul prin conglasuirea si legatura acestor cuvinte ndumnezeitoare. Caci poti vedea cuvntul fiecaruia
legndu-se de sfrsitul cuvntului celuilalt, pe care-l are ca nceput, si astfel naintnd, sare al treilea
Acelasi lucru l vezi privind la adaosul privitor la Duhul, caci fericitul Pavel spune ca nimeni nu poate spune Domnul
Iisus dect numai n Duhul Sfnt, iar Duhul Sfnt stnd la sfrsit, e folosit de Ioan cel cu glas de tunet, ca nceput, zicnd:
Duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, este din Dumnezeu. Iar acestea le-au pus n ordine nu de la ei nsisi,
ci miscati de mna Preasfntului Duh, pentru ca marturisirea dumnezeiescului Petru s-a facut prin descoperire n Duhul
Sfnt, si aceasta deoarece toate le lucreaza unul si acelasi Duh, mpartind deosebit fiecaruia precum voieste. (I Corinteni
12, 11)
Astfel, frnghia ntreita si de nedesfacut (Eccleziast 4, 20) a rugaciunii ndumnezeitoare, urzita, tesuta si mpletita cu
mare ntelepciune si pricepere, trece si la cei din timpul nostru, fiind pastrata n acelasi fel. Dumnezeiestii Parinti de dupa
aceea au legat cuvntul miluieste-ma de aceste doua cuvinte izbavitoare ale rugaciunii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu), mai ales pentru vei prunci , sau ncepatori si nedesavrsiti n virtute. Caci cei naintati si desavrsiti n Hristos se
ndestuleaza cu rostirea si gndirea fiecaruia din aceste cuvinte, adica cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ba
uneori si numai cu numele Iisus, pe care si-l ntiparesc nauntru si-l mbratiseaza cu lucrarea ntreaga a rugaciunii,
umplndu-se prin el de o placere si de o bucurie negraita, care covrseste toata mintea, toata vederea si tot auzul. Astfel, de
trei ori fericitii, ajungnd n afara de trup si de lume, si nchid simturile prin darul si harul dumnezeiesc si cuceriti de iubire
ca de o betie fericita, se curata, se lumineaza si se desavrsesc, ca unii ce oglindesc de acum, ca o arvuna, harul mai presus
de fire, fara nceput si necreat al dumnezeirii mai presus de fiinta.

Sunt de remarcat aici doua lucruri. nti ca rugaciunea lui Iisus poate avea forme
diferite. Pentru cei naintati ajunge si o repetare nencetata a numelui lui Iisus, fie
chiar numai cu gndul. Al doilea, ca acest nume singur, repetat cu simtirea
dragostei, poate umple pe ce-l repeta de o placere si de o bucurie negraita mai
presus de minte, care-l face sa se simta afara de trup, de auzire si de vedere.

Simturile lor sunt coplesite de simtirea launtrica produsa de har. Iubirea lui
Hristos care-i cucereste e ca o betie (Grigorie de Nyssa), care i curata de orice
patima pentru altceva afara de Hristos, i lumineaza prin constiinta prezentei lui
Hristos si-i desavrseste, facndu-i sa nu simta altceva dect iubirea curata de
Hristos si de oameni. Repetarea nencetata a numelui lui Hristos e socotita astfel,
prin iubirea de Hristos ce o produce, forta trecerii prin cele trei etape principale
ale urcusului duhovnicesc, prin care urca chiar si cetele ngeresti, dupa Dionisie
Areopagitul (curatire, iluminare, desavrsire). Repetarea numelui lui Iisus este
unita cu un dinamism ascendent necontenit al sufletului.
Ei se ndestuleaza cu singura pomenirea si cugetarea fiecaruia din numirile aratate ale Cuvntului Dumnezeu-Om si prin ea
sunt nvredniciti sa fie ridicati la rapiri, la cunostinte si descoperiri negraite n Duh.

Fiecare din numirile lui Iisus deschide orizonturi superioare si cuprinde

continuturi din care sufletul se poate nalta la nesfrsit. n fiecare este o putere de
rapire la cunostinte si descoperiri care nu vin de la om si de la firea creata.
Fiecare este o poarta pentru alta si alta revelatie ascunsa n Iisus, poarta pe care o
deschide Duhul Sfnt prin iubirea ce o trezeste n suflet.
Asigurarea clara si ncredintarea nendoielnica a acestora ne-a dat-o n chip luminos preadulcele si iubitorul de suflet,
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ale carui cuvinte si fapte si ale carui spuse, sunt dupa El nsusi, Duh si
viata, cnd a zis:

Fara de Mine nu puteti face nimic. (Ioan 6, 63)

De veti cere ceva n numele Meu, va voi face. (Ioan 14, 14)

Cuvintele lui Hristos sunt fapte pentru ca produc efecte n suflete si n fiinta
omului credincios. Dar ele au produs si lumea. Chiar cuvintele omului, rostite cu
putere si convingere, sunt fapte pentru ca produc nstari noi n cei ce le primesc.
Cuvintele lui Hristos mai sunt fapte si pentru ca au n ele puteri care produc stari
noi n suflete si, prin suflete, n trupuri si n cele din afara. Cuvintele Lui sunt
fapte, pentru ca ele iradiaza Duh si viata, Duhul si viata Lui. Fiecare comunica
prin cuvinte si ceva din el nsusi, comunica putere si duh pe masura puterii si
duhului lui si a vointei de primire din partea auzitorilor. Aceasta ne ajuta sa
ntelegem cum toate au fost facute la nceput prin cuvntul lui Dumnezeu si cum
lucrurile sunt chipurile cuvintelor Lui.

ncepatorii pot, si ei, sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu

o parte a ei, dar nencetat si nauntru inimii si sa nu schimbe mereu cuvintele.
Este ngaduit ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu o parte a ei, dar nauntru inimii
nencetat, caci:
Cel ce petrece pururi n inima sa, iese fara ndoiala din cele frumoase ale vietii caci umblnd n Duh, nu
poate sti de poftele trupului (Galateni 5, 16). Unul ca acesta, facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a
virtutilor, are virtutile nsesi ca pazitori la portile vietuirii sale curate. De aceea, uneltirile dracilor mpotriva
lui ramn fara efect. (Diadoh al Foticeii).
Cel ce cerceteaza sufletul sau n tot ceasul, se bucura n inima lui de descoperiri, iar cel ce-si aduna vederea
(contemplarea) lui nauntru, vede n sine stralucirea Duhului. Cel ce dispretuieste orice naltare, vede pe
Stapnul sau nauntru inimii sale. (Isaac Sirul).

Cine se obisnuieste sa se cerceteze mereu ajunge n mod sigur la descoperiri de

taine tot mai subtiri n cutele sufletului sau si prin ele la vederea luminii Duhului.
Caci sufletul e vazut tot mai mult ca nestnd de sine, si avnd tot ce se misca n

el curat de la Dumnezeu. Cine priveste numai la cele din afara se nalta pe sine,
el nu poate vedea pe Stapnul tuturor. Se crede pe sine stapn al lor. Cine
priveste n sine, nu se mai nalta si de aceea vede pe Stapnul tuturor. Nu se mai
nalta pentru ca si da seama ct de putin se poate stapni si cuprinde n sine
nsusi n miscarea complexa a vietii sale indefinite.
De aceea nu se cuvine a schimba mereu cuvinte rugaciunii, ca nu cumva, prin schimbarea si mutarea lor continua, mintea sa
se obisnuiasca cu nestatornicia si cu abaterile si sa se faca usor de furat si fara roade, ca pomii mereu mutati si saditi n alta
parte.

Rodul rugaciunii nauntrul inimii are nevoie de timp ndelungat, de lupta si de

silire, tot binele dobndindu-se cu multa osteneala si dupa timp ndelungat.
Rugaciunea nencetata nauntru inimii si cele mai presus de ea nu se agonisesc n chip simplu si la ntmplare si prin
osteneala putina si scurta, chiar daca se ntmpla unora, cu totul rar, si aceasta, prin vreo economie negraita. Ci are nevoie,
pentru dobndire, de timp ndelungat, de osteneala si de nevointa trupeasca si sufleteasca si de multa fortare, caci potrivit
partii ce ni s-a dat din darul si harul, de care nadajduim sa ne mpartasim, trebuie sa contribuim pe masura puterii noastre, si
noi cu nevointele noastre la dobndirea ei si sa strabatem timpurile trebuitoare pentru acestea. Iar scopul ei este, dupa Sfintii
nvatatori, sa scoatem pe vrajmas din ntinderile inimii si sa salasluim n ea, n chip vadit, pe Hristos.
Cel ce voieste sa vada pe Domnul, se sileste sa-si curete inima prin pomenirea nencetata a lui Dumnezeu, si
asa, n lumina ntelegerii Lui, va vedea n tot ceasul pe Domnul. (Isaac Sirul)
Daca lucrarea dinauntru nu va ajuta, mpreuna cu Dumnezeu, omului, n zadar se osteneste spre cele
dinafara, caci lucrarea dinauntru, facuta cu osteneala inimii aduce curatie; curatia, adevarata linistire a inimii;
linistirea, smerenia; smerenia face pe om locuinta lui Dumnezeu si din locuinta aceasta sunt alungati demonii
odata cu patimile. Omul se face astfel biserica lui Dumnezeu, plina de sfintenie, plina de curatie si de har.
Fericit e, deci, acela care vede pe Domnul n cele dinauntru ale inimii si-si varsa cererea sa, nsotita de plns
naintea bunatatii Lui. (Varsanufie cel Mare)

E de remarcat aceasta derivare a linistii din curatia inimii. Numai patimile

framnta si sfsie inima omului. De aceea numai unde e Dumnezeu este liniste.
Numai din puterea Lui se elibereaza omul de framntarile sau lucrurile
trecatoare, din trecerea pasionata de la unul la altul, sau din grija pasionata de a
avea pe unul sau pe altul.
E nevoie de multa nevointa si de timp ndelungat n rugaciuni, ca sa aflam, n starea netulburata a ntelegerii,
alt cer al inimii, n care locuieste Hristos, cum zice Apostolul: Oare nu stiti ca Iisus Hristos locuieste ftru
voi? Afara, doar, daca nu cumva sunteti necercati. (II Corinteni 13, 5) (Ioan Carpatiul)
Rami nencetat cu numele domnului Iisus, ca sa nghita inima pe Domnul si Domnul inima, astfel cele doua
facndu-se una. Dar lucrul acesta nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci avem nevoie
de multa lupta si vreme ca sa fie scos vrajmasul si sa se salasluiasca Hristos. (Ioan Gura de Aur)

Despre rugaciunea inimii care nu este curata si cum se poate ajunge la

rugaciunea curata si nemprastiata.
Prin staruirea n regula amintita a rugaciunii curate si nemprastiate a inimii, chiar daca, poate, ea nu e nca curata si
nemprastiata, din pricina piedicilor ce i le pun starile de mai nainte si gndurile, cel ce se nevoieste ajunge la deprinderea
de a se ruga n chip nesilit, nemprastiat, curat si adevarat. Adica, ajunge la deprinderea ca mintea lui sa staruie n inima si sa
nu o introduca cu fortare, sau fara luare aminte prin respiratie si iarasi sa sara de acolo, ci sa staruie pururea n ea si sa se
roage astfel nencetat.
Cel ce nu are rugaciunea curata de gnduri, nu are arma n razboi, iar rugaciune numesc pe aceea care se
lucreaza nencetat n adncurile inimii, ca prin chemarea lui Iisus Hristos, vrajmasul ce ne razboieste n chip
ascuns sa fie biciuit si ars. (Isihie Sinaitul)

Fericit este acela care s-a lipit cu cugetarea de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima, cum sa unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. (Isihie Sinaitul)

Cugetarea nu mai are alt continut dect rugaciunea lui Iisus, dar aceasta nu
nseamna o ngustare a cugetarii, ci o adncire si o largire a ei n oceanul
nesfrsit de ntelesuri si de lumini ale lui Dumnezeu patruns de umanitatea lui
Hristos si prin ea n gndirea si viata noastra. Pe calea acestei rugaciuni ajungem
sa ntelegem care este largimea si lungimea, adncimea si naltimea, iubirii
lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa ne umplem de toata bunatatea lui
Dumnezeu (Efeseni 3, 18-19).
Strabatnd soarele deasupra pamntului se face ziua, iar numele sfnt si preacinstit al Domnului Iisus
stralucind nencetat n cugetare, va naste nenumarate ntelesuri ce lumineaza asemenea soarelui. (Isihie
Sinaitul)

Despre rugaciunea nemprastiata si curata a inimii si despre caldura ce se

naste din ea.
Rugaciunea curata si nemprastiata a inimii este aceea din care se naste o oarecare caldura n inima, potrivit cu ceea ce s-a
scris: nfierbntatu-sa inima mea nauntru meu si n cugetarea mea se va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Acesta-i focul pe care
Iisus Hristos a venit sa-l arunce pe pamnturile inimilor noastre (Foc am venit sa arunc pe pamnt si ct as fi voit sa se fi
aprins. Luca 12, 49) care mai nainte erau purtatoare a maracinilor patimilor, iar acum sunt prin har, purtatoare de Duh.
Aceasta a facut odinioara si cu Cleopa si nsotitorul lui, cnd i-a ncalzit si i-a nflacarat sa strige, iesiti din ei (extaz), unul
catre altul: Oare nu era inima noastra arznd n noi pe cale? (Luca 24, 32).
Dar zice si Ioan cel minunat din Damasc, ntr-un tropar din cele alcatuite de el, catre Preacurata Nascatoare de
Dumnezeu: Focul din inima ma mpinge spre cntarea dragostei feciorelnice , iar Sfntul Isaac scrie:
Din lucrarea plina de putere se naste caldura nemasurata care se aprinde n inima din gndurile fierbinti ce se
misca n cugetare. Aceasta lucrare si paza subtiaza mintea cu caldura lor si-i da vedere.

Lucrarea chemarii nencetate a lui Iisus si ncordarea mentinerii ei are n ea o

stare de caldura, caci este ntretinuta de dragostea fata de El. Caldura acestei
iubiri subtiaza cugetarea, caci o tine ndreptata catre Cel atotsubtire n
comparatie cu lucrurile si cu miscarile ngrosate ale lumii si ale trupului.
Subtirimea plina de dragoste fierbinte a mintii fata de Cel atotsubtire o face
patrunzatoare, deci capabila de vederi, sau de intuitii subtiri. Aceste vederi la
rndul lor nasc caldura curata, sau gnduri fierbinti.
Si din caldura aceasta rasarita n inima din harul vederii, se naste curgerea lacrimilor, iar din lacrimile
nencetate, sufletul primeste pacea gndurilor. Din aceasta pace a gndurilor el se nalta la curatia mintii, iar
prin curatia mintii, omul vine la vederea tainelor lui Dumnezeu. Dupa acestea ajunge mintea sa vada
descoperiri si semne, cum a vazut Iezechiel proorocul. Lacrimile si lovirea capului n vremea rugaciunii si
clatinarea lui din pricina caldurii, trezesc caldura dulcetei lor nauntru inimii si dupa iesirea din sine (extaz)
cea de lauda, inima zboara spre Dumnezeu si striga: nsetat-a sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule, Cel tare,
Cel viu. Cnd voi veni si ma voi arata fetei Tale, Doamne? (Psalmi 41, 3), (Isaac Sirul)
Iar Scararul zice: Focul, salasluind n inima, a nviat rugaciunea, iar dupa ce s-a naltat la cer, s-a facut
coborrea focului n foisorul de sus al sufletului.

Numai focul Duhului a nviat trupul Domnului si L-a naltat la cer, ca apoi din
acelasi trup sa se pogoare peste Apostoli, dnd nastere Bisericii, adunarii n
Hristos si n Duhul Lui a celor ce cred n El. Numai focul Duhului nvie
rugaciunea sau sufletul n stare de rugaciune la cer, sau la Dumnezeu, ca apoi sa
coboare iarasi, de si mai sus n sufletul ridicat n foisorul de sus, facndu-l si mai
aprins la rugaciune si comunicndu-Se din rugaciunea unuia celorlalti.
Rugaciunea nu se produce fara Duhul Sfnt si Duhul Sfnt nu coboara la suflet
si nu nalta sufletul dect prin rugaciune. Rugaciunea este forma de nviere si de
naltare a sufletului prin Duhul. Ea este forma de lucrare a Duhului n suflet, caci
prin ea se uneste sufletul cu Dumnezeu si aceasta vine din lucrarea Duhului
Sfnt, care se face punte vie ntre suflet si Dumnezeu, facnd pe om transparent.

Cine este asadar, monahul credincios si ntelept care a pazit caldura sa nestinsa? Si care nu a ncetat, pna la
iesirea sa, sa adauge n fiecare zi foc la foc, caldura la caldura, dor la dor si srguinta la srguinta? (Ioan
Scararul)
Cnd sufletul, odihnindu-se de toate cele din afara, se va uni cu rugaciunea, aceasta nvaluind sufletul l face
ntreg arzator, dupa cum focul transforma fierul. Sufletul este acelasi, dar nu mai poate fi atins de cele din
afara, dupa cum nu poate fi nici fierul arzator atins. Fericit este cel ce s-a nvrednicit sa se arate n viata
aceasta astfel si statura sa, de lut fiind prin fire, si-o vede arzatoare, datorita harului. (Ilie Edicul)

Caldura celui ce se roaga nencetat nu e numai o simtire subiectiva, ci o stare

noua a fiintei, devenita arzatoare prin har. Harul arde pacatele din ea si transmite
caldura ei celorlalti. Minile naltate la rugaciune se vad, n vietile sfintilor ca
niste flacari. Este un foc ce cuprinde toata fiinta, un foc al entuziasmului curat,
nicidecum al patimii rusinoase. Este un foc al Duhului care face trupul
transparent. Despre aceasta caldura au mai scris si alti Parinti, dar(nici unul n-a
ncadrat-o ntr-o dezvoltare a vietii duhovnicesti ca autorii scrierii de fata. Se
vede de aici ca acestia, desi se bazeaza n aceasta scriere pe citate straine, le
organizeaza ntr-o viziune proprie si unitara. Mai e de remarcat ca desi despre
caldura a mai vorbit si Sfntul Grigorie Sinaitul, autorii scrierii de fata nu-l
mentioneaza nici n aceasta chestiune, nici n alta. se vede ca n-au fost ucenicii
directi ai lui, ei fiind dupa Palama.
Cunoaste ca si o asemenea caldura si are pricina si existenta n noi n multe si felurite chipuri. Acest lucru e vazut din
cuvintele spuse de sfinti, caci ne e greu sa spunem ca si din cercarea noastra. Cea mai de capetenie este caldura care se naste
din rugaciunea curata a inimii. Aceasta nainteaza si creste nencetat, mpreuna cu rugaciunea si se odihneste (sfrseste) ntro lumina ipostas, adica face pe un astfel de om luminat n ntelesul de ipostasiat n ea.

Care este efectul nemijlocit al caldurii inimii?

Aceasta caldura topeste n chip nemijlocit tot ceea ce mpiedica rugaciunea cea dinti sa se faca rugaciune desavrsit curata.
Pentru ca foc est Dumnezeul nostru; si anume - foc ce mistuieste (Evrei 12, 29) rautatea dracilor si a patimilor noastre.

Focul dragostei de Dumnezeu, aprins n noi de Duhul, mistuie orice placere si

patima trupeasca sau lumeasca, orice ispita trezita n noi de demoni fata de
lucruri marginite, care ne nstraineaza de Dumnezeu, facndu-le sa paleasca n
micimea lor, fata de marea frumusete a lui Dumnezeu.
Spune Sfntul Diadoh:
Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor, asa nct celui razboit i pare ca
primeste sagetile nsesi sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci, daca
nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, n-ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Deci
cel ce voieste sa-si curete inima sa, s-o nfierbnte continuu cu pomenirea lui Iisus Hristos, avnd-o numai pe
aceasta ca cugetare si ca lucrare nencetata. Caci cei ce voiesc sa lepede putreziciunea lor, nu se cade ca
uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca n rugaciune, cu pazirea mintii, chiar daca s-ar afla.

Putreziciune este o moleseala care duce la descompunerea n care subiectul nu

mai tine n frna toate puterile si tendintele sale, ndreptndu-le spre Hristos. Ea
poate fi biruita numai prin pazirea mintii ca sa nu fie furata de orice fel de
gnduri. Acesta este un mare eroism interior, o mare si vie tensiune.
Precum cel ce voieste sa curete aurul, daca lasa sa nceteze focul din cuptor chiar si numai pentru o scurta
vreme, face iarasi sa se aseze zgura pe aurul curatit, tot asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu alteori
nu, ceea ce pare sa fi cstigat prin rugaciune, pierde prin ntreruperea ei. Este propriu barbatului iubitor de
virtute sa topeasca, prin pomenirea lui Dumnezeu, coaja pamnteasca de pe inima, ca astfel topindu-se pe
ncet raul prin focul pomenirii Celui Bun, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la fericirea lui fireasca cu si
mai multa slava. Astfel, mintea, staruind nempiedicata n inima, se roaga n chip curat si fara ratacire caci
rugaciunea este adevarata si neratacitoare atunci cnd mintea pazeste inima n vreme ce se roaga . (Diadoh
al Foticeii)

Monah adevarat este acela care pazeste trezvia; si cel ce vegheaza cu adevarat, este monah n inima. (Isihie
Sinaitul)
Dintr-o astfel de caldura si rugaciune facuta cu luare aminte, sau din rugaciunea curata, se naste n inima dorul si dragostea
dumnezeiasca si iubirea fata de numele pomenit al Domnului nostru Iisus Hristos. Caci s-a scris: Fecioarele m-au iubit pe
Mine (Cntarea Cntarilor 1, 3-4) si: Ranita de dragoste sunt eu (Cntarea Cntarilor 2, 5)
Toate virtutile ajuta mintii sa cstige dragoste dumnezeiasca, dar, mai mult dect toate, rugaciunea curata.
Caci prin ea, zburnd spre Dumnezeu, iese toate. (Maxim Marturisitorul)

Despre lacrimile din inima, despre dumnezeiescul dor, despre dragoste

Dintr-o astfel de inima curg foarte multe lacrimi, care curata si ngrasa pe cel ce s-a mbogatit cu ele, dar nu-l seaca si nu-l
usuca. Lucrul din urma vine din frica lui Dumnezeu, iar cel dinti din dragostea dumnezeiasca, din dorul si dragostea
puternica si nestapnita fata de Iisus Hristos cel pomenit. Caci, fiind cuprinsa de entuziasm, inima striga: Fermecatu-m-ai
cu dorul Tau, Hristoase, si m-ai schimbat cu dragostea Ta dumnezeiasca si: ntreg esti, Mntuitorule, dulceata si ntreg,
dorirea mea; ntreg, Cel de care nu ma satur, ntreg esti frumusete negraita. Dar striga si Pavel, vestitorul lui Hristos:
Dragostea lui Dumnezeu ne strnge pe noi. (II Corinteni 5, 14)
Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Oare necazul, sau strmtorarea, prigoana sau golatatea,
primejdia sau sabia? (Romani 8, 35)
Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici ncepatoriile, nici stapniile, nici puterile, nici
cele de acum, nici cele viitoare, nici naltimea , nici adncimea, nici vreo alta zidire nu ne va putea desparti pe
noi de dragostea lui Dumnezeu cea ntru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 8, 38-39)

Sa nu cautam cele peste masura

Bine este sa se nvredniceasca cineva de acestea si de toate cele de dupa ele. Dar despre acestea nu e timpul potrivit sa
vorbim acum, caci se spune: nu cauta nainte de timp cele ce sunt ale unui anumit timp si binele nu e bine, cnd nu se
face bine. Iar dupa Sfntul Marcu: Nu este de folos sa cunoastem nainte de lucrarea celor dinti, cele de pe urma , caci
cunostinta ngmfa, pentru lipsa faptelor; iar iubirea zideste, pentru ca toate le rabda (I Corinteni 8,1). Dar ca sa se
nvredniceasca de ele, omul trebuie sa se srguiasca si sa se nevoiasca mereu, sa tina tot timpul pomenirea Domnului Iisus
Hristos n adncul inimii lui si sa nu o lase afara la suprafata. Despre acest lucru spune fericitul Marcu: De nu se va
deschide prin nadejdea deobste si ntelegatoare, ncaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii noastre, nu
vom putea cunoaste sigur pe Cel ce locuieste n ea si nu putem sti de s-au primit jertfele noastre de gnduri sau nu.

Despre rvna cea fierbinte, despre aratarea dumnezeiasca si luminarea cea din
ipostas a harului
Facnd cineva asa, va scapa usor nu numai de faptele rele, ci si de gndurile patimase si de nalucirile necuvenite, precum s-a
scris: Umblati n Duh si pofta trupului nu o veti mplini (Galateni 5, 16). Mai mult, acesta va iesi din tot gndul si din
toata nalucirea (nchipuirea), arznd si alungnd, prin rvna lui fierbinte pentru virtute, toata reaua faptuire ce se lucra mai
nainte n sine prin simturile si prin mintea sa, mpreuna cu dracii care o sustineau si ntipareau n el rautatea.
Spune Sfntul Isaac: nfricosat este dracilor si iubit de Dumnezeu si de ngerii Lui cel ce dezradacineaza cu
rvna fierbinte maracinii ce odraslesc din lucrarea vrajmasului n el.
El va ajunge la treapta naintata de a avea n sine ncredintarea (simtirea sigura si deplina) iubirii lui Dumnezeu fata de el si a
aratarii si salasluirii luminarii ipostasiate si preadumnezeiesti a harului. Iar daca voiesti, poti sa spui ca prin aceasta el revine
n chip stralucitor la nobletea si la nvierea duhovniceasca lucrata n noi de sus, prin harul Botezului.

Acesta este Ierusalimul si mparatia lui Dumnezeu, ascunsa n noi, dupa cuvntul Domnului, acest loc este
norul slavei lui Dumnezeu, n care nu vor intra dect singuri cei curati cu inima, ca sa vada fata Stapnului lor
(Matei 5, 8). Numai sa nu caute acela nsasi aratarea lui Dumnezeu, ca sa nu primeasca pe cel ce este de fapt
ntuneric dar se preface n lumina. (Isaac Sirul)
Dar cnd mintea lui, fara sa caute, vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o nlature. Caci: Este o lucrare a harului
necunoscuta pruncului, si este alta, a rautatii, care se aseamana adevarului. Dar bine este sa nu primeasca acestea, de teama
nselaciunii, dar nici sa le anatemizeze, gndindu-se cu teama ca ar putea fi adevarate; ci totdeauna sa alerge la Dumnezeu cu
nadejde, caci El recunoaste folosul amndurora. Dar sa fie ntrebat cel ce are har si puterea de la Dumnezeu sa nvete si sa
deosebeasca. (Marcu Ascetul)

Despre luminarea adevarata si despre cea mincinoasa lumina dumnezeiasca

si cea diavoleasca.
Parintii ne arata n unele din scrierile lor semnele luminarii neamagitoare si a celei mincinoase. Asa a facut si de trei ori
fericitul Pavel din Latro, spunnd ucenicului sau acestea:
Lumina puterii vrajmase este n chipul focului si scoate fum, si-i asemenea focului supus simturilor; cnd
nsa o vede sufletul cumpatat si curatit, e dezgustat si scrbit de ea. Iar lumina buna a Celui bun este foarte
placuta si curata si cnd se arata sfinteste si umple sufletul de bucurie si de seninatate facndu-l blnd si de
oameni iubitor. (Pavel din Latro)

Despre nchipuiri cuviincioase si necuviincioase

nchipuirile necuviincioase se opun foarte mult rugaciunii curate a inimii si lucrarii unitare si nenselatoare a mintii. De
aceea dumnezeiestii Parinti vorbesc de multe ori de ea socotind-o asemenea miticului Dedal cu mai multe chipuri si capete
asemanatoare hidrei si ca pe un pod al demonilor. Caci blestematii ucigasi, strabatnd si trecnd prin ea, intra n comunicare
cu sufletul amestecndu-se cu el si facndu-l astfel un stup de viespi si o pestera de gnduri sterpe si patimase. O astfel de
nchipuire trebuie respinsa cu totul.

n manuscrisele vechi romnesti cuvntul grec fantazie se traducea ntotdeauna

cu nalucire. Noi azi deosebim ntre nalucire si nchipuire, prima avnd mai mult
sens de halucinatie bolnava.. dar deosebirea dintre aceste doua ntelesuri nu e
totdeauna deplina. n orice caz, prin nchipuirea pe care o resping autorii nostri
nu se ntelege o simpla idee sau o intuitie noua, ci imaginea unei situatii
concrete. Ele pot fi rele cnd au n ele ceva ispititor, dar nu totdeauna sunt rele
caci nu totdeauna au ceva negativ n ele. n general, cel ce vrea sa se concentreze
n rugaciune, trebuie sa se fereasca cu totul de orice nchipuiri caci ele atrag
sufletul la suprafata si-l fac sa treaca de la o nchipuire la alta. ele sunt socotite
de autorii nostri ca punti ale diavolului, prin care el nsusi intra n suflet si-l face
pe acesta sa iasa din concentrarea n gndirea simpla a lui Dumnezeu cel
nempartit si nehotarnicit. Daca gndirea presupune totdeauna un subiect care
gndeste, asa si gndirea al carei subiect nu parem sa fim noi nsine, are ca
subiect mai adnc n noi, sau n legatura cu noi, un duh rau, sau un demon. El
vrea chiar prin nchipuirile parute bune sa ne rupa de la rugaciune, de aceea
trebuie respinse si ele n vremea rugaciunii. Dar autorii nostri fac cele ce
urmeaza o exceptie cu nchipuiri bune, pentru motivele pe care le nsira.
Cnd voiesti ca din pricina plnsului mpreunat cu zdrobirea inimii si de dragul patrunderii fapturilor sa compari
nchipuirea necuviincioasa cu cea dupa Dumnezeu, opune-le pe acestea ca prin cea din urma sa o alungi pe cea dinti.
Lovind-o astfel, vei dobndi biruinta alungnd-o cu putere pe cea nerusinata si lasa, si nu numai ca nu-ti va fi pricina de
paguba, ci ti va fi mai degraba de cstig, ca unul care ti-ai condus cele ce te privesc cu judecata, fara greseala, ca unul
care ai nimicit nchipuirea necuviincioasa prin cea cuviincioasa si ai ranit de moarte pe vrajmasi cu propriile lor arme, ca
odinioara dumnezeiescul David pe Goliat.

Este o remarcabila demonstrare a valorii nchipuirii bune pentru nimicirea celor

rele, pentru cei ce nu au ajuns la treapta rugaciunii nencetate (de un singur
gnd). De acestea se folosesc nsa si cei desavrsiti pentru a comunica
experientele lor fara chip celor nedesavrsiti, ba chiar Proorocii se folosesc de
ele pentru a mpartasi revelatiile lor altora. De aceea revelatia se foloseste si de
imagini si Sfnta Scriptura si cultul sunt pline de imagini.

Nu numai nchipuirea necuviincioasa, ci si cea cuviincioasa e respinsa de

sfinti n rugaciunea curata si n lucrarea simpla si unitara a mintii.
Dar aceasta este o lupta a celor ce sunt nca prunci, sau ncepatori, caci cei ce au naintat cu timpul, resping si alunga n
ntregime nchipuirea necuviincioasa mpreuna cu cea cuviincioasa, prefacnd-o si topind-o n cenusa, ca ceara ce se topeste
de fata focului (Psalmi 67, 2), prin rugaciunea curata si prin golirea si dezbracarea mintii de toate chipurile, datorita predarii
ei n stare simpla lui Dumnezeu, sau, daca voiesti, datorita primirii Lui si unirii simple si fara chip cu El.
Tot gndul este nchipuirea n minte a unui lucru oarecare supus simturilor pentru ca asirianul (diavolul),
fiind el nsusi minte, nu ne poate nsela altfel dect folosindu-se de lucrurile sensibile si obisnuite noua.
(Isihie Sinaitul)

Este cu neputinta ca mintea sa gndeasca la un lucru supus simturilor, fara sa

aiba un oarecare chip al lui. Dar Dumnezeu este mai presus de orice chip, deci de
facultatea care aduna n sine chipurile lucrurilor, sau produce altele dupa
asemanarea lor (facultatea imaginativa).
Asirianul care asediaza sufletul nostru, desi este minte, nu poate patrunde n
sufletul nostru dect prin chipurile lucrurilor sensibile, attnd simturile noastre
spre placerea alipirii de ele. Simbolul este luat de la mpresurarea Ierusalimului
de catre asirieni n vremea regelui Ezechia.
Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (imaginatie) vreunor lucruri supuse simturilor, lumina
fericita a dumnezeirii i va straluci atunci cnd se va odihni de toate si va parasi orice forma ce-i vine din
acestea. Caci stralucirea aceleia se arata mintii curate cnd se va goli de toate gndurile. (Diadoh al Foticeii)
Precum Domnul nu locuieste n temple facute de mna (Fapte 7, 48), tot asa nici n forme si plasmuiri
gndite. Acestea au fost asezate ca niste ziduri n jurul sufletului ntinat, care nu poate sa priveasca n chip
curat spre adevar, ci este nca sub stapnirea oglinzii si ghiciturii (I Corinteni 13, 12). (Vasile cel Mare)

Sufletul ntinat, ca suflet tintuit cu o oarecare placere de chipurile lucrurilor, n-a

ajuns nca la transparenta lui fireasca pentru Dumnezeu, Spiritul total nematerial.
ntre el si Dumnezeu stau nca lucrurile ca oglinzi si ghicituri, sau asemanari
aproximative; nu s-a descoperit nca pe sine nsusi ca o oglinda deplin stravezie
si deci deplin adecvata pentru Dumnezeu, adica nu si-a descoperit nca deplin
spiritualitatea lui curata. Nu si-a descoperit nca indefinitul lui, n care se simte
infinitul dumnezeirii.
Iar dumnezeiescul Evagrie spune: Dumnezeu se zice ca locuieste acolo unde este cunoscut, de aceea
mintea curata se numeste si tron al lui Dumnezeu. Drept aceea, Dumnezeu nu-si va arata ntelesul n
ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste
chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste chipuri. De aceea, cel ce se roaga trebuie sa se
desparta cu totul de ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri. Si astfel se va ntipari mintea
vaznd (contemplnd) o minte si astfel vaznd ratiunea ei. De aici aflam ca cunostinta duhovniceasca desface
mintea de ntelesurile care se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri
(de forma), se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri, se nfatiseaza
astfel lui Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Mintea primeste de la orice gnd o forma marginita, conform gndului respectiv.

Este o idee din filosofia greaca veche. Deci ca sa aiba simtirea lui Dumnezeu Cel
nemarginit, mintea trebuie sa se elibereze ea nsasi de marginirea ce i-o dau
chipurile lucrurilor marginite. Numai asa se poate nfatisa lui Dumnezeu
disponibila pentru ca El sa se ntipareasca n ea. Sfntul Grigorie de Nisa a numit
orice nteles idol, ntruct prin caracterul lui marginit nu da lui Dumnezeu

putinta sa se ntipareasca n minte cu nemarginirea Lui. A vedea nsa o minte

nseamna a vedea un subiect nehotarnicit, deosebit de orice nteles, care e
ntotdeauna marginit. Altceva este minte, subiectul, si altceva este o idee
definita a mintii ca subiect. Cunoasterea duhovniceasca este cunoasterea care
intra n legatura cu Dumnezeu ca Persoana n mod direct prin Duhul Lui.
Dumnezeu se ntipareste si El n minte, dar nu prin ntelesuri marginite, nu prin
idei, sau ratiuni, ci ca prezenta infinita. El imprima mintii simtirea adncimii si
iubirii Lui nemarginite.
Sfntul Maxim spune n scoliile la Marele Dionisie: Altceva este nchipuirea si altceva ntelegerea, sau
ntelesul. Caci din alte puteri se ivesc acestea si se deosebesc prin calitatea miscarii. ntelegerea este lucrare si
facere; nchipuirea este patimire si imaginare ce vesteste vreun lucru supus simturilor.

n lucrare mintea este libera; n nchipuire suporta ceva n mod neliber, prin
simturi.
Simturile primesc lucrurile ntr-o forma amestecata, iar mintea percepe lucrurile ntr-alt mod si nu ca
simturile. De latura trupeasca sau duhovniceasca tine, precum am spus nainte, miscarea patimitoare si
formatoare.

Este o miscare n care nimic nu este activ, caci simturile percep lumea de afara
fara efort. Lumea aceasta, dnd un continut simturilor, le da si o forma. Dar si
simturile dau lumii o forma, deocamdata nu prea definita.
De suflet si de minte tine lucrarea deosebitoare si cea de percepere, sau de ntelegere. Acestei lucrari de
percepere i este supusa si imaginatia (lucrarea nchipuirii).

Imaginatia sau lucrarea formatoare de chipuri, a ntelegerii este altfel dect

lucrarea simturilor, pentru ca prin ea fiecare lucru si ntipareste n mod distinct
chipul lui n minte, pe cnd n simturi lucrurile se ntiparesc nca n mod
oarecum amestecat.
La rndul ei, lucrarea imaginatiei are trei submpartiri:
1.

Cea care da perceptiilor icoane corespunzatoare lucrurilor percepute prin simturi;

2.

Cea care da celor ce ramn de pe urma perceptiilor chipuri ce nu se reazema pe icoanele ce se

bazeaza pe ceva real. Aceasta este numita imaginatie n nteles propriu;

3.

Cea prin care ia forma toata placerea fata de ceea ce pare bun, sau tristetea fata de ceea ce pare rau;

nti are loc formarea n minte a chipurilor lucrurilor percepute n momentul

respectiv, apoi imaginarea lor aproximativa sau asemanatoare ulterioara. Dar
orice chip al lucrurilor prezente, sau trecute, sau imaginate produce o placere,
sau o ntristare, deci nu are un caracter pur teoretic, ci unul afectiv, pentru ca
trezeste o atractie sau o repulsie fata de lucrurile sesizate sau imaginate.
Deci nu numai chipurile ca atare scot mintea din concentrarea ei n
rugaciune, ci si afectiunile de placere sau de ntristare provocate de ele.
Prin aceste afectiuni sufletul se alipeste, sau se preocupa n orice caz
ntr-un grad si un mare, si mai total de lucrurile create, angajndu-si
puterile n ele si nemaidndu-le putinta sa se odihneasca n Dumnezeu.
Deci nici o nchipuire nu se ndreapta, precum s-a zis, spre Dumnezeu, caci El este n mod simplu mai presus
de orice nteles.
Spune Marele Vasile: Mintea care nu se mprastie spre cele din afara, nici nu se revarsa prin simturi spre
lume, se urca iarasi spre ea, iar prin ea nsasi urca la ntelegerea lui Dumnezeu. Iar nconjurata de lumina
frumusetii aceleia, uita si de firea nsasi. (Vasile cel Mare)
Acestea stiindu-le, deci, si tu, srguieste-te tot timpul sa te rogi, cu ajutorul lui Dumnezeu, n ntregime, liber de nchipuiri,
liber de ntipariri, cu mintea ntreaga curata si cu suflet curat, caci spune si Sfntul Maxim:
Mintea curata este aceea care s-a despartit de nestiinta si e luminata de lumina dumnezeiasca.

Ideea ca nestiinta este si ea o necuratie, de care mintea trebuie sa scape, o

ntlnim nainte de Maxim Marturisitorul la Dionisie Areopagitul, dupa care
ngerii se curata n tot urcusul lor de alte si alte grade de nestiinta, adica ajung la
alta sesizare a nemarginirii lui Dumnezeu si a dragostei de El, care e mai mica

pna ce intuiesc mai putin deplin nehotarnicia lui Dumnezeu. La fel, la Dionisie,
dupa fiecare treapta de purificare de nestiinta, urmeaza, n urcusul ngerilor, o
alta treapta de iluminare. sensul de necuratie a nestiintei arata ca ea este o
nedeplina patrundere a lor de catre Dumnezeu, o nedeplina transparenta pentru
El; o nedeplina ridicare peste planurile marginite ale creatiunii.
Sufletul curat este acela care s-a eliberat de patimi si se bucura nencetat de iubirea dumnezeiasca.

Daca mintea trebuie sa se elibereze de nestiinta si se umple de lumina, sufletul

trebuie sa se elibereze de patimi si sa se umple de pasiunea (patimire, dar si
ndragire) iubirii dumnezeiesti. Mintea e organ al vederii, al cunoasterii, sufletul
este un organ al atasarii vii, necurate (patimi), sau curate (iubire) de altceva.
Inima curata este aceea care si-a nfatisat amintirea sa lui Dumnezeu cu totul fara chip si forma si gata sa se
lase nscrisa numai de ntiparirile Lui, prin care obisnuieste sa se faca El aratat.

Daca mintea cunoaste pe Dumnezeu prin transparenta ei strabatura de lumina

dumnezeiasca, iar sufletul este aprins de focul dragostei de Dumnezeu, inima se
ataseaza lui Dumnezeu, umplndu-si amintirea numai de El, prin pomenirea
nencetata. Prin aceasta se nscriu n ea trasaturile lui Dumnezeu: infinitatea,
vesnicia, bunatatea. Prin ea se arata numai Dumnezeu fata de toti.
Urmnd acestora trebuie sa se mai adauge urmatoarele:
Despre mintea desavrsita: Minte desavrsita este aceea, care prin credinta adevarata a cunoscut pe cel mai
presus de cunoastere si a privit cele generale ale fapturilor si a primit de la Dumnezeu cunostinta
cuprinzatoare a Proniei si a Judecatii; se ntelege atta ct poate un om.

Nu e vorba de o cunoastere teoretica a universaliilor n sensul rational, scolastic,

ci de o intuire a Providentei lui Dumnezeu care le sustine si le conduce pe toate
si a Judecatii Lui, care le conduce pe toate, adeseori supunndu-le unor pedepse,
greutati, ca sa biruiasca n ele pacatele prin pocainta si eforturi deosebite si astfel
sa le ntareasca n dragostea de Dumnezeu si de bunatatea Lui. Un astfel de
suflet cunoaste caile lui Dumnezeu care multora par nentelese. Pentru aceasta
trebuie ca mintea sa fi dobndit o ntelegere prin experienta.
Despre sufletul desavrsit: Suflet desavrsit este acela, a carui putere pasionala nclina n ntregime spre
Dumnezeu.

Sufletul vazut iarasi ca latura dinamica si afectuoasa a fiintei umane. Nu poate fi

desavrsit sufletul care nu simte ntreg dragostea lui Dumnezeu si nu simte ntreg
dragostea lui Dumnezeu si nu se simte patruns ntreg de ea. ndreptarea pasiunii
lui n chip absolut spre obiecte neabsolute, i aduce dezamagiri continui.
Despre inima desavrsita: Inima desavrsita se numeste, poate, aceea care nu mai are nici o miscare naturala
de nici un fel spre nimic si n care, venind Dumnezeu, si nscrie, pentru simplitatea ei desavrsita, ca ntr-o
tablita bine netezita, legile Lui.
Iarasi despre mintea curata: Numai Sfntul Duh poate curata mintea , dupa Sfntul Diadoh. De asemenea
numai Duhul Sfnt poate face mintea statornica , dupa Sfntul Ioan Scararul. Iar Sfntul Nil zice: Daca
ar voi cineva sa vada starea mintii, sa se goleasca pe sine de toate ntelesurile si atunci o va vedea
asemanatoare safirului sau culorii ceresti. Si iarasi. Starea mintii este naltime inteligibila (gndita),
asemanatoare culorii ceresti, peste care, n vremea rugaciunii, se arata lumina Sfintei Treimi. Iar Sfntul Isaac
zice: Cnd mintea se dezbraca de omul cel vechi si se mbraca n cel nou al harului (Coloseni 3, 9), va vedea
curatia sa asemanatoare culorii ceresti; ea a fost numita de batrnii fiilor lui Israel loc al lui Dumnezeu, cnd
El s-a aratat lor n munte (Iesirea 24, 10).

Despre ntipariri si despre diferite vederi

Maxim Marturisitorul: Fntna lui Iacov este Scriptura, apa este cunostinta din Scriptura, adncul este ntelegerea greu de
patruns a tainelor Scripturii. Scoaterea apei cu galeata este aflarea cuvntului lui Dumnezeu prin nvatarea literelor. Aceasta
galeata, nu o avea Domnul (Ioan 4, 6, 11), caci fiind nsusi Cuvntul, nu dadea credinciosilor cunostinta cea din nvatatura si
studiu, ci daruia celor vrednici ntelepciunea cea vesnica si nencetata din harul cel vesnic. Pentru ca, galeata ridica

nvatatura, lund o foarte mica parte si lasnd ntregul necuprins de nici un cuvnt. Iar cunostinta prin har are ntreaga
ntelepciune cta e cu putinta oamenilor, fara studiu, odraslind, n chip felurit dupa trebuintele lor.

Pe cnd cunostinta prin studiu ia dintr-un ntreg cnd o parte, cnd alta si
niciodata nu intuieste taina specifica a ntregului si nici chiar partile nu le
cunoaste n legatura lor vie, intuitia care e un dar al harului, surprinde ntregul n
taina lui specifica, pe care nu o pot reda niciodata cuvintele, orict de multe s-ar
folosi.
Diadoh al Foticeii: Mintea noastra e de multe ori greu de tinut n rugaciune din cauza marii ngustimi si strmtorari a
lucrarii rugaciunii. Dar cuvntarii de Dumnezeu (teologiei) ea se preda cu bucurie, din pricina largimii si libertatii
contemplarilor dumnezeiesti desprinse de experienta.

De aceea, teologia rationalist-scolastica prefera speculatia rugaciunii. Teologia

aceasta este varietate si nestatornicie n gndire; miscare aleatorie si arbitrara.
Rugaciunea este staruirea catre fata lui Dumnezeu, si numai cel ce are putere sa
se adnceasca n experienta infinitatii Lui se simte mereu proaspat si neplictisit.
Deci, ca sa nu-i dam drumul sa spuna multe si sa nu-i ngaduim sa zboare cu bucurie peste masura, sa o ocupam ct se poate
de mult cu rugaciunea, cu cntarea si cu citirea Sfintelor Scripturi, netrecnd cu vederea nici tlcuirea barbatilor nvatati n
ale cuvintelor. Facnd aceasta, nu o vom lasa sa amestece cuvintele ei cu cuvintele harului, nici nu-i vom ngadui sa fie
furata de slava desarta, ca una ce s-ar umple de bucurie de multa vorbarie, ci o vom pazi n vremea vederii (contemplarii) n
afara de orice nchipuire si-i vom face prin aceasta aproape toate cugetarile nsotite de lacrimi.

Teologia rationalist-scolastica e teoria omului care se considera autonom,

rugaciunea este trairea micimii si pacatoseniei sale n fata lui Dumnezeu. De
aceea ea nu este teoretica, ci existentiala. Asa e teologia de tip patristic, care se
bazeaza pe experienta lui Dumnezeu n rugaciune.
Caci odihnindu-se n timpurile de linistire si ndulcindu-se mai ales de dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de
neajunsurile mai sus pomenite, ci se va nnoi tot mai mult ca sa se predea cu agerime si fara osteneala vederilor
(contemplatiilor) dumnezeiesti, naintnd totodata n cunostinta deosebirii (discernamntului) cu multa smerenie. Dar trebuie
sa stim ca este si o rugaciune mai presus de toata largimea. Aceasta e, nsa, proprie numai acelora care s-au umplut ntru
toata simtirea si ncredintarea de sfntul har. (Diadoh al Foticeii)
Ai auzit? Exista, zice, o rugaciune mai presus de orice largime, care e proprie numai acelora care s-au umplut ntru toata
simtirea si ncredintarea, adica nauntru inimii, n chip mai presus de fire, de iluminarea atotdumnezeiasca ce iradiaza din
ipostas. Pe aceasta o numeste si Sfntul Isaac amintire nepecetluita, sau fara de forma, fara chip si simpla, iar altii dintre
Sfintii Parinti o numesc altfel.
Dar, precum s-a aratat, nchipuirile vin numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea
spre nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, imaginatia si simtirea, asa
precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul

trupului, pe cnd ntelegerea este cunoasterea legaturilor dintre aspectele
lucrurilor privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor.
E de remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului
trupului, caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa
mintea vine n atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. E asa zisa simtire
ntelegatoare, sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este, imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si plasmuieste gnduri. De aceea, cei ce
voiesc sa-si crmuiasca si sa-si largeasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime
spre Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata; iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le
foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa

asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la
Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste

despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui

Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, anumita ntiparire a
lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea
imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de sine
statator (adica nu e o putere sau o calitate a unei substante, de aceea el este baza ipostasului uman; el e baza tuturor puterilor
si calitatilor omului si chiar baza trupului). iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu
trupul, ntelegnd si rationnd prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n chip
natural. Caci cele ce-i apartin prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si
subzista. Deci sufletul, existnd si subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege,
rationeaza si cunoaste pururea, att de sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo
cauza care sa poata desparti sufletul de cele ce-i apartin lui n chip natural, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul)
Precum s-a aratat, nchipuirile vin nu numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea spre
nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, parerea, imaginatia si simtirea, asa
precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul, gustul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul

trupului, pe cnd ntelegerea e cunoasterea legaturilor dintre aspectele lucrurilor
privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor. E de
remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului trupului,
caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa mintea vine n
atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. Este asa zisa simtire ntelegatoare,
sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si face nchipuiri. De aceea, cei ce voiesc
sa-si crmuiasca si sa-si lamureasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime spre
Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata, iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le
foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa

asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la
Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste
despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui
Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, o anumita ntiparire a
lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea
imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Trebuie sa cercetam, deci , ce ne spun Parintii despre acestea si sa retinem ceea ce se cuvine.

Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este, prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de
sine statator. Iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu trupul, ntelegnd si rationnd
prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n mod natural. Caci cele ce-i apartin
prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si subzista. Deci, sufletul existnd si
subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege, rationeaza si cunoaste pururi, att
pe sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo cauza care sa-i poata desparti sufletul
de cele ce-i apartin lui n chip natural si nu pentru trup, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul)

Sufletul este de sine statator , adica nu este o putere sau o calitate a unei
substante. De aceea este baza ipostasului uman; el este baza tuturor puterilor si
calitatilor omului si chiar baza trupului.
Deci, deoarece cunoastem si simtim, dupa cum am fost nvatati de sfinti, ca mintea si ntelegerea se misca si lucreaza si n
veacul de acum si n cel viitor n jurul lui Dumnezeu, iar pe celelalte puteri le cunoastem ca proprii sufletului numai n
veacul de fata, trebuie ca sufletul, ca un crmaci iscusit si ca unul ce are n chip natural stapnirea peste acestea, sa vrea sa le
tina pe acestea n lucrare nu numai n timpul de fata, ci sa se srguiasca sa ntinda si n viitor mai ales mintea si ntelegerea n
ntregime spre Dumnezeu si, de aceea, cu El sa le uneasca si n vremea rugaciunii curate si a lucrarii ntelegatoare, unitare si
simple. Iar de nchipuire si de celelalte puteri sa desfaca mintea cu totul.

Din faptul ca sufletul va avea mintea si ntelegerea active si n viata viitoare,

deoarece ele sunt ndreptate n esenta spre Dumnezeu, ca spre ultima realitate pe
care vrea s-o nteleaga n scopul ntelegerii tuturor, autorii scrierii deduc ca si n
rugaciunea din veacul de acum care e ndreptata spre Dumnezeu, sufletul trebuie
sa tina active mai ales mintea si ntelegerea, iar de imaginatie, care lucreaza cu
chipurile lumii vazute si tin sufletul legat de acesta, mintea trebuie sa se
desparta.
Nil Ascetul: Starea de rugaciune este o deprindere nepatimasa, care rapeste, prin dragostea cea mai nfocata, spre naltimea
gndita mintea iubitoare de ntelepciune si duhovniceasca. (Nil Ascetul)
Lucrnd astfel, sufletul si va pazi vrednicia cuvenita lui si cinstita. La fel trebuie si mintea nsasi sa se pastreze si sa se
pazeasca pe sine nepartasa si despartita de nchipuire, ca una ce e fiinta nempartita, simpla, de sine statatoare, curata si
luminoasa.

nchipuirile, sau produsele imaginatiei si n general orice fel de chipuri, mpart

mintea, sau atentia ei si o fac sa treaca dintr-o stare n alta, mai mult, aceste
chipuri nu numai o mpart si o marginesc, ci o si coboara de la starea luminoasa
nehotarnicita n care se afla prin fire, umbrind-o sau ntunecnd-o dupa
sentimentele ce i le inspira chipurile.
Caci ea are de la sine o putere naturala spre aceasta si ca sa se ntoarca, sa se adune si sa se miste spre sine, neretinuta de
nimic altceva. Aceasta este starea mintii, care vine din harul dumnezeiesc.

Mintea nu e retinuta n ntoarcerea ei spre sine, cnd n sine cauta si ntlneste pe

Dumnezeu, care e deasupra tuturor, si care le cuprinde virtual pe toate. Daca n-ar
ntlni n sine nimic altceva dect pe sine, fie spre cele din lume, fie spre
Dumnezeu, Cel transcendent. Spre Dumnezeu o atrage ca un magnet harul Lui,
sau e fluviul Lui de iubire. Deci mintea e ajutata de har chiar n ntoarcerea ei
spre sine.
Zice despre asta Scararul: A fixa mintea e propriu numai Sfntului Duh.

Numai Duhul poate opri mintea din ratacirile ei, caci El este Dumnezeu Cel ce
vine n suflet cu o putere covrsitoare si deschide mintii orizontul lui Dumnezeu
Cel nesfrsit.
Desi, ca putere a sufletului, mintea e miscata si stapnita oarecum de acesta, dar ea este si se numeste si ochiul sufletului si
are o anumita putere naturala proprie, simpla si neatrnata.

Mintea este o putere a sufletului, dar fiind ochiul sufletului, ea e pe de o parte

miscata de suflet, pe de alta nu se poate sa nu se miste, adica sa nu se afle n
exercitiu actului de vedere.
De aceea, si cnd se simte stnd dupa fire n atrnare de suflet si de puterile lui, este mintea n potenta. De aici vine si
numirea de om sufletesc (I Corinteni 2, 14).

Chiar cnd mintea este atasata numai de simturile legate de lume si nu le umple
pe acestea de dragostea de Dumnezeu, ea ramne totusi minte, dar ca una ce e
coplesita de simturile psihice legate de trup, nu e actualizata ca minte. De aceea
un astfel de om se numeste om sufletesc.
Dar cnd si reia vrednicia sa naturala, simpla si esentiala, stralucirea nempartita si neatrnata si stapnirea de sine, sau se
elibereaza de alipirile si miscarile trupesti si sufletesti naturale, nvrednicindu-se ca din minte n potenta sa devina minte n
lucrare, sau nainteaza la starea de om mai presus de fire si duhovnicesc, atunci se ntoarce statornic la sine n chip neabatut
si prin sine urca neretinuta de nici o legatura, n ntregime si desavrsit la ntelegerea lui Dumnezeu cea fara forma si fara
chip si simpla.
Vasile cel Mare: Mintea nemprastiata spre cele din afara si nerevarsata prin simturi spre lume se ntoarce la sine, iar prin
sine urca la ntelegerea lui Dumnezeu, si nconjurata si inundata de frumusetea luminii Acestuia, uita si de sine nsasi.

Pe de o parte aceasta stare de minte n lucrare este starea naturala a ei, pe de

alta ea este mai presus de fire. Este o balansare pe care o aflam mereu la Sfintii

Parinti. Ea e o stare mai presus de fire, ntruct nfaptuirea ei se mplineste

numai prin intrarea n ambianta simplitatii nesfrsite a lui Dumnezeu, care
reda si mintii simplitatea ei, deschisa nesfrsirii dumnezeiesti, fiind umpluta
de aceasta. ntruct fiinta ei simpla se actualizeaza functional n ntlnirea
cu Dumnezeu cel mai presus de fire, starea aceasta a mintii este pe de o
parte naturala, pe de alta mai presus de fire. La fel, miscarile trupesti si
sufletesti, cnd covrsesc mintea sunt functional naturale, dar pe de alta
parte ele si regasesc fiinta lor adevarata, sau naturala, cnd sunt covrsite de
minte si prin minte de energiile dumnezeiesti. Caci de-abia atunci si descopera
rostul pentru care au fost facute, de medii de iradiere a Duhului dumnezeiesc.
Toata gndirea aceasta despre minte este tributara filosofiei grecesti, dar ea
devine crestina cnd mintea unificata, simpla, e nteleasa ca subiect indefinit si
unitar, deschis Subiectului dumnezeiesc unitar si infinit.
Astfel, mintea si redobndeste si-si pastreaza starea sa cea dupa chipul si dupa asemanarea, ca una ce e minte si prin
sine se uneste si intra n convietuire, n chip ntelegator cu Dumnezeu. Iar aceasta e lucrarea, sau miscarea n cerc, adica
suirea din nou a mintii la ea si prin ea cu Dumnezeu, cu miscare care singura este cu adevarat neratacitoare si fara greseala,
ca una ce e libera de orice relatie. Este o unire nemijlocita si mai presus de ntelegere si o vedere mai presus de vedere.

Miscarea centrifuga ascendenta a mintii spre ea nsasi si spre Dumnezeu, n

acelasi timp, realizeaza unirea ei tot mai strnsa cu ea si cu Dumnezeu, avnd ca
model acelasi tip de miscare a treptelor ngeresti n jurul lui Dumnezeu, descris
de Dionisie Areopagitul. Cel ce se ntoarce spre sine, se ntoarce spre Dumnezeu
si viceversa. n nesfrsirea acestei miscari circular-ascendente a mintii n jurul ei
si a lui Dumnezeu si n unirea tot mai strnsa cu ea nsasi si cu Dumnezeu, se
arata din nou ca mintea este facuta dupa chipul lui Dumnezeu, avnd n unirea
ei cu Dumnezeu o lucrare nesfrsita pe care niciodata nu ispraveste sa o
nteleaga, ntruct niciodata nu termina sa se uneasca si mai mult cu sine nsasi si
cu Dumnezeu. Omul si ramne etern un abis apofatic, pentru ca se afunda si se
mbogateste fara sfrsit n abisul apofatic al lui Dumnezeu. Dar acesta este un
abis magnetic, care atrage mintea la o nentelegere mereu mai sporita. Dar
ntelegnd si vaznd caracterul nesfrsit al acestui mister, ntelegerea ei este
totodata mai presus de ntelegere si vederea ei mai presus de vedere. Apoi nu
trebuie uitat ca mintea, adunndu-se tot mai adnc n sine, se aduna n mintea lui
Hristos, care desi e omeneasca, e a ipostasului dumnezeiesc, Cel ce gndeste tot
mai mult infinitul Sau dumnezeiesc prin ea.
Dionisie Areopagitul: Miscarea sufletului este n cerc, ea e intrarea n sine nsasi de la cele din afara si nfasurarea unitara a
puterilor lui ntelegatoare, ca ntr-un cerc oarecare, daruind sufletului neratacirea si ntorcndu-l de la cele multe din afara si
adunndu-l nti n el nsusi, apoi devenind unitar, unindu-l cu puterile lui unite n chip unitar. Si, asa ea conduce sufletul
spre Cel frumos si Acelasi fara nceput si fara sfrsit. Sufletul se misca n chip de spirala, ntruct e luminat de cunostintele
dumnezeiesti potrivit cu el nsusi, nu ntelegator si unitar, ci rational si n chip desfasurat si ca prin niste lucrari amestecate si
care trec de la unele la altele.

Miscarea sufletului este n spirala, caci suie mereu n jurul sau si a lui
Dumnezeu, neintuind dintr-o data toata esenta sa si a lui Dumnezeu, ci naintnd
n chip rational si desfasurat, dar si prin experienta tot mai sporita, n cunostinta
de sine si de Dumnezeu, prin ndreptarea spre realitatile create si prin ntoarcerea
de la aceasta spre sine si spre Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de sine ca
cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu ca Cel ce e Creatorul si sustinatorul lor.
Dar, are si o miscare n linie dreapta, cnd nu intra n sine si nu se misca ntr-o ntelegere unitara caci aceasta e, cum am
zis, miscarea n cerc ci, ndreptndu-se spre cele din jurul lui si de cele din afara, ca de niste simple simboluri felurite si
nmultite, urca spre vederi simple si unificate. (Dionisie Areopagitul)

Miscarea sufletului n linie dreapta se combina cu cea n cerc, facnd din ea.
Caci nti cunoaste pe cele din afara, ca de la ele sufletul sa se ntoarca spre sine ,
cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu, Creatorul lor, descoperit prin sine nsusi,
mbogatit prin cunoasterea lucrurilor. Toata aceasta cunoastere si unire poate fi
discursiva si intuitiva, sau prin experienta.
Maxim Marturisitorul: Mintea dobndind unirea nemijlocita cu Dumnezeu, si odihneste cu totul puterea naturala de a
ntelege si de a fi nteleasa. Iar cnd desface aceasta unire prin ntelegerea distinge cele de dupa Dumnezeu, taie unirea cea

mai presus de unire, prin care, pna ce este unita cu Dumnezeu, aflndu-se mai presus de fire si ajunsa la Dumnezeu prin
mpartasire, muta legea firii sale ca pe un munte nemiscat.

Atunci mintea intra ntr-o lucrare discursiva, n luarea n considerare a unor idei
partiale n mod succesiv; ea iese din unirea cu subiectul dumnezeiesc ca Unul si
nesfrsit. Atunci mintea se muta din miscarea de la un lucru la altul, care e
miscarea ei oarecum exclusiva, spre o miscare ntiparita ei de Dumnezeu mai
presus de fire.
E o foarte interesanta explicare a cuvntului Mntuitorului: De veti avea
credinta ct un graunte de mustar, veti spune muntelui acestuia, ridica-te si te
arunca n mare, si va fi voua.
Mintea curata prin unirea n jurul cauzei, a dobndit o relatie mai presus de fire, prin care, dnd odihna miscarii, si relatiei
ei naturale mult felurite fata de cele de dupa cauza, odata ajunsa la sfrsitul negrait, staruie n chip necunoscut numai n
tacerea preafericita mai presus de ntelegere, pe care nu o poate arata nicidecum cuvntul sau ntelegerea, ci numai
experienta prin mpartasire a celor ce s-au nvrednicit de trairea lor mai presus de ntelegere. Iar semnul bine cunoscut si
pentru toti vadit al acesteia, este nesimtirea si dezlipirea totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.

Aceasta adunare a mintii n sine si n Dumnezeu cel nesfrsit nu e o stare

teoretica, ci o stare plina de afectiune fata de Dumnezeu si o lipsa totala de
interes si de afectiune fata de cele ale lumii acesteia. Dumnezeu, ca izvorul
iubirii nesfrsite fata de om, provoaca n acesta o iubire fata de El, care
copleseste toate. E o stare de negrait si de aceea cel ce o experiaza, prefera sa
traiasca n tacere. Iar cnd ncepe sa o descrie, exulta n cuvinte ale poeziei
liturgice care ridica bunatatile traite peste orice marginire. E o stare mai presus
de cuvntul care exprima trecerea de la un nteles la altul, de la un lucru distinct
la altul. E contemplarea ntregului nesfrsit al subiectului, n special al
Subiectului dumnezeiesc.
Dar, daca mintea nu are conlucrarea sufletului spre aceasta, adica spre miscarea ei nencetata spre Dumnezeu, nu mplineste
si nu lucreaza de la sine lucrul sau propriu, sau revenirea la sine nsasi si urcusul neretinut de nimic spre ntelegerea lui
Dumnezeu.

ntelegerea lui Dumnezeu - ntelegere prin experienta, prin cercare. De altfel,

mintea fiind prin sine ntelegere, iar Dumnezeu, de asemenea, realitatea n care
totul e dat spre a fi tot mai mult nteles, sau ca o rezerva nesfrsita de
inteligibilitate, si n care deci nimic nu e prin fiinta ininteligibil, sau ntuneric
opus luminii (cum e de exemplu patima), ntre experienta si ntelegerea Lui de
catre minte exista o anumita coincidenta. Pe lnga aceea Dumnezeu nu este
numai o realitate care se lasa nteleasa, ci si una care ntelege ea nesfrsit mai
mult dect ntelege omul si ca atare sustine ntelegerea acestuia. Dar subiectul
ntelegator, fiind la baza a ceea ce ntelege el si a ceea ce lasa sa fie nteles, nu
poate fi nteles niciodata deplin. n mod special, n cazul raportului ntre minte si
Dumnezeu, ntelegerea Lui de catre minte nu e o ntelegere ca aceea pe care o
are mintea de la distanta si n care este multa nchipuire subiectiva, ntruct e
scapata de sub presiunea realitatii imediate a ceea ce se cugeta. Dar daca sufletul
nu ajuta mintea n aceasta miscare spre ntelegerea lui Dumnezeu, ci o trage n
jos, spre a sluji miscarilor lui spre lume si poftelor trupului, mintea nu poate
pune n lucrare tendinta ei proprie de a cunoaste prin ntelegere, sau prin
experienta curata pe Dumnezeu.
n acest caz, mintea, neputndu-si da rodul prin mpreuna lucrarea amndurora (minte si suflet), ci unindu-se cu nchipuirea
(imaginatia), cade ntr-o lucrare multifelurita si se departeaza de Dumnezeu.

n filosofia moderna, care consta ntr-o analiza a cuvintelor, imaginile sunt

socotite ca reprezentnd o neputinta de a surprinde si exprima realitatea, ca niste
generalizari simpliste, aflatoare mult sub realitate. Parintii stiau de mult aceasta,
cnd socoteau imaginile naluciri, sau cnd declarau ca ngerii n-au imaginatie,
pentru ca cunosc nemijlocit pe Dumnezeu, care e cu mult mai bogat dect orice
putere a imaginatiei de a-L nchipui.

Nil Ascetul: Lupta-te sa tii mintea n vremea rugaciunii surda si muta si asa vei putea sa te rogi. Fericita este mintea care n
vremea rugaciunii a dobndit o desavrsita lipsa de forma.

E bine sa fie tinuta surda la sunetele creaturilor si muta pentru exprimarea lui
Dumnezeu prin chipurile luate de la creaturilor marginite, pentru a se simti
intens n fata lui Dumnezeu si a se ruga cu adevarat. Forma da o marginire mintii
dupa ceea ce cunoaste. Mintea care ia o forma da si lui Dumnezeu o forma, dar
aceasta nu mai e Dumnezeu.
Sfntul Filotei: Rar se pot afla cei ce se linistesc cu cugetarea. Aceasta e propriu numai acelora care reusesc sa aiba, prin
aceasta, pururi, n ei bucuria si mngierea dumnezeiasca.

Bucuria si mngierea dumnezeiasca i face pe aceia sa nu umble cu mintea de la

un lucru la altul, care toate sunt inferioare.
Sfntul Vasile cel Mare: Rugaciunea curata este aceea care face limpede ntelegerea lui Dumnezeu n suflet. Iar aceasta
este salasluirea lui Dumnezeu, ceea ce nseamna a avea, prin pomenire, pe Dumnezeu nradacinat n tine. Lucrul acesta se
ntmpla cnd pomenirea nencetata a Lui nu e ntrerupta prin grijile pamntesti si mintea nu e tulburata. De patimi
neasteptate, ci iubitorul de Dumnezeu, ferindu-se de toate, se refugiaza n Dumnezeu si ramne adapostit n El.
Trebuie sa stim ca, dupa Sfntul Maxim, mintea nu poate sa se faca nepatimasa numai prin fapte, daca nu se face partasa de
multe si felurite vederi (contemplatii). Dar, dupa dumnezeiescul Nil, se ntmpla si aceea ca, chiar ajunsa nepatimasa, mintea
poate sa nu se roage cu adevarat, ci sa petreaca n felurime de gnduri si sa se afle departe de Dumnezeu. Caci zice cuviosul
despre aceasta stare:
Chiar daca mintea se afla deasupra vederii trupesti, nca n-a vazut desavrsit locul lui Dumnezeu caci se
poate afla n cunostinta ntelesurilor si sa se potriveasca cu felurimea ei.

Putem petrece chiar n cugetari despre Dumnezeu si sa nu fim n rugaciune. n

acest caz l facem pe Dumnezeu obiect al gndirii si nu traim intensitatea
prezentei Lui ca un Tu direct, caruia ne adresam, cerndu-i mila, sau adresndu-I
multumire si lauda. Prin aceasta nu vedem locul lui Dumnezeu, nu vedem locul
ocupat de El, sau relatia Lui nemijlocita cu noi. Oarecum Dumnezeu nu-i atunci
pentru noi nicaieri. Nu localizam n mod spiritual prezenta Lui n fata noastra.
Nu tot cel ce a dobndit nepatimirea, se si roaga cu adevarat, caci se poate afla n ntelesuri simple si poate fi
mprastiat n istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu.
Chiar cnd mintea zaboveste n ntelesurile simple ale lucrurilor, nca n-a atins si locul rugaciunii, caci poate
sa se afle n vederea lucrurilor si sa se ocupe cu ratiunile lor. Iar acestea, desi sunt ratiuni simple, ntruct
exprima vederi ale lucrurilor, se ntiparesc n minte si o duc departe de Dumnezeu. (Nil Ascetul)

Mintea poate fi ocupata si cu diferite ntelesuri curate ale lucrurilor. Ea este

ocupata atunci si de numele lucrurilor. Dar si aceasta preocupare o duce departe
de Dumnezeu, chiar daca ajunge sa se desparta de ratiunile sau de cuvintele
lucrurilor, ntelesurile lor patimase, adica a le vedea n chip simplu, sau
nepatimas. Devenita astfel nepatimasa, tot nu se afla nca numaidect n stare de
rugaciune si n-a ajuns la locul lui Dumnezeu. Dar cine n-a observat ca oamenii
patimasi, perversi, au legat n mod statornic n cele mai multe dintre cuvintele lor
ntelesuri patimase? Cuvintele au devenit pentru ei cu doua ntelesuri n sensul
rau al cuvntului. Prin aceasta au si limitat posibilitatile de descoperire a
nesfrsitelor ntelesuri cuprinse n cuvinte.

Zice si Scararul: Cei a caror minte a nvatat sa se roage cu adevarat, acestia se afla n chip propriu naintea
Domnului si graiesc naintea Lui, ca cei ce graiesc la urechea mparatului. (Ioan Scararul)

Rugaciunea e relatia directa ntre cel ce se roaga si Dumnezeu, ca ntre eu si Tu.

n ea e data apropierea maxima ntre om si Dumnezeu, ca ntre doua persoane
care se afla n convorbire. Cel ce se roaga l simte pe Dumnezeu ascultndu-i
cererea ca sa-i dea ceea ce i cere. Dar l simte pe Dumnezeu si cerndu-i la
rndul Lui anumite fapte, anumite atitudini, sau judecndu-l pentru anumite fapte
si atitudini necuvenite.

Din acestea si din cele asemenea, poti cunoaste n chip exact deosebirea celor doua stari si neasemanarea ce rezulta din
compararea lor, adica deosebirea dintre starea pe care o avem prin primire si cea pe care o avem prin lucrarea noastra. Rodul
celei dinti sunt cercetarile si multele si feluritele ntelegeri (explicari); lucrarea celei de a doua rugaciunea adevarata. Pe
lnga aceasta, vedem ca altceva este nepatimirea mintii si altceva rugaciunea adevarata. Cel ce are rugaciunea adevarata, a
dobndit, dupa Sfinti, numaidect si mintea patimasa. Dar cel ce are mintea nepatimasa, nu a putut dobndi numaidect si
rugaciunea adevarata.

Despre nchipuirile si ntiparirile mintii, despre semnele amagirii si ale

adevarului.
Cnd te linistesti si voiesti sa fii singur cu Dumnezeu singur, sa nu primesti niciodata orice ai vedea, fie ca e sensibil, fie ca e
inteligibil (cunoscut cu mintea), fie dinauntru, fie din afara, fie ca s-ar da drept chip al lui Hristos, fie al unui nger, fie figura
de sfnt, fie chip de lumina ce se naluceste n minte, ci rami nencrezator sa greoi n primirea acestei aratari, chiar daca este
buna, nainte de ntrebarea celor cercati. Caci aceasta e de cel mai mare folos si lucrul cel mai iubit si mai primit de
Dumnezeu.
ine-ti mintea pururi necolorata, fara cantitate.

Lucrurile colorate proiecteaza culori n minte, cele cu o forma, si proiecteaza

forma, cele cu calitati (dulci, moi) si proiecteaza calitatea, cele grele sau usoare,
greutatea sau usuratatea lor. Toate definesc mintea n functie de ele, sau o
marginesc, ne mai lasndu-i putinta sa sesizeze cu indefinitul ei infinitatea lui
Dumnezeu.
Fii cu luare aminte numai la cuvintele rugaciunii si le cerceteaza si le cugeta nauntru miscarii inimii, dupa Scararul care
zice:
nceputul rugaciunii consta n alungarea gndurilor de momeala nca de la nceputurile lor printr-un singur
gnd; mijlocul ei n a fi cugetarea numai n cele spuse; iar la sfrsitul ei, rapirea mintii la Domnul. (Ioan
Scararul)
Rugaciunea cea mai nalta a celor desavrsiti este o oarecare rapire a mintii si un oarecare extaz deplin din
simtire. n vremea aceasta Duhul se roaga cu suspine negraite (Romani 8, 26) lui Dumnezeu, care vedea
starea inimii desfasurata ca o carte scrisa ce-si arata voia ei prin cuvinte fara sunet. Asa a fost rapit Pavel
pna la al treilea cer, nestiind de era n trup sau n afara de trup (II Corinteni 12, 2). Asa urcnd Petru la
darul rugaciunii, a primit vederea pnzaturii (Fapte 10, 11-16). A doua rugaciune, dupa cea dinti, consta n a
spune cuvintele, mintea urmarindu-le cu strapungerea inimii si stiind cui i nalta cererea. Iar daca rugaciunea
e ntrerupta si amestecata cu griji trupesti, ea s-a departat de la starea celui ce se roaga. (Nil Ascetul)

Extazul din simtire este iesirea din planul sensibil cunoscut cu simturile. Dar e si
o iesire din orice fel de ntelesuri. Aceasta este rugaciunea cea mai nalta. Cea de
mai jos de ea e nsotita de o gndire la ntelesul cuvintelor rugaciunii, desigur o
gndire plina de emotie, existentiala. Dar e de un grad mai nalt rugaciunea n
care sufletul nu se mai gndeste la faptele si la nsusirile lui Dumnezeu
exprimate prin rugaciune, ci la El nsusi.
Rami deci n acestea si nu primi celelalte, pna ce ajungi la pacea din partea patimilor si pna ce poti sa ntrebi, precum s-a
spus, pe cei cercati. Acestea si cele asemenea acestora, pe care le-am spus pna acum, sunt semnele amagirii. Dar ia seama
care sunt si semnele adevarului. Semnele adevarului si ale bunului si de viata facatorului Duh sunt iubirea, bucuria, pacea,
ndelunga rabdare, blndetea, bunatatea, credinta, nfrnarea si celelalte, dupa cum zice dumnezeiescul Apostol. Mai spune
apoi acesta: Ca fiii luminii sa umblati, caci roada Duhului este ntru toata bunatatea, dreptatea si adevarul (Efeseni 5, 8, 9).
Dimpotriva, a nselaciunii, e tot ce e contrar.
n ce priveste cararea nenselatoare a mntuirii, multe sunt caile ce duc la viata si multe la moarte. Ai o cale ce duce la
viata n pazirea poruncilor lui Hristos, n aceste porunci vei afla toata felurimea virtutilor, ndeosebi acestea trei: smerenia,
iubirea si mila. Fara de acestea nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12, 24). Armele de nebiruit mpotriva diavolului, pe
care Sfnta Treime ni le-a daruit noua sunt acestea trei: smerenia, iubirea si mila, la care nici nu poate macar privi toata
tabara dracilor caci nu exista la ei nici urma de smerenie. Acestia din pricina mndriei au fost nchisi n ntuneric si li s-a
gatit lor focul vesnic. Unde este la acestia umbra de dragoste sau de mila, odata ce au jurat neamului omenesc dusmanie
nempacata si nu nceteaza sa-l razboiasca pururi? Sa ne mbracam, deci, n aceste haine, caci cel ce le poarta pe acestea nu
poate fi ranit de vrajmasi.

Toate cele trei virtuti: smerenia, iubirea, mila sunt n fond virtuti de zidire ale
comuniunii ntre oameni si de unire cu Dumnezeu, sau virtuti unificatoare.
Smerenia implica respect pentru altii si lasa loc lor si Celui ce vrea sa-i tina pe
toti n unitatea iubirii cu Sine si ntre ei. Iubirea e pornire pozitiva de mbratisare
a Lui si a celorlalti. Iar mila ridica exterior si interior pe cel cazut la nivelul celui
milos. Demonii, prin mndria, ura si nendurarea lor, nu voiesc sa stie dect de
ei. Acestia nu recunosc mareata realitate de taina a lui Dumnezeu si a celorlalti.
Iar prin aceasta sunt nchisi n ntuneric. Traiesc n fantasmagoria ca ei sunt n
saracia si realitatea redusa la ei nsisi, singurii existenti. Iar posedati de ei, ajung
sa considere toata realitatea ca iremediabil destramata, absurda, fantasmagorica.
Caci cel ce nu vede taina altora, nu o vede nici pe a sa; totul se goleste n
adncime, totul devine fara sens, absurd.
Aceasta frnghie ntreita, pe care a tesut-o si a mpletit-o Sfnta Treime, vedem ca e si una si ntreita: e ntreita prin uniri, iar
de voiesti si prin ipostasuri; dar e una prin putere si lucrare si prin apropierea de Dumnezeu, prin consimtirea cu El si prin
familiaritatea cu El. dar despre ele a spus Stapnul: Jugul Meu este blnd si sarcina Mea usoara (Matei 11, 30); iar
ucenicul iubit a spus ca poruncile Lui nu sunt grele, si iarasi zice: De aceea, sufletul unit cu Dumnezeu prin curatia vietii,
prin paza poruncilor si a acestor trei arme, care sunt nsusi Dumnezeu prin lucrare sau prin smerenie, mila si dragoste.

Cele trei virtuti si au izvorul n Sfnta Treime, mai bine zis n smerenia, iubirea
si mila fata de oameni, care din Sfnta Treime s-au varsat n Hristos-Omul si
prin El n toti cei ce se deschid Lui. n Dumnezeu nsusi, ca iubire, e implicata
virtualitatea coborrii, aratata n coborrea (chenoza) lui Hristos. Cine nu se
poate cobor, nu iubeste, acela de fapt nu se nalta (progreseaza). Un Dumnezeu
care nu s-ar putea cobor, n-ar mai fi un Dumnezeu personal. Cele trei nsusiri
sunt att de minunate ca fac pe omul care le primeste dumnezeu dupa lucrare.
Generozitatea lor si are izvorul n puterea nesfrsita de viata si de iubire a lui
Dumnezeu si sunt semnul unirii celui ce le are cu Dumnezeu, ca izvor al lor.
Trecnd peste doimea materiala si ridicndu-se peste culmea legii (Romani 13, 10), adica peste iubire, s-a unit cu Treimea de
viata ncepatoare, ntlnind-o n chip nemijlocit si primind prin lumina lumina si bucurndu-se de o bucurie neurmata de
altceva si vesnica.

Despre mngierea dumnezeiasca si cea prefacuta

Cnd mintea noastra ncepe sa simta mngierea Sfntului Duh, atunci si satana mngie sufletul printr-o simtire paruta
dulce, n timpul linistirilor de noapte, cnd cineva e prins de picoteala unui somn ct de subtire. Daca, nsa, mintea se va afla
tinnd n amintire cu mare caldura numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi de acest sfnt si slavit nume ca de o arma
mpotriva nselaciunii, vicleanul amagitor se retrage, dar se pregateste de un razboi ntemeiat mpotriva sufletului. Prin
aceasta mintea, cunoscnd ntocmai nselaciunea vicleanului, nainteaza si mai mult n experienta deosebirii
(discernamntului). Mngierea cea buna se iveste n starea de veghe a trupului sau si cnd e pe cale sa fie prins de somn,
daca cineva, prin pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de El cu iubirea sa. Dar cea amagitoare vine cnd nevoitorul
cade ntr-o picoteala subtire, aflndu-se numai pe jumatate n pomenirea lui Dumnezeu.

Este mai bine sa doarma adnc cineva cu pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu,
dect sa picoteasca n pomenirea ntrerupta a Lui. Starea aceasta de cosmar e o
stare mai expusa falselor mngieri ale satanei caci n ea simturile ies de sub
controlul mintii si nu si-au oprit cu totul activitatea, ca n somnul adnc.
Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, voieste sa atraga n chip vadit sufletele nevoitorilor pentru evlavia lor prin multa
revarsare a sufletului spre iubire.
A doua, care obisnuieste sa loveasca sufletul cu vntul nselaciunii, ncearca sa fure, prin somnul trupului, experienta simtirii
mintii sanatoase, mai ales cnd se leneveste n pomenirea lui Dumnezeu. Daca, deci, mintea se va afla, cum am spus, n
pomenirea statornica a Domnului Iisus Hristos, alunga adierea aceea de dulceata paruta a vrajmasului si porneste cu bucurie
la razbgi mpotriva lui, avnd ca a doua arma destoinica, pe lnga har, cele de lauda ale experientei.
Daca sufletul se aprinde, printr-o miscare nendoielnica si lipsita de naluciri, de dragostea lui Dumnezeu, atragnd, oarecum,
si trupul n adncul acelei iubiri negraite, fie ca acesta vegheaza, fie ca cuprins de somn, n vreme ce se afla sub lucrarea

sfntului har, sufletul necugetnd atunci la nimic altceva dect numai la aceea spre care e miscat, trebuie sa stie ca lucrarea
e a Sfntului Duh.

Daca trupul vegheaza deplin n timp ce sufletul pomeneste nencetat numele lui
Iisus, sau cade n somn adnc, n vreme ce sufletul pomeneste acest nume, sa se
stie ca se afla si el sub lucrarea Duhului si e atras si el n adncul iubirii lui
Dumnezeu, nefiind tulburat de nici o ispita.
Bucurndu-se sufletul ntreg de aceasta dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic, deoarece atunci se veseleste de o
bucurie neobosita. Dar daca mintea e atinsa de o ndoiala oarecare sau de vreun gnd ntinat, n vremea ct se afla sub
aceasta lucrare, chiar daca se foloseste de sfntul nume spre apararea de rau si nu, mai curnd, spre iubirea de Dumnezeu
singur, trebuie sa nteleaga ca acea mngiere cu chip de bucurie este de la amagitorul. Aceasta bucurie este cu totul lipsita
de liniste si de rnduiala, deoarece vrajmasul voieste sa faca sufletul sa desfrneze. Caci cnd vede mintea ca se mndreste
cu experienta simtirii ei, atrage sufletul cu unele mngieri parute bune, pentru ca nvaluindu-l cu moleseala aceea si ntr-o
dulceata mustoasa, sa-a ramna necunoscuta amestecarea vicleana. Din aceasta vom cunoaste Duhul adevarului si duhul
nselaciunii (I Ioan 4, 6). Desigur, e cu neputinta sa guste cineva cu simtirea bunatatea dumnezeiasca, sau sa cunoasca n
chip simtit ispita si amaraciunea dracilor, daca nu e ncredintat ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile viclene se
tin n jurul madularelor inimii. Dar, acest lucru, dracii nu voiesc niciodata sa fie crezut de oameni, ca nu cumva mintea stiind
aceasta n chip sigur, sa foloseasca mpotriva lor arma pomenirii lui Dumnezeu. Acum ai despre acestea destule si ti sunt de
ajuns caci dincolo de Cadix nu se poate trece, si daca ai aflat miere, mannca putin, pentru ca nu cumva, saturndu-te, sa
o versi (Pilde 25, 16)

Prima conditie pentru experienta harului si a ispitelor demonice este credinta.

Cine nu crede, are simtirea cu totul tocita fata de aceste realitati, caci bucuria
harului vine din chemarea numelui lui Iisus, bazata pe credinta, si tot din
credinta si da seama ca starile de dezordine sunt n parte n fiinta sa si n parte
din lucrarile unor agenti constienti de dincolo de om.

Cel ce voieste sa se linisteasca cum se cuvine trebuie sa fie neaparat blnd cu

inima.
E vremea acum, fiule, sa afli si aceasta naintea altora si dupa altele ca, precum cel ce voieste sa nvete sa traga bine cu arcul,
nu ntinde arcul fara semn, asa cel ce voieste sa nvete sa se linisteasca, trebuie sa aiba ca semn, sa fie pururi blnd cu inima.
Caci zice sfntul Isidor: Nu ajunge sa te nevoiesti pentru virtute, ci trebuie sa fii cu masura n nevointa. Daca straduindu-ne
n lupta pentru virtute, o purtam cu o inima tulburata, aceasta nu e nimic altceva dect a voi sa dobndim mntuirea, dar a nu
voi sa facem cele ce ajuta la mntuire.
Dar nca nainte Proorocul David a spus: Calauzi-va pe cei blnzi la judecata; nvata-va pe cei blnzi caile
Sale (Psalmi 24, 9);
Iar Sirah zice: Celor blnzi li se descopera tainele (22, 7);
n sfrsit Preadulcele Iisus zice: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna
sufletelor voastre (Matei 11, 29);
Spre cine voi cauta, daca nu spre cel blnd si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. (Matei 11,
29);
Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pamntul. (Matei 5, 5), adica inima, care face ca o samnta sa rodeasca
har n treizeci, saizeci si o suta (Marcu 4, 20), dupa cum este n ceata ncepatorilor, a celor de mijloc sau a celor
desavrsiti.
Unul ca acesta nu tulbura si nu se tulbura pentru nimic, dect pentru cuvntul evlaviei!

Dobndirea blndetii si despre cele trei puteri ale sufletului (mnia, pofta si
cugetarea).
Blndetea o poti dobndi usor, daca ti ntorci sufletul de la toate si l misti spre iubire si taci ct mai mult, hranindu-te cu
masura si rugndu-te pururi, asa cum s-a spus de catre Sfintii Parinti:
Frneaza iutimea sufletului cu iubirea, vestejeste pofta lui cu nfrnarea si naripeaza cugetarea lui cu
rugaciunea; astfel lumina mintii nu se va ntuneca niciodata. (Maxim Marturisitorul)
Frnarea iutimii se face prin tacerea la vremea cuvenita; frnarea poftei nerationale, prin hrana cu masura;
frnarea gndurilor fara rnduiala, prin rugaciunea ntr-un singur gnd. (neaflat)
Trei sunt virtutile care aduc mintii lumina totdeauna: a nu vedea rautatea vreunui om, a rabda netulburat cele ce
vin asupra noastra, si a face bine celor ce ne fac rau. Aceste trei virtuti nasc alte trei mai mari dect ele; astfel a
nu vedea rautatea vreunui om, naste iubirea; a rabda fara tulburare cele ce vin asupra noastra, naste blndetea;
iar a face bine celor ce ne fac rau, ne agoniseste pacea. (Maxim Marturisitorul)
Trei sunt starile morale mai generale ale monahilor: cea dinti consta n a nu pacatui cu lucrarea, a doua, n a
nu lasa sa zaboveasca n suflet gndurile patimase, si a treia, n a privi cu mintea fara patima chipurile femeilor
si a celor ce ne supara. (Maxim Marturisitorul)
Daca ti s-a ntmplat sa te tulburi, sau sa aluneci ntr-o cadere si sa te abati de la ce se cuvine, trebuie sa te mpaci repede cu
cel ce te-a suparat sau si cu cel suparat pe tine si sa te pocaiesti din suflet si sa plngi si sa versi lacrimi si sa te mustri pe tine
nsuti. Si asa, sa agonisesti luarea aminte pentru viitor si sa te ntaresti cu ntelepciune precum nvata Domnul Iisus:
De aduci darul tau la altar si acolo ti aduci aminte ca fratele tau are ceva mpotriva ta, lasa acolo darul tau
naintea altarului si mergi de te mpaca cu fratele tau si apoi venind adu darul tau. (Matei 5, 23-24)
Toata amaraciunea, iutimea, mfia si strigarea mpreuna cu toata rautatea, sa nceteze ntre voi. Faceti-va unii
altora buni, nduratori, daruindu-va unii altora precum si Dumnezeu n Hristos s-a daruit noua. (Efeseni 4, 3132)
Mniati-va si nu pacatuiti; soarele sa nu apuna peste mnia voastra. (Efeseni 4, 25)
Nu va faceti voi nsiva dreptate, iubitilor, ci lasati loc mniei lui Dumnezeu. (Romani 12, 29)
Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele. (Romani 12, 21)

Despre alunecare si pocainta

Sa nu ne ntristam cnd alunecam n greseala, ci cnd staruim n ea. Caci alunecarea se ntmpla uneori chiar si
celor desavrsiti, dar staruirea n ea este moarte deplina. ntristarea cu care ne ntristam pentru alunecarile
noastre ni se socoteste n locul unei lucrari curate din har. Dar cel ce aluneca a doua oara n nadejdea ca se va
pocai, se poarta cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia i vine moartea pe nestiute si nu apuca timpul n care-si
pune nadejdea sa mplineasca faptele virtutii. (Isaac Sirul)
Trebuie sa cunoastem n tot ceasul ca n cele douazeci si patru de ore ale noptii si ale zilei, avem nevoie de
pocainta, iar ntelesul numelui de pocainta acesta este: cerere ntinsa n tot ceasul, rugaciune plina de zdrobire
pentru iertarea celor trecute, care sa ne apropie de Dumnezeu; si ntristare care sa ne pazeasca n cele viitoare.
Pocainta s-a dat oamenilor ca har dupa har, caci pocainta este o doua nastere, nastere din Dumnezeu si dupa
arvuna primita din credinta primind darul Lui prin pocainta. pocainta este usa milei, ce se deschide celor ce o
cauta cu dinadinsul. Prin aceasta usa intram la mila dumnezeiasca si fara aceasta intrare nu vom afla mila.

De-abia prin pocainta ne nsusim activ si adnc lucrarea harului, devenim

constienti, printr-o simtire dureroasa, de pacatosenia noastra pe care Dumnezeu
ne-a iertat-o si ne-o iarta continuu; simtim trebuinta milei Lui fata de noi si
venirea ei la noi.
Pentru ca toti au pacatuit, dupa dumnezeiasca Scriptura, ndreptndu-se n dar prin harul Lui (Romani 3, 24).
Pocainta este harul al doilea si el se naste n inima din credanta si din frica, iar frica este toiagul parintesc, care
ne calauzeste pe noi pna ce vom ajunge la raiul duhovnicesc. Si cnd vom ajunge acolo, ne lasa si se
departeaza, caci raiul este iubirea lui Dumnezeu, n care se afla dulceata tuturor fericirilor. (Isaac Sirul)

Precum nu e cu putinta a trece marea fara o corabie sau o luntre, asa nu poate strabate cineva spre iubire fara
frica. Marea acoperita de aburi sarati, asezata ntre noi si raiul gndit cu mintea, o putem trece cu corabia
pocaintei, care are ca vslasi frica. Daca vslasii acestia ai fricii nu crmuiesc corabia pocaintei, prin care
strabate marea lumii acesteia spre Dumnezeu, ne scufundam n marea acoperita cu aburi sarati. (Isaac Sirul)
Pocainta este corabia, frica e crmaciul ei, iubirea e limanul dumnezeiesc. Frica ne aseaza deci n corabia
pocaintei si ne trece peste marea vietii acoperita cu aburi sarati spre limanul dumnezeiesc, care este iubirea,
calauzindu-ne spre Cel spre care strabat toti cei ce se ostenesc si sunt mpovarati (Matei 11, 28), prin pocainta.
Caci cnd ajungem la iubire, am ajuns la Dumnezeu si drumul nostru s-a sfrsit si am strabatut la ostrovul care e
dincolo de lume, unde e Tatal, Fiul si Sfntul Duh. (Isaac Sirul)

Despre plnsul cel dupa Dumnezeu, zice Mntuitorul: Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia
(Matei 5, 4), si despre lacrimi, acelasi cuvios Isaac scrie:
Lacrimile ce nsotesc rugaciunea sunt semnul milei lui Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul n pocainta si
ale faptului ca a fost primit si a nceput sa intre prin lacrimi n cmpul curatiei. Caci de nu se vor departa
gndurile de la cele trecatoare si nu se vor arunca de la ele nadejdea n lume si nu se va misca n ele dispretuirea
de sine si nu vor ncepe sa pregateasca merindea cea buna pentru iesirea sufletului si nu vor ncepe sa se miste
n suflet gndurile la cele ce sunt acolo, ochii nu vor putea sa lacrimeze. Caci lacrimile izvorasc din cugetarea
curata si nemprastiata, din meditarea ndelungata, nefcetata si neabatuta, din amintirea oricarui pacat subtire
ce s-a ivit n minte si ntristeaza inima cu amintirea lui. Din acestea se nmultesc lacrimile si sporesc tot mai
mult. (Isaac Sirul)

Lacrimile sunt semnul pocaintei adnci a omului, dar si al mngierii ce o simte

ca Dumnezeu se milostiveste de pocainta lui si-l iarta. n general omul nu poate
plnge de la sine, dect de ciuda nesocotirilor, a jignirilor, nenorocirilor, sau a
unor mprejurari favorabile, deci din motive de egoism. Dar plnsul mngietor
se naste n el din mila sincera a altuia pentru el; cu att mai mult din mila lui
Dumnezeu.
n starea de pocainta prelungita a sufletului se iveste n minte amintirea celor mai
subtiri pacate si a gndurilor de pacate, la care altadata nu ne-am gndit. Pnza
ce se aseaza peste constiinta noastra sumara de fiecare zi si peste trecutul nostru
adunat n noi si tinut ntr-o stare de inconstienta, devine tot mai transparenta si
vedem tot mai clar n aceasta camara toate firele de murdarie ce s-au adunat. Pe
lnga aceasta, chiar n vremea pocaintei pot aparea n noi gnduri subtiri de
pacat: de mndrie, de multumire ca ne pocaim, de tinere la ceva din lume, de
slabire a gndului la Dumnezeu. Pocainta este astfel o lupta prin care ne
surprindem cele mai mici amanunte impure din noi, puterea cea mai mare de
introspectie, pentru ca este sustinuta de emotia fricii de judecata lui Dumnezeu si
a iubirii de Dumnezeu.

Iar Scararul zice:

Precum focul topeste trestia, asa lacrima curata toata pata vazuta si gndita.
Sa ne straduim pentru lacrimile curate si neviclene, gndind la moartea noastra, caci nu este n acestea nselare
sau parere de sine, ci mai degraba curatire si naintare n iubirea de Dumnezeu si spalare de pacate si
nepatimire.
Nu crede izvoarelor tale (de lacrimi) nainte de curatirea desavrsita; caci nu are credinta vinul trecut de curnd
din teascuri n butoaie.
Lacrimile din frica de Dumnezeu, au n ele nsesi paza lor de pacat, dar cele ale iubirii nainte de iubirea
desavrsita, poate sunt usor de furat din fii, daca focul pomenirii nencetate a lui Dumnezeu nu arde puternic n
inima n vremea lucrarii lor. Si e lucru de mirare, cum lacrima cea mai smerita e cea mai sigura la vremea ei.

Lacrimile din frica de Dumnezeu nu sunt att de vrednice de lauda, ca cele din
iubirea fata de El. dar cele din urma pot fi furate mai usor dect cele dinti, pna
cnd iubirea nu e desavrsita. n acest sens, lacrimile mai putin vrednice de
lauda, din frica, sunt mai sigure dect cele vrednice de lauda iubirii. Iubirea e un
lucru nalt si de aceea nu poate fi dobndita att de repede n deplinatatea ei. Sa
nu ne socotim de aceea ajunsi la starea de iubire prea repede, ci sa ne socotim
mai degraba ct mai mult n starea celor ce au motive de frica din pricina
necuratirii depline de pacate.

Lacrima pentru moarte naste frica; iar cnd frica naste lipsa de frica, se arata bucuria. Cnd bucuria ajunge
necuprinsa, rasare floarea cuvioasei iubiri.
Despre ocarrea de sine, zice marele Antonie: Aceasta este marea lucrare a omului, sa tina greseala lui asupra sa naintea
lui Dumnezeu si sa astepte ispita pna la rasuflarea din urma, iar alt sfnt parinte, fiind ntrebat ce a aflat mai de pret din
toate virtutile, a raspuns: Sa te ocarasti pe tine nsuti n toate. Acest lucru laudndu-l si cel ce ntrebase, a zis: Cu
adevarat, alta cale afara de asta nu este!

A tine greseala pe umerii sai n fata lui Dumnezeu, este a o marturisi continuu si
a nu nceta niciodata a se pocai pentru ea. E contrar la ceea ce a facut Adam,
cautnd sa se ascunda si sa puna vina pentru greseala sa pe Eva. De greseala nu
scapa omul prin sine, ascunznd-o, ci atragnd mila lui Dumnezeu asupra sa,
prin marturisirea pacatului. Ascunderea e un viclesug, deci un adaos de pacat. Si
ea de fapt nu reuseste sa ascunda pacatul, ci l face si mai transparent prin
viclenie.
Dar a zis si avva Pimen: Toate virtutile au intrat n lumea aceasta cu suspin; scoate o virtute si fara ea cu greu va sta omul.
Care este aceasta?, l-au ntrebat unii, iar el a raspuns: Ca omul sa se ocarasca pururi pe sine nsusi, caci cel ce se ocaraste pe
sine, orice i s-ar ntmpla, fie paguba, fie necinstire, fie orice necaz, se socoteste de mai nainte vrednic de ea si niciodata nu
se tulbura.

Despre luarea aminte si paza cea nteleapta.

Despre aceasta spune Apostolul: Vedeti cum umblati cu grija, nu ca niste nentelepti, ci ca niste ntelepti, rascumparnd
vremea, ca zilele sunt rele. (Efeseni 5, 16).
Sfntul Isaac scrie: O, ntelepciune, ct de minunata esti si cum vezi de mai nainte toate, de departe! Fericit cel ce te-a aflat
pe tine. Acela s-a eliberat de nepasarea tineretii. Daca cineva cumpara cu un pret, sau cu o grija mica doctoria de patimi
mari, bine face, caci aceasta este adevarata filozofie, ca cineva, si n cele mai mici ce se fac de catre el, sa vegheze pururi.
Acela si-aduna siesi odihna mare, si nu adoarme, ca sa nu i se ntmple prea potrivnic, ci taie pricinile dinainte de vreme. El
sufera pentru lucrurile mici o durere mica, nlaturnd prin ea pe cea mare si lundu-i nainte. De aceea, zice nteleptul: Fate veghetor si treaz pentru viata ta, caci somnul cugetarii este o rudenie si un chip al mortii adevarate.

Acest text scoate n relief nsusirea ntelepciunii de a fi o asigurare a unui bun

viitor si de a avea n felul acesta un caracter profetic. Omul ntelept stie viitorul
semenului bun si rau, cum nu stie cel nentelept, care se misca spre viitor ca un
orb.
Celui ce e greoi n cele mici ale lui, nu-l crede ca va fi cum se cuvine n cele mari. (Vasile cel Mare)

Despre ispita si retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptare.

Ispita e, fie din ngaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui
Dumnezeu care se ntoarce de la cineva. Pentru ce? Ca mintea sa nu se mndreasca pentru binele ce l-a aflat, ci, razboita si
certata, sa sporeasca pururi n smerenie. Aceasta este singura prin care nu numai ca-i biruie pe cei ce o razboiesc cu mndrie,
ci se si nvredniceste de daruri necontenit mai mari, naintnd pe ct e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi
de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavrsirea si nepatimirea cea dupa Hristos.
Sfntul Diadoh spune despre aceasta:
Domnul nsusi zice ca satana a cazut ca un fulger din ceruri, ca sa nu priveasca cel cu chip desfigurat la
locasurile sfintilor ngeri.

Cel fara chip, cel desfigurat, cel cu chip urt. Nici satana ca creatura nu poate
lepada chipul ce i s-a dat de Dumnezeu, dar acest chip e strmbat, desfigurat,
purtnd n el trasaturile vicleniei, sau al multor feluri de pacate. Acest chip

desfigurat arata n acelasi timp cum trebuia sa fie cel desfigurat si ce a ajuns prin
rautate. E ceva nspaimntator si totodata demn de mila n el. satana a ramas
spirit ntelegator si nzestrat cu ratiune, dar ce perversa e inteligenta lui si ce
sucita-i este ratiunea!
Cum deci, cel ce nu se nvredniceste de partasie cu slujitorii cei buni, poate avea ca locas comun cu Dumnezeu
mintea omeneasca? Ei vor zice ca aceasta se ntmpla prin ngaduirea (retragerea) dumnezeiasca, si mai mult
nimic nu vor zice. Dar retragerea pentru ndreptare nu lipseste nicidecum sufletul de lumina dumnezeiasca, ci,
de multe ori harul numai si ascunde mintii prezenta lui, ca sa mpinga sufletul, prin amaraciunea pricinuita de
demoni, sa ceara cu toata frica si cu multa smerenie ajutor de la Dumnezeu, cunoscnd treptat-treptat, rautatea
dusmanului sau. E la fel cu o mama care-si departeaza putin de la piept pruncul care nu respecta rnduielile
alaptatului, pentru ca speriat de fetele straine sau amenintatoare ale unor oameni sau animale din jur, sa se
ntoarca cu multa frica si cu lacrimi la snul mamei. Iar retragerea lui Dumnezeu din motiv de ntoarcere la om,
preda, oarecum legat demonilor sufletul care nu voieste sa-L aiba pe Dumnezeu. Dar noi nu suntem fiii
respingerii (pierzarii, Evrei 10, 39), sa ne fereasca Dumnezeu, ci credem ca suntem prunci adevarati ai harului
lui Dumnezeu, alaptati prin mici retrageri si dese mngieri de la El, pentru ca, prin bunatatea lui Dumnezeu, sa
ajungem la barbatul desavrsit, la masura vrstei lui Hristos. (Diadoh al Foticeii)
Retragerea spre ndreptare aduce ntristare multa, smerenie si o deznadejde masurata sufletului, ca partea lui
iubitoare de slava si de dorinta de a se impune altora sa vina, dupa cuviinta, la smerenie. Ea aduce, deci, ndata,
inimii frica lui Dumnezeu, lacrimi de marturisire si dorinta de multa tacere.

Acestea sunt roadele pozitive ale retragerii pedagogice, sau ale ascunderii
prezentei lui Dumnezeu, fara plecarea din suflet. Unde nu sunt aceste roade,
Dumnezeu a parasit sufletul pentru ca acesta s-a ntors de la El. mntuirea nu e
adusa de un Dumnezeu prezent, dar nelucrator; nu e adusa n chip magic, fara ca
El sa-si arate puterea transformatoare asupra omului n faptele si simtirile lui de
om nou. Astfel retragerea pedagogica a lui Dumnezeu e numai ntr-un anumit
sens retragere; n alt sens, Dumnezeu ramne prezent si chiar lucrator, dar
lucrarea Lui se arata n altfel de roade: n frica de osnda, n ntristarea pentru
pacate, n pocainta. Dumnezeu se vede prin ele ca un factor ascuns, dar eficient.
Sufletul l simte pe de o parte prezent, pe de alta retras, din nemultumire pentru
pacatele lui si conducndu-l prin aceste alte stari si simtiri spre mntuire.
Retragerea pricinuita de ntoarcerea lui Dumnezeu de la suflet, ngaduie ca sufletul sa se umple de deznadejde,
de necredinta, de mnie si de ngmfare. Trebuie sa avem deci experienta ambelor retrageri ale lui Dumnezeu si
sa ne apropiem de El potrivit cu felul fiecareia. n cazul celei dinti suntem datori sa aducem multumire lui
Dumnezeu ca Celui ce a pedepsit mndria cunostintei noastre cu retragerea spre mngiere, pentru ca sa ne
nvete, ca un Parinte bun, deosebirea ntre virtute si pacat. n cazul celei de a doua, trebuie sa-I aducem
marturisirea nencetata a pacatelor, lacrimi nelipsite si o retragere si mai mare de la cele rele pentru ca, astfel,
prin sporirea ostenelilor, sa putem ndupleca pe Dumnezeu sa caute, ca mai nainte, la inimile noastre.
Trebuie stiut nsa, ca atunci cnd ncepe lupta ntre suflet si satana printr-o ciocnire esentiala, din
ngaduinta lui Dumnezeu, spre ndreptare, harul se ascunde, cum am spus mai nainte, dar ajuta n chip nestiut
sufletul, ca sa arate vrajmasilor lui ca biruinta este numai a sufletului. (Diadoh al Foticeii)
Sfntul Isaac Sirul zice: Nu e cu putinta omului sa se ntelepteasca fara ispitele din ngaduinta (prin ngaduirea
lor de catre Dumnezeu) n razboaiele duhovnicesti si sa cunoasca pe Purtatorul lui de grija, sa simta pe
Dumnezeu si sa se ntareasca n credinta n El n chip ascuns, dect prin puterea experientei pe care a primit-o.
Caci, cnd harul vede ca a nceput n cugetarea lui putin parerea de sine si a nceput sa gndeasca lucru mare
despre el, ndata ngaduie sa se ntareasca ispitele mpotriva lui, pna ce va cunoaste omul slabiciunea sa si va
alerga la Dumnezeu, prinzndu-se de El ntru smerenie. Prin acestea ajunge omul la masura barbatului
desavrsit prin credinta si nadejde n Fiul lui Dumnezeu, si se nalta la iubire. Caci iubirea lui Dumnezeu fata de
om se face cunoscuta ca minunata cnd se arata n mijlocul mprejurarilor care-i ntrerup nadejdea. Atunci i
arata Dumnezeu puterea Lui, n izbavirea ce i-o da omului de la El. Caci niciodata nu cunoaste omul puterea
lui Dumnezeu cnd se afla n odihna si este n largul sau! Si niciodata nu si-a aratat Dumnezeu lucrarea Lui
n chip simtit dect n tara linistii, n pustiu si n locuri lipsite de tulburarea pricinuita de mpreuna vietuire cu
oamenii. (Isaac Sirul)

naintarea la masura vrstei duhovnicesti a lui Hristos, nu se face pe un drum

neted, ntr-o continua seninatate si bucurie, ci prin grele si dramatice lupte.
Numai n situatii n care omul nu mai are nadejde la nimic, n asa zisele situatii
limita cum le spune Karl Jaspers, dar totusi nu renunta cu totul la nadejdea ntro minune a lui Dumnezeu, daca aceasta minune se produce, Dumnezeu si arata
omului limpede puterea Lui. Astfel o poate confunda cu vreo putere a naturii,

destoiniciei omenesti. Cnd esti sanatos nu simti att de usor darul lui
Dumnezeu, ca atunci cnd, bolnav fiind, recapeti sanatatea dupa ce aproape ca
nu mai nadajduiai aceasta.
Marile minuni sau aratari ale puterii mai presus de fire a lui Dumnezeu se arata
n locurile unde se linistesc si`astrii. Dar exista si o tara interioara a linistii, pe
care o gasesc unii credinciosi mai ales n clipele situatiilor limita, cnd si pun
ultima nadejde n Dumnezeu. Atunci ei s-au despartit spiritual de toti si de toate,
caci i-a vazut si le-a vazut fara putere. Atunci nu se mai stiu dect fata n fata cu
Dumnezeu, ntr-o stare, care, desi e de mare tensiune, e n acelasi timp de mare
liniste, caci nimic nu-i mai intereseaza, nimic nu-i mai tulbura. Atunci omul
este ntreg numai nadejde ndreptata spre Dumnezeu si se lasa cu totul n voia
Lui. Si chiar daca nu s-ar produce minunea pe care o cere, el se lasa totusi n
seama lui Dumnezeu: Faca Dumnezeu ce va vrea! Orice va fi, simt ca aceea
va fi voia Lui .
Despre acestea zice Marele Vasile: Cel ce s-a facut iubitor al lui Dumnezeu si doreste sa aiba, fie ct de putin,
nepatimirea Lui si pofteste sa guste din sfintenia Lui duhovniceasca, din linistea, din netulburarea si blndetea
Lui, din bucuria si veselia ce se nasc din acestea, sa se straduiasca sa-si departeze gndurile de la toata patima
materiala care-i tulbura sufletul; sa priveasca cu ochii curat, neumbrit, la cele dumnezeiesti si sa se faca locas
nesaturat al luminii de acolo. Deprinzndu-si sufletul cu o astfel de stare, se face, pe masura asemanarii
dobndite, familiar lui Dumnezeu, iubitor si atotdoritor al Lui si, ca unul ce a purtat o lupta grea si a iesit din
amestecarea cu materia, poate vorbi cu Dumnezeu cu o cugetare curata si despartita de orice amestec cu
patimile trupesti. (Vasile cel Mare)
Despre nepatimirea omeneasca, Sfntul Isaac scrie asa: Nepatimirea nu nseamna a nu mai simti patimile, ci a
nu le mai primi, caci din multe si felurite virtuti pe cate le-au dobndit unii, aratate si ascunse, au slabit patimile
n ei si ele nu mai pot sa se rascoale usor mpotriva sufletului.

Vointa e factorul de acceptare a patimilor, factorul care le face personale. Pna

nu sunt acceptate de vointa, ele se pot misca n persoana, sau n jurul interior
care nconjoara nucleul persoanei, dar nu au devenit ale persoanei. Nu este nsa
bine ca acestea sa zaboveasca prea mult n persoana, la usa vointei caci usa poate
ceda cnd este fortata prea mult. mpotriva lor trebuie ntarite virtutile, ca niste
soldati care ies la respingerea patimilor.
Si cugetarea nu mai are nevoie sa ia aminte la ele, pentru ca tot timpul este plina de ntelesurile dumnezeiesti din
cercetarea si ocuparea cu cele mai bune moduri de purtare, care se misca n minte prin atentia fata de ele. Dar
cnd patimile ncep sa se miste si sa se tulbure, cugetarea e rapita deodata din vecinatatea lor, bagnd de seama
ceva ce a aparut n minte; deci patimile ramn n ea nelucratoare. (Isaac Sirul)
Asa a spus Fericitul Marcu: Mintea mplinind, prin harul lui Dumnezeu, faptele virtutilor si apropiindu-se de
cunostinta, putin mai simte din partea raului si a pornirii nerationale din suflet. Caci cunostinta ei o rapeste la
naltime si o nstraineaza de toate cele din lume.

Se descrie un proces foarte fin din minte. Cugetarea ca functie a mintii nu cugeta
la patimi pna ce acestea nu se misca cu tulburare n suflet. Cnd acestea se
tulbura n suflet atentia cugetarii este atrasa de ele sau de chipul ispititor, pe care
ele l-au proiectat n minte. Atunci mintea, care se ocupa de mai nainte cu
cugetari curate, se scufunda si mai mult n acestea si patimile ramn fara putere
de nrurire asupra ei, caci cugetarile acelea sunt att de nalte si de sublime, ca o
fac insensibila fata de toate ispitele ce i le ofera patimile.
Astfel, pentru limpezimea, subtirimea, sprinteneala naltarii si ascutimea mintii si pentru nevointa lor, mintea se
curata si mai mult si se dovedeste stravezie pentru lumina, pentru faptul ca trupul lor s-a uscat prin ocuparea cu
linistea si cu ndelunga petrecere n ea.

Exista o strnsa legatura ntre transparenta mintii pentru lumina de sus si ntre
transparenta trupului, dobndita prin nfrnare, prin lepadarea grosimii si
grasimii. Trupul usureaza transparenta duhului nu numai spre cei din afara, ci si
spre cele dumnezeiesti. Printr-un trup subtire, sufletul iradiaza usor si spre cei
din afara, dar se face deschis si ntelesurilor nalte, dumnezeiesti; sau prin
transparenta lui se simte mai usor Dumnezeu. Caci grosimea sta grea si opaca
peste minte si n relatia ei cu cei din afara si cu Dumnezeu. ngreuneaza
ntelegerea si comunicarea n amndoua directiile. De altfel o minte care nu e

stravezie pentru cele dumnezeiesti, nu are de comunicat un continut duhovnicesc

experiat nici celor de afara.
Pentru aceasta, vederea aflatoare n ei pune stapnire usor si repede pe fiecare si-i calauzeste spre lucruri
minunate legate de ea si prin aceasta, mult se vor mbogati n vederile lor si cugetarea lor niciodata nu va fi
lipsita de continutul cunoasterii; si nu vor fi niciodata n afara de acelea pe care roada Duhului le sadeste n ei.
Iar prin obisnuinta de multi ani se vor sterge din inima lor amintirile care misca patimile n sufletul lor si taria
stapnirii diavolului. Caci atunci cnd sufletul nu se trguieste cu patimile si nu se nsoteste cu gndurile ce
pornesc din ele, pentru ca este stapnit nencetat de alta preocupare, taria unghiilor patimilor nu se poate prinde
de simtirea lui n cei duhovnicesti. (Marcu Ascetul)
Iar Sfntul Diadoh zice: Nepatimirea este a nu fi razboiti de demoni, caci pentru aceasta ar trebui, dupa
Apostol, sa iesim din lume, ci, fiind razboiti de ei, sa ramnem nebiruiti. Caci razboinicii purtatori de platose,
desi sunt tinta sagetilor vrajmasilor si aud zgomotul sagetilor primite, ba si vad aproape toate sagetile trimise
mpotriva lor, nu sunt raniti, datorita tariei vesmintelor ostasesti; caci, fiind aparati de platose, cu toate ca sunt
loviti, ramn teferi. Iar noi, prin toata armatura luminii si prin coiful mntuirii, narmati cu toate virtutile,
nfrngem cetele ntunecate ale demonilor (Efeseni 6, 11, 17). Caci curatia vine nu numai din nesavrsirea celor
rele, ci si din biruirea deplina a celor rele prin mplinirea celor bune. (Diadoh al Foticeii)
Iar Sfntul Maxim cunoaste o mpatrita nepatimire, zicnd:
1.

Prima nepatimire numesc miscarea spre un pacat al trupului, nemplinita cu lucrarea;

2.

Respingerea desavrsita a gndurilor patimase din suflet prin care se vestejeste miscarea
patimilor din prima nepatimire;

3.

desavrsita nemiscare a poftei spre patimi, datorita careia se produce si a doua nepatimire ce
consta n curatia gndurilor;

4.

desavrsita lepadare a tuturor nchipuirilor sensibile din cugetare, din care ia nastere a treia,
prin faptul ca nu are nchipuirile celor sensibile ca principii care sa produca n ea chipurile
patimilor.

Nepatimirea este starea pasnica a sufletului datorita careia e greu de miscat spre pacat. (Maxim Marturisitorul)

Nepatimirea desavrsita, sau a patra, este lipsa chipurilor sensibile din

cugetare. Lipsind acestea, pofta de care se elibereaza nepatimirea a
treia, nu are putinta sa dea chipuri, lipsesc si gndurile patimase din a
doua nepatimire. Lipsind aceste gnduri nu se nfaptuieste nici pacatul cu
fapta, ceea ce constituie prima nepatimire. n definitiv si nepatimirea se reduce,
n cea mai ultima esenta a ei, la golirea mintii de chipurile sensibile, ca si
cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu Cel lipsit de margini. astfel
nepatimirea si cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu coincid. Dar
exista si o nepatimire care priveste la lucruri, la oameni si la chipurile lor fara
pofta, fara patima. Dar ea e mai fragila, mai nesigura, ea e nepatimirea a treia,
deci a doua dupa cea mai nalta. De aici urmeaza si contrariul: patimile ncep de
la simturi, ca sa urce prin chipuri pna la minte, de unde coboara la fapte prin
trup ca patimi formate.

nclinarea spre patima, placerea patimii, primirea ei si nepatimirea.

Spune Sfntul Ilie Edicul: nclinarea spre patima e materia rea a trupului; placerea de patima e materia rea a
sufletului; primirea patimii este materia rea a mintii. Organul celei dinti e pipaitul; organul celeilalte sunt
celelalte simturi; iar a celei din urma, dispozitia contrara. (Ilie Edicul)

Trupul nclina spre patima; aceasta e un continut al miscarii lui. nclinarea

aceasta l mna spre pipaitul celor dorite. Sufletul are placere de patima; aceasta
e continutul miscarilor lui pna ce nu e liber de patimi. Pornirea spre patima a
luat prin suflet un caracter mai constient . sufletul tinde spre mplinirea placerii
patimase prin alte simturi mai constiente (vaz, auz etc.). Mintea e cea care se
hotaraste sa accepte patima, si o face aceasta cu o anumita libertate. Organul prin
care lucreaza ea este o dispozitie contrara binelui sau lui Dumnezeu. Sunt
descrise aici trei faze n dezvoltarea patimilor.

Cel ce are placerea de patima este aproape de cel ce nclina spre patima; iar cel ce primeste patima e aproape de
cel ce are placere de patima. Dar e departe de amndoi cel nepatimitor (despatimit, nepatimas). (Ilie Edicul)
mpatimit este cel ce are pornirea spre pacat mai tare ca ratiunea, chiar daca nu pacatuieste deocamdata.
Placerea de patima o are cel ce are lucrarea pacatului mai slaba dect ratiunea, chiar daca o sufera n afara.
Primitor de patima este cel care e mai mult liber dect rob al mijloacelor (pacatului), iar nepatimas e cel ce nu
primeste nimic din felurimea acestora. (Ilie Edicul)
nclinarea spre patima se nlatura din suflet prin post si rugaciune; placerea de patima, prin priveghere si tacere;
primirea patimii se nlatura prin linistire si luare aminte. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu.
(Ilie Edicul)

mpatimirea trupului se vindeca prin virtutile principale ale trupului; nfrnarea

si rugaciunea, ca act de vointa exercitat asupra trupului se vindeca prin virtutile
principale ale trupului si ca act de chemare a lui Dumnezeu, care opreste si trupul
de la fapte patimase; placerea de patimi, prin priveghere si tacere, ca acte de
vointa exercitate asupra sufletului; primirea patimii, prin linistire si luare aminte,
ca acte de vointa exercitate asupra cugetarii. Nepatimirea se naste din pomenirea
lui Dumnezeu, care da mintii un continut fara chip si o tine atrnata de
frumusetea Lui si de ntelesul Lui nesfrsit.

Despre credinta, nadejde si dragoste

nceputul, mijlocul si sfrsitul, iar, de voiesti sa spui, si daruitoarele si calauzitoarele tuturor
bunatatilor (virtutilor) sunt credinta, nadejdea si dragostea, aceasta ntreita frnghie tesuta de
Dumnezeu; si mai mult dect toata dragostea, pentru ca Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). De
aceea, nu e drept sa nu mplinim lipsa lucrarii de fata si prin aceasta. Mai bine zis, dupa Sfntul Isaac
Sirul, desavrsirea multor roade ale Duhului o primeste cineva atunci cnd se nvredniceste de
iubirea desavrsita.
Desavrsirea consta n iubire: ea e cea mai nalta dintre virtuti, si ntruct la a se
ajunge de obicei trecnd prin toate virtutile, ea e si o culminare a fiecarei virtuti,
dar n armonie cu toate celelalte. Nu poate avea cineva iubire desavrsita, daca e
lacom, ngmfat, lenes, fara rabdare si fara smerenie. Toate virtutile duse la
culme n sinteza, nseamna iubire, sau sunt nsufletite de iubire.
Scrie Sfntul Ioan Scararul: Dupa cele spuse nainte, ramn acestea trei: legatura care strnge si tine toate
credinta, nadejdea si dragostea (I Corinteni 13, 13), caci Dumnezeu e iubire (I Ioan 4, 8). De aceea, eu vad pe
prima ca raza, pe a doua ca lumina, iar pe a treia ca cerc. Dar toate sunt o unica lumina si stralucire. Caci cea
dinti toate le poate face si zidi; a doua mbratiseaza mila lui Dumnezeu si nu ne face de rusine, iar cea de-a
treia niciodata nu cade, nici nu nceteaza de a vedea (contempla), nici nu lasa pe cel hranit de ea sa se linisteasca
de nebunia ei. (Ioan Scararul)

Prin credinta putem toate; ea este tarie n lucrare. Prin nadejde mbratisam cu
vederea mila nesfrsita a lui Dumnezeu, cu toate puterile ei; nadejdea niciodata
nu ne face de rusine n fata altora, pentru ca am avut-o; caci chiar daca nu ni se
mplineste ceva din ce am nadajduit, se mplineste altceva; daca nu ni s-a
mplinit azi, nadajduim ca ni se va mplini mine si pna la urma ni se mplinesc
toate n viata vesnica; atunci vom vedea cu siguranta ca n-am ramas de rusine.
Iubirea nu se ispraveste niciodata de a se adnci privind n taina indefinita a
semenului pe care-l iubeste, sau n taina infinita a lui Dumnezeu. Cel ce iubeste
pe cineva, uitnd de toate si trecnd peste toate, pare nebun celorlalti. Dar el a
gasit n acela comoara de pret nesfrsit, pe care ceilalti nu o vad. Au fost si sunt
attia nebuni pentru Hristos n stare sa jertfeasca toate pentru El, pna si viata
pamnteasca, din siguranta ca o vor dobndi pe planul vesniciei. Cel iubit e mai
de pret dect nsasi sinea proprie.

Cuvntul despre iubire este cunoscut ngerilor; si lor, pe temeiul lucrarii iluminarii, Dumnezeu le este iubire.
Dar cel ce voieste sa defineasca acest cuvnt, e ca un orb care numara nisipul marii. Iubirea, dupa calitate, este
asemanarea cu Dumnezeu, pe ct e cu putinta muritorilor; dupa lucrare, este o betie a sufletului, iar dupa
nsusire este izvorul credintei, adncul fara fund al ndelungii rabdari, marea smereniei.

Precum iubirea poate fi socotita nebunie, asa poate fi socotita si betie. Prin
betie se pune n relief mai mult entuziasmul ei. Ea vede pe cel iubit att de
frumos, ca toate celelalte sunt nimic fata de acela. E asa cum vede cel beat
realitatea, altfel dect ceilalti. Dar ea e betie treaza (Grigorie de Nisa), pentru
ca cel ce iubeste e singurul care vede pe cel iubit asa cum este de fapt si l poate
face sa fie asa.
Iubirea este, n chip principal, lepadarea a toata gndirea potrivnica, daca iubirea nu socoteste raul. Iubirea,
nepatimirea si nfierea se deosebesc numai dupa numiri: precum lumina, focul si flacara sunt adunate ntr-o
singura lucrare, asa gndeste si despre acestea. (Ioan Scararul)
Iar Sfntul Diadoh spune: Socoteste frate ca fiecarei vederi duhovnicesti i premerge credinta, nadejdea si
dragostea, dar mai mult dragostea. Cele dinti nvata sa se dispretuiasca toate bunurile vazute, dar iubirea uneste
sufletul nsusi cu virtutile lui Dumnezeu, adulmecnd printr-o simtire a mintii pe nevazutul Dumnezeu. (Diadoh
al Foticeii)
Alta este dragostea naturala a sufletului si alta cea care se adauga ei de la Sfntul Duh. Cea dinti se misca din
vointa noastra, cea de-a doua aprinde att de mult sufletul spre dragostea lui Dumnezeu, nct toate partile
sufletului nostru se lipesc de negraita bunatate a dorului de Dumnezeu, ntr-o nesfrsita simplitate a simtirii.

Numai simplitatea este nesfrsita, pentru ca cuprinde n ea totul, n mod

concentrat. Simplitatea simtirii e cea mai intensa simtire, pentru ca nu se
mparte n simtiri diferentiate si micsorate. Toate partile sufletului sunt strabatute
de o singura simtire, dar de tarie nesfrsita, a dorului dupa frumusetea lui
Dumnezeu. Simplitatea e concentrarea ntr-o unitate a tuturor puterilor si
simturilor sufletului, care au, prin Dumnezeu, o adncime si o bogatie nesfrsita.
Mintea ajunsa atunci ca una care a zamislit din lumina duhovniceasca a harului, s-a facut izvor de iubire si de
bucurie. (Diadoh al Foticeii)
Sfntul Isaac spune la rndul lui: Iubirea ce se iveste din niscai lucruri e ca o candela mica, hranita de
untdelemn si astfel e si lumina ei; sau ca un pru care se hraneste din ploaie si a carui curgere se opreste cnd
continutul care-l sustine lipseste. Dar iubirea care are drept pricina pe Dumnezeu, este ca un izvor a carui
curgere niciodata nu se ntrerupe, caci Dumnezeu singur este izvorul ei si continutul ei nesecat. (Isaac Sirul)
ntrebare: Cnd se ajunge la desavrsirea multelor roade ale Duhului? Raspuns: Cnd se nvredniceste cineva
de desavrsita iubire a lui Dumnezeu. ntrebare: De unde cunoaste cineva ca a ajuns la aceasta? Raspuns: Cnd
se misca pomenirea lui Dumnezeu n cugetarea lui, ndata inima lui se misca n iubirea Lui si din ochii lui
pornesc lacrimi de mbelsugare. Caci iubirea are obiceiul sa izvorasca lacrimi cnd si aminteste de cei iubiti.
Astfel fiind, niciodata nu nceteaza din lacrimi, pentru ca nu-i lipseste niciodata continutul care sa-l aduca pe el
la pomenirea lui Dumnezeu. Asa nct si n somnul lui se afla n convorbire cu Dumnezeu, acesta fiind un
obicei al iubirii si aceasta este desavrsirea oamenilor n aceasta viata a lor. (Isaac Sirul)

Desavrsirea omului consta astfel n iubirea fata de Dumnezeu. Iubirea este a

inimii si ea se arata n lacrimi, cnd este o simtire puternica, nu o convingere
teoretica. Dar inima se aprinde de iubire si se topeste n lacrimi, cnd n cugetare
se misca pomenirea lui Dumnezeu. Deci inima nu lucreaza fara cugetare. Se
ntelege ca numele lui Dumnezeu pomenit mereu n cugetare nduioseaza inima
la iubire pna la lacrimi, deci nici cugetarea la Dumnezeu nu-i o cugetare pur
teoretica. Din toate rezulta ca Dumnezeu cel pomenit nencetat, e pomenit astfel
pentru ca e iubit ca Persoana iubitoare, caci o persoana trezeste n alta iubirea
prin iubirea sa.
Iubirea lui Dumnezeu este calauza prin fire si cnd vine n cineva fara masura, face acel suflet sa iasa din sine
(extatic). De aceea, inima celui ce o simte pe ea nu poate sa o ncapa si sa ramna cum este, ci, dupa masura
calitatii si a iubirii venite n el, vede n el o schimbare neobisnuita. Si semnele ei simtite sunt acestea: fata celui
ce o are se face ca focul si-i plina de bucurie, trupul i se ncalzeste, frica si sfiala se departeaza de la el si se face
ca un iesit din sine (extatic). Puterea care aduna mintea lui pleaca de la el, facndu-se ca un iesit din minte,
moartea ce mai nfricosatoare o socoteste bucurie si niciodata vederea mintii lui nu patimeste vreo ntrerupere
din ntelegerea celor ceresti; celui absent i vorbeste ca fiind de fata, nefiind vazut de cineva.

Tainica legatura dintre suflet si trup se arata si n caldura ce cuprinde trupul celui
cucerit de o mare iubire. El este ca un iesit din sine, ca unul ce a uitat de sine;

toata atentia lui e plecata la cel iubit. E ca un iesit din minti, dar nu n sens rau,
ca sa calce bunele rnduieli ale societatii, ci n sensul bun, fiind n stare sa
renunte la tot ce cauta omul cuminte n sensul egoist al cuvntului. E n stare
sa-si dea viata pentru Cel iubit. Acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n
mine (Galateni 3, 20). El traieste pentru un alt eu, nu pentru eul sau. Daca n
omul natural eul ca subiect este identic cu obiectul grijii sale, n omul umplut
de iubirea de sus eul ca subiect ramne, dar eul ca obiect al iubirii sale este
altul, este cel iubit de eul lui Hristos. n acelasi timp se mentine ca eu iubitor; n
el nu e o reduplicare egoista, ci o doime reala: eu ca subiect si tu ca cel pentru
care sunt eu. Aceasta e iesirea din sine, iesirea din mintea pentru sine, ridicarea
la mintea pentru altul. Cel ce iubeste nu mai are frica sa renunte la sine si nici
rusine sa se comporte n felul acesta, socotit de altii nebunie. Dar n faptul ca eul
ca subiect ramne, se arata totusi ca iubirea cea mai totala nu nseamna
confundare cu altul n impersonal, ci unitate bipersonala. Tu ai devenit dominant
nsa n mine prin voia propriului eu, instalndu-te n interiorul propriului eu cu
un rol major, dar marind urias puterile eului meu care te-a primit.
Cunoasterea si vederea lui naturala a disparut si nu simte n chip sensibil miscarea sa, care se misca ntre lucruri;
chiar daca face ceva, nu simte ceea ce face, ca unul ce are mintea ocupata cu vederea unor lucruri care nu sunt
de fata. Si cugetarea lui se ocupa pururi cu Celalalt.

Cunoasterea si vederea celor din jur, miscarea lui ntre ele se savrseste fara sa
fie constient de ele, atentia Lui fiind atintita cu totul la cel iubit, dar nevazut
pentru vederea naturala.
De aceasta betie duhovniceasca au fost plini odinioara Apostolii si mucenicii: cei dinti au strabatut stapniti de
ea toata lumea, ostenind si fiind batjocoriti (I Timotei 4, 10); cei din urma, suportnd taierea madularelor, si-au
varsat sngele lor ca apa; si suferind chinurile cele mai cumplite, nu s-au descurajat, ci le-au rabdat cu barbatie.
Si, fiind ntelepti, au fost socotiti ca niste lipsiti de minte (II Corinteni 11, 38). Altii au ratacit prin pustie, prin
munti, pesteri si prin vagaunile pamntului (Evrei 11, 38), fara asezare, ei care erau cei mai asezati. La aceasta
nebunie nvredniceste-ne si pe noi Doamne, sa ajungem!

Despre Sfnta mpartasanie

Nimic nu ajuta si nu contribuie asa de mult la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea
trupului si la prefacerea amndurora spre o stare mai dumnezeiasca si la nemurire, ba si la biruirea
patimilor si a demonilor, sau, mai presus de fire, ca mpartasirea si cuminecarea continua, cu inima si
simtire curata, pe ct este cu putinta omului, cu preacuratele, nemuritoarele si de viata facatoarele
Taine, cu nsusi cinstitul Trup si Snge al Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus.
Adeverim aceasta din cuvintele Vietii nsesi si ale nsusi Adevarului care zice: Eu sunt pinea vietii;
Aceasta este pinea care se pogoara din cer, ca cel ce mannca din ea sa nu moara. Eu sunt pinea
cea vie, care s-a pogort din cer. De va mnca cineva din pinea aceasta, viu va fi n veac. Si pinea
care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu l voi da pentru viata lumii. Si: De nu veti mnca
trupul Fiului Omului si nu veti bea sngele Lui, nu veti avea viata ntru voi. Cel ce mannca trupul
Meu si bea sngele Meu, are viata vesnica, caci trupul Meu este mncare adevarata si sngele
Meu este bautura adevarata. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si
Eu ntru el. precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu sunt viu prin Tatal; si cel ce Ma mannca pe
Mine, acela va fi viu prin Mine. Aceasta este pinea care s-a cobort din cer si cel ce mannca pinea
aceasta a Mea, viu va fi n veac (Ioan 6, 53-58).
Purtatorul de Hristos, Pavel, zice acestea: Fratilor, eu am primit de la Domnul, ceea ce v-am predat
si voua, ca Domnul Iisus n noaptea n care a fost vndut, a luat pinea si binecuvntnd-o, a frnt-o
spunnd: Luati, mncati, acesta este trupul Meu care pentru voi se frnge; aceasta s-o faceti ntru

pomenirea Mea. Caci de cte ori veti mnca pinea aceasta si veti bea paharul Domnului cu
nevrednicie, vinovat va fi trupului si sngelui Domnului. Pentru aceea, ntre voi multi sunt
neputinciosi si bolnavi, dintre care multi mor. Caci daca ne-am cerceta pe noi, nu am fi judecati, iar
fiind judecati de Domnul, suntem ndreptati, ca sa nu fim osnditi laolalta cu lumea (I Corinteni 11,
23-33)
Sfntul Ioan Gura de Aur: De trebuinta este sa nvatam care este minunea Tainelor, pentru ce s-au dat si care
este folosul lor. Suntem un trup si madulare ale trupului Domnului nostru Iisus Hristos si din oasele Lui
(Romani 12, 5; Efeseni 5, 30). Iar cei care au aflat aceasta, sa urmeze celor spuse. Deci pentru ca aceasta sa nu
se nfaptuiasca numai prin iubire, ci si cu lucrul nsusi, sa ne unim prin mncare cu acel trup pe care ni l-a
daruit, voind sa ne arate dorul ce-l are catre noi.

Nu numai prin iubire ca simtire se sustine comuniunea n biserica, orict ar

accentua unii aceasta, ci si printr-o putere obiectiva, ontologica, dumnezeiasca,
ce ne vine prin trupul lui Hristos. Prin aceasta ne prinde chiar si trupurile n
aceasta unire.
Pentru aceasta s-a unit pe Sine cu noi si ne-a dat trupul Sau noua, ca sa ne facem un trup unit cu Capul. Acest
lucru este propriu celor ce se iubesc cu tarie, fiind dat de nteles si de Iov, vorbind despre casnicii lui, care-l
iubeau n chip covrsitor, nct ziceau: Cine ne va da putinta sa ne saturam de carnea lui? (Iov 31, 31). De
aceea, si Hristos a facut acest lucru, ridicndu-ne la o prietenie si mai mare si aratndu-ne dorul Lui catre noi,
caci nu se da pe Sine celor ce-L doresc, numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L mannce, sa se sadeasca n
trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa-si sature ntregul dor. (Ioan Gura de Aur)
Cei ce se mpartasesc de preasfntul Trup si de cinstitul Snge, stau ntre ngeri, Arhangheli, ntre Puterile de
sus si sunt mbracati n nsusi vesmntul mparatesc al lui Hristos, avnd arme duhovnicesti. Ba cu acestea nca
nu am spus nimic, caci L-au mbracat cu mparatul nsusi. Pe ct este nsa de mare, de nfricosatoare si de
minunata Taina, tot pe atta trebuie sa te apropii cu curatie, daca vrei sa te apropii de mntuire. Caci daca te
apropii cu constiinta apasata, te apropii de osnda si pedeapsa, fiindca cel ce mannca si bea cu nevrednicie
Trupul si Sngele Domnului, judecata siesi mannca si bea (I Corinteni 11, 27). Daca cei ce-si pateaza porfira
mparateasca sunt pedepsiti la fel cu cei ce o rup, nu e deloc necuvenit ca cei ce primesc Trupul cu cuget necurat
sa sufere aceeasi pedeapsa cu cei ce L-au rupt prin piroane. Ia aminte ce nfricosatoare pedeapsa a aratat Pavel
zicnd: Cel ce calca legea lui Moise murea pe temeiul a doi sau trei martori, socotiti cu ct se va nvrednici de
o pedeapsa mai mare cel ce a nesocotit pe Fiul lui Dumnezeu si a socotit un lucru de rnd Sngele Noului
Legamnt, prin care acesta a fost sfintit? (Evrei 10, 29). (Ioan Gura de Aur)
Cti deci, ne mpartasim de trupul acesta, cti gustam din snge, se ntelege ca gustam din Acela ce sade sus,
care e nchinat de ngeri, de Cel apropiat de puterea fara margini. O, cte drumuri duc spre mntuirea noastra!
Ne-a facut pe noi trupul Sau, ne-a dat noua trupul Sau, si nimic din toate acestea nu ne departeaza de rele! O, ce
nepasare, o, ce nesimtire! (Ioan Gura de Aur)
Un preot minunat mi-a istorisit ca a fost nvrednicit sa vada si sa auda acestea: ca pe cei ce vor pleca de aici
mpartasiti cu Taine cu constiinta curata fiind, cnd vor muri, ngerii i vor duce de aici n suita, pentru Cel cu
care s-au mpartasit. (Ioan Gura de Aur)
Dumnezeiescul Damaschin zice: Deoarece suntem ndoiti si compusi, trebuie ca si nasterea noastra sa fie
ndoita; la fel si haina ndoita. Nasterea ni s-a dat prin apa si prin Duh, iar mncarea este nsasi pinea vietii,
Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce s-a pogort din cer. Precum la Botez, deoarece oamenii obisnuiesc sa se
spele cu apa si sa se unga cu untdelemn, a unit cu untdelemnul si cu apa harului Duhului si l-a facut pe el baia
nasterii din nou, la fel, deoarece avem obiceiul sa mncam pine si sa bem apa si vin, a unit cu ele dumnezeirea
Sa si le-a facut pe ele Trupul si Sngele Sau, ca prin cele obisnuite si dupa fire, sa ajungem n cele mai presus
de fire. Trupul Lui este cu adevarat unit cu dumnezeirea, prin trup ntelegnd pe cel din Sfnta Fecioara, nu un
trup cobort din ceruri, iar pinea si vinul se prefac n nsusi Trupul si nsusi sngele lui Dumnezeu. Dar, de
cauti sa afli modul cum se face aceasta, ti ajunge sa auzi ca aceasta se face prin Duhul Sfnt, tot asa cum
Cuvntul a dat fiinta trupului Sau n Sine din Sfnta Nascatoare de Dumnezeu prin Duhul Sfnt; mai mult nimic
nu cunoastem, dect ca Cuvntul lui Dumnezeu este adevarat, lucrator si atotputernic, iar modul de nepatruns.
(Ioan Damaschin)
Celor ce se mpartasesc cu vrednicie, aceasta se face spre iertarea pacatelor, spre viata vesnica si spre pazirea
sufletului si a trupului; iar celor ce se mpartasesc cu obraznicie, spre osnda si pedeapsa, ca si moartea
Domnului. (Ioan Damaschin)
Pinea si vinul nu sunt chip al Trupului si al Sngelui lui Hristos, n nici un caz, ci nsusi Trupul lui Hristos Cel
ndumnezeit si nsusi Sngele Lui. Caci Trupul Meu este adevarata mncare si Sngele Meu este adevarata
bautura (Ioan 6, 55). Acesta este Trupul si Sngele lui Hristos, care intra n alcatuirea (constitutia) sufletului si
trupului nostru, netopindu-se, nestricndu-se, netrecnd n ceea ce dam afara, ci ramnnd n fiinta noastra, ca
pricina a pastrarii noastre, ca mijloc de curatire a toata ntinaciunea.

Trupul lui Hristos, pe care-L primim n Sfnta mpartasanie nu e alt trup dect
cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfnta Fecioara, dar ndumnezeit prin
nviere si naltare, ca sa fie n noi aluat spre ndumnezeire, nviere si naltare. De
aceea e si trup pneumatizat, nevazut, coplesit de Duhul Sfnt, desi trup real, ca sa
fie si n noi izvorul Duhului deplin si sa ne pneumatizeze si pe noi tot mai mult,
pentru a birui treptat legile firii, atrnarea spre cele de jos, procesul de
stricaciune si de moarte definitiva. Caci trupul lui Hristos nu mai e supus
procesului de descompunere, datorita Duhul Sfnt care se afla n el. de aceea n
Sfinti osemintele ramn nedescompuse si de aceea vom nvia si noi, caci Hristos
cel nviat ramne cu Duhul Sau n sufletul nostru, cu puterea Lui de
nestricaciune care-i va da acestuia puterea sa-si nvie trupul. ortodoxia a pastrat
ntelesul mntuirii ca efect ntins asupra trupului si a cosmosului, afirmnd ca
mntuirea deplina este eliberarea trupului de stricaciune si de moarte prin
nviere, datorita umplerii lui de Duhul Sfnt. Toata imnografia Bisericii vorbeste
despre aceasta, caci asa cum sufletul este n trupul nostru, asa e, n oarecare fel,
si trupul nostru, prin radacinile rationalitatii si sensibilitatii lui, n sufletul nostru.
Dar atunci cu att mai mult si Hristos cel nviat, adica cu trupul nesfrsit subtiat
si nduhovnicit, e n oarecare fel n sufletul nostru chiar dupa moartea noastra,
daca l-am primit des n noi n cursul vietii pamntesti si am trait n El prin
vointa, prin gndirea si prin faptele noastre, care au lucrat la nduhovnicirea
trupului nostru. Prin mncarea trupului lui Hristos, pneumatizat si subtiat, am
hranit chiar sufletul nostru, ntarind prin nduhovnicire radacinile rationale si
sensibile ale trupului nostru n El. prin mncare am asimilat n oarecare fel trupul
lui Hristos nsusi sufletului nostru, sau viceversa. Despartirea ntre suflet si trup
nu e att de totala, cum ne nchipuim; cu att mai mult e valabil aceasta cnd
sufletul si trupul nostru sunt n Hristos, n care osmoza ntre suflet si trup si deci
si ntre dumnezeire si compusul uman a atins treapta culminanta.
Chiar daca aurul s-a patat, l curata prin arderea judecatii, ca sa nu fim osnditi n veacul viitor mpreuna cu lumea
(I Corinteni 11, 52).

Trupul pneumatizat, nviat, si deci curat al Domnului, asimilat n sufletul si n

trupul nostru, le duce pe acestea spre curatie, de multe ori prin patimirea crucii,
pe care ne-o ntipareste si noua din Sine, actualiznd-o n noi. De aceea trupul
lui Hristos lucreaza n noi si printr-o judecata, adica prin ncercari, pentru ca
suportndu-le cu puterea cu care a suportat Hristos crucea Sa, sa ne curatim si sa
nu fim osnditi la sfrsit mpreuna cu lumea, adica cu cei ce nu vor fi gasiti la
judecata din urma curatiti. Numai n masura n care ne curatam astfel, ne unim
intim cu Hristos ntr-un trup, deveniti curati ca si El.
Curatindu-ne prin aceasta, ne unim cu Trupul lui Hristos si cu Duhul Lui si ne facem Trupul lui Hristos. Aceasta
este pinea, care e prga pinii ceresti, a pinii spre fiinta, caci pinea spre fiinta arata fie pe cea viitoare (a veacului
viitor), fie pe cea primita spre pastrarea fiintei noastre.

Trupul nviat al lui Hristos este pinea care va hrani cu puterea sa netrecatoare
sufletul nostru si n el radacinile rationale si sensibile ale trupului nostru,
ducndu-l spre nviere. Hristos este ipostasul, sau temelia ultima si vie a
ipostasurilor noastre, care cred n El.
Trupul Domnului este Duh de viata facator, pentru ca s-a zamislit din Duhul de viata facator, caci ceea ce se naste
din Duh, Duh este (Ioan 3, 6). Aceasta o spun, nu ca sa desfiintez firea trupului, ci voind sa arat ca e de viata
facator si dumnezeiesc.

Trupul lui Hristos este att de pneumatizat, att de coplesit si de subtiat prin
Duhul, de iradiant al Duhului prin toti porii Lui, ca se poate numi de viata
facator. El este aceasta nca prin faptul cu totul deosebit ca e zamislit prin Duhul
Sfnt, a carui putere s-a unit cu cea a Fecioarei Maria. Duhul Sfnt a ntarit
puterea de zamislire si de alcatuire a unui nou om, a Fecioarei Maica att de
mult, ca el n-a mai avut nevoie de samnta barbateasca. Trupul lui Hristos poarta
astfel n el de la nceput puterea constitutiva a Duhul Sfnt. De aceea e de viata
facator.
Acestea se numesc chipuri (antitipuri) ale celor viitoare, nu ca unele ce nu sunt cu adevarat Trupul si Sngele lui
Hristos, ci ca acum ne mpartasim prin ele de dumnezeirea lui Hristos, iar atunci numai ntelegator prin vedere.
(Ioan Damaschin)

Dumnezeiescul Macarie zice: Precum vinul se amesteca n toate madularele celui ce bea si se preface n el si el
n vin, asa cel ce bea Sngele lui Hristos, se adapa cu Duhul dumnezeiesc si acesta se amesteca n suflet n chip
desavrsit, si sufletul n el. Astfel sfintit, sufletul se face vrednic de Domnul, caci toti ne-am adapat din acelasi
Duh (I Corinteni 12, 13). Iar prin Euharistia pinii, cei ce se mpartasesc cu vrednicie, se nvrednicesc sa se
faca partasi de Duhul Sfnt si asa sufletele vrednice pot sa vietuiasca n veci.

Ceea ce primim prin Sfnta mpartasanie n mod deosebit este Duhul

dumnezeiesc, ca Dumnezeu Cel ce ntareste sufletul omului n biruirea
proceselor nelibere ale naturii si unifica faptura cu Dumnezeu. l primim n
primul rnd n suflet si din suflet trece n trup, caci n suflet sunt radacinile
rationale si sensibile ale trupului. sufletul nostru devine pneumatic, se ntareste
n ceea ce are superior naturii si poate pneumatiza si trupul, sau radacinile lui
aflate n suflet.. sufletul dobndeste astfel o putere neasemanat mai mare de
nduhovnicire, de subtiere a trupului. unirea ntre suflet si trup devine tot mai
mare, mai adnca, n trupul lui Hristos, pe care Duhul dumnezeiesc L-a
pneumatizat, L-a subtiat, L-a ndumnezeit, L-a transfigurat deplin. Daca, dupa
Maxim Marturisitorul, n Sfinti dualitatea este depasita (dualitatea functionala,
nu cea de substanta), cu att mai mult n Hristos. Si prin mpartasirea de El se
ncepe depasirea ei si n cei ce se mpartasesc des si cu constiinta curata. Prin
aceasta sufletul, adus n unirea cu Dumnezeu, va putea trai n veci, si va da n
alta parte si trupului tarie sa copleseasca procesele naturale nca n lumea asta
fiind, iar prin ntarirea radacinilor lui rationale si sensibile n suflet, va putea ca
sufletul sa nvie trupul la o viata nesupusa descompunerii, la sfrsitul lumii.
Precum viata trupului nu este de la trup, ci din afara de el, adica din pamnt, asa si sufletul a fost nvrednicit de
Dumnezeu sa aiba mncare, bautura, vesmnt, care sunt viata adevarata a sufletului, nu din firea sa, ci din
dumnezeirea Lui, adica prin Duhul Sau.

Aceasta nseamna ca sufletul celui ce se mpartaseste cu trupul Domnului, se

mpartaseste prin trup propriu-zis cu dumnezeirea Lui. Dar pe de alta parte,
trupul lui Hristos e att de intim strabatut de Duhul Sfnt, sau de dumnezeirea lui
Hristos, ca nu se poate spune ca numai el hraneste trupul omenesc. De altfel
Duhul Sfnt ca foc personal al iubirii treimice face din trupul Domnului un
complex organic de energii prin care se manifesta aceasta caldura a iubirii, nct
prin aceasta el nsusi a devenit numai foc al iubirii. Apoi n cazul ca trupul
Domnului ar ramne numai n trupul omului, trupul nestricacios al Domnului ar
trebui sa sustina n mod direct trupul omului n nestricaciune, ceea ce nu se
ntmpla. Pe de alta parte, viata trupului nu se sustine numai din pamnt, ci si din
suflet. Deci si viata ndumnezeita a lui, ntr-un grad limitat pe pamnt si deplin n
cer, se sustine si prin sufletul ndumnezeit. Dar ca sufletul sa poata sustina trupul
cu viata lui, trebuie sa aiba ntr-un anumit fel radacinile trupului n sine, deci el
primeste ntr-un fel si trupul Domnului, sau radacinile ui ndumnezeite n sine.
Sufletul are firea dumnezeiasca spre pinea vietii, adica pe Cel ce a zi: Eu sunt pinea vietii si apa vie spre vinul
care veseleste si ca untdelemn al bucuriei. (Macarie cel Mare)
mpartasirea de Dumnezeu si de Taine s-a numit cuminecare (communicatio = cuminecatura), pentru ca ne
daruieste unirea cu Hristos si ne face sa avem comuna cu El mparatia Lui. (Isidor Pelusiotul)
Este cu neputinta sa se mntuiasca credinciosul, sa primeasca iertarea pacatelor si sa dobndeasca mparatia
cerurilor, daca nu se mpartaseste cu frica, credinta si cu dragoste de tainicul si neprihanitul Trup si Snge al lui
Hristos. (Nil Ascetul)
Este bine si de mare folos sa se cuminece si sa se mpartaseasca cineva n fiecare zi cu Sfntul Trup si Sfntul
Snge al lui Hristos. Aceasta deoarece El nsusi a zis: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne
ntru Mine si Eu ntru el si are viata vesnica (Ioan 6, 56). Si cine se ndoieste ca a se mpartasi cineva continuu
de viata, nu e nimic altceva dect a vietui n chip multumit? Noi ne cuminecam de patru ori n fiecare
saptamna: duminica, miercurea, vinerea si smbata, si n celelalte zile, daca are loc pomenirea vreunui
Sfnt.(Vasile cel Mare)

Ideea ca prin mpartasirea deasa, omul poate nmulti viata sa n Dumnezeu, e

pretioasa. De fiecare data omul traieste cu sufletul ntr-un efort de a sfinti prin
aceasta o alta latura a legaturii sale cu semenii, ntr-un efort de a nfaptui prin
fapte deosebite, cerute de alte si alte mprejurari, o alta si alta virtute. Daca
aceasta este preocuparea generala a vietii lui, comunicarea cu trupul Domnului
si cu puterea Lui l va sustine de fiecare data n acest alt efort.

n aceste zile socotesc ca Sfntul si liturghisea, caci nu putea n fiecare zi, stingherit fiind de attea griji. De aceea, zice si
Sfntul Apolo:
Monahul trebuie sa se cuminece, de e cu putinta, n fiecare zi cu Tainele lui Hristos, caci cel ce se departeaza
pe sine de acestea, se departeaza de Dumnezeu. Iar cel ce se mpartaseste continuu, se mbraca cu trupul
Domnului, caci nsusi glasul mntuitor zice: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru
Mine si Eu ntru el (Ioan 6, 56). Deci aceasta le este de folos monahilor, care fac nencetat pomenirea patimii
mntuitoare. Drept aceea, se cade ca el sa fie gata n fiecare zi si sa se pregateasca pe sine n asa fel, ca sa fie
vrednic n fiecare zi, totdeauna, pentru primirea Sfintelor Taine, caci asa ne mpartasim si de iertarea pacatelor.
(Avva Apolo)

A se mbraca cu Hristos nseamna a se mbraca cu putere. Imaginea este luata de

la mbracarea cu un echipament de lupta, caci Hristos este ca o armatura si ca o
arma. Dar se ntelege ca pe Hristos l mbracam cnd l primim n noi, caci nu ti
se comunica puterea cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara& Dar acelasi
lucru nseamna a te mpartasi cu trupul lui Hristos: nseamna a te mbraca cu
puterea Lui. Ideea e ca trupul lui Hristos cu care ne mpartasim, sau cu care ne
mbracam, nu e ceva care ramne n noi, sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci ca
un izvor de putere, de care ne folosim ntruct noi nsine ne nsusim activ aceasta
putere. Dar ca sa fim mereu tinuti n stare de putere, trebuie sa fim n comunicare
continua cu Hristos; sa stam mereu n comunicare cu Soarele puterii
duhovnicesti.
Se remarca legatura fireasca ntre pomenirea nencetata a lui Hristos, deci si a
patimii Lui, prin rugaciune si prin mpartasirea continua cu trupul Lui rastignit si
biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu trupul Domnului ntretine
pomenirea continua a Lui, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu
cuvntul. La rndul ei, pomenirea nencetata a Domnului cu cuvntul, ca
comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere dupa o
comunicare deplina cu Hristos prin mpartasirea de trupul Lui.
mpartasirea deasa cu trupul Domnului, ca comunicare a puterii Lui catre noi, ca
comunicare a Duhului Lui, ca lucrnd prin El nsusi fara noi. Factorul uman
comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea
trebuie o pregatire n acest sens din partea omului. Cine se mpartaseste cu
nevrednicie, judecata siesi mannca, nedeosebind trupul Domnului, si de aceea
neconlucrnd cu el. De aceea mai buna este o mpartasire mai rara, dar bine
pregatita, primita cu mare concentrare de putere, hotarre de a conlucra cu
puterea din trupul Domnului, dect o mpartasire ntr-o stare laxa, nepasatoare a
puterilor proprii.
Zice si Sfntul Ioan Scararul: Daca un trup atingndu-se de alt trup, se schimba n puterea lui de lucrare, cum
nu se va schimba cel ce se atinge de trupul Domnului cu mini nevinovate? Caci e scris n Pateric: Ioan de
Bostra, barbat sfnt si avnd putere asupra duhurilor necurate, i-a ntrebat pe dracii care salasluiau n niste fetite
furioase si chinuite de ei cu rautate, zicnd: De care lucruri va temeti de crestini? acestia au raspuns: Aveti
cu adevarat trei lucruri mari: unul pe care-l puteti atrna pe grumazul vostru; unul cu care va spalati n Biserica
si unul pe care-l mncati n adunare. ntrebndu-i iarasi: Din acestea trei, de care va temeti cel mai mult?, au
raspuns aceia: Daca ati pazi bine aceea cu care va mpartasiti, n-ar putea nimeni dintre noi sa faca rau vreunui
crestin! Deci lucrurile de care se tem raufacatorii mai mult dect toate, sunt Crucea, Botezul si Cuminecatura.
(Ioan Scararul)

Cum trebuie ascultate si ntelese cuvintele duhovnicesti ale Parintilor.

nainte de toate, sa ntelegi si sa asculti n chip credincios, avnd cuvenita evlavie fata de rnduielile dumnezeiesti si
duhovnicesti ale Parintilor.
Spune despre aceasta Sfntul Macarie: Neatinse ramn cele duhovnicesti de cei necercati, dar sufletul sfnt si
credincios se mpartaseste cu ntelegere de Duhul Sfnt. Si comorile ceresti ale Duhului i se fac aratate numai
celui ce le primeste cu cercare. Celui ce nu le-a cercat nu-i este cu putinta nici macar sa le nteleaga. (Macarie
Egipteanul)

Deci asculta cu evlavie despre ele pna ce ti se va da si tie, celui ce crezi, sa te nvrednicesti de dobndirea lor. Atunci vei
cunoaste prin nsasi experienta ochilor sufletului de ce mari bunatati si taine se pot mpartasi sufletele crestinilor nca de aici.

Cum sa ne rugam si despre luminarea adevarata si puterea dumnezeiasca.

Spune Sfntul Diadoh: cti cugeta nencetat la preaslavitul si mult doritul nume al Domnului Iisus n adncul
inimii, pot sa vada odata si lumina mintii. (Diadoh al Foticeii)
ntmplndu-se aceasta cu bunavointa lui Dumnezeu, de atunci, celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu, de atunci,
celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu l savrsim n chip nenselator si nempiedicat, umblnd n lumina, mai
bine zis fiind fii ai luminii, cum zice Datatorul de lumina Iisus: Pna aveti lumina, credeti n lumina, ca sa va faceti fii ai
luminii; si: Eu sunt lumina lumii, cel ce urmeaza Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii. Iar David striga
catre Domnul acestea: ntru lumina Ta vom vedea lumina, iar Sfntul Pavel zice: Dumnezeu, care a zis sa lumineze
lumina din ntuneric, pe care a luminat-o n inimile noastre.
De fapt, prin aceasta, ca printr-un sfesnic nestins si atotluminos, cei cu adevarat credinciosi sunt calauziti si privesc spre
cele de dincolo de simturi si li se deschide ca unora ce sunt curati cu inima poarta cereasca a toata vietuirea si starea nalta,
deopotriva cu a ngerilor. Si asa le rasare acestora iarasi, ca dintr-un disc al soarelui, putinta sa judece, sa deosebeasca, sa
stravada, sa vada nainte si cele asemenea acestora. Si simplu graind, prin aceasta le rasare acestora toata aratarea si
descoperirea tainelor nearatate si se umplu de puterea dumnezeiasca si mai presus de fire n Duh. Iar prin aceasta putere mai
presus de fire si lutul lor se usureaza, sau mai bine zis povara trupului li se subtiaza si pluteste, naltndu-se.
Prin aceasta putere luminatoare n Sfntul Duh, si unii dintre Sfintii Parinti, nca fiind n trup, au trecut ca niste fiinte
nemateriale si netrupesti, cu picioarele neudate ruri neumblate si mari strabatute de corabii, au facut drumuri lungi de zile
multe ntr-o clipa si au savrsit multe alte lucruri minunate n cer, pe pamnt, n soare, pe mare, n pustiuri, cetati, n tot locul
si tara, printre fiare salbatice si trtoare si, simplu, n toata zidirea si n toate stihiile, si prin toate s-au slavit. Pururi stnd la
rugaciune, trupurile lor curate si cinstite se ridicau de pe pamnt ca naripate, dezbracate de grosimea si greutatea trupeasca,
topite de focul dumnezeiesc si nematerial al harului.

Peste tot trebuie sa se nteleaga ca e vorba de focul iubirii si de legatura tainica

sau de influenta pe care simtirile sufletului o au asupra trupului. Trupul devine
usor cnd sufletul e curat si transparent, prin lipsa de patimi si prin iubirea care
nu are ce sa ascunda.
Sub lucrarea acestuia, ei se nalta cu usurinta, o, minune, preschimbati si replasmuiti ntr-o stare mai dumnezeiasca, prin
mna ndumnezeitoare a puterii harului, salasluite n ei. Si, dupa sfrsitul lor, trupurile preacinstite ale unora din ei ramn
nedesfacute, adeverind n chip vadit harul si puterea salasluite n ei si n toti cei tari n credinta. Iar dupa nvierea obsteasca si
a toata lumea, crescndu-le oarecum aripi din nsasi puterea Duhului aflatoare n ei, se vor rapi n nori ntru ntmpinarea
Domnului n vazduh, cum zice cunoscatorul celor negraite, dumnezeiescul Pavel; si asa totdeauna cu Domnul vor fi (I
Tesaloniceni 4, 17). Pe lnga acestea si graitorul n Duh, David cnta:
Doamne, ntru lumina Ta vor purcede si ntru numele Tau se vor veseli toata ziua (adica vesnica), si ntru
dreptatea Ta se vor nalta cornul lor. (Psalmi 88, 16-18)
Cei tari ai lui Dumnezeu s-au ridicat de pe pamnt. (Psalmi 46, 9)
Iar mult graitorul de cele mari, Isaia, zice:
Celor ce asteapta pe Domnul, le vor creste aripi; schimbase-va puterea lor. (Isaia 40, 31)
Dar si Sfntul Macarie zice: Tot sufletul care s-a nvrednicit sa mbrace n chip desavrsit pe Hristos, n putere
si ncredintare, nca de aici, prin credinta si prin straduinta n toate virtutile, si care s-au unit cu lumina cereasca
a chipului nestricacios, se nvredniceste sa primeasca totdeauna cunostinta tainelor ceresti n ipostas. Iar n ziua
nvierii, a ajuns n nsusi chipul ceresc al slavei, trupul mpreuna slavit cu sufletul si rapit de Duhul ntru
ntmpinarea Domnului n vazduh, si nvrednicit sa se faca de un chip cu trupul slavei Lui, va mparati n veci
mpreuna cu sufletul si cu trupul Domnului. (Macarie Egipteanul)

n lumina ce iradiaza din Hristos este implicata nestricaciunea trupului Lui; sau
invers, n nestricaciunea Lui e implicata lumina ce iradiaza din El. trupul
omenesc n Hristos, mai ales dupa nviere, e revenit prin Duhul Sfnt la o stare
de energie sau de complex organic de energii incoruptibil si de aceea luminos. n

trupul astfel pneumatizat, sufletul se afla si el la nivelul suprem pe verticala

constiintei, a simtirii curate si iubitoare, care e o energie ce nu poate slabi, deci
nu se poate corupe. Iar iubirea lui iradiaza ca o lumina netrecatoare.
Primeste lumina nu ca plutind suspendata, sau ca produs imaginar al subiectului
propriu, ci ca izvornd din ipostasul, sau din Persoana lui Hristos, care, ca
fundament creator si sustinator a toata fiinta, a toata energia si a toata iubirea,
iradiaza lumina. De aceea lumina pe care o primeste omul n legatura nencetata
de rugaciune cu Hristos, este o lumina de suprema consistenta spirituala, este
lumina ce izvoraste din fundamentul ei ultim, din Persoana suprema sau din
Treimea de Persoane supreme si creatoare, care nu poate fi dect izvor de
lumina, pentru ca e izvor de iubire.
Obrsia si maica acestor nsusiri noi si mai presus de cuvnt este mai nainte pomenita liniste, nsotita de luarea aminte si de
rugaciunea ntru toata negrija. Acestea au ca vatra de temelie si ca pavaza de nebiruit, mplinirea dupa putere a tuturor
poruncilor ndumnezeitoare. Iar din negrija, liniste, din luarea aminte si din rugaciune se naste n inima miscarea plina de
caldura care arde patimile si pe demoni si curata inima ca ntr-un cuptor. Si din aceasta dorul si dragostea nesaturata de
Domnul Iisus Hristos. Iar din acestea dulcea curgere a lacrimilor din inima, ca dintr-un izvor, care ca un isop curata sufletul
si trupul, prin pocainta, prin iubire, multumire si marturisire, umplndu-le de ele. Din acestea se naste seninatatea si pacea
gndurilor, care n-are margine, ca una ce ntrece toata mintea (Filipeni 4, 7). Iar din acestea lumina stralucitoare ca
zapada,si, la sfrsit, nepatimirea si nvierea sufletului nainte de cea a trupului.

Din nsirarea acestor stari ce se nasc una din alta, ncepnd de la liniste, luare
aminte si rugaciune, se vede ca linistea nu este o nemiscare a sufletului, ci o
deosebita putere de concentrare si de creare a unui sir ntreg de mari tensiuni
duhovnicesti, de pocainta, de curatire de patimi, de iubire. Nepatimirea, sau
despatimirea nsasi, care e la vrful lor, e unita cu nvierea sufletului, care este o
umplere a lui de viata cu totul noua din plinatatea Duhului Sfnt. Numai din
aceasta forta a unei vieti total noi n suflet, va rezulta si nvierea trupului, ntruct
n acest suflet nviat au fost scoase din dezordine, refacute si nviate, nsesi
radacinile rationale si sensibile ale trupului. efortul de despatimire, mpreunat cu
rugaciunea lui Iisus, arata ca aceasta rugaciune nu are nevoie numai de o metoda
formala cum se interpreteaza adeseori n Apus unde s-a pierdut ntelegerea
pentru rostul despatimirii. Pe de alta parte, introducerea mintii n inima prin
pomenirea nencetata a lui Iisus, are rostul de a reunifica radacinile rationale ale
trupului aflatoare n minte cu cele sensibile aflatoare n inima, adica a scoate
ratiunile fiintei umane din sfsierea lor n rationalitatea abstracta si n
sensibilitatea dezordonata si prin aceasta a le face sa se reunifice cu modelele lor
din Logosul dumnezeiesc, sa devina cu adevarat luminoase si iubitoare, cum au
devenit cele ale sufletului si trupului lui Hristos, n ipostasul Cuvntului.
Alcatuirea noua a chipului si rentoarcerea omului la chipul si asemanarea sa, prin faptuire si vedere, potrivit acestora, prin
credinta, nadejde si dragoste; si odata cu aceasta, ntinderea ntreaga a lui spre Dumnezeu, unirea n timpul de fata, ca n
oglinda si n ghicitura (I Corinteni 13,12) si n arvuna, iar n cel viitor mpartasirea n chip desavrsit si bucuria de veci de
vederea lui Dumnezeu fata catre fata (I Corinteni 13, 12)

ncheiere
Stndu-ne, asadar, iubitilor, attea si astfel de bunatati nainte, nu numai ca nadejdi si ca fagaduinte, ci n adevar si n fiinta,
nca de aici, sa ne srguim , sa ne grabim, sa alergam pna ca avem timp sa ne nevoim, ca si noi sa ne nvrednicim de ele,
printr-o mica si vremelnica staruinta, dar cel mai mult prin darul si harul lui Dumnezeu. Caci nu sunt vrednice patimirile
vremii de acum de slava ce are sa ni se descopere noua (Romani 8, 18), cum spune Pavel, propovaduitorul lui Dumnezeu.
Mai bine zis, daca ne srguim, le vom afla, dupa el, nca de acum ca o prga si ca o arvuna. Caci daca cei chemati dintr-o
stare de jos la nrudiri si la partasii mparatesti, fac toate prin fapte, cuvinte si gnduri, ca sa le dobndeasca, si nu numai ca
nu mai pun adeseori pret nici chiar pe viata lor, pentru astfel de slava si cinste, macar ca e nesigura si vremelnica, ba uneori
i duce si la o totala pieire si nu la vreun folos, cum nu s-ar cuveni ca noi sa lucram si sa ne straduim pentru partasia, nunta si
unirea la care suntem chemati cu Dumnezeu, mparatul si Facatorul tuturor mparatilor care, singur, este nestricacios, ramne
pururi, daruind cinste si slava stralucita si statornica celor ce sunt ai Lui? Si nu numai atta, ci am primit si puterea sa ne
facem fii ai lui Dumnezeu: ca tuturor, cti L-au primit pe El, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred n
numele Lui (Ioan 1, 12)

Le da puterea; nu ne atrage silnic si nu ne sileste mpotriva voii noastre. Caci puterea narmeaza pe cei tinuti n tiranie
de cel ce-i tiranizeaza, ca sa vindece raul cu rau. Dar pe noi ne cinsteste cu vechea vrednicie a stapnirii de sine, ca sa fie
binele savrsit ntru totul cu bunavoirea si harul Sau, dar sa ni se socoteasca drept isprava a straduintei si srguintei noastre.
Si Acela, macar ca e Dumnezeu si Stapn, a facut totul din partea Lui, caci pe toti ne-a facut la fel si de asemenea
pentru toti a murit, ca pe toti sa-i mntuiasca deopotriva. Dar ne-a ramas noua sa ne apropiem, sa credem, sa ne nsusim ceea
ce ne-a dat, sa slujim cu frica, cu srguinta si cu iubire Iubitorului de oameni si purtatorului de grija Stapn, care ne-a iubit
att de mult, nct si moarte a voit sa sufere de bunavoie pentru foi, si nca moarte de ocara. Iar aceasta, ca sa ne izbaveasca
de tirania diavolului si vrajmasului atotrau si sa ne mpace cu Tatal si Dumnezeu si sa ne faca mostenitori ai lui Dumnezeu si
mpreuna mostenitori ai Lui, lucrul cel mai minunat si mai fericit.
Drept aceea, sa nu ne nstrainam pe noi printr-o mica si scurta trndavie si negrija sau prin vreo mincinoasa placere de
orice fel, de att de mari si de multe bunatati, rasplatiri si bucurii. Sa facem dar si sa faptuim tot si, de trebuie, sa nu ne
crutam nici chiar viata pentru El, cum a facut si El pentru noi, desi este Dumnezeu, ca astfel sa ne nvrednicim si de darurile
de aici si de cele de dincolo.

Calist Angelicude
Introducere
Numele adevarat este Calist Angelicude si a adus noi stiri despre el. Acest autor a fost activ
n a doua jumatate a secolului XIV lnga localitatea Melnic din Macedonia, traind pna spre
sfrsitul secolului XIV. El vietuia ntr-o asezare monahala de lnga acea localitate, ntr-un
fel de sihastrie, n care a cladit si o biserica, fiind ajutat si de tarul srb din acea vreme. n
jurul acestei biserici vietuiau mai multi asceti, tunsi n monahism de Calist. ntr-un
document al patriarhiei din Constantinopol el est denumit om duhovnicesc, virtuos si
isihast. Numirea de isihast se dadea, dupa disputele isihaste de la mijlocul secolului XIV,
unui monah care se ocupa cu rugaciunea mintii si care a ajuns prin nevointa lui cu linistirea
pna la vederea luminii dumnezeiesti.
Dupa localitatea unde vietuia, se mai numeste Melenichiotis. n codex Vatopedi si
Arundel din British Museum se pastreaza o opera ascetica a lui, alcatuita din treizeci de
Cuvinte.

Mestesugul linistirii
Nu se poate pocai cineva, fara linistire; nici nu poate atinge n vreun fel oarecare curatia, fara
retragere; si nu se poate nvrednici de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui pna ce se afla n
convorbire cu oamenii si i vede pe ei. De aceea, cei ce si-au facut o grija din a se pocai de gresalele
lor, a se curati de patimi si a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui care este
capatul de drum si tinta celor ce petrec dupa Dumnezeu, si arvuna, ca sa zic asa, a mostenirii vesnice
a lui Dumnezeu urmaresc cu toata srguinta linistirea si socotesc drept lucrul cel mai folositor sa se
retraga si sa ocoleasca pe oameni, cu toata simtirea sufletului. nceputul lor n viata de linistire este
plnsul, ocarrea si dispretuirea de sine, pentru care, spre a le face n chip ct mai curat, iau asupra

lor privegherile, starea n picioare, nfrnarea si osteneala trupeasca al caror sfrsit de obste este
rul de lacrimi ce porneste din ochii celor ce cugeta cele smerite ntru frngerea inimii. Caci precum
n cei ce tind spre curatie si o dobndesc prin fapte, sfrsitul este pacea din partea gndurilor, asa n
aceia sfrsitul este, cum am spus, curgerea lacrimilor.
Iar de aici ncepe mintea, n chip firesc, sa patrunda n firile lucrurilor si sa vada maiestria lui
Dumnezeu. Lucrul ei este, de acum, sa prinda si sa contemple ntelesul dumnezeiesc al puterii, al
ntelepciunii, al slavei, al bunatatii si al celorlalte cte sunt n Duhul lui Dumnezeu. Ea patrunde
totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui
Dumnezeu. Ea patrunde totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de fire, se bucura
de frumusetile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui Dumnezeu. Si asa e cuprinsa de
dor, se bucura si se veseleste, alergnd spre capatul din urma al virtutilor, spre dragostea Facatorului
a toate. Nu mai patimeste si nu se mai teme de nici o ratacire prin cele de aici, desi are de suferit
unele lunecari si porniri pacatoase si miscari necuviincioase din multe pricini, ca una ce e
schimbacioasa. Dar din acestea trebuie sa se reculeaga, departnd de la ea orice descurajare. Mintea
acestora, naripndu-se cu nadejdea iubirii de oameni a lui Dumnezeu, zboara spre cele
dumnezeiesti, ndeletnicindu-se cu lacrimile, cu rugaciunea si cu celelalte nevointe pomenite, si se
desfata cu raiul dumnezeiesc al dragostei, atta ct i este cu putinta. Nu mai vede nimic altceva, nici
chip, nici grosime, nici nfatisare, nici altceva peste tot, ca sa graim pe scurt, afara de lacrimi, de
pacea dinspre gnduri si de dragostea lui Dumnezeu. Caci prin acestea se pastreaza si
nemprastierea mintii si se daruieste si mntuirea sufletului. Caci sta de veghe cumpatarea si se
roaga n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Seznd n chilia ta, mintea ta sa aiba ndraznire catre Dumnezeu ntru smerenie: smerenia
pricinuita de nevrednicia si de nimicnicia ta; ndraznirea pentru dragostea nemicsorata a lui
Dumnezeu si pentru netinerea minte a raului de catre El. si sufletul e ridicat la cinste naintea lui
Dumnezeu, cnd, macar ca se recunoaste pacatos, totusi ndrazneste n iubirea de oameni a lui
Dumnezeu si se socoteste atrnat de El. de aceea, porunceste si Sfntul Pavel, zicnd: Sa ne
apropiem cu ndraznire de tronul harului. Caci ndraznirea catre Dumnezeu este un fel de ochi al
rugaciunii, sau o aripa, sau o atrnare minunata. Nu are ndraznire cineva, cnd socoteste ca ar fi
bun sa nu fie!, fugi de acest gnd ci cnd zboara spre nadejdea dumnezeiasca, naripat de gndul
negraitei iubiri a lui Dumnezeu si al uitarii raului de catre El. roaga-te, deci, cu ndrazneala n cuget
smerit, hranit de nadejdi bune n Dumnezeu, ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, precum s-a zis.
Trebuie sa cauti pururi cu grija cele ce izbavesc trupul si mintea de tulburare. Iar acestea sunt:
mncarea masurata, bautura usoara, somnul scurt, starea n picioare dupa putere, plecarea
genunchilor pe ct se poate, ntr-o nfatisare de smerenie, haina neluata n seama, cuvnt putin, ct
e de trebuinta, culcarea pe jos, si toate celelalte cte mblnzesc n parte trupul. iar deodata cu
acestea trebuie sa te ndeletnicesti cu toate cte trezesc mintea si ajuta la alipirea ei de Dumnezeu.
Iar acestea sunt: citirea Sfintei Scripturi si a sfintilor tlcuitori ai ei, dar si aceasta cu masura;
psalmodierea cu patrunderea ntelesului; cugetarea la cele spuse n Scripturi si la minunile vazute n
zidire; rugaciunea cu gura pna ce sfntul har al Duhului o va misca n chip simtit din inima; caci
atunci e alta sarbatoare si timpul altei praznuiri, negraita din gura, ci lucrata n inima prin Duhul.
Iar pna atunci ndeletniceste-te cu cele spuse asa: pleaca-ti genunchiul de cte ori poti si roagate, seznd asa; ngreunndu-te de rugaciune, treci la citire, precum s-a zis; pe urma iarasi revin-o la

rugaciune. Si ngreunndu-te iarasi de ea, ridica-te la putina cntare; si apoi revino din nou la
rugaciune. Si iarasi ngreunndu-te, ntoarce-te la ndeletnicirea mai nainte pomenita, cu masura; si
apoi iarasi daruieste-te rugaciunii. Foloseste-te putin si de un lucru de mna, pentru alungarea
plictiselii, cum ai auzit de la Sfintii Parinti. Dar pururea, n toata lucrarea ta cea dupa Dumnezeu, de
dimineata pna dimineata, sa stea la locul de frunte rugaciunea. Toate celelalte ndeletniciri sa fie
folosite, cum s-a zis, din pricina ngreunarii la rugaciune. Iar cnd vine mila n suflet si harul Duhului
face sa tsneasca din inima rugaciunea ca dintr-un izvor, atunci mintea sa se ndeletniceasca numai
cu rugaciunea si cu vederea n raiul dragostei dumnezeiesti.
Gndul tau, ntorcndu-se nauntru tau, sa cugete si sa priveasca la locul acela al inimii de unde
curge lacrima, rugndu-se netulburat de rasuflarea pe nas. Si sa ramna ct mai mult acolo. Caci e un
lucru foarte folositor, care aduce lacrimi multe si necontenite, desfiinteaza robia mintii, pricinuieste
pacea ntelegatoare a sufletului, prilejuieste rugaciunea si lucreaza mpreuna cu Dumnezeu la aflarea
rugaciunii inimii prin harul Duhului de viata facator, n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Autorul acestei scrieri asociaza cu rugaciunea savrsita n inima mai mult
lacrimile. Luminarea dumnezeiasca ramne rezervata numai treptei duhovnicesti
celei mai nalte. Dar si celor ajunsi la ea li se recomanda o anumita rezerva n
acceptarea ei. Am avea deci mai nti un apofatism ca simtire a lui Dumnezeu,
care nu e vazut, si apoi sus de tot, ar fi luminarea. Aceasta nseamna ca
rugaciunea n inima e o rugaciune patrunsa de o mare simtire. Frica de pedeapsa
lui Dumnezeu pentru pacate, parca i strnge celui ce se roaga, inima si stoarce
din ea lacrimi. Gndul adunat n inima intensifica aceasta simtire de durere a
inimii, caci prin el subiectul lui e chinuit intens de pacatele sale. Netulburat de
nimic altceva, acela cugeta cu toata simtirea numai la pacatele sale. Dar
cugetarea la pacatele sale trebuie sa fie asociata si cu dragostea de Dumnezeu cel
mijlociu, cu nduiosarea provocata de mila Lui. Aceasta contribuie din nou la
intensificarea simtirii inimii, a nmuierii ei, la prefacerea ei n izvor de lacrimi.

Trebuie sa stii, vazatorule, care vezi lucrurile de taina si te desfatezi de ele, ca, precum Dumnezeu si
omul sunt doi, tot asa sunt doua, fie ca gen, fie ca specie, plnsul si lacrimile. Caci una se deosebeste
mult de cealalta, macar ca amndoua sunt bune si daruite de Dumnezeu si ne cstiga bunavointa lui
Dumnezeu si mostenirea harazita de ea. Plnsul are ca izvor frica de Dumnezeu si ntristarea, iar
lacrimile, dragostea dumnezeiasca si pe Dumnezeu. Cel dinti nu veseleste firea prea mult, cele de al
doilea veselesc mult si mai presus de fire. Cel dinti este al ncepatorilor, cele de al doilea, ale celor
ajunsi la desavrsire prin har.
Aici se face deosebire ntre plns, sau tnguire, care e produs mai mult de gndul
la pacate, si ntre lacrimi, ca produse mai mult de dragostea de Dumnezeu. Dar
acestea doua sunt totusi total separate. n lacrimile produse de dragostea de
Dumnezeu nu se uita pacatele pe care Dumnezeu le-a iertat cu milostivire, iar n
plnsul pentru pacate nu lipseste total ncrederea n mila iertatoare a lui
Dumnezeu.

Cinci sunt lucrarile linistii: rugaciunea, sau pomenirea nencetata a lui Iisus, introdusa prin respiratia
n inima, fara nici un fel de gnd, ceea ce se izbuteste prin nfrnarea deobste a pntecelui, a
somnului si a celorlalte simturi, nauntrul chiliei, cu ajutorul smereniei.
nainte s-a vorbit totusi de introducerea unui gnd n inima. Dar acela a fost
gndul la pacate, sau la mila lui Dumnezeu. Gndurile care nu trebuie introduse
n inima sunt gndurile la lucrurile din afara, trebuincioase hranei, placerilor,

gnduri de slava, gndurile grijilor. Acestea tin mintea n afara. Gndul la pacate
si la Dumnezeu o ajuta sa intre si sa ramna nauntru, n inima, si lnga
Dumnezeu.

Putina cntare si citire din Dumnezeiestile Evanghelii si din Sfintii Parinti si din capetele despre
rugaciune, mai ales ale Noului Teolog, ale lui Isihie si Nichifor; cugetarea la judecata lui Dumnezeu, la
moarte si la cele asemenea; n sfrsit, putin lucru de mna. Si iarasi trebuie sa se faca ntoarcerea la
rugaciune, chiar daca lucrul acesta cere o oarecare silire, pna ce mintea se va obisnui sa lepede
mprastierea de la sine prin gndul la Domnul si prin nencetata consimtire cu osteneala inimii.
Aceasta e lucrarea monahilor ncepatori care voiesc sa se linisteasca. Deci, unul ca acesta trebuie sa
nu iasa des din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire, afara de cazul unei mari trebuinte.
Dar, si atunci, sa o faca cu luare aminte, cu paza si ct mai rar. Pentru ca nu numai ncepatorilor, ci si
celor ce-au naintat unele ca acestea le pricinuiesc mprastiere.
Rugaciunea aceasta facuta cu luare aminte, fara gndul la ceva, prin cuvintele: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nalta mintea n chip nematerial si cu totul negrait spre nsusi Domnul
cel pomenit, iar prin : miluieste-ma pe mine, o face sa se ntoarca la ea nsasi, nesuferind sa nu se
roage pentru sine. Dar cel ce a naintat n dragoste, se ndreapta prin experienta numai spre Domnul,
pentru ca a luat ncredintare despre lucrul al doilea (despre iertare). De aceea, Parintii nu ne dau
totdeauna rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, cum e Gura de Aur, altul pe Domnul Iisus, ca
Pavel, care a adaugat: n Duhul Sfnt, (I Corinteni 12, 39), vorbind de rugaciunea din timpul cnd
inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se si roaga; aceasta e rugaciunea celor ce au
naintat, desi nca nu pna la desavrsire, care este iluminarea. Iar Sfntul Ioan Scararul zice:
Loveste pe vrajmas cu numele lui Iisus si Pomenirea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta, si nu
mai adauga nimic. Dar e ngaduit si ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii,
alteori sa se roage n minte cu o parte a ei. Sa nu schimbe nsa des felul rugaciunii, ca sa nu
patimeasca o mprastiere prin aceasta.
Staruind n metoda amintita a rugaciunii curate, chiar daca nu n chip curat, din pricina
nchipuirilor cu care este obisnuit si a gndurilor ce i se fac piedica, cel ce se nevoieste ajunge la
obisnuinta de a se ruga nesilit, de a starui cu mintea n inima si de a nu o introduce n chip silit prin
inspirarea aerului, ca pe urma sa sara ndata de acolo si sa se roage de la sine. Aceasta este si se
numeste rugaciunea inimii.
Rugaciunea inimii se numeste abia aceea care nu se face n chip silit, prin
introducerea fortata a mintii n inima. Caci n acest caz mintea nu poate sta mult
n inima, neavnd obisnuinta statorniciei n gndul interiorizat la Dumnezeu.
Rugaciunea inimii, ca staruire de la sine a mintii n inima si n gndul la
Dumnezeu, din interiorul ei, cere de aceea pentru agonisirea ei, multa
deprindere.

Ei i premerge o anumita caldura n inima, care izgoneste gndurile ce mpiedica rugaciunea curata
amintita sa se mplineasca n chip desavrsit. Si, asa staruind mintea se roaga nempiedicat n inima.
Iar ntr-o astfel de caldura si rugaciune, dragostea fata de Domnul Iisus cel pomenit se naste n inima
n asa fel nct ncep sa curga cin ea din belsug si lacrimile dulci din dorul lui Iisus cel pomenit.
Deci, pentru a se nvrednici cineva de acestea, si de toate cele de dupa ele, pe care nu e vremea
sa le spunem acum, trebuie sa se srguiasca, cum s-a zis, sa aiba frica lui Dumnezeu naintea ochilor,

mpreuna cu pomenirea lui Iisus nauntrul inimii si nu simplu n afara. n felul acesta se departeaza
usor nu numai de la faptele cele rele ci si de la gndurile patimilor si sporeste pna acolo nct se
umple de ncredintarea dragostei lui Dumnezeu fata de sine. Dar, sa nu caute el nsusi sa vada
aratarea Lui, ca sa nu primeasca pe cel ce, fiind ntuneric, se preface a fi lumina. Iar cnd, fara sa
caute mintea vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o lepede, ci sa ntrebe pe cel ce are
putere sa nvete, si sa afle astfel adevarul. Si daca afla pe cineva care sa-l nvete, nu numai dupa cum
a cunoscut din Dumnezeiasca Scriptura, ci fiindca a patimit n chip fericit si el nsusi iluminarea, sa
dea multumire lui Dumnezeu. Daca nu, e mai bine sa nu o primeasca, ci sa alerge cu smerenie la
Dumnezeu, socotindu-se pe sine nevrednic de o astfel de vedere, precum am nvatat si n privinta
aceasta de la Parinti, chiar daca n unele scrieri ale lor arata semnele luminii amagitoare si
neamagitoare.
Precum cel ce voieste sa nvete a sageta, nu ntinde arcul fara un semn, asa cel ce vrea sa nvete a se
linisti, sa aiba ca semn blndetea necontenita a inimii, netulburnd si netulburndu-se niciodata
pentru nimic, afara de cazul cnd e vorba de dreapta credinta. Iar aceasta o poate dobndi usor,
departndu-se de la toate si tacnd ct mai mult. Si daca i se ntmpla vreodata sa nu faca asa, sa se
caiasca ndata si sa se ocarasca pe sine, iar pentru viitor sa ia aminte, ca sa cheme n liniste ti n
constiinta curata pe Iisus, punndu-L ca nceput, cum am zis nainte. Iar naintnd pe cale, sa aiba
harul dumnezeiesc odihnindu-se n suflet si nu numai asa, ci si odihnindu-i sufletul n chip desavrsit
de dracii si de patimile care-l suparau nainte, si veselindu-i-l cu o veselie negraita. Caci, chiar daca l
supara iarasi, nu-l mai nruresc, fiindca nu mai e n tovarasia lor si nu mai doreste placerea de la ei.
Fiindca toata dorinta unuia ca acesta s-a ndreptat spre Domnul, cel ce i-a dat harul Sau. Mai este el
razboit prin ngaduinta, dar nu prin parasire. Pentru ce? Ca sa nu se nalte mintea lui, pentru binele
ce l-a aflat, ci ca, razboit, sa tina n el necontenit smerenia, singura prin care, nu numai ca nvinge pe
vrajmasii falosi, ci se si nvredniceste de daruri mereu mai mari.

Despre rugaciune si luare aminte

Cel ce se nevoieste pe calea virtutilor trebuie sa-si dea toata srguinta pentru a nu fi coborta
naltimea sufletului sau prin rascoala patimilor. Caci, cum ar putea sufletul, pironit jos de placerea
trupului, sa priveasca spre lumina mintii nrudita cu el, cu un ochi liber? De aceea el trebuie, nainte
de toate, sa se nevoiasca ntru nfrnare, care e strajerul sigur al neprihanirii, si sa se sileasca a nu
lasa mintea conducatoare sa petreaca n gnduri necurate. E nevoie, deci, de toata srguinta omului
dinauntru, ca mintea sa nu se mprastie, ci sa se pironeasca de tinta slavei lui Dumnezeu. Aceasta, ca
sa scapam de judecata Domnului, care zice: Vai voua, ca sunteti asemenea mormintelor varuite,
care pe dinafara se arata frumoase, dar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata
necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati oamenilor drepti, iar pe dinauntru sunteti plini de
fatarnicie si de faradelege. De aceea, e nevoie de lupta grea, si aceasta dupa lege, cu inima, cu
cuvntul si cu fapta, ca sa nu primim n desert harul lui Dumnezeu, ci precum ceara ia forma lucrului
ntiparit n ea, asa si noi sa dam omului dinauntru un chip dupa nvatatura Domnului nostru Iisus
Hristos, mplinind, cu fapta, cuvntul spus de Pavel. Caci zice acesta: V-ati dezbracat de omul cel
vechi, mpreuna cu faptele lui si v-ati mbracat cu cel nou, care se nnoieste cu cunostinta dupa
chipul Celui ce l-a zidit pe el. Om vechi numeste toate pacatele si toate ntinaciunile deosebite la un

loc. Sa dam chip, zice, omului nou ntru nnoirea vietii pna la moarte, ca sa ne facem vrednici sa
zicem cu adevarat: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine. E nevoie deci, de multa srguinta
si grija neadormita, ca nu cumva nemplinind ceva din cele poruncite, nu numai sa cadem de la o asa
de mare rasplata, ci sa ne si supunem unor asa de nfricosate amenintari. Dar, cnd diavolul ncearca
sa unelteasca si cu multa staruinta si sufla gndurile sale, ca pe niste sageti aprinse n sufletul ce
petrece n liniste si singuratate si l aprinde dintr-odata si preface amintirile celor odata aruncate de
el n statornice si greu de mprastiat, trebuie sa scapam de aceste uneltiri prin trezvie si luare aminte
mai ncordata, precum un atlet rastoarna planurile vrajmasilor prin paza cea mai atenta si prin
agerimea trupului.
De asemenea, trebuie sa dam toata grija rugaciunii si chemarii ajutorului de sus pentru surparea
vrajmasului si abaterea sagetilor lui. Asa ne-a nvatat Sfntul Pavel, zicnd: Peste toate lund
pavaza credintei si celelalte. Caci cnd sufletul, molesindu-si staruinta si ncordarea cugetarii, da
drumul amintirilor ntmplatoare ale unor lucruri la nimereala, atunci, cugetul purtat n chip
nestrunit si nepriceput spre aceste amintiri si ndeletnicindu-se tot mai mult cu ele, schimba unele
nchipuiri nselatoare cu alte nchipuiri nselatoare si adeseori sfrseste n stricaciunea unor cugetari
nerusinate si nesocotite.
Dar, aceasta nepasare si mprastiere a sufletului trebuie ndreptata si vindecata printr-o mai
strnsa si mai ncordata luare aminte a cugetului si acesta trebuie facut sa se ndeletniceasca
pururea cu cele bune. Caci nteleptul adevarat, avnd trupul locas sigur si camara de cugetare pentru
suflet, fie ca se afla n trg, fie n adunare, fie la munte, fie la cmp, fie n mijlocul unei mari multimi,
ramne statornic n manastirea sa naturala, adunndu-si mintea nauntru si cugetnd la cele
cuvenite lui. Fiindca trndavul, chiar seznd acasa poate rataci n toate partile prin gndurile de
afara, iar cel ce se afla n trg, dar vegheaza, e ca n pustie, ntors numai spre sine si spre Dumnezeu
si neprimind prin simturi tulburarile ce vin sufletului de la lucrurile vazute.
Drept aceea, cel ce se apropie de Trupul si Sngele lui Hristos, n amintirea Celui ce a murit si a
nviat pentru noi, trebuie nu numai sa se curete de toata ntinaciunea trupului si a duhului, ca sa nu
mannce si sa nu bea spre judecata, ci sa-si vadeasca n sine limpede vointa Celui ce a murit si a
nviat pentru noi, prin aceea ca nu se curata numai de tot pacatul, ci si moare pacatului si lumii si
vietuieste lui Dumnezeu. Dintre gndurile rele, unele nu intra deloc n sufletul nostru, daca ne
ngradim cu multa srguinta; altele se nasc nauntru si se odraslesc din pricina lenevirii noastre. Dar
daca punem mna pe ele din vreme, le nabusim degraba si le ngropam. Altele, nsa, se nasc si cresc
si trec n faptele rele si strica toata sanatatea sufletului nostru, cnd am ajuns la multa trndavie.
Daca nu facem primul lucru, e bine sa facem al doilea lucru si anume ca gndurile ce au patruns
odata sa le alungam degraba si sa nu le ngaduim sa zaboveasca mai mult, ca sa nu ne faca launtrul
rau. Iar daca ajungem cu trndavia pna aici, exista, prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu, o
tamaduire si pentru aceasta trndavie, si multe leacuri a pregatit bunatatea cea negraita si mpotriva
unor astfel de rani.
Te ndemn, deci, cta vreme esti n trup, sa nu dai drumul inimii. Caci precum plugarul nu se
poate ncrede n vreun rod crescut n ogorul lui, fiindca nu se stie ce se va alege de el, nainte de a-l
nchide n hambarele lui, asa nici omul nu poate da slobozenie inimii lui atta vreme ct are suflare
de viata. Si, precum omul nu stie ce patima i va iesi n cale, pna la ultima lui rasuflare, asa nu-i este

ngaduit monahului sa dea drumul inimii pna mai are rasuflare; ci trebuie sa strige pururi catre
Dumnezeu, cernd mparatia si mila Lui. Caci, stiind vicleanul sigur ca cel ce se roaga sigur ca cel ce
se roaga fara mprastiere lui Dumnezeu, va putea izbndi multe, se sileste sa mprastie mintea,
folosind pricini ntemeiate sau nentemeiate. Dar, noi stiind aceasta, sa ne ostim mpotriva
dusmanului nostru; si cnd stam la rugaciune si plecam genunchii sa nu ngaduim nicidecum nici unui
gnd sa intre, nici alb, nici negru, nici din dreapta, nici din stnga, nici scris, nici nescris, afara de
cererea catre Dumnezeu si de iluminarea si de raza de lumina ce-i vine partii conducatoare a
sufletului din cer.
Dar de multa lupta si e multa vreme e nevoie n rugaciuni, ca sa aflam starea netulburata a
cugetului, care e ca un alt cer n inima, unde locuieste Hristos, precum zice Apostolul: Nu stiti ca
Hristos locuieste n noi?. De vrea cineva sa vada starea mintii sale, sa se pazeasca pe sine de toate
gndurile si, atunci, mintea sa se va vedea pe sine asemenea culorii ceresti a safirului. Nu va vedea
nsa mintea locul lui Dumnezeu(n sine, pna nu se va ridica mai sus dect toate ntelesurile din
lucruri, pna nu se va dezbraca de patimi, care o leaga prin ntelesuri de lucrurile sensibile. Si
patimile le va alunga prin virtuti iar gndurile simple prin vederile duhovnicesti. Si aceasta iar prin
aratarea luminii nsasi.
Mintea si cstiga transparenta pentru Dumnezeu cnd se elibereaza de toate
gndurile lucrurilor, care o ngusteaza si-i acopera fiinta. Mintea eliberata de
gnduri si descopera nehotarnicia ei, adncul ei fara hotar n Dumnezeu ca cel
nesfrsit, care nu se poate arata dect n acest adnc potrivit Lui nsusi.
Dumnezeu nu poate lua loc ntr-o minte ngustata, caci n acest caz e ngustat si
El. iar un Dumnezeu ngustat ntr-o notiune scolastica nu mai e Dumnezeu. De
aceea mintea, vazndu-se pe sine asa cum este, vede n ea totodata pe
Dumnezeu.
E folosita aici deosebirea pe care o face Sfntul Maxim ntre gndurile simple
ale lucratorilor si gndurile asociate cu o patima, sau cu dorinta de a avea acele
lucruri, de a se ndulci de ele. Patimile ca forme ale egoismului sunt alungate
prin virtutile ca forme ale renuntarii la sine, iar gndurile simple ale lucrurilor
prin contemplatie n Duh, care vad prin lucruri ratiunile dumnezeiesti ale lor
ce depasesc chipurile lucrurilor. Dar mai sus dect ele este vederea luminii lui
Dumnezeu nsusi. Mai amintim ca pe cta vreme patimile ngusteaza sufletul
prin caracterul lor egoist, virtutile l largesc prin tendinta lor de iubire a lui
Dumnezeu si a semenilor.

Calist Catafygiotul
Despre dreapta judecata, despre unirea dumnezeiasca si viata contemplativa

Orice fiinta gaseste, n chip firesc, odihna si placere mai cu seama n lucrarea mai nalta a firii sale.
Pentru aceea, de ea se bucura si de ea se alipeste cel mai mult. Deci si omul, ca unul ce are minte, si
ca unul de a carui viata tine n chip firesc a cugeta, se ndulceste si se mpartaseste de odihna mai
ales cnd cugeta la cele nalte si la cele despre sine, fie ca le zice cineva acestora bune, fie frumoase.
Iar aceasta se ntmpla cu adevarat cnd are pe Dumnezeu n minte si cugeta la nsusirile Lui, pentru

ca El este fiinta cea mai nalta, cugetata cu mintea si mai presus de minte si iubeste n chipul cel mai
nalt si mai presus de minte pe om si-l cinsteste cu cinstirile cele mai nalte si cu bunatatile mai
presus de minte ale Sale; si aceasta pentru vesnicie.
Toate cele ce sunt si au primit miscarea de la Cel ce le-a facut, potrivit cu ratiunea si cu firea lor, deci
si mintea. Dar miscarea mintii tine pururi, ceea ce nseamna ca e fara sfrsit si fara hotar. Deci e
mpotriva vredniciei si a firii ei, sa se miste n chip marginit si hotarnicit. Iar aceasta se ntmpla cnd
se misca ntre cele marginite si hotarnicite. Caci nu se poate ca obiectul sa fie marginit si hotarnicit,
iar miscarea mintii privitoare la el sa nainteze la nesfrsit. Deci miscarea nencetata a mintii are
nevoie de un obiect nesfrsit si nehotarnicit spre care sa se miste potrivit cu ratiunea si cu firea ei.
Dar nesfrsit si nehotarnicit cu adevarat nu este nimic, afara de Dumnezeu, care este Unul prin fire si
n ntelesul propriu. Deci mintea trebuie sa se ntinda spre Unul cel nesfrsit si propriu-zis, adica spre
Dumnezeu si spre El trebuie sa caute si sa se miste. Caci aceasta tine de firea ei.
Mintea, fiind pururea n miscare, are nevoie propriu zis de un obiect cu care sa se
ocupe fara sfrsit. Acest obiect trebuie sa fie el nsusi nesfrsit, nehotarnicit. Ca
atare el trebuie sa fie acel Unul, care are n El totul. Caci daca ar fi unul din
multe, n-ar putea fi nemarginit. n acest caz mintea ar trebui sa treaca vesnic de
la unul la altul si niciodata nu si-ar gasi un obiect pe masura miscarii ei
nehotarnicite. Deci niciodata nu s-ar putea odihni cu miscarea ei nesfrsita n Cel
nesfrsit. Desigur, ntre odihna si miscarea nesfrsita pare o contradictie. Dar
aceasta se mpaca atunci cnd mintea patrunde n Cel nesfrsit. Atunci ea a ajuns
si n miscarea ei nehotarnicita si n odihna ei. Nesfrsirea miscarii si-a gasit
nesfrsitul de la care nu mai trebuie sa treaca la altceva; n El si-a gasit odihna. A
ajuns n acea miscare stabila, sau stabilitate mobila, de care a vorbit Sfntul
Grigorie de Nyssa. Acest obiect nu mai e obiect propriu zis. Caci obiectul e
posedat de ntelegere, deci e limitat. Obiectul infinit al mintii e subiect: e
Subiectul suprem dumnezeiesc. n general un subiect e nteles cu adevarat de un
alt subiect; numai ntre ele se realizeaza o ntelegere. Pentru ca numai prin
subiectul celalalt se ntelege un subiect pe sine nsusi fiind ajutat de acela sa se
nteleaga. Obiectul nu poate fi nteles prin el nsusi. Apoi ma lasa n ntuneric.
Nu ma ajuta sa ma nteleg. Dar n ntelegerea altui subiect, naintez totodata la
nesfrsit, cu deosebire n ntelegerea Subiectului dumnezeiesc. n El ma
odihnesc, pentru ca nu trebuie sa trec la altceva si altceva; si totusi naintez n
ntelegere. Caci niciodata nu-L epuizez n ntelegere si nu ma epuizez n
ntelegerea mea. Iar ntelegndu-L pe El, nteleg si obiectele.

Nesfrsite si nehotarnicite sunt si cele contemplate n jurul lui Dumnezeu. Dar nici n acestea nu-si
gaseste mintea desavrsit bucuria ei. Caci cauta pe Cel din care. Fiindca oricine se bucura n chip
firesc de cel asemenea lui. Deci mintea fiind una dupa fire, macar ca e multe dupa actele ntelegerii,
ntinzndu-se si miscndu-se spre Dumnezeu, Cel Unul dupa fire, dar multe dupa lucrare, nu se
poate bucura deplin, nainte de a patrunde prin Duhul n Cel Unul nemarginit prin fire, trecnd de la
cele multe.
nca Sfntul Grigorie de Nazianz si Sfntul Maxim Marturisitorul au spus ca
Dumnezeu este de nesfrsite ori mai presus de infinitatea Sa si de toate nsusirile
Sale infinite. Dar autorul scrierii de fata precizeaza ca: faptul ca Dumnezeu e mai
presus de nsusirile Lui se explica prin aceea ca El e Cel din care sunt acestea.
El e subiectul lor.

Numai n Dumnezeu cel Unul, asadar, se poate bucura mintea deplin. Caci fiecare din existente se
bucura de ceea ce-i este propriu n chip firesc. Dar propriu mintii n chip firesc este sa se miste, sa se
ntinda, sa ajunga si sa se bucure deplin n Dumnezeu, Cel singur Unul n chip simplu si nehotarnicit.
Toata miscarea celor create, deci si a mintii, se grabeste spre oprire si linistire si cauta sa ajunga la
stabilitate si la odihna n ea. Caci tot ce e creat si creat un sfrsit si o odihna. Dar mintea este singura
dintre cele create, care, miscndu-se ntre ele, nu poate sa se mpartaseasca de oprire si de linistire.
Caci, ceea ce e creat, ajungnd la sfrsitul potrivit lui, odata ce a si nceput, miscarea fara sfrsit a
mintii ramne, pe drept cuvnt ca atare si cere ceva spre care sa se miste fara sfrsit. Ea nu se va
linisti si nu-si va putea ajunge tinta, sau nu va avea n sine o miscare fara sfrsit, cum s-a zis nainte,
daca se nchide ntre cele hotarnicite si marginite. Dar aceasta e departe de firea mintii, care, n chip
vadit, este pururi miscatoare. Deci nu este propriu sa-si afle linistirea sau stabilitatea n cele create.
Dar unde ar putea mintea sa se foloseasca de ceea ce este propriu, adica sa ramna stabila n
miscare si sa se linisteasca n acest nteles si sa fie n pace si sa primeasca o adevarata simtire de
odihna, daca nu ajunge n Cel necreat si necircumscris.
Mintea nu se poate folosi de ceea ce-i este propriu, adica de miscarea ei fara
sfrsit, care trebuie sa fie n acelasi timp o odihna, dect n Cel nehotrnicit, da la
care nu trebuie sa treaca mai departe, deci n care se odihneste, sau s-a stabilizat,
dar n acelasi timp se si misca spre tot mai multa ntelegere. Numai n El e
stabila prin miscare, sau se misca n stabilitate.

Iar acesta este Dumnezeu care este Unul n nteles propriu si mai presus de lume. Deci mintea
trebuie sa ajunga prin miscare n acest Unul si necircumscris (nemarginit), ca sa-si afle linistea sa
fireasca si sa-si dobndeasca odihna ntelegerii, dupa cum se cuvine. Caci, nici o minte ajunsa n acel
Unul, nu va mai fi lipsita nicidecum de stabilitatea prin Duhul, de odihna minunata, de nesfrsitul
care e sfrsitul tuturor, si de miscare. Fiindca a ajuns la Cel nehotarnicit, nemarginit, necircumscris,
fara chip, fara nfatisare si cu totul simplu. Iar acesta este Unul, de care s-a spus, adica Dumnezeu.
Odihna ntelegatoare are fie ntelesul de odihna opusa celei trupesti, fie
ntelesul de odihna ntelegerii. Caci n Dumnezeu e satisfacuta setea mintii dupa
ntelegerea tuturor, desi nainteaza n acelasi timp n aceasta ntelegere. n unirea
cu Cel iubit, l nteleg deplin si totusi naintez mereu n ntelegerea Lui.

n trei moduri ajunge mintea la vederea lui Dumnezeu: miscndu-se de la sine, miscata de altul si pe
cale mijlocie. Miscarea de la sine se savrseste numai de catre firea mintii, folosindu-se de vointa sa
prin imaginatie. Sfrsitul acestui mod este contemplarea celor din jurul lui Dumnezeu, pe care si leau imaginat si nvatatii elinilor n oarecare fel. Al doilea mod este mai presus de fire si se nfaptuieste
numai prin vointa si iluminarea lui Dumnezeu. De aceea, mintea se afla, n acest caz, cu totul sub
puterea lui Dumnezeu si e rapita spre descoperiri dumnezeiesti si gusta din tainele negraite ale lui
Dumnezeu si vede cum se vor mplini cele viitoare. Iar modul aflator la mijlocul acestora, e o
mpreunare n oarecare masura a amndurora. ntruct se nfaptuieste prin voia si imaginatia
proprie a mintii, e la fel cu modul miscarii de la sine. Dar se mpartaseste de cel al miscarii prin altul,
ntruct mintea se uneste, prin iluminarea dumnezeiasca, cu sine nsasi si vede, dincolo de unitatea
sa, n chip negrait, pe Dumnezeu. Caci, atunci, iese afara din toate cele ce se vad si se zic n jurul lui

Dumnezeu, nemaivaznd nici izvorul binelui sau ndumnezeirea, nici ntelepciune sau altceva dintre
cele dumnezeiesti, ci umplndu-se de lumina duhovniceasca si de bucuria adusa de focul
dumnezeiesc amestecat cu iubirea.
Primul mod al vederii lui Dumnezeu e cel natural. Acesta e propriu zis o
contemplare a nsusirilor lui Dumnezeu prin cugetare care se foloseste oarecum
si de nchipuiri. Al doilea e modul mai presus de fire, pricinuit n minte exclusiv
de luminarea dumnezeiasca. Aceasta rapeste mintea la vederea si gustarea
tainelor dumnezeiesti si la cunoasterea celor viitoare. Al treilea mod e un
amestec din cele doua anterioare. Catafaticul (afirmativul) se mbina cu
apofaticul (cu negraitul). Cugeta si mintea dar e ajutata si de Duhul Sfnt sa vada
n cele cunoscute cu mintea cele ce depasesc ntelegerea. Acest mod de vedere al
lui Dumnezeu depaseste cunoasterea intelectuala a nsusirilor lui Dumnezeu,
ntruct ntelegerea omului patrunde la experienta luminii plina de ntelesuri, dar
si mai presus de ntelegere, care iradiaza din Dumnezeu, si se umple de bucuria
pricinuita de focul dragostei lui Dumnezeu.

Nimic din ceea ce a creat nu e unul n chip desavrsit, caci nu e greu de vazut ca fiecare se
deosebeste de fiecare, printr-o oarecare nsusire proprie. Dar, ntruct sunt create, nici una nu se
deosebeste de nici una, fiecare avnd nceput si sfrsit, aflndu-se sub fire si nefiind propriu zis una
n chip simplu. Unul este cu adevarat numai Cel Necreat, ntruct e simplu, fara de nceput, fara de
sfrsit, nehotarnicit si, de aceea, nemarginit. Iar acesta e Dumnezeu.
Numai privind spre Acesta, prin mpartasire de duhul de viata facator, mintea si primeste si ea,
zi de zi, cresterea cuvenita ei, ntarindu-se n unitatea, simplitatea si n stea ei de ndumnezeire.
Unitatea si simplitatea mintii se mentine si se ntareste si ea numai prin
Dumnezeu, prin privirea la Dumnezeu. Caci Dumnezeu fiind Unul si
nehotarnicit, mintea privindu-L nu se mparte ntre diferite obiecte, nu se sfsie
n lucrarea ei. n acest nteles Dumnezeu este izvorul si sustinatorul unitatii
sufletului. Dar prin aceasta sufletul n acelasi timp creste, caci n unitatea lui se
aduna nu numai toate puterile si lucrarile lui, ci si puterea lui Dumnezeu i se
comunica tot mai mult, n comuniunea ce o are sufletul cu El.

Se stie sigur ca, n afara de Unul si de privirea n Duh spre El, nu se poate avea o minte tot mai buna.
Aceasta, pentru ca mintea s-a mprastiat, slabita de lumea mult mpartita si de patimi, si are nevoie
de o putere mai presus de lume si de privirea spre Unul mai presus de fire pentru ca, rapita fiind
de cele mpartite, sa iasa afara din patimi si din dezbinare si sa dobndeasca chipul dumnezeiesc.
Privind spre Unul cel mai presus de fire, adica de creatiunea compusa, mintea e
rapita de la privirea celor compuse si multiple, sau iese din ele si ia chipul
Unuia cel nehotarnicit, devenind ea nsasi una si nehotarnicita, sau actualiznd
aceasta calitate a ei.

De aceea si Domnul roaga pe Tatal, ca sa fim si noi credinciosii, una n Tatal si Fiul nsusi prin Duh.
Una, cum si Ei sunt una, (nu n ntelesul credintei gresite a lui Sabelie), ca sa fim facuti desavrsiti,
cum trebuie, att prin harul Duhului unificator, ct si prin privirea unitara, n Dumnezeu cel Unul.

Aceasta ne este n chip limpede adevarata mbunatatire si aceasta este sfrsitul, adevarata si
singura noastra odihna. De aceea pizmasa si de oameni urtoarea ceata draceasca, mpartind n chip
necuvenit credinta, prin nascocirea multor dumnezei, a risipit n chip neamagitor unitatea mintii si
nu a lasat-o sa aiba imaginea Unului mai presus de lume. Aceasta, pentru ca, prin sadirea nchinarii
la multi dumnezei si prin privirea si slujirea lor, sa nduplece mintea sa se miste mpotriva firii ei si sa
faca sa pofteasca tot felul de patimi si minciuna n loc de adevar si virtute. De aceea, ndeamna
Duhul Sfnt prin proorocul, zicnd: Veniti la El (adica la Unul) si va luminati (Psalmi 33, 6); iar n alt
loc: Eu sunt Dumnezeu cel dinti si eu dupa aceea, si afara de Mine nu este alt Dumnezeu (Isaia
41, 4; 44, 6); si iarasi: Asculta Israele, Domnul Dumnezeul tau Domn Unul este (Deuteronom 6, 4).
Treimea ipostasurilor dumnezeirii celei una nu mparte Domnia cea una. Persoanele sunt cu adevarat
trei, dar cu toate acestea Dumnezeu este Unul, n fiinta, putere, vointa, lucrare si n toate celelalte
nsusiri fiintiale. Asadar, a sluji unitatii lui Dumnezeu, a privi si a te aduna cu toata puterea spre ea,
iesind din cele multe, este voie a lui Dumnezeu si mbunatatire a mintii, precum si cale de aflare a
adevarului si rod al dragostei dumnezeiesti si al ndumnezeirii.
Daca multa mpartire este minciuna, iar Unul este adevarul, mintea care se nalta n Duh spre Unul,
spre Cel mai presus de lume, spre Cel ridicat peste toate, spre Cel din care sunt cele multe, se nalta
spre Adevarul nsusi. Si daca mintea nu poate ajunge libera de patimi, de nu o elibereaza adevarul, e
vadit ca mintea se face libera de patimi cnd se ndreapta si se nalta ntr-un chip unic spre Unul cel
mai presus de lume. Deci, mintea e ajutata n dobndirea nepatimirii, a starii ndumnezeite si a
nfierii dumnezeiesti, cel mai mult de libertate, si nicidecum de robie.
Patimile arata robia sufletului. Nepatimirea e semnul libertatii lui. Nepatimirea
deschide sufletul pentru Dumnezeu. Iar n Dumnezeu e libertate. Dumnezeu e
largimea nehotarnicita, care da sufletului putere sa se largeasca la nesfrsit, sa nu
ramna lipit de un lucru marginit, sa nu se lipeasca pe rnd si fara voie de ele.
Aflndu-se n Dumnezeu, sufletul e deschis totului, e deschis adncului fara
fund, sau naltimii nemarginite de nimic. Nimic nu opreste mintea sa se ntinda,
sa creasca n continutul ei, sa mbratiseze totul.

De aceea robul, zice, nu stie ce face Domnul sau (Ioan 15, 15). Dar, daca nestiinta e proprie robului
e vadit ca cel ce s-a mpartasit de libertate, cunoaste tainele Tatalui si i se ngaduie sa urce bine si
frumos spre vrednicia nfierii. Caci, precum a nu sti nseamna n chip vadit opusul lui a sti, asa si legea
robului e opusa n chip hotart celei a fiului. Si daca cel ce nu stie e rob, cel ce stie nu este nicidecum
rob, ci slobod sau, mai bine zis, fiu. La fel, daca Duhul adevarului elibereaza, prin nsusi acest fapt
face fii ai lui Dumnezeu pe cei n care Duhul se afla. Cti sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu, zice,
sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 14). Deci, daca a cauta spre Unul cel mai presus de lume,
nseamna a cauta adevarul, iar adevarul daruieste libertatea si libertatea este semnul vadit al nfierii
dumnezeiesti, si daca nimic nu este mai mare ca acest har al nfierii si nimic altceva nu e socotit mai
potrivit firii rationale, atunci e foarte rational si ct se poate de necesar ca mintea sa tinda, sa caute,
si sa se adune, purtata de Duhul, cu toata puterea, spre Unul cel mai presus de lume, adica spre
Dumnezeu.
Daca cele cauzate si rationale tind prin fire spre cauza si o cauta ntorcndu-se spre ea, si daca toate
au drept cauza pe Dumnezeu, de la care e si mintea, iar Dumnezeu este vrful si Unul n chip simplu,
urmeaza ca mintea prin fire tinde si cauta spre Cel ce e n vrful si Unul n chip simplu, ntorcndu-se
spre El ca spre cauza ei.

Unirea dumnezeiasca mai presus de minte cu sufletul este cel mai nalt dintre bunurile dorite. Dar
pentru unirea dumnezeiasca este nevoie de asemanarea cu Dumnezeu. Iar pentru asemanarea cu
Dumnezeu, este nevoie de lucrarea mintii, adica de contemplatie. Caci aceasta este proprie si lui
Dumnezeu, si de la ea i s-a dat lui Dumnezeu numele. Deci contemplarea urca drept la ntelegerea lui
Dumnezeu. Caci Dumnezeu trimite de pretutindeni mintii vazatoare ca un fel de raze si mintea
vazatoare are pe Dumnezeu ca tinta. Iar Dumnezeu este Unul cel mai presus de lume.
Pe de alta parte, este n firea mintii sa se faca n fapt asemenea cu ceea ce vede. Aceasta o arata
si glasul de Dumnezeu cuvntator al Sfntului Grigorie, care zice ca mintea vede si patimeste
stralucirea lui Dumnezeu. Caci, ceea ce a vazut mintea, aceea a si patimit, ntruct s-a facut
asemenea. Mintea se coloreaza, zice Petru din Damasc, dupa cele ce le vede. Si precum privind la
cele mpartite si felurite, se mparte si se face felurita, asa naltndu-se la privirea Unului simplu si
mai presus de lume, se face una, cum am spus mai nainte. Iar fiindca, ajungnd n Unul, vede pe Cel
fara de nceput, nemarginit, fara forma si simplu caci asa e Unul se face si ea fara de nceput,
nemarginita, fara forma si simpla dupa lucrare. Si patimind acestea si preschimbndu-se astfel, se
afla ntr-o asemanare cu dumnezeirea, pe ct e cu putinta. Si asa se suie la cel mai nalt dintre toate
bunurile dorite, la unirea dumnezeiasca mai presus de minte si negraita, care este cea mai nalta
tinta voita de Dumnezeu. Dar, pentru aceasta mintea trebuie sa se ncordeze cu toata puterea spre a
se grabi si a nazui n Duh sa ajunga la contemplarea si vederea Unului mai presus de lume.
Cnd mintea este mpartita ntre multe, sau cel putin ntre doua, e vadit ca nu vede pe Cel ce e
simplu Unul si de aceea este hotarnicita, marginita si ntunecata. Caci asa sunt cele ce nu sunt cu
totul simple. Dar, cnd ajunge ntr-o atingere fara pipaire cu Unul cel adevarat, cunoscndu-L printro vedere ntelegatoare n Duh, fara ajutorul ochilor, se face fara de nceput, nesfrsita, nehotarnicita,
fara chip si forma, se mbraca cu negrairea si se deprinde cu tacerea uimirii, se umple de bucurie si
patimeste cele negraite. Dar sa nu socotesti ca spun ca se face fara de nceput, nesfrsita si
nehotarnicita dupa fiinta, ci dupa lucrare, pentru ca ceea ce se preschimba nu e fiinta mintii, ci
lucrarea. Caci daca s-ar preschimba mintea dupa fiinta cnd vede si patimeste ndumnezeirea, sau
cnd se ndumnezeieste spre vederea lui Dumnezeu, ar fi ea nsasi Dumnezeu dupa fiinta. Dar, asa
ceva nu este nici macar vreunul dintre ngeri, ci numai singurul, supremul si unul Dumnezeu este
Dumnezeu dupa fiinta. Daca, prin urmare, e absurd sa spunem ca mintea se ndumnezeieste dupa
fiinta, ramne sa zicem ca patimeste aceasta prin lucrarea vederii nsasi. Deci, nu are n fire sa se
prefaca fiinta sa, ci lucrarea. De altfel daca mintea se preschimba n chip firesc, cum s-a zis, dupa cele
ce le contempla, dar nu contempla ctusi de putin fiinta dumnezeiasca, ci lucrarea, nu se va preface
nici ea dupa fiinta, ci dupa lucrare.
Toate unindu-se n chip firesc n Duhul, mpartirea nseamna o cadere din Duhul. De aceea, si mintea
cnd se mparte n lucrarea ei, este n afara de petrecerea n El dupa har. Iar aceasta o sufera privind
lucruri felurite. Caci nu poate avea nempartirea privind lucruri felurite. Fiindca, daca ar presupune
cineva ca se poate aceasta, nu ar putea explica usor de ce mintea linistita e alta dect mintea
tulburata. n acest caz mintea celor purtati de Dumnezeu s-ar arata asemenea celei tulburate de
neornduiala patimilor, ceea ce e absurd. Deci, mintea facndu-se dupa lucrare asemenea cu ceea ce
priveste, n mod necesar privind la cele compuse, se face si ea felurita si, caznd din simplitate, nu
poate sa-si pastreze nempartirea. Iar aflndu-se mpartita, e mai putin dect toate curata de pacat,
odata ce nsusi faptul de a se mparti e socotit pacat de cei ce pot sa patrunda n aceste lucruri. daca,

prin urmare puterea ntelegatoare a mintii cere sa guste, prin privire spre Unul suprem si mai presus
de lume, ntr-o simtire ntelegatoare, n chip unitar, Binele cel mai presus de fire, cnd petrece n
mpartire, cade n afara de har.
De aceea, trebuie sa ne prindem de Unul cel mai presus de lume si sa cautam la El singur cu tot
sufletul, daca vrem sa scapam de mpartire si nstrainare. Dar, nu numai att ci chiar daca mintea ar
privi spre un singur lucru, daca acesta ar fi creat, nu ar putea izbuti sa se faca nempartita. Caci unul
creat nu se poate numi propriu zis simplu, odata ce este hotarnicit, compus si circumscris; si de
aceea, nici nu are dreptul sa fie numit n chip simplu Unul. Iar mintea atintindu-si privirea spre el, nu
va avea lucrarea sa simpla si unica. Caci privirea ei va fi hotarnicita si circumscrisa si compusa, cum
este si ceea ce e contemplat de ea.
Nu numai cnd priveste spre multe mintea e mpartita si deci tulburata, ci si cnd
priveste spre un singur lucru, dar creat. Caci un lucru creat, fiind marginit, nu
poate absorbi mintea ntreaga n privirea lui, ci ramn n ea mari rezerve
neangajate n aceasta privire, rezerve care protesteaza mpotriva angajarii mintii,
mpotriva preocuparii ei de acel singur lucru, producnd n om o sfsiere. E o
sfsiere pe care o experiaza aproape permanent fiecare din noi. n nici un lucru
nu gasim totul. De aceea cu o alta parte din fiinta noastra tnjim spre altceva.
Mai ales nu gasim totul cnd l privim cnd stnd de sine. El ramne atunci si
neexplicat. El e potential compus macar prin faptul ca e legat de temeiul ultim al
tuturor, de Dumnezeu. Numai Dumnezeu e explicabil prin Sine, fiind si
cuprinznd totul. Dar fiecare lucru se arata compus si prin faptul ca e hotarnicit.
Caci orice margine implica constiinta a ceva dincolo de margine. De aceea nici
un lucru nu e n chip simplu Unul. Caci necuprinznd toate, presupune ca
dincolo de el, alaturi de el, sunt si altele. Dar Unul adevarat nu poate fi nici un
fel de temelie imanenta a totului n sens panteist. Unul n acest sens e silit de
legea sa interioara sa se diversifice, deci are n sine multiplicitatea n mod
potential. El e natura, nu e subiect. El e identic cu multiplul ce iese din el. dar nu
e asa Subiectul dumnezeiesc si de aceea nici subiectul uman, facut dupa chipul
Lui. Energiile divine nu sunt una cu fiinta divina, iar pe de alta parte ele nu sunt
nici una cu lumea. Aceasta e creata prin energii, nu emanatie a lui Dumnezeu.
Pericolul panteismului paste teologia occidentala, care nu face o deosebire ntre
energiile necreate si creatie. Subiectul uman poate ramne sau redeveni si el
unul, pentru ca se bucura de un fel de transcendenta fata de natura. Dar e o
transcendenta creata, nu creatoare. nsa se poate considera ca participnd la
transcendenta pentru ca tinde sa se ridice peste lumea creata si numai n lumea
necreata si gaseste mplinirea. subiectul uman actualizeaza n mod constient
nehotarnicirea sa si poate trai n nesfrsirea subiectului divin, pentru ca s-a facut
asemenea cu El prin primirea energiei Lui necreate, fiind capabil sa o primeasca.

Ca atare va cadea din harul dumnezeiesc, care o va face simpla, fara de nceput si necircumscrisa. Si
va fi n afara de Unul cel ascuns si mai presus de ntelegere. De asemenea, se va lipsi de slava sa, care
este bucuria de a fi obrsia unica si fara de nceput a lucrarii, bucuria de nehotarnicire, de simplitate,
de a fi ajuns fara chip si unitara. Si nu va ajunge sa patimeasca n sine ntiparirea frumusetii mai
presus de fire atotnegraita. Drept aceea, se cuvine ca mintea sa caute si sa tinda spre Cel fara de
nceput, este simplu, nehotarnicit si cu adevarat Unul si de acolo sa se grabeasca a se face luminata
si a se mpreuna cu unitatea de obrsie, care aduna toate si, ca urmare, cu sine nsasi. Prin aceasta,
nu numai ca va fi iubita de Cel Prea Bun, ca una ce s-a facut asemenea, ct i este cu putinta, cu
nehotarnicia si simplitatea Celui fara chip si fara forma, ci va putea si sa iubeasca frumusetea
dumnezeiasca si mai presus de frumusete si de fire, ca una ce este naltata, cum s-a zis, spre
asemanarea cu ea. Caci, daca n cel asemenea obisnuieste sa se nasca o dispozitie iubitoare fata de

cele asemenea, e vadit ca mintea va fi iubita si va iubi pe Dumnezeu, fiindca ceea ce este asemenea,
este asemenea unuia asemenea si precum asemanarea si are complimentul ei care i corespunde,
tot asa cine iubeste este iubit la rndul sau. Iar o mpreuna patimire mai mare ca aceasta ntre
Dumnezeu si suflet, nu exista.
Fiecare dintre fapturile existente se bucura de cele proprii ale sale si se odihneste n chip natural n
ele. Dar ele toate au preexistat mai nainte dupa cauza, n cauzatorul cel atotoriginar. De aceea,
mintea va ajunge n chip firesc la bucuriile adevarate si va avea fericirea netrecatoare si se va odihni
desavrsit, cnd, strabatnd si lasnd n urma toate, se va ntinde la cauza aceea originara, unica si
cu totul prima si va ajunge, printr-o ntoarcere ntelegatoare, acolo de unde au luat fiinta toate
nceputurile, mijlocurile si sfrsiturile tuturor; la cauza n care si-au avut de mai nainte temeiul si
sunt tinute toate si prin care sunt duse spre tinta proprie cele ce se desavrsesc; la cauza pentru care
dobndesc patimirea cea buna cele ce se mpartasesc de aceasta buna patimire si de catre care a
fost zidita si mintea nsasi, asa cum este. Caci, n oarecare chip, mintea ntorcndu-se spre cauza
proprie a tuturor, se ntoarce spre sine nsasi, ntruct cauza aceea este prototipul ei. De fapt, fiecare
se iubeste pe sine n chip firesc si mai ales mintea patimeste de aceasta iubire.
Patimirea cea buna e patimirea fericirii si a iluminarii, a iubirii. Caci toate
acestea sunt produse n noi de Dumnezeu. Chiar n viata pur pamnteasca nu
dobndim fericirea numai ca un rod al actiunii noastre, ci si ca un rod al iubirii
ce ni se daruieste de catre altul.
Numai pentru ca mintea, adunndu-se n Dumnezeu, se regaseste pe sine, ajutata
de cauza si de modelul ei, care lucreaza n ea n mod eficient, ea, depasindu-se
pe sine, experiaza, n chip paradoxal, n acelasi timp cea mai deplina fericire sau
patimirea cea mai buna. Iar prin aceasta, desi ajunsa n afara de sine, realizeaza
dorinta ei fireasca de fericire deplina. Mintea se iubeste mai mult dect orice
faptura, pentru ca e constienta de sine.

Mintea fiind chip suprafrumos al frumusetii necuprinse a Unului cel mai presus de ntelegere, cauta
cu dragoste, prin ntoarcere, spre cauza ei, pentru ca, precum s-a spus, privind acolo se vede pe sine
si se iubeste pe sine mai presus de orice. Dar, si altfel, cei ce-si au fiinta de la cineva, simt n chip
firesc o pornire de dragoste fata d acela de la care sunt, precum si invers, parintii sunt stapniti de
dragoste fata de cei nascuti din ei. De aceea, n cel ce se ntoarce spre Unul, care e cauza tuturor,
rasare o mare placere. Caci se ntoarce, cum s-a zis, n acelasi timp spre Acela n care este si totodata
spre sine nsusi. Fiindca n Acela exista de mai nainte, n virtutea cauzei, toate si anume si mintea, ca
una din toate, se afla n Unul cel mai presus de ntelegere, ca n cauza si n modelul tuturor.
Precum din Cel ce este mai presus de fiinta, e toata fiinta, din Cel mai presus de fire, toata firea, din
Cel netemporal si necompus, toate cele vremelnice si compuse si din Cel necreat toate cele create,
asa din Cel fara chip s-a facut tot chipul si din Unul mai presus de lume cele multe aratate. Deci, cel
ce nu se ndeletniceste cu Unul cel fara chip si nu cauta spre El, atrnnd oarecum de El, ci spre ceva
din cele vazute n chip si zidire, acela da ntietate la ceea ce este neasemanat mai prejos de Cel ce
este asezat deasupra, si se afla aproape de nchinatorii la idoli. Caci cu ce se ndeletniceste cineva si
spre ce nazuieste, aceea si doreste. Iar ceea ce doreste aceea l si biruieste. Si ceea ce-l biruieste,
aceea l si robeste. Si astfel unul ca acesta slujeste cu adevarat zidirii n locul Ziditorului. Caci mintea
fiecaruia s-a robit si slujeste lucrului spre care nazuieste si cu care se ndeletniceste. Si pe acela l
iubeste. Daca, deci, ndeletnicirea cu altceva si privirea la altceva dect la Unul cel simplu si fara chip

aduce atta lunecare, srguinta noastra trebuie sa se ndrepte spre Unul cel simplu si fara chip spre
a-L cunoaste prin ntoarcere si ntindere ntelegatoare, ca sa avem parte de comorile a toata
cunostinta (II Petru 2, 9). Caci, cei ce s-au unit cu El se mpartasesc de odihna sau de oprirea a toata
contemplarea, de ncetarea cugetarii, de tacerea mai presus de minte si de veselia de netalmacit, din
multa uimire.
Daca toate cele ce exista doresc existenta, iar existenta tuturor se afla dupa cauza n Unul cel mai
presus de existenta, urmeaza ca toate cele ce exista si mai ales cele rationale, daca se misca drept si
cum trebuie, dorind existenta, doresc pe Unul cel mai presus de existenta.
Existenta tuturor si are originea n Unul cel mai presus de existenta, n Cel
transcendent creatiunii multiple si compuse prin firea ei. Pe de alta parte, toate
cele ce exista doresc sa existe mai mult si etern. Drept urmare, toate si cauta
ntarirea existentei lor si plusul de existenta n Cel mai presus de existenta. Daca
nu o cauta acolo, sufera o slabire a existentei lor.

Deci, mintea care nu se ntinde spre Unul cel mai presus de existenta, nici nu-L doreste pe El, se
foloseste gresit si pacatos de miscare si cade din vrednicia ei, care sta n cunoasterea Unului cel mai
presus de existenta si n unirea atotdumnezeiasca si mai presus de minte cu El, ca si n iubirea Lui.
Cauzele au n chip prisositor frumusetile celor cauzate. Iar cauza tuturor ndeobste este Unul cel mai
presus de fiinta. Deci, daca mintea s-ar alipi de ceva din cele ce sunt n urma Unului mai presus de
fiinta, ca bun, sau ca vrednic de atentia mintii, si ar gresi, fara ndoiala, tinta. Ea ar fi iubitoare de
bine, dar nu s-ar misca spre Unul prim si propriu si mai presus de fiinta, din care sunt toate cele bune
prin mpartasire, ci s-ar misca, prin nepasare si nepricepere, spre cele ce se mpartasesc de bunatate.
Dar mintea care se cerceteaza cu succes si ntinde privirea ntelegerii spre Unul cel mai presus de
fiinta, cunoscnd limpede ca astfel va dobndi cu prisosinta ceea ce doreste, ajungnd n cauza sa
prin acea privire ntelegatoare. Ea va cunoaste ca nimeni nu-i daruieste bunatatile sale, sau oricare
altele, dect Unul cel mai presus de fire. Caci, chiar de ar socoti ca unele din ele i vin dintr-o putere a
sa, acestea nu obisnuiesc sa ramna pururea n mintea iubitoare. Numai Sfntului Duh I s-a
ncredintat sa faca aceasta si sa le lucreze cum vrea, si n cine vrea, fiind Domn al firii stapnitoare si
persoana a Unitatii n trei ipostasuri. Deci, spre Unul cel mai presus de fire trebuie sa se ntoarca
mintea. Caci la El este nu numai izvorul tuturor bunatatilor, ci si mpartirea nempiedicata a darurilor.
Mintea celor multi, zacnd din nepricepere n mpartire si fiind sfsiata de cele multe, nu cunoaste
Binele, adica pe Unul simplu, nici nu-L cauta, nici nu se ndeletniceste cu El. despre acestia zice Duhul
n David: Multi zic: cine ne va arata noua cele bune?. Dar nu Binele. Si, pe drept cuvnt. ngrijinduse si trudindu-se cu multe, a uitat ca un lucru trebuieste. Acest lucru, s-au partea aratata de
Cuvntul lui Dumnezeu, ca cel bun, l-au trecut cu vederea sau, nesocotindu-l, sau pagubit de el fara
sa se gndeasca macar ca merita sa fie cautat mai presus de toate. Iar cei ce s-au lasat povatuiti de
David, ca de un pedagog, si au judecat ca trebuie sa calce pe urmele lui, zic: nsemnatu-s-a peste
noi lumina fetei Tale, Doamne, adica cunostinta slavei Tale celei una s-a ntiparit n noi ca ntr-o
oglinda. Astfel norodul cel mult se bucura de bunatatile cele multe. Iar cei ce vietuiesc duhovniceste,
se lumineaza de cunostinta Binelui cel Unul si simplu, fiind luminati mai presus de lume.
Se afirma o opozitie ntre norodul celor multi care se bucura de placerile celor
multe, dar toate putin satisfacatoare, ramnnd cu mintea mpartita ntre ele, si

ntre cei putini care se desprind de ele si se concentreaza n bucuria nesfrsita de

Unul cel nesfrsit de bogat.

Precum apa unui ru e mai mare cnd curge unita, dect cnd e despartita n multe praie, asa si
privirea mintii si miscarea si dorinta ei este mai puternica atunci cnd se atinteste spre un singur
lucru n chip unitar si fara mpartire, si nu despartita n multe si multe feluri. Iar aceasta se ntmpla
cnd se ntinde, cauta si priveste la Unul cel simplu si mai presus de lume. Caci Unul atotsimplu si
mai presus de lume are cu adevarat puterea de a o aduna. Si nvrednicindu-se mintea sa-L vada pe
Acesta, e cu neputinta sa nu ia forma Lui, pe ct se poate, asemenea unui chip, si sa nu se faca
unitara, simpla, fara culoare, fara chip, fara calitate, cu neputinta de atins, nehotarnicita, nesfrsita,
fara figura si simplu una mai presus de lume, luminata de razele dragostei dumnezeiesti si mai
presus de lume si ncununata cu descoperirea cunostintei tainice, a tacerii si a nentelegerii mai
presus de cuvnt si de ntelegere, desfatndu-se de o bucurie duhovniceasca si de o veselie cereasca.
Caci mintea ajunsa acolo s-a preschimbat ntr-o minte mai dumnezeiasca si a mbracat forma
dumnezeiasca, ntiparindu-se duhovniceste de Cel ce e simplu, fara chip si figura, Unul, si celelalte
spuse nainte. Iar de nu i se ntmpla aceasta si nu patimeste o astfel de prefacere dumnezeiasca, nu
a ajuns la atingerea si la ntiparirea Unului cel mai presus de lume. Caci Dumnezeu este unitate
unificatoare si Minte mai presus de ntelegere. De aceea, mintea primeste ntiparirea Lui mai presus
de lume, atunci cnd, deodata cu cele spuse, se face ea nsasi unitate mai presus de ntelegere,
patimind aceasta prin ntiparirea dumnezeiasca.
Unitatea sensibila este nceputul a toata multimea numerica. Iar unitatea mai presus de lume este
nceputul a toata multimea vazuta si gndita si a tot ce este. Precum, deci, tot numarul si are
nceputul de la unitate, asa tot ce exista oriunde, porneste de la unul mai presus de lume, fie n
calitate de cauza naturala, fie facatoare. Dar unitatea numerica, ntruct este supusa simturilor, se
pune cea dinti fata de cele ce i urmeaza ei prin fire. Caci, fiind nceputul tuturor celor numarate,
simtirea numarnd o pune nti pe ea. Dar cu unitatea mai presus de lume, fiindca este mai presus
de minte, se petrece invers. Caci unitatea aceasta, desi e, prin fire, nainte de toate, mintea o pune
dupa toate. Fiindca nici o minte n-a putut sa nceapa de la Unul cel mai presus de lume si de la El sa
nainteze la cele multe. Ci, dimpotriva, de la cele multe se urca si se aduna la Acela. Acolo este
necesar numarul unu simtului pentru a nainta la cele multe; astfel nu e cu putinta sa numere sau sa
nainteze precum voieste. Aici, nsa, sunt necesare mintii cele multe, pentru ca prin ele sa-i fie cu
putinta ridicarea la Unul mai presus de lume si sa se adune n sine, neputnd urca pe nicaieri prin
alta parte spre nchipuirea Unului mai presus de lume.
Astfel, mintea, folosindu-se de rnduiala si de calea potrivita ei, ncepe de la cele multe, sfrsind
la Unul cel mai presus de lume si cel mai din vrf. Fiindca unul cunoscut cu simturile e usor de
cuprins si usor de limitat; simtul l pune n chip natural si prin afirmare primul, cum o cere firea lui.
Dar Unitatea cea mai presus de lume, cautata cu mintea, fiind mai presus de fire si scapnd
ntelegerii, nu poate fi afirmata prima, potrivit cu firea ei, ca sa nceapa mintea de la ea, ci, mai
degraba, fiind mai presus de fire, o afla mintea n chip mai presus de fire, nu la nceput, ci la sfrsit,
dupa trecerea si, ca sa zic asa, numararea celor multe.
Caci, deoarece mintea are prin fire ntelegerea, iar Unul mai presus de lume este nenteles n
Sine si neapropiat, mintea nclina din obisnuinta spre cele multe chiar fara sa vrea, dat fiind ca, pe de
o parte, ea nu se poate opri de a cugeta, iar pe de alta, nu are putere sa prinda pe Unul cel mai

presus de lume si din vrf. Dar, cautnd spre cele multe, n fiecare vede ceva de nteles cu mintea, nu
ca fiind de sine, ci ca al unui oarecare unul. Pe urma, adunnd din fiecare lucru vazut ntelesul care
se stravede si constatnd prin contemplare ca acestea conglasuiesc ntreolalta si nu se mpotrivesc si
toate sunt ca niste flori dintr-o radacina, nainteaza de la cele multe la Unul cel mai din vrf, din care
sunt toate cele multe; si se aduna n chip firesc de la existentele naturale la o ordine mai presus de
fire, n care vede pe Unul cel mai presus de fire si de fiinta, ntruct apartine firii mintii sa vada unitar
cele mai presus de fire, prin cele dupa fire. Iar vaznd mintea n chip negrait izvorul tsnitor si
facator al tuturor bunatatilor si frumusetilor si desfatndu-se du Unul cel mai presus de fiinta, nu se
mai ntoarce de buna voie spre cele multe, desi sunt si acestea existente si bune si partase de partea
cea buna.
Caci fiind n chip firesc iubitoare de bine si de frumos, mintea nu mai iese de bunavoie de la Cel
mai presus de toate, dect daca e silita la aceasta de cine stie ce mprejurare. Dar, fiindca modul de a
fi al celor ce exista e diferit, diferita e si privirea lor ntelegatoare si diferit se ridica si mintea prin ele
la Unul cel mai presus de lume si de fire. Dupa parerea mea, ea trebuie sa faca tot numai cte o mica
portiune din calea ce duce la cele multe spre Unul cel mai presus de fire si lume, pentru ca, urcnduse ca pe o scara, sa faca miscarea n chipul cel mai sigur si sa cunoasca de e vreo lipsa n ea, sau n
ceea ce trebuie sa fie si daca se desfata de aceasta lipsa, si daca da, sa-si dea seama ce e gresit si ce o
desparte de frumusetea aceea si o retine din urcusul spre ea, sau de la ospatul dumnezeiesc; si ce ar
trebui sa faca pentru a se ntoarce de unde s-a rostogolit? n felul acesta va cunoaste si pcla
patimilor si transparenta inimii curate si va oglindi cunostinta adevarului, vazndu-l cum este el, si se
va face partasa de vederi ceresti, va primi o simtire dumnezeiasca si nu-i va scapa cresterea sau
scaderea proprie. Peste tot va cunoaste multe lucruri minunate si va ntelege care este scopul linistii
si al nchiderii n chilie.
Dar despre acestea din urma, voim sa vorbim chiar aici: Toate cele ce sunt se mpart n create
cunoscute cu simturile, n create cunoscute cu mintea si n necreate cunoscute cu mintea
(inteligibile). Iar deasupra tuturor este Cel necreat si Unul mai presus de minte si de fiinta.
nvrtindu-se ochiul sufletului, adica mintea, ntre cele dinti si privind adnc n ele dupa ce si-a ales
sa se linisteasca prin nevointe, se ridica de la faptuirea n singuratate a celor cuvenite, ca de pe o
treapta oarecare, la contemplarea Celui cu adevarat existent si de la ndeletnicirea cu El, ca si la
desfatarea de cele ceresti, la petrecerea fericita n razele adevarului si la mbogatirea fara sfrsit cu
cele vesnice si la ndulcirea minunata cu ele. Ba, poate ca, prin mpreuna lucrarea harului, cu
naintarea vremii, va fi si rapita de la pamnt si, statornicindu-se prin deprindere n lumina
ntelegerii, va ajunge nesimtitoare fata de cele de aici, punnd stapnire pe ea Cel mai presus de
minte si ntiparindu-se n ea Cel ce este neasemanat mai presus dect tot binele.
Aceasta sfnta scara ce e mpartita n cinci si pe care ne urcam ntocmai ca pe niste trepte spre
tinta ultima, nu are o distanta spatiala ntre treapta si treapta, ci o deosebire, o ordine a calitatii
proprie fiecaruia. Ca existente creaturile supuse simturilor si creaturile cunoscute cu mintea sunt la
fel. Dar cele din urma ntrec ntr-o mare masura pe cele dinti, asa cum ntrece mintea, simtirea, prin
nsusirea ei. Si iarasi, necreatele cunoscute cu mintea (inteligibile) ntrec cu mult creaturile
cunoscute cu mintea. Dar amndoua aceste trepte se afla ntre cele ce sunt si, de aceea, necreatele
cunoscute cu mintea ca existente sunt subordonate Unului necreat, mai presus de minte. De aici e
vadit ca vederea si contemplarea cea mai nalta a mintii este aceea prin care se odihneste n cel ce

ntrece toate, dupa ce a trecut de la faptuire si a ajuns n ascunzimea aceea din ultimul vrf, asezata
mai presus d toate, precum cea mai smerita este aceea prin care se misca ntre cele supuse
simturilor, sau mai bine zis cea a omului faptuitor.
Deci mintea, fiind iubitoare de bine (frumos) prin fire, trebuie sa doreasca ceea ce e n toata
privinta mai bun, nu numai ca sa-l aiba, ci si ca sa patimeasca schimbarea n mai bine, sau mai presus
de minte, asa cum se cuvine, ntruct, precum s-a zis, schimbarea pe care o primeste mintea este
potrivita cu ceea ce vede si cu ceea ce se desfata. Dar, deoarece nestatornicia mpletita cu firea
mintii nu se va departa de la ea pna mai e ziua de azi (Evrei 3, 12) si, cum se zice, pna se mai misca
umbrele (Cnt. Cnt. 2, 17), adica pna ce nu ne vom muta de la viata de aici, care arata ca ntr-o
oglinda, n ghicitura si umbrit adevarul, trebuie ca atunci cnd cadem de la contemplarea si vederea
Unului necreat, Cel mai presus de minte, sa ne silim a ne opri la necreatele cunoscute cu mintea,
care sunt cele mai apropiate de El, ca sa ne fie ntoarcerea la Unul cel necreat si mai presus de lume,
mai usoara.
Nazuinta adevarata a mintii sau a subiectului uman este sa ajunga nauntru
Subiectului dumnezeiesc. Numai n iubirea Lui si poate afla odihna, precum o
odihna relativa si afla subiectul omenesc n lumea aceasta, numai n ambianta
unei persoane iubitoare. Orice ocupare a noastra cu bunuri si valori impersonale
este o cadere ntr-o stare lipsita de adevarata multumire.

Iar de cade pcla mai groasa peste minte, ntunecndu-i ntelegerea si aducndu-i la trndavie
lucrarea contemplatiei, trebuie sa ne ntoarcem la rugaciuni nsotite de faptuirea din inima smerita si
sa ne izbavim de ntuneric prin puterea rugaciunii si prin lacrimi, facnd iarasi un fel de temelie din
fapturile supuse simturilor.
Faptuirea nu consta numai din fapte bune propriu-zise, ci din tot ce ajuta la
curatirea noastra: rugaciune, lacrimi, frica de pedepsele vesnice, nfrnarea,
rabdarea, smerenia, etc. Dar n toate e si o atitudine de alta ntelegere a
lucrurilor, de alta folosire a lor, sau mai bine zis o detasare de ele, considerate ca
singura realitate.

Salasluindu-se astfel lumina ntelegatoare n inima, printr-o lucrare duhovniceasca cu izvorul n

ipostasul Duhului, si lund mintea cu pricepere stapnirea peste faptuire, urca ca pe un vrf de
munte si ca la un pisc de observatie, de unde poate sa contemple cele ce le ramn celor multi nu
numai nevazute, ci si necautate si nentelese. Caci fara aceasta nimeni nu se va vedea nici pe sine,
nici pe Dumnezeu, macar n treacat. A vorbi acum despre aceasta faptuire, nu e, poate, cu totul n
afara de scopul nostru.
Trei lucruri launtrice trebuie sa aiba sufletul n vedere pe treapta faptuirii: puterea ratiunii, mnia si
pofta; si trei din afara: dorinta de slava, de placere si de mai mult. Aceste doua treimi le tamaduieste
sufletul privind la petrecerea lui Iisus Hristos n trup, prin cel patru virtuti generale, adica prin
ntelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, si cu harul Domnului Iisus. Prin aceasta da
minti putinta sa se nalte nentunecata, sa priveasca cele dumnezeiesti si sa contemple pe
Dumnezeu. Caci cnd a fost dus Domnul Iisus n pustie de catre Duhul, avnd sa biruiasca pe diavol, a
tamaduit partea poftitoare a sufletului prin post; partea rationala prin priveghere si rugaciune
linistita; si mnia prin mpotrivire n cuvnt; iar iubirea de placere, de slava si de argint, ntruct
flamnzind, n-a cerut, cum l ndemna diavolul, ca pietrele sa se faca pini, nici nu s-a aruncat pe Sine

jos de pe aripa templului, ca sa fie preamarit de multime ca n-a patit nimic din cadere, si nici nu s-a
lasat nduplecat sa i se nchine aceluia, dupa ce i fagaduise ca va primi bogatia tuturor mparatiilor.
Ci prin mpotrivire mnioasa, dar nteleapta si dreapta, cumpatata si barbateasca, a respins pe
satana, nvatndu-ne si pe noi cum sa-l nfrngem n orice atac al lui.
Acelasi lucru l poate vedea si l poate cunoaste cineva si n crucea Mntuitorului. Vedem pe
Mntuitorul cnd se apropie vremea, ca se roaga, departndu-se de nvataceii Sai. Aceasta aduce
vindecarea partii rationale. Vegheaza, privegheaza si rabda cele de pe cruce. Aceasta este leac
pentru partea poftitoare. Nu raspunde mpotriva, nu se cearta, nu striga, macar ca este ocart, ci se
roaga pentru cei ce l chinuiesc. Caci tine de buna folosire a mniei, ca sa doboare pe diavol prin
mpotrivire n cuvnt. Dar oamenilor care l chinuiesc, fiindca si ei sun chinuiti de satana, le raspunde
cu tacerea, cu ndelunga rabdare, si cu rugaciunea pentru ei. E scuipat, primeste palme, rabda
batjocuri. Aceasta este spre vindecarea iubirii de slava. E adapat cu otet, e hranit cu fiere, e rastignit,
e strapuns cu sulita. Aceasta e doftorie pentru iubirea de placere. E atrnat gol pe cruce, doarme
afara, e lipsit de salas, e nesocotit de toti, ca un sarac si ca un cersetor. Aceasta e omorrea iubirii de
argint.
Mntuitorul a aratat, asadar, de doua ori doftoria patimilor dinauntru si din afara: cnd a nceput
sa se arate lumii cu trupul si cnd avea sa plece din lume. De aceea cel ce priveste la El, la nvatatura
si la crucea Lui, facndu-se dupa ct i este cu putinta, urmator Lui, cu ntelepciune, dreptate,
cumpatare si barbatie, va opri ca si El lucrarea patimilor acestora ndreptate spre rau, iar prin
aceasta si a tuturor celorlalte. Se va folosi de acele virtuti cum trebuie, si dupa ele de toate, si va fi
barbat cu adevarat faptuitor si ct se poate de pregatit spre a cauta si a privi la Dumnezeu si a se
ocupa de El, ntru atintirea ntelegerii.
Astfel, ncepnd mintea de la fapturile cele multe supuse simturilor si vaznd buna lor ntocmire,
ntelegnd apoi fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile) si mutndu-se la cele necreate cunoscute
cu mintea, a urcat ca pe o scara toate patru treptele. Iar dupa acestea urmeaza negrairea, tacerea si
uimirea dumnezeiasca si, scurt vorbind, privirea si contemplarea Unului mai presus de lume si unirea
cea mai presus de ntelegere. Aceasta este cununa linistii, bunul cel mai nalt si mai desavrsit, pe ct
e cu putinta n viata aceasta, capatul adevarului, roada credintei, raza stralucitoare a slavei
nadajduite, temelia iubirii, cumpana mintii, statornicia nencetata a miscarii ei, odihna nenteleasa,
starea unitara, arvuna lucrarii veacului viitor, pricina unei bucurii de nenchipuit, camara pacii,
stingerea cugetarilor trupesti, ntoarcerea de la veacul acesta, mpatimirea de cel viitor, desfacerea
de viata patimasa, cresterea launtrica a nepatimirii, veselia sufletului, adunarea, odihna si paza
miscarilor si puterilor sufletesti si, vorbind atotcuprinzator, cunostinta dumnezeiasca si nepatimirea.
Daca mintea se mprastie din pricina molesirii noastre, sau a vreunei mprejurari din afara,
trebuie sa avem grija sa o aducem iarasi la bunul ei propriu, care este contemplarea prin lepadarea
patimii ce s-a asezat ca o piedica si abate mintea de la scopul ei. Trebuie sa bagam de seama ct e de
departe de la bunul cel mai nalt si pentru ce. Sa vedem, oare privirea e ndreptata spre fapturile
supuse simturilor, sau spre fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile), sau spre cele necreate
cunoscute cu mintea? Sau e despartita de Unul cel mai presus de lume, Cel singur adevarat si mai
presus de orice unu, prin gnduri desarte, sau de vreo trebuinta oarecare? Si, cunoscnd aceasta, sa
nlaturam piedicile ce stau la mijloc, ca iarasi sa revina, n chip unitar, cum cere rnduiala nsasi, la

contemplarea si vederea Unului mai presus de lume. Caci, aflndu-se mintea n afara de Unul cel mai
presus de lume, necreat si mai presus de minte, zace n mpartire si n-a ajuns la binele propriu zis,
chiar daca se misca bine. Fiindca binele din vrf este Unul cel mai presus de minte si de fiinta,
necreat si simplu. Si acesta este sfrsitul cel mai nalt spre care tinde mintea. Si miscndu-se mintea
n chip sanatos, urca acolo prin cele spuse si patimeste unirea mai presus de minte.
Odata ridicata mintea n tinutul ascunzimii dumnezeiesti, ea pastreaza n mod natural tacerea, fiind
unita cu simplitatea si deci n chip unitar cu Unul cel mai presus de ntelegere si luminata prin
mpartasirea de Duhul. Caci, ce ar si avea de zis, odata ce a ajuns deasupra puterilor sale de
ntelegere si se afla n afara de orice nteles si golita cu totul, ca fiind mai presus de ntelegere?
Ajunsa n intimitatea ascunsa a dragostei lui Dumnezeu, mintea tace. Caci
simplitatea aceea mai mult dect plina de toate bunatatile nu se lasa descrisa de
cuvintele noastre, care nu pot prinde dect mici particele din ea si nu ajung,
orict de multe ar fi, sa redea aceasta plinatate nesfrsita a simplitatii
dumnezeiesti. Simplitatea nesfrsita se cere sa fie traita cu simplitatea noastra
nesfrsita, n intensitatea ei nepatrunsa, nencercnd sa o farmitam n mici
bucati, care nu pot nici separat, nici mpreuna sa redea plenitudinea ei. Cine
ncearca sa descrie iubirea traita la snul celui iubit?
Mintea se afla acolo golita de ntelesuri, de notiuni, nu pentru ca s-ar fi saracit cu
totul, ci pentru ca le-a depasit pe toate, sau e mai presus de toate. Toate
ntelesurile au devenit nevazute prin covrsire. La ce mai folosesc hrburile,
pentru cel ce are vasul ntreg? Dar vasul cuprinde toate hrburile nsa si nesfrsit
mai mult: cuprinde armonia lor, stralucirea acestei armonii n soare, capacitatea
vasului de a tine un continut.

Fiindca, daca mai are nevoie de cuvnt ca sa graiasca, e vadit ca mai si ntelege. Pentru ca orice
cuvnt vine n urma unui nteles. Iar daca ntelege ceva, cum se afla n tinutul ascunzimii? Caci nu
este ascuns propriu-zis, ceea ce, nefiind vazut de alt organ, e vazut totusi de minte. Fiindca, astfel,
multe s-ar zice ascunse, pentru ca foarte multe sau, ca sa zic asa, toate cte le vede mintea, le vede
necunoscndu-le alt organ care le vede. Prin urmare cele ascunse ar fi aproape nesfrsite la numar,
ceea ce este absurd. Dar numai Unul este ascunsul propriu-zis, la care se ridica mintea dupa toate, ca
la Cel din care sunt toate, fie vazute, fie cugetate. Deci si ea, ridicndu-se la el ca la Cel mai presus de
toate, fie vazute, fie zise, fie cugetate, iese afara din ntelegere, din vedere si din graire. Ba putem
zice ca nca n-a urcat pna acolo, si nici nu a ajuns n ascunzimea dumnezeiasca, pna ce mai poate
grai, caci pna atunci ntelege nca. Dar ascunsul este nenteles, deci mai presus si de cuvnt. Prin
urmare, mintea urcata odata n tinutul ascunzimii dumnezeiesti si unificata, pastreaza tacerea, nu
pentru ca vrea, ci n chip natural, fiind luminata n chip unitar de Unul cel mai presus de ntelegere.
Este o dovedire logica a faptului ca ascunzimea dumnezeiasca nu e o ascunzime
numai pentru vederea sensibila, ci si pentru ntelegerea mintii. Caci astfel
ascunsul n-ar mai fi numai unul, ci multe. Pentru ca multe sunt cele nevazute de
ochii sensibili, dar cunoscute de minte. Este o dovedire a teologiei apofatice. Ea
nu e nsa numai o renuntare intelectuala de la exprimarea a ceea ce e mai presus
de ntelegere, ci o experienta pozitiva a unirii cu Unul. Caci mintea luminata de
Unu, sau de Duhul Sfnt n aceasta unire. Ca atare, mintea stie de aceasta unire,
dar stie totodata ca ea e mai presus de ntelegere. Ea stie pe ca al unirii, dar nu
ntelege pe cum.

Daca cuvintele obisnuiesc sa faca mintea sa propaseasca si sa nainteze, ele o nalta n aceasta
naintare pna acolo unde cuvntul nu mai ajunge, adica pna la lucrarea care se savrseste n

tacere. Iar daca ar folosi mintea pururi cuvinte si sufletul ar avea pururi trebuinta de ele, eu nu vad
care ar fi naintarea mintii prin graire. Dar grairea nu este folositoare numai pentru faptuire, ci si
pentru contemplatie, ntruct mintea urca de la cuvintele despre lucrurile ce au un chip, la Unul cel
fara chip, cel simplu mai presus de cuvnt, dezlegat de toate si propriu, unde orice cuvnt apare fara
rost, sau, mai drept vorbind, este chiar o piedica.
O argumentare prin reducere la absurd: daca mintea ar avea pururi trebuinta de
cuvinte, ea n-ar mai avea propriu zis trebuinta de ele, caci n-ar ajuta-o la o
naintare pna dincolo de ele, ci ar tine-o mereu n tinutul lor marginit. Un
exemplu asemanator: daca avionul n-ar tinde pe tot parcursul zborului spre pista
de aterizare, n-ar mai zbura. Cuvintele ajuta mintea sa se nalte pna dincolo de
tinutul lor. Acesta este folosul teologiei catafatice sau afirmative, pentru cea
apofatica, sau a tacerii.

Caci cuvintele se folosesc atta timp ct se face peste tot o trecere de la un nteles la altul. Dar Unul
simplu, dezlegat de toate (absolut), nehotarnicit si fara chip, Unul pur si simplu si propriu si aflator
mai presus de cuvnt, cum va avea trebuinta de cuvnt ca sa se faca de la El trecerea altundeva?
Sau, cum ar putea fi cuprins? Caci cuvntul obisnuieste sa cuprinda ceva. Dar Unul este necuprins,
ntruct este nemarginit si fara forma. Iar daca cuvntul nu este potrivit pentru Unul cel ascuns si
mai presus de minte, ntruct acela e necuprins si fara forma, urmeaza ca este potrivita tacerea.
Asadar, cei ce au naintat, trebuie sa ajunga de la graire la tacere, ntruct au naintat la
contemplarea simpla, fara chip si fara forma.
Un cuvnt urmeaza altuia, pentru a se trece de la un nteles la altul. Prin nsirarea
cuvintelor se arata legatura unui nteles cu altul, sau dependenta unui nteles
afirmat, de altul care trebuie afirmat si deci si a lucrurilor ntre ele. Dar mintea
ajunsa n Dumnezeu, unde ar mai trece dincolo de El, folosind un cuvnt sau mai
multe? Dumnezeu nu are nevoie sa fie explicat prin alte cuvinte, deci prin alte
lucruri, caci toate sunt inferioare Lui, deci fara putinta de a ajuta la explicarea
Lui. Prin astfel de cuvinte Dumnezeu ar fi aratat ca legat de alte realitati, dar
Dumnezeu este absolut, adica dezlegat de toate. Desigur se poate vorbi despre
Dumnezeu, cnd se arata coborrea Lui la oameni. La faptele Lui mntuitoare
pentru ei; sau cnd cel ce a facut experienta Lui vrea sa talmaceasca ceva din
aceasta experienta altora. Sau se vorbeste despre El cnd nu se ajunge propriu zis
la experienta Lui, care ntrece ntelesurile si cuvintele, ci speculeaza numai
despre El cu ratiunea. Dar fericirea omului ajuns n Dumnezeu nsusi nu se poate
descrie si omul respectiv nsusi nu are nevoie sa si-o descrie. Despre Dumnezeu
nu se poate vorbi n mod deplin adecvat si pentru motivul ca El e lipsit de
forma. Forma, definita n ea nsasi, poate fi definita si altora, dar lipsa de
forma nu se lasa definita, caci n acest caz se da Celui fara forma o forma.

Daca cuvintele sunt pentru lucruri cunoscute, iar ascunsul e necunoscut, urmeaza ca ascunsul e n
afara de cuvnt. Caci daca necunostinta ascunsului e mai presus de cunostinta, iar ce-i mai presus de
cunostinta nu are lipsa de cunostinta, cu att mai putin are lipsa de cuvnt. Deci, mintea care s-a
urcat la Unul ascuns si simplu, pastreaza tacerea n chip firesc. Si daca nu tace prin fire si nefortat,
nca n-a urcat la Unul cel ascuns si mai mult dect simplu.
Precum oamenii ce se nevoiesc cu linistirea, iesind uneori din chilie, cunosc prin nsasi fapta lor
deosebirea dintre a sedea si a iesi, tot asa si cei ce, aflndu-se aproape de slava lui Dumnezeu prin
contemplare, patimesc tacerea, dar uneori ncep iarasi a grai, se stiu pe ei nsisi n ce stare sunt
atunci cnd nclina spre graire. Cnd le vine tacerea, ar dori sa nu le fi fost dat sa deschida niciodata

gura, ramnnd n starea aceea. Caci sunt ca niste alti ngeri pe pamnt, uniti cu adevarul n mod
unitar, fara chip, fara vedere trupeasca, fara forma si, simplu, prin priviri de-ale mintii, care nu trec
de la un lucru la altul, avnd n ei numai coplesirea si uimirea, fara a ntelege ceva, mai bine zis
privind fara vedere trupeasca iluminarile fara de nceput si dumnezeiesti. Iar coborndu-se mintea
de acolo, ca una ce este schimbatoare, ncep sa graiasca si sa treaca cu ntelegerea de la una la alta,
prin multe si felurite treceri. Si ca sa le revina iarasi starea tacerii, care e cu mult mai nalta dect cea
a grairii, mbratiseaza linistea si-si pazesc simturile de cele supuse lor si se folosesc de toata
destoinicia ca sa se fereasca nu numai de graire, ci si de ntelegerea nsasi, spre a putea zice si ei cu
David: Amutit-am si m-am smerit si am tacut despre cele bune. Deci, a grai chiar cele bune este un
lucru mai jos dect tacerea!
ine de firea mintii sa nteleaga, iar ntelegerea se nfaptuieste n miscare si mutare. Deoarece, nsa,
mintea ajunsa n Dumnezeu se afla deasupra ntelegerii si miscarii, pe drept cuvnt s-ar putea zice ca
mintea se ridica deasupra firii sale cnd si nfatiseaza pe Dumnezeu desfacut de toate.
ntelegerea se nfaptuieste n miscarea si mutarea de la un nteles la altul; n
adaos de ntelesuri noi, care sa aduca un plus de lumina n cele cunoscute mai
nainte, prin asociere, pilduiri si contraste, sau contradictii.
Orice lucru l ntelegem n legatura cu altele, de aceea ntelegerea noastra
sporeste trecnd de la un lucru la altul, aflnd legatura unui lucru cu altul. Dar cu
toata aceasta sporire, tot n planul marginit ramnem. Cel ajuns n Dumnezeu nu
mai are nevoie de aceasta trecere de la un nteles la altul, caci Dumnezeu nu mai
e nteles n legatura cu altele, ci e dezlegat de toate (absolut) avndu-le n sine pe
toate.

Orice nteles este dat de un lucru, iar unde nu e contemplat un lucru, se arata mintii prin cele aflate
n chip natural n jurul Lui, adica prin cele ce le lucreaza, care tin locul puterii ce izvoraste din cineva
care are putere. ntruct, deci, mintea obisnuieste n toate celelalte sa contemple puterile mpreuna
cu cele ce au puterea, cauta si la Dumnezeu acelasi lucru. dar neputnd reusi n aceasta, pentru ca
Dumnezeu e mai presus de firea oricarei munti create, contempla cele din jurul lui Dumnezeu, iar pe
Dumnezeu si-L nfatiseaza fara sa-L vada, adica printr-o intuire simpla si de o clipa.
Mintea n straduinta de ntelegere a ei cauta ntotdeauna subiectul puterilor prin
care se realizeaza n lume diferite efecte. Numai atunci ea ajunge la un capat
multumitor al ntelegerii ei. Dar pe Dumnezeu ca Subiect nu-L poate gasi n
lume. Si numai El e Subiectul desavrsit care nu sufera nimic de la lume, ci
toate cele din lume depind de El. Ca sa-L gaseasca pe El trebuie sa depaseasca
toate cele din lume si sa contemple puterile din jurul Lui, puterile prin care a
creat si sustine subiectele omenesti. contemplnd puterile din jurul lui
Dumnezeu, sau lucrarile Lui, vede n ele printr-o intuitie simpla si simultana pe
Subiectul lor; e o vedere a Lui fara ochi, dar si logic, mintea presupune un
Subiect la baza oricaror manifestari.

naintnd n vazduhul linistii, dobndind bunavointa dumnezeiasca si lucrnd n ea Duhul

dumnezeiesc si preaslavit, mintea e rapita de la lucrarea ntelegerii tot mai des spre starea fara chip,
fara calitate si simpla, patrunznd repede nauntru inimii, prin puterea mai presus de fire a Duhului.
Oprindu-se aici, n simtirea prezentei dumnezeiesti, si nentelegnd nimic, se afla mai presus de
ntelegere. Iar prin faptul ca de la ntelegerea celor din jurul lui Dumnezeu s-a urcat la simtirea
prezentei dumnezeiesti, s-a facut, cum s-a spus, simpla. Si pentru ca se afla mai presus de ntelegere,
se zice ca petrece mai presus de firea sa.

Tot ce se zice ca e ascuns, e necesar sa aiba ceva aratat n afara, din care se stravede ca e ascuns.
Caci, astfel, s-ar socoti, mai degraba, ca nu exista. Pentru ca, ceea ce nu da nici un fel de cunostinta
aratata despre existenta sa, ar putea, sa fie socotit egal cu ceea ce nu exista nicidecum. Deci, fara
ndoiala ca si ascunsul lui Dumnezeu e nsotit de anumite aratari.
Pasind mintea pe urma acestora, primeste o simtire a ascunzimii dumnezeiesti, urcnd de la cele
cuprinse ale lui Dumnezeu la ceea ce e necuprins. Iar ridicndu-se acolo, stie singur ca este ceva ce
scapa cuprinderii sale naturale si se afla deasupra oricarei cuprinderi cu ntelegerea, fie ea si
ngereasca, fie mai presus de fire. De asemenea stie ca acest ceva este ascuns si nceputul si sfrsitul
acestei firi si fiinte create si a tot ce exista, iar n Sine este mai presus de fire, de fiinta, asezat
nesfrsit mai sus dect toata existenta; ca e nefacut, fara de nceput, nehotarnicit si necuprins nici
de natura, nici de loc, nici de timp. Acest ceva este Unul cel ascuns si mai presus de minte. De la El
porneste n chip natural ntelegerea dumnezeiasca cea de multe feluri, care ne ridica iarasi si ne
ntoarce prin povatuiri si naltari ntelegatoare spre Unul cel ascuns si mai presus de fire si ncepatura
tuturor.
Cnd mintea se nfatiseaza lui Dumnezeu privindu-L cu toata ntelegerea ei, datorita mpartasirii de
Duhul, si se bucura de slava si stralucirea fetei Lui, pe ct i este ngaduit, se cade si e foarte potrivit
sa taca si sa priveasca n liniste si fara tulburare. Iar daca se asterne n oricare fel vreun nor de
ntuneric ntre minte si Dumnezeu, arunca n el, ca un foc naprasnic, luminos si arzator, un cuvnt
scurt, dar din descoperirea dumnezeiasca. n felul acesta, alungnd repede ntunericul cu lumina, si
ceata cu caldura, si luminnd totodata mintea si ncalzind-o cu acest cuvnt, acesta va izbuti iarasi sa
fie mpreuna cu Dumnezeu ca mai nainte si sa priveasca frumusetea Lui si sa se bucure, dupa
cuviinta, de El si sa se nfrumuseteze cu ea si sa patimeasca, pentru a spune pe scurt, cele ce vin de la
Dumnezeu, prin privirea ntelegatoare, odata cu primirea Duhului de viata facator. n acelasi timp va
izbuti sa se faca simpla si sa se desfaca, n Duh si adevar, adica Dumnezeu, de toate, chiar si de cele
din jurul lui Dumnezeu.
Acestea i se ntmpla, dupa cuviinta, vazatorului. Dar cel lipit numai de faptuire, are nevoie de
multe pna sa ajunga la aceasta stare, nefiind nca unit cu sine si, prin sine, cu Dumnezeu. Deci nu e
de mirare ca acesta cnta si graieste n tot felul mult si des din cele dumnezeiesti, nfricosnd si
alungnd, ca prin niste sageti necontenite, pe cel ce ne dusmaneste mult si ne razboieste cu mnie.
Dar i va veni vremea si acestuia, daca are rabdare, prin unda Duhului. Si anume atunci cnd lucirile
n chip de scntei ale multelor imnuri, cntari si cuvinte dumnezeiesti se vor mpreuna ntr-o mare
vlvataie. Atunci l va rapune si pe vrajmas mai usor, ranindu-l de moarte, arznd adica si sfrtecnd,
si mai bine zis alungnd ntunericul lui, iar pe sine se va lumina si ncalzi de acest foc, care l va misca
spre dragostea dumnezeiasca. Odata cu aceasta, va nalta catre Dumnezeu n tacere un imn al inimii
si toata uimirea sa, aratndu-si sie nsusi minunile mai presus de fire ale multor taine. Caci, nu pe
nedrept cei ce rabda se fericesc de Domnul. De fapt, naintnd vremea, ei vor mosteni, ca unii ce vor
deveni blnzi, pamntul duhovnicesc al fagaduintei n Hristos Domnul nostru.
Cnd mintea, nvaluita de toate revarsarile de lumina ale Duhului, e cuprinsa de ameteala si nu mai
stie ce sa faca si se vede pe sine ntinzndu-ne si preschimbndu-se dupa Cel nesfrsit si
nehotarnicit, e vremea de a tacea. Iar cnd se simte obosita de atotluminoasele vederi si voieste sa

le nsire n cuvinte, ca slabind taria patimirii, sa gaseasca putina odihna, e vremea potrivita de a grai
(Eclesiast 3, 7), desigur, cuvinte scurte si potrivite iluminarii dumnezeiesti.
Cnd mintea, fugind din mijlocul apelor, de faraon cel gndit cu mintea, strabate noaptea sa n
lumina de foc si ziua sub acoperamnt de nor (Iesire 13, 21), e vreme de tacere binecuvntata si de
liniste. Caci atunci ncepe cu adevarat curatirea sufletului, iar cnd i vine mpotriva cumplitul Amalic
cel gndit cu mintea si neamurile ce-i urmeaza, mpiedicndu-i trecerea spre pamntul fagaduintei,
atunci e vreme potrivita de a grai; dar mintea trebuie sa fie sustinuta n atintirea ei spre Dumnezeu,
ca odinioara minile lui Moise de Aaron si de Or (Iesire 17, 12).
Monahul scapa noaptea de vrajmasul nevazut prin apa lacrimilor si e condus spre
tara fagaduintei unirii cu Dumnezeu prin focul rugaciunii, iar ziua e acoperit cu
harul smereniei, ca sa nu fie biruit de slava desarta.

Cnd tsneste n inima din adncul fara fund al izvorului dumnezeiesc si din vederea ntelegatoare
puterea duhovniceasca, e vreme potrivita de a tacea. Caci atunci se savrseste n chip negrait slujba
sfnta si nchinarea mintii catre Dumnezeu n Duh si adevar. Iar aceasta ntru adevarata simtire
ntelegatoare. Cnd, prin privirea ntelegatoare spre Dumnezeu, partea rationala a sufletului se
umple de uimire dumnezeiasca, iar cea ntelegatoare de vedere, si peste tot sufletul se umple de
bucurie, atunci e vreme de a tacea. Caci mintea vede atunci cu buna simtire adevarul n chip
concentrat si preamareste, nchinndu-se uimita, pe Dumnezeu care straluceste n ea.
Mintea, lund seama la ea nsasi, trebuie sa-si calauzeasca cu luare aminte starea ei ntelegatoare, n
mod chibzuit, ntelept si cu judecata. Si cnd se va simti pe sine contemplnd tainele simple si fara
chip ale cunoasterii lui Dumnezeu, va trebui sa se opreasca ndata n liniste, tacere si uimire, dar nu
departe de inima sa lucrata si iluminata de Duhul. Caci atunci e vremea nu numai de linistire a
tuturor simturilor dinspre partea celor opuse simturilor ndeobste, ci nu mai putin de tacere dinspre
orice cuvntare desfasurata. Ba, mai mult, e timpul atunci, pentru cei de pe treapta cunoasterii, sa se
dedea ndeletnicirii linistii si neprivirii ntelegatoare. Caci e nevoie de o nemiscare totala n simturi, n
cuvinte si ntelegeri, ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu cel Unul si singur, dar ntreit, libera si
ntr-o pornire directa, prin privirea unitara si unica la El. Prin aceasta va vedea, pe ct i este ngaduit,
nesfrsitul, nenceputul, necuprinsul si, ca sa spunem pe scurt, celelalte nsusiri dumnezeiesti,
neschimbate si absolute (dezlegate de toate), si se va uni cu El, preschimbata prin contemplare,
simplificata si devenita ntreaga n chipul dumnezeiesc, cu ajutorul harului si plina de bucurie si de
uimire. Iar fiindca mintea ar vrea sa staruie n aceasta stare, dar nu poate, fiind schimbatoare si
vietuind mpreuna cu cele nestatornice, legata cu trupul si cu lucrurile dimprejur, cnd cade trebuie
sa stie sa nu se departeze prea tare de vederea cea unitara si sa nu graiasca mult, ci sa spuna putine
si acestea din dumnezeiestile lumini, ca n felul acesta nu numai sa se poata ntoarce iarasi cu
usurinta spre unirea mai presus de minte cu Dumnezeu, ci sa simta si mai vadita unirea, ba si mai
statornica. Cu ct va pazi mintea mai mult adunarea n sine si neraspndirea, cu att hranirea din El o
va aduce mai repede spre unirea dumnezeiasca si se va uni cu straluciri mai vadite si mai rodnice,
prin obisnuinta nencetata cu cele dumnezeiesti.

Mintea nu poate sta tot timpul n extazul privirii lui Dumnezeu, dar cnd cade
din el trebuie sa se ocupe cu cntari si cu cuvintele dumnezeiesti, pentru ca sa
poata reveni iarasi cu usurinta la acea stare de extaz.

Odata ce mintea s-a preschimbat, patimind aratare dumnezeiasca prin vederea ntelegatoare, si e
umbrita de lumina Celui necunoscut, care e dincolo de toata cunostinta, se face nempartita, simpla
si nehotarnicita, fiind luminata unitar ca ntr-un ntuneric. Ea contempla atunci frumusetea cea
nemarginita din pricina simplitatii covrsitoare, cea fara chip pentru depasirea oricarui chip, cea fara
nceput ca mai presus de orice nceput, necuprinsa, dar cuprinznd n sine hotarele tuturor si tot ce e
hotarnicit, umplnd toate ca ceea ce e mai presus de plinatate si nesfrsita. Scurt vorbind, cnd
mintea privind de sus, vede, n privirea Unului, toate, n temeiul negrait al unei puteri ntelegatoare
mai presus de ntelegere, e vremea sa taca si sa se desfateze tainic si mai presus de lume, sau, ca sa
zic asa, si fara vedere si fara grai, de mpartasirea de adevar, printr-o patrundere dumnezeiasca n el.
Iar cnd lipsesc cele zise din minte si vede n jurul ei mpartire, atunci e vremea de a grai, adica de a
grai cele potrivite sa duca la tacere. Caci e cu mul mai buna dect orice cuvnt tacerea cea mai
presus de cuvnt, care foarte potrivit este numita tacere la vremea ei, cum spune si Solomon, care o
pune pe aceasta nainte: Vremea este a tacea si apoi Vremea este a grai. De fapt cel mai bun
lucru si de prima cinste este a pazi tacerea la vremea ei. Iar de nu este nca aceasta de fata si mintea
nca nu se afla n chip unitar n cele mai presus de cuvnt, sa fie macar lucrul al doilea, adica vorbirea
la vreme, ca n felul acesta grairea sa fie nrudita cu tacerea si aproape de ea. Astfel, precum tacerea,
asa si grairea sa fie la vreme si sa se sileasca sa vina la tacere. Iar aceasta se ntmpla celui ce
graieste si cugeta nencetat la cele dumnezeiesti si vede zidirea oglindind Ziditorul si povestind
despre El. aceasta nseamna a grai la vreme.
Cnd dispozitia omului dinauntru simte ca trebuie sa strige. Doamne, ct s-au nmultit cei ce ma
necajesc! Multi se scoala asupra mea, atunci e vremea de a grai; de a grai cum se cuvine, nu lucruri
desarte, ci cuvinte masurate, mpotriva vrajmasilor, asa cum trebuie.
Cnd vede ridicndu-se asupra sa martori nedrepti, ntrebndu-l de cele ce nu le cunoaste si
tulburndu-l, e vremea de a grai si anume de a raspunde mpotriva.
Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile pe care a nceput sa le faca, dar numai dupa mplinirea
(desfasurarea) celor facute n Cuvnt si Duh. Tot asa si mintea cea dupa chipul lui Dumnezeu se
odihneste de toate lucrurile ei, pe care a nceput sa le faca spre ntregirea lumii gndite (inteligibile)
a virtutii; dar numai dupa ce a cercetat si a desavrsit statornic n Cuvntul lui Dumnezeu si n Duhul
de viata facator toata lumea si ntelesurile din ea (inteligibile) si dupa ce s-a urcat de la acestea iarasi,
la Cuvntul si Duhul, la cele numite de unii dupa cele naturale si s-a naltat la vederile tainice, simple
si desfacute de toate, ale cunostintei de Dumnezeu (teologiei). Caci urcnd atunci n odihna, gusta
multa odihna si pace, cunoscnd adevarul ntelegerii, si se ndumnezeieste prin lumina cunostintei si
prin mpartasirea Duhului de viata facator n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Odihnindu-se Dumnezeu, nu s-a odihnit de la toate lucrurile, ci numai de la cele ce a nceput sa
le faca. De la lucrurile fara de nceput, necreate si proprii Lui prin fire, nu s-a odihnit. Tot asa si
mintea, prin imitarea Lui, dupa ce a cercetat n Cuvntul dumnezeiesc si n Duhul de viata facator si a
strabatut creatiunea vazuta, nu se odihneste de la lucrurile proprii firii ei, care n-au nceput si nu se
sfrsesc, ci de la cele vazute, care ncep si se sfrsesc. De aceea, odihnirea trupului ntru nemiscare,

odihnire ce nsoteste pe cel ce s-a odihnit, e o stare opusa celei a mintii. Caci daca n-ar intra mintea
ntr-o pururi miscare, printr-o adiere necontenita si de viata facatoare a Duhului, n contemplarea
cunoscatoare a celor vazute, nu s-ar sti nici de exista o odihna ntelegatoare ce se ntoarce ntr-o
nencetata miscare si n chip unitar numai n jurul lui Dumnezeu si ndumnezeieste pe cel partas de
ea printr-o odihna negraita n Hristos.
Nu te grabi, zice Solomon, sa scoti vreo vorba naintea fetei Domnului; pentru ca Dumnezeu este n
cer, sus, iar tu esti pe pamnt, jos. (Eclesiast 5, 1). Prin aceasta lamureste foarte ntelept si direct,
care este vremea de a tacea, caci zice: fiindca tu, macar ca esti jos pe pamnt, te afli naintea fetei
Domnului Celui ce este n ceruri si te-ai nvrednicit de atta har, nct u, cel de jos, poti sa cugeti si sa
privesti cele de sus si, patrunznd n chip ntelegator n ele, sa stai naintea Domnului, nu te grabi sa
scoti vreo vorba; pentru ca e vremea de a tacea. Nazuieste sa te afli n chip ntelegator sub lucrarea
adevarului, n mod unitar si dumnezeiesc. Caci aceasta nseamna a fi naintea Domnului, cnd mintea
contempla cele multe din jurul lui Dumnezeu n chip unitar si printr-o privire simpla si unica n
Dumnezeu. Deci patimind aceasta si stnd naintea lui Dumnezeu, nu te grabi sa scoti vreo vorba,
daca nu vrei sa te cobori de buna voie si n chip nepriceput de acolo.
Dar s-ar putea spune si aceasta celor ce cauta sa explice ntelesul acestui cuvnt: A fost o vreme
cnd firea omeneasca era nestirbita si, de aceea, pe drept cuvnt, departe de rele, fiind aproape de
Dumnezeu, contemplnd pe Dumnezeu si desfatndu-se cu veselie si cu uimire de slava frumusetii
fetei Lui, n stramosul Adam, ntr-o desfatare nemateriala, ntelegatoare, cereasca si nestricacioasa.
Caci mult har s-a revarsat n sufletul primului om si mintea lui cea n chipul dumnezeiesc era plina
pna peste vrf de multe vederi cunoscatoare si naltari spre Dumnezeu, bucurndu-se n raiul vazut
de cel nevazut (inteligibil), sau, ca sa zic asa, de viata fericita, fiind unita desavrsit cu sine nsasi si cu
Dumnezeu si staruind n sine si n Dumnezeu, precum se cuvine. Ea se afla, adica, ntr-o stare
unificata si asemanatoare cu Dumnezeu si cu adevarat ndumnezeita. Si aceasta, cu tot dreptul,
odata ce era facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Iata pe scurt bunurile ce le avem de la Dumnezeu.
Dar aceasta n-o putea suferi diavolul blestemat, ranit de pizma, care dusmanea norocul si slava
noastra. Si de aceea, pierzatorul si da toata silinta sa ne amageasca si sa ne lipseasca de ceea ce
nadajduiam, prin sfaturi zise bune si prin aprinderea poftei noastre dupa o ndumnezeire mai nalta
dect cea pe are o aveam, clevetind, ncepatorul rautatii, justetea poruncii lui Dumnezeu. Din
amagirea lui ne-a venit deci pierzarea jalnica si am fost scosi de la Dumnezeu si de la desfatarea
dumnezeiasca; din pricina ei am cazut n chip ticalos de la vietuirea duhovniceasca si de la mintea
unificata si deci de la contemplarea fetei lui Dumnezeu si de la slavirea si preschimbarea noastra prin
raza frumusetii dumnezeiesti. Iar aceasta ne-a dus la propovaduirea multor dumnezei despartiti, n
locul unei dumnezeiri ntreite ipostatice, adica a celor ce nu sunt cu adevarat dumnezei, ci demoni
amagitori, pierzatori si pizmasi. Am pierdut deci pe Unul propriu-zis, viata si rnduiala unitara si neam rupt n multe si felurite parti; si puterea noastra ntelegatoare, ca si ncordarea sau, mai bine zis,
taria ei a disparut, nu fara pricina, si am cazut n adncul unui rau nemasurat si am ales, noi, cei ce
suntem chipurile lui Dumnezeu si vrednici de petrecerea cea de sus si cereasca, sa cugetam cu
nesocotinta (Coloseni 3, 2).
Dat fiind nsa, ca nu suntem neschimbatori si cu neputinta de clintit, putem, din fericire, precum
ne-am rostogolit de slava cea multa la cea mai de jos necinste, sa ne ntoarcem iarasi si sa cautam n

sus si sa vedem fata atotnchinata a lui Dumnezeu. Nu o mai vedem de att de aproape ca mai
nainte, ci mai de departe, dar o putem totusi vedea si putem patimi stralucirea frumusetii Lui.
Asa, dumnezeiescul Moise si toata ceata Proorocilor si cei dinainte de ei, adica Avraam si cei ca
el, au vazut, pe ct era cu putinta, foarte lamurit aceasta frumusete si s-au desfatat ndestulator de
stralucirea ei. Dar, coplesiti de slava Lui neapropiata, unii si plngeau nevrednicia lor (Isaia 6, 5), altii
se socoteau si se numeau pe ei pamnt si tarna (Facerea 18, 27); altii iarasi nici nu izbuteau sa
graiasca de marimea covrsitoarei slave celui vazut, ocarndu-si slabiciunea si zabavnicia la vorba
(Iesirea 4, 10). Si alte multe stari fericite au patimit n chip vrednic de lauda. De aceea, si
dumnezeiescul David, ndragostit de stralucirea frumusetii fetii Domnului, striga catre Dumnezeu:
Cnd voi veni si ma voi arata fetei Dumnezeului meu?. Si voind sa arate starea de suflet n care a
vazut fata Domnului, zice: Dreptii vor locui mpreuna cu fata Ta, iar nfatisnd cu ntelepciune taria
ce o da sufletului fata vazuta a lui Dumnezeu, zice: ntors-ai fata Ta de la mine si m-a, tulburat.
Daca ntoarcerea fetei lui Dumnezeu aduce spaima, urmeaza ca aratarea si privirea ei aduce
sufletului pacea duhovniceasca. Aceasta este un dar cu att mai mare cu ct, dupa dragostea si
bucuria dumnezeiasca, se arata harismele Duhului, sau roadele Lui, care-i nfatiseaza pe cei ce
vietuiesc cu sfintenie si evlavie, ca umblnd n lumina fetei Domnului. De aceea zice: Doamne, ntru
lumina fetei Tale vor umbla si n numele Tau se vor veseli toata ziua, se ntelege de veselia cea
duhovniceasca, dat fiind ca Soarele ntelegator si negrait trimite n omul dinauntru razele nepatate si
de viata facatoare ale Sale si prin aceasta ncepe sa straluceasca n minte uimirea de cele mai presus
de lume.
n acest timp, toata amintirea sufletului este ridicata de la pamnt si e mutata la cer, iar omul se
bucura, salta si, cntnd imnuri, se opreste si se veseleste ntru atta bucurie, desfatare si
multumire, cum nu se poate spune, raspndind fericit din sine stralucirea fetei Domnului. De aceea
se roaga, pe de alta parte, lui Dumnezeu, zicnd: Sa nu ntorci fata Ta de la mine ca sa nu ma
aseman celor ce se pogoara n groapa. Caci ntoarcerea fetei Domnului de la om este pricina de
ntuneric, iar ntoarcerea ei catre el e pricina a toata lumina ntelegatoare, deci, pe drept cuvnt, si a
bucuriei duhovnicesti. Pentru aceea, zice si despre sine: nsemnatu-s-a peste mine lumina fetei
Tale si adauga: Dat-ai veselie n inima mea.
Marturisind iarasi ca darul duhovnicesc al harului dumnezeiesc i-a venit din lumina fetei
Domnului si ntrebndu-se. Cine sunt cei ce stau naintea fetei Domnului si se nchina ei, raspunde:
Bogatii (cu ntelegerea) din poporul lui Dumnezeu (Psalmi 44, 14), adica cei sfinti si oamenii lui
Dumnezeu, care sunt multi, dar nu toti. Caci nu toti pot vedea fata lui Dumnezeu si petrece viata
ngereasca, pna ce traiesc pe pamnt. Pentru ca le mai lipseste mult pna acolo. De aceasta au
parte numai cei ce socotesc ca se cade sa I se slujeasca lui Dumnezeu cu ntelepciune dumnezeiasca
si cu cunostinta si ca trebuie sa I se aduca nchinare n Duh si adevar. Numai acestia s-ar putea numi,
dupa cuviinta, bogatii poporului lui Dumnezeu: Iar fetei Tale i se vor nchina bogatii poporului.
Aceasta stiind-o mai bine dect toti Solomon, ca cel plin de ntelepciune mai mult dect toti si
care ne nvata cu un dar deosebit, zice: Nu te grabi sa scoti cuvnt naintea Domnului, ca Dumnezeu
e n cer sus ti tu pe pamnt jos. Cnd ajungi, adica, prin darul dumnezeiesc naintea Domnului si ai
parte de o vedere dumnezeiasca si unitara, cnd se nalta, adica, vederea mintii pna acolo, e vreme
de a tacea. Deci, sa nu te grabesti atunci sa scoti nici macar un cuvnt, urmnd n chip desert

obisnuintei de a vorbi, pentru ca atunci nu e vremea de a grai. Caci te faci si tu dumnezeu, aflndu-te
nca pe pamnt, ntruct privesti asemenea ngerilor fata lui Dumnezeu Cel din cer.
De fapt si ngerii, cum a zis Mntuitorul, vad pururi fata Tatalui Celui din ceruri, de aceea, cnd
auzi pe Solomon zicnd n alt loc: Celor drepti le izvoraste pururi lumina din fata Domnului (Pilde
13, 9), gndeste ca ei patimesc aceasta asemenea ngerilor, prin harul dumnezeiesc, privind pururi
fata Domnului, din care se raspndeste lumina ca dintr-un izvor. Caci omul se face si este un alt nger
pe pamnt, ca sa nu zic un alt dumnezeu, si se ntoarce la darul chipului prin harul Domnului. Astfel,
facndu-te tu pe pamnt jos, ceea ce e Dumnezeu sus, adica dumnezeu, nu desire acest lucru
minunat prin cuvinte, nici nu trece de la un nteles la altul, miscndu-ti cugetarea, printr-o mpartire
a ntelegerii, ci apropie-te unitar si priveste, asemenea lui Dumnezeu, fara ochi si nemiscat, printr-o
privire simpla si unificata, desfatndu-te de stralucirea neapropiata si atotluminoasa ce izvoraste din
fata Domnului.
Aceasta este starea cea mai nalta si mai rvnita a mintii celor ce si-o tin ndreptata cu
ntelepciune spre Dumnezeu, sau, cum s-ar zice, floarea curatiei mintii. Aceasta e unitatea dorita a
credintei ce se nfaptuieste n comuniunea Duhului; rodul preaslavit al ntelepciunii
ndumnezeitoare; temelia pacii duhovnicesti; camara bucuriei nenchipuite, desfatarea, cresterea si
preschimbarea sufletului, nceputul tainelor si descoperirilor dumnezeiesti si negraite; capatul
unicului si primului adevar; naltarea oricaror feluri de gnduri; pazirea tuturor cugetarilor; ridicarea
mai presus de ntelegere; prilejul uimirii; prefacerea si preschimbarea mai presus de minte a mintii n
simpla, nehotarnicita, nesfrsita, necuprinsa, ntr-o stare fara chip si fara forma, fara calitate,
nefelurita, fara cantitate, neatinsa si mai presus de lume; restabilirea ei n ntregime n chipul
dumnezeiesc.
Deci, ajungnd la aceasta stare si aflndu-te astfel sub lucrarea ndumnezeitoare a harului de
oameni iubitor, sa nu te grabesti sa scoti, din nepricepere, vreun cuvnt naintea fetei Domnului. Ca
a Lui va fi slava unica si simpla n vecii vecilor.
Vrnd mintea sa contemple cele ale ntelegerii (cele inteligibile) de deasupra sa, de nu va avea
mpreuna lucratoare spre acestea, prin har, si inima sa, va vedea lucruri firave, neluminate si tulburi.
De aceea, va fi lipsita si de placerea ei cea mai de capetenie, chiar daca i se va parea, din nestiinta, ca
se ndulceste, pentru faptul ca nca n-a gustat din aceea. E asa cum celui ce mannca pine de orz i
se pare ca se ndulceste, macar ca e departe de dulceata pricinuita de pinea de gru, pentru faptul
ca nu cunoaste gustul pinii de gru.
Daca mintea nu e nsotita de inima, nu face experienta lui Dumnezeu ca
Persoana, caci mintea nclina mereu spre distingeri pentru a ntelege, sau e dusa
de tendinta de a afla lucruri de sine statatoare, ca sa le poata cuprinde deplin cu
ntelegerea. Dar inima ma face sa experiez ca toate acestea sunt realitati firave,
inconsistente. Numai inima, ca cel mai total si mai intens organ al persoanei,
experiaza Persoana lui Dumnezeu. Si mintea numai prin inima vede lumina, sau
experiaza iubirea Persoanei. Dar ntlnirea cu alta persoana, vine numai din
vointa aceleia, adica prin harul ei.

Dupa unirea inimii cu ntelegerea, prin har, mintea vede fara amagire n lumina duhovniceasca si se
ntinde spre bunul propriu dorit de ea, care este Dumnezeu. Ea se ridica atunci cu totul peste simturi,

adica se face din nou necolorata, fara calitate si nesupusa nchipuirilor ce vin din cele supuse
simturilor.
Unirea mintii nu e nsotita de inima nseamna si iesirea ei din ngustarile ce le
produc chipurile si nchipuirile celor sensibile, nseamna ridicarea ei peste
determinarile ce i le dau simturile lucrurilor. Caci n inima gaseste o deschidere
spre nesfrsitul iubirii si mintea cstiga si ea aceasta nesfrsire, dar aduce din
partea ei o constiinta a acestei nesfrsiri.

Mintea, calauzita de har spre contemplare, se hraneste cu adevarat pururi cu mana duhovniceasca.
Caci si mana simtita, pe care o mnca Israel, avea o putere vrednica de pretuit, ca una ce hranea si
ndulcea trupul; dar ce era ea dupa fiinta, nu se stia. De aceea, se numea si mana - cuvnt care arata
firea ei necunoscuta, caci cuvntul mana nseamna: Ce este aceasta?. Pentru ca iudeii, mncnd ce
vedeau si necunoscnd hrana, se ntrebau nedumeriti: Ce este aceasta?. Tot asa si vazatorul, iesind
din sine spre sine cu mintea, se ntreaba ntotdeauna zicnd: ce este lucrul acesta care veseleste
cnd e pricit si ngrasa mintea cnd e mncat duhovniceste, dar care ntrece putinta de a-l ntelege n
sine, deoarece e dumnezeiesc, mai presus de fire, hranind si adapnd mintea n chip minunat, dar
scapa oricarei ntelegeri a mintii, nu numai fiindca e necuprins, dupa fiinta, ci si nesfrsit si
nehotarnicit.
Ca si mana care hranea trupul n pustie, asa si Dumnezeu care hraneste mintea,
nu poate fi nteles n Sine. Mintea hranindu-se cu el, se ntreaba ce este Acesta?
Ea are pornirea sa ntrebe, caci iesind din sinea mpartita si nstrainata, iese spre
sinea adevarata si prin ea n Dumnezeu, care e mai presus de ntelegere.

Trei sunt cele ce dau marturie adevarului: zidirea, Scriptura si Duhul; caci prin Scriptura si zidire,
privite duhovniceste, se contempla adevarul cel Unul si simplu, ca si cel compus ce provine din El. Iar
prin aceste trei marturii, ajungnd mintea si oprindu-se n cele doua adevaruri, si-a aflat, cu harul lui
Hristos, calea. Caci adevarul cel simplu a aflat naltimea si adncimea gndita cu mintea (inteligibila),
ca fiind largimea nesfrsita, care, punnd-o n stare de uimire, o face sa preamareasca pe Dumnezeu
plin de frica. Iar prin cel compus a aflat, pe lnga cele pomenite, nca si pacea inimii, dragostea si
bucuria, ceea ce o face sa cnte cu iubire, coplesita de mirare. Dar omul are trebuinta de un lung
rastimp de vreme si de multa osteneala si rabdare, pentru ca, lepadnd n oarecare fel simturile si
scotnd cele supuse simturilor din minte, sa se ridice la cele gndite cu mintea, n urma carora
straluceste sufletului vederea adevarului.
Nu am zis ca adevarul are nevoie pentru aflarea lui de unele ca acestea, cum sunt rastimpurile
de vreme, sau osteneala si rabdarea, pentru a fi cuprins, ci omul are nevoie de ele. Aceasta, pentru
ca adevarul este unul si simplu, macar ca se arata contemplatiei n chip ndoit, si numai ca striga din
toate partile, marturisindu-se pe sine celor ce voiesc sa-l vada. Dar omul fiind compus si mpletit cu
simturile, ba si supus prefacerilor si schimbarii, se abate uneori de la sine si se face el nsusi potrivnic
siesi, fara sa stie, viclenindu-se din pricina parerii de sine si mbolnavindu-se de necredinta. Iar prin
acestea trei, adica prin parere de sine, prin vicleniei si necredinta, cade jalnic din adevarul marturisit
de cele trei de mai nainte: de Scriptura, de zidire si de Duhul. De aceea, pentru ca sa lepede
cumplita parere de sine si celelalte, are nevoie de cele de care am vorbi nainte ca are trebuinta.
Aceasta, pentru ca mintea, smerindu-se, sa creada cu simplitate si astfel sa cunoasca ndata limpede
din Scriptura si din creatiune ntru Duhul, nu numai adevarul cel atotsimplu, ci si pe cel compus ce

provine din el, ba nca si ceea ce o mpiedica de la vederea adevarului si o despartea de bucuria de al avea.
Deci primul adevar este Unul si singur simplu prin fire. Dupa el este cel compus ce provine din el
pentru noi cei compusi. Iar sfrsitul ultim si cel mai bun al mintii noastre, spre care se straduieste
toata vietuirea si nevointa celor calauziti potrivit cu tinta Duhului, este ca mintea goala sa vada si sa
se bucure de stralucirea izvorta din adevarul prim si unic si din cel compus ce provine din el n chip
minunat. Si lucrul acesta nu s-ar putea mplini astfel, dect prin smerenie si simplitate n credinta, pe
temeiul marturiei Scripturii si a creatiunii ntru Duhul.
Iar cnd mintea va oglindi n cele trei puteri ale sale adevarul, din cele trei marturii aratate mai
sus, ncovoindu-se oarecum spre sine, se face cu mult mai smerita, mai simpla si credincioasa fara
clintire. De aici urca apoi cu pas vesel spre contemplarea adevarului, de ale carui raze se lumineaza
mai limpede. Datorita acestora, ntorcndu-se iarasi de sine, pentru marimea slavei vazuta de ea,
coboara la o stare si mai smerita si mai simpla, si e coplesita de uimire, sub puterea credintei. Si asa,
repetnd si strabatnd mereu un fel de cerc dumnezeiesc, urca prin credinta, smerenie si simplitate
la vederea adevarului; iar stralucirea adevarului o face sa coboare la mai multa smerenie si sa se faca
si mai simpla n credinta. Si nu se opreste de la savrsirea acestui drum pna se mai spune astazi
(Evrei 3, 13), contemplnd cu smerenie, cu simplitate si credinta,, prin marturia scripturii si a zidirii,
adevarul n Duh, si ntorcndu-se iarasi de unde a pornit. n felul acesta, ndumnezeindu-se zi de zi
prin har si fiind luminat de cele mai presus de minte si traind o viata plina de toata bucuria n Hristos,
domnul nostru, omul gusta ca n arvuna, bucuria de bunatatile vesnice viitoare.
Viata contemplativa se sustine nestirbita si nepatata prin acestea trei: prin credinta, prin
mpartasirea vadita de Sfntul Duh si prin ntelepciunea bunei stiinte. Caci contemplatia este, ca sa
spunem printr-o definitie, cunostinta celor de nteles cu mintea n cele supuse simturilor (a celor
inteligibile n cele sensibile), iar uneori si a celor inteligibile simple, despartite de simturi; aceasta la
cei naintati. De aceea, e nevoie de credinta, caci de nu veti crede, nu veti ntelege (Isaia 7, 9). De
asemenea e nevoie de Duhul, pentru ca Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui
Dumnezeu. De aceea, a zis dumnezeiescul Iov. Suflarea Atottiitorului este cea care ma nvata pe
mine (Iov 33, 4).
Lucrarea dumnezeiasca si vie a Duhului, aprinznd vapaie n inima si nviornd-o n chip mai
presus de lume, concentreaza si aduna mintea la sine si o mpiedica de la orice mprastiere, dndu-i,
pe lnga seninatate, multa multumire si mngiere, nca si dragoste dumnezeiasca, spre a vedea
usor cele dumnezeiesti si a se nvrti n jurul lor si a-si nfatisa pe Dumnezeu cu o iubire mare si
anevoie de purtat si cu o veselie pe masura ei.
Dar e nevoie si de ntelepciune, pentru ca ntelepciunea lumineaza fata omului (Eclesiast 8, 19.
o lumineaza pentru ca se muta usor de la simturi la ntelegere si de la cele supuse simturilor, la
vederile cele ntelese si dumnezeiesti si vede prin descoperire ntelegatoare cele negraite. O
lumineaza pentru ca contempla si vede n chip unitar pe Dumnezeu cel mai presus de fiinta si pentru
ca se ntipareste de El. Fericit este omul, pe care-l povatuiesti, Doamne, si prin legea Ta l nveti pe
el (Psalmi 93, 12). Caci acesta este cu adevarat ntelept, ajungnd prin povatuire la credinta si

nvatnd din nvatatura Duhului cele ascunse ale lui Dumnezeu. Mare lucru cu adevarat este omul
ntelept, care umbla prin credinta n unirea si n partasia mai presus de fire cu Duhul.
Cu adevarat, trei sunt cei ce nu pot fi apucati si tinuti, cum zice cineva: Dumnezeu, ngerul si
barbatul ntelept, care e un alt nger strain pe pamnt, un supraveghetor al firii vazute si cunoscator
tainic al lucrarilor, al darurilor necreate dumnezeiesti. Caci el si nsuseste n tot felul, printr-o vedere
totala, asemenea ngerilor, cunostinta lui Dumnezeu.
Dumnezeu, ngerul si omul ntelept nu pot fi apucati si nlantuiti, caci sunt liber
si nehotarniciti. Nu sunt ca obiectele, sau ca animalele. Numai omul patimas
poate fi apucat si dus de belciugul patimilor, de catre cei dibaci.
Omul e supraveghetor al firii vazute, sau vazator constient al ei. Daca exista o
lume vazuta, e numai pentru ca este omul ca subiect care sa o poata vedea n
chip constient. Dar vederea ei este si ntelegere. Aceasta nseamna ca lumea e
rationala, este o tesatura de ratiuni plasticizate pentru subiectul rational care e
omul, ca acesta sa-si dea seama de Subiectul care a creat-o pe masura ratiunii
omului si sa poarte prin ea un dialog recunoscator, un dialog al iubirii, cu El.

Asa este, ca sa spunem pe scurt, cel ntelept n Duhul Sfnt prin credinta, care, ca atare, e fericit. De
altfel, mi ajunge fara ndoiala, cele ce mi le spune Sfntul Luca n Evanghelie mie care socotesc ca
Domnul Iisus este liber de legea fapturilor pentru a nfatisa puterea si lauda ntelepciunii si a
harului. Caci acesta scrie ca Iisus sporea cu ntelepciunea, cu vrsta si cu harul, si iarasi, ca crestea
si se ntarea n Duhul, fiind plin de ntelepciune. Iar fiindca m-am pornit sa scriu si mai lamurit
despre cele dinainte, aduc si ceea ce zice nteleptul Solomon catre Dumnezeu: Cine a cercat urma
celor din cer si sfatul tau cine-l va cunoaste, de nu ai fi dat tu ntelepciune si nu ai fi trimis pe Duhul
Tau cel Sfnt dintru cele nalte? Si asa s-au ndreptat cararile celor de pe pamnt si oamenii s-au
nvatat cele placute ie si cu ntelepciunea Ta s-au mntuit (nt. Sol. 9, 16-9). Vezi la cta putere
ajunge ntelepciunea mpreunata cu mpartasirea de Duhul? Si ct de departe de mntuire sare cel
ce n-a dobndit ntelepciune si Duh de la Dumnezeu, nici nu e calauzit de cel ntelept si partas de
Duhul?
Daca despre Mntuitorul, n care locuieste toata plinatatea dumnezeirii, s-au scris unele ca
acestea, nu e greu a ntelege de cta ntelepciune mpreunata cu nrurirea Duhului are nevoie tot
neamul oamenilor si cu cta mila, putere si sporire s-a nvrednicit de la iubitorul de suflet Dumnezeu,
nteleptul n Duhul care cearca urmele celor din ceruri si paseste spre cunostinta Celui Prea nalt.
Deci dupa ce am nsirat attea despre contemplativ, se cuvine sa ne ostenim si sa vorbim si
despre vedere n parte, pentru a hrani cugetarea celui ce asculta cu toata inima. Caci Dumnezeu
porunceste tuturor celor cuvntatori sa daruiasca din prisosul lor si celor ce sunt mai jos si sa se
mpartaseasca cu evlavie de darurile duhovnicesti mai nalte ale iluminarii dumnezeiesti spre a se
apropia n Duh de comuniune si fara mndrie de semenii lor, spre a le vorbi despre cele cunoscute cu
mintea si despre Dumnezeu. n felul acesta nu numai ca lumineaza cu tarie n biserica Dumnezeului
celui viu nvatatura cea dreapta si neratacita, ci si fata cuvioasa si preafrumoasa a dragostei, care e
semnul nvataceilor lui Hristos, straluceste nencetat n inimile noastre, varsata n noi prin Duhul
Sfnt spre iubirea desavrsita si simpla a lui Dumnezeu si a oamenilor. Numai astfel putem trai pe
pamnt o viata cu chip ngeresc, cu adevarat fericita si prea placuta, ca unii ce suntem legati prin
dragostea dumnezeiasca si ndumnezeitoare de ndoita natura, n care atrna toata legea si

Proorocii si dect care nu e nimic mai dulce sufletului, mai ales cnd ea si are izvorrea n chip
nemijlocit din vederea si cunoasterea lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti, adica din harul
luminator.
Deci cel ce-si stabileste ca scop sa urce bine si frumos la Dumnezeu spre a se uni cu el n chip
desavrsit, sau cu alte cuvinte spre a se mntui, odata ce fara a se ndumnezei mintea, omul nu se
poate mntui, cum spun cuvntatorii de Dumnezeu, pe lnga mplinirea poruncilor domnului, ct e
cu putinta, se ndeletniceste si cu contemplarea cuvenita a fapturilor si a tuturor celor vazute, ca sa
nu-i fie faptuirea oarba, adica despartita de contemplare, nici contemplarea fara suflet, adica fara
faptuire. De aceea, el ncepe cu ntelepciunea ratiunii si a mintii si cu stiinta a Scripturii, adica cu o
plecare buna, sa priveasca cu bun scop si cu ratiune la lumea celor supuse simturilor, ca la un semn
aratat al Ziditorului, nesfrsit n putere si n ntelepciune. Asa se ntlneste, pe ct poate, cu cele
nesfrsite n putere si cu toata felurimea lor, si-si desfata si hraneste mintea n chip ascuns din cele
ascunse. Si cu naintarea vremii, ducnd o viata de liniste si fara tulburare si cugetnd numai la cele
dumnezeiesti, prin mijlocirea Scripturii si a lucrurilor vazute, si face drept ndeletnicire sa priveasca,
pe ct e cu putinta, zidirea duhovniceste n conglasuire cu Scriptura si cu chipurile (simbolurile), n
conglasuire cu adevarul, printr-o vedere mai unitara.
ntmplndu-se aceasta, mintea, cu ajutorul Duhului celui nchinat si a lucrarii Lui, e ridicata la
vederea si stiinta sfntului adevar, cum zice Marele Dionisie, adica la a doua sfnta treapta a
contemplatiei, ca sa vorbim n general, la vederile si ntelesurile dumnezeiesti, adica la cele fara
acoperaminte si fara chipuri.
Prin acestea, mintea goala se apropie de cele inteligibile goale si, ndeletnicindu-se ct mai mult
de aratarile dumnezeiesti prin curatia sa si prin ntinderea spre Dumnezeu, primeste n sine ca ntr-o
oglinda stralucitoare, razele supraluminoase ale Soarelui cunoscut cu mintea.
Hranita pe drum prin har iarasi de bunurile ce i se mpartasesc pe masura ei, paseste ca pe o a
treia treapta, ridicndu-se si patrunznd mai unitar si mai concentrat de la acele multe si fericite
vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau de la multe si fericite vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau
de la marea lor varietate, la dragostea negraita a Unului neschimbat si ascuns. Caci pe aceasta
treapta contemplativul se preface sub lucrarea Duhului iluminator, care i aduce aminte si i tine n
minte tot adevarul, cu toata simtirea ntelegatoare, n foc si n dragostea ndumnezeitoare,
nesfrsita si din inima, pentru Dumnezeu. Iar aceasta este, tot dupa Marele Dionisie, mpartasirea
ndumnezeita si unitara de Unul nsusi, att ct este cu putinta.
Zburnd, deci, mintea purtatoare de Dumnezeu si plina de gndirea la el pe aceste trepte ale
mpartasirii de Unitatea ntreit ipostatica, ntr-un chip vadit si aratat de betia dumnezeiasca de
nesuportat a celor trei centre ale dragostei nflacarate ce le scoate din ele si vazndu-se pe sine
ranita de iubire si aprinsa de simtirea ei, se entuziasmeaza si iese cu adevarat din sine, patrunznd cu
fata stralucitoare n tainele negraite (apofatice) ale teologiei (cunoasterii de Dumnezeu). Iar acolo se
ospateaza mbelsugat, prin mbratisari nevazute, cu Cel nenceput si nesfrsit, necuprins si n
ntregime netalmacit si atotnenteles. Dar si nfatiseaza totodata pe Dumnezeu ca pe un ocean
nesfrsit si nemarginit al fiintei ce scapa oricarui nteles legat de timp si de fire, dupa teologul
amintit.

Acesta este, cum zice Sfntul Dionisie, ospatul privirii ce hraneste ntelegator si ndumnezeieste
pe tot cel ce se nalta spre El, ncepnd de la contemplarea si cunoasterea lucrurilor, cum zice acest
sfnt nvatator, acolo unde lamureste sfintele simboluri ale ierarhiei noastre. Dar si Marele Vasile
zice: Dupa ce va trece cineva prin contemplare dincolo de frumusetea celor vazute, nfatisndu-se
lui Dumnezeu nsusi, a carui vedere nu se poate arata dect inimilor curate, nainteaza la tainele cele
mai nalte ale teologiei, putndu-se face vazator. Si iarasi, pomenind cuvntul lui David: Dimineata
voi sta naintea Ta si prin contemplarea cu mintea a celor din jurul Tau ma voi apropia, atunci voi
primi lucrarea vazatoare prin luminarea cunostintei.
Asemenea lucruri se pot auzi deopotriva si de la Sfntul Maxim, care arata cta sporire aduce
contemplarea si cunostinta lui Dumnezeu prin Scriptura si prin creatiune si ca de aici vine luminarea
cunostintei, prin care se produce fericita ndumnezeire. Desigur, acesta este un bun care si azi e rar si
greu de aflat la isihasti, din lipsa celui ce nvata din experienta cu ajutorul harului, cum zice
nvatatorul cel mai nalt al linistii, Sfntul Isaac Sirul, n cuvntul n care ncepe sa vorbeasca despre
simtirea duhovniceasca si despre puterea vazatoare.
Zice, deci, Sfntul Maxim: Lumini ndumnezeitoare numim nvataturile sfintilor, ca unele ce
sadesc lumina cunostintei ti ndumnezeiesc pe cei ce le asculta. El conglasuieste n chip vadit cu
Sfntul Dionisie care zice:
Toate celelalte lumini ndumnezeitoare, cte ni le-a daruit, urmnd cuvintelor evanghelice, predania ascunsa a
nvatatorilor nostri, le predam si noi tainic altora.
Cunostinta dumnezeiasca pe cei ce si-o nsusesc, pe ct e cu putinta, i ridica dupa puterile lor si-ii unifica
potrivit cu unitatea ei simpla.
Toata stralucirea de lumina, pornita din Tatal, venind la noi ca un dar bun, ne face sa plutim ntins iarasi n sus,
ca o putere unificatoare si ne ntoarce spre unitatea si simplitatea ndumnezeitoare a Tatalui care ne aduna. Caci
din El si spre El sunt toate (Romani 11, 36). Bagi de seama cum cel ce se face simplu, prin ntoarcerea ntinsa si
nteleapta spre Dumnezeu, sau prin lucrare dumnezeiasca, atunci cnd ajunge sa contemple pe Dumnezeu,
naltndu-se fie de la lucruri, fie de la Sfnta Scriptura, fie de la orice fel de simboluri dumnezeiesti, se uneste cu
Dumnezeu si se ndumnezeieste, si nu numai att, ci se si numeste de-a dreptul dumnezeu? Caci toate cte s-au
ntors, dintre fiintele ntelegatoare si cuvntatoare, cu toata puterea, spre unirea cu ascunzimea dumnezeiasca
ncepatoare, si se nalta, pe ct este ngaduit, spre razele dumnezeiesti ale ei n chip nenteles, prin imitarea lui
Dumnezeu, daca se poate spune asa, se nvrednicesc si de acelasi nume cu Dumnezeu.
De asemenea Marele Grigorie Teologul zice limpede despre om ca e animal crmuit aici de iconomia dumnezeiasca spre a
fi mutat n alta parte, iar sfrsitul tainei este ndumnezeirea lui prin consimtirea cu Dumnezeu. Iar Sfntul Maxim zice:
Chipul cugetat al dumnezeiestii Scripturi preface pe cei cunoscatori, prin ntelepciune, spre ndumnezeire, prin schimbarea
la fata a Cuvntului n ei, nct oglindesc cu fata descoperita slava Domnului (Corinteni 3, 18). Aceasta viata contemplativa
are nevoie de trei lucruri de care am pomenit mai nainte: de credinta, de mpartasirea Duhului si de ntelepciunea bunei
stiinte n Hristos Iisus, domnul nostru.
Daca att zidirea ct si Scriptura s-a desfasurat prin cuvntul lui Dumnezeu si, privite duhovniceste, ntaresc mintea si toate
puterile ei spre vederea si ntelegerea lui Dumnezeu, odata ce inima e lucrata si miscata duhovniceste, prea ntelept ne nvata
Proorocul David, spunndu-se ntr-un loc: Cu cuvntul Domnului se ntaresc mintile (pe care aici le numeste ceruri) si cu
Duhul gurii Lui toata puterea Lui toata puterea lor; iar n altul: Plin este pamntul (cugetat cu mintea, sau inima noastra)
de mila Domnului, adica puterea, de lucrarea si de miscarea bine simtita si vadita, miscata de Duhul. Caci nainte de a simti
mintea n inima lucrarea, puterea si miscarea (Duhului), numai ca nu va agonisi tarie din cercetarea vazatoare si
duhovniceasca a zidirii si a dumnezeiestii Scripturi si din aducerea aminte si din aducerea ratiunilor din ele la o singura
ratiune, ci o va coplesi si o frica mare, ca nu cumva sa se piarda umplndu-se de naluciri.

Numai calauzita de Duhul lui Dumnezeu, unit cu Cuvntul, mintea nu se umple

de idei gresite, sau de naluciri cu privire la ntelesul lor. Caci Cuvntul lui
Dumnezeu este totodata Ratiunea adevarata si suprema. Cte erezii nu s-au
nascut prin interpretarea subiectiva a Scripturii si cte explicari necrestine nu sau dat lumii? Ca si Sfntul Maxim Marturisitorul, autorul scrierii de fata vede
att n creatiune ct si n Scriptura ratiunile si ntelesurile aceluiasi Cuvnt al lui

Dumnezeu, sau ale aceleiasi unice si supreme Ratiuni. n lucrurile lumii si n

faptele si nvataturile Scripturii ni se adreseaza cuvintele aceluiasi unic Cuvnt
personal; prin ratiunile lor se vede aceeasi unica Ratiune. Dar numai Duhul cel
unit cu Cuvntul ne ajuta sa vedem ratiunile zidirii si Scripturii ca ratiuni ale
aceluiasi Cuvnt personal sau Ratiuni ipostatice; adica ratiunea noastra
personala, formata dupa chipul Ratiunii personale supreme, poate judeca drept,
n conformitate cu Ratiunea suprema, si poate sesiza lucrurile si nvataturile
Scripturii ca cuvinte reale ale Cuvntului personal, numai pentru ca Duhul Sfnt,
ca Duh personal, ntareste caracterul nostru personal, ntarind n noi constiinta ca
ne aflam, prin creatiune si Scriptura, ntr-o relatie cu Persoana suprema a
Cuvntului.
De aceea, de voim sa ne ndeletnicim cu contemplarea lui Dumnezeu din Scriptura si zidire, spre a ne concentra n chip
unitar multele ratiuni ale lucrurilor si multele ntelesuri ale Scripturii ntr-o singura ratiune si ntr-un singur Duh si a avea o
singura vedere unitara, simpla si fara chip n nestatornicia, nesfrsirea si nencepatoria ce ni se deschid n ele, sa cautam nti
sa aflam vistieria dinauntru inimii noastre. Si sa rugam pe Dumnezeul cel sfnt sa umple pamntul nostru launtric de mila
Lui. Atunci , cu toata puterea ce o vom avea, sa dam libertatea mintii noastre sa zboare spre ntelegerea unitara, simpla, fara
chip, vesnica, nesfrsita si nehotarnicita a lui Dumnezeu, ntr-g vedere ajutata de Cuvntul si de Duhul.
Cnd omul va fi strabatut drumul virtutilor n cuget smerit, cu rabdare, nadejde si credinta si cu simturi drepte si simple,
puterea si lucrarea de viata facatoare si pururi izvortoare a Duhului Sfnt va veni n inima, luminnd puterile sufletesti si
miscndu-le si ndemnndu-le potrivit cu firea lor. Ea va atrage atunci mintea tinuta n lucrarea la sine si se va uni cu ea
degraba si n chip negrait, nct mintea si harul vor fi cu adevarat si nendoielnic un duh. Atunci mintea ajutata de suflarea
harului, vine de la sine la vedere, punnd capat n chip negrait umblarilor si ratacirilor ei, prin lucrarea si lumina Sfntului si
de viata facatorului Duh. Ea se misca atunci n descoperirile tainelor dumnezeiesti inteligibile si ajunge sa patrunda n toata
tacerea si linistea, cu o privire proprie firii ei, n cele negraite si mai presus de fire.
Si se adnceste cu att mai mult n privire si e luata n stapnire de Dumnezeu si se nalta pe ct se poate spre vederea
lui Dumnezeu, cu stiinta despre cele dumnezeiesti adunata din sfinte lecturi, cu ct prisoseste n smerenie, n rugaciune, sub
lucrarea lui Dumnezeu ntru Duhul Sfnt. Nu este atunci strain nici de lucrarea de teologhisire, ci ajunge numaidect si la
lucrarea aceasta si nu sufera sa nu cuvnteze despre Dumnezeu si nca nencetat. Dar fara darul ceresc pomenit si fara Duhul,
care sufla vadit, printr-o pururi miscare, n inima, toate cte le vede mintea sunt, vai, nalucirile ei.

Duhul garanteaza obiectivitatea vederii mintii, sau a ntelegerii drepte a

ratiunilor lumii si ale Scripturii si deci si dreapta teologhisire sau cuvntare de
Dumnezeu. Caci El tine mintea pe linia dreptei judecati, fiind unit cu Cuvntul,
sau cu Ratiunea suprema, si ntarind pe vazator n calitatea lui adevarata de
persoana. Contemplarea se face n tacere. Dar dupa aceea ceea ce e contemplat
este comunicat altora prin teologhisire, sau cuvntare de Dumnezeu.
Si toate cte le graieste despre Dumnezeu sunt cuvinte desarte ce se pierd n aer, netrezind cum trebuie simtirea sufletului.
Caci simtirea aceasta sta atunci numai sub nrurirea cuvintelor ce vin din afara, din care se naste ratacirea cea mai cumplita
privitoare la lucrurile cele cugetate cu mintea; si grairea de Dumnezeu nsasi e laturalnica, trecatoare si rea. Ea nu sta sub
nrurirea inimii lucrata de Duhul luminator, de la care vine adevarul unitar si neschimbat al celor cugetate cu mintea si al
grairii de Dumnezeu (al teologiei adevarate). Caci n acela a carui inima, ndeobste vorbind, nu se afla n chip vadit puterea
de viata facatoare si luminatoare a Duhului si lucrarea pururi izvortoare sau inspiratoare, de voieste cineva sa zica asa, sau
curgatoare, nu se afla unirea ntelegatoare, ci mai degraba dezbinare; nici putere si statornicie, ci mai degraba slabiciune si
nestatornicie, nici lumina si vedere a adevarului, ci mai degraba ntuneric si plasmuire desarta de naluciri, si peste tot o cale
nesabuita si ratacitoare.

Numai cuvintele celui n a carui inima sufla duhul, sunt cuvinte pline de viata, de
convingerea ca prin ce spune prin ele se asigura viata, de aceea numai ele trezesc
n ascultator puternic si durabil simtirea sufletului.
Pentru ca n trei planuri sau pe trei cai poate umbla, dupa Parinti, mintea: pe calea firii, pe cea mai presus de fire si pe cea
potrivnica firii. Cnd vede ceva inteligibil ntr-un lucru concret, vede un drac sau un nger. Daca mintea s-a unificat n parte
si faclia Duhului lumineaza mai tare, vede n chip mai presus de fire si, desigur, neamagitor. Iar cnd mintea, privind cele ce
se vad, se mparte si se ntuneca si puterea ei de viata facatoare se stinge, atunci vede ceva potrivnic firii si vederea aceea e
amagitoare. De aceea, nu trebuie sa ne ntindem cu mintea spre vederea duhovniceasca n ipostas, nici sa credem n orice fel
de vederi, pna ce inima nu e nrurita si miscata de puterea Duhului Sfnt, daca vrem sa avem mintea sanatoasa si
nteleapta.

Unii, lucrnd ntelept, cearca sa-si tamaduiasca fierbinteala patimilor cu roua cereasca a harului. Despre acestia s-a scris:
Roua cea de la Tine tamaduire este noua (Isaia 26,19). Altora aceeasi roua, unindu-se cu un au un ajutor dumnezeiesc mai
mare, li se preface n mana, sau ntr-un fel de pine, daca e primita cum se cuvine si cu vrednicie, cu frngerea inimii smerite
si cu apa lacrimilor si cu focul cunostintei duhovnicesti. Si asa li se face spre mncare, dupa chipul mncarii ngeresti.
Despre acestia s-a zis de multe ori cu bun temei: Pine ngereasca a mncat omul. Dar sunt si unii a caror fire, dupa ce au
naintat, li se face si li se arata, ntr-un chip mai nalt, ea nsasi mana. Acestia sunt cei despre care zic Evangheliile: Ce este
nascut din Duh, duh este. Prima treapta este a nteleptilor ce se ndeletnicesc cu linistea, cea de dupa ea este a celor ce, pe
lnga cunostinta dumnezeiasca, se si nevoiesc ntru tacere; iar a treia (cea mai nalta) este a celor ce s-au facut cu totul simpli
si s-au preschimbat n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Scapnd mintea n chip ntelegator (inteligibil), prin har, de faraon si din Egipt si din ostenelile si necazurile de acolo, adica
din vietuirea trupeasca ce ridica valurile patimase ale rautatii amare si sarate, si ajungnd n pustie, adica la vietuirea izbavita
de egiptenii inteligibili si, scurt vorbind, patimind n chip ntelegator (inteligibil) toate cele ce au venit atunci asupra evreilor
n chip vazut, si izbavindu-se de ele, mannca printr-o simtire sigura a sufletului, o mana nenteleasa cu mintea (inteligibila)
al carei chip l mnca Israel n mod simtit. Iar dupa nceputul acestei vietuiri se ntmpla ca, asa cum pofteau aceia carnurile
vazute, sa pofteasca si ea, datorita amintirii, jertfele ntelese cu mintea (inteligibile) ale egiptenilor ntr-un chip primejdios si
nu mai putin gresit. Aceasta o face sa cunoasca o ntoarcere a lui Dumnezeu de la sine, pna ce prin rugaciunea caintei l face
pe Dumnezeu iarasi milostiv.

Dupa ce mintea s-a eliberat de patimile pacatuirii amare si sarate (pacatuirea

aduce amaraciune si gustul piscator pe de o parte placut, pe de alta neplacut al
sarii,, spre deosebire de gustul delicat, subtire al vietuirii curate), mai e totusi
urmarita de amintirea pacatelor si se simte atrasa sa le ncuviinteze din nou, ca
pe niste jertfe aduse n mod spiritual zeilor-demoni, asemenea celor ale
egiptenilor. Parintii si scriitorii bizantini nu foloseau pentru aceste experiente
termenul spiritual, cum se numeste n Occident, pentru ca ei puneau un mare
accent pe minte si pe continuturile ei naturale sau mai presus de fire, adica pe
inteligibile, pentru ca de fapt de la minte ncepe ispita si pacatul, sau
departarea de ele.
Si asa, daca se hraneste cu mana n liniste, naintnd vremea si harul sporindu-si nrurirea si puterea asupra ei, mintea vede
limpede, cum s-ar spune, trupul cel cugetat cu mintea (inteligibil) prefacut n firea manei. O astfel de minte ce mannca
mana are o cumpana duhovniceasca si niste talgere (Levitic 19, 35), de care folosindu-se la cntarirea manei, nu aduna mai
multa dect i este de trebuinta pentru hrana n fiecare zi, ca nu cumva, ntrecnd masura, sa putrezeasca toata si sa se piarda,
pierzndu-se odata cu ea din lipsa de hrana si mintea care nu tine masura.
Iar mintea care mannca mana se cunoaste prin aceea ca, nemncnd nimic altceva, se ntelege n chip ntelegator. Si
aceasta, pentru ca s-a preschimbat si ea oarecum, prin obisnuinta mncarii, n calitatea manei, ca sa zicem asa. Iar semnul
acestui fapt este lipsa oricarei pofte de celelalte mncari, pe care le poftea nainte, precum si aceea ca pretutindeni vrea sa
mannce numai mana si ca s-a facut prunc si s-a lipit de cinstirea lui Dumnezeu. De altfel, nu e de mirare ca cineva se
preface n ceea ce mannca nencetat si poarta n sine vreme ndelungata.
Deci nici prefacerea mintii prin obisnuinta n nsusirea manei nu este ceva nefiresc. Caci e foarte firesc ca o hrana
necontenita si neschimbata sa se prefaca n sine pe cel ce-l hraneste. Astfel mintea nu numai ca dobndeste treapta de nger,
ci se face si partasa de nfierea dumnezeiasca, mutndu-se cu dreptate de la slava duhovniceasca la alta slava si nu numai
privind la Unul, ci ea nsasi facndu-se Unul si vietuind si mpartasindu-se de taine negraite n chip dumnezeiesc si cu iubire
de Dumnezeu ntru Duhul Sfnt, se face n chip desavrsit ca cele vazute si preamarite, nct se vede si pe sine, ca prefacuta
prin deprindere n nsusirea manei. Aceasta treapta este cu mult mai nalta si mai cinstita dect a celui ce se stie pe sine ca
mannca mana, dar nu s-a preschimbat pe sine nsusi, printr-o deprindere, ntr-o nsusire a manei. Prima stare o patimeste
mintea la nceput, cnd se aduna n ea nsasi ntr-o unitate gndita cu mintea. Iar a doua este aratarea lamurita a unei uniri
mai vadite, a descoperirii si a desfacerii desavrsite de toate si a ntelegerii mai presus de simplitate.
Mintea este simpla prin fire, pentru ca si Acela al carui chip este adica Dumnezeu, este simplu. Iar fiind asa, i place sa si
lucreze n mod simplu. Caci oricui i place ceea ce i se potriveste prin fire. Dar mintea se face si felurita, nsa nu din pricina
sa, ci din pricina simturilor, prin care i vin ntelegerile celor cunoscute cu mintea. Cnd nsa si aseaza ratiunea ntre ea
nsasi si ntre simturi si lucrurile supuse simturilor si aceasta cumpaneste si judeca cu pricepere, fara sa faca simturile mai
tocite dect trebuie si fara sa acopere sau sa dispretuiasca frumusetile celor supuse simturilor cu usurinta, sau sa le laude n
chip josnic, si, deci, fara sa puna autoritatea mintii sub ascultarea acestora cu nepasare, ci dnd cu ntelepciune fiecaruia ce i
se cuvine, atunci mintea se face ndata unitara si simpla, restabilindu-se n firea ei. Departndu-se de cele mpartite, ea
ncepe iarasi sa iubeasca pe cel Unul si simplu si sa lucreze unitar si simplu. Si iubindu-L pe Acela, l cauta si cautndu-L si
poarta zborul mai presus de tot ce e compus, pna ce afla pe Cel cu adevarat si propriu Unul si simplu, care este Dumnezeu.
Iar ajunsa aici, acum sta acoperita numai de aripile Lui, acum pluteste n vazduh, desfatndu-se cum se cuvine sa se
desfateze mintea pazita si purtata de Dumnezeu.

Ceata groasa, asezata de patimi pe puterea stravazatoare a sufletului, l face sa vada altele dect pe Cel ce este. Dar, cnd prin
rugaciunea deasa, prin mplinirea poruncilor si prin naltarea la vederea lui Dumnezeu, mintea nlatura cu ajutorul harului de
la sine ceata groasa de care am pomenit, vede limpede ca vede pe Dumnezeu, neavnd nevoie de nici un talmaci pentru
aceasta, acum n-are cineva nevoie de nvatator ca sa vada cu simturile, de nu are ceva asezat pe pupila ochiului, care o
stinghereste. Caci precum lucrurile supuse simturilor sunt legate cu simturile, cnd acestea sunt sanatoase, asa cele cugetate
cu mintea, sunt familiare ntelegerilor curatite de zgura patimilor, si precum prin perceperea cu simturile se naste cunoasterea
lucrurilor supuse simturilor, asa din privirea ntelegatoare se naste vederea celor cugetate cu mintea. Iar dupa ea urmeaza
contemplarea fara chip, nehotarnicita, nenchipuita si simpla a lui Dumnezeu, care, tinnd mintea n stapnirea ei, o face
sloboda de toate cele supuse simturilor si cunoscute cu mintea, nchiznd-o n adncul nesfrsitului, necuprinsului si
nehotarnicitului, coplesita de uimire, cum nu se poate arata prin cuvnt.

Calist Patriarhul
Capete despre rugaciune

De voiesti sa afli adevarul, urmeaza pilda cntaretului la chitara: acela si apleaca capul si, atintindu-si auzul la
cntare, misca pana cu mna. Atunci, ndata coardele lovindu-se ntre ele, chitara scoate cntarea, iar cntaretul
salta de dulceata cntarii.
Sa-ti fie, iubitorule de osteneala si lucratorule al viei, limpede pilda si sa nu te ndoiesti. Caci lund aminte, ca
un cntaret la chitara, la adncul inimii, vei vedea cu usurinta ceea ce cauti, pentru ca sufletul rapit de iubire la
culme nu se mai poate ntoarce la cele dinapoi, ca s-a lipit sufletul meu de urma Ta, zice Proorocul.
ntelege, iubitule, prin chitara inima; prin coarde simtirile, prin pana mintea, care misca cu pricepere desavrsita
simtirea prin pomenirea lui Dumnezeu. Din aceasta miscare se iveste n suflet o placere negraita, iar mintea
curata face sa se arate razele dumnezeiesti.

Simtirile inimii, nu cele trupesti. E de remarcat aceasta asemanare a rugaciunii

lui Iisus cu cntarea. Rugaciunea e o cntare si de aceea produce o bucurie, caci
ea nu e numai repetarea numelui lui Iisus, ci o scufundare n toata lumea
nesfrsita de ntelesuri, de iubire si de dulceata, cuprinsa n El. ea e o miscare n
aceasta lume de armonii si de aceea este mereu noua. Inima vibreaza de aceasta
armonie si mintea gusta nuantele ei.
De nu vom nchide simturile trupului, nu va izvor n noi apa saltatoare pe care a fagaduit-o Domnul
samarinencii. Ca cernd aceea apa sfintita, a aflat nauntrul ei apa saltatoare a vietii (Ioan 4, 14). Pentru ca,
precum pamntul are prin fire apa si n acelasi timp aceasta curge dan el, la fel si pamntul inimii are prin fire
aceasta apa saltatoare si izvortoare. Ea e ca lumina parinteasca, pe care Adam a pierdut-o prin neascultare.

Aici, bucuria launtrica, unita cu lumina, este simbolizata cu o apa saltatoare, deci
vie, nestatuta, mereu noua. Ea e att de unita cu lumina, nct e numita ea nsasi
lumina. Caci viata aceasta launtrica este deschidere spre sensul suprem al
existentei. n ea nsasi e sensul suprem al existentei. Ea tsneste din inima nu
numai pentru ca este unita cu mintea, sau cu ntelegerea, ci pentru ca inima
curata deschisa spre sens, e deschisa spre sensul si spre viata dumnezeiasca
nesfrsita. Inima a devenit prin curatia ei stravezie; asa cum e deschisa cu
sinceritate spre oameni, e deschisa si spre Dumnezeu, suprema Persoana
iubitoare. Pentru aceasta e nsa de trebuinta ca omul sa nu fie alipit prin simturi
de lucrurile din afara, prea captat de placerile si interesele trupesti pe care
doreste sa le satisfaca prin ele. Ochiul nchis spre cele dinafara, se deschide spre
cele nesfrsite, care vin n valuri n raza ntelegerii.
Precum izvoraste apa dintr-un izvor nesecat, asa izvoraste si apa vie si saltatoare din suflet. Aceasta fiind
salasluita si n sufletul lui Ignatie, l-a facut sa zica: Nu este n mine foc iubitor de materie, ci apa lucratoare si
graitoare.
Asemanatu-s-a trezvia fericita si de trei ori laudata, mai bine zis ntelegatoare a sufletului, cu apa ce salta si
izvoraste din adncul fara fund al inimii. Si, pe de o parte, apa ce tsneste din izvor, umple izvorul nsusi, asa
zicnd, miscndu-se, e pururi miscata prin Duhul, umple ntreg omul dinauntru de roua dumnezeiasca si de Duh,
iar pe cel dinafara l face arzator.

nsasi trezvia sau veghea la cele dinauntru este o apa izvortoare din adncul
inimii, scufundat n abisul nesfrsit al lui Dumnezeu. Caci veghea aceasta e
activa, este un scafandru n oceanul tot mai adnc. Fiind ea nsasi vie, e ea nsasi
mereu noua, hranitoare cu alte si alte ntelegeri pe care le primeste de la
Dumnezeu. E greu sa desparti aceasta veghe de continutul ei mereu nou. ntr-un
fel e ea nsasi ntretinuta de adncul inimii, sustinuta de el.
Apa aceasta a vietii si a luminii, sau a bucuriei si a ntelegerii, pe de o parte e
miscata de Duhul Sfnt, deci de dincolo de om; pe de alta se misca ea nsasi,
fiind miscata de Duhul, adica omul simte ca se misca el nsusi n planul
ntelegerii si al bucuriei. Libertatea Duhului nu stnjeneste libertatea omului, ci o
sporeste. Subiectul dumnezeiesc se ntlneste cu subiectul omenesc si-l face ca el
nsusi sa primeasca miscarea si sa si-o nsuseasca. Apa aceasta i umple inima, ca
pe un izvor din care sau prin care izvoraste; dar umple si toate facultatile si
simtirile launtrice ale omului, iar pe omul din afara l umple de caldura n toate
comunicarile lui. E nfatisata n aceste capete o viziune abisala si libera a inimii,
sau a omului. Omul e subiect de posibilitati nesfrsite, pentru ca si are radacinile
n Dumnezeu, pentru ca e deschis Subiectului nesfrsit dumnezeiesc. Dumnezeu,
nesfrsit n viata si n ntelesurile Lui, poate comunica omul mereu ceva nou din
ele, iar omul si le poate nsusi, experiindu-se pe sine ca subiect nesfrsit n aceste
posibilitati ce-i vin din legatura cu Dumnezeu., dar si le nsuseste el nsusi, n
mod liber. Omul se poate ruga nencetat, pentru ca n rugaciunea sa e deschis
vederii lui Dumnezeu Cel nesfrsit.
Mintea care s-a curatit de cele din afara si si-a supus simturile n ntregime, prin virtutea cu fapta, ramne
nemiscata ca si osia cerului, privind spre adncul inimii, ca spre centru; si stapnindu-si capul priveste acolo,
avnd ca niste sonde razele ntelegerii, care scot de acolo ntelesurile dumnezeiesti si supun toate simturile
trupului.

Mintea care s-a curatit de impresiile din afara si si-a facut simturile supuse,
obisnuindu-le sa slujeasca numai virtutilor desprinse prin fapte statornice
(nfrnare, rabdare, harnicie prin slujirea iubitoare a altora, smerenie, etc.), si-a
deschis privirea spre adncul inimii care se adnceste n adncul nesfrsit al lui
Dumnezeu sa izvoraste mereu ntelesuri nsotite de bucurie din nesfrsitul
dumnezeiesc straveziu prin el. De aceea nu se mai misca din aceasta privire, ci
ramne nemiscata n miscarile sale ca axa cerului ntre astri, sau ca un spatiu
interplanetar ramas acelasi ntre planete. Dar mintea ramne nemiscata numai
pentru ca priveste n acelasi adnc. Dar n alt fel, se afunda tot mai mult n
privirea lui.
Nimeni dintre cei neintrodusi, sau care au nevoie de lapte (I Corinteni 3, 2), sa nu se atinga de astfel de lucruri
oprite, pna n-a venit timpul. Pe unii ca acestia, care au cautat nainte de vreme cele proprii unui anumit timp, si
s-au srguit sa intre ntr-un parut liman al nepatimirii cum nu se cuvine, Sfintii Parinti i-au socotit ca fac un lucru
nebunesc si nimic mai mult. Caci este cu neputinta sa citeasca o scrisoare cel ce nu cunoaste nca literele.
Mintea care s-a curatit prin trezvie, usor se ntuneca, daca nu se desface cu totul de ocuparea cu cele din afara
prin pomenirea continua cu Iisus. Iar cel ce a unit faptuirea cu contemplarea, prin pazirea mintii, nu e abatut de
zgomote; nu se clatina (de tulburari avnd sau nu avnd vreun nteles). Caci sufletul ranit de dragostea lui
Hristos, urmeaza Acestuia ca unui fratior.

Trezvia curata mintea de toate chipurile celor din afara, pentru ca ea consta
propriu zis n atentia exclusiva la Iisus, sau la Dumnezeu. Dar deplin se curata
mintea numai daca nceteaza cu totul de a se mai ocupa cu placere de chipurile
celor din afara, ocupndu-se continuu cu pomenirea lui Iisus.
Se poate ntmpla ca cei ce petrec n lume pot opri patimile si sariturile de la una la alta, sau se pot opri din
gndirea la ele dupa cuvntul: Opriti-va si cunoasteti. Dar e cu neputinta sa le stearga sau sa le desfiinteze.
Viata pustniceasca le poate nsa dezradacina cu totul.
Dintre apele saltatoare, una are o miscare mai iute; alta, linistita si mai zabavnica. Cea dinti nu poate fi
tulburata cu usurinta, pentru repeziciunea miscarii. Daca e tulburata pentru putin timp, usor se curata iarasi,
avnd o astfel de miscare. Dar curgerea ncetinindu-se, apa se face foarte mica, si nu numai ca se si tulbura usor,
dar aproape ca ramne nemiscata. Ea are nevoie atunci de o curatire din nou, ca sa zicem asa, de o noua punere
n miscare.

Ape saltatoare n inima, sau din Duhul Sfnt prin inima, e viata de bucurie si de
ntelegere mereu noua n oceanul nesfrsit al vietii dumnezeiesti. Aceasta, desi
implica o statornicire a privirii mintii n inima si prin transparenta ei n
Dumnezeu, e totusi miscatoare prin naintarea la noi si noi ntelesuri si bucurii n
oceanul dumnezeiesc si n comuniunea cu Persoana purtatoare Lui. Cnd
miscarea aceasta este plina de atentie vie, ea poate fi tulburata de chipurile venite
din afara si din ispitele care o cheama spre placerile ce-i pot fi oferite de ele. Dar
cnd aceasta miscare a mintii n noile ntelesuri si bucurii ce-i vin prin inima,
lncezeste, ea poate fi tulburata usor de chipurile din afara si oprita cu totul.
De voiesti sa afli cum trebuie sa te rogi, priveste la sfrsitul luarii aminte si al rugaciunii si nu vei rataci. Caci
acest sfrsit este, iubitule, strapungerea continua, zdrobirea inimii, iubirea fata de aproapele. Iar contrariul este n
chip vadit, gndul poftei, soapta brfelii, ura fata de aproapele si de toate cele asemenea acestora.

Orict s-ar parea ca omul duhovnicesc este cel ce se adnceste n inima sa si n

vederea lui Dumnezeu prin ea, cu ocolirea celor din afara, semnul adevaratei
vieti spirituale se vede, pe de o parte n zdrobirea inimii pentru poftele egoiste
satisfacute si pentru relele facute, iar pe de alta parte n iubirea fata de aproapele.
Propriu-zis nu iesirea din legatura cu cele din afara e ceruta, ci curatenia,
bunatatea pusa n legaturile cu oamenii.
ntre cele ce sunt de faptuit, lucrul cel mai nsemnat este cunostinta, iar n cele de contemplat, nestiinta cea mai
presus de fire. Acestea nsa, fara Duhul adevarului si fara Duhul cunostintei n suflet, nu se pot savrsi si
dobndi cum se cuvine.

Nu poti face nici o fapta cum trebuie fara cunostinta. Dar nu cunosti nimic cum
trebuie, fara sa-ti dai seama de taina care persista n tot ce cunosti. Nu poti
cunoaste o persoana n ceea ce are ea propriu, fara sa intuiesti n ea ceea ce nu se
poate defini. Nu poti sa-ti dai seama de ceea ce este Dumnezeu, daca nu simti
taina Lui mai presus de toate definitiile n care te silesti sa-L prinzi. Nestiinta
aceasta este mai presus de tot ce cunosti, e mai presus de minte. Deci nu exista
faptuire oarba si nici cunostinta adevarata lipsita de taina, de nestiinta mai presus
de cunoastere. Astfel nu se poate face o despartire clara ntre faptuire si
cunostinta, dar nici ntre cunostinta si necunostinta. Chiar prin necunostinta se
cunoaste ceva. Cunostinta mpreunata cu recunoasterea tainei, mbogatita prin
sesizarea tainei, nsotita de respectul tainei, e la baza oricarei faptuiri drepte.
Nu poti avea cunostinta mbinata cu nestiinta superioara, adica intuirea adevarata
a realitatii, fara Duhul adevarului, care e n acelasi timp Duhul cunostintei si al
tainei, sau al nestiinte mai presus de cunostinta si prezenta n cunostinta. Numai
Duhul te ajuta sa cunosti ceea ce poti deveni si deci sa si faptuiesti n acest scop;
dat tot El face sa ti se deschida sufletul pentru ceea ce este mai presus de
cunostinta ce se poate exprima. Si mai ales n intuirea a ceea ce nu putem defini,
ne dam seama ca cunostinta adevarului ntreg nu este de la noi, nu-i din efortul
nostru.
Att bucuria inimii ct si ntristarea opusa bucuriei sunt n mod vadit roade ale Duhului, caci roada Duhului
este bucuria (Galateni5, 22); dar si ca Dumnezeu da unora duh de cainta plina de strapungere (Romani 11, 8).
Ca sa spun pe scurt, dupa Sfintii Parinti, atta putere are Sfntul si de viata facatorul Duh, ca El conlucreaza si la
cele ale virtutii, dar si la dispozitiile vazute opuse ntre ele, cum am zis ca Scriptura l numeste pe El si foc si
apa, care sunt cu totul opuse ntre ele.
l numeste astfel pentru ajutorul dat de Duhul la toate bunatatile si frumusetile din suflet si pentru lucrarea
Lui de viata facatoare si ntaritoare n toate acestea. Pentru aceasta si numeste Scriptura acest izvor cnd la
singular, cnd la plural. Mntuitorul i-a zis si El att izvor ct si ruri. De aceea, se si mparte nceputul (de
ruri) si nainteaza n toate virtutile. Si, ntregul se face ca un suflet de fire noua al sufletului, care se
mpartaseste de El. caci i da acestuia o viata mai presus de fire si l misca spre toate cele ce trebuie facute si
spre cele ce se petrec si l desavrseste precum se cuvine. Eu presupun ca si piatra care a fost lovita a fost lovita
de toiagul legiuitorului Moise si a izvort mai presus de fire ruri de apa, este inima mpietrita din pricina
nvrtosarii. Din aceasta, cnd Dumnezeu o loveste, ranind-o si strapungnd-o, n loc de toiag cu cuvinte,
puterea Duhului scoate, miscnd-o n chip fericit, praie de viata facatoare, ajutnd-o astfel spre toate faptele
mari si potrivite, facnd vii, am putea zice, o singura apa dup fire pe cei multi si nesfrsiti care se mpartasesc de
ea. Minunata cu adevarat este aceasta piatra, care fiind purtata de o singura caruta, a raspndit, izvornd din ea,

apa ct au putut sa poarte milioanele si nenumaratele carute. De unde are ea aceasta putere att de mare si n ce
pamnt umed se aseaza, ca sa o poarte?

Este numita astfel inima purtata de un singur trup, de trupul lui Hristos, dar si de
trupurile altor oameni care au raspndit din inima lor apa Duhului Sfnt, sau apa
credintei. Aceasta este Traditia vie: inimile purtatoare si raspnditoare ale apei
Sfntului Duh. Nu prin carti s-a tinut Traditia vie, ci prin inimi. Cartile au fost
marturie acestei lucrari de transmitere a Traditiei vii. Inima este nviorata prin
apa Duhului, dar ca sa poata fi nviorata trebuie sa aiba si ea o capacitate pentru
aceasta. Trebuie sa fie capabila de simtire, de daruire n iubire catre Dumnezeu si
catre semeni.
Daca ne-am nvrednicit de atta cinste de la Dumnezeu, ca sa avem putinta sa sadim n noi, imitnd pe
Dumnezeu, raiul dumnezeiesc, necunoscut cu simturile din afara, dar cunoscut cu mintea, rai mai presus cu mult
dect cel dinainte, potrivit celor spuse, si care ne da o mare fericire fiind mai presus de orice ntelegere a celui ce
n-a patimit aceasta sfintita vrednicie, sa ne daruim cu evlavie si cu dreapta credinta de la nceput linistirii, prin
porunci, si prin aceasta lui Hristos, Dumnezeu cel n Treime. Iar ramnnd astfel, cu vederea care aduna
cugetarile si ntelesurile mai nainte spuse, ba si nvataturile despre Dumnezeu, si le sadeste pe acestea n inima
ca n Dumnezeu, sa-L nduplecam prin rugaciunea cuvenita sa lase Duhul Lui, cu tot ce este n El, n noi si sa
izvorasca n noi ntelesuri dumnezeiesti si mai presus de lume, carora le poti spune si ruri. Caci cel ce crede
n Mine, ruri de apa vie vor curge din inima lui, zice ucenicul cel iubit, despre Duhul pe care aveau sa-L
primeasca cei ce vor crede n El (Ioan 7, 38).

Dumnezeu sufla n Adam suflare de viata harul Duhului de viata facator si asa s-a facut Adam om desavrsit;
caci s-a facut spre suflet viu si nu spre suflet simplu. Fiindca nu e suflet al omului Duhul lui Dumnezeu, ci
spre suflet, care viaza duhovniceste. Pentru ca Duhul Sfnt al lui Dumnezeu se face cu adevarat suflet sufletului,
care vietuieste cum trebuie sa vietuiasca sufletul cuvntator (rational) si de chip dumnezeiesc.
Dar neramnnd Duhul lui Dumnezeu mpreuna cu sufletul, sau din nefericire departndu-se, s-a pierdut si
chipul dumnezeiesc al vietii, demn de sufletul rational si s-a introdus din nenorocire cel al dobitocului sau al
fiarei. Caci fara Dumnezeu nu putem face nimic din cele cuvenite, deci fara a fi n Duh si n Hristos. De aceea,
s-a facut Adam om fara lipsuri, adica ntreg, ntreg, ntruct nu s-a facut simplu cu suflet, ci cu suflet viu,
cnd a suflat Dumnezeu n el suflare, ca sa fie viata n sufletele cuvntatoare.

Duhul Sfnt nu se face nsusi sufletul omului. n acest caz omul ar fi una cu
Dumnezeu n nteles panteist si pacatele savrsite de om ar fi si ale lui
Dumnezeu, sau nu s-ar mai putea face nici o deosebire ntre bine si rau. Dar fara
o prezenta si o lucrare a Duhului dumnezeiesc n sufletul omului, acesta n-ar
putea duce o viata conforma cu ratiunea lui. Omul are n sufletul lui o ratiune si
o libertate, dar ele nu pot functiona n modul deplin cerut de ele, dect n unire
cu Dumnezeu, dect adapndu-se din apa vie a Duhului dumnezeiesc. Este ceva
analog cu faptul ca omul are plamni sau ochi, dar fara aer si lumina, nici
plamnii, nici ochii n-ar putea sa-si exercite functiile. sufletul este o floare, dar
floarea are nevoie de soare si de ploaie pentru a creste si sa-si puna n valoare
toata frumusetea si rodnicia virtuala a ei. Omul este o fiinta cuvntatoare virtual,
dar trebuie sa aiba cu cine vorbi ca sa puna n valoare aceasta capacitate. Si
vorbirea lui cea mai serioasa este cea pe care o are cu Dumnezeu, deci si
gndirea, sau ratiunea sa n functiunea ei cea mai serioasa. De aceea sufletul
rational sau cuvntator al omului devine cu adevarat viu, sau se pune n
lucrare numai prin suflarea Duhului n el. de aceea s-a suflat n om lucrarea
Duhului n vederea sufletului viu. Numai astfel omul a putut realiza cu
adevarat toate potentele lui minunate.
Pna ce Adam a pastrat n el suflarea Duhului, suflare de viata datatoare a tuturor
potentelor lui, el se misca printre lucruri cu o mare putere de patrundere, vaznd
dincolo de suprafata lor organizatorica ratiunile lor n Dumnezeu si pe
Dumnezeu nsusi. De asemenea el avea puterea de a prevedea cum se vor
desfasura lucrurile, pentru ca stia ca se vor desfasura conform cu marea lui forta
de a le transfigura, de a le face stravezii n frumusetea revelatoare a adncimii lor
nesfrsite, tainice si mult graitoare, n Dumnezeu. De asemenea, stia cum se vor
dezvolta relatiile dintre oameni: pline de bunavointa, delicatete, iubire, de

comunicativitate mereu noua. Avea puterea prooroceasca, pentru ca era

mpreuna creator cu Dumnezeu al formelor lucrurilor, ascunse n adncurile lor.
Lui Dumnezeu i place sa fie cunoscut de alta minte, fie ea chiar creata, n
ntelepciunea si puterea Lui aratata n creaturi, dar deschisa prin creaturi n
adncimile ei nesfrsite si n revelari mereu noi. i place ca cineva sa prevada
mpreuna cu El bunatatile ce le va descoperi nencetat, asa cum unui tata i place
ca copilul lui sa stie ca el i va face n viitor mereu alte si alte daruri si prin
aceasta sa-si mprospateze si sa-si sporeasca mereu iubirea fata de el.
Sa privim, dupa puterea noastra, deosebirea ntre lucrarea Duhului Sfnt si cele ce tin de ea si ntre lucrarea
naturala a noastra si cele ce tin de ea si ntre lucrarea naturala a noastra si cele ce apartin ei. Vom vedea ndata
ca nu e cu putinta ca noi sa fim n pace numai prin lucrarea noastra naturala. Caci pacea este roada adevarata a
Duhului, ca si iubirea si bucuria duhovniceasca; este roada adevarata a Lui, pentru ca cei partasi de El sa se
poarte cu ndelunga rabdare si cu blndete si sa fie n ntregime plini de bunatate si sa faca parte si celor
apropiati din bogatia Lui.
Nici o lucrare naturala a noastra nu e despartita, de la sine, de vreo pornire sufleteasca, fiind miscarea
vreunei parti a iutimii. Dar nici fara vointa nu se misca vreo lucrare a noastra, iar vointa n cel faptuitor atrna de
pofta, precum n cel contemplativ de dorinta. De aceea n nici o lucrare naturala a noastra nu pot fi stinse pofta si
mnia, daca vrea sa se mplineasca precum se cuvine.
Lucrarea mai presus de fire a Sfntului Duh n inima nu-si are nasterea nicaieri n fire, ci este o aratare
nenteleasa n cei miluiti de El. de aceea, ea se misca, sau, ca sa spun altfel, se aprinde, n chip vadit, fara sa
vrem. Pentru aceasta nu are nevoie de nimic din ale noastre, cte sunt de trebuinta pentru lucrare, fie ca ai numio luminare, fie aratare a Duhului. Ea are nevoie numai ca cel partas de ea sa o priveasca fara tulburare n inima
sa si sa se desfateze mai presus de fire.
De aceea, lucrarea dumnezeiasca, neavnd nevoie deloc nici de vointa, nici de vreo pornire naturala spre a
se pune n miscare, e vadit ca pofta si mnia ramn nelucratoare n ea. Si, ca sa spunem pe scurt, partea
pasionala a sufletului (mnia si pofta) zace aruncata nelucratoare, lucrnd din inima n chip mai presus de fire
numai suflarea Duhului de viata facator. Iar mintea se bucura si e vie. De aceea, priveste spre Dumnezeu n pace
si seninatate, cu toata nepatimirea si cu tot sufletul, asa cum se cuvine.

Este o analiza si o concluzie demna de remarcat a cauzelor si efectelor lucrarii

omenesti si ale celei dumnezeiesti. Cnd se misca n noi o lucrare buna fara o
pofta inferioara si fara mnie, e semn ca e de la Dumnezeu, sau de la Duhul
Sfnt. Si atunci avem o bucurie curata de ea. Prin aceasta bucurie ne-o nsusim,
dar constatam totusi ca nu e de la noi. Iar bucuria este a mintii. Ea simte si viata
cea noua aratata n suflet. Partea pasionala a sufletului, sau mnia si pofta, se afla
ntr-o stare de nelucrare. De aici pacea cu care mintea contempla pe Dumnezeu
si se bucura de lucrarea Duhului din suflet, care a dus la nelucrare, sau la
nepatimire, partea lui pasionala. Nepatimirea este o astfel de stare de pace,
nepasionala, care da putinta mintii sa contemple netulburata pe Dumnezeu, sau
chiar si taina semenilor sai si a lucrurilor, taina ascunsa tot n Dumnezeu. Daca
n scrierile anterioare se afirma simplu necesitatea curatirii de patimi si a
dobndirii nepatimirii, pentru ca mintea sa poata contempla pe Dumnezeu, aici
se explica trebuinta ca nsesi puterile pasionale ale sufletului sa devina
nelucratoare n acest scop, si modul cum se poate ajunge la aceasta.
n aceasta stare sufletul se afla ntr-o legatura iubitoare cu Dumnezeu, avnd ca izvor al luminarii si al ntinderii
spre El pe Duhul, de care se mpartaseste n chip fericit din Dumnezeu. Si astfel, priveste spre Dumnezeu,
deoarece a ajuns la cunostinta negraitei si mai presus de lumina frumuseti dumnezeiesti si iubeste pe Dumnezeu
Cel mai presus de frumusete si se bucura ct nu se poate spune, ca cunoaste pe Tatal si mostenirea Domnului
Cel att de nesfrsit, de nehotarnicit si de necuprins, iar acum si pe Domnul nsusi pentru negraita mila
dumnezeiasca. Ca urmare, ncearca o pace minunata, vazndu-se pe sine, datorita harului, nelipsit n nici un fel
de binele cel mai nalt si mai presus de minte. Iar mnia, potrivit celor spuse, nelucrnd, datorita lucrarii
Mngietorului ce se misca de sine, ndelunga rabdare, blndetea, mpreuna cu cea mai mare bunatate sunt n
starile ce calauzesc, potrivit cu le, purtarea sufletului, dat fiind ca ele sunt roadele Sfntului Duh, care se
mpartaseste celor miluiti. Dimpotriva, duhul ratacirii si al minciunii, desi pare sa se miste n suflet fara vointa si
pornirea celui partas la el, nu face nici partea pasionala sa se linisteasca, ci o misca si mai mult, si nu pune n
lucrare nici iubirea fata de Dumnezeu, sau bucuria, sau pacea. Caci minciuna este fara rnduiala, schimbatoare
si cu totul straina de pacea si seninatatea cea dupa Dumnezeu.

Minunat esti Doamne, lumina lina a pacii minunate, supra odihnitoare, iubita, minunata prin fire, care
bucuri pe cei multi, stralucitoare la culme. Ma minunez, Atotputernice, Stapne Sfinte, ca cel de care te-ai atins
prin atingeri negraite, pentru nesfrsita Ta bunatate, mai traieste siesi si nu ie (II Corinteni 5, 15), Celui mai
presus de fiinta, vietii de viata facatoare si izvorului tuturor bunatatilor si frumusetilor. Caci daca femeia aceea,
numai pentru ca s-a atins de Tine, ba nici de Tine, ci numai de vesmntul Tau, Mntuitorule, mai bine zis nici
macar de vesmntul Tau, ci numai de ciucurele lui, si nca pe ascuns, totusi s-a slobozit ndata de o viata att de
bolnava si a primit n chip minunat o viata sanatoasa, ce poate sa se ntmple, mparate, aceluia, si ce viata poate
primi acela de care Tu, Mngietorule, te atingi, din bunatate si n chip vadit, prin atingeri dumnezeiesti
negraite, ca sa mplinesti n chip minunat mila Ta cu el? Stim ca, atingndu-te cu mna de soacra lui Petru, s-a
stins fierbinteala ei si, dobndind sanatate deplina, ndata s-a sculat si slujea ie plina de uimire si bucurie. Dar
atingerea aceea s-a ntmplat femeii o singura data si de din afara, caci s-a facut cu mna. Daca deci aceea,
pentru ceea ce s-a spus, a dobndit o sanatate att de deplina, ce ar trebui sa se petreaca cu cei de care Te-ai atins
nu o data, ci mereu, noaptea si ziua, si aceasta nu din afara, ci n camara inimii cea mai dinauntru, cu cea mai
mare iubire de suflet si ntarindu-i pe ei n chip vadit n cele ce se ntmpla si mngindu-i n cele ce au nevoie
si facndu-le zeci de mii de bunatati? Cum, deci, Preanalte, unii ca acestia vor trai loru-si si nu mai degraba n
ntregime ie, asa cum se cuvine? Mai bine zis, cum , chiar vietuind numai ie, nu s-ar socoti pe ei nenorociti si
nu si-ar pleca capetele smeriti n fata celor ce i-ar vedea ca nceteaza macar pentru scurt timp sa-si arate
recunostinta pentru un astfel de minunat ajutor dat lor prin harul Tau? Slava ie, cu adevarat Preaslavite, Cel ce
slavesti pe cei smeriti cu cugetul. Pentru ca, dndu-le harul, Te afli nradacinat n chip minunat n inima lor, ca a
unora ce au fost slaviti. Ca Tu nsuti ai spus limpede, ntelepciunea lui Dumnezeu, n Solomon: Am prins
radacini n popor slavit, mai mult dect se poate nchipui. Pentru aceea, M-am naltat ca un cedru n Liban
(ntelepciunea lui Sirah 24, 14) n inima, ridicndu-ma peste cele de jos, adica pamntesti, la naltime, sau
pe muntele dumnezeiesc, ajungnd la naltimea ntelesurile dumnezeiesti. Si mai zice: Ca un terebint am
ntins ramurile Mele, se ntelege n cei am prins radacini prin harul Duhului.

Precum se poate spune ca Dumnezeu a prins radacini n cei ce-L iubesc, asa se
poate spune ca si ei au prins radacini n Dumnezeu. Ba se poate spune aceasta
chiar mai mult, caci Dumnezeu i hraneste pe ei cu viata adevarata. Prinznd
radacini n infinitatea lui Dumnezeu, sau tot mai adnc n infinitatea Lui, cresc ei
nsisi la infinit n ntelegerea, n viata lor, n rodurile ce le aduc. Dar si
Dumnezeu, prinznd radacini n ei, si arata n ei tot mai mult din infinitatea
vietii Lui si din rodirea Lui n ei. Chiar nradacinarea lui Dumnezeu Cel nesfrsit
n om, crend o comunicare intima ntre El si om, face ca n concret omul sa nu
mai traiasca nauntru unor margini, ci n nesfrsirea dumnezeiasca, participnd la
ea. n ambele formulari se arata valoarea nesfrsita ce o acorda Dumnezeu
omului, perspectiva vesnicei cresteri a acestuia n Dumnezeu, fara a nceta sa
ramna totusi om prin natura lui si prin culoarea ce o da continutului primit din
Dumnezeu. nradacinarea aceasta reciproca si-a atins suprema adncime si s-a
facut pentru veci n Iisus Hristos.
Si ramurile mele sunt ramuri ale slavei si ale harului (ntelepciunea lui Sirah 24, 19). Spus-am tot adevarul,
nsuti Adevarule, adevarurile de la Sine-ti, Doamne. Pentru aceasta sufletul curat si ales ie, ca o mireasa, a
dorit foarte sa sada cu curatie n umbra Ta. Si ndata a si ajuns sub umbra. Arata-ti rodul Tau care o ndulceste
cu bogatie, nu n chip simplu, ci n gtlejul ei.
Caci nu ajung toti n chip simplu si deodata la dulceata lui Dumnezeu cu simtirea lor. Departe de asa ceva.
Ca atunci cnd zice mandragora a mprastiat mireasma de aromate si ca o smirna aleasa a raspndit bunul
miros (Cntarea Cntarilor 7, 13), nu o face aceasta pentru toti. Si aceasta o va arata Sfntul Pavel zicnd ca
unora Unul si Acelasi s-a facut mireasma a vietii spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte (II
Corinteni 2, 16). La fel si dulceata dumnezeiasca, iar de vrei sa zici, si slava lui Dumnezeu vazuta odata cu
aceasta, nu se lasa prinsa de toti, ci numai de unii pentru simtirile lor ntelegatoare. Acestia sunt cei ce se
nevoiesc cu linistea si care prin mpartasirea vadita de bunavointa dumnezeiasca, au dobndit Duhul de viata
facator si luminator. Si, ndeobste, ea se face simtita, pe ct e cu putinta celor curati cu inima.

Termenul de simtire ntelegatoare sau de simtire a mintii, att de mult

folosit de Sfintii Parinti nseamna ntelegere si experienta, n acelasi timp, sau
traire n ambianta unei prezente spirituale si aflarea unui sens al ei. ntelegi o
persoana cnd traiesti n ambianta ei, cnd ti devine interioara si-i devii interior.
Este ca o pipaire spirituala a vietii spirituale a celuilalt, a starilor, a intentiilor,
a specificului lui sufletesc, concomitenta cu o ntelegere a lui. Unii au aceasta
simtire ntelegatoare mai mult, altii mai putin, iar unii aproape de loc. cei din
urma fac impresia unor orbi spirituali, asemenea unora care sunt lipsiti de gustul
mirosului, al auzului. Ei fac impresia unor spirite tocite, tmpe. De obicei cei ce

au simtirea ntelegatoare ascutita pentru semeni, o au si pentru prezenta

tainica a lui Dumnezeu.

Despre viata contemplativa

Viata contemplativa este mpreuna vietuitoare si prietena nencetata a sfintitei rugaciuni. Iar amndoua sunt odraslele cele
pline de har si ndumnezeitoare ale sufletului. Pentru aceea sunt fapte cu totul nedespartite ale sufletului purtat de Dumnezeu
si lucrat de Dumnezeu dupa rnduiala. Din pricina celor spuse, vederea si rugaciunea sunt att de unite ntre ele, nct
Parintii spun n chip unitar de amndoua ca sunt fapta si contemplare (vedere) a mintii:
Fapta mintii, n lucrarea ei subtire, sta n ocupatia cu Dumnezeu si n staruinta n rugaciune si n cele ce-i
urmeaza. Ea se savrseste n partea poftitoare a sufletului si se numeste vedere (contemplare). (Isaac Sirul)

Vederea spirituala (contemplarea) o nfaptuieste mintea tot prin partea poftitoare

a sufletului, ca si vederea sensibila, pentru ca n vedere este un dor de a vedea, de
a cunoaste. Desigur nsa ca n vederea spirituala, pofta sufletului este ridicata la
un nivel spiritual, nct se poate spune, pe de alta parte, ca pofta, nteleasa ca
pofta interioara, a ncetat. Pofta se extinde pe toate nivelele fiintei umane, de la
nivelul trupesc la cel spiritual.
Avem aici un semn al unitatii, mai mult dect al unirii amndurora, adica al rugaciunii si al vederii (contemplatiei).

ntre rugaciune si contemplare nu este numai o unire ca ntre doua lucrari, ci o

unitate, prin faptul ca au devenit o singura lucrare. Sufletul cnd se roaga intens
lui Dumnezeu, l vede (contempla), si invers, cnd l vede (contempla), se
roaga nemprastiat. Nu se poate face una fara alta.
Pentru aceea si adauga acelasi ca vederea curata lucrarea iubirii sufletului, care este o dorire fireasca ce limpezeste partea
ntelegatoare a sufletului.

Iubirea adevarata curata mintea, ca sa poata cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu.

Unde lipseste iubirea este numai egoism; si egoismul nu permite cunoasterea si
ntelegerea adevarata a celuilalt si deci nici a lui Dumnezeu. Dar, la rndul ei,
vederea (contemplarea) lui Dumnezeu curata dorinta naturii omenesti de a-L
iubi, de reziduurile egoiste. Avem deci ordinea aceasta:
a)

Contemplarea unita cu rugaciunea, ntretinuta de pofta;

b)

Iubirea curatita prin contemplare si rugaciune;

c)

Capacitatea mintii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, curatita de iubire.

Dar contemplarea unita cu rugaciunea, desi sunt ntretinute de pofta, tin totusi de
partea contemplativa (vazatoare, cunoscatoare) a sufletului.
De aceea spune si Sfntul Maxim: Mintea nu poate fi curatita fara convorbirea cu Dumnezeu si fara vederea
(contemplarea) Lui. Retragerea, contemplarea si rugaciunea micsoreaza pofta si pricinuiesc chiar ncetarea ei; si
partea cugetatoare a sufletului este pusa iarasi n miscare binecuvntata, ndreptndu-se spre Dumnezeu prin
vedere duhovniceasca si prin rugaciune. ntraripeaza-ti cugetarea prin citire, contemplare si prin rugaciune.
(Maxim Marturisitorul)

Contemplarea este totodata convorbire, ntruct este si rugaciune. n convorbire

nu vorbeste numai omul, ci mai nti vorbeste Dumnezeu. Omul aude si se simte
obligat sa raspunda; mai nti se simte obligat sa nceapa a raspunde, trecnd la
rugaciune. n aceasta auzire se contempla prezenta lui Dumnezeu si voia Lui.
Aceasta curata mintea de pornirea pacatoasa de a se nchide n ea nsasi.
Astfel, contemplarea e n toate nsotitoare de mare trebuinta a rugaciunii. Si amndoua sunt o lucrare ce tine de partea
ntelegatoare, sau mai bine zis cugetatoare (a sufletului) si sunt de nedespartit, cnd mintea e condusa n chip sanatos. Ele se
ajuta una pe alta, cnd cugetarea e sanatoasa si staruie n liniste, cu pricepere cunoscatoare.

Vederea (contemplarea) sau constiinta prezentei lui Dumnezeu si a legaturii cu

El prin rugaciune, e concrescuta cu mintea sau cu cugetarea sanatoasa, sau
viguroasa, ce staruie n liniste si o apara cu pricepere. Numai cnd e tulburata de

tot felul de griji si ispite lumesti, mintea, slabind si uitnd de sine n sensul rau al
cuvntului, nu mai are limpede constiinta prezentei lui Dumnezeu si nici puterea
sa staruie n legatura cu El prin rugaciune. De aceea efortul spre rugaciune si
spre limpezimea constiintei prezentei lui Dumnezeu e si metoda cea mai buna de
nsanatosire a mintii, de refacere a capacitatii de a cunoaste pe Dumnezeu ca
realitate esentiala, prin staruirea linistita n contemplarea Lui.
De aceea Parintii au numit mintea care se roaga fara lucrarea vederii (contemplarii) pasare nenaripata, ca una ce nu e n stare
sa se nalte spre Dumnezeu cu simtirile mintii puse n miscare si sa se desparta cu totul de cele pamntesti si sa se apropie de
cele ceresti cu toata vigoarea sufletului. Dupa Sfntul Maxim, contemplarea curata mintea, iar starea de rugaciune o
nfatiseaza golita lui Dumnezeu. Este vadit nsa ca aceasta o face rugaciunea prin contemplarea mintii, pe care nu ar avea-o,
nsa, mintea daca nu s-ar ntinde spre vederea lui Dumnezeu pe ct este cu putinta.
Curatia mintii se arata n descoperirea tainelor. Apoi, curatia mintii este desavrsirea petrecerii n contemplarea
cereasca, care se misca n afara simturilor prin puterea duhovniceasca a lumii de sus, a minunilor fara numar. De aceea,
vazatorul se roaga ntr-un chip nalt, avnd ntelegerea curatita prin stiinta contemplatiei. Caci datorita acestei curatii, el vede
pe Dumnezeu, pe ct e cu putinta, si ajunge cu adevarat fericit, rugndu-se.

Stiinta contemplatiei este o stiinta practica, dobndita prin deprindere si

experienta. n ea vazatorul si-a curatit ntelegerea, si de aceea rugaciunea lui este
nalta.
n privirea fapturilor, n citirea Scripturilor, n cugetarea ntelesurilor cuvintelor
rugaciunilor, mintea se desfasoara si se ridica la Dumnezeu, trecnd pe rnd de
la una la alta, din puterile si darurile Lui. Dar cnd mintea se aduna din toate
acestea (se nfasoara), cugeta la Dumnezeu ca la unitatea nesfrsita. Toate
continuturile vietii Lui sunt contemplate deodata n unitatea lor. mintea se simte
atunci scufundata n mod superior n adevarul Treimii personale si n Duhul, sau
n puterea ei ce se comunica omului.

Despre smerenie si contemplatie

La nceput, mintea care se ntoarce prin har la Dumnezeu, e stapnita de o stare de descurajare. De
aceea, omul n care se afla aceasta minte se tnguieste jelind si plnge cu durere, zdrobindu-si pe ct
poate inima si curatind zi de zi mpatimirea ei si smerindu-se, dupa cuviinta, cu toata ntristarea.
Dobndind astfel prin harul lui Hristos curatia cuvenita, prin linistire, si strabatnd cu ntelegere la
cele ale ntelegerii si ajungnd la Dumnezeu si naltndu-se la slava Lui si privind-o cu ncordare, e
cuprinsa de a doua descurajare a ntelegerii, dupa cea dinti, cu mult mai mare, mai fara iesire si mai
nencetata. Prin aceasta dobndeste o smerenie att de ntarita si de vadita nct, daca ar putea, ar
ferici pe toti oamenii, iar pe sine se vede mai rau dect pe oricare; se vede cu o simtire a sufletului n
adevar mai rau dect ceea ce nu exista nicidecum. Caci ceea ce nu e, nu poate pacatui, iar pe sine se
vede pacatuind pururea.
Dar, vazndu-se astfel si smerindu-se, potrivit cu aceasta simtire, totusi se bucura mult si se
veseleste, dar nu de sine caci cum ar face aceasta, odata ce se socoteste pacatuind nencetat ci
de Dumnezeu Cel ndurator, care e mai aproape de el dect rasuflarea sa, sau, ca sa vorbesc mai
lamurit, care scoate din inima lui ruri de lumina cereasca si de praie nesecate de minuni ale
Duhului, pe care le revarsa n el si-i umplu mintea de lumina, si-i spune simplu. Sunt cu tine
(Ieremia 1, 8).
Cnd este experiata maretia si marea mila a lui Dumnezeu, nu se poate ca
sufletul sa nu-si simta smerenia. Sau smerenia nu se poate naste n el din

experienta maretiei si marii bunatati a lui Dumnezeu. De aceea smerenia proprie

si maretia lui Dumnezeu sunt traite mpreuna. Si drept urmare si descurajarea de
propria micime si fericirea de apropierea si mila lui Dumnezeu. Cu ct e simtit
Dumnezeu mai aproape, cu att smerenia este mai mare. n adncimile
nemasurate ale smereniei, Dumnezeu este simtit mai aproape ca rasuflarea
proprie. El nsusi e simtit ca respirnd prin om n adieri de lumina si de viata.

Drept aceea, Dumnezeu i descopera acestuia, ca unui prieten taine, n chip lamurit, si-l umple de
bucurie. Iar acestuia i vine sa zica cuvintele lui David: Nu dupa faradelegile noastre ne-a facut noua,
nici dupa pacatele noastre ne-a rasplatit noua (Psalmi 102, 10); si dupa Pavel: Prin har suntem
mntuiti (Efeseni 4, 13), macar ca mplineste toate poruncile dumnezeiesti, pe ct este cu putinta, si
uraste toata calea nedreapta si se sileste pe ct se poate sa nu lase nimic din cele ce ajuta la
mntuire. Dar cel ce se cunoaste vaznd n sine aceasta buna simtire si patimind-o, nca nu a ajuns la
o vedere adevarata, nca n varsa lacrimi nencetate, nca nu a cazut unitatea credintei si nu a
dobndit slava adevarului (I Timotei 2, 4). Nu se vede cu adevarat slava dumnezeiasca, nici marginea
lucrurilor omenesti. Si, ca sa spun pe scurt, nu a ajuns la stiinta ratiunilor dumnezeiesti si omenesti n
lucruri.
n ntelegerea lucrurilor, n fapte nu sunt numai ratiuni dumnezeiesti, ci si
omenesti. Desigur, la baza lor sunt ratiuni dumnezeiesti. Omul lucreaza cu
materialul lui Dumnezeu, dar pune si ratiunile (judecatile, cunostintele) sale n
ntelegerea lucrurilor si n folosirea lor. Omul raspunde ratiunilor lui Dumnezeu
cu ratiunile sale, crescute din acelea, conformndu-se cu ele uneori mai mult,
alteori mai putin, alteori deloc. Dar si n cazul din urma, el are n fata sa datele
lui Dumnezeu. Cel ajuns la vederea sufleteasca adevarata, vede nsa n chip
constient ratiunile dumnezeiesti ale lucrurilor si pune n lucrare ratiunile drepte,
naturale, ale ratiunii sale, ca raspunsuri corespunzatoare, simetrice, la ratiunile
dumnezeiesti. El nu suceste ratiunile sale si nu le acopera pe cele dumnezeiesti.
Nu numai ca noi nu suntem n stare sa cunoastem toata puterea si
ntelepciunea lui Dumnezeu, aflata obiectiv n lume, dar nici Dumnezeu n-a pus
n puterea si ordinea ei toata puterea si ntelepciunea Sa. Lumea nu e
desfasurare vazuta, accesibila, a tot ce se afla n Dumnezeu n mod nevazut,
inaccesibil, cum spun attea curente filosofice mai mult sau mai putin
panteiste, inclusiv Serghei Bulgakov. Dumnezeu ar fi putut crea sa alte lumi,
nesfrsite la numar, daca ar fi voit, cum a spus si Sfntul Damaschin.
Dumnezeu a facut o lume pe masura omului. Omul a fost criteriul adoptat de
Dumnezeu pentru lumea pe care a creat-o, dar omul este o astfel de fiinta, ca
pornind de la vietuirea n aceasta lume acomodata lui, poate creste la nesfrsit
n comuniunea cu Dumnezeu, n ndumnezeirea dupa har. Dumnezeu a ales o
masura: masura omului. Dar pe om l-a facut pe masura Sa, capabil sa-si
nsuseasca la nesfrsit continutul dumnezeirii Sale. Ar fi fost posibil ca
Dumnezeu sa aleaga si alte masuri, toate infinit inferioare infinitatii Lui. Dar pe
de alta parte, toate fiintele ce le-ar fi putut alege potrivit altor masuri, ar fi
trebuit sa aiba capacitatea sa nainteze n aceeasi infinitate a Sa, caci altundeva
nu puteau sa nainteze.

Dumnezeu a voit un singur lucru: sa faca pe om mparat al celor pamntesti si ca un alt Dumnezeu al
celor ale lui Dumnezeu. Si, potrivit cu aceasta, a adus la fiinta lumea aceasta spre folosul usor si

nemijlocit al acestuia. Caci spune si oarecare dintre prooroci: Cel ce a facut pamntul ca pe nimic si
l-a ntarit pe nimic (Isaia 40, 23; Iov 26, 7); sau altul: Cel ce ntinde cerul ca pe o piele peste cele
mai de sus (Psalmi 103, 3). Apoi, daca numai privind la pamnt, acesta este cuprins de cutremur, ct
de mare trebuie sa fie bogatia puterii Lui? De aceea, le-a adus la fiinta pe toate cele vazute numai cu
cuvntul, iar cele mai slavite si mai bune sunt pastrate pentru veci, ca sa le poata privi sufletul pe
acelea. Se topeste trupul prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou pentru noi
bunatati, desfatari si vederi noi. Cele vazute acum sunt ca o umbra oarecare si, cum ar spune cineva,
ca un vis lung. Daca ar vrea cineva sa se ncredinteze de aceasta, sa priveasca, daca are putere, la
lumea ngerilor, cunoscuta cu mintea, si va vedea acolo, frumusete, slava, ntelepciune macar ca n
lumea aceea, cu toata felurimea si cu toate minunile ei, a luat fiinta numai printr-un singur gnd al
lui Dumnezeu.
n textul grec se spune simplu ca sufletul, ca sa poata privi cele viitore, se
topeste prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou. n mod
direct se topeste trupul, dar ntruct din convietuirea cu trupul a existat si s-au
dezvoltat n suflet niste simtiri, ba ntreg sufletul a fost influentat prin ele,
acestea, topindu-se si ele, implica o moarte si o suferinta si pentru suflet, sau un
fel de retopire sau de refacere si a sufletului. Propriu-zis, aceste simtiri nu
dispar fara urma, si deci nici sufletul nu devine ca unul ce nu a trait n trup. Caci
pecetile, sau ntiparirile puse de simtirile traite de suflet datorita convietuirii cu
trupul, ramn n suflet. Dar ele se transfigureaza prin suferinta, prin crucea, prin
care trece si sufletul odata cu desfacerea trupului. de aceea cnd sufletul va primi
din nou trupul n care se vor prelungi simtirile contrupesti ce s-au imprimat n
el, aceste simtiri transfigurate vot transfigura si trupul primit. Desfacerea trupului
a fost pentru suflet o experienta, care l-a nvatat sa nu dea simtirilor
contrupesti o importanta si un continut pur trupesc. Aceasta explica n parte de
ce fara moarte nu e nviere.

Despre cel lucrator si cel vazator (contemplativ)

Faptuitorul nu poate dobndi blndetea si trezvia cuvenita faptuitorilor, daca nu cnta. Dar vazatorul
(contemplativul) nu poate cnta, sau nu voieste. Nu poate, deoarece se afla sub lucrarea harului si se
bucura n tacere, deoarece se afla sub lucrarea harului si se bucura, n tacere, de cele mai multe ori
de o desfatare duhovniceasca, veselindu-se cu o inima netulburata si linistita.
n citire, mintea trecnd de la un nteles la altul, are o lucrare mpartita. n
contemplare nsa se vede totul deodata ntr-un act unitar. Aceasta i da o mai
adevarata experienta a ceea ce e Dumnezeu, ca plinatate nedesirata, asa cum
contemplarea vie a unei persoane o sesizeaza pe aceasta mai adecvat dect citirea
multor lucruri despre ea.

Si nu voieste, deoarece priveste spre un singur lucru si-si misca ntelegerea sufletului, ntr-o liniste
adnca, spre ntelesurile neschimbate si pasnice. De aceea, e nevoie sa se adnceasca n lucrul
vederii lui Dumnezeu cu o tacere contemplativa. Daca se arata uneori si citind o vreme, nu e de
mirare pentru cei ce cunosc nestatornicia mintii si felul schimbator si compus al firii noastre. Dar,
trebuie sa stim si aceea ca, dupa deschiderea vederii din har, citirea ramne mai prejos de lucrarea
vederii. Cea din urma e pentru sine, iar cea dinti pentru deschiderea caii ntelegatoare (vazatoare).
Caci n nici o citire mintea nu izbuteste sa se pastreze nempartita, dar, n libertatea mintii, care se

experiaza tainic n tacere, vede de cele mai multe ori, n chip unitar, ceea ce se deosebeste mult de
ceea ce e mpartit.
Dar, oare, nu si cele supuse simturilor a vedea ceva e mai presus de auzirea despre aceea? Caci
ochii, cum se zice si se marturiseste de toti, sunt mai de ncredere dect urechile. Deci, precum n
cele supuse simturilor, asa si n cele cunoscute cu mintea, a vedea, sau a contempla ceva din cele ce
se cunosc cu mintea, e cu mult mai mult dect a auzi despre aceea, fapt care li se ntmpla celor ce
citesc. Caci precum femeia samariteana, vorbind cu Cuvntul adevarat, a vestit celor din cetatea ei
dumnezeirea Lui, dar Cuvntul pentru bogatia
Deci, cel ce nu credea nainte de a vedea, a marturisit el nsusi de la sine adevarul; si ceea ce nu
avea auzind, a dobndit ndata ce a vazut, adica credinta. Deci si de aici se vede ca ntre contemplare
si faptuire este atta deosebire cta este ntre minte si simtire.
Att cel prunc cu vrsta ct si cel n floarea vietii, au nevoie de lapte. Dar cel dinti ca sa se
hraneasca, iar cel de-al doilea ca sa se ndulceasca. Se ndeletniceste, deci, faptuitorul cu citirea
psalmilor, dar acesta se arata facnd-o si contemplativul. Dar cel dinti spre ntarirea si asigurarea
sufletului, iar vazatorul (contemplativul) spre nveselire si mai ales ca sa odihneasca miscarea
nvapaiata si ntinsa si izvortoare de lacrimi spre Dumnezeu. Caci, desi duhul din el salta peste
masura si rvneste sa se veseleasca mai bine de razele dumnezeiesti si sa se preschimbe si sa creasca
din slava n slava, dar firea compusa a trupului si firea de lut a inimii slabeste. Astfel faptuitorul
zaboveste n cuvintele dumnezeiesti pentru cunostinta si pentru nvatatura si stiinta din ele;
cunostinta acestora o primeste si contemplativul, dar n tacere, caci cele ce le nvata n chip negrait si
ceea ce puterea lui contemplativa priveste, cuvntul nu poate grai.
Deci contemplativul nu se dispenseaza totdeauna de ntelesurile cunoscute din
natura si din Scriptura. Dar chiar atunci el vede att de adnc n ele, nct nu
poate exprima ceea ce vede si ntelege.

Urechea linistii va auzi lucruri minunate: a spus minunate dar, ce fel de lucruri minunate, n-a
putut sa spuna. De aceea, a renuntat sa graiasca negraitul celor mai presus de cuvnt. Pentru
aceasta, si cuvntul dumnezeiesc mi cere sa fericesc pe cei care au crezut nainte de a vedea. (Ioan
20, 29), adica pe faptuitori, dar pe contemplativi i socotesc mai presus de cei fericiti. Caci daca
faptuitorul, desi n-a vazut, are fericirea numai din credinta, ce ar trebui sa cugetam despre vazator?
Caci acesta, mpreuna cu umblarea prin credinta, care s-a ridicat peste cele ce trebuie facute, vede
cele mari si minunate si patimeste suisuri n inima si e ndumnezeit zi de zi, precum se cuvine.
Pentru a ne bucura cu mintea si pentru a vietui potrivit cu noi nsine, a ne ridica spre Dumnezeu,
trebuie sa contemplam nti toate cele supuse simturilor, ntelesurile mprastiate n ele, existnd
mpreuna cu cele ce vad. Dar faptuitorul nu poate face aceasta, sau nu voieste. Nu poate pentru ca
nu are povatuitor sau scriere care sa i le arate. Sau nu voieste, pentru ca chiar daca le are pe acelea,
nu se ncrede n aproapele din pricina mndriei si a vicleniei, si ramne lipsit de gustarea acelor
ntelesuri, socotind ca cele aratate ale Scripturii i sunt de ajuns spre calauzire si folosindu-se de
creatie n chip sec spre slujirea trupului si socotind ca aceasta ajunge spre buna credinciosie,
nemaicautnd nimic altceva.

Sunt oameni seci, uscati, care nu gasesc n lume nimic altceva dect un obiect de
satisfacere a trebuintelor pamntesti ale trupului. nu-si dau seama ca sufletul e
avizat la lume pentru trebuintele trupului sau, cu un scop si mai nalt: pentru
mbogatirea si cresterea sa spirituala si deci pentru ridicarea la Dumnezeu. Altfel
cum s-ar ridica sufletul la Dumnezeu? n acest caz, sufletul ar fi n trup numai
spre folosul trupului. sau aceasta ar duce la negarea sufletului.

Iar contemplativul, culegnd din zidirea vazuta, cele nevazute, si aflndu-le n conglasuire cu duhul
Scripturii, paseste cu pas fericit spre fiintele despartite (de materie) si privind maretia stralucirii lor,
trece prin har cu bucurie dincolo de acestea si se muta la ntelesurile necreate a lui Dumnezeu. Si,
desfatndu-se de nesfrsirea si vederea acestora, pe ct e cu putinta, nainteaza n chip negrait,
unitar si mai presus de lume, de frumusetea negraita si de stralucirea atotluminoasa, ntr-o stare
unificata si unitara, nu mai stie cine este de bucurie si de mirare si primeste revarsarea nesfrsitei
bucurii dumnezeiesti si descrie, dintr-o simtire mbelsugata, prin cuvinte si slove si faptuitorului,
drumul ce calauzeste spre adevar.
Sfatul cel mare al Dumnezeului nostru si bunatatea iubirii de oameni mai presus de fire si
nenteleasa a Tatalui, sfat, de care ai auzit vorbindu-se si pe care a venit sa-l aduca Iisus, facndu-se
ngerul Lui (Isaia 9, 6), pentru bunatatea si iubirea covrsitoare, mai presus de ntelesul sfinteniei,
fata de neamul nostru, e sfatul prin care se aduna ratiunile celor vazute ntr-o singura Ratiune
concentrata (ntr-un singur Cuvnt), pe care a fagaduit sa ne-o dea (sa ni-L dea) noua; el nu va sfrsi
niciodata sa te uimeasca, umplndu-te de bucurie si de patimirea pacii.
Iisus s-a facut ngerul sau Vestitorului marelui sfat al lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru ca El ca Ratiunea tuturor ratiunilor celor create, sau ca Cuvntul
cuvntator al tuturor cuvintelor ce ni le spune prin ratiunile celor create, trebuie
sa aduca si modul si puterea prin care ratiunile sau n mplinirea acestei unificari
a constat sfatul cel vesnic al lui Dumnezeu cu privire la creatiune (Efeseni 1,
9-10). Aceasta reunificare si produce efectul n fiecare dintre cei ce-L primesc
pe Hristos, ntruct unitatea tuturor ce o reprezinta El si puterea Lui de
reunificare se aseaza n noi ca o putere de a ne uni cu El si cu toate. Fiecare ne
facem putatorul acestei Ratiuni unitare a tuturor.

Trei ordini treimice de taine vede, ndeobste mintea sanatoasa n jurul lui Dumnezeu: personala,
naturala si cea care urmeaza celei naturale. Treimea cea dinti si daruieste mintii descoperirea ei
mai ales din Sfintele Scripturi. Cea naturala se contempla si din ntelegerea fapturilor, iar cea care
urmeaza celei naturale e cunoscuta si din adevarul rational. Intrnd mintea n cea dinti ordine
treimica, sau, mai propriu vorbind, atintindu-se spre ea, se ntlneste cu Cel neapropiat, dar nu n
chip simplu. Atintindu-se spre a doua, afla cu uimire o bucurie unita cu ntelepciunea, iar intrnd n a
treia treime, patrunde cu adevarat n ntunericul unde este Dumnezeu, ajungnd cu totul simpla,
nesfrsita si nehotarnicita n starea fara chip si fara forma. Iar cnd priveste la toate aceste trei
treimi, le vede ca pe un fel de a zecea ordine, n care, cum zic vestitorii adevarului, locuieste toata
plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Atunci priveste cu adevarat pacea, care ntrece toata mintea
n desavrsirea suprema a harului vazator.
Treimea se cunoaste nu numai prin citirea despre cele trei Persoane n Sfnta
Scriptura, ci si prin contemplarea firii ei celei una n creatiune si n energiile ei
ce vin n noi. Caci si n firea si n energiile ei necreate sunt prezente cele trei
Persoane. Dar cel care traieste n sine energiile necreate ale lui Dumnezeu, se
afla mai presus de cunoasterea lui Dumnezeu, dobndita din citirea Scripturii si
prin deducerea Lui rationala din natura. Acela e ridicat la experienta negraita

(apofatica) a lui Dumnezeu, care poate fi numita de aceea ntuneric. n acest caz,
mintea cunoscnd pe Dumnezeu nu din ntelesuri multe si marginite ale
Scripturii si naturii, ci ntr-un mod mai presus de ele, nu mai are nici ea o stare
ntiparita de chipuri, ci s-a ridicat la starea fara chipuri, la starea nehotarnicita
corespunzatoare Celui nehotarnicit si nesfrsit, pe care-L experiaza. Tema e
insistent nfatisata si n scrierea lui Calist Catafygiotul ce urmeaza dupa aceasta.

Fericit barbatul a carui simtire ntelegatoare a nflorit din linistea strabatuta de ratiune si care, asa
zicnd, s-a rentors la sine si traieste din insuflarea si nrurirea Duhului.
Aceasta e si ntelegere si simtire, pentru ca intra n atingere cu o realitate plina de
sens, pe care o ntelege nu teoretic, nu de la distanta, ci prin contact direct, prin
experienta. Simtirea ntelegatoare s-a rentors n ea nsasi, cautnd sa se
nteleaga si n acelasi timp sa se experieze pe sine. Adica subiectul care ntelege
si ntelegnd experiaza realitatile se rentoarce spre sine nsusi, cautnd sa se
nteleaga si sa se experieze pe sine. Dar ntruct el nu mai este obiect ca lucrurile
din afara, ci subiect izvortor de nesfrsite ntelegeri si experiente, se sesizeaza
pe sine ca indefinit. Prin aceasta a iesit din ngustarile ce i le-au imprimat
chipurile si ntelesurile obiectelor. Dar el nu poate persista n experienta
caracterului sau indefinit dect daca este tinut n aceasta experienta de o putere
mai presus de a sa, de adierea Duhului, subiect si El, dar infinit mai accentuat
dect el. n adncurile indefinite ale sinei sale subiectul sesizeaza adierea de sus
a Duhului, care l ntareste pe el ca subiect si-l face si mai vadit ca subiect.

Ea este rodul cugetarii sanatoase prin har, cugetare care ndrepteaza simtirile sufletului, ridica
mintea si preschimba cu usurinta inima, cnd strabate, zburnd, spre cele dumnezeiesti. Dar
ntoarcerea simtirii ntelegatoare la sine, fara linistea dobndita cu stiinta si fara curatia inimii prin
har, e mai cu neputinta dect plutirea omului prin vazduh. A avea cu ea pe Dumnezeu n inima si a
vedea prin ea pe Dumnezeu, e si usor si folositor. Dar lipsa ea e ca o uitare a lui Dumnezeu, sau fara
ea gndirea la Dumnezeu e mai degraba o necunoastere si o nevedere a lui Dumnezeu dect o
vedere sau o cunoastere a Lui.
ndata ce cugetarea a strabatut prin cele create la Dumnezeu, ndata ce a zburat
n celalalt plan, al misterului personal suprem, s-a ivit simtirea sau experienta
ntelegatoare a lui Dumnezeu. Dar experienta misterului dumnezeiesc are loc
odata cu scufundarea, prin aceasta experienta ntelegatoare, n sinea proprie
indefinita, dar de caracter personal. Pe aceasta o afla plina de infinitul personal
dumnezeiesc. Fara simtirea sau experienta ntelegatoare a lui Dumnezeu,
gndirea despre Dumnezeu e mai degraba o necunoastere a Lui. Caci e o
speculatie de la distanta care nu cunoaste din experienta puterea Lui, ci ramne o
simpla notiune goala de continut, sau cu un continut creat, construit de noi,
infinit strain de realitatea lui Dumnezeu.

Cel ce a aflat din har aceasta simtire dumnezeiasca, a aflat, s-ar putea spune, pe Dumnezeu. El nu
mai are nevoie de cuvinte, stnd lnga Dumnezeu si alegnd mai bine sa liturghiseasca Lui. El
mbratiseaza tacerea, mai bine zis, tace chiar fara sa vrea. Duhul lui Dumnezeu locuieste n el. din el
rasare iubire, pace si bucurie duhovniceasca. El traieste o viata schimbata fata de cea obisnuita si
comuna. Se veseleste de Dumnezeu si ochii lui ntelegatori vad lumina ntelegatoare, inima lui poarta
n ea foc. mpreuna cu El este simplitatea, neschimbarea, nesfrsirea si nehotarnicia, nenceputul si
vesnicia dumnezeiasca, nsotite de uimire. Lacrimi necontenite izvorasc din ochii lui; si nu mai putin
din inima lui curge izvor de apa vie duhovniceasca. Se uneste n chip unitar si n ntregime cu cele
cunoscute de aceasta uimire ntelegatoare si e nconjurat de lumina sfesnicului unic si se desfata de

o desfatare mai presus de lume si e plin de entuziasm si de bucurie, minunndu-se si iesindu-si din
sine n privirea plina de teama spre Dumnezeu.

Despre frica din dragoste

Cnd dumnezeiescul David, nvatatorul lumii zice: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele (Psalmi
96, 10), aceasta nseamna: Cei ce iubiti pe Dumnezeu, temeti-va de Domnul. Fiindca el i vede ca si
dupa ce au nceput sa iubeasca pe Dumnezeu, rautatea ncearca sa-i atraga si sa li se strecoare n
suflet. De aceea, pe buna dreptate si foarte potrivit, le porunceste celor ce iubesc pe Domnul si au
ajuns la aceasta stare, sa fie nca cu luare aminte si sa urasca rautatea. Iar daca nu v-ati nvatat sa o
urti, trebuie sa va temeti nca, pentru ca daca n-ar fi aceasta de temut, n-ar fi spus proorocul David
celor ce iubesc pe Hristos sa o urasca.
Caci, desi bucuria si veselia de Dumnezeu este o stare nalta si dumnezeiasca si cu adevarat plina
de har, cel ce o are putnd privi n ea taine mai presus de fire, sufletul nostru este schimbacios prin
fire si nu e despartit de lutul pamntesc si cu trupul ce creste din el, ca sa nu se teama totdeauna n
lupta lui de consimtirea cu el, ci e njugat, n chip nenteles, cu el si respira oarecum mpreuna cu el
vrnd-nevrnd si patimeste mpreuna cu el si se schimba n unele privinte mpreuna cu el prin fire,
nct ar putea spune cineva ca nu are stapnire asupra lui. Si trupul i este potrivnic neobosit,
cautnd pretutindeni belciuge de care ar putea sa-l apuce pentru a-l rasturna. De aceea, e nevoie de
lupta si de rugaciune, din pricina fricii. De cta frica si de cta tremurare are nevoie sufletul ce tinde
spre Dumnezeu si de cta luare aminte si rugaciune, las celor cu mai multa simtire dintre ascultatori
sa cerceteze si sa deosebeasca. Dar acestea le poate cunoaste numai sufletul care a ajuns la treapta
vederii prin harul luminator al Duhului si patimeste cele proprii iubirii dumnezeiesti.
Daca Adam ar fi avut frica cuvenita n atta covrsire a darului proorociei si asemanarii cu
Dumnezeu de care se bucura, n-ar fi fost biruit cu atta necinste, si nici Samson cel nascut din
fagaduinta (Judecatori 13, 3) si purtatorul de Dumnezeu David si multi altii, ntre care si minunatul
Solomon. Deci, daca acesti att de mari au avut nevoie de temere, lupta si de luare aminte nsotita
de rugaciune, socoteste ct de mult au nevoie de acestea cei ce n-au dobndit darul si lucrarea mai
presus de fire a Duhului? Caci ei nu s-au ridicat la dragostea extatica dumnezeiasca si la betia nebuna
a vederii frumusetii lui Dumnezeu. De cta frica si cutremur, luare aminte si rugaciune n Hristos
Iisus, nsotita de cuget smerit si nencetat, nu au deci nevoie acestia?

n ce fel se apropie omul de contemplarea lui Dumnezeu

Precum miscarea trupului are nevoie de altceva ce nu tine de rnduiala ei, adica de ochi si de altceva
mai presus de firea ei, adica de lumina, asa miscarea mintii are nevoie de ochi care sunt deosebiti de
rnduiala ei si de lumina ce e mai presus de firea ei. De aceea, nu toata miscarea mintii e dupa cum
se cuvine, ci numai cea care se misca, precum s-a zis, prin ochi si prin lumina harului. Iar ochii mintii
sunt deschizatura inimii prin credinta. Si lumina e Dumnezeu nsusi, lucrnd prin Duhul n inima. Si

precum lumina simturilor nu misca drept pe cei fara ochi, ci numai pe cel ce vede, asa si lumina
ntelegatoare, sau Dumnezeu, nu misca mintea celui ce nu are deschizatura inimii, ci numai pe cel ce
o are. Dar, asa cum nici ochii n-ar putea lucra ale lor fara lumina, tot asa nici deschizatura inimii fara
Dumnezeu; mai bine zis, inima nici nu se deschide fara Dumnezeu, care lucreaza si e vazut prin ea.
Dupa unirea ntelegatoare a inimii prin har, mintea vede n lumina duhovniceasca ce se ntinde n
Cel dorit, care este Dumnezeu, iesind cu totul afara din simtire, facndu-se adica fara culoare, fara
calitate, fara nchipuiri, scapata de nalucirile celor sensibile. Caci mintea noastra este un vas ce
primeste, pe ct i sta n putinta, lumina neapropiata a frumusetii dumnezeiesti. Si e un vas minunat,
caci se largeste pe masura Duhului dumnezeiesc ce se revarsa n el. daca revarsarea este mai mare,
se face si vasul mai mare; iar daca e mai mica, se face si el mai mic. Si iarasi, prin revarsarea mai
mare se face si el mai tare, iar prin cea mai mica se face mai fara putere. Si iarasi, daca se varsa n el
mult, devine mai una cu ceea ce se varsa n el si pastreaza mai nevarsat ceea ce a primit; iar daca se
varsa n el putin, ndata el se face slab si fara putere si nu poate pastra ceea ce s-a varsat n el.
Este vorba de unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizatura ei. Dar ea nu este o
unire pur sentimentala, sau prin simturi, ci o unire care e si ntelegere, o unire
care produce si ntelegere, nu numai iubire. De aceea toti Parintii cer aducerea
mintii n inima. Din inima sau mpreuna cu inima vede mintea pe Dumnezeu,
iubindu-L si ntelegndu-L n acelasi timp, sau unindu-se cu El si ntelegnd ce
se ntmpla n aceasta unire.
Mintea este ca un vas elastic, elastic la nesfrsit. Se poate largi la nesfrsit si se
poate micsora pna a nu mai primi nimic. Poate aceasta va fi existenta atrofiata a
celui din iad. n acelasi timp cu ct primeste mai multa revarsare de lumina, cu
att devine mai tare pentru a o putea sustine.
Prin aceasta se lamureste sensul duhovnicesc al sinergiei, al mpreunei lucrari a
omului cu Dumnezeu: cu ct mai mult har, cu att mai multa putere n fiinta
celui ce primeste si mai mare unitate ntre ea si el.

Si iarasi: primind mai mult, se usureaza; dar daca se ngreuneaza si atrna n jos cnd e gol de ceea
ce i se potriveste. Sau: fiind usor, tine mai mult, dect mai putin. I se ntmpla si n alte privinte cu
totul dimpotriva cu ceea ce se ntmpla vaselor sensibile, care tin mai usor pe cele mici dect pe cele
mai mari. De aceea, socotesc ca si fiul tunetului a spus-o chiar de la nceputul Evangheliei pe care a
scris-o: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul (Ioan 1, 1).
A spus aceasta, ca sa ntinda mintea auzitoare dupa marimea cuvntului si ca prin toata lumina mai
mare a lucrului sa-i dea mintii o largime mai mare si sa o faca mai tare si mai n stare sa se ntoarca
spre ea nsasi, dar si sa se ntinda dupa marimea glasului, spre cuprinderea vederii lui Dumnezeu si a
ct mai marii Lui ntelepciuni. Si, cnd Iisus i spune lui Anania despre Pavel: Vas al alegerii mi este
(Fapte 9, 15), aceasta trebuie nteles despre marea putere ntelegatoare a omului dinauntru, prin
care a si fost rapit pna la al treilea cer, unde, cum se poate auzi de la el nsusi, a primit cuvinte
negraite, pe care nu este cu putinta omului a le spune (II Corinteni 12, 4).

Despre contemplare
Mintea noastra este ca un fel de loc, care primeste lumina aratarii dumnezeiesti, iar nsusirea ei, de
care se va vorbi, este minunata, caci se arata patimind cele contrare unui loc trupesc. Pentru ca acest

loc cu ct este mai ntins, cu att primeste un continut mai mare. Dar, mintea dimpotriva, cu ct se
strnge si se aduna pe sine, cu att se face mai ncapatoare, iar cnd si-a oprit toata miscarea
rationala si ntelegatoare, sau de orice fel, vede pe Dumnezeu mai presus de toata marimea. l vede
pe El pe ct ngaduie firea lui ntrupata si creata sa-L vada pe Cel din afara de acestea. l vede nu
nchipuindu-si-L n desert, nici trimitnd n sus, ca n vis, socotintele sale, ci prin puterea negraita a
Duhului dumnezeiesc. Caci acesta lucreaza n lumina, n inima ce patimeste o prefacere mai presus
de fire. Aceasta prefacere primind-o inima prin har, desi mintea doarme si se odihneste, ea vegheaza
(Cnt. Cnt. 5, 2). Si mai degraba stie acela ca lucrarea aceea este dumnezeiasca si duhovniceasca,
dect ca el este om. Caci are n acea vreme o miscare duhovniceasca nencetata a inimii, izvortoare
de viata si, ca urmare, de cele mai multe ori, lacrima cea lina. Lucrarea Duhului face inima sa aiba
pace nu numai cu sine, ci si cu toti oamenii. Caci din ea rasare curatie, bucurie, glasuri rugatoare
tacute, deschiderea inimii, veselie si desfatare negraata. Cel ce se mpartaseste din ea, ocoleste cu
adevarat si nu n chip prefacut, chiar si cu auzul toata placerea trupului, toata bucuria, sau bogatia,
sau slava celor din afara si trecatoare.
Caci acela a primit toate acestea n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, cu inima si cu mintea, nu
numai cu rationamentul simplu, si nu se bucura nici numai de lumina aceasta a simturilor, caci prin
mprastierea simturilor se ntuneca lumina dumnezeiasca, cunoscuta cu mintea si cu adevarat dulce.
De aceea, se foloseste prea putin de aceasta; doar atta ct sa mngie putin pe omul din afara. Dar
toate le sufera, toate le rabda (I Corinteni 13, 7), n toate s-a facut neclintit pentru simtirea placuta
dinauntru, nascuta din iubirea de vederea dumnezeiasca. Si nu este necaz care sa-l ntristeze, afara
doar de pacat.
Pentru locul acela, adica pentru mintea n stare de iubire, mult s-a ostenit marele David, aratnd
dorinta si osteneala lui, sau cum n-a dat somn ochilor sai, nici odihna tmplelor, pna ce n-a aflat
loc Domnului (Psalmi 121, 4-5). Iar nteleptul Solomon ntareste aceasta zicnd: De se va sui duhul
celui ce stapneste la inima ta, sa nu-ti lasi locul tau (Ecleziast 10, 4). Dar si Mntuitorul porunceste
ucenicilor sai: Sculati-va sa plecam de aici (Marcu 14, 15). Si savrsind Pastele prenchipuirii n
foisor, a dat sa se nteleaga acest loc. pentru aceasta socotesc ca fericeste pe cei saraci cu duhul,
nsemnnd saracia duhului, sau retragerea mintii de la toate golirea si adunarea ei n ea nsasi. Caci
atunci mintea nu numai ca vede mparatia lui Dumnezeu, ci o si patimeste, dobndind o desfatare
nemuritoare, n pace.

Despre faptuitor si contemplativ

Vazatorul si rodeste placerea vederii adevarate, ca partea cea buna, deprinznd tacerea si privind pe
Iisus. Placerea aceasta faptuitorul nu o cunoaste, ca unul ce n-a gustat-o, ntruct de multe se
ngrijeste si se tulbura, cntnd, citind si ostenindu-si trupul. ba si dispretuieste uneori ca obositoare
si nefolositoare, silintele care naripeaza ntelegerea spre lucrurile mintii, cele nevazute cu simturile,
care aduc prin ndeletnicirea cu ele o placere negraita, iar prin odihnirea n ele, o bucurie de
nedescris. El nu ntelege ca buna noastra patimire se odihneste lnga Cuvntul adevarat si de
oameni iubitor si fara nici o lipsa al lui Dumnezeu si se naste din vederea Lui. Caci El este
atotdesavrsit si nu are nevoie de slujirea noastra. De aceea, El lauda si-o prieste pe Maria care sade

la picioarele Lui, hranindu-se cu contemplarea cuvintelor Lui si trezeste fiinta ei interioara spre
ntelegerea lor. Ea nu face la fel ca Marta, caci aceasta se ngrijeste si se tulbura pentru multe, dupa
cum spune Cuvntul nsusi. El zice aceasta nu numai ndemnndu-le pe acelea spre ceea ce-i mai
nalt, ci nvatndu-i pe toti cei de dupa ele, ca nu numai sa nu mustre ca lenesi pe cei ce voiesc sa se
ocupe cu vederea si zabovesc n aceasta, ci sa-i si laude si sa se sileasca sa le urmeze pilda pe ct pot.

Cum vad contemplativii

Contemplativii vad n cele de acum si n cele ce se fac ca ntr-o oglinda si ca ntr-o ghicitura (I
Corinteni 13, 12), starea celor viitoare. Iar oglinda, pe de o parte, nu poarta nici o grosime a lucrului
aratat n sine, dar pe de alta, ceea ce arata nu e cu totul nimic. Caci, tot cel ce iubeste adevarul va
marturisi ca ceea ce se vede n oglinda este un chip foarte clar al unui lucru. Tot asa si cele ce sunt si
se fac nu arata vre-o alta grosime sau vreun alt ipostas dect al lor propriu, dar arata totusi chipurile
nendoielnice ale lucrurilor adevarate celor ce au primit puterea sa vada si nainteaza fara greseala
spre Adevarul nsusi. Cnd deci, auzim pe Pavel zicnd ca prin credinta umblam, nu prin vedere, sa
nu socotesti ca vorbeste de credinta care se naste numai din auz, prin cuvntul simplu. Caci altfel,
cum ar zice acelasi. Acum cunosc o parte, dar atunci voi cunoaste precum am fost cunoscut (I
Corinteni 13, 12); sau Cnd va veni ceea ce e desavrsit, va nceta ceea ce e din parte (I Corinteni
13, 10)? Vezi ca aceeasi cunostinta de acum ne va ajuta sa vedem si n viitor? Deosebirea celei din
viitor fata de cea de acum e numai atta, cta e ntre ceea ce e desavrsit si ceea ce e nedesavrsit.
Si iarasi, cel ce spune ca acum umblam prin credinta si nu prin vedere n alt loc spune: Asa alerg, dar
nu ca unul ce nu vad; lovesc cu pumnul, dar nu ca unul ce bat vazduhul (I Corinteni 9, 26). Le spune
aceasta nu facndu-se pe sine nsusi potrivnic celor spuse nainte, ci aratnd cta cunostinta
adevarata si sigura avea despre cele viitoare. El cugeta asa pentru ntelesul ndoit al credintei si al
vederii.
Caci este credinta care ia fiinta prin cuvntul simplu si deci are nevoie de dovedire. Si este o
credinta care nu are deloc nevoie de dovedire, sadind o ncredintare ndestulatoare n credincios din
unele lucruri vadite. Ea se numeste si credinta ntemeiata ntr-un ipostas. Vei ntelege mai limpede
ceea ce spunem, dintr-o pilda: presupune ca-ti spun ca am vazut un om oarecare, mester la tesut,
putnd ntipari, prin bataia tesutului la pnza, animale, pasari, chipuri de lei, vulturi, cai, de razboaie
si altele de felul acesta. Daca nu le-ai vazut pe acestea tu nsuti, ai nevoie de credinta ca sa consimti
la ceea ti s-a spus numai prin cuvnt. Iar daca ti s-ar ntmpla sa vezi nu pe tesator, ci pnza, ai
cunoaste ndata, chiar fara sa-ti explice cineva, ca acesta este lucrarea unui om caci nu s-a putut
produce prin ea nsasi, nici nu a putut fi tesuta de vreo alta vietuitoare. n acest caz, deci, sufletul va
fi cuprins de alta credinta, cu mult deosebita de cea dinti.
Tot asa, si ceea ce se nfatiseaza ca chip general pricinuieste credinta. Caci ai vazut un om, sa
zicem cu par balai, sau negricios, nalt la trup, ncolo potrivit la toate, la ochi, la culoarea obrajilor, la
nas, la buze si n altele, prin care se arata chipul persoanei. Acest chip este al unei persoane
(ipostasiat). Daca te-ar ntreba, nsa, cineva cum este fata acelui tesator, pe care nu l-ai vazut, ai
spune ca din vederea pnzei ai aflat sigur ca cel ce a facut-o e om cu chipul general al omului, dar ca
nu cunosti chipul sau personal (ipostasiat), deoarece nu l-ai vazut tu nsuti. N-ai tagadui ca tesatorul

acestei lucrari bogate este om si ca stii ca este om si ca are chip omenesc. Deci cunosti un chip
nepersonal (neipostatic), pe care macar ca nu l-ai vazut, totusi l admiti n general fara sovaire, ca si
cnd l-ai vazut.
Exista, deci, ca sa repetam cele spuse, o credinta prin auz, primita pe temeiul unui cuvnt simplu,
si exista o credinta ntemeiata n ipostas si primita printr-o ncredintare vadita, asa cum este un chip
vazut n cineva, ca ntr-un subiect, si n acest caz se numeste ipostasiat, si un chip care nu e n cineva
ci se contempla n ratiunea lui generala, genul nefiind precizat prin multe trasaturi deosebitoare.
Toti contemplativii sunt stapniti de o credinta ntemeiata n ipostas n acest sens, dar chipul l
vad n general, nu n ipostas.
Toata expunerea dinainte a fost o foarte originala caracterizare a credintei prin
vedere, cu deosebirea ei de credinta nebazata pe vedere. Credinta din vedere este
numita ipostatica, pentru ca ea vine din nsasi realitatea crezuta si ca atare
experiata. Ea vine din puterea acelei realitati ipostatice traite, mai precis din
prezenta Persoanei dumnezeiesti experiate. Totusi, aceasta credinta nu vede
Persoana aceea (ipostasul) nsasi. Sunt propriu-zis trei situatii: credinta din auz,
care nu experiaza o lucrare ce vine din Dumnezeu, credinta din experienta
lucrarii ce vine din ipostasul Lui; si vederea lui Dumnezeu fata catre fata, n
nsasi ipostasul Lui, cnd credinta nceteaza. Aceasta va fi n viata viitoare. Deci
propriu-zis sunt doua credinte n viata de aici si o vedere fata catre fata n viata
viitoare. Credinta a doua e si ea nu numai credinta, ci si vedere, dar nu pe
vederea ipostasului nsusi. Ea stie de chipul general al lui Dumnezeu, dar nu-L
vede pe El concret, ci crede n El

Dar daca Dumnezeu n-ar fi un chip inteligibil (nteles cu mintea), cum s-ar numi El frumusete? Deci
precum exista o frumusete inteligibila a lui Dumnezeu, dar nu e vazuta n ipostas, ntelege ca exista si
un chip inteligibil al Lui, maret, atotsfnt, preaslavit, pricinuind uimire sufletului, umplnd si
luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult felurita Lui, maret, atotsfnt, preaslavit,
pricinuind uimire sufletului, umplnd si luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult
felurita Lui stralucire si aducnd n ea ntelegerea lui Dumnezeu. De aceea ntiparindu-se si Manoe, a
strigat: Suntem pierduti, femeie! Am vazut pe Dumnezeu (Judecatori 13, 22). Caci tot cel ce se
ntipareste de chipul acela, marturiseste ca aceasta este o dovada a ntiparirii lui Dumnezeu.
Dar si marele Moise a vazut pe Dumnezeu n acest chip, precum s-a scris: S-a aratat Dumnezeu
lui Moise n chip si nu n ghicituri (Numeri 12, 8). Caci, daca ar fi lipsit cu totul n chip vrednic de
Dumnezeu, Dumnezeu ar fi cu totul de nevazut (de necunoscut, de nesimtit). Frumusetea este o
armonie si chipul un fel de ntocmire statornica.
Chipul este un fel de structura. Bunatatea, atotputernicia, ntelepciunea sunt un
fel de structura statornica a lui Dumnezeu, izvorul tuturor structurilor. El poate fi
si trait ntr-un anumit fel ca atare.

Iar daca s-ar spune ca Dumnezeu este lipsit de un chip vrednic de El, ar trebui sa se spuna ca e lipsit
si de frumusete si cu att mai mult de fata, n care este si chipul si frumusetea. Dar careva dintre
prooroci zice: L-am vazut pe El si nu avea nici chip nici frumusete, ci chipul lui lipsea (Isaia 53, 2-3).
Aceasta o spune despre dumnezeirea Cuvntului, ntruct atrna pe cruce ca un raufacator, neavnd
nici un semn al firii dumnezeiesti. Caci, ct priveste omenescul, desi nu mai are n El frumusete din
pricina mortii, totusi e vadit ca avea chipul unui mort.

Dar David l preamareste pe El iarasi ca mpodobit cu frumusete, si nu dupa omenitate, caci

adauga: har s-a varsat n buzele Tale, ceea ce e propriu dumnezeirii, ca si frumusetea. Iar de fata
lui Dumnezeu, David pomeneste n multe locuri. Aici zice: ntors-ai fata Ta si m-am tulburat, aici se
roaga: Sa nu ntorci fata Ta de la mine, sau: ntoarce fata Ta de la pacatele mele, s.a.
Deci daca nu e oprit de a se vorbi la Dumnezeu de fata si de frumusete potrivita cu Dumnezeu,
care nu sta n figura si nu e n ipostas propriu, e cuvenit sa se vorbeasca si de un chip, care e ed nsusi
si fata si frumusete. Pe acesta avndu-l ntiparit n sine si Pavel a spus: Asa alerg, nu fara sa vad
nimic; asa lovesc cu pumnii, nu ca batnd aerul (I Corinteni 9, 26).
Caci Dumnezeu fara sa fie vazut n Sine, nici mpartasit, totusi n alt nteles se vede si Cel
necuprins se cuprinde. De aceea, si David ne cere sa cautam pururi fata Lui, ca avnd noi ntiparirea
dumnezeirii, sa ne mpartasim de mult si negrait har si de bucurie si placere dumnezeiasca. Asa zice
David catre Dumnezeu despre sine nsusi: Satura-ma-voi, cnd voi vedea slava Ta. Caci, celor ce
vad pe Dumnezeu n adevar si n Duh, ncepe sa li se arate mult si nesfrsita slava a luminii fetei
dumnezeiesti. Si desfatarea si bucuria izvortoare din ea le este celor ce o patimesc nesecata si, asa
zicnd, de nesuportat din pricina covrsirii ei, iar celor ce n-au vazut-o si n-au gustat-o, de nepovestit
si de nenteles. Caci daca nici un cuvnt n-ar putea descrie dulceata mierii celor ce n-au gustat-o, ce
mestesug ar putea sa lamureasca cele mai presus de minte celor ce nu l-au vazut si nu s-au
mpartasit de bucuria s de desfatarea dumnezeiasca din ele?
Deci, Sfntul Pavel, avnd credinta n Dumnezeu ntemeiata n ipostas si chipul maret si mai
presus de frumusete, dar neipostatic al lui Dumnezeu, a spus ca umblam prin credinta, adica prin cea
ntemeiata ntr-un ipostas, dar nu printr-un chip vazut n ipostas; adica prin credinta care nu
pricinuieste ndumnezeirea nenascuta. Caci zice Sfntul Maxim:
Numesc ndumnezeire nenascuta iluminarea dumnezeirii prin chipul aflator n ipostas, care nu e facuta, ci se
arata n mod nenteles n cei vrednici. Totusi prin chip se vede frumusetea.
Despre aceasta frumusete zice Marele Vasile: Ce e mai vrednic de iubit dect frumusetea dumnezeiasca?
Frumusetea adevarata, preaiubita si vazuta numai cu mintea curatita e cea din jurul firii dumnezeiesti si fericite.
De aceea, si Pavel s-a marturisit pe sine simplu n cuvnt, dar nu n cunostinta, caci era mare n cunostinta, prin care
cunostea din parte pe Dumnezeu cel mai presus de ntelegere, n chipul inteligibil vrednic de Dumnezeu. Aceasta cunostinta
din parte o avea si Moise, vazatorul de Dumnezeu, care vedea chipul dumnezeiesc cel nevazut n ipostas, si frumusetea Lui.
De aceea zice: Daca am cunoscut ca am aflat har la Tine, arata-mi-te ca sa Te cunosc si sa Te vad (Iesirea 33, 13).
Deoarece primise odinioara aratarea dumnezeiasca si slava frumusetii, dar nu n ipostas, cere si aceasta, ca unul ce s-a facut
mai desavrsit.

Moise vedea si el chipul lui Dumnezeu n frumusetea ce iradia din El si era

ncredintat deci despre chipul Lui ipostatic, dar nu-L vedea n ipostas.
Dar Dumnezeu nu a consimtit deoarece aceasta nu e cu putinta nici unui suflet ntelegator si nici unei vederi, nici chiar celei
ngeresti, ca una ce ntrece hotarele a toata cunostinta. Moise era vazator de Dumnezeu si vedea pe Dumnezeu n ntuneric,
dar nu n ipostas, ci n chip si frumusete inteligibila, fara suportul ipostatic (personal).

Se poate deci rezuma cuprinsul acestei dezvoltari astfel: se vede frumusetea lui
Dumnezeu si n acest sens si chipul Lui, dar nu n ipostas; dar vazatorul stie de
acesta prin ceea ce vede, prin ceea ce iradiaza din ipostas.
Asa se poate vedea Dumnezeu, cum a spus si Moise si Ilie si, simplu graind, toata ceata atotdumnezeiasca a proorocilor.
Deci umbla prin credinta ntemeiata n ipostas, care se naste din cele contemplate n jurul lui Dumnezeu si si ia ntarire
din slava ce straluceste din frumusetea fetei Lui si marturia din chipul ntiparit al luminii Lui mai presus de stralucire, si nu
prin credinta ce se naste n auz din cuvntul simplu.

Se precizeaza din nou ntelesul credintei ntemeiata ipostatic, att fata de credinta
ntemeiata pe auz, ct si fata de vederea ipostasului, sau ipostasurilor
dumnezeiesti. Credinta ntemeiata ipostatic e credinta ce se naste din lumina ce
iradiaza din Dumnezeu, din slava Lui, care n acest sens se poate numi si chipul
Lui, dar care nu e un chip vazut ca ipostas. Acesta din urma ntrece puterea
oricarei creaturi de a-L vedea, chiar si a ngerilor. Dar credinta ce se naste din
vederea slavei si luminii dumnezeiesti, din cele vazute n jurul lui Dumnezeu,
adica din energiile Lui necreate, e deosebita totusi de credinta din auz, pe baza
cuvntului simplu. Ea e o experienta a prezentei lui Dumnezeu prin lucrare, dar
nu o vedere a fiintei Lui.
Daca am reveni la cele trei categorii de cunoastere a tesatorului: cunoasterea
lui din auz, din vederea pnzei tesute de el si din vederea lui n persoana,
credinta ipostatica e identica cu cunoasterea tesatorului din vederea pnzei lui,
dar nu din vederea chipului lui personal, pe cnd cea din auz e identica cu
cunoasterea tesatorului din simplu auz; al treilea caz nu este posibil la
Dumnezeu. Deosebirea ntre credinta ipostatica si cea a cunoasterii tesatorului
din vederea pnzei tesute de el, e ca n pnza nu se vede lucrarea prezenta a
tesatorului pe cnd n aceasta credinta se vede nsasi lucrarea prezenta a lui
Dumnezeu, slava si lumina ce iradiaza din El. e ca si cum am vedea minile
tesatorului lucrnd, dar nu i-am vedea fata.
Iar daca aici umblam prin credinta, ntemeiata n ipostas, si nu prin chipul vazut n suportul sau ipostatic, sau personal (II
Corinteni 5, 7), n veacul viitor nu mai e nevoie din credinta. De aceea aici avem credinta ntemeiata n ipostas; si deoarece
atunci se va vedea mai limpede chipul preamarit al slavei, aici acest chip se vede mai umbrit. Aici, cum zice Grigorie
Cuvntatorul de Dumnezeu, se aduna o ntiparire din altceva ntr-o icoana a adevarului, care nseamna un chip umbrit.
Atunci va fi vederea fata catre fata si ncetarea a ceea ce e din parte, prin aratarea a ceea ce e desavrsit (I Corinteni 13,
10). Acum, cum zice fericitul Augustin, vederea din parte a lui Dumnezeu consta n rapirea ntregului suflet rational de
iubirea slavei Lui. Caci n aceasta dragoste sufletul se face unitar si priveste n mod unitar ascunsul cel unic si mai presus de
toate al lui Dumnezeu. Din chipul, din frumusetea si din fata aceasta se umple de stralucire, se nfrumuseteaza si se
lumineaza toata mintea, umplndu-se de stralucire si luminndu-se duhovniceste si mai presus de lume. Prin acestea se
simplifica, se nalta si se umple de uimire puterea vazatoare a ei. Dar tot prin acestea se lumineaza sufletul n mod tainic si se
umple de desfatare dumnezeiasca si de veselie. Si, ca sa spun pe scurt, prin acestea se slavesc si se ndumnezeiesc cei ce
iubesc vederea si auzirea dumnezeirii si se fac prieteni, urmatori si vazatori ai lui Dumnezeu, nca fiind legati cu trupul. De
aceea, stravad si oglindesc din parte, printr-o simtire ntelegatoare, fericirea bunatatilor viitoare si starea veacului acela, pe
care nici ochiul nu le-a vazut, nici urechea nu le-a auzit, nici inima omului nu le-a ncaput (I Corinteni 2, 9).

Tlcuire la cuvintele: Ierusalimul ce se zideste ca o cetate ai carei partasi se

aduna la un loc. caci acolo s-au suit semintiile, semintii ale Domnului, spre
marturie lui Israel (Psalmi 121, 2-3)
Ierusalimul se tlcuieste ca loc al pacii si este chip al locului lui Dumnezeu, adica al sufletului ce are n
sine pacea cea ntru Hristos. Caci nu orice suflet are n sine pacea cea ntru Hristos si poate primi
numele pacii, ci cel care se zideste ca o cetate si are piatra cea din capul unghiului, pe care a asezato Domnul n Sion potrivit fagaduintei, piatra cea de mult pret (Isaia 28, 16). Iar Sionul este vrful
arzator al Ierusalimului, care e chipul mintii vazatoare a sufletului, plina de pace. Caci daca ai cauta n
alta parte, n-ai putea afla mintea observatoare si privitoare a naltimilor adevarului. Ea nu e dect n
inima, care a primit pacea. Ierusalimul este, deci, sufletul care petrece n pacea dumnezeiasca avnd
piatra cea din capul unghiului si pietrele pretioase rotunde din Sfintele Scripturi, de care se sfarma
fiarele ce se grabesc sa urce n muntele lui Dumnezeu; care are si asfaltul, adica smerenia pe care o
produce Duhul Sfnt si care topeste si netezeste nvrtosarea mpietrita a inimii ca focul
dumnezeiesc, prefacnd-o n duh zdrobit si umilit; si ape din ploi, date Mntuitorului, care curg din
rurile inimii; ba nca si lemnele neputrezite n vederea unirii, ca niste gnduri ale faptuirii adevarate;
apoi cuie si sfredelul care pricinuieste frica si sileste spre mplinirea poruncilor dumnezeiesti; dar si

pe Cuvntul dumnezeiesc ca ziditor si pe cei de dupa El, adica pe cei ce crmuiesc cu stiinta primita
de la El puterile sufletesti; si, simplu graind, uneltele de zidire, postul si privegherea, cntarea, citirea
si celelalte, ca sa spun pe scurt, cte le-am primit de la Cuvntul ntrupat (prin unealta ratiunii), spre
nfaptuirea modului virtutii; si frnghia de finic, adica sfintitele legi ale lui Dumnezeu din Scripturi; si
lumina cunoscuta cu mintea si soarele mai presus de toata stralucirea si toate cte rasfrng lumina
n suflet. Ca sa spunem totul deodata, toate cte se folosesc n chip vazut spre zidirea unei cetati le
are n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, sufletul. Caci, el este Ierusalimul nteles cu mintea si el se
zideste ca o cetate spre locuinta lui Dumnezeu Celui peste toate, Treimii celei fara de nceput si de
viata facatoare. Caci a spus: Eu si Tatal vom veni, si locas la el ne vom face, ca si cnd ar zice: l
vom face cetate; si cetate cu adevarat minunata, ntinsa la nesfrsit.
Dar, poate n-ar fi cu totul nepotrivit sa adaugam la cele spuse si aceasta. Daca voiesti sa cunosti
ca a nceput sa umbreasca din pace lumina dumnezeiasca sufletul tau; daca voiesti sa stii ca sufletul
tau e un Ierusalim ce se zideste ca o cetate; daca bagi de seama ca partasii lui sunt adunati la un loc,
adica toate gndurile si puterile lui s-au adunat mpreuna si voiesc sa fie ntr-o unitate, ca sa nu fie o
cetate dezbinata, ci sa-l zideasca n chip unit ca pe o cetate; daca se suie n acest Ierusalim ce se
zideste ca o cetate, semintiile Domnului, sau puterile cele mai generale ale sufletului, ajunse
dumnezeiesti si naltndu-se duhovniceste si facndu-se ca niste trepte; daca vezi savrsindu-se
acestea n tine, sa nu ncetezi sa zidesti astfel mai departe. Adu-ti aminte de turnul dezbinarii si de
zidirea lui si de despartirea limbilor (Facerea 11, 1-9) si cunoaste ca nu toata zidirea e buna, chiar
daca pare din afara astfel.
Vorbind, ndeobste, cei ce au ochi vad doua feluri de zidiri si de trepte. Una ce se face spre bine
si spre locas a lui Dumnezeu. Iar semnul ei este ca partasii ei sunt adunati la un loc si semintiile ei
sunt semintii ale Domnului ce se nalta n ea, vestind sufletului lucruri mari, minunate si pricinuitoare
de pace, de iubire si de sfintenie, si zidindu-l.
Iar alta ce se face spre raul si spre pierderea sufletului. Semnul ei nemincinos este mpartirea
limbilor spirituale si o cumplita tulburare. Iar sfrsitul e ca se face salas patimilor, cum s-a facut
turnul dezbinarii salas serpilor. Ia seama sa nu zidesti turn spiritual de dezbinare, al carui sfrsit e
distrugerea si mpartirea limbilor spirituale si tulburare si pieire totala.
Exista o pace, mai mult paruta dect adevarata. E cea a trupului care se desfata, care pricinuieste
multa grija sufletului, chiar daca pentru o vreme ia nfatisarea prefacuta a linistii. Si exista o pace a
simturilor, produsa de nchiderea si de fuga lor de toate, care este urmata de liniste. Dar si aceasta,
macar ca e neasemanat mai buna dect cea dinti, e de scurta durata. Caci cnd sufletul e tulburat
de gnduri, patimeste ntreg omul, ca si atunci cnd e tulburat trupul. dar exista pacea a treia, mai
presus de a simturilor si a trupului. ea consta n linistea puterilor sufletului si a omului dinauntru. Ea
vine din purtarea si srguinta cea buna, din rugaciunea mai curata, din plnsul mai dulce, din rostirea
cu placere a cuvintelor dumnezeiesti.
Dar aceasta nca nu nseamna desavrsirea pacii. Caci precum trmbitasul sau cntaretul la
chitara nu poate ramne nencetat la lucrul sau, deoarece, suferind n chip necesar uneori de
osteneala minilor si alteori din pricina vreunei neputinte sau a unei mprejurari de boala,
trmbitasul nu poate trmbita si cntaretul la chitara nu poate misca totdeauna cu putere coardele,

asa si sufletul care-si crmuieste n chip armonios puterile sufletului, nu ramne totdeauna
neschimbat n starea aceasta, ci uneori e stingherit de vreo mnie, strnita cu voie sau fara de voie
de ceva, sau de vreo dorinta de schimbare si de trndavie, fiind una dintre fapturi si aflndu-se legat
cu grasimea si cu greutatea trupului. Dar cnd primeste prin har prezenta celui nefacut, care a facut
toate, si se mpartaseste de Duhul neschimbat si de viata facator, se umple de o viata preschimbata
si minunata, pricinuita de Duhul de viata facator si se bucura de o viata mai presus de fire si cu totul
neschimbatoare. Si precum viaza datorita puterii de viata facatoare,asa si vede, caci Duhul de viata
facator e si lumina. Si se bucura vaznd cele mai presus de fire ale Celui mai presus de fire si se
bucura de pacea care ntrece toata mintea, datorita lucrarii de nviorare si luminii mai presus de
minte a Celui mai presus de minte si bucuriei tainice de cele vazute.
n aceasta pace sufletul nu se schimba ctusi de putin, nici nu sufera de oboseala, nici nu e
tulburat de cursele si de uneltirile vrajmasului, ci priveste ntr-o miscare nencetata pe Dumnezeu si
cele din jurul Lui, prin puterea si miscarea, ba s-ar putea spune si prin voia lui Dumnezeu si a Duhului
neobosit care lucreaza n inima din temelia ei ipostatica, (personala), nu cum si nchipuie unul sau
altul, ci cum singur Duhul stie, care cerceteaza si cunoaste adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2,
10) si nvata pe cei partasi de El, printr-o simtire a sufletului. Deci pna ce ne srguim sa aprindem n
noi, printr-o vietuire linistita, harul Duhului si nu-L stingem, si pna ce suntem plini de sfintenia si de
pacea negraita si mai presus de fire a lui Dumnezeu n Treime, purtam cu adevarat, precum s-a spus,
n smerenie, iubire si rugaciune, pacea trupului si a duhului si a sufletului n chip neobosit.
Caci pacea cu osteneala nu e nca pacea desavrsita ci pricinuitoare a celei desavrsite. Cea
desavrsita, potrivit celor spuse, se traieste cu totul fara osteneala, n odihna sabatismului desavrsit
si a odihnei n Hristos.
Nu a cunoscut cineva mai limpede uneltirea, sau, daca trebuie spus altfel, atacul diavolesc personal,
dect cel ce a scapat de draci si s-a izbavit pentru o vreme de atacurile lor. Si nimeni nu scapa si nu
se izbaveste de ele, cum am spus mai nainte daca n-a dobndit n inima nrurirea si suflarea
dumnezeiasca personala. Iar aceasta o naste credinta nsotita de smerenie si de iubirea lucratoare de
Dumnezeu si de oameni, prin petrecerea n liniste, mpreuna cu privegherea, prin citirea aici
lucratoare, aici vazatoare si deci de Dumnezeu cugetatoare, si prin rugaciune. Iar iubirea lucratoare
poate fi numita, cu adevarat, mplinirea, pe ct e cu putinta, a sfintelor porunci ale lui Dumnezeu.
Din acestea se naste deci nu numai o ntelegere mai curata si mai stravezie a lui Dumnezeu, ci vine n
suflet si cunostinta amanuntita si deosebirea limpede a diavolestilor uneltiri de rele urzitoare. Caci
cu ct sunt mai mari nevointele, cu att e mai mare si razboiul dracilor pizmasi porniti cu furie n chip
covrsitor si fara rasuflare spre tot felul de chinuiri viclene ale sufletului purtator de Dumnezeu. Asa
ca daca n-ar sta aproape cu iubire de oameni Hristos, Mntuitorul poporului sau, si nu s-ar lupta
pentru credinciosi, cu adevarat nu s-ar mntui nici un om, chiar daca ar fi sfnt.
Numai cei ce au primit simtirea duhovniceasca prin patrunderea cea din har, nteleg pe cei ce n-au
dobndit simtirea duhovniceasca, si sunt condusi sufleteste prin sunete limpezi si lamurite spre cele
ce se ntmpla. Caci unul ca acesta poate sa le deosebeasca pe toate, dupa Sfntul Pavel, desi el nu e
judecat de nimeni altul (I Corinteni 2, 15). Fiindca cei ce sunt astfel, nu numai ca nu vad lipsa Duhului
dumnezeiesc, ci si fericesc uneori, din nentelegere, pe cei vrednici mai mult de compatimire,
ntruct nu au primit simtirea Duhului prin har, ci sunt purtati mai degraba de duhul lumii si sunt

sufletesti, cum i numeste cuvntul dumnezeiesc (I Corinteni 2, 14). Iar cei duhovnicesti la simtire si
aprinsi de focul dumnezeiesc, nu judeca nicidecum lucrurile, cu graba, sau dupa latura vazuta, ca cei
multi. Ci dupa adevarul neschimbat si vesnic din ei, fiind nvatati n chip sigur de Duhul de viata
facator si luminator, care daruieste celor n care se salasluieste o alta viata dect cea obisnuita, o
viata mai presus de fire si o lumina si o cunostinta deosebita de a ochilor celor multi.
Asa a fost Iacob Patriarhul, care schimbnd de multe ori locul, a ramas apoi ntr-un unic loc, dar a
vazut acolo multe cu ochiul patrunderii si a spus lucruri minunate despre fiii sai (Facerea 49, 1 si 5).
Asa a fost Isaia cel mai puternic n cuvnt dintre prooroci. Caci vaznd pe Iisus dus ca o oaie spre
junghiere, nu s-a lasat nselat nici de patimirea nici de smerenia lui si de purtarile proprii ei, ci a vazut
tainic n acestea, cu ochiul patrunderii, slava Lui, asa cum se cuvine; macar ca l-a vazut pe Iisus lipsit
de chip si de frumusete si supus celorlalte patimiri a marturisit totusi dumnezeirea Lui. Asa a fost, ca
sa spunem pe scurt, fiecare dintre sfintii prooroci, care credeau cu ntelegere cele duhovnicesti, prin
iluminarea Duhului.
Cel ce voieste sa cunoasca cu usurinta pe cei ce au n ei duhul lumii, sa-si aduc aminte de ceata
carturarilor si fariseilor din Evanghelie, cum se ndeletniceau cu cele parute bune si tineau cu
mpatimire la cele aratoase si pofteau cu toata puterea sufletului si prin pasirea si schima cuvioasa sa
fie numiti nvatatori si nu urmareau altceva dect sa-si potriveasca un chip la aratare si sa laude cu
fatarnicie viata virtuoasa. De aceea vai ce orbire! Pe Iisus Hristos, Fiul cel prea adevarat al lui
Dumnezeu Cel peste toate, L-au osndit cu nversunare, din pizma pe care o nastea n ei duhul
lumesc, la moarte; au osndit la moarte viata dumnezeiasca si adevarata.
Caci daca Duhul Sfnt nu vorbeste n noi, precum s-a spus, din pizma, e vadit ca duhul lumii
graieste din pizma si de aceea judeca cu nedreptate si ntru ntunecare. De aceea se vor taia, precum
s-a scris, n vremea judecatii de obste a lui Dumnezeu si se vor plnge pe ei nsisi, nu fara dreptate,
de starea lor. Caci vor vedea pe Cel pe care L-au strapuns si se vor ntreba cu nedumerire, zicnd:
Nu este Acesta Cel pe care L-am socotit ca nimic si nu socoteam viata Lui nebunie? Cum deci a fost
rnduit Acesta ntre fiii lui Dumnezeu? (ntelepciunea lui Solomon 5, 4-5). Caci facndu-se de
batjocura ntunericul parerii de sine prin duhul lumesc poticnindu-se cumplit, pe drept cuvnt nu au
putut sa cunoasca adevarul si sa umble pe urmele Lui, ca cei ce au mintea dreapta si pe Duhul cel
luminator.
Iar despre cei duhovnicesti Pavel zice: Oare nu stiti ca vom judeca pe ngeri! Cu att mai mult
cele trebuincioase vietii. Astfel cel ce are Duhul, pe toate le poate judeca, dar pe acesta, cum zice
Domnul, nu-l poate primi lumea, nici vedea. Deci toti cti n-au mbracat, prin simtirea adevarata a
sufletului, Duhul cel Sfnt mai presus de ceruri, nici nu-l au pe Acesta lucrnd n ei cele negraite, n
taina, si graind cele de nepovestit, sunt vaditi ca avnd duhul lumii. Iar voi, zice Pavel, nu sunteti n
trup, ci n Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos,
acela nu este al Lui.
Vezi, ca cei ce au Duhul n ei, nu sunt trupesti? Si ca cei ce sunt lipsiti de Acesta, nu numai ca nu
pot sa judece drept n cele dumnezeiesti, dar nici nu pot sa fie ai lui Hristos? Iar noi nu am luat
duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa vedem cele daruite noua de Dumnezeu. ntelegi ca
cele dumnezeiesti si adevarul nu le pot cunoaste dect cei ce au primit Duhul lui Dumnezeu? Caci

asa a spus si Domnul: Cnd va veni Acela, Duhul Adevarului, va va conduce pe voi la tot adevarul.
Vezi de unde rasare n minte adevarul ntreg, deci si judecata sigura si libera de pacat?
De aceea, Duhul Sfnt se numeste Duhul sfatului, Duhul stiintei, al ntelegerii, al ntelepciunii,
Duhul stapnitor, Duh drept, Duhul adevarului, iar la Isaia Duhul judecatii. Aceasta pentru ca n El
sufletul e dus de-a dreptul spre cele ce trebuie spuse si fiindca, lucrnd El n suflet, acestea toate
sunt judecate cum trebuie, dat fiind ca sufletul e partas de El. dar, fara Duhul, toate sunt pline de
ntuneric si pustii de adevar.
Iar cel pustiu de adevar, va gresi ca urmare si n cele spuse. Acela, ncercnd sa judece, va alege
cele mincinoase si nu va nimeri adevarul. Caci nimeni, zice, nu cunoaste cele ale celuilalt, dect
Duhul care locuieste n el. Caci Duhul toate le cerceteaza. Daca s-ar putea afla adevarul fara El,
Duhul Sfnt nu s-ar mai numi Duhul adevarului, Duhul judecatii si celelalte spuse mai nainte. Deci de
va grai cel ce judeca fara Duhul adevarului, va fi sustinatorul minciunii, nascocind ceea ce nu este si,
scurt vorbind, va cadea din adevar si se va scoate cu voia de la Dumnezeu si de la slava lui
Dumnezeu; si va fi taiat cu dreptate, ca unul ce judeca si se rosteste cu graba n chip potrivnic
adevarului, vnznd dreptatea cu nepricepere, ca un alt Iuda. Caci si acela, de trei ori ticalosul, a fost
osndit din pricina aceasta, ca a vndut dreptatea si adevarul, cum nu se cuvenea, adica pe Domnul
nostru Iisus Hristos, pe Cel trimis de Tatal ca dreptate si care s-a numit El nsusi pe sine adevarul.
Fariseu nenorocit si orb, gol de Duhul care lumineaza ochii ntelegatori ai sufletului! Tu te
grabesti cu mndrie sa judeci gresit din cele aratate cele dinauntru ale omului, ca si aceia care,
vaznd nvieri minunate de morti si mii de semne dumnezeiesti, pe care Iisus, ca Dumnezeu
adevarat, le lucra numai cu o ncuviintare, n loc sa-L laude si sa-L preamareasca si sa creada n El, sau suparat si s-au mniat pentru foarte nteleapta si de oameni iubitoare dezlegare a sabatului si
pentru ca nu posteau ucenicii Mirelui, nici nu se spalau cu grija. Fariseu nebun si prea lipsit de minte
si plin de ntuneric! Voiesti sa ndrepti izvorul ntelepciunii si al harurilor minunate si negraite si,
trecnd cu vederea faptele unei asa de mari puteri, vezi pe cele mai nensemnate si facute dupa o
judecata nca nenteleasa de tine. Ct de stngaci, de nestiutor si de nesimtit esti! Te poticnesti cum
nu trebuie de cele ce nu sunt, cum ar zice cineva, nimic, neminunndu-te dupa cuviinta, de faptele
cele prea mari care s-au savrsit, si neslavind si nelaudnd, pe ct se poate, pe cel ce le-a lucrat pe
acelea. Apropie-te cu smerenie de Acesta si cere cu sinceritate sa ti se dea motivul dezlegarii acelora
care tu socotesti ca au fost trecute cu vederea, contrar obiceiului.
Deci, lucrul cel mai rau dintre toate este, pe ct se vede, parerea de sine si viclenia ce urmeaza
dupa ea. Unul ca acesta este att de ntunecat, pe ct se socoteste ca stie, si pe att de lipsit de
minte pe ct nu-si cunoaste nestiinta.
Si iarasi, vai tie, fariseu orb, care nu cercetezi launtrul paharului, de este curat, ci ti nchipui ca e
de trebuinta sa nfaptuiesti si sa vezi curatenia din afara si cea vazuta. Nu auzi ce porunceste Hristos,
adevarata ntelepciune, despre judecata? Caci El zice: Nu judecati dupa vedere, ci judecati cu
judeca cea dreapta. Nu ntelegi ca nu se poate judeca drept, nici rosti judecati drepte dupa ceea ce
s-arata? Caci aceasta nseamna dupa vedere. Cum deci tu, nesimtitule, netemndu-te de porunca
Tatalui si nentelegnd ca nu ceea ce se vede este omul adevarat si nu din ceea ce se vede trebuie el
judecat, te porti fara rusine, n loc sa te ascunzi? Dar e firesc sa faci asa. Caci lipsit de viata adevarata

a luminii, a ntelepciunii, a adevarului si a cunostintei din El si a celorlalte bunatati ce ne vin si ni se

mpartasesc din Duhul, nu numai ca nu poti judeca cele ale altora fara greseala, dar nici pe tine nu te
poti vedea n ce rau zaci. Scoate, daca ma asculti, brna din ochiul tau, adica parerea de sine din
mintea ta, si atunci vei putea stravedea cum se cuvine, caci vei putea trece prin paiul, sau prin
pacatul care s-a lipit, dintr-o rapire si uitare, de ochiul aproapelui. Dar pna ce ochiul tau dinauntru
nu vede lumina cunoscuta cu mintea, e vadit ca ntunericul e pricinuit de brna aflata n el. De aceea,
nu afirma cele ce sunt proprii numai celor luminati, nainte de a te cerceta pe tine cu toata
priceperea si nainte de a alunga raul departe de tine. Caci facnd asa, te faci batjocura dracilor si a
patimilor nebuniei. De aceea, fapta aceasta e foarte gresita si pornirea spre ea e primejdioasa. Sa
graiasca si sa judece, deci, cei izbaviti de Domnul, cum sfatuieste fericitul David: Cei pe care i-a
izbavit Domnul din mna vrajmasilor (Psalmi 106, 2), celor cunoscuti cu mintea, si i-a adunat din
tari, adica deprinderile patimase si nempacate si mult felurite, unindu-i ntre ei si cu slava Lui. Sa
graiasca si sa judece acestia, caci au fost adunati si uniti si luminati, ca unii ce au fost izbaviti si
mntuiti.
Tu, nsa, pna ce nu esti, precum s-a spus, plin de lumina duhovniceasca, asigura-te cu tacere si
sa nu-ti fie frica sa marturisesti ca voiesti mai bine sa nveti si ca nu stii, ceea ce e pricina de
mntuire, nu de pierzanie. Caci cum nu te va rusina pe tine Hristos care zice: Eu nu judec pe
nimeni? Iar tu ce spui? Eu i judec pe toti. O, ce nestiinta, ca sa nu spun nesimtire! Tatal toata
judecata a dat-o Fiului. Fiul a luat de la Tatal lucrarea judecatii. Iar tu de unde o ai, daca nu ti-e
data? Oare locuieste Treimea si umbla vadit n tine, potrivit fagaduintei? Oare te vezi pe tine n
Dumnezeu Cuvntul si pe Dumnezeu Cuvntul n tine? Sau n Dumnezeu? Oare curg n tine rurile
Sfntului Duh, sau izvorasc ele din lumina neapropiata nauntru inimii tale? Sau celelalte cte le
lucreaza Dumnezeu n sfintii Lui n chip aratat? Nu mai ai mult pna acolo?
Opreste, deci, limba ta de la rau, si buzele tale, ca sa nu vorbeasca viclenie. Cauta, ntreaba pe
altii si nvata cu grija de la ei si nu nvata pe altii; si judecat de altii, nu te rosti, nu judeca nicidecum
tu nsuti. Trebuie sa fie cineva foarte prost ca sa-si nchipuie ca, orb fiind, poate cerceta cele scrise n
carti. Dar e cu mult mai prost cel ce-si nchipuie ca poate cunoaste fara Duhul cel viu, cele ale altuia.
Unul ca acesta nu poate cunoaste ntocmai nici ale sale cum sunt.
Dar acestea sunt uneltiri si ispite ale diavolului viclean si pizmas si urtor al binelui, pornite n
chip vadit mpotriva noastra, pentru ca noi nsine ne-am umplut de viclenie din parerea de sine si neam lasat nduplecati, cum nu se cuvine, sa purcedem a judeca. Prin aceasta el voieste ca, poticnindune cu nepricepere, sa gresim n chip nefericit mpotriva adevarului si n loc sa ne apropiem de el si
sa-l cunoastem sa ramnem nefolositi si sa ne facem pricini de sminteala si de vatamare nu numai
noua nsine, ci si celor apropiati, si, odata cu aceasta, supusi nfricosatei judecati a lui Dumnezeu.
Cunoscnd deci uneltirea diavolului si ascultnd de porunca marelui Pavel, sa nu judecam nainte de
vreme, pna ce nu va veni n noi Domnul n Duh, ca sa ne lumineze si sa ne descopere cele adnci,
nvatndu-ne fara greseala cunostintele si descoperirile vederilor dumnezeiesti si lucrurilor tainice.
Aratndu-ne, astfel, n chip neamagitor, duhovnicesti si purtator de Dumnezeu, mai bine zis
dumnezei, ne va calauzi spre slava si ne va restabili n harul stravazator. Atunci vom cunoaste, n chip
curat, la ce rau ne duce vointa de a judeca, goliti de harul lui Hristos. Dar tot atunci vom judeca fara
greseala ntru dreptate.

Cu adevarat minunat si uimitor lucru este Dumnezeu, Cel ce nu are loc unde sa se odihneasca (Isaia
66, 1), si se odihneste n chip vrednic de Dumnezeu n inima.
Orice fiinta constienta se odihneste numai n iubirea sigura si totala a altei fiinte
constiente. De aceea si Dumnezeu afla cea mai placuta odihna n inima omului
care-L iubeste n mod sigur si total. Omul poate iubi sigur si total pe Dumnezeu
prin inima. Inima este organul si locul iubirii. Iar inima poate iubi la nesfrsit,
pentru ca se poate umple de iubirea nesfrsita a lui Dumnezeu, ntorcndu-i-o ca
iubire a sa: ale Tale dintru ale Tale. n relatia de iubire a sufletului cu
Dumnezeu se mplineste aspiratia omului de a iubi la nesfrsit si de a fi iubit la
nesfrsit.

Daca un mparat, chiar pamntesc si marginit n putere, atunci cnd mbratiseaza pe cineva cu iubire
si da mna unui nobil, i pricinuieste celui mbratisat multa slava si cinste si adauga, pe drept cuvnt,
aceluia mare bucurie, ce se va ntmpla cnd de cel miluit se atinge, n chip vadit, nu un mparat
pamntesc, ci Dumnezeu Cel fara de nceput, necreat, Facatorul si Domnul tuturor, Caruia i stau de
fata cu frica mii si zeci de mii de ngeri si-I slujesc mii de mii; si se atinge nu simplu ci nlauntrul inimii,
ba mai vrtos, si locuieste n el, nu vremelnic, ci vesnic, n asa fel ca se si uneste cu el si-l slaveste si-l
ndumnezeieste la culme si-l daruieste, celui ce-L primeste si e cu har daruit, zeci de mii de negraite
bunatati? Ct de mare si de negraita slava, cinste si bucurie se va ntipari n el, iar aceasta pentru
vesnicie? Cu adevarat minunate si mai presus de minte sunt acestea!

Placerea spirituala
Socotesc ca oricine s-a apropiat de aceste lucruri cu judecata, va spune ca placerea propriu-zisa e
ceea ce nu poate fi pus pe seama firii si nu poate fi grait prin cuvnt si ceea ce dainuieste ca o stare
ndelungata si umple inima de bucurie si dupa trairea ei; ceea ce e departe de placerea dupa trup,
care este idolatra (legata de un chip) si nu e o placere propriu-zisa. Drept aceea, tot cel ce doreste
placerea, sa caute placerea ntelegatoare (spirituala), duhovniceasca, curata si care nu se mprastie,
si nu va gresi, ci mai degraba se va muta cu usurinta de la cele de pe pamnt la cele ceresti, cu
gndirea lui si apoi cu tot sufletul. Caci aceasta este placerea adevarata si propriu-zisa: placerea
inimii neurmata de parerea de rau, adevarata placerea a sufletului rational si nemuritor, care
ramne vesnic luminoasa, pururi izvortoare, neosndita, si mai degraba vrednica de dorit, fericita si
nsotitoare nezgomotoasa a sfintilor din veac, vesnica, blnda, datatoare de ndrazneala,
stralucitoare, cu bun chip, evlavioasa, luminoasa, plina de bucurie si lucratoare si dupa aceea. Iar
daca te-ai ndulcit duhovniceste cu ea prin cercare, cu siguranta vei consimti cu cele scrise. Iar daca
nu, tine deocamdata cele spuse, prin credinta.

Placerea trupeasca
Placerea care nu este spirituala a Duhului, ci a trupului, e gresit sa se numeasca placere. aceasta,
odata mplinita, aduce o amara parere de rau si de aceea n chip mincinos este numita placere. Este
o placere falsa si straina de sufletul rational. E nerationala, josnica, greoaie, iubitoare de ntuneric,

zgomotoasa, stingheritoare, trecatoare, supusa repede vestejirii. Trupul mbatrnind, aceasta se

retrage cu rusine fara sa vrea; e osndita, ticaloseste viata, o face nefolositoare, roaba, apasata de
osnda, lacoma la mncare, molesita, fara nadejde, nesocotita, aducnd tristete ntunecata celui ce
o lucreaza, dupa savrsire. Daca ai patimit acestea, fara ndoiala cunosti adevarul celor spuse, iar
daca te-ai pazit, prin mna lui Dumnezeu, ascultnd cuvintele mele, ca de cuvintele adevarului, sa stii
ca vei secera rodul stralucitor al vietii.
Este descrisa toata dezordinea si stricaciunea adusa de placerile inferioare.
Parintii socotesc n general ca viata ordonata, care duce la ndumnezeire, este o
viata calauzita de ratiune, n unire cu harul, sau n comuniune cu Dumnezeu cel
personal, pe cnd patimile care desfigureaza fiinta umana au un caracter
nerational, adica egoist. ordinea n fiinta proprie si n societate e tinuta prin
ratiune, care ia n considerare armonia dintre toate; dezordinea, descompunerea
individuala si sociala este efectul patimilor irationale. Este implicata aici
nvatatura despre persoane si lucruri ca ncorporari ale ratiunilor Cuvntului
dumnezeiesc, ntre care exista n mod firesc o armonie. Ratiunile gndite ale
lucrurilor, corespunznd ratiunilor gndite ale Logosului, sunt ncredintate
ratiunii gnditoare, ratiunii-subiect a persoanelor, ca chipuri ale Ratiunii-Subiect,
suprem reprezentata de Cuvntul ipostatic, pentru ca aceste persoane sa aiba un
continut comun al dialogului ntre ele si cu Logosul. n toate lumineaza Cuvntul
dumnezeiesc, sau Ratiunea suprema. Dar lucrurile si ratiunea finita a persoanelor
sunt sinteze armonioase ale ratiunilor n starea lor ncorporata. Cnd ratiunea
umana gnditoare face un uz rau de aceste sinteze, stricnd armonia n fiinta
umana, si ntre persoane si lucruri, se produce o dezordine si o stricaciune
generala. Mentinerea n armonie a ratiunilor lucrurilor, a relatiilor fapturilor si
urmnd pilda acestui Subiect ntrupat.
Sfntul CASIAN ROMANUL
Catre Episcopul
Castor Despre cele opt gnduri ale rautatii1
Dupa ce mai nainte am alcatuit cuvntul despre rnduielile chinoviilor, de data aceasta, nadajduind iarasi n
rugaciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gnduri ale rautatii, adica despre cel al lacomiei
pntecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mniei, al ntristarii, al trndaviei, al slavei desarte si al mndriei.
I. Despre nfrnarea pntecelui .
Mai nti deci vom vorbi despre nfrnarea pntecelui, care se mpotriveste mbuibarii pntecelui; apoi despre
chipul posturilor si despre felul si cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci dupa cum le-am
primit de la Sfintii Parinti. Acestia n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al mpartasirii de
bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi vrsta; apoi si din pricina
slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului, nsa un lucru au rnduit tuturor: sa fuga de
mbuibare si de saturarea pntecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare
spre curatie, dect cea de trei sau de patru zile, sau dect cea ntinsa pna la o saptamna. Caci zic: cel ce
peste masura ntinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se
ntmpla ca uneori, din covrsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trndav spre slujbele cele duhovnicesti;
iar alteori, prin prisosul mncarii, se ngreuiaza si face sa se nasca n suflet nepasare si molesire. Au cercat
Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mncarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-1 pot
folosi ca hrana toti. Si au zis Parintii ca unul mncnd doua litre de pine e nca flamnd, iar altul mncnd o
litra, sau sase uncii, se satura. (Uncia este uncia romana: 27 gr. 165 mlgr.). Deci, precum am zis mai nainte, le-a
dat tuturor o singura regula pentru nfrnare: sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pntecelui si sa nu se
lase furat de placerea gtlejului. Pentru ca nu numai deosebirea felurilor, ci si marimea cantitatii mncarurilor
face sa se aprinza sagetile curviei. Caci cu orice fel de hrana de se va umplea pntecele, naste samnta
desfrnarii; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea sa se mbete, ci si saturarea de apa, precum si prisosul
a orice fel de hrana o moleseste si o face somnoroasa. n Sodoma nu aburii vinului, sau ai bucatelor felurite au

adus prapadul, ci mbuibarea cu pine, cum zice Prorocul. Slabiciunea trupului nu dauneaza curatiei inimii, cnd
dam trupului nu ceea ce voieste placerea, ci ceea ce cere slabiciunea. De bucate numai att sa ne slujim, ct sa
traim, nu ca sa ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu masura si cu socoteala, da trupului sanatatea,
nu i ia sfintenia. Regula nfrnarii si canonul asezat de Parinti, acesta este: Cel ce se mpartaseste de vreo
hrana sa se departeze de ea pna mai are nca pofta si sa nu astepte sa se sature. Iar Apostolul zicnd: "Grija
trupului sa nu o faceti spre pofte", n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasa a vietii, ci grija cea iubitoare de
placeri. De altfel pentru curatia desavrsita a sufletului nu ajunge numai retinerea de la bucate, daca nu se
adauga la ea si celelalte virtuti. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul si prin ostenirea trupului mari foloase
aduce, nfrnarea de la iubirea de argint calauzeste sufletul spre curatie, cnd nseamna nu numai lipsa banilor,
ci si lipsa poftei de-a-i avea. Retinerea de la mnie, de la ntristare, de la slava desarta si mndrie, nfaptuieste
curatia ntreaga a sufletului. Iar curatia partiala a sufletului, cea a neprihanirii adeca, o nfaptuiesc n chip
deosebit nfrnarea si postul. Caci este cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa se poata lupta n cuget cu
dracul curviei. Iata de ce lupta noastra cea dinti trebuie sa ne fie nfrnarea stomacului si supunerea trupului nu
numai prin post, ci si prin priveghere, osteneala si cetiri; apoi aducerea inimii la frica de iad si la dorul dupa
mparatia cerurilor.
II. Despre duhul curviei si al poftei trupesti
A doua lupta o avem mpotriva duhului curviei si al poftei trupesti. Pofta aceasta ncepe sa supere pe om de la
cea dinti vrsta. Mare si cumplit razboi este acesta si lupta ndoita cere. Caci acest razboi este ndoit, aflnduse si n suflet si n trup. De aceea trebuie sa dam lupta din doua parti mpotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai
postul trupesc pentru dobndirea desavrsitei neprihaniri si adevaratei curatii, de nu se va adauga si zdrobirea
inimii si rugaciunea ntinsa catre Dumnezeu si cetirea deasa a Scripturilor si osteneala si lucrul minilor, care
abia mpreuna pot sa opreasca cele neastmparate ale sufletului si sa-1 aduca napoi de la nalucirile cele de
rusine. Mai nainte de toate nsa, foloseste smerenia sufletului, fara de care nu va putea birui nimeni, nici curvia,
nici celelalte patimi. Deci de la nceput trebuie pazita inima cu toata strajuirea de gndurile murdare, "Caci dintru
aceasta purced, dupa cuvntul Domnului, gnduri rele, ucideri, preacurvii, curvii" si celelalte. Deoarece si postul
ni s-a rnduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci si spre trezvia mintii, ca nu cumva, ntunecndu-se de
multimea bucatelor, sa nu fie n stare sa se pazeasca de gnduri.
Deci nu trebuie pusa toata stradania numai n postul cel trupesc, ci si n meditatie duhovniceasca, fara de care e
cu neputinta sa urcam la naltimea neprihanirii si curatiei adevarate. Se cuvine asadar, dupa cuvntul Domnului,
"sa curatim mai nti partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, ca sa se faca si cea din afara curata". De
aceea sa ne srguim, cum zice Apostolul, "a ne lupta dupa lege si a lua cununa" dupa ce am biruit duhul cel
necurat al curviei, bizuindu-ne nu n puterea si nevointa noastra, ci n ajutorul Stapnului nostru Dumnezeu. Caci
dracul acesta nu nceteaza de a razboi pe om, pna nu va crede omul cu adevarat ca nu prin straduinta si nici
prin osteneala sa, ci prin acoperemntul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste de boala aceasta si se ridica la
naltimea curatiei. Fiindca lucrul acesta este mai presus de fire si cel ce a calcat ntartarile trupului si placerile lui
ajunge ntr-un chip oarecare afara din trup. De aceea este cu neputinta omului (ca sa zic asa) sa zboare cu
aripile proprii la aceasta nalta si cereasca cununa a sfinteniei si sa se faca urmator ngerilor, de nu-1 va ridica de
la pamnt si din noroi harul lui Dumnezeu. Caci prin nici o alta virtute nu se aseamana oamenii cei legati cu
trupul mai mult cu ngerii cei netrupesti, dect prin neprihanire. Printr-aceasta, nca pe
pamnt fiind si petrecnd, au, dupa cum zice Apostolul, petrecerea n ceruri.
Iar semnul ca au dobndit desavrsit aceasta virtute, l avem n aceea ca sufletul chiar si n vremea somnului nu
ia seama la nici un chip al nalucirii de rusine. Caci desi nu se socoteste pacat o miscare ca aceasta, totusi ea
arata ca sufletul boleste nca si nu s-a izbavit de patima. Si de aceea trebuie sa credem ca nalucirile cele de
rusine ce ni se ntmpla n somn, sunt o dovada a trndaviei noastre de pna aci si a neputintei ce se afla n noi,
fiindca scurgerea ce ni se ntmpla n vremea somnului face aratata boala ce sade tainuita n ascunzisurile
sufletului. De aceea si Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria n ascunzisurile sufletului, unde stie ca stau si
pricinile boalei, zicnd: "Cel ce cauta la muiere spre a o pofti pe dnsa, a si preacurvit cu ea ntru inima sa". Prin
aceasta a ndreptat nu att ochii cei curiosi si desfrnati, ct sufletul cel asezat nauntru, care foloseste rau ochii
cei dati de Dumnezeu spre bine. De aceea si cuvntul ntelepciunii nu zice: "Cu toata strajuirea pazeste ochii tai",
ci: "Cu toata strajuirea pazeste inima ta"3, aplicnd leacul strajuirii mai ales aceleia care foloseste ochii spre ceea
ce voieste. Asadar aceasta sa fie paza cea dinti a curatiei noastre: de nu va veni n cuget amintirea vreunei
femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, bunaoara a maicii, sau a surorii, sau a altor femei cucernice ndata sa o
alungam din inima noastra, ca nu cumva, zabovind mult la aceasta amintire, amagitorul celor neiscusiti sa

rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri rusinoase si vatamatoare. De aceea si porunca data de
Dumnezeu primului om ne cere sa pazim capul sarpelui1, adica nceputul gndului vatamator prin care acela
ncearca sa se serpuiasca n sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima rasarire a
gndului, sa primim si celalalt trup al sarpelui, adica nvoirea cu placerea si prin aceasta sa duca apoi cugetul la
fapta nengaduita. Ci trebuie, precum este scris: "n dimineti sa ucidem pe toti pacatosii pamntului",2 adica prin
lumina cunostintei sa deosebim si sa nimicim toate gndurile pacatoase de pe pamnt, care este inima noastra,
dupa nvatatura Domnului; si pna ce sunt nca prunci, fiii Vavilonului, adica gndurile viclene, sa-i ucidem,
zdrobindu-i de piatra3, care este Hristos. Caci de se vor face barbati prin nvoirea noastra, nu fara mare suspin si
grea osteneala vor fi biruiti. Dar pe lnga cele zise din dumnezeiasca Scriptura, bine este sa pomenim si cuvinte
de ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfntul Vasile, episcopul Cezareei Capadociei, zice: "Nici muere nu cunosc, nici
feciorelnic nu sunt". El stia ca darul fecioriei nu se dobndeste numai prin departarea cea trupeasca de muere, ci
si prin sfintenia si curatia sufletului, care se cstiga prin frica lui Dumnezeu. Mai zic Parintii si aceea ca nu putem
cstiga desavrsit virtutea curatiei, de nu vom dobndi mai nti n inima noastra adevarata smerenie a cugetului;
nici de cunostinta adevarata nu ne putem nvrednici, cta vreme patima curviei zaboveste n ascunzisurile
sufletului. Dar ca sa desavrsim ntelesul neprihanirii, vom mai pomeni de un cuvnt al Apostolului si vom pune
capat cuvntului: "Cautati pacea cu toata lumea si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"1. Ca
despre aceasta graieste, se vede din cele ce adauga, zicnd: "Sa nu fie cineva curvar sau lumet ca Esau".2 Pe
ct este asadar de cereasca si de ngereasca virtutea sfinteniei, pe att este de razboita cu mai mari bntuieli de
potrivnici. De aceea suntem datori sa ne nevoim nu numai cu nfrnarea trupului, ci si cu zdrobirea inimii si cu
rugaciuni dese mpreunate cu suspine, ca sa stingem cuptorul trupului nostru, pe care mparatul Vavilonului l
aprinde n fiecare zi prin attarile poftei, cu roua venirii Sfntului Duh. Pe lnga acestea, arma foarte tare pentru
acest razboi avem privegherea cea dupa Dumnezeu. Caci precum paza zilei pregateste sfintenia noptii, asa si
privegherea din vremea noptii deschide sufletului calea catre curatia zilei.
III. Despre iubirea de argint
A treia lupta o avem mpotriva duhului iubirii de argint. Razboiul acesta este strain si ne vine din afara firii,
folosind necredinta monahului. De fapt attarile celorlalte patimi, adica a mniei si a poftei, si iau prilejurile dintrup si si au oarecum nceputul n rasadul firii, de la nastere. De aceea sunt biruite abia dupa vreme ndelungata.
Boala iubirii de argint nsa, venind din afara, se poate taia mai usor, daca este silinta si luare aminte. Dar de nu e
bagata n seama, se face mai pierzatoare dect celelalte patimi si mai cu anevoie de nfrnt. Caci e "radacina
tuturor rautatilor",3 dupa Apostolul. Sa bagam numai de seama: mboldirile cele firesti ale trupului se vad nu
numai la copii, n care nu este nca cunostinta binelui si a rului, ci si la pruncii cei prea mici si sugaci care nici
urma de placere nu au n ei, nsa mboldirea fireasca arata ca o au. De asemenea observam la prunci si acul
mniei, cnd i vedem porniti asupra celui ce i-au nacajit. Iar acestea le zic, nu ocarnd firea ca pricina a
pacatului (sa nu fie), ci ca sa arat ca mnia si pofta au fost mpreunate cu firea omului de catre nsusi Ziditorul cu
un scop bun, dar prin trndavie aluneca din cele firesti ale trupului n cele afara de fire. De fapt mboldirea
trupului a fost lasata de Ziditorul spre nasterea de prunci si spre continuarea neamului omenesc prin coborre
unii de la altii, nu spre curvie. Asemenea si imboldul mniei s-a semanat n noi spre mntuire, ca sa ne mniem
asupra pacatului, nu ca sa ne nfuriem asupra aproapelui. Prin urmare nu firea n sine e pacatoasa, chiar daca o
folosim noi rau. Sau vom nvinovati pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o ntrebuintare necesara si folositoare
e vinovat, daca cel ce 1-a primit l foloseste pentru ucidere?
Am spus acestea, vrnd sa aratam ca patima iubirii de argint nu~si are pricina n cele firesti, ci numai n voia
libera cea foarte rea si stricata. Boala aceasta cnd gaseste sufletul caldicel si necredincios, la nceputul
lepadarii de lume, strecoara ntr-nsul niscai pricini ndreptatite si la parere binecuvntate ca sa opreasca ceva
din cele ce le are. Ea i zugraveste monahului n cuget batrnete lungi si slabiciune trupeasca si-i sopteste ca
cele primite de la chinovie nu i-ar ajunge spre mngiere, nu mai zic cnd este bolnav, dar nici macar cnd este
sanatos; apoi ca nu se poarta acolo grija de bolnavi, ci sunt foarte parasiti si ca de na va avea ceva aur pus de o
parte va muri n mizerie. Mai apoi i strecoara n minte gndul ca nici nu va putea ramne multa vreme n
manastire, din pricina greutatii ndatoririlor si a supravegherii amanuntite a Parintelui. Iar dupa ce cu astfel de
gnduri i amageste mintea, ca sa-si opreasca macar un banisor, l ndupleca vrajmasul sa nvete si vreun lucru
de mna de care sa nu stie Avva, din care si va putea spori argintul pe care l rvneste. Pe urma l nseala
ticalosul cu nadejdi ascunse, zugravindu-i n minte cstigul ce-1 va avea din lucrul minilor si apoi traiul fara griji.
Si asa, dndu-se cu totul grijii cstigului, nu mai ia aminte la nimic din cele protivnice, nici chiar la ntunerecul
deznadejdii, care l cuprinde n caz ca nu are parte de cstig; ci precum altora li se face Dumnezeu stomacul, asa
si acestuia aurul. De aceea si fericitul Apostol, cunoscnd aceasta, a numit iubirea de argint, nu numai "radacina
tuturor rautatilor", ci si "nchinare la idoli". Sa luam seama deci, la cta rautate traste boala aceasta pe om, daca

l mpinge si la slujirea la idoli. Caci dupa ce si-a departat iubitorul de argint mintea de la dragostea lui
Dumnezeu, iubeste idolii oamenilor scobiti n aur.
ntunecat de aceste gnduri si sporind la si mai mult rau, monahul nu mai poate avea nici o ascultare, ci se
razvrateste, sufere, crteste la orice lucru, raspunde mpotriva si nemaipazind nici o evlavie, se duce ca un cal
nesupus n prapastie. Nu se multumeste cu hrana cea de toate zilele si striga pe fata ca nu mai poate sa rabde
acestea la nesfrsit. Spune ca Dumnezeu nu e numai acolo si nu si-a ncuiat mntuirea sa numai n Manastirea
aceea; si ca de nu se va duce de acolo se va pierde.
Banii cei pusi de o parte, dnd ajutor socotintii acesteia stricate, l sustin ca niste aripi sa cugete la iesirea din
manastire, sa raspunda aspru si cu mndrie la toate poruncile
si sa se socoata pe sine ca pe un strain din afara. Orice ar vedea n Manastire ca ar avea trebuinta de
ndreptare, nu baga n seama, ci trece cu vederea, daca nu defaima si huleste toate cte se fac. Cauta apoi
pricini pentru care sa se poata mnia sau ntrista, ca sa nu para usuratec, iesind fara pricina din Manastire. Iar
daca poate scoate si pe altul din Manastire, amagindu-1 cu soapte si vorbe desarte, nu se da ndarat sa o faca,
vrnd sa aiba un mpreuna lucrator la fapta sa cea rea. Si asa aprinzndu-se de focul banilor sai, iubitorul de
argint nu se va putea linisti niciodata n Manastire, nici nu va putea sa traiasca sub ascultare. Iar cnd dracul l va
rapi ca un lup din staul si, despartindu-1 de turma, l va lua spre mncare, atunci lucrarile rnduite pentru anumite
ceasuri n chinovie, pe care i era greu sa le mplineasca, l va face vrajmasul sa le mplineasca n chilie zi si
noapte cu multa rvna; nu-1 va slobozi nsa sa pazeasca chipul rugaciunilor, nici rnduiala posturilor; nici
canonul privegherilor. Ci, dupa ce 1-a legat cu turbarea iubirii de argint, toata srguinta l ndupleca sa o aiba
numai spre lucrul minilor.
Trei sunt felurile boalei acesteia, pe care le opresc deopotriva att dumnezeiestile Scripturi, ct si nvataturile
Parintilor. Primul e cel care face pe monahi sa agoniseasca si sa adune cele ce nu le aveau n lume; al doilea e
cel care face pe cei ce s-au lepadat de avutii sa se caiasca, punndu-le n minte gndul sa caute cele pe care leau daruit lui Dumnezeu; n sfrsit al treilea e cel care, legnd de la nceput pe monah de necredinta si moleseala,
nu-1 lasa sa izbaveasca desavrsit de lucrurile lumii, ci i pune n minte frica de saracie si nencredere n
purtarea de grija a lui Dumnezeu, ndemnndu-1 sa calce fagaduintele pe care le-a facut cnd s-a lepadat de
lume. Pildele tuturor acestor trei feluri precum am zis, le-am gasit osndite n dumnezeiasca Scriptura. Asa
Ghiezi, voind sa dobndeasca banii pe care nu-i avea nainte, s-a lipsit de darul proorociei, pe care nvatatorul
sau voia sa i-1 lase drept mostenire si n loc de binecuvntare a mostenit lepra vesnica prin blestemul
Proorocului.1 Iuda, voind sa recapete banii, de care mai-nainte se lepadase urmnd lui Hristos, a cazut nu numai
din ceata ucenicilor, alunecnd spre vnzarea Stapnului, ci si viata cea trupeasca a sa prin silnica moarte a
sfrsit-o2. Iar Anania si Salira, oprind o parte din pretul vnzarii, se pedepsesc cu moartea prin gura
apostoleasca3. Marele Moise porunceste si el n a "Doua lege", n chip tainic, celor ce fagaduiesc sa se lepede
de lume, dar de frica necredintei se tin iarasi de lucrurile pamntesti: "De este cineva fricos si-i tremura inima de
teama, sa nu iasa la razboi, ci sa se ntoarca acasa, ca nu cumva cu frica lui sa sperie si inimile fratilor sai"4.
Poate fi ceva mai ntemeiat si mai lamurit dect aceasta marturie? Oare nu nvatam din aceasta cei ce ne
lepadam de lume, sa ne lepadam desavrsit si asa sa iesim la razboi, ca nu cumva punnd nceput slabanog si
stricat, sa ntoarcem si pe ceilalti de la desavrsirea evanghelica, semannd temere ntr-nsii? Chiar si cuvntul
bine zis n Scripturi: "ca mai bine este a da dect a lua",5 l tlcuiesc rau acestia, fortndu-1 si schimbndu-i
ntelesul, ca sa potriveasca cu ratacirea si cu pofta lor de argint. De asemenea nvatatura Domnului care zice:
"Daca vrei sa fii desavrsit, vinde-ti averile tale si le da saracilor si vei avea comoara n ceruri; si venind
urmeaza-mi Mie".6 El chibzuiesc ca dect sa fii sarac mai fericit lucru este a stapni peste o bogatie proprie si
din prisosul ei a da si celor ce au lipsa. Sa stie nsa unii ca acestia ca nca nu s-au lepadat de lume, nici n-au
ajuns la desavrsirea monahiceasca, cta vreme se rusineaza de Hristos si nu iau asupra lor saracia Apostolului,
ca prin lucrul minilor sa-si slujeasca lor si celor ce au trebuinta, spre a mplini fagaduinta calugareasca si a fi
ncununati cu Apostolul, ca unii cari, dupa ce si-au risipit vechea bogatie, lupta ca Pavel lupta cea buna n foame
si n sete, n ger si fara haine1. Caci daca Apostolul ar fi stiut ca pentru desavrsire mai de trebuinta este vechea
bogatie, nu si-ar fi dispretuit starea sa de cinste, caci zice despre sine ca a fost om de vaza si cetatean roman2.
Asemenea si cei din Ierusalim, care si vindeau casele si tarinile si puneau pretul la picioarele Apostolilor3, n-ar fi
facut aceasta, daca ar fi stiut ca Apostolii tin de lucru mai fericit si mai chibzuit ca fiecare sa se hraneasca din
banii sai si nu din osteneala proprie si din ceea ce aduc neamurile. nca mai lamurit nvata despre acestea
acelasi Apostol n cele ce scrie Romanilor, cnd zice: "Iar acum merg la Ierusalim ca sa slujesc Sfintilor, ca a
binevoit Macedonia si Ahaia sa faca o strngere de ajutoare pentru cei lipsiti dintre Sfintii din Ierusalim. Ca au
binevoit, dar le sunt si datori".4 Dar si el nsusi, fiind adesea pus n lanturi si n nchisori si ostenit de calatorii, sau

mpiedecat de acestea sa-si cstige hrana din lucrul manilor sale, precum obisnuia, spune ca primit-o de la fratii
din Macedonia, care au venit la el: "Si lipsa mea au mplinit-o fratii cei ce au venit din Macedonia"5. Iar Filipenilor
le scrie: "Si voi Filipenilor stiti ca iesind eu din Macedonia, nici o biserica nu s-a unit cu mine cnd a fost vorba de
dat si luat, dect voi singuri. Ca si n Thesalonic odata si de doua ori mi-ati trimis cele de trebuinta"1.
Asadar, dupa parerea iubitorilor de argint, sunt mai fericiti dect Apostolul si acestia, fiindca i-au dat din averile
lor si lui cele de trebuinta. Dar nu va cuteza nimeni sa zica aceasta, daca nu cumva a ajuns la cea mai de pe
urma nebunie a mintii.
Deci daca vrem sa urmam poruncii evanghelice si ntregii Biserici celei dintru nceput, ntemeiata pe temelia
Apostolilor, sa nu ne luam dupa socotintele noastre, nici sa ntelegem rau cele zise bine. Ci, lepadnd parerea
noastra cea molesita si necredincioasa, sa primim ntelesul cel adevarat al Evangheliei. Caci numai asa vom
putea urma Parintilor si nu ne vom desparti niciodata de stiinta vietii de obste, ci ne vom lepada cu adevarat de
lumea aceasta: Bine este deci sa ne amintim si aci de cuvntul unui Sfnt, care spune ca Sfntul Vasile cel Mare
ar fi zis unui senator, care se lepadase fara hotarre de lume si mai tinea ceva din banii sai, un cuvnt ca acesta:
"Si pe senator l-ai pierdut si nici pe monah nu l-ai facut!" Trebuie asadar sa taiem cu toata srguinta din sufletul
nostru "radacina tuturor rautatilor", care este iubirea de argint, stiind sigur ca de ramne radacina, lesne cresc
ramurile. Iar virtutea aceasta anevoie se dobndeste nepetrecnd n viata de obste, caci numai n ea nu avem sa
purtam de grija nici macar de trebuintele cele mai necesare. Deci avnd naintea ochilor osnda lui Anania si a
Safirei, sa ne nfricosam a ne lasa ceva noua din averea noastra veche. Asemenea, temndu-ne de pilda lui
Ghiezi, a celui ce pentru iubirea de argint a fost dat leprei vesnice, sa ne ferim de-a aduna pentru noi banii pe
care nici n lume nu i-am avut. Gndindu-ne apoi la sfrsitul lui Iuda cel ce s-a spnzurat, sa ne temem a lua
ceva din cele de care ne-am lepadat, dispretuindu-le. Iar peste acestea toate, sa avem de-a pururi naintea
ochilor moartea fara de veste, ca nu cumva n ceasul n care nu asteptam, sa vie Domnul nostru si sa afle
constiinta noastra ntinata cu iubirea de argint. Caci ne va zice atunci cele ce n Evanghelie au fost spuse
bogatului aceluia: "Nebune, ntr-aceasta noapte voi cere sufletul tau, iar cele ce ai adunat ale cui vor fi?"1
IV. Despre mnie
A patra lupta o avem mpotriva duhului mniei. Si cta trebuinta este sa taiem, cu ajutorul lui Dumnezeu veninul
cel purtator de moarte al duhului acestuia, din adncul sufletului nostru! Caci mocnind acesta tainuit n inima
noastra si orbind cu turburari ntunecate ochii inimii, nu putem dobndi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de
folos, nici patrunderea cunostintei duhovnicesti. De asemenea nu putem pazi desavrsirea statului bun si nu ne
putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge n stare sa priveasca lumina dumnezeiasca.
"Caci s-a turburat, zice, de mnie ochiul meu".2 Dar nu ne vom face partasi nici de ntelepciunea dumnezeiasca,
chiar daca am fi socotiti de toti fratii ntelepti. Fiindca s-a scris: "Mnia n snul celor fara de minte salasluieste"3.
Dar nu putem dobndi nici sfaturile mntuitoare ale dreptei socoteli, chiar daca ne socotesc oamenii cuminti.
Caci scris este: "Mnia si pe cei cuminti i pierde:1 Nu vom putea tine nici cumpana dreptatii cu inima treaza, caci
scris este: "Mnia barbatului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu"2. Nici podoaba si chipul cel bun nu-1 putem
dobndi, cu toate ca ne lauda toti, caci iarasi scrie: "Barbatul mnios nu este cu bun chip"3. Drept aceea cel ce
vrea sa vie la desavrsire si pofteste sa lupte lupta cea duhovniceasca dupa lege, strain sa fie de toata mnia si
iutimea. Iata ce porunceste vasul alegerii: "Toata amaraciunea si iutimea si mnia si strigarea si hula sa se ridice
de la voi, dimpreuna cu toata rautatea"4. Iar cnd a zis "toata", nu ne-a mai lasat nici o pricina pentru care mnia
sa fie trebuincioasa sau ndreptatita. Deci cel ce vrea sa ndrepte pe fratele sau cnd greseste, sau sa-1 certe, sa
se sileasca a se pazi pe sine netulburat, ca nu cumva vrnd pe altul sa tamaduiasca, sa atraga boala asupra sa
si sa auda cuvntul Evangheliei: "Doctore, vindeca-te pe tine nsuti", sau: "Ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar
brna din ochiul tau n-o cunosti"5.
Din orice fel de pricina ar clocoti mnia n noi, ea ne orbeste ochii sufletului si nu-1 lasa sa vada Soarele
Dreptatii. Caci precum fie ca punem pe ochi foite de aur, fie de plumb, la fel mpiedecam puterea vazatoare, si
scumpetea foitei de aur nu aduce nici o deosebire orbirii, tot asa din orice pricina s-ar aprinde mnia, fie ea, zicese, ntemeiata sau nentemeiata, la fel ntuneca puterea vazatoare.
Numai atunci ntrebuintam mnia potrivit cu firea, cnd o pornim mpotriva gndurilor patimase si iubitoare de
placeri. Asa ne nvata Proorocul zicnd: "Mniati-va si nu pacatuiti";6 adica aprindeti mnia asupra patimilor
voastre si asupra gndurilor rele si nu pacatuiti savrsind cele puse de ele n minte. Acest nteles l arata limpede
cuvntul urmator: "... pentru cele ce ziceti ntru inimile voastre, n asternuturile voastre va pocaiti"1; adica atunci
cnd vin n inima voastra gndurile cele rele scoate-ti-le afara cu mnie, iar dupa ce le veti fi scos, aflndu-va ca

pe un pat al linistei sufletului, pocaiti-va. mpreuna cu acesta glasuieste si fericitul Pavel, folosindu-se de cuvntul
lui si adaugnd: "Soarele sa nu apuna peste mnia voastra, nici sa dati loc diavolului";2 adica sa nu faceti pe
Hristos, Soarele Dreptatii, sa apuna pentru inimile voastre, din pricina ca-1 mniati prin nvoirea cu gndurile rele,
ca apoi, prin departarea Lui, sa afle diavolul loc de sedere n voi. Despre Soarele acesta si Dumnezeu zice prin
Proorocul: "Iata celor ce se tem de numele Meu, va rasari soarele dreptatii si tamaduire va fi n aripile lui".
Iar de vom lua cele zise dupa litera, nici pna la apusul soarelui nu ni se ngaduie sa tinem mnia. Ce vom zice
deci despre aceia cari, n salbaticia si turbarea dispozitiei lor patimase, tin mnia nu numai pna la apusul
soarelui, ci, ntinznd-o peste multe zile, tac unii fata de altii si n-o mai scot afara cu cuvntul, ci prin tacere si
sporesc veninul tinerii de minte a rului spre pierzarea lor. Ei nu stiu ca trebuie sa fuga nu numai de mnia cea
cu fapta, ci si de cea din cuget, ca nu cumva, nnegrindu-li-se mintea de ntunecimea amintirii raului, sa cada din
lumina cunostintei si din dreapta socoteala si sa se lipseasca de salasluirea Duhului Sfnt. Pentru aceasta si
Domnul porunceste n Evanghelii sa lasam darul naintea altarului si sa ne mpacam cu fratele nostru. Caci nu e
cu putinta ca sa fie bine primit darul pna ce mnia si tinerea de minte a raului se afla nca n noi. Asemenea si
Apostolul, zicnd: "Nencetat va rugati" si "Barbatii sa se roage n tot locul, ridicnd mini cuvioase, fara mnie si
fara gnduri", ne nvata aceleasi lucruri. Ramne asadar ca sau sa nu ne rugam niciodata si prin aceasta sa ne
facem vinovati naintea poruncii apostolesti, sau, silindu-ne sa pazim ceea ce ni s-a poruncit, sa facem aceasta
fara mnie si fara a tine minte raul. Si fiindca de multe ori cnd sunt ntristati sau turburati fratii nostri, zicem ca
nu ne pasa, ca nu din pricina noastra sunt turburati, Doctorul sufletelor, vrnd sa smulga din radacina, adica din
inima, pricinile mniei, ne porunceste ca nu numai cnd suntem noi mhniti asupra fratelui sa lasam darul si sa
ne mpacam, ci si daca el s-a mhnit asupra noastra, pe drept sau pe nedrept, sa-1 tamaduim, dezvinovatindune, si apoi sa aducem darul..
Dar de ce sa zabovim prea mult la vremurile evanghelice, cnd putem nvata aceasta si din legea veche? Desi sar parea ca aceasta e cu pogoramnt, totusi zice si ea: "Sa nu urasti pe fratele tau ntru inima ta",1 si iarasi:
"Caile celor ce tin minte raul, spre moarte (duc)"2. Deci si acolo se opreste nu numai mnia cu fapta, ci se
osndeste si cea din cuget. De aceea, urmnd legilor dumnezeiesti, sa ne luptam cu toata puterea mpotriva
duhului mniei, a carui boala o avem nlauntrul nostru.
Sa nu cautam singuratatea si pustia pentru ca ne mniem pe oameni, ca si cnd acolo n-ar fi cel ce ne porneste
spre mnie, sau fiindca e mai usor sa dobndim virtutea ndelungii rabdari n singuratate. Caci din mndrie si din
vointa de a nu ne nvinui pe noi nsine si de a nu pune pe seama trndaviei noastre pricinile turburarii, poftim
despartirea de frati. Drept aceea pna ce aruncam pricinile neputintei noastre n socoteala altora, nu este cu
putinta sa ajungem la desavrsirea ndelungii rabdari. Capatul ndreptarii si al pacii noastre nu se cstiga din
ndelunga rabdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea raului aproapelui de catre noi. Deci de vom fugi de
lupta ndelungii rabdari, cautnd pustia si singuratatea, patimile netamaduite ale noastre, pe care le vom duce
acolo, vor ramnea ascunse, dar nu vor fi smulse. Caci pustia si retragerea celor neizbaviti de patimi nu numai
ca le pazeste patimile nevatamate, ci li le si acopera, nct nu-i lasa sa se simta pe ei nsisi de ce patima se
biruiesc, ci, dimpotriva, le pune n minte naluciri de virtute si-i face sa creada ca au cstigat ndelunga rabdare si
smerenia, pna nu este cine sa-i ispiteasca si Sa-i probeze. Dar cnd vine vreo pricina, care i strneste si-i
cearca, patimile cele ce mocnesc tainuit sar ndata ca niste cai fara fru, hraniti multa vreme n liniste si odihna,
din ocoalele lor si trasc cu si mai multa vijelie si salbatacie spre pierzare pe calaretul lor. Caci si mai mult se
salbatacesc patimile n noi, cnd e ncetata legatura cu oamenii, nct pierdem si umbra suferirii si a ndelungii
rabdari, pe care n tovarasia fratilor ni se parea ca le avem; aceasta pentru ntrelasarea deprinderii cu oamenii si
din pricina singuratatii. Caci precum fiarele veninoase ce stau linistite n culcusurile lor din pustie, de ndata ce
prind pe careva apropiindu-se de ele, si arata toata turbarea lor, asemenea si oamenii patimasi, care sunt linistiti
din pricina pustiei, iar nu din vreo dispozitie a virtutii, si dau veninul pe fata cnd apuca pe cineva care s-a
apropiat si-i ntarta. De aceea cei ce cauta desavrsirea blndetii sunt datori sa puna toata stradania, ca sa nu
se mnie nu numai asupra oamenilor, dar nici asupra dobitoacelor si nici asupra lucrurilor nensufletite. Caci mi
aduc aminte de mine cnd petreceam n pustie, ca ma porneam cu mnie asupra trestiei si o azvrleam, pentru
ca nu-mi placea fie grosimea, fie subtirimea ei; asemenea si asupra lemnelor cnd voiam sa le tai si nu puteam
repede, sau asupra cremenii, cnd ma sileam sa scapar si nu iesea foc ndata. Asa mi se ntinsese coarda
mniei, nct o porneam si asupra lucrurilor nensufletite.
Drept aceea, de vrem sa dobndim fericirea fagaduita de Domnul, datori suntem sa nfrnam, precum s-a zis, nu
numai mnia cea cu lucrul, ci si mnia din cuget. Caci nu foloseste asa de mult a-ti tine gura n vremea mniei,
ca sa nu dai drumul la vorbe furioase, ct foloseste a-ti curati inima de tinerea minte a raului si a nu nvrti n
minte gnduri viclene asupra fratelui. nvatatura evanghelica porunceste sa se taie mai bine radacinile patimilor

dect roadele lor. Fiindca taindu-se din inima radacina mniei, nu mai are loc nici fapta de ura sau de pizma.
Caci celui ce uraste pe fratele sau, ucigas de om i s-a zis, fiindca l ucide cu dispozitia de ura din cugetul lui.
Desigur aci nu vad oamenii varsndu-se sngele aceluia prin sabie, dar vede Dumnezeu cum a fost omort cu
gndul si cu dispozitia de ura. Dumnezeu va da fiecaruia sau cununa, sau osnda, nu numai pentru fapte, ci si
pentru gnduri si hotarri, precum nsusi zice prin Prorocul: "Iata vin sa adun faptele si gndurile lor". La fel zice
si Apostolul: "nsesi gndurile lor se vor nvinui sau apara ntre ele, n ziua n care va judeca Dumnezeu cele
ascunse ale oamenilor".2 Dar nsusi Stapnul, nvatndu-ne ca trebuie sa lepadam toata mnia, zice n
Evanghelie: "Cel ce se mnie pe fratele sau vinovat va fi judecatii"1. Asa sta n copiile cele bune (cuvntul n
desert e un adaos), potrivit cu gndul Scripturii despre acest lucru. Caci Domnul voieste ca noi sa taiem n toate
chipurile radacina si scnteia nsasi a mniei si nici o pricina a ei sa nu pastram n noi, ca nu cumva, pornindu-ne
la nceput dintr-o pricina asa zisa ntemeiata,mai pe urma sa alunecam n turbarea mniei fara temei.
Iar leacul desavrsit al acestei boli acesta este: sa credem ca nu ne este iertat sa ne strnim mnia nici pentru
pricini drepte, nici pentru nedrepte. Caci duhul mniei ntunecndu-ne mintea, nu se va mai afla ntru noi nici
lumina care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria statului drept, nici crma dreptatii. Dar nici templu al Duhului
Sfnt nu ni se mai poate face sufletul, cta vreme ne va stapni duhul mniei ntunecndu-ne mintea. Iar la urma
tuturor, avnd n fiecare zi n fata icoana mortii, care nu stim cnd poate veni,sa ne pazim pe noi nsine de mnie
si sa stim ca n-avem nici un folos nici de neprihanire, nici de lepadarea de cele pamntesti, nici de posturi si
privegheri, caci de vom fi stapniti de mnie si ura, vinovati vom fi judecatii.
V. Despre ntristare
A cincea lupta o avem mpotriva duhului ntristarii, care ntuneca sufletul ca sa nu poata avea nici o vedere
duhovniceasca si-1 opreste de la toata lucrarea cea buna. Cnd duhul acesta viclean tabaraste asupra sufletului
si-l ntuneca n ntregime, nu-i mai ngaduie sa-si faca rugaciunile cu osrdie, nici sa staruie cu folos pe lnga
sfintele citiri si nu rabda pe om sa fie blnd si smerit fata de frati. i pricinuieste scrba fata de toate lucrurile si
fata de nsasi fagaduinta vietii. Scurt vorbind, ntristarea turbura toate sfaturile mntuitoare ale sufletului si usca
toata puterea si staruinta lui, facndu-1 ca pe un iesit din minte si legndu-1 de gndul deznadejdii. De aceea,
daca avem de gnd sa luptam lupta duhovniceasca si sa biruim cu Dumnezeu duhurile rautatii, sa pazim cu toata
strajuirea inima noastra dinspre duhul ntristarii.1 Caci precum molia roade haina si cariul lemnul, asa ntristarea
mannca sufletul omului. Ea l face sa ocoleasca toata ntlnirea buna si nu-1 lasa sa primeasca cuvnt de sfat
nici de la prietenii cei adevarati, precum nu-i ngaduie sa le dea raspuns bun si pasnic. Ci nvaluind tot sufletul, l
umple de amaraciune si de nepasare. n sfrsit i pune n minte gndul sa fuga de oameni, ca de unii ce i s-ar fi
facut pricina de turburare si nu-1 lasa sa-si dea seama ca nu dinafara vine boala, ci ea mocneste nauntru,
facndu-se aratata cnd vine vreo ispita care o da la iveala. Caci niciodata nu s-ar vatama omul de om, daca nu
ar avea mocnind nauntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate si Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce
singur stie ranile sufletului cu de-amanuntul, nu porunceste sa lepadam petrecerea cu oamenii, ci sa taiem din
noi pricinile pacatului si sa cunoastem ca sanatatea sufletului se dobndeste nu despartindu-ne de oameni, ci
petrecnd si exercitndu-ne cu cei virtuosi. Cnd asadar pentru oarecari pricini, zise "ndreptatite", ne despartim
de frati, n-am taiat pricinile ntristarii, ci numai le-am schimbat, fiindca boala ce mocneste nauntru se poate
aprinde si printr-alte lucruri. De aceea tot razboiul sa ne fie mpotriva patimilor celor dinauntru. Caci de le vom
scoate pe acestea din inima cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar si cu fiarale salbatice
vom petrece cu usurinta, cum zice si fericitul Iov: "Fiarale salbatice vor fi cu tine n pace".1 Deci mai ntiu trebue
sa luptam mpotriva, duhului ntristarii, care mpinge sufletul la desnadejde, ca sa-1 alungam din inima noastra.
Caci acesta n-a lasat pe Cain sa se pocaiasca dupa ce si-a ucis fratele, nici pe Iuda dupa ce a vndul pe
Domnul. Sa ne deprindem numai n acea ntristare, care se cuprinde n pocainta pentru pacate si e mpreunata
cu nadejdea cea buna. Despre aceasta zice si Apostolul: "ntristarea cea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre
mntuire, fara parere de rau"2. Caci ntristarea cea dupa Dumnezeu, hranind sufletul cu nadejdea pocaintii, e
mpreunata cu bucurie. De aceea ea face pe om osrduitor si ascultator spre toata lucrarea cea buna, prietenos,
smerit, blnd,3 gata sa sufere raul si sa rabde toata buna osteneala si zdrobirea, ca una ce e cu adevarat dupa
Dumnezeu. Ea face sa se arate n om roadele Sfntului Duh, care sunt: bucuria, dragostea, pacea, ndelunga
rabdare, bunatatea, credinta si nfrnarea. De la ntristarea cea protivnica nsa, cunoastem roadele duhului celui
rau, adica: trndavia, lipsa de rabdare, mnia, ura, mpotrivirea n cuvnt, lenea la rugaciune. De aceasta
ntristare suntem datori sa fugim, ca si de curvie, de iubirea de argint, de mnie si de toate celelalte patimi. Ea se
tamaduieste prin rugaciune, prin nadejdea n Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeesti si prin
petrecerea cu oamenii cuviosL
VI. Despre trndavie

A sasea lupta o avem mpotriva duhului trndaviei, care e njugat cu duhul ntristarii si lucreaza mpreuna.
Cumplit si apasator e acest drac si nencetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah,
pricinuindu-i moleseala, ntristare si scrba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata
de orice lucrare si de nsasi cetirea dumnezeiestilor Scripturi. i pune n minte si gnduri de mutare, soptindu-i ca
de nu se va muta ntr-alte locuri, desarta i va fi toata vremea si osteneala. Pe lnga acestea mai strneste si
foame ntr-nsul pe la al saselea ceas, cta nu i s-ar fi ntmplat chiar dupa un post de trei zile, sau dupa un drum
foarte ndelungat, sau dupa o osteneala grea. Apoi i pune n minte gndul ca nu va putea scapa de boala si
greutatea aceasta n nici un chip altfel, fara numai de va iesi des si se va duce la frati, dndu-i ca motiv folosul
sau cercetarea celor neputinciosi. Iar daca nu-1 poate nsela numai cu acestea, l scufunda n somn greu si se
napusteste si mai furios asupra lui, neputnd fi alungat ntr-alt fel, fara numai prin rugaciune, prin retinerea de la
vorbe desarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiesti si prin rabdarea n ispite. De nu va gasi nca pe monah
mbracat cu aceste arme, l va sageta cu sagetile sale si-1 va face nestatornic, mprastiat si lenes, ndemnndu-1
sa colinde manastiri multe si sa nu se ngrijeasca de nimic altceva, fara numai sa afle unde se fac mncari si
bauturi mai bune. Caci nimic nu-si naluceste mintea lenesului dect gnduri ca acestea. Prin acestea l
nclceste apoi cu lucruri lumesti si putin cte putin l atrage n ndeletniciri vatamatoare, pna ce l scoate cu
totul si din cinul monahicesc.
Stiind dumnezeiescul Apostol ca aceasta boala e foarte grea si ca un doctor iscusit vrnd s-o smulga din
sufletele noastre din radacini, arata mai ales pricinile din care se naste, zicnd: "Va poruncim voua fratilor, ntru
numele Domnului nostru lisus Hristos, sa va feriti de tot fratele care umbla fara de rnduiala si nu dupa predania
care ati luat de la noi. Ca nsiva stiti cum trebuie sa urmati noua, ca noi n-am umblat fara de rnduiala ntre voi,
nici am mncat de la cineva pine n dar, ci cu osteneala si truda lucrnd zi si noapte, ca sa nu ngreunam pe
nimeni dintre voi. Nu doar ca n-am fi avut dreptul, ci ca pe noi sa ne aveti pilda spre a urma noua. Cnd ne aflam
ia voi acestea va porunceam, ca daca cineva nu lucreaza, nici sa nu mannce. Auzim ca sunt unii dintre voi, care
umbla fara rnduiala nimica lucrnd ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim si-i rugam ntru Hristos lisus, ca
ntru liniste lucrnd sa mannce pinea lor".1 Sa luam aminte ct de lamurit ne arata Apostolul pricinile
trndaviei, cnd numeste "fara de rnduiala" pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur cuvnt multele
lor pacate. Caci cel fara de rnduiala este si fara de evlavie si obraznic n cuvinte si gata spre batjocura, de
aceea si incapabil de liniste si rob trndaviei. Drept aceea porunceste tuturor sa se departeze de ei, ferindu-se ca
de ciuma. Apoi zice: "Si nu dupa predania, care ati luat de la noi", aratnd prin cuvintele acestea ca aceia sunt
mndri si dispretuitori si desfac predaniile apostolice. Si iarasi zice: "n dar n-am mncat pine de la nimeni, ci cu
osteneala si truda, lucrnd zi si noapte". nvatatorul neamurilor, propovaduitorul Evangheliei, cel rapit pna la al
treilea cer,1 cel ce zice ca Domnul a poruncit ca cei ce vestesc Evanghelia, din Evanghelie sa traiasca2, lucreaza
cu osteneala si truda zi si noapte spre a nu ngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru si vom
cauta odihna trupeasca, odata ce nu ni s-a ncredintat nici propovaduirea Evangheliei, nici grija bisericilor, ci
numai purtarea de grija a sufletului nostru? Apoi aratnd si mai lamurit vatamarea ce se naste din sederea fara
lucru, adauga: "nimica lucrnd, ci iscodind". Caci din sederea fara lucru iese iscodirea si din iscodire
neornduiala si din neornduiala tot pacatul. Aratndu-le apoi si tamaduirea, zice: "Iar unora ca acestora le
poruncim ca ntru liniste lucrnd sa-si mannce pinea lor". Pe urma le spune ntr-un chip si mai dojenitor: "Daca
cineva nu vrea sa lucreze, nici sa nu mannce". De aceste porunci apostolesti fiind nvatati Sfintii Parinti cei din
Egipt, nu ngaduie nici o vreme n care monahii sa ramna fara lucru, mai ales cei tineri, stiind ca prin rabdarea
lucrului alunga trndavia, si dobndesc hrana si ajuta celor lipsiti. Caci nu lucreaza numai pentru trebuintele lor,
ci din prisos dau si strainilor, saracilor si celor din nchisori, creznd ca o atare facere de bine este o jertfa sfnta
si bine primita la Dumnezeu. nca zic Parintii si aceasta: ca cel ce lucreaza, e razboit adesea numai de un drac si
numai de acela e nacajit, pe cnd cel ce nu lucreaza, de nenumarate duhuri este robit. Pe lnga acestea, bine
este sa aducem si un cuvnt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Parinti, pe care 1-a zis catre mine. Caci
seznd eu putina vreme n pustie, am fost suparat de trndavie si m-am dus la dnsul si am zis: "Ieri fiind cumplit
suparat de trndavie si slabind foarte, nu m-as fi izbavit de ea, de nu m-as fi dus la Avva Pavel". Si mi-a raspuns
la aceasta Avva Moisi si a zis: "Sa stii ca nu te-ai izbavit de ea, ci si mai mult te-ai dat prins si rob. Deci sa stii ca
mai greu te va lupta, ca pe unul ce calci rnduiala, daca nu te vei stradui de acum nainte sa o birui cu rabdarea,
cu rugaciunea si cu lucrul minilor".
VII. Despre slava desarta
A saptea lupta o avem mpotriva duhului slavei desarte. Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu
o baga de seama usor nici nsusi cel ce patimeste de dnsa. ' Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite si de
aceea e mai usoara oarecum lupta cu dnsele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau si ndata l rastoarna prin

mpotrivirea cu cuvntul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avnd multe nfatisari, precum s-a zis, este
greu de biruit. El ncearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice ndeletnicire, prin glas, prin cuvnt, prin
tacere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugaciune, citire, liniste, pna si prin ndelunga rabdare. Pe cel ce nu
izbuteste sa-1 amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, ncearca sa-1 ispiteasca prin
mbracamintea proasta si pe cel ce nu 1-a putut face sa se ngmfe prin cinste, pe acela l duce la nebunie prin
asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu 1-a putut mpinge la slava desarta pentru destoinicia n cuvnt, l
amageste prin tacere, facndu-1 sa-si nchipuie ca a dobndit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin
belsugul bucatelor, l slabanogeste prin postul pe care l tine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toata
ndeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean. Pe lnga acestea el l face pe monah sa se gndeasca si la
preotie. mi aduc aminte de un batrn, pe cnd petreceam n pustia sketica. Ducndu-se acesta la chilia unui
frate spre cercetare, apropiindu-se de usa 1-a auzit graind. Si socotind batrnul ca ceteste din Scriptura a stat sa
asculte, pna ce a simtit ca fratele si iesise din minte din pricina slavei desarte si se hirotonisise pe sine diacon,
facnd tocmai otpustul celor chemati. Deci cum a auzit batrnul acestea, mpingnd usa a intrat si ntmpinndu1 fratele i s-a nchinat dupa obicei si ceru sa afle de la el, daca de multa vreme asteapta la usa. Iar batrnul i-a
raspuns n gluma, zicnd: "Acum venii cnd faceai tu otpusul celor chemati". Auzind fratele acestea, a cazut la
picioarele batrnului, cerndu-i sa se roage pentru dnsul, ca sa se izbaveasca de ratacirea aceasta.
Am amintit aceasta, vrnd sa arat la cta nesimtire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea sa se
lupte desavrsit si sa ia cununa dreptatii desavrsite sa se straduiasca n toate chipurile sa biruie aceasta fiara
cu multe capete. Sa aiba pururi naintea ochilor cuvntul lui David: "Domnul a risipit oasele celor ce plac
oamenilor". Deci nimic sa nu faca uitndu-se dupa lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu sa o caute.
Sa lepede necontenit gndurile care vin n inima lui si l lauda, si sa se dispretuiasca pe sine naintea lui
Dumnezeu. Caci numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se izbaveasca de duhul slavei desarte.
VIII. Despre mndrie
A opta lupta o avem mpotriva duhului mndriei, ceasta este foarte cumplita si mai salbateca dect toate cele de
pna aci. Ea razboieste mai ales pe cei desavrsiti si pe cei ce s-au urcat pna aproape de culmea virtutilor,
ncercnd sa-i prabuseasca. Si precum ciuma cea aducatoare de stricaciune nimiceste nu numai un madular al
trupului, ci ntreg trupul, asa mndria nu strica numai o parte a sufletului, ci tot sufletul. Fiecare din celelalte
patimi, desi turbura sufletul, se razboieste numai cu virtutea opusa si cautnd sa o biruiasca pe aceea, ntuneca
numai n parte sufletul. Patima mndriei nsa ntuneca ntreg sufletul si-1 prabuseste n cea mai adnca
prapastie. Ca sa ntelegem mai lamurit cele zise, sa luam seama la lucrul urmator: mbuibarea stomacului se
srguieste sa strice nfrnarea: curvia, curatia; iubirea de argint, saracia; mnia, blndetea; si celelalte feluri ale
pacatului asemenea pe celelalte virtuti opuse. Dar pacatul mndriei, cnd pune stapnire pe bietul suflet, ca un
tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si nalta, l darma n ntregime si l surpa pna n temelii. Marturie
despre aceasta este ngerul acela, care pentru mndrie a cazut din cer. Caci fiind zidit de Dumnezeu si
mpodobit cu toata virtutea si ntelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapnului, ci
din firea sa. De aceea s-a socotit pe sine ntocmai ca Dumnezeu. Gndul acesta al lui mustrndu-1 Proorocul
zice: "Ai zis ntru inima ta: sedea-voi pe un munte nalt, pune-voi scaunul meu peste nouri si voi fi asemenea
Celui Prea nalt".1 Iata tu om esti si nu Dumnezeu. Si iarasi alt Prooroc zice: "Ce te falesti ntru rautate
puternice?"2 si celelalte ale psalmului. Deci, stiind acestea, sa ne temem si "cu toata strajuirea sa pazim inima
noastra"3 dinspre duhul mndriei cel purtator de moarte, zicnd n noi nsine de cte ori am dobndit vreo virtute,
cuvntul Apostolului: "Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine"1, si cel zis de Domnul: "Fara de Mine
nu puteti face nimic"2, sau cel zis de Proorocul: "Daca Domnul nu ar zidi casa, n zadar s-ar trudi ziditorii",3 si n
sfrsit cel zis de Apostol: "Nu a celui ce voieste, nici a celui ce alearga, ci a lui Dumnezeu, care-miluieste"4. Caci
chiar de ar fi cineva ct de fierbinte cu osrdia si de srguitor cu vrerea, fiind legat de trup si snge nu va putea
ajunge la desavrsire, dect prin mila lui Hristos si prin harul Sau. Pentru ca zice Iacov: "Toata darea cea buna
de sus este";5iar Apostolul Pavel zice: "Ce ai tu, ce nu ai luat? Iar daca ai luat, ce te lauzi ca si cum n-ai fi luat si
te falesti ca de ale tale?".6
Iar ca mntuirea ne vine prin harul si mila lui Dumnezeu, ne da marturie adevarata tlharul acela de pe cruce,
care a primit Raiul nu ca pret al virtutii, ci prin harul si mila lui Dumnezeu. Acestea stiindu-le Parintii nostri, toti cu
un glas au nvatat, ca nu putem ajunge ntr-alt fel la desavrsirea virtutii, fara numai prin smerenie. Iar aceasta se
naste din credinta, din frica lui Dumnezeu, din blndete si din saracia desavrsita, prin care ne vine si dragostea
desavrsita, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava n veci.
Amin.

Diadoh al Foticeei

Dupa Diadoh scopul vietii duhovnicesti este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El face deosebirea
ntre chipul lui Dumnezeu n om si asemanarea cu El. Prin pacatul stramosesc chipul dumnezeiesc s-a
ntinat, s-a spalacit. Harul Botezului curata chipul, l spala de ntinaciunea pacatului. Dar prin aceasta nca
nu avem si asemanarea. Spalarea chipului se face fara colaborarea noastra; lucrarea aceasta a harului
nca n-o simtim. Asemanarea ncepem sa o cstigam pe masura ce ne sporim sfortarile noastre pentru o
viata virtuoasa si o atingem deplin cnd a crescut n noi dragostea de Dumnezeu n mod covrsitor. Abia
dupa ce am sporit n asemanare, n dragoste, ni se face si harul simtit. Harul, cum am zis, chiar din clipa
n care ne botezam se ascunde n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din
moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului
intra n comuniune ntr-un chip tainic, cu sufletul prin simtirea mintii. Caci pe masura ce sporeste sufletul, si
darul dumnezeiesc si arata dulceata sa mintii. Doua bunuri ne aduce noua sfntul har al Botezului
renasterii, dintre care unul covrseste pe celalalt n chip nesfrsit. Cel dinti ni se da ndata. Caci ne
nnoieste chiar n apa si lumineaza toata trasaturile sufletului, adica chipul, ndepartnd toata zbrcitura
pacatului nostru. Iar celalalt asteapta ca sa nfaptuiasca mpreuna cu noi, ceea ce este asemanarea. Cnd
ncepe deci mintea sa guste ntru multa simtire dulceata Prea Sfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe
harul sa zugraveasca asa zicnd peste chip, asemanarea.

Diadoh arata ca, daca pna la Botez nauntrul sufletului se afla diavolul, de la Botez
nauntrul lui se salasluieste harul, iar diavolul e scos afara. De aici nainte sufletul este
influentat de har dinauntrul sau; iar diavolul l influenteaza numai din afara, prin mustul
trupului si prin simturile lui. Unii au nascocit cu att harul ct si pacatul, adica att
Duhul adevarului ct si duhul ratacirii se ascund n mintea celui ce se boteaza. De aceea
zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele potrivnice. Eu
nsa am nteles din dumnezeiestile Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de
Sfntul Botez harul ndeamna sufletul spre cele bune din afara, iar Satana foieste n
adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile mintii nspre dreapta. Dar din ceasul
n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca,
precum odinioara stapnea asupra sufletului ratacirea, asa dupa Botez stapneste asupra
lui adevarul. Lucreaza, ce e drept, Satana asupra sufletului si dupa Botez, ca si mai
nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla la un loc cu harul, sa nu
fie, ci nvaluind oarecum mintea n fumul dulceturilor nerationale, prin mustul trupului.
Cu alte cuvinte, pna nu se salasluieste harul n adncul sufletului, lucreaza chiar din el
dracii cei mai subtiri, oprindu-l de la dorirea binelui si ndemnndu-l la patimi sufletesti.
Dar dupa ce se salasluieste harul n minte, vin la rnd dracii mai materiali, care atta
trupul spre patimi trupesti, ca sa desparta mintea din comuniunea cu harul. Harul lui
Dumnezeu se salasluieste n nsusi adncul sufletului. De aceea din nsusi adncul inimii

simtim oarecum izvornd dragostea de Dumnezeu, cnd ne gndim fierbinte la El. Iar dracii
de aici nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin firea usor de
influentat a trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul De aceea harul, prin
simtirea mintii nveseleste trupul cu o bucurie negrait la cei ce sporesc n cunostinta; iar
dracii, prin simturile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu
vrea, cnd ne afla mai ales umblnd fara grija si cu nepasare pe calea credintei.
Viata duhovniceasca ncepe cu frica de Dumnezeu. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu
din toata inima, daca nu se teme mai nti de El ntru simtirea inimii. Prin frica ncepe sa
se curete sufletul de pacate. Dar chiar nainte de aceasta trebuie sa se desfaca de grijile
lumesti. Pna ce sufletul e nepasator si dornic de placeri nu simte frica de Dumnezeu. Dar
cnd ncepe sa se curete cu luare aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un
medicament al vietii. Curatindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desavrsita, n
care nu mai este frica, ci nepatimire. Cel ce iubeste pe Dumnezeu crede cu adevarat n El
si mplineste cu evlavie poruncile. Iar cel ce crede numai si nu este n iubire, nu are nici
credinta pe care crede ca o are.
Dupa curatirea de patimile trupesti, lucrarea n care rol mare are ascultarea si
nfrnarea, trebuie sa se faca si curatirea mintii de gnduri rele, lucru care cere o linistire a
mintii. Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pazeasca pururi cugetul nenviforat, ca mintea
deosebind gndurile ce intra n ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n
camarile memorie, iar pe cele urte si dracesti sa le arunce afara din vistieriile firii. Dar
numai Duhul Sfnt poate curata mintea cu adevarat Caci stralucind El necontenit n
camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte micile si ntunecoasele navaliri ale
dracilor, ci se si slabesc, fiind vadite de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea zice
Apostolul: Duhul sa nu-l stingeti.
Curatindu-se mintea, se pune n lucrare simtirea ei, care este un organ prin care mintea
se raporteaza la cele nevazute si dumnezeiesti, ca simturile trupului la cele vazute.
Simtirea aceasta a mintii, sau a inimii, sau a sufletului, nu trebuie nteleasa nsa ca o
vedere materiala a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu nadajduiasca, auzind de simtirea mintii ca
i se va arata n chip vazut slava lui Dumnezeu. Spunem numai ca cel ce si-a curatit sufletul
simte printr-o gustare negraita mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele
nevazute. Pentru ca acum umblam prin credinta, nu prin vedere, zice fericitul Pavel. Daca
deci i se va arata vreunui nevoitor fie vreo lumina, fie vreo forma cu chip de foc, fie glas, sa
nu primeasca nicidecum o astfel de vedere. Caci este amagire vadita a vrajmasului. Ca
mintea, cnd ncepe sa fie lucrata cu putere de lumina dumnezeiasca, se face ntreaga
stravezie, nct si vede n chip mbelsugat lumina sa, nimeni nu se ndoieste. Caci asa
devine cnd puterea sufletului biruieste cu totul asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata
ntr-o forma oarecare, fie ca lumina, fie ca foc, vine din reaua uneltire a vrajmasului ne
nvata limpede dumnezeiescul Pavel, spunnd ca acela se preface n nger al luminii.
Dar naintarea aceasta n viata duhovniceasca, spre nepatimire, dragoste si vedere
tainica, nu se face fara lupte. Cnd mintea ncepe sa simta harul Preasfntului Dup,
atunci si Satana mngie sufletul printr-o simtire dulce, n timpul odihnei de noapte, cnd
vine ca o adiere de somn usor peste el. Ceea ce ajuta atunci sufletului sa alunge adierea
dulce a Satanei este numele Domnului Iisus. Daca deci mintea va fi aflata tinnd n
amintire fierbinte numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi ca de o arma de numele
acela preasfnt si preamarit, va pleca amagitorul viclean.

Cu ct se mbogateste sufletul mai mult de darurile lui Dumnezeu, cu att ngaduie

Domnul mai mult sa fie suparat de draci, ca sa nvete tot mai mult sa faca deosebire ntre
bine si rau si sa se faca mai smerit.
Diadoh are comuna cu multi scriitori din Rasarit teoria deosebirii dintre teolog si gnostic.
Teologul este propovaduitorul, cuvntatorul tainelor dumnezeiesti, care a primit darul cuvntului, al
nvataturii, care e totodata si darul ntelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul
cunostintei, al unirii cu Dumnezeu si al trairii acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela
al rugaciunii, al nsingurarii n adncurile trairii mistice, departe de orice grija.
Poate nota cea mai surprinzatoare a acestei scrieri, zice Viller-Rahner, este ca viata duhovniceasca apare
de la nceput pna la sfrsit ca o traire si ca la orice pas se vorbeste de experienta

Definitia credintei: cugetare nepatimasa despre Dumnezeu.(Diadoh al Foticeii)6

Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9
Definitia rabdarii: staruinta nencetata de a vedea cu ochii ntelegerii pe Cel nevazut, ca vazut.
(Diadoh al Foticeii)39
Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa aiba. (Diadoh al
Foticeii)41
Definitia cunostintei: a te uita pe tine cnd te gndesti la Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)45
Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4
Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11
Definitia desavrsitei desfatari n Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al
Foticeii)24
Raul nu este n fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cnd
nsa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea ncepe sa fie
ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui
Dumnezeu sa ne ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, dect
deprinderea raului. Fiindca cel dinti este, pe cnd cel de al doilea, nu este, dect numai n
faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23
Cuvntul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat de lucrarea dragostei ce
izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra se ndeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea
despre Dumnezeu. Caci nu simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca att de mult se
largeste prin vederi, ct vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam totdeauna cu
credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a cuvnta. Caci nimic nu e mai sarac
dect cugetarea care, stnd afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al
Foticeii)7

Nici cel ce este nca luminat nu se cade sa se apropie de vederile duhovnicesti; nici cel nvaluit
din belsug de lumina bunatatii Preasfntului Duh sa nu nceapa a cuvnta, pentru ca lipsa
luminii aduce nestiinta; iar belsugul nu ngaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de
dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava Domnului. Prin urmare
numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta
masura daruieste sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste
credinta celui ce graieste ntru credinta. Caci rnduiala este ca cel ce nvata pe altii sa guste,
prin dragoste, el mai nti din rodul cunostintei, asa cum plugarul care se osteneste trebuie sa
se mpartaseasca el mai nti din roade. (Diadoh al Foticeii)7
Att ntelepciunea, ct si cunostinta, ct si celelalte daruri dumnezeiesti sunt ale unuia si
aceluiasi Duh Sfnt. Dar fiecare din ele si are lucrarea sa deosebita. De aceea unuia i s-a dat
ntelepciune, altuia cunostinta ntru acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe
om de Dumnezeu prin experienta, dar nu ndeamna sufletul sa cuvnteze despre lucruri. De
aceea unii dintre cei ce petrec n viata monahala sunt luminati de ea n simtirea lor, dar la
cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca nsa se da cuiva pe lnga cunostinta si ntelepciune, n duh de
frica, lucru ce rar se ntmpla, aceasta descopera nsasi lucrarea cunostintei, prin dragoste.
Fiindca cea dinti obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvnt. Dar cunostinta o
aduce rugaciunea si linistea multa, cnd lipsesc cu desavrsire grijile; iar ntelepciunea o aduce
meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da.
(Diadoh al Foticeii)7
Cnd facultatea impulsiva (mnia) a sufletului se porneste mpotriva patimilor, trebuie sa stii ca
este vreme de tacere, caci este ceas de lupta. Iar cnd vede cineva ca starea aceasta de
neliniste a ajuns la liniste, fie prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea
cuvintelor, asigurnd nsa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii. Caci pna nu se
smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate grai despre maretia lui Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)43
Cuvntul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi neiubitor de slava desarta.
Caci mngind toate partile sufletului prin simtirea inimii, l face sa nu mai aiba trebuinta de
slava de la oameni. De aceea i pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacnd-o ntreaga n
dragostea de Dumnezeu. Dar cuvntul ntelepciunii lumesti l ndeamna pe om pururi spre
iubirea de slava. Caci neputnd mngia si satisface pe cei ce-l graiesc, prin experienta simtirii,
le daruieste placerea laudelor, fiind el nsusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom
cunoaste deci fara ratacire aceasta nrurire a cuvntului lui Dumnezeu, daca vom cheltui
ceasurile cnd nu graim, n tacere lipsita de griji si n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)7
Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plngnd totusi ca nu-l poate iubi ct
vrea, nct sufletul lui este necontenit ntr-o astfel de dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se
slaveste n el, iar el este ca si cnd n-ar fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele
cuvintelor nu-l ndulcesc. Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci
slujeste lui Dumnezeu dupa rnduiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu si ascunde
amintirea vredniciei, ngropnd cu smerenie undeva n adncul dragostei de Dumnezeu lauda
ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca sa-si para n cugetarea sa totdeauna o sluga
netrebnica, fiind cu totul strain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem

datori sa-l facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covrsitoarea bogatie a dragostei
Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)45
Cnd ncepe cineva sa simta cu mbelsugare dragostea lui Dumnezeu, ncepe sa iubeasca si pe
aproapele ntru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele
Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cnd se gaseste o ct de mica pricina.
Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar n sufletul ce sta sub nrurirea lui
Dumnezeu, chiar daca s-ar ntmpla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu
se desface dintr-nsul. Caci aprinzndu-se pe sine nsusi din nou de focul dragostei lui
Dumnezeu, ndata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea
aproapelui, chiar daca a fost ocart sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet
topeste n dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de glceava. (Diadoh al Foticeii)11
Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai nti
ntru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si nmuindu-se sufletul prin nrurirea temerii,
vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu n chipul aratat,
daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cnd ajunge mintea la liniste multa si la
negrija, o strmtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o ntru simtire multa de toata grosimea
pamnteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al
Foticeii)13
Ranile primite de trup, daca s-au nasprit si s-au umplut de murdarie, nu simt lucrarea leacului:
dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului, ajungnd prin el la tamaduire desavrsita. Asa
si sufletul: cta vreme e nengrijit si acoperit n ntregime de lepra voluptatii, nu poate simti
frica lui Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva nencetat judecata nfricosata si aspra a lui
Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curateasca cu multa luare aminte, simte frica lui Dumnezeu
ca pe un leac adevarat al vietii, care mustrndu-l, l arde ca ntr-un foc fara durere. Pe urma,
curatindu-se treptat, ajunge la curatirea desavrsita, sporind n dragoste pe masura ce se
micsoreaza frica din el. n felul acesta ajunge la dragostea desavrsita, n care, cum am zis, nu
mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43
Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu
dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii i este i este ca un acoperamnt, care
l mpovareaza. Din aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra
acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotarrile judecatii sale. Deci n toate chipurile
retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al Foticeii)22
ine de sufletul curat cuvntul fara pizma, rvna fara rautate i dragostea nencetata fata de
Domnul slavei. Atunci si mintea si potriveste cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata n
cugetarea sa ca n cel mai curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43
Cnd cercetam adncul credintei, se tulbura, dar cnd l privim cu dispozitia simpla a inimii, se
nsenineaza. Caci adncul credintei, fiind apa uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari
iscoditoare. Sa plutim deci pe aceste ape cu simplitatea ntelegerii, ca sa ajungem la limanul voii
lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine nsusi prs al sau. Caci
cnd cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta
mireasma bunurilor supra-lumesti, ci ndata e cuprinsa de ndoiala: pe de o parte doreste acea

mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de alta nu o mai poate
prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina deselor mpunsaturi ale constiintei
mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi nsine printr-o atentie mai fierbinte, vom cstiga ceea ce
dorim n Dumnezeu, dobndind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43
Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile
ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele
ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita,
pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo.
Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie
vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai
atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci
cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22 28
Sunt foarte putini aceia care si cunosc cu de-amanuntul toate greselile lor si a caror minte nu e
rapita niciodata de la pomenirea lui Dumnezeu. Caci precum ochii nostri cei trupesti, cnd sunt
sanatosi pot vedea toate, pna si tntarii care zboara n aer, dar cnd sunt acoperiti cu albeata
sau de niscai urdori, chiar daca vine naintea lor vreun lucru mare nu-l vad dect foarte sters, iar
pe cele mici nici nu le prind cu simtul vederii, tot asa si sufletul, de si va subtia cu luare aminte
coaja care i-a venit din iubirea de lume, va socoti chiar si cele mai mici greseli ale sale ca foarte
mari si va varsa nencetat lacrimi peste lacrimi cu multa multumire. Caci s-a spus: Dreptii se vor
marturisi numelui Tau. Dar de va starui n dragoste de lume, chiar daca ar savrsi vreo ucidere,
sau alta fapta vrednica de mare pedeapsa, o va privi foarte linistit, iar celorlalte greseli nu le va
da nici o nsemnatate, ci le va socoti adeseori ca ispravi. De aceea nu se va rusina netrebnicul
nici chiar sa le apere cu caldura. (Diadoh al Foticeii)33
Numai Duhul Sfnt poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si
sa lege pe tlhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin
pacea sufletului sa dam odihna Duhului Sfnt n noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminnd
n noi totdeauna. Caci raspndindu-si el nencetat lumina n camarile sufletului, nu numai ca se
fac aratate n minte acele mici si ntunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind
date pe fata de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea Apostolul zice: Duhul sa nu-l stingeti!,
adica nu lucrati, sau nu gnditi cele rele, ca sa nu ntristati bunatatea Duhului Sfnt si sa va
lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom
ntrista se va departa de la noi, lasnd mintea ncetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28
Simtirea mintii consta n gustarea precisa a realitatilor distincte din lumea nevazuta. Caci
precum prin simtul gustului trupesc, cnd se afla n stare de sanatate, deosebim fara greseala
cele bune de cele rele si dorim cele bune, tot asa mintea noastra, cnd ncepe sa se miste n
deplina sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mngierea dumnezeiasca si sa nu mai
fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul, gustnd din dulceturile pamntesti,
experimenteaza fara greseala simtirea lor, asa si mintea, cnd se afla deasupra cugetului
trupesc, poate sa guste fara sa se nsele mngierea Duhului Sfnt. (Gustati, zice, si vedeti ca e
bun Domnul si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea dragostei, nct sa-si poata
da seama fara greseala de cele ce-i sunt de folos$ dupa Sfntul care zice: Si aceasta ma rog, ca
dragostea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, n cunostinta si simtire, ca sa pretuiti
cele ce sunt de folos). (Diadoh al Foticeii)28

Cnd mintea noastra ncepe sa simta harul Preasfntului Duh, Satana cauta si el sa ne mngie
sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducnd peste noi, n vremea linistirii de noapte, o
adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinnd n pomenire
fierbinte sfntul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfntul si slavitul nume al Lui, ca pe o
arma mpotriva nselaciunii, se va departa amagitorul viclean. nsa de aici nainte se va aprinde
statornic mpotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscnd cu de-amanuntul
nselaciunea celui viclean, va cstiga si mai multa experienta n a deosebi aceste doua lucrari.
(Diadoh al Foticeii)28
Mngierea cea buna vine sau n vreme de veghe a trupului sau ca o aratare n somn a vreunui
bun viitor; nsa numai cnd cineva, staruind n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de
dragostea Lui. Iar mngierea amagitoare vine, cum am spus, totdeauna cnd cel ce se
nevoieste e furat de o toropeala usoara, amestecata cu o jumatate de pomenire a lui
Dumnezeu. Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, ndeamna n chip vadit sufletele
nevoitorilor spre dragoste, umplndu-se de multa bucurie. Cea de a doua, obisnuind sa nvaluie
sufletul ntr-o adiere amagitoare, ncearca sa fure prin somnul trupului simtirea mintii
sanatoase, care pastreaza pomenirea lui Dumnezeu. Deci daca mintea se va afla, cum am spus,
staruind cu luare aminte n pomenirea Domnului Iisus, va risipi adierea dulce la parere a
vrajmasului si se va porni cu bucurie la razboiul mpotriva lui, avnd la ndemna ca arma, pe
lnga har, experienta dobndita. (Diadoh al Foticeii)27
Se ntmpla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu, fiind luat de o miscare
nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci oarecum si trupul n adncul dragostei
aceleia negraite, fie ca aceasta se ntmpla n vremea de veghe, fie, cum am zis, cnd cel care e
stapnit de lucrarea sfntului har ajunge n stare de somn. Atunci el nu mai cugeta la nimic,
dect la aceea spre ceea ce a miscat. Cnd i se ntmpla asa ceva, trebuie sa stie ca aceasta este
lucrarea Duhului Sfnt. Caci ndulcindu-se atunci ntreg de acea dulceata negraita, nu mai poate
cugeta la nimic altceva, fiind coplesit de o bucurie adnca. Dar daca mintea, aflndu-se sub o
astfel de lucrare, zamisleste vreo ndoiala sub vreun nteles ntinat, si se foloseste de sfntul
nume spre a se apara de cel rau, si nu numai pentru a primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa
nteleaga ca aceea mngiere cu nfatisare de bucurie este de la nselatorul. Bucuria aceasta
este lipsita de calitate si de intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa
preacurveasca. Caci atunci cnd vede mintea laudndu-se cu experienta simtirii sale, el mbie
sufletului anumite mngieri bune la aparenta, ca aceasta, distrat de dulceata aceea moale si
umeda, sa nu poata cunoaste amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare,
Duhul adevarului si duhul nselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu simtirea din
dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire amaraciunea dracilor, daca nu s-a
umplut de ncredintarea ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile rele petrec
mprejurul madularelor inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de oameni, ca
nu cumva, stiind aceasta sigur, sa se narmeze mpotriva lor cu pomenirea lui Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)10 27
Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava lui Dumnezeu n chip
vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cnd e curat, printr-o anumita gustare negraita, mngierea
dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Fiindca acum umbla prin credinta si
nu prin vedere, cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va arata vreunuia dintre cei ce se
nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura n chip de foc, fie vreun glas, nicidecum sa nu

primeasca o astfel de aratare. Caci este o nselaciune vadita a vrajmasului, care a amagit pe
multi prin nestiinta, facndu-i sa se abata de la calea adevarului. Noi nsa stim ca pna ce
petrecem n trupul acesta stricacios, suntem departe de Dumnezeu, adica nu putem sa-L vedem
n chip vazut nici pe El, nici altceva din minunile ceresti. (Diadoh al Foticeii)10
Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile nenselatoare ale
unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o nfatisare la alta, nici nu ngrozesc simtirea, nici nu
aduc rsul sau plnsul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blndetea, umplndu-l de
bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cauta cu mult
dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar n nalucirile aduse de draci totul se ntmpla
dimpotriva. Ele nici nu ramn la aceeasi nfatisare, nici nu arata multa vreme o forma
netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera, ci mprumuta numai din dorinta de a
amagi, nu poate sa-i ndestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta
cumplit, lundu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si cnta n suflet cu strigat. Dar mintea
recunoscndu-i din aceste semne, cnd e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca
a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar n vis, i nfurie grozav. Dar se
ntmpla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza n el o ntristare dulce si
lacrimi fara durere. Iar aceasta se ntmpla celor ce au naintat mult n smerenia cugetarii.
(Diadoh al Foticeii)25
Nu trebuie sa ne ndoim ca atunci cnd mintea ncepe sa se afle sub lucrarea puternica a luminii
dumnezeiesti, se face ntreaga stravezie, nct si vede cu mbelsugare propria ei lumina. Caci
aceasta se ntmpla, zice, cnd puterea sufletului pune stapnire asupra patimilor. Dar ca tot ce
i se arata ntr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se ntmpla din uneltirea vrajmasului,
ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, zicnd ca acela se preface n chipul ngerului luminii.
Prin urmare nu trebuie sa se apuce cineva de viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva
sa afle Satana prin aceasta sufletul gata pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga numai sa
iubeasca pe Dumnezeu cu toata simtirea si convingerea inimii, ceea ce nseamna din tot
sufletul, din toata inima si din tot cugetul. Caci cel ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la
aceasta stare a iesit din lume, chiar daca este n lume. (Diadoh al Foticeii)10
nfrnarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor. Deci cel ce se
nevoieste trebuie sa se nfrneze n toate. Caci precum oricare madular al omului, chiar daca
dintre cele mai mici, de va fi taiat, face urta ntreaga nfatisare a omului, fie ct de mic
madularul care lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura virtute, strica toata
frumusetea nfrnarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu numai pentru virtutile
trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru cel dinauntru. Caci ce folos va avea cel cesi pazeste trupul feciorelnic, daca sufletul si-l lasa sa se desfrneze cu dracul neascultarii? Sau
cum se va ncununa cel ce s-a nfrnat de lacomia pntecelui si de la toata pofta trupeasca, dar
n-a avut grija de nchipuirea de sine si de iubirea de slava si n-a rabdat nici cel mai mic necaz,
care e masura cu care se va masura lumina dreptatii celor ce au mplinit faptele dreptatii n duh
de smerenie? (Diadoh al Foticeii)10
Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale n asa fel nct sa le ajunga ura
fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar nfrnarea de mncari trebuie sa o pazeasca n asa fel,
ca sa nu cstige vreo scrba fata de vreuna din ele. Acesta ar fi un lucru vrednic de osnda si cu
totul dracesc. Caci nu ne nfrnam de la ele fiindca ar fi vrednice de ocara (sa nu fie), ci, ca

departndu-ne de multele mncari, sa pedepsim cu dreapta masura madularele aprinse ale

trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca sa-l putem da saracilor, drept semn al dragostei
adevarate. (Diadoh al Foticeii)10
Precum trupul ngreunat de multimea mncarilor face mintea molie si greoaie, tot asa cnd e
slabit de prea multa nfrnare face partea contemplativa a sufletului, posomorta si neiubitoare
de cunostinta. Deci mncarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. Cnd trupul e
sanatos, trebuie sa fie chinuit att ct trebuie, iar cnd e slabit, sa fie ngrijit, dar cu masura.
Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul dect atta ct trebuie ca sa-i
nlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh
al Foticeii)34
Cnd dracul slavei desarte se aprinde puternic mpotriva noastra, lund ca motiv venirea
vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa lasam cu acest prilej ceva din asprimea
dietei noastre obisnuite. Prin aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba
plngndu-si ncercarea neizbutita. Totodata vom mplini cu dreapta judecata legea dragostei,
pazind n aceeasi vreme taina nfrnarii nedezvaluita, prin pogoramntul ce l-am primit. (Diadoh
al Foticeii)44
Precum pamntul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samnta curata
semanata n el, dar necat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamntul inimii,
de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele
semanate de Duhul Sfnt n ea le va face sa rasara foarte nfloritoare si cu mult rod; dar de o
vom scalda n multa bautura, va preface n spini si maracini toate gndurile ei. (Diadoh al
Foticeii) 34
Cnd mintea noastra noata n valurile bauturii, nu numai ca vede n somn cu patima chipurile
zugravite de draci, ci si plasmuieste si n sine anumite vederi frumoase, mbratisnd cu foc
nalucirile sale, ca pe niste amante. Caci nfierbntndu-se madularele ce servesc la mpreunarea
trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si nfatiseze vreo umbra placuta a patimii. Se
cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie.
Caci daca nu s-a nascut n minte placerea, care sa o mpinga spre zugravirea pacatului, ea
ramne ntreaga lipsita de naluciri si, ceea ce-i mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34
Cei ce vor sa-si nfrneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa bauturile
drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid drumul spre
pntece belsugului de mncari. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor
ce se nevoiesc, ci si nsasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta tematoare
de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu
felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34
Domnul nostru Iisus Hristos, nvatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost adapat cu otet n vremea
patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti, ca sa ne lase (mi pare mie) o pilda
nvederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem n timpul sfintitelor nevointe. Caci nu trebuie
sa se foloseasca, zice, de mncari si bauturi dulci cei ce se lupta mpotriva pacatului, ci sa rabde
mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea luptei. Dar s-a mai adaugat si isop n buretele
ocarii ca sa ni se arate deplin modul n care ne putem curata. Caci acreala este proprie
nevointelor, iar curatirea e proprie desavrsirii. (Diadoh al Foticeii)34

Nimic nu te mpiedica sa chemi doctorul la vreme de boala. Caci trebuia ca experienta

omeneasca sa dea odata nastere acestui mestesug. De aceea au si existat leacurile, mai nainte
de a fi aflat. Dar nu trebuie sa ne punem nadejdea vindecarii n ei, ci n Iisus Hristos,
Mntuitorul si Doctorul nostru cel adevarat. Iar aceasta o spun celor ce urmaresc tinta nfrnarii
n chinovii si n cetati, pentru faptul ca nu pot sa aiba nencetat credinta lucratoare prin
dragoste, datorita mprejurarilor ce li se ntmpla; dar si pentru ca sa nu cada n slava desarta si
n ispita diavolului, din care pricini unii dintre ei se lauda adeseori ca nu au trebuinta de doctori.
Daca nsa cineva si duce viata retrasa n locuri mai pustii, numai ntre doi sau trei frati de
acelasi fel, sa se lase pe sine cu credinta numai n grija Domnului, care ne tamaduieste toata
boala si toata neputinta, n orice patimire ar cadea. Caci dupa Domnul, i ajunge pustia ca sa-l
mngie n boala lui. Fiindca unul ca acesta nu e lipsit niciodata de lucrarea credintei, nici nu
are prilej sa se faleasca cu virtutea rabdarii, ci se foloseste de pustie ca de o buna acoperitoare.
De aceea salasluieste Domnul n casa pe cei ce vietuiesc n singuratate. (Diadoh al Foticeii)6
Cnd din pricina unor boli trupesti ce ni se ntmpla, ne scrbim de noi nsine, trebuie sa stim
ca sufletul nostru este nca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamnteasca si nu
vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din
pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste
ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie,
ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39
Sufletul nu va dori sa se desparta de trup pna nu-si va pierde orice placere pentru lumea de
aici. Caci toate simturile trupului se mpotrivesc credintei, fiindca ele sunt numai pentru
lucrurile de acum, iar aceea vesteste maretia bunurilor viitoare. Se cuvine deci ca cel ce se
nevoieste sa nu se gndeasca niciodata la pomi cu ramuri bogate si umbroase, la izvoare cu ape
curgatoare, la gradini felurite si nflorite, la case mpodobite si la petreceri cu rudeniile; de
asemenea sa nu-si aminteasca de ospetele care s-ar ntmpla la praznice, ci sa se foloseasca
numai de cele strict trebuincioase cu toata multumirea, iar ncolo sa socoteasca viata ca pe o
cale straina, pustie de orice placere trupeasca. Caci numai strmtornd astfel cugetarea
noastra, o vom ndrepta ntreaga pe urmele vietii vesnice. (Diadoh al Foticeii)27
Ca vederea, gustul si celelalte simturi slabesc tinerea de minte a inimii, cnd ne folosim de ele
peste masura, ne-o spune cea dinti, Eva. Caci pna ce n-a privit la pomul oprit cu placere si
amintea cu grija de porunca dumnezeiasca. De aceea era acoperita de aripile dragostei
dumnezeiesti, nedndu-si seama din aceasta pricina de goliciunea ei. Dar cnd a privit la pom
cu placere si s-a atins de el cu multa pofta si n sfrsit a gustat din rodul lui cu o voluptate
puternica, ndata s-a patruns de dorinta dupa mpreunarea trupeasca, aprinzndu-se de patima
prin faptul ca era goala. Si astfel toata pofta ei si-a ntors-o spre gustarea lucrurilor de aici,
amestecnd, din pricina fructului placut la vedere, n greseala ei si greseala lui Adam. De atunci,
cu anevoie si mai poate aduce omul aminte de Dumnezeu, sau de poruncile Lui. Deci noi,
privind pururi n adncul inimii noastre cu necontenita pomenire a lui Dumnezeu, sa petrecem
n aceasta viata nselatoare, ca niste lipsiti de vedere. Caci e propriu ntelepciunii duhovnicesti
sa pazeasca pururi nenaripat dorul privirilor. La aceasta ne ndeamna si mult ncercatul Iov,
zicnd: Inima mea nu s-a luat dupa ochii mei. Lucrul acesta este cu adevarat semnul celei mai
de pe urma nfrnari. (Diadoh al Foticeii)27

Cel ce petrece pururi n inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umblnd
n duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta facndu-si plimbarile n cetatea
ntarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile
dracilor mpotriva lui ramn fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pna la
ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28
Cnd sufletul nostru ncepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamntului, se furiseaza
de cele mai multe ori n el un gnd de trndavie, care nu-i ngaduie sa stea cu placere nici n
slujba cuvntului si nu-i lasa nici dorinta hotarta dupa bunurile viitoare; ba i nfatiseaza si viata
aceasta trecatoare ca neavnd nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica dea fi numita virtute; si nsasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi
oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavrsit. De aceasta patima molesitoare si
aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru ntre hotare foarte
nguste, cautnd numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai ntorcndu-se astfel mintea la
caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea mprastiere nesocotita. (Diadoh al
Foticeii)1
Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa
dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care si poate ajunge
deplin scopul. Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai n Duhul Sfnt. Dar asa de
strns si de nencetat sa priveasca la acest cuvnt n camarile sale, nct sa nu se abata
nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta nencetat la acest nume sfnt si slavit
n adncul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strns n
amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. Caci Dumnezeul
nostru este foc mistuitor ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea
puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii n
caldura inimii, sadeste n noi numaidect deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic
care sa ne mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva
vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40
Alta este bucuria ncepatoare si alta cea desavrsitoare. Cea dinti nu e lipsita de lucrarea
nchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita cugetare. Iar la mijlocul lor se afla
ntristarea iubitoare de Dumnezeu si lacrima fara durere. Caci ntru nmultirea ntelepciunii sta
spor de amaraciune si cine-si nmulteste cunostinta si sporeste suferinta. De aceea sufletul
trebuie mbiat nti la nevointe prin bucuria ncepatoare, ca apoi sa fie mustrat si probat de
catre adevarul Duhului Sfnt pentru relele pe care le-a facut si pentru mprastierile de care se
mai face vinovat. Caci ntru mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca
pe o pnza de paianjen sufletul lui. Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat sufletul ca ntrun cuptor, acesta va primi bucuria fara naluciri, n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh
al Foticeii)10
Cnd sufletul se tulbura de mnie, sau se ncetoseaza de aburii vinului, sau se supara de o
ntristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui Dumnezeu (orict de mult s-ar sili). Caci
fiind ntunecata ntreaga de furia patimilor, se nstraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea
lucrul dorit nu are unde sa-si ntipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare chipul
ntarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a nvrtosat din pricina asprimii patimilor. Dar
izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul bun a fost furat pentru scurta vreme de

uitare, folosindu-se mintea ndata de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela
mult dorit si mntuitor. Fiindca are atunci harul nsusi, care cugeta mpreuna cu sufletul si striga
mpreuna cu el: Doamne Iisuse Hristoase. Caci harul nvata sufletul cum nvata mama copilul,
straduindu-se mpreuna cu el sa spuna numele tata, pna cnd l aduce la deprinderea de-a
rosti limpede, n loc de orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cnd doarme. De
aceea zice Apostolul: Asemenea si Duhul sta ntr-ajutor neputintelor noastre. Caci a ne ruga
precum trebuie nu stim, ci nsusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Pentru ca fiind
noi prunci fata de desavrsirea virtutii, avem trebuinta numaidect de ajutorul Lui ca, unind si
ndulcind El toate gndurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre
pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea ntru Dnsul, cum zice tot
dumnezeiescul Pavel, strigam nencetat, cnd suntem calauziti de El sa numim pe Dumnezeu
Tata: Avva Parinte. (Diadoh al Foticeii)28
Mnia obisnuieste mai mult dect celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar
uneori i si foloseste ct se poate de mult. Caci cnd ne folosim de ea fara tulburare mpotriva
celor necuviosi, sau ntr-un fel sau altul nenfrnati, ca, sau sa se mntuiasca, sau sa se rusineze,
prilejuim sufletului un spor de blndete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii
lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, adeseori, mniindu-ne tare mpotriva pacatului, dam sufletului
vigoare, scapndu-l de moleseala. De asemenea nu ncape nici o ndoiala ca, mniindu-ne
mpotriva duhului stricaciunii, cnd suntem n mare ntristare si descurajare, ne aflam cu
cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne nvete aceasta, Domnul s-a mniat si s-a
tulburat de doua ori mpotriva duhului iadului, desi facea toate cte voia cu o vointa
netulburata. Asa a ntors sufletul lui Lazar n trup. nct mie mi pare ca mnia neprihanita a fost
daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar
fi folosit Eva de ea mpotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie
mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de mnie, din rvna cuviosiei, se va afla mai
cercat n cumpana rasplatirilor, dect cel ce nu se misca nicidecum la mnie, pentru greutatea
de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa
stapneasca frnele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat n
mijlocul bataliilor cu dracii, conducnd nentrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai
ai nfrnarii. Pe acesta l aflam numit n Scriptura, la naltarea dumnezeiscului Ilie, carul lui
Israel, pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit ntia oara Iudeilor despre cele patru virtuti n
chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost naltat la cer pe un car cu
foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de virtutile sale ca de niste cai, vietuind ntru Duhul care l-a
rapit pe el ntr-un vrtej de foc. (Diadoh al Foticeii)3
Cel ce s-a mpartasit de sfnta cunostinta si a gustat din dulceata lui Dumnezeu, nu mai trebuie
sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul
de dreptatea lui Dumnezeu. Caci care ar fi deosebirea ntre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului
acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavrsit fata de dreptatea acelora? De
aceea cel dinti se numeste drept omenesc, iar cea de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel
Mntuitorul nostru fiind ocart nu raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda n
tacere sa fie dezbracat si de haine si pentru mntuirea noastra a suferit durere; ba, ceea ce e
mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care l chinuiau. Dar oamenii lumii nu nceteaza sa se judece
pna ce nu-si iau cu adaos napoi lucrurile de la cei cu care se judeca, mai ales cnd si primesc

dobnzile nainte de a li se plati datoria. Asa nct dreptul lor se face adeseori nceput de mare
nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7
Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicnd ca nu trebuie sa ngaduim sa ni se ia lucrurile ce le
avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea saracilor, ca sa nu ne facem pricina de
pacat celor ce ne nedreptatesc pe noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se ntmpla sa
patimim aceasta de la crestini. Dar aceasta nu nseamna altceva dect a tine cineva la ale sale
mai mult dect la sine nsusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca daca parasesc rugaciunea
si paza inimii si ncep putin cte putin sa umblu dupa judecati mpotriva celor ce voiesc sa ma
pagubeasca si sa astept pe la usile judecatoriilor, vadit este ca cele pentru care ma judec le
socotesc mai nsemnate dect mntuirea mea, ca sa nu zic si dect nsasi porunca mntuitoare.
Caci cum mai ascult atunci n ntregime de cuvntul evanghelic, care-mi porunceste: Si de la cel
ce ia cu ale tale nu cere ndarat, daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvntul apostolic, rapirea
lucrurilor mele, sau daca, judecndu-ma si primind napoi cele ce mi-au fost luate cu sila, cu
aceasta nu-l izbavesc de pacat pe acel lacom? Deci dat fiind ca judecatoriile stricacioase nu
judeca potrivit cu judecata nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata ncrederea n
legile acestea n fata carora si apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce vreau sa ne
nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu prin ntoarcerea lucrurilor ce leau rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea lui Dumnezeu,
ca sa primim nu lucrul lacomit, ci pe lacomul nsusi, izbavit de pacat prin pocainta. (Diadoh al
Foticeii)10
E foarte potrivit si ct se poate de folositor ca odata ce am cunoscut calea evlaviei sa vindem
ndata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele sa-i mpartim dupa porunca Domnului, ca nu
cumva, pe motiv ca vrem sa mplinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mntuitoare.
Caci facnd asa vom dobndi nti negrija cea buna si apoi saracia nepndita care ne tine
cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata, dat fiindca nu mai avem materia
care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai mult dect celelalte virtuti ne va ncalzi si ne va odihni
la snul ei, pe noi cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care si ncalzeste
copilul, lundu-l n bratele sale, cnd din simplitate copilareasca acela si-a aruncat departe de el
haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din pricina nerautatii, mai degraba n goliciune,
dect n culoarea pestrita a hainei. Caci zice Scriptura: Domnul pazeste pe prunci; de aceea mam smerit, iar El m-a mntuit. (Diadoh al Foticeii)41
Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si datatoare de toata
bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca inima asa de mult spre iubirea bunatatii
Lui, cum o face harisma cuvntarii de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al
bunatatii lui Dumnezeu, daruieste sufletului cele dinti daruri. Ea ne face mai nti sa
dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, n locul poftelor stricacioase,
ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi lumineaza mintea noastra cu focul care o
preschimba, nct o face sa fie n comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu
toata inima spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este frumoasa,
atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu cuvintele lui Dumnezeu n fulgerarile
luminii negraite; ca sa nu spun multe, ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea
nedespartita cu Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si ntre oameni (o minune!) sa se cnte
limpede stapnirea lui Dumnezeu, n sunete dumnezeiesti, armonizate de aceasta
dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al Foticeii)7

Mintea noastra adeseori se simte ngreunata la rugaciune, din pricina marii ngustimi si
concentrari a acestei virtuti. Dar mbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvntarea de
Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca
sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne
ndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cntarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor,
netrecnd cu vederea nici tlcurile barbatilor nvatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte.
Pentru ca, facnd aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale n cuvintele harului,
precum nu-i ngaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie mprastiata de multa placere a
vorbariei, ci o pazim n vremea contemplatiei n afara de orice lucrare a nchipuirii i facem prin
aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie ntovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se n
ceasurile de linistire (isihie) si ndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va
elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu
agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie n
darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta
nsa e proprie numai acelora care sunt plini n toata simtirea si ncredintarea lor de darul
Duhului Sfnt. (Diadoh al Foticeii)40
Harul obisnuieste la nceput sa umple sufletul de lumina prin simtire multa. Dar naintnd omul
n nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit tainele sale n sufletul contemplativ (vazator) si
cuvntator de Dumnezeu. Facnd la nceput asa, el vrea ca, bucurndu-ne, sa ne mne spre
contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem chemati de la nestiinta la cunostinta. La
mijlocul nevointelor nsa, vrea sa ne pastreze cunostinta nepatate de slava desarta. Prin urmare
trebuie sa ne lase sa ne ntristam ntr-o anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult
sa ne smerim si sa ne supunem slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram cu masura, ntraripati de nadejdea cea buna. Caci precum multa ntristare nvaluie sufletul n deznadejde si
necredinta, asa si multa bucurie l mbie la parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt
nca prunci. Iar la mijloc, ntre iluminare si parasire, se afla ncercarea; precum la mijloc ntre
ntristare si bucurie se afla nadejdea. Caci asteptnd; zice, am asteptat pe Domnul si a cautat
spre mine; si iarasi: Dupa multumirea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au veselit
sufletul meu. (Diadoh al Foticeii)10
Precum usile bailor, deschizndu-se necontenit, mping caldura dinauntru afara, asa si sufletul
cnd vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, mprastie si slabeste puterea
tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin
la vreme potrivita si mpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de gnduri,
nemaiavnd nici pe Duhul Sfnt, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun
scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la
vreme, ea nefiind dect mama gndurilor prea ntelese. (Diadoh al Foticeii)47
nsusi cuvntul cunostintei ne nvata ca multe patimi sufera la nceput sufletul contemplativ
(vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Dar mai mult dect toate, mnia si ura. Iar aceasta o
patimeste nu att pentru dracii care le strnesc pe acestea, ct din pricina naintarii sale. Pentru
ca pna ce sufletul e dus de cugetul lumii, chiar daca vede ca ceea ce e drept e calcat n picioare
de unii sau de altii, ramne nemiscat si netulburat, caci ngrijindu-se de poftele sale, nu-l
intereseaza ceea ce e drept n ochii lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se ridice deasupra
patimilor, dispretul lucrurilor de aici si dragostea lui Dumnezeu nu-l mai lasa sa sufere a vedea
nesocotit ceea ce este drept, nici n sine nici n altul, ci se mnie si se turbura mpotriva

facatorilor de rele, pna ce nu vede pe batjocoritorii dreptatii ca se fac aparatorii ei cu cuget

cuvios. De aceea pe cei nedrepti i uraste, iar pe cei drepti i iubeste peste masura. Caci ochiul
sufletului nu mai poate fi nselat cnd acoperamntul lui, adica trupul, a devenit prin nfrnare
o tesatura foarte subtire. Totusi este cu mult mai bun lucru a plnge nesimtirea celor nedrepti,
dect a-i ur. Caci desi aceia sunt vrednici de ura, dar ratiunea nu vrea ca sufletul iubitor de
Dumnezeu sa fie tulburat de ura. Fiindca pna ce se afla ura n suflet, nu lucreaza n el
cunostinta. (Diadoh al Foticeii)27
Mintea cuvntatoare de Dumnezeu (teologica), ndulcindu-si si ncalzindu-si sufletul cu nsesi
cuvintele lui Dumnezeu, dobndeste nepatimirea n masura potrivita. Caci cuvintele Domnului,
zice, sunt cuvinte curate, argint lamurit n foc pe seama pamntului. Iar mintea cunoscatoare
(gnostica), ntarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai presus de patimi. Dar si mintea
cuvntatoare de Dumnezeu gusta din experienta celei cunoscatoare, daca se face pe sine mai
smerita, precum si mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare), daca si
pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se ntmpla ca sa se dea
amndoua darurile n ntregime fiecarei minti. Iar pricina este ca amndoua sa se minuneze de
ceea ce are mai mult cealalta dect ea si asa sa sporeasca n ele smerita cugetare, mpreuna cu
rvna dreptatii. De aceea zice Apostolul: Unuia prin Duhul i s-a dat cuvnt de ntelepciune,
altuia cuvnt de cunostinta n acelasi Duh. (Diadoh al Foticeii)7
Cnd sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, si face cu glas mai mare si cntarea de
psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cnd se afla sub lucrarea Duhului Sfnt, cnta
si se roaga ntru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dinti i
urmeaza o bucurie amestecata cu nchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa
aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramnnd fierbinte din pricina glasului
domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari nlacrimate si blnde. Atunci se pot vedea cum
se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi n pamntul inimii, n nadejdea bucuriei secerisului
ce va urma. Totusi, cnd suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cntarea rugaciunii
cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, n nadejdea bucuriei, pna ce nourul acela
greu va fi mprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40
Cnd sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o oarecare ardoare si sfiala
iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de grijile vietii, naste o anumita dragoste plina de
pace, care cauta cu masura pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba de la acest gnd, fie
pentru ca pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca firea si cheltuieste repede
virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea nteleptii Elinilor nu aveau cum trebuie ceea ce
credeau ca au dobndit prin nfrnare, deoarece mintea lor nu statea sub nrurirea
ntelepciunii netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita n inima de la Preasfntul Duh este
ntreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si cheama toate partile sufletului la dorul
dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima si nveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie
fara margini. Se cuvine deci, ca dupa ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci
dragostea naturala este un semn al firii nsanatosite prin nfrnare. Dar ea nu poate duce
mintea la nepatimire, ca dragostea duhovniceasca. (Diadoh al Foticeii)10
Unii au nascocit ca att harul, ct si pacatul, adica att Duhul adevarului, ct si duhul ratacirii se
afla ascunse n mintea celor ce s-au botezat. Ca urmare zic ca o persoana mbie mintea spre
cele bune, iar cealalta ndata spre cele dimpotriva. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile

Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul din
afara spre cele bune, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile
dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra
nauntru. Ca urmare aflam ca precum odinioara stapnea ratacirea asupra sufletului, asa dupa
Botez stapneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur Satana asupra sufletului si dupa aceea
ca si mai-nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata mpreuna cu
harul (sa nu fie!), ci nvaluind prin mustul trupului mintea, ca ntr-un fum, n dulceata poftelor
nerationale. Iar aceasta se face din ngaduirea lui Dumnezeu, ca trecnd omul prin furtuna, prin
foc si prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Caci am trecut, zice, prin foc si apa, si neai scos pe noi la odihna. (Diadoh al Foticeii)10
Harul se ascunde, cum am zis, din nsasi clipa n care ne-am botezat n adncul mintii. Dar si
acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe
Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra ntr-un chip negrait n
comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe
care l-a aflat, vine la dorinta sa vnda cu multa bucurie toate bunurile cele de aici, ca sa
cumpere cu adevarat tarina n care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci cnd va vinde cineva
toata bogatia lumeasca, va afla locul n care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe
masura naintarii sufletului, si descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui n minte. Dar
atunci ngaduie Domnul si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l nvete sa faca deosebirea ntre bine
si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura ce se curateste simte tot mai multa rusine
de urciunea gndurilor dracesti. (Diadoh al Foticeii)10
Precum am zis, Satana prin Sfntul Botez e scos afara din suflet. Dar i se ngaduie, pentru
pricinile mai-nainte pomenite, sa lucreze n el prin trup. Caci harul lui Dumnezeu se salasluieste
n nsusi adncul sufletului, adica n minte. Pentru ca toata slava fiicei mparatului, zice, e
dinauntru, nearatata dracilor. De aceea din adncul inimii nsusi simtim oarecum izvornd
dragostea dumnezeiasca, cnd ne gndim fierbinte la Dumnezeu. Iar duhurile rele de aici
nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin natura usor de influentat a
trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul. Astfel mintea noastra se bucura pururi,
cum zice dumnezeiescul Apostol, de legea Duhului, iar simturile trupului sunt atrase de
lunecusul placerilor. De aceea harul, lucrnd prin simtirea mintii, nveleste trupul celor ce
sporesc n cunostinta cu bucurie negraita, iar dracii, lucrnd prin simturile trupului, robesc
sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, mai ales cnd ne afla umblnd fara
grija si cu nepasare pe calea credintei. (Diadoh al Foticeii)27
Cuvntul cunostintei ne nvata ca sunt doua feluri de duhuri rele. Unele dintre ele sunt
oarecum mai subtiri, iar altele mai materiale. Cele mai subtiri razboiesc sufletul. Celelalte
obisnuiesc sa duca trupul n robie prin anumite mboldiri staruitoare. De aceea dracii care
razboiesc sufletul si cei care razboiesc trupul si sunt mereu potrivnici, cu toate ca au acelasi
scop de-a vatama pe oameni. Cnd deci harul nu locuieste n om, acestia foiesc ca niste serpi n
adncurile inimii, nengaduind ctusi de putin sufletului sa caute spre dorinta binelui. Dar cnd
harul e ascuns n minte, se strecoara ca niste nouri ntunecosi prin partile inimii, spre patimile
pacatului, sau iau chipul feluritelor mprastieri ca, furnd mintea de la pomenirea lui
Dumnezeu, sa o desfaca de convorbirea cu harul. Cnd deci dracii, care supara sufletul nostru,
ne aprind spre patimile sufletesti si mai ales spre nalta parere de sine, care este maica tuturor
relelor, sa ne gndim la moartea trupului nostru si vom rusina umflarea iubirii de slava. Dar

acelasi lucru trebuie sa-l facem si cnd dracii, care ne razboiesc trupul, ne mping inima sa se
aprinda spre pofte de rusine. Caci singur acest gnd, nsotit cu pomenirea de Dumnezeu, poate
opri feluritele lucrari ale duhurilor rele. Dar daca dracii, care razboiesc sufletul, vor sa se
foloseasca si de acest gnd, punndu-ne n minte nimicnicia nemarginita a firii omenesti, ca
neavnd nici un pret din pricina trupului (caci aceasta iubesc sa o faca, dar vrea cineva sa-l
chinuiasca cu acest gnd), sa ne amintim de cinstea si de slava mparatiei Ceresti, netrecnd cu
vederea nici amaraciunea si ntunecimea osndei vesnice, ca printr-una sa ne mngiem
tristetea, iar prin cealalta sa ntristam usuratatea inimii noastre. (Diadoh al Foticeii)27
Deci Satana, fiindca nu se poate ncuiba n mintea celor ce se nevoiesc, ca mai-nainte, data fiind
prezenta harului, calareste pe mustul carnii, ca unul ce a cuibarit n trup, ca prin firea usor de
mnuit a acestuia sa amageasca sufletul. De aceea trebuie sa uscam trupul cu masura, ca nu
cumva prin mustul lui sa se rostogoleasca mintea pe lunecusul placerilor. Deci se cuvine ca din
nsusi cuvntul Apostolului sa ne ncredintam ca mintea celor ce se nevoiesc sta sub lucrarea
luminii dumnezeiesti; de aceea si slujeste legii dumnezeiesti si se veseleste cu ea. Iar trupul
primeste cu placere, pentru firea lui usor de mnuit, duhurile rele; de aceea si alege sa
slujeasca rautatilor. De aici se vede si mai mult ca mintea nu este un salas comun al lui
Dumnezeu si al diavolului. Caci cum ar zice atunci Pavel: Slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu,
iar cu trupul legii pacatului? De aici iarasi se vede ca mintea mea sta ntru toata libertatea n
lupta cu dracii, slujind cu bucurie bunatatii harului, iar trupul primeste aburul dulce al placerilor
nerationale, pentru faptul ca ngaduie, cum am zis, duhurilor rele sa stea cuibarite n el. Caci
stiu, zice, ca nu locuieste n mine, adica n trupul meu, binele. E vorba de cei ce se mpotrivesc
pacatului, dar se afla pe la mijlocul nevointelor. Caci nu spune despre sine aceasta. Deci cu
mintea se razboiesc dracii, iar trupul ncearca sa-l povrneasca spre lunecusul placerilor prin
mboldiri staruitoare. Caci li se ngaduie, dupa o dreapta judecata, sa petreaca n adncurile
trupului, chiar si ale celor ce lupta ntins mpotriva pacatului, pentru faptul ca voia sloboda a
cugetului omenesc este pururi sub cercare. Iar daca cineva poate sa moara prin osteneli nca pe
cnd traieste, ajunge n ntregime locasul Duhului Sfnt. Caci unul ca acesta a nviat, nca nainte
de a muri. Asa a fost cu fericitul Pavel si cu toti cei ce s-au luptat sau se lupta n chip desavrsit
mpotriva pacatului. (Diadoh al Foticeii)27
E drept ca inima izvoraste si din sine gnduri bune si rele. Dar nu rodeste prin fire cugetarile
rele, ci amintirea raului i s-a facut ca un fel de deprindere din pricina ratacirii dinti. nsa cele
mai multe si mai rele dintre gnduri le zamisleste din rautatea dracilor. Dar noi le simtim pe
toate ca iesind din inima. Si de aceea au banuit unii ca n minte se afla mpreuna cu harul si
pacatul. De aceea socotesc ei ca a zis si Domnul ca cele ce ies din gura purced din inima si
acelea spurca pe om. Caci din inima purced gnduri rele, curvii si cele urmatoare. Ei nu stiu
nsa ca mintea noastra, avnd o simtire foarte fina, si nsuseste lucrarea gndurilor soptite ei
de duhurile rele, oarecum prin trup, dat fiind ca firea lunecoasa a acestuia duce prin starea lui
umorala si mai mult sufletul la aceasta stare, ntr-un chip n care nu stim. Numai fiindca trupul
iubeste pare ca si gndurile semanate de draci n suflet purced din inima. Fapt e ca noi ni le
nsusim atunci cnd vrem sa ne ndulcim cu ele. Acest lucru l-a osndit Domnul cnd a spus
cuvntul de mai nainte. Caci cel ce se ndulceste cu gndurile suflate lui de rautatea Satanei si
nscrie oarecum amintirea lor n inima sa, e vadit ca de aici nainte le rodeste din cugetul sau.
(Diadoh al Foticeii)27

Domnul zice n Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca nu-l va scoate unul si mai
tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci cel scos cu atta rusine sa intre iarasi si sa
petreaca mpreuna cu Stapnul adevarat, care se odihneste n casa Sa cum vrea? Caci nici
mparatul nu se va gndi sa lase mpreuna cu el n curtile mparatesti pe tiranul, care i-a stat
cndva mpotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba l va omor ndata, sau l va lega pentru o
lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43
Daca cineva presupune, din pricina ca gndim mpreuna att cele bune ct si cele rele, ca Duhul
Sfnt si diavolul locuiesc laolalta n minte sa afle ca aceasta se ntmpla pentru aceea ca nca nam gustat si n-am vazut ca bun este Domnul. Caci la nceput, precum am spus si mai nainte,
harul si ascunde prezenta sa n cei botezati, asteptnd hotarrea sufletului, ca, atunci cnd
omul se va ntoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o negraita simtire, prezenta n
inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea sufletului, ngaduind sagetilor dracesti sa ajunga pna
n adncul acestei simtiri, ca printr-o hotarre si mai calda si prin cuget smerit sa caute pe
Dumnezeu. Deci daca omul va ncepe de aici nainte sa sporeasca n pazirea poruncilor si sa
cheme nencetat pe Domnul Iisus, focul sfntului har se va revarsa si peste simturile mai de
dinafara ale inimii, arznd cu totul neghina pamntului omenesc. Drept urmare cursele
diavolesti se vor departa de acest loc, ntepnd de aici nainte mai domol partea patimitoare a
sufletului. Iar cnd nevoitorul se va mbraca cu toate virtutile si mai ales cu desavrsita saracie,
atunci harul i va lumina toata firea printr-o oarecare simtire mai adnca, ncalzindu-l spre mai
multa dragoste de Dumnezeu. Din aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge n afara de
simtirea trupului. Caci adierea Duhului Sfnt, miscnd inima spre suflarea pacii, stinge sagetile
dracului purtator de foc, nca pe cnd sunt n are. Dar si pe cel care a ajuns la aceasta masura l
paraseste Dumnezeu uneori n mna rautatii dracilor, lasnd mintea lui neluminata, ca voia
noastra sloboda sa nu fie ctusi de putin legata de lanturile harului. Aceasta nu numai pentru ca
pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa mai sporeasca nca n experienta
duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru desavrsit celui povatuit, este nca nedesavrsit fata de
bogatia lui Dumnezeu, care povatuieste cu dragoste larga, chiar daca ar putea cineva sui toata
scara aratata lui Iacov. (Diadoh al Foticeii)10
Parasirea povatuitoare aduce sufletului ntristare multa; de asemenea o anumita smerenie si
deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa
cuviinta, la smerenie. Ea produce n inima ndata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire,
precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea n sens de lepadare lasa sufletul sa se umple
de deznadejde, de necredinta, de fumul mndriei si de mnie. Deci avnd noi experienta
ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. n cazul
celei dinti suntem datori sa-l aducem multumire nsotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce
ne pedepseste nenfrnarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne nvete, asemenea
unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. n cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem
marturisirea nencetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom
putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai
nainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cnd se da lupta ntre suflet si Satana,
ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum
am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9
Cnd cineva sta n vreme de iarna ntr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la nceputul zilei
ntreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se ncalzeste de soare, iar cea din spate ramne

nepartasa de caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt
la nceputul lucrarii duhovnicesti si ncalzesc n parte inima prin harul sfnt, din care pricina si
mintea ncepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei ramn de cugeta
dupa trup, deoarece nca nu sunt luminate de sfnta lumina, printr-o simtire adnca, toate
madularele inimii. Nentelegnd unii aceasta, au socotit ca n mintea celor ce se nevoiesc sunt
doua ipostasuri ce se mpotrivesc unul altuia. Dar daca n aceeasi clipa se nimereste ca sufletul
sa gndeasca si bune si rele, aceasta se ntmpla n chipul n care omul dat mai nainte ca pilda
simte totodata si gerul si caldura. Caci de cnd mintea noastra s-a rostogolit la chipul ndoit al
cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte n aceeasi clipa si gnduri bune si gnduri rele,
mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se grabeste sa nteleaga
binele, ndata si aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului
s-a sfsiat n doua. Cnd vom ncepe nsa sa mplinim cu rvna fierbinte poruncile lui
Dumnezeu, harul, luminnd toate simturile noastre printr-o adnca simtire, va arde pe de o
parte amintirile noastre, iar pe de alta, ndulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice,
ne va face sa izvorm gnduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se ntmpla foarte des
celor ce s-au apropiat cu desavrsire, avnd n inima nentrerupta pomenirea Domnului.
(Diadoh al Foticeii)28
Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfnt prin Botezul renasterii, dintre care unul covrseste
nemarginit pe celalalt. Cel dinti ni se daruieste ndata, caci ne nnoieste n apa nsasi si
lumineaza toate trasaturile sufletului, adica chipul nostru, spalnd orice zbrcitura a pacatului
nostru. Iar celalalt asteapta sa nfaptuiasca mpreuna cu noi ceea ce este asemanarea. Deci
cnd ncepe mintea sa guste ntru multa simtire din dulceata Preasfntului Duh, suntem datori
sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca, asa zicnd, peste chip, asemanarea. Caci precum
zugravii desemneaza nti cu o singura culoare figura omului, apoi, nflorind putin cte putin
culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pna la firele parului, asa si
sfntul har al lui Dumnezeu readuce nti prin Botez chipul omului la forma n care era cnd a
fost facut, iar cnd ne vede dorind cu toata hotarrea frumusetea asemanarii si stnd goi si
fara frica n atelierul lui, nfloreste o virtute prin alta si nalta chipul sufletului din stralucire n
stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa nct simtirea ne arata cum ia forma n noi
asemanarea, dar desavrsirea asemanarii o vom cunoaste abia din iluminare. Caci toate
virtutile le primeste mintea prin simtire, naintnd dupa o masura si rnduiala negraita. Dar
dragostea duhovniceasca nu o poate cstiga cineva pna ce nu va fi iluminat ntru toata
ncredintarea de Duhul Sfnt. Caci pna ce nu primeste mintea n chip desavrsit asemanarea
prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape toate celelalte virtuti, dar este nca lipsita de
dragostea desavrsita. Iar cnd se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de
asemanare, ct e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei dumnezeiesti.
Caci precum n cazul portretelor pictate, daca se adauga chipului culoarea cea mai vie, se scoate
la iveala pna si asemanarea zmbetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea
dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina dragostei, chipul, e ridicat
cu totul la frumusetea asemanarii. Nici nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara
numai dragostea. Caci dragostea este plinirea legii, nct omul nostru cel dinauntru se
nnoieste zi de zi n gustarea dragostei, dar se mplineste abia ntru desavrsirea ei. (Diadoh al
Foticeii)43

La nceputul naintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Preasfntul Duh face
sufletul sa guste cu toata simtirea si ncredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle
printr-o cunostinta exacta rasplata desavrsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe
urma ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca chiar de vom mplini
toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic, ntruct nu avem nca dragostea
sfnta ca o deprindere. Drept aceea dracul urii tulbura atunci sufletele celor ce se nevoiesc,
nct i face sa vorbeasca de rau chiar si pe cei ce-i iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a
urii pna la a-si face din ea aproape o ndeletnicire placuta. Din pricina aceasta, sufletul se
ntristeaza si mai mult, purtnd n el amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputnd-o dobndi
n simtire, pentru lipsa ostenelilor celor mai desavrsite. E trebuinta deci ca sa o mplinim totusi
macar de sila, ca sa ajungem la gustarea ei ntru toata simtirea si ncredintarea. Caci
desavrsirea ei nimeni nu o poate cstiga pna ce se afla n trupul acesta, dect numai Sfintii
care au ajuns pna la mucenicie si la marturisirea desavrsita. Fiindca el ce ajunge la ea se
preface ntreg si nu mai doreste cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea de
bunatatile lumii cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea nteleptul Pavel,
marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice: mparatia Cerurilor
nu este mncarea si bautura, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt, care sunt roada
dragostei desavrsite. Asa nct cei ce nainteaza pna la desavrsire pot sa guste aici des din
ea, dar desavrsit nimeni nu o poate cstiga, dect numai cnd se va nghiti desavrsit ce este
muritor de viata. (Diadoh al Foticeii)10
Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd,
ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza
de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel
ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si
mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul
ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la
contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind
dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeaesti, pna
nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu
vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i
chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei.
Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce sau mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai
ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea
Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti.
(Diadoh al Foticeii)3 10 11
Calea virtutii li se arata celor ce ncep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorta. Nu fiindca asa
este ea, ci fiindca firea omeneasca ndata ce-a iesit din pntece la larg se da n tovarasia
placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin mplinirea binelui, s-au pierdut
deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici nainte cu
bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducndu-ne la nceputul caii
mntuirii, zice: Strmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea. Iar
catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: Jugul
Meu este blnd si sarcina mea usoara. Deci la nceputul nevointelor trebuie sa mplinim

sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vaznd Domnul cel bun scopul
si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere
poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se ntareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa
bucurie, nencetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este Cel ce lucreaza n
noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa. (Diadoh al Foticeii)38
Precum ceara, daca nu e ncalzita si nmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea ntiparita n
ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si
neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ti este de ajuns harul Meu. Caci
puterea Mea n neputinte se desavrseste. Dar nsusi Apostolul se lauda zicnd: Cu mare
placere, deci, ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa se salasluiasca ntru mine puterea lui
Hristos. Dar si n Proverbe s-a scris: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si bate pe tot fiul pe
care-l primeste. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se ntmplau
necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se nalte, cum nsusi zice, de bogatia covrsitoare a
descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte
gndurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau mpotriva
pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult
deasupra patimilor intrate n firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avnd pace multa
din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe
slabiciuni, iar sufletul cu gnduri rele. Aceasta se ntmpla mai ales celor n care cunostinta
lucreaza ntru multa simtire si ncredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mndria, si
sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfntul
care zice: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne. Deci trebuie sa rabdam cu
multumire voia Domnului. Caci n felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie
necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gndurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci
sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava
lumeasca spune si acum nencetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci
chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau
socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, mpreuna
cu multe ocari si umiliri, mai ales cnd acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru
slava Domnului. De aceea trebuie sa ne mplinim mucenicia constiintei noastre cu multa
hotarre si rabdare, naintea lui Dumnezeu. Caci rabdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a
cautat spre mine. (Diadoh al Foticeii)39
Smerita cugetare este un lucru greu de cstigat. Cu ct este mai mare, cu att se cer mai multe
stradanii pentru dobndirea ei. Ea se iveste n cei partasi de sfnta cunostinta n doua cazuri si
chipuri: cnd luptatorul pentru evlavie se afla n mijlocul drumului experientelor duhovnicesti,
el are un cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei
pe cei ce se ngrijesc de dreptate, sau a gndurilor rele; apoi cnd mintea e luminata de harul
dumnezeiesc ntru simtire si siguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o nsusire
fireasca, ntruct, fiind plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava
desarta, chiar daca ar mplini nencetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit
dect toti, n urma mpartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dinti smerita cugetare
cuprinde de multe ori ntristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie mpreunata cu
o sfiala plina de ntelepciune. Fiindca cea dinti se iveste, cum am zis, n cei ce se afla la mijlocul
nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au apropiat cu desavrsire. Cea dinti se

ntristeaza adeseori cnd e lipsita de fericirile pamntesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi
cineva toate mparatiile pamntului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale
pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel
ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea dinti ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu
ne-ar nmuia harul, aducnd asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia
noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh al Foticeii)45
Cei ce iubesc placerile vietii de aici trec de la gnduri la greseli. Caci fiind purtati de o judecata
nesocotita, doresc sa prefaca aproape toate gndurile lor patimase n cuvinte nelegiuite si n
fapte necuviincioase. Iar cei ce ncearca sa duca o viata de nevointe, scapnd de greseli, trec
usor la gnduri rele, sau la cuvinte rele si vatamatoare. Caci daca dracii vad pe acestia tinnduse cu placere de ocari, sau graind lucruri desarte si nelalocul lor, sau rznd cum nu trebuie, sau
mniindu-se fara masura, sau poftind slava goala si desarta, se narmeaza cu gramada mpotriva
lor. Pentru ca lund mai ales iubirea de slava ca prilej pentru rautatea lor si sarind prin ea
nauntru, ca printr-o oarecare portita ntunecoasa, ei izbutesc sa rapeasca sufletele. Deci cei ce
vreau sa vietuiasca la un loc cu multimea virtutilor sunt datori sa nu doreasca nici slava, nici
ntlniri multe, nici sa faca iesiri dese, sau sa defaime pe cineva, chiar daca ar fi vrednic de
defaimare, nici sa vorbeasca multe, chiar daca ar putea sa le spuna toate bune; caci vorba
multa mprastiind fara masura mintea, nu numai ca o opreste de la lucrarea duhovniceasca, ci o
si preda dracului trndaviei, care, slabind-o peste masura, o preda apoi dracului ntristarii si pe
urma celui al mniei. Deci se cuvine ca mintea sa se ocupe pururi cu pazirea sfintelor porunci si
cu pomenirea adnca a Domnului slavei. Caci cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste
cuvnt rau, adica nu se va abate la gnduri sau la cuvinte rele. (Diadoh al Foticeii)27
Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor nct i pare celui
razboit ca primeste chiar sagetile nsesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la
nceputul curatirii. Caci daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se
bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o
ncalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavnd dect acest cuget si acest lucru,
fara ncetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se
roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune n pazirea mintii, chiar daca s-ar afla
undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa
nceteze orict de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit,
asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin ntrerupere ceea ce se
socoteste sa cstige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi
pamntul inimii n focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cte putin sub
dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la stralucirea sa fireasca, spre si
mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40
Cnd va birui omul lui Dumnezeu aproape toate patimile, ramn sa-l mai razboiasca doi draci.
Dintre acestia, unul supara sufletul, ducndu-l de la multa iubire de Dumnezeu la o rvna
nelalocul ei, nct acesta nu mai vrea sa placa si altul lui Dumnezeu, afara de el. Iar celalalt
supara trupul, strnindu-l printr-o anumita aprindere spre pofta mpreunarii. Aceasta se
ntmpla trupului din pricina ca o atare placere e proprie firii n scopul nasterii de prunci si de
aceea e usor de biruit; dar si din pricina ngaduintei (parasirii) din partea lui Dumnezeu. Caci
cnd vede Domnul pe vreun nevoitor nflorind bogat n multimea virtutilor, l lasa sa fie ntinat
de acest drac, ca sa se socoteasca pe sine mai nevrednic dect toti oamenii din viata. Supararea

din partea acestei patimi sau urmeaza ispravilor de vrednicie, sau chiar le premerge uneori, ca
fie ntr-un fel, fie ntr-altul, sa dea sufletului parerea ca e netrebnic, orict de mari ar fi ispravile
lui. Cu primul drac ne vom lupta folosind multa smerenie si dragoste, iar cu al doilea, prin
nfrnare, nemniere si gndire adnca la moarte. Simtind astfel nencetat lucrarea Duhului
Sfnt, ne vom ridica si deasupra acestor patimi, ntru Domnul. (Diadoh al Foticeii)27
Cti ne facem partasi de sfnta cunostinta vom avea parte fara ndoiala si de mprastierile fara
de voie. Am nsemnat, zice dumnezeiescul Iov, si ceea ce am gresit fara voie. Si a facut asa cu
dreptate. Caci daca nu ar nceta cineva de-a pomeni pururi pe Dumnezeu si daca n-ar uita
uneori sfintele lui porunci, nu ar cadea n greseala de voie sau fara de voie. Trebuie prin urmare
sa aducem ndata Stapnului marturisire ntinsa si despre greselile fara de voie, adica sa
mplinim cu prisosinta canonul obisnuit (caci nu este om care sa nu faca greseli omenesti), pna
se va ncredinta constiinta noastra prin lacrimile dragostei despre iertarea acestora. Caci de
vom marturisi, zice, pacatele noastre, credincios este si drept ca sa ne ierte pacatele noastre si
sa ne curateasca de toata nedreptatea. Trebuie sa luam aminte la simtirea cu care facem
marturisirea, ca nu cumva constiinta noastra sa se minta pe sine, cugetnd ca s-a marturisit de
ajuns lui Dumnezeu. Fiindca judecata lui Dumnezeu este cu mult mai buna dect constiinta
noastra, chiar daca ar fi cineva deplin ncredintat ca nu mai stie nimic necuratit n sine. Prea
nteleptul Pavel ne nvata zicnd: Dar nici pe mine nu ma judec. Caci deja nu stiu nimic ntru
mine, dar nu ma ndreptez ntru aceasta. Iar Cel ce ma judeca pe mine este Domnul. Daca deci
nu ne vom marturisi cum trebuie si pentru greselile fara voie, vom afla n noi n vremea iesirii
noastre o oarecare frica nelamurita. Trebuie sa ne rugam si noi cei ce iubim pe Domnul, ca sa
ne aflam atunci n afara de orice frica. Caci cel ce va fi atunci n frica nu va trece slobod peste
capeteniile iadului. Fiindca are, ca si aceia, n frica sufletului o marturie a pacatului sau. Dar
sufletul ce se veseleste n dragostea lui Dumnezeu, n ceasul dezlegarii, se nalta atunci cu
ngerii pacii deasupra ostilor ntunecate. Caci dragostea duhovniceasca parca l ntr-aripeaza,
dat fiind ca a mplinit fara lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de ndraznire din viata vor
fi rapiti pna n prezenta Domnului mpreuna cu toti Sfintii. Iar cei ce se tem chiar si numai putin
n ceasul mortii vor fi lasati n gramada celorlalti oameni, ca unii ce se afla sub judecata; caci ei
vor trebui sa fie cercati prin focul judecatii si asa sa primeasca partea ce li se cuvine dupa
faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu si mparatul Iisus Hristos. Fiindca El este Dumnezeul
dreptatii si a Lui este bogatia bunatatii mparatiei, de care ne va face parte noua celor ce-L
iubim pe El, n veac si n toti vecii vecilor. Amin. (Diadoh al Foticeii)33
Cei ce au cstigat dragostea desavrsita fata de Dumnezeu si si-au naltat aripile sufletului prin
virtuti se rapesc n nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au cstigat cu totul
desavrsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum
arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ngreuia cumpana celor bune se vor izbavi de
munci. (Diadoh al Foticeii)19

Evagrie Ponticul

Evagrie mparte viata spirituala n activa si contemplativa sau gnostica. Viata activa este numai pregatirea
pentru cea gnostica. Toata stradania omului trebuie sa duca la cunoastere sau la gnoza, a carei ncoronare
este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este sa nlature piedicile ce stau n calea cunoasterii, prin
curatirea sufletului de patimi.
Virtutile, care sunt treptele vietii active, se rnduiesc n urmatoarea ordine: cea mai de jos e credinta, care
naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste pazirea poruncilor, ale carei fiice sunt: nfrnarea, cumintenia,
rabdarea si nadejdea. Toate duc la nepatimire, al carei rod e dragostea. De acum parasim viata activa.
Dragostea ne introduce n viata contemplativa.

Treapta cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturala". Dupa ea urmeaza
"teologia", gnoza cea mai nalta, contemplarea Sfintei Treimi, care e si treapta "rugaciunii
curate".
Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a vietii duhovnicesti, nu se realizeaza prin cugetare discursiva.
Cel curatit ajunge pna la o cunoastere intuitiva a Lui, n lumina sufletului ndumnezeit. n timpul rugaciunii,
sufletul contemplativului este asemenea cerului, n care straluceste lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se
cere o curatire de toate patimile si de toate gndurile n legatura cu ele. Acesta e curatirea ce se cere sufletului,
care e sediul patimilor. Dar se cere si o curatire a mintii, vrful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pna ce mintea
mai pastreaza chiar si numai gnduri nestrabatute de patimi, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu n chip
mijlocit. Dar daca vrea sa ajunga la vederea Sfintei Treimi, trebuie sa se curete si de aceste gnduri, ca sa
devina cu totul pura. La aceasta stare nu poate ajunge dect prin harul lui Dumnezeu. Ajuns omul aci, n inima lui
straluceste lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiasca. Lumina aceasta este fara forma", ntruct si
Dumnezeu este fara chip, simplu si nepatruns. n cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa se
ntipareasca n mintea omului. De aceea mintea trebuie sa se elibereze de orice ntiparire a lucrurilor si
ntelesurilor lor. Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte.
Cunoasterea aceasta e simpla, necompusa, indescriptibila, fara imagini. Este o cucerire a mintii de catre
nemarginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este ntr-un anumit nteles si ntunericul cel mai
adnc, "nestiinta fara margini". Dar aceasta cunoastere are si alta latura. Cnd lumina dumnezeiasca rasare n
minte, aceasta se vede pe sine nsasi. Vederea proprie este o conditie a desavrsirii minti. Astfel mintea n
vremea rugaciunii se vede pe sine, stralucind ca safirul si ca cerul, ca locul unde s-a cobort Sfnta Treime.

Mult vorbeste Evagrie de starea de nepatimire apatia, ca o conditie a vederii lui

Dumnezeu. Semnul ca cineva ajuns la adevarata lipsa de patimi sta n faptul ca se poate
ruga netulburat si nemprastiat, eliberat de toate grijile si de toate gndurile si imaginile
lucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de lucrurile lumii, nu este diferenta fata de Dumnezeu
si fata de semeni, ci o conditie pentru ca sa-i poata iubi cu adevarat.
Patimile, care pun stapnire pe om si de care trebuie sa se curateasca pentru a ajunge la
nepatimire, iubire si groaza, le aduce Evagrie n legatura cu demonii, nct lupta cu ele este n acelasi
timp o lupta cu ei. Aceasta idee devine un leit-motiv important al ntregii asceze rasaritene.

Tot la Evagrie gasim pentru prima data teoria celor opt patimi, sau vicii, sau gnduri
pacatoase, teoria ce va reveni mereu la scriitorii ascetici de dupa el, la Casian, Nil, Ioan
Scararul, Ioan Damaschin etc.
La Evagrie sunt trasate directivele ascezei si misticei ulterioare, la el se cuprind
sistematizate aproape toate nvataturile psihologice si pneumatologige, aplicate n viata
ascetica si mistica din Rasarit.

Ct priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ngrijeste-te numai de cele care sunt
de trebuinta trupului. Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine.

Caci el se ngrijeste, zice, de noi. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa
primesti cnd ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mndrie. Iar daca prisosesti
tu n aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca ntre dnsii copiii
Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: Prisosul vostru sa
mplineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa mplineasca lipsa voastra; ca sa se faca
potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit.
Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici
pentru o zi, nici pentru o saptamna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mine, va
aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine mparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu.
Cautati, zice Domnul, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga
voua.(Evagrie Ponticul)41
Sa nu-ti iei tnar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa strneasca prin el vreo sminteala si sa-ti
tulbure cugetul, ca sa te ngrijesti de mncari alese, caci nu vei mai putea sa te ngrijesti numai
de tine. Sa nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna
duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca dect cea trupeasca. Iar
daca te gndesti la folosul tnarului, sa nu te nvoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria
aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau,
pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci
locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce
locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrnd-nevrnd va face si el tovarasie
cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras n vorbire desarta, nici n oricare alta
napasta, ca mnia, ntristarea, nebunia dupa lucruri pamntesti, frica de sminteala, grija de
nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te
scoata din linistea din chilie si sa te traga n grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si
ngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie". Iar daca si chilia, n care locuiesti, e ncarcata
cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le
mplinesti, ca sa te poti linisti! ncalzeste-ti inima, srguind sa te afli n voia lui Dumnezeu si n
razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22
Daca nu te poti linisti usor n partile tale, grabeste spre nstrainarea cu voia si ntareste-ti
gndul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si
pe toate caile pune stapnire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi:
iubeste nstrainarea, caci te izbaveste de mprejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai
de folosul linistii. Fugi de zabovirile n cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: ca iata,
zice Sfntul, m-am departat fugind si m-am salasluit n pustie. De este cu putinta, n nici un
chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru
petrecerea ta. Am vazut, zice iarasi Sfntul, faradelege si pricini n cetate". Asadar cauta
locurile netulburate si singuratice si sa nu te nfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de
vei vedea acolo, sa nu te nspaimnti, nici sa fugi, lepadnd alergarea ce ti e spre folosul tau. Sa
stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata
cunostinta spre mntuire. Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mntuieste de
mputinarea sufletului si de furtuna. Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci
vagabondarea mpreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate. Multe ispite sunt cu
acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamnt n chilia ta. (Evagrie Ponticul)22

Daca ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, caci numai ntlnindu-te rar cu dnsii le vei fi de
folos. Iar, daca vezi ca ti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnsii.
Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de ntlnirile cu
barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti mpreuna; ba si de sfaturile lor
cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lnga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai
sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul i numeste
asa zicnd: Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din
Ceruri. Cu cei mprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dnsii sa nu primesti, ca
nu cumva sa te traga n mprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au ntr-nsii
patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt
cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamntului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si
spre rvna lor de-a plnge. Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamntului, ca sa sada ei
mpreuna cu mine". Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu
vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, nsa de graba sa te ntorci la chilia ta. De
este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramna cu tine harul
linistii si vei avea ntr-nsa nempiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22
Asezndu-te n chilia ta, aduna-ti mintea si gndeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la
moartea trupului, ntelege ntmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea
aceasta, att a placerii ct si a straduintei, ca sa poti sa rami nestramutat n aceeasi hotarre a
linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gndul si la starea cea din iad, gndeste-te cum se chinuiesc
sufletele acolo, n ce tacere prea amara? Sau n ce cumplita suspinare? n ce mare spaima si
framntare? Sau n ce asteptare? Gndeste-te la durerea sufletului cea nencetata, la lacrimile
sufletesti fara sfrsit. Muta-ti apoi gndul la ziua nvierii si la nfatisarea naintea lui Dumnezeu.
nchipuieste-ti scaunul acela nfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe
pacatosi: Rusinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsusi, a ngerilor, a Arhanghelilor, a
Stapnilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit,
sarpele cel mare, ntunericul si peste toate acestea plngerea si scrsnirea dintilor, spaimele,
chinurile. Gndeste-te apoi si la bunatatile ce i asteapta pe drepti: ndraznirea cea catre
Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ngeri, Arhangheli, Stapnii, mpreuna cu tot
poporul mparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu n tine amintirea acestora
amndoua si plnge si suspina pentru soarta pacatosilor, mbraca vederea ta cu lacrimi de frica
sa nu fii si tu printre dnsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste.
Srguieste-te sa te nvrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osnda acelora. Sa nu
uiti de acestea, fie ca te afli n chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta
dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gndurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie
Ponticul)22
Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie
ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de boala si de
slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se ntareasca trupul din
nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la anumite bucate, nu ne-a
oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata am dat voua toate, ca pe
legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele ce intra n gura spurca pe om.
Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la alegerea ta, ca o osteneala a
sufletului. (Evagrie Ponticul)10 34

Diavolii ori de cte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu srguinta mpotriva, sadind
n mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gndim n vremea
rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea n robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare,
desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara
frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
Dintre dracii care se mpotrivesc lucrarii noastre, cei dinti, care se ridica cu lupta, sunt cei
ncredintati cu poftele lacomiei pntecelui, cei ce ne furiseaza n suflet iubirea de argint si cei ce
ne momesc cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa acestia sa ia n primire pe cei raniti de
ei. Caci este cu neputinta sa cada cineva n minile duhului curviei, daca n-a fost dobort nti
de lacomia pntecelui. Precum nu poate tulbura mnia pe cel ce lupta pentru mncaruri, sau
bani, sau slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul ntristarii cel ce nu s-a lepadat de toate
acestea. Nici de mndrie, cel dinti pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din sine
iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa nteleptul
Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa cada omul n puterea vreunui drac, daca n-a fost
ranit mai nti de acele capetenii ale lor. De aceea si diavolul aceste trei gnduri i le-a nfatisat
Mntuitorului: nti ndemnndu-l sa faca pietrele pini, al doilea fagaduindu-i toata lumea
daca i se va nchina, si al treilea spunndu-i ca va fi acoperit cu slava daca va asculta, ntruct nu
va pati nimic dintr-o asa de mare cadere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de acestea, i-a
poruncit diavolului sa mearga napoia Lui. Prin acestea ne-a nvatat ca nu este cu putinta sa
alunge cineva de la sine pe diavolul, daca n-a dispretuit aceste trei gnduri. (Evagrie Ponticul)27
Toate gndurile diavolesti furiseaza n suflet chipurile lucrurilor sensibile, cari, punndu-si
ntiparirea n minte, o fac sa poarte n ea formele acelor lucruri. Deci de la nsusi lucrul care se
deapana n minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda, daca n cugetul mea se
nfatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gndul tinerii de
minte a raului, furisat n minte. Daca iarasi se nvrteste n minte gndul la bani sau la slava,
dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea si la alte gnduri, din lucru afli
pe dracul ce e de fata si ti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca toate amintirile acestor fel de
lucruri vin de la draci, deoarece si mintea nsasi, strnita de om, aduce nchipuiri de lucruri si
fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mnia si pofta mpotriva firii. Caci, prin
tulburarea acestor puteri, mintea preacurveste n cuget si este razboita, neputnd primi
aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar stralucirea luminii dumnezeiesti se arata puterii
cugetatoare a sufletului n vremea rugaciunii, dupa nlaturarea gndurilor lucrurilor. (Evagrie
Ponticul)27
Nu va putea sa alunge de la sine amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta si mnie,
pe una stingnd-o cu posturi, cu privegheri si cu culcatul pe jos; iar pe cealalta mblnzind-o cu
ndelunga rabdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii. Caci dintr-aceste
doua patimi se tes mai toate gndurile dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie. Dar
este cu neputinta sa biruim patimile acestea, daca nu dispretuim mncarurile, banii si slava, ba
nca si propriul nostru trup, pentru cei ce cauta adeseori sa-l atte. Pilda fara zabava sa luam de
la cei ce se primejduiesc pe mare, care sar si din corabie de furia vnturilor si a valurilor
rasculate. Aici nsa trebuie sa fim cu luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a fi vazuti de
oameni. Caci vom pierde plata noastra si ne va lua n primire un alt naufragiu si mai cumplit,
suflnd mpotriva-ne vntul dracului slavei desarte. (Evagrie Ponticul)27

Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o
anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind
prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o
ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie
sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei
curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii,
strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu
atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le
misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta
si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa,
si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa
si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se
datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc
dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare.
(Evagrie Ponticul)25 28
Scopul dracilor e ajutat mult de mnia noastra, cnd se misca mpotriva firii, facndu-se al lor.
De aceea toti zoresc sa o ntarte zi si noapte. Cnd o vad nsa legata de blndete, atunci cauta
pricini ndreptatite ca sa o dezlege ndata, ca facndu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru
gndurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o ntartam nici pentru lucruri drepte, nici pentru
nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa n mna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac
multi si .mai mult dect trebuie, aprinzndu-se pentru motive nensemnate. Caci spune-mi de
ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cinele cnd
te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si
vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca
mnia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat:
pe David, care striga: Opreste mnia si paraseste turbarea; pe Ecclesiastul care porunceste:
Alunga mnia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau"; pe Apostolul care rnduieste:
Sa ridicam n toata vremea si n tot locul mini cuvioase spre Domnul, fara mnie si gnduri.
De ce oare nu nvatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cinii din
casa n vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa ntelegem ca mnia nu trebuie sa fie cu cei
ce se roaga. Mnia este vinul serpilor. De aceea nazireii se nfrneaza de la vin. (Evagrie
Ponticul)3
Despre faptul ca nu trebuie sa ne ngrijim de mbracaminte si bucate, socot de prisos a mai
scrie, nsusi Mntuitorul oprind acest lucru n Evanghelii. Nu va ngrijiti, zice, n sufletul vostru
ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca, caci toate acestea le fac pagnii si
necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapnului si tagaduiesc pe Facatorul. De
crestinii este cu totul strain acest lucru, de ndata ce cred ca si cele doua vrabii vndute cu un
ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ngeri. Au nsa dracii si obiceiul acesta: dupa gndurile
necurate, aduc n suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind
locul cugetarii cu multime de gnduri, si sa nu mai poata rodi cuvntul, fiind coplesit de
gndurile grijii. Lepadnd dar asemenea gnduri, sa lasam toata grija noastra n seama
Domnului, ndestulndu-se cu cele de fata, cu mbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim
n fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine n haina

saracacioasa, sa priveasca la Sfntul Pavel cum asteapta n frig si dezbracat, cununa dreptatii.
Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a mbracat cu gndurile
grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte
cu ncepatoriile, cu domniile si cu stapnitorii ntunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i
va fi cu putinta; acest lucru l-am nvatat de la nsesi cazurile vazute. Caci se va mpiedica n
haina si se va rostogoli la pamnt, ca si mintea de gndurile purtarii de grija, daca e adevarat
cuvntul care zice ca mintea ramne statornic lipita de comoara sa, ca unde este comoara ta,
acolo va fi si inima ta. (Evagrie Ponticul)6 41
Dintre gnduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se
taie de catre cele bune. Sfntul Duh ia aminte la gndul cel dinti ce l-am pus si dupa acela ne
osndeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gndul de a primi pe straini si-l am ntradevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, l taie si furiseaza n suflet gndul de-a primi pe
straini pentru slava. Sau am gnd sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine
peste el un gnd bun, l taie pe cel rau, ndreptnd catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne
sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28
Deci daca staruim cu fapta la gndurile dinti, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea
numai plata gndurilor ce ni le-am pus mai nti, deoarece oameni fiind si luptnd cu dracii, nu
putem tine gndul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem n noi semintele
virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lnga gndurile care taie (de-al doilea), se aseaza n tara
ispititorului si va lucra strnit de ele. (Evagrie Ponticul)28
Dupa multa bagare de seama am aflat ca ntre gndurile ngeresti, omenesti si de la draci este
aceasta deosebire: nti gndurile ngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si
urmaresc ntelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca
nisipul si a fost risipit n anumite particele de sub pamnt si de ce trebuie multa osteneala si
truda pna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat
mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul
Mntuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gndul dracesc nu le stie si nu le
cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea cstigarii aurului fara rusine, si zugraveste
desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gndul omenesc nu se ocupa nici cu
dobndirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamnt, ci
aduce numai n minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvnt se
poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa n chip trainic. (Evagrie
Ponticul)28
Este un drac care se numeste ratacitor, care se nfatiseaza mai ales n zorii zilei naintea fratilor
si le poarta mintea din cetate n cetate, din sat n sat si din casa n casa, prilejuind, zice-se,
simple ntlniri, apoi convorbiri mai ndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor
amagiti si putin cte putin i departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de
virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gnd de unde vine si unde
sfrseste, ca nu fara rost si din ntmplare face cercul acesta lung, ci vrnd sa strice starea
sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe
convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii, care
ntineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi nsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul
lui, sa nu graim ndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum nfiripa n minte si n

ce chip putin cte putin vrea sa o mpinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie
vazut facndu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci
sa-i mai ngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflnd cu de-amanuntul tot lucrul
pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvntul si sa-l alungam. Dar fiindca se ntmpla ca n
vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa
faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte n tine nsuti de cele
ce ti s-au ntmplat, de unde ai nceput, pe unde ai umblat si n ce loc ai fost cuprins de duhul
curviei, sau al mniei, sau al ntristarii si cum s-au petrecut acestea. nvata-le acestea si tine-le
minte, ca sa-l poti da pe fata cnd se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns,
ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se nfurie de-a binelea, vadeste-l ndata ce se
apropie si dezvaluie cu cuvntul locul dinti n care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte
tare se scrbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea n
faptul ca a fugit gndul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa
biruirea acestui drac urmeaza un somn adnc si greu, o amortire a pleoapelor, nsotita de
cascari nenumarate si de umeri ngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfnt, prin
rugaciune ncordata. (Evagrie Ponticul)28
Foarte mult ne foloseste spre mntuire ura mpotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea
virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem n stare, pentru ca
duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei.
Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste nsa doctorul
sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri nfricosate de la duhuri,
noaptea si ziua, pna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la nceput, nvatndu-se a zice catre
Domnul, asemenea lui David: Cu ura desavrsita i-am urt, ca vrajmasi s-au facut mie. Iar cu
ura desavrsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gndul, lucru
care este semnul celei mai mari si celei dinti nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28
Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cnd
navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar
pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osnda si la
munca vesnica se gndeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rde. Pe
Dumnezeu, e drept, l marturiseste, nsa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati n piept cnd se
misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul mpietrit si nu asculta. i
amintesti de ocara oamenilor si nu o ia n seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a
nchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta l aduc gndurile nvechite ale slavei desarte. Si
daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mntui. De fapt dracul acesta este dintre
cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este nvederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor
dosaditi, nchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac,
ntruct sufletul e strapuns putin cte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de mpietrirea
venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea
celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungnd acest drac, porunceste n
Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din nchisori, zicnd: Bolnav am fost
si n-ati venit la Mine. n orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul
acesta, n-a primit gnd de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit
din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cti s-au

fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci
a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1
Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul ntristarii nu primeste sa faca aceasta, ci
el ucide gndurile celor ce au nceput aceasta vietuire, taind si uscnd prin ntristare orice
placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac
razboieste pe un monah cu masura, l face ncercat, caci l convinge sa nu se apropie de nimic
dintr-ale lumii acesteia si sa nlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gnduri
care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau l silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest
lucru l-a gndit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. De as putea, zice, sa ma
omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta. Simbol al acestui drac este salbaticiunea
numita naprca, a carei fire se arata prietenoasa, nsa al carei venin covrseste veninul
celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul nsusi. Acestui drac i-a predat
Pavel pe cel ce a facut nelegiuire n Corint. De aceea si scrie cu rvna Corintenilor, zicnd:
Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie nghitit unul ca acesta de o ntristare mai mare. Dar
duhul acesta, care ntristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De
aceea si Ioan Botezatorul i numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la
Dumnezeu pui de naprci, zicnd: Cine v-a aratat voua sa fugiti de mnia ce va sa vie? Faceti
deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai ntru voi: Parinte avem pe Avraam.
Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamntul si din neamul sau, s-a facut mai tare
dect dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9
Cine si-a stapnit mnia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dnsa nu se mai tine de viata
monahala si e strain de caile Mntuitorului, daca se zice ca nsusi Domnul nvata pe cei blnzi
caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vnata mintea monahului, care alearga pe cmpia
blndetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blndete. Aceasta a dobndit-o acel
mare Moise, care a fost numit "blnd, mai mult dect toti oamenii. Iar proorocul David a
aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicnd: Adu-ti aminte, Doamne, de
David si de toata blndetea lui. nsusi Mntuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori
ai blndetii Lui, zicnd: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna
sufletelor voastre. Iar daca cineva s-ar nfrna de la mncari si bauturi, dar prin gndurile rele
ar ntarta mnia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avnd pe dracul
crmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cinele nostru, nvatndul sa rupa numai lupii si sa nu mannce oile, aratnd toata blndetea fata de toti oamenii.
(Evagrie Ponticul)3
Dintre gnduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata
lumea si deschide usile tuturor dracilor, facndu-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De
aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplnd-o cu multe vorbe si lucruri si
ntinndu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului
sau. Gndul acesta l fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-nsul sa primeasca
intrare din nou n suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dinti. Din gndul
acesta se naste si cel al mndriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamnt pecetea
asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata
noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac l alunga rugaciunea
staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte.
(Evagrie Ponticul)44

Cnd mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia
ndata i da pinteni prin cetati, purtndu-si fara stapnire lauda izvorta din slava. si
ntmpinnd-o duhul curviei, printr-o rnduiala nevazuta, o nchide ntr-o cocina de porci,
nvatnd-o sa nu se mai ridice altadata din pat nainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu
faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtnd nca urmele bolii ntr-nsii, se dau la
drumuri si merg la bai nainte de vreme, caznd din nou n boala. De aceea seznd locului, sa
luam si mai bine aminte la noi nsine, ca nainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre
pacat, iar nnoindu-ne ntru cunostinta sa dobndim multime de vederi felurite. Si asa
naltndu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mntuitorului nostru. (Evagrie
Ponticul)44
A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul
mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale
duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au
racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si
forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea
nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile
duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe
care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri
foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai
mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se
zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si
mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor
prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l
ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie
monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva,
zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n
ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe
de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3
4
Gndurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris:
A dat fiecarui om cuget ntru inima sa, sadind n el si pofta si mnia ntru ajutor, ca prin
mnie sa alunge gndurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cnd e biciuit de vnturi
si de ploi. I-a mai dat pe lnga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa
de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rnduit sa se hraneasca si sa se mbrace de la aceasta
turma, iar la vreme sa-i adune fn. Caci zice cuvntul: Cine pastoreste turma si din laptele ei nu
mannca? Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie
rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tlharii, iar daca s-ar ntmpla una ca aceasta n
padure, ndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gndul despre fratele
nostru se nvrte n noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gndul despre
muiere, daca se ntoarce n noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gndul despre argint si aur,
daca se cuibareste nsotit de lacomie; asemenea si gndurile sfintelor daruri, daca cu slava
desarta pasc n minte! Si tot asemenea se va ntmpla si cu alte gnduri de vor fi furate de
patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le

pazeasca priveghind. Caci se ntmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa n naluciri
rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: Nu am adus tie oaie rapita de
fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de
gerul noptii, nct s-a dus somnul de la ochii mei. Iar daca din osteneala ni s-ar ntmpla vreo
nepurtare de grija, sa grabim putin n sus pe stnca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub
muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca
ntelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28
Dintre necuratii draci, unii l ispitesc ca om, iar altii l tulbura pe om ca pe un dobitoc
necuvntator. Cei dinti apropiindu-se ne furiseaza gnduri de slava desarta, sau de mndrie,
sau de pizma, sau de nvinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace. Cei de-al doilea nsa,
aprind n trup mnie si pofta de fire. Acestea le avem ndeobste cu dobitoacele, fiind ascunse
nsa sub firea cea cuvntatoare. De aceea zice Duhul Sfnt catre cei ce cad n gnduri omenesti:
Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Preanalt, toti; iar voi ca niste oameni muriti si ca
orisicare dintre capetenii cadeti. Iar catre cei strniti dobitoceste zice: Nu fiti cum e calul sau
catrul, la care nu este ntelepciune, ci trebuie sa strngi cu zabala si cu fru falcile lor, caci nu
se apropie de tine. Dar sufletul care pacatuieste va muri. Si nvederat este ca oamenii, daca
mor ca oameni, se ngroapa de oameni, iar cnd sunt omorti ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi
mncati de vulturi. Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, altii se tavalesc n snge.
Cel ce are urechi de auzit sa auda. (Evagrie Ponticul)27
Cnd vreunul dintre vrajmasi te va rani n lupta si vrei sa-i ntorci sabia lui, precum scrie, asupra
inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase n tine nsuti gndul aruncat de el, ce fel este si din
cte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este:
sa zicem ca e trimis de el gndul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta n mintea care l-a primit, n
sensul aurului, n aurul nsusi si n patima iubirii de bani. Apoi ntreaba: Ce este pacat dintre
acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine,
avnd minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul nsusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut?
Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de
sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa
si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o
taiem, dupa ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetnd n acestea, se va nimici
gndul, desfacndu-se ntr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin
cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la naltime. Iar daca, vrnd sa te folosesti mpotriva lui
de sabia sa, doresti sa-l dobori mai nti cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a
ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ngerii si dracii n lumea noastra, iar noi nu mergem
n lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe ngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne
hotarm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit
dimineata, a fost aruncat la pamnt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adncului
ca un rob? Si de ce ncalzeste adncul ca pe o topitoare, tulburnd pe toti prin rautatea sa si pe
toti vrnd sa-i stapneasca? Caci trebuie sa stim ca ntelegerea acestor lucruri foarte mult l
vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu ncetul n cei care s-au curatit si
vad ntructva ntelesurile ntmplarilor. Cei necuratiti nsa nu cunosc vederea acestora. Si daca,
aflnd-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi n toiul
razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat

sa se ntlneasca cu David al nostru. n felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de

vederea lui si n cazul celorlalte gnduri necurate. (Evagrie Ponticul)28
Cnd vor fugi degraba de la noi vreunele din gndurile necurate, sa cautam pricina pentru care
s-a ntmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru
nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic mpotriva noastra? De pilda daca unui pustnic iar veni n minte gndul ca i s-a ncredintat ocrmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca
nu va zabovi la nchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai nainte. Dar
daca unuia i-ar veni acest gnd n legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela
fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si n privinta altor gnduri se va afla pricina
cercetndu-se n acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru rvna si puterea noastra, ca sa
vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau nca petrecem n pustie,
loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint
si e foarte dibaci n puterea de-a amagi. Astfel cnd e strmtorat de desavrsita lepadare de
sine, ndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care
nu-s nca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza nchisorile orasului si rascumpara
sclavii; arata alipire femeilor bogate, i face ndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe
altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe ncetul l nvaluie n gndurile
iubirii de argint si-l da pe mna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce nainte multimea celor
ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca ntreolalta cte
putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca
sa nu scape. Si asa biata minte, nvaluita ntr-aceste gnduri, se lupta cu nversunare cu aceia
dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu
recunostinta. Pe cei ce se mpotrivesc i da pe mna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din
hotarele cetatii. Aflndu-se apoi aceste gnduri nlauntrul sau si nvrtindu-se n minte, ndata
ce nfatiseaza dracul mndriei, nalucind straluciri necontenite si draci naripati n vazduhul
chiliei, ca pna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, nsa, dorind pierzarea astor fel de
gnduri, sa traim cu multumire n saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus n lume si nimic nu
putem duce din ea. Avnd hrana si mbracaminte, sa ne ndestulam cu ele, aducndu-ne
aminte de Sfntul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie
Ponticul)41
Toate gndurile necurate, staruind n noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si
pieire. Caci precum icoana pinii zaboveste n cel flamnd din pricina foamei sale si icoana apei
din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar ntelesurile
gndurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru
se ntmpla si n cazul gndurilor slavei desarte si al altor gnduri. Iar mintii necate n astfel de
gnduri i este cu neputinta sa stea naintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci
de aceste gnduri fiind trasa n jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul
cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mini si de picioare si
aruncat ntru ntunericul cel mai dinafara, din aceste gnduri si avea tesuta haina sa, pentru
care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta
este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care
gndurile lucrurilor sensibile, care zabovesc n minte, strica cunostinta, am aratat-o n Capetele
despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28

De trei feluri sunt capeteniile dracilor care se mpotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza toata
tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dinti la razboi si cheama sufletele la pacat prin
gndurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pntecelui, altii strecoara n suflet
iubirea de argint, si n sfrsit altii ne momesc cu slava de la oameni. Daca rvnesti asadar
rugaciunea curata, pazeste mnia; daca iubesti neprihanirea, stapneste pntecele, nu-i da
pine sa se sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza n rugaciune si alunga de la tine amintirea
raului. Cuvintele Duhului Sfnt sa nu te paraseasca ci bate n portile Scripturilor cu minile
virtutilor. Atunci ti va rasari nepatimirea inimii si vei vedea n rugaciune mintea n chipul stelei.
(Evagrie Ponticul)27
Dintre cele ce le cugetam, unele si pun tiparul pe minte si dau o forma, altele i dau numai o
cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La nceput era Cuvntul
si Cuvntul era la Dumnezeu lasa un nteles n inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun
tiparul pe ea. Cuvintele: lund pine dau o forma mintii, iar: a frnt-o iarasi si pun tiparul
pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul seznd pe un scaun nalt si ridicat, si pune tiparul pe
minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tiparul pe
minte, dar ntelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala,
naltata prin fapte bune, primind n sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu
sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice
si de femeie, ca e scaun al necinstei, ntelegndu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte;
iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre
cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se
roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te
ntrebi daca, precum este n privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si n privinta celor
trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi
starea ei cugetnd ntelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza
mintea de sensurile care si pun tiparul pe ea si o nfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu,
fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este
trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun
tiparul pe minte, unele nsemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se
ntmpla la fel ca n cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci n cazul celor trupesti unele si
pun tiparul pe minte, altele nu, pe cnd dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie
Ponticul)7
Cnd dracul pntecelui, luptnd mult si adeseori nu izbuteste sa strice nfrnarea ntiparita,
atunci mpinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducndu-i nainte si cele
privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici
care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind
nfrnarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputnd-o
pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima.
Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pine, untdelemn si
apa. Caci aceasta rnduiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca
spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturndu-se cu pine si
cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului
cu fapta, caci aceasta se zice nfrnare, ci aceea care taie din cugetare gndurile patimase, pe
care Sfntul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca mprejur a iudeului ascuns. Iar daca se

descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a
mplinit alergarea n foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe
acest drac, punnd n minte celui ce se nfrneaza, retragerea cea mai de pe urma,
ndemnndu-l la rvna lui Ioan Botezatorul si a ncepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputnd
rabda acesta retragerea ndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar
dracul sa se laude zicnd: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)27 34
Gndurile necurate primesc multe materii pentru cresterea lor si se ntind dupa multe lucruri.
De fapt ele trec oceane cu nchipuirea si nu se dau ndarat sa umble drumuri lungi pentru
marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt ct de ct curatite, sunt mai nguste dect acelea,
neputndu-se ntinde mpreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabita. De aceea se
misca mai degraba mpotriva firii si, dupa nteleptul Solomon, hoinarind ctva vreme pe afara,
aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din
lanturi si a unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati un suflet necurat, dect a readuce din
nou la sanatate pe unul curatit si iarasi ranit, dracul ntristarii nengaduind, ci aducnd pururea
naintea ochilor, n vremea rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27
Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al
inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc
multe din miscarile inimii, pe baza cuvntului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrnd eu
sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfntul Preot, spunnd ca e nevrednic lucru sa se
raspndeasca acestea si sa le aduc la urechile celor ntinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor
este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse n inima noastra, si
din acestea iau prilejuri mpotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingnd pe unii care graiau
cele ce nu trebuie, nepurtndu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut n puterea
dracului tinerii de minte a raului si ndata am primit gnduri rele mpotriva lor, pe care le
cunoscusem mai nainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul
Sfnt: Seznd ai vorbit mpotriva fratelui, si mpotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai
deschis usa gndurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea n vremea rugaciunii,
nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avnd-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede
mintea rugndu-se aceea e si potrivit de a spune ca i este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor,
de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gnd rau; si sa nu ne ntunecam privirea la
amintirea aproapelui, caci toate nfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa
necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea n picioare, nici cuvntul, nici
mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri mpotriva
noastra, ca sa nsele dn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce
zice si Sfntul Pavel catre Tit: Dovedeste n nvatatura cuvnt sanatos, nestricat si fara vina,
pentru ca mpotrivitorul sa se rusineze, neavnd de zis nimic rau despre noi. Iar fericitul David
se roaga zicnd: Mntuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci
oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mntuitorul n Evanghelii a numit pe cel ce seamana
n noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al
Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3
27
Cel ce a dobndit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte,
care i nfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea
duhovniceasca. Cta vreme nsa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu

fapta, aratnd lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie
Ponticul)7
Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai nainte de noi si pe acelea
sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. ntre ele si aceasta o zice careva
dintre dnsii: Mncarea mai uscata si vietuirea aspra, mpreunata cu dragostea, duce pe
monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43
Ma aflam n miez de zi lnga Sfntul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar
el mi zise: ndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare
si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gnduri despre nfrnare, mi-a zis: ndrazneste,
fiule, ca eu n douazeci de ani ntregi nu m-am saturat nici de pine, nici de apa, nici de somn; ci
pinea o mncam cntarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemndu-ma putin
de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38
Mintea care hoinareste o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta aprinsa o stinge
foamea, osteneala si singuratatea; iar mnia o domoleste desavrsit cntarea de psalmi,
ndelunga rabdare si mila. (Evagrie Ponticul)27
Mai nti roaga-te pentru dobndirea lacrimilor, ca prin plns sa nmoi salbaticia ce se afla n
sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel mpotriva ta faradelegile tale naintea Domnului,
sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32
Foloseste-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura
Stapnul, cnd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32
Daca versi izvoare de lacrimi n rugaciunea ta, sa nu te nalti ntru tine, ca si cum ai fi mai presus
de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si
sa mblnzesti pe Stapnul prin lacrimi. Deci sa nu ntorci spre patima nlaturarea patimilor, ca
sa nu mnii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32
Multi plngnd pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzndu-si mintea, au ratacit.
(Evagrie Ponticul)32
Cnd te vad dracii rvnind cu adevarat la rugaciune, ti strecoara gndurile unor lucruri asa zise
trebuincioase; si dupa putina vreme ti fura amintirea lor, ca miscndu-se mintea spre cautarea
lor si neaflndu-se, sa se descurajeze si sa se ntristeze foarte. Apoi, cnd revine iarasi n
rugaciune, i aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautnd sa le ia la
cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40
Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta
mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca
cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine.3 40
Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre
sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40
Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)39 40
Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu ntristezi vreun suflet; iar de nu, n desert alergi. (Evagrie
Ponticul)3 40

Lasa-ti darul tau, zice, naintea altarului si plecnd mpaca-te mai nti cu fratele tau, si apoi
venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului nnegreste cugetul celui ce se roaga si
ntuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40
Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39
Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate
sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei
cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot
mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)3 40
Uneori stnd la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei
ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un cstig care nu-ti mai poate fi rapit.
(Evagrie Ponticul)40
Apropiindu-se ngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla n multa
odihna, rugndu-se curat. Alteori, amenintndu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu
poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cernd si
mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie Ponticul)40
De multe ori, rugndu-ma, am cerut sa mi se mplineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am
staruit n cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rnduiasca mai
bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scrbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai
bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie
Ponticul)40
Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi
bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43
Rugaciunea nemprastiata este o ntelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40
Roaga-te mai nti sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al
treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40
Cere n rugaciune numai dreptatea si mparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se
vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40
Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine
spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n
vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40
Amintirea ti aduce n vremea rugaciunii sau nchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi,
sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se
foloseste de tot mestesugul ca sa-i ntineze scopul. El nu nceteaza prin urmare sa puna n
miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata
mpiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
Cnd diavolul cel preaviclean, facnd multe, nu poate mpiedica rugaciunea dreptului, o lasa
pentru putina vreme mai domol si pe urma l razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l
aprinde pe acesta spre mnie si asa strica starea lui cea buna dobndita prin rugaciune, fie ca-l
atta la placere patimasa si asa i pngareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau.
Caci spre aceasta ai fost rnduit dintru nceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai
lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugndu-te.
(Evagrie Ponticul)40
Tot razboiul ce se aprinde ntre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva dect pentru
rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urta, iar noua foarte
mntuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40
Ce vor dracii sa lucreze n noi? Lacomia pntecelui, curvia, iubirea de argint, mnia, tinerea
minte a raului si celelalte patimi, ca ngrosndu-se mintea prin ele sa nu se poata ruga cum
trebuie. Caci strnindu-se patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste cu buna judecata.
(Evagrie Ponticul)27
Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a
dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere n starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40
Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, cstigata prin deprindere, care rapeste
mintea nteleapta spre naltimea spirituala, prin dragoste desavrsita. (Evagrie Ponticul)40
Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai
cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
40
Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci
poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre ntelesurile lor,
care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor
si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40
Pna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, nca n-a privit locul lui
Dumnezeu. Caci poate sa se afle n cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele.
(Evagrie Ponticul)7
Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare
cheama-l pe El, zicnd: Sfinteasca-se numele Tau, vie mparatia Ta, adica Duhul Sfnt si Fiul
Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a nvatat, zicnd: n Duh si n Adevar se cade sa ne nchinam
Tatalui. (Evagrie Ponticul)40
Cel ce se roaga n Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste
din El nsusi. (Evagrie Ponticul)40
Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te
rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40
Cnd mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cte putin din trup si se
departeaza de toate gndurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala,
umplndu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)40
Duhul Sfnt, patimind mpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cnd suntem
necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste

n ea si alunga toata ceata de gnduri si de ntelesuri care o mprejmuiesc, ndemnnd-o spre

dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40
Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului.
Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce
le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 28
Rugndu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu n tine, nici sa nu ngadui mintii tale sa se
modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te n chip nematerial de Cel nematerial si vei ntelege.
(Evagrie Ponticul)40
Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se ntmpla ca, n vreme ce te rogi curat si
netulburat, sa ti se nfatiseze deodata nainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la
parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te nduplece sa crezi ca dumnezeirea este ctimea ce ti sa descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este ctime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 27
Cnd pizmasul diavol nu poate misca memoria n vremea rugaciunii, atunci sileste starea
umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata naintea mintii si sa o faca pe aceasta sa
primeasca o anumita forma. Iar mintea, avnd obiceiul sa petreaca n cugetari, usor se
ncovoaie. Si astfel cel ce sileste spre cunostinta nemateriala si fara forma e amagit, apucnd
fum n loc de lumina. (Evagrie Ponticul)27
Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari n vremea rugaciunii, pentru a-si ndeplini
rugaciunea si a petrece n linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste mpreuna cu cei
nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)28
Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji
necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)28 40
Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii
duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gndul patimas si nu va avea o stare neclintita.
(Evagrie Ponticul)40
Cnd, n sfrsit, mintea se roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea
stnga, ci din cea dreapta. Caci i vorbesc de slava lui Dumnezeu si i aduc nainte vreo forma din
cele placute simtirii, nct sa-i para ca a ajuns desavrsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spuso un barbat cunoscator ca se nfaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins
de creier. (Evagrie Ponticul)27
Socotesc ca dracul, atingndu-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. n felul
acesta este strnita patima slavei desarte spre gndul de a face mintea sa se pronunte cu
usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind
suparat de patimi trupesti si necurate, ci nfatisndu-se zice-se cu curatie, socoteste ca nu se
mai petrece n el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea
savrsita n el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina
mpreunata cu el si i da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27
ngerul lui Dumnezeu, aratndu-se, opreste, cu cuvntul numai, lucrarea potrivnica din noi si
misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10

Cnd socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi n rugaciunea ta pentru pacate, gndeste-te ct de

mult te-ai departat de Dumnezeu, avnd datoria sa fii pururea n El, si vei lacrima cu si mai
multa caldura. Astfel, cunoscnd masurile tale, vei plnge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia:
Cum, necurat fiind si petrecnd n mijlocul unui astfel de popor, adica ntre potrivnici,
ndraznesti sa te nfatisezi naintea Domnului Savaot?32
De te rogi cu adevarat vei afla multa ntarire si ncredintare si ngerii vor veni la tine ca si la
Daniil si-ti vor lumina ntelesurile celor ce ti se ntmpla. (Evagrie Ponticul)40
Cunoaste ca sfintii ngeri ne ndeamna la rugaciune si stau de fata mpreuna cu noi, bucurnduse si rugndu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gnduri potrivnice,
i amarm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui
Dumnezeu nici pentru noi nsine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapnul si
Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40
Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca nenfrnarea trupului. Iar rugaciunea
face mintea sa-si mplineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40
Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau ntrebuintarea cea mai buna si mai
curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
Psalmodierea este un lucru al ntelepciunii variate; iar rugaciunea este nceputul cunostintei
nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40
Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este mpreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din
somn puterea de ntelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie
Ponticul)7
Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte
nselator si ct se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea
mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cnd i sta nainte cu evlavie si frica. (Evagrie
Ponticul)4
Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie
biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie
Ponticul)39 40
Pregateste-te ca un luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti.
Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te
tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai
drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6
8 39
Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie n cele neplacute nu va fi lipsit
nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39
Cu dreptate este sa nu-ti ramna necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme se
despart dracii ntre ei nsisi. Si daca vrei sa ceri ajutor mpotriva unora, vin ceilalti n chipuri
ngeresti si alunga pe cei dinti, ca tu sa fii nselat de ei, parndu-ti ca sunt ngeri. (Evagrie
Ponticul)27

ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de

sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca
pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 45
Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar
nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci
Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea
scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40
De te vor ameninta dracii, aratndu-se deodata din vazduh ca sa te nspaimnte si sa-ti
rapeasca mintea, sa nu te nfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se
tem de tine, ncercnd sa vada daca le dai atentie, sau l dispretuiesti cu desavrsire. (Evagrie
Ponticul)8
Daca stai n rugaciune naintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de
ce I te nfatisezi att de lipsit de judecata, nct ti uiti de frica Lui cea nentrecuta si tremuri de
niste tntari si gndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si
iarasi: De El se nfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie
Ponticul)8 40
Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te nvete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator,
nu vei dobndi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3
Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugndu-se el, a venit o naprca si s-a lipit de piciorul lui.
Dar el nu a cobort minile, mai-nainte de ce nu si-a mplinit rugaciunea obisnuita. Si ntru
nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dect pe sine nsusi. (Evagrie
Ponticul)6 8
Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin
minte.2(Evagrie Ponticul)8 40
Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblnd prin pustie, i s-au
aratat doi ngeri, calatorind mpreuna; dar el nu i-a bagat n seama, ca sa nu se pagubeasca de
ceea ce-i mai bun. Caci si amintea de cuvntul Apostolului, care zice: Nici ncepatoriile, nici
Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos. (Evagrie Ponticul)40
nceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, ncearca sa
margineasca dumnezeirea n chipuri si nfatisari. (Evagrie Ponticul)44
Rugaciune savrseste acela care totdeauna primul gnd al sau ca rod al lui Dumnezeu.40
Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramnt. Iar de nu, n zadar ti iei
o nfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40
De vrei sa te rogi n duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra n
vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
ncredinteaza lui Dumnezeu trebuinta trupului si vei ntelege ca o poti ncredinta si pe a
duhului.(Evagrie Ponticul)6
Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strmtoarea, materiile rugaciunii nempovarate. (Evagrie
Ponticul)40

Ia seama la gnduri cnd te rogi; daca au ncetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu
cazi n vreo cursa si sa te predai nselat. (Evagrie Ponticul)9
Uneori dracii ti strecoara si apoi te atta ca sa te rogi, chipurile, mpotriva lor, sau sa le stai
mpotriva. Si atunci se departeaza de bunavoie, ca sa te nseli, nchipuindu-ti despre tine ca ai
nceput sa birui gndurile si sa nfricosezi pe draci. (Evagrie Ponticul)27
Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi
alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi
pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le
vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie
Ponticul)40 45
Nu socoti ca ai dobndit virtute, daca n-ai luptat mai nainte pna la snge pentru ea. Caci
trebuie sa te mpotrivesti pacatului pna la moarte, luptndu-te cu el si neslabind, dupa
dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38
Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocart de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci
ceva ce nu se cuvine si n felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul
dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu ntelepciune. (Evagrie Ponticul)10
Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe nvatatorul duhovnicesc, prin ei nsisi; iar
ziua, l nvaluiesc prin oameni n strmtorari, defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27
Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcnd si usca ntinznd, prin acestea se fac
vesmntul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39
Cel ce este stapnit de pacate si de mnii si ndrazneste cu nerusinare sa se ntinda la
cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa
primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu
capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapnire, pentru
ngerii care stau de fata, nvelindu-se n cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie
Ponticul)45
Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cnd lumineaza mai viu, nu
foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici ntiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat
nfricosate, care se face n duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40
Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai
mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40
Lauda rugaciunii nu sta simplu n cantitatea, ci n calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la
templu precum si cuvntul: Iar voi, rugndu-va, nu bolborositi si urmatoarele. (Evagrie
Ponticul)40

Filotei Sinaitul

Deci toti cei ce lupta mintal sunt datori sa culeaga cu toata silinta puteri duhovnicesti din
dumnezeiestile Scripturi si sa le puna pe minte ca niste plasturi de nsanatosire. Si de dimineata,
zice, sa stea cu barbatie si hotarre n poarta inimii, cu pomenirea strnsa a lui Dumnezeu si cu
rugaciunea nentrerupta a lui Iisus Hristos n suflet si sa omoare prin strajuirea mintii pe toti
pacatosii pamntului, iar prin staruinta n pomenirea credincioasa a lui Dumnezeu, sa taie
capetele celor puternici, pentru Domnul, si nceputurile gndurilor ce ne razboiesc.
nsa foarte rar se gasesc cei ce se linistesc cu cugetul. Si aceasta o pot numai cei ce se silesc sasi apropie harul si mngierea dumnezeiasca prin aceasta lucrare. Deci daca vrem sa umblam
ntru filozofia cea dupa Hristos, ntru lucrarea cugetatoare pentru pazirea mintii si cu trezvie, sa
ncepem aceasta cale prin nfrnare de la mncarile cele multe, primind mncarile si bauturile
cu masura, pe ct e cu putinta.
Nimic nu aduce mai multa tulburare ca vorba multa, si nimic nu e mai rau ca vorba nenfrnata,
care poate sa strice starea sufletului. Caci cele ce le zidim n fiecare zi ea le surpa, si cele ce le
adunam cu osteneala, sufletul le risipeste prin mncarimea de limba. Ce e mai rau dect ea? E
un ru fara fru. Deci trebuie sa-i punem hotar, sa o tinem cu sila, sa o sugrumam, ca sa zic asa,
ca sa slujeasca numai spre cele de trebuinta. Dar cine ar putea povesti toata paguba sufleteasca
ce poate veni la limba.
Cea dinti poarta care duce la Ierusalimul mintal (inteligibil), la atentia mintii, este tacerea gurii
ntru cunostinta, chiar daca mintea nca nu s-a linistit. A doua este nfrnarea cu masura de la
mncari si bauturi. A treia, care curateste mintea si trupul, este amintirea si gndul nencetat al
mortii. Eu, vaznd o data, pentru o clipa, frumusetea acesteia, si ranindu-ma si desfatndu-ma
cu duhul, nu cu privirea, am voit sa mi-o cstig sotie pentru toata viata, ndragostit de
frumusetea si de cuviinta ei: ct este de smerita, cu cta bucurie se mhneste, ct e de
gnditoare, cta frica are de dreapta cercetare viitoare, temndu-se de sorocul vietii; din ochii
ei sensibili obisnuieste sa curga apa vie cea vindecatoare, din ochii cugetatori (inteligibili) un
izvor de gnduri prea ntelepte, care curgnd si saltnd veseleste cugetul. Pe aceasta fiica a lui
Adam, adica pomenirea mortii, nsetam, cum am zis, pururi sa mi-o cstig sotie, sa dorm cu ea si
sa vorbesc cu ea si sa discut ce se va ntmpla dupa lepadarea trupului? Dar adeseori nu m-a
lasat blestemata uitare, fiica ntunecata a diavolului.
Este un razboi ntru ascunsul nostru, sustinut de duhurile rautatii, care se poarta prin gnduri
cu sufletul. Caci aceasta fiind nevazut, puterile acelea rauvoitoare, fiind asemenea cu fiinta lui,
se apropie de el prin razboiul nevazut. Astfel se pot vedea ntre ele si suflet: arme, rnduire de
bataie, nselaciuni viclene, razboi nfricosat, ciocniri de lupta si biruinte si nfrngeri din
amndoua partile. Numai un lucru nu l are acest razboi al mintii (inteligibil), pe care-l are
razboiul vazut (sensibil): vremea hotarta a razboiului. Caci razboiul vazut si hotaraste o vreme
si o rnduiala, pe cnd celalalt ataca fara veste si tintind dintr-o data n cele mai dinauntru parti
ale inimii, omoara sufletul prin pacat. Pentru ce se porneste mpotriva noastra lupta si batalia
aceasta? Ca sa nu se faca prin noi voia lui Dumnezeu, precum ne rugam zicnd: Faca-se n noi

voia ta. Iar aceasta sta n poruncile lui Dumnezeu. Daca cineva si-a hotart (si-a fixat) cu trezvie
mintea sa n Domnul mpotriva amagirii dracilor si urmareste cu dinadinsul intrarile ce se nasc
din naluciri, va dobndi cunostinta lor prin experienta. De aceea si Domnul, ndreptndu-si
atentia mpotriva blestematilor dracii si vaznd de mai nainte, ca un Dumnezeu, gndurile lor, a
rnduit poruncile Sale mpotriva scopului lor, nfricosnd pe cei ce le vor calca.
Vorbirile fara rost uneori ne pricinuiesc ura celor ce ne asculta, alteori batjocuri si rs,
defaimnd prostia cuvintelor. Altele ntinarea cunostintei si iarasi altele osnda de la Dumnezeu
si ntristarea duhului Sfnt, ceea ce este mai nfricosat dect toate celelalte.
Si sa vezi ca e tocmai asa. Toate poruncile dumnezeiestii Evanghelii urmareste sa ndrepte cele
trei parti ale sufletului si sa le faca sanatoase prin cele ce le poruncesc. Mai bine zis, nu numai
urmaresc, ci le si nsanatoseaza cu adevarat. Deci aceste trei parti ale sufletului le razboieste si
diavolul ziua si noaptea. Iar daca Satana razboieste cele trei parti, este vadit ca razboieste
poruncile lui Hristos. Caci prin porunci Hristos pune legi celor trei parti ale sufletului, adica
inimii si ratiunii. Priveste: Cel ce se mnie pe fratele sau n desert, vinovat va fi judecatii si
celelalte porunci ale lui care urmeaza. Prin aceasta tamaduieste iutimea. Iar vrajmasul ncearca
sa strice porunca aceasta si cele n legatura cu ea nauntru, prin gnduri de vrajba, de
pomenirea raului si prin gnduri de pizma. Caci stie vrajmasul si el ca povatuirea iutimii este
partea rationala, si de aceea sagetnd, precum am spus, ratiunea prin gnduri de banuieli, de
pizma, de vrajba, de cearta, de viclenie, de slava desarta, o ndupleca sa-si paraseasca rolul de
stapnitoare si sa predea iutimii frnele fara crmaci. Iar iutimea, lepadnd pe crmaci, scoate
prin gura, n cuvinte, cele ce i-au fost asezate mai-nainte n inima, ngramadite acolo n inima,
ngramadite acolo prin gndurile vrajmasului si prin nepurtarea de grija a mintii, lasnd sa se
vada atunci ca inima, n loc sa fie plina de Duhul dumnezeiesc si de gnduri dumnezeiesti, e
plina de pacat, precum a zis Domnul; Din plinatatea inimii vorbeste gura. Caci daca va izbuti
vicleanul sa scoata afara n cuvinte cele cugetate nauntru, fratele chinuit de ura nu-i va zice
fratelui numai raca si numai nebun, ci de la cuvinte de batjocura va cadea adesea si la
ucidere. Iar de aceasta se foloseste vicleanul, fiindca Dumnezeu a dat porunca sa nu ne mniem
n desert. Si s-ar fi putut sa nu ne mniem n desert. Si s-ar fi putut sa nu se ajunga la cuvinte de
batjocura si la cele ce urmeaza lor, daca ndata de la momeala s-ar fi alungat acelea din inima,
prin rugaciune si atentia cea dinauntru. Astfel si ajunge blestematul scopul sau, daca cele
furisate de el prin gnduri n inima gasesc pe unul care nesocoteste porunca dumnezeiasca.
Dar care sunt cele rnduite pe seama partii poftitoare, prin dumnezeiasca porunca a
Domnului? Cel ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, a si curvit cu ea n inima sa. Vaznd
vicleanul si aceasta porunca, arunca n om ca un fel de mreaja mpotriva poruncii. Caci
departnd aceasta pe om de materia care l aprinde, vicleanul face sa nasca razboiul nauntru.
Si astfel se pot vedea n minte, zugravite de el, figuri si ntipariri curvesti si se pot auzi cuvinte
care aprind spre patima si alte lucruri pe care cei ce au cercarea mintii le stiu.
Care este acum porunca ce ndeamna partea rationala? Iar eu va zic voua sa nu va jurati
nicidecum, ci sa fie cuvntul vostru: da si nu; sau: Cel ce nu se leapada de toate ca sa-mi
urmeze mie nu este vrednic de mine; sau: Intrati pe poarta strmta. Acestea sunt poruncile
pe seama partii rationale. Deci vrajmasul iarasi, vrnd sa prinda pe generalul cel mai bun, care
este ratiunea, l scoate din minti si de la conducere prin gnduri de lacomie a pntecelui si de
nepasare. Si rznd de el ca de un general beat, dracul se foloseste, prin mnie si pofta, de voile

lui, ca de niste slugi ale sale. Iar aceste puteri, adica partea poftitoare si iutimea, lasate slobode
de ratiune, se folosesc de cele cinci simturi ale noastre, ca de niste slugi, pentru a pacatui la
aratare. Acestea sunt caderile. Atunci si ochii sunt iscoditori, neavnd mintea care sa-i lege
nauntru si auzul iubeste sa auda lucruri desarte, si mirosul se moleseste, si gura e nenfrnata,
si minile ating ce nu trebuie. Acestora le urmeaza nedreptatea n loc de dreptate, nebunia n
loc de ntelepciune, necumpatarea n loc de cumpatare, robia n loc de barbatie. Caci acestea
sunt cele patru virtuti generale: dreptatea, ntelepciunea, cumpatarea si barbatia, care
crmuiesc cele trei parti ale sufletului, nsanatosindu-le. Iar cele trei parti bine crmuite opresc
simturi de la cele necuvenite. Si astfel mintea avnd liniste, o data cu puterile ei sunt crmuite
dupa Dumnezeu si i se spun, lupta cu barbatie n razboiul mintal (inteligibil). Daca i se tulbura
puterile, din neatentie, fiind biruita de atacurile celui viclean, calca poruncile dumnezeiesti. Iar
calcarii i urmeaza n chip sigur, sau pocainta pe masura ei, sau osnda n veacul ce va sa vie.
Bine este deci ca mintea sa fie pururi treaza, prin ceea ce, statornicindu-se n rnduiala ei cea
dupa fire, se face pazitoarea adevarata a poruncilor dumnezeiesti.
Cel ce-si rascumpara viata sa bine, ndeletnicindu-se cu gndul si cu pomenirea mortii, si
furndu-si cu ntelepciune mintea de la patimi, obisnuieste sa vada ndata venirea momelilor
dracesti, mai ager dect acela care s-a hotart sa petreaca fara gndul mortii. Acesta vrnd sa-si
curateasca inima numai de dragul cunostintei si nemntuind-o printr-un gnd ntristator,
nchipuindu-si uneori ca-si stapneste prin dibacie toate patimile pierzatoare, este legat, fara sa
stie, de cea mai rea dect toate si cade adeseori, neavnd pe Dumnezeu, n mndrie. Aceasta
trebuie sa vegheze cu tarie, ca nu cumva, nfumurndu-se, sa-si piarda mintile. Caci, precum
zice Pavel, sufletele care aduna cunostintele de ici de colo obisnuiesc sa se trufeasca fata de cei
pe care i socotesc mai mici. n sufletele acestea cred ca nu se afla nici macar scnteie din
dragostea ziditoare. Iar cel ce cugeta cu zabovire la moarte, vaznd navalirile dracilor mai ager
dect cel ce face altfel, le arunca izgonindu-le.
Deci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra n tot ceasul, chiar si n clipa cea mai mica,
dinspre gndurile care ntuneca oglinda sufletului, n care obisnuieste sa se ntipareasca si sa se
zugraveasca luminos Iisus Hristos, ntelepciunea si puterea lui Dumnezeu Tatal. Si sa cautam
nencetat nlauntrul inimii mparatia Cerurilor, grauntele de mustar, margaritarul si aluatul, si
toate celelalte le vom afla n chip tainic, de ne vom curata ochiul mintii. De aceea Domnul
nostru Iisus Hristos a zis: mparatia Cerurilor este nlauntrul vostru, aratnd dumnezeirea care
se afla nlauntrul inimii.
Fericitul Apostol, vasul alegerii, care graieste n Hristos, avnd o mare experienta a razboiului
launtric si mintal (inteligibil), care ne este noua nsine nevazut, scrie Efesenilor: Nu este lupta
noastra mpotriva trupului si a sngelui, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a capeteniilor
ntunericului veacului acestuia, a duhurilor rautatii ntru cele ceresti. Iar Apostolul Petru zice:
Stati treji, privegheati, ca potrivnicul nostru diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine
sa nghita, caruia stati mpotriva, tari n credinta. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind
despre feluritele dispozitii ale celor ce asculta cuvintele Evanghelie, zice: Apoi vine diavolul si ia
cuvntul din inima, savrsind adica furtul prin uitarea cea rea, ca nu cumva, creznd, sa se
mntuiasca. Iar Apostolul zice iarasi; Caci ma veselesc ntru omul dinauntru cu legea lui
Dumnezeu, dar vad o alta lege ostindu-se mpotriva legii mintii mele si robindu-ma. Toate
acestea le-au spus ca sa ne nvete si sa ne faca cunoscuta uitarea.

Atacul spun ca este gndul simplu, sau chipul lucrului nascut de curnd n inima, ce se arata
mintii. nsotirea sta n convorbirea cu ceea ce s-a aratat, fie cu patima, fie fara patima.
Consimtirea este nvoirea bucuroasa a sufletului cu ceea ce s-a aratat, robirea este ducerea fara
voie a inimii, sau amestecarea hotarta si nimicitoare a celei mai bune stari a noastre, cu lucrul
respectiv. Iar patima este ceea ce se afla cuibarit de multa vreme cu mpatimire n suflet. Dintre
toate, cea dinti e fara pacat; a doua nu totdeauna; a treia dupa starea celui ce lupta. Iar lupta e
pricina sau de cununi sau de pedepse.
Robirea se face n alt chip n vremea rugaciunii, si n alt chip cnd ne rugam. Iar patima supusa,
fara ndoiala, sau pocaintei potrivnice, sau muncilor viitoare. Prin urmare, cel ce se
mpotriveste, sau nu se supune nceputului, adica atacului, a taiat dintr-o data toate relele ce
urmeaza. Aceasta e lupta dracilor vicleni mpotriva monahilor si a celor ce nu sunt monahi.
Aceasta e nfrngerea si biruinta, precum am zis. Si din biruinta vin sau cununile sau pedepsele
pentru cei ce au gresit si nu s-au pocait. Sa luptam deci cu mintea mpotriva lor, ca sa nu
aducem la fapte sensibile pacatoase voile lor rele, ci, taind pacatul din inima, sa aflam nlauntrul
nostru mparatia Cerurilor. Sa pazim curatia inimii noastre si cainta (strapungerea) statornica
fata de Dumnezeu, prin aceasta prea frumoasa lucrare.
Multi dintre monahi nu cunosc amagirea mintii ce le vine de la draci. Se ndeletnicesc cu
faptuirea, neavnd grija de minte. Fiind simpli si neformati, plutesc n viata fara sa guste, socot,
curatia inimii, ignornd nu totul ntunericul patimilor dinauntru. Drept aceea toti cti nu cunosc
lupta de care vorbeste Pavel, si nu sunt mbibati de bine prin cercare, socotesc caderi numai
pacatele cu lucrul, nelund n seama nfrngerile si biruintele cu gndul. Deoarece nici privirea
nu le poate vedea, fiind tainuite si cunoscute numai de Dumnezeu, Conducatorul luptei si
constiintei celui ce lupta. Acestora socot ca li s-a spus cuvntul din Scriptura: Si au spus pace,
dar nu era pace. Deci sunt ntre frati, din simplitate, unii de felul acesta. Ei doresc si se silesc
ct pot sa se fereasca de faptele rele cu lucrul. Dar n cei ce au dorinta sa-si curete vederea
sufletului e o alta lucrare a lui Hristos si o alta taina.
Pomenirea limpede a mortii cuprinde cu adevarat multe virtuti. Ea naste plnsul, ndeamna la
nfrnarea de la toate, aduce aminte de gheena, nempatimirea de tarna, tsnire de ntelegere
si dreapta socoteala, ale caror roade sunt frica ndoita de Dumnezeu si curatirea gndurilor
patimeste din inima. Ea deci cuprinde multe porunci ale Domnului. Prin ea a vazut razboiul cel
greu de fiecare ceas, care face grija multora dintre luptatorii lui Hristos.
O ntmplare sau o suparare ce vine pe neasteptate ntineaza nu putin atentia cugetarii.
Scotnd mintea din preocuparea cea nalta, virtuoasa si buna, ea o abate spre glcevi si certuri
pacatoase. Iar pricina acestei pierderi a noastre sta n aceea ca nu suntem cu grija la cele ce ni
se ntmpla.
Nu ne va ntina si nu ne va ntrista nici una din supararile ce ne vin n fiecare zi, odata ce vom sti
si vom cugeta aceasta ntotdeauna. De aceea zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Sunt multumit
ntru neputinte, ntru batjocuri si ntru nevoi si: Toti cei ce vor sa vietuiasca cu buna cinstire
ntru Hristos Iisus vor fi prigoniti. A lui sa fie slava, n veci, Amin.

Grigorie Sinaitul

Privitor la continutul scrierilor sale, acestea l arata pe autorul lor nu numai un practician empiric
al unei metode a rugaciunii inimii, ct si un mare exeget al ei. Sfntul Grigorie mbratiseaza cu
gndirea lui o gama foarte larga de teme de viata duhovniceasca care se ntinde de la cele mai nalte
vrfuri ale reflexiunii privitoare la Dumnezeu si la ntlnirea mintii cu Sfnta Treime n altarul cel mai
launtric al fiintei omenesti, pna la cele mai concrete detalii ale fenomenelor vietii trupesti. El si-a
asimilat reflexiunea asupra vietii duhovnicesti a lui Macarie, Diadoh, Marcu Pustnicul, Sfntul Simeon
Noul Teolog, dar si nalta gndire teologica a lui Dionisie Areopagitul si a Sfntului Maxim
Marturisitorul. El face o sinteza ntre cei dinti si cei din urma dar nu se opreste aici, ci aplicnd totul
la rugaciune si la efortul de curatire de patimi, se dovedeste poate cel mai subtil analist al miscarilor
psihice si spirituale ale fiintei umane
El aduce lamuriri de caracter evident asupra caldurii duhovnicesti care nsoteste rugaciunea
curata si asupra celei nselatoare si pacatoase; se dovedeste un adversar nendurat al nalucirilor si al
tuturor formelor de amagire spirituala, un sustinator al experientei celei mai subtile i mai autentice
a prezentei lui Dumnezeu. ntelege trebuinta alternarii cntarii, cu rugaciunea inimii, la ncepatori.
Merge pna la cele mai mici detalii n explicarea legaturilor bune si rele dintre suflet si trup. n acelasi
timp Grigorie Sinaitul manifesta o spiritualitate de mare echilibru, o smerita retinere de la formularile
teologice prea ndraznete. El cere sa conceapa lumina vazuta n rugaciune ca dincolo de orice
materialitate; el nu cere o strngere a narilor la respiratie, ci numai a gurii, ca sa nu ramna cascata
si sa faca pe om distrat. Nu leaga prea strns rugaciunea inimii de o metoda tehnica. El nu cunoaste
n mod explicit nici nvatatura despre deosebirea ntre fiinta si energiile necreate ale lui Dumnezeu,
nvatatura pe care o va dezvolta Sfntul Grigorie Palama, obligat de necesitatea apararii
experientelor harismatice traite de isihasti, pentru a nu fi incluse energiile ce le provoaca n ordinea
creaturilor.
Daca Sfntul Grigorie Palama este vulturul care atinge naltimile ametitoare ale nvataturii
despre Dumnezeu si ale ndumnezeirii omului, Sfntul Grigorie Sinaitul este maestrul analizelor
subtile ale miscarilor launtrice ale fiintei umane.
Este cu neputinta sa fie cineva, sau sa se faca, dupa fire, rational, fara curatie si
nestricaciune. Caci pe cea dinti a pus stapnire deprinderea nerationala, iar pe cea de a
doua (pe nestricaciune), starea de nestricaciune a trupului.
Rationali dupa fire s-au aratat numai sfintii prin curatie. (Parintii nu separa planul etic de cel
rational; deplin rational este sfntul. El si-a recstigat privirea si judecata netulburata de
patimi, adica de patimi. Cta vreme mai este o pornire spre pacat n om, nu este nici deplin
rational. Firea nsasi nu si-a cstigat integritatea, rectitudinea si profunzimea ei pe plan
rational, pentru ca nu si-a recstigat transparenta ei fireasca spre infinitatea dumnezeiasca.)
Caci ratiune curata nu a avut nici unul dintre nteleptii ntru ale ratiunii, dat fiind ca si-au
stricat ratiunea de la nceput prin gnduri. Fiindca duhul pamntesc si mult vorbitor al

ntelepciunii lumii acesteia, apropiind ratiunile de cei mai cunoscatori, iar gndurile de cei
mai nenvatati, pricinuieste mpreuna lor locuire, lipsindu-i pe oameni de ntelepciunea
ipostasiata si de vederea ei, sau de cunostinta nempartita si unitara. (Toata cunostinta a
devenit dispersata n urma caderii. nvatatii cunosc ratiuni separate ale lucrurilor, cei
nenvatati si fac fel de fel de gnduri amestecate cu patimile. Acestea produc o conlocuire
de idei, de multe ori plina de contradictii, dar nu un ntreg unitar. Nu se cunoaste
ntelepciunea ca Persoana suprema, din care pornesc toate ratiunile si n care se unifica
toate si n unire cu care se unesc toti. Tema este luata de la Sfntul Maxim Marturisitorul.
Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un om introdus n gndirea cea mai nalta a Parintilor.)
A fi mort si nesimtitor este totuna cu a fi orb la minte si a nu vedea duhovniceste. Caci unul
s-a lipsit de puterea vie si lucratoare; iar cel ce nu vede, de lumina dumnezeiasca care-l face
sa vada si sa se roage. (Avem aici o definitie a luminii dumnezeiesti, care nu are nimic care sa
nu o faca acceptabila si nteleasa. Ea e cea care ne face sa ntelegem si sa ne ntelegem.
Astfel nteleasa lumina dumnezeiasca risipeste nedumeririle celor ce cred ca ea este
conceputa ca o lumina asemenea celei materiale.)
Putini primesc si puterea si ntelepciunea de la Dumnezeu. Caci cea dinti mpartaseste
bunatatile dumnezeiesti, iar a doua exprimarea lor. Iar primirea prin mpartasire si daruirea
mai departe este un lucru cu adevarat dumnezeiesc, mai presus de om.
Inima fara gnduri, lucrata de Duhul, este altarul adevarat nca nainte de viata viitoare.
Caci toate se savrsesc si se graiesc acolo duhovniceste. Iar ce l ce nu a dobndit aceasta
nca de aici e o piatra pentru alte virtuti, buna pentru zidirea bisericii dumnezeiesti dar nu
biserica si preot al Duhului.
Omul a fost zidit nestricacios, fara must cum va si nvia. Dar nu neschibacios, nici
schimbacios avnd n vointa puterea de a se schimba sau nu. Caci vointa nu face pe cineva
sa ramna cu desavrsire neschimbat n firea sa. Pentru ca aceasta e cununa ndumnezeirii
neschimbacioase viitoare.
Stricaciunea e devenirea trupului; iar a mnca, a lepada ramasitele, a se ngrasa si a dormi
sunt nsusiri naturale ale fiarelor si dobitoacelor. Prin acestea asemanndu-ne cu
dobitoacele, din pricina neascultarii, am cazut din bunatatile proprii daruite de Dumnezeu.
Ne-am facut dobitocesti din rationali si ca fiarele din dumnezeiesti.
Raiul este de doua feluri: sensibil si inteligibil (cunoscut cu simturile si cu gndirea), sau cer
din Eden si cel al harului. Cel din Eden este un loc foarte nalt, nct ajunge pna la al treilea
cer, cum zic cei ce au istorisit despre el, sadit de Dumnezeu cu tot felul de verdeata bine
mirositoare. El nu este nici cu desavrsire nestricacios nici cu totul stricacios, ci asezat la
mijloc ntre stricaciune si nestricaciune, nct este pururea ncarcat cu roade si mpodobit cu
flori, avnd nencetat si poame crude si poame coapte. Caci pomii putregaiti si roadele
rascoapte cazute la pamnt se fac huma bine mirositoare si nu mprastie miros de
stricaciune ca plantele lumii. Iar aceasta se ntmpla din marea bogatie si sfintenie a harului,
care covrseste acolo pururea. De aceea rul oceanic, care trece prin el si caruia i s-a
poruncit sa racoreasca necontenit acest loc, iesind din el si mpartindu-se n patru brate,
cobornd aduce si da hindusilor si etiopienilor huma si frunzele cazute. Apoi unindu-se,

Fisonul si Gheonul (Facere 2, 8), se revarsa mpreuna mereu peste cmpiile lor, pna ce se
mpart iarasi, unul racorind tara Libiei, iar altul tara Egiptului.
Deci spun ca zidirea nu a fost facuta la nceput curgatoare sau stricacioasa. Dar mai pe
urma s-a stricat si s-a supus desertaciunii, adica omule, potrivit Scripturii (Romani 8, 25), nsa
nu de bunavoie ci fara sa vrea, pentru ceea ce a supus-o n nadejdea nnoirii lui Adam, cel ce
s-a stricat. nnoindu-l nsa si sfintindu-l pe acesta, chiar daca poarta trup stricacios pentru
viata vremelnica, a nnoit-o si pe ea, desi n-a izbavit-o nca de stricaciune. Iar izbavirea zidirii
de stricaciune, unii spun ca este schimbarea ei spre mai bine, iar altii, prefacerea n
ntregime a celor supuse simturilor. Caci obiceiul Scripturii este sa faca o afirmare simpla,
fara multa iscodire, despre cele greu de nteles.
Cei ce primesc harul ca o zamislire si nsarcinare prin Duhul, leapada samnta dumnezeiasca,
sau prin caderi, sau vaduvindu-se de Dumnezeu prin nsotirea cu vrajmasul care se ascunde
n ei. Lepadarea harului se face prin lucrarea patimilor; iar lipsirea desavrsita de el se
ntmpla prin savrsirea pacatelor. Caci sufletul iubitor de patima si de pacat, care leapada si
pierde harul si se vaduveste, se face salas al patimilor, ca sa nu zic al dracilor, acum si n
veacul viitor.
Nimic nu face iutimea asa de linistita si de blnda, ca barbatia si mila. Cea dinti nfrnge pe
cei ce-o razboiesc de afara, iar cea de-a doua, pe cei ce o razboiesc din launtru.
Cauta pe Domnul n cale, adica prin porunci, n inima. Caci cnd auzi pe Ioan strignd si
poruncind tuturor sa gateasca si sa faca drepte cararile, ntelege ca e vorba de porunci, de
inimi si de fapte. Caci cu neputinta este sa se faca dreapta calea poruncilor si fapta
nevinovata, daca nu e dreptate n inima.
Cnd auzi Scriptura vorbind de toiag si de crja (Psalmi XXII, 4), socoteste ca n ntelesul
proorocesc ele sunt judecata si providenta; iar n ntelesul moral psalmodierea si rugaciunea.
Caci, judecati de Domnul cu toiagul pedepsirii, suntem povatuiti la ntoarcere (I Corinteni 11,
32). Iar pedepsind noi pe cei ce se rascoala mpotriva noastra, cu toiagul psalmodierii
barbatesti, ne sprijinim pe rugaciune. Avnd deci toiagul si crja n mna lucrarii mintii, sa nu
ncetam a pedepsi si a fi pedepsiti, pna ce vom ajunge cu totul sub providenta, fugind de
judecata de acum si de cea viitoare.
Este propriu poruncilor sa puna pururi mai presus de orice porunca cea mai cuprinzatoare
care zice: Pomeneste pe Doenul Dumnezeul tau totdeauna. Caci prin ceea ce s-au pierdut,
prin aceea pot sa fie si paziti, fiindca uitarea a pierdut pomenirea dumnezeiasca de la
nceput ntunecnd poruncile, si asa l-a aratat pe om, gol de tot binele.
Cel ce cauta ntelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin citire si nvatatura,
este asemenea celui ce-si nchipuie umbra drept adevar. Caci ntelesurile adevarului se
daruiesc celor ce se mpartasesc de adevar. (Cei ce cauta ntelesurile poruncilor, fara sa le
mplineasca, nu le iau ca porunci propriu-zise ale subiectului dumnezeiesc, Care are puterea
si caderea sa porunceasca. De aceea acestia nu se pun n legatura cu El, Care este propriu-zis
adevarul; caci n acest caz ele nu exprima pe Cel ce le da, voia si puterea Lui, ca sa zideasca n
adevar pe cei ce le mplinesc. Ei ramn la niste sensuri impersonale care nu le dau nici o

putere spre crestere morala si spre mntuire. Poruncile trebuie ntelese ca si lucrurile ca
semne ale iubirii lui Dumnezeu cel personal si ca apeluri la iubirea noastra, ca sa ne facem
asemenea Lui si prin aceasta sa ne unim cu El. Adevarata cunoastere de Dumnezeu este
cunoasterea prin experienta, nu din carte. n cazul acesta ntelegerea ntelegerea se
scufunda n lumina Lui nsusi, facndu-se si ea lumina. Vorbind acela altora, Dumnezeu nsusi
vorbeste prin el si El nsusi i nvata pe ceilalti printr-un astfel de om. Cuvntul este plin de
puterea lui Dumnezeu si de convingerea celui ce a vazut pe Dumnezeu si simte n sine
puterea Lui.) Iar cei nempartasiti de adevar si neintrodusi n el, cautnd ntelesurile lui, afla
pe cele ale ntelepciunii nnebunite (I Corinteni 1, 10). Pe acestia Apostolul i-a numit
sufletesti ca unii ce nu au Duh (Iuda 19), chiar daca se mndresc cu adevarul.
Definitia dreptei credinte este a vedea si a cunoaste ntru curatie cele doua dogme ale
credintei, adica Treimea si doimea: Treimea a o privi si a o cunoaste n chip neamestecat si
netaiat, n unitate, iar doimea firilor lui Hristos, ntr-un ipostas, adica a marturisi si a sti pe un
singur Fiu si nainte de ntrupare si dupa ntrupare, dar dupa ntrupare slavit n chip
neamestecat n doua firi si n doua vointe, dumnezeiasca si omeneasca.
Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei nsusiri
personale, nemiscate si neschimbate ale Preasfintei Treimi: pe Tatal ca nenascut si fara de
nceput, pe Fiul, ca nascut si mpreuna fara de nceput, pe Duhul Sfnt, ca purces din Tatal,
dat prin Fiul (precum zice Damaschin) si mpreuna vesnic.
Treimea este unitate simpla, fiindca este fara calitate si necompusa. Dar este Treime n
unitate caci Dumnezeu cel ntreit n Ipostasuri are cu totul neamestecata perihoreza
Acestora ntre Ele (ntrepatrunderea Lor).
Dumnezeu se cunoaste si se zice n toate chip ntreit, caci este nemarginit. El este
sustinatorul si purtatorul de grija al tuturor prin Fiul n Duhul Sfnt. Nici unul din Acestia trei
nu se zice, nu se cugeta si nu se numeste fara sau afara de Ceilalti.
n om este minte, cuvnt si duh, si nici mintea nu e fara cuvnt, nici cuvntul fara duh; si
acestea sunt una ntr-alta si n ele nsele. Caci mintea graieste prin cuvnt si cuvntul se
arata prin duh. Prin aceasta omul poarta un chip ntunecos al Treimii numite si arhetipice.
Cuvntul dupa chipul arata si aceasta. (Cuvntul dupa chipul, care l caracterizeaza pe
om, arata si asemanarea lui cu Sfnta Treime. Dar n aceasta se arata att faptul ca omul nu
e un individ cu totul separat de ceilalti, ct si faptul ca el are n minte, cuvnt si duh
neseparate ntre ele, ci lucrnd si aratndu-se una prin alta, fiind om ntreg numai prin toate
trei acestea.)
Tatal e Mintea, Fiul e Cuvntul, iar Duhul Sfnt e cu adevarat Duhul, precum nvata
folosindu-se de asemanare, Sfintii Parinti purtatori de Dumnezeu, statornicind dogma
despre Treimea Sfnta mai presus de fire si de fiinta, despre Dumnezeu cel unul n trei
ipostasuri, lasndu-ne noua credinta adevarata si o ancora de nadejde. Caci a cunoaste pe
Dumnezeu cel unul este, dupa Scriptura, radacina nemuririi (Pilde 15, 2); si a vedea si a sti
stapnirea unitatii n trei ipostasuri este dreptatea ntreaga. Sau asa trebuie sa ntelegem
cuvntul din Evanghelie: Iar viata vesnica aceasta este: sa te cunoasca pe Tine, unul

adevaratul Dumnezeu n trei ipostasuri si pe Cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos (Ioan
17,3), n doua firi si vointe.
Chinurile sunt felurite, precum si rasplatirile cu bunatati. Iar acelea sunt n iad, potrivit
Scripturii care zice: n pamnt ntunecat si neluminat, n pamntul ntunericului vesnic (Iov
10, 21-22), unde locuiesc pacatosii si nainte de judecata si se ntorc si dupa osnda. Caci:
ntoarca-se pacatosii n iad (Psalmi 9, 18) si Moartea i va paste pe ei (Psalmi 18, 15), ce
este altceva, daca nu hotarrea din urma si osnda vesnica?
Focul, ntunericul, viermele si tartarul sunt mpatimirea obsteasca de placerea trupeasca,
nestiinta generala a ntunericului, gdilirea aprinsa a patimii din toti, tremurarea si vijelia
puturoasa a pacatului. Acestea se lucreaza nca de aici n sufletele pacatosilor ca o arvuna si
prga a chinurilor si se arata acolo ca o deprindere.
Deprinderile patimilor sunt arvunele chinului, precum lucrarile virtutilor sunt ale
mparatiei. Poruncile trebuie sa le socotim si sa le numim lucrari; iar virtutile deprinderi,
precum si pacatele care se fac necontenit se numesc deprinderi.
Sufletele mpatimite de placeri sunt smrcuri de foc (Apocalipsa 19, 20), n care putoarea
patimilor, duhnind ca o mocirla, hraneste ca pe un vierme neadormit al curviei, desfrnarea
trupului, si ca niste serpi, broaste si lipitori ale poftelor stricate, gndurile si dracii stricati si
tsnitori de otrava. Starea aceasta a luat nca de aici arvuna chinurilor de acolo.
Precum prga chinurilor vesnice este ascunsa n sufletele pacatosilor, asa si arvunile
bunatatilor lucreaza prin Duhul si se daruiesc n inimile dreptilor. Caci mparatia cerurilor
este vietuirea virtuoasa, precum chinurile, deprinderea patimilor.
Noaptea care vine (Ioan 9, 4), este, dupa cuvntul Domnului, ncremenirea totala a
ntunericului viitor, sau n alt chip antihristul, care este si se numeste noapte si ntuneric; sau
iarasi, n nteles moral, este nepasarea continua care, ca o noapte fara luna, scufunda
sufletul n somnul nesimtiriii. Caci precum noaptea i face pe toti sa doarma si este chipul
mortii, prin amortirea ce o aduce, asa noaptea ntunericului viitor i face pe pacatosi morti si
nesimtitori prin ameteala durerilor.
Judecata lumii acesteia (Ioan 3, 19), dupa cuvntul Evangheliei, sta n necredinta celor
neevlaviosi, potrivit cuvntului: Iar cel ce nu crede s-a si osndit. (Ioan 3, 18); de
asemenea, n necazurile aduse de providenta pentru ngradire sau ntoarcere; apoi n
nrurirea planuirilor bune si rele, fiind ajutate sa treaca n fapta dupa cuvntul: nstrainatus-au pacatosii din pntecele maicii lor. Judecata cea dreapta a lui Dumnezeu se arata, prin
urmare, pentru ndreptarea prin pedepse si dupa fapte, pe unii pedepsindu-i, pe altii
miluindu-i, dnd ca rasplata unora cununile, altora chinurile. Din cei pedepsiti, cei dinti sunt
cu totul necredinciosi, cei de-al doilea, credinciosi dar fara rvna, de aceea se si pedepsesc
cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au facut desavrsiti, fie n virtuti, fie n pacate, vor avea
rasplatile cuvenite.
De nu se va pazi firea neprihanita prin Duhul, sau de nu se va curata cum se cuvine, nu va
putea sa se faca un trup si un duh cu Hristos, acum si n armonia viitoare. Caci un petic dintr-

o vechitura a patimilor nu-l poate coase puterea cuprinzatoare si unificatoarea Duhului la

haina harului pentru ntregire.
Cel ce a primit n dar si a pazit nnoirea Duhului va avea o cinste deopotriva la alcatuirea
(trupului) lui Hristos, patimind atunci negrait ndumnezeirea mai presus de fire. Caci nu va fi
vreunul din Hristos, sau madular al lui Hristos, daca nu se face de aici partas al harului,
alcatuindu-se dupa chipul adevarului si al cunostintei, cum zice Apostolul (Romani 2, 20).
mparatia Cerurilor este asemenea unui cort facut de Dumnezeu, ca cel aratat lui Moise,
avnd doua ncaperi n veacul viitor. n cea dinti vor intra toti cti sunt preoti ai harului; n
cea de a doua, inteligibila, numai cei ce au liturghisit nca de aici Treimii ca niste ierarhi n
desavrsire n ntunericul cunostintei de Dumnezeu. Ei au drept capetenie n slujire si ca
prim ierarh naintea Treimii, pe Iisus, n cortul pe care l-a ntemeiat El. Acestia intrnd acolo
vor fi luminati mai limpede de razele luminii Lui. (n prima parte a cortului vor intra toti cti
au fost preoti ai harului, adica au slujit lui, rodind puterea lui n viata lor. Dar n a doua
ncapere, n partea cea mai dinauntru, n Sfnta Sfintelor, vor intra numai cei ce au slujit nca
de aici ca arhierei, prin faptul ca au intrat n ntunericul cunostintei mai presus de cunostinta
a lui Dumnezeu, ca Moise pe Sinai, ajungnd pna n fata lui Dumnezeu cel n Treime si cu
totul indefinit n abisul bogatiei Sale, dar n acelasi timp la simtirea cea mai intensa a
prezentei Lui tainice si iubitoare, traita ca atare prin faptul ca e o iubire ntre cele trei
Persoane atotdesavrsite si, prin aceasta, lnga focarul suprem al iubirii. Ei au intrat adica
pna acolo pna unde a intrat primul Ierarh si Capetenia oricarei slujiri adusa lui Dumnezeu,
adica Iisus Hristos ca om, Care ca Dumnezeu primeste slujirea ca Unul din Treime. Uniti cu
Hristos, luminati de infinitatea luminoasa a dumnezeirii Sale, de lumina Treimii atotiubitoare,
sunt luminati si ei mai mult dect cei din prima ncapere. Constiinta aceasta n ntunericul cel
mai presus de cunoastere i desavrseste pe cei ce ajung acolo, pentru ca este o cunostinta
prin experienta cea mai intensa a lui Dumnezeu ca suprema comuniune de Persoane, deci ca
izvor din care iradiaza n ei aceasta iubire, facndu-i si pe ei iubitori la maximum. Se simte
aici influenta lui Dionisie Areopagitul. Acestia sunt, prin viata lor de maxima intensitate a
simtirii lui Dumnezeu, la extrema opusa a celor ajunsi la suprema amortire si nesimtire n iad,
amortire si nesimtire produsa de patimile care-i obosesc si-i epuizeaza pna la urma de orice
putere stimulatoare.)
Multele locasuri despre care a vorbit Mntuitorul sunt deosebitele trepte si naintari ale
starii de acolo. mparatia este una, dar are multe deosebiri nauntru, ntruct unii sunt
ceresti, iar altii pamntesti, potrivit cu virtutea, cu cunostinta si cu marimea ndumnezeirii.
Caci alta este slava soarelui, alta a lunii si alta a stelelor; si stea de stea se deosebeste n
slava (I Corinteni 15, 41), cum zice Apostolul, pe bolta dumnezeiasca.
Cel ce si-a curatit mintea prin lacrimi, iar sufletul si l-a nviat nca de aici prin Duh, ajunge
pentru scurta vreme mpreuna vietuitor cu ngerii si netrupesc ca un nesupus stricaciunii. Iar
trupul si-l face prin ratiune, chip luminos si arzator ale frumusetii dumnezeiesti, din
plasmuire de lut; si-l face cum era dupa fire, daca nestricaciunea trupurilor este nlaturarea
musturilor si a ngrosarii. Trupul nestricaciunii este trupul pamntesc afara de musturi si de
grosime, prefacut n chip negrait din trup sufletesc si trup duhovnicesc, nct este si
pamntesc si ceresc, prin subtirimea nfatisarii dumnezeiesti. Caci asa cum a fost plasmuit la

nceput, asa va si nvia ca sa fie dup chipul Fiului Omului, mpartasindu-se n ntregime de
dumnezeire.
Pamntul fagaduintei este nepatimirea. Din ea izvoraste veselia Duhului, asemenea laptelui
si a mierii.
n veacul viitor sfintii si vor grai unii altora n chip tainic cuvntul launtric, rostit de Duhul
Sfnt. (Sfintii, cunoscndu-si n veacul viitor launtrul lor n mod reciproc, vor cunoaste din
vedere tot ce au sa-si spuna, si vor vedea reciproc fiinta ca atotcuprinzator cuvnt,
spunndu-si tot ce au sa-si spuna prin reciproca lor intimitate si sinceritate totala. Sufletul le
va fi ntreg n lumina fetei.)
Toti cti au primit nca de aici plinatatea desavrsirii n Hristos, sunt deopotriva dupa vrsta
n Duh.
Fii nvierii lui Hristos vor fi, zice, minti, adica deopotriva cu ngerii, ajunsi sfinti prin
nestricaciune si ndumnezeire.
n veacul viitor ngerii si sfintii vor spori n adaugirea harurilor si niciodata nu vor sfrsi, sau
nu vor slabi n dorirea bunatatilor. Caci n veacul de acolo nu va fi slabire sau micsorare a
virtutii n favoarea pacatului.
Slava adevarata, spun ca este cunostinta sau vederea Duhului, sau si patrunderea cu deamanuntul a dogmelor, sau cunoasterea credintei adevarate.
nceputul si pricina gndurilor este mpartirea prin neascultare a amintirii simple si unitare a
omului. Prin aceasta a pierdut si amintirea de Dumnezeu. Caci facndu-se din simpla,
compusa si din unitara, felurita, si-a pierdut unitatea mpreuna cu puterile ei. (Amintirea
simpla de la nceput a fost pomenirea nencetata a lui Dumnezeu. Aceasta pomenire
pierznd-o noi, amintirea cea simpla s-a divizat. Asa s-a nascut si asa se succede felurimea
gndurilor la cele marginite, odata cu uitarea unora cnd ne amintim de altele. Omul nu-si
mai poate retine mintea la un singur lucru, pentru ca fiecare este marginit si nu poate
ntretine n om un interes netrecator. Cnd mintea se ndreapta nsa spre Dumnezeu
amintirea vine de la admentem: a tine mintea la ceva sau ceva n minte; aminte sa ne fie,
nseamna a tine ceva n minte nu mai este divizata de gndurile variate ce se succed,
pentru ca Dumnezeu este nemarginit, este o hrana nemarginita pentru contemplatie. De
aceea numai n legatura cu Dumnezeu putem pastra amintirea nencetata, sau amintirea
propriu-zisa. Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un mare analist al starilor sufletului,
aducnd explicatii convingatoare unor nvataturi care se afirmau de multe ori fara ultimele
lor explicari.)
Tamaduirea amintirii este ntoarcerea de la amintirea rea, nascatoare de gnduri
stricatoare, la starea ei simpla de la nceput. Caci neascultarea, unealta pacatului, nu a
stricat numai amintirea simpla a sufletului fata de bine, ci si toate puterile lui, ntunecnd
dorintele firesti ce tindeau spre virtute. Dar amintirea o tamaduieste, ridicnd-o de la starea
contrara firii, la cea mai presus de fire, n mod principal, pomenirea staruitoare a lui
Dumnezeu, ntarita prin rugaciune si strabatuta de Duhul.

Pricinile patimilor sunt faptele pacatoase; pricinile gndurilor, patimile; ale nalucirilor,
gndurile; ale chipurilor, amintirea; ale amintirilor, uitarea (avem aici un paradox: pricina
amintirilor ispititoare este uitarea ndatoririlor spre bine.), ale uitarii, nestiinta; ale nestiintei,
nepasarea; nepasarea este nascuta de dorinta poftitoare; iar maica dorintelor este
nestatornicia; pricina nestatorniciei este lucrarea faptei; iar fapta este din dorinta nesocotita
a pacatului si din aplecarea simturilor catre cele supuse lor.
Gndurile sunt n partea rationala; patimile furioase n iutime; amintirea dorintei dobitocesti
este n partea poftitoare. n partea ntelegatoare se formeaza nalucirile; iar n cea
cugetatoare rasar si lucreaza chipurile. (Sfntul Grigorie Sinaitul distinge aici pe lnga partea
rationala a sufletului, pe cea ntelegatoare, care pare sa aiba si puterea imaginatiei, si pe cea
cugetatoare, care are o putere apropiata de puterea imaginatiei, dar are n ea si puterea
oarecarei trezvii critice.)
Tabarrea gndurilor rele este ca un suvoi de ru; prin ele vine momeala, iar dupa aceasta
se naste ncuviintarea pacatului, ca o inundare de valuri ce acopera inima. (Inima are aici
sensul constiintei de sine. ncuviintarea pacatului acopera constiinta de sine ca o inundare a
apelor.)
Socoteste placerea vscoasa, ca o mocirla adnca, sau ca un smrc al desfrnarii. O astfel de
mocirla este si povara grijilor pamntesti, de care ngreuindu-se mintea patimasa, este
scufundata de gnduri n adncul deznadejdii.
Scriptura a numit adeseori gnduri si ratiunile lucrurilor, precum a numit si chipurile ratiuni
si ratiunile chipuri. Aceasta se ntmpla deoarece miscarea acestora (gndurilor) este n sine
nemateriala, dar prin lucruri ia chip si se preface, si asa momeala se cunoaste si capata
nume prin aratare. (Se pare ca Sfntul Grigorie Sinaitul ntelege prin logismoi nu ntelesuri, ci
chipuri concrete ale lucrurilor. El explica cum nsesi ratiunile naturale ale lucrurilor care si au
originea n gndirea lui Dumnezeu, pot deveni, prin chipurile lor vazute, gnduri ispititoare la
pacat, sau momeli. El se arata astfel ntelegnd trecerea gndurilor la chipuri concrete, n
lucruri, ca niste plasticizari ale acestora. n general, Sfntul Grigorie Sinaitul duce mai
departe gndirea parintilor anteriori printr-o aplicare mai accentuata la situatiile concrete
ale luptei cu ispitele.)
Gndurile pacatoase sunt ratiunile dracilor si nainte-mergatoarele patimii, precum ratiunile
si chipurile sunt ale lucrurilor. Este cu neputinta a face vreun bine sau vreun rau, daca nu
este momit nti gndul tau. Caci gndul este miscarea fara chip a momelii unor lucruri
oarecare.
Materia lucrurilor naste gnduri simple; iar momeala draceasca faureste cele rele. Deci
gndurile si ratiunile firesti se deosebesc de cele potrivnice firii si de cele mai presus de fire.
(Nu totdeauna gndurile sunt rele: sunt si gnduri simple ale lucrurilor, identice cu ratiunile
lor naturale, preexistente n Dumnezeu, Creatorul lucrurilor. Ba sunt si gnduri mai presus de
fire. Prin aceste s-ar putea ntelege gnduri despre Dumnezeu, despre ngeri, despre relatiile
noastre cu Dumnezeu, da poate si gnduri despre lucruri, cnd le vedem pe acestea n
ntelesurile lor adncite n ambianta de lumina nesfrsita lui Dumnezeu.)

Gndurile firesti lucreaza la fel la schimbarea omului, ca si cele contrare firii. Dar cele dupa
fire se schimba ndata n cele mai presus de fire. (Gndurile dupa fire, da, daca nu le lasam n
gnduri ispititoare ale lucrurilor, care le schimba firea n rau, devin cu usurinta gnduri mai
presus de fire. De altfel este foarte greu sa se traga o granita ntre caracterul natural al
gndurilor si caracterul lor mai presus de fire, caci tot ce este natural se ntelege ca avndusi originea n Dumnezeu si ntelegndu-se cu El.) Gndurile sunt pricini reciproce ale
schimbarii din ele si se nasc unele pe altele. Gndurile despre lucrurile materiale
sunt pricini ale nasterii si schimbarii celor dracesti. Ele se nasc si se schimba din momeala.
Iar cele dumnezeiesti se nasc si se schimba din cele firesti, caci cele firesti dau nastere la cele
mai presus de fire. Schimbarea fiecaruia este pricina si prilej de nastere a celui nrudit, n
chip mpatrit.
nsemneaza-ti ca nainte de gnduri sunt pricinile; nainte de naluciri sunt gndurile; nainte
de patimi, nalucirile; iar nainte de draci, patimile, ca un lant si ca o ornduiala vicleana a
duhului neornduielii. Una atrna de alta, dar nici una nu lucreaza prin sine, ci este pusa n
lucrare de draci. Nici nalucirea nu-si face chipuri, nici patima nu lucreaza fara puterea
draceasca ascunsa, caci desi satana a cazut zdrobit, el poate si mai mult mpotriva noastra,
prin nepasarea noastra, ngmfndu-se din pricina noastra.
Ei dau o forma mintii noastre, mai bine zis ne formeaza dupa chipul lor si ne momesc prin
deprinderea patimii, care stapneste si lucreaza n sufletul nostru. Caci dracii au
deprinderea patimilor, ca o pricina a formarii de chipuri (idoli) n mintea noastra. Deci ei ne
fac puterea de nchipuire sa lucreze n mod felurit si n multe forme, fie n stare de trezvie,
fie n somn, caci ei nsisi si se preschimba n felurite chipuri; dracii poftei se schimba uneori
n porci, alteori n magari, armasari ntartati si nfierbntati; cei ai mniei, uneori n pagni,
alteori n lei; cei ai lacomiei, uneori n lupi sau leoparzi. Apoi cei ai vicleniei n serpi, naprci,
alteori n vulpi; cei ai ndraznelii, n cini; cei ai trndaviei, n motani; cei ai curviei se mai
prefac uneori n serpi, alteori n corbi sau gaite. Dracii patimilor sufletesti se prefac n pasari,
mai ales cei din vazduh. nchipuirea are trei pricini, prin care schimba chipurile duhurilor,
dupa cele trei parti ale sufletului, de aceea si nalucirile sunt de trei feluri: de pasari, de fiare
si de dobitoace, dupa puterea poftitoare, mnietoare si rationala a sufletului. Caci cele trei
capetenii ale patimilor se narmeaza pururi mpotriva celor trei puteri si dupa patima care
da chip sufletului se apropie de noi si iau un chip nrudit. (Fiecare patima da un anumit chip
sufletului si ca urmare si nfatisarii noastre exterioare. De aceea chiar si demonii iau, macar
ca sunt duhuri, anumite forme dupa patima pe care o cultiva mai mult. Si aceasta forma ne-o
imprima si noua dupa patima pe care cauta sa ne-o inspire mai mult. Patimile de mndrie ne
dau o forma care seamana cu cele ale pasarilor semete din vazduh, caci ele se imprima mai
mult partii noastre cugetatoare, facndu-ne semeti la nfatisare si cu capul naltat; patimile
care aprind mnia ne dau nfatisari de fiare; cele care atta pofta ne dau nfatisari de
dobitoace. Iata o dovada a plasticizarii ratiunilor.)
Dracii placerii (voluptatii) se apropie adeseori ca foc si carbuni aprinsi, caci duhurile
iubitoare de placere aprind partea poftitoare a sufletului, iar pe cea cugetatoare o ntuneca,
zapacind-o. Fiindca placerea patimilor este pricina de ardere, de zapaceala si de ntuneric.

Noaptea patimilor este ntunericul nestiintei, sau noaptea este mparatia n care se nasc
patimile. n ea mparateste stapnul ntunericului si umbla duhurile care iau chip
asemanator fiarelor codrului, ca pasarile cerului si ca trtoarele pamntului, cautnd cu
urlete sa ne rapeasca si sa ne mannce.
n vremea lucrarii patimilor, unele gnduri merg nainte, altele urmeaza; gndurile premerg
nalucirilor, iar patimile le urmeaza. n ce priveste pe draci, patimile, premerg acestora, iar
dracii le urmeaza lor.
nceputul si pricina patimilor este reaua ntrebuintare (abuzul); al relei ntrebuintari este
schimbarea rea; al schimbarii este aplecarea deprinderii vointei; mijlocul de cercare a vointei
este momeala; pricina momelii sunt dracii, ngaduiti de Providenta ca sa ne aratam
libertatea noastra cum este.
Deprinderea patimasa a sufletului este veninul acului pacatului spre moarte, caci cel ce s-a
mbibat de bunavoie de patimi si are purtarea nemiscata si neschimbata. (Este o nemiscare
n sens rau; cine este miscat numai de o patima e ca si cum nu s%ar misca, caci el nu se
misca, ci este miscat si nu poate sa se miste astfel. E o miscare monotona, o neputinta de a
iesi din ea. Nimic nou nu se ntmpla n el, nimic care manifesta propriu-zis noutatea vietii.
Acolo e moarte.)
Patimile au felurite numiri, dar se mpart n trupesti si sufletesti. Cele trupesti se submpart
n dureroase si pricinuitoare de pacat. Cele dureroase se submpart iarasi n boli si pedepse
povatuitoare. Cele sufletesti se mpart n patimi ale mniei, ale poftei si ale ratiunii. Cele ale
ratiunii se submpart n nalucitoare si cugetatoare. Dintre acestea, unele se nasc din vointa
prin reaua ntrebuintare, altele sunt fara voie, din vreo sila, cum sunt patimile zise fara vina.
Parintii le-au numit pe acestea si urmari sau nsusiri firesti.
Altele sunt patimile trupesti si altele cele sufletesti; altele cele ale poftei si altele cele ale
iutimii (mniei); altele cele ale ratiunii si altele cele ale mintii si ale nchipuirii. Dar se
nsotesc ntre ele si lucreaza unele cu altele. Cele trupesti cu cele ale poftei, cele sufletesti cu
cele ale iutimii; si iarasi, cele rationale cu cele ale mintii s cele ale mintii cu cele ale
imaginatiei si cele ale amintirii.
Patimile iutimii sunt: mnia, amaraciunea, strigarea, aprinderea grabnica (varsarea
napraznica a fierii), cutezanta semeata, nfumurarea, trufia si celelalte. Ale poftei sunt:
lacomia, desfrnarea, nenfrnarea, nesaturarea, iubirea de placere, iubirea de arginti,
iubirea de sine care e cea mai cumplita din toate. Iar ale trupului sunt: curvia, preacurvia,
necuratia, destrabalarea, nedreptatea, lacomia pntecelui, lenea, usuratatea, iubirea de
podoabe (luxul), iubirea de petreceri si celelalte. Cele ale partii rationale sunt: necredinta,
hula, viclenia, uneltirea, iscodirea, fatarnicia, grairea de rau, clevetirea, osndirea,
dispretuirea, luarea-n rs, prefacatoria, minciuna, vorbirea de lucruri urte, de prostii,
umblarea cu lucruri ascunse, ironia, fala, dorinta de a placea oamenilor, semetia,
juramintele strmbe, vorbirea fara rost. Ale mintii sunt: parerea de sine, naltarea, laudele,
cearta, pizma, ncntarea de sine, grairea mpotriva, surzenia cu voia, nchipuirea, nalucirile,
rastalmacirile, dorinta de a te arata, iubirea de slava, sau mndria, cea dinti si cea mai de
pe urma din toate relele. Iar cele ale cugetarii sunt: mprastierile, ratacirile, robirile,

ntunecarea, orbirea, amagirile, momelile, ncuviintarile, aplecarile, abaterile si cele

asemenea acestora. Ca sa spun pe scurt, toate relele potrivnice firii s-au amestecat cu aceste
trei puteri ale sufletului, precum toate bunatatile se afla mpreuna cu ele prin fire.
Minunate sunt cuvintele de slavire pline de uimire ale lui David fata de Dumnezeu
Minunate s-a facut, zice cunostinta Ta catre mine, caci nu pot sa ma ridic pna la ea, fiind
mai puternica si neajunsa si mai presus de cunostinta si de puterea mea neputincioasa. Chiar
si trupul e nenteles caci are o alcatuire compusa, ntreita n tot chipul, dar tine ntr-o unica
armonie madularele si partile sale. Pe de alta parte, n trup stapneste numarul sapte si doi,
care arata vremea si firea, dupa cei nvatati n ale numerelor. Astfel si el este o unealta a firii,
care arata slava maretiei treimice, dupa legile care crmuiesc firea. (Numarul doi care
stapneste n trup arata firea lui dependenta. Caci doi sunt ochii, doua urechile, etc. Dar n
trupul trecator stapneste si numarul trei si sapte, care este timpul. El are trecut, prezent si
viitor si viata lui se repeta n cicluri de sapte zile. Se mai spune ca toata materia trupului se
schimba n curs de sapte ani. Miscarea timpului n cicluri de sapte unitati o exprima si
Facerea, unde se spune ca Dumnezeu a creat lumea n sapte zile. Sapte reprezinta mplinirea
a ceea ce se misca n timp. Numarul trei arata poate si fiinta, puterile si lucrarile.)
Legile firii sunt mbinarile felurite ale madularelor lucratoare, pe care cuvntul le-a numit si
deosebiri, ca tot attea parti n care se arata nsusirile trupului. Sau iarasi, legea fireasca este
lucrarea fiecarei forme si a fiecarui madular n baza puterii sale. Precum Dumnezeu tine n
lucrare si misca toata zidirea, asa sufletul tine n lucrare si n miscare madularele trupului si l
misca pe fiecare spre lucrarea sa. Dar e de cercetat pentru care pricina barbatii purtatori de
Dumnezeu spun uneori ca iutimea si pofta sunt puteri ale trupului, iar alteori ca sunt ale
sufletului? Raspundem, ca nu este nici o nepotrivire ntre cuvintele sfintilor, pentru cei ce le
cunosc cu de-amanuntul, ce amndoua sustinerile sunt adevarate si ele pot fi schimbate
ntre ele n chip ntelept, din pricina crearii sufletului si a trupului pentru un mod de
convietuire negraita. Caci mbinarea lor este de asa fel, ca sufletul poate sa fie desavrsit de
aici, iar trupul e nedesavrsit din pricina cresterii prin hrana. Astfel sufletul are n sine si
puterea poftei doritoare si puterea iutimii spre vigoarea dragostei, dar de la plasmuirea lui e
zidit rational si mintal. Caci nu i s-a dat o iutime fara ratiune si o pofta fara minte. Precum
nici trupul nu le avea pe acestea astfel, mai nainte. Ci fiind zidit nestricacios, era fara
mustime, din care a urmat pofta si mnia furioasa. Caci dupa neascultare, caznd n
stricaciune si n grosimea dobitoacelor, a rasarit ca urmare neaparata si iutimea si pofta n
el. De aceea trupul se si mpotriveste vointei sufletului, prin iutime si pofta cnd domina el.
iar cnd se supune muritorul celui rational, urmeaza sufletului spre savrsirea celor bune.
Deci abia cnd s-au amestecat cele venite pe urma n trup cu nsusirile sufletului, s-a
asemanat omul dobitoacelor, supunndu-se legii pacatului, pentru trebuinta firii si facnduse din fiinta rationala dobitoc si din om fiara. (Sfntul Grigorie Sinaitul explica tot ce are
trupul viu n suflet. Chiar iutimea si pofta si le nsuseste trupul din suflet. Deci sufletul a fost
facut pentru convietuirea cu trupul, putnd alcatui si sustine un trup viu. De aceea i s-a dat
iutimea si pofta, cu posibilitatea de a sluji nu numai unor scopuri spirituale, ci si ntretinerii si
cresterii trupului desigur tot n vederea spiritualizarii trupului si a materiei. Adica iutimea si
pofta, avnd la baza un caracter spiritual, legat de minte si ratiune, primesc prin unirea
sufletului cu trupul si un caracter animalic, sau o functie n slujba trupului ca organism

biologic, nrudit n privinta aceasta cu cel animalic. S-ar putea spune ca, prin iutime si pofta,
rationalitatea sufletului are n ea posibilitatea de a se plasticiza ca trup organizat. Desigur,
aceasta nu nseamna ca sufletul exista temporal naintea trupului, ci ncepe sa existe
manifestndu-se n formarea trupului prin iutimea (energia) si pofta ce i se prelungesc n
trup ntruct prin acestea ncepe deodata cu aducerea lui la existenta sa se plasticizeze n
trup. De altfel n general, planul material nu e dect o rationalitate plasticizata si ca atare
rationalitatea aceasta are n ea nsasi o energie si un impuls spre plasticizare, care, n cazul
ratiunii personale umane, echivaleaza cu iutimea si cu pofta. Cnd acestea nu sunt conduse
bine de ratiune, se nasc pacatele si nsasi deformarile si tendintele de descompunere a
trupului, ca plasticizare a sufletului rational. De aceea pacatul, ca dezordine, ncepe n
ratiune, n suflet.)
Sufletul fiind creat rational prin suflare si ntelegator prin insuflare datatoare de viata, nu a
fost creat de Dumnezeu deodata cu iutimea si cu pofta dobitoceasca, ci cu puterea dorintei
si pe ea, cu vigoarea dragostei. La fel nici trupului nu i-a sadit, prin plasmuire, de la nceput
iutimea si pofta nerationala. Caci pe acestea le-a primit pe urma prin neascultare, facnduse muritor, stricacios si dobitocesc. (Dar iutimea si pofta s-au prelungit n trup la nceput nu
ca iutime si pofta animalica, ci ca iutime si dorire spirituala. Pe urma au luat, prin cadere,
caracterul animalic, sau si animalic.) Caci trupul, zic cuvntatorii de Dumnezeu, a fot zidit
nestricacios, precum va si nvia, desi n stare sa primeasca si stricaciunea. Iar sufletul a fost
facut nepatimitor, dar s-au stricat amndoua si s-au amestecat, n urma legii preafiresti a
miscarii unuia n altul (perihorezei), si a mpartasirii unuia din celalalt. Sufletul s-a mbibat de
patimi, mai bine zis de draci, iar trupul s-a facut asemenea dobitoacelor necuvntatoare prin
lucrarea si prin stapnirea nestricaciunii. Puterile amndurora facndu-se una, l-au facut pe
om sa devina, prin mnie si pofta, un animal nerational si fara minte. Si asa s-a facut
asemenea cu dobitoacele, dupa Scriptura, si ntocmai cu ele n tot chipul. (Prin aceasta si-a
nrait si sufletul calitatea. Iutimea si pofta, punndu-se ntr-o masura mai mare n slujba
cresterii si sustinerii trupului, au pus prin nsusi sufletul, ntr-o mare masura, n slujba
trupului si au luat chiar n suflet un caracter irational, animalic. Greu se poate gasi n scrisul
patristic o insistenta asa de staruitoare n explicarea complexei si tainicei legaturi dintre
suflet si trup ca aceste capete ale Sfntul Grigorie Sinaitul. Scrierea aceasta a lui este
dominata de preocuparea antropologica.)
nceputul si pricina virtutilor este buna intentie, apoi dorinta binelui. Precum Dumnezeu
este pricina si izvorul a tot binele, asa nceputul binelui n noi este credinta, mai bine zis
Hristos, piatra credintei, pe Care-L avem ca ncepatura si temelie a tuturor virtutilor. Caci pe
El am asezat si pe El cladim tot binele. El este piatra cea din capul unghiului, care ne leaga pe
noi cu Sine si margaritarul de mare pret, pe care cautndu-l monahul, care patrunde n
adncul linistii, vinde toate voile sale prin ascultarea poruncilor, ca sa-L cstige pe El. (Este o
aplicare la credinciosul individual a expresiilor: Hristos, piatra cea din capul unghiului,
Hristos, piatra credintei, Hristos, ncepatura vietii noastre. El este n fiecare din noi izvorul
binelui, al efortului spre dobndirea virtutilor, pe El cladim trupul virtutilor. O interpretare tot
asa de interesanta a parabolei biblice despre omul care vinde toate averile sale pentru a
cumpara tarina sau ascultarea care cuprinde pe Hristos, comoara de mare pret. Averile sunt
aici voile omului; omul care vrea sa se mntuie renunta la voile sale, care nu-l pot mntui,

pentru a-si nsusi prin ascultare voia lui Hristos, pentru a face voia sau poruncile Lui, caci prin
aceasta dobndeste viata vesnica. Cel ce iubeste renunta la voile sale pentru cel iubit si
pentru iubirea aceluia caci n El are viata, cum nu o are prin mplinirea voilor sale.)
Virtutile si tin cumpana ntre ele si toate se aduna ntr-una si se mplinesc ntr-o ntocmire
si ntr-un chip singur al virtutii. Caci sunt virtuti propriu-zise si virtuti mai mari ca virtutile,
care cuprind pe cele mai multe, sau chiar pe toate, cum e dragostea dumnezeiasca,
smerenia si rabdarea dumnezeiasca. Fiindca zice Domnul despre aceasta: Prin rabdarea
voastra veti cstiga sufletele voastre (Luca 21, 19), dar nu a zis ntru postirea voastra, sau
ntru privegherea voastra. Iar prin rabdare nteleg pe cea dupa Dumnezeu. Ea este
mparateasa virtutilor, temelia bunatatilor barbatesti., caci ea este pacea n razboaie, seninul
n furtuna, statornicia nestramutata n cei ce-au dobndit-o. Pe cel ce a dobndit-o pe
aceasta n Hristos Iisus nu-l vor putea vatama nici armele, nici sulitele, nici cmpurile de
batalie, nici chiar razboaiele dracilor, nici multimea ntunecata a celor potrivnici.
Virtutile, desi se nasc unele din altele, si au obrsia n cele trei puteri ale sufletului, afara de
cele dumnezeiesti. Caci pricina si ncepatura celor patru virtuti cuprinzatoare n cei firesti si
ale virtutilor dumnezeiesti, din care si prin care fiinteaza celelalte, a chibzuintei, a barbatiei,
a neprihanirii si a dreptatii, este ntelepciunea dumnezeiasca a cunoscatorilor de Dumnezeu,
cea miscata de Duhul. Aceasta miscndu-se n chip mpatrit, le lucreaza pe toate, nu
deodata, ci pe fiecare deosebi la vremea ei, dupa cum voieste. Pe una ca lumina, pe alta ca
putere agera si ca insuflare pururi n miscare, pe a treia ca putere sfintitoare si curatitoare,
iar pe a patra ca roua a curatiei, care nveseleste si curateste de arsurile patimilor. Precum sa spus mai nainte fiecaruia dintre cei desavrsiti i da fiecare lucrare desavrsita dupa felul
lui.
Taria desavrsita a sufletului n virtuti nu o daruiesc destoiniciile si srguinta proprie, daca
acestea nu se nradacineaza prin har, ca deprinderi. Caci fiecare si are darul ei (din har), ca o
lucrare deosebita, asa nct i poate atrage spre ea, prin deprinderea si firea binelui, pe cei
ce se mpartasesc de ea, chiar cnd nu voiesc. Cnd ajungem la acel dar, el se mentine
neschimbat si nenstrainat. Atunci avem harul Duhului, lucrnd virtutile n madularele
noastre ca un suflet viu. De aceea toata ceata virtutilor este moarta fara har; si n cei ce
socotesc ca le au, sau ca le-au dobndit desavrsit si ca sunt numai ale lor, sunt umbre si
chipuri ale gndului, dar nu realitati desavrsite. (nradacinarea virtutilor n suflet nu se
poate nfaptui prin eforturile proprii, ci numai prin har, care este lucrarea puternica a lui
Dumnezeu devenita lucrarea noastra. Virtutile, ca deschideri si relatii statornice ale sufletului
cu Dumnezeu, nu pot prinde putere n noi, daca nu sta Dumnezeu nsusi deschis fata de noi,
sau n comunicare de iubire si de putere cu noi. n virtuti, Duhul lui Dumnezeu lucreaza cu
subiectul nostru ca un fel de unic subiect. Prin aceasta virtutile reprezinta trepte ale unirii
noastre cu Dumnezeu, ca Subiect iubitor. De aceea Duhul lui Dumnezeu este sufletul virtutilor
noastre. n cel ce socoteste ca virtutile sunt ale lui, nu este deschidere adevarata nici spre
Dumnezeu, nici spre oameni, caci n deschiderea adevarata trebuie sa se traiasca initiativa
ambelor parti. Sunt deschis cu adevarat celuilalt pentru ca si el mi este deschis, deci virtutea
mea este si opera lui. Astfel, virtutea mea este numai o intentie a virtutii dar nu o virtute
mplinita. Cel ce afirma ca poate face binele numai prin el nsusi, chiar prin aceasta mndrie

a lui, nesocotind contributia celuilalt, se nchide n sine si nu-l ncalzeste pe acela, pentru ca
nu-l pretuieste cum se cuvine, ca absolut al realizarii sale.!
Deci virtutile cuprinzatoare sunt patru: barbatia, chibzuinta, neprihanirea si dreptatea. Lor le
stau aproape, prin prisosire sau prin stirbire, opt pacate numite si socotite de cei din lume
virtuti: barbatiei, semetia si frica; chibzuintei, viclenia si nestiinta; neprihanirii, desfrnarea si
neajutorarea; dreptatii, lacomia si nedreptatea, sau ngustimea nazuintei. Dar nu numai
virtutile cuprinzatoare si firesti, mai presus de orice stirbire sau umflare, ci si cele cu fapta
tin mijlocul. Ele au ca mpreuna-lucratoare hotarrea libera ntru dreptatea socotintei; pe
cnd pacatele, abaterea si parerea de sine. Ca virtutile drepte tin mijlocul, e martor
proverbul care zice: Atunci vei face toate caile bune (Proverbe 2, 9). Deci toate se
ntemeiaza pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc si pe care se zidesc, avnd ca
temelie a cladirii lor cele patru virtuti cuprinzatoare, mai bine zis pe Hristos, prin care cele
firesti se curatesc prin cele cu fapta, iar cele dumnezeiesti si mai presus de fire se daruiesc
ntru bunatatea Duhului.
Scriptura numeste virtutile fecioare, pentru amestecarea si unirea lor cu sufletul, fiind
privite ca un singur trup si duh cu sufletul. Caci chipul fecioarei este simbolul dragostei, iar
nfatisarea acestor sfinte fecioare este dovada nevinovatiei si a curatiei. Caci harul
obisnuieste sa dea chip dumnezeiesc celui n care se ntiparesc acestea si sa-i faca pe cei ce-L
primesc nruditi cu Dumnezeu.
Deci capeteniile patimilor celor mai mari sunt trei: lacomia pntecelui, iubirea de argint si
slava desarta. Iar cele ce urmeaza acestora sunt cinci: curvia, mnia, ntristarea, trndavia si
mndria. Dar tot asa sunt si trei virtuti cuprinzatoare care se mpotrivesc acelora: nfrnarea,
saracia si smerenia. Iar dupa ele sunt cele ce le urmeaza: curatia, blndetea, bucuria,
barbatia si umilinta. Dar cunoasterea ntregii cete a virtutilor, dupa puterea, lucrarea si
mireasma fiecarei virtuti si a fiecarui pacat, nu e un lucru pe care l poate avea oricine
voieste, ci al celui ce le-a savrsit si patimit cu fapta si cuvntul si a primit de la Duhul
darurile cunostintei si deosebirii.
Dintre virtuti, unele lucreaza, iar altele sunt lucrate. Lucreaza, venind n noi cnd trebuie si
ct si precum voiesc. Si lucram noi dupa hotarrea libera si dupa deprinderea morala a
destoiniciei noastre. Dar acelea lucreaza fiintial, pe cnd noi lucram povatuindu-ne de vreun
chip si modelndu-ne dupa el, daca chipul este potrivirea tuturor lucrarilor noastre dupa
arhietipurile de sus. Dar foarte putini se mpartasesc fiintial de cele cunoscute cu mintea
nainte de viitoarea primire a nestricaciunii. Aici lucram si primim ostenelile si chipurile, nu
virtutile cu adevarat. (mpartasirea fiintiala de virtuti e mpartasirea nemijlocita de Cel n
Care si au izvorul puterile binelui. Aceste puteri lucreaza ele nsesi n noi, pentru ca lucreaza
Dumnezeu izvorul lor fiintial. Dar trebuie sa dam si noi contributia noastra. De aceea n parte
ele lucreaza n noi, n parte sunt lucrate ele de noi. Unde nu are loc mpartasirea fiintiala de
virtutile dumnezeiesti, nu reusim sa nfaptuim virtutile, ci dam doar ostenelile noastre.)
Slujeste lucrul sfnt al Evangheliei, dupa Pavel (Romani 15, 16), cel ce primeste si da prin
lucrare si altora luminarea lui Hristos, sadind ca pe o samnta dumnezeiasca cuvntul n
tarinile sufletesti ale ascultatorilor. Cuvntul vostru sa fie asa ca prin har (Coloseni 4, 6), cu

bunatate dumnezeiasca, spre a da har celor ce asculta cu credinta. Numind apoi pe

nvatatori plugari, iar pe cei nvatati de ei, ogor, i arata foarte ntelepteste pe cei dinti ca
aratori si semanatori ai cuvntului dumnezeiesc, iar pe ceilalti ca pamnt ngrasat, semanat
cu virtuti si aducator de roada multa si bogata. Caci slujba sfnta (ierurghisirea) cu adevarat
nu e numai lucrarea celor dumnezeiesti, ci si mpartasirea si daruirea bunatatilor catre altii.
Cuvntul care porneste prin rostire la nvatatura e felurit si se alcatuieste, n felurite chipuri
din patru feluri: cuvntul din nvatatura, cel din citire, altul din fapta si altul din har. Apoi,
precum apa este una prin fire, dar se preface si se schimba, dupa nsusirea felurita a
pamntului din care vine, ntr-o calitate sau alta, nct e simtita la gust odata ca amara,
altadata ca dulce, altadata ca sarata, iar altadata ca mirositoare, asa si cuvntul rostit,
schimbndu-se dupa starea morala a fiecaruia, se cunoaste din lucrarea lui si din folosul ce-l
da.
Deoarece cuvntul s-a dat spre bucuria fiecarei firi rationale, asemenea unor mncaruri
felurite, sufletul simte placerea cuvintelor, primindu-le n chip felurit. Cuvntul cunostintei l
are ca pe un pedagog, care-i modeleaza purtarile, pe al citirii, ca pe unul care-l adapa ca o
apa a odihnei (Psalmi 22, 3); pe al faptei, ca pe un loc de verdeata (Psalmi 22, 2), care-l
ngrasa; pe al harului, ca pe un pahar care-l mbata (Psalmi 22, 5) si-l veseleste; iar bucuria
negraita a harului, ca pe un untdelemn care veseleste fata si o face stralucitoare.
Dar sufletul nu are acestea numai n sine ca viata, ci uneori le aude si la altii si le simte spre
nvatatura sa; si anume atunci cnd i stapneste pe amndoi dragostea si credinta, unul
ascultnd cu credinta, iar celalalt nvatnd cu dragoste, mplinind fara nfumurare si fara
slava cuvintele virtutilor. Cel dinti primeste cuvntul nvataturii ca pedagog, pe al citirii, ca
hranitor; pe al faptei, ca o calauza launtrica si preadulce la Mire; pe cel luminator al Duhului,
ca pe unul care uneste pe Cuvntul-Mire cu el si-l veseleste (Precum exista o istorie externa
a Revelatiei, ca apropiere treptata a lui Dumnezeu de oameni, asa exista si o istorie a
apropierii Lui de insul personal. Sufletul primeste cuvntul de nvatatura de la altul prin care
afla despre Hristos ca Cel ce va veni la el, apoi cuvntul care l hraneste si-l creste prin
proprie citire, pe urma cuvntul stadiului de lucrare a virtutilor. Caci faptele sunt si ele
cuvinte prin care nvata si e nvatat. Acesta l conduce nauntru la Mirele Hristos si e dulce si
pentru el si pentru cei asupra carora faptele sale se rasfrng cu bunatatea lor. n sfrsit e
Hristos nsusi trait n unirea cu El ca fiind Cuvntul personal si ca izvorul cuvintelor si ca Mire,
sau ca partenerul deplinei iubiri. Caci sufletul e n greceste de genul feminin.) Caci daca
cuvntul iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4), nseamna ca cuvintele care ies din Duh
prin gura sfintilor sunt cuvinte care ies din gura lui Dumnezeu, sau din suflarea preadulce a
Duhului pentru lucrare. (Noi vorbim pentru ca a vorbit si continua sa vorbeasca Dumnezeu.
Dar n mod deosebit de intim vorbeste Dumnezeu prin sfinti, care s-au unit cu Dumnezeu n
Duh.) De aceea nu se bucura de ele toti ci numai cei vrednici. Cei ce se veselesc, prin urmare,
aici cu Duhul sunt foarte putini. Iar cei ce se desfata cu Cuvntul sunt cu adevarat
cuvntatori (Toti oamenii sunt cuvntatori, pentru ca sunt dupa chipul lui DumnezeuCuvntul. Dar cuvntatori n sensul plin al cuvntului sunt cei ce simt cu toata intensitatea
Cuvntul lui Dumnezeu adresndu-li-se si vorbind prin ei, nsusindu-si Cuvntul lui
Dumnezeu, care se face cuvntul lor.) Cei multi cunosc si se mpartasesc numai de chipurile
cuvintelor duhovnicesti prin amintirile, nempartasindu-se nca prin simtire de pinea cea

adevarata a viitorului, sau de Cuvntul lui Dumnezeu. (Numai cei ce se desfata ca o mireasa
cu Mirele, prin unirea cu Cuvntul dumnezeiesc cel personal, ca izvor al cuvintelor, sunt si ei
cu adevarat cuvntatori sau cuvinte personale cuvntatoare. Numai cuvintele lor sunt
cuvinte cu adevarat mngietoare, ntaritoare si luminatoare, precum sunt si ei nsisi asa, ca
persoane. numai ei au adica cuvintele Duhului lui Hristos, pentru ca au pe Hristos Cuvntul
ntrupat n ei. Iar la aceasta stare ajung putini n viata de aici.) Caci numai Acesta se
daruieste acolo celor vrednici spre desavrsita ndulcire, fara sa se mannce, fara sa se
sfrseasca si fara sa se jertfeasca vreodata.
Este cu neputinta a gusta dulceata celor dumnezeiesti fara simtirea ntelegatoare (a mintii).
Caci, precum cel ce si-a tocit simturile le-a facut nelucratoare fata de cele supuse lor, si nici
nu vede, nici nu aude, nici nu miroase, fiind amortit, mai bine zis pe jumatate mort, asa si cel
ce si-a amortit puterile sufletesti cele dupa fire, prin patimi, le-a facut nesimtitoare fata de
lucrarea si mpartasirea tainelor Duhului. Caci cel ce nu vede, nu aude si nu simte
duhovniceste, este mort, fiindca nu este Hristos viind n el, nici el miscndu-se si lucrnd n
Hristos. ( Ct timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipurile Cuvntului
personal. Pentru a-L avea pe El trebuie sa avem simtirea ntelegatoare a prezentei Lui. Dar
aceasta simtire nu o putem avea cta vreme puterile sufletului ne sunt tocite prin pacat, sau
ntoarse spre interesele noastre egoiste. Numai cnd Hristos nsusi viaza n noi, ntareste
puterile noastre de simtire a prezentei Lui. Simtirea mintii sau simtirea ntelegatoare a
fost folosita de Sfntul Grigorie de Nyssa si de Diadoh, pentru a indica o sesizare spirituala a
prezentei lui Dumnezeu, nu numai o deductie teoretica a Lui prin ratiune. Prin simtirea
aceasta ne sesizeaza nu numai prezenta lui Dumnezeu, ci si bunatatile variate ce iradiaza din
El. Cuvntul simtirea mintii se foloseste pentru a indica un contact cu realitatea spirituala a
lui Dumnezeu, analog cu contactul pe care-l avem prin simtirile trupului cu realitatile
sensibile.)
Simturile au o lucrare egala si la fel cu puterile sufletului, ca sa nu zic una si aceeasi. Mai ales
cnd sunt sanatoase. Caci prin acelea sunt vii si lucreaza acestea si n amndoua este
amestecat Duhul de viata facator. Omul se mbolnaveste cnd poarta n el neputinta
generala a patimilor, zacnd pururi n bolnita trndaviei. Caci simturile privesc cele supuse
lor, iar puterile sufletesti vad limpede cele cunoscute prin ntelegere, mai ales cnd nu este
vreo lupta draceasca n ele, care se mpotriveste legii mintii si a duhului. Dar cnd se unesc
mpreuna, facndu-se unitare prin Duhul, atunci cunosc cele dumnezeiesti si cele omenesti
nemijlocit si fiintial, asa cum de este firea; si ratiunile lor privesc limpede si curat pricina cea
una a tuturor, adica Sfnta Treime, pe ct este cu putinta. (Lucrarea simturilor nu e
despartita de cea a puterilor sufletului, cnd sunt sanatoase si unele si altele. Omul vede
deodata cele sensibile si cele inteligibile prin simturile trupului pline de puterile de sesizare
ale sufletului. Dar unitatea deplina a lucrarii lor si extinderea sesizarii realitatilor spirituale
pna la Dumnezeu, prin mijlocirea lucrarii simturilor trupesti, se realizeaza prin Duhul Sfnt.
Asa au vazut apostolii lumina dumnezeiasca pe Tabor, chiar prin simtul vazului trupului plin
de puterea Duhului Sfnt.)
Cel ce se linisteste este dator mai nti sa aiba ca temelie aceste cinci virtuti pe care sa ridice
cladirea lucrarilor sale: tacerea, nfrnarea, privegherea, smerenia si rabdarea. Iar ca lucrari
bine placute lui Dumnezeu trebuie sa le aiba pe acestea trei: cntarea, rugaciunea si citirea;

si lucrul minilor, daca este neputincios (la cele dinti). Caci virtutile pomenite, nu numai ca
le cuprind pe toate, ci se si sustin una pe alta. El trebuie sa se ndeletniceasca de dimineata
cu pomenirea lui Dumnezeu, prin rugaciune, si cu linistea inimii. n ceasul dinti sa se roage
cu dinadinsul, ntr-al doilea sa citeasca; ntr-al treilea, sa cnte; ntr-al patrulea, sa se roage;
ntr-al cincilea sa citeasca; ntr-al saselea, sa cnte; ntr-al saptelea, sa se roage; ntr-al
optulea, sa citeasca; ntr-al noualea, sa cnte, ntr-al zecelea, sa mannce; ntr-al
unsprezecelea, sa doarma daca are trebuinta; ntr-al doisprezecelea, sa cnte cele de seara.
Si asa strabatnd bine stadia zilei, va placea lui Dumnezeu. (Ceasul nti e ora sase
dimineata. Se cere o repetare de trei ori a rugaciunii, a citirii, a cntarii. La ora 16 monahul
are sa mannce, la 17 sa doarma, la 18 sa faca rugaciunile de seara. Acesta trebuie sa fie
pentru calugar programul zilnic.)
El trebuie sa culeaga ca o albina din toate virtutile cele ce sunt mai de folos. Si asa,
mpartasindu-se din toate cte putin, sa faca mare mbinare a lucrarilor poruncilor, din care
se cstiga mierea ntelepciunii spre nveselirea sufletelor.
Iar daca vrei sa strabati si vremea noptii mai usor, asculta: Privegherea noptii este de trei
feluri: pentru ncepatori, pentru mijlocii si pentru cei desavrsiti. ncepatorii sa doarma
jumatate de noapte si jumatate sa privegheze, fie de seara pna la miezul noptii, fie de la
miezul noptii pna dimineata; cei de la mijloc sa privegheze de cu seara un ceas sau doua,
apoi sa doarma patru ceasuri si apoi sa se scoale la utrenie si sa se roage sase ceasuri pna
dimineata; pe urma sa cnte ceasul nti si sa sada si sa se linisteasca, cum s-a spus mai
nainte; apoi fie sa pazeasca rnduiala lucrurilor dupa ceasuri, fie sa tina ntr-o urmare
necontenita rugaciunea, dupa deprinderea fiecaruia. Iar cei desavrsiti sa stea toata noaptea
n picioare si sa privegheze. (Aici se da pravila de noapte. Ea e diferita pentru ncepatori,
pentru cei de la mijlocul drumului spre desavrsire si pentru cei desavrsiti. ncepatorii
trebuie sa privegheze de la ora 18 pna la ora 00, sau invers, de la miezul noptii pna
dimineata. Cei de la mijloc au sa privegheze de la 18 pna la 19-20, apoi sa doarma pna la
miezul noptii (la utrenie), apoi sa privegheze toata noaptea. Cei desavrsiti au sa privegheze
toata noaptea n picioare ntr-o rugaciune nencetata.)
Iata spunem si despre mncare, ca ajunge o litra de pine celui ce se nevoieste pentru
linistire, iar vin sa bea doua pahare din cel neamestecat si apa trei pahare. Sa hraneasca din
cele ce se gasesc. Sa nu umble dupa cele ce le cauta pofta, ci sa se foloseasca cu nfrnare de
cele ce le rnduieste pururi de grija a lui Dumnezeu. Dar nvatatura cea mai buna si mai
scurta, pentru cei ce vor sa vietuiasca cu luare aminte, este sa pazeasca cele trei virtuti mai
cuprinzatoare: postul, privegherea si rugaciunea, ntarind cu cea mai mare putere pe cea din
urma, care este reazimul tuturor.
Linistirea (isihia) are trebuinta nainte de toate de credinta, de rabdare si de dragoste din
toata inima, de tarie, de putere si de nadejde. Ca cel ce crede, chiar daca nu va dobndi aici
ceea ce cauta, poate din negrija sau din alta pricina, n ceasul iesirii este cu neputinta sa nu
se umple de rodul credintei si al nevointei si sa nu vada slobozirea, care este Iisus Hristos,
rascumpararea si mntuirea sufletelor, Cuvntul Dumnezeu - Omul. (Iisus este eliberarea,
caci El este liber si izvorul din care emana toata puterea libertatii, sau a puterii asupra
patimilor nrobitoare.) Iar cel ce nu crede se va osndi cu siguranta n ceasul iesirii. Ba s-a si

osndit, zice Domnul (Ioan 3, 18). Caci cel ce slujeste placerilor si cauta slava de la oameni si
nu cea de la Dumnezeu (Ioan 5, 45) este necredincios, zice. Chiar daca pare, dupa cuvnt,
credincios, unul ca acesta s-a amagit pe sine, fara sa bage de seama. Acesta va auzi atunci:
Fiindca nu M-ai luat pe mine in inima ta si M-ai aruncat napoi n spatele tau, te voi lepada
si Eu(Iez. 5, 11). Credinciosul trebuie sa fie cu buna nadejde si sa creada n adevarul lui
Dumnezeu marturisit n toate Scripturile, dar sa-si marturiseasca neputinta sa ca sa nu-si
primeasca osnda ndoita si de neocolit.
Nimic nu face asa de mult inima zdrobita si sufletul smerit, ca singuratatea ntru cunostinta
si tacerea despre toate. (Singuratatea i deprima pe multi. Li se pare ca nu au nici ajutor, nici
o atentie de la nimeni. Pe nevoitori i face sa se simta cu inima zdrobita. Simt mai accentuat
ca nu sunt prin ei nsisi si nu au viata adevarata prin ei nsisi. i face sa nu se mai ncreada n
ei nsisi. Ajung la adevarata constiinta a ceea ce sunt prin ei nsisi la constiinta unita
totdeauna cu smerenia.) Si nimic nu pagubeste asa de mult starea de linistire si nu rapeste
puterea ei dumnezeiasca ca aceste sase patimi cuprinzatoare: ndrazneala, lacomia
pntecelui, vorba multa, mprastierea, nfumurarea si doamna patimilor, care e parerea de
sine. Cel ce s-a deprins de bunavoie n chip deplin cu ele, se ntuneca tot mai mult pe masura
ce sporeste n ele si se face nesimtitor. Daca se ridica iarasi, punnd un nou nceput cu
credinta si cu rvna, va dobndi iarasi ceea ce cauta, mai ales daca se umileste si cauta. dar
daca stapneste n el, prin nepasare, una din cele pomenite mai sus, atunci toate celelalte
rele, navalind mpreuna cu necredinta pierzatoare, l fac pustiu, ca pe o alta cetate a
Babilonului, ajungnd stapnit de tulburarile si zapacelile dracilor (Isaia 13, 21). Astfel cele
din urma se fac mai rele ca cele dinti (Matei 12, 45), si unul ca acesta ajunge un dusman
furios si un prs al celor ce se ndeletnicesc cu linistirea, ascutindu-si pururi limba mpotriva
lor ca pe o sabie taioasa si cu doua guri (Avem poate aici o aluzie la atacurile lui Varlaam
mpotriva isihastilor.)
Apele patimilor, din care creste marea tulbure si amestecata, care se revarsa peste sufletul
ce vrea sa se linisteasca, nu pot fi trecute altfel dect n corabia usoara a neagonisirii si a
nfrnarii atotcuprinzatoare. Caci din nenfrnare si din iubirea de materiale izvorasc
torentele patimilor, care se revarsa peste pamntul inimii si aduc n ea toata putreziciunea si
materia gndurilor, pricinuind zapaceala mintii, tulburare cugetarii si greutate trupului, si
descurajnd, ntunecnd si amortind sufletul si inima si scotndu-le din deprinderea si
simtirea lor cea dupa fire.
Nimic nu face sufletul celor ce se srguiesc, asa de molesit, de descurajat si de fara minte, ca
iubirea de sine, maica patimilor. Caci cnd unul din acestia pretuieste mai mult odihna
trupului dect ostenelile pentru virtute si socoteste ca o cunostinta folositoare sa nu se
osteneasca de buna voie cu lucrarea, ci sa se ndeletniceasca mai bine cu poruncile usoare
care aduc sudori putine, atunci dusmanii nevazuti sadesc n suflet lipsa de curaj fata de
lucrarea linistirii si din tare si nebiruit l fac slabanog n lucrare (Luarea aminte la sine,
mpreunata cu lupta mpotriva patimilor de placere si a mprastierii gndurilor si cu tinerea
continua a pomenirii lui Dumnezeu este un exercitiu care cere un mare efort si aduce o uriasa
tarie de vointa celui ce le practica).

Nu este doctorie mai buna si mai de frunte celor ce se simt slabi fata de porunci si au vazut
ca nu este usor sa se lepede de ntunericul tulbure, ca ascultarea cu credinta si fara
deosebire n toate. Caci aceasta este celor ce o beau un leac de viata datator, alcatuit din
multe virtuti si un cutit care curateste dintr-odata puroiul ranilor. Cel ce o alege dintre toate,
ca sa o mplineasca cu credinta si simplitate, a taiat dintr-odata toate patimile. Acesta nu
numai ca a ajuns la liniste ci a si dobndit-o ntreaga prin ascultare, aflnd pe Hristos nsusi,
iar el facndu-se si numindu-se slujitor al Lui.
Fara lucrarea plnsului si vietuirea n el, este cu neputinta sa rabde cineva arsita linistirii.
(Linistirea este ca arsita, caci este lipsita de distractiile din afara. Dar la urma, dupa
obisnuirea cu ea, devine dulce, caci se ajunge la descoperirea bunatatilor spirituale din
unirea cu Dumnezeu.) Dar cel ce plnge si cugeta la lucrurile nfricosatoare dinainte de
moarte si de dupa moarte, nainte de a veni, va avea si rabdare si smerenie, cele doua
temelii ale linistii. Iar cel ce se ndeletniceste cu linistirea, fara cele pomenite mai sus, are ca
nsotitoare totdeauna lipsa de curaj a sufletului si parerea de sine. Iar din acestea se
nmultesc robirile si ratacirile care ne mping spre molesire. De aici vine nenfrnarea, fiica
nepasarii, care face trupul molesit si slab iar mintea ntunecata si ntelenita. Atunci se
ascunde si Iisus, locul mintii fiind ocupat de multime de chipuri si gnduri.
Felul cunostintei de acum sau din viitor nu-l pot gusta toti cu simtirea. Caci l simt numai
aceia se lipsesc de slava si de glorie, aici sau acolo. El este ca un zbir nfricosator, care
chinuieste n multe chipuri pe cei vinovati si-si pururea rvna sau mustrarea, dezvaluind-o cu
urgie ca pe o sabie cumplita. Iar asa numita rvna, sau mnie cereasca se misca ntreit : spre
cele potrivnice, spre fire si spre suflet, fiind miscata de constiinta ; ea ne porunceste sa o
repezim spre vrajmasi ca pe o sabie mnioasa, facndu-ne sa ne otarm. Daca biruie,
supunnd pe cele doua unuia (sufletului), se preface n barbatie, ndreptndu-se spre
Dumnezeu (Rvna sau mnia naturala o pornim ca pe o sabie mpotriva pornirilor naturale
sau pacatoase ale trupului si ale sufletului. Cu ajutorul ei izbutim adeseori sa le eliberam pe
acestea de asemenea porniri. Aceasta echivaleaza cu supunerea lor lui Dumnezeu. n acest
caz rvna se ndreapta spre Dumnezeu, pentru a-l sluji Lui. Dar daca nu va birui si sufletul va
ramne supus trupului (firii) si pacatului, rvna sau mnia s-a petrecut ntr-un chin nemilos
sufletului, caci s-a prefacut ntr-un chin nemilos sufletului, caci s-a prefacut n ajutoare a
patimilor mpotriva sufletului, care nu se simte bine n aceasta robie.)Dar daca sufletul se va
supune celor doua, adica pacatului si trupului, i se face la sfrsit un chip nemilos, caci s-a
facut rob de bunavoie celor potrivnice. De aici nainte savrseste cele de rusine. Caci
pierznd starea virtuoasa a cazut, despartindu-se de Dumnezeu.
Dintre toate patimile, doua sunt mai grele: curvia si trndavia, care zapacesc si slabanogesc
amartul suflet, fiind n atrnare una de alta si ntocmai ca o pereche. Ele sunt greu de
combatut si cu neputinta de biruit, neputnd fi nfrnate cu desavrsire de catre noi. Una
creste mai mult n partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, fara deosebire, materia
amndurora, a sufletului si a trupului ; caci placerea ei e amestecata ntreaga n toate
madularele. Cealalta, stapnind la nceput cugetarea, cuprinde ca o iedera tot sufletul si
trupul, facnd firea lenesa, si lasatoare. Ele nu pot fi scoase si biruite cu desavrsire, nainte
de nepartinirea fericita, cnd sufletul primeste puterea de la Sfntul Duh n rugaciune, care-i

da slobozire, putere si pace adnca n inima, facndu-l sa se veseleasca n linistire. Deci,

curvia este ncepatura, mparateasa, stapna si care cuprinde toate placerile, avnd ca soata
trndavia care poarta ca o caruta greu de biruit pe capeteniile lui satan. Prin ele au lucrat
prilejurile patimilor n viata amartilor de noi.
Ierurgia (slujba sfnta) duhovniceasca, nainte de bucuria viitoare mai presus de minte, este
lucrarea mintii care jertfeste tainic si se mpartaseste din Mielul lui Dumnezeu n altarul
sufletului. Iar a mnca Mielul lui Dumnezeu n altarul ntelegator al sufletului, nseamna nu
numai a-L ntelege sau a ne mpartasi de El, ci si a ne face ca Mielul, lund chipul Lui n viitor.
Caci aici luam ratiunile, dar acolo nadajduim sa luam nsasi realitatile tainelor. (Propriu-zis
unirea mintii cu Dumnezeu n acest extaz sau n aceasta jertfire a sa este si o unire cu Hristos,
Care se jertfeste. Mintea este n acelasi timp nu numai jertfa, ci si altar, ca locul cel mai nalt
al sufletului, dar si jertfitor, ca una ce reprezinta subiectul uman ce se aduce jertfa. Mintea
jertfeste Mielul mpreuna cu sine, sau Mielul jertfeste mintea mpreuna cu sine, sau Mielul
jertfeste mintea mpreuna cu Sine, pentru ca unele dintre cele doua e asa de mare, ca
lucrarile lor sunt ntiparite una n alta, iar subiectele se acopera. Mielul este n minte, mintea
este n Mielul Hristos. Mintea l mannca apoi, nu numai ntruct l ntelege, ci si ntruct l
asimileaza, facndu-se ca El, una cu El, fara confundare. Dar unirea de aici nu e numai un
chip al unirii depline eshatologice, avnd n ea dinamismul care ne duce spre aceea. Aici ne
nsusim oarecum numai ratiunile Lui, totusi n aceste ratiuni (ncorporate rezumativ n
chipurile pinii si vinului), nu sunt numai idei despre El, ci energii n care e prezent El nsusi.)
Cei ce zic sau fac ceva fara smerenie se aseamana celor ce cladesc iarna, sau fara caramizi.
Iar pe aceasta foarte putini o afla si o cunosc prin cercare si prin cunostinta. Cei ce ndruga
despre ea cuvinte, sunt asemenea celor ce vor sa masoare adncul fara fund. Noi nsa, ca
niste orbi, ajutndu-ne putin, n chip tineresc, si de nchipuire, vom zice despre aceasta mare
lumina : smerenia nu este nici vorbire smerita si nu nfatiseaza nici chip de smerenie ; cel
smerit nu se forteaza sa cugete smerit, nici nu se dispretuieste pe sine smerindu-se chiar
daca acestea sunt prilejuri si chipuri ale smereniei, ca nfatisari deosebite ale ei. Ea este har
si dar de sus. Cum zic parintii, doua sunt elementele smereniei : sa te ai pe tine mai prejos
de toti si sa pui n seama lui Dumnezeu ispravile tale. Cel dinti este nceputul, iar cel de-al
doilea sfrsitul. Ea vine n cei ce o cauta dupa ce cunosc si socotesc acestea trei n ei : ca sunt
mai pacatosi dect toti, ca sunt mai rai dect toate fapturile, si ca sunt mai de plns dect
dracii fiindca sunt slugi acestora. Acestia se simt datori sa zica : de unde stiu eu ntocmai
pacatele oamenilor, ce fel si cte sunt ? De unde stiu eu ca aceia ntrec sau ajung pacatele
mele ? Si din pricina nestiintei, o, suflete, suntem mai jos dect toti oamenii, si sub
picioarele lor fiind pamnt si cenusa(Facere 18, 27). Si cum nu sunt eu mai rau dect toate,
odata ce toate fapturile se gasesc n starea cea dupa fire, precum au fost facute, iar eu,
pentru faradelegile nemasurate, sunt ntr-o stare potrivnica firii ? Cu adevarat si fiarele si
dobitoacele sunt mai curate dect mine pacatosul si de aceea eu sunt dedesubtul tuturor, ca
unul ce am cazut n iad si sunt acolo nca dinaintea mortii si acolo zac. Dar cine nu stie, din
simtire, ca pacatosul este mai rau si dect dracii, ca rob si ca supus al lor, nchis nca de aici
mpreuna cu ei n ntuneric ? Cu adevarat, cel stapnit de draci este mai rau dect aceia. De
aceia umpli adncul mpreuna cu ei, nenorocitule ! Iar daca salasluiesti n iad si n adncul
fara fund, mpreuna cu ei, nca nainte de moarte, de ce te amagesti nebuneste sa te

numesti pe tine drept dupa ce te-ai facut pacatos si spurcat prin faptele tale cele rele ? Vai
de ratacirea si de amagirea ta, cinstitorule al demonilor, cine necurat, aruncat pentru
acestea n foc si n ntuneric !
Puterea rugaciunii mintale, curate si ngeresti este, dupa cuvntatorii lui Dumnezeu,
ntelepciune miscata de Sfntul Duh. Semnul ei este ca mintea sa se priveasca, n vremea
rugaciunii, cu totul fara chip si sa nu se vada nici pe sine, nici altceva ntru grosime, ci sa se
opreasca adeseori si simturile sub lumina ei. Caci mintea se face nemateriala si luminoasa,
lipindu-se de Dumnezeu intr-un chip negrait, ca sa fie un singur Duh cu El(1 Cor 7, 17).
(Aceasta este lumina pe care spuneau isihastii ca o vad n vremea rugaciunii mintii. Sfntul
Grigore Sinaitul afirma ca ea nseamna n acelasi timp si lipsa oricarui chip. Nici Dumnezeu
nu e vazut ca chip, nici mintea nu primeste chip cum primeste de la lucruri, sau de la
gndurile marginite(un chip intelectual sau moral marginit).Mintea a devenit o lumina fara
margini, sau si-a gasit caracterul indefinit, pentru ca s-a unit cu lumina nemarginita a lui
Dumnezeu Coincidenta paradoxala ntre lumina si lipsa de chip consta si n faptul ca mintea
se traieste acum ca subiect pur si indefinibil, dar tocmai prin aceasta se cunoaste acum ca
ceea ce este cu adevarat, nestrmtorata obiectual. Iar la starea aceasta a putut pentru ca sa ntlnit cu Dumnezeu n calitatea Lui de Subiect pur si indefinibil, model de izvor de putere
al calitatii mintii, de a fi un astfel de subiect. Mintea devine, asa zicnd, cooextensiva si
cointensiva cu Dumnezeu, dar din harul Lui. Cele doua subiecte sunt unite n iubire att de
mult nct nu mai cunosc nici o separatie ntre ele. Dar mintea traindu-se astfel, se traieste
unita cu El ntr-o suprema evidenta.)
Sunt sapte unelte deosebite care duc si calauzesc la smerenia daruita de Dumnezeu. Ele se
sustin si se nasc una pe alta. Acestea sunt: tacerea, smerita cugetare, vorbirea smerita,
purtarea smerita, ocarrea de sine, zdrobirea inimii, ramnerea totdeauna la urma. Tacerea
ntru cunostinta naste smerita cugetare iar din smerita cugetare se nasc cele trei nfatisari
ale smereniei: grairea cu smerenie, purtarea smerita si ocarrea de sine. Aceste trei
nfatisari nasc zdrobirea inimii, care vine din ngaduirea de sus a ispitelor, pe care parintii o
numesc si pedepsire cu bun rost (din iconomie) si smerire de la draci. Iar zdrobirea inimii
face cu usurinta sufletul sa se simta, cu lucrul, mai prejos de toti si n urma tuturor si
stapnit de toti. Aceste doua chipuri din urma aduc smerenia desavrsita si daruita de
Dumnezeu, care este puterea pe care o numesc (parintii) desavrsirea tuturor virtutilor. Ea
pune ispravile n seama lui Dumnezeu. Deci nainte de toate este tacerea, din care se naste
smerita cugetare, iar aceasta naste cele trei nfatisari ale smereniei. Cele trei nfatisari nasc
apoi chipul cel unul al ei, sau zdrobirea inimii. Iar acest chip al smereniei naste pe al
saptelea, care e dedesubtul tuturor celor ale primei smerenii. Pe el l numesc (parintii) si
smerenia din iconomie. Iar smerenia din iconomie aduce smerenia daruita de Dumnezeu, pe
cea desavrsita, necautata si adevarata. Cea dinti (zdrobirea inimii) se naste cnd omul e
parasit si biruit, zdrobit si stapnit de toata patima, nct, nvins cu gndul si cu duhul, nu
mai afla nici un ajutor de la fapte si de la Dumnezeu, sau peste tot de la cineva, n asa
masura ca putin i mai trebuie sa ajunga la deznadejde. De nu va fi smerit cineva astfel n
toate, nu se va putea frnge pe sine si socoti mai prejos de toti si sluga tuturor si mai rau
chiar dect dracii, ca unul ce e asuprit si biruit de ei. Aceasta este smerenia adusa de
purtarea de grija a lui Dumnezeu din iconomie. Prin ea se da a doua si cea mai nalta

smerenie de la Dumnezeu, care este puterea dumneziasca ce lucreaza si face toate. Prin
aceasta se vede pe sine totdeauna instrumentul ei si prin ea lucreaza cele minunate ale lui
Dumnezeu.
Este cu neputinta de aflat n vremea noastra vedere duhovniceasca a vederii ipostatice,
minte fara naluciri si fara mprastiere, lucrare adevarata a rugaciunii, izvornd pururi din
adncul inimii, nviere si ntindere a sufletului, uimire dumnezeiasca si plecare n zbor din
toate cele de aici, extaz deplin al ntelegerii din simturi ntru Duhul, rapirea mintii din
puterile sale, miscare ngereasca a sufletului, ndreptata si calauzita de Dumnezeu spre
nemarginire si naltime. Pentru ca astazi mparatesc n noi cu silnicie patimile, pentru
multimea ispitelor. Mintea petrece n cele mai usoare, iar pentru acestea si le naluceste
nainte de vreme. n felul acesta, pierznd si putina putere data ei de Dumnezeu, se face
moarta n toate privintele. De aceea, folosindu-se de multa dreapta socoteala, nu trebuie sa
caute cele ale vremii, nainte de vreme, nici sa arunce cele din mna nici sa naluceasca
altele. Caci mintea tinde prin fire sa alcatuiasca cu usurinta naluciri, cu privire la cele spuse
mai nainte si sa alcatuiasca plasmuiri despre cele la care n-a ajuns. De aceea nu mica este
temerea, ca unul ca acesta sa se lipseasca si de cele ce i s-au dat si sa-si piarda adesea
mintea, lasndu-se amagit si facndu-se un fauritor de naluci si nu un isihast (un traitor al
linistii).
O cale mai scurta spre mparatiile de sus, prin scara cea mica a virtutilor, nu este dect
omorrea celor cinci patimi ce se mpotrivesc ascultarii, adica omorrea neascultarii, a
mpotrivirii n cuvnt, a vointei de a-si placea lui nsusi, a ndreptarii de sine si a parerii
stricacioase de sine. Caci acestea sunt madulare si parti ale dracului razvratit care nghite pe
cei mincinosi dintre ascultatori si-i trimite balaurului din adnc. Neascultarea este gura
iadului, mpotrivirea n cuvnt este limba lui, subtire ca o sabie ; placerea de sine sunt dintii
lui ascutiti pe tocila ; ndreptatirea de sine este pieptul lui ; iar parerea de sine, care trimite
n iad, este duhnirea pntecelui lui a toate miscator.(Sunt de remarcat legaturile interioare
ce le afla sfntul Grigorie Sinaitul ntre patimi si treptele iadului, ca o scara inversa a
virtutilor ce duc la cer. Neascultarea e gura iadului, pentru ca de la ea ncepe iadul ruperii
legaturii omului cu Dumnezeu si cu semenii, sau iadul nsingurarii. Contrazicerea n cuvnt
este limba subtire, inventiva, rafinata n gasirea motivelor de contrazicere si de cearta ; cel
ce se ndreptateste el nsusi pe sine, si umfla pieptul de mndrie etc . Treptele iadului sunt
ncorporate n madularele subiectului de capetenie ale demonilor. El nsusi ncorporeaza tot
iadul. Propriu-zis n-ar fi iad daca n-ar fi el. El sufla rautatea lui n tot cuprinsul iadului. Raul
iradiaza n primul rnd din centrele personale ale demonilor si apoi ale oamenilor rai. Toata
aceasta tsnire a raului din ei constituie iadul. Iadul are astfel un caracter personal.) Cel ce
biruie pe cea dinti, prin ascultare le-a taiat pe celelalte dintr-odata si urca degraba la ceruri
printr-o singura treapta. Lucru cu adevarat minunat si dintre cele mai negraite si mai
nentelese este ca Domnul ne-a daruit prin iubirea Sa de oameni ca, printr-o singura virtute,
adica prin ascultare, sa urcam nainte de vreme la ceruri, precum printr-o singura
neascultare am cobort n iad.
Omul este numit o alta lume, ndoita si noua, dupa dumnezeiescul apostol care zice Daca
este cineva n Hristos, este zidire noua (2 Cor. 5, 17). De fapt omul se face prin virtute si se

numeste cer si pamnt si toate cte este lumea. Pentru el este tot cuvntul si toata taina
cum zice Teologul. Deoarece lupta noastra nu este mpotriva sngelui si a trupului ci
mpotriva ncepatoriilor, a stapnului ntunericului veacului acesta, a duhurilor rautatii n
cele ceresti, a stapnitorului vazduhului (Efes, 2 ,2 ; 6 , 12), cum zice apostolul, e potrivit ca
cei ce ne razboiesc puterile noastre sufletesti ntru ascuns sa fie vazuti ca o alta lume a firii.
Caci cele trei capetenii care se mpotrivesc celor ce se nevoiesc se razboiesc mpotriva celor
trei parti ale omului. Fiecare este razboit de ele din partea n care nainteaza si lucreaza.
Balaurul, capetenia adncurilor, se ridica cu razboi mpotriva celor care au luarea aminte din
inima, ca unul ce si are puterea ndreptata spre pofta de la bru si de la buric. El ascute
mpotriva lor, prin uriasul uitarii placute, puterile arzatoare ale sagetilor aprinse (Efes, 6 , 10)
; si avnd pofta din om ca din alta mare si ca un alt adnc, patrunde si se traste n ea, o
tulbura si o umple de zoaie, facnd-o sa fiarba (Iov, XLI , 29). (Aici se afirma, contrar acuzei
ca isihastii socoteau ca locul inimii este n buric si trebuie sa-si ndrepte privirea spre el, ca
acolo este centrul poftei. Vasile de la Poiana Marului va respinge si el aceste acuze rau
voitoare n Cuvnt nainte la scrierile Sfntului Grigore Sinaitul si Filotei Sinaitul. Ceea ce se
spune aici despre balaurul care arunca torente de placeri n marea poftei exprima n semne
de spiritualitate teme din pictura bizantina a iadului(n pridvorul bisericii ortodoxe).
Adncului si mocirlei poftei iadului i corespunde abisul nesaturat al poftei iar acestuia i
corespunde balaurul care varsa torente de apa mocirloasa n pofta. Mniei sau iutimii i
corespunde stapnitorul lumii acesteia pamntesti(deosebit de stapnitorul marii poftei),
care injecteaza patimi de stapnire lumeasca n cei ce se lasa nruriti de el, dar care pot sa-l
biruiasca prin puterea barbateasca ntoarsa mpotriva lui si a oricarei frici de el. ngerii, stnd
gata sa rasplateasca cu cununi pe cei ce lupta suferind de la cei ce se fac instrumentele
acestui stapnitor, apar mai ales n icoanele mucenicilor. n sfrsit stapnitorul vazduhului si
ndreapta atacurile asupra mintii ce se ndeletniceste cu cunoasterea, ndemnnd-o la faurire
de idei contrare lui Dumnezeu, cu filosofii nalte, cu imaginatii, caci nsesi momentele lor iau
forma de gnduri nalte sau de naluciri luminoase n sensul national sau material al
cuvntului. El comanda duhurile intelectuale, ale vazduhului, ale pretinselor naltimi,
detasate de cele pamntesti. Astfel duhurile stapnesc sau vor sa stapneasca marea,
pamntul si vazduhul sau pofta, iutimea si mintea. Mai sus de acolo nu pot ajunge, caci mai
sus de acolo e cerul liber de toate acestea : cerul curatiei, al smereniei, al bunatatii si al
adevaratei lumini sau cunoasteri dumnezeiesti, trascendente creatiunii care poate fi robita
pacatului prin despartirea omului de Dumnezeu.) Apoi o aprinde spre mpreunari si o inunda
prin torente de placeri, sau nu o umple niciodata, fiind nesaturata. Iar stapnitorul lumii
acesteia se mpotriveste celor ce se ndeletnicesc cu virtutea prin fapte, dnd lupta
mpotriva iutimii. Pregatindu-si prin uriasul lenii si al nepasarii, toate farmecele patimilor,
poarta razboi de gnd cu iutimea ca si cu o alta lume ca ntr-un teatru sau loc de ntrecere,
biruind sau fiind biruit de cei ce lupta cu el pururi barbateste si pricinuindu-le cununi sau
rusine naintea ngerilor. El si mna nencetat rndurile mpotriva noastra, razboindu-se cu
noi. n sfrsit, stapnitorul vazduhului navaleste asupra celor a caror ntelegere se
ndeletniceste cu vederea sau contemplatia, faurind naluciri, ca unul ce este aproape de
latura rationala si ntelegatoare, mpreuna cu duhurile rautatii din vazduh. Prin uriasul
nestiintei, tulbura cugetarea ndreptata n sus, ca pe un alt cer rational si punnd naintea ei
plasmuirile si nalucirile cetoase ale duhurilor, pe care le nfatiseaza amagitor ca pe niste
fulgere, trasnete, furtuni si bubuituri, vra spaima n ei. Deci fiecare se mpotriveste alteia,

razboindu-i prin una din cele trei parti ale sufletului. Si prin ceea ce poarta cineva razboi,
prin aceea cstiga.(Asa cum demonii pot cstiga prin cele trei puteri ale sufletului ca sa le
slujeasca, desfigurndu-le, tot asa ei pot fi biruiti prin acestea trei, cnd se mentin la
ntrebuintarea lor cea de dupa fire, sau sunt reduse la aceasta stare prin har sau chiar
ntarindu-se prin biruinta.)
Fiind odinioara si ei minti si caznd din nematerialitatea si subtirimea lor, a dobndit fiecare
o oarecare grosime materiala , primind un trup potrivit cu rostul si cu lucrarea sa, de care
este mbibat, lucrnd prin el. Pierznd si ei ca si omul bucuria ngereasca si lipsindu-se de
desfatarea dumnezeiasca, patimesc si ei ca si noi voluptatea pamnteana, ajunsi si ei
oarecum materiali, prin deprinderile patimilor trupesti. Nu trebuie deci sa ne miram daca si
sufletul nostru zidit dupa chipul lui Dumnezeu, rational si ntelegator, s-a facut dobitocesc si
nesimtitor, aproape fara minte, prin placerile de lucrurile materiale, nemaicunoscnd pe
Dumnezeu. Caci deprinderea preface firea si schimba lucrarea liberei alegeri. Astfel unele
duhuri sunt materiale si greoaie, greu de potolit, mnioase si razbunatoare, ca niste fiare
mncatoare de trupuri, cu guri cascate spre placere si voluptate, ca niste cini care ling
snge si se hranesc cu putreziciuni ce duhnesc. Ele au drept locuinta si desfatare iubita
trupurile groase si materiale. Altele sunt desfrnate si baloase, ca niste lipitori din mocirla
poftei, ca niste broaste si serpi, preschimbndu-se uneori si n pesti si trndu-se spre
saratura placerii desfrnate, care este bucuria lor. Plutind n oceanul bauturii ca unele ce
sunt lunecoase prin fire si se bucura de umezeala placerilor nerationale, ridica n suflete
pururi valuri de gnduri, de ntinaciuni si de furtuni. Altele iarasi sunt usoare si subtiri ca
niste duhuri aeriene. Ele sufla din partea complentativa a sufletului, aducnd n ea vnturi
puternice si naluciri. Uneori iau si chipuri de pasari sau de ngeri, ca sa amageasca sufletul.
De asemenea dau chip amintirilor despre unele persoane si lucruri cunoscute, prefacnd si
abatnd toata vederea duhovniceasca mai ales n cei ce se lupta nca si nu au ajuns la curatie
si la discernamntul duhovnicesc. Nu este lucru duhovnicesc al carui chip sa nu-l ia pe
nebagate de seama prin nalucire. Caci si acestia se narmeaza potrivit cu starea si cu masura
sporirii celor atacati, aducnd ratacire n loc de adevar si nalucire n loc de vedere si prin
acestea salasluindu-se n suflete. Despre acestia marturiseste Scriptura cnd vorbeste
despre fiarele cmpului, despre pasarile cerului si despre trtoarele pamntului (Osea 2,
14). Prin acestea a aratat duhurile rautatii.
n cinci feluri se naste n noi rascoala patimilor si se strneste razboiul trupului mpotriva
sufletului. Uneori prin aceea ca trupul face o rea ntrebuintare a de fapturi (abuzeaza de ele)
; alteori prin aceea ca ncearca sa lucreze cele contrare firii, ca fiind potrivite cu firea ; alteori
iarasi e narmat cu draci mpotriva sufletului, aflndu-se ntr-o dulce prietenie cu acestia. Se
ntmpla uneori ca si trupul nsusi prin sine se deda la neornduieli, fiind strabatut de
patimi. La urma tuturor, razboiul e strnit si din pizma dracilor, care au ngaduinta sa ni se
mpotriveasca pentru a ne smeri, cnd nu au izbutit prin nici una din cele amintite.
Dar pricinile razboiului sunt cu deosebire trei si ele se nasc din toate si prin toate :
deprinderea, reaua ntrebuintare a lucrurilor si pizma si razboiul dracilor, n urma
ngaduintei. Iar rascoala sau pofta trupului mpotriva sufletului si a sufletului mpotriva
trupului (Galat, 5, 17), nfatiseaza acelasi chip n ce priveste lucrarea si deprinderea, fie ca e

vorba de patimile trupului mpotriva sufletului, fie ca e vorba de virtutile sufletului mpotriva
trupului. Iar uneori se lupta mpotriva noastra cu cutezanta nsusi vrajmasul, fara sa tie
seama de nimic si fara nici o pricina, ca un nerusinat ce este. Deci, prietene, nu da lipitorii
hamesite de snge putinta sa-ti suga vinele. De asculti acest sfat, nu va putea niciodata sa
vomeze snge. Nici nu ceda sarpelui si balaurului pamnt pna la saturare si vei calca cu
usurinta peste trufia leului si a balaurului (Ps. XC, 17). Suspina pna ce, dezbracndu-te, te
vei mbraca cu locuinta de sus (2 Cor. 5, 2) si cu nfatisarea Celui ce te-a facut pe tine dupa
chipul lui Iisus Hristos.(Colos 3, 10).
Cei ce s-au facut cu totul trup si au mbratisat iubirea de sine, robesc placerii si slavei
desarte. n ei s-a nradacinat pizma. Caci topindu-se de invidie si privind cu amaraciune la
faptele bune ale aproapelui, brfesc cele bune ca si cnd ar fi rele si roade ale ratacirii. Ei nu
privesc si nu cred nici cele ale Duhului si nu pot vedea sau cunoaste nici pe Dumnezeu, din
pricina putinei lor credinte. Unii ca acestia, dupa orbirea si putina lor credinta, vor auzi vor
auzi acolo cu dreptate spunndu-li-se Nu va stiu pe voi (Matei 25, 12). Credinciosul care
ntreaba trebuie sau sa creada, auzind cele ce nu le stie, sau sa le nvete pe cele pe care le
crede sau sa nvete pe altii cele ce le-a cunoscut si sa nmulteasca fara pizma talantul n cei
ce-l primesc cu credinta. Daca nu crede cele ce nu le stie si dispretuieste pe cele pe care nu
le cunoaste si nvata pe altii cele ce nu le-a nvatat el nsusi, pizmuind pe cei ce le nvata cu
fapta, partea lui va fi, fara ndoiala, cu cei ce au mult venin de amaraciune, fiind mpreuna
certat cu aceia (Fapte 8, 28).
Orator este, dupa cei cu adevarat ntelepti n cuvnt, cel ce cuprinde pe scurt lucrurile din
stiinta generala si le deosebeste si le uneste ca pe un trup, aratndu-le de aceeasi putere,
dupa deosebirea si unitatea lor. Acesta este oratorul care demonstreaza. Iar cuvntator
duhovnicesc este cel ce deosebeste si uneste cele cinci nsusiri generale distincte ale
lucrurilor, pe care le-a unit Cuvntul, ntrupndu-Se, prin cuvntul cuprinzator, printr-o
anumita calitate a glasului, cuprinznd, ca fiind cuvntator, toate. El le arata altora nu numai
prin simplul cuvnt doveditor ca cei din afara, ci din vederile descoperite lui despre lucruri,
putnd sa si lumineze pe altii. (Aici Sfntul Grigore Sinaitul foloseste ideea sfntului Maxim
Marturisitorul despre cinci aspecte distincte si unite n credinta si unite n creatiune si
rentarite n unitatea lor n Hristos: substanta, timp, loc, putere, miscare. Dar sfntul Grigorie
leaga aceasta idee de distinctia pe care o face ntre oratorul care demonstreaza distinctia si
unitatea aspectelor lumii, fata de cuvntatorul duhovnicesc care traieste distinctia si
unitatea lor ntru Hristos. . El contempla sau vede duhovniceste ceea ce comunica.
Cuvntarea lui e cuprinzatoare nu prin legatura logica ntre cuvinte, care reda legatura
rationala ntre lucruri, ci prin nsasi calitatea glasului care se resimte de experienta unirii cu
Hristos si de unitatea tuturor n Hristos.)
Iar filozof este cel care, din fapturi, cunoaste pricina fapturilor, sau dan cauza fapturile, n
temeiul unirii mai presus de minte si al credintei nemijlocite, n urma careia nu numai nvata,
ci si patimeste cele dumnezeiesti. Sau iarasi filozof este cu deosebire cel a carui minte a
ajuns la faptuirea, la vederea si la petrecerea cea dupa Dumnezeu. Dar filozof desavrsit
este cel a carui minte a dobndit filozofia, sau mai bine zis filotheia morala, naturala si
teologica, nvatnd din cea morala, faptele, din cea naturala ratiunile, iar din cea teologica

vederea si exactitatea dogmelor.(Filozof adevarat este cel ce nu ramne numai la fapturi, ci

se nalta la cauza prin unirea mai presus de minte cu acea cauza si prin credinta nemijlocita,
adica bazata sau verificata prin experienta nemijlocita a Celui crezut. Acela e filozof
adevarat, pentru ca s-a unit prin experienta cu Persoana din Care izvoraste toata
ntelepciunea, dar Care e mai presus de toata ntelegerea. El nu e numai nvatat de altcineva
despre cele dumnezeiesti, ci le si patimeste prin experienta, adica i se impun. Filozof
adevarat este cel ce a dobndit ntelepciunea att n fapte, ct si n contemplare si n
vietuire.) Sau iarasi cuvntator dumnezeiesc din cele dumnezeiesti este cel ce deosebeste n
chip existent (cele necreate) de cele ce simplu sunt (cele create) si de cele ce nu sunt si arata
ratiunile celor dinti si arata ratiunile celor din urma. Si din ratiunile acestora vede ratiunile
acelora prin insuflarea dumnezeiasca ; iar lumea cunoscuta cu mintea si nevazuta, o
cunoaste din cea supusa simturilor si vazuta, precum cea supusa simturilor si vazuta din cea
nevazuta si nesupusa simturilor, asemanndu-le ntre ele, pe cea vazuta ca chip al celei
nevazute si pe cea nevazuta ca arhetip al celei vazute. Alaturatu-s-au, zice, chipurile celor
fara chip si formele fara forma. (Cele cu chipuri pot fi mijloace prin care se pot cunoaste ca
arhetipuri ale celor fara chip caci n cele fara chip sunt date potential chipurile celor create.
De aceea privind la cele cu chipuri trebuie sa strabatem n ele pna la ceea ce este n ele
dincolo de chip, ca fundament al chipului. n chipul unei persoane trebuie sa traim ceea ce
este mai presus de chip n ea, dar are virtualitatea chipului ei. Numai asa putem urca la Cel
care e dincolo de nechipul legat organic legat organic de chipul persoanei create.) Caci prin
aceea se cunoaste duhovniceste aceasta si prin aceasta aceea, si fiecare din ele poate fi
vazuta limpede n cealalta si se poate exprima prin cuvntul adevarului. Nu este trebuinta de
a da chip cunostintei adevarului, care lumineaza ca soarele, prin cuvinte mai departat sau
alegorice, si ratiunile adevarului amndurora pot fi dovedite si lamurite n modul cel mai clar
prin stiinta si putere duhovniceasca, ntruct una din aceste lumi ne este pedagog, iar
cealalta, casa vesnica, dumnezeiasca, devenita pentru noi vadita. Iar filosof dumnezeiesc
este cel ce s-a unit prin fapte si vedere nemijlocit cu Dumnezeu, ajungnd si numindu-se
prieten al Lui, ca unul ce iubeste ntelepciunea prima, facatoare si adevarata, mai mult dect
orice alta prietenie, ntelepciune si cunostinta. (A iubi ntelepciunea nseamna a-L iubi pe
Dumnezeu, ntelepciunea cu fata de Persoana, ntelepciunea ipostasiata, sau ipostatica.
Numai o Persoana are n ea concentrata ntelepciunea nesfrsita, vie si activa, iubitoare si
binefacatoare. Numai o astfel de ntelepciune o poti iubi ca pe un prieten, pentru ca si ea te
iubeste ca prieten. Prietenia ei depaseste orice prietenie, dar si prietenia noastra fata de ea.
Din ea izvoraste toata ntelepciunea si prietenia noastra) Iar filolog (iubitor de cuvnt) si
filozof propriu-zis (chiar daca parerea obsteasca, furnd numele filozofiei a uitat aceasta,
cum zice marele Grigorie) e cel ce iubeste si cerceteaza ntelepciunea de aici a zidirii lui
Dumnezeu, ca ultimul ei ecou, dar nu se ndeletniceste cu aceasta filozofie cu mndrie,
pentru lauda si slava omeneasca, ca sa nu fie iubitor de cele materiale, ci e un iubitor al
ntelepciunii lui Dumnezeu, aratata n natura si n miscarea ei. Iar carturar este cel ce a
nvatat cele ale mparatiei lui Dumnezeu, adica tot cel ce prin fapta se ndeletniceste cu
vederea (contemplarea) lui Dumnezeu si staruieste n liniste (isihie). Aceasta scoate din
vistieria inimii sale noi si vechi (Matei 13, 52), adica nvataturi evanghelice si proorocesti, sau
din Noul si Vechiul Testament, fie lucruri de nvatatura si lucruri de faptuire, fie nvataturi ale
Legii si nvataturi apostolice. Caci acestea sunt tainele cele noi si vechi, pe care carturarul
faptuitor le scoate la iveala, nvatndu-se vietuirea cea placuta lui Dumnezeu. Carturar este

tot cel ce se ndeletniceste cu lucrarea, cel ce se ocupa nca trupeste cu faptele. Iar
cuvntator dumnezeiesc este tot cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea firii, care sta n
mijlocul cunostintelor si al ratiunilor lui lucrurilor si dovedeste toate n Duh prin puterea
deosebitoare a ratiunii. n sfrsit, filozof adevarat este cel ce are n sine nemijlocit si ntru
cunostinta unirea cea mai presus de fire cu Dumnezeu. (n ultimele rnduri se face o
gradatie ntre carturar, cuvntator si filozof dumnezeiesc. Este gradatia obisnuita vietii
duhovnicesti: faptuitorul, cunoscatorul ratiunilor dumnezeiesti din natura si cel ce se uneste
nemijlocit si mai presus de fire cu Dumnezeu. La cunoasterea reala a ratiunilor dumnezeiesti
ale naturii nu se poate ajunge nainte de curatirea prin fapte, caci omul patimas nu vede
ratiunile dumnezeiesti de loc, sau le strmba cu patima; iar la unirea nemijlocita cu
Dumnezeu nu se poate ajunge fara curatirea prin fapte si fara cunoasterea distincta a
ratiunilor Lui din fapturi.)
Cei ce scriu si graiesc fara Duh, voind sa zideasca Biserica, sunt sufletesti, cum zice undeva
dumnezeiescul apostol, neavnd Duh (Iuda 19). Unii ca acestia sunt supusi blestemului care
zice: Vai celor cuminti n ochii lor si nvatati naintea lor! (Isaia 5, 21). Caci graiesc de la ei
si nu Duhul lui Dumnezeu este cel ce graieste n ei, dupa cuvntul Domnului (Matei 10, 20).
Cei ce vorbesc din gndurile lor, nainte de a le curati, au fost amagiti de duhul parerii de
sine. Despre acestia zice proverbul: Am vazut om socotindu-se n sine ca este ntelept, nsa
mai multa nadejde are nebunul dect acesta (Pilde 36, 12). Iar ntelepciunea ne spune: Nu
fiti ntelepti ntru voi nsiva (Pilde 3, 7). Dar si dumnezeiescul apostol, cel plin de Duh,
marturiseste zicnd: Nu suntem destoinici de la noi, ci destoinicia noastra este de la
Dumnezeu, ntru Hristos (II Cor. 2, 17). Iar cuvintele acelora sunt neplacute si neluminate
caci nu graiesc din izvorul viu al Duhului, ci dintr-o inima asemenea unei balti puturoase, n
care se hranesc lipitorile, serpii si broastele poftelor, nfumurarii si nenfrnarii. Apa
cunostintei lor este tulbure, rau mirositoare si statuta. Cei care beau din ea se mbolnavesc,
se umplu de greata si varsa.
Sunt opt vederi generale. Cea dinti zicem ca este cea privitoare la Dumnezeu, Cel fara
forma, fara de nceput, necreat, pricinuitor al tuturor, Dumnezeirea cea ntreit-una si mai
presus de fiinta; a doua e cea privitoare la lumea puterilor ceresti; a treia se ndreapta spre
alcatuirea lucrurilor; a patra spre coborrea din iconomie a Cuvntului; a cincea se ndreapta
spre nvierea cea de obste; a sasea spre nfricosatoarea a doua venire a lui Hristos; a saptea
spre chinurile vesnice, a opta spre mparatia cerurilor. Cele patru dinti sunt ale celor
trecute si mplinite. Iar celelalte patru, ale celor viitoare si nca nearatate. Acestea se vad
ntr-o lumina ndepartata si se afla n cei ce-au dobndit prin har multa curatie a mintii. Iar
cel ce se apropie de ele fara lumina, sa stie ca va plasmui naluciri si nu vederi, nselat de
duhul nalucirii si nalucind prin acela.
E de trebuinta sa vorbim, dupa putere, si despre amagire, care este multora o cursa foarte
vicleana si nascocitoare, greu de cunoscut si de patruns. Amagirea, zice, se arata, mai bine
zis vine asupra omului n doua feluri: prin nalucire si prin luare n stapnire, desi si are un
singur nceput si o singura pricina: mndria. Cea dinti este nceputul celei de-a doua iar cea
de-a doua este nceputul celei de-a treia, prin iesirea din minti. Caci nceputul vederii prin
nalucire este parere de sine, care face sa fie nchipuit Dumnezeu ca o anumita forma. Din

aceasta urmeaza amagirea prin nalucire spre nselare, iar din aceasta se naste hula. Deodata
cu aceasta, amagirea prin nalucire naste frica de aratari ciudate n vreme de veghe si n
somn, pe care unii o numesc spaima si tremurare a sufletelor. Deci mndriei i urmeaza
amagirea; amagirii, hula; hulirii, frica; fricii, tremurarea, iar tremurarii, iesirea din minti
(nebunia). (Acestia sunt un fel de precursori ai spiritismului de azi. Totul provine din mndria
omului ca poate cunoaste nepurificat si fara smerenie tainele lui Dumnezeu si ale vietii
viitoare, dnd chip celor ce nu au chip. La nceput le da chip cu voia, pe urma asemenea
chipuri li se impun fara voie, ca niste halucinatii) Felul acesta al amagirii prin nalucire este cel
dinti, iar al doilea, cel prin lucrare, este acesta: el si are nceputul n iubirea de placere
nascuta din pofta, zice-se, fireasca. Din placere se naste desfrnarea necuratiilor negraite.
Aceasta, aprinznd toata firea si tulburnd cugetarea cu mpreunarea cu chipurile celor
dorite, scoate mintea din sine facnd-o prin betia lucrarii arzatoare sa aiureze si sa faca
proorocii mincinoase, sustinnd ca s-a mpartasit de vederile unor sfinti si de cuvintele
acelora, ca si cnd acestea s-ar descoperi printr-o minte care e beata pna la saturare de
patima si si-a schimbat felul de a fi, ndracindu-se. Pe unii ca acestia ducndu-i de nas cei din
lume, prin nselaciunea amagirii, i numesc suflete (spirite?). Ei sed lnga mormintele unor
sfinti si se socotesc insuflati si miscati de ei si siliti sa vesteasca oamenilor cele privitoare la
ei. Dar trebuie sa-i numim mai degraba ndraciti si rataciti, robiti amagirii, si nu prooroci si
prevestitori ale celor prezente si viitoare, caci nsusi dracul desfrnarii, ntunecndu-le
cugetarea prin vapaia voluptatii, i scoate din minti, nalucindu-le pe anumiti sfinti vorbind cu
ei si aratndu-le vederi. Uneori nsisi dracii li se arata ca sa-i tulbure, nfricosndu-i. Caci
legndu-i la jugul lui Veliar, se grabeste sa-i mpinga spre aiureala, ca sa-i aiba predati lui
pna la moarte si sa-i trimita la osnda vesnica. (E de remarcat ca Sfntul Grigorie vede
cauza nalucirilor cu voia si a halucinatiilor fara voie nu numai n mndrie, ci si n mpatimirea
trupeasca de placeri. Caci aceasta mpinge de obicei spre a da chip celor spirituale,
neputndu-se desprinde de chipuri.)
Trebuie stiut ca amagirea are trei pricini de obste prin care vine asupra oamenilor:
mndria, pizma dracilor si ngaduinta povatuitoare a lui Dumnezeu. Iar pricinile primelor
sunt: mndria usuratatea, pizma, sporirea; iar a ngaduintei povatuitoare, vietuirea
pacatoasa. Amagirea din pizma si din parerea de sine si afla grabnica tamaduire, mai ales
cnd omul se smereste, dar lasarea pe mna satanei spre pedeapsa povatuitoare din pricina
pacatului, adeseori o ngaduie Dumnezeu pna la moarte spre curatire. Uneori i lasa sa fie
chinuiti spre mntuire chiar si pe cei fara vina, dar trebuie stiut ca nsusi dracul parerii de
sine face preziceri n cei ce nu sunt cu luare-aminte la inima lor.
Toti binecredinciosii se ung preoti si mparati ntru adevar prin nnoire, precum se ungeau si
cei de odinioara prin prenchipuire. Caci aceia erau chipuri ale adevarului nostru, care ne
prenchipuiau nu n parte, ci toti pe toti. Dar mparatia si preotia noastra nu e de acelasi chip
si de acelasi fel cu a acelora, desi simbolurile sunt aceleasi. Nici nu e la noi deosebita firea,
harul si chemarea la ungere, ca sa faca deosebiti pe cei unsi, ci noi avem una si aceeasi
chemare, credinta si ntiparire. Ele arata si descoperire, dupa cuvntul adevarului, ca trebuie
sa ne facem curati, nepatimitori si cu totul nchinati lui Dumnezeu, acum si n veacul viitor.

ntelepciunea i izvoraste din gura si ntelegerea din cugetarea inimii (Ps. XLIII, 4) aceluia care
face cunoscut cuvntul lui Dumnezeu. Iar aceasta e ntelepciunea ipostatica a lui Dumnezeu
si Tatal, care se face cunoscuta din lucruri, celui ce priveste ratiunile lucrurilor. Acela graieste
cu gura ntelepciunii din ntelepciune, prin cuvntul cel viu si lucrator, fiind luminat n inima
de puterea ntelegerii care-l preface prin Duhul. Ca urmare, el poate lumina si pe credinciosii
care-l asculta cu ntelegere. (ntelepciunea dumnezeiasca ce graieste prin gura celui ce
soarbe din ea este nsasi ntelepciunea ipostatica suprema, sau Persoana lui DumnezeuCuvntul. De aceea ea este vie si lucratoare si cuvntul ei, devenit cuvntul celui prin care
graieste, este si el viu si lucrator. ntelepciunea aceasta ipostatica lumineaza n inima celui ce
s-a unit cu ea.)
Amagirea, marea dusmana a adevarului, atrage azi pe oameni spre pierzanie. Ea naste
nestiinta ntunericului, care s-a ntiparit n sufletele celor lenesi, nstraindu-i de Dumnezeu.
Acestia sustin ca nu este Dumnezeu, cel ce ne-a nascut pe noi din nou si ne-a luminat, sau l
cred si al cunosc numai prin cuvntul simplu si nu cu lucrare, sau spun ca S-a aratat numai
celor de demult, nu si noua ei hulesc credinta n Dumnezeu, socotind marturiile Scripturii
despre Dumnezeu simpla parere si tagaduiesc evlavia ce urmeaza din cunostinta Lui.
Scripturile numai trupeste, ca sa nu zic iudaiceste, si de aceea tagaduiesc nvierea sufletului,
dorind sa locuiasca n chip inconstient n morminte. Amagirea aceasta are ca pricini aceste
trei patimi: necredinta, viclenia si trndavia. Acestea se nasc si se sustin, de altfel, una pe
alta. Caci necredinta este nvatatoarea viclenie, iar viclenia e nsotitoarea trndaviei. Sau
ntors: trndavia e mama vicleniei, cum zice Domnul: sluga vicleana si lenesa (Matei XXV,
16); iar viclenia e mama necredintei. Iar cel ce nu crede e si netemator de Dumnezeu. Si
aceasta naste trndavia, maica dispretului, prin care se nesocoteste tot binele si se
savrseste tot raul.
Credinta adevarata despre Dumnezeu si cunostinta nemincinoasa despre fapturi alcatuiesc
ortodoxia desavrsita a dogmelor. De aceea unul ca acesta este dator sa slaveasca asa:
Slava ie, Dumnezeul nostru, slava ie; ca pentru noi s-a ntrupat Cuvntul, cel mai presus
de fiinta. De aceea mare este taina iconomiei Tale, Mntuitorule al nostru, slava ie !
Dupa marele Maxim sunt trei feluri neosndite si nedispretuite de cuvinte scrise: cel dinti e
al celor scrise pentru propria aducere aminte; al doilea, pentru folosul altora; si al treilea,
pentru ascultare. Pentru pricinile acestea s-au alcatuit cele mai multe scrieri de cei ce au
cautat cu smerenie cuvntul. Iar cel ce scrie despre virtuti pentru a placea, pentru a fi vazut
si pentru a primi slava, si va lua plata sa, neavnd nici n folos aici si nici o rasplata n veacul
viitor, ci se va osndi ca unul care a scos la vnzare pe taraba cuvntul lui Dumnezeu, ca sa
cstige n chip viclean placerea de la oameni.
A patimi pentru Hristos nseamna a rabda cele ce ne ntmpla. Caci celor nevinovati pizma
le este spre folos; iar certarea ni se face povatuire a lui Dumnezeu spre ntoarcere,
deschizndu-ne urechile noua, celor vinovati (Isaia IV, 5). De aceea Domnul a fagaduit
cununa n vecii vecilor celor ce rabda (Iacob I, 12). Slava ie, Dumnezeul nostru, slava ie,
Treime Sfnta, pentru toate, slava ie !

Trndavia, fiind o patima greu de biruit, moleseste trupul,. Iar molesindu-se trupul, se
moleseste mpreuna cu el si sufletul. Slabanogindu-se amndoua, preface amestecarea
sucurilor trupului prin mpatimirea de placeri. Iar mpatimirea de placeri strneste pofta;
pofta naste arderea; arderea produce rascolirea; rascolirea misca amintirea; amintirea
produce nalucirea; nalucirea aduce momeala; momeala, nsotirea (cu gndul); nsotirea da
loc la ncuviintare; iar ncuviintarea savrseste fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin
atingerile de multe feluri. Si astfel omul biruit cade.
Rabdarea n tot lucrul naste barbatia; barbatia, hotarre; hotarrea, staruinta; staruinta,
prelungirea lucrului sau adaugirea lui; prelungirea potoleste nenfrnarea trupului si
domoleste mpatimirea poftei de placere. Iar pofta trezeste acum dorul; dorul, dragostea;
dragostea, rvna; rvna, caldura; caldura, miscarea la lucru; miscarea, srguinta; srguinta,
rugaciunea; rugaciunea, linistirea; linistirea naste vederea; vederea, cunostinta; cunostinta,
patrunderea tainelor; si sfrsitul tainelor e cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul
cunoasterii lui Dumnezeu este dragostea desavrsita; al dragostei, smerenia; al smereniei,
nepatimirea; al nepatimirii, vederea nainte, proorocia si prestiinta. Dar nca nu are cineva
de aici virtutile desavrsite, nici nu micsoreaza dintr-odata pacatul. Ci sporind pe ncetul
virtutea, ajunge si pacatul cte putin la nefiinta.
Ar trebui sa spunem, cinstite Longhin, dupa marele nvatator, ca nici nu avem nevoie de
ajutorul Scripturilor (1Tes. IV, 4), sau de al celorlalti parinti, ci suntem nvatati de Dumnezeu.
Caci vor fi, zice, toti nvatati de Dumnezeu (Isaia LIV, 13;Ioan VII, 45 ). Suntem nvatati
astfel, nct sa cunoastem de la El cele de folos. Si nu numai noi, ci si fiecare dintre
credinciosi, ca unii ce purtam scrisa n tablele inimilor noastre legea Duhului (2Cor. III, 3 ) cea
sfnta si ne-am nvrednicit sa graim nemijlocit si neobisnuit, asemenea heruvimilor, cu Iisus,
prin rugaciunea curata. Dar fiindca suntem prunci n vremea nasterii noastre din nou,
necunoscnd nici harul si nevaznd nici nnoirea noastra, ba nestiind nici marimea
covrsitoare a cinstei si a slavei de care ne-am mpartasit, si fiindca suntem datori sa
crestem prin porunci sufleteste si duhovniceste si sa vedem cu mintea ceea ce am primit,
cadem multi, prin lipsa de grija si prin deprinderea cea prea patimase, n nesimtire si
ntuneric. Asa nct nu mai cunoastem nici macar de mai este Dumnezeu, nici cine suntem,
nici ce am ajuns, dupa ce am fost facuti fii ai lui Dumnezeu si fii ai luminii, copii si madulare
ale lui Hristos. Chiar daca ne botezam ca barbati, dar ne simtim botezati numai n apa, nu si
n Duh. Si desi ne nnoim n Duh, o credem aceasta numai prin credinta simpla cea moarta si
nu prin cea lucratoare; si o credem numai cu ndoiala. Astfel fiind cu totul trupuri, vietuim si
umblam trupeste. Si chiar daca ne pocaim, cunoastem si mplinim poruncile numai trupeste,
nu si duhovniceste. Iar daca dupa osteneli, harul nvredniceste pe unii sa li se arate cu iubire
de oameni, l nesocotim nselaciune. Iar daca auzim despre el ca lucreaza n altii, din pricina
pizmei n nesocotim amagire. Si asa ramnem morti pna la moarte, nevietuind si nelucrnd
n Hristos.
De aceea potrivit Scripturii, n vremea iesirii, sau a judecatii, se va lua de la ni si ceea ce
avem, din pricina necredintei si a deznadejdii (Matei XXV, 29). Nu ntelegem ca fiii trebuie sa
fie cu Tatal, dumnezei din Dumnezeu si duhovnicesti din Duh. Caci ceea ce este nascut din
Duh, duh este (Ioan III, 6). Dar noi suntem trupuri, desi ne-am facut credinciosi si ceresti; de

aceea Duhul lui Dumnezeu nu ramne ntru noi (Facere VII, 3). De aceea a lasat Domnul sa
se nmulteasca nenorocirile, robirile si macelurile, ca, poate prin ele, sa ndrepte, sau sa taie,
sau sa se tamaduiasca, ca prin niste leacuri mai puternice.
nti trebuie sa se spuna, prin cu vntul dat lui Dumnezeu celor ce propovaduiesc
Evanghelia, cum afla cineva (mai bine zis cum afla ceea ce are), ca a primit pe Hristos prin
Botezul n Duh. Caci apostolul Pavel zice: oare nu stiti ca Hristos Iisus locuieste n inimile
voastre? (2 Cor. XIII, 15). Pe urma trebuie sa se spuna cum nainteaza si cum pastreaza ceea
ce a aflat. Caci multi au purtat lupta pna ce au aflat ceea ce cautau, si apoi si-au oprit lupta
aici. Mai departe nu sporesc si nu mai grija, ndestulndu-se numai cu nceputul pe care l-au
aflat. Iar fiind mpiedicati si oprindu-se din drumul lor, si nchipuie ca umbla nca pe calea
cea buna, desi sunt purtati fara cstig n afara de aceasta. Altii ajung la mijlocul lumnarii, siau slabit naintarea spre tinta, lenevindu-se sau ntorcndu-se spre cele dinapoi, printr-o
vietuire nepasatoare si facndu-se iarasi ncepatori. n sfrsit, altii, ajungnd la desavrsire,
cad, prin neluare aminte, din pricina parerii de sine, si se ntorc spre cele dinapoi si se fac
deopotriva cu cei de la mijloc, sau cu cei ncepatori n lucrare. Caci ncepatorii au lucrarea,
cei de la mijloc, luminarea, iar cei desavrsiti, curatia sufletului, sau nvierea.
n doua feluri poate fi aflata lucrarea Duhului, pe care am primit-o mai nainte n chip tainic
prin Botez. nti, cum zice sfntul Marcu, darul se descopera, vorbind n general, prin
lucrarea poruncilor, cu multa osteneala, si cu vremea. Cu ct lucram mai mult poruncile cu
att harul si face mai luminoase razele sale n noi. Apoi, se arata prin chemarea nencetata si
cu constiinta a Domnului Iisus, adica prin pomenirea lui Dumnezeu, ntru ascultare. Prin
vietuirea cea dinti se arata mai cu ntrziere; prin cea de a doua, mai curnd. E asa cum afla
cineva aurul, daca sapa scormonind pamntul cu osteneala si cu staruinta, daca voim deci sa
aflam si sa cunoastem adevarul fara amagire, sa cautam sa avem numai lucrarea din inima
cu totul fara chip si fara forma si sa nu oglindim n noi, prin nalucire, nici o forma si nici un
chip socotite ale sfintilor, nici sa privim lumini (caci amagirea obisnuieste mai ales la nceput
sa nsele mintea celor necercati cu asemenea naluciri mincinoase). Ci sa ne srguim sa avem
n inima numai lucrarea rugaciunii ,care ncalzeste mintea si o veseleste si aprinde sufletul
spre dragostea negraita a lui Dumnezeu si a oamenilor. De aceea ramne cum este daca
rugaciunea este la ncepatori, lucrarea ntelegatoare pururi n miscare a Sfntului Duh,
nascndu-se din rugaciune, smerenie si nu putina zdrobire de inima, rasarind la nceput din
inima ca un foc al veseliei, iar la sfrsit ca o lumina bine mirositoare.
Iar la cei ce cauta lumina cu adevarat si nu la cei ce o ispitesc numai, potrivit cu aceeasi
ntelepciune care zice ca e aflata de cei ce nu o ispitesc pe ea (ntel. Sir. I, 2), semnele
nceputului sunt acestea: n unii se arata ca o lumina ce rasare; n altii ca veselie plina de
cutremur; n altii iarasi ca bucurie; iar n altii, ca bucurie amestecata cu frica; n altii ca un
cutremur si bucurie; uneori, la altii, ca lacrimi si frica. Fiindca sufletul se bucura de
cercetarea si de mila lui Dumnezeu, dar se teme si tremura de venirea Lui, ca un vinovat de
pacate multe. Altora li se iveste la nceput o zdrobire negraita a inimii si o durere nespusa a
sufletului, care sufera dureri ca o femeie ce naste, cum zice Scriptura (Apoc. XII, 2). Caci
Cuvntul viu si lucrator, adica Iisus, strabate, cum zice apostolul, pna la despartitura
sufletului si a trupului, a ncheieturilor si a maduvei(Evr. III, 12), ca sa topeasca cu putere

ceea ce e patima, din toate partile sufletului si a trupului, n altii se arata ca o iubire si ca o
pace fata de toti. n altii ca o veselie, pe care adeseori parintii Bisericii o numesc saltare, fiind
o putere a Duhului si o miscare a inimii vii. Aceasta e numita si tresarire si suspin al Duhului
ce se roaga pentru noi n chip negrait lui Dumnezeu (Rom. VIII, 26). Isaia a numit aceasta,
sarcina a dreptatii dumnezeiesti (Isaia XLV, 8), iar marele Efrem, strapungere. Domnul a
numit-o izvor de viata saltnd spre viata vesnica (Ioan IV, 14), (iar prin apa a nteles Duhul),
ce salta n inima si fierbe cu mare putere.
Trebuie sa se stie ca saltarea sau veselia e de doua feluri: cea linistita, care e numita
tresarire si suspin si rugaciune a Duhului, si cea mare, care e numita si saltare si saritura, sau
salt, care e un zbor ntins al inimii spre vazduhul dumnezeiesc. Caci sufletul, ntraripat cu
dragoste de Duhul dumnezeiesc. Si eliberat de legaturile patimilor, ncearca sa zboare spre
cele de sus nca nainte de iesire, dorind sa se desparta de povara. Aceasta stare e numita si
zguduire si fierbere a Duhului, si tulburare, dupa cuvntul: Iisus S-a tulburat n Duh, zguduit
cu putere si a zis: unde l-ati pus? (Ioan XI,34). Deosebirea ntre saltarea mare si mica o arata
dumnezeiescul David zicnd: (Ps. CXIII, 4). El vorbeste de cei desavrsiti si despre cei
ncepatori, caci ar fi fost nepotrivit sa spuna despre munti si dealuri ca salta, acestia fiind
fara viata.
Dar trebuie sa se stie ca frica dumnezeiasca nu are cutremurare, daca prin cutremurare se
ntelege nu frica din bucurie, ci aceea din mnie, sau cea a certarii povatuitoare, ori cea a
parasirii; ci ea e o veselie cu cutremurare care vine din rugaciunea facuta n focul temerii de
Dumnezeu. Iar prin frica nu nteleg aici pe cea cu cutremurarea venita din mnie sau din
osndirea vesnica, ci pe aceea a ntelepciunii, care se si numeste nceputul ntelepciunii
(Pilde I, 7). Iar frica se mparte n trei (desi parintii Bisericii au mpartit-o n doua): cea
ncepatoare, cea desavrsita si apoi cea din mnie, care trebuie numita si cutremurare
propriu-zisa, sau tulburare, sau zdrobire.
Iar cutremurare e de multe feluri: una e cea din mnie si alta cea din bucurie; si iarasi una
cea din iutime (cnd se naste o fierbere covrsitoare a sngelui n jurul inimii, cum zic unii),
alta, cea din obisnuinta nvechita si alta cea a pacatului si a ratacirii; si iarasi alta cea din
blestemul venit prin Cain asupra neamului omenesc. Pe cel ce se nevoieste l razboieste la
nceput cutremurarea din bucurie si cea din pacat. Dar nu tuturor li se ntmpla asa. Semnele
acestora sunt urmatoarele: a celei dinti, o veselie cu cutremur si cu multe lacrimi. Cnd
harul mngie sufletul; a celei de a doua, o caldura dezordonata, o nfumurare si o
nvrtosare de inima, care aprinde sufletul si madularele spre mpreunare, ndemnnd la
ncuviintarea unor fapte de rusine, prin nalucirea din launtru.
n orice ncepator este o lucrare ndoita, savrsindu-se n inima n chip ndoit si neamestecat:
una din har si alta din amagire. Aceasta o marturiseste marele Marcu Pusnicul, zicnd: este
o lucrare duhovniceasca si alta draceasca, necunoscuta de prunc. Sau iarasi: Este o caldura
ntreita a lucrarii, aprinsa n oameni: una din har, alta din amagire sau din pacat si alta din
prisosul sngelui. Pe aceasta Talasie Africanul a numit-o amestecarea sucurilor si ea poate fi
potolita si adusa la rnduiala prin nfrnarea masurata.

Lucrarea harului este puterea focului Duhului, care se misca ntru bucuria si veselia inimii,
sprijinind, ncalzind si curatind sufletul. Ea opreste gndurile pentru o vreme si omoara
miscarea poftitoare din trup. Semnele ei si roadele care arata adevarul ei sunt lacrimile,
saltare smerenia, nfrnarea, tacerea rabdarea, ascunderea si toate cele asemenea acestora,
prin care cstigam o ncredintare nendoielnica.
Lucrarea amagirii este aprinderea pacatului, care ncalzeste sufletul cu voluptate si trezeste
cu furie n miscarea trupului pofta spre mpreunare a trupurilor. Ea este lipsita de orice
calitate buna si de orice rnduiala, dupa sfntul Diadoh, aducnd o bucurie dobitoceasca,
parere de sine, tulburare, veselie josnica nesaturata, sporind pofta spre placere. Ea cauta
materia pentru arderea placerilor avnd pntecele nesaturat mpreuna-lucrator, caci de
acolo se aprinde si se ntineaza starea mustului trupului. Acolo e pricina aprinderii sufletului,
pe care acea lucrare l trage spre ea ca, scufundnd pe om n obisnuinta si placerea ei, sa
alunge din el treptat harul si sa-l faca sa preacurveasca pe ascuns, nfierbntnd si aprinznd
madularele sale prin mpatimirea de placere. Dar i se pare ca ceea ce misca mintea si o
ncalzeste este harul necunoscut si nu lucrarea nfierbntata a pacatului, sau mai bine zis a
amagirii si a mpatimirii de placere (a dulcii mpatimirii). Pe aceasta cunoscnd-o si sfntul
Ioan Scararul zice: Am ntrebat-o pe aceasta si a raspuns: eu mi-am cstigat ajutor
aprinderea cea sin afara si miscarea poftei naturale, pricinuitoare de mprastiere ca sa
aprinda pe om spre lucrare amagitoare.
Se cade a sti ca aprinderea pacatului este nselaciune. Iar lucrarea pacatului este din duhul
cel iubitor de placeri, care ncepe sa se miste din pofta trupului, prin dulceata bucatelor. Dar
Domnul, fiind foc, a aratat ca diavolul este rece nu prin fire, ci prin razvratirea pacatului. Caci
prin aceasta a pierdut caldura dumnezeiasca, cea care face pe slugile Sale foc arzator. Deci
pacatul fiind raceala, din cauza lipsirii de Dumnezeu, iar dracul fiind dupa fire foc, aprinde pe
om, si prin umezeala mpatimirii de placere raneste pofta, facnd-o sa primeasca cele ce
pricinuiesc placerea. Astfel ca urmare a caldurii pierdute, si agoniseste lucrarea rusinoasa a
ndulcirii.(Daca am redat sensul corect al stngacei traduceri romnesti de odinioara,
diavolul pierznd caldura lui fireasca prin despartirea de Dumnezeu, dar firea lui nazuind-o,
pentru ca a avut-o la nceput n calitate de duh creat de Dumnezeu, produce o falsa caldura
(o caldura neiubitoare, egoista) n sine si n cei ispititi, ca sa scape ntru ctva de raceala
egoista n care a cazut si sa poata sa nsele pe cei ispititi. Avem aici o interesanta explicare a
coexistentei racelii egoiste si a caldurii fara durata si consistenta, a caldurii superficiale,
convulsive si artificiale, a pacatului, a patimii, a ispitirii. E o explicare a amestecului de
fierbinteala a patimii si de planuire rece a faptelor ei rele. Pacatul este, pe de o parte,
caldura, pe de alta, un cinism rece. Sfntul Grigore Palama va apara n tratatul doi al celei de
a doua triade caldura cea buna a rugaciunii, mpotriva lui Varlaam care critica orice aratare
a efectelor rugaciunii n trup, ridiculiznd pe isihasti care vorbeau de o astfel de caldura.).
Sunt doua feluri de razboaie n vremea rugaciunii: al nselaciunii si al harului. Amndoua se
produc cu voia, nu prin mpartasire. Precum soarele, stralucind n locurile cele murdare, nu
se amesteca cu murdaria, si nu se vatama de ea, ci mai vrtos le usuca pe acelea si alunga
murdaria, asa nici harul nu se amesteca cu nselaciunea, ci ramne curat. Ba mai vrtos o
topeste pe aceasta. Dar nu voieste sa o faca pe aceasta sa dispara cu totul, ca sa poata exista

mpreuna cu harul si vointa noastra si sa ne facem si noi cercati. Caci voieste sa o departeze
pe aceasta treptat prin mpreuna-lucrarea vointei noastre, voind sa ne nevoim si noi. Pentru
ca voieste ca purtnd, dupa lege, lupta cea buna a mintii noastre, sa putem lua cununa si sa
fim mucenici adevarati, biruind nu pe pagni, ci pe satana nsusi, care n tot ceasul aduce n
noi atacurile sale ca pe niste aprinderi nvapaiate. nfierbntnd aceasta cuptorul trupului cu
dulceata patimilor, si trimite slugile sale, adica pe draci, ca sa ne chinuiasca prin gnduri si
sa ne sileasca sa jertfim idolului poftelor, adica momelilor si sa ne lasam mintea sa se
mpartaseasca de ele. Iar semnele acestei nselaciuni se vad cnd se pun n lucrare:
mpietrirea inimii cea lipsita de umilinta, iar n unii mpreuna cu lacrimi ntunecate, naltarea
semeata, mbuibarea pntecelui, multa vorbire, trndavia, nchipuirea de sine si lauda
pentru lucrare, caldura cea fara dulceata, ngreunare sufletului, molesirea madularelor,
dulceata umeda, strnirea salbatica a trupului, nalucirea chipurilor care mping la
mpreunarea trupurilor. n unii ca acestia nu este liniste si nu le nfloreste fata, ci sunt
totdeauna uscati si arsi de vapaia mpatimirii de placere. Descriindu-le pe acestea marele
Macarie, dupa ce le-a nsirat semnele, a spus: otetul se aseamana vinului la vedere si rapita
e asemenea mustarului. Dar gustarea le deosebeste pe cele doua. Daci fiecare din ele poate
fi nteleasa si aflata din semnele mai sus aratate.
Caldura harului este focul Duhului, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamnt (Luca XII,
49), adica n inimile oamenilor. Si El vrea sa se aprinda degraba n noi, ca sa arda pacatul si sa
curete sufletul si sa-l aline si sa-l atraga n chip negrait spre dragostea de Dumnezeu si de
oameni. Caci e neamestecat cu firea, caruia i daruieste din cea ce are deosebit de ea. Iar
cnd marele Macarie zice ca amndoua persoanele lucreaza n una si aceeasi minte, el
ntelege ca lucrarea Duhului se misca n ea neamestecata cu pacatul n vremea rugaciunii, ci
ele ramn deosebite si fiecare singura. Se ntmpla cteodata ca harul lucreaza si se misca
singur. Dar cteodata e mpreuna cu nselaciunea, nsa, precum am zis, n chip neamestecat.
Pentru ca de Dumnezeu cel curat nu se atinge prihana. Se ntmpla nsa ca uneori sa lucreze
pacatul singur (adica nselaciunea), ncalzind vointa noastra, ntruct o stapneste. Iar alteori
omul se lupta dupa har, vazndu-si sufletul muncit nauntru, rau patimind. De mai cade sa
stim si aceasta: nselaciunea pentru noii ncepatori este caldura pacatului. Iar nselaciunea
celor de mijloc si a celor desavrsiti consta n nalucirea mintii. Caci caldura nselaciunii sau a
pacatului este aprinderea poftei de dulceata. Sau mai bine zis, ea e raul miros al ndulcirii de
patima, care e mbibat n cei ce sunt nca necercati si na-u gustat mai vrtos prea-dulcele si
prea binemirositorul mir varsat n noi prin ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu, care mai
nti este arzator pentru curatire, iar pe urma este bun si cu buna mireasma, prin sfintenia
Duhului, care sfinteste sufletul si trupul. Caci el este puterea sfintitoare, cum zice marele
Macarie. Iar nselaciunea, facndu-se stapna prin zabovire, da putere lucrarii pacatului si
mintea patimeste rau de la momeli si de pofta spre mpreunare, aprinzndu-se prin nalucire.
Si amestecndu-se n caldura rugaciunii, produce schimbare n ea. (Caldura pacatoasa ataca
direct simturile la cei ncepatori, pe cnd la cei de pe treapta din mijloc sau de pe cea
desavrsita ncepe cu naluciri ale parerii de sine, ca pe urma sa atraga si ea sufletul spre
pofte. Daca n scrisul ascetic anterior se afirma simplu intrarea sufletului n dialog cu
momeala, aici se face o descriere mai amanuntita a acestui fapt: se descrie cum se trece de
la oarecare mpreuna-prezenta a unui gnd amagitor n suflet cu hotarrea cea buna. Sfntul
Grigorie descrie cum se face amestecarea lor, sau cum se face amestecarea caldurii

pacatoase cu caldura curata a rugaciunii. Ea se produce prin zabovirea poftei n suflet. Este
de remarcat descrierea analoaga a raportului ntre dulceata rau mirositoare a mpatimirii de
placere si ntre dulceata curata a mirului de taina al lucrarii Duhului Sfnt.). Adus sufletul
aici, se zice ca el preacurveste prin amagire cu vrajmasul si nu se mpartaseste tainic de
Mirele Hristos. De aceea si apostolul i numeste pe acestia desfrnati si desfrnate, ca pe unii
ce zice, dupa Ioan Scararul, prin poftirea pacatului se mpartasesc n ascuns cu satana. Cum
zice acesta: M-am cunoscut ispitit de lucrul acesta, care ma nsela, amestecnd bucuria cea
dobitoceasca cu lacrimi si cu mngierea sufletului si mi se parea ca primesc rod, iar nu
stricaciune. Si iarasi: I-a seama ca bucuria care-ti vine sa nu fie de la doctorii cei rai si de
ispititori.

Ilie Edicul

Faptuirea, care necinsteste jugul ratiunii, e ca o vaca ce rataceste ncoace si ncolo n jurul n
jurul celor nefolositoare. Iar ratiunea, care leapada vesmintele cinstite ale faptuirii, nu e cu
buna cuviinta, chiar daca se preface la parere ca e asa.
Nu ajunge sufletului, spre desavrsita izbavire din pacat, reaua patimire de bunavoie, de nu se
va desface de el prin focul celei fara de voie.
Caci sufletul, asemenea unei sabii, de nu va trece prin foc si prin apa, adica prin osteneli de
bunavoie, nu se va pastra nevatamat de loviturile celor ce vin asupra lui.
Precum pricinile mai generale ale ispitelor de bunavoie sunt trei: sanatatea, bogatia si
renumele, asa si ale celor fara de voie sunt trei: pagubele, batjocurile si bolile. Unora le sunt
acestea spre zidire, iar altora spre surpare.
Cel ce uraste raul se misca rar si fara staruinta n el. Dar cel ce e lipit de pricinile lui, mai des si
mai cu staruinta.
Simtirea si constiinta sa se nsoteasca cu cuvntul rostit, pentru ca Cuvntul dumnezeiesc care
a zis ca se va afla n mijlocul lor, sa nu fie rusinat de obraznicia sau lipsa de masura a celor spuse
sau facute.
Cel ce nu-si vatama sufletul prin fapt, nca nu si-l pastreaza nentinat si prin cuvinte. Nici cel ce-l
pazeste de acestea nu e sigur ca nu l-a ntinat prin gnduri. Caci pacatuirea este ntreita.
Dracii razboiesc sufletul mai ales prin gnduri, nu prin lucruri. Caci lucrurile n ele nsele sunt
necesare. Si pricina lucrurilor este auzul si vederea. nsa al gndurilor obisnuinta si dracii.
Pacatul sufletului se ntinde n trei ramuri: n fapte, n cuvinte si n gnduri. Iar bunul
nepacatuirii n sase. Caci trebuie sa pazim fara greseala cele cinci simturi si cuvntul rostit. Cel
ce nu pacatuieste n acestea e barbat desavrsit, n stare sa-si nfrneze si madularele
trupului.

Partea nerationala a sufletului se mparte n sase, adica n cele cinci simturi si n cuvntul rostit.
Acesta, cnd e nepatimas, se mparte mpreuna cu cel patimas n chip nempartit. Dar cnd se
afla patimas, primeste ntiparirea pacatului aceluia.
Nici trupul nu se poate curata fara post si priveghere; nici sufletul, fara mila si adevar. Dar nici
mintea fara vorbire cu Dumnezeu si fara vederea Lui. Acestea sunt perechile cele mai
nsemnate n aceste lucruri.
Sufletul mprejmuit de virtutile pomenite si are cetatuia sa, care este rabdarea, neclatinata de
ispite. ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre, zice Scriptura. Dar daca lucrurile
stau astfel, se clatina n tremuraturi de spaima, chiar la zgomotele de departe, ntocmai ca o
cetate fara ziduri.
Nu toti cti sunt prudenti n ale cuvntului sunt si n ale gndului. Nici toti cti sunt n ale
gndului se vor afla si n ale simtirii din afara. Caci desi pe toti i are birnici simtirea, dar nu toti i
platesc la fel birul. Din simplitate cei mai multi nu stiu sa o cinsteasca asa cum cerea ea.
Vremea si masura sunt comesenii tacerii cu bun rost. Iar materia ospatului este adevarul.
Venind la vremea lui asupra sufletului calatorit, tatal minciunii nu gaseste nimic din cele ce
cauta.
Milostiv cu adevarat nu e cel ce da de bunavoie cele de prisos, ci cel ce lasa cele de trebuinta
neaparata celor ce le rapesc.
Sanatatea i se pare sufletului ca este n afara, iar boala se ascunde n adncul simtirii. Deci daca
trebuie ca boala sa fie scoasa afara prin secera mustrarilor, iar sanatatea sa fie adusa nauntru
prin nnoirea mintii, este nebun cel ce leapada mustrarile si nu se rusineaza sa zaca totdeauna
n bolnita nesimtirii.
Nu te ntarta mpotriva celui ce te opereaza fara voie, ci cautnd la izbavirea de durere,
plnge-te pe tine si fereste-l pe cel ce ti s-a facut pricina acestui folos, prin iconomia lui
Dumnezeu.
Sa nu nesocotesti boala ta, ca sa nu ti se faca si mai cumplita, ci prin leacurile si mai aspre ale
ostenelii izbaveste-te de ea, tu ce porti grija de sanatatea sufletului.
Nu te feri dinaintea celui ce te loveste cnd trebuie, ci apropie-te de el si-ti va arata ct e de
mare raul ce se ascunde de simtirea ta, si vei mnca mncarea dulce a sanatatii, dupa ce ai
mistuit pe cea neplacuta a amaraciunii.
Pe ct simti durerile, pe att sa te bucuri de cel ce ti le scoate la iveala prin mustrari. Caci el ti
se face pricina de curatire desavrsita, fara de care mintea nu poate petrece n locul curat al
rugaciunii.
Cel mustrat trebuie sau sa taca, sau sa apere cu blndete n fata celui ce-l nvinuieste; nu ca sasi sustina cel mustrat ale sale, ci ca sa ridice poate pe cel ce s-a poticnit, mustrnd din nestiinta.
Cel ce se pocaieste n fata celui ce s-a suparat pe dreptate, nainte de a fi chemat pe acela, nu
se pagubeste cu nimic din ceea ce i se cuvine n urma pocaintei. Iar cel ce se pocaieste dupa ce
e chemat pierde jumatate din cstig. Cstiga tot ce s-a rnduit cel ce niciodata nu iese din
tovarasie pentru ntristarea ce i se face. Dar i se adauga si plata pe deasupra celui ce si ia, n
toate, greseala asupra sa.

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste scaderile, nici cel smerit la cugetare bunatatile
(virtutile) sale. Pe cel dinti l nseala o nestiinta rea; pe cel de al doilea una placuta lui
Dumnezeu.
Cel mndru nu vrea sa se masoare n cele bune cu cei deopotriva n cinste. Iar n cele
dimpotriva, comparndu-se cu cei ce l ntrec, scaderea lui si-o socoteste suportabila.
Cel ce se teme sa nu se vada strain de cei ce vor sedea n camara de nunta, trebuie sau sa
mplineasca toate poruncile lui Dumnezeu, sau sa se tina cu toata puterea de una, de smerita
cugetare.
Pe lnga reaua patimire de bunavoie, trebuie primita si cea fara voie, adica cea de la draci, din
pagubele suferite si din boli. Caci cel ce nu le primeste pe acestea, ci se scrbeste de ele, e
asemenea celui ce vrea sa-si mannce pinea nu si cu sare, ci numai cu miere. Acesta nu are
totdeauna placerea ca tovarasa, dar e totdeauna vecin cu saturarea (cu plictiseala).
Cel ce spala haina rupta a aproapelui cu cuvinte dumnezeiesti, sau o coase prin daruri, arata ca
unul care, stapn fiind, mbraca nfatisare de sluga. Dar sa ia seama cel ce face aceasta, ca nu
cumva, nefacnd-o ca o sluga, sa-si piarda, deodata cu plata sa, si cinstea puterii de stapn care
i se cuvine, pentru slava desarta.
Precum credinta este temelia celor nadajduite; asa este chibzuinta temelia sufletului; iar
smerenia, a virtutii. Dar e de mirat cum cele desavrsite prin ele nsele se fac nedesavrsite fara
cele ntmplatoare (fara accidente).
Domnul, zice, va pazi intrarea ta si iesirea ta, adica a mncarilor si a cuvintelor prin nfrnare.
Caci cel ce e cu nfrnare la intrarea si iesirea mncarilor si a cuvintelor, scapa de pofta ochilor
si-si mblnzeste mnia care vine din lipsa rasuflarii. Caci nainte de toate acestea trebuie sa
aiba grija si sa se srguiasca n tot chipul nevoitorul. Fiindca prin ele se mputerniceste viata
lucratoare si prin el se ntareste cea contemplativa.
Unii cu multa grija de intrarea mncarilor, dar se poarta cu nepasare fata de iesirea cuvintelor.
Unii ca acestia nu stiu sa scoata mnia din inima si pofta din trup, cum zice Eclesiastul, prin
ceea ce obisnuieste Duhul nnoitor sa zideasca inima curata.
Curata-ti rarunchii cu focul nesaturarii de mncari si probeaza-ti inima cu nfrnarea de la
cuvinte; si vei avea n slujba celor bune att pofta ct si iutimea.
Placerea celor de sub pntece scade n cei ce se nevoiesc, trupul pierzndu-si vigoarea, dar mai
ramne cea a gtlejului, n cel ce n-a ajuns sa o pedepseasca precum se cuvine. Trebuie sa te
silesti, asadar, sa nlaturi necinstea urmarilor, stingnd pricina, ca nu cumva aflndu-te acolo
strain de virtutea nfrnarii, sa fii acoperit de rusine.
Ascetul trebuie sa stie cnd si nu ce mncari trebuie sa-si hraneasca trupul ca dusman; cnd sal mngie ca prieten; si cnd sa-l ngrijeasca ca bolnav; ca nu cumva, prin nebagare de seama,
cele ale dusmanului sa le socoteasca ale prietenului, iar cele ale prietenului sa le puna n seama
dusmanului, iar ale acestuia iarasi sa le socoteasca ale bolnavului. Caci la vremea ispitei, l va
razboi fiecare, dupa ce a dat sminteala fiecaruia.

Cnd cel ce hraneste socoteste mai de pret dect desfatarea, harul lacrimilor venind la el
ncepe sa-l mngie si sa-l faca sa uite de orice alta placere, ca una ce e coplesita de placerea
neasemanat mai mare a acestora.
Rugaciunea si tacerea sunt virtuti care atrna de noi, prin puterea noastra. Iar postul si
privegherea sunt virtuti care nu atrna de noi, ci, de cele mai multe ori, de temperamentul
trupului. Deci nevoitorul trebuie sa se ndeletniceasca cu ceea ce-i este mai usor.
Nu te lasa legat de ceea ce e mic si nu vei robi la ceea ce e mare. Caci raul mai mare nu ia fiinta
naintea celui mic.
Cautnd la cele mari, vei fi temut de cele mai mici. Dar vei fi dispretuit de acestea, de nu te vei
gndi la acelea.
Nu vei putea ajunge la virtutile mai mari, de nu vei atinge vrful celor ce-ti stau n putere.
Nu vei taia patimile care te razboiesc, de nu vei lasa mai nti nelucrat pamntul din care se
hranesc.
Unii se srguiesc sa curete numai materia trupului, iar altii si pe a sufletului. Cei dinti au
dobndit putere numai mpotriva pacatului cu fapta; ceilalti si mpotriva patimii. mpotriva
poftei, nsa, foarte putini.
Materia rea a trupului este mpatimirea (libidinozitatea); a sufletului dulcea patimire
(voluptatea); iar a mintii aplecarea spre patima. Pe cea dinti o caracterizeaza pipaitul; pe-a
doua, celelalte simturi; iar pe cea din urma, dispozitia contrara.
Voluptosul este aproape de libidinos; iar cel aplecat spre patimire aproape de voluptos. Dar
nepatimasul e departe de toti acestia.
Libidinos e cel n care puterea pacatului e mai tare ca ratiunea, chiar daca deocamdata nu
pacatuieste; voluptos cel n care lucrarea pacatului e mai slaba ca ratiunea, chiar daca
pacatuieste nauntru. Iar aplecat spre patima e cel ce e lipit mai mult prin libertate dect prin
robie de mijloace. Iar nepatimas e cel ce nu cunoaste peste tot deosebirea acestora.
Libidinozitatea se pierde din suflet prin post si rugaciune; voluptatea prin priveghere si tacere;
aplecarea spre patima prin linistire si atentie. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui
Dumnezeu.
Cine se va vedea pe sine dezbracat de pacat, nainte de moartea cea de obste a trupului? Si
cine s-a cunoscut pe sine si firea sa, cum este, nainte de dezbracarea viitoare?
Mintea patimasa nu toate intra nauntrul portii nguste a rugaciunii, nainte de a parasi grijile
pricinuite de pofte, ci se va framnta mereu cu durere pe lnga pridvoarele aceleia.
Rugaciunea, mputernicita de lacrimi, scoate afara din suflet toate gndurile care o dusmanesc;
dar le aduce iarasi mprastierea mintii, mputernicita de usuratatea fata de lege. Cel ce a
izgonit-o pe aceasta a izgonit si raul atoatepricinuitor al cutezantei (la vorba).
Dumnezeiescul Apostol ne ndeamna sa rabdam n credinta, sa ne bucuram n nadejde si sa
staruim n rugaciune, ca sa ramna n noi bunul bucuriei. Daca e asa, cel ce nu rabda nu e
credincios; cel ce nu se bucura nu e cu buna nadejde, caci a lepadat pricina bucuriei,
rugaciunea, nestaruind n ea.

Daca mintea, petrecnd de la nceput n gnduri lumesti, a cstigat atta dragoste de ele, cta
prietenie n-ar dobndi fata de rugaciune, petrecnd necontenit n ea? Caci n cele ce zaboveste,
zice, n acelea si obisnuinta a se largi.
Marturia mintii iubitoare de Dumnezeu este rugaciunea de-un singur gnd; a gndului chibzuit
este cuvntul la vreme; iar a simtirii eliberate gustul de un singur fel. Prin acestea trei se zice ca
se ntaresc cele ale sufletului.
Cel ce se roaga gndindu-se la vaduva care a miscat judecata mpotriva asupritorului crud nu va
slabi niciodata din pricina ntrzierii bunatatilor fagaduite.
Nu va ramne rugaciunea n cel ce zaboveste la cele gndite nauntru si la cele graite n afara.
Dar tot ea se va ntoarce la cel ce le taie pe cele mai multe.
De nu vor strabate cuvintele rugaciunii la adncurile sufletului, nu vor fi lasate lacrimile sa se
rostogoleasca pe obrajii fetei.
Spicele vor rasari plugarului, daca semintele n-au fost aruncate la suprafata pamntului (la
vedere). Iar monahului i vor izvor lacrimile, daca patrunde cu osteneala cuvintele rugaciunii.
Cel ce se ndeletniceste cu cunostinta (gnosticul) trebuie sa stie ca mintea se afla uneori n tara
ntelesurilor, alteori n cea a gndurilor si alteori n cea a simtirii. Iar cnd e n aceasta, se afla fie
n cele cu rost, fie mai degraba n cele fara rost.
Neaflndu-se mintea n ntelesuri, nu se afla n ntelesuri. Dar aflndu-se n simtire, este cu
toate.
Prin nteles, mintea strabate spre cele inteligibile; prin gnd, ratiunea, spre cele rationale; iar
prin nchipuire, simtirea, spre cele ce sunt de faptuit.
Altceva este ntelesul lucrului, altceva ratiunea lui si altceva ceea ce cade sub simtire. Cel dinti
este fiinta; a doua accidentul; iar cea din urma deosebirea obiectului.
Nu vei putea face sufletul sa fie numai cu gndurile din jurul sau, chiar daca ti vei sili trupul sa
petreaca n singuratate, cugetnd pururi numai la ticalosia lui. Caci numai cu vremea, din mila
lui Dumnezeu, vei putea sa te ntorci la cinstea dinti a obrsiei tale de neam bun (la
demnitatea dinti a nobletei tale).
Cel ce se ocupa cu faptuirea poate usor sa-si supuna mintea rugaciunii, iar contemplativul
rugaciunea mintii: cel dinti retragndu-si simtirea de la chipurile vazute, iar celalalt mutndu-si
sufletul la ratiunile ascunse n chipuri. Cel dinti si convinge mintea sa uite de ratiunile
trupurilor, iar celalalt sa cugete la cele netrupesti. Iar netrupesti sunt ratiunile trupurilor,
nsusirile si fiintele lor.
Cnd ti vei dezrobi mintea din placerea (voluptatea) trupurilor, banilor si mncarilor, orice vei
face ti se va socoti dar curat, adus lui Dumnezeu; si ti se va da n schimb sa-ti deschizi ochii
inimii tale si sa poti strivi clar ratiunile lui Dumnezeu, scrise n ea, care vor fi socotite, de gtlejul
tau inteligibil, mai presus de miere si de ceara, prin dulceata data de ele.
Nimic nu e mai nfricosat ca gndul mortii si nimic mai minunat ca pomenirea lui Dumnezeu.
Caci cea dinti aduce ntristarea mntuitoare; iar cealalta daruieste veselie. Adusu-mi-am
aminte de Dumnezeu, zice Proorocul, si m-am nveselit. Iar nteleptul zice: Adu-ti aminte de

cele din urma si nu vei pacatui. Dar e cu neputinta sa o dobndeasca cineva pe cea de-a doua,
pna n-a ncercat apasarea celui dinti.
Pna ce n-a vazut mintea cu fata descoperita slava lui Dumnezeu, nu poate sufletul sa spuna
ntru simtirea sa: Iar eu ma voi bucura ntru Domnul, ma voi desfata ntru mntuirea Lui. Caci
zace acoperamntul iubirii de sine peste inima lui, spre a nu i se descoperi temeliile lumii, care
sunt ratiunile fapturilor. Iar acest acoperamnt nu-l va putea ridica fara osteneli de bunavoie si
fara de voie.
Conducatorul norodului lui Israel nu poate vedea pamntul fagaduintei, care este nepatimirea,
dupa fuga din Egipt, care este pacatul cu lucrul, nici dupa trecerea marii, adica a robiei prin
pofta si afectiune, ci numai dupa petrecerea n pustie, asezata ntre faptele si miscarile
pacatului, trimitnd nainte pururi sa vazatoare si cercetatoare.
Virtutile mai cuprinzatoare ale sufletului fiind trei: postul, rugaciunea si tacerea, cel ce vrea sa
se desfaca (putin) de rugaciune trebuie sa se odihneasca ntr-o oarecare contemplatie naturala;
cel ce vrea sa se desfaca de tacere ntr-o convorbire morala; iar cel ce posteste ntr-a doua
mncare daruita.
Raiul nepatimirii, ascuns n noi, este icoana raiului viitor, care va primi pe cei drepti. Dar nu se
vor afla afara de acela toti cti n-au putut sa ajunga nlauntrul acestuia.
Albina, dorindu-se dupa livezi, si aduna de-acolo materia mierii; iar sufletul, scrutnd veacurile,
si aduna de acolo dulceata variata n cugetare.
n viata singuratica, rasar gnduri simple; n viata n doi gnduri amestecate; iar de sufletul mult
subtiat, gndurile s-au departat si vin la el numai minti goale de trupuri, care i arata,
descoperindu-i, ratiunile Providentei si ale Judecatii, ca niste temelii ale pamntului.
n viata n doi, barbatul si femeia nu pot sa vada simplu, caci aceasta se va afla numai n viata
singuratica, n care, pentru asemanarea n Hristos nu se va cunoaste deosebirea ntre barbat si
femeie.
Gndurile nu sunt ale partii nerationale ale sufletului (caci nu este gnd n dobitoace), nici ale
celei mintale (fiindca nu e nici n ngeri). Ci fiind roade ale partii rationale si folosindu-se de
nchipuire ca de o scara, se urca spre minte de la simtire, vestindu-i aceleia cele ale acesteia, si
se coboara spre simtire de la minte, punndu-i acesteia nainte cele ale mintii.
Cnd pacatul se primejduieste ca o corabie de puhoiul lacrimilor, gndurile rele se ivesc ca
unele ce ies din adnc si ncearca sa-i sara n ajutor.
Gndurile se aduna n preajma sufletului, potrivit cu starea de fata a lui, fie ca niste tlhari de
mare ce vor sa-l scufunde, fie ca niste vslasi ce vor sa-i ajute vazndu-l primejduit. Cei dinti l
atrag la largul gndurilor necuvenite, ntorcnd crma, mping corabia la limanuri linistite.
Gndul slavei desarte, fiind al saptelea, sufletul care doreste sa-l lepede ca pe cel din urma, de
nu va dezbraca si pe cele dinaintea lui, nu va putea sa mbrace pe al optulea, care este dupa ele
si pe care dumnezeiescul Apostol l numeste locuinta cereasca. Cu aceasta se pot mbraca
prin suspine numai cei ce s-au dezbracat pentru ea de cele materiale.
De rugaciunea desavrsita se pot apropia gndurile ngeresti; de cea mijlocie cele duhovnicesti;
iar de cea ncepatoare cele rational-naturale.

Faptuirea sta n a face simplu cele bune, ci si n a le face cum trebuie, savrsitorul hotarnd de
la sine vremea si masura pentru cele ce trebuie facute.
Contemplativul, avnd firea n armonie cu hotarrea voii, savrseste plutirea fara osteneala, ca
dus de curgerea apei. Iar cel ce se ndeletniceste cu faptuirea, avnd afectiunea firii potrivnica
hotarrii voii, sufera mare vrtej de gnduri si putin lipseste sa ajunga la deznadejde, din pricina
poverii.
Rugaciunea mpreunata cu contemplatia duhovniceasca este pamntul fagaduintei, n care
curge, ca un lapte si ca o miere, cunostinta ratiunilor Providentei si Judecatii lui Dumnezeu. Iar
cea mpreunata cu vreo contemplatie naturala este Egiptul, n care se iveste, n cei ce se roaga,
amintirea poftelor mai groase. n sfrsit, rugaciunea simpla este mana din pustie, care, pentru
nefelurimea ei, celor ce nu rabda, le nchide din pricina poftei bunatatilor fagaduite; iar celor ce
staruie pe lnga aceasta hrana ngustata le pricinuieste o gustare mai nalta, care dainuieste.
Precum mnzul nu sufera primavara sa stea la iesle si sa mannce cele de acolo, asa nici mintea
tnara nu poate rabda mult ngustimea rugaciunii, ci se bucura mai bine, ca si acela, sa iasa la
largul contemplatiei naturale, care se afla n psalmodie si n cetire.
Precum nu toti cei ce ajung la convorbirea cu mparatul pot sa stea la masa cu el, asa nici cei ce
ajung la ntlnirea cu rugaciunea nu se vor bucura toti de contemplatia din ea.
Rugaciunea fara strapungerea inimii e socotita de minte asa cum e socotita de gtlej mncarea
fara sare.
Se zice ca asinul salbatic rde de gloata orasului; iar rinocerul nu poate fi legat de nimeni. Tot
asa mintea care mparateste peste fire si peste ratiunile firii rde de desertaciunea gndurilor
cnd se roaga, si nu poate fi luata n stapnire de nimic din cele supuse simturilor.
Cel ce clatina batul mpotriva cinilor i ntarta mpotriva sa. La fel i ntarta pe draci cel ce se
sileste sa se roage curat.
Cel ce se nevoieste trebuie sa-si strnga simtirea la un singur fel de hrana; iar mintea la
rugaciunea de la un singur gnd. Facndu-se astfel neatrnata de patimi, va ajunge acolo, ca sa
fie rapita la Domnul, n vremea rugaciunii.
Cei stapniti de patima placerii, fiind pamntesti, cnd se roaga au gndurile ca niste broaste,
care i fura. Cei cu patimile mai domolite au contemplatiile ca niste privighetori, care i distreaza
prin zborul lor de pe-o creanga pe alta, adica de la o contemplatie la alta. Iar cei nepatimitori au
parte de tacere si de liniste multa dinspre gnduri, n vremea rugaciunii.
Precum ostasul slobozit de la razboi se descarca de povara armelor, asa faptuitorul se descarca
de gnduri, venind la contemplatie. Caci nici acela nu are trebuinta de arme dect n razboi, si
nici acesta nu are trebuinta de gnduri dect daca se coboara la cele ce cad sub simturi.
Faptuitorii privesc trupurile pentru a cunoaste locul lor; iar contemplativii pentru a cunoaste
firea lor. Dar numai cei ce se ndeletnicesc cu cunoasterea (gnosticii) privesc ratiunile
amndurora.
n ratiunile trupurile se cunosc cele netrupesti; iar n cele netrupesti se cunoaste Cuvntul
(Ratiunea) cel mai presus de fiinta, spre care se grabeste orice suflet stradalnic sa fie slobozit.

Cel ce asteapta ca sa fie mine chemat la mparatul, ce alta grija va avea, dect sa cugete la
cuvintele care pot sa fie pe placul aceluia? De aceasta grijindu-se sufletul, nu se va nfatisa
nepregatit la judecata de acolo.
Nu este asa de greu sa fie oprit cursul rului ca sa nu curga n jos, ct e de greu celui ce se roaga
sa nfrneze cnd vrea navala mintii, ca sa nu se mprastie n cele vazute, ci sa se adune spre
cele de sus si nrudite, macar ca acest lucru e potrivit cu firea, pe cnd celalalt e potrivnic firii.
Cel ce nu se roaga cu luare aminte, ci mprastiat, socoteste psalmul barbar, dar e si el barbar
pentru psalm; si amndoi sunt socotiti de draci nebuni.
Nu toti cei ce nu iubesc pe aproapele l pot si ur; nici cei ce nu-l urasc l pot si iubi. Si altceva
este a pizmui sporul aceluia, si altceva a-i mpiedica sporirea. Dar cea mai de pe urma treapta a
pacatului sta n a nu fi numai muscat de darurile aceluia, ci n a si cleveti nsusirile lui bune, ca nar fi asa.
Mai nti sufletul si nchipuie raul, pe urma l pofteste, apoi se patrunde de placere sau de
ntristare, pe urma l vede cu simturile si apoi intra n atingere vazuta sau nevazuta cu el. Toate
acestea sunt ntovarasite de gnduri, afara de prima miscare, care daca nu e primita, tot raul de
dupa ea va ramne nelucrat.
Cei ce s-au apropiat de nepatimire sunt clintiti numai de naluciri; cei cu patimile domolite de
pofte; cei stapniti de voluptate de afectiuni. n simtirea raului se afla cei ce abuzeaza de cele
trebuincioase, dar cu ntristare; iar dn atingere cu el cei ce se nsotesc cu el fara ntristare.
Placerea se salasluieste n toate madularele trupului. Dar nu tuturor se arata la fel de
tulburatoare. Ci unele se tulbura mai mult de partea poftitoare a sufletului, altele de mnie si
iarasi altele de cele care tin de cugetare. Cele dinti sunt tulburate de lacomia pntecelui, cele
de-al doilea de furie, iar cele de-al treilea de viclenie, pricina tuturor patimilor.
Cei ce resping atacurile nu lasa sa intre gndurile la via rationala ca niste fiare si sa faca paguba
n roadele ei. Iar cei ce se nsotesc fara sa se ndulceasca cu ele, le lasa simplu sa intre, dar sa nu
se atinga nicidecum de roadele ei. Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin gnduri, dar nu vin la
ncuviintare, se aseamana cu cei ce lasa fiara sa intre nlauntrul tarinii si a ngraditurii, dar nu-i
ngaduie sa se sature din strugurii viei. Dar pe urma o gasesc si mai tare dect puterea lor,
ajungnd adeseori la ncuviintarea patimilor.
Cel ce mai are lipsa de ngrijirea ngraditurii prin nfrnare nca n-a ajuns la simplitate. Caci cel
desavrsit, zice, nu se nfrneaza (ci cel ce se lupta nca). El se aseamana cu cel ce are vie, sau
tarina, nu n mijlocul multor altor vii si locuri, ci undeva ntr-un colt. De aceea are lipsa de multa
paza si trezvie. Dar via celui ce a ajuns la simplitate nu poate fi atinsa din nici io parte, ntocmai
ca a unui mparat sau a altui stapnitor nfricosat, care face sa se cutremure hotii si trecatorii
chiar si numai la auzul lui.
Multi urca pe crucea relei patimiri, dar putini primesc piroanele ei. Caci multi se supun
ostenelilor si necazurilor celor de bunavoie, dar celor ce vin fara voie nu se supun dect cei ce
au murit cu desavrsire lumii acesteia si odihnei din ea.
Cel ce respinge si nu primeste lauda oamenilor si odihna trupului s-a dezbracat si de ultima
haina a slavei desarte. Aceasta s-a nvrednicit sa se mbrace nca de aici n stralucirea locuintei
din cer, cautata cu multe suspine.

Daca gustul e stapnit de placeri, e cu neputinta sa nu-l urmeze si celelalte simturi, chiar daca
cele de sub pntece ale celor mai reci par sa fie linistite, ca si ale celor mbatrniti, care nu mai
primesc nfocarea, din istoveala. Dar stearpa care preacurveste nu va fi socotita neprihanita,
prin aceea ca nu naste. Ci zicem ca e neprihanit acela care nu patimeste nauntru si nu se
rostogoleste din pricina vederii.
Partea poftitoare a sufletului se vadeste cum este, n mncari, n nfatisari si n glas, n pornirile
cu voia, sau altfel n gust, n vedere si n auz, dupa cum se foloseste bine sau rau de ele, sau se
afla la mijloc ntre acestea doua.
Cei ce ne ndeamna sa ne nvoim cu placerile gtlejului, pna ce suntem nedespartiti, face ceva
asemanator cu cei ce ne poruncesc sa zgriem ranile aproape de vindecare, sau sa scarpinam
bubele pentru placerea ce ne-o fac, sau sa mncam bucate care sporesc caldurile, sau sa
surpam ngraditura viei si sa lasam sa intre, ca o fiara, cugetul trupului, care sa strice gndurile
cele bune ca pe niste struguri. Acestora nu trebuie sa le dam ascultare, nici sa nu ne plecam la
lingusirile fara rost ale oamenilor si ale patimilor. Ci mai degraba sa ntarim ngraditura
nfrnarii pna nu vor nceta fiarele, adica patimile trupesti, sa urle, sau gndurile desarte sa
coboare ca niste pasari si sa vatame via, adica sufletul calauzit de vederile cele n Hristos Iisus
Domnul nostru, Caruia fie slava, n vecii vecilor, Amin.

Ioan Carpatiul

Precum focul nvaluia rugul, dar nu-l ardea, asa si la cei ce au primit darul nepatimirii, chiar de
ar purta un trup foarte greu si foarte aprins, caldura trupului nu tulbura si nu ntineaza ntru
nimic trupul sau mintea. Caci glasul Domnului a desfacut flacara de fire. Fiindca voia si cuvntul
lui Dumnezeu a despartit cele unite dupa fire.
Luna crescnd si iarasi scaznd arata starea omului, care aici face cele bune si aici pacatuieste,
apoi se ntoarce prin pocainta la viata virtuoasa. Deci nu s-a pierdut mintea celui ce a gresit,
cum socotesc unii de la voi, precum nu se micsoreaza trupul lunii, ci lumina ei. Omul si
recstiga asadar iarasi stralucirea sa prin pocainta, precum luna, dupa ce s-a mistui, se mbraca
iarasi de la sine cu lumina. Caci cel ce crede n Hristos, de va si muri, viu va fi; si va cunoaste,
zice, ca Eu Domnul am grait si voi face.
De se va rascula n cugetul tau roiul gndurilor urte si slabind vei fi biruit, sa stii ca te-ai
despartit pentru o vreme de harul dumnezeiesc. De aceea ai si fost dat pe mna caderii tale,
dupa o dreapta judecata. Drept aceea lupta sa nu fii lipsit niciodata de har, din nepurtarea de
grija, nici pentru o clipa. Iar de vei putea sa te ridici din alunecare si sa treci peste zidul
gndurilor patimase si peste atacurile ntinate necontenite, aduse de marea dibacie a
vrajmasilor, sa nu uiti de harul dat tie de sus. Caci zice Apostolul: Nu eu, ci harul lui Dumnezeu,
care e cu mine, a lucrat o astfel de biruinta si m-a ridicat din gndurile ntinate ce s-au sculat
asupra mea, si m-a izbavit de barbatul nedrept, adica de diavolul, si de omul cel vechi. Pentru
aceasta, usurat de aripa Duhului si slobozit de povara trupului, am putut zbura deasupra
dracilor ce umbla sa vneze si sa prinda mintea omeneasca cu patima placerii, pe care i-o arata,

atragnd-o cu sila spre ea. Cel ce m-a scos prin urmare din Egipt, adica din lumea pierzatoare de
suflet, Acesta este cel ce, luptnd pentru mine cu brat ascuns, a biruit pe Amalec si mi-a dat
nadejdea ca Domnul va zdrobi de la fata noastra si celelalte neamuri ale patimilor necuvioase.
Acesta este Dumnezeul nostru, care ne va da ntelepciune si putere (caci cine sunt aceia care,
lund ntelepciune, nu au luat si puterea Duhului, spre a birui pe vrajmasi), acesta va nalta
capul tau peste vrajmasii tai si-ti va da tie aripi ca de porumb si, zburnd, te vei odihni la
Dumnezeu. Pune-va Domnul arc de arama n bratele tale, aratndu-te tare, ager si viguros
mpotriva vrajmasului si mpiedicnd sub tine pe toti cei ce-ti stau mpotriva. Pune deci n
socoteala Domnului harul curatiei, multumindu-I ca nu te-a nchis n minile voilor trupului tau,
ale sngelui si ale duhurilor stricacioase si necurate, care le ntarta pe acestea, ci te-a ntarit pe
tine cu dreapta Lui. Zideste-i jertfelnic ca Moise dupa ce a pus pe fuga pe Amalec. Pentru
aceasta marturisi-ma-voi tie, Doamne, si numele Tau voi cnta, marind puterile Tale, ca ai
izbavit de stricaciune viata mea si m-ai rapit din cursele si sagetaturile rautatii viclene, nvechite
si cu multe fete.
Dracii cei vicleni nvioreaza, nnoiesc, nalta si nmultesc n noi patimile spurcate. Iar meditarile
cuvntului dumnezeiesc, si mai ales cele ce se fac cu varsare de lacrimi, omoara patimile si le
risipesc, chiar daca sunt vechi, si fac sa nceteze treptat lucrarile lor pacatoase, stricatoare de
suflet si de trup. Numai noi sa nu ne lenevim de a starui pe lnga Domnul prin rugaciune si prin
nadejde neslabita si nenfricata.
Cnd, srguindu-te pentru virtutea postirii, nu o poti dobndi din pricina neputintei, si cu inima
zdrobita te ntorci cu multumire catre Purtatorul de grija si Judecatorul tuturor, nsusi faptul de
a multumi milostivirii lui Dumnezeu ti se va pune la socoteala, numai sa te arati pururi umilit
naintea Domnului si sa nu te nalti fata de nici un om.
Stiind vrajmasul ca rugaciunea ne este noua aparatoare, iar lui vatamatoare, si silindu-se sa ne
desfaca de ea, ne mpinge la pofta stiintelor elinesti, de la care ne-am departat, si ne ndeamna
sa ne ocupam cu ele. Sa nu ascultam de el, ca nu cumva, departndu-ne de la legile plugariei
noastre, sa culegem, n loc de smochini si struguri, spini si maracini. Caci ntelepciunea lumii
acesteia s-a socotit nebunie la Dumnezeu.
Ai Scriptura marturie ca cineva, chiar patimas fiind, daca crede cu toata inima si cu smerenie,
primeste harul nepatimirii. Caci zice: Astazi vei fi cu mine n rai; Credinta ta te-a mntuit,
mergi n pace, n pacea preafericitei nepatimiri, si celelalte de felul acesta; sau: Toamna se
coc strugurii; sau: Fie voua dupa credinta voastra.
Cnd, urnd patimile, suntem tulburati si mai tare de gndurile nerusinate ale dracilor, sa ne
sprijinim si mai mult pe credinta n Domnul si sa ne facem si mai ntarita nadejdea n bunurile
vesnice fagaduite, de care se silesc vrajmasii sa ne lipseasca si sa ne nstraineze, din pizma. Caci
daca n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde dracii de o att de mare pizma mpotriva noastra
si nu ne-ar sageta asa de des cu gnduri ntinate, creznd ca si vor satura furia lor si ne vor
mpinge la deznadejde, prin supararea multa si cu anevoie de purtat.
Unii spun ca faptuirea este cunostinta cea mai adevarata. Drept aceea siliti-va sa va aratati
credinta si cunostinta mai mult prin fapte. Caci cel ce se mndreste numai cu cunostinta va
auzi: Pe Dumnezeu marturisesc ca l stiu, dar prin fapte l tagaduiesc.

Dracii se silesc sa spurce pe nevoitor, prin naluciri rusinoase si prin scurgerea samntei, cele
mai adeseori n vremea praznicelor si a sfintelor slujbe, si mai ales cnd vrea cineva sa se
apropie de masa cea de taina. Dar nici prin aceasta nu vor rani sau slabi pe cel obisnuit sa
poarte toate cu rabdare si cu vitejie. Deci sa nu se laude mpotriva noastra cei strmbi ca cei
drepti.
Vrajmasii se razbuna pe purtarea si rvna ta, palmuindu-ti sufletul cu ncercari felurite si
negraite. Dar din necazurile multe si nespuse ti se mpleteste cununa; si ntru neputinte se
desavrseste puterea lui Hristos; si n starile triste ale sufletului obisnuieste sa nfloreasca
harul Duhului. Ca a rasarit celor drepti lumina n ntuneric. Sa tinem numai ndraznirea si
lauda nadejdii tare pna la sfrsit.
Nimic nu obisnuieste sa piarda asa de mult virtutea, ca luarea ei n rs, batjocura si vorbaria
desarta. Dar iarasi nimic nu nnoieste asa de mult sufletul nvechit si nu l face sa se apropie de
Dumnezeu, ca frica de Dumnezeu, atentia cea buna, cugetarea nencetata la cuvintele lui
Dumnezeu, narmarea cu rugaciunea si urmarirea cstigului din privegheri.
Multa destoinicie si mult folos cstiga sufletul daca rabda cu tarie orice necaz, fie ca vine de la
oameni, fie de la draci, si daca stie ca suntem datori sa purtam ostenelile si sa nu nvinuim pe
nimeni dect pe noi nsine. Caci cel ce nvinuieste pe altul pentru necazurile sale a alunecat din
dreapta judecata a ceea ce se cuvine.
Se ntmpla uneori, ca nmultindu-se ispitele, omul sa se departeze de la scaunul de-a dreapta,
chiar daca e srguitor, adica sa iasa din rnduiala lui, toata ntelepciunea si tot mestesugul lui
fiind nghitit, cum zice Scriptura. Aceasta, ca sa nu ne ncredem n noi nsine si sa nu se laude
Israel, zicnd: Mna mea m-a izbavit pe mine. Dar nadajduieste ca vei fi asezat iarasi n starea
frumoasa de mai nainte, fiind alungat si caznd de la tine cel viclean, prin porunca
dumnezeiasca. Caci acesta ne atta sa privim si sa auzim toate cu patima si ne mpinge spre
pacat. nvaluindu-ne mintea ca ntr-o ceata groasa, el face si trupul sa simta o greutate si o
povara negraita. Iar ratiunea cea fireasca, ce e simpla si neprefacuta, asemenea copiilor de
curnd nascuti, o face complicata si foarte experta n tot felul de pacate, otravind-o si scotnd-o
din firea ei prin aplecarea n doua parti.
Cnd sufletul iese din trup vrajmasul da navala asupra lui, razboindu-l si ocarndu-l cu
ndrazneala si facndu-se prs amarnic si nfricosat al lui pentru cele ce a gresit. Dar atunci se
poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu si prea credincios, chiar daca a fost mai-nainte
ranit adeseori de pacate, nu se sperie de navalirile si amenintarile aceluia, ci se ntareste si mai
mult ntru Domnul si zboara plin de bucurie, ncurajat de Sfintele puteri care l conduc, si
mprejmuit ca de un zid de luminile credintei, strignd si el cu multa ndrazneala diavolului
viclean: Ce este tie si noua, nstrainatule de Dumnezeu? Ce este tie si noua, fugarule din ceruri
si sluga vicleana? Nu ai stapnirea peste noi, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stapnirea
peste noi si peste toti. Lui i-am pacatuit, Lui i vom raspunde, avnd zalog al milostivirii lui fata
de noi si al mntuirii noastre cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule. Caci
nimic nu este tie si slugilor lui Hristos. Zicnd acestea sufletul cu ndrazneala, diavolul ntoarce
spatele, tnguindu-se cu glas mare, neputnd sa stea mpotriva numelui lui Hristos. Iar sufletul
aflndu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, palmuindu-l, ca pasarea numita oxypterix
(repede zburatoare) pe corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de dumnezeiestii ngeri la locurile
hotarte lui, potrivit cu starea lui.

Chiar si o ispita mica, daca e ngaduita, mpiedica pe cel ce se srguieste n naintare. Sa te

ncredinteze despre aceasta echeneida, pestisorul cel att de mic, care opreste numai cu
atingerea o ncarcatura foarte mare, mpiedicnd-o sa nainteze. Si adu-ti aminte de cel ce zice:
Eu, Pavel (cel att de mare), am vrut sa viu o data si nca o data la voi, dar ne-a mpiedicat
Satana. Dar sa nu te tulburi pentru aceasta, ci lupta-te mai departe prin rabdare si vei avea
parte de har.
Poate fi cineva foarte bogat n virtuti, dar daca din nepasare se abate de la ceea ce se cuvine, se
ridica asupra lui fiii rasariturilor rele de la Amalec si mai ales de la Madiam, puterea cea
iubitoare de curvie, mpreuna cu camilele lor, adica cu amintirile patimase, carora nu este
numar, si nimicesc toate roadele pamntului, adica ale faptuirii si ale deprinderii celei prea
bune. Atunci saraceste Israel si se mputineaza cu sufletul si se vede silit sa strige catre Domnul.
Iar din cer ce trimite gnd bun, care imita pe Ghedeon prin multa credinta si smerita cugetare.
Caci mia mea, zice, este cea mai smerita n Manase, ca sa lupt mpotriva attor multimi cu trei
sute de oameni slabi si sa dobndesc n chip minunat biruinta mpotriva vrajmasilor, cu ajutorul
harului.
Nu vei putea sa calci peste aspida si vasilisc, si celelalte, daca nu vei primi de la Dumnezeu, prin
multa rugaciune, ngeri aparatori, care sa te ridice cu minile lor si sa te faca sa fii mai presus de
cugetul trupesc.
Cnd cineva, chiar daca se lupta cu putere, va fi biruit, sa nu se ntristeze si sa nu slabeasca
nicidecum, ci ridicndu-se sa se ncurajeze cu cuvintele lui Isaia, cntnd unele ca acestea:
ntarindu-va ati fost nfrnti, o, draci vicleni. Deci daca iarasi veti izbndi, iarasi veti fi biruiti; si
Sfatul pe care-l veti planui, l va mprastia Domnul, caci cu noi este Dumnezeu, cel ce ridica pe
cei cazuti si face sa fie taiati vrajmasii nostri, cnd ne pocaim.
Este cu neputinta celui povatuit prin ncercari sa treaca prin ele fara ntristare. Dar dupa
acestea, de multa bucurie se umplu unii ca acestia, si de lacrimi dulci si de gnduri dumnezeiesti
toti cti au cultivat osteneala si necazurile n inimile lor.
Desi Isaac a voit sa binecuvnteze, iar Essau a alergat spre dorinta binecuvntarii, totusi n-au
izbutit. Dumnezeu a miluit si a binecuvntat si a uns n duh nu pe acela pe care l-am voit noi, ci
pe care l-a rnduit spre slujire mai nainte de a-l voit noi, ci pe care l-a rnduit spre slujire mai
nainte de a-l fi facut. Deci sa nu ne tulburam, nici sa pizmuim cnd vedem niscai frati vrednici
de plns si prea mici, naintnd n virtute. Ai auzit doar si pe Domnul zicnd: Da acestuia locul
sa se aseze la masa mai sus. Ma minunez mai degraba de judecatorul care a judecat asa de
ntelept si de negrait n privinta acestora, ca acela este cel mai mic si mai de pe urma sa fie
primul si sa povatuiasca, iar noi cei ce stam naintea aceluia cu nevointa si cu vremea, sa
ramnem la urma. Deci pe fiecare om sa-l privim dupa cum i-a mpartit Domnul. Caci s-a scris:
Daca n Duhul traim, n Duhul sa umblam.
Nu primi niciodata ca cel ce este sub ascultarea ta sa-ti zica: da-mi pentru o vreme stapnirea
(libertatea) ca sa dovedesc lucrul cutare sau cutare n privinta virtutii si voi izbndi. Caci cel ce
zice asa e vadit ca-si face voia sa si nlatura rnduielile celei mai bune ascultari.
Se ntmpla uneori ca nvatatorul e dat spre necinstire, suferind ncercarile pentru cei ce s-au
folosit duhovniceste. Caci noi, zice, suntem necinstiti si ocarti si neputinciosi, iar voi v-ati
facut slaviti si puternici ntru Hristos.

Gndul patimas este izvor si pricina a stricaciunii prin trup. Cel ce cultiva nsa trezvia l alunga
din suflet, dupa greseala prin pocainta, dar si nainte de greseala. Bine este deci caci ati plns
mai mult, ca sa se scoata din mijlocul vostru gndul viclean si necuvios, care v-a ndemnat sa
faceti acest lucru. Prin urmare plnsul se mpotriveste duhului stricaciunii.
Cine va vesti celui ntristat de lipsa de slava si de neputinta n virtuti ca va vedea pe Iisus, nu
numai n viitor, ci nca si aici, venind la el cu putere si cu slava multa, prin nepatimire? Acesta va
putea zice ca Sara, sau ca sufletul ce-a mbatrnit n nerodire si a nascut, mpotriva asteptarii,
fiu al dreptatii: rs a facut mie Dumnezeu, adica mi-a daruit cea mai mare bucurie, mie celui
ntristat ani ndelungati de multimea patimilor, sau, cum zice alt tlcuitor: desfatare mi-a facut
mie Dumnezeu, adica s-au nnoit tineretile mele ca ale vulturului. Caci, dupa ce am
mbatrnit n pacate si n patimi de necinste, acum m-am nascut din nou si ntineresc si ma
nfragezesc, eu cel ce ma nasprisem la fire, si vad acum luminos lucrurile din lume, fiindca am
primit din nou simplitatea si necomplicatia cea dupa fire, nsanatosindu-mi-se mintea, prin mila
cea mare a lui Dumnezeu. Trupul meu s-a facut ca al lui Neeman Sirianul, asemenea celui al
pruncilor, pentru ca m-am spalat n Iordanul cunostintei. Si prin harul lui Dumnezeu vietuiesc
acum ntr-un singur mod, izbavit fiind de voia sarpelui si de roiul gndurilor mult stiutoare si
prea materiale ale pacatului, pe care le cstigasem mai nainte mpotriva firii.
Presupune ca Domnul zice catre tine: Am luat pentru o vreme de la tine harul acesta si acela,
de care socoteai ca mintea ta e plina si se poate odihni, si ti-am dat n locul lor darul acesta si
acela, de acelasi pret. Tu nsa, gndindu-te la cele luate si neprivind la cele date n locul acelora,
esti posomort si ndurerat si te topesti de ntristare. Dar ntristat de mine, tu mi produci
bucurie. Caci eu ntristez spre folos, urmarind mai degraba sa mntuiesc, dect sa pierd pe cel
ce l-am socotit sa-mi fie fiu.
Socoteste ca-ti poruncesti sa nu mannci peste si vei vedea dupa acestea ca vrajmasul te
mpinge nencetat spre poftirea pestelui, iar tu de asemenea tinzi cu patima spre nfruptarea cu
lucrul nengaduit, ca sa ntelegi cele ce s-au ntmplat lui Adam ca tip. Caci auzind acela: numai
din acest lucru sa nu mannci, mai ales spre acest lucru oprit a alergat cu multa pofta.
Daca ti-ai ales sa te mbraci cu nepatimirea, sa nu fii fara grija, ci sileste-te cu toata puterea sa o
dobndesti. Caci suspinam, dorind sa ne mbracam cu locuinta noastra din cer, ca sa fie
nghitit muritorul de viata, nu numai trupeste, dupa sfrsitul veacului, ci nca de aici, n chip
spiritual (inteligibil), ca arvuna. Caci nghititu-s-a moartea n biruinta, si nghititi vor fi toti
Egiptenii care ne necajesc, urmarindu-ne n valurile puterii trimise noua din cer.
Sa nu uiti pe cel ce a zis: Ma tem ca nu cumva, dupa ce am vestit altora, eu nsumi sa ajung de
lepadat; si iarasi: Cel ce crede ca sta sa ia aminte sa nu cada; si Tu, cel duhovnicesc, ia
seama la tine nsuti, ca sa fii si tu ispitit. Sa nu uiti de caderea si faradelegea lui Solomon, dupa
atta har. Si sa nu dai uitarii tagaduirea neasteptata a marelui Petru. Daca ai uitat acestea, te
vei ncrede n cunostinta ta, te vei mndri cu vietuirea, te vei lauda cu vremea ndelungatei tale
nevointe si vi da loc trufiei. Deci nu te face nepasator, o, frate, ci mai degraba teme-te pna la
ultima rasuflare, chiar daca ai ajuns la numarul anilor lui Moise, si roaga-te zicnd: Doamne, sa
nu ma lepezi n vremea batrnetilor mele; cnd va lipsi virtutea mea sa nu ma lasi pe mine.
Dumnezeule, Mntuitorul meu! n Tine e cntarea mea pururi .

Cum ar putea fi convins cel necredincios sau putin credincios ca furnica zboara si cutare vierme
se face pasare si ca se ntmpla si alte multe lucruri n zidire, ca lepadnd macar astfel boala
necredintei si a deznadejdii, sa-i creasca aripi si sa nfloreasca n el ca ntr-un pom cunostinta
prealaudata. Caci Eu sunt, zice, cel ce nverzesc lemnul uscat si nverzesc oasele uscate.
Sa nu ne topim de grijile celor trebuincioase trupului, ci sa credem din tot sufletul lui
Dumnezeu, cum a zis un oarecare barbat minunat: ncredeti-va n Domnul si va va ntari, si
cum scrie fericitul Apostol Petru: Fiti cumpatati si fiti treji n rugaciuni si toata grija voastra
aruncati-o asupra Domnului, caci El are grija de voi. Iar daca te mai ndoiesti si nu crezi ca are
grija de tine ca sa te hraneasca, priveste la paianjen si gndeste-te ct de mult se deosebeste
omul de paianjen. Nimic nu este mai slab ca el, nici mai fara de putere, caci nu are averi, nu face
calatorii peste mari, nu se judeca, nu se mnie, nu aduna n jitnite, ci-si duce viata n desavrsita
blndete, cumpatare si liniste, nu iscodeste cele ale vecinilor, ci face numai lucrurile sale, iar n
ocupatia sa ramne ntr-o pasnica si netulburata liniste, spunnd, parca, celor ce iubesc lenea,
doar atta: Cel ce nu voieste sa lucreze nici sa nu mannce! Atta tace, nct l biruieste
covrsitor si pe Pitagora, pe care Elinii l admira mai mult dect pe toti filozofii, pentru nevointa
sa n nfrnarea limbii. Pitagora, chiar daca nu vorbea cu toti, dar vorbea n ascuns uneori cu cei
mai apropiati si adeseori ndruga catre boi si vulturi anumite biguieli si aiureli; iar nfrnnduse cu totul de la vin, el se folosea totusi de apa. Dar paianjenul a ntrecut nfrnarea limbii lui
Pitagora prin tacerea covrsitoare si totala si dispretuieste deodata vinul si apa. n aceasta stare
linistita petrecnd firavul si nensemnatul paianjen si nengaduindu-si nicidecum sa umble pe
afara, nici sa rataceasca ncoace si ncolo cum i se nazare prin minte, nici sa se osteneasca si sa
munceasca la nesfrsit, Domnul, care locuieste n cele nalte si spre cele smerite priveste,
(caci nimic nu e mai smerit ca paianjenul), si-si ntinde pna le el purtarea Sa de grija, i trimite
n fiecare zi mncarea aproape de unghetul lui, facnd sa cada n pnza lui micile musculite de
care are trebuinta.
Dar va zice cineva dintre cei robiti lacomiei de mncare ca eu mannc foarte mult si, fiindca
cheltuiesc mult, sunt silit sa ma ncurc n nenumarate treburi ale vietii. Dar si acesta sa
priveasca la chitii cei mari, care pasc n Oceanul Atlantic, cum sunt hraniti de Dumnezeu din
belsug si niciodata nu stiu ce-i foamea. Caci fiecare din ei nghite atta hrana ct nu poate
cheltui zilnic nici o cetate cu multi locuitori. Toate, zice, catre Tine asteapta, sa le dai lor hrana
la buna vreme. Prin urmare Dumnezeu este cel ce hraneste si pe cel ce mannca mult si pe cel
ce mannca putin. Auzind acestea, lasa-te ntreg n seama lui Dumnezeu si a credintei, si tu cel
ce ai un pntec larg si ncapator, lepadnd orice fel de mprastiere lumeasca si cugetul mult
ngrijat, si nu fi necredincios, ci credincios.
Cum am putea rapune pacatul, care a pus stapnire pe noi? E trebuinta de sila. Caci barbatul,
zice, osteneste ntru nevointe si alunga cu sila pierzania de la el, rvnind ntotdeauna sa se
nalte spre sfintenia gndurilor sale. Iar a departa sila prin sila nu-i oprit de legi. Daca deci
punem la lucru sila vreunei straduinte, chiar foarte slabe, si seznd n Ierusalim, adica n
rugaciune nencetata si n celelalte virtuti, asteptam apoi puterea care ne vine de sus, va veni la
noi o sila puternica, ce nu mai lucreaza ca sila noastra slaba, ci este o sila ce nu poate fi aratata
fi aratata prin buze trupesti. Ea va birui cu marea ei putere si va nfrnge obisnuinta cea rea si
rautatea dracilor. Va birui si pornirea spre mai rau a sufletelor noastre, precum va birui si
miscarile necuvenite ale trupului. Si s-a facut, zice, sunet din cer, ca de vijelie ce vine cu
putere, ca sa alunge cu sila pacatul ce ne sileste puterea spre mai rau.

Vrajmasul sta la pnda ca un leu n culcusul sau si ne ntinde pe ascuns curse si laturi de gnduri
necurate si necredincioase. Dar si noi, daca nu dormim, putem sa-i punem curse si laturi, nca
mai mari si mai nfricosate. Caci rugaciunea, cntarea, privegherea, smerenia, slujirea
aproapelui, mila, multumirea si ascultarea cuvintelor dumnezeiesti, i se fac vrajmasului curse,
laturi, frnghii si gropi n care cade.
Precum pentru lucrurile din afara sunt zarafi, tesatori, vnatori, oameni de razboi si
mestesugari, asa si pentru cele dinauntru cugeta ca sunt ntre gnduri unele care se ocupa cu
jocurile de noroc, altele otravesc, altele tlharesc, altele vneaza, altele murdaresc, altele
omoara si asa mai departe. Tuturor trebuie sa le interzicem scurt intrarea, prin mpotrivire
evlavioasa si rugaciune, si mai ales celor ce murdaresc, ca sa nu spurce locul cel sfnt si sa
ntineze pe omul lui Dumnezeu.
Nu numai cu limba este furat Domnul spre mntuire, precum a facut tlharul care a strigat de
pe cruce, ci si cu gndul. Caci zicea n sine cea cu curgere de snge, de ma voi atinge chiar si
numai de marginea hainelor Lui, ma voi mntui; iar sluga lui Avraam graia lui Dumnezeu
despre Rebeca n gnd.
Aproape pacatul nsusi mpinge pe cel ce se caieste spre Dumnezeu, dndu-i un fel de simtire
a putorii, a poverii si a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea sa se aplece spre pocainta nu-l
mpinge spre Dumnezeu, ci tinndu-l mai degraba n puterea sa, l leaga cu lanturi de
nedezlegat, facnd mai tari si mai napraznice poftele pierzaniei.
Zice legea: Iar de vor fi marturisite si nu-l va pierde pe el, va ispasi platind. Se ntmpla
uneori la vreun ospat ca sare nainte gndul slavei desarte, vrnd sa vorbeasca fara vreme. Dar
gndurile ngeresti se vor mpotrivi, cerndu-ti sa nabusi gndul iubitor de vorbarie si nelalocul
lui. Daca deci nu-l vei nabusi prin tacerea cea buna, ci-l vei lasa sa iasa afara, dupa ce te vei fi
umplut de fumul mndriei, vei plati gloaba, fiind predat de judecata fie unui pacat mare, fie
unor dureri grele trupesti, fie loviturilor ndesate ale fratilor, fie osndei din veacul viitor. Caci si
pentru cuvntul fara rost si iubitor de slava desarta vom da socoteala, din pricina lipsei de
disciplina a limbii. De aceea trebuie sa ne pazim limba cu trezvie.
Nu ngadui celor ce slujesc betiei si robesc meselor fara rnduiala sa fie cu ndrazneala fata de
tine; nici ce vreau sa-ti graiasca cu nerusinare, chiar daca ar fi cu parul alb, sau chiar daca ar
avea ani multi n viata monahala, ca nu cumva sa te acopere cu putreziciunea, cum zice
Scriptura, si sa fii dus mpreuna cu cei necurati si netaiati mprejur la inima.
Petru primeste nti cheile, apoi e lasat sa cada si sa se lepede, ca sa i se ntelepteasca cugetul
prin cadere. Deci si tu vei cadea n tot felul de gnduri dupa ce-ai primit cheia cunostintei, nu te
mira, ci slaveste pe singurul ntelept, pe Domnul nostru, care nfrneaza prin diferite
strmtorari parerea de sine ce se nalta pe sine pentru cunostinta dumnezeiasca. Caci ispitele
sunt un fru, care poate sa nfrneze mndria omului, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Cel ce porneste mpotriva dracilor, fie prin nfrnare, fie prin rugaciune, fie prin orice virtute,
mai tare si mai cu rvna, va primi si de la ei lovituri tot mai grele, pna ce se va descuraja
vaznd osnda mortii spirituale (inteligibile) n sufletul sau, nct sa ajunga sa zica: Cine ma va
izbavi de trupul mortii acesteia, caci sunt silit sa ma supun fara voie legilor vrajmasilor?

Nu degeaba s-a scris ca ziceau unii dintre ei: Sculati-va si sa mergem la poporul cel ntarit ntru
nadejde si linistit; sau iarasi: Veniti sa ne suim si sa vorbim cu ei o limba de gnd (inteligibila)
vicleana, si-i vom ntoarce pe ei de la adevar spre noi. Caci cumplitii draci obisnuiesc n toata
vremea vietii sa-si ascuta sulitele ispitelor mpotriva celor ce si-au ales viata de liniste. Si mai
furios lupta ei mpotriva celor mai cuviosi si mai cinstitori de Dumnezeu, mpingndu-i spre
pacatul cu fapta prin razboaie greu de rabdat, doar vor putea astfel sa-i desfaca pe cei razboiti
de credinta n Hristos, de rugaciune si de buna nadejde. Dar noi, cum zice David, nu ne vom
departa de la Tine, pna ce nu te vei milostivi spre noi si nu se vor departa de la noi cei ce vreau
sa ne nghita pe noi; nu ne vom departa de la Tine, pna ce nu vei porunci sa fuga de la noi cei
ce ne ispitesc pe noi si nu vom fi facuti iarasi vii prin rabdare si prin nepatimire ferma. Caci
mijloc de ispitire este viata omului si adeseori ni se gateste de catre conducatorul luptei vreme
rnduita spre a cadea sub picioarele celor de alt neam. Dar e propriu sufletului mare si viteaz sa
nu deznadajduiasca n nenorociri.
Daca dracul e asa de tare, ca chiar daca nu vrea omul, l schimba si-l duce spre pierzania sa,
scotndu-l din starea cea buna a firii, cu ct nu va fi mai tare ngerul, care primeste la vremea
hotarta porunca de la Dumnezeu sa ntoarca spre bine toata dispozitia omului? Daca vntul cel
foarte rece de la Miazanoapte a fost asa de tare ca a putut sa faca firea moale a apei vrtoasa
ca pe a pietrelor, ce nu va putea face vntul cel foarte cald de la Miazazi? Daca aerul cel foarte
rece le face pe toate sa se retraga din calea lui (caci cine va sta n fata gerului), cum nu va
ntoarce caldura toate spre sine. Sa credem deci ca mai curnd sau mai trziu carbunele rece si
negru al cugetarii noastre se va face fierbinte si luminos, prin atingerea focului
atotdumnezeiesc.
Am auzit pe unii frati care sunt nencetat bolnavi cu trupul si nu pot sa se foloseasca de post,
zicnd catre mine: Cum putem sa ne izbavim de diavoli si de patimi, fara post? Acestora trebuie
sa li se spuna: Nu numai prin nfrnare de la mncari, ci si prin strigarea inimii veti putea zdrobi
si izgoni gndurile rele si pe cei ce le strecoara. Strigat-am catre Domnul, zice, ntru necazul
meu si m-ai auzit; si iarasi s-a scris: Din pntecele iadului ai auzit strigarea mea si glasul meu;
si sa se ridice din stricaciune viata mea. De aceea pna ce va trece faradelegea, adica
tulburarea pacatului, striga-voi, zice, catre Dumnezeu cel prea nalt, ca daruindu-mi cea mai
mare binefacere, sa nimiceasca cu puterea Lui nsasi momeala pacatului si sa surpe idolii
cugetarii patimase si sa goleasca de idoli Atena noastra ocupata de idoli. Deci n-ai primit darul
nfrnarii, cunoaste ca Domnul vrea sa te asculte prin rugaciune si nadejde cnd te rogi. Deci
cunoscnd judecata lui Dumnezeu, nu te descuraja pentru neputinta nevointei. Ci mai degraba
staruieste n lucrarea izbavirii de vrajmasi prin rugaciune si rabdare, mpreunata cu multumire.
Deci de va vor alunga gndurile neputintei si ale suferintei din cetatea postirii, fugiti n alta,
adica n rugaciune si multumire.
Zice Faraon, rugndu-se: Sa ia Dumnezeu de pe mine moartea aceasta. Si a fost ascultat.
Asemenea si dracii, rugnd pe Domnul ca sa nu fie trimisi n adnc, au primit mplinirea cererii.
Cu ct mai vrtos nu va fi ascultat crestinul, rugndu-se sa primeasca slobozenie de moarte
mintala (inteligibila, spirituala)?
Cnd a lasat diavolul de Domnul, au venit ngerii si i slujeau Lui. Sa stim deci ca precum nu s-a
scris ca n vremea ispitirii Lui erau de fata ngerii, asa ca si cnd suntem noi ispititi se retrag
pentru o vreme ngerii lui Dumnezeu, nu departe de noi. Apoi, dupa retragerea ispititorilor, vin

iarasi la noi, slujindu-se de gnduri dumnezeiesti, cu sprijiniri, cu luminare, cu strapungere,

mngiere, rabdare, ndulcire si cu toate cte mntuie, ntaresc si refac sufletul ostenit. Caci s-a
spus lui Natanail: Vei vedea ngerii suindu-se si pogorndu-se peste Fiul Omului, adica slujirea
si ajutorul ngerilor se va revarsa din belsug peste neamul omenesc.
David a pretuit rvna celor ce au iesit mpreuna cu el din Sichelag mpotriva celor de alt neam,
desi slabind au ramas la rul Bosor. Caci ntorcndu-se la ei dupa biruinta asupra barbarilor si
auzind pe cei ce ziceau ca nu trebuie sa se dea parte din prazi celor ce au sezut, din pricina
slabirii, la pru, iar acestia rusinndu-se si negraind nimic, i-a aparat prea bunul David, zicnd
ca au stat ca sa pazeasca uneltele. De aceea le-a dat o parte egala cu cea data luptatorilor viteji
si curajosi. Ia seama deci daca la fratele care a aratat la nceput caldura, iar mai pe urma a slabit
putin, se afla uneltele mntuirii: credinta, smerenia si plnsul, rabdarea, nadejdea, ndelunga
rabdare si celelalte? Daca vreunul slabut n ale vietuirii (slabut dupa mod), sade si staruie lnga
ele n asteptarea lui Hristos, primeste dupa cuviinta un oarecare dar vesnic.
Loviturile ce ni le da vrajmasul fie pe vazute, fie pe nevazute, adeseori le simtim si le vedem.
Dar chinurile si durerile ce le sufera el de la noi, cnd devenim uneori virtuosi, sau ne caim
pentru greseli, sau rabdam ndelung si rezistam n necazuri, sau ne rugam si mplinim cu rvna
toate celelalte prin care el e chinuit, pedepsit, fara sa se tnguie, lovit, - toate acestea, dupa
iconomia dumnezeiasca noi nu le vedem, ca sa nu ne mndrim si molesim. Caci drept este
naintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce ne necajesc pe noi.
Dumnezeu nu deznadajduieste de mntuirea noastra. Caci sufletelor care s-au descurajat de
ele nsile, pentru multimea covrsitoare a ispitelor si a pacatelor, si au zis: S-a pierdut
nadejdea noastra, ne-am omort, le-a grait: Veti trai si veti cunoaste ca eu sunt Domnul! Iar
catre sufletul care nu pricepea cum va putea sa nasca pe Hristos prin virtuti marete, i-a zis:
Duhul Sfnt va veni peste tine. Iar unde este Duhul Sfnt de fata, sa nu cauti nlantuirea si
legea firii si a obiceiului. Caci Duhul cel sfnt si nchinat este atotputernic si pe cele nefacute ti
le face tie, ca sa te minunezi. Dar si mintea biruita mai nainte o face acum biruitoare. Caci
Mngietorul care vine de sus peste noi, pentru milostivirea Lui, e mai presus de toate si te
aseaza mai presus de toate miscarile firesti si patimile dracesti.
Nevoieste-te sa pastrezi nepatata stralucirea luminii din puterea crmuitoare a sufletului. Caci
de ai nceput sa privesti cu patima, te-a ntunecat Domnul si a trimis zabranic peste obrazul tau
si lumina ochilor tai nu mai este cu tine. Dar chiar daca s-ar ntmpla acestea, nici atunci sa nu
descurajezi si sa nu slabesti. Ci sa te rogi, mpreuna cu sfntul David: Trimite lumina Ta si
adevarul Tau, mie celui mhnit, mntuirea fetei mele si Dumnezeul meu. Caci trimite-vei
Duhul Tau si se vor zidi si vei nnoi fata pamntului.
Fericit cel ce mannca si bea n viata aceasta fara sa se sature, rugaciuni si psalmi, ziua si
noaptea si se ntareste pe sine cu slavita cetire a Scripturii. Caci aceasta mpartasire va da
sufletului o bucurie nemicsorata n veacul ce va sa vie.
Asigura-te din toata puterea sa nu cazi. Caci nu se cuvine luptatorului puternic sa cada. Dar
daca ti s-ar ntmpla sa cazi, ridica-te ndata si stai iarasi la lupta cea buna. Chiar daca ti s-ar
ntmpla aceasta de zeci de mii de ori, prin retragerea harului, de zeci de mii de ori sa faci si
aceea, adica sa te ridici pna la sfrsitul tau. Caci s-a scris: De sapte ori de va cadea dreptul,
adica toata viata, de sapte ori se va ridica. Pna ce tii arma sfintei schime cu lacrimi si cu

rugaciune catre Dumnezeu, te socotesti ntre cei ce stau, chiar daca ai cazut de multe ori. Pna
ce rami ntre monahi, primesti ca un ostas viteaz ranile n fata si ele ti aduc mai degraba
lauda, ca nici ranit fiind n-ai suferit sa cedezi sau sa te lepezi. Dar daca vei iesi dintre monahi,
vei fi ranit pe la spate, ca un fugar si ca un fricos, ca unul ce ai dezertat din rnduri si esti lipsit
de curaj.
Mai cumplit lucru este a deznadajdui dect a pacatui. Iuda tradatorul, fiind mic la suflet si
nencercat n lupte si de aceea deznadajduind, a venit la el vrajmasul si i-a pus cureaua n jurul
gtului. Dar Petru, piatra cea tare, suferind o cadere nfricosata, fiindca era cercat n lupte, n-a
slabit, nici n-a deznadajduit, descurajndu-se, ci ridicndu-se ndata a adus lacrimi amare din
inima mhnita si smerita, si vrajmasul nostru, vaznd acestea, a sarit ca ars la fata de o vapaie
mare si a fugit departe, vaitndu-se cumplit.
Un rege israelitean oarecare a biruit neamul celor ce locuiesc n pesteri si pe alti barbari cu
psalmi, cu imne si cu cntari duhovnicesti prin cuvinte si organele lui David. Ai si tu ca barbarii
ce locuiesc n pesteri pe dracii care patrund n simturile si madularele tale ti-ti muncesc trupul
cu fierbinteala si te fac sa privesti, sa asculti si sa mirosi cu patima, sa graiesti cuvinte
necuviincioase, sa ai ochi plin de desfrnare, si sa fii nauntru si n afara zapacit ca o babilonie.
Deci sileste-te si tu sa nimicesti pe barbarii din pesteri, care ti lucreaza cele rele, cu credinta
mare, cu psalmi, cu imne si cu cntari duhovnicesti.
Precum voieste Domnul ca om prin om sa se mntuiasca, asa se srguieste Satana ca om prin
om sa se piarda. De aceea nu te lipi de barbatul dispretuitor, viclean si limbut, ca sa nu mergi cu
el la munci. Caci de abia dobndeste cineva mntuirea stnd n preajma celui drept. Dar daca
traieste cu cel viclean, va cadea n valuri, cum se umple cineva de lepra, fara sa bage de seama.
Si cine va avea mila de cel ce s-a apropiat voios de balaur? Fugi deci de cei nenfrnati la limba,
de cei porniti spre sfada si de cei ce tulbura cu madularele dinauntru si din afara.
Un singur cuvnt bun l-a facut pe tlharul scelerat de odinioara curat si sfnt si l-a dus n rai; si
un singur cuvnt necuvenit i-a nchis lui Moise pamntul fagaduintei. Deci sa nu socotim mica
mncarimea de limba. Caci brfitorii si flecarii si nchid lor nsisi mparatia cerurilor. Barbatul
limbut, chiar daca merge drept n unele privinte, dar n aceea nu merge drept, ci mai degraba
strmb si-l vor vna relele ca sa-l piarda. Drept a zis deci un oarecare barbat ntelept ca mai
bine este a cadea de pe o naltime de pamnt, dect de pe limba. Sa credem de aceea lui Iacob
Apostolul, care scrie: Sa fie tot omul grabnic la auzire si zabavnic la graire.
Ca sa nu ne naltam din desertaciune, amagiti de simturi, bine este sa luam aminte la cel ce
zice: Mergi, poporul meu, intra n camara inimii tale, ascunsa oricarei nchipuiri sensibile, n
locasul acela fara idoli, luminat de nepatimire si de umbrirea sfntului har. nchide usa ta
tuturor celor ce te vad, ascunde-te ctusi de putin, caci putina este toata viata omeneasca, si
dupa aceea zi: Pna ce va trece mna Domnului, precum altul a zis: Pna ce va trece
faradelegea. Caci mnia Domnului si faradelegea sunt dracii, patimile si pacatele, precum zice
Isaia catre Dumnezeu: Iata Tu te-ai mniat si noi am pacatuit. Iar de mnia aceasta scapa
omul, daca ia nencetat aminte la inima sa n rugaciune si se straduieste sa se tina nlauntrul
celor ascunse. Trage, zice, ntelepciunea peste cele mai dinauntru. Fiindca toata slava fiicei
mparatului e dinauntru. Deci ma voi osteni pna ce voi intra n locul sfintit al lui Dumnezeu,
muntele mostenirii, la locuinta gatita, pe care ai pregatit-o, Doamne, loc sfnt pe care l-au gatit
minile Tale.

Cnd ajungi sa ntelegi ca Amoreul s-a ntarit n tine ca un stejar, roaga-te Domnului cu
staruinta ca sa uste rodul lui de sus, adica pacatul cu fapta, si radacinile lui de jos, adica
gndurile necurate, si ca sa nimiceasca Domnul pe Amoreu de la de la fata ta.
Focul rugaciunilor catre Dumnezeu si sfnta meditatie a cuvintelor Duhului sa arda pururi pe
altarul sufletului tau.
Sa nu te gndesti vreodata sa fericesti pe mirean mai mult dect pe monah, ca pe unul ce are
femeie si copii si e bucuros ca face bine multora, ca da din belsug milostenie si nu este ispitit
nicidecum de draci, socotindu-te astfel ca placi mai putin lui Dumnezeu dect acela. Si sa nu te
plngi pe tine ca un pierdut. Nu zic ca vietuiesti fara prihana staruind ntre monahi. Dar chiar
daca esti foarte pacatos, necazul si reaua patimire a sufletului tau sunt mai de cinste la
Dumnezeu dect virtutea covrsitoare a mireanului. Multa ta ntristare, descurajarea,
suspinele, sentimentul de nabusire, lacrimile, chinuirea constiintei, strmtorarea gndurilor,
osnda cugetarii, oftarea, plnsul mintii, tnguirea si zdrobirea inimii, mizeria, mhnirea si
umilirile, toate acestea si cele asemenea, care se ntmpla adeseori celor aruncati n cuptorul
de fier al ispitelor, sunt neasemanat mai cinstite si mai bine primite dect viata neplacuta a
mireanului. Ia seama deci sa nu cazi n cuvinte de crtire pe care le spune Scriptura n numele
tau: Ce-am folosit ca am umblat rugndu-te naintea Domnului si am petrecut n casa Lui
pururi? E vadit ca orice sluga, care e aproape de stapn, primeste uneori si batai si palme si
ocari si nfruntari. Iar cei ce sunt afara sunt departe de batai, ca unii ce sunt straini si nebagati n
seama. Dar atunci unde este folosul nostru, vei zice, daca trebuie sa rabdam necazuri cu sufletul
si cu trupul, noi cei ce totdeauna ne rugam si cntam, iar cei ce nici nu se roaga, nici nu
privegheaza, se bucura, se veselesc, propasesc si-si petrec viata cu multumire? Sau cum zice
Proorocul: Iata se zidesc case straine si noi fericim pe cei straini, adaugnd: acestea le graiau
mpotriva robii lui Dumnezeu, cei ce au cunostinta. Dar trebuie sa se stie ca nu patimesc nimic
strain cei asupriti si ntristati n felurite chipuri, ci rabda prin multe ncercari cele ale Stapnului
lor. Caci L-au auzit graind n Evanghelii: Amin zic voua, ca veti plnge si va veti tngui, voi ce
sunteti aproape de mine, iar lumea se va bucura. Dar nca putin si va voi cerceta pe voi prin
Mngietorul si voi alunga ntristarea voastra si va voi ntari pe voi iarasi prin gndurile vietii si
odihnei ceresti si prin lacrimi dulci, de care ati fost lipsiti putine zile fiind ispititi. Si va voi da
voua snul harului meu, precum mama pruncului care plnge suspinnd, si va voi ntari cu
putere de sus, pe voi ce ati slabit n razboiul ce-l purtati; si va voi ndulci pe voi cei ce ati fost
amarti, cum zice Ieremia n Plngeri, despre Ierusalimul tau cel ascuns. Ci va voi vedea pe
voi si se va bucura inima voastra, pentru cercetarea cea ascunsa si necazul vostru n bucurie
se va ntoarce, si bucuria voastra nimenea nu o va putea lua de la voi. Deci sa nu fim scurti la
vedere, si nici sa nchidem ochii, fericind pe mireni mai mult dect pe noi. Ci cunoscnd
deosebirea dintre fiii adevarati si cei nelegitimi, sa mbratisam mai degraba paruta nefericire a
monahilor si marea lor osteneala, al carei sfrsit este viata vesnica si cununa nevestejita a slavei
Domnului. Sa mbratisam viata necajita a ascetilor, ca sa nu zic a dreptilor care se socotesc
pacatosi, si lepadarea n casa lui Dumnezeu, adica n ceata celor ce slujesc nencetat lui
Hristos, si nu locuirea n locasurile pacatosilor, sau petrecerea mpreuna cu mirenii, chiar de
ar face acestia mari dreptati. Caci zice catre tine, o, monahule, Tatal tau cel ceresc, care te
iubeste pe tine mai presus de toti si te necajeste si te osteneste pe tine cu felurite ispite: bine
sa stii monah amart ca, precum am grait prin Proorocul, voi fi tie povatuitor aspru si te voi
ntmpina pe calea Egiptului, ntarindu-te prin necazuri; si caile tale de ocara ti le voi nchide cu

tarusii ascutiti ai proniei Mele, ntepndu-te cu nenorociri neasteptate si mpiedicndu-te ca nu

cumva sa aduci la fapta cele ce vrei n inima ta nesocotita. Si voi mprejmui marea patimilor tale
cu portile ndurarilor mele. Si voi fi tie ca o pantera, care te mannca cu gnduri de nfruntare,
de descurajare si de cainta, aducndu-ti n constiinta cele nestiute de tine. Dar toate aceste
necazuri sunt cel mai mare har al lui Dumnezeu. Ba nu-ti voi fi numai pantera, ci si ac ce te
raneste cu gnduri de cainta si cu dureri n inima; si nu va lipsi durerea din casa ta, adica din
sufletul si din trupul tau, care vor fi ospatate bine si cu folos de chinurile dulci ca mierea ale lui
Dumnezeu. Iar sfrsitul chinurilor, al ostenelilor, al tulburarii, al rusinii, al temerilor, al
deznadejdilor ce obisnuiesc sa vina peste cei ce si-au ales nevointa, sfrsitul tuturor acestor
mhniri este o bucurie cereasca, o desfatare nespusa, o slava negraita si o veselie nencetata.
Caci de aceea te-am necajit, ca sa te hranesc cu mana cunostintei; si de aceea te-am chinuit cu
foamea, ca sa-ti fac bine n vremile cele de apoi si sa te duc n mparatia cea de sus. Ca atunci
veti salta, voi smeriti monahi, ca niste vitei sloboziti din legaturi, adica din patimile trupului si
din ispitele vrajmasilor. Si atunci veti calca peste dracii nelegiuiti, care va calca acum. Si vor fi
cenusa sub picioarele voastre. Caci daca esti cinstitor de Dumnezeu si smerit n cuget,
nenaltndu-te ntru mndrie desarta si n mare cutezanta, ci simtindu-te strapuns cu inima si
socotindu-te rob netrebnic si zdrobit cu duhul, mai de pret este, o, monahule, greseala ta, dect
dreptatea mirenilor si mai de trebuinta sunt petele tale, dect marea curatie acelora.
Caci ce este aceea pentru care rabzi necazuri? Desigur vreo pata oarecare. Dar priveste pe un
om care si-a patat minile sale, cum si le curata cu putin untdelemn. Cu att mai vrtos te poti
curata tu prin mila lui Dumnezeu. Caci precum nu-ti este tie greu sa-ti speli camasa, tot asa cu
mult mai mult nu-i este greu lui Dumnezeu sa te spele pe tine de orice pata, chiar daca ti-a
venit n fiecare zi vreo ispita cu sila. Caci zicnd tu: am pacatuit Domnului, ti se si da
raspunsul: Iarta-ti-se tie pacatele. Eu sunt cel ce sterg, si nu-mi voi aduce aminte. Pe ct
sunt de departe rasariturile de apusuri, departa-s-au de la tine pacatele tale; si precum se
ndura tatal de fii ma ndur eu de tine. Numai tu sa nu te departezi si sa nu fugi de la Cel ce te-a
ales pe tine ca sa cnti si sa te rogi. Ci lipeste-te de El toata viata ta, fie prin ndrazneala curata,
fie prin nerusinare cucernica si prin marturisire ferma. Si El te va curata cu bunavointa Lui. Caci
pe cele ce Dumnezeu le curateste cu voia Sa, nici Petru, nici marele Apostol nu le vor putea
spurca sau osndi. Fiindca s-a zis catre el: Cele ce Dumnezeu le-a curatit, tu sa nu le spurci.
Caci daca Dumnezeu este cel ce ne-a ndreptat pe noi cu iubirea sa de oameni, cine este cel ce
ne va osndi pe noi? Caci chemnd noi numele Domnului nostru Iisus Hristos, usor se curateste
constiinta noastra si nimic nu ne mai deosebeste pe noi de Prooroci si de ceilalti sfinti. Ca nu
ne-a pus pe noi Dumnezeu spre mnie, ci spre a ne cstiga prin Domnul nostru Iisus Hristos,
care a murit pentru noi, ca ori de vom priveghea, ntre virtuti, ori de vom dormi n vreo
mprejurare, cum se ntmpla, din niscai scaderi, mpreuna cu Hristos sa vietuim, cautnd spre
El, cu mari suspine, tnguindu-ne nencetat si respirndu-L pe El.
Dar zici: ma mnii si ma tulbur cumplit cnd vad ca mirenii nu sunt ispititi. Sa stii, iubitule, ca nu
are nevoie Satana sa ispiteasca pe cei ce singuri se ispitesc si sunt trasi pururi spre cele de jos
prin lucrurile lumesti. Mai cunoaste si aceasta, ca pentru cei ispititi se pastreaza rasplatirile si
cununile, nu pentru cei ce nu au grija de Dumnezeu sau pentru mirenii care zac pe spate si
horcaie.
Dar marele doctor este aproape ce cei ce se ostenesc. El poarta neputintele noastre si cu rana
Sa ne-a tamaduit si ne tamaduieste. De fata este si acum, punndu-si leacurile sale

mntuitoare. Caci eu, zice, am lovit prin parasire, dar eu voi si tamadui. Deci sa nu te temi, caci
cnd mnia iutimii mele va curge, iarasi voi vindeca. Ca precum nu va uita femeia sa aiba mila
de pruncii pntecelui ei, asa nici eu nu voi uita de tine, zice Domnul. Daca mila pasarii se revarsa
peste puisorii ei si-i cerceteaza n fiecare ceas, le graieste si le da hrana n ciocurile lor, cu mult
mai mult se vor revarsa ndurarile mele peste fapturile mele. Dar si mai mult se revarsa mila
mea peste tine si te cercetez n taina si-ti graiesc n minte si las n cugetarea ta hrana, ca ntr-un
cioc de pui de rndunica. Caci te hranesc cu frica mai nalta, cu dorul ceresc, cu suspine de
mngiere, cu strapungere, cu cntare, cu cunostinta mai adnca si cu anumite taine
dumnezeiesti. Iar daca mint graindu-ti acestea, eu Stapnul si Parintele tau, mustra-ma si voi
rabda.

Sfntul Ioan Damaschin

Trebuie sa se stie ca omul fiind ndoit, adica constnd din suflet si din trup, ndoite are si
simturile si virtutile acestora. Si cinci sunt ale sufletului si cinci ale trupului. Simturile sufletesti,
pe care nteleptii le numesc si puteri, sunt acestea: mintea, cugetarea, parerea, nchipuirea si
simtirea; iar cele trupesti: vederea, mirosul, auzul, gustul si pipaitul. Din aceasta pricina ndoite
sunt si virtutile lor; ndoite si pacatele. nct e cu trebuinta ca tot omul sa stie limpede cte sunt
virtutile sufletesti si cte cele trupesti; si care sunt, iarasi, patimile sufletesti si care cele
trupesti. Virtuti sufletesti zicem ca sunt mai nti aceste patru cele mai generale, care sunt:
barbatia, prudenta, cumpatarea si dreptatea. Din acestea se nasc virtutile sufletesti: credinta,
nadejdea, dragostea, rugaciunea, smerenia, blndetea, ndelunga rabdare, suferirea raului,
bunatatea, nemnierea, cunostinta dumnezeiasca, neiutimea, simplitatea, netulburarea,
nenfumurarea, nemndria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compatimirea,
milostenia, generozitatea, nentristarea, strapungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinta bunurilor
viitoare, dorul dupa mparatia lui Dumnezeu, poftirea nfierii. Iar virtuti trupesti, mai bine zis
unelte ale virtutilor, care se nasc ntru cunostinta si dupa Dumnezeu si duc pe om afara de orice
fatarie si dorinta de a placea oamenilor, la naintarea n smerenie si nepatimire, sunt acestea:
nfrnarea, postea, postul, foametea, setea, privegherea, starea de toata noaptea, plecarea
deasa a genunchilor, nembierea, multumirea cu o singura haina, mncarea uscata, mncarea
trzie, mncarea putina, bautura de apa, culcarea pe pamnt, saracia, neaverea, austeritatea,
nempodobirea, neiubirea de sine, singuratatea, linistea, neisirea din casa, lipsa, multumirea cu
ce ai, tacerea, procurarea celor de trebuinta prin lucrul minilor, toata reaua patimire si
nevointa trupeasca si alte asemenea. Toate acestea sunt ct se poate de necesare si de
folositoare cnd trupul e sanatos si tulburat de patimi trupesti. Iar daca e neputincios si cu
ajutorul lui Dumnezeu a biruit acestea, nu sunt asa de necesare, ntruct sfnta smerenie si
rugaciune ntregesc toate. Dar acum trebuie sa vorbim si despre pacatele sufletesti si trupesti,
adica despre patimi. Patimi sufletesti sunt acestea: uitarea, nepasarea si nestiinta. Cnd ochiul
sufletului, sau mintea, e ntunecat de acestea trei, e luat apoi n stapnire de toate patimile
care sunt acestea: neevlavia, credinta strmba sau toata erezia, blasfemia, iutimea, mnia,
amaraciunea, nfurierea napraznica, ura de oameni, pomenirea raului, vorbirea de rau,
osndirea, ntristarea fara temei, frica, lasitatea, cearta, rivalitatea, pizma, slava desarta,

mndria, fatarnicia, minciuna, necredinta, zgrcenia, iubirea de materie, mpatimirea,

afectiunea pentru cele pamntesti, trndavia, micimea, de suflet, nemultumirea, crtirea,
nfumurarea, parerea de sine, trufia, ngmfarea, iubirea de stapnire, dorinta de a placea
oamenilor, viclenia, nerusinarea, nesimtirea, lingusirea, nselaciunea, ironia, duplicitatea,
nvoirea cu pacatele partii patimase si gndirea deasa la ele, ratacirea gndurilor, iubirea de
sine, care e maica si radacina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua naravire si rautatea. Iar
patimi trupesti sunt: lacomia pntecelui, nesaturarea, desfatarea, betia, mncarea pe ascuns,
iubirea de placeri felurite, curvia, preacurvia, desfrul, necuratia, amestecarea sngelui
(incestul), stricarea pruncilor, mpreunarea cu dobitoacele, poftele rele si toate patimile urte si
potrivnice firii, furtul, jefuirea celor sfinte (sacrilegiul), hotia, uciderea, orice molesie trupeasca
si bucurie de voile trupului mai ales cnd trupul e sanatos, ghicirile, descntecele, farmecele,
prezicerile, iubirea de podoabe, usuratatea, moliciunile, nfrumusetarile, vopsirea fetei,
pierderea vremii, umblarea fara rost, jocurile de noroc, reaua si patimasa ntrebuintare a
lucrurilor dulci ale lumii, viata iubitoare de trup, care, ngrosnd mintea, o face pamnteasca si
dobitoceasca si nu o lasa niciodata sa tinda spre Dumnezeu si spre lucrarea virtutilor. Iar
radacinile tuturor patimilor acestora si, cum ar zice cineva, cele dinti pricini ale lor sunt:
iubirea de placere, iubirea de slava si iubirea de argint, din care se naste tot raul. Dar nu
savrseste omul nici un pacat, daca nu-l biruie si nu-l iau n stapnire mai nti acesti uriasi
puternici, cum zice preanteleptul ntre asceti Marcu, adica uitarea, nepasarea si nestiinta. Iar
pe acestea le naste placerea, odihna, iubirea slavei de la oameni si mprastierea. Dar pricina cea
dinti a tuturor acestora si asa zicnd maica cea mai rea a lor este, cum am zis, iubirea de sine,
sau iubirea nerationala de trup si alipirea patimasa de el. iar mprastierea si molesirea mintii,
mpreuna cu alunecarea la glume si la vorbe de rusine, pricinuiesc multe rele si caderi, ca si
ndrazneala si rsul. Dar nainte de toate acestea, trebuie sa stim ca iubirea patimasa de multe
de multe feluri si de multe forme, si multe sunt placerile care amagesc sufletul, cnd nu se
ntareste prin trezvie ntru frica de Dumnezeu si n dragoste de Hristos, ngrijindu-se de lucrarea
virtutilor. Caci se ivesc nenumarate placeri care atrag la ele ochii sufletului: cele ale trupurilor,
cele ale avutiei, ale dezmierdarii, ale slavei, ale nepasarii, ale mniei, ale stapnirii, ale iubirii de
argint, ale zgrceniei. Toate se nfatiseaza amagitor cu aratari stralucite si placute, n stare sa
atraga pe cei vrajiti de ele, care nu iubesc cu putere virtutea si nu rabda asprimea ei. Caci
aproape toata afectiunea pamnteasca si mpatimirea de ceva din cele materiale naste placere
si desfatare n cel mpatimit si nnebuneste si vatama n chip patimas partea poftitoare a
sufletului, ntruct supune pe cel biruit iutimii, mniei, a sufletului, ntruct supune pe cel biruit
iutimii, mniei, ntristarii si tinerii minte a raului, cnd e lipsit de ceea ce doreste. Iar daca
mpreuna cu mpatimirea mai stapneste pe om si o mica obisnuinta, l face pe cel stapnit de
ea sa fie dus, pe nesimtite, pna la capatul acestei mpatimiri nerationale, pentru placerea
ascunsa n ea. Caci placerea poftei e de multe feluri, cum s-a mai spus mai nainte, si nu se
satisface numai prin curvie si prin alta desfatare trupeasca, ci si prin celelalte patimi, odata ce
si neprihanirea sta nu numai n oprirea de la curvie si de la celelalte placeri de sub pntece, ci si
n nstrainarea de celelalte placeri. De aceea desfrnat este si iubitorul de avutii, iubitorul de
argint si zgrcitul. Caci precum acela iubeste trupurile, asa si acesta avutiile; ba este cu att mai
desfrnat acesta, cu ct nu are o asa de mare sila de la fire, care sa-l mpinga. De fapt vizitiu
nedestoinic ar fi socotit cu adevarat nu acela care nu poate stapni un cal naravas si anevoie de
strunit, ci acela care nu-si poate supune pe unul blnd si mai supus. Dar e vadit n tot felul ca
pofta de avutii e de prisos si nu dupa fire, neavndu-si puterea ntr-o sila a firii, ci n voia libera

cea rea. De aceea nu are scuza cel ce pacatuieste lasndu-se biruit de aceasta cu voia. Astfel
trebuie sa cunoastem limpede ca iubirea de placere nu se margineste numai la desfatare si la
bucuria de trupuri, ci se arata n tot chipul si prin tot lucrul iubit de voia libera a sufletului si prin
toata mpatimirea. Dar ca sa fie cunoscute si mai limpede patimile dupa cele trei parti ale
sufletului, am socotit sa adaugam pe scurt si acestea: sufletul se mparte n trei: n ratiune,
iutime si pofta. Pacatele din ratiune sunt acestea: necredinta, erezia, nebunia, hula (blasfemia),
nemultumirea, ncuviintarile pacatelor care se ivesc din partea patimitoare. Iar tamaduirea si
leacul acestor rele este credinta nendoioasa n Dumnezeu si n dogmele adevarate,
nenselatoare si ortodoxe, cugetarea nencetata la cuvintele Duhului, rugaciunea curata si
nencetata si multumirea catre Dumnezeu. Pacatele iutimii sunt acestea: cruzimea, ura,
necompatimirea, pomenirea raului, pizma, uciderea si cugetarea necontenita la unele ca
acestea. Iar tamaduirea si leacul lor: iubirea de oameni, dragostea, blndetea, iubirea de
oameni, compatimirea, suferirea raului si singuratatea. Pacatele partii poftitoare sunt acestea:
lacomia pntecelui, nesaturarea, betia, curvia, preacurvia, necuratia, desfrnarea, iubirea de
avutii, pofta de slava desarta, de bani, de bogatie si de placerile trupesti. Iar tamaduirea si
leacul lor: postul, nfrnarea, reaua patimire, neaverea, mpartirea averilor la saraci, dorinta
bunurilor viitoare nemuritoare, dorul dupa mparatia lui Dumnezeu si poftirea nfierii. Dar
trebuie sa punem si diagnoza gndurilor patimase, prin care se savrseste tot pacatul.
Gndurile n care se cuprind toate pacatele sunt opt: al lacomiei pntecelui, al curviei, al iubirii
de argint, al mniei, al ntristarii, al trndaviei, al slavei desarte si al mndriei. Ca aceste opt
gnduri sa ne tulbure sau ca sa nu staruiasca, sau ca sa strneasca patimile, sau ca sa nu le
strneasca, atrna de noi. Altceva este adica momeala (atacul), altceva nsotirea, altceva lupta,
altceva patima, altceva nvoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei,
altceva lucrarea si altceva robirea. Momeala este gndul adus simplu n minte de vrajmasul, ca
de pilda: fa aceasta sau aceea, cum i-a zis Domnului si Dumnezeului nostru: Zi ca sa se faca
pietrele acestea pini. Aceasta, cum s-a spus, nu atrna de la noi. nsotirea este primirea
gndului strecurat de vrajmas, preocuparea cu el si convorbirea placuta a voi noastre cu el.
patima este deprinderea cu gndul strecurat de vrajmas, care se naste din nsotire, si nvrtirea
necontenita a cugetarii si a nchipuirii n jurul lui. Lupta este mpotrivirea cugetarii fie la
stingerea patimii din gnd sau a gndului patimas, fie prin nvoire, cum zice Apostolul: Caci
trupul pofteste mpotriva duhului, iar duhul mpotriva trupului; si acestia se mpotrivesc unul
altuia. Luarea n robie este ducerea silnica si fara voie a inimii, stapnit de prejudecata si de o
ndelungata obisnuinta. nvoirea este consimtirea cu patima din gnd. Iar lucrarea nsasi
mplinirea cu fapta a gndului patimas ncuviintat. Deci cel ce cugeta nepatimas de la nceput,
sau respinge prin mpotrivire si certare momeala, a taiat dintr-o data toate cele ce urmeaza.
Lacomia pntecelui e stinsa prin nfrnare; curvia prin dorul dumnezeiesc si prin dorinta
bunurilor viitoare; iubirea de argint prin compatimirea celor saraci; mnia prin dragostea fata
de toti si prin bunatate; ntristarea lumeasca prin bucuria duhovniceasca; trndavia prin
rabdare, staruinta si multumire catre Dumnezeu; salva desarta prin lucrarea ascunsa a
poruncilor si prin rugaciunea necontenita ntru zdrobirea inimii; mndria prin aceea ca nu
judecam si nu dispretuim pe nimeni, cum a facut fariseul, ci ne socotim pe noi ca pe cei mai de
pe urma dintre toti.
Sufletul avnd deci trei parti, precum s-a aratat mai nainte (caci trei sunt partile lui: ratiunea,
iutimea si pofta, daca n iutime este dragoste si iubire de oameni si n pofta, curatie si

neprihanire, ratiunea este luminata; iar daca n iutime este ura de oameni si n pofta
desfrnare, ratiunea este ntunecata). Deci ratiunea atunci este sanatoasa si cumpatata si
luminata, cnd are afectele supuse si contempla ratiunile fapturilor lui Dumnezeu duhovniceste
(curat) si e naltata catre fericita si Sfnta Treime. Iar iutimea atunci se misca dupa fire, cnd
iubeste pe toti oamenii si nu are fata de nici unul dintre ei suparare sau pomenire de rau. n
sfrsit pofta, cnd a omort patimile prin smerita cugetare, nfrnare si neavere, adica a omort
placerea trupului, dorinta dupa avutie si dupa slava trecatoare, si s-a ntors spre dragostea
dumnezeiasca si nemuritoare. Caci pofta spre acestea trei si are miscarea: sau spre placerea
trupului, sau spre slava desarta, sau spre cstigarea de avutie. Iar prin dorinta aceasta
nesocotita dispretuieste pe Dumnezeu si poruncile lui dumnezeiesti, uita de nobila sa obrsie
dumnezeiasca, se salbaticeste fata de aproapele, si ntuneca ratiunea si n-o mai lasa sa
priveasca spre adevar.
De fapt fiecare se ndeletniceste cu vreuna din aceste virtuti n parte. De pilda unul savrseste
milostenie o vreme oarecare. Dar ndeletnicindu-se numai putintel cu acestea, nu putem zice
de el ca este milostiv propriu zis, mai ales cnd nu savrseste bine si n chip placut de
Dumnezeu ceea ce savrseste. Caci nici binele nu e bine, cnd nu se lucreaza bine, ci e bine cu
adevarat cnd nu-si asteapta ca plata pentru aceasta sau aceea placerea de la oameni, de pilda
bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lacomie sau nedreptate. Fiindca Dumnezeu nu
cauta la binele ce se face si pare ca e bine, ci la scopul pentru care se face. Caci spun si de
Dumnezeu purtatorii Parinti, ca atunci cnd mintea uita scopul evlaviei, fapta vazuta a virtutii
fara rost. Caci cele ce se fac fara dreapta socoteala si fara scop, nu numai ca nu folosesc la
nimic, chiar daca sunt bune, ci si vatama; precum se ntmpla deopotriva cu cele ce par ca sunt
rele, dar se fac n scopul cinstirii de Dumnezeu, cum e de pilda fapta celui ce intra ntr-o casa de
desfru, ca sa scape de la pieire o femeie pierduta. De aici e vadit ca nu e milostiv cel ce s-a
ndeletnicit cu milostenia, nici nfrnat cel care a facut la fel cu nfrnarea, ci cel ce s-a
ndeletnicit ct mai mult si toata viata lui, deplin, cu aceasta virtute, folosindu-se de dreapta
socoteala, fara greseala. Caci mai mare dect toate virtutile este dreapta socoteala, care e
mparateasa si virtutea virtutilor. Precum iarasi n cazul celor dimpotriva nu numim desfrnat,
sau betiv, sau mincinos pe cel ce a alunecat o data n vreuna din acestea, ci pe cel ce a cazut de
foarte multe ori si ramne nendreptat. Pe lnga cele spuse, mai trebuie sa se stie mai ales
acesta, care e de mare trebuinta tuturor celor ce rvnesc sa dobndeasca virtutea si se
srguiesc sa ocoleasca pacatul: cu ct e sufletul neasemanat mai bun dect trupul, si mai distins
si mai cinstit n lume si foarte nsemnate privinte, cu att sunt si virtutile sufletesti mai bune
dect cele trupesti, mai ales cele care imita pe Dumnezeu si poarta haine dumnezeiesti. Cu
totul dimpotriva trebuie sa socotim despre pacatele sufletesti ca se deosebesc de patimile
trupesti n ce priveste efectele lor si pedeapsa lor, macar ca acest lucru l uita multi, fara sa stiu
cum. Betia, curvia, preacurvia, furtul si cele apropiate acestora, orict sunt de urte la aratare
celor evlaviosi si celor de fug de ele, sau le pedepsesc, nu pricinuiesc atta durere celor ce
staruiesc n ele fara sa se ndrepte, n comparatie cu patimile sufletesti, care sunt cu mult mai
rele si mai grele ca acelea si care duc la starea dracilor si la osnda vesnica rnduita acelora pe
cei stapniti de ele. E vorba de pizma, de pomenirea raului, de rautate, de nvrtosare si de
iubirea de argint, care-i radacina tuturor relelor, dupa Apostol, si de cele asemenea.
Numai omul, aceasta vietuitoare mintala si rationala, este dintre toate dupa chipul si dupa
asemanarea lui Dumnezeu, pentru demnitatea mintii si a sufletului, adica pentru necuprinsul,

nevazutul, nemurirea si libertatea voii, ca si pentru nsusirea de stapnitor, nascator de prunci

si ziditor. Iar dupa asemanare este pentru ratiunea virtutii si a faptelor noastre care imita
pentru Dumnezeu si poarta nume duhovnicesc, adica pentru dispozitia filantropica fata de cei
din neamul omenesc, pentru ndurarea, mila si dragostea aproapelui si pentru compatimirea
aratata altora. Fiti milostivi, zice Hristos Dumnezeu, precum si Tatal vostru cel ceresc milostiv
este. Dupa chipul l are orice om, caci Dumnezeu nu se caieste de darurile sale. Dar dupa
asemanarea o au foarte putini si numai cei virtuosi, sfintii si cei ce imita pe Dumnezeu n
bunatate, pe ct e cu putinta oamenilor.
ISA1A PUSTNICUL Despre pazirea mintii in 27 capete
Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva tuturor celor semanate de
vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii
sai zicnd: "Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nuv-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele!"
'Iar cel ce vrea sa ajunga la^mnia cea fireasca, taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea dupa
fire a mintii.
2. Cnd, mpotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,, sa nu ti se bucure
inima. Caci rautatea duhurilor este n urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau dect cel dinti si aduna forte
napoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei mpotrivi lor mai departe, luptndu-te, vor fugi de
la fata ta ntru slabiciune. Dar daca te vei nalta ntru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor
ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni mpresurat de ei fara scapare. Cetatea este
rugaciunea; lupta este mpotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mnia.
3. Sa stam deci, iubitilor, ntru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina
de sminteala constintii noastre, ci sa luam aminte la noi nsine ntru frica lui Dumnezeu, pna x;nd se va desrobi
si ea llov301-2 dinpreuna cu noi, ca sa se faca ntre noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra,
aratndii-ne fiecare lucru de care trebue sa ne ferim. Daca nsa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne
va parasi si vom cadea n minile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a nvatat
Stapnul nostru, zicnd:"mpaca-te cu prsul tau, pna esti nca pe cale cu el"... 'si cele urmatoare. P.rsul
este constiinta, fiindca se mpotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte
l da pe mna vrajmasilor sai.
4. Cnd vede Dumnezeu ca mintea 1 s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur,
o ntareste zicnd: "Nu te teme fiul meu Iacob, prea micule la numar Israil"; si iarasi: "Nu te teme ca te-am
rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cit ane voi fi si puhoaiele nu
te vor nghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul
Dumnezeul tau, Sfntul lui Israil, cel ce te mntuieste".2
5. De va auzi mintea aceasta ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd: "Cine vrea sa bata razboiu cu
mine? Sa vie de fata! Cine este potrivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma
va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si veti fi mncati de molii".3 . S * . _
6. Daca inima ta uraste pacatul prin fire, va iesi biruitoare si se va departa de la toate ce nasc pacatul. Pune
muncile naintea ta si vei cunoaste ca ajutorul tau ramne cu tine. Iar tu ntru nimica sa nu-L ntristezi pe
Dumnezeu, ci ^15,25 2Is. 43,2-3 3Isaia 50,8-9. : plngnd naintea Lui, zi asa: "A Ta este mila, ca sa ma
izbavesti pe mine. Doamne; caci fara ajutorul Tau, mi este cu neputinta sa scap din minile vrajmasilor meii". Fii
cu luare aminte si la inima ta si El te va pazi de tot raul.
7. Dator e^te monahul sa nchiza toate portile sufletului sau, adica toate "simturile, ca sa nu mai faca greseli prin
ele. Gaci de se va vedea mintea pe sine nestapnita de nimic, se va pregati pentru nemurire, aducndu-si
simturile sale la un loc si facndu-le un singur trup.
8. Cnd se va slobozi mintea de toata nadejdea din luniea vazuta, sa stii ca acesta e semn ca a murit n tine
pacatul. o
9. Cnd se va elibera mintea, se va nlatura tot ce e la mijloc ntre ea si Dumnezeu.

10. Cnd se va izbavi mintea de toti vrajmasii ei si se va linisti, se va afla ntr-un veac nou, cugetnd la cele noua
si nestricacioase. "Deci unde este strvul, acolo se vor aduna si vulturii1".
11. Dracii se nvalue si se acopera pentru o vreme n viclesugul lor, ca doar si va lasa omul.sloboda inima,
socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se ntmpla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si l rapesc
ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici dect bietul suflet, l pravalesc fara mila n pacate mai grele ca cele
de la nceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strjuim inima,
desavrsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, mpiedecam rautatea vrajmasilor.
12. Iisus Hristos, nvatatorul nostru, stiind vrajmasa lor nendurare si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a
lMt. 24, 28; Le. 17,37. poruncit sa pazim inima cu strictete, zicnd:"Fti gata n tot ceasul, ca nu stiti n care ceas
vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind"; si iarasi: "Vedeti sa nu se ngreuieze inima voastra
ntru desfrnare, betie si griji lumesti si sa vie peste-voi fara de veste ceasul acela"1. Deci ia seama la inima ta,
fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va ntovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe
tlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gndurile, recunoaste pe cele ce
vreau sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea turbura mintea ca sa se fa,c mndra si trndava. Dar cei ce cunosc
rautatea lor, ramn neturburat, rugndu-se Domnului.
13. De nu va ur omul toata lucrarea lumii acesteia nu va putea sluji lui Dumnezeu, Deci care este slujirea lui
Dumnezeu? Numai aceasta: sa nu avem nimic strain n minte n vremea cnd ne rugam Lui, nici placere cnd l
binecuvntam, nici rautate cnd l cntam, nici ura cnd luam partea Lui, nici rvna rea ca sa ne mpiedice sa
zabovim cugetnd la el si sa ne aducem aminte de EL Caci toate aceste lucruri ntunecate se fac zid care nchide
nefericitul suflet, de nu poate sluji curat lui Dumnezeu. Fiindca acestea l retin n vazduh si nu-1 lasa sa mearga
n ntmpinarea lui Dumnezeu si s-L binecuvnteze ntru ascuns si sa-L primeasca n camara inimii, ca sa fie
luminat de EL Iata de ce se ntuneca mintea totdeauna si nu se poate apropia de Dumnezeu, daca nu are grija
scie acestea de la sine ntru cunostinta.
14. Cnd mintea va izbavi simtirile sufletului de voile trupului si le va aduce la nepatimire si va desface sufletul de
voile trupului, atunci, daca va vedea Dumnezeu nerusinatele 1Lc. 21,34. patimi navalind asupra sufletului, ca sa-i
traga simtirile n pacat, si va striga mintea ntru ascuns pe Dumnezeu nencetat, i va trimite ajutorul Sau si le va
alunga pe toate deodata.
15. Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo
roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate ntmpla,
tot asa nu poate omul da drumul inimii sale "cta vreme are suflare n narile sale".' Si precum omul nu stie ce
patima l va ntmpina pna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci
trebue sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui,
16' Cel ce nu afla ajutor n vremea razboiului, nu poate nadajdui nici n pace. 17. Abia cnd cineva se va desface de cele de-a stnga (de cele rele)5 si va cunoaste cu de-amanuntul toate
pacatele ce le-a facut naintea lui Dumnezeu. Caci nu-si vede omul pacatele sale, de nu se va desface de ele eu
amaraciune. Dar cei ce au ajuns la masura aceasta, nu au aflat plnsul ci rugaciunea si rusinea naintea lui
Dumnezeu, aducndu-si aminte de urta lor tovarasie cu patimile. Sa ne luptam, deci, fratilor, dupa puterea
noastra, si din preuna cu noi va lucra si Dumnezeu dupa multimea milelor Sale. Chiar daca nu ne-am pazit inima
ca parintii nostrii, sa ne srguim dupa putere sa pazim trupurile noastre fara de pacat, precum cere Dumnezeu si
sa credem ca, tinnd seama de vremea foametei ce am apucat-o, va face si cu noi mila pe care a facut-o cu
Sfintii Sai.
18. Cel ce si-a nchinat ntreaga inima cautarii lui Dumnezeu ntru evlavie si dupa adevar, nu poate avea parerea
^ov.27,3- c a ajuns placut naintea iui Dumnezeu. Caci cta vreme ii mustra constiinta pentru unele lucrari
mpotriva firii, nu este cu totul liber. -Cta vreme este cineva care l mustra este si cineva care l nvinovateste; iar
cta vreme atrna asupra lui nvinuirea, nu e de fata slobozenia. Daca nsa mai pe urma, lund seama la tine n
vremea rugaciunii, vezi ca nimic nu te nvinovateste de pacat, sa stii ca esti slobod si ai intrat in sfnta Lui odihna
dupa voia Sa Daca vezi ca roada cea buna s-a mputernicit de n"o mai nabuse neghina vrajmasului, si ca nu din
voia lor si din viclesug s-au departat protivnicii, ncetnd a mai razboi simturile tale; si daca nourul face umbra
deasupra cortului si soarele nu te aide ziua, nici luna noaptea; daca se afla ntru sine ispravita toata pregatirea
cortului, ca sa stai si sa4 strajuesti dupa voia lui Dumnezeu, sa stii c ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, Iar
atunci sr El face umbra deasupra cortului, caci al Lui este. Pna cnd nsa tine razboiul* omul petrece n frica si
cutremur, cugetnd ca poate birui sau poate fi biruit azi, ori poate birui sau poate fi biruit mine. Caci lupta
strnge inima. Dar nepatimirea nu e tulburata de razboiu. Cel-ajuns la nepatimire a primit rasplata si^iu mai are
grija de desbinarea celor trei, caci s-a facut pace ntre ei prin Dumnezeu. Iar cei trei sunt: sufletul, trupul si duhul.
Deci cnd cei trei se fac una prin lucrarea Duhului Sfnt nu se mai pot desparti. Asadar sa nu te socoti pe tine ca

ai murit pacatelor, eta vreme esti suparat de vrajmasii tai, fie n vremea privegherii, fie n vremea somnului. Caci
cta vreme nefericitul om este pe arena de lupta, nu poate avea siguranta.
19. Cnd se ntareste mintea si se pregateste sa urmeze dragostei, care stinge toate patimile trupului si nu mai
lasa sa stapneasca ceva din cele potrivnice firii asupra inimii, se mpqtriveste la toate cele opuse firii, pna cnd
le va desparti de cele firesti.
20. Gerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea naintea lui
Dumnezeu; si lapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta.
21. Fii deci cu luare aminte la inima ta, frate, si ia seama la vrajmasii tai, caci sunt vicleni n'rautatea lor.
ncredinteaza-te n inima ta de cuvntul acesta: nu poate face cele bune, omul care savrseste cele rele. De
aceea ne-a nvatat Mntuitorul sa piiveghiem, zicnd: "Strmta este poarta si ngusta calea ce duce la vieata; si
putini sunt cei ce o afla pe ea".1
22. Fii deci cu luare aminte la tine, ca nu cumva ceva din cele ale pierzarii sa te desfaca de Dumnezeul
dragostei. Stapneste-ti Inima ta si nu fi nepasator, zicnd: "Cum o voi pazi, om pacatos fiind?" Caci cnd va
parasi omul pacatele sale si se va ntoarce la Dumnezeu, pocainta sa l va naste a doua oara si-1 va face cu totul
nou.
23. Dumnezeeasca Scriptura cea Veche si Noua vorbeste pretutindeni despre pazirea inimii. nti cntaretul
David striga: "Fiii oamenilor, pna cnd veti fi grei la inima?"; si iarasi: "Inima lor este desarta". Iar despre cei ce
cugeta cele desarte spune: "Zis-a ntru inima sa: nu ma voi clati"; si iarasi; zis-au ntru inima lor: uitat-a
Dumnezeu". $:' cte ca acestea. Monahul este dator sa nteleaga scopu: Scripturii,scatre cine graieste si cnd
graiesteT si sa tin. nencetat lupta nevointii. Sa fie cu luare aminte la atacurii (momelile) vrajmasului, Si ca un
crmaciu sa tae valurile *Matei 7,13-14. o calauzit de harul lui Dumnezeu. Sa nu se ntoarca din cale, ci sa fie cu
luare aminte numai la sine si sa yorbeasca n liniste cu Dumnezeu cu gnd neclatit si cu minte neiscoditoare.
24 AK mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaciu. Caci suntem supusi
la atacul (3tpoT{5oXTt) gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn peste patimi se zice ca este
gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa
despartim cu luare aminte si cu ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam care virtute trebue sa o cultivam
cnd sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebue sa mai stim care este virtutea
prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste
mndria, mintea, din care se iveste slava desarta prin care se apropie mnia si din care se iveste lacomia
pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste mpotriva cundstintii de
Dumnezeu.
25. Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se
naste dorulde Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire, care se mpotriveste oricarui atac ncercat de
vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea.
26. Trebue sa alungam din inima momeala 7ipOTJk$.T|) gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea
rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele necuvenite. Caci nu
primeste Dumnezeu rugaciune turbure dispretuitoare de la cel ce se ndeletniceste cu linistea Scriptura ne
ndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa
legea Lui va ocrmui mintea cele supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si pofta, caci
acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savrsit.virtutea si am;mplinit dreptatea, ndreptnd pofta spre
Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare naziiim prin
urmare? Spre mediatia cea ascunsa.
27. De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotriveste-te pacatului, ca nu
cumva sa te birue. Srgueste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; gndind ca ti poarta de grije si ca cele ce le
graesti ntru inima ta sunt descoperite naintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si
tine, sa nu vaza pacatele tale, cu ct mai mult trebue sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din
sfatuirea aceasta cu tine nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami n ea, rami neclintit de
patimi, precum este scris: "CeL ce Mdajduesc spre Domnul, sunt.ca muntele Sionului; nu se va clati n veac
celce locueste n Ierusalim". Si la tot lucrai pe eare-1 faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa cugeti ca vede orice
gnd al tau, si nu vei pacatui niciodata. A Lui fie slava n veci. Amin. .

Isaia Pustnicul

Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva
tuturor celor semanate de vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a
aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicnd: Necinstitilor si defaimatilor,
lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele! Iar cel ce vrea
sa ajunga la mnia cea fireasca taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea
dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3
Cnd, mpotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine
slabita, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este n urma lor. Ei pregatesc un
razboi si mai rau dect cel dinti si aduna forte napoia cetatii, poruncindu-le sa nu se
miste din loc. Daca te vei mpotrivi lor mai departe, luptndu-te, vor fugi de la fata ta
ntru slabiciune. Dar daca te vei nalta ntru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi
cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni
mpresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea; lupta este mpotrivirea prin Iisus
Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mnia. (Isaia Pustnicul)27
Sa stam deci, fratilor, ntru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea
virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala cunostintei noastre, ci sa luam aminte la noi
nsine ntru frica lui Dumnezeu, pna cnd se va dezrobi si ea dimpreuna cu noi, ca sa se
faca ntre noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratndu-ne fiecare
lucru de care trebuie sa ne ferim. Daca nsa nu o vom asculta, se va departa de la noi si
ne va parasi si vom cadea n minile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci
iata cum ne-a nvatat Stapnul nostru, zicnd: mpaca-te cu prsul tau, pna esti nca
pe cale cu el si cele urmatoare. Prsul este constiinta, fiindca se mpotriveste omului
ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte l da pe mna
vrajmasilor sai. (Isaia Pustnicul)33
Cnd vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara
numai pe El singur, o ntareste zicnd: Nu te teme, fiul meu Iacob, prea micule la
numar Israel; si iarasi: Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu
si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si puhoaiele nu te vor nghiti. Iar
de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul
Dumnezeul tau, Sfntul lui Israel, cel ce te mntuieste. De va auzi mintea aceasta
ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd: Cine vrea sa bata razboi cu mine?
Sa vie de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este
ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si veti fi mncati de
molii . (Isaia Pustnicul)28
Dracii se nvaluie si se acopera pentru o vreme n viclesugul lor, ca doar si va lasa omul
sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se ntmpla aceasta, sar dintr-o
data asupra bietului suflet si l rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici dect
bietul suflet, l pravalesc fara mila n pacate mai grele ca cele de la nceput, pentru care
s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strajuim inima,
desavrsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, mpiedicam rautatea vrajmasilor.
Iisus Hristos, nvatatorul nostru, stiind vrajmasa lor nendurare si milostivindu-se de
neamul omenesc, ne-a poruncit sa pazim inima cu strictete, zicnd: Fiti gata n tot
ceasul, ca nu stiti n care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind;
si iarasi: Vedeti sa nu se ngreuieze inima voastra ntru desfrnare, betie si griji lumesti
si sa vie peste voi fara de veste ceasul acela. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare
aminte la simturile tale. Si daca se va ntovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei
prinde pe tlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis
gndurile recunoaste pe cele ce vor sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea tulbura mintea

ca sa se faca mndra si trndava. Dar cei ce cunosc rautatea lor ramn netulburati,
rugndu-se Domnului. (Isaia Pustnicul)27
Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se
poate bizui pe vreo roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele
sale, fiindca nu stie ce i se poate ntmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale
cta vreme are suflare n narile sale. Si precum omul nu stie ce patima l va ntmpina
pna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci
trebuie sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia
Pustnicul)28
Cerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea
naintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta.
(Isaia Pustnicul)28
mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaci.
Caci suntem supusi la atacul gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn
peste patimi se zice ca este gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade
noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu
ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam cnd
sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebuie sa mai
stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care
trupeasca; si din care virtute ne rapeste mndria, mintea, din care se iveste lacomia
pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste
mpotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10
Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice
lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire,
care se mpotriveste oricarui atac ncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica
lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia Pustnicul)22
Trebuie sa alungam din inima momeala gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea
rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele
necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se
ndeletniceste cu linistea. Scriptura ne ndeamna pretutindeni sa pazim simturile
sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va
ocrmui mintea cele supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si
pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savrsit virtutea si am mplinit
dreptatea, ndreptnd pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva
diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea
ascunsa. (Isaia Pustnicul)23
De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotrivestete pacatului, ca nu cumva sa te biruie. Srguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu,
gndind ca ti poarta de grija si ca cele ce le graiesti ntru inima ta sunt descoperite
naintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vada
pacatele tale, cu ct mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar
din sfatuirea aceasta cu tine nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami
n ea, rami neclintit de patimi, precum este scris: Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt
ca muntele Sionului; nu se va clati n veac cel ce locuieste n Ierusalim. Si la tot lucrul
pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa cugeti ca vede orice gnd al tau, si nu vei
pacatui niciodata. (Isaia Pustnicul)23

Isihie Sinaitul
Catre Teodul
Scurt cuvnt de folos sufletului si mntuitor despre trezvie si virtute
Asa numitele cuvinte despre mpotrivire si rugaciune

Suta ntia

1. Trezvia este o metoda duhovniceasca durabila, urmarita cu rvna, care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, izbaveste pe om cu totul de gnduri si cuvinte patimase si de fapte rele; urmarita
astfel, ea i daruieste apoi cunostinta sigura a lui Dumnezeu cel necuprins, att ct e cu
putinta, si dezlegarea tainelor dumnezeiesti si ascunse. Ea mplineste toata porunca lui
Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament si aduce tot binele veacului ceva sa vie. Ea e
propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai bine zis din
neatentia si negrija noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos,
zicnd: "Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu". Asa fiind, ea se
cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se face calauza a vietii drepte si placute
lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne deprinde cu contemplatia si cu felul cum trebuie sa
punem n miscare, n chip cuvenit, cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala
simturile. Ea sporeste n fiecare zi cele patru virtuti generale, n cel ce se mpartaseste de ea.
2. Marele legiuitor Moise, mai bine zis Duhul Sfnt, aratnd lipsa de cusur, curatenia,
largimea cuprinzatoare si puterea naltatoare a acestei virtuti, si nvatndu-ne cum trebuie sa o
ncepem si sa o deprindem, zice: "Ia aminte la tine, sa nu fie vreun cuvnt ascuns n inima
ta". Cuvnt ascuns numeste aratarea, ca simplu gnd, a vreunui lucru rau, urt de
Dumnezeu.2 Pe aceasta Parintii o numesc momeala (atac) aruncata n inima de diavolul.
ndata ce aceasta se arata mintii, i urmeaza gndurile noastre, care intra n vorba cu ea n
chip patimas.
3. Trezvia e calea a toata virtutea si porunca lui Dumnezeu. Ea e numita si linistea inimii
(isihia). Iar desavrsita pna la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a mintii.
4. Cel ce s-a nascut orb nu vede lumina soarelui. Tot asa cel ce nu e calauzit de trezvie nu
vede cu mbelsugare razele harului de sus, nici nu se va slobozi de lucrurile, de cuvintele si
de gndurile rele si urte de Dumnezeu. Acesta la moarte nu va scapa liber de capeteniile
tartarului.
5. Atentia e linistea nencetata a inimii fata de orice gnd. Ea rasufla si cheama pururea si
nencetat numai pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, si mpreuna cu El se
mpotriveste cu barbatie vrajmasilor. Si numai Lui se marturiseste, care are toata puterea sa
ierte pacatele. Dar mbracndu-se nencetat, prin aceasta chemare, n Hristos, care singur
cunoaste n chip ascuns inimile, sufletul ncearca n tot felul sa ascunda de toti oamenii
dulceata lui si lupta dinauntru, ca nu cumva vicleanul sa faca sa nainteze rautatea lui si sa
surpe, pe nebagate de seama, lucrarea cea buna.

6. Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii ca sa priveasca

gndurile hotesti care vin si sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si
naltat de diavoli, care ncearca sa amageasca nuntea prin naluciri. nsusindu-ne aceste
osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului mintii.
7. Frica ndoita, parasirile din partea lui Dumnezeu si ntmplarile povatuitoare ale
ncercarilor dau nastere atentiei ca supraveghetoare continua n mintea omului, care ncearca
astfel sa astupe izvorul gndurilor si faptelor rele. Pentru ea sunt deci si parasirile si ncercarile neasteptate din partea lui Dumnezeu, pentru ndreptarea vietii noastre. Si mai ales
pentru cei ce au gustat odihna acestei bunatati, dar pe urma sunt fara grija. Iar continuarea
naste deprinderea; iar aceasta o ndesire a trezviei; n sfrsit aceasta, prin nsusirea ei, face cu
putinta contemplarea linistita a razboiului de mai nainte. Ei i urmeaza rugaciunea staruitoare
a lui Iisus si linistea dulce si fara naluciri a mintii si starea care vine din Iisus.
8. Cugetarea fixndu-se si chemnd pe Hristos mpotriva vrajmasilor si cautndu-si scaparea
la El, ca o fiara nconjurata de multi cini, si asezndu-se pe sine nauntrul cetatii, priveste cu
mintea de departe asalturile spirituale ale nevazutilor vrajmasi; iar prin faptul ca sta mereu cu
Facatorul de pace Iisus mpotriva lor, ramne nevatamata de ei.
9. Daca esti veghetor, ti s-a dat sa fii si vazut prezent din orele de dimineata, dar sa si vezi pe
altii. Stii ce zic; iar de nu, fii cu luare aminte si vei ntelege.
10. Corpurile marilor constau din apa multa. Iar fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al
linistii sufletesti adnci si abisul vederilor fericite si negraite, al smereniei recunoscatoare, al
dreptatii si al dragostei consta din trezvia cea mai deplina si din rugaciunea fara gnduri a lui
Iisus Hristos, care trebuie facuta strns si des, nencetat si cu osteneala, fara sa slabesti.
11. "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face
voia Tatalui Meu. Iar voia Tatalui aceasta e: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele.
Asadar, deodata cu rugaciunea lui Iisus Hristos, sa urm si gndurile rele; si iata ca am facut
voia lui Dumnezeu.
12. Domnul nostru si Dumnezeu cel ntrupat ne-a pus nainte ca pilda a toata virtutea si ca
model al ntregului neam omenesc si ca ridicare din vechea cadere viata Sa a tot virtuoasa n
trup, ca pe o zugravitura. Iar mpreuna cu toate virtutile Sale, pe care ni le-a aratat, este si
aceea ca dupa Botez, suindu-se n pustie, ncepe lupta mintala cu post, diavolul apropiindu-se
de El ca de un om simplu. Si prin acest mod al biruintei, Stapnul ne-a nvatat si pe noi,
nevrednicii, cum trebuie sa purtam lupta fata de duhurile rautatii, adica n smerenie, cu post,
cu rugaciune si cu trezvie; El care n-avea trebuinta de ele, ca cel ce era Dumnezeu si
Dumnezeul Dumnezeilor.
13. Iar cte sunt, dupa mine, felurile (modurile) trezviei, n stare sa curete mintea, treptat, de
gndurile patimase, iata ca nu ma voi lenevi sa ti le nsemnez ntr-un grai nempodobit si
nemestesugit. Caci n-am socotit ca, asemenea povestirilor de razboi, sa ascund n acest tratat
folosul prin cuvinte, mai ales pentru cei mai simpli. Iar tu, fiule Teodule, ia aminte la cele ce.
citesti.
14. Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-fi supraveghezi des fantezia,5 adica atacul ca,
neavnd fantezia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le
nfatisa mintii spre amagire mincinoasa.

15. Altul consta n a avea pururea inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne
rugam.
16. Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor.
17. Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii.
18. Toate aceste lucrari, iubitule, mpiedica gndurile rele, ca niste portari. Iar despre
trebuinta de a cauta la cer si a socoti pamntul ca nimic, lucru de folos mpreuna cu altele, voi
grai n alt loc mai pe larg, daca Dumnezeu mi va da cuvnt
19. Daca taiem numai pentru putina vreme pricina patimilor si ne ocupam cu vederile
duhovnicesti, dar nu staruim n ele, facnd din aceasta lucrul nostru, cu usurinta ne ntoarcem
iarasi la patimile trupului, fara sa culegem alt rod de acolo, dect ntunecarea desavrsita a
mintii si abaterea spre cele materiale.
20. Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie
deplina, mpotrivire si rugaciune. Smerenie - fiindca lupta lui este fata de dracii cei mndri,
potrivnici smereniei; si ca sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos uraste
pe cei mndri. Atentie - ca sa-si faca inima pururea fara de nici un gnd, chiar bun daca ar
parea. mpotrivire - pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine, ndata sa se
opuna cu mnie celui viclean. "Si voi raspunde, zice, celor ce ma ocaresc: oare nu lui
Dumnezeu se va supune sufletul meu?"7 Rugaciune - ca ndata dupa mpotrivire sa strige
catre Hristos ntr-un suspin negrait; si atunci cel ce se lupta va vedea pe vrajmas risipindu-se
prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vnt, sau ca fumul ce se mistuie,
mpreuna cu nalucirile lui.
21.Cel ce nu are rugaciune curata de gnduri nu are arma pentru lupta. Iar rugaciune numesc
pe aceea care se lucreaza necontenit n adncurile sufletului, ca prin chemarea lui Iisus
vrajmasul ce se lupta ntr-ascuns sa fie biciuit si ars.
22. Tu esti dator sa privesti cu o cautatura agera si ncordata a mintii, ca sa cunosti pe cei ce
intra. Iar cunoscndu-i, ndata sa zdrobesti, prin mpotrivire, capul sarpelui. Si o data cu
aceasta, striga cu suspin catre Hristos si vei simti ajutorul nevazut dumnezeiesc si atunci vei
vedea luminnd departe curatia si dreptatea inimii.
23. Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si
vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot astfel
cel ce se apleaca spre inima sa si vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale Arapilor
spirituali.
24. Dar mintea nu poate sa biruiasca nalucirea draceasca numai prin sine. Sa nu cumva sa
ndrazneasca aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa
cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus nsa
25. Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu
vrajmasilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a
nascocit sie-si ca ajutor idol turnat.

26. Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus
Hristos mpotriva duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga
puterile nevazute si razboinice ale vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se reazeme
cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa Oxypteros (repede zburatoare). "Spre
Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat si a nflorit iarasi trupul meu.8 Sau:
"Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine mpotriva
nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie?"9 Iar cel ce se nadajduieste n sine si nu n
Dumnezeu va cadea cadere jalnica.
27 Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a
paianjenului pururea pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela
vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei sa-ti cstigi linistea sufletului cu osteneala, nu
nceta sa ucizi pururea "pruncii babilonesti. Caci pentru aceasta ucidere vei fi fericit de
Duhul Sfnt, prin David.
28. Precum nu e cu putinta sa se vada Marea Rosie pe cer n mijlocul stelelor si precum nu
poate omul sa umble pe pamnt fara sa respire aerul acesta, asa nu e cu putinta sa ne curatim
inima noastra de gnduri patimase si sa izgonim pe vrajmasii spirituali din ea, fara chemarea
deasa a lui Iisus Hristos.
29. Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de sine,
cu mpotrivire si cu chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi cu aceste
arme, pe calea strmta, dar aducatoare de bucurie si de desfatare a mintii, vei ajunge la
sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine adnci de catre Hristos,
"n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei"10 si "n care locuieste toata
plinatatea Dumnezeirii trupeste".11 Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul Sfnt salta n sufletul
tau. Pentru ca de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu fata descoperita. "Caci
nimeni nu numeste pe Iisus Domn, fara numai n Duhul Sfnt",12 care adevereste n chip
tainic pe Cel cautat.
30. Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si aceea ca pizmasii draci adeseori ascund si
retrag de la noi razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si urcusul spre
Dumnezeu ce le-am avea din razboi si pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa ne rapeasca fara
de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul necontenit si lupta lor este
sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscnd bogatia adunata n suflet din
atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos
spre vederi
(contemplatii) duhovnicesti si razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu
sfatul, ca sa zic asa, al Domnului nsusi, si cu smerenie.
31. Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu
draga inima nsusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca niste
lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem n
miscare iutimea fara judecata si mpotriva fini, si pe urma sa ne aflam fara ndrazneala n
razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se mnie pe
cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu latraturi rele,
nimiceste cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o dobndi. Caci iutimea
are putere stricatoare. Daca e miscata spre gnduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea;
daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica gndurile cele bune din noi. Asadar iutimea,

precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc.
Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita n amndoua partile. Iar
daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet
mpotriva lupilor, care sfsia oile.
32. Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele ntlniri
ca pe niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la desavrsita uitare a
razboiului celui dinlauntru si sa coboare sufletul de la bucuria nalta, pe care o are inima din
curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului si n toata vremea o
razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la negrija la dispret la
lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi ndarat, ca si cinele la
varsatura sa. Sa fugim asadar de semetie, ca de un venin de moarte. Iar raul uitarii si cele ce
izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus
Hristos. Caci fara El nu putem face nimic.
33. Nu se ntmpla si nu e cu putinta sa te mprietenesti cu sarpele si sa-1 porti la sn, nici sa
dezmierzi, sa slujesti si sa iubesti n tot chipul trupul (afara de cele de trebuinta si de nevoie)
si sa ngrijesti totdeodata de virtutea cereasca. Caci sarpele musca pe cel ce-1 ngrijeste, iar
trupul ntineaza n placeri pe cel ce-1 slujeste. Cnd trupul greseste, sa fie lovit fara crutare ca
un rob fugar, plin de must, sa cunoasca pe stapnul biciului. Sa nu petreaca n crsma; tarna
stricacioasa, roaba si ntunecata sa nu uite pe stapna nestricacioasa.13 Pna la moarte sa nu
te ncrezi n trupul tau. "Voia trupului este dusmana lui Dumnezeu",14 caci nu se supune legii
lui Dumnezeu; si "trupul pofteste mpotriva duhului "Iar cei ce sunt n trup nu pot placea lui
Dumnezeu. Noi nsa nu suntem n trup, ci n duh.
34. Lucrul nfrnarii e sa miste pururea mnia spre razboiul dinlauntru si spre dispretuirea de
sine; al ntelepciunii sa miste ratiunea spre trezvie deplina si necontenita si spre contemplarea
duhovniceasca; al dreptatii sa ndrepte partea poftitoare spre virtute si Dumnezeu; iar al
Barbatiei sa calauzeasca cele cinci simturi si sa le pazeasca sa nu se ntineze prin ele omul
nostru cel dinlauntru, care este inima, si cel dinafara, care este trupul.
35. "Peste Israel marirea Lui;"17 adica peste mintea vazatoare coboara frumusetea slavei lui
Dumnezeu, pe ct e cu putinta. "Si puterea Lui n nouri", adica n sufletele luminoase, care
privesc n dimineti spre Cel ce sade de-a dreapta Tatalui si le trimite lumina, asa cum si
trimite soarele razele sale n nourii curati, aratndu-si frumusetea sa.
36. Pacatuind unul, zice dumnezeiasca Scriptura, va pierde bunatate mare, adica pacatuind
mintea, pierde mncarurile si bauturile de ambrozie din capitolul dinainte.
37. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca
David, nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar, n
noi. Caci zice Scriptura: "Cel ce se ncrede n sine va cadea cadere jalnica.
38. Sa nvatam de la Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa
plngem pentru caderile ce ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda si ca
Solomon cel prea ntelept.
39. "Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita",18 mpreuna cu
puterile sale. Prin urmare, sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si
rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei

afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile,
mestesugirile si nselaciunile dracilor.
40. Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-1 cheme pe El si sa nu se nfricoseze
nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu nfricosatul mparat Iisus Hristos, Facatorul tuturor
celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute.
41. Precum ploaia cu ct mai multa cade pe pamnt cu att l nmoaie mai mult, asa si sfntul
nume al lui Iisus, strigat de noi fara gnduri, cu ct l chemam mai des, nmoaie pamntul
inimii noastre si l umple de bucurie si veselie.
42. Cei nencercati e bine sa stie si aceasta, ca noi cei greoi si povrniti spre pamnt cu trupul
si cu cugetul nu putem n nici un alt chip, dect prin necontenita trezvie a mintii si prin
chemarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul si Facatorul nostru, sa biruim pe vrajmasii netrupesti
si nevazuti, care ne vreau raul si sunt iscusiti n a ni-1 face, care sunt ageri si usori si ncercati
n razboiul pe care-1 poarta din anii de la Adam si pna astazi. De aceea celor nencercati
rugaciunea lui Iisus Hristos sa le fie mijlocul de a proba si de a cunoaste binele. Iar celor
ncercati sa le fie faptuirea, probarea si linistea cel mai bun mod si nvatator al binelui.
43. Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia
dupa el din nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de
bunul Stapn) se desfata de momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel rau
ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa si
amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste fata unei femei
frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiasca ceva
cu ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci, caznd la consimtire,
preschimba, prin mijlocirea trupului, n fapta nelegiuirea din cugetare, spre osnda
proprie.19
44. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e
fara primejdie sa lasam sa intre n inima noastra gndurile, nainte ca mintea sa ne fi fost mult
cercata n razboi, si mai ales la nceput. Fiindca ntr-o clipa sufletul nostru se ncnta de
momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza. Ci trebuie numai sa le ntelegem si
ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne momesc). Dar dupa ce, prin razboire
ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a exercitat n el si-1 ntelege si a dobndit
deprinderea nencetata a razboiului, nct patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice
Proorocul: "Poate stapni usor vulpile cele mici", atunci trebuie sa lase gndurile sa vina
nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos, sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare.
45. Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa" treaca foc si apa deodata, tot asa este cu
neputinta sa intre n inima pacatul, de nu va bate mai nti n usa inimii prin nalucirea
momelii viclene.
46. nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurilor noastre cu ale
dracilor vicleni, al treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a se afla ntre cele doua feluri de
gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos; al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca, prin
urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si chemarea Domnului Iisus, va pune
pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramnnd fara mplinire.
Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele dect prin nalucire si

gnduri. Despre momeala David zice: "n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului"22 si
celelalte; iar despre consimtire, marele Moise zice: Si nu te vei nvoi cu ei".
47. Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea noastra.
De aceea e de trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta
sa ne-o dea noua, ca un iubitor de oameni.
48. Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea
cele scrise spiritual n inima ta, rele si bune.
49. Ia seama sa nu ai niciodata n inima ta nici un gnd, nici nerational, nici rational, ca asa sa
cunosti cu usurinta pe cei de alt neam, adica pe cei nti nascuti ai Egiptenilor.
50. Ct de buna, de placuta, de luminoasa si de dulce, ct de frumoasa si de stralucitoare
virtute este trezvia, calauzita de Tine, Hristoase, pe drum bun si umblnd cu multa smerenie a
mintii omenesti, care vegheaza. Caci si ntinde pna la mare si pna n adncul vederilor
ramurile ei si pna la rurile tainelor desfatatoare si dumnezeiesti mugurii ei; si adapa mintea,
arsa de multa vreme, din pricina necredintei, de saratura duhurilor rele si a cugetului
dusmanos al trupului, care este moarte.
51. Trezvia se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla
Sfintii ngeri. Caci sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, ocarrea si toata lista relelor
vazute, nengaduind sa fie lipsita, din pricina lor, nici macar pentru putina vreme de dulceata
proprie.
52. Sa o cultivam, fratii mei, pe aceasta cu rvna. Si zburnd n vederile ei cu cuget curat,
mpreuna cu Iisus, sa ncepem a ne privi pacatele noastre si viata de mai nainte. Ca frnti si
umiliti de amintirea pacatelor noastre, sa avem nedezlipit de noi ajutorul lui Iisus Hristos,
Domnul nostru, n razboiul nevazut. Caci de ne vom lipsi de ajutorul lui Iisus, prin mndrie,
sau slava desarta, sau iubire de noi nsine, vom pierde curatia inimii, prin care Dumnezeu se
face cunoscut omului; fiindca pricina a bunului al doilea, precum ni s-a fagaduit, este cel
dinti.
53. Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care
izvorasc din lucrarea nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele din
afara. Caci fiind nencetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se desfateze cu
gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci simturi, cnd se apropie de ea
gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de cele mai adeseori
nlauntrul sau.
54. Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti
vin asupra.
55. Dupa cum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu
purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele.
56. Deci de nu vrei sa patimesti rele, sa nu vrei nici sa faci rele. Pentru ca lucrul dinti
urmeaza fara abatere celui de al doilea. Caci ceea ce seamana fiecare, aceea va si secera.
Semannd deci cu voia cele rele, si secerndu-le fara voie, suntem siliti sa ne minunam de
dreptatea lui Dumnezeu.

57. Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin
placere.
58. Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect
din pricina acelora.
59 Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au
ntarit att de mult ntre oameni.
60. Cel ce nu cunoaste adevarul, acela nu poate nici sa creada cu adevarat. Caci cunostinta
premerge dupa fire credintei. Cele spuse de Scriptura n-au fost spuse numai ca sa le
ntelegem, ci ca sa le si facem.
61. Sa ne apucam deci de lucru. Caci naintnd asa, pas cu pas, vom afla ca nu numai
nadejdea n Dumnezeu, ci si credinta tare, cunostinta mai launtrica, izbavirea de ispite,
darurile harismelor, marturisirea din inima si lacrimile staruitoare le vin credinciosilor numai
prin rugaciune; dar nu numai acestea, ci si rabdarea necazurilor ce vin peste noi, iertarea
sincera a aproapelui, cunoasterea legii duhovnicesti, aflarea dreptatii lui Dumnezeu,
cercetarea Duhului Sfnt, darea comorilor duhovnicesti si toate cte le-a fagaduit Dumnezeu
sa le dea oamenilor credinciosi, att aici ct si n veacul viitor. Scurt vorbind, este cu
neputinta ca sufletul sa se arate dupa chipul lui Dumnezeu altfel dect prin darul (harisma) lui
Dumnezeu si prin credinta omului, staruind n minte cu multa smerenie de cuget si cu
rugaciunea ce nu se mprastie.
62. Am spus din experienta ca este cu adevarat un mare bun ca cel ce voieste sa-si curateasca
inima sa cheme necontenit pe Domnul Iisus mpotriva vrajmasilor spirituali. Dar iata cum se
acopera cuvntul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: "Pregateste-te, zice,
Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului Tau". Iar Apostolul zice: "Rugati-va nencetat".23 Domnul nostru de asemenea zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramne
ntru Mine si Eu ntru el, acela aduce rod mult".24 Si iarasi: "De nu va ramnea n Mine, se
va scoate afara ca mladita".25 Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca
una ce curateste inima, n care Dumnezeu se face vazut celor credinciosi.
.
63. Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de
Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor relelor urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei
afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor virtuti. Dar cautnd n el mireasma smereniei,
anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a dobndi bunul acesta. Scriptura
zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al smeritei cugetari si a
iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat ntr-un loc, ca sa
i se zica, din aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina mndriei a fost numit necurat,
deoarece din nger curat si luminos s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este naintea
Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca primul pacat este, zice, mndria. De aceea a
zis si mndrul Faraon: "Pe Dumnezeul tau nu-1 stiu si pe Israel nu-1 voi lasa sa plece".26
64. Sunt multe lucrarile mintii, care pot sa ne aduca darul bun al smeritei cugetari, daca vom
fi cu grija la mntuirea noastra. De pilda, amintirea pacatelor cu cuvntul, cu fapta si cu
gndul si alte multe ajuta la sporirea smeritei cugetari, daca sunt adunate n contemplatie.
Smerenie adevarata cstigi cineva si cnd mareste n sine faptele savrsite n fiecare zi de cei
apropiati ntre care petrece si le pune alaturea cu ale sale. n felul acesta, vaznd mintea

putinatatea proprie si ct e de departe de desavrsirea fratilor, omul se va socoti pe sine

pamnt si cenusa si nu om, ci un cine oarecare, ca unul ce e mai prejos si mai putin n toate
dect toti oamenii rationali de pe pamnt.
65 Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii,marele nostru Parinte Vasile: "Mult ne ajuta sa nu
pacatuim, nici sa cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea zilei, sa
cercetam n constiinta noastra noi nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am savrsit dupa
dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru copiii sai. Caci socotelile din fiecare zi
lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas^ Si iarasi tot el zice: "Masura e lucrul
cel mai bun".
66. Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: "nceputul rodirii este floarea si
nceputul faptuirii nfrnarea". Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu
cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru
pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-1
micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care se da
mparatia Cerurilor.
67. Calea spre cunostinta este nepatimirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe
Domnul.
68. Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinlauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si
contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: "Umblati
n duh, si pofta trupului sa nu o savrsiti".27
69. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase; ci
toata preocuparea lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia
pntecelui, n desfrnare, n ntristare,
n mnie si pomenirea raului si prin aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara
masura si-si tulbura ntelegerea.
70. Cel ce s-a lepadat de lucruri, de pilda de femeie, de bani si de cele asemenea, a facut pe
omul din afara monah, dar nca nu si pe cel dinlauntru. Dar ce1 ce s-a lepadat si de
ntelesurile patimase ale acestora, l-a facut si pe cel din launtru, care este mintea. Pe omul din
afara usor l face cineva monah, numai sa vrea; dar nu putina lupta se cere pentru a face pe
omul dinlauntru monah.
71. Cine s-a izbavit atunci n neamul acesta cu totul de ntelesurile patimase si s-a nvrednicit
pentru totdeauna de rugaciunea curata si nemateriala, ceea ce este semnul monahului
dinlauntru?
72. Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre. Ele se dau pe fata abia atunci cnd apar
pricinile.
73. Nu-ti nchina toata atentia ta trupului ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata
mintea ta ntoarce-o spre cele dinauntru. Caci "nevointa trupeasca la putin foloseste, iar
evlavia spre toate e de folos".28

74. Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost
taiate pricinile, fie pentru ca s-au retras dracii cu viclenie.
75. Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile
sufletului, cea de a doua pe ale trupului. De aceea zice Domnul: "Fericiti cei curati cu inima,
ca aceia vor vedea pe Dumnezeu",29 adica pe El si vistieriile ascunse n El, cnd se vor curati
pe ei prin dragoste si nfrnare. Si aceasta cu, att mai mult, cu ct vor ntinde curatirea.
76. Pazirea mintii e un turn din care pot fi privite ratiunile fiecarei virtuti, precum turnul de
odinioara al lui David prenchipuia taierea mprejur a inimii.
77. Precum privind cu simturile cele vatamatoare, ne pagubim, asa se ntmpla si cu mintea.
78. Precum cel ce a ranit inima plantei a uscat-o ntreaga, asa sa ntelegi si despre inima
omului. Trebuie sa fii cu luare aminte chiar n clipa aceea, pentru ca tlharii nu stau fara
lucru.
79. Domnul, vrnd sa arate ca toata porunca trebuie mplinita, pe de alta parte ca nfierea s-a
daruit oamenilor n sngele Sau, zice: "Cnd veti face cele poruncite voua, ziceti ca robi
netrebnici suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut"30. De aceea mparatia
Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapnului gatit slugilor credincioase. Iar sluga nu
cere slobozirea ca plata, ci multumeste, ca un ndatorat, si o primeste dupa
har.
80. Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le
daruieste slobozirea. Caci zice: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost
credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau"31. Dar nca nu e
sluga credincioasa cel ce se bazeaza numai pe cunostinta, ci cel ce crede prin ascultare lui
Hristos care a poruncit. Caci cel ce cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar gresind
sau neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de
nvatatura, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om.
81. ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de
osteneala.
82. E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de
Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa arate pe
ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si nfatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru
Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie, cade din partasia Celui ce s-a
smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu fapta al dumnezeiestilor
Evanghelii.
83. "Cei ce nsetati, zice, mergeti la apa"32 iar cei nsetati de Dumnezeu umblati ntru curatia
mintii. Dar cel ce zboara spre naltime prin curatia ei trebuie sa priveasca si spre pamntul
putinatatii sale, fiindca nimeni nu e mai nalt ca cel smerit. Caci precum cnd lipseste lumina,
toate sunt neguroase si ntunecate, tot asa lipsind smerita cugetare, toate ale noastre sunt
desarte si toate silintele noastre dupa Dumnezeu sunt putregaioase.
84." Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-1: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui"33 si
cu mintea si cu simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei avea

de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David:" Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta n
mijlocul pntecelui meu".34 De nu va face omul n mijlocul pntecelui, adica n mijlocul
inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n afara. Si va zice
catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile tale. Desigur o va
spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel partas de ea, devenind
tot mai neclintit n cele dumnezeiesti.
85. Precum sarea cea vazuta ndulceste pinea si orisice mncare si pastreaza vreme
ndelungata nestricate unele carnuri, asa sa ntelegi ca face si pazirea mintii cu dulceata ei
spirituala prin lucrarea ei minunata. Caci ndulceste n chip dumnezeiesc si pe omul
dinlauntru si pe cel dinafara si izgoneste puterea gndurilor rele si ne pazeste necontenit n
cele bune.
86. Din momeala ies multe gnduri, iar din acestea fapta vazuta cea rea. Dar cel ce stinge
ndata cu Iisus pe cea dinti a scapat de cele urmatoare si se va mbogati n dulcea cunostinta
dumnezeiasca, prin care va afla pe Dumnezeu, care este pretutindeni. Iar slujindu-si oglinda
mintii n El, se lumineaza necontenit, ca un geam (vitraliu) curat de soarele vazut. Si atunci
mintea, ajunsa la cel mai de pe urma bun dorit, se va odihni n El de orice alta privire
(contemplatie).
87. Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (nalucirea) vreunor lucruri sensibile,
lumina fericita a dumnezeirii va lumina mintea atunci cnd aceasta se va odihni de toate si va
parasi orice forma ce vine din acestea. Caci stralucirea aceea se arata mintii curate cnd
dispar toate gndurile (chipurile).
88. Cu ct esti mai atent la cugetare, cu att te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus. Si iarasi, cu
ct ti ncetezi cugetarea cu mai putina grija, cu att te vei departa mai mult de Iisus. Precum
primul lucru lumineaza desavrsit vazduhul mintii, asa caderea de la trezvie si de la dulcea
chemare a lui Iisus i ntuneca cu totul. Ca lucrul este firesc sa fie asa, precum am spus, si nu
altfel, o vei afla prin experienta, din probarea cu lucrul. Caci virtutea si mai ales o lucrare ca
aceasta, nascatoare de lumina si de desfatare, nu se poate nvata dect prin experienta.
89. Pricina pentru care se cheama necontenit Iisus, cu dragoste plina de dulceata si de
bucurie, este faptul ca vazduhul inimii este plin de bucurie si de liniste, datorita atentiei
desavrsite. Iar pricina pentru care se curata desavrsit inima este Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu si Dumnezeu, pricinuitorul si binefacatorul bunatatilor. "Eu sunt, zice, Dumnezeu
Cel ce face pace.35
90. Sufletul, care s-a umplut de binefaceri si s-a ndulcit de Iisus, rasplateste pe binefacator cu
bucurie si dragoste, prin marturisire, multumind si chemnd cu voluptate pe Cel ce-1 umple
de pace; caci l vede n mijlocul sau spiritual, mprastiind nalucirile duhurilor rele.
91. "Si a privit, zice David, ochiul mintii mele ntru vrajmasii mei"36 spirituali; "si ntru cei
vicleni ce se rascoala mpotriva mea va auzi urechea mea". Si am vazut rasplata pacatosilor,
facuta de Dumnezeu M mine.
92. Iar cnd nu sunt n inima naluciri, mintea se tine n starea cea dupa fire, fiind gata sa se
miste spre toata vederea (contemplatia) desfatatoare, duhovniceasca si de Dumnezeu
iubitoare.

93. Asadar, precum am spus, trezvia si rugaciunea lui Iisus se sustin una pe alta. Caci atentia
suprema vine din rugaciunea nencetata; iar rugaciunea din trezvia si atentia suprema.
94. Pedagog bun si al sufletului si al trupului este pomenirea nencetata a mortii care, trecnd
peste toate cele de pna atunci, sa privim de acum la ea nsasi mereu, la patul pe care vom sta
asezati n preajma mortii, si la celelalte.
.'_
95. Nu trebuie, fratilor, sa mbratiseze somnul cel ce voieste sa ramna mereu neprihanit. Ci
trebuie sa aleaga una din doua: sau sa cada si sa se piarda dupa ce a fost dezbracat de virtuti,
sau sa stea pururea cu mintea narmata. Caci si vrajmasul sta pururea cu oastea sa n linie de
bataie.
96. Din pomenirea si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos se naste o anumita
stare dumnezeiasca n mintea noastra. Aceasta, daca nu neglijam rugaciunea nencetata a
mintii catre El, trezvia strnsa si lucrarea de supraveghere, ci, savrsind pururea si la fel acest
lucru, chemam pe Domnul Iisus Hristos, strignd cu ardoarea inimii, nct sfntul nume al lui
Iisus sa se aseze la mijloc. Caci continuarea este maica deprinderii, fie ca e vorba de virtute,
fie de pacat. Iar aceasta se stapneste pe urma, ca si firea. Ajungnd mintea n starea aceasta,
cauta pe vrajmasi, ca un cine care vneaza37 un iepure n tufisuri. Caci asa cauta si mintea
gndurile cele rele. Dar acela ca sa-1 mannce, iar aceasta ca sa le risipeasca.
97. Deci oricnd si oridecteori se ntmpla sa se nmulteasca n noi gndurile rele, si
aruncam n mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos si le vom vedea ndata
mprastiindu-se ca fumul n vazduh, cum ne nvata experienta; iar mintea ramnnd singura,
sa nceapa iarasi lucrarea atentiei si a chemarii nencetate. Si de cte ori patimim aceasta n
urma mprastierii, sa facem asa.
98. Caci precum nu e cu putinta a intra n lupta cu trupul gol, sau a nota n apa mare cu
vesmintele, sau a trai fara a respira, asa este cu neputinta a nvata razboiul cel mintal si
ascuns, a-1 urmari cu mestesug si a-1 mprastia, fara smerenie si necontenita ruga catre
Hristos.
99. David cel prea mare n faptuire zice catre Domnul: "Puterea mea prin tine o voi pastra".38
Asadar puterea de a pazi n noi linistea mintala a inimii,39 din care nasc toate virtutile, ne
vine din ajutorul Domnului care a dat si poruncile si care, strigat noi nencetat, alunga de la
noi uitarea pacatoasa, care strica linistea inimii, ca apa focul. De aceea, monahiile, sa nu
dormi spre moarte din negrija, ci biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus; si cum a zis
oarecare ntelept,40 sa se lipeasca numele lui Iisus de rasuflarea ta41 si atunci vei cunoaste
folosul linistirii.
100. Cnd ne nvrednicim, nevrednicii, cu frica si cu cutremur de dumnezeiestile si
preacuratele taine ale lui Hristos, Dumnezeul si mparatul nostru, atunci si mai mult sa aratam
trezvia, pazirea mintii si osrdia, ca focul cel dumnezeiesc, sau trupul Domnului nostru Iisus
Hristos, sa mistuie pacatele noastre si necuratiile mici si mari. Caci intrnd n noi, El alunga
ndata din inima duhurile viclene ale rautatii si ne iarta pacatele facute mai nainte si atunci
mintea ramne fara tulburarea gndurilor rele. Si daca dupa aceea ne vom pazi cu osrdie
mintea si vom sta n poarta inimii noastre, cnd ne vom nvrednici iarasi de ele,
dumnezeiescul trup ne va lumina si mai mult mintea si o va face asemenea unei stele.
Suta a doua

1. Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul. Dar rugaciunea necontenita
a lui Iisus, mpreuna cu trezvia ncordata, o nimiceste cu totul din inima. Caci rugaciunea are
lipsa de trezvie, precum lampa de lumina facliei.
2. trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cinstite cu adevarat sunt acelea care
ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii, mpreuna cu
chemarea lui Iisus Hristos; privirea nencetata n adncul inimii; linistea necontenita a
cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se par de-a dreapta; si silinta de-a
ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne ostenim staruind n inima, dar
si mngierea e aproape.
3 Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile si
nalucirile duhurilor ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri
luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot asa cu mult mai mult Dumnezeu, care
locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat de vnturile rautatii
si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre contemplatie, ca
flacara ceara.
4. Trebuie sa nvrtim pururea n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum
se nvrteste fulgerul n vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate
cei ce au experienta-mintii si a razboiului dinauntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul
mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a aruncat un gnd, sa-1 lovim n
inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne rugam ndata mpotriva lui,
adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata sa se risipeasca naluca draceasca,
ca sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit de oarecare facator de naluciri
(scamator).
5. Sa ne ostenim ca David, strignd: Doamne Iisuse Hristoase. "Raguseasca gtlejul nostru si
sa nu slabeasca ochii mintii noastre de la a nadajdui ntru Domnul Dumnezeul nostru". Sa ne
amintim pururea de pilda judecatorului nedreptatii,43 pe care a spus-o Domnul ca sa ne arate
ca suntem datori sa ne rugam totdeauna si sa nu slabim; si vom afla cstig si izbavire.
6. Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina
mbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se
lumineze.
7. Precum e cu neputinta a trai viata aceasta fara a mnca si a bea, tot asa e cu neputinta ca,
fara paza mintii si curatia inimii, care este si se numeste trezvia, sa ajunga sufletul la o stare
duhovniceasca si placuta de Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul cu mintea, chiar de se
sileste cineva, de teama muncilor, sa nu pacatuiasca.
8. Dar si cei ce se retin printr-o anumita sfortare de la pacatul cu fapta vor fi fericiti naintea
lui Dumnezeu, a ngerilor si a Oamenilor, fiindca au luat cu sila mparatia Cerurilor.
9 Acesta este folosul minunat, pe care-1 are mintea din liniste: Toate pacatele bat mai nti
numai prin gnduri la usa mintii, nct daca ar fi primite de cugetare, s-ar face apoi pacate
sensibile si groase. Dar pe toate le taie virtutea cugetatoare a trezviei, nelasndu-le sa intre n

omul nostru launtric si sa se prefaca n fapte rele, Iar aceasta o face prin nrurirea si ajutorul
Domnului nostru lisus Hristos.
10. Vechiul Testament este chipul nevointei trupesti, exterioare si sensibile, iar Sfnta
Evanghelie, care este Noul Testament, este chipul atentiei, adica al curatiei inimii. Si precum
Vechiul Testament n-a desavrsit si n-a ntarit pe omul dinauntru n cinstirea de Pumnezeu
("ca pe nimenea, zice Apostolul, n-a desavrsit legea"),44 ci a mpiedicat numai pacatele
groase (caci doar pentru curatia sufleteasca e mai mare lucru a taia si gndurile de la inima si
amintirile rele, (ceea ce este propriu Evangheliei) dect a mpiedica scoaterea ochiului si a
dintelui aproapelui), tot asa se poate spune si despre dreptatea si nevointa trupeasca, adica
despre post, nfrnare, culcarea pe jos, starea n picioare, privegherea si celelalte, care se
obisnuiesc n legatura cu trupul si fac sa se linisteasca partea afectiva (pasionala) a trupului
de pacatul cu fapta. Cum am zis despre Vechiul Testament, bune sunt si acestea, caci ele sunt
o strunire a omului nostru din afara si un paznic mpotriva patimilor cu fapta, ba mai mult, ele
ne pazesc, sau ne mpiedica si de la pacatele cu mintea, de pilda, ne izbavesc, cu ajutorul lui
Dumnezeu, de pizma, de mnie si de celelalte.
11. Curatia inimii, sau observarea si pazirea mintii, al carei chip este Noul Testament, daca e
tinuta de noi cum trebuie, taie toate patimile si toate relele, dezradacinndu-le din inima, si
aduce n schimb bucurie, buna nadajduire, strapungere, plns si lacrimi, cunostinta de noi
nsine si de pacatele noastre, pomenirea mortii, smerenie adevarata, iubire nesfrsita fata de
Dumnezeu si de oameni si dragoste dumnezeiasca din inima.
12. Precum nu se poate sa nu taie aerul dinafara gel ce umbla pe pamnt, tot asa e cu
neputinta sa nu fie razboita pururea inima omului catre draci, sau sa nu fie tulburata de ei ntrascuns, chiar" daca savrseste multa nevointa trupeasca.
13 Daca vrei sa nu fii numai la aratare monah bun, ngaduitor si unit totdeauna cu Dumnezeu,
ci sa fii ntr-adevar si de fapt asa, ngrijeste cu toata puterea de virtutea atentiei, care este paza
si observarea mintii, o dulceata desavrsita a inimii, o liniste fara naluciri, o stare fericita a
sufletului, lucru care nu se afla n multi.
14. Caci aceasta se numeste filosofia mintii. Urmareste-o ntru multa trezvie si rvna
fierbinte, mpreuna cu rugaciunea lui Iisus, cu smerenie, cu nencetare, n tacerea buzelor
sensibile si inteligibile, cu nfrnarea de la mncari si bauturi si de la tot lucrul vinovat; urmareste-o pe calea cugetarii, cu stiinta, cu chibzuiala si ea te nvata, mpreuna cu Dumnezeu,
cele ce nu le stiai, iar cele ce mai nainte ti erau cu neputinta sa le primesti n minte, (ca unul
ce umblai n ntunericul patimilor si al faptelor ntunecate si erai acoperit de uitare si de
valmaseala adncului), ti le va face cunoscute, ti le va lumina si ti le va face ntelese.
15. Precum vaile nmultesc grul, astfel nmulteste aceasta tot binele n inima ta. Mai bine
zis, Domnul Iisus Hristos, fara de care nu putem face nimic, ti le va da acestea. La nceput ti
va n aceasta scara, pe urma carte de citit. naintnd apoi, ti se va descoperi ca cetate a
Ierusalimului ceresc si vei vedea limpede cu mintea pe Hristos, mparatul puterilor lui Israel
(mpreuna cu Parintele Sau, Cel de o fiintasi cu Duhul Sfnt, Cel vrednic de nchinare).45
16. Dracii ne duc pururea spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea
iubirii de argint sl a cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si
Dumnezeul tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului si a

slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica. Ticalosii l-au rasplatit cu
ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor.
17. Priveste, cum prin nalucire, minciuna si fagaduieli goale, ne fac sa cadem dusmanii
mntuirii noastre. Dar nsusi Satana s-a rostogolit asa ca un fulger din naltimi, fiindca i s-a
nalucit ca este la fel cu Dumnezeu. Si iarasi asa 1-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dndu-i
nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul cel
mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc.
18. Inima ni se acreste de veninul gndurilor rautatii, cnd uitarea ne desface pentru multa
vreme de atentia si de rugaciunea lui Iisus, din pricina negrijii noastre. Dar iarasi ne ndulcim
de simtirea si de dulceata unei bucurii fericite, cnd savrsim cele spuse mai nainte, cu tarie,
cu rvna si cu srguinta n atelierul mintii noastre. Caci atunci rvnim sa umblam n linistea
inimii, nu pentru altceva, ci pentru dulcea placere si desfatare ce-o da ea sufletului.
19. Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci este
un mod desavrsit si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul nalucirea
momelii si a pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine,
poate, sa-1 loveasca si departam, ct putem, orice gunoi din el.
20. Precum zapada nu va naste flacara, sau apa foc, sau spinul smochina, asa nu se va libera
inima nici unui om de gnduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru,
n-a unit trezvia cu rugaciunea lui Iisus, n-a ajuns la smerenie si liniste sufleteasca si nu s-a
srguit pe acest drum cu rvna multa. Sufletul fara atentie va fi n chip necesar sterp de tot
gndul bun si desavrsit, ca un catr neroditor. In el nu este ntelegerea prudentei
duhovnicesti. Caci numai dulcele si bunul nume al lui Iisus aduce cu adevarat pace sufletului
si golire de gndurile patimase.
21. Cnd sufletul e nvoit cu trupul n cele rele, atunci zidesc amndoua cetate slavei desarte,
turn mndriei si gndurilor necredincioase ce locuiesc n ele. Dar Domnul tulbura unirea lor
si o desface cu frica gheenei, silind sufletul stapn sa vorbeasca si sa cugete lucruri straine si
potrivnice sufletului. Din aceasta frica se naste si nvrajbire, deoarece cugetul trupului este
vrajmas lui Dumnezeu si nu vrea sa se supuna legii lui Dumnezeu.
22. Faptele din fiecare zi trebuie sa le cntarim si sa observam n fiecare ceas si seara sa le
facem ct putem de usoare prin pocainta, daca vrem sa biruim cu Hristos asupra rautatii. Si
trebuie sa luam seama daca savrsim toate faptele noastre sensibile si vazute dupa Dumnezeu,
naintea lui Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu, ca sa nu fim furati n chip nerational de
simturi.
23 Daca cstigam n fiecare zi, cu Dumnezeu, din trezvia noastra, nu trebuie sa umblam
printre oameni fara grija, ca sa nu ne pagubim prin multe ntlniri primejdioase, ci mai
degraba trebuie sa dispretuim cele desarte, pentru frumusetea si cstigul dulce si vrednic de
iubit al virtutii.
24. Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea,
cum au fost create de Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui
Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului, adica mniati-va pe voi nsiva si pe diavolul.
"Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu". Pofta trebuie sa o miscam spre
Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua cu ntelepciune si

cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum stapneste mparatul peste robi;
si atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se
rascoala mpotriva ratiunii si vreau sa o conduca, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice
fratele Domnului: "Daca nu greseste cineva n cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa
nfrneze si ntreg trupul" si celelalte.46 Fiindca, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si
pacatul se savrsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptatea se sustin iarasi prin
acestea trei.
25 Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd,
primindu-le n cuget, sta de vorba cu ele, sau cnd trupul mpreuna cu mintea se ocupa n
desert cu niscai lucruri supuse, simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci
atunci ndata pierde caldura, strapungerea, ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci cu ct
suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai neatenti, ne ntunecam.
26. Cel ce urmareste si cauta n fiecare zi pacea si linistea mintii, acela va dispretui cu
usurinta tot ce e supus simturilor, ca sa nu osteneasca n desert. Iar daca si nesocoteste
constiinta sa, va dormi cu amar n moartea uitarii, pe care dumnezeiescul David se roaga sa
nu o doarma. Caci zice si Apostolul: "Cel ce cunoaste binele si nu-1 face pacat are".
27. Mintea vine de la nepasare iarasi la rnduiala si la trezvia sa, daca va ncepe sa fie iarasi
cu grija si daca vom misca puterea de activitate a mintii noastre cu rvna fierbinte.
28. Nu va nainta asinul de la moara n afara de cercul n care a fost legat, nici mintea nu va
nainta n virtutea ce o desavrseste, daca nu-si va fi ndreptat cele dinauntru ale sale. Caci
fiind mereu oarba cu ochii dinauntru, nu poate sa vada virtutea si pe Iisus stralucind n
lumina.
29 Un cal sprinten si falnic salta cu desfatare cnd si primeste calaretul; iar mintea
desfatndu-se se va desfata n lumina Domnului, intrnd n dimineti izbavita de gnduri. Ea
va porni de la puterea filosofiei sale active, ridicndu-se pe ea nsasi spre o putere negraita,
care contempla virtuti si lucruri tainice. Si primind n inima abis nalt de ntelesuri
dumnezeiesti de la Cel nesfrsit, i se va arata ei, ct e cu putinta inimii, Dumnezeul
Dumnezeilor. Iar mintea uimita slaveste cu dragoste pe Dumnezeu, Cel care-I vazut si vede si
pentru aceasta si aceea mntuieste pe cel ce-si atinteste astfel privirea spre EL
30. Inima ajunsa la liniste prin cunoastere (n chip gnostic) va vedea abis nalt; iar urechea
linistii va auzi de la Dumnezeu lucruri nespus de fericite.
31. Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri,
gndindu-se sa nu se rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul sau,
ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si nseamna
cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru.
32. Dar calatorului, ntoarcerea de unde a plecat i este pricina de bucurie, pe cnd celui ce
umbla cu trezvie, ntoarcerea napoi i este spre pierderea sufletului rational si semn
de cadere de la faptele, cuvintele si ntelesurile placute lui Dumnezeu; si n vremea somnului
sufletesc, aducator de moarte, va avea gndurile ca niste ace care l trezesc, aducndu-i
aminte de lunga toropeala si de nepasarea care i-a venit din negrija.

33. Caznd noi n necazuri, n descurajari si deznadajduiri, trebuie sa facem nauntrul nostru
ceea ce a facut David: sa ne varsam inima naintea lui Dumnezeu si rugaciunea si necazul
nostru sa le vestim Domnului. Caci ne marturisim lui Dumnezeu, care poate crmui cu
ntelepciune cele ale noastre, si poate usura necazul nostru, daca ne e spre folos, si ne poate
izbavi de ntristarea pierzatoare si stricacioasa.
34. Mnia pornita spre oameni mpotriva firii si ntristarea care nu e dupa Dumnezeu si
trndavia strica de asemenea gndurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le mprastie
prin marturisire, sadind nauntru bucurie.
35. Iar gndurile mplntate si fixate n inima fara voia noastra, se sterg prin rugaciunea lui
Iisus, facuta, cu trezvie din adncurile de ntelegere ale inimii.
36. Ajungnd la strmtorarea multor gnduri nerationale, vom afla usurare si bucurie, daca ne
vom nvinui pe noi nsine cu adevarat si fara patima, sau daca vom marturisi toate Domnului,
ca unui om. Prin acestea doua vom afla cu siguranta odihna de orice.
37. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe
Dumnezeu n rug, i se umple fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre
Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si da legea, care luate figurat, dupa
duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii.
38. Iar Aaron, fratele legiuitorului este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi,
mustrndu-1 pe acesta cu mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: "Ce ti-a gresit
Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la Domnul Dumnezeul cel viu, Atottiitorul?"
39 Domnul, cnd era sa nvie pe Lazar din morti, ne-a aratat mpreuna cu alte bunuri si pe
acela ca trebuie sa strunim prin amenintari moliciunea si petrecerea vesela a sufletului si sa
mbratisam o vietuire aspra, adica dosadirea de sine, ca sufletul sa poata fi izbavit de iubirea
de sine, de slava desarta si de mndrie.
40. Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus
Hristos nu e cu putinta a izgoni momeala gndului rau.
41. mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa izgoneasca
din inima gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin nalucirea lucrului
sensibil, de pilda cnd fata celui ce ne-a suparat, sau nalucirea frumusetii femeiesti, sau a
aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul nostru, ndata ni se dau pe fata gndurile
tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de argint care pricinuiesc nalucirile inimii. Si
daca mintea noastra e ncercata si disciplinata, avnd deprinderea de a observa si de a vedea
curat si limpede nalucirile si nselaciunile amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin
mpotrivire si prin rugaciunea lui Iisus Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata ce s-au
aratat, nengaduind fanteziei patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu
patima gndurile noastre dupa forma, ce ni s-a aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip
prietenos, sau sa gndeasca, mult la ea, sau sa-si dea nvoire" cu ea. Caci din acestea urmeaza
neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele.
42. Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n chip
patimas cu chipul ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind ntrebari
necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci gndurile noastre se amesteca cu nalucirea draceasca,

aceasta crescnd si sporind si mai mult; ca sa para mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o,
vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste atunci acelasi lucru care s-ar ntmpla,
de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o livada, unde se nimeresc si niste miei, care,
fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se arata ca la maica lor, necstignd din apropierea
cinelui altceva, dect ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si
gndurile noastre alearga prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se,
precum am spus, cu acelea, pot fi vazute voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu
Menelaos. Caci asa se sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca spre a trece n fapta, prin trup,
frumoasa si dulcea nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea draceasca. Asa se
nfaptuiesc nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n
afara n chip necesar.
43. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine de
la nalucirile nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice
necontenit si sa o tina n fru.
44. Contemplatia si cunostinta sunt calauze ale vietii curate si pricinuitoare ale acesteia,
pentru faptul ca cugetarea fiind naltata de ele ajunge la dispretuirea placerilor si a altor
lucruri sensibile si dulci ale vietii, socotindu-le fara pret.
45. Iar viata atenta n Iisus Hristos este, la rndul ei, maica a contemplatiei si a cunostintei si
nascatoare a treptelor dumnezeiesti si a ntelegerilor prea ntelepte, daca s-a nsotit cu
smerenia, cum zice dumnezeiescul Prooroc Isaia: "Cei ce asteapta pe Domnul vor muta
taria, vor primi aripi si vor fi facuti sa zboare, prin Domnul"
46. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar e
anevoios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si sa-si
ngradeasca partea netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei nemateriale
dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n pieptul sau pe Domnul Iisus prin rugaciune nencetata
nu va osteni urmndu-I Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si unul ca acesta nu va dori zi
petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui Iisus; iar pe dusmanii sai,
necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii si, prin
Iisus, izgonindu-i din spate.
47. Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n portile cerului pe Hristos cu
sine si pentru sine, nu se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porti cu
ndraznire, ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui sa strige catre Domnul Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va face izbavirea lui degraba, dupa
fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a spus-o despre judecatorul nedreptatii: "Zic voua ca va
face izbavirea lor degraba"50 si n viata de acum si dupa iesirea sufletului din trup.
48. Plutind pe marea mintala (inteligibila), ncrede-te n Iisus. Caci El ti zice tainic nauntrul
inimii tale: "Nu te teme, fiul meu Iacob, putinule la numar Israele; nu te teme vierme Israele,
Eu te apar si te sprijinesc". Deci daca Dumnezeu e cu noi, care e raul care sa poata ceva
mpotriva noastra? Cu noi este Cel ce a fericit pe cei curati cu inima si a rnduit ca Iisus cel
dulce si singurul curat vrea sa intre dumnezeieste si sa locuiasca n inimile curate. De aceea
sa nu ncetam, dupa dumnezeiescul Pavel, a ne deprinde mintea spre evlavie. Caci cu dreptate
s-a spus ca evlavia este aceea care smulge din, radacina semintele celui rau. Fiindca evlavia e
calea ratiunii, sau calea judecatii, sau calea gndului.51

49. "ntru multimea pacii se va desfata",52 dupa David, cel ce nu primeste fata de om,
judecnd nedreptate n inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri
cugetnd pacatul; sau judecnd rau n pamntul inimii sale si prin aceasta prednd pacatului
pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit ntr-unele scrieri de ale lor si pe
draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde zice
Domnul: "Un om rau a facut aceasta"53 si a amestecat n gru neghina. Iar raul de la acestia
ne vine pentru ca nu ne mpotrivim repede; de aceea suntem biruiti de gndurile rele.
50. Dupa ce am nceput sa vietuim cu atentie la minte, daca mpreunam smerenia cu trezvia si
nsotim rugaciunea cu mpotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetarii, nfrumusetnd,
maturnd, mpodobind si curatind casa inimii noastre de rautate, calauziti de numele cel sfnt
si nchinat al lui Iisus Hristos, ca de un sfesnic de lumina. Daca ne vom ncrede nsa numai n
trezvia sau atentia noastra, repede vom cadea rasturnndu-ne, fiind mpinsi de vrajmasi, si ne
vor rapune viclenii si nselatorii; si tot mai mult ne vom prinde n mrejele gndurilor rele, ba
chiar vom fi sfsiati cu usurinta de catre ei, neavnd ca sulita puternica numele lui Iisus
Hristos. Caci numai cutitul acesta preacinstit, nvrtit foarte des n inima ce nu se ngrijeste
dect de una, stie sa strnga si sa taie gndurile venite de la aceia, sa le arda si sa le ngroape,
ca focul paiele.54
51. Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-1 aduce ea sufletului, este
sa vada ndata nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este sa
respinga si sa dea pe fata gndul care ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea ce stinge si mprastie ndata orice
intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie rea, este
chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor prin Iisus,
marele nostru Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si a
netrebnicilor.
52. Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de ale
lucrurilor sensibile si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie, rugaciunea
goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta parte i face
cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al rugaciunii si al trezviei. "Si cu ochii tai
vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea"55 si tu nsuti cu mintea, si vei ntelege,
zice David, dumnezeiescul cntaret.
53 Sa ne aducem aminte, daca se poate, necontenit, de moarte. Prin aceasta aducere aminte se
naste n noi lepadarea grijilor si a tuturor desertaciunilor, paza mintii si rugaciunea nencetata,
nempatimirea trupului, scrba de pacat si, daca trebuie sa spunem adevarul, aproape toata
virtutea izvoraste din aceasta. De aceea, daca se poate, sa ne folosim de acest lucru, ca de
rasuflarea proprie.
54. Inima golita desavrsit de nchipuiri va naste ntelesuri dumnezeiesti si tainice, care salta
n mijlocul ei, cum salta pestii si se dau peste cap delfinii n marea linistita. Si precum marea
e miscata de adierea subtire, asa adncul inimii de Duhul Sfnt. "Iar fiindca sunteti fii, zice, a
trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau n inimile voastre, care striga: Avva, Parinte!"56
55. Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se
ndeletnici cu trezvia mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca,
cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina tenii. Dar frica se va risipi fara doar si poate,

cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste filosofia activa a mintii.57
Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: "Eu sunt calea, nvierea si viata".58
56. Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar si
aceasta frica o risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul cugetarii;
iar pruncii babilonesti i aruncam la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra,59 mplinindu-ne,
potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: "Cel ce pazeste, zice, porunca, nu va
cunoaste cuvnt rau".60 "Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic".61
57. Monah cu adevarat este acela care a dobndit trezvie; iar trezvie adevarata a dobndit cel
ce este monah n inima.
58. Viata oamenilor se desfasoara n repetare de ani, de luni, de saptamni, de zile, de nopti,
de ceasuri si de minute. n aceasta trebuie, asadar, sa ne desfasuram si noi lucrarile virtuoase,
adica trezvia, rugaciunea si dulceata inimii, n linistea osrduitoare pna la iesirea noastra.
59. Va veni peste noi ceasul nfricosat al mortii; va veni si a-1 ocoli nu este cu putinta. Fie ca
Stapnul lumii si al vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si
nensemnate, ca sa nu ne vadeasca, adeverindu-ne, si sa plngem fara folos. "Caci sluga
aceea, zice, care a cunoscut voia Stapnului sau si n-a lucrat dupa voia lui ca o sluga, se va
bate mult".62
60. "Vai celor ce si-au pierdut inima", zice; ce se vor face cnd i va cerceta Domnul? De
aceea trebuie sa ne srguim, fratilor.
6l. Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o
ndelungata experienta si observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n cuibul
lui,63 socotesc ca cele dinti deschid intrarea celor de al doilea, si cele nepatimase celor
patimase.
62. Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu
cea mai nteleapta ntelegere, precum am spus! Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi
dusman nempacat al sau. Deci trebuie sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are cineva
fata de un om care 1-a necajit si nedreptatit cumplit, ba chiar mai mult dect atta, daca vrem
sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui Hristos, fericita
smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul: "Cine ma va izbavi
de trupul mortii acesteia?"64 Caci nu se supune legii lui Dumnezeu. Aratnd apoi ca a supune
trupul voii lui Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea noastra, a zis: "Caci daca neam judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; dar judecndu-ne Domnul, ne pedepseste".65
63. nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si
bauturi, lepadarea si respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii.
64. Celor ce suntem ntariti n Hristos si am nceput sa umblam n trezvie fara gres, nti ea ni
se arata n minte ca un sfesnic, tinut oarecum de mna mintii noastre si calauzindu-ne pe
cararile cugetarii; pe urma, ca o luna atotluminoasa, rotindu-se pe cerul inimii; mai apoi ni se
arata ca soare Iisus nsusi mprastiind raze de dreptate, adica aratndu-se pe Sine si pe ale
Sale ca niste lumini atotstralucitoare ale vederilor.

65 Iar acestea le descopera tainic mintii ce urmeaza poruncii Lui, care zice: "Taiati mprejur
nvrtosarea inimii voastre" . Precum s-a spus, trezvia srguincioasa nvata pe om ntelesuri
fericite. Caci Dumnezeu nu cauta la fata. De aceea zice Domnul: Ascultati-ma si ntelegeti
"ca celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar celui ce nu are, si ceea ce i se pare ca are se va
lua de la dnsul".67 "Iar celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine". Deci cu
mult mai mult i se vor lucra lui virtutile.
66. Nu va umbla corabia multe mile fara apa; si nu va nainta deloc paza mintii fara trezvie
mpreunata cu smerenie si cu rugaciunea lui Iisus Hristos:
67. Temelia casei sunt pietrele. Iar aceasta virtute are si ca temelie si ca acoperis nchinatul si
sfntul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Usor va naufragia un crmaci smintit n
vreme de furtuna, daca a izgonit corabierii, a aruncat lopetile si pnzele n mare, iar el
doarme. Dar mai usor va fi scufundat de catre draci sufletul, care nu s-a ngrijit de trezvie si
n-a chemat numele lui Iisus la nceputul momelelor (atacurilor).
68. Spunem prin scris ceea ce stim, si marturisim, celor ce vreau sa asculte, ceea ce am vazut
strabatnd calea, daca vreti sa primiti cele spuse. Caci nsusi El a spus: "De nu va ramne
cineva ntru mine, se va scoate afara ca vita si o vor aduna si o vor arunca n foc si va arde";
"iar cel ce ramne ntru mine si eu ntru el multa roada va aduce".69 Caci precum nu e cu
putinta soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu e cu putinta sa se curateasca inima de
ntinaciunea gndurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus. Iar daca e adevarat
aceasta, precum vad, sa ne folosim de ea, ca de rasuflarea noastra. Caci ea este lumina, iar
acelea ntuneric; si acela este Dumnezeu si Stapnul, iar acelea slugile dracilor.
69. Paza mintii poate fi numita n chip cuvenit si pe dreptate nascatoare de lumina, nascatoare
de fulger, aruncatoare de lumina si purtatoare de foc Caci ntrece, graind adevarul,
nenumarate si multe virtuti trupesti. De aceea aceasta virtute trebuie numita cu numele
cinstite de mai nainte, pentru luminile stralucitoare ce se nasc durea. Aceia dintre pacatosi,
netrebnici,ntinati, nestiutori, nentelegatori si nedrepti, care se ndragostesc de ea, pot sa se
faca prin Iisus Hristos, drepti, de treaba, curati, sfinti si ntelegatori. Ba nu numai atta, ci pot
si contempla si teologhisi cele tainice. Iar facndu-se contemplativi (vazatori), noata n
aceasta lumina preacurata si nesfrsita, se patrund de ea cu patrunderi negraite si locuiesc si
petrec mpreuna cu ea, fiindca au "gustat si au vazut ca bun e Domnul". n acesti nti
vestitori se mplineste cuvntul dumnezeiescului David: "Iara dreptii se vor marturisi numelui
Tau si vor locui dreptii cu fata Ta".70Caci cu adevarat acestia cheama sincer numele lui
Dumnezeu; si se marturisesc Lui, fiindca le si place sa stea de vorba cu El, iubindu-L
pururea.
70. Vai celui dinlauntru de la cele din afara. Caci mult va fi suparat omul dinlauntru de la cele
din afara. Si suparat, acesta se va folosi de bici mpotriva simturilor din afara. Cel ce a
savrsit cele cu lucrul a cunoscut mai nainte cele din contemplatie.
71. Daca omul dinlauntru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe
cel din afara. Dar noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurile de
pacate. Aceia dau chip pacatului n gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n minte,
precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si prin fapte n afara. Dracii, fiind
lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai prin gnduri, prin
viclenie sj prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de grosimea trupului, n-ar ntrzia

sa pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia libera gata de a necinsti pe
Dumnezeu.
72. Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd)71 omoara si preface n cenusa amagirile lor.
Caci Iisus, Dumnezeul si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu le
ngaduie acestora sa-si arate mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care unii o
numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici sa graiasca niscai cuvinte n inima. Iar
nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am spus, si de gnduri. Caci
dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-1 nvete pacatul prin gnduri, ascunzndu-se
de el.
73. Asadar prin rugaciunea nencetata se curata vazduhul cugetarii de norii ntunecosi si de
vnturile duhurilor rautatii. Iar curatindu-se vazduhul inimii, este cu neputinta, zice, sa nu
straluceasca n ea lumina dumnezeiasca a lui Iisus daca nu ne vom umfla de slava desarta, de
fumul mndriei si de patima de a ne face aratati. Prin acestea nsa ne vom face prea usuratici
pentru cele necuprinse si ne vom gasi fara ajutor de la Iisus, deoarece Hristos, care ne-a aratat
smerenia, uraste acestea.
74. Sa ne tinem dar de rugaciune si de smerenie, de acestea doua, care mpreuna cu trezvia ne
narmeaza mpotriva dracilor, ca o sabie de foc. Caci cei ce vietuim asa putem sa praznuim n
fiecare zi si n fiecare ceas, din inima, n chip tainic o sarbatoare a bucuriei.
75 Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se nasc
toate (ca din Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa miturile lor), se
suie toate n poarta inimii si, aflnd mintea nepazita, intra unul cte unul la vremea sa. Apoi
oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n inima, aduce cu sine un roi de alte
gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul, ndemnndu-1 la savrsirea de
fapte rusinoase.
76. Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte
curajoase, lovindu-1 cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind capul, a
pus pe fuga multe gnduri rele si fapte si mai rele. Si astfel cugetarea ramne netulburata,
Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si daruindu-i, n schimb, sa stie cum
trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se curete pe ncetul de
gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus: "Din inima ies gndurile
rele, curvie, preacurvie... si acelea sunt care spurca pe om".
77. Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea sa,
cum a fost zidit de la nceput de Dumnezeu bun foarte si curat, precum zice marele slujitor al
lui Dumnezeu, Antonie: "Sufletul avnd minte dupa fire, se sustine n virtute". Sau iarasi
zice: "Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire, precum a fost zidita". Iar peste
putin zice iarasi: "Sa ne curatim cugetarea, caci eu aed ca daca sufletul s-a curatit din toate
partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa vada mai mult si mai
departe dect dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera". Acestea le spune vestitul
Antonie, cum zice marele Atanasie n "Viata" lui.
78. Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind
minte, nu poate sa ne amageasca altfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi prin
simturi si obisnuite noua.

79.Precum nu ne este cu putinta sa urmarim pasarile ce zboara n aer, fiind noi oameni, sau sa
zburam ca ele, firea noastra neavnd aceasta nsusire, la fel nu e cu putinta sa biruim
gndurile dracesti ce ni se ntmpla sa vina, fara rugaciune treaza si deasa, sau sa strabatem
cu ochiul mintii tinta spre Dumnezeu; iar daca nu, vezi pamntul.
80. Drept aceea, daca vrei cu adevarat sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu
dulceata si sa pastrezi cu usurinta trezvia din inima, sa se lipeasca rugaciunea lui Iisus de
rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile.
81. Precum nu e cu putinta sa se scrie slove n aer, caci acestea trebuie sa se scrie pe vreun
lucru, ca sa se pastreze multa vreme, la fel trebuie sa lipim rugaciunea lui Iisus Hristos de
trezvia ostenitoare, ca virtutea prea frumoasa a trezviei sa ramna statornic mpreuna cu El si
prin El sa ni se pastreze nerapita n veac.
82. "ntoarce, zice, spre Domnul lucrurile tale si vei afla har". Drept aceea sa nu se zica si
despre noi de Proorocul: "Aproape esti, Doamne, de gura lor, dar departe de ranunchii lor".73
Nimeni altul nu va aduce inimii n chip statornic pace dinspre partea patimilor, dect numai
Iisus Hristos, Cel ce a unit pe cele ce se aflau la mare departare una de alta.
83 Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de
ntlnirile si vorbele desarte de afara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii trebuie sa
se ntristeze att de gndurile ct si de oamenii carora le place sa vorbeasca degeaba, pentru o
pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa i se moleseasca trezvia.
Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea.
84. Cel ce-si pazeste curatia inimii cu toata srguinta, va avea de nvatator pe legiuitorul ei
Hristos, care-i sopteste tainic voia Sa. "Auzi-voi ce va grai n Domnul Dumnezeu"4 zice
David aratnd acest lucru. Iar aratnd cercetarea ce si-o face mintea sie-si pentru razboiul cel
mintal (inteligibil) si sprijinirea ajutatoare a lui Dumnezeu, spune: "Va zice omul: fi-va oare
roada dreptului?"75 Apoi aratnd efectul ce rezulta din amndoua, printr-o ntlnire ntre ele,
zice: "Asadar este Dumnezeu, care-i judeca pe ei pe pamnt",76 adica pe dracii vicleni n
pamntul inimii noastre. Si-n alta parte zice: "Apropia-se-va omul si inima adnca, si se va
nalta Dumnezeu; si atunci ranile de la ei li se vor parea ca niste sageti de
prunci".77
,.
85 Sa ne calauzim inima pururea, povatuiti de ntelepciune, dupa sfintitul cntaret, respirnd
necontenit nsasi puterea lui Dumnezeu Tatal si ntelepciunea lui Dumnezeu, Hristos Iisus. Iar
daca molesindu-ne de vreo mprejurare oarecare, vom slabi lucrarea mintii, n dimineata
urmatoare sa strngem iarasi bine mijlocul mintii si sa ne apucam cu putere de lucru, stiind ca
nu vom avea aparare, noi care cunoastem binele, de nu-1 vom face.
86. Precum mncarile aducatoare de boala, ndata ce au fost primite n trup supara, iar cel ce
le-a mncat, simtind ndata vatamarea cauta sa le verse mai repede. prin vreun leac si asa
ramne nevatamat, la fel si mintea, cnd a primit sa nghita gndurile si simte amaraciunea
lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus, strigata din adncurile inimii, si le leapada
cu desavrsire, precum a nvatat si cercetat cu stiinta acest lucru cei ce se ndeletnicesc cu
trezvia.
87. Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui Iisus, sau gndul neuitat la moarte si
smerenia. Caci amndoua sunt de mare folos.

88. Zis-a Domnul: "nvatati de la mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna
sufletelor voastre"
89 Zis-a Domnul: "Cel ce se va smeri pe sine ca acest prunc se va nalta, iar cel ce se nalta
pe sine se va smeri".79 "nvatati de la mine", zice; vezi ca smerenia este nvatatura? Caci
porunca Lui este viata vesnica, iar aceasta e smerenia. Asadar, cel ce nu este smerit a cazut
din viata si n partea cea dimpotriva se va afla.
90. Daca toata virtutea se savrseste prin suflet si trup, iar pe de alta parte si sufletul si trupul
sunt fapturi ale lui Dumnezeu, prin care, cum am zis, se mplineste virtutea, cum nu aiuram n
chipul cel mai cumplit, falindu-ne cu podoabele straine ale sufletului si ale trupului, umblnd
adica dupa slava desarta si sprijinindu-ne de mndrie, ca un toiag de trestie? Si cum nu
ridicam astfel mpotriva capului nostru, pentru nelegiuirea si nebunia noastra, ca tot ce poate
fi mai nfricosat, pe Dumnezeu, care ne ntrece cu maretia sa nemarginita? Caci "Domnul
celor mndri le sta mpotriva".80 In loc de urma Domnului ntru smerenie, ne mprietenim cu
dracul trufas, vrajmasul Domnului, din pricina, cugetului mndru si iubitor de slava desarta.
Din pricina aceasta spune Apostolul: "Caci ce ai, ce n-ai luat; oaie te-ai facut tu pe tine
nsuti? Iar daca ai luat de la Dumnezeu trupul si sufletul, din care, n care si prin care se
nfaptuieste toata virtutea, "ce te lauzi ca si cnd n-ai fi luat?" Caci Domnul este cel ce ti le
daruieste tie acestea.
91. Peste tot curatia inimii, prin care se afla n noi smerenia si tot binele ce coboara de sus,
nu sta n altceva dect n a nu ngadui gndurilor ce se apropie sa intre n suflet.
92. Paza mintii cu Dumnezeu, care staruie n suflet numai prin Dumnezeu, da ntelepciune
mintii n luptele cele dupa Dumnezeu. Caci nu putina destoinicie i da ea celui ce se
mpartaseste de ea, spre chivernisirea faptelor si cuvintelor, sale cu judecata bine primita la
Domnul.
93 Semnele preotului n Vechiul Testament erau prenchipuiri ale inimii curate, ca si noi sa
avem grija de vesmntul inimii, ca nu cumva sa se nnegreasca din pricina pacatului, ci sa-1
curatim cu lacrimi, cu pocainta si cu rugaciune. Caci mintea este un lucru usor si anevoie de
oprit de la amintiri nelegiuite; un lucru care se ia usor dupa nalucirile rele si bune ale
cugetarii.
94. Cu adevarat fericit este cel ce s-a lipit n cugetare de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El
nencetat n inima, cum s-a unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. Venind
soarele pe deasupra pamntului face ziua; iar numele sfnt si prea cinstit al Domnului Iisus
luminnd n cugetare nencetat naste nenumarate ntelesuri, asemenea soarelui.
95 Dupa ce se mprastie norii, vazduhul se arata curat. Iar dupa ce au fost mprastiate
nalucirile patimilor, de catre soarele dreptatii Iisus Hristos, obisnuiesc sa se nasca n inima
ntelesuri luminoase si stelare din tot vazduhul ei luminat de Iisus Hristos. Caci zice
Ecleziastul: "Cei ce nadajduiesc n Domnul vor ntelege adevarul si cei credinciosi n
dragoste, vor petrece cu Dnsul".81
A zis careva dintre Sfinti: ''Daca tii minte raul, tine minte si raul de la draci; si daca
dusmanesti, dusmaneste trupul de-a pururi. Trupul e prieten viclean, si daca e slujit te
razboieste si mai mult. Si iarasi: "Cstiga dusmanie mpotriva trupului si lupta mpotriva
pntece-lui".82

96. n cuvintele de pna aci ale sutei nti si a doua am nfatisat ostenelile sfintitei linisti a
mintii. Ele nu cuprind numai fructele cugetarii noastre, ci si cele ce le-am nvatat din
cuvintele nteleptilor de Dumnezeu Parinti despre curatia mintii. Iar acum dupa ce am spus
aceste putine lucruri, pentru a arata cstigul ce vine din pazirea mintii, vom nceta a grai.
97. Vino asadar si-mi urmeaza spre unirea cu fericita pazire a mintii, oricine ai fi tu cel ce
doresti n duh sa vezi zile bune, si te voi nvata n Domnul lucrarea vazuta si vietuirea
Puterilor inteligibile.
98. Caci nu se vor satura ngerii sa laude pe Facatorul, nici mintea curata sa se ia la ntrecere
cu ei. Si precum fiintele netrupesti nu se ngrijesc de hrana, asa nici fiintele netrupesti n trup
nu se ngrijesc de ea, daca vor intra n cerul linistii mintii.
99. Precum Puterile de sus nu se ngrijesc de bani sau de avutii, asa nici cei ce si-au curatit
vederea sufletului si au ajuns la deprinderea virtutii nu vor fi ngrijati de asuprirea de la
duhurile rele. Si precum acelora le este vadita bogatia naintarii n Dumnezeu, la fel si
acestora le este vadita dragostea catre Dumnezeu si iubire, atintirea si suirea spre Dumnezeu.
Iar ntinzndu-se si mai mult n suirea lor cu dragoste si nesat, din pricina ca au gustat din
dorul dumnezeiesc si extatic, ei nu se vor opri pna nu vor-ajunge pe Serafim, si nu vor
pregeta n trezvia mintii si n urcusul iubitor pna nu se vor face ngeri, n Hristos Iisus
Domnul nostru.
100. Nu este venin mai tare ca veninul aspidei si al vasiliscului, si nu este pacat mai mare ca
pacatul iubirii trupesti de sine. Iar ca pui zburatori ai iubirii trupesti de sine, ai pe acestia:
laudele n inima, ncntarea de sine, lacomia pntecelui, curvia, slava desarta, pizma si coroana tuturor: mndria, care stie sa cucereasca nu numai pe oameni, ci si pe ngerii din ceruri si
sa-i mbrace n ntuneric n loc de lumina.
Acestea ti le-a scris, Teodule, cel ce poarta numele isihiei, desi e dezmintit de fapte. Dar
poate nu sunt ale noastre ci ct ni le-a dat Dumnezeu, Cel laudat si slavit n Tatal, n Fiul si n
Duhul Sfnt, de toata firea rationala, de ngeri, de oameni si de toata zidirea, pe care a facut-o
Treimea cea negraita, Dumnezeu cel unul, de a carui mparatie stralucita sa avem si noi parte
prin rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale Cuviosilor nostri. Carui
Dumnezeu necuprins i se cuvine slava vesnica, Amin.
Isihie Sinaitul
Catre Teodul
Scurt cuvnt de folos sufletului si mntuitor despre trezvie si virtute
Asa numitele cuvinte despre mpotrivire si rugaciune
Suta ntia
1. Trezvia este o metoda duhovniceasca durabila, urmarita cu rvna, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbaveste
pe om cu totul de gnduri si cuvinte patimase si de fapte rele; urmarita astfel, ea i daruieste apoi cunostinta
sigura a lui Dumnezeu cel necuprins, att ct e cu putinta, si dezlegarea tainelor dumnezeiesti si ascunse. Ea
mplineste toata porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament si aduce tot binele veacului ceva sa vie.
Ea e propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai bine zis din neatentia si negrija
noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos, zicnd: "Fericiti cei curati cu inima caci
aceia vor vedea pe Dumnezeu". Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se face
calauza a vietii drepte si placute lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne deprinde cu contemplatia si cu felul cum
trebuie sa punem n miscare, n chip cuvenit, cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala simturile.

Ea sporeste n fiecare zi cele patru virtuti generale, n cel ce se mpartaseste de ea.

2. Marele legiuitor Moise, mai bine zis Duhul Sfnt, aratnd lipsa de cusur, curatenia, largimea cuprinzatoare si
puterea naltatoare a acestei virtuti, si nvatndu-ne cum trebuie sa o ncepem si sa o deprindem, zice: "Ia aminte
la tine, sa nu fie vreun cuvnt ascuns n inima ta". Cuvnt ascuns numeste aratarea, ca simplu gnd, a vreunui
lucru rau, urt de Dumnezeu.2 Pe aceasta Parintii o numesc momeala (atac) aruncata n inima de diavolul.
ndata CE aceasta SE arata mintii, i urmeaza gndurile noastre, care intra n vorba cu ea n chip patimas.
3. Trezvia e calea a toata virtutea si porunca lui Dumnezeu. Ea e numita si linistea inimii (isihia). Iar desavrsita
pna la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a mintii.
4. Cel ce s-a nascut orb nu vede lumina soarelui. Tot asa cel ce nu e calauzit de trezvie nu vede cu mbelsugare
razele harului de sus, nici nu se va slobozi de lucrurile, de cuvintele si de gndurile rele si urte de Dumnezeu.
Acesta la moarte nu va scapa liber de capeteniile tartarului.
5. Atentia e linistea nencetata a inimii fata de orice gnd. Ea rasufla si cheama pururea si nencetat numai pe
Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, si mpreuna cu El se mpotriveste cu barbatie vrajmasilor. Si
numai Lui se marturiseste, care are toata puterea sa ierte pacatele. Dar mbracndu-se nencetat, prin aceasta
chemare, n Hristos, care singur cunoaste n chip ascuns inimile, sufletul ncearca n tot felul sa ascunda de toti
oamenii dulceata lui si lupta dinauntru, ca nu cumva vicleanul sa faca sa nainteze rautatea lui si sa surpe, pe
nebagate de seama, lucrarea cea buna.
6. Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii ca sa priveasca gndurile hotesti care
vin si sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si naltat de diavoli, care ncearca sa
amageasca nuntea prin naluciri. nsusindu-ne aceste osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului
mintii.
7. Frica ndoita, parasirile din partea lui Dumnezeu si ntmplarile povatuitoare ale ncercarilor dau nastere
atentiei ca supraveghetoare continua n mintea omului, care ncearca astfel sa astupe izvorul gndurilor si
faptelor rele. Pentru ea sunt deci si parasirile si ncercarile neasteptate din partea lui Dumnezeu, pentru
ndreptarea vietii noastre. Si mai ales pentru cei ce au gustat odihna acestei bunatati, dar pe urma sunt fara grija.
Iar continuarea naste deprinderea; iar aceasta o ndesire a trezviei; n sfrsit aceasta, prin nsusirea ei, face cu
putinta contemplarea linistita a razboiului de mai nainte. Ei i urmeaza rugaciunea staruitoare a lui Iisus si linistea
dulce si fara naluciri a mintii si starea care vine din Iisus.
8. Cugetarea fixndu-se si chemnd pe Hristos mpotriva vrajmasilor si cautndu-si scaparea la El, ca o fiara
nconjurata de multi cini, si asezndu-se pe sine nauntrul cetatii, priveste cu mintea de departe asalturile
spirituale ale nevazutilor vrajmasi; iar prin faptul ca sta mereu cu Facatorul de pace Iisus mpotriva lor, ramne
nevatamata de ei.
9. Daca esti veghetor, ti s-a dat sa fii si vazut prezent din orele de dimineata, dar sa si vezi pe altii. Stii ce zic; iar
de nu, fii cu luare aminte si vei ntelege.
10. Corpurile marilor constau din apa multa. Iar fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al linistii sufletesti adnci
si abisul vederilor fericite si negraite, al smereniei recunoscatoare, al dreptatii si al dragostei consta din trezvia
cea mai deplina si din rugaciunea fara gnduri a lui Iisus Hristos, care trebuie facuta strns si des, nencetat si cu
osteneala, fara sa slabesti.
11. "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu". Iar
voia Tatalui aceasta e: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele". Asadar, deodata cu rugaciunea lui Iisus Hristos,
sa urm si gndurile rele; si iata ca am facut voia lui Dumnezeu.
12. Domnul nostru si Dumnezeu cel ntrupat ne-a pus nainte ca pilda a toata virtutea si ca model al ntregului
neam omenesc si ca ridicare din vechea cadere viata Sa a tot virtuoasa n trup, ca pe o zugravitura. Iar mpreuna
cu toate virtutile Sale, pe care ni le-a aratat, este si aceea ca dupa Botez, suindu-se n pustie, ncepe lupta
mintala cu post, diavolul apropiindu-se de El ca de un om simplu. Si prin acest mod al biruintei, Stapnul ne-a
nvatat si pe noi, nevrednicii, cum trebuie sa purtam lupta fata de duhurile rautatii, adica n smerenie, cu post, cu
rugaciune si cu trezvie; El care n-avea trebuinta de ele, ca cel ce era Dumnezeu si Dumnezeul Dumnezeilor.
13. Iar cte sunt, dupa mine, felurile (modurile) trezviei, n stare sa curete mintea, treptat, de gndurile patimase,
iata ca nu ma voi lenevi sa ti le nsemnez ntr-un grai nempodobit si nemestesugit. Caci n-am socotit ca,
asemenea povestirilor de razboi, sa ascund n acest tratat folosul prin cuvinte, mai ales pentru cei mai simpli. Iar
tu, fiule Teodule, ia aminte la cele ce. citesti.
14. Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-fi supraveghezi des fantezia,5 adica atacul ca, neavnd fantezia la
dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le nfatisa mintii spre amagire mincinoasa.

15. Altul consta n a avea pururea inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne rugam.
16. Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor.
17. Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii.
18. Toate aceste lucrari, iubitule, mpiedica gndurile rele, ca niste portari. Iar despre trebuinta de a cauta la cer
si a socoti pamntul ca nimic, lucru de folos mpreuna cu altele, voi grai n alt loc mai pe larg, daca Dumnezeu
mi va da cuvnt
19. Daca taiem numai pentru putina vreme pricina patimilor si ne ocupam cu vederile duhovnicesti, dar nu
staruim n ele, facnd din aceasta lucrul nostru, cu usurinta ne ntoarcem iarasi la patimile trupului, fara sa
culegem alt rod de acolo, dect ntunecarea desavrsita a mintii si abaterea spre cele materiale.
20. Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie deplina, mpotrivire
si rugaciune. Smerenie - fiindca lupta lui este fata de dracii cei mndri, potrivnici smereniei; si ca sa aiba n mna
inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos uraste pe cei mndri. Atentie - ca sa-si faca inima pururea fara de nici
un gnd, chiar bun daca ar parea. mpotrivire - pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine,
ndata sa se opuna cu mnie celui viclean. "Si voi raspunde, zice, celor ce ma ocaresc: oare nu lui Dumnezeu se
va supune sufletul meu?"7 Rugaciune - ca ndata dupa mpotrivire sa strige catre Hristos ntr-un suspin negrait;
si atunci cel ce se lupta va vedea pe vrajmas risipindu-se prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca
praful de vnt, sau ca fumul ce se mistuie, mpreuna cu nalucirile lui.
21.Cel ce nu are rugaciune curata de gnduri nu are arma pentru lupta. Iar rugaciune numesc pe aceea care se
lucreaza necontenit n adncurile sufletului, ca prin chemarea lui Iisus vrajmasul ce se lupta ntr-ascuns sa fie
biciuit si ars.
22. Tu esti dator sa privesti cu o cautatura agera si ncordata a mintii, ca sa cunosti pe cei ce intra. Iar
cunoscndu-i, ndata sa zdrobesti, prin mpotrivire, capul sarpelui. Si o data cu aceasta, striga cu suspin catre
Hristos si vei simti ajutorul nevazut dumnezeiesc si atunci vei vedea luminnd departe curatia si dreptatea inimii.
23. Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si vede fata asa cum
este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot astfel cel ce se apleaca spre inima sa si
vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale Arapilor spirituali.
24. Dar mintea nu poate sa biruiasca nalucirea draceasca numai prin sine. Sa nu cumva sa ndrazneasca
aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin
chemarea lui Iisus nsa
25. Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu vrajmasilor spirituali.
Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit sie-si ca ajutor idol turnat.
26. Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus Hristos mpotriva
duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga puterile nevazute si razboinice ale
vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se reazeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa
Oxypteros (repede zburatoare). "Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat si a nflorit iarasi
trupul meu".8 Sau: "Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine mpotriva
nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie?"9 Iar cel ce se nadajduieste n sine si nu n Dumnezeu va cadea
cadere jalnica.
27 Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a paianjenului pururea
pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei
sa-ti cstigi linistea sufletului cu osteneala, nu nceta sa ucizi pururea "pruncii babilonesti". Caci pentru aceasta
ucidere vei fi fericit de Duhul Sfnt, prin David.
28. Precum nu e cu putinta sa se vada Marea Rosie pe cer n mijlocul stelelor si precum nu poate omul sa umble
pe pamnt fara sa respire aerul acesta, asa nu e cu putinta sa ne curatim inima noastra de gnduri patimase si
sa izgonim pe vrajmasii spirituali din ea, fara chemarea deasa a lui Iisus Hristos.
29. Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de sine, cu mpotrivire si cu
chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi cu aceste arme, pe calea strmta, dar aducatoare
de bucurie si de desfatare a mintii, vei ajunge la sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine
adnci de catre Hristos, "n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei"10 si "n care locuieste
toata plinatatea Dumnezeirii trupeste".11 Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul Sfnt salta n sufletul tau. Pentru ca
de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu fata descoperita. "Caci nimeni nu numeste pe Iisus Domn,
fara numai n Duhul Sfnt",12 care adevereste n chip tainic pe Cel cautat.

30. Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si aceea ca pizmasii draci adeseori ascund si retrag de la noi
razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si urcusul spre Dumnezeu ce le-am avea din razboi si
pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa ne rapeasca fara de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul.
Caci scopul necontenit si lupta lor este sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscnd bogatia
adunata n suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci cu pomenirea Domnului nostru Iisus
Hristos spre vederi
(contemplatii) duhovnicesti si razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca sa zic asa, al
Domnului nsusi, si cu smerenie.
31. Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu draga inima nsusi
Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca niste lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar
ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem n miscare iutimea fara judecata si mpotriva fini, si pe urma sa ne
aflam fara ndrazneala n razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se
mnie pe cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu latraturi rele, nimiceste
cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o dobndi. Caci iutimea are putere stricatoare. Daca e
miscata spre gnduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea; daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica
gndurile cele bune din noi. Asadar iutimea, precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie rele, fie de-a
dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita n amndoua
partile. Iar daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet mpotriva
lupilor, care sfsia oile.
32. Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele ntlniri ca pe niste serpi si
pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la desavrsita uitare a razboiului celui dinlauntru si sa coboare
sufletul de la bucuria nalta, pe care o are inima din curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa
focului si n toata vremea o razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la negrija la dispret
la lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi ndarat, ca si cinele la varsatura sa. Sa fugim
asadar de semetie, ca de un venin de moarte. Iar raul uitarii si cele ce izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii
si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic.
33. Nu se ntmpla si nu e cu putinta sa te mprietenesti cu sarpele si sa-1 porti la sn, nici sa dezmierzi, sa
slujesti si sa iubesti n tot chipul trupul (afara de cele de trebuinta si de nevoie) si sa ngrijesti totdeodata de
virtutea cereasca. Caci sarpele musca pe cel ce-1 ngrijeste, iar trupul ntineaza n placeri pe cel ce-1 slujeste.
Cnd trupul greseste, sa fie lovit fara crutare ca un rob fugar, plin de must, sa cunoasca pe stapnul biciului. Sa
nu petreaca n crsma; tarna stricacioasa, roaba si ntunecata sa nu uite pe stapna nestricacioasa.13 Pna la
moarte sa nu te ncrezi n trupul tau. "Voia trupului este dusmana lui Dumnezeu",14 caci nu se supune legii lui
Dumnezeu; si "trupul pofteste mpotriva duhului" "Iar cei ce sunt n trup nu pot placea lui Dumnezeu". Noi nsa nu
suntem n trup, ci n duh.
34. Lucrul nfrnarii e sa miste pururea mnia spre razboiul dinlauntru si spre dispretuirea de sine; al ntelepciunii
sa miste ratiunea spre trezvie deplina si necontenita si spre contemplarea duhovniceasca; al dreptatii sa ndrepte
partea poftitoare spre virtute si Dumnezeu; iar al Barbatiei sa calauzeasca cele cinci simturi si sa le pazeasca sa
nu se ntineze prin ele omul nostru cel dinlauntru, care este inima, si cel dinafara, care este trupul.
35. "Peste Israel marirea Lui;"17 adica peste mintea vazatoare coboara frumusetea slavei lui Dumnezeu, pe ct
e cu putinta. "Si puterea Lui n nouri", adica n sufletele luminoase, care privesc n dimineti spre Cel ce sade de-a
dreapta Tatalui si le trimite lumina, asa cum si trimite soarele razele sale n nourii curati, aratndu-si frumusetea
sa.
36. Pacatuind unul, zice dumnezeiasca Scriptura, va pierde bunatate mare, adica pacatuind mintea, pierde
mncarurile si bauturile de ambrozie din capitolul dinainte.
37. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca David, nici mai iubitori
de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar, n noi. Caci zice Scriptura: "Cel ce se ncrede n
sine va cadea cadere jalnica."
38. Sa nvatam de la Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa plngem pentru caderile ce
ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda si ca Solomon cel prea ntelept.
39. "Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita",18 mpreuna cu puterile sale. Prin urmare,
sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru.
Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca
Dumnezeu, vicleniile, mestesugirile si nselaciunile dracilor.
40. Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-1 cheme pe El si sa nu se nfricoseze nicidecum. Caci nu lupta
singur, ci cu nfricosatul mparat Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si
nevazute.

41. Precum ploaia cu ct mai multa cade pe pamnt cu att l nmoaie mai mult, asa si sfntul nume al lui Iisus,
strigat de noi fara gnduri, cu ct l chemam mai des, nmoaie pamntul inimii noastre si l umple de bucurie si
veselie.
42. Cei nencercati e bine sa stie si aceasta, ca noi cei greoi si povrniti spre pamnt cu trupul si cu cugetul nu
putem n nici un alt chip, dect prin necontenita trezvie a mintii si prin chemarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul si
Facatorul nostru, sa biruim pe vrajmasii netrupesti si nevazuti, care ne vreau raul si sunt iscusiti n a ni-1 face,
care sunt ageri si usori si ncercati n razboiul pe care-1 poarta din anii de la Adam si pna astazi. De aceea celor
nencercati rugaciunea lui Iisus Hristos sa le fie mijlocul de a proba si de a cunoaste binele. Iar celor ncercati sa
le fie faptuirea, probarea si linistea cel mai bun mod si nvatator al binelui.
43. Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia dupa el din
nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de bunul Stapn) se desfata de
momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel rau ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre
cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa si amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste
fata unei femei frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiasca ceva cu
ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci, caznd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea
trupului, n fapta nelegiuirea din cugetare, spre osnda proprie.19
44. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e fara primejdie sa
lasam sa intre n inima noastra gndurile, nainte ca mintea sa ne fi fost mult cercata n razboi, si mai ales la
nceput. Fiindca ntr-o clipa sufletul nostru se ncnta de momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza.
Ci trebuie numai sa le ntelegem si ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne momesc). Dar dupa ce, prin
razboire ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a exercitat n el si-1 ntelege si a dobndit deprinderea
nencetata a razboiului, nct patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice Proorocul: "Poate stapni usor vulpile
cele mici", atunci trebuie sa lase gndurile sa vina nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos, sa le vadeasca cu
stiinta si sa le doboare.
45. Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa" treaca foc si apa deodata, tot asa este cu neputinta sa intre n
inima pacatul, de nu va bate mai nti n usa inimii prin nalucirea momelii viclene.
46. nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurilor noastre cu ale dracilor vicleni, al
treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a se afla ntre cele doua feluri de gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos;
al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca, prin urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si
chemarea Domnului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele
ramnnd fara mplinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele dect prin
nalucire si gnduri. Despre momeala David zice: "n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului"22 si celelalte;
iar despre consimtire, marele Moise zice: "Si nu te vei nvoi cu ei".
47. Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea noastra. De aceea e de
trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta sa ne-o dea noua, ca un iubitor
de oameni.
48. Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea cele scrise spiritual n
inima ta, rele si bune.
49. Ia seama sa nu ai niciodata n inima ta nici un gnd, nici nerational, nici rational, ca asa sa cunosti cu
usurinta pe cei de alt neam, adica pe cei nti nascuti ai Egiptenilor.
50. Ct de buna, de placuta, de luminoasa si de dulce, ct de frumoasa si de stralucitoare virtute este trezvia,
calauzita de Tine, Hristoase, pe drum bun si umblnd cu multa smerenie a mintii omenesti, care vegheaza. Caci
si ntinde pna la mare si pna n adncul vederilor ramurile ei si pna la rurile tainelor desfatatoare si
dumnezeiesti mugurii ei; si adapa mintea, arsa de multa vreme, din pricina necredintei, de saratura duhurilor rele
si a cugetului dusmanos al trupului, care este moarte.
51. Trezvia se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla Sfintii ngeri. Caci
sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, ocarrea si toata lista relelor vazute, nengaduind sa fie lipsita, din pricina
lor, nici macar pentru putina vreme de dulceata proprie.
52. Sa o cultivam, fratii mei, pe aceasta cu rvna. Si zburnd n vederile ei cu cuget curat, mpreuna cu Iisus, sa
ncepem a ne privi pacatele noastre si viata de mai nainte. Ca frnti si umiliti de amintirea pacatelor noastre, sa
avem nedezlipit de noi ajutorul lui Iisus Hristos, Domnul nostru, n razboiul nevazut. Caci de ne vom lipsi de
ajutorul lui Iisus, prin mndrie, sau slava desarta, sau iubire de noi nsine, vom pierde curatia inimii, prin care
Dumnezeu se face cunoscut omului; fiindca pricina a bunului al doilea, precum ni s-a fagaduit, este cel dinti.
53. Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care izvorasc din lucrarea

nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele din afara. Caci fiind nencetat atenta prin
virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se desfateze cu gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci
simturi, cnd se apropie de ea gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de cele
mai adeseori nlauntrul sau.
54. Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra.
55. Dupa cum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e
de folos sa patimeasca rele.
56. Deci de nu vrei sa patimesti rele, sa nu vrei nici sa faci rele. Pentru ca lucrul dinti urmeaza fara abatere celui
de al doilea. Caci ceea ce seamana fiecare, aceea va si secera. Semannd deci cu voia cele rele, si secerndule fara voie, suntem siliti sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu.
57. Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere.
58. Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect din pricina acelora.
59 Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au ntarit att de mult
ntre oameni.
60. Cel ce nu cunoaste adevarul, acela nu poate nici sa creada cu adevarat. Caci cunostinta premerge dupa fire
credintei. Cele spuse de Scriptura n-au fost spuse numai ca sa le ntelegem, ci ca sa le si facem.
61. Sa ne apucam deci de lucru. Caci naintnd asa, pas cu pas, vom afla ca nu numai nadejdea n Dumnezeu,
ci si credinta tare, cunostinta mai launtrica, izbavirea de ispite, darurile harismelor, marturisirea din inima si
lacrimile staruitoare le vin credinciosilor numai prin rugaciune; dar nu numai acestea, ci si rabdarea necazurilor
ce vin peste noi, iertarea sincera a aproapelui, cunoasterea legii duhovnicesti, aflarea dreptatii lui Dumnezeu,
cercetarea Duhului Sfnt, darea comorilor duhovnicesti si toate cte le-a fagaduit Dumnezeu sa le dea oamenilor
credinciosi, att aici ct si n veacul viitor. Scurt vorbind, este cu neputinta ca sufletul sa se arate dupa chipul lui
Dumnezeu altfel dect prin darul (harisma) lui Dumnezeu si prin credinta omului, staruind n minte cu multa
smerenie de cuget si cu rugaciunea ce nu se mprastie.
62. Am spus din experienta ca este cu adevarat un mare bun ca cel ce voieste sa-si curateasca inima sa cheme
necontenit pe Domnul Iisus mpotriva vrajmasilor spirituali. Dar iata cum se acopera cuvntul spus de mine din
experienta cu marturiile Scripturii: "Pregateste-te, zice, Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului Tau". Iar
Apostolul zice: "Rugati-va nencetat".23 Domnul nostru de asemenea zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic;
cel ce ramne ntru Mine si Eu ntru el, acela aduce rod mult".24 Si iarasi: "De nu va ramnea n Mine, se va
scoate afara ca mladita".25 Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste
inima, n care Dumnezeu se face vazut celor credinciosi. .
63. Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de Dumnezeu si pierzator
aproape al tuturor relelor urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor
virtuti. Dar cautnd n el mireasma smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a
dobndi bunul acesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al
smeritei cugetari si a iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile. Caci ce necuratie
trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat ntr-un loc, ca sa i se zica, din
aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina mndriei a fost numit necurat, deoarece din nger curat si
luminos s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este naintea Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca
primul pacat este, zice, mndria. De aceea a zis si mndrul Faraon: "Pe Dumnezeul tau nu-1 stiu si pe Israel nu1 voi lasa sa plece".26
64. Sunt multe lucrarile mintii, care pot sa ne aduca darul bun al smeritei cugetari, daca vom fi cu grija la
mntuirea noastra. De pilda, amintirea pacatelor cu cuvntul, cu fapta si cu gndul si alte multe ajuta la sporirea
smeritei cugetari, daca sunt adunate n contemplatie. Smerenie adevarata cstigi cineva si cnd mareste n sine
faptele savrsite n fiecare zi de cei apropiati ntre care petrece si le pune alaturea cu ale sale. n felul acesta,
vaznd mintea putinatatea proprie si ct e de departe de desavrsirea fratilor, omul se va socoti pe sine pamnt
si cenusa si nu om, ci un cine oarecare, ca unul ce e mai prejos si mai putin n toate dect toti oamenii rationali
de pe pamnt.
65 Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii,marele nostru Parinte Vasile: "Mult ne ajuta sa nu pacatuim, nici sa
cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea zilei, sa cercetam n constiinta noastra noi
nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am savrsit dupa dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru
copiii sai. Caci socotelile din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas^ Si iarasi tot el
zice: "Masura e lucrul cel mai bun".
66. Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: "nceputul rodirii este floarea si nceputul faptuirii

nfrnarea". Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua
celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu
Dumnezeu, pacatul si sa-1 micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care
se da mparatia Cerurilor.
67. Calea spre cunostinta este nepatimirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
68. Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinlauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si contempla, cunoaste pe
Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: "Umblati n duh, si pofta trupului sa nu o
savrsiti".27
69. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase; ci toata preocuparea
lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia pntecelui, n desfrnare, n ntristare,
n mnie si pomenirea raului si prin aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara masura si-si
tulbura ntelegerea.
70. Cel ce s-a lepadat de lucruri, de pilda de femeie, de bani si de cele asemenea, a facut pe omul din afara
monah, dar nca nu si pe cel dinlauntru. Dar ce1 ce s-a lepadat si de ntelesurile patimase ale acestora, l-a facut
si pe cel din launtru, care este mintea. Pe omul din afara usor l face cineva monah, numai sa vrea; dar nu putina
lupta se cere pentru a face pe omul dinlauntru monah.
71. Cine s-a izbavit atunci n neamul acesta cu totul de ntelesurile patimase si s-a nvrednicit pentru totdeauna
de rugaciunea curata si nemateriala, ceea ce este semnul monahului dinlauntru?
72. Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre. Ele se dau pe fata abia atunci cnd apar pricinile.
73. Nu-ti nchina toata atentia ta trupului ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata mintea ta ntoarce-o spre
cele dinauntru. Caci "nevointa trupeasca la putin foloseste, iar evlavia spre toate e de folos".28
74. Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost taiate pricinile, fie
pentru ca s-au retras dracii cu viclenie.
75. Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile sufletului, cea de a doua
pe ale trupului. De aceea zice Domnul: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu",29 adica
pe El si vistieriile ascunse n El, cnd se vor curati pe ei prin dragoste si nfrnare. Si aceasta cu, att mai mult,
cu ct vor ntinde curatirea.
76. Pazirea mintii e un turn din care pot fi privite ratiunile fiecarei virtuti, precum turnul de odinioara al lui David
prenchipuia taierea mprejur a inimii.
77. Precum privind cu simturile cele vatamatoare, ne pagubim, asa se ntmpla si cu mintea.
78. Precum cel ce a ranit inima plantei a uscat-o ntreaga, asa sa ntelegi si despre inima omului. Trebuie sa fii cu
luare aminte chiar n clipa aceea, pentru ca tlharii nu stau fara lucru.
79. Domnul, vrnd sa arate ca toata porunca trebuie mplinita, pe de alta parte ca nfierea s-a daruit oamenilor n
sngele Sau, zice: "Cnd veti face cele poruncite voua, ziceti ca robi netrebnici suntem si ceea ce am fost datori
sa facem, aceea am facut"30. De aceea mparatia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapnului gatit
slugilor credincioase. Iar sluga nu cere slobozirea ca plata, ci multumeste, ca un ndatorat, si o primeste dupa
har.
80. Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le daruieste slobozirea.
Caci zice: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru
bucuria Domnului tau"31. Dar nca nu e sluga credincioasa cel ce se bazeaza numai pe cunostinta, ci cel ce
crede prin ascultare lui Hristos care a poruncit. Caci cel ce cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar
gresind sau neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de nvatatura, fa-te
si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om.
81. ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de osteneala.
82. E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de Dumnezeu simplitatea si
smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si
nfatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie,
cade din partasia Celui ce s-a smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu fapta al
dumnezeiestilor Evanghelii.

83. "Cei ce nsetati, zice, mergeti la apa"32 iar cei nsetati de Dumnezeu umblati ntru curatia mintii. Dar cel ce
zboara spre naltime prin curatia ei trebuie sa priveasca si spre pamntul putinatatii sale, fiindca nimeni nu e mai
nalt ca cel smerit. Caci precum cnd lipseste lumina, toate sunt neguroase si ntunecate, tot asa lipsind smerita
cugetare, toate ale noastre sunt desarte si toate silintele noastre dupa Dumnezeu sunt putregaioase.
84." Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-1: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui"33 si cu mintea si cu
simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei avea de osteneli trupesti ca sa le
pazesti. Caci zice David:" Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta n mijlocul pntecelui meu".34 De nu va face omul
n mijlocul pntecelui, adica n mijlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n
afara. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile tale. Desigur o va spune
aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel partas de ea, devenind tot mai neclintit n cele
dumnezeiesti.
85. Precum sarea cea vazuta ndulceste pinea si orisice mncare si pastreaza vreme ndelungata nestricate
unele carnuri, asa sa ntelegi ca face si pazirea mintii cu dulceata ei spirituala prin lucrarea ei minunata. Caci
ndulceste n chip dumnezeiesc si pe omul dinlauntru si pe cel dinafara si izgoneste puterea gndurilor rele si ne
pazeste necontenit n cele bune.
86. Din momeala ies multe gnduri, iar din acestea fapta vazuta cea rea. Dar cel ce stinge ndata cu Iisus pe cea
dinti a scapat de cele urmatoare si se va mbogati n dulcea cunostinta dumnezeiasca, prin care va afla pe
Dumnezeu, care este pretutindeni. Iar slujindu-si oglinda mintii n El, se lumineaza necontenit, ca un geam
(vitraliu) curat de soarele vazut. Si atunci mintea, ajunsa la cel mai de pe urma bun dorit, se va odihni n El de
orice alta privire (contemplatie).
87. Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (nalucirea) vreunor lucruri sensibile, lumina fericita a
dumnezeirii va lumina mintea atunci cnd aceasta se va odihni de toate si va parasi orice forma ce vine din
acestea. Caci stralucirea aceea se arata mintii curate cnd dispar toate gndurile (chipurile).
88. Cu ct esti mai atent la cugetare, cu att te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus. Si iarasi, cu ct ti ncetezi
cugetarea cu mai putina grija, cu att te vei departa mai mult de Iisus. Precum primul lucru lumineaza desavrsit
vazduhul mintii, asa caderea de la trezvie si de la dulcea chemare a lui Iisus i ntuneca cu totul. Ca lucrul este
firesc sa fie asa, precum am spus, si nu altfel, o vei afla prin experienta, din probarea cu lucrul. Caci virtutea si
mai ales o lucrare ca aceasta, nascatoare de lumina si de desfatare, nu se poate nvata dect prin experienta.
89. Pricina pentru care se cheama necontenit Iisus, cu dragoste plina de dulceata si de bucurie, este faptul ca
vazduhul inimii este plin de bucurie si de liniste, datorita atentiei desavrsite. Iar pricina pentru care se curata
desavrsit inima este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, pricinuitorul si binefacatorul bunatatilor. "Eu
sunt, zice, Dumnezeu Cel ce face pace."35
90. Sufletul, care s-a umplut de binefaceri si s-a ndulcit de Iisus, rasplateste pe binefacator cu bucurie si
dragoste, prin marturisire, multumind si chemnd cu voluptate pe Cel ce-1 umple de pace; caci l vede n mijlocul
sau spiritual, mprastiind nalucirile duhurilor rele.
91. "Si a privit, zice David, ochiul mintii mele ntru vrajmasii mei"36 spirituali; "si ntru cei vicleni ce se rascoala
mpotriva mea va auzi urechea mea". Si am vazut rasplata pacatosilor, facuta de Dumnezeu M mine.
92. Iar cnd nu sunt n inima naluciri, mintea se tine n starea cea dupa fire, fiind gata sa se miste spre toata
vederea (contemplatia) desfatatoare, duhovniceasca si de Dumnezeu iubitoare.
93. Asadar, precum am spus, trezvia si rugaciunea lui Iisus se sustin una pe alta. Caci atentia suprema vine din
rugaciunea nencetata; iar rugaciunea din trezvia si atentia suprema.
94. Pedagog bun si al sufletului si al trupului este pomenirea nencetata a mortii care, trecnd peste toate cele de
pna atunci, sa privim de acum la ea nsasi mereu, la patul pe care vom sta asezati n preajma mortii, si la
celelalte. .'_
95. Nu trebuie, fratilor, sa mbratiseze somnul cel ce voieste sa ramna mereu neprihanit. Ci trebuie sa aleaga
una din doua: sau sa cada si sa se piarda dupa ce a fost dezbracat de virtuti, sau sa stea pururea cu mintea
narmata. Caci si vrajmasul sta pururea cu oastea sa n linie de bataie.
96. Din pomenirea si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos se naste o anumita stare
dumnezeiasca n mintea noastra. Aceasta, daca nu neglijam rugaciunea nencetata a mintii catre El, trezvia
strnsa si lucrarea de supraveghere, ci, savrsind pururea si la fel acest lucru, chemam pe Domnul Iisus Hristos,
strignd cu ardoarea inimii, nct sfntul nume al lui Iisus sa se aseze la mijloc. Caci continuarea este maica
deprinderii, fie ca e vorba de virtute, fie de pacat. Iar aceasta se stapneste pe urma, ca si firea. Ajungnd
mintea n starea aceasta, cauta pe vrajmasi, ca un cine care vneaza37 un iepure n tufisuri. Caci asa cauta si
mintea gndurile cele rele. Dar acela ca sa-1 mannce, iar aceasta ca sa le risipeasca.

97. Deci oricnd si oridecteori se ntmpla sa se nmulteasca n noi gndurile rele, si aruncam n mijlocul lor
chemarea Domnului nostru Iisus Hristos si le vom vedea ndata mprastiindu-se ca fumul n vazduh, cum ne
nvata experienta; iar mintea ramnnd singura, sa nceapa iarasi lucrarea atentiei si a chemarii nencetate. Si de
cte ori patimim aceasta n urma mprastierii, sa facem asa.
98. Caci precum nu e cu putinta a intra n lupta cu trupul gol, sau a nota n apa mare cu vesmintele, sau a trai
fara a respira, asa este cu neputinta a nvata razboiul cel mintal si ascuns, a-1 urmari cu mestesug si a-1
mprastia, fara smerenie si necontenita ruga catre Hristos.
99. David cel prea mare n faptuire zice catre Domnul: "Puterea mea prin tine o voi pastra".38 Asadar puterea de
a pazi n noi linistea mintala a inimii,39 din care nasc toate virtutile, ne vine din ajutorul Domnului care a dat si
poruncile si care, strigat noi nencetat, alunga de la noi uitarea pacatoasa, care strica linistea inimii, ca apa focul.
De aceea, monahiile, sa nu dormi spre moarte din negrija, ci biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus; si cum a
zis oarecare ntelept,40 sa se lipeasca numele lui Iisus de rasuflarea ta41 si atunci vei cunoaste folosul linistirii.
100. Cnd ne nvrednicim, nevrednicii, cu frica si cu cutremur de dumnezeiestile si preacuratele taine ale lui
Hristos, Dumnezeul si mparatul nostru, atunci si mai mult sa aratam trezvia, pazirea mintii si osrdia, ca focul cel
dumnezeiesc, sau trupul Domnului nostru Iisus Hristos, sa mistuie pacatele noastre si necuratiile mici si mari.
Caci intrnd n noi, El alunga ndata din inima duhurile viclene ale rautatii si ne iarta pacatele facute mai nainte si
atunci mintea ramne fara tulburarea gndurilor rele. Si daca dupa aceea ne vom pazi cu osrdie mintea si vom
sta n poarta inimii noastre, cnd ne vom nvrednici iarasi de ele, dumnezeiescul trup ne va lumina si mai mult
mintea si o va face asemenea unei stele.
Suta a doua
1. Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul. Dar rugaciunea necontenita a lui Iisus,
mpreuna cu trezvia ncordata, o nimiceste cu totul din inima. Caci rugaciunea are lipsa de trezvie, precum lampa
de lumina facliei.
2. trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cinstite cu adevarat sunt acelea care ne pazesc de tot
pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii, mpreuna cu chemarea lui Iisus Hristos; privirea
nencetata n adncul inimii; linistea necontenita a cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se
par de-a dreapta; si silinta de-a ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne ostenim staruind n
inima, dar si mngierea e aproape.
3 Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile si nalucirile duhurilor
ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot
asa cu mult mai mult Dumnezeu, care locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat
de vnturile rautatii si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre contemplatie, ca
flacara ceara.
4. Trebuie sa nvrtim pururea n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se nvrteste fulgerul n
vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate cei ce au experienta-mintii si a razboiului
dinauntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a
aruncat un gnd, sa-1 lovim n inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne rugam ndata
mpotriva lui, adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata sa se risipeasca naluca draceasca, ca
sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit de oarecare facator de naluciri (scamator).
5. Sa ne ostenim ca David, strignd: Doamne Iisuse Hristoase. "Raguseasca gtlejul nostru si sa nu slabeasca
ochii mintii noastre de la a nadajdui ntru Domnul Dumnezeul nostru". Sa ne amintim pururea de pilda
judecatorului nedreptatii,43 pe care a spus-o Domnul ca sa ne arate ca suntem datori sa ne rugam totdeauna si
sa nu slabim; si vom afla cstig si izbavire.
6. Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina mbelsugata, la fel cel ce se
apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se lumineze.
7. Precum e cu neputinta a trai viata aceasta fara a mnca si a bea, tot asa e cu neputinta ca, fara paza mintii si
curatia inimii, care este si se numeste trezvia, sa ajunga sufletul la o stare duhovniceasca si placuta de
Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul cu mintea, chiar de se sileste cineva, de teama muncilor, sa nu
pacatuiasca.
8. Dar si cei ce se retin printr-o anumita sfortare de la pacatul cu fapta vor fi fericiti naintea lui Dumnezeu, a
ngerilor si a Oamenilor, fiindca au luat cu sila mparatia Cerurilor.
9 Acesta este folosul minunat, pe care-1 are mintea din liniste: Toate pacatele bat mai nti numai prin gnduri la
usa mintii, nct daca ar fi primite de cugetare, s-ar face apoi pacate sensibile si groase. Dar pe toate le taie

virtutea cugetatoare a trezviei, nelasndu-le sa intre n omul nostru launtric si sa se prefaca n fapte rele, Iar
aceasta o face prin nrurirea si ajutorul Domnului nostru lisus Hristos.
10. Vechiul Testament este chipul nevointei trupesti, exterioare si sensibile, iar Sfnta Evanghelie, care este Noul
Testament, este chipul atentiei, adica al curatiei inimii. Si precum Vechiul Testament n-a desavrsit si n-a ntarit
pe omul dinauntru n cinstirea de Pumnezeu ("ca pe nimenea, zice Apostolul, n-a desavrsit legea"),44 ci a
mpiedicat numai pacatele groase (caci doar pentru curatia sufleteasca e mai mare lucru a taia si gndurile de la
inima si amintirile rele, (ceea ce este propriu Evangheliei) dect a mpiedica scoaterea ochiului si a dintelui
aproapelui), tot asa se poate spune si despre dreptatea si nevointa trupeasca, adica despre post, nfrnare,
culcarea pe jos, starea n picioare, privegherea si celelalte, care se obisnuiesc n legatura cu trupul si fac sa se
linisteasca partea afectiva (pasionala) a trupului de pacatul cu fapta. Cum am zis despre Vechiul Testament,
bune sunt si acestea, caci ele sunt o strunire a omului nostru din afara si un paznic mpotriva patimilor cu fapta,
ba mai mult, ele ne pazesc, sau ne mpiedica si de la pacatele cu mintea, de pilda, ne izbavesc, cu ajutorul lui
Dumnezeu, de pizma, de mnie si de celelalte.
11. Curatia inimii, sau observarea si pazirea mintii, al carei chip este Noul Testament, daca e tinuta de noi cum
trebuie, taie toate patimile si toate relele, dezradacinndu-le din inima, si aduce n schimb bucurie, buna
nadajduire, strapungere, plns si lacrimi, cunostinta de noi nsine si de pacatele noastre, pomenirea mortii,
smerenie adevarata, iubire nesfrsita fata de Dumnezeu si de oameni si dragoste dumnezeiasca din inima.
12. Precum nu se poate sa nu taie aerul dinafara gel ce umbla pe pamnt, tot asa e cu neputinta sa nu fie
razboita pururea inima omului catre draci, sau sa nu fie tulburata de ei ntr-ascuns, chiar" daca savrseste multa
nevointa trupeasca.
13 Daca vrei sa nu fii numai la aratare monah bun, ngaduitor si unit totdeauna cu Dumnezeu, ci sa fii ntr-adevar
si de fapt asa, ngrijeste cu toata puterea de virtutea atentiei, care este paza si observarea mintii, o dulceata
desavrsita a inimii, o liniste fara naluciri, o stare fericita a sufletului, lucru care nu se afla n multi.
14. Caci aceasta se numeste filosofia mintii. Urmareste-o ntru multa trezvie si rvna fierbinte, mpreuna cu
rugaciunea lui Iisus, cu smerenie, cu nencetare, n tacerea buzelor sensibile si inteligibile, cu nfrnarea de la
mncari si bauturi si de la tot lucrul vinovat; urmareste-o pe calea cugetarii, cu stiinta, cu chibzuiala si ea te
nvata, mpreuna cu Dumnezeu, cele ce nu le stiai, iar cele ce mai nainte ti erau cu neputinta sa le primesti n
minte, (ca unul ce umblai n ntunericul patimilor si al faptelor ntunecate si erai acoperit de uitare si de
valmaseala adncului), ti le va face cunoscute, ti le va lumina si ti le va face ntelese.
15. Precum vaile nmultesc grul, astfel nmulteste aceasta tot binele n inima ta. Mai bine zis, Domnul Iisus
Hristos, fara de care nu putem face nimic, ti le va da acestea. La nceput ti va n aceasta scara, pe urma carte de
citit. naintnd apoi, ti se va descoperi ca cetate a Ierusalimului ceresc si vei vedea limpede cu mintea pe Hristos,
mparatul puterilor lui Israel (mpreuna cu Parintele Sau, Cel de o fiintasi cu Duhul Sfnt, Cel vrednic de
nchinare).45
16. Dracii ne duc pururea spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea iubirii de argint sl a
cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si Dumnezeul tuturor. Si prin minciuna unei odihne
trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului si a slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica.
Ticalosii l-au rasplatit cu ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor.
17. Priveste, cum prin nalucire, minciuna si fagaduieli goale, ne fac sa cadem dusmanii mntuirii noastre. Dar
nsusi Satana s-a rostogolit asa ca un fulger din naltimi, fiindca i s-a nalucit ca este la fel cu Dumnezeu. Si iarasi
asa 1-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dndu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i
amageasca vrajmasul cel mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc.
18. Inima ni se acreste de veninul gndurilor rautatii, cnd uitarea ne desface pentru multa vreme de atentia si de
rugaciunea lui Iisus, din pricina negrijii noastre. Dar iarasi ne ndulcim de simtirea si de dulceata unei bucurii
fericite, cnd savrsim cele spuse mai nainte, cu tarie, cu rvna si cu srguinta n atelierul mintii noastre. Caci
atunci rvnim sa umblam n linistea inimii, nu pentru altceva, ci pentru dulcea placere si desfatare ce-o da ea
sufletului.
19. Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci este un mod desavrsit
si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul nalucirea momelii si a pazi cugetarea, precum
pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine, poate, sa-1 loveasca si departam, ct putem, orice
gunoi din el.
20. Precum zapada nu va naste flacara, sau apa foc, sau spinul smochina, asa nu se va libera inima nici unui om
de gnduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru, n-a unit trezvia cu rugaciunea lui
Iisus, n-a ajuns la smerenie si liniste sufleteasca si nu s-a srguit pe acest drum cu rvna multa. Sufletul fara
atentie va fi n chip necesar sterp de tot gndul bun si desavrsit, ca un catr neroditor. In el nu este ntelegerea
prudentei duhovnicesti. Caci numai dulcele si bunul nume al lui Iisus aduce cu adevarat pace sufletului si golire

de gndurile patimase.
21. Cnd sufletul e nvoit cu trupul n cele rele, atunci zidesc amndoua cetate slavei desarte, turn mndriei si
gndurilor necredincioase ce locuiesc n ele. Dar Domnul tulbura unirea lor si o desface cu frica gheenei, silind
sufletul stapn sa vorbeasca si sa cugete lucruri straine si potrivnice sufletului. Din aceasta frica se naste si
nvrajbire, deoarece cugetul trupului este vrajmas lui Dumnezeu si nu vrea sa se supuna legii lui Dumnezeu.
22. Faptele din fiecare zi trebuie sa le cntarim si sa observam n fiecare ceas si seara sa le facem ct putem de
usoare prin pocainta, daca vrem sa biruim cu Hristos asupra rautatii. Si trebuie sa luam seama daca savrsim
toate faptele noastre sensibile si vazute dupa Dumnezeu, naintea lui Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu, ca
sa nu fim furati n chip nerational de simturi.
23 Daca cstigam n fiecare zi, cu Dumnezeu, din trezvia noastra, nu trebuie sa umblam printre oameni fara grija,
ca sa nu ne pagubim prin multe ntlniri primejdioase, ci mai degraba trebuie sa dispretuim cele desarte, pentru
frumusetea si cstigul dulce si vrednic de iubit al virtutii.
24. Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea, cum au fost create de
Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului,
adica mniati-va pe voi nsiva si pe diavolul. "Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu". Pofta
trebuie sa o miscam spre Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua cu
ntelepciune si cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum stapneste mparatul peste robi; si
atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala mpotriva ratiunii
si vreau sa o conduca, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: "Daca nu greseste cineva n
cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa nfrneze si ntreg trupul" si celelalte.46 Fiindca, vorbind
adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savrsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptatea se sustin
iarasi prin acestea trei.
25 Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd, primindu-le n
cuget, sta de vorba cu ele, sau cnd trupul mpreuna cu mintea se ocupa n desert cu niscai lucruri supuse,
simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci atunci ndata pierde caldura, strapungerea,
ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci cu ct suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai
neatenti, ne ntunecam.
26. Cel ce urmareste si cauta n fiecare zi pacea si linistea mintii, acela va dispretui cu usurinta tot ce e supus
simturilor, ca sa nu osteneasca n desert. Iar daca si nesocoteste constiinta sa, va dormi cu amar n moartea
uitarii, pe care dumnezeiescul David se roaga sa nu o doarma. Caci zice si Apostolul: "Cel ce cunoaste binele si
nu-1 face pacat are".
27. Mintea vine de la nepasare iarasi la rnduiala si la trezvia sa, daca va ncepe sa fie iarasi cu grija si daca
vom misca puterea de activitate a mintii noastre cu rvna fierbinte.
28. Nu va nainta asinul de la moara n afara de cercul n care a fost legat, nici mintea nu va nainta n virtutea ce
o desavrseste, daca nu-si va fi ndreptat cele dinauntru ale sale. Caci fiind mereu oarba cu ochii dinauntru, nu
poate sa vada virtutea si pe Iisus stralucind n lumina.
29 Un cal sprinten si falnic salta cu desfatare cnd si primeste calaretul; iar mintea desfatndu-se se va desfata
n lumina Domnului, intrnd n dimineti izbavita de gnduri. Ea va porni de la puterea filosofiei sale active,
ridicndu-se pe ea nsasi spre o putere negraita, care contempla virtuti si lucruri tainice. Si primind n inima abis
nalt de ntelesuri dumnezeiesti de la Cel nesfrsit, i se va arata ei, ct e cu putinta inimii, Dumnezeul
Dumnezeilor. Iar mintea uimita slaveste cu dragoste pe Dumnezeu, Cel care-I vazut si vede si pentru aceasta si
aceea mntuieste pe cel ce-si atinteste astfel privirea spre EL
30. Inima ajunsa la liniste prin cunoastere (n chip gnostic) va vedea abis nalt; iar urechea linistii va auzi de la
Dumnezeu lucruri nespus de fericite.
31. Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri, gndindu-se sa nu se
rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul sau, ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale
sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si nseamna cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru.
32. Dar calatorului, ntoarcerea de unde a plecat i este pricina de bucurie, pe cnd celui ce umbla cu trezvie,
ntoarcerea napoi i este spre pierderea sufletului rational si semn de cadere de la faptele, cuvintele si
ntelesurile placute lui Dumnezeu; si n vremea somnului sufletesc, aducator de moarte, va avea gndurile ca
niste ace care l trezesc, aducndu-i aminte de lunga toropeala si de nepasarea care i-a venit din negrija.
33. Caznd noi n necazuri, n descurajari si deznadajduiri, trebuie sa facem nauntrul nostru ceea ce a facut
David: sa ne varsam inima naintea lui Dumnezeu si rugaciunea si necazul nostru sa le vestim Domnului. Caci ne
marturisim lui Dumnezeu, care poate crmui cu ntelepciune cele ale noastre, si poate usura necazul nostru,

daca ne e spre folos, si ne poate izbavi de ntristarea pierzatoare si stricacioasa.

34. Mnia pornita spre oameni mpotriva firii si ntristarea care nu e dupa Dumnezeu si trndavia strica de
asemenea gndurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le mprastie prin marturisire, sadind nauntru
bucurie.
35. Iar gndurile mplntate si fixate n inima fara voia noastra, se sterg prin rugaciunea lui Iisus, facuta, cu
trezvie din adncurile de ntelegere ale inimii.
36. Ajungnd la strmtorarea multor gnduri nerationale, vom afla usurare si bucurie, daca ne vom nvinui pe noi
nsine cu adevarat si fara patima, sau daca vom marturisi toate Domnului, ca unui om. Prin acestea doua vom
afla cu siguranta odihna de orice.
37. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe Dumnezeu n rug, i se umple
fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si
da legea, care luate figurat, dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii.
38. Iar Aaron, fratele legiuitorului este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi, mustrndu-1 pe acesta cu
mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: "Ce ti-a gresit Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la
Domnul Dumnezeul cel viu, Atottiitorul?"
39 Domnul, cnd era sa nvie pe Lazar din morti, ne-a aratat mpreuna cu alte bunuri si pe acela ca trebuie sa
strunim prin amenintari moliciunea si petrecerea vesela a sufletului si sa mbratisam o vietuire aspra, adica
dosadirea de sine, ca sufletul sa poata fi izbavit de iubirea de sine, de slava desarta si de mndrie.
40. Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus Hristos nu e cu putinta a
izgoni momeala gndului rau.
41. mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa izgoneasca din inima
gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin nalucirea lucrului sensibil, de pilda cnd fata celui ce
ne-a suparat, sau nalucirea frumusetii femeiesti, sau a aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul
nostru, ndata ni se dau pe fata gndurile tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de argint care
pricinuiesc nalucirile inimii. Si daca mintea noastra e ncercata si disciplinata, avnd deprinderea de a observa si
de a vedea curat si limpede nalucirile si nselaciunile amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin mpotrivire
si prin rugaciunea lui Iisus Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata ce s-au aratat, nengaduind fanteziei
patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gndurile noastre dupa forma, ce ni s-a
aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip prietenos, sau sa gndeasca, mult la ea, sau sa-si dea nvoire" cu ea.
Caci din acestea urmeaza neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele.
42. Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n chip patimas cu chipul
ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind ntrebari necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci
gndurile noastre se amesteca cu nalucirea draceasca, aceasta crescnd si sporind si mai mult; ca sa para
mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste atunci acelasi
lucru care s-ar ntmpla, de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o livada, unde se nimeresc si niste miei,
care, fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se arata ca la maica lor, necstignd din apropierea cinelui
altceva, dect ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si gndurile noastre alearga
prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se, precum am spus, cu acelea, pot fi vazute
voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca
spre a trece n fapta, prin trup, frumoasa si dulcea nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea
draceasca. Asa se nfaptuiesc nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n
afara n chip necesar.
43. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine de la nalucirile
nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice necontenit si sa o tina n fru.
44. Contemplatia si cunostinta sunt calauze ale vietii curate si pricinuitoare ale acesteia, pentru faptul ca
cugetarea fiind naltata de ele ajunge la dispretuirea placerilor si a altor lucruri sensibile si dulci ale vietii,
socotindu-le fara pret.
45. Iar viata atenta n Iisus Hristos este, la rndul ei, maica a contemplatiei si a cunostintei si nascatoare a
treptelor dumnezeiesti si a ntelegerilor prea ntelepte, daca s-a nsotit cu smerenia, cum zice dumnezeiescul
Prooroc Isaia: "Cei ce asteapta pe Domnul vor muta
taria, vor primi aripi si vor fi facuti sa zboare, prin Domnul"
46. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar e anevoios si
ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si sa-si ngradeasca partea

netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei nemateriale dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n
pieptul sau pe Domnul Iisus prin rugaciune nencetata nu va osteni urmndu-I Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si
unul ca acesta nu va dori zi petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui Iisus; iar pe
dusmanii sai, necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii si, prin Iisus,
izgonindu-i din spate.
47. Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n portile cerului pe Hristos cu sine si pentru sine, nu
se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porti cu ndraznire, ca si acum. Numai sa nu
slabeasca pna la iesirea lui sa strige catre Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va
face izbavirea lui degraba, dupa fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a spus-o despre judecatorul nedreptatii:
"Zic voua ca va face izbavirea lor degraba"50 si n viata de acum si dupa iesirea sufletului din trup.
48. Plutind pe marea mintala (inteligibila), ncrede-te n Iisus. Caci El ti zice tainic nauntrul inimii tale: "Nu te
teme, fiul meu Iacob, putinule la numar Israele; nu te teme vierme Israele, Eu te apar si te sprijinesc". Deci daca
Dumnezeu e cu noi, care e raul care sa poata ceva mpotriva noastra? Cu noi este Cel ce a fericit pe cei curati cu
inima si a rnduit ca Iisus cel dulce si singurul curat vrea sa intre dumnezeieste si sa locuiasca n inimile curate.
De aceea sa nu ncetam, dupa dumnezeiescul Pavel, a ne deprinde mintea spre evlavie. Caci cu dreptate s-a
spus ca evlavia este aceea care smulge din, radacina semintele celui rau. Fiindca evlavia e calea ratiunii, sau
calea judecatii, sau calea gndului.51
49. "ntru multimea pacii se va desfata",52 dupa David, cel ce nu primeste fata de om, judecnd nedreptate n
inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri cugetnd pacatul; sau judecnd rau n
pamntul inimii sale si prin aceasta prednd pacatului pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit
ntr-unele scrieri de ale lor si pe draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde
zice Domnul: "Un om rau a facut aceasta"53 si a amestecat n gru neghina. Iar raul de la acestia ne vine pentru
ca nu ne mpotrivim repede; de aceea suntem biruiti de gndurile rele.
50. Dupa ce am nceput sa vietuim cu atentie la minte, daca mpreunam smerenia cu trezvia si nsotim
rugaciunea cu mpotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetarii, nfrumusetnd, maturnd, mpodobind si
curatind casa inimii noastre de rautate, calauziti de numele cel sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca de un
sfesnic de lumina. Daca ne vom ncrede nsa numai n trezvia sau atentia noastra, repede vom cadea
rasturnndu-ne, fiind mpinsi de vrajmasi, si ne vor rapune viclenii si nselatorii; si tot mai mult ne vom prinde n
mrejele gndurilor rele, ba chiar vom fi sfsiati cu usurinta de catre ei, neavnd ca sulita puternica numele lui
Iisus Hristos. Caci numai cutitul acesta preacinstit, nvrtit foarte des n inima ce nu se ngrijeste dect de una,
stie sa strnga si sa taie gndurile venite de la aceia, sa le arda si sa le ngroape, ca focul paiele.54
51. Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-1 aduce ea sufletului, este sa vada ndata
nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este sa respinga si sa dea pe fata gndul care
ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea
ce stinge si mprastie ndata orice intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie
rea, este chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor prin Iisus, marele nostru
Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si a netrebnicilor.
52. Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de ale lucrurilor sensibile
si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie, rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea
materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta parte i face cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al
rugaciunii si al trezviei. "Si cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea"55 si tu nsuti cu
mintea, si vei ntelege, zice David, dumnezeiescul cntaret.
53 Sa ne aducem aminte, daca se poate, necontenit, de moarte. Prin aceasta aducere aminte se naste n noi
lepadarea grijilor si a tuturor desertaciunilor, paza mintii si rugaciunea nencetata, nempatimirea trupului, scrba
de pacat si, daca trebuie sa spunem adevarul, aproape toata virtutea izvoraste din aceasta. De aceea, daca se
poate, sa ne folosim de acest lucru, ca de rasuflarea proprie.
54. Inima golita desavrsit de nchipuiri va naste ntelesuri dumnezeiesti si tainice, care salta n mijlocul ei, cum
salta pestii si se dau peste cap delfinii n marea linistita. Si precum marea e miscata de adierea subtire, asa
adncul inimii de Duhul Sfnt. "Iar fiindca sunteti fii, zice, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau n inimile
voastre, care striga: Avva, Parinte!"56
55. Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se ndeletnici cu trezvia
mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca, cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina tenii.
Dar frica se va risipi fara doar si poate, cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste
filosofia activa a mintii.57 Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: "Eu sunt calea, nvierea si
viata".58
56. Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar si aceasta frica o
risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul cugetarii; iar pruncii babilonesti i aruncam

la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra,59 mplinindu-ne, potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: "Cel ce
pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau".60 "Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic".61
57. Monah cu adevarat este acela care a dobndit trezvie; iar trezvie adevarata a dobndit cel ce este monah n
inima.
58. Viata oamenilor se desfasoara n repetare de ani, de luni, de saptamni, de zile, de nopti, de ceasuri si de
minute. n aceasta trebuie, asadar, sa ne desfasuram si noi lucrarile virtuoase, adica trezvia, rugaciunea si
dulceata inimii, n linistea osrduitoare pna la iesirea noastra.
59. Va veni peste noi ceasul nfricosat al mortii; va veni si a-1 ocoli nu este cu putinta. Fie ca Stapnul lumii si al
vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si nensemnate, ca sa nu ne vadeasca,
adeverindu-ne, si sa plngem fara folos. "Caci sluga aceea, zice, care a cunoscut voia Stapnului sau si n-a
lucrat dupa voia lui ca o sluga, se va bate mult".62
60. "Vai celor ce si-au pierdut inima", zice; ce se vor face cnd i va cerceta Domnul? De aceea trebuie sa ne
srguim, fratilor.
6l. Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o ndelungata experienta si
observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n cuibul lui,63 socotesc ca cele dinti deschid intrarea
celor de al doilea, si cele nepatimase celor patimase.
62. Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu cea mai nteleapta
ntelegere, precum am spus! Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi dusman nempacat al sau. Deci trebuie
sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are cineva fata de un om care 1-a necajit si nedreptatit cumplit, ba
chiar mai mult dect atta, daca vrem sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui
Hristos, fericita smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul: "Cine ma va izbavi de
trupul mortii acesteia?"64 Caci nu se supune legii lui Dumnezeu. Aratnd apoi ca a supune trupul voii lui
Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea noastra, a zis: "Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi
judecati; dar judecndu-ne Domnul, ne pedepseste".65
63. nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si bauturi, lepadarea si
respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii.
64. Celor ce suntem ntariti n Hristos si am nceput sa umblam n trezvie fara gres, nti ea ni se arata n minte
ca un sfesnic, tinut oarecum de mna mintii noastre si calauzindu-ne pe cararile cugetarii; pe urma, ca o luna
atotluminoasa, rotindu-se pe cerul inimii; mai apoi ni se arata ca soare Iisus nsusi mprastiind raze de dreptate,
adica aratndu-se pe Sine si pe ale Sale ca niste lumini atotstralucitoare ale vederilor.
65 Iar acestea le descopera tainic mintii ce urmeaza poruncii Lui, care zice: "Taiati mprejur nvrtosarea inimii
voastre" . Precum s-a spus, trezvia srguincioasa nvata pe om ntelesuri fericite. Caci Dumnezeu nu cauta la
fata. De aceea zice Domnul: Ascultati-ma si ntelegeti "ca celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar celui ce nu are,
si ceea ce i se pare ca are se va lua de la dnsul".67 "Iar celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre
bine". Deci cu mult mai mult i se vor lucra lui virtutile.
66. Nu va umbla corabia multe mile fara apa; si nu va nainta deloc paza mintii fara trezvie mpreunata cu
smerenie si cu rugaciunea lui Iisus Hristos:
67. Temelia casei sunt pietrele. Iar aceasta virtute are si ca temelie si ca acoperis nchinatul si sfntul nume al
Domnului nostru Iisus Hristos. Usor va naufragia un crmaci smintit n vreme de furtuna, daca a izgonit corabierii,
a aruncat lopetile si pnzele n mare, iar el doarme. Dar mai usor va fi scufundat de catre draci sufletul, care nu
s-a ngrijit de trezvie si n-a chemat numele lui Iisus la nceputul momelelor (atacurilor).
68. Spunem prin scris ceea ce stim, si marturisim, celor ce vreau sa asculte, ceea ce am vazut strabatnd calea,
daca vreti sa primiti cele spuse. Caci nsusi El a spus: "De nu va ramne cineva ntru mine, se va scoate afara ca
vita si o vor aduna si o vor arunca n foc si va arde"; "iar cel ce ramne ntru mine si eu ntru el multa roada va
aduce".69 Caci precum nu e cu putinta soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu e cu putinta sa se curateasca
inima de ntinaciunea gndurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus. Iar daca e adevarat aceasta,
precum vad, sa ne folosim de ea, ca de rasuflarea noastra. Caci ea este lumina, iar acelea ntuneric; si acela
este Dumnezeu si Stapnul, iar acelea slugile dracilor.
69. Paza mintii poate fi numita n chip cuvenit si pe dreptate nascatoare de lumina, nascatoare de fulger,
aruncatoare de lumina si purtatoare de foc Caci ntrece, graind adevarul, nenumarate si multe virtuti trupesti. De
aceea aceasta virtute trebuie numita cu numele cinstite de mai nainte, pentru luminile stralucitoare ce se nasc
durea. Aceia dintre pacatosi, netrebnici,ntinati, nestiutori, nentelegatori si nedrepti, care se ndragostesc de ea,
pot sa se faca prin Iisus Hristos, drepti, de treaba, curati, sfinti si ntelegatori. Ba nu numai atta, ci pot si
contempla si teologhisi cele tainice. Iar facndu-se contemplativi (vazatori), noata n aceasta lumina preacurata

si nesfrsita, se patrund de ea cu patrunderi negraite si locuiesc si petrec mpreuna cu ea, fiindca au "gustat si
au vazut ca bun e Domnul". n acesti nti vestitori se mplineste cuvntul dumnezeiescului David: "Iara dreptii se
vor marturisi numelui Tau si vor locui dreptii cu fata Ta".70Caci cu adevarat acestia cheama sincer numele lui
Dumnezeu; si se marturisesc Lui, fiindca le si place sa stea de vorba cu El, iubindu-L pururea.
70. Vai celui dinlauntru de la cele din afara. Caci mult va fi suparat omul dinlauntru de la cele din afara. Si
suparat, acesta se va folosi de bici mpotriva simturilor din afara. Cel ce a savrsit cele cu lucrul a cunoscut mai
nainte cele din contemplatie.
71. Daca omul dinlauntru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe cel din afara. Dar
noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurile de pacate. Aceia dau chip pacatului n
gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n minte, precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si
prin fapte n afara. Dracii, fiind lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai prin
gnduri, prin viclenie sj prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de grosimea trupului, n-ar ntrzia sa
pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia libera gata de a necinsti pe Dumnezeu.
72. Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd)71 omoara si preface n cenusa amagirile lor. Caci Iisus,
Dumnezeul si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu le ngaduie acestora sa-si arate
mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care unii o numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici
sa graiasca niscai cuvinte n inima. Iar nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am
spus, si de gnduri. Caci dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-1 nvete pacatul prin gnduri,
ascunzndu-se de el.
73. Asadar prin rugaciunea nencetata se curata vazduhul cugetarii de norii ntunecosi si de vnturile duhurilor
rautatii. Iar curatindu-se vazduhul inimii, este cu neputinta, zice, sa nu straluceasca n ea lumina dumnezeiasca a
lui Iisus daca nu ne vom umfla de slava desarta, de fumul mndriei si de patima de a ne face aratati. Prin
acestea nsa ne vom face prea usuratici pentru cele necuprinse si ne vom gasi fara ajutor de la Iisus, deoarece
Hristos, care ne-a aratat smerenia, uraste acestea.
74. Sa ne tinem dar de rugaciune si de smerenie, de acestea doua, care mpreuna cu trezvia ne narmeaza
mpotriva dracilor, ca o sabie de foc. Caci cei ce vietuim asa putem sa praznuim n fiecare zi si n fiecare ceas,
din inima, n chip tainic o sarbatoare a bucuriei.
75 Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se nasc toate (ca din
Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa miturile lor), se suie toate n poarta inimii si, aflnd
mintea nepazita, intra unul cte unul la vremea sa. Apoi oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n
inima, aduce cu sine un roi de alte gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul, ndemnndu-1 la
savrsirea de fapte rusinoase.
76. Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte curajoase, lovindu-1
cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind capul, a pus pe fuga multe gnduri rele si fapte
si mai rele. Si astfel cugetarea ramne netulburata, Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si
daruindu-i, n schimb, sa stie cum trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se curete pe
ncetul de gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus: "Din inima ies gndurile rele, curvie,
preacurvie... si acelea sunt care spurca pe om".
77. Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea sa, cum a fost zidit de
la nceput de Dumnezeu bun foarte si curat, precum zice marele slujitor al lui Dumnezeu, Antonie: "Sufletul
avnd minte dupa fire, se sustine n virtute". Sau iarasi zice: "Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire,
precum a fost zidita". Iar peste putin zice iarasi: "Sa ne curatim cugetarea, caci eu aed ca daca sufletul s-a curatit
din toate partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa vada mai mult si mai departe dect
dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera". Acestea le spune vestitul Antonie, cum zice marele Atanasie n
"Viata" lui.
78. Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind minte, nu poate sa ne
amageasca altfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi prin simturi si obisnuite noua.
79.Precum nu ne este cu putinta sa urmarim pasarile ce zboara n aer, fiind noi oameni, sau sa zburam ca ele,
firea noastra neavnd aceasta nsusire, la fel nu e cu putinta sa biruim gndurile dracesti ce ni se ntmpla sa
vina, fara rugaciune treaza si deasa, sau sa strabatem cu ochiul mintii tinta spre Dumnezeu; iar daca nu, vezi
pamntul.
80. Drept aceea, daca vrei cu adevarat sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu dulceata si sa pastrezi
cu usurinta trezvia din inima, sa se lipeasca rugaciunea lui Iisus de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste
aceasta n putine zile.
81. Precum nu e cu putinta sa se scrie slove n aer, caci acestea trebuie sa se scrie pe vreun lucru, ca sa se

pastreze multa vreme, la fel trebuie sa lipim rugaciunea lui Iisus Hristos de trezvia ostenitoare, ca virtutea prea
frumoasa a trezviei sa ramna statornic mpreuna cu El si prin El sa ni se pastreze nerapita n veac.
82. "ntoarce, zice, spre Domnul lucrurile tale si vei afla har". Drept aceea sa nu se zica si despre noi de
Proorocul: "Aproape esti, Doamne, de gura lor, dar departe de ranunchii lor".73 Nimeni altul nu va aduce inimii n
chip statornic pace dinspre partea patimilor, dect numai Iisus Hristos, Cel ce a unit pe cele ce se aflau la mare
departare una de alta.
83 Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de ntlnirile si vorbele
desarte de afara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii trebuie sa se ntristeze att de gndurile ct si de
oamenii carora le place sa vorbeasca degeaba, pentru o pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecnduse mintea, sa i se moleseasca trezvia. Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea.
84. Cel ce-si pazeste curatia inimii cu toata srguinta, va avea de nvatator pe legiuitorul ei Hristos, care-i
sopteste tainic voia Sa. "Auzi-voi ce va grai n Domnul Dumnezeu"4 zice David aratnd acest lucru. Iar aratnd
cercetarea ce si-o face mintea sie-si pentru razboiul cel mintal (inteligibil) si sprijinirea ajutatoare a lui Dumnezeu,
spune: "Va zice omul: fi-va oare roada dreptului?"75 Apoi aratnd efectul ce rezulta din amndoua, printr-o
ntlnire ntre ele, zice: "Asadar este Dumnezeu, care-i judeca pe ei pe pamnt",76 adica pe dracii vicleni n
pamntul inimii noastre. Si-n alta parte zice: "Apropia-se-va omul si inima adnca, si se va nalta Dumnezeu; si
atunci ranile de la ei li se vor parea ca niste sageti de prunci".77 ,.
85 Sa ne calauzim inima pururea, povatuiti de ntelepciune, dupa sfintitul cntaret, respirnd necontenit nsasi
puterea lui Dumnezeu Tatal si ntelepciunea lui Dumnezeu, Hristos Iisus. Iar daca molesindu-ne de vreo
mprejurare oarecare, vom slabi lucrarea mintii, n dimineata urmatoare sa strngem iarasi bine mijlocul mintii si
sa ne apucam cu putere de lucru, stiind ca nu vom avea aparare, noi care cunoastem binele, de nu-1 vom face.
86. Precum mncarile aducatoare de boala, ndata ce au fost primite n trup supara, iar cel ce le-a mncat,
simtind ndata vatamarea cauta sa le verse mai repede. prin vreun leac si asa ramne nevatamat, la fel si
mintea, cnd a primit sa nghita gndurile si simte amaraciunea lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus,
strigata din adncurile inimii, si le leapada cu desavrsire, precum a nvatat si cercetat cu stiinta acest lucru cei
ce se ndeletnicesc cu trezvia.
87. Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui Iisus, sau gndul neuitat la moarte si smerenia. Caci
amndoua sunt de mare folos.
88. Zis-a Domnul: "nvatati de la mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre"
89 Zis-a Domnul: "Cel ce se va smeri pe sine ca acest prunc se va nalta, iar cel ce se nalta pe sine se va
smeri".79 "nvatati de la mine", zice; vezi ca smerenia este nvatatura? Caci porunca Lui este viata vesnica, iar
aceasta e smerenia. Asadar, cel ce nu este smerit a cazut din viata si n partea cea dimpotriva se va afla.
90. Daca toata virtutea se savrseste prin suflet si trup, iar pe de alta parte si sufletul si trupul sunt fapturi ale lui
Dumnezeu, prin care, cum am zis, se mplineste virtutea, cum nu aiuram n chipul cel mai cumplit, falindu-ne cu
podoabele straine ale sufletului si ale trupului, umblnd adica dupa slava desarta si sprijinindu-ne de mndrie, ca
un toiag de trestie? Si cum nu ridicam astfel mpotriva capului nostru, pentru nelegiuirea si nebunia noastra, ca
tot ce poate fi mai nfricosat, pe Dumnezeu, care ne ntrece cu maretia sa nemarginita? Caci "Domnul celor
mndri le sta mpotriva".80 In loc de urma Domnului ntru smerenie, ne mprietenim cu dracul trufas, vrajmasul
Domnului, din pricina, cugetului mndru si iubitor de slava desarta. Din pricina aceasta spune Apostolul: "Caci ce
ai, ce n-ai luat"; oaie te-ai facut tu pe tine nsuti? Iar daca ai luat de la Dumnezeu trupul si sufletul, din care, n
care si prin care se nfaptuieste toata virtutea, "ce te lauzi ca si cnd n-ai fi luat?" Caci Domnul este cel ce ti le
daruieste tie acestea.
91. Peste tot curatia inimii, prin care se afla n noi smerenia si tot binele ce coboara de sus, nu sta n altceva
dect n a nu ngadui gndurilor ce se apropie sa intre n suflet.
92. Paza mintii cu Dumnezeu, care staruie n suflet numai prin Dumnezeu, da ntelepciune mintii n luptele cele
dupa Dumnezeu. Caci nu putina destoinicie i da ea celui ce se mpartaseste de ea, spre chivernisirea faptelor si
cuvintelor, sale cu judecata bine primita la Domnul.
93 Semnele preotului n Vechiul Testament erau prenchipuiri ale inimii curate, ca si noi sa avem grija de
vesmntul inimii, ca nu cumva sa se nnegreasca din pricina pacatului, ci sa-1 curatim cu lacrimi, cu pocainta si
cu rugaciune. Caci mintea este un lucru usor si anevoie de oprit de la amintiri nelegiuite; un lucru care se ia usor
dupa nalucirile rele si bune ale cugetarii.
94. Cu adevarat fericit este cel ce s-a lipit n cugetare de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima,
cum s-a unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. Venind soarele pe deasupra pamntului face ziua;
iar numele sfnt si prea cinstit al Domnului Iisus luminnd n cugetare nencetat naste nenumarate ntelesuri,

asemenea soarelui.
95 Dupa ce se mprastie norii, vazduhul se arata curat. Iar dupa ce au fost mprastiate nalucirile patimilor, de
catre soarele dreptatii Iisus Hristos, obisnuiesc sa se nasca n inima ntelesuri luminoase si stelare din tot
vazduhul ei luminat de Iisus Hristos. Caci zice Ecleziastul: "Cei ce nadajduiesc n Domnul vor ntelege adevarul
si cei credinciosi n dragoste, vor petrece cu Dnsul".81
A zis careva dintre Sfinti: ''Daca tii minte raul, tine minte si raul de la draci; si daca dusmanesti, dusmaneste
trupul de-a pururi. Trupul e prieten viclean, si daca e slujit te razboieste si mai mult. Si iarasi: "Cstiga dusmanie
mpotriva trupului si lupta mpotriva pntece-lui".82
96. n cuvintele de pna aci ale sutei nti si a doua am nfatisat ostenelile sfintitei linisti a mintii. Ele nu cuprind
numai fructele cugetarii noastre, ci si cele ce le-am nvatat din cuvintele nteleptilor de Dumnezeu Parinti despre
curatia mintii. Iar acum dupa ce am spus aceste putine lucruri, pentru a arata cstigul ce vine din pazirea mintii,
vom nceta a grai.
97. Vino asadar si-mi urmeaza spre unirea cu fericita pazire a mintii, oricine ai fi tu cel ce doresti n duh sa vezi
zile bune, si te voi nvata n Domnul lucrarea vazuta si vietuirea Puterilor inteligibile.
98. Caci nu se vor satura ngerii sa laude pe Facatorul, nici mintea curata sa se ia la ntrecere cu ei. Si precum
fiintele netrupesti nu se ngrijesc de hrana, asa nici fiintele netrupesti n trup nu se ngrijesc de ea, daca vor intra
n cerul linistii mintii.
99. Precum Puterile de sus nu se ngrijesc de bani sau de avutii, asa nici cei ce si-au curatit vederea sufletului si
au ajuns la deprinderea virtutii nu vor fi ngrijati de asuprirea de la duhurile rele. Si precum acelora le este vadita
bogatia naintarii n Dumnezeu, la fel si acestora le este vadita dragostea catre Dumnezeu si iubire, atintirea si
suirea spre Dumnezeu. Iar ntinzndu-se si mai mult n suirea lor cu dragoste si nesat, din pricina ca au gustat
din dorul dumnezeiesc si extatic, ei nu se vor opri pna nu vor-ajunge pe Serafim, si nu vor pregeta n trezvia
mintii si n urcusul iubitor pna nu se vor face ngeri, n Hristos Iisus Domnul nostru.
100. Nu este venin mai tare ca veninul aspidei si al vasiliscului, si nu este pacat mai mare ca pacatul iubirii
trupesti de sine. Iar ca pui zburatori ai iubirii trupesti de sine, ai pe acestia: laudele n inima, ncntarea de sine,
lacomia pntecelui, curvia, slava desarta, pizma si coroana tuturor: mndria, care stie sa cucereasca nu numai
pe oameni, ci si pe ngerii din ceruri si sa-i mbrace n ntuneric n loc de lumina.
Acestea ti le-a scris, Teodule, cel ce poarta numele isihiei, desi e dezmintit de fapte. Dar poate nu sunt ale
noastre ci ct ni le-a dat Dumnezeu, Cel laudat si slavit n Tatal, n Fiul si n Duhul Sfnt, de toata firea rationala,
de ngeri, de oameni si de toata zidirea, pe care a facut-o Treimea cea negraita, Dumnezeu cel unul, de a carui
mparatie stralucita sa avem si noi parte prin rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale Cuviosilor
nostri. Carui Dumnezeu necuprins i se cuvine slava vesnica, Amin.

Isihie Sinaitul

Trezvia e propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai
bine zis din neatentia si negrija noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o
fericeste Hristos, zicnd: Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe
Dumnezeu. Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se
face calauza a vietii drepte si placute ale lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne
deprinde cu contemplatia si cu felul cum trebuie sa punem n miscare, n chip cuvenit,
cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala simturile. Ea sporeste n fiecare
zi cele patru virtuti generale, n cel ce mpartaseste de ea.
Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii, ca sa priveasca
gndurile hotesti care vin sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si
naltat de diavoli, care ncearca sa amageasca mintea prin naluciri. nsusindu-se aceste
osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului mintii.

Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-ti supraveghezi des fantezia, adica atacul ca,
neavnd fantezia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le
nfatisa mintii spre amagire mincinoasa.
Altul consta n a avea pururi inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne
rugam.
Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor.
Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii.
Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie
deplina, mpotrivire si rugaciune. Smerenie fiindca lupta lui este fata de dracii cei
mndri, protivnici smereniei; si ca sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca
Hristos uraste pe cei mndri. Atentie ca sa-si faca inima pururi fara de nici un gnd,
chiar bun daca ar parea. mpotrivire pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe
cel ce vine, ndata sa se opuna cu mnie celui viclean. Si voi raspunde, zice, celor ce ma
ocarasc: oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Rugaciune ca ndata dupa
mpotrivire sa strige catre Hristos ntr-un suspin negrait; si atunci cel ce lupta va vedea
pe vrajmas risipindu-se prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de
vnt, sau ca fumul ce se mistuie, mpreuna cu nalucirile lui.
Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si
vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot
astfel cel ce se apleaca spre inima sa si vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale
Arapilor spirituali.
Dar mintea nu poate sa biruiasca numai prin sine. Sa nu cumva sa ndrazneasca aceasta.
Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava
desarta. Prin chemarea lui Iisus nsa, ei nu rabda sa stea si sa te nsele nici macar o clipa.
Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu
vrajmasilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a
nascocit sie-si ca ajutor idol turnat.
Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus
Hristos mpotriva duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga
puterile nevazute si razboinice ale vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se
reazeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa Oxypteros (repede zburatoare).
Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat; si a nflorit iarasi trupul
meu. Sau: Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine
mpotriva nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie? Iar cel ce se nadajduieste n sine
si nu n Dumnezeu va cadea cadere jalnica.
Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a
paianjenului pururi pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela
vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei sa-ti cstigi linistea sufletului cu
osteneala, nu nceta sa ucizi pururi pruncii babilonesti. Caci pentru aceasta ucidere vei
fi fericit de Duhul Sfnt, prin David.
Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit, cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de
sine, cu mpotrivire si cu chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi
cu aceste arme, pe calea strmta, dar aducatoare de bucurie si de desfatare a mintii, vei
ajunge la sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine adnci de
catre Hristos, n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei si n care

locuieste toata plinatatea Dumnezeirii trupeste. Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul
Sfnt salta n sufletul tau. Pentru ca de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu
fata descoperita. Caci nimeni nu numeste pe Iisus Domn, fara numai n Duhul Sfnt,
care adevereste n chip tainic pe Cel cautat.
Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si de aceea ca pizmasii draci adeseori
ascund si retrag de la noi razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si
urcusul spre Dumnezeu ce le-am avea din razboi si pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa
ne rapeasca fara de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul
necontenit si lupta lor este sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra,
cunoscnd bogatia adunata n suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci
cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos spre vederi (contemplatii) duhovnicesti si
razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca sa zic asa, al
Domnului nsusi, si cu smerenie.
Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu
draga inima, nsusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca
niste lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem
n miscare iutimea fara judecata si mpotriva firii, si pe urma sa ne aflam fara ndrazneala
n razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se
mnie pe cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu
latraturi rele, nimiceste cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o
dobndi. Caci iutimea are putere stricatoare. Daca e miscata spre gnduri dracesti, le
strica si le omoara pe acelea; daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica gndurile
cele bune din noi. Asadar iutimea, precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie
rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca
arc, daca nu e folosita n amndoua partile. Iar daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare.
Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet mpotriva lupilor, care sfsia oile.
Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele
ntlniri, ca pe niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la
desavrsita uitare a razboiului celui dinauntru si sa coboare sufletul de la bucuria nalta,
pe care o are inima din curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului
si n toata vremea o razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la
negrija la dispret, la lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi
ndarat, ca si cinele la varsatura sa. Si fugim asadar de semetie, ca de un venin de
moarte. Iar rul uitarii si cele ce izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii si chemarea
nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic.
Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca
David, nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar,
n noi. Caci zice Scriptura: Cel ce se ncrede n sine va cadea cadere jalnica .
Sa nvatam de le Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa
plngem pentru caderile ce ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda
si ca Solomon cel prea ntelept.
Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita, mpreuna cu
puterile sale. Prin urmare, sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si
rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus,
nu vei afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu,
vicleniile, mestesugirile si nselaciunile dracilor.

Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-l cheme pe El si sa nu se nfricoseze

nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu nfricosatul Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor
ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute.
Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia
dupa el din nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de
bunul Stapn) se desfata de momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel
rau ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa
si amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste fata unei
femei frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa
planuiasca ceva cu ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci,
caznd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea trupului, n fapta nedegiuirea din
cugetare, spre osnda proprie.
Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e
fara primejdie. De aceea nu e fara primejdie sa lasam sa intre n inima noastra gndurile,
nainte ca mintea sa ne fi fost mult cercata n razboi, si mai ales la nceput. Fiindca ntr-o
clipa sufletul nostru se ncnta de momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza.
Ci trebuie numai sa le ntelegem si ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne
momesc). Dar dupa ce, prin razboire ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a
exercitat n el si-l ntelege si a dobndit deprinderea nencetata a razboiului, nct
patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice Proorocul: Poate stapni usor vulpile cele
mici, atunci trebuie sa lase gndurile sa vina nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos,
sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare.
nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurile noastre cu ale
dracilor vicleni; al treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a afla ntre cele doua feluri de
gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos; al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca,
prin urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si chemarea Domnului
Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele
ramnnd fara mplinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel
sufletele dect prin nalucire si gnduri. Despre momeala David zice: n dimineti am
ucis pe toti pacatosii pamntului si celelalte; iar despre consimtire, marele Moise zice:
Si nu te vei nvoi cu ei.
Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea
noastra. De aceea e de trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea
draceasca, iar biruinta sa ne-o dea noua, ca un iubitor de oameni.
Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea
cele scrise spiritual n inima ta, rele si bune.
Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care
izvorasc din lucrarea nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele
din afara. Caci fiind nencetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se
desfateze cu gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci simturi, cnd se
apropie de ea gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de
cele mai adeseori nlauntrul sau.
Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti
vin asupra.
Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin
placere.

Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect
din pricina acelora.
Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au
ntarit att de mult ntre oameni.
Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de
Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor rele urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei
afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor virtuti. Dar cautnd n el mireasma
smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a dobndi bunul
acesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al
smeritei cugetari si a iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile.
Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc,
neasezat ntr-un loc, ca sa i se zica, din aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina
mndriei a fost numit necurat, deoarece din nger curat si luminos s-a aratat pe urma
spurcat. Caci necurat este naintea Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca primul
pacat este, zice, mndria. De aceea a zis si mndrul Faraon: Pe Dumnezeu tau nu-l stiu
si pe Israel nu-l voi lasa sa plece.
Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii, marele nostru Parinte Vasile: Mult ne ajuta sa
nu pacatuim, nici sa cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea
zilei, sa cercetam n constiinta noastra noi nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am
savrsit dupa dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru copiii sai. Caci
socotelile din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas . Si
iarasi tot el zice: Masura e lucrul cel mai bun .
Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: nceputul rodirii este floarea si
nceputul faptuirii nfrnarea. Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu
cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru
pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-l
micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care se
da mparatia Cerurilor.
Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si
contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul:
Umblati n duh, si pofta trupului sa nu o savrsiti .
Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase;
ci toata preocuparea lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n
lacomia pntecelui, n desfrnare, n ntristare, n mnie si pomenirea raului si prin
aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara masura si-si tulbura
ntelegerea.
Nu-ti nchina toata atentia ta trupului, ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata
mintea ta ntoarce-o spre cele dinauntru. Caci nevointa trupeasca la putin foloseste, iar
evlavia spre toate e de folos .
Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost
taiate pricinile, fie pentru ca s-au retras dracii cu viclenie.
Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le
daruieste slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost
credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau. Dar nca e sluga
credincioasa cel ce se cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar gresind sau

neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de
nvatatura, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om.
ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de
osteneala.
E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de
Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa
arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si nfatisarea umilita. Aceasta o striga
toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie, cade din
partasia Celui ce s-a smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu
fapta al dumnezeiestilor Evanghelii.
Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-l: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui si
cu mintea si de simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei
avea de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David: Voit-am sa fac voia Ta si
legea Ta n mijlocul pntecelui meu. De nu va face omul n mijlocul pntecelui, adica
n mijlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n
afara. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile
Tale. Desigur o va spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel
partas de ea, devenind tot mai neclintit n cele dumnezeiesti.
Trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cistite cu adevarat sunt acelea
care ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii,
mpreuna cu chemarea lui Iisus Hristos; privirea nencetata n adncul inimii; linistea
necontenita a cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se par de-a
dreapta; si silinta de-a ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne
ostenim staruind n inima, dar si mngierea e aproape.
Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile
si nalucirile duhurilor ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri
luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot asa cu mult mai mult Dumnezeu, care
locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat de vnturile
rautatii si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre
contemplatie, ca flacara ceara.
Trebuie sa nvrtim pururi n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum
se nvrteste fulgerul n vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu
exactitate cei ce au experienta mintii si a razboiului dinauntru. Deci sa purtam dupa o
ordine razboiul mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a aruncat un
gnd, sa-l lovim n inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne
rugam ndata mpotriva lui, adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata
sa se risipeasca naluca draceasca, ca sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit
de oarecare facator de naluciri (scamator).
Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina
mbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se
lumineze.
Dracii ne duc pururi spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea
iubirii de argint si a cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si
Dumnezeu tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului
si a slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica. Ticalosii l-au
rasplatit cu ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor.

Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci

este nu mod desavrsit si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul
nalucirea momelii si a pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el
la ceea ce vine, poate, sa-l loveasca si departam, ct putem, orice gunoi din el.
Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea,
cum au fost create de Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui
Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului, adica mniati-va pe voi nsiva si pe
diavolul. Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu. Pofta trebuie sa o
miscam spre Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua
cu ntelepciune si cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum
stapneste mparatul peste robi; si atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa
Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala mpotriva ratiunii si vreau sa o conduca, sa
punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: Daca nu greseste cineva n
cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa nfrneze si ntreg trupul si celelalte.
Fiindca, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savrsesc prin acestea trei,
precum toata virtutea si dreptatea se sustin iarasi prin acestea trei.
Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd,
primindu-le n cuget, sta de vorba cu ele, sau cnt trupul mpreuna cu mintea se ocupa n
desert cu niscai lucruri supuse simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci
atunci ndata pierde caldura, strapungerea, ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci
cu ct suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai neatenti, ne
ntunecam.
Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri,
gndindu-se sa nu se rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul
sau, ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si
nseamna cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru.
Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe
Dumnezeu n rug, i se umple fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre
Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si da legea, care luate figurat,
dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii.
Iar Aaron, fratele legiuitorului, este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi,
mustrndu-l pe acesta cu mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: Ce ti-a
gresit Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la Domnul Dumnezeul cel viu,
Atottiitorul?
Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus
Hristos nu e cu putinta a izgoni momeala gndului rau.
mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa
izgoneasca din inima gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin
nalucirea lucrului sensibil, de pilda cnd fata celui ce ne-a suparat, sau nalucirea
frumusetii femeiesti, sau a aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul nostru,
ndata ni se dau pe fata gndurile tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de
argint care pricinuiesc nalucirile inimii. Si daca mintea noastra e ncercata si disciplinata,
avnd deprinderea de a observa si de a vedea curat si limpede nalucirile si nselaciunile
amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin mpotrivire si prin rugaciunea lui Iisus
Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata, ce s-au aratat, nengaduind fanteziei
patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gndurile noastre
dupa forma ce ni s-a aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip prietenos, sau sa gndeasca

mult la ea, sau sa-si dea nvoire cu ea. Caci din acestea urmeaza neaparat, ca noptile
zilelor, faptele rele.
Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n
chip patimas cu chipul ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind
ntrebari necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci gndurile noastre se amesteca nu
nalucirea draceasca, aceasta crescnd si sporind si mai mult, ca sa para mintii, care a
primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste
atunci acelasi lucru care s-ar ntmpla, de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o
livada, unde se nimeresc si niste miei, care, fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se
arata ca la maica lor, necstignd din apropierea cinelui altceva, dect ca se umplu de
necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si gndurile noastre alearga prosteste
spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se, precum am spus, cu acelea,
pot fi vazute voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se
sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca spre a trece n fapta, prin trup, frumoasa si dulcea
nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea draceasca. Asa se nfaptuiesc
nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n afara n
chip necesar.
Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine
de la nalucirile nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice
necontenit si sa o tina n fru.
Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar
e anevoios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si
sa-si ngradeasca partea netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei
nemateriale dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n pieptul sau pe Domnul Iisus prin
rugaciune nencetata nu va osteni urmndu-l Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si unul ca
acesta nu va dori zi petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui
Iisus; iar pe dusmanii sai, necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme,
graindu-le din poarta inimii si, prin Iisus, izgonindu-i din spate.
ntru multimea pacii se va desfata , dupa David, cel ce nu primeste fata de om,
judecnd nedreptate n inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin
chipuri cugetnd pacatul; sau judecnd rau n pamntul inimii sale si prin aceasta
prednd pacatului pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit ntr-unele
scrieri de ale lor si pe draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din
Evanghelie, unde zice Domnul: Un om rau a facut aceasta si a amestecat n gru
neghina. Iar raul de la acestia ne vine pentru ca nu ne mpotrivim repede; de aceea
suntem biruiti de gndurile rele.
Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-l aduce ea sufletului,
este sa vada ndata nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este
sa respinga si sa dea pe fata gndul care ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin
nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea ce stinge si mprastie
ndata orice intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie
rea, este chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor
prin Iisus, marele nostru Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si
a netrebnicilor.
Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de
ale lucrurilor sensibile si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie,
rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta

parte i face cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al rugaciunii si al trezviei.

Si cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea si tu nsuti cu
mintea, si vei ntelege, zice David, dumnezeiescul cntaret.
Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se
ndeletnici cu trezvia mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca,
cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina lenii. Dar frica se va risipi fara doar si poate,
cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste filosofia activa a
mintii. Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: Eu sunt calea, nvierea si
viata .
Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar
si aceasta frica o risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul
cugetarii; iar pruncii babilonesti i aruncam la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra,
mplinindu-ne, potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: Cel ce pazeste, zice,
porunca, nu va cunoaste cuvnt rau. Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic.
Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o
ndelungata experienta si observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n
cuibul lui, socotesc ca cele dinti deschid intrarea celor de al doilea, si cele nepatimase
celor patimase.
Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu
cea mai nteleapta ntelegere, precum am spus. Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi
dusman nempacat al sau. Deci trebuie sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are
cineva fata de un om care l-a necajit si nedreptatit cumplit, ba chiar mai mult dect atta,
daca vrem sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui
Hristos, fericita smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul:
Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia? Caci nu se supune legii lui Dumnezeu.
Aratnd apoi ca a supune trupul voii lui Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea
noastra, a zis: Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; dar judecndu-ne
Domnul, ne pedepseste .
nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si
bauturi, lepadarea si respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii.
Daca omul din launtru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe
cel din afara. Dar noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurite
de pacate. Aceia dau chip pacatului n gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n
minte, precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si prin fapte n afara.
Dracii, fiind lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai
prin gnduri, prin viclenie si prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de
grosimea trupului, n-ar ntrzia sa pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia
libera gata de a necinsti pe Dumnezeu.
Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd) omoara si preface n cenusa amagirile lor.
Caci Iisus, Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu
le ngaduie acestora sa-si arate mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care
unii o numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici sa graiasca niscai cuvinte n
inima. Iar nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am spus, si
de gnduri. Caci dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-l nvete pacatul prin
gnduri, ascunzndu-se de el.

Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se
nasc toate (ca din Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa
miturile lor), se suie toate n poarta inimii si, aflnd mintea nepazita, intra unul cte unul
la vremea sa. Apoi oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n inima, aduce cu
sine un roi de alte gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul,
ndemnndu-l la savrsirea de fapte rusinoase.
Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte,
curajoase, lovindu-l cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind
capul, a pus pe fuga multe gnduri rele si fapte si mai rele. Si astfel cugetarea ramne
netulburata, Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si daruindu-i, n
schimb, sa stie cum trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se
curete pe ncetul de gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus:
Din inima ies gndurile rele, curvie, preacurvie si acelea sunt care spurca pe om .
Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea
sa, cum a fost zidit de la nceput de Dumnezeu, bun foarte si curat, precum zice marele
slujitor al lui Dumnezeu, Antonie: Sufletul avnd minte dupa fire, se sustine n virtute.
Sau iarasi zice: Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire, precum a fost
zidita. Iar peste putin zice iarasi: Sa ne curatam cugetarea, caci eu cred ca daca sufletul
s-a curatit din toate partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa
vada mai mult si mai departe dect dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera.
Acestea le spune vestitul Antonie, cum zice marele Atanasie n Viata lui.
Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind
minte, nu poate sa ne amageasca astfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi
prin simturi si obisnuite noua.
Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de
ntlnirile si vorbele desarte de ocara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii
trebuie sa se ntristeze att de gndurile ct si de oamenii carora le place sa vorbeasca
degeaba, pentru o pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa i
se moleseasca trezvia. Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea.

Marcu Ascetul
Epistola catre Nicolae monahul1
Prea doritului fiu Nicolae,
Mai daunezi te framntai mult pentru mntuirea ta si aveai multa grija pentru viata dupa Dumnezeu. De aceea ai
venit la noi, povestindu-ne despre tine, prin ce fel de osteneli si fierbinte pornire aveai de gnd sa te lipesti de
Domnul, printr-o vietuire ct mai ngrijita, prin nfrnare, prin toata reaua patimire, luptnd n priveghere multa si
n urciune ntinsa. Ne mai spuneai ce razboaie si roiuri de patimi trupesti se aprind n tine si se ridica mpotriva
sufletului din legea pacatului, care se osteste mpotriva legii mintii. Si te plngeai ca si mai mult esti turburat de
patima mniei si a poftei. De, aceea, ne cereai vreo metoda si vreun cuvnt de nvatatura si ntrebai de ce
osteneli si lupte folosindu-te, ai putea sa te ridici mai presus de patimile stricacioase, mai sus pomenite.
n vremea aceea, am dat, pe ct era cu putinta, n persoana, dragostei tale ndemnurile ce trebuiau, nfatisndu-ti
ideile si gndurile folositoare de suflet si aratndu-ti prin ce fel de osteneli si staruinte ascetice, pline de
ntelegere si de luminata cunostinta rationala, potrivit cu Evanghelia, poate sufletul, vietuind prin credinta si ajutat

fiind de har, sa biruiasca relele, care tsnesc nauntru din pacat, dar mai ales patimile amintite. Pentru ca lupta
trebuie dusa nencetat si cu mai multa srguinta mpotriva acestor patimi, caci ele si-au pus n chip deosebit
pecetea pe suflet, prin obisnuinta lui cu ele, trndu-1 cu multa putere dupa ele. Aceasta, pna ce va supune
miscarile trupesti si nerationale ale pacatului, carora se supunea mai nainte si de care era trt, dupa ce se
robise, prin consimtirea de buna voie, amintirii necontenite a gndurilor si cugetarii la cele rele.
Pe urma ne-am despartit de tine. Dar numai cu trupul nu si cu inima. Caci am venit n pustie, la adevaratii slujitori
si luptatori ai lui Hristos, ca luptndu-ne si noi ct de putin si nevoindu-ne mpreuna cu fratii, care se ostesc
mpotriva lucrarilor vrajmase, si cu cei ce se mpotrivesc vitejeste patimilor, sa lepadam lenevia si sa aruncam de
la noi negrija, si sa luam asupra noastra srguinta si grija, silindu-ne sa cstigam buna placere a lui. Dumnezeu.
De aceea, m-am gndit sa trimit curatiei tale prin scrisoare un mic ndemn si un sfat folositor sufletului, ca cetind
pe scurt n scrisoarea noastra smerita lucrurile de care ti-am vorbit n persoana, sa scoti cu srguinta un folos
duhovnicesc, ca si cum am fi noi nsine de fata.
2, Asadar, fiule, nceputul purtarii tale placute lui Dumnezeu trebuie sa faci sa porneasca de la aceasta:
Sa te gndesti statornic si pururea, ntr-o meditatie nentrerupta, la toate binefacerile de care ti-a facut parte
iubitorul de oameni Dumnezeu, spre mntuirea sufletului tau; si sa nu ncetezi a-ti aminti de multele si marile Lui
binefaceri, acoperindu-le cu uitarea pacatului sau trndaviei si prin aceasta lasnd sa treaca vremea cealalta fara
folos si fara sa aduci multumire. Caci aceste amintiri nencetate, mpungnd inima ca un ac, o misca totdeauna
spre marturisire, spre smerenie, spre multumire adusa cu suflet zdrobit si spre toata srguinta buna. Ele ne
ndeamna sa-i rasplatim lui Dumnezeu cu purtarile noastre bune si cu toata virtutea, ntruct ne fac sa cugetam
pururea cu buna constiinta la cuvntul proorocesc: "Ce voi da n schimb Domnului pentru toate cte mi le-a dat
mie?"1 Sa cugete deci sufletul la toate binefacerile, de care i-a facut parte iubitorul de oameni Dumnezeu
ncepnd de la nastere; sau de cte primejdii a fost izbavit adeseori; sau n cte rele a cazut si n cte greseli s-a
rostogolit fara sa fie predat, dupa dreptate, duhurilor care l-au amagit ca s-1 prinda si sa-1 duca la moarte, ci, cu
ndelunga rabdare, Stapnul iubitor de oameni, trecnd cu vederea greselile, 1-a pastrat, asteptnd ntoarcerea
lui; sa cugete iarasi ca, slujind de buna voie duhurilor rele prin patimi, El l hranea, acoperindu-1 si ocrotindu-1 n
tot chipul, iar la urma 1-a calauzit prin Duhul cel bun pe drumul mntuirii si i-a pus n inima dragostea de viata
ascetica si 1-a mputernicit sa paraseasca cu bucurie lumea si toata amagirea placerilor trupesti, mpodobindu-1
cu schima ngereasca a rnduielii ascetice si pregatind lucrurile n asa fel, ca sa fie primit cu usurinta de sfintii
barbati, n obstea fratiei.
Iar cugetnd la acestea cu buna constiinta, cine nu va petrece totdeauna ntru zdrobirea inimii? Cine nu se va
umplea de nadejde tare, avnd attea dovezi de binefacere, fara ca el sa fi facut vreun bine mai nainte? Caci
oricine va cugeta asa: Daca fara sa fi facut eu nici un bine, ba chiar pacatuind mult naintea Lui si petrecnd n
necuratiile trupului si n alte multe rautati, totusi nu mi-a facut dupa pacatele mele, nici nu mi-a ntors dupa
faradelegile mele,-1 ci mi-a rnduit attea daruri si haruri spre mntuire, daca ma voi hotar cu totul sa-I slujesc
de aci nainte numai Lui prin vietuire curata si prin mplinirea
virtutilor, de cte bunatati si daruri duhovnicesti nu ma va nvrednici, ntarindu-ma, ndreptndu-ma si calauzinduma spre tot lucrul bun?
De aceea, cel ce se gndeste totdeauna la aceasta si nu uita de binefacerile lui Dumnezeu, se rusineaza si se
ndreapta si se nevoieste spre toata virtutea buna si spre toata lucrarea dreptatii, gata totdeauna sa faca cu
rvna voia lui Dumnezeu.
3. Asa dar, iubite fiule, avnd, prin harul lui Hristos, ca pe o ntelepciune fireasca, aceasta meditatie si gndire
sanatoasa, pastreaz-o totdeauna n tine. Sa nu te lasi coplesit de uitarea pierzatoare, nici mpiedecat de
nepasarea, care face mintea desarta si o abate de la viata; sa nu-ti lasi cugetarea ntunecata de nestiinta, care e
pricina tuturor relelor, nici amagita de negrija, care e tot ce poate fi mai ru; sa nu te lasi trt de placerea
trupului, nici biruit de lacomia pntecelui; sa nu te lasi cu mintea robit de pofta, nici sa nu lucrezi n tine
spurcaciunea prin nvoirea cu gndurile desfrnate. n sfrsit sa nu ntristezi si sa nu te lasi ntristat pentru vreo
pricina trista si nefericita, care sa te faca sa ngramadesti amintiri de gnduri rele mpotriva aproapelui, nct sa
te pomenesti abatut de la rugaciunea curata catre Dumnezeu si sa-ti lasi mintea robita, privind cu gnd salbatec
pe fratele tau, care are acelasi suflet. Caci prin aceasta constiinta ti va fi nlantuita de purtarea nesocotita a
cugetului trupesc si de duhurile rele, carora ai fost predat spre pedeapsa pna la o vreme; si anume pna cnd
mintea, sfrsita n toate privintele si coplesita de ntristare si de molesire, dupa ce a pierdut sporul dupa

Dumnezeu pentru pricinile de mai nainte, va ncepe iarasi, cu multa smerenie, sa ia de la capat calea mntuirii.
n felul acesta, ostenindu-se mult n rugaciuni si n privegheri de toata noaptea si mprastiind pricinile amintite
prin smerenie si marturisire catre Dumnezeu si catre aproapele, ea ncepe iarasi viata de nfrnare. Si luminata
de luminile cunostintei evanghelice, ea cunoaste atunci, cu harul lui Dumnezeu, ca cel ce nu s-a predat pe sine
desavrsit crucii, n cuget de smerenie, si nu s-a aruncat pe sine la picioarele tuturor, ca sa fie calcat, njosit si
dispretuit, nedreptatit, batjocorit si luat n rs, iar el sa le rabde toate acestea cu bucurie si sa nu pretinda pe
seama sa ctusi de putin lucrurile omenesti: slava sau cinste, sau lauda sau placere de mncare, de bautura,
sau de haina, nu se poate face crestin adevarat.
4. Deci stnd n fata noastra asemenea lupte, nevointe si cununi ale evlaviei, pna cnd ne vom batjocori cu
nfatisarea prefacuta a evlaviei, slujind Domnului doar la aratare, nct altfel suntem socotiti ntre oameni si altfel
ne descoperim Domnului, care cunoaste cele ascunse? Caci n vreme ce suntem socotiti de altii sfinti, ne aflam
nca salbateci dupa naravuri; avnd chip de evlavie, n-am dobndit nca puterea ei naintea lui Dumnezeu;
socotiti de multi feciorelnici si curati, naintea Celui ce cunoaste cele ascunse suntem ntinati nauntru de
necuratiile gndurilor desfrnate si nnoroiati de miscarile patimilor. Si pentru prefacuta noastra nevointa de
acum, Suntem robii laudelor omenesti si ne orbim mintea. Deci pna cnd vom umbla n desertaciunea mintii,
neprimind ntelepciunea evanghelica, prin care putem cunoaste vietuire ceruta de constiinta, ca sa o urmam cu
srguinta si sa aflam si ndraznirea constiintei?
Pna cnd ne mai rezemam nca pe dreptatea paruta a omului din afara, n lipsa adevaratei cunostinte, si ne
amagim Pe noi nsine cu ndeletnicirile din afara, vrnd sa placem oamenilor si vrnd slavi, cinstiri si laude de la
ei
Caci va veni desigur Cel ce descopere cele ascunse ale ntunerecului si da la iveala sfaturile inimilor, Judecatorul
care nu greseste si care nu se lasa rusinat de bogat, nici nu se milostiveste de sarac, care da la o parte
nfatisarea de din afara si scoate la aratare adevarul ascuns nauntru. Acela va ncununa pe luptatorii adevarati,
care au vietui potrivit cu constiinta, n fata ngerilor si naintea Tatalui Sau, iar pe cei ce au mbracat chipul
cucerniciei cu prefacatorie si au aratat numai oamenilor o paruta buna vietuire si s-au bizuit pe aceasta n desert,
amagindu-se nebuneste pe ei nsisi, i va da pe fata naintea Bisericii Sfintilor si a toata oastea cereasca, ca apoi
sai trimita rusinati cumplit n ntunerecul cel mai din afara, asemenea fecioarelor nebune pentru ca si acestea siau pazit fecioria din afara a trupului, dat fiindca ntru nimic n-au fost nvinovatite n privinta aceasta, ba au avut n
parte si untdelemn n candelele lor, adica au fost partase si de oarecari virtuti si ispravi din afara si de oarecari
dureri. De aceea candelele lor au si ars pna la o vreme. Dar din pricina negrijii, nestiintei si a trndaviei, n-au
fost cu prevedere si n-au cunoscut cu de-a-manuntul roiul patimilor ascunse nauntru si puse n lucrare de
duhurile rele. Din aceasta pricina cugetarea lor a fost stricata de nruririle vrajmase, nct s-au nvoit cu ele prin
gndurile lor. Si asa au fost amagite ntr-ascuns si biruie de pizma cea a tot rea, de ciuda care uraste binele, de
vrajba, de glceava, de ura, de mnie, de amaraciune, de pomenirea rului, de fatarnicie, de furie, de mndrie,
de slava desarta, de dorinta de-a placea oamenilor, de bunul plac, de iubirea de argint, de trndavire, de pofta
trupeasca ce trezeste n gnduri voluptatea, de necredinta, de lipsa de temere, de lasitate, de ntristare, de
mpotrivire, de molesire, de somn, de nalta parere de sine, de vointa de-a se scuza, de ngmfare, de
laudarosenie, de nesaturare, de risipa, de zgrcenie, de deznadejdea care-i mai cumplita dect toate, si de
celelalte miscari subtiri ale pacatului. Ele socoteau ca si lucrarea faptelor bune sau vietuirea cuvioasa se
nfaptuieste cu puteri omenesti si de aceea cautau sa culeaga laude de la oameni. Din aceasta pricina chiar daca
au fost partase de unele daruri, le-au vndut duhurilor rele pentru slava desarta si placerea de la oameni.
mpartasindu-se si de alte patimi, ele au amestecat n purtarile bune cugetele rele si trupesti. De aceea le-au
facut necurate si neprimite asemenea jertfei lui Cain, lipsindu-se de bucuria Mirelui si fiind lasate afara de nunta
cereasca.
5. Cugetnd deci la acestea, cntarindu-le si probndu-le, sa cunoastem si sa ntelegem n ce stare ne aflam, ca,
pna mai avem nca vreme de pocainta si de ntoarcere, sa ne ndreptam pe noi nsine. Aceasta pentru ca
faptele noastre cele bune, fiind savrsite cu curatenie, sa fie adevarate si curate, neamestecate cu cugetul
trupesc, ca sa nu fie respinse ca o jertfa patata din lipsa temerii, grijii si a cunostintei adevarate si ca nu cumva
sa rabdam osteneala fecioriei, a nfrnarii, a privegherii, a postului si a relei patimiri si sa ne cheltuim zilele vietii,
si totusi, pentru pricinile mai-nainte pomenite ale patimilor, parutele noastre dreptati sa fie aflate ca o jertfa patata
si sa nu fie primita de Hristos, Arhiereul ceresc.
Asadar, o fiule, cine vrea sa ia crucea si sa-I urmeze lui Hristos, prin nencetata cercetare a gndurilor de sine,
prin multa grija pentru mntuire, prin ntelegere si multa srguinta Pentru Dumnezeu si prin ntrebarea slujitorilor

lui Dumnezeu, care sunt de acelasi suflet si de acelasi gnd si care poarta aceeasi lupta, trebuie sa-si
sporeasca, nainte de toate cunostinta si ntelegerea. Aceasta din motivul ca nu cumva, nestiind pe unde si cum
umbla, sa calatoreasca n ntunerec, lipsit de lumina sfesnicului. Caci cel ce calatoreste dupa socoteala sa, fara
cunostinta evanghelica si fara calauzirea cuiva, de multe se mpiedeca si cade n multe gropi si curse ale celui
rau, mult rataceste si prin multe primejdii trece si nu stie la ce tinta va ajunge. Pentru ca sunt destui care au
trecut prin multe osteneli si nevointe si au rabdat pentru Dumnezeu rele patimiri si scrbe multe. Dar prin faptul
ca au umblat dupa socoteala lor si n-au putut deosebi lucrurile, nici n-au cerut sfatul aproapelui, aceste osteneli
ale lor au ramas desarte si fara rost.
6. Tu deci fiule iubite, precum ti-am spus la nceputul acestui cuvnt de povatuire, nu uita binefacerile iubitorului
de oameni Dumnezeu, de care ai avut parte, lasndu-te furat de pacat si de nepasare. Ci punnd naintea ochilor
tai binefacerile de care te-ai mpartasit de la nceputul vietii tale si pna acum, fie trupesti, fie duhovnicesti,
zaboveste cu gndul la ele, dupa cum s-a spus: "Nu uita toate binefacerile Lui"1. Fa aceasta pentru ca inima sa ti
se miste cu usurinta spre frica lui Dumnezeu si spre dragoste, ca sa-1 ntorci n schimb, dupa putere, o viata
curata, o petrecere virtuasa, o constiinta cucernica, o judecata cumpanita, o credinta dreapta, un cuget smerit si,
simplu vorbind, sa te poti darui ntreg lui Dumnezeu. Caci rusinndu-te de amintirea attor bunatati, de care te-ai
bucurat din partea Stapnului bun si de oameni iubitor, inima ta se va umplea de dragostea si de dorul Lui printro miscare pornita chiar din ea nsasi, mai bine zis conlucrnd si darul de sus. Pentru ca ti vei da seama ca
lucrurile minunate, pe care nu le-a facut altora cu mult mai buni, ti le-a facut tie, prin iubirea Sa de oameni cea
negraita.
Sileste-te, asa dar, sa pastrezi nencetat n amintire toate binefacerile daruite tie de Dumnezeu. Dar mai ales
aminteste-ti nencetat de harul acela mare sir minunat si de acea binefacere de care ti-a facut parte, cum ne-ai
povestit, pe cnd calatoreai mpreuna cu mama ta de la Locurile Sfinte la Constantinopol, cnd s-a pornit acea
furtuna nfricosata si nestapnita si acel vrtej mare n vreme de noapte, n urma caruia toti cei din corabie,
mpreuna cu corabierii si cu mama ta, au pierit n adnc. Aminteste-ti ca singur tu cu alti doi ati scapat atunci,
fiind aruncati ca printr-o minune dumnezeiasca de valurile marii la tarm. Aminteste-ti apoi cum ti s-a rnduit sa vii
dupa aceea la Ancyra, unde ai fost primit cu dragoste parinteasca de cineva, si te-ai nsotit pe urma cu prea
evlaviosul fiu Epifanie, ca amndoi calauziti de un cuvios barbat, sa veniti la calea adevarului si sa fiti primiti de
niste sfinti slujitori ai lui Dumnezeu ca fii adevarati.
7. Pentru toate aceste mari binefaceri daruite tie de Dumnezeu, cu ce lucru vrednic de ele ai putea sa multamesti
Celui ce a chemat sufletul tau la viata vesnica? Caci tu, dupa dreptate, nu mai trebuie sa-ti traiesti tie, ci lui
Hristos care a murit si a nviat pentru tine,1 avnd sa vietuiesti ntru toata virtutea dreptatii, sa mplinesti toate
poruncile si sa cauti "care este voia cea buna, desavrsita si bineplacuta lui Dumnezeu", 2silindu-te cu toata
puterea sa urmezi ei.
Drept aceea, fiule supune-ti tineretea ta Cuvntului lui Dumnezeu, asa cum nsusi Cuvntul o cere: "Trupul tau
preda-1 jertfa vie, sfnta, bineplacuta lui Dumnezeu, slujba cuvntatoare". Tot mustul poftei trupesti svnta-1 si
usca-1 cu mncare putina, cu bautura putina si cu privegheri de toata noaptea, ca sa spui si tu din inima:
"Facutu-m-am ca o piele atrnata la fum; dar dreptatile tale nu le-am uitat",3 si cunoscnd ca esti al lui Hristos,
rastigneste-ti trupul, dupa cuvntul Apostolului, dimpreuna cu patimile si cu poftele lui;3 si omoara-ti madularile
omului pamntesc,4 adeca nu numai lucrarea desfrnarii, ci si necuratia lucrata de duhurile-rele n trupul tau.
Ba cel ce asteapta cununa fecioriei adevarate, nentinate si desavrsite, nu-si poarta lupta numai pna aci, ci,
urmnd nvataturii apostolesti, se lupta sa omoare pna si icoana si miscarea patimii. Dar nici cu atta nu se
multumeste acela care, cuprins de o puternica dragoste, vrea sa se salasluiasca n trupul sau fecioria ngereasca
si neprihanita, ci se roaga ca si nsasi amintirea simpla a poftei sa fie stinsa, chiar daca se iveste numai n minte
ca o adiere de gnd, fara miscarea si lucrarea patimei trupesti. Iar la aceasta stare e cu putinta sa se ajunga,
daca peste tot se nvrednicesc vreunii cu asemenea har, numai prin ajutorul de sus si prin puterea si darul
Duhului.
Astfel, cel ce asteapta cununa fecioriei curate, nemateriale si neprihanite, si rastigneste trupul prin osteneli si
nevointe si si omoara madularele omului pamntesc prin nfrnare staruitoare si rabdatoare, stricnd pe omul cel
din afara, subtiindu-1, scorojindu-l si facndu-1 numai schelet. Aceasta pentru ca, prin credinta si lupte si prin
lucrarea harului, omul dinlauntru sa se nnoiasca,5 naintnd din zi n zi spre tot mai mult bine, crescnd n
dragoste, mpodobindu-se cu blndete, veselindu-se cu bucuria Duhului, ncununndu-se cu pacea lui Hristos,
sporind n evlavie, ntarindu-se ntru bunatate, nvaluindu-se n frica lui Dumnezeu, luminndu-se prin ntelegere

si cunostinta, stralucind de ntelepciune si calauzit de smerenie.

Iar nnoindu-se mintea prin Duhul cu acestea si cu alte asemenea virtuti, descopere n sine pecetea chipului
dumnezeiesc, ntelege frumusetea spirituala si negraita a asemanarii cu Domnul si patrunde bogatia legii
launtrice a ntelepciunii, care l nvata si se lasa nvatata de la sine.
Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse nainte; iar mintea nnoeste-ti-o
cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu
bautura de vin, e ca un porc gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea
e robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci ngramadirea sngelui
pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul
ndoit, nascut din lucrarea patimei dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste
masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii
si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa
nu se gndeasca. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu
lucrul, vei lua singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca vrem sa-ti
punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le dam ca pe o socotinta si cale
buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci
ce vrei.
8. Sa vorbim acuma putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si ntuneca tot
sufletul, si-1 arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei mai ales pe cel ce aluneca lesne si
repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mndrie; prin ea se ntareste si se face nebiruita. Caci
pna ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste
si nfrunzeste mbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu poate fi doborta,
pna ce are ca sprijin si ntarire, temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce n tine arborele faradelegii
(adeca patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului sa-1 taie si
sa-1 arunce n foc cum zice Evanghelia, si sa-1 scoata afara mpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se
darme si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu viclesug n suflet (si o face aceasta adunnd
de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini "ntemeiate sau nentemeiate, provocate de lucruri si de cuvinte
referitoare la cele materiale si ridicnd n suflet o cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de
mndrie), sa ai smerenia Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si
din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita n ceruri de toata firea
rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, ncepatoriilor, Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a
nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume n-au ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului,- n ce
adnc de smerenie omeneasca s-a cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate noua, celor ce
sedeam n ntunericul si n umbra mortii" si ajunsesem robi prin calcarea lui Adam fiind stapniti de vrajmas prin
lucrarea patimilor.
9. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel de robie nfricosata si stapniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a
rusinat de noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe omul cazut
sub patimile de ocara si sub osnda dumnezeiasca, "s-a facut ntru toate asemenea noua, afara de pacat",2
adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de
catre hotarrea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facndu-Se ceea
ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; "Cuvntul trup s-a facut",3 ca trupul sa se faca Cuvnt; "fiind
bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim cu saracia Lui";4 s-a facut asemenea noua din multa
iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se
nnoieste, prin harul si puterea Duhului, omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin
aceasta nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca afara frica,5 nemaiputnd sa cada
niciodata. Caci "dragostea niciodata nu cade",6 fiindca "dragostea, zice loan, este Dumnezeu si cine ramne n
dragoste n Dumnezeu ramne".7 De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si cei ce s-au nevoit asemenea
lor ntru virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd lui Hristos cu dragoste desavrsita, n toata
viata lor.
Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa,
din negraita Sa iubire de oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu-Cuvntul, la luarea omului asupra
Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la batjocuri, la luarea n rs, la,
brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie (de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osndirea lui de

catre capetenii, la strigatul Iudeilor celor faradelege, si de acelasi neam cu El, mpotriva lui: "Ia-L, ia-L,
rastigneste-L", la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor care
treceau si ziceau: "De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede tie>>,2 si la celelalte patimi,
pe care le-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; pe
urma la roadele patimilor, care si ct de mari au fost: la nvierea din morti, la scoaterea din iad si din moarte a
sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la naltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la
slava mai presus de toata ncepatoria, Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce-o aduc toti
ngerii Celui nti nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: "Aceasta sa se
cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi ntocmai cu
Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru asemanarea omului facndu-se si la nfatisare aflnduse ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facndu-Se pna la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si
Dumnezeu L-a preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus Hristos
tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de desubt",... si urmatoarele. Iata la ce
slava si naltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut cu, pricinile mai nainte spuse.
10. Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire aceste amintiri, nu te va stapni
patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile patimii mndriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos,
la care te vei gndi se va surpa usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce
inima aspra si mpietrita nu se va frnge de va avea necontenit n minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia
nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai nainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamnt,
cenuse si pulbere de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la
smerenia Domnului, ce mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor
gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile
cele mai adnci si launtrice, mai greu de surprins si de ndreptat, care si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se
ncuibeze si sa lucreze n el si celelalte patimi, ntru ct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, pregatind
drum si lucrare usoara fiecarei patimi. Caci odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea
stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se
vede, se cugeta sau se aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va rani de pofta trupeasca. Si
asa succedndu-se amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului
icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza mintea patimasa si
nenorocita prin lucrarea duhurilor rele.
11. Apoi si trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa mplineasca cu patima
cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori necuratii n vis ori n somn. Caci chiar daca nu a
avut cineva amestecare cu femeia la aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume
de sfnt, naintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si necumpatat; si pe
dreptate va fi osndit in ziua aceea, de nu va plnge si nu se va tngui, topindu-si trupul necontenit cu posturi,
privegheri si rugaciuni, iar mintea lecuindu-si-o si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvntului
dumnezeiesc, aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat si facut relele. Fiindca nu
minte glasul care a zis: "Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe ea, a si preacurvit cu ea
n inima sa",1 De aceea e de folos tnarului sa nu se ntlneasca, de e cu putinta, de loc cu femei, chiar de sunt
socotite sfinte. Iar de se poate, sa vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si
l cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n cumpatare, cu putina
bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie mpreuna cu Parinti duhovnicesti ncercati,
lasndu-se nteleptit si calauzit
Caci e primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei nencercati n
razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt biruiti de alte feluri de razboaie. Caci multe sunt mestesugirile
pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e
bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni nencetat cu barbati cunoscatori. n felul acesta, desi nu ai
tu nsuti faclia adevaratei cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te
cu cel ce o are, nu vei umbla n ntunerec, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea ntre fiarele
lumii spirituale, care pndesc n ntunerec si rapesc si ucid pe cei ce umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului
dumnezeiesc.
12. Stiu ca vrei si tu, fiule, sa dobndesti nlauntrul tau faclia luminii ntelegatoare si a cunostintei duhovnicesti, ca
sa poti umbla fara sa te poticnesti n cea mai adnca noapte a veacului acestuia, si pasii sa-ti fie ndreptati de
Domnul. Caci ai dorit foarte tare cale Evangheliei, dupa cuvntul prorocesc, adica sa urmezi cu credinta nfocata

poruncilor evanghelice mai desavrsite si sa te faci partas, prin dorinta si rugaciune, la patimile Domnului. De
aceea, am sa-ti arat o metoda minunata si o regula a chipului duhovnicesc de viata. Ea nu are lipsa de osteneala
si de nevointa trupeasca, ci de osteneala sufleteasca, de supravegherea mintii si de un cuget atent, care e ajutat
de frica si de dragostea lui Dumnezeu. Prin aceasta metoda vei putea cu usurinta sa pui pe fuga multimea
vrajmasilor, asemenea fericitului David, care a rapus pe un urias al celor de alt neam prin credinta si ncredere n
Dumnezeu, si asa a pus pe fuga cu usurinta, mpreuna cu poporul sau, zecile de mii ale dusmanilor.1
Tinta cuvntului nostru este sa atraga atentia asupra celor trei uriasi puternici si tari ai celor de alt neam, pe care
se reazama toata puterea potrivnica a lui Holofern cel spiritual. Daca acestia vor fi rapusi si ucisi toata puterea
duhurilor necurate va slabi cu usurinta, pna se va topi cu totul. Cei trei uriasi ai celui rau, care sunt socotiti ca
cei mai tari, sunt cele trei rele amintite mai-nainte: nestiinta, maica tuturor relelor; uitarea, sora mpreuna
lucratoare si slujitoarea ei, si nepasarea trndava, care tese vestmntul si acoperemntul norului negru asezat
peste suflet si care le sprijina pe amndoua, le ntareste, le sustine si sadeste n sufletul cel fara grija raul
nradacinat si statornic. Prin nepasarea trndava, prin uitare si prin nestiinta se ntaresc si se maresc proptelele
celorlalte patimi. Caci ajutndu-se ntreolalta si neputnd sa fiinteze fara sa se sustina una pe alta, ele se
dovedesc puteri tari ale vrajmasului si capetenii puternice ale celui rau. Prin ele se ntareste si pe ele se reazama
toata oastea duhurilor rautatii, ca sa-si poata duce la ndeplinire planurile. Fara ele nu se pot sustine nici cele
mai-nainte spuse.
13. De vrei, asadar, sa dobndesti biruinta mpotriva patimilor mai-nainte pomenite si sa pui pe fuga usor
multimea vrajmasilor spirituali de alt neam, aduna-te n tine nsuti prin rugaciune si prin ajutorul lui Dumnezeu.
Patrunznd astfel n adncurile inimii, cauta urma acestor trei uriasi puternici ai diavolului, adica a uitarii, a
nepasarii trndave si a nestiintei, care sunt propteaua dusmanilor spirituali de alt neam si pe sub care furisnduse celelalte patimi ale rautatii, lucreaza, vietuiesc si prind putere n inimile celor iubitori de placere si n sufletele
nenvatate. Si prin multa atentie si supraveghere a mintii, folosindu-te si de ajutorul de sus, vei afla relele
cunoscute celorlalti si, socotite ca nici n-ar fi rele, dar care sunt mai stricacioase dect celelalte. Iar prin armele
dreptatii, care sunt contrare lor, adica prin amintirea cea buna, cari e pricina tuturor bunatatilor, prin cunostinta
luminata, prin care sufletul, priveghind alunga de la sine ntunerecul nestiintei, si rvna cea buna, care ndruma si
zoreste sufletul spre mntuire, vei birui ntru puterea Duhului Sfnt, prin rugaciune, si cerere, vitejeste si
barbateste pe cei trei uriasi mai sus pomeniti ai vrajmasilor spirituali. Prin amintirea cea prea buna, cea dupa
Dumnezeu, socotind totdeauna "cte sunt adevarate, cte sunt de cinste, cte sunt drepte, cte sunt curate, cte
sunt cu nume bun, fie ca e virtute, fie ca e lauda",1 vei alunga de la tine uitarea atotpacatoasa; prin, cunostinta
luminata si cereasca vei nimici nestiinta pierzatoare. A ntunerecului; iar prin rvna atotvirtuoasa si prea buna, vei
scoate afara nepasarea trndava, care lucreaza n suflet pacatul necredintii n Dumnezeu, nradacinat acolo. De
vei cstiga virtuti, nu prin simpla vointa a ta, ci cu puterea lui Dumnezeu si cu conlucrarea Duhului Sfnt, prin
multa atentie si rugaciune, vei putea sa te izbavesti de cei trei uriasi mai-nainte pomeniti ai celui viclean. Caci
armonia cunostintei adevarate cu amintirea cuvintelor lui Dumnezeu si cu rvna cea buna, cnd va fi silita sa
staruie n suflet, prin harul lucrator, si va fi pazita cu grija, va sterge din el urmele uitarii, ale nestiintei si ale
nepasarii trndave si le va reduce la nefiinta, iar pe urma va mparati n suflet harul, ntru Domnul nostru Iisus
Hristos, caruia fie slava si stapnirea n vecii vecilor, Amin.
MARCU ASCETUL
Despre legea duhovniceasc, n 200 de capete ,
Fiindc de multe ori ati dorit s stiti ce este legea duhovniceasc de care vorbeste dumnezeiescul Apostol
(Rom.7,14), care este cunostinta si lucrarea celor ce vor s o pzeasc, vom: vorbi despre acestea, pe ct ne va
fi cu putint.
2. nti stim c Dumnezeu este nceputul, mijlocul si sfrsitul oricrui bine; iar binele este cu neputint s fie
crezut si svrsit altfel dect n Hristos Iisus si Duhul Sfnt.
3. Tot binele e druit de Dumnezeu cu un rost oarecare si cel ce-1 primeste cu aceast credint, nu-1 va pierde.
4. Credinta neclintit este turn ntrit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.
5. Orice plnuire a ta s o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca s fie dup voia lui Dumnezeu ceea ce
ai de gnd s faci.
6. Cel ce e smerit n cugetul su si mplineste o lucrare duhovniceasc, cnd ceteste dumnezeiestile Scripturi pe
toate le aduce n legtur cu sine si nu cu altul.

7. Roag pe Dumnezeu s deschid ochii inimii tale, si vei vedea folosul rugciunii si al cetirii.
8. Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufere mpreun cu cel ce nu-1 are, si pstreaz darul prin mpreuna
ptimire; iar cel mndru si-1 va pierde, scufundndu-se n gndurile trufiei.
9. Gura celui smerit n cugetare grieste adevrul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamn cu sluga aceea care
a plmuit peste obraz pe Domnul.
10. Nu te face ucenic al celui ce se laud pe sine, ca nu cumva, n loc de smerita cugetare, s nveti mndria.
11. S nu te nalti ntru inima ta pentru c ntelegi Cele zise n Scripturi, ca s nu cazi cu mintea n duhul hulirii.
12. S nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele artate de legea duhului, adic prin
rbdare, rugciune si ndejdea care numai la un lucru se gndeste.
13. Cel ce se roag trupeste si nc nu are cunostint duhovniceasc, este ca orbul care strig si zice: "Fiul lui
David, miluieste-m".
14. Orbul de odinioar, dup ce i s-au deschis ochii si a vzut pe Domnul, nchinndu-se Lui, nu L-a mai
mrturisit fiu a lui David, ci Fiu al lui Dumnezeu. .
15. S nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugciunii, cci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii ti de ai putut
vedea cu mintea.
16. Cel ce, asemenea orbului, si-a lepdat haina si s-a apropiat de Domnul, se face ucenicul Lui si
propovduitorul nvtturilor celor mai nalte.
17. De va zbovi pcatul n gndurile noastre, ne va umplea inima de semetie; iar. de l vom izgoni prin nfrnare
si ndejde, vom dobndi zdrobirea inimii.
18. Este o zdrobire de inim lin si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutit si vtmtoare, spre
pedepsirea ei.
19. Privegherea, rugciunea si rbdarea ncazurilor ce vin asupra noastr aduc inimii zdrobirea neprimejdioas
si folositoare, dac nu mprstiem tovrsia lor prin lcomia
dup ceva. Cci cel ce rabd n aceasta, si celelalte va fi ajutat; iar cel nepstor si mprstiat, la iesirea din trup
cumplit se va chinui.
20. Inima iubitoare de plceri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli i
este poart deschis.
21. Inima nvrtosat este poart de fier zvort naintea cettii; iar celui ce ptimeste rul si este strmtorat, i
se deschide de la sine, ca si lui Petru (Fapte 12,10).
22. Multe sunt felurile rugciunii, care de care mai deosebit. Totusi niciuna nu este vtmtoare, dect aceea
care nu mai este rugciune, ci lucrare diavoleasc.
23. Un om voind s fac ru, s-a rugat, dup obicei, mai nti n cuget, si prin purtarea de grij a lui Dumnezeu
fiind mpiedecat, mai pe urm mult 1-a multumit.
24. Iar David vrnd s ucid pe Nabal din Crmei, dup ce a,luat nstiintare despre dumnezeiasca rspltire,
tindu-si gndul acesta mult a multumit. Stim iarsi ce a fcut
cnd a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se pn ce Natan proorocul nu i-a adus aminte de Dumnezeu.
25. Cnd dumnezeiestile Scripturi, cuget la cele ascunse ntr-nsele; "cci cte mai-nainte s-au scris, toate zice - spre a noastr nvttur s-au scris".
27: Scriptura numeste credinta "temelie a celor ndjduite" (Evr.11,1); iar pe cei ce nu cunosc slsluirea lui
Hristos, i-a numit necercati.
28. Dup cum din cuvinte si lucruri se vede cugetul, tot asa se vede din faptele bune ale inimii rsplata viitoare.
29. Inima milostiv e vdit c va primi milostivire; iar cea care nu este asa, pe cele dimpotriv.

30. Legea liberttii nvat tot adevrul. Multi o stiu aceasta prin cunostint; ns putini o nteleg. pentru c
ntelegerea e totdeauna n proportie cu mplinirea poruncilor
ei.
31. Nu cuta desvrsirea ei prin virtuti omenesti, cci nu se va mplini desvrsit printr-nsele. Desvrsirea ei e
ascuns n crucea lui Hristos.
32. Legea slobozeniei se cunoaste prin cunostinta adevrat; se ntelege prin lucrarea poruncilor; si se
mplineste desvrsit prin mila lui Hristos.
33. Cnd ne vom sili s mplinim n constiint toate poruncile lui Dumnezeu, vom ntelege c legea Domnului
este fr prihan; c se cultiv prin faptele noastre cele bune, dar
fr mila lui Dumnezeu nu este cu putint s se desvrseasc ntre oameni.
34. Cei ce nu se socotesc pe ei datornici ntregii legi a lui Hristos, cunosc .trupeste legea lui Dumnezeu,
"nentelegnd nici cele ce zic si nici cele despre care se
rostesc cu trie". De aceea ei socotesc c mplinesc legea desvrsit prin fapte.
35. Un lucru poate fi svrsit bine la artare, dar scopul celui ce 1-a svrsit nu e bun. De asemenea poate fi ru
la nftisare, dar tinta fctorului poate fi bun. Dar nu numai fapte svrsesc unii, ci si vorbe griesc n chipul n
care zis. Cci unii schimb calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarsi
altii prin scopul evlavios.
36. Pe cel ce si ascunde defimarea si ocara punnd nainte laude, cir greu l pot descoperi cei mai simpli.
Asemenea acestuia este si cel ce sub chipul smereniei, e plin de slava desart. Acestia acoperind mult vreme
adevrul cu minciuna, n cele din urm sunt dati totusi pe fat prin fapte.
37. Unul fcnd un lucru la artare bun, vatm pe aproapele su; iar altul nefcnd un asemenea lucru, l ajut
cu gndul.
38. Este o mustrare din rutate sau din rzbunare, si este alta ntru frica de Dumnezeu si pentru adevr.
39. Pe cel ce a ncetat de-a mai pctui si s-a pocit, nu-1 mai mustra; iar de zici c pentru Dumnezeu l mustri,
mai nti descopere-ti pcatele tale.
40. nceptorul oricrei virtuti este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele.
41. Cnd svrsesti fapte virtuase, adu-ti aminte de Cei ce a zis: "Fr de mine, nu puteti face, nimic"(Ioan 15,5).
42. Prin necazuri si-au gtit oamenii cele bune, dup cum prin slava desart si prin plcere cele rele.
43. Cel nedrepttit de oameni scap de pcat, si msura mhnirii sale, afl sprijin mpotriva lui.
44. Cel ce crede n rsplata lui Hristos, pe msura credintii sale rabd bucuros toat nedreptatea.
45. Cel ce se roag pentru oamenii ce-1 nedrepttesc, i nspimnt pe draci; iar cei ce se lupt cu cei dinti, e
rnit de cei de al doilea.
46. E mai bine s fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel plcut lui Dumnezeu pe amndoi i-a biruit.
47. Tot binele vine de la Domnul, dup o anumit ornduire si pleac pe ascuns de la cei nemultmitori,
nerecunosctori si lenesi.
48. Tot pcatul sfrseste n plcerea oprit, precum orice virtute ntr-o mngiere duhovniceasc. Dac
stpneste cel dinti, strneste pe cele proprii lui; iar dac stpneste cea de a doua, de asemenea pe cele
nrudite cu ea.
49. Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricin de curtie celui ce o rabd.
50. Nestiinta ndeamn la mpotrivire fat de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se sporeste numrul pcatelor.
51. Primeste ncazurile, c ntru nimic nu te pgubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar leapd lcomia, cci
ai s dai socoteal.

52. Dup ce ai pctuit n ascuns, nu ncerca s uiti. "Cci toate sunt goale si descoperite pentru ochii Domnului,
naintea Cruia avem s dm socoteal"(Evr.4,13).
53. Arat-te Stpnului cu cugetul tu. "Cci omul caut la fat, pe cnd Dumnezeu priveste n
inim"(1Sam.15,7)
54. Nu cugeta si nu face nimic, fr un scop plcut lui Dumnezeu. Cci cel ce cltoreste fr scop, va osteni n
zadar.
55. Cel ce pctuieste fr s fie silit, cu greu se pocieste, pentru c dreptatea lui Dumnezeu este fr de
greseal.
56. ntmplarea dureroas face pe ntelept s-si. Aduc aminte de Dumnezeu, si ntristeaz pe msura ei pe cel
ce a uitat de Dumnezeu.
57. Orice suferint fr voie, s te nvete s-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre
pocint.
58. Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntreste din pricina negrijii noastre si pe msura acesteia.
59. Nu zice: ce s fac, cci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpl s fac. Ci, aducndu-ti aminte, cuget la
ceea ce esti dator s faci.
60. Deci f binele de care-ti aduci aminte; si cel de care nu-ti aduci aminte, se va descoperi tie. Si s nu-ti dai
cugetul fr judecat uitrii.
61. Scriptura zice c "iadul si pierzarea sunt artate naintea Domnului"(Prov.15,11). Acestea le zic despre
nestiinta si uitarea inimii.
62. Cci iad este nestiinta, fiindc amndou sunt ntunecate. Si pierzare este uitarea, pentru c prin ea am
pierdut din cele ce le aveam.
63. Ia seama la relele tale, nu la ale altuia; si nu se va jefui de tlhari casa de lucru a mintii tale.
64. Cel ce nu poart grij dup puterea lui de toate virtutile, svrseste un pcat anevoie de iertat; dar
rugciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poart de grij.
65. Orice ntristare dup Dumnezeu face parte din fiinta evlaviei. Cci adevrata dragoste se probeaz prin cele
ce-i stau mpotriv.
66. Nu zice c se poate cstiga virtute fr necazuri; cci virtutea neprobat n necazuri, nu este ntrit.
67. Gndeste-te la sfrsitul oricrui ncaz fr voie si vei afla n el pieirea pcatului.
68. Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimnui nu i se potriveste asa de mult ca
judecata constiintei sale.
69. Cnd cauti tmduire, ia seama la constiint si tot ce-tj va spune ea, f, si vei avea folos.
70. Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecruia, deci prin acestea s primim ndreptarea.
70 b. Cel ce se osteneste fr sfat, e srac n toate. Iar cel ce alearg cu ndejde e de dou ori bogat.
71. Omul ncearc cte poate dup voia sa; iar Dumnezeu le sfrseste dup dreptate.
72. De vrei s primesti laud de la oameni, iubeste mai nti mustrarea pentru pcate.
73. Orict batjocur va rbda cineva pentru adevrul lui Hristos, va primi nsutit slav de la multime. Dar mai
bine este a face binele pentru cele viitoare.
74. Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, s stie amndoi c e de fat harul lui Dumnezeu. Iar cel
ce nu ntelege aceasta, va fi stpnit de cel ce ntelege.
75. Cel ce laud pe aproapele n chip ftarnic, l va osndi dup o vreme si va fi el nsusi rusinat.
76. Cel ce nu cunoaste cursele vrjmasului, va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor, usor va
cdea.

77. Din iubirea de plcere vine negrija si din negrij uitare; cci Dumnezeu a druit tuturor cunostinta celor de
folos.
78. Omul sftuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaz n cel ce aude, precum acela a crezut.
79. Am vzut oameni simpli smerindu-se cu fapta si s-au fcut mai ntelepti dect nteleptii.
80. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia c sunt ludati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slav desart
pentru simplitatea sa, a czut n mndrie.
81. Cel ce dispretuieste cunostinta si se laud cu lipsa de nvttur, nu e simplu numai n cuvnt, ci si n
cunostint.
82. Precum altceva e miestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este simplitatea n cuvnt si
altceva priceperea.
83. Simplitatea cuvintelor nu vatm pe cel preacuvios, precum nici miestria cuvintelor pe cel smerit la cuget.
84. Nu zice: nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat, dac nu fac aceea. Dac le-ai face pe toate cte le stii c
sunt bune, ti s-ar descoperi pe urm si celelalte, cunoscndu-se una din cealalt. De aceea nu-ti foloseste s
cunosti cele de al doilea, nainte de mplinirea celor dinti. Cci "cunostinta ngmf"(1Cor.8,1), ndemnnd la
nelucrare, iar "dragostea zideste", ndemnnd la rbdarea tuturor.
85. Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe, ngmfndu-te n desert
cu simpla lor ntelegere.
86 Cel ce a lsat fapta si se reazm pe cunostinta simpl, tine n loc de sabie cu dou tisuri, bt de trestie,
care n vreme de rzboiul, cum zice Scriptura (Is.36,6), gureste mna si strecoar n ea otrava firii nainte de
cea a vrjmasilor.
87. Tot gndul e msurat si cntrit la Dumnezeu. Cci poate fi cugetat sau cu patim, sau cumptat.
88. Cel ce a mplinit o porunc, s astepte ispita pentru ea. Cci dragostea fat de Hristos se probeaz prin cele
potrivnice.
89. S nu dispretuiesti a avea grij de gnduri. Cci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un gnd.
90. Cnd vezi vreun gnd c-ti fgduieste slava omeneasc, s stii sigur c-ti pregteste rusine.
91. Vrjmasul cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea caut numai s cstige consimtirea cugetului.
Cci asa fie c-1 va face pe cel czut n puterea lui s se supun ostenelilor pocintei, fie c, nepocindu-se, l
va mpovra cu
ncazuri fr voie. Ba se ntmpl uneori c l face s lupte si mpotriva ncazurilor, ca n viata aceasta s-i
nmulteasc durerile, iar la iesirea sufletului s-1 dovedeasc necredincios din pricina lipsei de rbdare.
92. Fat de ncercrile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fr rugciune si pocint, nimenea n-a
scpat de asuprire.
93. Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc"una prin alta si pe cel prtas de
ele l mn si mai mult nainte.
94. Diavolul dispretuieste pcatele cele mici, cci altfel nu poate conduce spre cele mai mari.
95. Rdcina poftei rusinoase e lauda omeneasc, precum a neprihnirii e mustrarea pentru pcat, si anume nu
numai cnd o auzim, ci cnd o si primim.
96. Nimic n-a folosit cel ce s-a lepdat de toate si se ndulceste cu patima. Cci ceea ce fcea prin avutie, face si
acum neavnd nimic.
97. De asemenea cel ce se nfrneaz, dac agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai nainte; cci mama
lor este aceeasi pentru plcerea din cuget, iar tatl este, altul pentru deosebirea patimei.
98. Este cte unul care-si taie o patim pentru o plcere mai mare si e slvit de cei ce nu-i cunosc intentia. Si
poate c unul ca acesta nu-si d seama el nsusi de sine, ostenindu-se prosteste.

99. Pricina a tot pcatul este slava desart si plcerea. Cel ce nu le urste pe acestea, nu va desrdcina
patima.
100. "Rdcina tuturor relelor s-a zis c este iubirea de argint"(Tim.6,10). Dar si aceasta e vdit c se sustine
prin acelea.
101. Mintea devine oarb prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desart si prin plcere.
102. Ctesitrele sunt, dup Scriptur, fiicele lipitoarei(2Prov.30,15) fiind iubite de necumptare cu iubire de
maic.
103. Cunostinta si credinta, tovarsele firii noastre, nu sunt tocite prin nimic altceva ca prin acelea.
104. Mnia, furia, rzboaiele, uciderile si tot pomelnicul relelor, din pricina lor au prins atta putere ntre oameni.
105. Iubirea de argint, slava desart si plcerea trebuiesc urte ca niste mame ale relelor si ca niste mame
vitrege ale virtutilor.
106. Din pricina lor ni s-a poruncit, "s nu iubim lumea si cele din lume"(1Io.2,15). Iar aceasta s-a zis, nu ca s
urm fr judecat fpturile lui Dumnezeu, ci ca s tiem prilejurile celor trei patimi.
107. "Nimenea, zice Apostolul, slujind n oaste, nu se ncurc cu treburile vietii"(2Tim.2,4).Cci cel ce vrea s
biruiasc patimile, ncurcndu-se n acele treburi, e asemenea celui ce vrea s sting focul cu paie. :
108. Cel ce se mnie pe aproapele pentru avutie, pentru slav, sau plcere, nc n-a cunoscut c Dumnezeu
chiverniseste lucrurile ntru dreptate.
109. Cnd auzi pe Domnul zicnd: "De nu se va lepda cineva de toate averile lui, nu este vrednic de
Mine"(Luc.14,33), nu ntelege cuvntul acesta numai despre averi ci si despre toate lucrurile pcatului.
110. Cel ce nu cunoaste adevrul, nu poate nici crede cu adevrat. Cci cunostinta natural premerge credintii.
111. Precum Dumnezeu a mprtit fiecreia dintre cele vzute ceea ce e potrivit cu firea ei, asa a mprtit si
gndurile omenesti, fie c vrem, fie c nu vrem.
112. Dac cineva, pctuind n chip vdit si nepocindu-se, n-a ptimit nimic pn la moarte, socoteste c
judecata lui va fi fr mil acolo.
113. Cel ce se roag ntru cumintenie rabd cele ce-i vin asupra-i. Iar cel ce tine minte rul, nc nu s-a rugat
curat.
114. De ai fost pgubit, sau ocrt, sau prigonit de cineva, nu lua n seam cele de fat, ci asteapt cele viitoare;
si vei afla c acela ti-a fost pricin de multe buntti, nu numai n vremea de aici, ci si n veacul viitor.
115. Precum celor ce s-au hrnit fr socoteal le foloseste absintul amar, asa celor cu purtri pctoase le e de
folos s ptimeasc rele. Cci leacurile acestea pe cei dinti i face sntosi, iar pe ceilalti i pregteste spre
pocinta.
116. De nu vrei s ptimesti rul, s nu vrei nici s-1 faci, pentru c lucrul dinti urmeaz neaprat celui de al
doilea. "Cci ce seamn fiecare, aceea va si secera"(Gal.6,8).
117. Semnnd de bun voie cele rele si secerndu-le fr de voie, trebuie s ne minunm de dreptatea lui
Dumnezeu.
118. Dar fiindc s-a rnduit o vreme oarecare ntre semnat si seceris, nu credem n rsplat.
119. Pctuind, s nu nvinovtesti fapta, ci gndul. Cci dac mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi urmat trupul.
120. E mai ru cel ce svrseste rul ntr-ascuns, dect cei ce svrsesc nedreptate pe fat. Pentru aceasta,
acela se va si munci mai ru.
121. Cel ce mpleteste viclenii si face rul ntr-ascuns este, dup Scriptur, "sarpe ce sade n cale si musc
copita calului"(Gen.49,17).
122. Cel ce, n acelasi timp, laud pentru unele pe aproapele, iar pentru altele l vorbeste de ru, e stpnit de
slava desart si de pism. Prin laude ncearc s-si ascund pisma, iar prin vorbele rele se nftiseaz pe sine
mai bun dect acela.

123. Precum nu pot paste la un loc oile si lupii, asa nu poate avea mil cel ce l lucreaz cu viclenie pe
aproapele.
124. Cel care amestec pe ascuns n porunc voia sa, e un desfrnat, cum s-a artat n ntelepciune, si pentru
neputinta de-a se nfrna sufere durere si rusine.
125. Precum nu se ngduie apa si focul laolalt, asa nu se ngduie ntreolalt aprarea si smerenia.
126. Cel care cere iertare de pcate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul, si pecetlueste
relele sale.
127. Nu lsa pcatul nesters, chiar dac ar fi ct de mic, ca s nu te trag pe urm la rele mai mari.
128. De vrei s te mntuesti, iubeste Cuvntul adevrat si nu lepda niciodat, fr judecat, mustrarea. .
129. Un cuvnt adevrat a schimbat puii de nprci si le-a artat s fug de mnia ce va s vie (Mt.3,7).
130. Cel ce primeste cuvintele adevrului, primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Cci zice: "Cel ce v primeste pe
voi, pe Mine m primeste"(Mt.10,40).
131. Slbnogul pogort prin acoperis (Luc.5,19) este pctosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care
primeste iertarea pentru credinta acelora.
132. Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-1 mustra pentru lot lucrul.
133. Cel ce se pocieste asa cum se cuvine, e luat n rs de nebuni. Dar aceasta s-i fie semn de bun plcere
la Dumnezeu.
134. "Cel ce se lupt, se nfrneaz de la toate"(1Cor.9,25) si nu se odihneste pn nu va pierde Domnul
smnta din Babilon.
135. Gndeste-te c patimile de ocar sunt dousprezece. Dac iubesti cu voia pe una din ele, aceea va umplea
locul celor unsprezece.
136. Pcatul este foc ce arde. Cu ct nlturi materia, cu att se stinge, si cu ct adaugi, va arde mai mult.
137. De ai fost nltat prin laude, asteapt ocara. Cci zice: "Cel ce se nalt pe sine, umili-se-va"(Luc.14.2).
138. Cnd vom lepda din cuget tot pcatul de bun voie, vom lua lupta si cu patimile din obisnuint.
139. Obisnuinta, care o ia naintea voii si a constiintei, este amintirea fr de voie a pcatelor de mai-nainte. La
cel ce se nevoieste, ea e mpiedecat s nainteze pn la patim; iar la cel biruitor e rpus pn la momeal
140. Atacul (momeala) este o miscare fr imagini a inimii, care e prins ndat de cei ncercati, ca ntr-o
strung.
141. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea. Cci miscarea fr chipuri este un atac
nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cte unul nu se ntoarce pn nu arde cu
flacr.
142. Nu zi: nu vreau si vine; cci cu sigurant dac nu iubesti lucrul nsusi, iubesti pricinile lui.
143. Cel ce caut lauda, e supus patimii si cel ce se plnge de necaz, iubeste plcerea.
144. Gndul celui mptimit de plcere oscileaz ca o cumpn. Aci plnge si se tnguieste pentru pcate, aci se
lupt cu aproapele si i se mpotriveste aprndu-si plcerile.
145. Cel ce cearc toate si retine binele, va fugi pe urm de tot rul.
146. Brbatul ndelung rbdtor are mult cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de cuvintele
ntelepciunii.
147. Fr aducerea aminte de Dumnezeu nu poate fi cunostint adevrat. Cci fr cea dinti, cea de a doua e
mincinoas.
148. Celui nvrtosat la inim nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru c dac nu e nfricat, nu

primeste durerile pocintei.

149. Omului blnd i foloseste credinciosia, cci l face s nu ispiteasc ndelunga rbdare a lui Dumnezeu si s
nu se rneasc prin neascultare deas.
150. Pe omul puternic s nu-1 mustri pentru slav desart, ci arat-i viitoarea necinste. Cci n acest chip cel
cuminte poate fi mustrat fr greutate.
151. Cel ce urste mustrarea, se supune" patimii cu voia; iar cel ce o iubeste, va lupta si cu obisnuinta.
152. Nu voi s auzi ruttile strine; cci printr-o asemenea voint de-a auzi se sap si n tine trsturile
ruttilor.
153. Dac ti intr n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine nsuti si nu pe cel ce le grieste. Cci dac urechea e
rea, ru e si cel care o poart.
154. Dac cineva se nimereste ntre oamenii care griesc desertciuni, s se socoteasc pe sine nsusi vinovat
de asemenea cuvinte; chiar dac nu are vreo vin proaspt, are vreuna mai veche.
155. De vezi pe cineva c te laud cu ftrnicie, asteapt la vremea sa ocar de la el.
156. Necazurile de acum pune-le alturea cu bunttile viitoare, si nicicnd descurajarea nu-ti va molesi
nevointa.
157. Cnd, pentru vreo binefacere trupeasc, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu, acelasi om pe
urm ti se va arta c e ru.
158. Tot binele vine de la Dumnezeu dup ornduirea Lui; si cei care fac un lucru bun sunt slujitorii Lui.
159. Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi neegalittile dintre
lucruri.
160. Neegalitatea gndurilor aduce schimbrile strilor proprii. Cci Dumnezeu a rnduit n chip potrivit ca s vie
dup cele de voie, cele fr de voie.
161 ntmplrile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dup voia lui Dumnezeu.
162. Din inima mptimit de plcere, rsar gnduri si cuvinte spurcate. Iar din fum cunoastem materia, care
mocneste nuntru.
163. Zboveste n cuget si nu vei osteni n ncercri. Iar plecnd de acolo, rabd necazurile ce vin asupra-ti.
164. Roag-te s nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una strin.
165. Ia-ti gndul de la orice lcomie si atunci vei putea s vezi uneltirile diavolului.
166. Cel ce zice c cunoaste toate mestesugurile diavolului, se d pe sine ca desvrsit, fr s stie.
167. Cnd mintea iese din grijile trupesti, vede, n msura n care iese, lucrturile vrjmasilor.
168. Cel purtat de gnduri, e orbit de ele. El vede lucrrile pcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea.
169. Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fat o porunc, s slujeasc n ascuns patimei si prin gnduri
pctoase s strice fapta bun.
170. Prinzndu-te nceputul vreunui pcat, nu zice: "nu m va birui pe mine". Cci ntruct ai fost prins, ai si fost
biruit.
171. Tot Ce se naste ncepe de la ceva mic, si pe msur ce e hrnit creste.
172.Mestesugirea pcatului e ca o mreaj bine mpletit; si cel ce s-a ncurcat dintr-o parte, de va fi cu nepsare,
va fi prins ntreg.
173. Nu voi s auzi de nenorocirea dusmanilor, cci cei ce ascult cu plcere asemenea cuvinte, mnnc,
roadele plnuirii lor.
174. Nu socoti c orice necaz vine peste oameni din pricina pcatelor. pentru c sunt unii bine plcuti si totusi

ncercati. E drept c s-a scris: "Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti". Dar tot asa s-a scris: "Cei ce voiesc s
triasc cucernic n Hristos, prigoniti vor fi"(Tim.3,12).
175. n vreme de. necaz, ia seama la momeala plcerii. Cci ntru ct alin ncazul e bine primit.
176. Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar ntelepti sunt cei ce stpnesc voile lor.
177. nainte de desrdcinarea relelor, s nu asculti de inima ta; cci cele ce le are puse nuntru, pe acelea
caut s le si sporeasc.
178. Precum sunt serpi ce se ntlnesc n pduri si altii care umbl prin case, asa sunt patimi ce se nchipuesc de
ctre cuget, si altele care se lucreaz cu fapta, mcar c se preschimb unele ntr-altele.
179. Cnd vezi poftele ce zac nuntru c se misc cu putere si cheam mintea ce vietuieste n liniste, la vreo
patim, cunoaste c mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a adus la fapt si le-a asezat n inim.
180. Nu se nfirip nor fr adiere de vnt, si nu se naste patim fr gnd.
181. De nu vom mai face voile trupului, cum zice Scriptura, usor vor sfrsi n Domnul cele ce zceau nainte n
noi.
182. Idolii consistenti (chipurile) din fata mintii sunt mai ri si mai puternici. Dar cei gnditi sunt pricinuitorii si
premergtorii celorlalti.
183. Este un pcat care stpneste inima din pricina obisnuintei ndelungate; si este un alt pcat care ne
rzboieste cugetare prin lucrurile de fiecare zi.
184. Dumnezeu judec faptele dup intentiile lor. Cci, zice: "S-ti dea tie Domnul dup inima ta"(Ps.20,5).
185. Cel ce nu strueste n cercetarea constiintei, nu vrea s primeasc nici ostenelile trupesti pentru credint.
186. Constiinta e o carte natural. Cel ce o ceteste cu fapta, face experienta ajutorului dumnezeiesc.
187. Cel ce nu ia asupra sa de bun voie ostenelile, pentru adevr, e certat mai aspru de cele fr de voie.
188. Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dup putere, prin osteneli mici scap de cele mari.
189. Cel ce vrea s biruiasc ispitele fr rugciune si rbdare, nu le va deprta de la sine, ci mai tare se va
nclci n ele.
190. Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L caut pe El, l gsesc pe msura mplinirii lor.
191. Nu zice: Am mplinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Cci ai aflat adeseori cunostinta mpreunat cu
dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L caut pe El cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflat fr lucrarea Duhului Sfnt.
193. Altceva e mplinirea poruncii si altceva e virtutea, chiar dac acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. mplinirea poruncii st n a mplini ceea ce s-a poruncit; iar virtutea, n a plcea adevrului ceea ce s-a fcut.
195. Precum bogtia vzut este una, dar de multe feluri dup chipul agonisirii, asa si virtutea este una, dar are
multe moduri de activitate.
196. Cel ce nseal pe altii si grieste cuvinte fr fapte, se mbogteste din nedreptate si ostenelile lui vor trece
n case strine, cum scrie Scriptura(Prov.5,10).
197. Toate se vor supune aurului, zice; iar gndurile vor fi crmuite de harul lui Dumnezeu.
198. Constiinta bun se afl prin rugciune, iar rugciunea curat prin constiint. Cci una are trebuint de alta,
prin fire.
199. Iacob a fcut lui Iosif hain pestrit. Iar Domnul druieste celui blnd cunostinta adevrului, precum s-a
scris: "Domnul va nvta pe cei blnzi cile Sale"(ps.25,9).
200. F totdeauna binele dup putere. Iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel mai mic. "Cci cel
ce se ntoarce napoi, zice, nu este vrednic de mprtia Cerurilor"(Luc.9,62).

A aceluiasi
Despre cei ce-si nchipuie c se ndrepteaz din fapte, n 226 de capete
n cele scrise mai jos se va respinge de ctre cei ce cred tare si cunosc adevrul, credinta gresit n faptele din
afar.
2. Domnul, vrnd s arate c orice porunc e o datorie, iar pe de alt parte c nfierarea se d oamenilor n dar
pentru sngele Su, zice: "Cnd veti fi fcut toate cele poruncite vou, ziceti: slugi netrebnice suntem si ceea ce
am fost datori s facem, aceea am fcut"(Luc.17,10). Deci mprtia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul
Stpnului, gtit slugilor credincioase.
3 Robul nu cere slobozirea ca plat, ci multumeste pentru ea, ca un ndatorat, si o primeste n dar.
4. Hristos a murit, dup Scripturi, pentru pcatele noastre si celor ce i slujesc bine, le druieste slobozirea. Cci
zice: "Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te voiau pune; intr ntru
bucuria Domnului tu"(Mt.25,21-23).
5. nc nu e slug credincioas cel ce se razim pe simpla cunostint; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos,
care a poruncit.
6. Cel ce cinsteste pe Stpnul, mplineste cele poruncite. Iar gresind sau neascultnd, rabd urmrile care i se
cuvin.
7. Dac esti iubitor de nvttur, f-te iubitor si de osteneal. Cci simpla cunostint ngmf pe om.
8. ncercrile, care ne vin pe neasteptate, ne nvat cu bun rost, s fim iubitori de osteneal si ne atrag, chiar
dac nu vrem, la pocint.
9. Necazurile, care vin asupra oamenilor, sunt roadele pcatelor proprii. Iar dac le rbdm prin rugciune, ne
vom bucura iarsi de venirea lucrurilor bune.
10. Unii oameni, fiind ludati pentru virtute, s-au lsat cuceriti de plcere, iar plcerea aceasta nutrit de slava
desart au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pcat, s-au umplut de durere, si durerea cea spre folos au
socotit-o lucrare a pcatului.
11. Toti aceia cari, pentru faptul c se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebgtori de sam, socotesc c se
ndreapt din fapte, trupesti. Si toti cei cari, rezemndu-se pe simpla cunostint, nesocotesc pe cei lipsiti de
cunostint, se,
gsesc.cu mult mai nentelepti dect aceia.
12. Cunostinta fr faptele, care urmeaz din ea, nu e sigur, chiar dac e adevrat. Cci fapta este ntrirea
oricrui lucru.
13. Adeseori, din negrija pentru fapte; se ntunec si cunostinta. Cci lucrurile, a cror mplinire a fost nesocotit,
s-au sters n parte si din amintire.
14. Scriptura de aceea ne ndeamn s dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca s-I slujim Lui cum se cuvine prin
fapte.
15. Cnd mplinim poruncile la artare, lum cele cuvenite de la Domnul, pe msura acestei mpliniri; dar ne
folosim dup scopul ce-1 urmrim,
16. Cel ce vrea s fac ceva si nu poate, e socotit de ctre cunosctorul de inimi, Dumnezeu, ca si cnd ar fi
fcut. Iar aceasta trebuie s o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si la cele rele.
17. Mintea fr trap face multe lucruri bune si rele. Dar trupul fr minte nu poate face nici una din acestea,
deoarece legea slobozeniei se cunoaste nainte de fapt.
18. Unii, nemplinind poruncile, socotesc c cred drept. Altii, mplinindu-le, asteapt mprtia ca o plat datorat.
Si unii si altii gresesc fat de adevr.
19. Stpnul nu datoreaz plat robilor; dar iarsi nici cei ce nu slujesc drept nu dobndesc slobozenia.
20. Dac Hristos a murit pentru noi, dup scripturi si nu mai trim nou nsine, "ci Aceluia care a murit si a nviat

pentru noi")2Cor.5,15), vdit este c suntem datori s-I slujim pn la moarte. Cum vom socoti asa dar nfierea
ca ceva ce ni se datoreaz?
21. Hristos e Stpn prin fiint si Stpn prin opera de mntuire, deoarece, neexistnd noi, ne-a fcut, iar murind
din pricina pcatului, ne-a rscumprat prin sngele Su si celor ce cred le-a druit harul.
22. Cnd auzi Scriptura zicnd c Dumnezeu "va rsplti fiecruia dup faptele sale"(Ps.62,13), s nu ntelegi c
e vorba de fapte de o vrednicie egal cu Gheena sau cu mprtia, ci c Hristos va rsplti faptele necredintei n
El sau ale credintii, nu ca un schimbtor care cntreste pretul lucrurilor de schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si
Rscumprtorul nostru.
23. Cei ce ne-am nvrednicit de baia nasterii de a doua,svrsim faptele bune nu pentru rsplat, ci pentru
pzirea curteniei dat nou.
24. Tot lucrul bun, pe care-1 svrsim prin firea noastr, ne face s ne retinem de la rul contrar, dar nu ne
'poate aduga un spor de sfintenie, fr har.
25. Cel ce se nfrneaz, se retine de la lcomia H pntecelui; cel ce dispretuieste avutia, de la zgrcenie; cel
linistit, de la vorbrie; cel curat, de la iubirea de plceri; cel cuviincios, de la desfrnare; cel ce se ajunge cu ce
are, de la iubirea de argint; cel blnd, de la turburare; cel cu cuget smerit, de la slav desart; cel supus, de la
iubirea de vrajb; c el ce mustra, de la ftrie. De asemenea cel ce se roag, e strin de dezndejde; sracul, de
mult avutie; mrturisitorul, de tgduire; mucenicul, de slujirea la idoli. Vezi cum toat virtutea svrsit pn la
moarte, nu e altceva dect retinerea de la pcat. Iar retinerea de la pcat e un lucru al firii, nu ceea ce aduce
rsplata mprtiei.
26. Omul de abia pzeste cele ale firii lui. Hristos ns, prin cruce, druieste nfierea.
27. Este o porunc restrns si este alta cuprinztoare. Prin cea dinti, se porunceste s dm o parte din ceea
ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepdarea de toate avutiile.
28. Este o lucrare a harului, necunoscut celui slab la minte; si este o alt lucrare a pcatului, care semna cu
adevrul. Dar e bine s nu cercetm prea struitor aceste lucruri, ca s nu rtcim. Ci toate s le aducem, prin
ndejde, lui Dumnezeu, cci el stie folosul amndurora.
29. Cel ce vrea s strbat marea spiritual, rabd ndelung, cuget smerit, vegheaz si se nfrneaz. De se va
sili s treac fr acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu va putea.
30. Linistirea e retinerea de la rele. Iar de-si va lua "cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lng rugciune, nu va
avea. alt ajutor mai sigur spre starea de neptimire.
31. Nu se poate linisti mintea fr trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fr linistire si rugciune.
32. "Trupul pofteste mpotriva duhului si duhul mpotriva trupului"(Gal.5,17). Iar cei ce umbl n duh nu vor mplini
pofta trupului.
33. Nu exist rugciune desvrsit fr o chemare a mintii. Iar cugetul care strig nemprstiat, va fi auzit de
Domnul.
34. Mintea care se roag nemprstiat, strmtoreaz si frnge inima; iar "inima nfrnt si smerit Dumnezeu nu
o va urgisi"(Ps.50,19).
35. Rugciunea nc se numeste virtute, desi e maica virtutilor. Cci le naste pe acelea prin mpreunarea cu
Hristos.
36. Tot ce am svrsi fr rugciune si ndejde bun, ne este pe urm vtmtor si fr pret.
37. Cnd auzi c "cei de pe urm vor fi nti si cei dinti vor fi pe urm", ntelege pe cei prtasi de virtuti si pe cei
prtasi de dragoste. Cci iubirea e cea din urm dintre virtuti, dup rnd, dar e cea dinti dintre toate, dup
cinste,
vdindu-le pe cele care s-au nscut naintea ei, ca fiind cele de pe urm.
38. Dac, n vreme ce te rogi, te copleseste trndvia, sau esti suprat n diferite chipuri de pcat, adu-ti aminte
de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine s te lipesti de Dumnezeu prin rugciune si ndejde, dect s
te gndesti la lucruri dinafar, chiar dac sunt de folos.
39. Niciuna din virtuti nu deschide singur, prin sine, usa firii noastre, dac nu sunt mpletite toate ntreolalt.

40. Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Cci chiar de sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca ndejdea.
41. Pcat spre moarte este tot pcatul nepocit. Chiar, de s-ar ruga un Sfnt pentru un asemenea pcat al altuia,
nu e auzit.
42. Cel ce se pocieste cum se cuvine nu va respinge osteneala pentru pcatele vechi, ci si va cstiga printrnsa ndurarea lui Dumnezeu.
43. Dac, suntem datori s facem n fiecare zi toate cte le are firea noastr bune, ce vom da lui Dumnezeu n
schimb, pentru relele pe care le-am fcut mai nainte?
44. Orice prisos de virtute am aduga astzi, el e o dovad a ne grijii trecute, nu un drept la rsplat.
45. Cel ce se turbur cu mintea si e linistit cu trupul, este asemenea celui turburat trupeste si mprstiat cu
mintea.
46. Turburarea de bun voie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalt, cea a mintii pe cea trupeasc si
cea a trupului pe cea a mintii. Cci mpreunarea lor d nastere unui ru si mai mare.
47. Mare virtute e a rbda cele ce vin asupra noastr si a iubi pe cei ce ne ursc, dup cuvntul
Domnului(Mt.5,44).
48. Dovada iubirii neftarnice e iertarea nedrepttilor.
49. Nu pot fi iertate din inim greselile cuiva, fr cunostint adevrat. Cci aceasta i arat fiecruia toate
greselile cte le face.
50. Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, cci la timpul cuvenit ti vor veni nmultite.
51. Cnd mintea uit de scopul cinstirii de Dumnezeu, fapta vzut a virtutii si pierde valoarea.
52. Dac fapta ru. plnuit i este striccioas oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grij de amnuntele ei.
53. Filosofeaz cu fapta despre voia omului si despre rsplata lui Dumnezeu. Cci stiinta nu e mai nteleapt sau
mai folositoare dect fapta.
54. Ostenelilor pentru evlavie le urmeaz mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin
constiint.
55. Unul a primit un gnd si 1-a tinut fr mult socoteal. Altul 1-a primit si 1-a confruntat cu adevrul. E de
ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai mult evlavie?
56. Rbdarea ncazurilor e semnul cunostintei adevrate; la fel nenvinovtirea oamenilor pentru nenorocirile
tale proprii.
57. Cel ce face binele si caut rsplata, nu slujeste lui Dumnezeu, ci voii sale.
58. Cel ce a pctuit, nu va putea scpa de rsplat, dect printr-o pocint corespunztoare cu greseala.
59. Unii spun: "Nu putem face binele, dac nu primim n chip simtit harul Duhului".
60. Aceasta o spun pentru c, zcnd pururea n plceri, prin libera lor hotrre, renunt ca niste neajutorati la
ceea ce le este dat cu putere
61. Cci celor botezati n Hristos li s-a druit harul n chip tainic; dar el lucreaz n ei pe msura mplinirii
poruncilor. Harul nu nceteaz de a ne ajuta n chip ascuns; dar ia de noi s facem sau s nu facem binele pentru
care i puterea.
62. Mai nti harul trezeste n chip dumnezeesc constiinta. Aceasta i face si pe cei fctori de rele s se ciasc
si s plac lui Dumnezeu.
63. El e ascuns de asemenea n nvttura ce ne-o d aproapele. Iar uneori se iveste n cuget si prin cetire; sau
nvat mintea prin cugetarea natural despre adevrul lui. Dac deci vom ascunde talantul acestei cugetri, vom
intra n chip itit ntru bucuria Domnului.
64. Cel ce cere lucrrile Duhului nainte de mplinirea poruncilor e asemenea robului cumprat cu bani, care,

ndat a fost comparat, cere deodat cu pretul si scrisoarea de slobozire.

65. Cel ce socoteste necazurile venite dinafar ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela cutnd pe Domnul,
a aflat deodat cu dreptatea Lui si cunostinta.
66. Dac vei ntelege ce zice Scriptura, c "n tot pmntul stpnesc judectile lui Dumnezeu"(Ps.105,7), orice
ntmplare ti se va face nvttor spre cunostinta de Dumnezeu.
67. Fiecare ntmpin ceea ce i vine, dup ideea sa. Dar numai Dumnezeu stie cum i se potriveste fiecruia
ceea ce vine.
68. Cnd suferi vreo ocar de la oameni, cuget ndat la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lsa
nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osndei, cnd va veni.
69. Cnd esti ludat de multime, dup bunvointa lui Dumnezeu, s nu amesteci nimic semet n ceea ce ti-a
hrzit Domnul, ca nu cumva schimbndu-te, s cazi n starea dimpotriv.
70. Smnta nu va creste fr pmnt si ap; iar omul nu se va folosi fr osteneli de bun voie si fr ajutor
dumnezeiesc.
71. Fr nor nu vine ploaie, iar fr constiint bun nu poti plcea lui Dumnezeu.
72. Nu respinge nvttura, chiar dac esti foarte cuminte. Cci iconomia lui Dumnezeu e mai folositoare ca
ntelepciunea noastr.
73. Cnd inima e miscat de vreo plcere de la locul ostenelilor de bun voie, devine anevoie de retinut,
asemenea unui bolovan foarte greu, ce se rostogoleste la vale.
74. Precum un vitel nedeprins, alergnd dup iarb, ajunge la loc mrginit de prpstii din amndou prtile, la
fel se afl sufletul pe care gndurile l-au desfcut pe-ncetul de locul su.
75. Cnd mintea, dobndind brbtie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite, atunci inima e chinuit
de minte si de patim, ca de niste cli, care o trag ncoace si ncolo.
76. Precum cei ce plutesc pe mare rabd cu plcere arsura soarelui, la fel cei ce ursc pcatul, iubesc
mustrarea. Pentru c cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua patimilor.
77. Precum fuga n timpul iernii sau Smbta (Mt.24,20) aduce durere trupului si ntinare sufletului, la fel rscoala
patimilor n trupul mbtrnit si n sufletul sfintit.
78. Nimenea nu e att de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iart pe cel ce nu se pocieste.
79. Multi ne ntristm pentru pcate; dar primim cu plcere cauzele lor.
80. Sobolanul, care se trie sub pmnt, fiind orb nu poate vedea stelele; la fel cel ce nu crede lui Dumnezeu n
privinta celor vremelnice, nu poate crede nici n privinta celor vesnice.
81. Cunostinta adevrat s-a druit oamenilor de ctre Dumnezeu, ca har nainte de har; si ea nvat pe cei te se
mprtsesc de ea, s cread nainte de toate n Cel ce le-a druit-o.
82. Cnd sufletul care a pctuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic despre el: "Am doftorit
Babilonul si nu s-a vindecat"(Ieremia 51,9).
83. Mintea, care a uitat de cunostinta adevrat se lupt pentru cele protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de
folos.
84. Precum focul nu poate zbovi n ap, tot asa nici gndul urt n inima iubitoare de Dumnezeu. Cci tot-cel ce
iubeste pe Dumnezeu, iubeste si osteneala. Iar osteneala de, bun voie e vrjmas plcerii prin fire.
85. Patima ajungnd stpn peste fapte cu ajutorul vointei, se impune pe urm silnic si dac nu vrea cel prtas
de ea.
86. De vin asupra noastr gnduri fr voie, s fim siguri c iubim cauzele lor, iar de vin gnduri cu voia, iubim si
lucrurile spre care se ndreapt.
87. Prerea de sine si ngmfarea sunt pricini ale hulirii; iar iubirea de argint si slava desart sunt pricini ale
nendurrii si ale ftrniciei.

88. Cnd diavolul vede c mintea s-a rugat din inim, aduce ispite mari si rutcios uneltite. Cci nu vrea s
sting virtuti mici prin ispite mari.
89. Un gnd care zboveste arat mptimirea omului. Iar dac e alungat repede, arat rzboiul si mpotrivire.
90. Trei sunt locurile spirituale, la care vine mintea cnd se schimb: cel dup fire, cel mai presus de fire si cel
mpotriva firii. Cnd vine la locul dup fire, se descopere pe sine ca pricina gndurilor rele si-si mrturiseste lui
Dumnezeu pcatele, recunoscnd pricinile patimilor. Cnd vine la locul cel mpotriva firii, uit de dreptatea lui
Dumnezeu si se rzboieste cu oamenii pe motiv c o nedrepttesc. Iar cnd e ridicat la locul mai presus de fire,
afl roadele Duhului Sfnt, pe care le-a artat Apostolul: iubire, bucurie, pace (Gal.5,22) si cele urmtoare; si stie
c Bac alege grijile trupesti, nu poate rmne acolo. Dar dac se desparte de locul acela, cade n pcat,si n
necazurile care urmeaz pcatului, chiar dac nu ndat, dar desigur la vremea sa, cnd stie dreptatea lui
Dumnezeu.
91. Atta adevr se cuprinde n cunostinta fiecruia, ct sigurant i dau blndetea, smerenia si dragostea.
92. Tot cel ce s-a botezat dup dreapta credint a primit tainic tot harul. Dar se umple de cunostinta sigur a
acestui fapt, dup aceea, prin lucrarea poruncilor
93. Porunca lui Hristos, mplinit cu constiint, druieste mngiere dup multimea durerilor inimii. Dar fiecare
din acestea vine la timpul su.
94. Roag-te struitor la orice lucru, ca unul ce nu poti : nimic fr ajutorul lui Dumnezeu.
95. Nimic nu ajut mai mult lucrrii ca rugciunea; si pentru a cstiga bunvointa lui Dumnezeu, nimic nu e mai
de folos ca ea.
96. Toat lucrarea poruncilor se cuprinde n ea. Cci nimic nu st mai sus ca dragostea de Dumnezeu.
97. Rugciunea nemprstiat e semn de iubire fat de Dumnezeu la cel ce struie n ea. Negrija de ea si
mprstierea ei, e dovada iubirii de plceri.
98. Cel ce privegheaz, rabd si se roag nestrmtorat, mprtseste n chip vdit de Duhul Sfnt. Iar cel ce e
strmtorat n acestea, dar rabd totusi cu voia, primeste si el ndat ajutor.
99. O porunc se vdeste mai aleas ca alta. De aceea exist si o credint mai sigur c alt credint.
100. Este o credint din auz, dup Apostol (Rom.10,17), si este o credint, care e adeverirea lucrurilor ndjduite
(Evr.11,1).
101. Bine este s folosim prin cuvinte pe cei care ntreab; dar mai bine e s conlucrm cu ei prin rugciune si
virtute. Cci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajut si aproapelui.
102. Dac vrei s-1 folosesti fr vorb mult pe iubitorul de nvttur, ndeamn-1 la rugciune, la credint
dreapt si la rbdarea ncazurilor. Cci prin acestea se dobndesc toate celelalte virtuti.
103. Pentru lucrurile, pentru care si-a pus cineva ndejdea n Dumnezeu, nu se mai rzboieste cu aproapele.
104. Dac, potrivit Scripturii, tot ce ni se ntmpl fr voie si are pricina n cele svrsite cu voia, nimeni nu e
att de dusman omului, ca el nsusi.
105. Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dup nestiint e necredinta.
106. Fugi de ispit prin rbdare si prin rugciune. Cci dac i te mpotrivesti fr acestea, vine asupra-ti si mai
nvalnic. '
107. Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e mai puternic dect cei
puternici. Cci ei poart jugul lui Hristos ntru cunostint (Mt.11,29).
108. Toate cte le grim sau le svrsim fr rugciune, ni se arat pe urm sau gresite sau vtmtoare, si ne
dovedesc lipsiti de cunostint, prin lucrurile care urmeaz.
109. Unul singur e drept din fapte, din cuvinte si din gnduri. Din credint ns, din har si din pocint, sunt multi
110. Precum celui ce se pocieste i e strin cugetarea semeat, asa celui ce pctuieste de bun voie i e cu
neputint cugetarea smerit.

111. Cugetarea smerit nu e o osndire a noastr din partea constiintei, ci cunostinta harului lui Dumnezeu si a
comptimirii Lui.
112. Ceea ce e casa vzut pentru aerul obisnuit, aceea este mintea rational pentru harul dumnezeiesc. Cu ct
scoti mai mult materia afar, cu att mai mult nvleste acela nuntru; si cu ct o mni pe aceasta mai mult
nuntru, cu att mai mult se retrage acela.
113. Materia casei sunt vasele si mncrurile; iar materia mintii, slava desart si plcerea.
114. Ndejdea n Dumnezeu face inima larg; iar grija trupeasc o ngusteaz.
115. Harul Duhului e unul si neschimbat; dar lucreaz care precum voieste.
116. Precum ploaia, curgnd n pmnt, d plantelor calitatea lor proprie, celor dulci dulceata si celor acre
acreala, harul, intrnd n inimile credinciosilor, le druieste lucrrile care se potrivesc ca diferitele virtuti. :
117. Celui ce flmnzeste pentru Hristos, harul i se face hran; celui ce nseteaz, butur preadulce; celui ce
tremur de frig, hain; celui ostenit, odihn; celui ce se roag, deplin ncredintare; celui ce plnge, mngiere.
118. Deci cnd auzi Scriptura spunnd, despre Duhul Sfnt c s-a cobort peste fiecare dintre Apostoli, sau c a
nvlit asupra unui prooroc, sau c lucreaz, sau se ntristeaz, sau se stinge, sau se mnie; si iarsi c unii au
prga Duhului, altii sunt plini de Duh Sfnt, s nu cugeti la vreo tiere, sau la vreo prefacere sau la vreo
schimbare a Duhului, ci crede, dup cum am spus mai nainte, c el e neschimbat si atotputernic. De aceea, el
rmne n lucrri ceea ce este, dar n acelasi timp salveaz n fiecare, n chip dumnezeiesc, ceea ce trebuie
salvat. Cci el se revars peste cei botezati n chip desvrsit, asemenea soarelui, dar fiecare dintre noi se
lumineaz n msura n care, urndu-si patimile care-1 ntunec, le smulge din sine; precum de asemenea se
ntunec n msura n care, iubindu-le, cuget la ele.
119. Cel ce urste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e rzboit de patimi, chiar dac nu
vrea.
120. Cnd suntem stpniti de gnduri rele, s ne nvinovtim pe noi nsine, si nu pcatul strmosesc (Ps.62,10).
121. Rdcinile gndurilor sunt pcatele vzute, pe care le svrsim cu minile, cu picioarele si cu gura.
122. Nu poate sta de vorb cu patima n minte, cel ce nu iubeste pricinile ei.
123. Cci cine st la trguiala cu slava desart, dac dispretuieste rusinea? Sau cine se tulbur pentru ocar,
dac iubeste umilinta? Cine primeste plcerea trupeasc, avnd inim zdrobit si smerit? Sau cine se ngrijeste
si se lupt pentru cele vremelnice, dac crede n Hristos?
124. Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvntul, nici cu
gndul, a dobndit cunostint adevrat si arat credint tare Stpnului.
125. Mincinosi sunt fiii oamenilor, care stau n cumpn de-a face nedreptate. Dar Dumnezeu pstreaz pe
seama fiecruia ceea ce este drept.
126. Dac nici cel ce nedreptteste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedrepttit nu e lipsit de ceva, omul trece
ca o umbr, si deci n desert se tulbur (Ps.39,7)
127. Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocri, cunoaste c, dup ce s-a umplut de gnduri de-ale slavei
desarte, secer acum cu scrb spicele semintelor din inim.
128. Cel ce s"a bucurat de plcerile trupesti mai mult dect trebuie, va plti prisosul cu osteneli nsutite.
129. Mai marele e dator s spun supusului ceea ce e dator s fac; iar dac nu e ascultat, s-i vesteasc
venirea relelor.
130. Cel ce este nedrepttit de cineva si nu cere de la cel ce 1-a nedrepttit ceea ce i se datoreaz, crede, cu
privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta si va mosteni viata vesnic.
131. Aducerea aminte de Dumnezeu face s se nasc n inim osteneala si durerea pentru cinstirea lui; si tot cel
ce uit de Dumnezeu caut plcerea si fuge de durere.
132. Nu zice c cel izbvit de patimi nu mai poate avea necazuri. Cci chiar dac nu pentru el, e dator totusi s
aib necazuri pentru aproapele.

133. Cnd vrjmasul are n stpnire multe zapisuri de ale pcatelor uitate, l sileste pe datornic s le
svrseasc si prin aducerea aminte, folosindu-se cu viclean mestesug de legea pcatului.
134. Dac vrei s-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, .nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabd-le ca pe
unele ce vin dup dreptate. Cci rbdarea lor trezeste si nvioreaz amintirea prin fiecare ntmplare. Iar
respingerea lor micsoreaz durerea si osteneala spiritual a inimii si prin aceasta produce uitarea.
135. Dac vrei ca Domnul s-ti acopere pcatele, s nu-ti arti oamenilor virtutile. Cci ceea ce facem noi cu
acestea, aceea face Dumnezeu cu acelea.
136. Ascunzndu-ti virtutea, nu te mndri, ca si cnd ai mplini dreptatea. Cci dreptatea nu st numai n a
ascunde cele frumoase, ci si n a nu gndi nimic din cele oprite.
137. Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmnia care urmeaz, fr a pune la inim rul. Cci
precum urmeaz noptile zilelor, asa urmeaz ruttile binefacerilor.
138 Slava desart, iubirea de argint si plcerea nu las facerea de bine neptat, dac nu s-au topit mai nainte
prin frica lui Dumnezeu.
139" n durerile fr voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocint pe cel ce le rabd si izbveste
de muncile vesnice.
140 Unii, mplinind poruncile, gndesc s le pun n cumpn cu pcatele. Iar altii si cstig bunvoint lui
Dumnezeu prin jertfa Celui ce a murit pentru pcatele noastre. E de ntrebat care dintre acestia cuget drept?
141. Frica Gheenei si dragostea mprtiei dau puterea de a rbda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi
nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre.
142. Cel ce crede n cele-viitoare se nfrneaz de la plcerile de aici fr a face pe nvttorul. Iar cel care nu
crede, caut plcerea si fuge de durere.
143. S nu zici: cum se va deda sracul plcerii, neavnd cele ce o pricinuiesc? Cci cineva poate s se dedea
plcerii prin gnduri, n chip si mai ticlos.
144. Altceva e cunostinta lucrurilor si altceva cunoasterea adevrului. Pe ct se deosebeste soarele de lun, pe
att e mai de folos cea de a doua dect cea dinti.
145. Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea adevrului, pe msura
ndejdii n Hristos.
146. De vrei asadar s te mntuiesti si s vii la cunostinta adevrului, ncearc totdeauna s te ridici peste
lucrurile ce cad sub simturi si s te lipesti de Dumnezeu numai prin ndejde. Cci n felul acesta, privind uneori
pe alturi fr s vrei, vei afla Domnii si Stpnii rsboindu-te prin atacurile ce le vor da asupra ta. Dar biruindule prin rugciune si rmnnd cu bun ndejde, vei strui n harul lui Dumnezeu, care te izbveste de urgia
viitoare.
147. Cine ntelege ceea ce a spus n chip tainic sfntul avei, c lupta noastr e mpotriva duhurilor
ruttii(Ef.6,12), va ntelege si parabola Domnului, prin care a artat c trebuie s ne rugm nencetat si s nu ne
lenevim (Lc.18,1).
148. Legea porunceste figurat s lucrm sase zile, iar a saptea s ne odihnim. Lucrarea sufletului st n facerea
de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le da sracilor, dup cuvntul Domnului. Si cel ce
ajuns astfel la odihn prin lepdarea de averi, petrece n ndejdea mintal. La aceast odihn ne ndeamn si
Pavel s intrm cu srguint, zicnd: "S ne silim s intrm la aceast odihn"(Mt.19,21).
149. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici hotrnd c aici este rsplata obsteasc, ci fiindc
trebuie s avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inim si apoi s intrm, pe msura vredniciei noastre, n
mprtia Cerurilor. Aceasta descoperind-o si Domnul a zis: "mprtia Cerurilor este nuntru vostru!(Evr.4,11).
Dar a spus-o si Apostolul: "Credinta e adeverirea celor ndjduite"(Lc.17,21) si iarsi: "Alergati asa ca s o
luati"(1Cor.13,5) si iarsi: "Cercetati-v pe voi nsiv de sunteti n credint. Sau nu cunoasteti c Iisus Hristos
locuieste n voi? Afar numai dac nu sunteti crestini netrebnici".
150. Cel ce cunoaste adevrul nu se mpotriveste necazurilor, care vin asupra lui. Cci stie c-1 conduc pe om
spre frica de Dumnezeu.
151. Pcatele de odinioar, pomenite special dup chipul lor, vatm pe cel cu bun ndejde. Cci dac i apar

n cuget nsotite de ntristare, l desfac de ndejde, iar dac i se zugrvesc fr ntristare, si ntipresc din nou
vechea ntinciune.
152. Cnd mintea, prin lepdarea de sine, se tine strns numai de gndul ndejdii,2 vrjmasul, sub motiv de
mrturisire, i zugrveste pcatele de mai nainte, ca s strneasc din nou patimile uitate prin harul lui
Dumnezeu si, pe nebgate de seam, s fac pe om nedrept. Cci fcnd vrjmasul acesta, de va fi omul
luminat si urtor de patimi, se va ntuneca, turburndu-se pentru cele fcute. Iar de va fi nc ncetosat si iubitor
de plceri, va zbovi desigur n convorbirea ptimase cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o
mrturisire, ci nceput de pctuire.
153. Dac vrei s aduci lui Dumnezeu mrturisire fr osnd, nu pomeni special, dup chipul lor, greselile, ci
rabd cu brbtie urmrile lor.
154. ntmplrile dureroase vin asupra noastr pentru pcatele fcute mai-nainte, fiecare greseal aducnd dup
sine ceea ce se leag de firea ei.
155. Cel ce cunoaste si stie adevrul, nu se mrturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor svrsite, ci prin
rbdarea celor ce vin pe urm asupra lui.
156. Cnd respingi durerea si ocara, nu fgdui c te vei poci prin alte virtuti. Cci slava desart si fuga de
dureri obisnuiesc s slujeasc pcatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti).
157. Precum virtutile obisnuesc s se nasc din dureri si din ocri, asa pcatele se nasc din plceri si laude.
158. Orice plcere trupeasc vine dintr-o lenevire de mai-nainte. Iar lenevia se naste din necredint.
159. Cel ce zace sub pcat nu poate birui singur cugetul trupesc. Cci attarea se misc fr odihn n
mdularele sale.
160. De suntem ptimasi, trebuie s ne rugm si s ne supunem. Cci de abia cu ajutor ne putem rzboi cu
obisnuintele pcatului.
161. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu rugciunea, este lupttor cu bun mestesug, vdind lupta mintal
pe care o poart, prin retinerea de la cele supuse simturilor.
162. Cel ce nu-si uneste voia sa cu Dumnezeu se poticneste n faptele sale si cade n minile vrjmasilor.
163. Cnd vezi doi ri, avnd dragoste unul fat de altul, cunoaste c fiecare ajut s se mplineasc voia
celuilalt.
164. Cel ce cuget semet si cel ce iubeste slava desart se nsotesc cu plcere unul cu altul. Cci cel dinti
laud pe iubitorul de slav desart, care-i cade nainte slugarnic; iar celalalt mreste pe cel cu cuget semet, care1 laud ntr-una.
165. Cel ce ascult cu dragoste de adevr scoate folos din amndou prtile: pentru cele bune primind mrturie,
se face si mai grabnic la ele; pentru cele rele fiind mustrat, e silit s se pociasc. Dup sporirea noastr trebuie
s ne fie si viata; si dup viat suntem datori s nltm lui Dumnezeu rugciunile noastre.
166. Bine este s tinem porunca cea mai cuprinztoare si s nu ne ngrijim de nimic n parte, ca astfel s nu
trebuiasc nici s ne rugm pentru ceva aparte, ci s cerem numai mprtia lui Dumnezeu, dup cuvntul
Domnului(Mt.6,33). Iar dac ne ngrijim de fiecare trebuint, suntem datori s ne si rugm pentru fiecare. Cci cel
ce face sau se ngrijeste de ceva fr rugciune, nu se afl pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului.
Aceasta e ceea ce a spus Domnul:"Fr mine nu puteti face nimic"(Io.15,5).
167. Cel ce nesocoteste porunc rugciunii, cade n neascultri si mai rele, una predndu-1 alteia, ca legat n
lanturi.
168. Cel ce primeste necazurile de acuma, n ndejdea bunttilor de mai trziu, a aflat cunostinta adevrului si
se va izbvi repede de mnie si ntristare.
169. Cel ce primeste reaua ptimire si necinstea pentru adevr umbl pe calea apostolilor, lund crucea si
ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearc s aib grij de inima sa fr acestea, rtceste cu mintea si cade n
ispitele si cursele diavolului.
170. Nu poate birui cel ce se rzboieste nici gndurile rele, fr s biruiasc pricinile lor, nici pricinile fr
gnduri. Cci cnd rpunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi prin cealalt de ctre amndou.

171. Cel ce se lupt cu oamenii, de frica relei ptimiri si a ocrilor, sau va ptimi aici necazuri si mai multe, sau
va fi muncit fr mil n veacul viitor.
172. Cel ce vrea s fie ferit de orice ntmplare rea e dator s-si ncredinteze toate trebile lui Dumnezeu prin
rugciune; apoi mintea lui s se tin strns de ndejdea n El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor s o
nesocoteasc cu toat puterea.
173. Cnd afl diavolul pe un om, prins fr trebuint de cele trupesti, mai nti i rpeste trofeele cunostintei, pe
urm i taie ndejdea n Dumnezeu cum i-ar tia capul.
174. Dac ocupi vreodat pozitia ntrit a rugciunii curate, nu primi n acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicat
n fata ta de vrjmasul, ca s nu pierzi ceea ce e mai de pret. Cci mai bine este s-1 sgetm eu sgetile
rugciunii, stnd nchisi n cettuia noastr, dect s stm de vorb cu el, care ne aduce daruri, uneltind s ne
desfac de rugciunea mpotriva lui.
175. Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispit si de trndvie. Dar n vreme de rugciune l
pgubeste.
176. Dac ti s-a rnduit s nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaz-te cu mintea, dar nu te turbura la
artare. Cci ntristndu-te nu vei fi osndit cu-cel neasculttor. Dar turburndu-te, vei fi ispitit prin acelasi lucru.
177. n vremea tlcuirii, s nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fat povestindu-le lucrurile cuviincioase si
vrednice de laud mai lmurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit.
178. Celui ce nu se afl n ascultarea ta s nu-i aduci greseala n fat. Cci aceasta tine mai mult de stpnire,
dect de sftuire.
179. Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, artnd fiecruia n constiint cele ale sale.
180. Cel ce vorbeste drept e dator si el s fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele de la Dumnezeu.
Cci adevrul nu este al celui ce grieste, ci al lui Dumnezeu, care i-1 druieste.
181. Nu te glcevi cu cei care nu ti-au fcut mrturisire de supunere, cnd se mpotrivesc adevrului, ca s nu-ti
strnesti ura, cum zice Scriptura.
182. Acela care cedeaz ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rtceste n privinta acelui lucru si-1
pregteste s nesocoteasc rnduielile supunerii.
183; Cel ce sftuieste sau mustr ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pctuieste, si cstig sie-si virtutea
opus greselii. Iar cel ce tine minte rul si osndeste cu rutate cade n aceeasi patim, dup legea
duhovniceasc.
184. Cel ce a nvtat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El, se fereste de tot rul.
185. Nu vorbi cu dou limbi, ntr-un fel artndu-te cu cuvntul, si ntr-alt fel aflndu-te cu constiinta. Cci pe unul
ca acesta Scriptura l pune sub osnd (Sir.28,15).
186. Adeseori cel ce spune adevrul e urt de cei fr de minte, dup Apostol (Io.8,40). Iar cel ftarnic este iubit.
Dar nici una dintre aceste rsplti nu tine mult vreme. Cci domnul va rsplti fiecruia, la vremea sa, ceea ce
trebuie.
187. Cel ce voieste s nlture relele viitoare e dator s poarte cu plcere pe Cele de acuma. Cci astfel
mpcndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici, pedepse mari.
188. mprejmuieste-ti cuvntul cu ntrituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre partea naltei preri
despre tine, ca nu cumva cednd s faci cele dimpotriv. Cci jele nu se svrseste numai de ctre om, ci si de
ctre Dumnezeu, atotvztorul.
189. Atotvztorul Dumnezeu precum d rspltiri faptelor noastre, asa si cugetelor si gndurilor noastre de
bun voie.
190. Gndurile fr de voie rsar din pcatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa liber. De aceea, cele din
urm, sunt pricinile celor dinti.
191. Gndurile rele neintentionate le urmeaz ntristarea. De aceea si dispar degrab. Iar celor intentionate le
urmeaz bucurie. De aceea cu anevoie ne izbvim de ele,

192. Iubitorul de plcere se ntristeaz de dojeniri si de strmtorri; iar iubitorul de Dumnezeu, de laude si de
prisositi,
193. Cel ce nu cunoaste judectile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de amndou prtile
de prpstii si usor e rsturnat de orice vnt. Cnd e ludat, se umfl de mndrie; cnd e dojenit, se otreste;
cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd ajunge n suferinte, se tnguieste; ntelege ceva caut numaidect
s arate; cnd nu ntelege, face c ntelege; dac e bogat, se ngmf; dac e srac, se face c nu e; cnd se
satur, e plin de ndrzneal; cnd posteste, se umple de slav desart; cu cei ce-1 mustr, se ia la ceart; iar
cei ce-1 iart, i socoteste prosti.
194. Dac, prin urmare, cineva n-a dobndit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevrului si frica de Dumnezeu,
se rneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte ntmplri.
195. Cnd vrei s descurci un lucru ncurcat, caut n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si vei afla dezlegarea
folositoare.
196. Cnd Dumnezeu binevoieste s se fac un lucru, toat zidirea ajut s se mplineasc. Dar cnd El nu
binevoieste, se mpotriveste si zidirea.
197. Cel ce se mpotriveste necazurilor, se rzboieste fr s stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le
primeste ntru cunostint adevrat, acela rabd pe Domnul, cum zice Scriptura.
198. Dup ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum s o porti cu multumire, fr
ntristare si fr pomenirea rului.
199. Rul de la altul nu ne sporeste pcatul, dac nu l primim cu gnduri rele.
200. Dac nu e usor s afli pe cineva s plac lui Dumnezeu fr s fie ncercat, trebuie s multumim lui
Dumnezeu pentru toat ntmplarea.
201. Dac Petru n-ar fi rmas fr izbnd n pescuitul de noapte (Lc.5,5), nu ar fi izbndit n cel de zi. Si dac
Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor (Fapte 9,8), nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar dac Stefan nu ar fi fost
batjocorit ca hulitor, nu ar fi vzut pe Dumnezeu, cnd i s-au deschis cerurile (Fapte 7,55).
202. Precum lucrarea dup Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptrii se numeste ncercare.
203. Dumnezeu a ncercat pe Avraam, adic i-a adus necaz cu folos, nu ca s afle cum este, cci Cel ce
cunoaste toate nainte de nasterea lor l cunostea si pe el, ci ca s-i dea prilejuri pentru o credint desvrsit.
204. Tot necazul vdeste aplecarea vointei, dndu-i acesteia prilej s ncline fie la dreapta, fie la stnga. De
aceea necazul ce se ntmpl s vin se numeste ncercare, dnd celui ce se mprtseste de el cunostinta
voilor sale ascunse.
205. Frica de Dumnezeu ne sileste s luptm cu Iscatul. Dar luptnd noi, nsusi harul lui Dumnezeu l surp.
206. ntelepciunea nu st numai n a cunoaste adevrul nltimea natural, ci si n a rbda rutatea celor ce ne
fac nedreptate, ca pe a noastr proprie. Cci cei ce rmn la cea dinti se umfl de mndrie; iar cei ce au ajuns
la a doua au dobndit smerenie n cugetare.
207. De vrei s nu fii muncit de gnduri rele, primeste silirea sufletului si necazul trupului. Iar aceasta nu numai n
parte, ci n toat vremea si locul si lucrul.
208. Cel ce se las povtuit de bun voie prin necazuri, va fi stpnit de gndurile fr de voie. Iar cel ce nu
primeste pe cele dinti, va deveni, chiar dac nu vrea, robul de al doilea.
209. Dac esti nedrepttit si ti se nspreste inima, nu ntrista, cci cu bun rost a fost pus n miscare ceea ce ti sa ntmplat. Ci bucurndu-te, alung gndurile care rsar, stiind c, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit
mpreun cu ele si dup ce a fost pus n miscare; dar dac gndurile continu s se miste, si rul sporeste.
210. Fr zdrobirea inimii, e cu neputint s ne izbvim cu totul de pcat. Iar inima se zdrobeste prin nfrnarea
de la trei lucruri: de la somn, de la hran si de la lenevirea trupeasc. Cci prisosinta acestora sdeste iubirea de
plcere; iar iubirea de plcere primeste gndurile rele. Pe de alt parte, ea se mpotriveste att rugciunii, ct si
slujirii cuvenite.
211. Dac ai fost rnduit s poruncesti fratilor, pzeste rnduiala ta si s nu treci sub tcere cele cuvenite de
frica celor ce se mpotrivesc. Cnd vor asculta, vei avea plat pentru virtutea lor, cnd nu vor asculta, desigur i
vei ierta si vei lua de asemenea iertare de la Cel ce a zis: "Iertati si se va ierta vou".

212. Toat ncercarea se aseamn cu un trg. Cel ce stie s fac negustorie, cstig mult; iar cel ce nu stie,
sufere pagub.
213.Pe cel ce nu ascult de un cuvnt nu-1 sili cu ceart; ci cstigul, pe care el 1-a lepdat, adunti-1 tie. Cci
hotrrea de a nu pune rul la inim ti va folosi mai mult dect ndreptarea lui.
214. Cnd vtmarea ce izvorste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie s ai ndelung rbdare, nici s cauti
folosul tu, ci al celor multi, ca s se mntuiasc. Cci e mai folositoare virtutea multora, dect cea a unuia.
215. De va cdea cineva n orice fel de pcat si nu se va ntrista pe msura greselii, cu usurint va cdea iarsi
n aceeasi curs.
216. Precum leoaica nu se apropie cu prietenie de juninc, la fel nerusinarea nu primeste de bunvoie ntristarea
dup Dumnezeu.
217. Precum oaia nu se mpreun cu lupul, pentru nasterea de pui, asa nici durerea inimii cu nerusinarea, pentru
zmislirea virtutilor.
218. Nimenea nu poate avea durere si ntristare dup Dumnezeu, de nu va iubi mai-nainte pricinile lor.
219. Frica de Dumnezeu si mustrarea primesc ntre ele ntristarea. Iar nfrnarea si privegherea se nsotesc cu
durerea.
220. Cel ce nu se las povtuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii, va fi mnat nainte de biciul calului si de
boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge flcile n zbale si fru.
221. Cel biruit cu usurint de cele mici e robit neaprat de cele mari. Iar cel ce le dispretuieste pe acelea, le va
sta mpotriv si celor mari, ntru Domnul.
222. Nu ncerca s folosesti prin mustrri pe cel ce se cu virtutile, fiindc acela nu poate fi si iubitor de fal si
iubitor de adevr.
223. Tot cuvntul lui Hristos descopere mila si dreptatea si ntelepciunea lui Dumnezeu, si toarn prin auz
puterea lor n cei ce ascult cu plcere. Dar cei nemilostivi si nedrepti, ascultnd fr plcere, nu au putut
cunoaste ntelepciunea lui Dumnezeu, ba L-au si rstignit pe Cel ce o gria. Deci s bgm si noi de seam de
ascultm cu plcere : El. Cci chiar El a zis: "Cel ce m iubeste pe Mine va pzi poruncile Mele si va fi iubit de
Tatl Meu si Eu l voi iubi pe si M voi arta lui"(Io.14,21). Vezi cum a ascuns artarea Sa n porunci? Dar dintre
toate poruncile, cea mai cuprinztoare este dragostea ctre Dumnezeu si ctre aproapele. Iar aceasta ia tint din
nfrnarea de la cele materiale si din linistirea gndurilor.
224. Domnul, stiind aceasta, ne porunceste zicnd: "S nu v ngrijiti de ziua de mine"(Mt.6,37). Si cu dreptate.
Pentru c cel ce nu s-a izbvit de cele materiale si de grija lor, cum se va izbvi de gndurile rele? Iar cel nvluit
de gnduri, cum va vedea pcatul, care este acoperit de ele? Cci pcatul e un ntunerec si o ceat a sufletului,
ce se las din gnduri, din cuvinte si din fapte rele. Si pcatul se naste asa c diavolul ispiteste pe om printr-o
momeal care nu-1 forteaz si i arat nceputul pcatului, iar omul intr n vorb cu el din pricina iubirii de
plcere si a slavei desarte. Cci desi prin judecat nu voieste, dar cu lucrarea se ndulceste si l primeste. Iar cel
ce nu-si vede acest pcat cuprinztor, cum se va ruga pentru el ca s se curteasc? Si cel ce nu s-a curtit,
cum va afla locul fiintei curate? Iar de nu-1 va afla, cum va vedea casa cea mai dinluntru a lui Hristos, dac
suntem casa lui Dumnezeu, dup cuvntul prorocesc, evanghelicele si apostolesc?
225. Trebuie, asadar, ca urmare a celor spuse mai-nainte, s cutm casa aceasta si s struim a bate la usa ei
prin rugciune, ca, fie acum, fie n ceasul mortii, s ne deschid stpnul si s nu ne spun ca unora, care n-am
avut grij: "Nu v stiu pe voi de unde sunteti"(Lc.13,25). Ba suntem datori nu numai s cerem si s lum, ci s si
pstrm ceea ce ni s-a dat. Cci sunt unii care si dup ce au primit, au pierdut. De aceea, poate, cunostinta
simpl, sau chiar si o experient ntmpltoare a lucrurilor spuse mai-nainte a au si cei mai tineri si mai trzii la
nvttur. Dar trirea struitoare, cu rbdare, n-o au dect cei evlaviosi si mult ncercati dintre btrni, cari,
pierznd-o adeseori din neatentie, au cutat-o iarsi cu osteneli de bun voie si au aflat-o. S nu ncetm s
facem si noi la fe1, pn cnd o vom dobndi ntr-o astfel de msura, nct s nu o mai putem pierde, ntocmai
ca aceia.
226. Aceste putine nvtturi ale legii duhovnicesti le-am cunoscut din cele multe. Asupra lor struie nencetat si
marele Psalmist, vrnd s le nvete si s le mplineasc cei ce cnt nentrerupt n Domnul Iisus: Lui I se cuvine
slava, stpnirea si nchinarea, acum si n veci. Amin.

Marcu Ascetul

Credinta neclintita este turn ntarit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.(Marcu
Ascetul)6
Orice planuire a ta sa o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia
lui Dumnezeu ceea ce ai de gnd sa faci. (Marcu Ascetul)43
Cel ce e smerit n cugetul sau si mplineste o lucrare dumnezeiasca, cnd ceteste
dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce n legatura cu sine si nu cu altul. (Marcu
Ascetul)45
Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera mpreuna cu cel ce nu-l are si pastreaza
darul prin mpreuna patimire; iar cel mndru si-l va pierde, scufundndu-se n gndurile
trufiei. (Marcu Ascetul)45
Gura celui smerit n cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamana
cu sluga aceea care a palmuit peste obraz pe Domnul. (Marcu Ascetul)45
Sa nu te nalti ntru inima ta pentru ca ntelegi cele zise n Scripturi, ca sa nu cazi cu
mintea n duhul hulirii. (Marcu Ascetul)45
Sa nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele aratate de legea
duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gndeste.
(Marcu Ascetul)3
Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins
de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32 45
Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul se face ucenicul
Lui si propovaduitorul nvataturilor celor mai nalte. (Marcu Ascetul)43
Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutita si
vatamatoare, spre pedepsirea ei. (Marcu Ascetul)9
Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii
zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu mprastiem tovarasia lor prin lacomia
dupa ceva. Caci cel ce rabda n aceasta, si n celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si
mprastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38
Inima iubitoare de placeri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea
iubitoare de osteneli i este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38
Inima nvrtosata este poarta de fier zavorta naintea cetatii; iar celui ce patimeste raul
si este strmtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru. (Marcu Ascetul)39
Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este
vatamatoare, dect aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu
Ascetul)40
Un om voind sa faca rau, s-a rugat, dupa obicei, mai nti n cuget, si prin purtarea de
grija a lui Dumnezeu fiind mpiedicat, mai pe urma mult i-a multumit. (Marcu Ascetul)6

David vrnd sa ucida pe Nabal din Carmel, dupa ce a luat nstiintare despre
dumnezeiasca rasplatire, taindu-si gndul acesta, mult a multumit. Stim iarasi ce a facut
cnd a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se pna ce Natan proorocul nu i-a adus aminte de
Dumnezeu. (Marcu Ascetul)6
Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu nmulteste rugaciunea, ca atunci cnd l vei uita
Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40
Citind dumnezeiestile Scripturi cugeta la cele ascunse ntr-nsele; caci cte mai-nainte
s-au scris, toate-zice- spre a noastra nvatatura s-au scris . (Marcu Ascetul)7
Scriptura numeste credinta temelie a celor nadajduite ; iar pe cei ce nu cunosc
salasluirea lui Hristos, i-a numit nencercati. (Marcu Ascetul) 6
Legea libertatii nvata tot adevarul. Multi o stiu aceasta prin cunostinta; nsa putini o
nteleg, pentru ca ntelegerea e totdeauna n proportie cu mplinirea poruncilor ei.
(Marcu Ascetul)6
Legea slobozeniei se cunoaste prin cunostinta adevarata; se ntelege prin lucrarea
poruncilor; si se mplineste desavrsit prin mila lui Hristos. (Marcu Ascetul)6
Cnd ne vom sili sa mplinim n cunostinta toate poruncile lui Dumnezeu, vom ntelege
ca legea Domnului este fara prihana; ca se cultiva prin faptele noastre cele bune, dar fara
mila lui Dumnezeu nu este cu putinta sa se desavrseasca ntre oameni. (Marcu
Ascetul)6
Un lucru poate fi savrsit bine la aratare, dar scopul celui ce l-a savrsit nu e bun. De
asemenea poate fi rau la nfatisare, dar tinta facatorului poate fi buna. Dar nu numai
fapte savrsesc unii, ci si vorbe graiesc n chipul n care am zis. Caci unii schimba
calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarasi
altii prin scopul evlavios. (Marcu Ascetul)10
Pe cel ce si ascunde defaimarea si ocara punnd nainte laude, cu greu l pot descoperi
cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce, sub chipul smereniei, e plin de slava
desarta. Acestia acoperind multa vreme adevarul cu minciuna, n cele din urma sunt dati
totusi pe fata prin fapte. (Marcu Ascetul)10
Unul facnd un lucru la aratare bun vatama pe aproapele sau; iar altul nefacnd un
asemenea lucru l ajuta cu gndul. (Marcu Ascetul)10
Pe cel ce a ncetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de zici ca pentru
Dumnezeu l mustri, mai nti descopera-ti pacatele tale. (Marcu Ascetul)43
Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mhnirii sale afla sprijin
mpotriva lui. (Marcu Ascetul)39
Cel ce crede n rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda bucuros toata
nedreptatea. (Marcu Ascetul)6 39
Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, i nspaimnta pe draci; iar cei ce lupta
cu cei dinti, e ranit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39
E mai bine sa fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe
amndoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39
Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o
rabda. (Marcu Ascetul)39

Nestiinta ndeamna la mpotrivire fata de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se

sporeste numarul pacatelor. (Marcu Ascetul)7
Primeste necazurile, ca ntru nimic nu te pagubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar
leapada lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu Ascetul)43
Dupa ce ai pacatuit n ascuns, nu ncerca sa uiti. Caci toate sunt goale si descoperite
pentru ochii Domnului, naintea Caruia avem sa dam socoteala . Arata-te Stapnului cu
cugetul tau. Caci omul cauta la fata, pe cnd Dumnezeu priveste n inima . (Marcu
Ascetul)33
Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste
fara scop, va osteni n zadar. (Marcu Ascetul)43
Cel ce pacatuieste fara sa fie silit, cu greu se pocaieste, pentru ca dreptatea lui
Dumnezeu este fara de greseala. (Marcu Ascetul)33
ntmplarea dureroasa face pe ntelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si ntristeaza pe
masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39
Orice suferinta fara voie sa te nvete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti
va lipsi prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntareste din pricina negrijii noastre si pe
masura acesteia. (Marcu Ascetul)28
Nu zice: Ce sa fac, caci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpla sa fac? , ci,
aducndu-ti aminte, cugeta la ceea ce esti dator sa faci. Deci fa binele de care-ti aduci
aminte; si cel de care nu-ti aduci aminte se va descoperi tie. Si sa nu-ti dai cugetul fara
judecata uitarii. (Marcu Ascetul)28
Scriptura zice ca iadul si pierzarea sunt aratate naintea Domnului . Acestea le zic
despre nestiinta si uitarea inimii. Caci iad este nestiinta, fiindca amndoua sunt
ntunecate. Si pierzare este uitarea, pentru ca prin ea am pierdut din cele ce le aveam.
(Marcu Ascetul)28
Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savrseste un pacat anevoie de
iertat; dar rugaciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poarta de grija. (Marcu Ascetul)43
Gndeste-te la sfrsitul oricarui necaz fara voie si vei afla n el pieirea pacatului. (Marcu
Ascetul)39
Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste
asa de mult ca judecata constiintei sale. (Marcu Ascetul)46
Cnd cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa faci si vei avea
folos. (Marcu Ascetul)28
Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea sa primim
ndreptarea. (Marcu Ascetul)28
Cel ce se osteneste fara sfat e sarac n toate. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori
bogat. (Marcu Ascetul)46
Oricta batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi nsutita slava de
la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39

Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amndoi ca e de fata harul
lui Dumnezeu. Iar cel ce nu ntelege aceasta va fi stapnit de cel ce ntelege. (Marcu
Ascetul)43
Cel ce lauda pe aproapele n chip fatarnic l va osndi dupa o vreme si va fi el nsusi
rusinat. (Marcu Ascetul)43
Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile
patimilor va cadea. (Marcu Ascetul)7
Din iubirea de placere vine negrija si din negrija uitarea; caci Dumnezeu a daruit
tuturor cunostinta celor de folos. (Marcu Ascetul)27
Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza n cel ce aude,
precum acela a crezut. (Marcu Ascetul)46
Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin aceasta mai
ntelepti dect cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia
ca sunt laudati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slava desarta pentru
simplitatea sa, a cazut n mndrie. (Marcu Ascetul)45
Cel ce dispretuieste cunostinta si se lauda cu lipsa de nvatatura nu e simplu numai n
cuvnt, ci si n cunostinta. (Marcu Ascetul)7
Precum altceva e maiestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este
simplitatea n cuvnt si altceva priceperea. (Marcu Ascetul)7
Simplitatea cuvintelor nu vatama pe cel preacuvios, precum nici maiestria cuvintelor pe
cel smerit la cuget. (Marcu Ascetul)7
Nu zice: Nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat daca nu fac aceea. Daca le-ai
face pe toate cte le stii ca sunt bune, ti s-ar descoperi pe urma si celelalte, cunoscnduse una din cealalta. De aceea nu-ti foloseste sa cunosti cele de al doilea, nainte de
mplinirea celor dinti. Caci cunostinta ngmfa, ndemnnd la nelucrare, iar
dragostea zideste, ndemnnd la rabdarea tuturor. (Marcu Ascetul)7
Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe,
ngmfndu-te n desert cu simpla lor ntelegere. (Marcu Ascetul)7
Cel ce a lasat fapta si se reazema pe cunostinta simpla tine n loc de sabie cu doua
taisuri bat de trestie, care n vreme de razboi, cum zice Scriptura, gaureste mna si
strecoara n ea otrava firii nainte de cea a vrajmasilor. (Marcu Ascetul)7
Tot gndul e masurat si cntarit la Dumnezeu. Caci poate fi cugetat sau cu patima, sau
cumpatat. (Marcu Ascetul)28
Cel ce a mplinit o porunca sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se
probeaza prin cele protivnice. (Marcu Ascetul)29
Sa nu dispretuiesti a avea grija de gnduri. Caci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un
gnd. (Marcu Ascetul)28
Cnd vezi vreun gnd ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste
rusine. (Marcu Ascetul)44
Vrajmasul cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea cauta numai sa cstige
consimtirea cugetului. Caci asa fie ca-l va face pe cel cazut n puterea lui sa se supuna
ostenelilor pocaintei, fie ca, nepocaindu-se, l va mpovara cu necazuri fara voie. Ba se

ntmpla uneori ca l face sa lupte si mpotriva necazurilor, ca n viata aceasta sa-i

nmulteasca durerile, iar la iesirea sufletului sa-l dovedeasca necredincios din pricina
lipsei de rabdare.27
Fata de ncercarile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fara rugaciune si
pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu Ascetul)43
Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una prin alta
si pe cel partas de ele l mna si mai mult nainte. (Marcu Ascetul)43
Diavolul nu dispretuieste pacatele cele mici, caci altfel nu poate conduce spre cele mai
mari. (Marcu Ascetul)27
Nimic n-a folosit cel ce s-a lepadat de toate si se ndulceste cu patima. Caci ceea ce
facea prin avutie, face si acum neavnd nimic. De asemenea cel ce se nfrneaza, daca
agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai nainte; caci lor este aceeasi pentru
placerea din cuget, iar tatal este altul pentru deosebirea patimii. (Marcu Ascetul)41
Este cte unul care-si taie o patima pentru o placere. Si poate ca unul ca acesta nu-si da
seama el nsusi de sine, ostenindu-si prosteste. (Marcu Ascetul)10
Pricina a tot pacatul este slava desarta si placerea. Cel ce nu le uraste pe acestea nu va
dezradacina patima. Radacina tuturor relelor s-a zis ca este ca este iubirea de argint,
dar si aceasta e vadit ca se sustine prin acelea. Mintea devine oarba prin aceste trei
patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere. Ctestreile sunt, dupa
Scriptura, fiicele lipitoarei, fiind iubite de necumpatare cu iubire de maica. Cunostinta si
credinta, tovarasele firii noastre, nu sunt tocite prin nimic altceva ca prin acelea. Mnia,
furia, razboaiele, uciderile si tot pomelnicul relelor din pricina lor au prins atta putere
ntre oameni. Iubirea de argint, slava desarta si placerea trebuie urte ca niste mame ale
relelor si ca niste mame vitrege ale virtutilor. (Marcu Ascetul)27
Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat. Caci cunostinta naturala
premerge credintei. (Marcu Ascetul)7
Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari
pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i
face sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
De nu vrei sa patimesti raul sa nu vrei nici sa-l faci, pentru ca lucrul dinti urmeaza
neaparat celui de al doilea. Caci ce seamana fiecare, aceea va si secera . Semannd de
buna voie cele rele si secerndu-le fara de voie, trebuie sa ne minunam de dreptatea lui
Dumnezeu. Dar fiindca s-a rnduit o vreme oarecare ntre semanat si seceris, nu credem
n rasplata. (Marcu Ascetul)27
Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar
fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28
E mai rau cel ce savrseste raul ntr-ascuns dect cei ce savrsesc nedreptate pe fata.
Pentru aceasta, acela se va si munci mai rau. Cel ce mpleteste viclenii si face raul ntrascuns este, dupa Scriptura, sarpe ce sade n cale n cale si musca copita calului .
(Marcu Ascetul)27
Precum nu se ngaduie apa si focul laolalta, asa nu se ngaduie ntreolalta apararea si
smerenia. (Marcu Ascetul)45
Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul
si pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)45

De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata,

mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia
ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43
Cel ce primeste cuvintele adevarului primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Caci zice: Cel
ce va primeste pe voi pe Mine ma primeste . (Marcu Ascetul)7
Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru
Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43
Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul.
(Marcu Ascetul)11
Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine e luat n rs de nebuni. Dar aceasta sa-i fie semn
de buna placere la Dumnezeu. (Marcu Ascetul)33
Cel ce se lupta, se nfrneaza de la toate ; si nu se odihneste pna nu va pierde
Domnul samnta din Babilon. (Marcu Ascetul)38
Gndeste-te ca patimile de ocara sunt douasprezece. Daca iubesti cu voia pe una din ele,
aceea va umplea locul celor unsprezece. (Marcu Ascetul)27
Pacatul este foc ce arde. Cu ct nlaturi materia, cu att se stinge, si cu ct adaugi, va
arde mai mult. (Marcu Ascetul)27
De ai fost naltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: Cel ce se nalta pe sine, umilise-va . (Marcu Ascetul)45
Obisnuinta, care o ia naintea voii si a cunostintei, este amintirea fara de voie a pacatelor
de mai-nainte. La cel ce se nevoieste, ea e mpiedicata sa nainteze pna la patima; iar la
cel biruitor e rapusa pna la momeala. (Marcu Ascetul)27
Atacul (momeala) este o miscare fara imagini a inimii, care e prinsa ndata de cei
ncercati, ca ntr-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea.
Caci miscarea fara chipuri este un atac nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca
busteanul din foc; dar cte unul nu se ntoarce pna nu arde cu flacara. (Marcu
Ascetul)28
Nu zi: Nu vreau si vine , caci cu siguranta daca nu iubesti lucrul nsusi, iubesti
pricinile lui. (Marcu Ascetul)27
Cel ce cauta lauda e supus patimii si cel ce se plnge de necaz iubeste placerea. (Marcu
Ascetul)27
Gndul celui mpatimit de placere oscileaza ca o cumpana. Aici plnge si se tnguieste
pentru pacate, aici se lupta cu aproapele si i se mpotriveste aparndu-si placerile.
(Marcu Ascetul)27
Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu Ascetul)43
Barbatul ndelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea
de cuvintele ntelepciunii. (Marcu Ascetul)43
Celui nvrtosat la inima nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru ca
daca nu e nfricat, nu primeste durerile pocaintei. (Marcu Ascetul)7
Pe omul puternic sa nu-l mustri pentru slava desarta, ci arata-i viitoarea necinste. Caci n
acest chip cel cuminte poate fi mustrat fara greutate. (Marcu Ascetul)43

Cel ce uraste mustrarea, se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeste va lupta si cu
obisnuinta. (Marcu Ascetul)43
Nu voi sa auzi rautatile straine; caci printr-o asemenea vointa de-a auzi se sapa si n
tine trasaturile rautatilor. (Marcu Ascetul)29
Daca ti intra n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine si nu pe cel ce le graieste. Caci
daca urechea e rea, rau e si cel care o poarta. (Marcu Ascetul)29
Daca cineva se nimereste ntre oamenii care graiesc desertaciuni, sa se socoteasca pe
sine nsusi vinovat de asemenea cuvinte; chiar daca nu are vreo vina proaspata, are
vreuna mai veche. (Marcu Ascetul)27
Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicnd descurajarea nu-ti
va molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39
Cnd, pentru vreo binefacere trupeasca, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu,
acelasi om pe urma ti se va arata ca e rau. (Marcu Ascetul)43
Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi
neegalitatile dintre lucruri. Neegalitatea gndurilor aduce schimbarile starilor proprii.
Caci Dumnezeu a rnduit n chip potrivit ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie.
(Marcu Ascetul)39
ntmplarile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dupa voia lui
Dumnezeu. (Marcu Ascetul)43
Din inima mpatimita de placere, rasar gnduri si cuvinte spurcate. Iar din fum
cunoastem materia, care mocneste nauntru. (Marcu Ascetul)27
Zaboveste n cuget si nu vei osteni n ncercari. Iar plecnd de acolo, rabda necazurile ce
vin asupra-ti. (Marcu Ascetul)28
Roaga-te sa nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina.
(Marcu Ascetul)39
Ia-ti gndul de la orice lacomie si atunci vei putea sa vezi uneltirile diavolului. (Marcu
Ascetul)27
Cel ce zice ca cunoaste toate mestesugurile diavolului, se da pe sine ca desavrsit fara sa
stie nimic. (Marcu Ascetul)7
Cnd mintea iese din grijile trupesti, vede, n masura n care iese, lucraturile
vrajmasilor. (Marcu Ascetul)27
Cel purtat de gnduri e orbit de ele. El vede lucrarile pacatului, dar pricinile lor nu le
poate vedea. (Marcu Ascetul)28
Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fata o porunca, sa slujeasca n ascuns patimii si
prin gnduri pacatoase sa strice fapta buna. (Marcu Ascetul)10
Prinzndu-te nceputul vreunui pacat, nu zice: nu ma va birui pe mine . Caci ntruct
ai fost prins, ai si fost biruit. (Marcu Ascetul)27
Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere asemenea
cuvinte mannca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3
Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii
bine placuti si totusi ncercati. E drept ca s-a scris: Necuviosii si nelegiuitii vor fi

prigoniti . Dar tot asa s-a scris: Cei ce voiesc sa traiasca cucernic n Hristos, prigoniti
vor fi . (Marcu Ascetul)39
n vreme de necaz, ia seama la momeala placerii. Caci ntruct alina nacazul e bine
primita. (Marcu Ascetul)28
Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile, dar ntelepti sunt cei ce
stapnesc voile lor. (Marcu Ascetul)7
nainte de dezradacinarea relelor, sa nu asculti de inima ta; caci cele ce le are puse
nauntru, pe acelea cauta sa le si sporeasca. (Marcu Ascetul)28
Precum sunt serpi ce se ntlnesc n paduri si altii care umbla prin case, asa sunt patimi
ce se nchipuiesc de catre cuget, si altele care se lucreaza cu fapta, macar ca se
preschimba unele ntr-altele. (Marcu Ascetul)27
Cnd vezi poftele ce zac nauntru ca se misca cu putere si cheama mintea ce vietuieste
n liniste, la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a
adus la fapta si le-a asezat n inima. (Marcu Ascetul)28
Idolii constienti (chipurile) din fata mintii sunt mai rai si mai puternici. Dar cei gnditi
sunt pricinuitorii si premergatorii celorlalti. (Marcu Ascetul)27
Este un pacat care stapneste inima din pricina obisnuintei ndelungate; si este un alt
pacat care ne razboieste cugetarea prin lucrurile de fiecare zi. (Marcu Ascetul)27
Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: Sa-ti dea tie Domnul dupa
inima ta . (Marcu Ascetul)43
Cel ce nu staruieste n cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti
pentru credinta. (Marcu Ascetul)28
Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului
dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)43
Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dupa putere prin osteneli mici
scapa de cele mari. (Marcu Ascetul)43
Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare, nu le va departa de la sine, ci
mai tare se va nclci n ele. (Marcu Ascetul)27
Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, l gasesc pe masura
mplinirii lor. (Marcu Ascetul)43
Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui blnd cunostinta
adevarului, precum s-a scris: Domnul va nvata pe cei blnzi caile Sale (Marcu
Ascetul)3
Fa totdeauna binele dupa putere, iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel
mai mic caci cel se ntoarce napoi nu este vrednic de mparatia Cerurilor . (Marcu
Ascetul)43
Hristos a murit, dupa Scripturi, pentru pacatele noastre si celor ce i slujesc bine le
daruieste slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost
credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau . (Marcu
Ascetul)43
Daca esti iubitor de nvatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla cunostinta
ngmfa pe om. (Marcu Ascetul)7

ncercarile care ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala
si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu Ascetul)39
Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam
prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39
Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea
aceasta nutrita de slava desarta au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pacat, s-au
umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului. (Marcu
Ascetul)10
Toti aceia care, pentru faptul ca se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebagatori de
seama, socotesc ca se ndreapta din fapte trupesti. Si toti cei care, rezemndu-se pe
simpla cunostinta, nesocotesc pe cei lipsiti de cunostinta, se gasesc cu mult mai
nentelepti dect aceia. (Marcu Ascetul)10
Adeseori, din negrija pentru fapte, se ntuneca si cunostinta. Caci lucrurile, a caror
mplinire a fost nesocotita, s-au sters n parte si din amintire. (Marcu Ascetul)7
Scriptura de aceea ne ndeamna sa dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-L slujim
Lui cum se cuvine prin fapte. (Marcu Ascetul)7
Cel ce vrea sa faca ceva si nu poate e socotit de catre cunoscatorul de inimi, Dumnezeu,
ca si cnd ar fi facut. Iar aceasta trebuie sa o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si
la cele rele. (Marcu Ascetul)43
Cnd auzi Scriptura zicnd ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale, sa nu
ntelegi ca e vorba de o vrednicie egala cu Gheena sau cu mparatia, ci ca Hristos va
rasplati faptele necredintei n El sau ale credintei, nu ca un schimbator care cntareste
pretul lucrurilor de schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rascumparatorul nostru.
(Marcu Ascetul)43
Este o porunca restrnsa si este alta cuprinzatoare. Prin cea dinti, se porunceste sa dam
o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepadarea de toate
avutiile. (Marcu Ascetul)43
Este o lucrare a harului, necunoscuta celui slab la minte; si este o alta lucrare a
pacatului, care semana cu adevarul. Dar e bine sa nu cercetam prea staruitor aceste
lucruri, ca sa nu ratacim. Ci toate sa le aducem, prin nadejde, lui Dumnezeu, caci el stie
folosul amndurora. (Marcu Ascetul)10
Cel ce vrea sa strabata marea spirituala rabda ndelung, cugeta smerit, vegheaza si se
nfrneaza. De se va sili sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima. Linistirea e
retinerea de la rele, iar de-si va lua cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lnga
rugaciune, nu va avea alt ajutor mai sigur spre starea de nepatimire. Nu se poate linisti
mintea fara trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune.
(Marcu Ascetul)22
Nu exista rugaciune desavrsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga
nemprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40
Mintea care se roaga nemprastiat strmtoreaza si frnge inima; iar inima nfrnta si
smerita Dumnezeu nu o va urgisi . (Marcu Ascetul)40
Daca, n vreme ce te rogi, te copleseste trndavia, sau esti suparat n diferite chipuri de
pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de

Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, dect sa te gndesti la lucruri dinafara, chiar daca
sunt de folos. (Marcu Ascetul)40
Nici una din virtuti nu deschide singura, prin sine, usa firii noastre, daca nu sunt
mpletite toate ntreolalta. (Marcu Ascetul)43
Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Caci chiar de sunt folositoare, nu-s mai
folositoare ca nadejdea. (Marcu Ascetul)28
Pacat spre moarte este tot pacatul nepocait. Chiar de s-ar ruga un Sfnt pentru un
asemenea pacat al altuia, nu e auzit. (Marcu Ascetul)27
Daca suntem datori sa facem n fiecare zi toate cte le are firea noastra bune, ce vom da
lui Dumnezeu n schimb, pentru relele pe care le-am facut mai nainte? Orice prisos de
virtute am adauga astazi, el e o dovada a negrijii trecute, nu e un drept de rasplata.
(Marcu Ascetul)43
Tulburarea de bunavoie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalta, cea a mintii pe
cea trupeasca si cea a trupului pe cea a mintii. Caci mpreunarea lor da nastere unui rau
si mai mare. (Marcu Ascetul)28
Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa
cuvntul Domnului. (Marcu Ascetul)11 39
Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11
Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata. Caci aceasta i arata
fiecaruia toate greselile cte le face. (Marcu Ascetul)7
Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, caci la timpul cuvenit ti vor
veni nmultite. (Marcu Ascetul)11
Daca fapta rau planuita i este stricacioasa oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grija
de amanuntele ei. (Marcu Ascetul)43
Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui
Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38
Unul a primit un gnd si l-a tinut fara multa socoteala. Altul l-a primit si l-a confruntat
cu adevarul. E de ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai multa evlavie? (Marcu
Ascetul)28
Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel nenvinovatirea oamenilor
pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39
Daca vei ntelege ce zice Scriptura, ca n tot pamntul stapnesc judecatile lui
Dumnezeu , orice ntmplare ti se va face nvatator spre cunostinta de Dumnezeu.
(Marcu Ascetul)39
Cnd suferi vreo ocara de la oameni, cugeta ndata la slava ce-ti va veni de la
Dumnezeu. Si ocara te va lasa nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus
osndei, cnd va veni. (Marcu Ascetul)39
Nu respinge nvatatura, chiar daca esti foarte cuminte. Caci iconomia lui Dumnezeu e
mai folositoare ca ntelepciunea noastra. (Marcu Ascetul)6
Cnd inima e miscata de vreo placere de la locul ostenelilor de bunavoie devine anevoie
de retinut, asemenea unui bolovan foarte greu, ce se rostogoleste la vale. (Marcu
Ascetul)27

Precum un vitel nedeprins, alergnd dupa iarba, ajunge la un loc marginit de prapastii
din amndoua partile, la fel se afla sufletul pe care gndurile l-au desfacut pe-ncetul de
locul sau. (Marcu Ascetul)28
Cnd mintea, dobndind barbatie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite,
atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag ncoace si
ncolo. (Marcu Ascetul)28
Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel cei ce urasc
pacatul iubesc mustrarea. Pentru ca cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua
patimilor. (Marcu Ascetul)39
Precum fuga n timpul iernii sau Smbata aduce durere trupului si ntinare sufletului, la
fel rascoala patimilor n trupul mbatrnit si n sufletul sfintit. (Marcu Ascetul)27
Cnd sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic
despre el: Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat . (Marcu Ascetul)39
Mintea, care a uitat de cunostinta adevarata, se lupta pentru cele protivnice, ca pentru
unele ce-i sunt de folos. (Marcu Ascetul)7
De vin asupra noastra gnduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele lor; iar de vin
gnduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se ndreapta. (Marcu Ascetul)28
Parerea de sine si ngmfarea sunt pricini ale hulirii; iar iubirea de argint si slava desarta
sunt pricini ale nendurarii si ale fatarniciei. (Marcu Ascetul)27
Cnd diavolul vede ca mintea s-a rugat din inima, aduce ispite mari si rautacios uneltite.
Caci nu vrea sa stinga virtuti mici prin ispite mari. (Marcu Ascetul)27
Un gnd care zaboveste arata mpatimirea omului. Iar daca e alungat repede, arata
razboi si mpotrivire. (Marcu Ascetul)28
Atta adevar se cuprinde n cunostinta fiecaruia, cta siguranta i dau blndetea,
smerenia si dragostea. (Marcu Ascetul)43
Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui
Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40
Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea.
Negrija de ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)28 40
Cel ce privegheaza, rabda si se roaga nestrmtorat, se mpartaseste n chip vadit de
Duhul Sfnt. Iar cel ce e strmtorat n acestea, dar rabda totusi cu voia, primeste si el
ndata ajutor. (Marcu Ascetul)43
O porunca se vadeste mai aleasa ca alta. De aceea exista si o credinta mai sigura ca alta
credinta. (Marcu Ascetul)10
Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care ntreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei
prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si
aproapelui. (Marcu Ascetul)38
Daca vrei sa-l folosesti fara vorba multa pe iubitorul de nvatatura, ndeamna-l la
rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se
dobndesc toate celelalte virtuti. (Marcu Ascetul)43
Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dupa nestiinta e necredinta.7

Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te mpotrivesti fara acestea,
vine asupra-ti si mai navalnic. (Marcu Ascetul)27
Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e
mai puternic dect cei puternici. Caci ei poarta jugul lui Hristos ntru cunostinta. (Marcu
Ascetul)43
Toate cte le graim sau le savrsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau
vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu
Ascetul)40
Precum celui ce se pocaieste i e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de
bunavoie i e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu Ascetul)45
Ceea ce e casa vazuta pentru aerul obisnuit, aceea este mintea rationala pentru harul
dumnezeiesc. Cu ct scoti mai mult materia afara, cu att mai mult navaleste acela
nauntru; si cu ct o mni pe aceasta, mai mult nauntru, cu att mai mult se retrage
acela. Materia casei sunt vasele si mncarile; iar materia mintii slava desarta si placerea.
(Marcu Ascetul)27
Celui ce flamnzeste pentru Hristos harul i se face hrana; celui ce nseteaza bautura
preadulce; celui ce tremura de frig haina; celui ostenit odihna; celui ce se roaga deplina
ncredintare; celui ce plnge mngiere. (Marcu Ascetul)6
Cel ce uraste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboit de
patimi, chiar daca nu vrea. (Marcu Ascetul)27
Radacinile gndurilor sunt pacatele vazute, pe care le savrsim cu minile, cu picioarele
si cu gura. (Marcu Ascetul)28
Nu poate sta de vorba cu patima n minte cel ce nu iubeste pricinile ei. (Marcu
Ascetul)28
Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu
cuvntul, nici cu gndul, a dobndit cunostinta adevarata si arata credinta tare
Stapnului. Deci nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit
nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra, si deci n desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3
Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de
gnduri de-ale slavei desarte, secera acum cu scrba spicele semintelor din inima.
(Marcu Ascetul)44
Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult dect trebuie, va plati prisosul cu
osteneli nsutite. (Marcu Ascetul)43
Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu e ascultat, sa-i
vesteasca venirea relelor. (Marcu Ascetul)30
Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit ceea ce i se
datoreaza, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta
si va mosteni viata vesnica. (Marcu Ascetul)39
Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca n inima osteneala si durerea pentru
cinstirea lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea si fuge de durere. (Marcu
Ascetul)13
Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru
el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39

Cnd vrajmasul are n stapnire multe zapisuri de ale pacatelor uitate, l sileste pe
datornic sa le savrseasca si prin aducerea aminte, folosindu-se cu viclean mestesug de
legea pacatului. (Marcu Ascetul)27
Daca vrei sa-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci
rabda-le ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si nvioreaza
amintirea prin fiecare ntmplare. Iar respingerea lor micsoreaza durerea si osteneala
spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39
Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea
ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu acelea. Ascunzndu-ti virtutea, nu te
mndri, ca si cnd ai mplini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai n a ascunse cele
frumoase, ci si n a nu gndi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)45
Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la
inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor.
(Marcu Ascetul)39
n durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le
rabda si izbaveste de muncile vesnice. (Marcu Ascetul)39
Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu
vine de la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)16 17
Sa nu zici: cum se va deda saracul placerii, neavnd cele ce o pricinuiesc? Caci cineva
poate sa se dedea placerii prin gnduri, n chip si mai ticalos. (Marcu Ascetul)27
Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea
adevarului, pe masura nadejdii n Hristos. (Marcu Ascetul)7
Cine ntelege ceea ce a spus n chip tainic sfntul Pavel, ca lupta noastra e mpotriva
duhurilor rautatii, va ntelege si parabola Domnului, prin care a aratat ca trebuie sa ne
rugam nencetat si sa nu ne lenevim. (Marcu Ascetul)27
Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne odihnim. Lucrarea
sufletului sta n facerea de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le
da saracilor, dupa cuvntul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de
averi, petrece n nadejdea mintala. La aceasta odihna ne ndeamna si Pavel sa intram cu
srguinta, zicnd: Sa ne silim sa intram la aceasta odihna. Acestea le-am spus, nu
nesocotind cele viitoare, nici hotarnd ca aici este rasplata obsteasca, ci fiindca trebuie sa
avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inima si apoi sa intram, pe masura vredniciei
noastre, n mparatia Cerurilor. Acesta descoperind-o si Domnul a zis: mparatia
Cerurilor este nauntrul vostru! Dar a spus-o si Apostolul: Credinta e adeverirea celor
nadajduite; si iarasi: Alergati asa sa o luati; si iarasi: Cercetati-va pe voi nsiva de
sunteti n credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos locuieste n voi? Afara numai daca
nu sunteti crestini netrebnici. (Marcu Ascetul)41
Pacatele de odinioara, pomenite special dupa chipul lor, vatama pe cel cu buna nadejde.
Caci daca i apar n cuget nsotite de ntristare, l desfac de nadejde, iar daca i se
zugravesc fara ntristare, si ntiparesc din nou vechea ntinaciune. (Marcu Ascetul)10
Cnd mintea, prin lepadarea de sine, se tine stnd numai de gndul nadejdii, vrajmasul,
sub motiv de marturisire, i zugraveste pacatele de mai nainte, ca sa strneasca din nou
patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si, pe nebagate de seama, sa faca pe om nedrept.
Caci facnd vrajmasul acesta, de va fi omul luminat si urtor de patimi, se va ntuneca,
tulburndu-se pentru cele facute. Iar de va fi nca ncetosat si iubitor de placeri, va

zabovi desigur n convorbirea patimasa cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o

marturisire, ci nceput de pacatuire. (Marcu Ascetul)10
Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osnda, nu pomeni special, dupa
chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu Ascetul)28
ntmplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-nainte, fiecare
greseala aducnd dupa sine ceea ce se leaga de firea ei. (Marcu Ascetul)39
Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor
savrsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui. (Marcu Ascetul)39
Cnd respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava
desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului chiar si prin cele de-a dreapta
(prin virtuti). (Marcu Ascetul)39
Orice placere trupeasca vine dintr-o lenevire de mai-nainte. Iar lenevia se naste din
necredinta. (Marcu Ascetul)27
Cel ce zace sub pacat nu poate birui singur cugetul trupesc. Caci attarea se misca fara
odihna n madularele sale. (Marcu Ascetul)27
De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia cu ajutor ne
putem razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu
rugaciunea este luptator cu bun mestesug, vadind lupta mintala pe care o poarta, prin
retinerea de la cele supuse simturilor. (Marcu Ascetul)43
Cnd vezi doi rai, avnd dragoste unul fata de altul, cunoaste ca fiecare ajuta sa se
mplineasca voia celuilalt. (Marcu Ascetul)10
Cel ce cugeta semet si cel ce iubeste slava desarta se nsotesc cu placere unul cu altul.
Caci cel dinti lauda pe iubitorul de slava desarta, care-i cade nainte slugarnic; iar
celalalt mareste pe cel cu cuget semet, care-l lauda ntr-una. (Marcu Ascetul)44
Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ngrijim de nimic n parte,
ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai
mparatia lui Dumnezeu, dupa cuvntul Domnului. Iar daca ne ngrijim de fiecare
trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ngrijeste
de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului.
Aceasta e ceea ce a spus Domnul: Fara mine nu puteti face nimic. (Marcu Ascetul)40
Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor,
lund crucea si ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearca sa aiba grija de inima sa fara
acestea, rataceste cu mintea si cade n ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39
Nu poate birui cel ce se razboieste nici gndurile rele, fara sa biruiasca pricinile lor, nici
pricinile fara gnduri. Caci cnd rapunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi
prin cealalta de catre amndoua. (Marcu Ascetul)28
Cnd afla diavolul pe un om, prins fara trebuinta de cele trupesti, mai nti i rapeste
trofeele cunostintei, pe urma i taie nadejdea n Dumnezeu cum i-ar taia capul. (Marcu
Ascetul)27
Daca ocupi vreodata pozitia ntarita a rugaciunii curate, nu primi n acea vreme
cunostinta lucrurilor, ridicata n fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de
pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stnd nchisi n cetatuia

noastra, dect sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de
rugaciunea mpotriva lui. (Marcu Ascetul)40
Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispita si de trndavie. Dar n vreme
de rugaciune l pagubeste. (Marcu Ascetul)7
Daca ti s-a rnduit sa nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaza-te cu mintea, dar
nu te tulbura la aratare. Caci ntristndu-te nu vei fi osndit cu cel neascultator. Dar
tulburndu-te, vei fi ispitit prin acelasi lucru. (Marcu Ascetul)30
n vremea tlcuirii, sa nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fata, povestindu-le lucrurile
cuviincioase si vrednice de lauda mai lamurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit.
(Marcu Ascetul)30
Celui ce nu se afla n ascultarea ta sa nu-i aduci greseala n fata. Caci aceasta tine mai
mult de stapnire, dect de sfatuire. (Marcu Ascetul)30
Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, aratnd fiecaruia n cunostinta cele ale sale.
(Marcu Ascetul)30
Cel ce vorbeste drept e dator si el sa fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele
de la Dumnezeu. Caci adevarul nu este al celui ce graieste, ci al lui Dumnezeu, care i-l
daruieste. (Marcu Ascetul)30
Nu te glcevi cu cei care nu ti-au facut marturisire de supunere, cnd se mpotrivesc
adevarului, ca sa nu-ti strnesti ura, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)30
Acela care cedeaza ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rataceste n
privinta acelui lucru si-l pregateste sa nesocoteasca rnduielile supunerii. (Marcu
Ascetul)30
Cel ce sfatuieste sau mustra ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste si
cstiga sie-si virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osndeste cu rautate
cade n aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca. (Marcu Ascetul)30
Cel ce a nvatat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El se fereste de tot
raul. (Marcu Ascetul)7
Nu vorbi cu doua limbi, ntr-un fel aratndu-te cu cuvntul si ntr-alt fel aflndu-te cu
constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura l pune sub osnda. (Marcu Ascetul)47
Adeseori cel ce spune adevarul e urt de cei fara de minte, dupa Apostol. Iar cel fatarnic
este iubit. Dar nici una dintre aceste rasplati nu tine multa vreme. Caci Domnul va
rasplati fiecaruia, la vremea sa, ceea ce trebuie. (Marcu Ascetul)43
Cel ce voieste sa nlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe cele de acum.
Caci astfel mpacndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari.
(Marcu Ascetul)39
mprejmuieste-ti cuvntul cu ntarituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre
partea naltei pareri despre tine, ca nu cumva cednd sa faci cele dimpotriva. Caci binele
nu se savrseste numai de catre om, ci si de catre Dumnezeu, atotvazatorul. (Marcu
Ascetul)45
Gndurile fara de voie rasar din pacatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa
libera. De aceea, cele din urma sunt pricinile celor dinti. (Marcu Ascetul)28

Gndurilor rele neintentionate le urmeaza ntristarea. De aceea si dispar degraba. Iar

celor intentionate le urmeaza bucurie. De aceea cu anevoie ne izbavim de ele. (Marcu
Ascetul)28
Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de
amndoua partile de prapastii si usor de rasturnat de orice vnt. Cnd e laudat, se umfla
de mndrie; cnd e dojenit, se otareste; cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd
ajunge n suferinte, se tnguieste; de ntelege ceva cauta numaidect sa arate; cnd nu
ntelege, se face ca ntelege; daca e bogat, se ngmfa; daca e sarac, se face ca nu e; cnd
se satura, e plin de ndrazneala; cnd posteste, se umple de slava desarta; cu cei ce-l
mustra se ia la cearta; iar pe cei ce-l iarta i socoteste prosti. Daca, prin urmare, cineva na dobndit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste
cumplit nu numai de patimi, ci si de alte ntmplari. (Marcu Ascetul)7
Cnd vrei sa descurci un lucru ncurcat, cauta n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si
vei afla dezlegarea folositoare. (Marcu Ascetul)43
Cnd Dumnezeu binevoieste sa se faca un lucru, toata zidirea ajuta sa se mplineasca.
Dar cnd El nu binevoieste, se mpotriveste si zidirea. (Marcu Ascetul)6
Cel ce se mpotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu.
Iar cel ce le primeste ntru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice
Scriptura. (Marcu Ascetul)39
Dupa ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu
multumire, fara ntristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)39
Daca Petru n-ar fi ramas fara izbnda n pescuitul de noapte, nu ar fi izbndit n cel de
zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar
daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cnd i s-au
deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39
Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptarii se numeste
ncercare. (Marcu Ascetul)39
Tot necazul vadeste aplecare vointei, dndu-i acestuia prilej sa ncline fie la dreapta, fie
la stnga. De aceea necazul ce se ntmpla sa vina se numeste ncercare, dnd celui ce se
mpartaseste de el cunostinta voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39
ntelepciunea nu sta numai n a cunoaste adevarul din naltimea naturala, ci si n a rabda
rautatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a noastra proprie. Caci cei ce ramn la cea
dinti se umfla de mndrie; iar cei ce au ajuns la a doua au dobndit smerenie n
cugetare. (Marcu Ascetul)7
De vrei sa nu fii muncit de gnduri rele, primeste umilirea sufletului si necazul trupului.
Iar aceasta nu numai n parte, ci n toata vremea, locul si lucrul. Cel ce se lasa povatuit
de buna voie prin necazuri, nu va fi stapnit de gndurile fara de voie. Iar cel ce nu
primeste pe cele dinti, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu
Ascetul)27 39
Daca esti nedreptatit si ti se naspreste inima, nu te ntrista, caci cu bun rost a fost pus n
miscare ceea ce ti s-a ntmplat. Ci bucurndu-te, alunga gndurile care rasar, stiind ca,
biruindu-le de la primul atac, va fi biruit mpreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus n
miscare; dar daca gndurile continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39

Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar inima se

zdrobeste prin nfrnarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana si de la lenevirea
trupeasca. Caci prisosinta acestora sadeste iubirea de placere; iar iubirea de placere
primeste gndurile rele. Pe de alta parte, ea se mpotriveste att rugaciunii, ct si slujirii
cuvenite. (Marcu Ascetul)43
Toata ncercarea se aseamana cu un trg: cel ce stie sa faca negustorie cstiga mult; iar
cel ce nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39
Pe cel ce nu asculta de un cuvnt nu-l sili cu cearta; ci cstigul pe care el l-a lepadat,
aduna-ti-l tie. Caci hotarrea de a nu pune raul la inima ti va folosi mai mult dect
ndreptarea lui. (Marcu Ascetul)3
Cnd vatamarea ce izvoraste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie sa ai ndelunga
rabdare, nici sa cauti folosul tau, ci al celor multi, ca sa se mntuiasca. Caci e mai
folositoare virtutea multora, dect cea a unuia. (Marcu Ascetul)30
De va cadea cineva n orice fel de pacat si nu se va ntrista pe masura greselii, cu
usurinta va cadea iarasi n aceeasi cursa. (Marcu Ascetul)33
Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii va fi mnat nainte
de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge
falcile n zabale si fru. (Marcu Ascetul)39
Nu ncerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile, fiindca acela nu
poate fi si iubitor de fala si iubitor de adevar. (Marcu Ascetul)30
Tot cuvntul lui Hristos descopera mila si dreptatea si ntelepciunea lui Dumnezeu si
toarna prin auz puterea lor n cei ce asculta cu placere. Dar cei nemilostivi si nedrepti,
ascultnd fara placere, nu au putut cunoaste ntelepciunea lui Dumnezeu, ba L-au si
rastignit pe Cel ce o graia. Deci sa bagam si noi de seama de ascultam cu placere de El.
Caci chiar El a zis: Cel ce ma iubeste pe Mine va pazi poruncile Mele si va fi iubit de
Tatal Meu si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui. Vezi cum a ascuns aratarea Sa n
porunci? Dar dintre toate poruncile, cea mai cuprinzatoare este dragostea catre
Dumnezeu si catre aproapele. Iar aceasta ia fiinta din nfrnarea de la cele materiale si
din linistirea gndurilor. Domnul, stiind aceasta, ne porunceste zicnd: Sa nu va ngrijiti
de ziua de mine. Si cu dreptate. Pentru ca cel ce nu s-a izbavit de cele materiale si de
grija lor, cum se va izbavi de gndurile rele? Iar cel nvaluit de gnduri, cum va vedea
pacatul, care este acoperit de ele? Caci pacatul e un ntuneric si o ceata a sufletului, ce se
lasa din gnduri, din cuvinte si din fapte rele. Si pacatul se naste asa ca diavolul ispiteste
pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si i arata nceputul pacatului, iar omul intra n
vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu
voieste, dar cu lucrarea se ndulceste si l primeste. Iar cel ce nu-si vede acest pacat
cuprinzator, cum se va ruga pentru el ca sa se curateasca? Si cel ce nu s-a curatit, cum va
afla locul fiintei curate? Iar de nu-l va afla, cum va vedea casa cea mai dinlauntru a lui
Hristos, daca suntem casa lui Dumnezeu, dupa cuvntul proorocesc, evanghelicesc si
apostolesc? Trebuie, asadar, ca urmare a celor spuse mai-nainte, sa cautam casa aceasta
si sa staruim a bate la usa ei prin rugaciune, ca, fie acum, fie n ceasul mortii, sa ne
deschida stapnul si sa nu ne spuna ca unora, care n-am avut grija: Nu va stiu pe voi de
unde sunteti. Ba suntem datori nu numai sa cerem si sa luam, ci sa si pastram ceea ce ni
s-a dat. Caci sunt unii care si dupa ce au primit, au pierdut. De aceea, poate, cunostinta
simpla, sau chiar si o experienta ntmplatoare a lucrurilor spuse mai-nainte o au si cei
mai tineri si mai trzii la nvatatura. Dar trairea staruitoare, cu rabdare, n-o au dect cei
evlaviosi si mult ncercati dintre batrni, care, pierznd-o adeseori din neatentie, au

cautat-o iarasi cu osteneli de buna voie si au aflat-o. Sa nu ncetam sa facem si noi la fel,
pna cnd o vom dobndi ntr-o astfel de masura, nct sa nu o mai putem pierde,
ntocmai ca aceia. De aceea, cti nca n-am mplinit poruncile libertatii nca n-am ajuns
la Ierusalimul cel liber (caci Ierusalimul de sus este liber si el e maica noastra, care ne
reuneste prin baia nasterii celei de-a doua), ci suntem nca pe drumul lui Cain si ratacim,
umblnd razna. Caci cel se cearta ntru nestiinta si se mpotriveste adevarului arata ca nu
merge pe drumul drept, ci s-a abatut de la drum. De aceea fericitul Pavel, vazndu-ne ca
suntem zabavnici n urcusul spre desavrsire, zice: Asa sa alergati ca sa o luati. Iar
daca n-am ajuns nca la cetate, cnd vom vedea templul si cnd vom intra n el, ca sa ne
nvrednicim sa aducem jertfa la altar? Dar ce poftesc despre credinta, despre templu si
despre altar, cnd n-am lasat n urma nici macar fiarele din trestie, pe care Proorocul
roaga pe Dumnezeu sa le certe, ca sa nu-i rapeasca animalele cele dinti nascute care au
fost rnduite sa fie aduse ca jertfa de Iudeul cel din ascuns. Caci n aceasta parte ne
aflam daca, dupa tine, Iudeul din ascuns exista, potrivit cu cuvntul lui Pavel, dar
templul nca n-a fost zidit de Fiul lui David, nici altarul n-a fost nca pregatit de El.
Pentru ca aceasta o sustine fatis cel ce zice ca sterge pacatul lui Adam prin nevointe si nu
prin harul lui Dumnezeu. Dar harul acesta se afla n noi n chip ascuns de la Botez, nsa
nu ni se va face vazut dect atunci cnd, dupa ce vom fi strabatut bine drumul
poruncilor, vom aduce ca jertfa Arhiereului Hristos gndurile cele sanatoase ale firii
noastre, nu pe cele muscate de fiare. Caci cele mai multe din ele sunt luate de fiare cnd
se abat de la calea poruncilor, adica de la rabdarea necazurilor. Sarind din calea cea
dreapta, ele o iau atunci razna, nvinuind de aceasta mai de graba pe altii, dect pe
stapnul lor. Abia putine din ele umbla pe calea cea dreapta si aceasta fiindca sunt pazite
de rugaciune, legate de nadejde si mboldite de ncercari. Si numai acestea ajung la
cetate si la templu, unde sunt aduse jertfa. Cetatea este dreapta socoteala ntru Hristos,
care e plina de lumina. Cnd aceasta chiverniseste cu evlavie si dupa lege lucrurile,
vietuieste n pace si dreptate. Dar cnd greseste, se preda dusmanilor spre darmare. Iar
templul este locasul sfnt al sufletului si al trupului, care e zidit de Dumnezeu, n sfrsit
altarul este masa nadejdii asezata n acest templu. Pe ea se aduce de catre minte si se
jertfeste gndul nti nascut al fiecarei ntmplari, ca un animal nti nascut adus ca jertfa
de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca l aduce nentinat. Dar si acest templu are un loc n
partea dinauntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus pentru noi ca naintemergator,
locuind de la Botez n noi, afara numai daca nu suntem crestini netrebnici. Acest loc
este ncaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii, ncapere care daca
nu se deschide, prin Dumnezeu si prin nadejdea rationala si ntelegatoare, nu putem,
cunoaste n chip sigur pe Cel ce locuieste n ea si nu putem sti de-au fost primite jertfele
de gnduri, sau nu. Caci precum la nceput, n vremea lui Israil, focul mistuia jertfele, tot
asa se ntmpla si acum. Deschizndu-se inima credincioasa prin nadejdea mai sus
pomenita, Arhiereul ceresc primeste gndurile nti nascute ale mintii si le mistuie n
focul dumnezeiesc, de care a spus: Foc am venit sa arunc n lume si ct as vrea sa fie
nca de pe acum aprins! Iar gnduri nti nascute a numit pe cele care nu apar ntr-a
doua cugetare a inimii, ci sunt aduse ndata de la prima aruncare si rasarire n inima, lui
Hristos. Caci cele ce i se aduc din valmasagul cugetarii le-a numit Scriptura schioape,
oarbe si pocite, si de aceea ele nu sunt primite ca zeciuieli de catre Arhiereul ceresc si
Stapnul Hristos. Odata ce te-ai mbracat n Hristos prin Botez, ai putere si arme sa le
surpi. Iar armele ostasiei noastre nu sunt trupesti, ci puternice naintea lui Dumnezeu, ca
sa darme ntariturile; noi surpam gndurile mintii si orice naltare care se ridica
mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu. Dar daca, avnd putere mpotriva lor, nu le alungi
de la primul lor atac, e vadit ca iubesti placerea din pricina necredintei si consimti cu ele,
si atunci tu esti pricina acestei lucrari a lor, nu Adam. Cum poate iubi placerea din

pricina necredintei, sau cum poate consimti cu gndurile cel ce s-a nchis n chilie si
posteste n fiecare zi, cel ce petrece n nfrnare, n saracie, n nstrainare de toate, n
rugaciune si n purtarea altor multe suparari (necazuri) de felul acesta? Bine ai zis ca cel
ce va face unele ca acestea suporta multe suparari. Caci daca am mplini fara suparare si
cu bucurie virtutile mai sus pomenite, nu am iubi placerea cu mintea. Dar, fiindca ne
lasam patrunsi de suparare, e cu neputinta ca, simtind durerea ostenelilor trupesti, sa nu
stam de vorba cu gndurile care rasar ca niste momeli si sa nu ne mngiem cu ele
amaraciunea de pe urma ostenelilor. Daca n-am cauta asemenea mngieri am dovedi ca
nu suntem suparati de osteneli. Iar aceasta ni se ntmpla deoarece nu primim aceste
osteneli de dorul bunurilor viitoare, ci de frica ispitelor ce vin n viata de aici asupra
noastra. Din pricina aceasta socotim n chip gresit ca numai fapta rea este pacatul nostru,
pe cnd gndul dinainte de ea zicem ca e o lucrare straina. Dar e cu neputinta sa alunge
lucrarea gndului aceia care socotesc ca nu e a lor, ci ca e straina. Exista desigur si fara
consimtamntul nostru cte un gnd neplacut si urt care, patrunznd pe furis, rapeste cu
sila mintea la sine. Totusi, sa stii sigur ca si acesta si are pricinile n noi. Caci sau ne-am
predat dupa Botez vreunui gnd rau, ajungnd pna la fapta, si de aceea ne-am facut
vinovati chiar fara sa ni se para, sau tinem n noi de bunavoie niscai seminte ale rautatii,
si de aceea se ntareste cel rau. Si acela, stapnindu-ne prin seminte, nu pleaca pna ce
nu le aruncam pe acestea. Iar daca ne stapneste prin fapta noastra rea, va fi fugarit de
abia atunci cnd vom aduce lui Dumnezeu osteneli vrednice de El. De aceea eu nici acest
pacat nu-l numesc pacat al lui Adam, ci mai degraba al celui ce a facut raul si are
semintele. Chiar daca n amndoua aceste cazuri pricina este un gnd care a patruns ca
un hot caci amndoura le premerg gndurile eu ti voi spune ca pricina adevarata este cel
ce avea putere sa-l faca curat de la prima rasarire si nu l-a curatit, ci a stat de vorba cu el
pna a ajuns la fapta. Daca totusi poti face aceasta dupa fapta, trebuie sa ntelegi ca si
nainte de fapta ti ajuta Dumnezeu daca voiai. Si cnd vezi ca ti-a venit ajutorul prin
inima, ntelege ca nu ti-a venit harul de afara printr-o mutare din alta parte, ci ca harul,
dat tie prin Botez n chip ascuns, a lucrat acum asa de tare, nct ai urt gndul si l-ai
alungat. De aceea Hristos, slobozindu-ne de orice sila, n-a mpiedicat aruncarea
gndurilor n inima. Aceasta, pentru ca unele din ele, fiind iubite, n masura n care sunt
iubite sa si ramna; si astfel sa se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume
iubeste: ostenelile din pricina harului, sau gndurile din pricina placerii. Si sa nu ne
miram ca suntem luati n stapnire cu sila numai de cele pe care le iubim, deoarece este
ntre ele o nrudire pacatoasa, cum este si ntre pofte, ca si ntre diferitele noastre pofte
ntre ele, astfel nct fiecare pofta preda gndul, care a prins-o pe ea, dupa ce a zabovit
mai mult, poftei apropiate, sau acel gnd este atras de pofta a doua fara sa vrem, mpins
fiind cu sila si de obisnuinta cu cea dinti. Caci cine, plin fiind de slava desarta, va putea
fugi de mndrie? Sau, desfatndu-se cu hrana mbelsugata, nu va fi luat n stapnire de
curvie? Sau cine, dndu-se prada zgrceniei, nu va fi nabusit de lipsa de mila? Si cum,
cei lipsiti de toate astea, nu se vor ntarta fara voie si nu vor mprosca cu furie? De
aceea trebuie sa ntelegem ca din pricina noastra suntem luati n stapnire de pacat, dar
dupa Duhul suntem sloboziti de robia cu sila. Caci legea Duhului vietii, zice, m-a
slobozit pe mine de legea pacatului si a mortii. Deci atrna de noi, care am auzit si am
aflat poruncile Duhului, ca sa umblam sau dupa trup, sau dupa duh. De acea noi, care am
fost amagiti asa de mult, suntem datori sa urm de aici nainte lauda oamenilor si odihna
trupului, prin care odraslesc gndurile rele chiar daca nu vrem noi; si sa spunem din
inima Domnului cuvntul Proorocului: Oare n-am urt, Doamne, pe cei ce te urasc pe
Tine, si nu m-am topit mpotriva dusmanilor Tai? Cu ura desavrsita i-am urt pe ei, si
dusmani mi s-au facut mie. Si cu adevarat dusmani ai lui Dumnezeu sunt gndurile rele,
care mpiedica sa se faca voia Lui, n vreme ce Acela vrea ca toti oamenii sa se

mntuiasca si sa vina la cunostinta adevarului acestea ne amagesc prin patimi si ne

nchid calea spre mntuire. Deci sa urm slava desarta si sa credem Lui n privinta
tuturor, mplntnd n El, ca n pamnt, orice gnd al inimii si al nadejdii fara imagini.
Caci facnd asa, precum la nceputul credintei venite prin Botez, Trupul lui Hristos s-a
facut mncare credinciosului, tot asa cum mintea, devenita tare n credinta si curata, prin
lepadarea gndurilor si prin nadejdea ntelegatoare, se va face mncare a lui Iisus. Pentru
ca El a zis: Mncarea mea este sa fac voia Tatalui meu. Iar aceasta este ca toti
oamenii sa se mntuiasca si sa vina la cunostinta adevarului, dupa cuvntul lui Pavel.
Mncarea lui Iisus este deci adevarul cuprins n credinta ntelegatoare, mpreunata cu
nadejdea, credinta care nu mai e din auz, ci din lucrarea Preasfntului Duh si despre care
spune Scriptura ca e adeverirea lucrurilor nadajduite; caci este o credinta din auz si
credinta aceasta care e adeverirea lucrurilor nadajduite. Ci prin ele aratam ca chiar de la
Botez, dupa darul lui Hristos ni s-a daruit harul desavrsit al lui Dumnezeu spre
mplinirea tuturor poruncilor, dar ca pe urma tot cel ce l-a primit n chip tainic, dar nu
mplineste poruncile, pe masura nemplinirii e luat n stapnire de pacat, care nu e al lui
Adam, ci al celui care a nesocotit poruncile, ntruct lund puterea lucrarii nu savrseste
lucrul. Caci nemplinirea poruncilor vine din necredinta. Iar necredinta nu este un pacat
strain, ci al celui care nu crede, facndu-se pe urma maica si ncepatura a oricarui pacat.
Deci fie ca vrem sa ne desavrsim repede, fie ncet, suntem datori sa credem n chip
desavrsit lui Hristos si sa lucram toate poruncile lui, odata ce am luat de la El puterea
unei astfel de lucrari; dar nu mplinindu-le una cte una si pe fiecare n parte, ci
mbratisnd deodata pe cele singulare si astfel mplinindu-le pe toate n acelasi timp.
Caci sunt porunci mai generale, care cuprind n ele o mare multime din celelalte. Prin
urmare n-avem alta bucurie dect sa purtam aceasta lupta mpotriva necredintei noastre
si sa nu nesocotim poruncile cuprinzatoare, prin care ni se descopera n chip limpede
harul dat noua. De acest lucru se roaga si Sfntul Pavel sa avem parte, zicnd: Pentru
aceasta mi plac genunchii naintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, sa va dea
voua Domnul putere ca sa va ntariti prin Duhul sau n omul dinauntru si ca sa locuiasca
Hristos ntru toata ncredintarea si simtirea n inimile voastre prin credinta. Drept aceea,
o, omule, care ai fost botezat n Hristos, da numai lucrarea, pentru care ai luat puterea si
te pregateste ca sa primesti aratarea celui ce locuieste ntru tine. Si astfel ti se va arata tie
Domnul, potrivit fagaduintei, n chip duhovnicesc, precum nsusi stie: Iar Domnul este
Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Atunci vei ntelege ceea ce sa spus ca: mparatia Cerurilor nlauntrul vostru este. Dar mai trebuie stiut si aceea ca
poruncile partiale, fiind din numarul celor partiale, se ntregesc prin acelea care se
numesc si singulare. Si cei ce au mplinit poruncile partial, pe masura aceasta vor intra n
mparatie. Dar cei ce voiesc sa ajunga la desavrsire sunt datori sa mplineasca toate
poruncile n mod cuprinzator. Iar cea care le cuprinde pe toate este lepadarea sufletului
propriu, care e moartea. Si precum pna cnd cineva mai traieste n trup e n lipsa cu
mplinirea acesteia, tot asa pna la iesirea din trup nu poate fi ferit de atacul gndului,
pentru lipsa mai sus pomenita. Caci omul bun, zice Cuvntul, nu de la sine, ci din
vistieria cea buna a inimii scoate cele bune. Iar prin vistierie ntelege pe Duhul cel Sfnt
ascuns n inima credinciosilor. Caci asemenea este mparatia Cerurilor unei comori
ascunse n tarina, pe care aflnd-o omul a ascuns-o si ducndu-se a vndut toate si a
cumparat tarina aceea. Acest cuvnt tlcuieste foarte potrivit cele spuse. Caci cel ce a
nteles limpede ca de la Botez are pe Hristos ascuns n sine, dupa cuvntul Apostolului,
arunca toata lucrurile lumii si staruie numai n inima sa, pazind-o cu toata strajuirea si
privind tinta la sfrsitul vietii, cum zice proverbul. De aceea el nu trebuie sa-si nchipuie
ca alunga pacatul lui Adam prin nevointe; dar nici pacatele care se nasc n el dupa Botez
nu trebuie sa-si nchipuie ca le scoate afara astfel, dect prin Hristos. Caci El este cel ce

lucreaza n voi si sa voiti si sa lucrati dupa bunavointa. Adaugnd Apostolul dupa

bunavointa, a aratat ca a binevoi sa lucram virtutile atrna de noi. Dar si cuvintele
Domnului: Fara de Mine nu puteti face nimic, sau: Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu
v-am ales pe voi, au acelasi nteles. Poate asa trebuie nteles si versetul: Toate printrnsul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut din tot ce s-au facut, daca n toate se
cuprind si faptele noastre; la fel cuvintele: Nimeni nu vine la Tatal, dect prin Mine.
De aceea si Proorocul n-a zis: Din Ierusalim ti vor aduce tie mparatii daruri n templul
Tau ( cum se cuvenea si cum se facea), ci: Din templul Tau ti vor aduce tie mparatii
daruri n Ierusalim. Aceasta pentru ca mintea, care e mparatul fiecaruia, ia nti din
templul cel ascuns al inimii ndemnuri bune si frumoase de la Hristos, care locuieste
acolo, si le duce pna la vietuirea virtuoasa, pe care Proorocul a numit-o Ierusalim; si
apoi iarasi le aduce prin intentiunea cea buna lui Hristos, care i le-a daruit mai nainte.
Cum zice Scriptura ca Ierusalimul este ceresc, iar tu ai zis ca este n inima? Nu numai
Ierusalimul, ci si celelalte bunuri cte vor avea sa le primeasca dreptii la nviere stim ca
sunt sus. Dar arvunile si prga lor lucreaza duhovniceste n inimile celor cu credinta tare
nca de pe acum. Aceasta pentru ca, dobndind siguranta despre cele viitoare, sa
dispretuim toate cele de aici si sa iubim pe Dumnezeu pna la moarte. De aceea n-a zis:
Aveti sa va apropiati, ci: V-ati apropiat de muntele Sionului si de cetatea
Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc. Caci capabili de ele ne-am facut nca
de la Botez. Dar numai cei tari n credinta se nvrednicesc sa ajunga la ele, cei care mor
n fiecare zi pentru dragostea lui Hristos, adica se ridica mai presus de toata preocuparea
vietii de aici si nu mai cugeta la nimic altceva dect la un singur lucru: sa ajunga la
dragostea desavrsita a lui Hristos, care este deschizatura cea mai dinauntru a inimii,
unde a intrat ca naintemergator Iisus. Aceasta a cautat-o mai presus de toate si Sfntul
Pavel. De aceea a zis: Alerg dupa ea, doar voi prinde-o, ntruct prins am fost si eu de
Hristos. (Adica ma straduiesc sa-L iubesc, ntruct si eu am fost iubit). Iar dupa ce a
prins aceasta iubire, n-a mai vrut sa se gndeasca la nimic altceva, nici la necazurile
trupului acestuia, nici la minciunile creatiunii, ci a lepadat aproape orice gnd
nemairabdnd nici macar o clipa sa fie lipsit de lucrarea Duhului. Deci aratnd toate cte
le-a dispretuit pentru aceasta dragoste duhovniceasca, zice: Cine ne va desparti pe noi
de iubirea lui Hristos? Oare necazul, ori strmtoarea, ori prigoana, ori foamea, ori
foametea, ori golatatea, ori primejdia, ori sabia?, ca sa continue mai ncolo: Sunt
ncredintat ca nici moartea, nici viata si nici una din cele ce urmeaza; si iarasi: Nici o
alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru
Hristos Iisus Domnul nostru. Aceasta pentru ca n-a primit sa se gndeasca la nici una
dintre acestea, ci numai cum sa staruie n aceea. Dar fiindca voi socotiti ca gndurile rele
nu sunt ale noastre, ci vin din alte izvoare, spunnd odata ca sunt pacatul lui Adam,
altadata ca sunt nsusi Satana si iarasi altadata ca sunt momeala aruncata de Satana, noi
vom spune ca altceva este pacatul lui Adam, altceva Satana, altceva momeala Satanei si
altceva gndurile noastre rele, chiar daca si au punctul de plecare n momeala. Satana
este nsusi ipostasul diavolului, care a ncercat sa-l ispiteasca chiar si pe Domnul. Pacatul
lui Adam este calcarea poruncii de catre primul om. Momeala aruncata de Satana, este
aratarea unui lucru rau n forma exclusiva a unui gnd. Ea foloseste putinatatea credintei
noastre ca prilej sa se apropie de mintea noastra. Caci daca am primit porunca sa nu ne
ngrijim de nimic, ci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra si sa cautam mparatia
Cerurilor, aflatoare nlauntrul nostru, ndata ce se departeaza mintea de inima si de
cautarea amintita, da loc momelii diavolului si se face n stare sa primeasca soapta lui
cea rea. Dar nici atunci nu are diavolul puterea sa strneasca gndurile noastre cu forta,
pentru ca daca ar fi asa nu ne-ar cruta si ne-ar aduce cu sila orice gnd si nu ne-ar
ngadui sa cugetam la nimic bun. El are numai puterea sa ne arate n forma exclusiva a

unui gnd la prima lui rasarire ntelesuri pacatoase, spre a ispiti launtrul nostru, dndu-i
prilej sa ncline fie spre ceea ce vrea el, fie spre porunca lui Dumnezeu, ntruct aceasta
se mpotrivesc ntreolalta. Astfel daca-l iubim, ne miscam ndata gndurile spre lucrul
aratat si cugetarea noastra ncepe sa se ocupe n chip patimas cu el; daca nsa l urm, nu
putem zabovi, ci urm si momeala nsasi. Iar daca momeala staruie chiar cnd e urta
(caci se ntmpla si acest lucru), aceasta nu e din pricina unei alipiri proaspete, ci pentru
ca s-a ntarit printr-o veche obisnuinta. De aceea ramne neclintita pe loc, ca gnd
simplu, fiind mpiedicata de neplacerea inimii sa progreseze la o cugetare dezvoltata si la
patima. Caci aratarea aceasta izolata, fiind urta de cel ce e atent la sine nsusi, nu are
puterea sa traga cu sila mintea n valmasagul patimas de gnduri, dect numai prin
mpatimirea inimii dupa placeri. Asadar de vom lepada cu totul mpatimirea dupa
placeri, nu vom mai putea fi vatamati nici de aparitia gndului simplu al vechilor
obisnuinte, iar constiinta nu va mai avea ndoieli n ce priveste siguranta celor viitoare.
Caci cunoscnd mintea mpotrivirea trndava a acestei obisnuinte si marturisind lui
Dumnezeu vechea pricina, ndata e nlaturata si aceasta ispita. Si iarasi va avea mintea
putere sa vegheze asupra inimii si sa o pazeasca cu toata strajuirea, ncercnd sa
patrunda n cele mai dinauntru si mai netulburate camari ale ei, unde nu sunt vnturi deale gndurilor rele, care mping cu sila si sufletul si trupul n prapastiile voluptatii si le
arunca n fntnile de smoala de asemenea nici vreo cale larga si ncapatoare, pardosita
cu cuvinte si cu chipuri de-ale ntelepciunii lumesti, care sa vrajeasca pe cei ce pornesc
pe ea, orict de ntelepti ar fi. Camarile acestea care sunt cele mai de dinlauntrul
sufletului si casa lui Hristos nu primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acesta, fie
ca sunt rationale fie ca sunt nerationale, fara numai acestea trei, pe care le-a numit
apostolul: credinta, nadejdea si dragostea. Deci cel ce este iubitor de adevar si primeste
osteneala inimii poate sa nu fie atras n afara nici de obisnuintele vechi n felul n care
am aratat, ci sa vegheze asupra inimii si sa strabata tot mai nauntru si sa se apropie
numai de Dumnezeu, fara sa se scrbeasca de ostenelile atentiei si ale staruintei. Caci nu
poate sa nu se osteneasca cu inima cel ce ia aminte la mprastierile gndului si la
placerile trupesti, avnd sa stea mereu nchis ntre anumite hotare (sa se cirscumcrie), nu
numai n cele din afara, ci si n cele dinauntru. Mai ales ca acele mprastieri si placeri
adeseori abat si cugetul si fapta. Prin urmare e drept ca momeala ca gnd simplu exercita
o putere silnica atunci cnd staruieste, chiar daca e urta. Dar convorbirea gndurilor ce
se adauga atrna de voia noastra libera. Aceasta au aratat-o si cei ce n-au pacatuit ntru
asemanarea calcarii lui Adam, ntruct momeala n-au putut-o mpiedica, dar convorbirea
prietenoasa cu ea au lepadat-o cu totul. Sa zicem ca Adam a savrsit greseala prin vointa
si pentru aceasta, fiind de aceeasi natura cu el, si noi cadem prin vointa. Dar atunci n-a
avut el si momeala tot prin vointa? E sigur ca momeala a avut-o n chip necesar. Dar
momeala nu e nici pacat, nici dreptate, ci dovada libertatii voii. De aceea s-a si ngaduit
sa se arunce momeala n noi, ca pe cei ce nclina spre mplinirea poruncii sa-i
ncununeze ca pe unii ca sunt credinciosi, iar pe cei ce nclina spre placere sa-i
osndeasca ca pe unii ce sunt necredinciosi. Dar si aceasta trebuie sa o stim ca nu suntem
judecati ndata dupa fiecare hotarre, ca cercati sau netrebnici, ci dupa ce vom fi fost
probati toata viata noastra pamnteasca, prin momeli, aratndu-se aici biruitori, aici
biruiti, aici caznd, aici ridicndu-ne, aici ratacind, aici umblnd bine. Abia atunci, n
ziua iesirii din trup, socotindu-se toate, vom fi judecati potriviti cu ele. Prin urmare
momeala nu este pacat. Sa nu fie! Caci desi ea arata n chip necesar lucrurile n forma
simpla a unui gnd, dar noi am, primit n Domnul puterea lucrarii duhovnicesti si sta n
puterea noastra sa le judecam de la prima rasarire de cuget, spre a sti daca e vorba de
ceva vatamator sau de ceva folositor, si astfel sa lepadam sau sa primim gndurile care
vin; deci aceasta nu se nmultesc din necesitate, ci din buna placere. Ar trebui ca noi,

care suntem rationali, sa stim ce auzim. Dar fiindca sufletul, ntunecat de iubire de
placere si de slava desarta, a cazut n adncul nestiintei, nu mai aude nici porunca
Scripturii si nu mai asculta nici de rnduiala firii, nici de povatuirea celor ncercati, ci
urmeaza numai socotintelor proprii. Caci cine creznd dumnezeiestii Scripturi si
mplinind poruncile Domnului, nu vede cum pe masura ce sporeste n acestea, se
departeaza gndurile si se ncredinteaza ca acelea nu ne stapnesc prin puterea lor, ci
prin putinatatea credintei si nemplinirea poruncilor? Aceasta e cauza pentru care nu ne
aflam toti n aceeasi stare si nu suntem purtati de aceleasi cugetari: fiindca pricinile
gndurilor stau n voia noastra sloboda. Cine nu stie ca ne ngramadim patimile mai sus
pomenite n fiecare zi cu lucrul, cu cuvntul si cu cugetarea? Si cine nu stie ca pe cei ce
ne ajuta la aceasta i iubim ca pe niste binefacatori, iar pe cei ce ne mpiedica i ocolim
ca pe niste dusmani? Dar daca iubim patimile amintite asa de mult nct le si aparam pe
fata, cum vom ur momeala lor n forma de gnd simplu si prim? Iar daca a fost primita
prima rasarire de cuget, cum nu i vor urma acesteia gndurile atrnatoare de ea?
Cunoaste deci, o omule, ca Domnul priveste la inimile tuturor si celor ce urasc prima
rasarire de gnd rau ndata le vine n ajutor ( le face dreptate), precum a fagaduit, si nu
lasa roiul valmasagului de gnduri sa navaleasca si sa ntineze mintea si cunostinta lor;
iar pe cei ce nu strpesc primele nmuguriri, prin credinta si nadejde, ci se lipesc cu
dulceata de ele pe motivul ca vor sa le cunoasca bine si sa le probeze, i lasa, ca pe unii
ce sunt lipsiti de credinta si vreau sa se ajutoreze singuri, sa fie izbiti si de gndurile ce
urmeaza, pe care de aceea nu le surpa fiindca vede ca momeala lor este iubita de aceia si
nu este urta de la prima mijire. De ce a venit atunci Domnul n trup, daca nu ca sa
moara pentru toti, potrivit Scripturilor, si sa surpe pe cel ce are stapnirea mortii, adica
pe diavolul? Iar daca socotesti ca moartea cea din Adam mai stapneste pna acum din
alta pricina dect pentru necredinta noastra, e vadit ca bagatelizezi venirea lui Hristos si
tii Botezul de nedesavrsit, odata ce si cei botezati sunt tinuti nca sub moartea
protoparintelui, fara o vina proprie. Dar atunci, o, omule, cum se mai poate spune ca teai facut un nou Adam cu harul lui Hristos si nu mai porti nimic din cel vechi n chip
necesar, dect ceea ce se naste din credinta ta stricta si din neascultarea ta? Doar stim ca
Domnul a venit pentru noi, a murit pentru noi, ne curateste pe noi prin Botez, ne aseaza
n raiul Bisericii, ne ngaduie sa mncam din tot pomul din rai, adica sa iubim pe tot cel
botezat n Biserica si sa-l rabdam n nfrngerile ce le sufera si sa nu-l urmarim pe
fiecare n toate zigzagurile lui si pentru lucrurile care ni se par bune sa-l iubim, iar pentru
cele care ni se par rele sa-l urm. Caci aceasta nseamna a mnca din pomul cunostintei
binelui si al raului, din care, gustnd mintea, ndata se poticneste n propriile ei pacate si
si descopera, prin iscodirea rautacioasa a aproapelui, goliciunea ei, de care mai nainte
nu stia, fiind acoperita de valul ntelegerii si al milei. De aceea li s-a poruncit celor
asezati n raiul Bisericii: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, Iertati si vi se va ierta
voua. Pe scurt li s-a spus: Cte vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor
asemenea. Caci aceasta este legea si proorocii. Precum ai facut ti va fi tie. Dar de cte
ori n-am calcat aceste porunci! De cte ori n-am osndit pe aproapele fara mila! De cte
ori nu l-am urt, sau nu l-am nedreptatit, fara sa fim nedreptatiti! Iar daca asa este, ce
mai batjocorim pe Adam si-l mai nvinui si pentru rele straine? Caci daca am cazut n
aceeasi moarte, am calcat si porunca cu voia, ca si acela. Asadar trei lucruri i s-au
ntmplat lui Adam, si nu cum socotesti tu. Acestea sunt: atacul (momeala) prin
ornduire mai nalta, calcarea poruncii prin necredinta si moartea prin dreapta judecata a
lui Dumnezeu, ca urmare nu att a atacului prin iconomie, ct a calcarii din necredinta.
Noi am mostenit numai moartea lui Adam, pentru motivul ca nu puteam sa ne facem din
morti vii, pna ce nu a venit Domnul si ne-a facut pe toti vii. Iar prima nmugurire de
gnd o avem prin ornduire ca si acela; tot asemenea puterea de-a asculta sau nu de ea,

dupa cum ne e voia. Dar pacatuirea cu gndul o avem din voia libera. Despre aceasta ne
ncredinteaza cei ce n-au pacatuit ntru asemanarea greselii lui Adam, cum zice
Apostolul. Caci daca aceia, fiind din Adam, au putut sa nu pacatuiasca ntru asemanarea
greselii lui Adam, e vadit ca si noi putem. De ce mai aducem atunci scuze pentru pacate
si spunem lucruri nedrepte mpotriva lui Dumnezeu, ca adica ar ngadui sa fim razboiti
de rele straine? Suntem datori sa stim exact ca toata vina ce izvoraste din Adam fiind
desfiintata de Domnul, oricine mai patimeste de vreun pacat i se ntmpla aceasta pentru
ca a dispretuit prin necredinta sa, sau prin iubirea de placere, desavrsirea pe care a
primit-o n chip tainic la Botez. Caci chiar daca omul nca n-a cunoscut ce-a primit, fiind
nedesavrsit n credinta si cu lipsuri n lucrarea poruncilor, dar Dumnezeu i-a daruit
desavrsirea. Fiindca zice: Tot darul desavrsit de sus este, pogorndu-se de la Parintele
luminilor. Iar acest dar desavrsit nu-l afla cineva oricum, chiar daca ar folosi toata
istetimea lumeasca, ci numai din lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, n analogie cu ceea
ce mplineste din ele. Caci dupa cum e deosebita mplinirea lor, asa e deosebita si
descoperirea darului. Deci nimeni sa nu se bizuie n cuvinte si n forme, daca nu are
ntelegerea aceasta. Caci zice: Nu cel ce se lauda pe sine este cercat, ci cel pe care l
lauda Domnul. Dar chiar si acela care primeste laude de la Domnul e dator sa se
foloseasca de cuget drept si sa stie exact ca orict ar fi luptat cineva mpotriva
necredintei sale si orict ar fi naintat n credinta si orice bun ar fi dobndit, nu numai
prin cunostinta simpla, ci prin lucrare, n-a aflat sau nu va putea afla nimic mai mult,
dect ceea ce primise n chip tainic prin botez. Iar aceasta este Hristos. Pentru ca zice:
Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si mbracat. Dar Hristos, fiind Dumnezeu
desavrsit, a daruit celor ce s-au botezat harul desavrsit al Duhului, care nu primeste
nici un adaos de la noi, ci ni se descopera si ni se arata potrivit cu lucrarea poruncilor,
sporindu-ne credinta pna cnd toti vom fi ajuns la barbatul desavrsit, la masura
vrstei plinirii lui Hristos. Asadar orice i-am aduce Lui dupa ce-am fost nascuti din nou
a fost ascuns de mai nainte de El n noi, potrivit cu ceea ce s-a scris: Cine a cunoscut
gndul lui Hristos, sau cine I-a dat Lui ceva mai nainte ca sa i se ntoarca dupa aceea ca
rasplata? Pentru ca de la El si pentru El si ntru El sunt toate. Lui i se cuvine slava n
vecii vecilor. Amin. Ele ne ndeamna sa-i rasplatim lui Dumnezeu cu purtarile noastre
bune si cu toata virtutea, ntruct ne fac sa cugetam pururi cu buna constiinta la cuvntul
proorocesc: Ce voi da n schimb Domnului pentru toate cte mi le-a dat mie? Sa
cugete deci sufletul la toate binefacerile de care i-a facut parte iubitorul de oameni
Dumnezeu ncepnd de la nastere; sau de cte primejdii a fost izbavit adeseori; sau n
cte rele a cazut si n cte greseli s-a rostogolit fara sa fie predat, dupa dreptate, duhurilor
care l-au amagit ca sa-l prinda si sa-l duca la moarte, ci, cu ndelunga rabdare. Stapnul
iubitor de oameni, trecnd cu vedere greselile, l-a pastrat, asteptnd ntoarcerea lui; sa
cugete iarasi ca, slujind de buna voie duhurilor rele prin patimi. El l hranea, acoperindul si ocrotindu-l n tot chipul, iar la urma l-a calauzit prin Duhul cel bun pe drumul
mntuirii si i-a pus n inima dragostea de viata ascetica si l-a mputernicit sa paraseasca
cu bucurie lumea si toata amagirea placerilor trupesti, mpodobindu-l cu schima
ngereasca a rnduielii ascetice si pregatind lucrurile n asa fel, ca sa fie primit cu
usurinta de sfintii barbati, n obstea fratiei. Iar cugetnd la acestea cu buna constiinta,
cine nu va petrece totdeauna ntru zdrobirea inimii? Cine nu se va umple de nadejde tare,
avnd attea dovezi de binefacere, fara ca el sa fi facut vreun bine mai nainte? Caci
oricine va cugeta asa: Daca fara sa fi facut eu nici un bine, ba chiar pacatuind mult
naintea Lui si n necuratiile trupului si n alte multe rautati, totusi nu mi-a facut dupa
pacatele mele, nici nu mi-a ntors dupa faradelegile mele, ci mi-a rnduit attea daruri si
haruri spre mntuire, daca ma voi hotar cu totul sa-l slujesc de aici nainte numai Lui
prin vietuire curata si prin mplinirea virtutilor, de cte bunatati si daruri duhovnicesti nu

ma va nvrednici, ntarindu-ma, ndreptndu-ma si calauzindu-ma spre tot lucrul bun? De

aceea, cel ce se gndeste totdeauna la aceasta si nu uita de binefacerile lui Dumnezeu se
rusineaza si se ndreapta si se nevoieste spre toata virtutea buna si spre toata lucrarea
dreptatii, gata totdeauna sa faca cu rvna voia lui Dumnezeu. Pna cnd ne mai rezemam
nca pe dreptatea paruta a omului din afara, n lipsa adevaratei cunostinte, si ne amagim
pe noi nsine cu ndeletnicirile din afara, vrnd sa placem oamenilor si vrnd slavi,
cinstiri si laude de la ei. Caci va veni desigur Cel ce descopera cele ascunse ale
ntunericului si da la iveala sfaturile inimilor. Judecatorul care nu greseste si care nu se
lasa rusinat de bogat, nici nu se milostiveste de sarac, care da la o parte nfatisarea de din
afara si scoate la aratare adevarul ascuns nauntru. Acela va ncununa pe luptatorii
adevarati, care au vietuit potrivit cu cunostinta, n fata ngerilor si naintea Tatalui Sau,
iar pe cei ce au mbracat chipul cucerniciei cu prefacatorie si au aratat numai oamenilor
o paruta buna vietuire si s-au bizuit pe aceasta n desert, amagindu-se nebuneste pe ei
nsisi, i va da pe fata naintea Bisericii Sfintilor si a toata oastea cereasca, ca apoi sa-i
trimita rusinati cumplit n ntunericul cel mai din afara, fecioarelor nebune, pentru ca si
acestea si-au pazit fecioria din afara a trupului, dat fiind ca ntru nimic n-au fost
nvinovatite n privinta aceasta, ba au avut n parte si untdelemn n candelele lor, adica
au fost partase si de oarecare virtuti si ispravi din afara si de oarecare dureri. De aceea
candelele lor au si ars pna la o vreme. Dar din pricina negrijii, nestiintei si a trndaviei,
n-au fost cu prevedere si n-au cunoscut cu de-amanuntul roiul patimilor ascunse nauntru
si puse n lucrare de duhurile rele. Din aceasta pricina cugetarea lor a fost stricata de
nruririle vrajmase, nct s-au nvoit cu ele prin gndurile lor. Si asa au fost amagite
ntr-ascuns si biruite de pizma cea a tot rea, de ciuda care uraste binele, ce vrajba, de
glceava, de ura, de mnie, de amaraciune, de pomenirea raului, de fatarnicie, de furie,
de mndrie, de slava desarta, de dorinta de-a placea oamenilor, de bunul plac, de iubirea
de argint, de trndavire, de pofta trupeasca ce trezeste n gnduri voluptatea, de
necredinta, de lipsa de temere, de lasitate, de ntristare, de mpotrivire, de molesire, de
somn, de nalta parere de sine, de vointa de-a se scuza, de ngmfare, de laudarosenie, de
nesaturate, de risipa, de zgrcenie, de deznadejdea care-i mai cumplita dect toate, si de
celelalte miscari subtiri ale pacatului. Ele socoteau ca si lucrarea faptelor bune sau
vietuirea cuvioasa se nfaptuieste cu puteri omenesti si de aceea cautau sa culeaga laude
de la oameni. Din aceasta pricina chiar daca au fost partase de unele daruri, le-au vndut
duhurilor rele pentru slava desarta si placerea de la oameni. mpartasindu-se si de alte
patimi, ele au amestecat n purtarile bune cugetele rele si trupesti. De aceea le-au facut
necurate si neprimite asemenea jertfei lui Cain, lipsindu-te de bucuria Mirelui si fiind
lasate afara de nunta cereasca. Caci cel ce calatoreste dupa socoteala sa, fara cunostinta
evanghelica si fara calauzirea cuiva, de multe se mpiedica si cade n multe gropi si curse
ale celui rau, mult rataceste si prin multe primejdii trece si nu stie la ce tinta va ajunge.
Pentru ca sunt destui care au trecut prin multe osteneli si nevointe si au rabdat pentru
Dumnezeu rele patimiri si scrbe multe. Dar prin faptul ca au umblat dupa socoteala lor
si n-au putut deosebi lucrurile, nici n-au cerut sfatul aproapelui, aceste osteneli ale lor au
ramas desarte si fara rost. (Marcu Ascetul)27
Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse
nainte, iar mintea nnoieste-ti-o cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea
Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu bautura de vin, e ca un porc
gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea lui e
robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci
ngramadirea sngelui pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa
n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul ndoit, nascut din lucrarea patimii
dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste masura

placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din

strapungerile inimii si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei
duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gndeasca. Caci putinatatea apei
ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua
singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca
vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le
dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n
cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. (Marcu Ascetul)34
Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si
ntuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei,
mai ales pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe
mndrie; prin ea se ntareste si se face nebiruita. Caci pna ce e udat copacul diavolesc al
amaraciunii, al supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste si
nfrunzeste mbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu
poate fi doborta, pna ce are ca sprijin si ntarire temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa
se usuce n tine arborele faradelegii (adica patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si
sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului sa-l taie si sa-l arunce n foc cum zice
Evanghelia, si sa-l scoata afara mpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se darme si sa
se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu viclesug n suflet (si o face aceasta
adunnd de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini ntemeiate sau nentemeiate,
provocate de lucruri si de cuvinte referitoare la cele materiale si ridicnd n suflet o
cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de mndrie), sa ai smerenia
Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si
din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si
slavita n ceruri de toata firea rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor,
ncepatorilor, Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale,
ale caror nume n-au ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului, - n ce adnc
de smerenie omeneasca s-a cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate
noua, celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii si ajunseram robi prin calcarea lui
Adam fiind stapniti de vrajmas prin lucrarea patimilor. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel
de robie nfricosata si stapniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de
noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe
omul cazut sub patimile de ocara si sub osnda dumnezeiasca, s-a facut ntru toate
asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile de ocara. El a luat toate
pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotarrea
dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facndu-Se
ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; Cuvntul trup s-a facut, ca
trupul sa se faca Cuvnt; fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim
cu saracia Lui; s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem
asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se nnoieste, prin
harul si puterea Duhului; omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu. Iar prin aceasta nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca
afara frica, nemaiputnd sa cada niciodata. Caci dragostea niciodata nu cade, fiindca
dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si cine ramne n dragoste, n Dumnezeu ramne.
De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si cei ce s-au nevoit asemenea lor ntru
virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd lui Hristos cu dragoste
desavrsita, n toata viata lor. Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea
aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de
oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu Cuvntul, la luarea omului asupra
Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la

batjocuri, la luarea n rs, la brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie de joc, la

hlamida rosie, la cununa de spini, la osndirea lui de catre capetenii, la strigatul iudeilor
celor faradelege si de acelasi neam cu El, mpotriva lui: Ia-L, ia-L, rastigneste-l! la
cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor
care treceau si ziceau: De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede
tie, si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la
asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; la nvierea din morti, la scoaterea
din iad si din moarte a sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la naltarea la ceruri,
la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la slava mai presus de toata ncepatoria,
Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce o aduc toti ngerii Celui nti
nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: Aceasta sa
se cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a
socotit a fi ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru
asemanarea omului facndu-se si la nfatisare aflndu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine
ascultator facndu-Se pna la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a
preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus
Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de
dedesubt , si urmatoarele. Iata la ce slava si naltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui
Dumnezeu, pe Domnul facut om, pricinile mai nainte spuse.
Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire, aceste
amintiri, nu te va stapni patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile
patimii mndriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gndi, se va surpa
usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce inima
aspra si mpietrita nu se va frnge de va avea necontenit n minte marea smerenie a
dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai nainte spuse?
Cine nu se va face de bunavoie pamnt, cenusa si pulbere de calcat de catre toti oamenii?
Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la smerenia Domnului, ce
mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor
gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si tovarasa lor
nestiinta, care sunt patimile cele mai adnci si mai launtrice, mai greu de surprins si de
ndreptat, care acopera si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se ncuibeze si sa
lucreze n el si celelalte patimi, ntruct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, caci
odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de
nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot
ce se vede, se cugeta sau ce aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va
rani de pofta trupeasca. Si asa succedndu-se amintirile lucrurilor privite cu patima si cu
placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor
si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza mintea patimasa si nenorocita prin
lucrarea duhurilor rele. (Marcu Ascetul)3
Trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa
mplineasca cu patima cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori
necuratii n vis ori n somn. Caci chiar daca nu a avut cineva amestecate cu femeia la
aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfnt,
naintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si
necumpatat; si pe dreptate va fi osndit n ziua aceea, de nu va plnge si nu se va tngui,
topindu-si trupul necontenit cu posturi, privegheri si rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-o
si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvntului dumnezeiesc,
aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat si facut relele.
Fiindca nu minte glasul care a zis: Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a

o pofti pe ea a si preacurvit cu ea n inima sa. De aceea e de folos tnarului sa nu se

ntlneasca, de e cu putinta, deloc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate,
sa vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si l
cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n
cumpatare, cu putina bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie
mpreuna cu Parinti duhovnicesti ncercati, lasndu-se nteleptit si calauzit de ei. (Marcu
Ascetul)4
E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia sa si a
convietui cu cei nencercati n razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt mestesugirile
pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De
aceea, daca e cu putinta, e bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni
nencetat cu barbati cunoscatori. n felul acesta, desi nu ai tu nsuti faclia adevaratei
cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te cu
cel ce o are, nu vei umbla n ntuneric, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei
cadea ntre fiarele lumii spirituale, care pndesc n ntuneric si rapesc si ucid pe cei ce
umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)46
inta cuvntului nostru este sa atraga atentia asupra celor trei uriasi puternici si tari ai
celor de alt neam, pe care se reazema toata puterea protivnica a lui Holofern cel spiritual.
Daca acestia vor fi rapusi si ucisi, toata puterea duhurilor necurate va slabi cu usurinta,
pna se va topi cu totul. Cei trei uriasi ai celui rau, care sunt socotiti ca cei mai tari, sunt
cele trei rele amintite mai-nainte: nestiinta, maica tuturor relelor; uitarea, sora mpreuna
lucratoare si slujitoarea ei; si nepasarea trndava, care tese vesmntul si acoperamntul
norului negru asezat peste suflet si care le sprijina pe amndoua, le ntareste, le sustine si
sadeste n sufletul cel fara grija raul nradacinat si statornic. Prin nepasarea trndava,
prin uitare si prin nestiinta se ntaresc si se maresc proptelele celorlalte patimi. Caci
ajutndu-se ntreolalta si neputnd sa fiinteze fara sa se sustina una pe alta, ele se
dovedesc puteri tari ale vrajmasului si capetenii puternice ale celui rau. Prin ele se
ntareste si pe ele se reazema toata oastea duhurilor rautatii, ca sa-si poata duce la
mplinire planurile. Fara ele nu se pot sustine nici cele mai-nainte spuse. De vrei, asadar,
sa dobndesti biruinta mpotriva patimilor mai-nainte pomenite si sa pui pe fuga usor
multimea vrajmasilor spirituali de alt neam, aduna-le n tine nsuti prin rugaciune si prin
ajutorul lui Dumnezeu. Patrunznd astfel n adncurile inimii, cauta urma acestor trei
uriasi puternici ai diavolului, adica a uitarii, nepasarii trndave si a nestiintei care sunt
propteaua dusmanilor spirituali de alt neam si pe sub care, furisndu-se celelalte patimi
ale rautatii, lucreaza, vietuiesc si prind putere n inimile celor iubitori de placere si n
sufletele nenvatate. Si prin multa atentie si supraveghere a mintii, folosindu-te si de
ajutorul de sus, vei afla relele necunoscute celorlalti si socotite ca nici n-ar fi rele, dar
care sunt mai stricacioase dect celelalte. Iar prin armele dreptatii, care sunt contrare lor,
adica prin amintirea cea buna, care-i pricina tuturor bunatatilor, prin cunostinta luminata,
prin care sufletul, priveghind, alunga de la sine ntunericul nestiintei, si prin rvna cea
buna, care ndruma si zoreste sufletul spre mntuire, vei birui ntru puterea Duhului
Sfnt, prin rugaciune si cerere, vitejeste si barbateste pe cei trei uriasi mai sus pomeniti
ai vrajmasilor spirituali. Prin amintirea cea prea buna, cea dupa Dumnezeu, socotim
totdeauna cte sunt adevarate, cte sunt de cinste, cte sunt de drepte, cte sunt curate,
cte sunt cu nume bun, fie ca e virtute, fie ca e lauda, vei alunga de la tine uitarea
atotpacatoasa; prin cunostinta luminata si cereasca vei nimici nestiinta pierzatoare a
ntunericului; iar prin rvna atotvirtuoasa si prea buna, vei scoate afara nepasarea
trndava, care lucreaza n suflet pacatul necredintei n Dumnezeu, nradacinata acolo.
De vei cstiga virtuti, nu prin simpla vointa a ta, ci cu puterea lui Dumnezeu si cu

conlucrarea Duhului Sfnt, prin multa atentie si rugaciune, vei putea sa te izbavesti de
cei trei uriasi mai-nainte pomeniti ai celui viclean. Caci armonia cunostintei adevarate cu
amintirea cuvintelor lui Dumnezeu si cu rvna cea buna, cnd va fi silita sa staruie n
suflet, prin harul lucrator si va fi pazita cu grija, va sterge din el urmele uitarii, ale
nestiintei si ale nepasarii trndave si le va reduce la nefiinta, iar pe urma va mparati n
suflet harul, ntru Domnul nostru Iisus Hristos. (Marcu Ascetul)27

Cuviosul Maxim Cavsocalivitul

Sunt multe viziuni care sunt amagiri, dar altele sunt semnele amagirii si altele ale harului.
Astfel, duhul amagirii, cnd se apropie de om, i zapaceste mintea si o salbaticeste; i face
inima aspra si o ntuneca; i pricinuieste frica, temere si mndrie; i naspreste ochii, i tulbura
creierul, i nfioara tot trupul; i isca prin nalucire, n fata ochilor o lumina care nu straluceste
si nu e curata, ci rosie; i scoate mintea din fru si o ndraceste; l misca sa spuna cu gura
cuvinte necuviincioase si hulitoare. Si cel ce vede acest duh al amagirii de multe ori, se mnie
si se umple de furie. El nu cunoaste deloc smerenia nici plnsul si lacrima adevarata, ci
totdeauna se lauda cu bunatatile lui; este plin de slava desarta si fara nfrnare si temere de
Dumnezeu si totdeauna este stapnit de patimi. Iar la urma de tot si iese cu totul din minti si
vine la pierzania deplina. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca de aceasta amagire.
Semnele harului sunt acestea: cnd vine la om harul Preasfntului Duh, i aduna mintea
si-l face sa fie cu luare aminte si smerit, i aduce aminte de moarte, de pacatele lui, de
judecata viitoare si de osnda vesnica; i face sufletul de se frnge usor, de plnge si se
tnguieste; i face ochii linistiti si plini de lacrimi. Si cu ct se apropie mai mult de suflet, cu
att l mngie mai tare prin sfintele patimi ale domnului nostru Iisus Hristos si prin
nemarginita Lui iubire de oameni si-ii prilejuieste mintii vederi nalte si adevarate:
Cu privire la puterea cea necuprinsa a lui Dumnezeu, care cu un singur cuvnt
le-a adus pe toate din nefiinta la fiinta;
Cu privire la puterea nemarginita, care singura crmuieste si are grija de toate;
Cu privire la necuprinsul Sfintei Treimi si la noianul de nestrabatut al fiintei
dumnezeiesti si la celelalte.
Atunci mintea omului parca este rapita de acea lumina si luminata de lumina cunostintei
dumnezeiesti. Inima i se face senina si blnda si da la iveala roadele Sfntului Duh: bucuria,
pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, compatimirea, iubirea, smerenia si celelalte. Sufletul lui
primeste astfel o bucurie de negrait.

Maxim Marturisitorul
Omul fiind facut la nceput de Dumnezeu si asezat fiind n Rai, a calcat porunca si prin aceasta a
cazut n stricaciunea mortii. Pe urma, fiind crmuit prin Providenta felurita a lui Dumnezeu
generatie dupa generatie, a staruit totusi sa sporeasca n rau, fiind dus de feluritele patimi ale

trupului, pna la deznadejdea de viata. Din aceasta pricina Fiul cel unul nascut al lui Dumnezeu,
Cuvntul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatal, izvorul vietii si al nemuririi, ni s-a
aratat noua celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii. ntrupndu-se din Duhul Sfnt si
din Fecioara Maria, ne-a aratat chipul unei vietuiri de forma dumnezeiasca.
Domnul a spus dupa nviere Apostolilor: mergnd nvatati toate neamurile, botezndu-i pe ei
n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvatndu-i sa pazeasca toate cnte v-am
poruncit voua. Prin urmare tot omul, care s-a botezat n numele Treimii Dumnezeiesti si de
viata facatoare, trebuie sa tina toate cte a poruncit Domnul. Din aceasta pricina Domnul a
mpreunat pazirea tuturor poruncilor cu dreapta credinta, stiind ca nu e cu putinta sa-i aduca
omului mntuirea numai una dintre ele, despartita de celelalte. De aceea si David, avnd
credinta cea dreapta, a zic catre Dumnezeu: Spre toate poruncile Tale m-am ndreptat; toata
calea cea nedreapta am urt-o. Caci toate poruncile Domnului ni s-au daruit noua mpotriva a
toata calea cea nedreapta. De vom nesocoti asadar fie si numai una, ni se va deschide ndata
calea pacatului, opusa ei.
Nimeni din cei robiti de materia lumii nu poate sa imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: Iata
noi am lasat toate si am urmat ie, acestia primesc puterea sa-L imite pe El si sa mplineasca
toate poruncile Lui. Zice fratele: Toata puterea? Raspunse batrnul: Auzi-L pe El zicnd: Iata vam dat voua puterea sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului; si nimic
nu va va vatama pe voi. Aceasta putere si stapnire primind-o, Pavel zice: Faceti-va urmatorii
mei precum si eu al lui Hristos. Sau iarasi: Nu este acum osnda asupra celor ce sunt n
Hristos, care nu umbla dupa trup, ci dupa duh. Sau iarasi: Iar de sunt ai lui Hristos, au rastignit
trupul mpreuna cu patimile si cu poftele lui. Si iarasi: Mie lumea mi s-a rastignit, ca si eu
lumii. Despre aceasta stapnire si ajutor proorocind David a zis: Cel ce locuieste ntru ajutorul
Celui Preanalt se va odihni sub acoperamntul Dumnezeului cerului. Si va zice Domnul: ajutorul
meu esti si scaparea mea, Dumnezeul meu, si ntru El voi nadajdui. Iar putin dupa aceea:
Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si balaur, caci va porunci ngerilor Sai
pentru tine, ca sa te pazeasca pe tine n toate cararile tale. Iar cei ce se lipesc de trup si iubesc
materia lumii, asculta, ce aud de la Acela: Cel ce iubeste pe tatal sau, sau pe mama sa, mai
mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine! Iar dupa putin: Cel ce nu ia crucea sa ca sa-mi
urmeze Mie nu este vrednic de Mine. Si: Cel ce nu se va lepada de toate avutiile sale nu poate
sa mi fie ucenic. Asadar cel ce vrea sa se faca ucenicul Lui si sa se afle vrednic de El si sa
primeasca de la El putere mpotriva duhurilor rautatii se desface de toata legatura trupeasca si
se goleste de toata mpatimirea dupa cele materiale si asa ia lupta cu vrajmasii nevazuti pentru
poruncile Lui, precum nsusi Domnul ni S-a facut pe Sine pilda, ispitit fiind n pustie de catre
capetenia lor, iar dupa ce a venit n lume, de catre cei stapniti de acela.
De aceea as vrea sa aud un cuvnt scurt ca, tinndu-ma de el, sa ma mntuiesc prin el. Si a
raspuns batrnul: Cu toate ca sunt multe, frate, ele sunt cuprinse ntr-un singur cuvnt: Sa
iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata puterea ta si din tot cugetul tau; si pe aproapele tau
ca pe tine nsuti. Cel ce se straduieste sa tina acest cuvnt mplineste toate poruncile. Dar cel
ce nu s-a desfacut, precum s-a zis mai-nainte, de mpatimirea dupa cele materiale, nu poate sa
iubeasca cu adevarat, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. caci este cu neputinta ca cineva sa
se lipeasca si de cele materiale si sa iubeasca si pe Dumnezeu. aceasta este ceea ce zice
Domnul: Nimeni nu poate sa slujeasca la doi Domni! Sau: Nimeni nu poate sa slujeasca lui

Dumnezeu si lui Mamona. Caci n masura n care mintea noastra se alipeste de lucrurile lumii,
e robita de ele si nesocoteste porunca lui Dumnezeu, calcnd-o.
Si zise fratele: Iata, Parinte, eu am lasat toate, familie, avutie, desfatari si slava lumii, si nu mai
am nimic n viata dect trupul. Dar pe fratele care ma uraste si ma ocoleste nu-l pot iubi, desi
ma silesc n fapt sa nu rasplatesc raul cu rau. Spune-mi deci ce trebuie sa fac, ca sa pot sa-l
iubesc din inima, chiar daca ma necajeste si-mi ntinde tot felul de curse. Raspunse batrnul:
Este cu neputinta sa iubeasca cineva pe cel ce-l necajeste, chiar daca se arata a se fi lepadat de
materia lumii, daca nu cunoaste cu adevarat scopul Domnului. Iar daca din darul Domnului va
putea sa-l cunoasca si se va sili sa umble potrivit cu el, va putea sa iubeasca din inima pe cel ce-l
uraste si-l necajeste, precum si Apostolii, cunoscndu-l, l-au iubit.
Stiind asadar Domnul ca toata legea si prorocii atrna n aceste doua porunci ale legii: Sa
iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine nsuti, s-a
grabit sa le pazeasca ntocmai ca un om de la nceput pna la sfrsit. Dar diavolul, care a amagit
de la nceput pe om si avea de aceea stapnirea mortii, vazndu-L marturisit la botez de Tatal si
primind ca om pe Duhul nrudit din ceruri si mergnd n pustie ca sa fie ispitit de el, a pornit
mpotriva Lui tot razboiul, doar va putea cumva sa-L faca si pe El sa puna materia lumii mai
presus de iubirea lui Dumnezeu. Stiind prin urmare diavolul ca trei sunt lucrurile n jurul carora
se nvrteste tot ce-i omenesc, adica mncarile, avutia si slava, prin care a pravalit totdeauna pe
om n prapastia pierzarii, cu aceste trei l-a ispitit si pe El n pustie. Dar Domnul nostru, aratnduse mai presus ca ele, a poruncit diavolului sa plece ndarat.
Diavolul ndemna pe nelegiuitii Farisei si Carturari la feluritele mestesugiri mpotriva Lui, ca
neputnd rabda ncercarile, cum credea el, sa nceapa a ur pe cei ce-i ntindeau viclenii si asa
sa-si ajunga ticalosul scopul lui, facndu-L sa calce porunca iubirii de-aproapelui.
Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscnd gndurile lui, nu a urt pe Fariseii pusi la lucru de el
(caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?), ci prin iubirea fata de ei, batea pe cel ce lucra prin
ei, iar pe cei purtati de el nu nceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i osndeasca, sa-i plnga ca
pe unii ce puteau sa nu se lase purtati de el, ci rabdau de bunavoie sa fie purtati din pricina
nepasarii. Blestemat de ei se purta cu ndelunga rabdare, patimind se arata ngaduitor si le
arata toate faptele iubirii. Iar pe cel ce lucra prin ei l batea cu iubirea de oameni fata de cei
purtati de el. O, minunat razboi! n loc de ura arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin
bunatate. n acest scop, rabdnd attea rele de la ei, sau mai adevarat vorbind pentru ei, s-a
straduit pna la moarte n chip omenesc pentru porunca iubirii si, dobndind biruinta deplina
mpotriva diavolului, a primit cununa nvierii pentru noi. Astfel noul Adam a nnoit pe cel vechi.
Acestea este ceea ce zice dumnezeiescul Apostol: Aceasta sa o cugetati ntru voi, ceea ce si n
Hristos Iisus s.a.m.d. Acesta a fost asadar scopul Domnului, ca pe de o parte sa asculte de
Tatal pna la moarte, ca un om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta sa biruiasca pe
diavol, patimind de la el, prin Carturarii si Fariseii pusi la lucru de el. Astfel prin faptul ca s-a
lasat de bunavoie nvins, a nvins pe cel ce nadajduia sa-L nvinga, si a scapat lumea de
stapnirea lui. n felul acesta Hristos a fost rastignit din neputinta, neputinta prin care a
omort moartea si a surpat pe cel ce avea stapnirea mortii, n telul acesta era si Pavel slab
prin el nsusi si se lauda ntru neputintele, ca sa se salasluiasca n el puterea lui Hristos.
Cunoscnd chipul acestei biruinte, el zicea scriind Efesenilor: nu este lupta noastra mpotriva
sngelui si a trupului, ci mpotriva ncepatoriilor, stapniilor s. a. m. d. Si le porunceste sa
mbrace platosa dreptatii, coiful nadejdii, pavaza credintei si sabia Duhului, ca cei ce poarta

razboiul cu vrajmasii nevazuti sa poata atinge toate sagetile cele aprinse ale vicleanului.
Aratnd cu fapta chipul razboirii zice: Eu deci asa alerg si nu orbeste. Asa ma lupt, nu batnd
vazduhul, ci strunesc si supun trupul meu, ca nu cumva vestind altora, eu nsumi sa ajung de
lepadat. Si iarasi: Pna n ceasul de fata, flamnzim si nsetosam, goi umblam si primim
batai. Sau iarasi: n osteneala si n munca, n privegheri prin adesea, n frig si dezbracati,
lasnd la o parte cele din afara. Astfel lupta mpotriva dracilor, care lucreaza n trup placerile,
alungndu-i prin neputinta trupului sau. El ne arata nsa prin fapte si chipul biruintei mpotriva
dracilor care lupta ca sa aduca pe credinciosi la ura si de aceea strnesc mpotriva lor pe
oamenii mai nebagatori de seama, ca ispititi fiind prin acestia, sa-i urasca si sa calce porunca
iubirii. Zice asadar Apostolul: Ocarti fiind, binecuvntam; prigoniti noi rabdam; huliti, noi
mngiem; ca niste lepadaturi ale lumii ne-am facut, ca gunoiul tuturor pna astazi. Dracii au
pus la cale ocarrea, hulirea si prigonirea lui, ca sa-l miste la ura celui ce-l ocaraste, l huleste si-l
prigoneste, avnd ca scop sa-l faca sa calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscnd gndurile
lor, binecuvnta pe cei ce-l ocarau, rabda pe cei ce-l prigoneau si mngia pe cei ce-l huleau, ca
sa departeze pe dracii care lucrau acestea si sa se uneasca cu bunul Dumnezeu. iar pe dracii
care lucrau acestea i batea prin acest chip al luptei, biruind pururi raul prin bine, dupa
asemanarea Mntuitorului. Astfel a slobozit toata lumea de sub puterea dracilor si a unit-o cu
Dumnezeu el si ceilalti Apostoli, biruind prin nfrngerea lor pe cei ce nadajduiau sa nvinga.
Daca deci si tu, frate, vei urmari acest scop, vei putea sa iubesti pe cei ce te urasc. Iar de nu,
este cu neputinta.
Dar te rog, Parinte, sa-mi spui cum pot sa dobndesc trezvia atentiei? Si raspunse batrnul:
Negrija totala de cele pamntesti si ocuparea nentrerupta cu Sfnta Scriptura aduce sufletul la
frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atentiei. Atunci sufletul ncepe sa vada
pe dracii care l razboiesc prin gnduri si ncepe sa se apere. Despre aceasta a zis David: Si a
strabatut ochiul meu n vrajmasii mei. Spre aceasta fapta ndemnnd si Petru, corifeul
Apostolilor, pe ucenici, le-a zis: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla
racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita; caruia stati-i mpotriva, vrtosi n credinta. De
asemenea Domnul ne spune: Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati n ispita. Ecleziastul nca
zice: Daca se va urca peste tine duhul stapnitorului, sa nu-ti parasesti locul tau. Iar locul
mintii este virtutea, cunostinta si frica lui Dumnezeu. Minunatul Apostol, luptnd cu mare
trezvie si vitejie, zice: Umblnd n trup, nu ne ostim trupeste. Caci armele cu care luptam nu
sunt trupesti, ci puternice naintea lui Dumnezeu ca sa darme ntariturile; noi surpam
cugetarile si orice naltare care se ridica mpotriva cunostintei lui Dumnezeu, si tot gndul l
robim spre ascultarea lui Hristos; si gata suntem sa pedepsim orice neascultare. Daca asadar
vei imita si tu pe sfinti si desfacndu-te de toate vei sluji cu osteneala numai lui Dumnezeu, vei
dobndi trezvia atentiei.
Parinte, spune-mi ce nsemneaza a avea ndelunga rabdare? Si raspunse batrnul: A sta
neclintit n mprejurari aspre si a rabda relele; a astepta sfrsitul ncercarii si a nu da drumul
iutimii la ntmplare, a nu vorbi cuvnt nentelept, nici a gndi ceva din cele ce nu se cuvin unui
nchinator al lui Dumnezeu. Caci zice Scriptura: Pna la o vreme va rabda cel cu ndelunga
rabdare si pe urma i se va rasplati lui cu bucurie; pna la o vreme va ascunde cuvintele lui, si
buzele multora vor spune ntelepciunea lui. Acestea sunt semnele ndelungii rabdari. Dar nu
numai acestea, ci propriu ndelungii rabdari mai este si a se socoti pe sine pricina ncercarii. Si
poate ca asa si este de fapt. Fiindca multe dintre cele ce ni se ntmpla, ni se ntmpla spre

ndrumarea noastra sau spre stingerea pacatelor trecute, sau spre ndreptarea neatentiei
prezente, sau spre ocolirea pacatelor viitoare. Cel ce socoteste asadar ca pentru una din
acestea i-a venit ncercarea, nu se razvrateste cnd e lovit, mai ales daca e constient de pacatul
sau, nici nu nvinovateste pe acela prin care i-a venit ncercarea, caci fie prin acela fie prin altul,
si a avut sa bea paharul judecatilor dumnezeiesti. Ci el priveste spre Dumnezeu si-I multumeste
Lui care a ngaduit ncercarea, si se nvinovatesc pe sine si primeste certarea cu inima buna,
purtndu-se ca David cu Semei, sau ca Iov cu sotia sa. Nebunul nsa roaga pe Dumnezeu sa-l
miluiasca; dar mila nu o primeste, fiindca nu a venit precum a voit el, ci precum doftorul
sufletelor socotit ca e de folos. Si de aceea se face nepasator si se tulbura si uneori se
razboieste aprins cu dracii, alteori huleste pe Dumnezeu; astfel aratndu-se nemultumit, nu
primeste dect bta.
Caci placerea si saturarea de mncari si bauturi ncalzeste stomacul si aprinde dorinta spre
pofta de rusine, mpingnd ntreg animalul spre amestecare nelegiuita. Acesta nu mai este
atunci dect ochi nerusinati, mna desfrnata, limba vorbitoare de lucruri care nu desfata
auzul, ureche care primeste cuvinte desarte, minte dispretuitoare de Dumnezeu si suflet care
desfrneaza cu ntelegerea si strneste trupul spre fapta nengaduita.
Si zise fratele: Dar cum poate mintea sa se roage nencetat? Caci cntnd si cetind, ntlnindune mai multi si slujind, o tragem spre multe gnduri si vederi. Si raspunse batrnul:
Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic din cele cu neputinta, caci si Apostolul cnta,
cetea si slujea si totusi se ruga nencetat. Rugaciunea nentrerupta sta n a avea mintea alipita
de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atrna pururi cu nadejdea de El si a te ncrede n El
n toate, orice ai face si ti s-ar ntmpla. Aflndu-se n aceasta dispozitie, Apostolul zicea: Cine
ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strmtorarea7 s. a. m. d. Si dupa
putin: Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii. Sau iarasi: n toate obijduiti,
dar nu striviti, n mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trntiti jos,
dar nu nimiciti. Totdeauna purtam n trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se
arate n trupul nostru muritor. n astfel de dispozitie aflndu-se Apostolul, nencetat se ruga.
Caci n toate cele ce facea si i se ntmpla, atrna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti
Sfintii cnd se aflau n necazuri se rugau nencetat, ca sa dobndeasca aptitudinea dragostei. Si
de aceea zicea Apostolul: Deci cu dulceata ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa locuiasca
ntru mine puterea lui Hristos. Iar putin mai departe: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Dar vai
noua, netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod
duhovnicesc.
Cel ce iubeste pe Dumnezeu pretuieste cunostinta Lui mai mult dect toate cele facute de El si
staruieste pe lnga ea nencetat cu mare dor.
Daca viata mintii este lumina cunostintei, iar aceea e nascuta de dragostea catre Dumnezeu,
bine s-a zis ca nimic nu este mai mare dect dragostea dumnezeiasca.
Cel ce si pastreaza trupul nesupus placerii si sanatos l are mpreuna slujitor spre lucrarea celor
bune.
Cel ce fuge de toate poftele lumesti se aseaza pe sine mai presus de toata ntristarea lumeasca.
Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin
mpartasirea cuvntului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca.

Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se
slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca.
Cnd vei fi ocart de cineva, sau dispretuit n vreo privinta oarecare, fii cu luare aminte dinspre
gndurile mniei, ca nu cumva, despartindu-te de dragoste din pricina supararii, sa te asezi n
tinutul urii.
Cnd vei suferi pentru vreo ocara sau necinste, sa stii ca te alegi cu un folos. Caci prin ocara e
alungata de la tine slava desarta.
Nepatimirea este o stare pasnica a sufletului, care face ca sufletul sa se miste cu anevoie spre
rautate.
Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda ndelung, a fi cu ngaduinta
si a folosi lucrurile cu dreapta judecata.
Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu ntristeaza pe nimeni si nu se ntristeaza pentru cele
vremelnice. ntristeaza si se ntristeaza nsa cu singura ntristare mntuitoare, cu care si fericitul
Pavel s-a ntristat si a ntristat pe Corinteni.
Iar Eu zic voua: sa nu stati mpotriva celui rau, ci celui ce te va lovi peste obrazul drept,
ntoarce-i si pe celalalt; si celui ce vrea sa se judece cu tine ca sa-ti ia haina, lasa-i lui si camasa;
si celui ce te sileste sa mergi cu el o stadie, mergi cu el doua de ce? Ca pe tine sa te pazeasca
nemnios, netulburat si nentristat, iar pe acela sa-l ndrepteze prin rabdarea ta, si pe amndoi
sa va aduca, ca un Bun, sub jugul dragostei.
Lucrurile fata de care am simtit vreodata vreo patima ne fac sa le purtam dupa aceea
nchipuirile patimase. Cel ce a biruit asadar nchipuirile patimase dispretuieste desigur si
lucrurile ale caror nchipuiri le purta. Caci lupta cu amintirile e cu att mai anevoioasa, ca lupta
cu lucrurile nsesi, cu ct este mai usoara pacatuirea cu cugetul, ca cea cu fapta.
Mai anevoie de biruit sunt patimile iutimii dect ale partii poftitoare. De aceea a si dat Domnul,
ca o doctorie mai tare mpotriva ei, porunca dragostei.
Toate patimile tin sau numai de iutimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de
cea rationala, cum e uitarea sau nestiinta. Dar moleseala, facndu-se stapna peste toate
puterile patimile. De aceea este si cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice asadar
Domnul, cnd da doctoria mpotriva ei: ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre.
Sa nu lovesti vreodata pe vreunul dintre frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu
cumva, nerabdnd jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei,
aducndu-ti pururea ntristare n vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca
ndraznire.
Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile sufletului,
cea de-a doua pe ale trupului. Aceasta se arata facnd-o si fericitul David, cnd se roaga lui
Dumnezeu zicnd: Priveste la smerenia mea si la osteneala mea, si iarta poate pacatele mele.
Prin porunci Domnul face nepatimasi pe cei ce le mplinesc; iar prin dumnezeiestile dogme le
daruieste luminarea cunostintei.

Mai nti amintirea aduce gndul simplu n minte; acesta zabovind, se strneste patima.
Aceasta, la rndul ei, nefiind scoasa afara, ncovoaie mintea la nvoire; ntmplndu-se aceasta,
se ajunge, n sfrsit, la pacatul cu fapta. Prea nteleptul Apostol, scriind catre cei din neamuri,
porunceste asadar ca mai nti sa despartim rezultatul pacatului, apoi, pasind pe rnd spre
nceput, sa sfrsim cu pricina pacatului. Iar pricina este, cum s-a zis mai nainte, lacomia, care
naste si face sa creasca patima. Si socot ca aici este aratata lacomia pntecelui, care este maica
si doica curviei. Caci lacomia nu este rea numai cnd se ndreapta spre avutie, ci si cnd se
ndreapta spre mncari, precum si nfrnarea nu e buna numai cnd se retine de la mncari, ci
si cnd se retine de la avutie.
Daca mintea e curata cnd primeste ntelesurile lucrurilor, acestea o strnesc spre
contemplarea duhovniceasca a lor. Dar daca din trndavie s-a facut necurata, ramne simplu la
ntelesuri, cnd e vorba de alte lucruri; iar cnd e vorba de oameni, le preface n gnduri
spurcate si viclene.
Cnd sufletul ncepe sa-si simta sanatatea proprie, ncepe sa vada si nalucirile din visuri ca niste
lucruri desarte ce nu-l mai tulbura.
Mare lucru este sa nu fii cuprins de patima fata de lucruri. Dar cu mult mai mare este sa rami
fara patima si fata de nalucirile lor. Caci razboiul dracilor mpotriva noastra prin gnduri e mai
cumplit ca razboiul cel prin lucruri.
Cel ce a dobndit virtutile si s-a mbogatit n cunostinta, privind de aici nainte lucrurile n chip
natural, pe toate le face si le spune dupa dreapta jucata, nealunecnd nicidecum de la aceasta.
Caci dupa cum ntrebuintam lucrurile cu dreapta judecata sau fara judecata, devenim virtuosi
sau rai.
Prin mplinirea poruncilor, mintea se dezbraca de patimi; prin contemplarea duhovniceasca a
celor vazute, se dezbraca si de ntelesurile patimeste ale lucrurilor. n sfrsit, prin cunoasterea
celor nevazute, leapada si contemplarea celor vazute. Iar de acestea se dezbraca prin
cunostinta Sfintei Treimi.
Precum soarele, rasarind si luminnd lumea, se arata si pe sine si arata si lucrurile luminate de
El, tot asa si Soarele dreptatii, rasarind mintii curate, se arata si pe sine, dar arata si ratiunile
tuturor celor ce au fost facute sau vor fi facute de El.
Semnul celei mai depline nepatimiri sta n aceea ca totdeauna se urca la inima numai
ntelesurile simple ale lucrurilor, fie n vremea de veghe a trupului, fie n vreme de somn.
Nu ajunge faptuirea morala pentru a se slobozi mintea cu desavrsire de patimi, ca sa poata sa
se roage nemprastiat, daca nu vin n ea unele dupa altele contemplatiile duhovnicesti. Caci
aceea slobozeste mintea numai de nenfrnare si de ura, pe cnd contemplatiile duhovnicesti o
izbavesc si de uitare si de nestiinta. Si numai asa va putea sa se roage cum trebuie.
Daca pe unii i urasti, pe altii nici nu-i iubesti nici nu-i urasti, pe altii iarasi i iubesti dar potrivit,
si n sfrsit pe altii i iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de
dragostea desavrsita, care cere sa iubesti pe tot omul dimpotriva.
Fugi de rau si fa binele, adica razboieste pe vrajmas ca sa-ti micsorezi patimile, apoi tine-te
treaz ca sa nu creasca. Si iarasi: lupta ca sa dobndesti virtutile, si dupa aceea tine-te treaz, ca
sa le pastrezi. Aceasta nseamna a lucra si a pastra.

Cei ce ne ispitesc cu ngaduinta lui Dumnezeu, sau ncalzesc partea poftitoare, sau tulbura
iutimea, sau ntuneca partea rationala, sau nveselesc trupul n dureri, sau ne jefuiesc de cele
trupesti.
Dracii sau ne ispitesc prin ei nsisi, sau narmeaza mpotriva noastra pe cei ce nu se tem de
Domnul. Prin ei nsisi ne ispitesc cnd vietuim despartiti de oameni, ca pe Domnul n pustie;
prin oameni, cnd ne aflam mpreuna cu oamenii, ca pe Domnul prin Farisei. Dar noi, cautnd la
Cel ce ne este pilda, sa-i respingem din amndoua partile.
Cnd ncepe mintea sa nainteze n dragostea de Dumnezeu, atunci si dracul hulirii ncepe sa o
ispiteasca, si-i sopteste astfel de gnduri, pe care nu le poate nascoci nici un om, ci numai
diavolul, tatal lor. Iar aceasta o face pentru ca pizmuieste pe cel iubitor de Dumnezeu. El vrea ca
aceasta, venind la deznadejde, pentru ca a cugetat unele ca acestea, sa nu mai ndrazneasca sa
se avnte catre Dumnezeu prin rugaciunea obisnuita. Dar cu nici un folos nu se alege din
aceasta ticalosul pentru scopul sau, ci si mai tari ne face. Caci razboiti fiind de el si razboindu-ne
mpotriva lui, ne aflam mai cercati si mai adevarati n dragostea lui Dumnezeu Iar sabia lui va
intra n inima lui si sagetile lui se vor zdrobi.
Sau iarasi pacatosenia este o judecata gresita cu privire la ntelesurile lucrurilor, careia i
urmeaza reaua ntrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri). De pilda cnd e vorba de femeie,
judecata dreapta cu privire la mpreunare trebuie sa vada scopul ei n nasterea de prunci. Deci
cel ce urmareste placerea greseste n judecata, socotind ceea ce nu e bine ca bine. Asadar unul
ca acesta face rea ntrebuintare (abuzeaza) de femeie, mpreunndu-se cu ea. Tot asa este cu
celelalte lucruri si ntelesuri.
Cnd dracii scot mintea ta din neprihanire, nvaluind-o n gnduri de curvie, striga cu lacrimi
catre Domnul: Scotndu-ma afara, acum m-au nconjurat. Facnd asa, vei fi mntuit.
Apasator este dracul curviei si napraznic navaleste asupra celor ce lupta mpotriva patimii, mai
ales cnd nu sunt cu bagare de seama la felul de hrana si n ntlnirile cu femeile. Furnd pe
nebagate de seama mintea prin vraja placerii, pe urma navaleste prin amintire asupra
isihastului, aprinzndu-i trupul si nfatisnd mintii felurite forme, ndemnndu-l astfel sa
consimta la pacat. Daca nu vrei sa zaboveasca acestea n tine, apuca-te de post, de osteneala,
de priveghere si de buna isihie unita cu rugaciune staruitoare.
Slujba de diacon mplineste cel ce-si gateste mintea pentru luptele sfinte si departeaza
cugetarile patimase de la ea; slujba de preot cel ce o lumineaza spre cunoasterea lucrurilor si
alunga cunostinta mincinoasa; iar slujba de episcop cel ce o desavrseste prin sfntul Mir al
cunostintei sfintei si nchinatei Treimi.
Vrnd sa cunosti pe Dumnezeu, sa nu cauti ratiunile din El (caci nu le va afla vreo minte
omeneasca), dar nici pe ale altei existente de dupa Dumnezeu, ci cerceteaza-le pe cele din jurul
Lui, att ct se poate; de pilda pe cele privitoare la vesnicie, nemarginire si nehotarnicie, la
bunatate si ntelepciune, ca si pe cele privitoare la puterea creatoare proniatoare si judecatoare
a fapturilor. Caci acela este ntre oameni mare teolog care afla ratiunile acestora ntructva.
Dracii iau prilejurile de-a strni n noi gndurile patimase din patimile aflatoare n suflet. Pe
urma, razboindu-ne mintea prin aceste gnduri, o silesc la consimtirea cu pacatul. Astfel
biruitor fiind, o duc la pacatul cu cugetul. Iar acest pacat savrsindu-se, o duc n sfrsit, ca pe o

roaba, la fapta. Dupa aceasta cei ce au pustiit sufletul prin gnduri se departeaza mpreuna cu
ele si ramne n minte numai idolul pacatului, despre care zice Domnul: Cnd veti vedea
urciunea pustiirii stnd n locul cel sfnt, cel ce ceteste sa nteleaga ca loc sfnt si biserica a lui
Dumnezeu este mintea omului n care dracii, dupa ce au pustiit sufletul prin gnduri patimase,
au asezat idolul pacatului. Iar ca acestea s-au petrecut si istoriceste, cred ca nu se va ndoi nici
unul dintre cei ce au cetit cartile lui Iosif. Unii nsa zic ca acestea se vor ntmpla si pe timpul lui
Antihrist.
Trei sunt iarasi cele ce ne misca spre cele rele: Patimile, dracii si hotarrea cea rea. Patimile,
atunci cnd dorim vreun lucru mpotriva ratiunii, de pilda mncare fara vreme si fara trebuinta,
femeie fara scopul nasterii de prunci, sau nelegitima; sau iarasi cnd ne mniem sau ne
suparam fara sa se cuvina, ca de pilda atunci cnd, din neatentia noastra, folosind prilejul,
strnesc deodata cu multa furie patimile pomenite si cele asemenea lor. Iar hotarrea cea rea
cnd, cunoscnd binele, alegem raul.
Dracul mndriei e plin de o ndoita rautate: caci sau ndupleca pe monah sa puna n socoteala
sa ispravile si nu n ale lui Dumnezeu, este si datatorul celor bune si ajutatorul spre izbutirea n
ele, sau, neputndu-l ndupleca la aceasta, i insufla gndul sa dispretuiasca pe cei mai putin
desavrsiti dintre frati. Iar cel ce primeste acest gnd nu-si da seama ca si pe el l face sa se
lepede de ajutorul lui Dumnezeu. Caci daca dispretuieste pe aceia, ca pe unii ce nu sunt n stare
de ispravile lui, vadit este ca se socoteste pe sine ca unul ce-a nfaptuit asemenea ispravi din
proprie putere. Dar aceasta n-o poate nimeni, caci nsusi Domnul a zis: Fara de Mine, nu puteti
face nimic!. Fiindca slabiciunea noastra, miscata spre cele bune nu poate ajunge la tinta, fara
Datatorul celor bune.
Numai cine a cunoscut slabiciunea firii omenesti a facut experienta puterii dumnezeiesti. Iar
unul ca aceasta izbutind prin ea n unele lucruri, iar n altele silindu-se sa izbuteasca, nu va
dispretui niciodata pe nici un om. Caci stie ca precum i-a ajutat lui si l-a slobozit din multe si
grele patimi, poate sa ajute tuturor daca vrea, si mai ales celor ce se nevoiesc de dragul Lui, desi
pentru anumite judecati nu izbaveste pe toti deodata de patimi, ci, ca un doctor bun si de
oameni iubitor, vindeca pe fiecare dintre cei ce se straduiesc, la timpul sau.
Cnd patimile si nceteaza lucrarea, fie pentru ca se ascund pricinile lor, fie pentru ca se
departeaza dracii n chip viclean, se strecoara mndria.
Aproape tot pacatul se face dragul placerii. Iar desfiintarea lui se face prin reaua patimire si
ntristare, fie de bunavoie, fie fara de voie, prin pocainta, sau prin vreo certare adusa de
Providenta dumnezeiasca. Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; iar judecati
fiind de Domnul ne pedepsim ca sa nu fim osnditi mpreuna cu ea.
Cnd ti va veni vreo ncercare pe neasteptate, nu nvinovati pe cel prin care a venit; ci ntreaba
pentru ce a venit? Si vei afla ndreptare. Deoarece fie prin acela, fie prin altul, trebuie sa bei
amaraciunea judecatii lui Dumnezeu.
Daca ai purtari rele, nu ocoli reaua patimire, ca smerindu-te prin ea, sa versi trufia din tine.
Unele ispite aduc oamenilor placeri, altele ntristari, si iarasi altele dureri trupesti. Caci dupa
pricina patimilor aflatoare n suflet, aduce si doctorul sufletelor prin judecatile Lui.

Necazurile ncercarilor sunt aduse peste unii pentru stergerea pacatelor savrsite, peste altii
pentru oprirea celor ce vor avea sa le faca. Dar afara de acestea mai sunt si cele ce vin pentru
dovedire, ca de pilda cele venite asupra lui Iov.
Omul cuminte, gndindu-se la puterea tamaduitoare a judecatilor dumnezeiesti, poarta cu
multumire necazurile care-i vin prin ele, nefacnd pe nimeni vinovat pentru ele dect pacatele
sale. Iar cel nebun, necunoscnd Providenta atotnteleapta a lui Dumnezeu, pacatuieste si cnd
e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale.
Sunt unele lucruri care opresc patimile din miscarea lor si nu le lasa sa sporeasca n crestere; si
sunt altele care le mputineaza si le duc spre micsorare. De pilda postul, osteneala si
privegherea nu lasa pofta sa creasca; iar singuratatea, contemplatia, rugaciunea si dragostea de
Dumnezeu o mputineaza si o sting cu totul. La fel se ntmpla cu mnia. De pilda ndelunga
rabdare, nepomenirea raului si blndetea o opresc si nu o lasa sa creasca; iar iubirea,
milostenia, bunatatea si iubirea de oameni o micsoreaza.
Daca mintea cuiva cauta pururi spre Dumnezeu, pofta lui de asemenea creste covrsitor dupa
dragostea dumnezeiasca, iar iutimea i se ntoarce ntreaga spre iubirea dumnezeiasca. Caci prin
nsotirea ndelungata cu stralucirea dumnezeiasca, omul a ajuns ntreg chip de lumina. Acela,
strngnd la sine partea patimitoare a sa, s-a ntors spre iubirea dumnezeiasca nencetata,
mutndu-se cu totul de la cele pamntesti spre cele dumnezeiesti.
Cel ce nu pizmuieste si nu se mnie pe cel ce l-a ntristat si nu tine minte raul de la el, prin
aceasta nca nu are si dragoste fata de acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau chiar
daca nu are nca dragoste, pentru ca asa e porunca. Dar nca nu poate rasplati raul cu bine fara
sila. Caci a face bine din ndemn launtric celor ce ne urasc este propriu numai dragostei
duhovnicesti desavrsite.
Cnd vezi mintea ta ocupndu-se cu placere cu cele materiale si zabovind pe lnga chipurile lor,
cunoaste ca le iubesti pe acestea mai mult dect pe Dumnezeu. Caci unde este comoara ta,
acolo e si inima ta, zice Domnul.
Dragostea catre Dumnezeu ndupleca pe cel ce se mpartaseste de ea sa dispretuiasca toata
placerea trecatoare si toata osteneala si ntristarea. Convinga-te despre acestea toti sfintii, care
au patimit attea pentru Hristos.
Patima iubirii de sine insufla monahului gndul sa-si miluiasca trupul si sa ndrazneasca la
bucate peste ceea ce se cuvine. Si o face aceasta aducnd ca motiv buna grija si chivernisire ca,
atragndu-l putin cte putin, sa-l faca sa cada pna la urma n prapastia iubirii de placeri. Iar
mireanului i insufla ca grija de trup sa si-o prefaca n pofta.
Precum noptile urmeaza zilelor si iernile verilor, la fel si ntristarile si durerile urmeaza slavei
desarte si placerii, fie n timpul de fata, fie n cel viitor.
Precum mintii celui flamnd i se naluceste numai pine, iar celui nsetat numai apa, la fel celui
lacom i se nalucesc tot felul de mncari, iubitorului de placeri forme de femei, iubitorului de
slava desarta cinstiri de la oameni, iubitorului de argint cstiguri, celui ce tine minte raul
razbunare asupra celui ce l-a suparat, pizmasului necazuri venite asupra celui pizmuit, si asa mai
departe n toate celelalte patimi. Caci mintea tulburata de patimi primeste cugetari patimase,
fie ca vegheaza trupul, fie ca doarme.

Partea poftitoare a sufletului, ntarita mai des, aseaza n suflet deprinderea anevoie de clintit a
iubirii de placere; iar iutimea tulburata continuu face mintea fricoasa si fara barbatie. Pe cea
dinti dintre acestea o tamaduieste nevointa statornica cu postul, privegherea si cu rugaciunea;
pe cea de-a doua bunatatea, iubirea de oameni si mila.
Lucrurile sunt afara de minte, dar ideile lor stau nauntru. n minte este prin urmare puterea
de-a se folosi bine sau rau de ele. Caci folosirea gresita a ideilor este urmata de reaua
ntrebuintare a lucrurilor.
Prin acestea trei primeste mintea ntelesuri patimase: prin simtire, prin schimbari n starea
organica si prin amintire. Prin simtire, cnd lucrurile de care suntem mpatimiti, venind n
atingere cu ea, o misca spre gnduri patimase. Prin schimbari n starea organica, cnd mustul
trupului, schimbndu-si amestecarea printr-o hrana nenfrnata, sau prin lucrarea dracilor, sau
prin vreo boala, misca mintea iarasi spre gnduri patimase sau mpotriva Providentei. Iar prin
amintire, cnd aceasta, aducnd n legatura cugetarile sale cu lucrurile fata de care am simtit
vreo patima, de asemenea misca mintea spre gnduri patimase.
Nu ntrebuinta rau ideile, ca sa nu fii silit sa ntrebuintezi rau si lucrurile. Caci de nu pacatuieste
cineva mai nti cu mintea, nu va pacatui nici cu lucrul.
De vrei sa afli calea ce duce la viata, caut-o n Cale si acolo o vei afla pe ea, adica n Calea
care a zis: Eu sunt Calea, viata si adevarul. Dar caut-o cu mare osteneala, caci putini sunt
care o afla pe ea; si nu cumva ramnnd pe din afara celor putini, sa te afli cu cei multi.
Unele dintre gnduri sunt simple, altele complicate. Simple sunt cele nepatimase. Iar compuse
sunt cele patimase, ca unele ce constau din patima si idee. Asa fiind, se pot vedea multe din
cele simple urmnd celor compuse, cnd ncep sa fie miscate spre pacatul cu mintea. Sa luam
de pilda aurul. n amintirea cuiva s-a iscat gnd patimas despre aur, iar acest fapt l-a dus cu
mintea la furt si la savrsirea pacatului n cuget. Amintirii aurului i-a urmat deci ndata amintirea
pungii, a laditei, a vistieriei si cele urmatoare. Amintirea aurului era compusa, caci avea n ea
patima. Dar a pungii, a laditei si a celor urmatoare era simpla. Caci mintea nu nutrea nici o
patima fata de ele. La fel stau lucrurile cu orice gnd, cu slava desarta, cu femeia si cu celelalte.
Caci nu toate gndurile care urmeaza gndului patimas sunt si ele patimase, cum am aratat mai
sus. Din acestea putem cunoaste care sunt ntelesurile patimase si care cele simple.
Unii spun ca dracii, atingndu-se n somn de anumite parti ale trupului, strnesc patima curviei.
Pe urma patima strnita aduce n minte forma femeii, prin amintire. Iar altii zic ca aceia se arata
mintii n chip de femeie si atingnd partile trupului, strnesc dorinta, si asa se ivesc nalucirile.
Altii iarasi spun ca patima, care domneste n dracul ce se apropie, strneste patima si asa se
aprinde sufletul spre gnduri, aducnd nainte formele prin amintiri. De asemenea despre alte
naluciri patimase, unii spun ca se produc ntr-un fel, altii ntr-alt fel. Dar n nici unul din
modurile amintite nu pot dracii sa miste nici un fel de patima, daca se gasesc n suflet iubirea si
nfrnarea, fie ca se afla trupul n stare de veghe, fie n stare de somn.
Unele dintre poruncile legii trebuie pazite si trupeste si duhovniceste; altele numai
duhovniceste. De pilda: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si cele asemenea, trebuie pazite si
trupeste si duhovniceste. Iar duhovniceste n chip ntreit. Dar taierea mprejur, pazirea
Smbetei, junghierea mielului si mncarea azimei cu laptuci amare si cele asemenea, numai
duhovniceste.

Trei sunt starile morale cele mai generale la monahi. Cea dinti sta n a pacatui cu lucrul. A
doua, n a nu zabovi n suflet gndurile patimase. Iar a treia, n a privi cu mintea formele
femeilor si ale celor ce i-au ntristat, fara patima.
Sarac este cel ce s-a lepadat de toate avutiile si nu mai are nimic pe pamnt afara de trup; iar
de acesta nu-l mai leaga nici o afectiune, ci toata grija de sine a ncredintat-o lui Dumnezeu si
crestinilor evlaviosi.
n ce priveste lucrurile posedate, unii le poseda fara patima; de aceea cnd le pierd nu se
ntristeaza. Asa sunt cei ce primesc cu bucurie rapirea bunurilor lor. Altii le poseda cu patima;
de aceea la gndul ca le vor pierde se ntristeaza, ca bogatul din Evanghelie, care a plecat
ntristat; iar cnd le pierd de fapt, se ntristeaza pna la moarte. Prin urmare pierderea lor da
pe fata att dispozitia celui fara patima ct si a celui patimas.
Dracii razboiesc pe cei ce se ridica pe cea mai nalta treapta a rugaciunii, ca sa nu primeasca
simple ntelesurile (chipurile) lucrurilor sensibile; pe cei ce se ndeletnicesc cu cunoasterea, ca
sa zaboveasca n ei gndurile patimase; iar pe cei ce se nevoiesc cu faptuirea, ca sa-i nduplece
sa pacatuiasca cu lucrul. n tot felul i razboiesc pe toti, ca sa i desparta, nemernicii pe oameni
de Dumnezeu.
Cei ce se nevoiesc n viata acestora spre evlavie sub ndrumarea Providentei dumnezeiesti sunt
probati prin aceste trei ispite: sau li se daruiesc cele placute, ca sanatate, frumusete, belsug de
prunci, bogatie, slava si cele asemenea; sau vin asupra lor pricini de ntristare, ca lipsa de
prunci, de avutie si de slava; sau le vin pricini de dureri n trup, ca boli, chinuri si cele asemenea.
Catre cei dinti zice Domnul: De nu se va lepada cineva de toate cte le are, nu va putea sa fie
ucenicul Meu. Iar catre cei de-al doilea si de-al treilea: ntru rabdarea voastra veti dobndi
sufletele voastre.
Acestea patru zic unii ca schimba starea organica a trupului si dau mintii prin ea gnduri, fie
patimase, fie fara patimi: ngerii, dracii, aerul si hrana. ngerii, zic, o schima prin cuvnt,
(ratiune); dracii prin atingere; aerul prin ardere (metabolism); iar hrana, prin felurite mncarilor
si bauturi lor, prin nmultirea sau mputinarea lor. Mai sunt, apoi, schimbarile care se ivesc prin
amintire, auz si vedere, cnd patimeste nti sufletul din pricina unor lucruri de ntristare sau de
bucurie. Patimind din pricina acestora mai nti sufletul, schimba starea organica a trupului.
Cele mai nainte nsirate, nsa, schimba nti starea organica, iar aceasta insufla apoi mintii
gndurile.
Moartea nseamna propriu zis despartirea de Dumnezeu. Iar boldul mortii este pacatul, pe care
primindu-l Adam a fost izgonit si de la pomul vietii si din Rai si de la Dumnezeu. Acestei morti i-a
urmat n chip necesar si moartea trupului. Caci viata este propriu zis Cel ce a zis: Eu sunt
viata. Acesta coborndu-se n moarte, l-a adus pe cel omort iarasi la viata.
Locul pasunii este virtutea lucratoare; iar apa odihnei, cunostinta lucrurilor.
Umbra mortii este viata omeneasca. Daca prin urmare cineva este cu Dumnezeu si
Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: Chiar de voi umbla n mijlocul umbrei mortii,
nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti.
Mintea curata vede lucrurile drepte; ratiunea exercitata aduce cele vazute sub privire; iar auzul
clar le primeste. Cel lipsit nsa de acestea trei ocaraste pe cel ce i vorbeste de ele.

Toiagul spun unii ca nsemneaza Judecata lui Dumnezeu; iar varga Providenta. Cel ce s-a
mpartasit de cunostinta lor poate sa zica: Toiagul si varga Ta, acestea m-au mngiat.
Folosindu-ne cu dreapta judecata de ntelesurile lucrurilor, dobndim cumpatare, iubire si
cunostinta. Iar folosindu-ne fara judecata, cadem n necumpatare, ura si nestiinta.
Gatit-ai naintea mea masa si cele urmatoare. Masa aici nsemneaza virtutea lucratoare.
Caci aceasta ne-a fost gatita de Hristos mpotriva celor ce ne necajesc. Iar untul-de-lemnul
care unge mintea este contemplatia fapturilor. Paharul e cunostinta lui Dumnezeu. Iar mila
Lui Cuvntul Sau si Dumnezeu. Caci acesta, prin ntruparea Lui, ne urmareste n toate zilele,
pna ce ne va prinde pe toti cei ce ne vom mntui, ca pe Pavel. Iar casa nsemneaza mparatia
n care sunt reaezati toti sfintii. n sfrsit ndelungarea de zile este viata vesnica.
Pacatele ne vin prin reaua ntrebuintare a puterilor (facultatilor) sufletului, a celei poftitoare,
irascibile si rationale. Nestiinta si nechibzuinta vin din reaua ntrebuintare a puterii rationale.
Ura si necumpatare din reaua ntrebuintare a puterii irascibile (iutimea) si poftitoare. Iar din
buna ntrebuintare a acestora ne vine cunostinta si chibzuinta, iubirea si cumpatarea. Daca e
asa, nimic din cele create si cumpatarea. Daca e asa, nimic din cele create si facute de
Dumnezeu nu este rau.
Raul din draci sta n acestea, zice fericitul Dionisie: n mnia fara judecata, n poftirea fara
minte, n nchipuirea pripita. Iar lipsa de judecata, lipsa de minte si pripirea la fiintele rationale
sunt scaderi ale ratiunii, ale mintii si ale chibzuirii. Scaderile nsa vin dupa aptitudini. Asadar a
fost odata cnd era n ei ratiune, minte si chibzuiala cuviincioasa. Iar daca-i asa, nici dracii nu
sunt prin fire rai, ci prin reaua ntrebuintare a puterilor firesti s-au facut rai.
Unele dintre patimi pricinuiesc necumpatare; altele ura; si iarasi altele si ura.
Multa mncare si mncarea cu placere sunt pricini de necumpatare; iubirea de argint si slava
desarta sunt pricini de ura fata de aproapele. iar maica acestora: iubirea trupeasca de sine este
pricina a amndoura.
Nimeni, zice Apostolul, nu si-a urt trupul sau, dar l struneste si traste robit, nedndu-i
nimic mai mult afara de hrana si mbracaminte, iar din acestea numai atta ct este de
trebuinta pentru a trai. Asa si iubeste cineva fara patima si-l hraneste ca pe un slujitor al celor
dumnezeiesti si-l ncalzeste numai cu cele ce-i mplinesc cele de trebuinta.
Daca pazesti deplin porunca dragostei fata de aproapele, pentru ce lasi sa ne nasca n tine
amaraciunea ntristarii? Vadit este ca, facnd astfel, pui mai presus de dragoste lucrurile
vremelnice si pe acestea le cauti, luptnd mpotriva fratelui.
Nu din trebuinta e att de rvnit aurul de catre oameni, ct pentru faptul ca multimea si
mplineste prin el placerile.
Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de placere, slava desarta si necredinta. Cea mai rea
dintre acestea este necredinta.
Iubitorul de placeri iubeste argintul, ca sa-si procure dezmierdari printr-nsul; iubitorul de slava
desarta, ca sa se slaveasca printr-nsul; iar necredinciosul, ca sa-l ascunda si sa-l pastreze,
temndu-se de foamete, de batrnete, de boala, sau de ajungerea ntre straini. Acesta

nadajduieste mai mult n argint dect n Dumnezeu, Facatorul tuturor lucrurilor si Proniatorul
tuturor, pna si al celor mai de pe urma si mai mici vietati.
Patru sunt oamenii care se ngrijesc de bani: cei trei de mai nainte si cel econom. Dar numai
acesta se ngrijeste n chip drept, ca sa nu nceteze adica niciodata de-a ajuta pe fiecare la
trebuinta.
Toate gndurile patimase sau atta partea poftitoare a sufletului, sau tulbura pe cea irascibila
(ratiunea), sau ntuneca pe cea rationala. De aceea orbesc mintea, mpleticind-o de la
contemplarea duhovniceasca si de la calatoria prin rugaciune. Din aceasta pricina monahul si
mai ales cel ce se linisteste este dator sa ia aminte la gnduri si sa cunoasca si sa taie pricinile
lor. Astfel poate cunoaste, de pilda, cum partea poftitoare a sufletului e attata de amintirile
patimase ale femeilor si cum pricina acestora este necumpatarea la mncari si bauturi si
ntlnirea deasa si nerationala cu femeile nsesi. Dar le taie pe acestea foamea, setea,
privegherea si retragerea n singuratate. Iutimea e tulburata de amintirile patimase ale celor ce
ne-au suparat. Iar pricina acestora este iubirea de placere, slava desarta si iubirea de cele
materiale. Caci pentru acestea se supara cel patimas, fie ca le-a pierdut, fie ca nu le-a dobndit.
Si le fac pe acestea dispretuirea si nesocotirea lor, pentru dragostea de Dumnezeu.
Necuratia mintii consta nti n a avea o cunostinta mincinoasa; al doilea, n a ignora ceva din
cele universale (zic acestea despre mintea omeneasca, caci ngerului i e propriu sa nu-i fie
necunoscut nimic din cele particulare); al treilea, n a avea gnduri patimase; iar al patrulea, n a
consimti cu pacatul.
Iubeste linistea si singuratatea (isihia) cel ce nu se mpatimeste de lucrurile lumii. Iubeste pe
toti oamenii cel ce nu iubeste nimic omenesc. Si are cunostinta lui Dumnezeu si a celor
dumnezeiesti cel ce nu se sminteste de cineva, fie ca greseste, fie ca nutreste gnduri
banuitoare.
Mare virtute este sa nu te mpatimesti de lucruri. Dar cu mult mai mare dect aceasta este sa
rami fara patima fata de ntelesurile (chipurile) lor.
Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu lupta mpotriva lucrurilor, nici mpotriva ntelesurilor
acestora, ci mpotriva patimilor mpletite cu ntelesurile. De pilda nu lupta mpotriva femeii, nici
mpotriva celui ce l-a suparat, nici mpotriva chipurilor acestora, ci mpotriva patimilor mpletite
cu ele.
Tot razboiul monahului mpotriva dracilor urmareste sa desparta mpletite cu ele.
Altceva este lucrul, altceva ntelesul lui, si altceva patima. Lucrul este de pilda: barbat, femeie,
aur si asa mai departe. ntelesul (chipul) este amintirea simpla a ceva din cele de mai sus. Iar
patima este iubirea nerationala sau ura fara judecata a ceva din cele de mai nainte. Deci lupta
monahului este mpotriva patimii.
Virtutile despart mintea de patimi; contemplatiile duhovnicesti de ntelesurile simple; n sfrsit,
rugaciunea curata o nfatiseaza lui Dumnezeu nsusi.
De vom iubi pe Dumnezeu cu adevarat, vom lepada patimile prin nsasi aceasta iubire. Iar
iubirea fata de El sta n a-l pretui pe El mai mult dect lumea si sufletul mai mult dect trupul si
n a dispretui lucrurile lumesti si a ne ndeletnici cu El pururi prin nfrnare, dragoste, rugaciune,
cntare cu psalmi si cele asemenea.

De ne vom ndeletnici cu Dumnezeu vreme ndelungata si vom avea grija de partea patimitoare
(pasionala) a sufletului, nu vom mai fi atrasi de momelile gndurilor, ci ntelegnd mai exact
pricinile lor si taindu-le de la noi, vom deveni mai stravazatori si asa se va mplini cu moi
cuvntul: Si a vazut ochiul meu n dusmanii mei; si ntre cei vicleni ce se scoala asupra mea va
auzi urechea mea.
Cnd vezi mintea ta petrecnd cu evlavie si cu dreptate n ideile lumii, cunoaste ca si trupul tau
ramne curat si fara de pacat. Dar cnd vezi mintea ndeletnicindu-se cu pacatele si nu o
opresti, cunoaste ca nu va ntrzia nici trupul sa alunece n ele.
Precum trupul are ca lume lucrurile, asa si mintea are ca lume ideile. Si precum trupul
desfrneaza cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Caci vede n gnd forma trupului
propriu, amestecata cu forma femeii. De asemenea se razbuna n gnd cu chipul celui ce l-a
suparat, prin chipul trupului propriu. Si acelasi lucru se ntmpla si cu alte pacate. Caci cele ce le
face trupul cu fapta n lumea lucrurilor, acelea le face si mintea n lumea gndurilor.
Nu trebuie sa ne cutremuram, sa ne miram si sa ne uimim cu mintea de faptul ca Dumnezeu si
Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului. Caci zice Fiul: Nu judecati ca sa nu
fiti judecati, nu osnditi ca sa nu fiti osnditi. Iar Apostolul la fel: Nu judecati ceva nainte de
vreme, pna ce nu va veni Domnul, si: Cu judecata cu care judeci pe altul, te judeci pe tine
nsuti. Dar oamenii, lasnd grija de a-si plnge pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se
judeca si se osndesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara pacat. Cerul s-a uimit de aceasta si
pamntul s-a cutremurat. Ei nca nu se rusineaza, ca niste nesimtiti.
Iubirea trupeasca de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gndurilor patimase. Caci din
ea se nasc cele trei gnduri mai generale ale poftei: al lacomiei pntecelui, al iubirii de argint si
al slavei desarte. La rndul lor, din lacomia pntecelui se naste gndul curvie; din iubirea de
argint gndul lacomiei si al zgrceniei; iar din slava desarta, gndul mndriei. Si toate celelalte
gnduri izvorasc din aceste trei: al mndriei, al ntristarii, al pomenirii raului, al deznadejdii, al
pizmei, al brfirii, si celelalte. Aceste patimi leaga mintea de lucrurile materiale si o tin la
pamnt, stnd cu toate deasupra ei asemenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai
usoara si mai sprintena ca focul.
nceputul tuturor patimilor este iubirea trupeasca de sine, iar sfrsitul este mndria. Iubirea
trupeasca de sine este iubirea nerationala fata de trup. Cine a taiat-o pe aceasta, a taiat
deodata toate patimile care se nasc din ea.
Precum parintii trupurilor sunt mpatimiti de dragostea fata de cei nascuti din ei, la fel si mintea
se alipeste prin fire de cuvintele sale. Si precum celor mai mpatimiti dintre aceia, copiii lor,
chiar de vor fi n toate privintele cei mai de rs, li se vor parea cei mai dragalasi si mai frumosi
dintre toti, la fel mintii nebune i vor parea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prostesti, cele
mai ntelepte dintre toate. nteleptului nsa nu-i apar asa cuvintele sale, ci cnd i se va parea ca
e mai sigur n judecata lui. El ia pe alti ntelepti ca judecatori ai cuvintelor si gndurilor sale, ca
sa nu alerge sau sa nu fi alergat n desert; si prin ei primeste ntarirea.
Cnd birui vreuna din patimile mai necinstite, de pilda lacomia pntecelui, sau curvia, sau
mnia, sau lacomia, ndata se repede asupra ta gndul slavei desarte. Iar de birui si pe acesta, i
urmeaza cel al mndriei.

Toate patimile necinstite, cnd stapnesc sufletul, alunga din el gndul slavei desarte. Iar cnd
toate cele mai nainte nsirate sunt biruite, l trimit pe acela.
Slava desarta, fie ca e alungata, fie ca e de fata, naste mndria. Cnd e alungata, naste parerea
de sine; cnd e de fata, ngmfarea.
Slava desarta e alungata de faptuirea ntr-ascuns; iar mndria de vointa de-a pune pe seama lui
Dumnezeu toate ispravile.
Cel ce s-a nvrednicit de cunostinta lui Dumnezeu si se mpartaseste de dulceata ei cu adevarat
dispretuieste toate placerile nascute din pofta.
Cel ce pofteste cele pamntesti, sau poftele mncari, sau cele ce satisfac pe cele de sub
pntece, sau slava omeneasca, sau bani, sau altceva din cele ce urmeaza acestora. Si daca nu
afla mintea ceva mai nalt dect acestea la care sa-si mute pofta, nu poate fi nduplecata sa le
dispretuiasca pe acestea pna la capat. Dat mai buna dect acestea fara de asemanare este
cunostinta lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti.
Cei ce dispretuiesc placerile le dispretuiesc datorita sau fricii, sau nadejdii, sau cunostintei, sau
dragostei de Dumnezeu.
Cunostinta fara pasiune a celor dumnezeiesti nca nu ndupleca mintea sa dispretuiasca pna la
capat cele materiale, ci ea se aseamana ntelesului simplu al unui lucru ce cade sub simturi. De
aceea se gasesc multi dintre oameni, care au multa cunostinta, dar care se tavalesc n patimile
trupului ca niste porci n mocirla. Caci curatindu-se pentru putina vreme cu srguinta si
dobndind cunostinta, nemaiavnd pe urma nici o grija se aseamana lui Saul, care
nvrednicindu-se de mparatie dar purtndu-se cu nevrednicie, a fost lepadat cu mnie
nfricosata din ea.
Precum ntelesul simplu al lucrurilor omenesti nu sileste mintea sa dispretuiasca cele
dumnezeiesti, asa nici cunostinta simpla a celor dumnezeiesti nu o ndupleca deplin sa
dispretuiasca cele omenesti, deoarece adevarul se afla acum n umbre si ghicituri. De aceea
este nevoie de fericita pasiune a sfintei iubiri, care leaga mintea de vederile (contemplatii)
duhovnicesti si o ndupleca sa pretuiasca cele nemateriale mai mult dect pe cele materiale si
cele inteligibile si dumnezeiesti mai mult dect pe cele supuse simturilor.
Cel ce a taiat patimile de la sine si si-a facut gndurile simple prin aceasta nca nu le-a ntors
spre cele dumnezeiesti, si poate sa nu fie mpatimit nici de cele omenesti nici de cele
dumnezeiesti. Aceasta se ntmpla nsa numai celor aflatori pe treapta faptuirii, care nu s-au
nvrednicit nca de cunostinta si care se retin de la patimi mai mult de frica chinurilor, dect din
nadejdea mparatiei.
Prin credinta umblam, nu prin vedere; si n oglinzi si n ghicituri avem cunostinta. De aceea
avem lipsa de multa ndeletnicire cu aceasta ca, prin ndelungata cercetare si patrundere a lor,
sa ne cstigam o deprindere anevoie de abatut de la aceste vederi (contemplatii).
Daca taiem pricinile patimilor pentru putin timp si ne ndeletnicim cu vederile duhovnicesti, dar
nu petrecem n de-a pururi, ocupndu-ne anume cu acest lucru, cu usurinta ne ntoarcem iarasi
la patimile trupului, nedobndind alt rod de-acolo dect cunostinta simpla mpreunata cu
parerea de sine. Iar sfrsitul acesteia este ntunecarea treptata a cunostintei si totala abatere a
mintii spre cele materiale.

Patima de ocara a dragostei ocupa mintea cu lucrurile materiale; iar patima de lauda a
dragostei o leaga de cele dumnezeiesti. Caci n care lucruri zaboveste mintea, n acelea ce si
largeste. Si cu lucrurile n care se largeste, cu acelea si nutreste si pofta si iubirea, fie cu cele
dumnezeiesti si proprii si inteligibile, fie cu lucrurile si cu patimile trupului.
Dumnezeu a zidit si lumea nevazuta si pe cea vazuta; deci El a facut si sufletul si trupul. Daca
lumea vazuta este asa de frumoasa, cu ct mai mult nu va fi cea nevazuta? Iar daca aceea este
mai frumoasa si mai buna dect aceasta, cu ct nu le va ntrece pe amndoua Dumnezeu, care
le-a facut pe ele? Daca prin urmare Facatorul tuturor bunurilor e mai bun dect toate cele
facute, pentru care pricina paraseste mintea pe Cel ce e mai bun dect toate si se ocupa cu cele
mai rele dect toate, adica cu patimile trupului? E vadit ca pentru faptul ca a petrecut si s-a
obisnuit cu trupul de la nastere, iar experienta Celui mai bun si mai presus de toate nca n-a
facut-o desavrsit. Daca prin urmare printr-o deprindere ndelungata cu nfrnarea de placeri si
printr-o ndeletnicire cu cele dumnezeiesti rupem putin cte putin aceasta legatura si afectiune,
mintea se largeste n cele dumnezeiesti, naintnd treptat n ele, si-si descopera demnitatea
proprie. Iar sfrsitul este ca si muta tot dorul spre Dumnezeu.
De vrei sa fii cu patrundere si cu dreapta masura si sa nu slujesti patimii nchipuirii de sine,
cauta totdeauna sa cunosti ce ascund lucrurile bune pentru cunostinta ta. Si aflnd foarte multe
si felurite cunostinte ascunse de tine, te vei mira de nestiinta ta si-ti vei nfrna cugetul. Iar
cunoscndu-se pe tine, vei ntelege multe mari si minunate lucruri. Fiindca socotinta ca stii nu
te lasa sa sporesti n a sti.
Slava desarta si iubirea de argint se nasc una pe alta. Caci cei ce iubesc slava desarta se silesc sa
se mbogateasca; iar cei ce s-au mbogatit doresc sa fie slaviti. Dar aceasta se ntmpla la
mireni. Caci monahul tocmai cnd e sarac sufera mai mult de slava desarta, iar cnd are argint l
ascunde, rusinndu-se ca are un lucru nepotrivit cu schima.
Propriu slavei desarte a monahului este ca se ntemeiaza pe virtute si pe cele ce urmeaza
acesteia. Propriu mndriei lui este ca se faleste cu biruintele sale morale, punndu-le pe seama
sa, nu pe a lui Dumnezeu, iar pe altii i dispretuieste. Iar propriu slavei desarte si mndriei
mireanului este ca se faleste cu frumusetea, cu bogatia, cu puterea si chibzuinta lui.
Izbnzile mirenilor sunt decaderile monahilor; iar izbnzile monahilor sunt decaderile mirenilor.
De pilda izbnzile mirenilor sunt bogatia, slava, puterea, desfatarea, bunastarea trupeasca,
belsugul de prunci si cele asemenea, la care ajungnd iubitorul de lume, mpotriva voii, le
socoteste o mare decadere, fiind adeseori chiar n primejdie sa se spnzure, cum s-au si
spnzurat unii.
Mncarile s-au facut pentru doua pricini: pentru hrana si pentru tamaduire. Prin urmare cei ce
se mpartasesc de ele n afara de aceste pricini, se vor osndi ca unii ce s-au dedat desfatarilor,
folosind rau cele date de Dumnezeu spre trebuinta. Si n toate lucrurile reaua folosire este
pacat.
Altceva este a lupta mpotriva gndului simplu, ca sa nu se strneasca patima; si altceva este a
lupta mpotriva gndului patimas, ca sa nu se produca consimtirea. Dar nici unul din aceste
doua feluri de lupta nu lasa gndurile sa zaboveasca n suflet.

Daca ti amintesti de raul de la cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare,
despartind, prin rugaciune, supararea de amintirea raului ce ti l-a facut. Iar devenind iubitor de
oameni, vei sterge cu totul patima din suflet. Daca nsa altul tine minte raul de la tine, fii
ndatoritor si smerit fata de el si stai cu dragoste n preajma lui si-l vei zabovi de patima lui.
Supararea celui ce te pizmuieste o vei alina prin osteneala. Caci el si socoteste pricina de
nenorocire ceea ce pizmuieste la tine. De aceea nu poti sa-l alini astfel, dect ascunznd-o
aceasta de la el. daca aceasta le foloseste multora, iar pe acela l ntristeaza, pe care parte o vei
nesocoti? E de trebuinta, desigur, sa fii de folos celor multi, dar, dupa putere, nici pe acela sa
nu-l nesocotesti. Sa nu te lasi nrurit de rautatea patimii lui. Caci nu te razbuni pe patima, ci pe
patimas. Drept aceea socoteste-l ntru smerenie pe acela mai presus de tine si n toata vremea,
n tot locul si lucrul da-i lui mai multa cinste. Iar pizma ta o poti alina, daca te bucuri mpreuna
cu cel pizmuit de cele ce se bucura el si te ntristezi mpreuna cu acela de cele ce se ntristeaza
el, mplinind cuvntul Apostolului: Bucurati-va cu cei ce se bucura si plngeti cu cei ce plng.
Sfintele Puteri ne ndeamna spre cele bune, iar semintele naturale si hotarrea cea buna ne
ajuta. La rndul lor (momelile) dracilor sunt ajutate de patimi si de hotarrea cea rea.
Nu ne mniem pentru toate cte ne ntristam. Caci sunt mai multe cele ce ne pricinuiesc
ntristare, dect cele ce ne pricinuiesc mnie. De pilda s-a spart vasul acesta, s-a pierdut lucrul
acela, a murit cutare. Pentru unele ca acestea numai ne ntristam. Pentru celelalte nsa ne si
ntristam si ne si mniem, dovedindu-ne lipsiti de ntelepciune.
Primind mintea chipurile lucrurilor, si schimba forma dupa fiecare chip; iar privindu-le
duhovniceste, se modifica n chip fericit dupa fiecare vedere. Ajungnd nsa n Dumnezeu,
devine cu totul fara chip si fara forma. Caci contemplnd pe Cel uniform, devine uniforma si
ntreaga luminoasa.
Sufletul se misca cum se cuvine cnd facultatea lui poftitoare s-a patruns de nfrnare, iutimea
staruie n dragoste, ntorcndu-se de la ura, iar ratiunea se ndreapta spre Dumnezeu, prin
rugaciune si contemplatie duhovniceasca.
Cele ce desfac dragostea dintre prieteni sunt acestea: a pizmui sau a fi pizmuit; a pagubi sau a fi
pagubit, a nu cinsti sau a nu fi cinstit; gndurile banuitoare. Deci ia seama, nu cumva ai facut
sau ai facut sau ai patimit vremea din acestea si de aceea esti despartit de dragostea
prietenului?
i-a venit vreo ispita de la fratele si supararea te-a dus la ura? Nu te lasa biruit de ura, ci nvinge
ura n dragoste. Si vei nvinge n chipul acesta: rugndu-se pentru el cu adevarat lui Dumnezeu,
primind apararea lui, sau chiar iscodindu-i tu apararea si socotindu-te pe tine cauza a ispitei si
fiind cu ndelunga rabdare pna va trece norul.
Barbatul ndelung rabdator este cu mare ntelepciune, fiindca toate cele ce-i vin asupra le
aduce n legatura cu sfrsitul; si asteptndu-l pe acesta, rabda ntmplarile suparatoare; iar
sfrsitul este viata vesnica, dupa dumnezeiescul Apostol. Iar viata vesnica aceasta este, ca sa
te cunoasca pe Tine Unul adevaratul Dumnezeu si pe Cel ce L-ai trimis, Iisus Hristos.
Pe fratele ce-l socoteai ieri duhovnicesc si virtuos, nu-l socoti azi rau si viclean, pentru ura care
s-a ivit n tine din ispita celui rau, ci prin dragostea ndelung rabdatoare gndeste-te la lucrurile
bune de ieri si alunga ura de astazi din suflet.

Pe fratele ce-l laudai ieri ca bun si-l vesteai ca virtuos, nu-l brfi astazi ca rau si viclean, facnd
din defaimarea fratelui motiv de aparare a urii viclene din tine, n urma mutarii tale de la
dragoste la ura. Ci staruie n aceleasi laude chiar daca esti nca stapnit de suparare si usor te
vei ntoarce la dragostea mntuitoare.
Lauda obisnuita pe care o aduci fratelui sa nu o patezi, n ntlnirea cu ceilalti frati, din pricina
supararii ascunse pe care o ai mpotriva lui, amestecnd pe neobservate defaimarea n
cuvintele tale, ci foloseste n ntlniri lauda curata si roaga-te sincer pentru el ca pentru tine. n
chipul acesta te vei izbavi repede de ura pierzatoare.
Sa nu zici: nu urasc pe fratele meu, n vreme ce te scrbesti de pomenirea lui. Ci asculta pe
Moise, care zice: Sa nu urasti pe fratele tau n cugetul tau; cu mustrare vei mustra pe fratele
tau n cugetul tau; cu mustrare vei mustra pe fratele tau si nu vei lua pentru el pacat.
Daca vreun frate, ispitit fiind, staruie n a te vorbi de rau, nu te lasa scos din starea dragostei,
rabdnd cta vreme acelasi diavol rau cauta sa-ti tulbure cugetul. Si nu vei fi scos din ea, daca,
ocart fiind, vei binecuvnta si pndit cu gnduri rele, te vei purta cu bunavointa. Caci aceasta
este calea ntelepciunii dupa Hristos. Si cel ce nu merge pe ea nu va locui mpreuna cu El.
Nu-i socoti binevoitori pe cei ce-ti aduc vorbe care produc n tine suparare si ura mpotriva
fratelui, chiar daca s-ar parea ca spun adevarul. Ci ntoarce-te de la unii ca acestia, ca de la niste
serpi care omoara, ca lor sa le retezi vorbirea de rau, iar sufletul tau sa-l izbavesti de rautate.
Nu ntepa cu vorbe acoperite pe fratele tau, ca nu cumva primind si tu cele asemenea de la el,
sa alungi de la amndoi starea dragostei. Ci mergi si mustra-l pe el cu ndraznire iubitoare, ca
mprastiind pricinile supararii sa te izbavesti si pe tine si pe el de tulburare si de suparare.
Cerceteaza-ti constiinta cu de-amanuntul, ca sa vezi nu cumva din pricina ta nu e mpacat
fratele tau? Si nu o nesocoti, caci ea cunoaste cele ascunse ale tale si te va pri n vremea iesirii,
iar n vremea rugaciunii ti se va face piedica.
Nu aminti n vreme de pace cele spuse de fratele tau n vreme de suparare, fie ca au fost spuse
acele lucruri suparatoare n fata ta, fie ca au fost spuse catre altul, iar tu le-ai auzit dupa aceea.
Aceasta pentru ca nu cumva, staruind n tinerea de minte a raului, sa te ntorci la ura
pierzatoare a fratelui.
Sufletul rational care nutreste ura fata de om, nu poate avea pace cu Dumnezeu, datatorul
poruncilor. Caci de nu veti ierta, zice, oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel ceresc nu va
ierta greselile voastre. Iar daca acela nu vrea sa se mpace, pazeste-te macar pe tine de ura,
rugndu-te pentru el sincer si negraindu-l de rau fata de cineva.
Nu umbla sa-ti placi tie, si nu vei ur pe fratele tau; si nu fii iubitor de trupul tau, si vei fi iubitor
de Dumnezeu.
De ti-ai ales sa vietuiesti cu cei duhovnicesti, leapada la porti voile tale. Caci nu vei putea n alt
chip sa traiesti n pace nici cu Dumnezeu, nici cu cei mpreuna vietuitori.
Nu mica lupta se cere pentru a te izbavi de slava desarta, si se izbaveste cineva de aceasta prin
lucrarea ascunsa a virtutilor si prin rugaciunea deasa. Iar semnul izbavirii sta n a nu mai tine
minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te defaimeaza.

De vrei sa fii drept, da fiecarei parti din tine, adica sufletului si trupului, cele de care sunt
vrednice. Partii rationale a sufletului da-i citiri, vederi duhovnicesti si rugaciune; iutimii da-i
dragoste duhovniceasca ce se opune urii; partii poftitoare da-i cumpatare si nfrnare; iar
trupului hrana si mbracaminte, atta ct sunt de trebuinta.
n aceste trei sta filosofia crestinului: n porunca, n dogme si n credinta. Poruncile despart
mintea de patimi; dogmele o aduc la cunostinta fapturilor; iar credinta la contemplarea Sfintei
Treimi.
Unii dintre cei ce se nevoiesc resping numai gndurile patimase; altii nsa taie si patimile nsesi.
Gndurile patimase se resping fie prin psalmodiere, fie prin rugaciune, fie prin naltarea mintii
spre cer, sau prin alta oarecare desfacere de lucruri si de loc. iar patimile le fac, nesocotind
acele lucruri fata de care le nutresc.
Lucrurile spre care putem nutri vreo patima sunt de pilda acestea: femeia, banii, darurile si cele
asemenea. Femeia o poate nesocoti cineva, cnd, dupa retragerea din lume, si vestejeste si
trupul cum trebuie, prin nfrnare. Banii, cnd si convinge cugetul ca n toate sa se
multumeasca cu ceea ce are. Iar slava, cnd iubeste lucrarea ascunsa a virtutilor, aratata numai
lui Dumnezeu. n privinta celorlalte trebuie facut la fel. Cel ce nesocoteste acestea nu va ajunge
niciodata la ura mpotriva cuiva.
Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre; ele ies la iveala de abia atunci cnd se arata
lucrurile.
Cineva poate sa nu fie tulburat de patimi, cnd lipsesc lucrurile, bucurndu-se de-o partiala
nepatimire; cnd nsa se arata lucrurile, ndata rapesc patimile mintea.
Nu socoti ca ai ajuns la nepatimirea desavrsita, cta vreme lipseste lucrul. Cnd se arata nsa si
te lasa nemiscat att lucrul ct si amintirea lui de dupa aceea, sa stii ca ai intrat n hotarele ei.
Totusi nici atunci sa nu dispretuiesti grija, deoarece numai virtutea prelungita omoara patimile,
pe cnd cea neglijata le scormoneste iarasi.
De obicei cunostinta e nsotita de nchipuirea de sine si de pizma, mai ales la nceput.
nchipuirea de sine vine numai dinlauntru; iar pizma si dinlauntru si din afara. Dinlauntru, ca sa
se ndrepte mpotriva celor ce au cunostinta; iar din afara, de la cei ce de asemenea au
cunostinta. Dar dragostea le mprastie pe toate trei: nchipuirea de sine, ntruct nu se ngmfa;
pizma dinlauntru, ntruct nu pizmuieste; iar cea din afara, ntruct ndelung rabda si se
milostiveste. E de trebuinta deci ca cel ce are cunostinta sa dobndeasca si dragostea, ca sa-si
pazeasca mintea ntru toate neranita.
Cel ce petrece nencetat ntru cele dinlauntru este cumpatat, rabda ndelung, se milostiveste si
cugeta smerit. Dar nu numai atta, ci si contempla, teologhiceste si se roaga. Aceasta este ceea
ce spune Apostolul: n duh sa umblati si cele urmatoare.
Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca nu e cu grija la gndurile patimase, ci toata
preocuparea lui se misca numai n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia
pntecelui, n nenfrnare, n suparare, n mnie si n pomenirea raului si prin aceasta i se
ntuneca mintea, sau se da la o nevointa fara masura si-si tulbura ntelegerea.
Daca Hristos locuieste n inimile noastre prin credinta, dupa dumnezeiescul Apostol, pe de
alta parte toate comorile ntelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse n El, atunci toate

comorile ntelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse n inimile noastre. Si se vor face cunoscute
inimii pe masura curatirii fiecaruia prin porunci.
Aceasta este comoara ascunsa n tarina inimii tale, pe care nu ai aflat-o nca din pricina
nelucrarii. Caci de ai fi aflat-o, ai fi vndut toate si fi cumparat tarina aceasta. Dar acum, fiindca
ai parasit tarina, te ngrijesti de cele din jurul tarinei, n care nu se afla nimic altceva dect spini
si palamida.
Dragostea de Dumnezeu se mpotriveste poftei, caci ndupleca mintea sa se nfrneze de la
placeri. Iar cea catre aproapele se mpotriveste mniei; caci o face sa dispretuiasca slava si
avutia. Acestia sunt cei doi dinari, pe care Mntuitorul i-a dat ngrijitorului casei de oaspeti, ca
sa ngrijeasca de tine. Deci sa te arati nerecunoscator, nsotindu-te cu tlhari, ca nu cumva sa fii
ranit iarasi si de asta data sa nu te afli numai pe jumatate mort, ci mort de-a-binelea.
Cine te-a luminat pe tine n credinta Sfintei, celei de o fiinta si nchinatei Treimi? Sau cine ti-a
facut cunoscuta iconomia ntruparii Unuia din Sfnta Treime? Cine te-a nvatat ratiunile
privitoare la fiintele netrupesti, sau cele privitoare la facerea si sfrsitul lumii vazute, sau cele
privitoare la nvierea din morti si viata vesnica, sau la slava mparatiei Cerurilor si la nfricosata
Judecata? Nu harul lui Hristos, care salasluieste n tine si care este arvuna Duhului Sfnt? Ce
este mai mare dect acest har, sau ce e mai bun ca aceasta ntelepciune si cunostinta? Sau ce
este mai mult ca fagaduintele? Drept aceea, de suntem nelucratori, zabavnici si fara grija si nu
ne curatim de patimile ce ne mpiedica si ne orbesc mintea noastra, ca sa putem vedea ratiunile
privitoare la acestea mai luminos ca soarele, ne nvinovatim pe noi nsine, dar nu tagaduim
locuinta harului n noi.
Multi suntem cei ce vorbim, dar putini cei ce facem. Dar nimeni nu trebuie sa strice cuvntul lui
Dumnezeu pentru negrija proprie, ci sa-si marturiseasca neputinta sa, nu sa ascunda adevarul
lui Dumnezeu. aceasta pentru ca nu cumva sa ne facem vinovati, pe lnga calcarea poruncilor,
si de rastalmacirea cuvntului lui Dumnezeu.
Cnd ne vad dracii ca dispretuim lucrurile lumii, ca sa nu mai urm pentru ele pe oameni si sa
cadem din dragoste, strnesc mpotriva noastra defaimari, ca nerabdnd supararea sa urm pe
cei ce ne defaima.
Nu este durere mai grea a sufletului dect defaimarea, fie ca-ti defaima cineva credinta, fie ca
viata. Si nimeni nu poate sa o dispretuiasca, dect numai cel ce cauta la Dumnezeu, ca Suzana,
singurul care poate sa ne izbaveasca din nevoi, ca si pe aceea, si sa le descopere oamenilor
adevarul, ca si n cazul acela, si sa mngie sufletul cu nadejdea.
Cu ct te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaima, cu att Dumnezeu le arata adevarul
celor ce se smintesc.
Poruncile Domnului ne nvata sa folosim cu buna judecata lucrurile de mijloc. Caci
ntrebuintarea cu buna judecata a celor de mijloc curateste starea sufletului. Iar starea curata
naste puterea de discernamnt ( dreapta socoteala). Puterea de discernamnt, la rndul ei,
naste nepatimirea, din care se naste dragostea desavrsita.
nca nu a ajuns la nepatimire acela care, pentru vreo ncercare ntmplatoare, nu e n stare sa
treaca cu vederea scaderea prietenului, fie ea numai paruta. Caci numai fiindca s-au tulburat
patimile care zaceau n suflet, i s-a orbit ntelegerea si nu o lasa sa patrunda la razele

adevarului, nici sa dobndeasca binele de rau. Deci unul ca acesta nu a dobndit nici dragostea
desavrsita, care arunca afara frica judecatii.
Patru sunt felurile generale ale parasirii: Una din iconomie, cum este la Domnul, ca prin paruta
parasire cei parasiti sa se mntuiasca. Alta spre dovedire, cum este la Iov si Iosif, ca sa se arate
unul stlp al barbatiei, altul al neprihanirii. A treia spre povatuire duhovniceasca, cum este la
Apostolul, ca, smerindu-se n cugetare, sa pastreze covrsirea harului. n sfrsit a patra este
lepadarea, ca la Iudei, ca pedepsiti fiind, sa fie ncovoiati spre pocainta. Dar toate felurile sunt
mntuitoare si pline de bunatatea si de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Numai cei ce pazesc ntocmai poruncile si cunosc adevarat judecatile dumnezeiesti nu parasesc
pe prietenii ncercati prin ngaduinta lui Dumnezeu. dar cei ce dispretuiesc poruncile si nu
cunosc judecatile dumnezeiesti, cnd i merge prietenului bine, se bucura mpreuna cu el, iar
cnd e ncercat si patimeste, l parasesc. Ba uneori se dau chiar cu dusmanii.
Prietenii lui Hristos iubesc din inima pe toti. Dar nu sunt iubiti de toti. Iar prietenii lumii nici nu
iubesc pe toti, nici nu sunt iubiti de toti. Prietenii lui Hristos pastreaza dragostea nentrerupta
pna la sfrsit; ai lumii, pna ce se ciocnesc ntreolalta din pricina lucrurilor lumii.
Noi nu putem nvata si nu ne lasam nvatati nici prin cuvinte, nici prin fapte. Dar totusi vrem sa
nvatam prin cuvinte si sa ne facem altora doftori, cnd noi nsine suntem plini de rani.
Gndeste-te si la aceea ca: Nu toate sunt usor de nteles celor ce vreau sa nteleaga, chiar daca
se pare ca da. Deci cine nu se va mira de cei ce fagaduiesc, cu toata seriozitatea, sa nvete
acestea chiar si pe muierustile ce traiesc n desfatari si pe prunci.
Zabovind gndul simplu, se strneste patima, iar zabovind cel patimas, se produce nvoirea.
Dumnezeu este, precum s-a scris, Soarele dreptatii, revarsnd peste toti razele bunatatii. Dar
sufletul se comporta prin hotarrea libera a voii lui sau ca ceara, prin iubirea fata de Dumnezeu,
sau ca lutul, prin iubirea de cele pamntesti. Precum deci lutul se usuca prin fire sub razele
soarelui, iar ceara se nmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pamnt si de lume, ndemnat
fiind de Dumnezeu si mpotrivindu-se, prin hotarrea voii sale, se nvrtoseaza ca lutul si se
mpinge pe sine spre pierzanie, asemenea lui Faraon; dar sufletul iubitor de Dumnezeu se
nmoaie ca ceara si primind formele si ntiparirile dumnezeiesti, se face lacasul lui Dumnezeu n
duh.
Cunostinta vederilor dumnezeiesti, venindu-i nevoitorului, care nu se asteapta, deodata,
pentru smerenia lui, frnge rationamentul celui ce o cauta prin aceasta cu osteneala si cu
durere, ca sa se mndreasca cu ea, dar nu o afla, si naste n cel nebun pizma desarta mpotriva
fratelui si gnd de ucidere, mpreuna cu multa ntristare, fiindca e lipsit de ngmfarea din
laude.
Cel ce ntrerupe cu obraznicie pe cel ce graieste n adunare nu se poate ascunde ca boleste de
slava desarta. Stapnit de acesta, pune nenumarate piedici propunerilor, voind sa taie sirul
celor ce spun.
nteleptul, fie ca nvata pe altii, fie ca primeste nvatatura, vrea sa nvete pe altii si sa nvete el
nsusi numai cele de folos. Dar cel ntelept numai la parere, si cnd ntreaba si cnd e ntrebat
scoate nainte numai lucrurile curioase.

Bunurile de care s-a mpartasit cineva prin harul lui Dumnezeu e dator sa le mpartaseasca si
altora, cu inima larga. n dar ati luat, zice, n dar sa dati. Caci cel ce ascunde darul n pamnt
brfeste pe Stapn ca e aspru si-si cruta trupul, ocolind virtutea. Iar cel ce vinde dusmanilor
adevarul, pe urma, neputnd suporta rusinea, ca unul ce e chinuit de slava desarta, se
spnzura.
Taierea mprejur este lepadarea afectiunii patimase a sufletului pentru cele ce se nasc si pier.
Taierea mprejur a taierii mprejur este lepadarea si taierea desavrsita chiar si a pornirilor
firesti ale sufletului spre cele ce se nasc si pier.
Taina ntruparii Cuvntului cuprinde n sine ntelesul tuturor ghiciturilor si tipurilor din Scriptura
si stiinta tuturor fapturilor vazute si cugetate. Caci cel ce a cunoscut taina crucii si a
mormntului a nteles ratiunile celor mai-nainte spuse; iar cel ce a cunoscut ntelesul tainic al
nvierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a ntemeiat toate de mai-nainte.
Cnd vezi pe Irod si pe Pilat mprietenindu-se pentru omorrea lui Iisus, gndeste-te la
ntlnirea ntr-un gnd a dracului desfrnarii si al slavei desarte pentru a omor ratiunea virtutii
si a cunostintei. Caci dracul iubirii de slava desarta, fatarnicindu-se ca iubeste cunostinta
duhovniceasca, o trimite dracului desfrnarii. Iar cel al desfrnarii, fatarnicind curatenia prin
renuntare, o trimite dracului slavei desarte. De aceea: mbracnd, zice, Irod, haina stralucita, a
trimis napoi pe Iisus napoi lui Pilat.
Irod are ntelesul cugetului trupesc; Pilat al perceptiei prin simturi; Cezarul al celor ce cad sub
simturi; iar Iudeii au ntelesul gndurilor sufletesti. Sufletul, alipindu-se din nestiinta de cele ce
cad sub simturi, preda Cuvntul (Ratiunea), simturilor spre moarte, ntarind mpotriva lui, prin
proprie marturisire, mparatia celor stricacioase. Caci zic Iudeii: Nu avem mparat dect pe
Cezarul.
Cel slabanogit prin placerile trupului, nu e n stare nici de lucrarea virtutilor si nu se misca usor
nici spre cunostinta. De aceea nu are nici om, adica gnd ntelept, ca atunci cnd se tulbura apa
sa-l arunce n scaldatoare, adica n virtutea capabila de cunostinta, care vindeca toata boala.
Caci suferind de moleseala si de nepasare, tot amna aceasta si astfel e luat pe dinainte de
altul, care-l mpiedica sa ajunga la vindecare. De aceea zace treizeci si opt de ani n boala. Caci
cel ce nu priveste creatiunea vazuta spre slava lui Dumnezeu, ca sa-si urce gndul cu evlavie
spre cea inteligibila, ramne cu adevarat bolnav attia ani cti s-au amintit mai sus. Fiindca
numarul treizeci, nteles natural, nsemneaza firea sensibila, precum privit practic, nsemneaza
virtutea cu fapta. Iar numarul opt, nteles natural, arata firea inteligibila a celor netrupesti,
precum privit gnostic, arata teologia atotnteleapta. Cel ce nu e miscat de acestea spre
Dumnezeu, ramne olog pna cnd, venind Cuvntul, l nvata pe scurt chipul vindecarii zicnd:
Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla, adica i porunceste sa-si ridice mintea din iubirea de placere
ce o leaga si sa-si ia trupul pe umerii virtutilor si sa plece la casa sa, adica la cer. Caci e mai bine
ca ceea ce este inferior sa fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre
virtute, dect ca ceea ce este superior sa fie purtat de moleseala celui inferior spre iubirea de
placeri.
Cel ce se reculege din dezbinarea adusa de calcarea poruncilor se desparte mai nti de patimi,
apoi de gndurile patimase, spoi de fire si de ratiunile firii, apoi de idei si de cunostintele aduse
de ele, si la urma, strabatnd dincolo de varietatea ratiunilor Providentei, ajunge n chip nestiut

la nsasi ratiunea Monadei. Abia n lumina acesteia si contempla mintea neschimbabilitatea sa,
ceea ce o face sa se bucure cu o bucurie negraita. Caci a primit pacea lui Dumnezeu, care
covrseste toata mintea si pazeste nencetat de orice cadere pe cel ce s-a nvrednicit de ea.
Cuvntul lui Dumnezeu, asemenea grauntelui de mustar, pare foarte mic nainte de a-l cultiva.
Dar dupa ce a fost cultivat cum trebuie, se arata asa de mare nct se odihnesc n el ratiunile
marete ale fapturilor sensibile si inteligibile, ca niste paseri. Caci ratiunile tuturor ncap n El; iar
El nu poate fi ncaput de nici una din fapturi. De aceea a zis Domnul ca cel ce are credinta ct
un graunte de mustar poate muta muntele cu Cuvntul, adica poate alunga stapnirea
diavolului de la noi si sa o mute de pe temelia ei.
Graunte de mustar este Domnul, asemanat prin credinta n duh, n inimile celor ce-L primesc.
Cel ce l cultiva cu grija prin virtuti muta muntele cugetului pamntesc, departnd de la sine
deprinderea anevoie de clintit care-l stapneste si da odihna n sine, ca unor paseri ale cerului,
ratiunilor si modurilor poruncilor, sau puterilor dumnezeiesti.
Cnd Cuvntul lui Dumnezeu se face n noi clar si luminos si fata lui straluceste ca soarele,
atunci si hainele Lui se fac albe. Iar acestea sunt cuvintele (ratiunile) Sfintei Scripturi a
Evangheliilor, care se fac stravezii si clare nemaiavnd nimic acoperit. Ba apar lnga El si Moise
si Ilie, adica ratiunile (ntelesurile) mai duhovnicesti ale Legii si ale Proorocilor.
Cuvntul lui Dumnezeu si al Tatalui se afla tainic n fiecare dintre poruncile sale; iar Dumnezeu
si Tatal se afla ntreg nedespartit n ntreg Cuvntul Sau n chip firesc. Cel ce primeste prin
urmare porunca dumnezeiasca si o mplineste primeste pe Cuvntul lui Dumnezeu aflator n ea.
Iar cel ce a primit pe Cuvntul prin porunci a primit totodata prin El pe Tatal care se afla n El n
chip firesc, si pe Duhul Sfnt, care se afla n El n chip firesc. Caci a zis: Amin zic voua, cel ce
primeste pe Cel ce-l voi trimite pe Mine ma primeste; iar cel ce ma primeste pe Mine, primeste
pe Cel ce m-a trimis pe Mine. Asadar cel ce a primit o porunca si a mplinit-o pe ea a primit
tainic pe sfnta Treime.
Slaveste pe Dumnezeu n sine nu cel ce-L lauda pe Dumnezeu n cuvinte, ci cel ce rabda, de
dragul lui Dumnezeu, pentru virtute, patimiri, dureri si osteneli. Acesta e slavit la rndul sau de
Dumnezeu cu slava aflatoare n Dumnezeu, primind prin mpartasire harul nepatimirii ca o
ncoronare a virtutii. Caci tot cel ce slaveste pe Dumnezeu n sine prin patimiri pentru virtute n
decursul faptuirii, se slaveste si el n Dumnezeu, primind lumina celor dumnezeiesti ntr-o
contemplatie libera de patima. Caci zice Domnul venind la patima Sa: Acum s-a preamarit Fiul
Omului si Dumnezeu S-a preamarit ntru El si Dumnezeu l va preamari pe El ntru sine. Si ndata
l va preamari pe El. De aici se vede limpede ca patimirilor pentru virtute le urmeaza darurile
dumnezeiesti.
Cel ce a putut omor prin fapte madularele cele de pe pamnt si birui prin Cuvntul din porunci
lumea patimilor n el nu va mai avea nici un necaz, odata ce a parasit lumea si se afla n Hristos,
care a biruit lumea patimilor si daruieste toata pacea. Caci cel ce n-a lepadat mpatimirea dupa
cele materiale va avea pururi necaz, schimbndu-si nclinarile voii, deodata cu cele ce se
schimba prin firea lor. Dar cel ce a ajuns n Hristos nu se va mai resimti n nici un fel de
schimbarea si stricarea celor materiale. De aceea zice Domnul: Acestea le-am grait voua, ca n
Mine pace sa aveti. n lume necazuri veti avea; dar ndrazniti, Eu am biruit lumea. Cu alte
cuvinte: n Mine, Cuvntul virtutii, aveti pace, izbaviti fiind de vrtejul si de tulburarea produsa

de patimi si de lucrurile materiale; dar n lume, adica n mpatimirea dupa cele materiale, aveti
necazuri, pentru schimbarea si stricarea nencetata a lor. Caci necazuri au amndoi: att cel ce
savrseste virtutea, pentru osteneala si durerea mpreunata cu ea, ct si cel ce iubeste lumea,
pentru dobndirea statornica a celor materiale. Dar cel dinti are necazuri mntuitoare; iar cel
de al doilea necazuri stricatoare si pierzatoare. Amndurora le este Domnul usurare: celui
dinti, pentru ca-l odihneste n Sine de ostenelile virtutii, ridicndu-l sa contemplatie prin
nepatimire; celui de-al doilea, pentru ca-i smulge mpatimirea dupa cele stricacioase, prin
pocainta.
Cum trebuie sa ntelegem n mod cucernic cuvntul Evangheliei: Tatal nu va judeca pe nimeni,
ci toata judecata a dat-o Fiului? Si de ce zice n alt loc: Eu nu voi judeca pe nimeni, ci cuvntul
pe care l-am grait, acela l va judeca. Ca Dumnezeu, nici Tatal, nici Fiul nu va judeca pe nimeni.
Caci nici omul nu se face judecator al celor necuvntatoare, ci al oamenilor. Deci Tatal a dat
toata judecata Fiului, nu ntruct Fiul este Dumnezeu, ci ntruct s-a facut om. Iar acesta va
judeca pe toti, comparnd vietuirea sa ca om cu a noastra. Iar cuvntul Lui care va judeca
este nvatatura pe care a aratat-o prin fapte, dupa cum s-a scris: Cele ce a nceput Iisus sa le
faca si sa le nvete.

Sf. Maxim Marturisitorul

Dupa ce-ai lepadat cu totul mpatimirea care leaga de simtire si de trup, strabatnd intens cu mintea n chip
priceput oceanul nesfrsit al cuvintelor Duhului (al Scripturii), cercetezi cu duhul cele ale Duhului. Dar primind de
la acesta descoperirea tainelor ascunse, smerenia Te-a facut totusi sa alcatuiesti o lista cu multe locuri obscure
din Sfnta Scriptura, pe care ne-ai trimis-o cernd de la mine, cel lipsit de orice virtute si cunostinta, un raspuns
scris cu privire la ntelesul lor mai nalt.
Primind eu aceasta lista si citind-o, mi s-a oprit n loc si mintea si auzul si cugetarea. Drept aceea Te-am
rugat sa-mi ngadui sa refuz acest lucru. i-am spus ca aceste locuri de abia pot fi ntelese de cei care au naintat
mult n contemplatie si au ajuns la capatul celei mai nalte si mai apropiate cunostinte, nu nsa de mine care ma
trasc pe pamnt si, asemenea sarpelui cel blestemat odinioara, nu am alta hrana afara de pamntul patimilor,
nnoroiat ca un vierme de putreziciunea placerilor.
Deci mai nti ne-ai poruncit sa vorbim despre patimile ce ne supara. Si anume cte si care sunt, din ce
nceput pornesc si la ce sfrsit ajung trecnd prin faza de mijloc ce le este proprie, din ce putere a sufletului sau
ce madular al trupului rasarind fiecare da mintii n chip nevazut forma sa, iar trupul l face ca pe o vopsea ce
coloreaza prin cugetarile pacatului ntreg nefericitul de suflet; care este ntelesul numelui fiecareia si lucrarea ei,
roadele si nfatisarile, precum si viclesugurile puse la cale prin ele de dracii necurati, nsotirile si disimularile lor
nevazute, cum scot aceia n chip ascuns pe unele la vedere prin altele si cum prin unele atrag n chip amagitor
spre altele; care sunt subtirimile (nuantele), micimile, marimile si umflarile lor uriase; cum cedeaza, se retrag,
nceteaza, staruie, navalesc mai repede sau mai domol; care sunt justificarile lor n fata sufletului ca n fata unui
tribunal si hotarrile ce se dau de catre cugetare; nfrngerile si biruintele vazute si starea launtrica ce-o
nsoteste pe fiecare; care e pricina pentru care li se ngaduie dracilor sa tulbure sufletul cu multe patimi si
aceasta fie prin ei nsisi fie prin altii (altele); prin ce gnd ne aduc n fata mintii fara de vreme materiile proprii, prin
care pornesc n chip ascuns razboiul amarnic mpotriva noastra, care ne preocupam de cele ce nu sunt de fata
de parca ar fi prezente, ntinzndu-ne spre materii, sau fugind de ele si anume primul lucru patimindu-l de dragul
placerii, al doilea din pricina durerii; despre modul prezentei lor n noi si despre nalucirile cgmplicate si variate ce
le strnesc n visurile din vremea somnului; apoi daca sunt nchisi n vreo parte a sufletului sau a trupului, sau
sunt n tot trupul; si daca, aflndu-se nauntru ndupleca sufletul prin patimile sufletesti sa mbratiseze pe cele din
afara prin mijlocirea trupului si l amagesc sa se predea cu totul simtirii, parasind cele ce-i sunt proprii dupa fire;
sau, aflndu-se afara, printr-o atingere din afara a trupului modeleaza sufletul cel nevazut dupa chipul celor
materiale, sadind n el o forma compusa si dndu-i nfatisarea materiei primita prin imaginatie; si daca este vreo
ordine si vreo rnduiala n lucrarea lor, cu viclenie pacatuita, ca mai nti sa ncerce sufletul prin unele patimi si
apoi sa-l razboiasca prin altele; si care (draci) premerg, care urmeaza la rnd, sau care cu care se nsotesc, daca

nu cumva tulbura sufletul n mod amestecat fara nici o ordine, la ntmplare, prin orice patimi; apoi daca este
lasat sufletul sa patimeasca unele ca acestea de la ei n afara de Providenta, sau potrivit Providentei; si care este
ratiunea pentru care Providenta paraseste n orice patima sufletul; care este apoi modul nimicirii fiecareia din
patimile nsirate si prin care fapte, cuvinte sau gnduri se elibereaza sufletul de ele si se curata de ntinaciunea
constiintei; ce virtute va opune fiecarei patimi ca sa o biruiasca, fugarind pe dracul cel viclean si taind deodata cu
el total nsasi miscarea patimii; cum va putea apoi, dupa izbavirea de patimi, sa-si scruteze sufletul bine ale sale;
si cu ajutorul caror ratiuni si moduri ajungnd prin ratiunea cea dupa fire la relatii nepatimase ntre simtiri si
lucrurile sensibile, va modela simturile ca sa stea n slujba virtutilor, precum prin patimi le modelase mai nainte,
sa stea n slujba pacatului si cum va nfaptui aceasta buna ntoarcere ca sa se foloseasca de cele prin care
gresea nainte spre nasterea si sustinerea virtutilor; cum apoi, izbavindu-se si de aceste relatii, va culege cu
pricepere, prin contemplarea naturala n duh, ratiunile kelor create, desfacute de simbolurile sensibile din ele; si
cum dupa aceste ratiuni, lund contact cu cele inteligibile, prin mintea devenita curata de cugetarea aplecata
spre cele supuse simtirilor, va primi ntelegerile cele simple si va dobndi cunostinta simpla, care leaga toate
ntreolalta potrivit cu ratiunea originara a ntelepciunii; n sfrsit, cum dupa aceasta sufletul, o data trecut dincolo
de toate cele ce sunt si de ntelesurile lor firesti si desfacut de toata puterea n chip curat, chiar si de puterea
proprie de-a cugeta, va patimi unirea cea mai presus de ntelegere cu Dumnezeu nsusi, iar n aceasta stare,
primind de la El n chip nepregatit nvatatura adevarului adevarat, ca pe o samnta, nu se va mai abate spre
pacat, nemaifiind loc pentru diavol ca sa-l atraga spre rautate prin amagire, datorita necunoasterii Celui ce e bun
prin fire si nfrumuseteaza toate cele ce se pot mpartasi de El?
Fiindca ati poruncit sa lamuresc n scris ratiunile, modurile si pricinile tuturor acestora, va rog sa mai
asteptati putin cuvntul privitor la ele. De va ajuta Dumnezeu, voi cerceta cu un prilej mai potrivit si mai cu
staruinta acestea n alte scrieri, daca voi simti peste tot n minte vreo astfel de patrundere nct sa pot cuteza sa
strabat un ocean att de mare si de adnc. Caci nu ma rusinez sa spun ca nca nu cunosc uneltirile si
viclesugurile anevoie de descurcat ale dracilor necurati, dat fiind ca praful materiei mi ntuneca nca ochii
sufletului si nu ma lasa sa privesc (sa contemplu) n chip curat firea celor create si sa deosebesc din gramada
celor ce exista pe cele ce par sa existe, nselnd doar simtirea cea lipsita de ratiune. Fiindca numai cei foarte
contemplativi si nalti la cugetare pot cerceta cu adevarat unele ca acestea si pot grai despre ele, adica numai cei
ce prin multa experienta au dobndit puterea de-a cunoaste cele bune si cele care nu sunt bune, ba ceea ce e
mai nalt si mai de cinste ca toate au primit de la Dumnezeu harul si puterea de-a ntelege bine si de-a spune
limpede cele ntelese.

Definitia raului
Raul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzista prin firea proprie. Caci nu are n nici un fel fiinta,
sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare n cele ce sunt. Nu e nici cantitate, nici relatie, nici loc,
nici timp, nici pozitie, nici actiune, nici miscare, nici aptitudine, nici patima (pasivitate, afect)
contemplata n chip natural n vreo existenta si n nici una din acestea nu subzista vreo nrudire
naturala. Nu e nici nceput (principiu), nici mijloc, nici sfrsit. Ci ca sa-l cuprind ntr-o definitie, voi
spune ca raul este abaterea lucrarii puterilor (facultatilor) sadite n fire de la scopul lor si altceva
nimic. Sau iarasi, raul este miscarea nesocotita a puterilor naturale spre altceva dect spre scopul
lor, n urma unei judecati gresite. Iar scop numesc cauza celor ce sunt, dupa care se doresc n chip
firesc toate, chiar daca Vicleanul, acoperindu-si de cele mai multe ori pizma sub chipul bunavointei si
nduplecnd cu viclenie pe om sa-si miste dorinta spre altceva din cele ce sunt si nu spre cauza, a
sadit n el necunostinta cauzei.
Deci primul om, neducjdu-si miscarea lucrarii puterilor naturale spre scop, s-a mbolnavit de
necunostinta cauzei sale, socotind, prin sfatul sarpelui, ca acela este Dumnezeu, pe care cuvntul
poruncii dumnezeiesti i poruncise sa-l aiba ca pe un dusman de moarte. Facndu-se astfel calcator
de porunca si necunoscnd pe Dumnezeu, si-a amestecat cu ncapatnare n toata simtirea toata
puterea cugetatoare si asa a mbratisat cunostinta compusa si pierzatoare, producatoare de patima,
a celor sensibile. Si asa alaturatu-s-a cu dobitoacele cele fara de minte si s-a asemanat lor, (Psalmi
48, 12) lucrnd, cautnd si voind aceleasi ca si ele n tot chipul; ba le-a si ntrecut n irationalitate,
mutnd ratiunea cea dupa fire n ceea ce e contrar firii.

Deci cu ct se ngrijea omul mai mult de cunostinta celor vazute numai prin simtire, cu att si
strngea n jurul sau mai tare nestiinta de Dumnezeu. Si cu ct si strngea mai mult legaturile
nestiintei, cu att se lipea mai mult de experienta gustarii prin simtire a bunurilor materiale
cunoscute. Dar cu ct se umplea mai mult de aceasta experienta, cu att se aprindea mai mult
patima iubirii trupesti de sine, care se nastea din sine. Si cu ct se ngrijea mai mult de patima iubirii
trupesti de sine, cu att nascocea mai multe moduri de producerii a placerii, care este si frica si tinta
iubirii trupesti de sine. Si fiindca orice rautate piere mpreuna cu modalitatile care o produc, omul
aflnd prin ea nsasi experienta, ca orice placere are ca urmasa n mod sigur durerea, si avea toata
pornirea spre placerea si toata fuga dinspre durere. Pentru cea dinti lupta cu toata puterea, pe cea
de-a doua o combatea cu toata srguinta, nchipuindu-si un lucru cu neputinta si anume ca printr-o
astfel de dibacie va putea sa le desparta pe acestea una de alta si iubirea trupeasca de sine va avea
unita cu ea numai placerea, ramnnd nencercata de durere. Sub puterea patimii el nu stia, precum
se vede, ca placerea nu poate fi niciodata fara de durere. Caci n placere e amestecat chinul durerii,
chiar daca pare ascuns celor ce o gusta, prin faptul ca domina iese totdeauna deasupra, acoperind
simtirea a tot ceea ce sta alaturi.
Asa s-a strecurat marea si nenumarata multime a patimilor stricacioase n viata oamenilor. Asa a devenit
viata noastra plina de suspine, cinstind pricinile care o pierd si nascocind si cultivnd prilejurile coruperii
sale, datorita nestiintei. Asa s-a taiat firea cea unica n nenumarate particele si noi cei ce suntem de aceeasi
fire ne mncam unii pe altii ca reptilele si fiarele. Caci cautnd placerea din pricina iubirii trupesti de noi
nsine si straduindu-ne sa fugim de durere din aceeasi pricina, nascocim surse nenchipuite de patimi
facatoare de stricaciune. Astfel cnd ne ngrijim prin placere de iubirea trupeasca de noi nsine, nastem
lacomia pntecelui, mndria, slava desarta, ngmfarea, iubirea de argint, zgrcenia, tirania, fanfaronada,
aroganta, nechibzuinta, injuria, necuratia, usuratatea, risipa, nenfrnarea, frivolitatea, umblarea cu capul
prin nori, moleseala, pornirea de a maltrata, de-a lua n rs, vorbirea la nevreme, vorbirea urta si toate cte
mai sunt de felul acesta. Iar cnd ascutim mai mult prin durere modul iubirii trupeti de noi nsine, nastem,
mnia, pizma, ura, dusmania, tinerea n minte a raului, calomnia, brfeala, intriga, ntristarea, deznadejdea,
defaimarea Providentei, lncezeala, neglijenta, descurajarea, deprimarea, putinatatea la suflet, plnsul la
nevreme, tnguirea, jalea, sfarmarea totala, ciuda, gelozia si toate cte tin de o dispozitie care a fost lipsita
de prilejurile placerii. n sfrsit cnd din alte pricini se amesteca n placere durerea, cnd perversitatea (caci
asa numesc unii ntlnirea partilor contrare ale rautatii), nastem fatarnicia, ironia, viclenia, prefacatoria,
lingusirea, dorinta de a placea oamenilor si toate cte sunt nascociri ale acestui viclean amestec. Caci a le
numara acum si a le spune toate, cu nfatisarile, modurile, cauzele si vremurile lor, nu e cu putinta.
Cercetarea fiecaruia din ele o vom face, daca Dumnezeu ne va harazi putere, n viitor.

Alta definitie a raului

Deci raul sta, cum am spus mai nainte, n necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor. Aceasta
orbind mintea omeneasca, dar deschiznd larg simtirea, l-a nstrainat pe om cu totul de cunostinta

de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta patimasa a lucrurilor ce cad sub simturi. mpartasindu-se
deci omul fara masura de aceasta numai prin simtire, asemenea dobitoacelor necuvntatoare si
avnd prin experienta ca mpartasirea de cele sensibile sustine firea lui trupeasca si vazuta, a parasit
frumusetea dumnezeiasca menita sa alcatuiasca podoaba lui spirituala si a socotit zidirea vazuta,
drept Dumnezeu, ndumnezeind-o datorita faptului ca e de trebuinta pentru sustinerea trupului; iar
trupul propriu legat prin fire de zidirea luata drept Dumnezeu, l-a iubit cu toata puterea . Si asa prin
grija exclusiva de trup, a slujit cu toata srguinta zidirii n loc de Ziditor. Caci fu poate sluji cineva
zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, daca nu-si curateste sufletul prin
virtuti. Deci prin grija de trup omul savrsind slujirea cea stricaciosa, si umplndu-se mpotriva sa de
iubirea trupeasca de sine, avea n sine ntr-o lucrare nencetata placerea si durerea. Caci mncnd
mereu din pomul neascultarii, ncerca n simtire parerea (cunostintei) binelui si raului5 ,amestecate. n
el.
Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este zidirea cea
vazut, nu s-ar abate de la adevar. Caci mpartasirea de ea produce n chip natural placerea si
durerea.
Sau iarasi poate ca zidirea celor vazute s-a numit pom al cunostintei binelui si raului, fiindca are
si ratiuni duhovnicesti care nutresc mintea, dar si o putere naturala care pe de o parte desfata
simtirea, pe de alta perverteste mintea. Dar contemplata duhovniceste ea ofera cunostinta binelui,
iar luata trupeste, ofera cunostinta raului. Caci celor ce mpartasesc de ea trupeste li se face dascal n
ale patimilor, facndu-i sa uite de cele dumnezeiesti. De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu
omului, amnnd pentru o vreme mpartasirea de ea, ca mai nti, precum era drept, cunoscndu-si
omul cauza sa prin omisiunea cu ea n har si prefacnd, prin aceasta comuniune, nemultumirea data
lui dupa har n nepatimire si neschimbalitate, ca unul ce-a devenit deja dumnezeu prin
ndumnezeire, sa priveasca fara sa se vatame si cu totul slobod cu Dumnezeu fapturile lui Dumnezeu
si sa primeasca cunostinta lor ca Dumnezeu, dar nu ca om, avnd dupa har n chip ntelept aceeasi
cunostinta a lucrurilor ca Dumnezeu, datorita prefacerii mintii si simtirii prin ndumnezeire.6
Asa trebuie nteles aici pomul acela, dupa o tlcuire pe care o pot primi toti. Caci ntelesul mai
tainic si mai nalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistica, noi trebuind sa-l cinstim prin tacere. Eu
am amintit aici de pomul neascultarii doar n trecere, vrnd sa arat ca necunoasterea lui Dumnezeu a
ndumnezeit zidirea, al carei cult vine din iubirea de trup a neamului omenesc. Caci n jurul acesteia
se nvrteste, ca un fel de cunostinta amestecata, toata experienta placerii si a durerii, din pricina
carora s-a introdus n viata oamenilor tot namolul relelor ce dainuieste n chip felurit si pestrit si-n
attea forme cte nu le poate spune cuvntul. Pentru ca fiecare din cei ce participa la firea
omeneasca are n sine, ntr-o anumita cantitate si calitate, vie si lucratoare, iubirea fata de puterea
lui vazuta, adica fata de trup, care l sileste ca pe un rob, prin pofta de placere si frica de durere, sa
nascoceasca multe forme ale patimilor, dupa cum se nimeresc timpurile si lucrurile si dupa cum l
ndeamna modul lui de a fi, ntruct experienta l nvata ca e cu neputinta sa ajunga sa aiba
necontenit placerea ca tovarasa de viata si sa ramna cu totul neatins de durere, ca nu va putea sa
ajunga la capatul acestui scop. Caci firea ntreaga a trupurilor fiind corupta si pe cale de mprastiere
prin oricte moduri ar ncerca sa o sustina pe aceasta, ntareste si mai mult stricaciunea din ea. De
aceea omul temndu-se, fara sa vrea, necontenit, de soarta a ceea ce iubeste, cultiva fara voie si pe
nesimtite, prin ceea ce iubeste ceea ce nu iubeste, atrnnd de cele ce nu pot dainui. n felul acesta

si preschimba dispozitia sufletului deodata cu cele ce se mprastie, ca pe una ce se rostogoleste

mpreuna cu cele ce curg, si nu ntelege ca se pierde din pricina totalei orbiri a sufletului fata de
adevar.
Iar izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mntuire este dragostea adevarata, cea din
cunostinta, a lui Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si izgonirea din suflet a
dragostei fata de trup si de lumea aceasta. Prin aceasta lepadnd pofta de placere si frica de durere,
ne eliberam de reaua iubire trupeasca de noi nsine, naltati fiind la cunostinta Ziditorului. n felul
acesta primind n locul iubirii celei rele de noi nsine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de
grija de trup, nu vom nceta sa slujim lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi nsine, cautnd
pururi sa ne sustinem sufletul lui prin Dumnezeu. Caci aceasta este adevarata slujire si prin ea
ngrijim cum trebuie si n chip placut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuti.
Deci cel ce nu doreste placerea trupeasca si nu se teme deloc de durere, a ajuns nepatimitor.
Caci deodata cu acestea si cu iubirea trupeasca de sine, care le-a nascut, a omort toate patimile ce
cresc prin ea si prin ele, mpreuna cu nestiinta, sursa cea mai de la nceput a tuturor relelor. Si asa s-a
facut ntreg slujitor al binelui ce persista permanent si e mereu la fel, ramnnd mpreuna cu el cu
totul nemiscat.7 Asa oglindeste cu fata descoperita slava lui Dumnezeu,8 (2 Cor. 3,18) ca unul care
priveste n lumina ce straluceste n sine slava dumnezeiasca si neapropiata.9
Deci odata ce ne-a fost aratata de Cuvntul calea cea dreapta si usoara a celor ce se mntuiesc,
sa tagaduim cu toata puterea placerea si durerea vietii de aici si sa nvatam cu mult ndemn si pe cei
supusi noua sa faca aceasta. Caci facnd aceasta, ne-am izbavit si am izbavit si pe altii cu desavrsire
de toata nascocirea patimilor si de toata rautatea dracilor. Sa mbratisam numai iubirea si nimeni nu
va putea sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici strmtoare, nici foame, nici
primejdie, nici sabie, nici toate cte le-a nsirat Apostolul n acel loc.10(Rom 8, 35). Caci prin
cunostinta cu lucrul ramnnd n noi dragostea nemiscata, vom primi de la El o bucurie si o sustinere
vesnica si negraita a sufletului. Si mpartasindu-se de aceasta, vom avea fata de lume nestiinta cea
mntuitoare,11 nemaiprivind, ca mai nainte, fara gnd neprihanit, cu fata descoperita a simtirii,
suprafata celor sensibile ca pe o sclava, ci oglindind mai degraba cu fata descoperita a cugetarii
(mintii), dupa nlaturarea oricarui val sensibil, slava lui Dumnezeu cea aratata n virtuti si n
cunostinta duhovniceasca,12 prin care primim unirea cea dupa har. Caci precum ignornd pe
Dumnezeu, am ndumnezeit zidirea, pe care am cunoscut-o prin simtire, gustnd din ea, pentru
faptul ca prin ea ni se sustinea trupul, asa primind cunostinta traita a lui Dumnezeu, cea accesibila
ntelegerii, pentru faptul ca El ne sustine sufletul ca sa existe si ca sa fie fericit.

Cuvnt nainte la scoliile asezate n urma raspunsurilor

Podoaba naturala a celor rationali este ratiunea. Podoaba ratiunii este ntelegerea, pe care o manifesta prin
ratiune cei rationali. Podoaba ntelegerii este deprinderea si aptitudinea, pe care o manifesta prin virtutea
strabatuta de ratiune cei rationali. Podoaba acestei deprinderi este contemplatia fara greseala, prin care se
dobndeste cunostinta adevarata. Iar sfrsitul acesteia este ntelepciunea, care e mplinirea cea mai
adevarata a ntelegerii. Caci ea e ratiunea care s-a desavrsit dupa fire, sau mintea curata, prin care unirea
cu cauza sa au intrat ntr-o relatie mai presus de ntelegere, datorita careia, odihnindu-se de miscarea si de

relatia naturala si de multe feluri cu cele de dupa cauza, staruie n ea numai de chip nenteles. Ajunsa aici
mintea se bucura de odihna cea negraita a tacerii preafericite si mai presus de ntelegerea, pe care nu poate
sa o descopere nici un cuvnt si nici o ntelegere, ci numai experienta prin participare a celor ce s-au
nvrednicit de posesiunea si gustarea ei mai presus de ntelegere. Iar simtul acesteia, usor de cunoscut si
vadit tuturor, este nesimtirea si distanta totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.

Deci nimic nu este mai propriu dupa fire celor rationali ca ratiunea, nici mai potrivit pentru cei
iubitori de Dumnezeu ca sa-si arate credinta lor cea dreapta dect studierea si ntelegerea ei.
Logosul acesta de care am vorbit nu e cuvntul mpodobit luxos ntr-o rostire mestesugita spre
placerea auzului, cu care se pot desprinde si oamenii perversi, ci ratiunea pe care o are firea ascunsa
n chip fiintial nlauntrul ei, fara nici o nvatatura, pentru cercetarea lucrurilor si pentru expunerea
adevarului n cuvinte.13 Pe aceasta si Duhul Sfnt al lui Dumnezeu obisnuieste sa si-o asocieze
modelata prin virtuti si s-o faca statuie dumnezeiasca a frumusetii celei dupa asemanare, nelipsindui nimic dupa har din nsusirile ce redevin Dumnezeirii n chip natural. Caci este un organ ce aduna cu
pricepere totala descoperirea bunatatii lui Dumnezeu ce straluceste inteligibil n fapturi. Si sesiznd
astfel maretia lucrurilor i nalta spre cauza facatoare a lor pe cei ce si-au facut strabatuta cu totul de
El ntreaga pornire a dorintei aflatoare n ei dupa fire, nemaifiind retinuti de nimic din cele de dupa
cauza.
Pe aceasta cultivnd-o noi cei robiti de toate cele potrivnice firii, ne vom dovedi faptuitorii
tuturor virtutilor dumnezeiesti, adica vom lepada prin tot binele urciunea pamnteasca din suflet,
spre a primi frumusetea duhovniceasca. Caci unde domneste ratiunea, nceteaza domnia simtirii, n
care e amestecata puterea pacatului care, amagind sufletul cu mila pentru trupul nrudit dupa
ipostas; l atrage la sine prin placere. Pentru ca lucrul ei natural fiind grija patimasa si voluptoasa de
trup, abate sufletul de la viata cea dupa fire si-l ndupleca sa se faca facatorul pacatului lipsit de
ipostas (suport propriu). Caci rautatea este o fapta a sufletului ntelegator si anume uitarea bunatatii
celor dupa fire, care se naste din afectiunea patimasa fata de trup si lume. Pe aceasta o nimiceste
ratiunea prin stategia ei, scrutnd cu stiinta duhovniceasca originea si firea lumii si a trupului si
mpingnd sufletul spre tara nrudita a celor inteligibile, mpotriva careia legea pacatului nu are nici o
putere. Caci nu mai are simtirea pe care sa treaca ca pe o punte spre minte, ntruct sufletul nu mai
are nici o legatura afectuoasa cu ea, caci a parasit-o mpreuna cu vederile sensibile, a caror relatie si
fire mintea, lasndu-le n lume, nu le mai simte.

Scolii
Trupul, zice, reda prin moravurile vazute dispozitia virtuoasa a sufletului, fiind un organ unit cu
sufletul spre manifestarea lui. (1)
Simtirea trimite, zice, mintii imaginea (reprezentarea) celor vazute, spre ntelegerea ratiunilor din
lucruri, ca un organ ce serveste mintii sa treaca spre cele inteligibile. (2)

Cuvntul lui Dumnezeu si mparte darurile felurindu-le n cei ce-l primesc, dupa dispozitia sufletelor.
(5)
Dracii poarta razboaiele nevazute cu mintea noastra ca si cnd ar fi prezentate materiile. (6)
Pentru placere iubim patimile, si pentru durere fugim de virtuti. (7)
Precum ratiunea stapnind asupra patimilor face simtirile organ al virtutii, asa si patimile stapnind
asupra ratiunii, modeleaza simtirile spre pacat. (8)
Sufletul unindu-se prin deprinderea cu Dumnezeu dupa izbavirea de afectiunea (relatia) naturala
fata de lucruri, primeste fermitatea nemiscata n bine. (10)
Existente numeste fiintele lucrurilor. Iar existente parute curgerile si scurgerile care schimba
calitatea si cantitatea unui lucru si dau nastere fictiunile simtirii ce duce la pacat. (11)
Omul fiind la mijloc ntre Dumnezeu si materie, prin faptul ca nu s-a miscat spre Dumnezeu ca spre
cauza si scopul zidirii sale, ci spre materie, a ignorat pe Dumnezeu, facndu-si mintea pamnteasca
prin povrnirea spre materie. (12)
Cunostinta compusa a numit experienta celor sensibile prin simtire, care cuprinde n sine prin fire
placerea pentru ceea ce ia nastere si durerea pentru ceea ce se strica. (13)
Zidirea celor vazute cuprinde, zice, att ratiuni duhovnicesti pentru minte, ct si o putere naturala
pentru simtire. ntelesurile lor sunt ca un pom n mijlocul inimii, care e Paradisul n sens tropic. (14)
Ignora cineva experienta placerii si durerii din simtire cnd si leaga mintea de Dumnezeu, dupa ce a
devenit liber de afectiunea trupeasca. (15)

Note
Binele pentru simtirea trupeasca e placerea, iar raul e durerea. Acest bine si rau e produs de
lumea vazuta, care deci e pomul unui fals bine si rau. (5)
Deci ndumnezeirea nu exclude cunoasterea fapturilor. Dar atunci omul le cunoaste fara patima cu
Dumnezeu si n Dumnezeu, nu ca patima, adica cu uitarea lui Dumnezeu. toate si au vremea lor, ca
sa se cunoasca si sa se savrseasca cum se cuvine, trebuind sa astepte crearea omului la naltimea
lor. Pomul cunostintei binelui si a raului (sau lumea) ca sadit tot de Dumnezeu, nu era ceva rau n
sine. Dar omul nu era crescut la starea n care l putea privi n mod just si neprimejdios. Deci
interzicerea atingerii de el era o amnare, nu o oprire vesnica. Aceeasi idee o dezvolta Sfntul
Grigorie Palama n Capetele naturale, teologice. Raul nu se identifica cu ipostasul vreunei realitati,
ci e un mod gresit de comportare fata de realitati, care vine si dintr-o intrare a omului n relatie cu
un lucru nainte de a fi crescut la capacitatea unei relatii juste (6)

Fara a avea cineva lumina dumnezeiasca (binele, dragostea, pe Dumnezeu) n sine, nu poate sa o
vada nici n afara de sine, asa cum ochiul care nu e strabatut de lumina fizica nu o poate vedea nici n
afara. (9)
n afara de nestiinta mai presus de cunoastere a lui Dumnezeu, mai este o nestiinta mntuitoare.
Este cea care nu mai baga de seama putinta laturii patimase a lucrurilor. Pentru aceasta lumea a
devenit iremediabil un transparent al slavei dumnezeiesti( dupa ce s-a sfrtecat slava ei, sau
suprafata opaca, construita de privirea ei exclusiv prin simtire. (11)
Fata descoperita a simtirii este privirea nempiedicata de considerentele spirituale si nerusinata a
simtirii exclusive care vede numai aspectul sensibil al lumii, numai valurile materiale. Descoperirea
fetei simtirii e n acelasi timp completa acoperire a mintii. Si cu ct se acopera fata simtirii sau se
leapada, cu att apare fata descoperita a mintii si se nlatura valurile lumii. (12)
Termenul grecesc al ntelesului de ratiune si de cuvnt. Ratiunea e cuvntul interior. De aceea e
vorba n tot acest Cuvnt nainte. (13)

Afectele (patimile) sunt rele prin ele nsele, sau din pricina unei ntrebuintari gresite? Vorbesc de placere si
ntristare, de dorinta si de frica si de cele ce decurg din acestea.

Afectele acestea ca si celelalte, nu au fost create la nceput mpreuna cu firea oamenilor. Caci
altfel ar intra n definitia firii. Spun, nvatnd de la marele Grigorie al Nisei, ca ele odraslesc n fire,
dupa ce au patruns n partea cea mai putin rationala a ei, din pricina caderii din starea de
desavrsire. Prin ele, n loc de chipul dumnezeiesc si fericit, ndata dupa calcarea poruncii s-a facut n
om stravezie si vadita asemanarea cu dobitoacele necuvntatoare. Caci trebuia, dupa ce s-a
descoperit demnitatea ratiunii, ca firea oamenilor sa fie chinuita pe dreptate de trasaturile
irationalitatii (dobitociei) la care a fost atrasa prin voia ei, Dumnezeu rnduind prea ntelept, ca omul
n felul acesta sa vina la constiinta maretiei sale de fiinta rationala.
Cu toate acestea si afectele devin bune n cei ce se straduiesc, si anume atunci cnd, desfacndule cu ntelepciune de lucrurile trupesti, le folosesc spre cstigarea bunurilor ceresti. De pilda: pofta o
pot preface n miscarea unui dor spiritual dupa cele dumnezeiesti; placerea, n bucuria curata pentru
conlucrarea de buna voie a mintii cu darurile dumnezeiesti; frica, n grija de a ocoli osnda viitoare
de pe urma pacatelor; iar ntristarea, pocainta care aduce ndreptarea de pe urma pacatului din
timpul de aici. Si scurt vorbind, asemenea medicilor ntelepti, care vindeca prin trupul veninos al
viperei o muscatura nveninata sau care se va nvenina, sa ne folosim si noi de aceste afecte spre
nlaturarea rautatii celei de fata sau a celei ce va sa fie si spre dobndirea si pazirea virtutii si a
cunostintei. Precum am spus deci, acestea devin bune prin ntrebuintare n cei ce si robesc orice
cuget spre ascultarea lui Hristos.14
Iar daca Scriptura vorbeste de vreun afect de acesta la Dumnezeu sau la sfinti, o face n ce
priveste pe Dumnezeu pentru ntelegerea noastra, exprimnd prin afectele noastre faptele
mntuitoare si binefacatoare ale Providentei; iar n ce priveste pe sfinti, ntruct nu se pot exprima
raporturile lor spirituale cu Dumnezeu si dispozitiile lor prin grai omenesc, fara afectele cunoscute
firii.

Note
Afectele sunt considerate de Sfntul Maxim ca trasaturi irationale patrunse n firea omului dupa
caderea n pacat si apropiindu-l de animalitate, ntruct si animalele reactioneaza irational prin
aceste afecte la ceea ce vad. Prin ele trupul e pus repede n miscare spre tot ce apare omului vrednic
de rvnit, precum repede se contrage din fata celor primejdioase. n starea primordiala omul si
calauzea viata cu totul rational. Trupul nu a scapat prin miscari anarhice si dezordonate, sub
conducerea ratiunii si a vointei. Acum, chiar n starea de renastere, aceste efecte nu mai pot fi
scoase din fire. Dar ele se pot folosi spre un scop bun. Gndurile curate si rationale n-ar putea misca
usor trupul nostru, ajuns sub puterea acestor factori irationali dar foarte dinamici, spre tintele fixate
de ele. De aceea cauta sa cstige pentru aceste tinte afectele, ca prin impulsul lor sa miste usor
trupul prin ele. Se stie ca ideea teoretica nu prea are efect n ce priveste transformarea omului, pna
ce nu cstiga simtirea lui n favoarea ei. Calea de la idee spre hotarrea buna duce prin sentiment.
Aceasta e poate ceea ce numeste Viselavtev sublimarea afectelor, n care atribuie un mare rol
imaginatiei (Etica preobrajenego erosa). Aceea este si calea pe care devine credinta o putere
transformatoare a omului. Ea converteste afectele spre alte tinte, spre Dumnezeu. O credinta care
nu da astfel de roade, ntinzndu-se asupra ntregului om, e ceva de neconceput si e de mirare cum
ea poate fi sustinuta de protestanti. Dumnezeu e lipsit de afecte. De asemenea ngeria care sunt
minti pure. Aceasta va fi si partea noastra n viata viitoare. Caci spune Sfntul Maxim: Afectele care
conserva firea n viata de aici nu se pot muta mpreuna cu noi la viata nemuritoare si vecinica. (14)

Daca toate speciile, din care se alcatuieste lumea, le-a facut Dumnezeu n sase zile, ce mai lucreaza pe
urma Tatal? Caci zice Domnul: Tatal Meu pna acum lucreaza, si Eu lucrez.(Io, 5, 17). Nu cumva e vorba
de conservarea speciilor odata facute?
Dumnezeu ispravind de creat ratiunile prime si esentele universale ale lucrurilor, lucreaza totusi pna
ani, nu numai sustinnd acestea n existenta, ci si aducnd n actualitate, desfasurnd si constituind partile
date virtual n esente; apoi asimilnd prin Providenta cele particulare cu esentele universale, pna ce,
folosindu-se de ratiunea mai generala a fiintei rationale, sau de miscarea celor particulare spre fericire, va
uni pornirile spontane ale tuturor. n felul acesta le va face pe toate sa se miste armonic si identic ntreolalta
si cu ntregul, nemaiavnd cele particulare o voie deosebita de-a celor generale, ci una si aceeasi ratiune
vazndu-se n toate mpartita de modurile de a fi ale acelora carora li se atribuie la fel. Prin aceasta se va
arata n plina lucrare care ndumnezeieste toate. E lucrarea despre care nsusi Dumnezeu si Cuvntul care
s-a facut pentru ea, zice: Tatal Meu pna acum lucreaza si Eu lucrez. Cel dinti adica binevoieste, al doilea
lucreaza El nsusi, iar Duhul Sfnt ntregeste fiintial bunavointa Tatalui cu privire la toate si lucrarea Fiului, ca
sa fie prin toate si n toate bunul Dumnezeu n Treime, potrivit cu fiecare dintre cei nvredniciti dupa har; si sa
fie vazut n toate, asa cum exista, n chip natural, sufletul n ntreg trupul si n fiecare madular al lui, fara
miscare.

17

Scolii
n materie, adica n fiinta generala a lucrurilor, exista potential exemplarele singulare, care provin
unul cte unul din materie si a caror aparitie o lucreaza Dumnezeu. (1)
Asimilarea celor singulare cu cele universale este unirea tuturor oamenilor, printr-o singura miscare
a voii, cu ratiunea firii. Aceasta unire o duce la nfaptuire Dumnezeu prin Providenta, ca precum n
toti exista o singura fire, tot asa sa se formeze si o singura aplecare a voii, unindu-se toti cu
Dumnezeu si ntreolalta prin Duhul. (2)

Note
Maurice Blondel, spune n alta forma acelasi lucru: ca tot tine de tot, ca Universul este n continua
nastere, ca fixitatea relativa a fiintelor comporta o desfasurare ale carei faze multiple nu pot fi, fara
urmari rele, izolate unele de altele. Lucrarea de care vorbeste aici Sfntul Maxim este actiunea
universala, unitara care, dupa Blondel, e dincolo de fapte fenomenale, avnd sursa n cauza prima.
Ca si Maxim n acest raspuns, Blondel vede si el o independenta universala si perspectivele
umane din lume, spre deosebire de ipotezele care stabilizeaza lucrurile n cicluri nchise n
interiorul carora toate ar sta justapuse n compartimentele separate. Daca creatiunea este un act
exclusiv al lui Dumnezeu, desfasurarea Universului creat, prin lucrarea Providentei divine, angajeaza
si cooperarea fapturilor care, conlucrnd cu cauza prima, se cauzeaza si se nruresc reciproc. n
special atragem atentia ca Sfntul Maxim admite a) o ratiune mai generala a fiintei rationale, de
unde urmeaza ca sunt si ratiuni mai particulare si b) o voie deosebita a celor particulare, de unde
urmeaza ca exista o voie mai generala. Ideea o gasim dezvoltata iarasi la Blondel. Dupa aceasta orice
tendinta din noi si are o ratiune, de aici aparenta ei de justete. Aceasta ratiune particulara atragnd
vointa ntregului din noi. Deci fapta normala nu se suprime tendintele variate din noi, ci sa le
subordoneze ntregului sau sa le armonizeze. Ratiunea mai generala e ca un vrf de piramida fata de
ratiunile particulare. Pe masura ce ne ridicam spre ratiuni tot mai generale n cunoasterea si
activitatea noastra, devenim mai virtuosi si ne apropiem de Ratiunea suprema ceva mai generala.
Ratiunea cea mai generala a fiintei noastre cauta sa subordoneze unei ratiuni generale mai nalte
care mbratiseaza mai multe fiinte si lucruri, iar Ratiunea cea mai generala este Logosul divin. Dar
lucrnd n conformitate cu ratiunea mai generala din fiinta noastra, satisfacem totodata adevaratele
interese si aspiratiuni spre fericire ale partilor din noi. Caci satisfacnd tendintele anarhice,
destramam ntregul organic si l aruncam ntr-o experienta chinuita. De notat este ca dupa Sfntul
Maxim aceasta lucrare conforma cu ratiunea mai generala, sau unirea voii cu aceasta ratiune a firii,
se ntlneste cu lucrarea harului n noi. Spre har si spre ndumnezeire ne ridicam prin ridicarea prin
starea normala a firii, spre activitatea conforma cu ratiunea tot mai generala a ei. Exista o armonie
ntre ratiune si har. (17)

Cine acela de care spune Evanghelia ca poarta n cetate ulciorul cu apa si pe care ntlnindu-l nvataceii
trimisi de Hristos primesc porunca sa-i urmeze?18 Cine este apoi stapnul casei? (Marcu 14, 13) Si de ce
nu i se spune numele de catre Evanghelisti? Ce este n sfrsit foisorul cel mare si pardosit, n care se
savrseste nfricosata taina a Cinei dumnezeiesti?19 (Luca 22, 10)

Scriptura trece sub tacere numele omului la care a trimis Mntuitorul pe cei doi nvatacei pentru
pregatirea Pastilor, ca si numele cetatii n care au fost trimisi. Dupa primul gnd care-mi vine, socotesc ca
prin cetate este aratata lumea aceasta sensibila iar omul este firea generala a oamenilor. La aceasta sunt
trimisi, ca nvatacei ai lui Dumnezeu si ai Cuvntului ca si nainte-mergatori ai ospatului tainic pe care l avea
Dumnezeu mpreuna cu firea oamenilor, primul Testament si cel Nou. Cel dinti curata firea omeneasca de
toata ntinaciunea, prin filosofia practica (ntelepciunea lucratoare), celalalt ridica mintea prin cunoastere sau
prin calauzirea tainica a contemplatiei, de la cele trupesti spre vederile nrudite cu ea ale celor spirituale. Iar
proba despre aceasta este faptul ca ucenicii trimisi sunt Petru si Ioan. Caci Petru este simbolul faptei, iar
Ioan al contemplatiei.

Astfel e foarte potrivit ca cel dinti care-i ntlneste pe acestia sa fie purtatorul unui urcior cu
apa, nsemnnd prin el pe toti cei ce poarta, prin filozofia practica, pe umerii virtutilor, nchis n
madularele pamntesti mortificate ale trupului, ca ntr-un urcior, harul Duhului, care-i curateste pe
ei prin credinta de ntinaciunea. Dupa acesta, al doilea care-i ntlneste este stapnul casei, care le
arata foisorul pardosit. Acesta nfatiseaza prin el pe toti cei ce pardosesc prin contemplatie naltimea
cugetarii lor culturale si marete, ca pe un foisor, cu cugetari si dogme nsusite prin cunoastere (n
chip gnostic), spre primirea dupa cuviinta a marelui Cuvnt. Iar casa este deprinderea ntru
cucernicie, spre care nainteaza mintea practica cultivnd virtutea. Asupra ei (asupra deprinderii
ntru cucernicie) stapneste, ca una ce e stapna prin fire, mintea luminata de lumina dumnezeiasca
a cunoasterii tainice, care s-a nvrednicit, mpreuna cu mintea practica, de mpreuna ospatarea cea
mai presus de fire cu Cuvntul si Mntuitorul.
Se vorbeste n Scriptura si de un om si de doi, daca unul este purtatorul ulciorului si altul este
stapnul casei. De unul se vorbeste poate, cum am spus, din pricina unei singure firi, iar de doi din
pricina ca aceasta fire este mpartita ntre cei activi si ntre cei contemplativi. Pe acestia iarasi
amestecndu-i Cuvntul prin Duhul,22 i numeste si-i face unul.
Iar daca cineva ar vrea sa aplice cele spuse la fiecare om, nu ar iesi din adevar. Caci setea este
sufletul fiecaruia, la care sunt trimise mereu, ca nvatacei ai Cuvntului si ai lui Dumnezeu,
ndemnurile virtutii si ratiunile (cuvintele) cunoasterii. Cel ce poarta ulciorul cu apa este modul de
vietuire si cugetul care sustine, n chip nesovaitor, pe umerii nfrnarii, neevaporat, harul credintei
dat la Botez. Iar casa este dispozitia si deprinderea virtuoasa, zidita din multe si felurite virtuti si
cugetari tari si barbatesti, ca din niste pietre. Foisorul este cugetarea larga si ntinsa, si capacitatea
de cunoastere mpodobita cu vederile dumnezeiesti ale dogmelor tainice si negraite. Iar stapnul are
mintea largita de stralucirea deprinderii ntru virtute, de naltimea, de frumusetea si de marimea
cunostintei. La aceasta minte venind Cuvntul cu ucenicii sai, adica cu primele ntelesuri
duhovnicesti ale firii si ale timpului, se mpartaseste pe Sine.
n sfrsit pastele sunt trecerea Cuvntului spre mintea omeneasca, prin care daruieste tuturor
celor vrednici plenitudinea bunurilor Sale, nsusi Cuvntul lui Dumnezmu venind tainic la ei.

Scolii
n care se arata ca fiind ascuns. Caci din cele se sunt, cunoastem pe Facatorul celor ce sunt, ca fiind
propriu-zis ratiunile celor ce s-au facut. Iar timpul si firea sunt cele sub care se afla cele de sub timp
si fire si tot ce e creat, cugetat si simtit. Cu acestea vine Dumnezeu si Cuvntul la cei vrednici. Caci
din cele ce sunt mprejurul lui se cunoaste El si prin ele se da ntreg, conformndu-se cu puterea de
primire a fiecaruia. Iar prin ntelesurile duhovnicesti ale timpului si firii indica ratiunile lor, deprinse
din materie si forma, sau din trup si lume, pentru a cunoaste prin ele pe Cel ce s-a facut acestea
pentru noi. (1)

Note
Aici urcusul duhovnicesc este mpartit n doua trepte: a) faptuirea si b) contemplatia. Celei dinti i
corespunde Vechiul Testament, celei de-a doua Noul Testament. Simbolul primei trepte este Petru,
al celei de-a doua Ioan. Celei dinti i mai corespunde omul cu ulciorul, celei de-a doua stapnul
casei, sau mintea practica si mintea contemplativa. (20)

Cum a poruncit Domnul ucenicilor sa nu aiba doua camasi,23 (Mt 10 10), El nsusi avnd cinci, (Lc 9,3)
dupa Evanghelistul Ioan, 24 (Io. 19, 23) precum se vede de la cei care le-au mpartit; si care sunt aceste
haine?
Mntuitorul n-a avut cinci camasi, ci una singura si nvelitoarea de deasupra. Dintre acestea, cea de
dedesubt e numita hitorion, iar nvelitoare din afara imition (toga sau pallium).

Dar prin termenii istorisirii Evanghelistul Ioan a redat n chip tainic un nteles ascuns, deprins
printr-o cunoastere contemplativa. Caci El a urmarit sa conduca mintea noastra prin cele istorisite
prin adevarurile spirituale. Camasa Mntuitorului, tesuta de sus n jos ca un ntreg, pe care n-au
rupt-o cei ce L-au rastignit, desi li s-a ngaduit sa-l dezbrace de ea, este conexiunea si mpletitura
nempartita a virtutilor ntreolalta; sau cugetarea noastra, potrivita si adecvata Cuvntului (ratiunii);
sau harul omului nou, al celui dupa asemanarea lui Hristos, tesut de sus prin Duhul Sfnt. Iar
nvelitoarea din afara este lumea sensibila, mpartita n patru stihii, pe care o rup, ca pe haina lui
Iisus, n patru bucati, cei ce rastignesc n noi n chip spiritual pe Domnul.
Deci dracii sfsie creatiunea vazuta a celor patru stihii, facndu-ne sa o privim prin simturi n chip
patimas si sa ignoram ratiunile divine din ea. Dar altceva este cu camasa virtutilor, caci pe acestea
chiar daca o smulg din noi, n urma lenevirii noastre spre cele bune, nu pot totusi sa ne convinga ca
virtutea este viciu. Sa nu facem deci cele cinci haine ale lui Iisus prilej de lacomie, ci sa cunoastem
care este intentia Scripturii si cum e rastignit si dezbracat Domnul n noi, care ne lenevim spre cele
bune, tocmai din pricina acestei trndavii n lucrarea virtutilor; de asemenea cum mpart dracii, ca pe
o haina creatiunea Lui, ca sa se faca sa slujim patimilor. Sa devenim paznici de ncredere ai bunurilor
harazite noua de Dumnezeu si creatiunea ca o privim cum se cuvine, numai spre salva Lui25. n sfrsit
sa pastram nerapita camasa Cuvntului (ratiunii) cunostintei, adica virtutile, prin silinta spre faptele
bune.

Iar de vreti sa ntelegeti prin camasa cea tesuta de sus, pe lnga cele spuse, lumea fiintelor
netrupesti si spirituale, iar prin nvelitoarea de din afara, pe care a mpartit-o Scriptura n patru parti,
ca n patru elemente, firea cea trupeasca, nu veti gresi fata de adevar. Dintre acestea, trupul l-au
risipit prin stricare, lund putere asupra noastra din calcarea poruncii. Dar sufletul nu l-au sfsiat,
avnd nrudire cu cele de sus.

Note
Cnd ne levenim n lucrarea poruncilor, e rastignit Hristos n noi, dar mai nainte l dezbraca de
camasa cea unitara a virtutilor. Pentru ochii celor n care a fost rastignit Hristos, lumea mai e
contemplata ca un vesmnt unitar ce mbraca sistemul solitar al ratiunilor divine deci, n ultima
analiza Ratiunea suprema din care iradiaza acelea, ci ca o alaturare de materie menita sa satisfaca
poftele. (25)
Sufletul e camasa ce nu poate fi mpartita. Trupul e vesmntul desfacut n elementele componente
(patru la numar, dupa credinta celor vechi) prin moartea de pe urma pacatului. (26)

Ce este pamntul blestemat de Dumnezeu n faptele lui Adam, dupa ntelesul mai ascuns,27si ce
nsemneaza a se hrani omul din el ntru necazuri? Ce nseamna apoi a-i aduce acela omului spini si
maracini, iar omul a mnca iarba cmpului? Ce nseamna n sfrsit a mnca omul pinea ntre sudoarea
fetei lui? Caci niciodata nu s-a vazut vreun om sa mannce nici pamnt, nici iarba. Nici cei ce mannca
pinea nu o mannca cu sudoarea fetei lor, cum se spune n acea povestire28 (Gen. 3, 17).

Pamntul blestemat n faptele lui Adam este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele
lui, adica prin patimile mintii lipita de pamnt, la nerodirea virtutilor, care sunt fapte ale lui
Dumnezeu.29 Din trupul sau se hraneste omul cu durere si cu ntristare multa, bucurndu-se doar de
putina dulceata ce i-o da el. Din trup i rasar omului, pe deasupra placerii stricacioase, grijile si
gndurile, ca niste spini, si marile ispite si primejdii, ca niste maracini. Iar acestea l mpung din toate
partile prin ratiune, prin pofta si prin mnie, (iutim), nct de-abia poate sa-si ngrijeasca si sa-si
mannce, adica sa-si ntretina sanatatea si bunastarea trupului, ca pe o iarba ce se vestejeste. Dar si
aceasta printr-o lunga repetare de dureri, n sudoarea fetei, adica ntru osteneala si robotirea
simturilor, care se silesc sa exploreze pline de curiozitate lucrurile sensibile. Iar stradania de a-si
sustine viata de aici, fie prin vreun mestesug, fie prin alta metoda iscusita, i este omului ca o pine.
Sau poate si mai bine, pamntul este inima lui Adam,30 care a fost blestemata pentru ncalcarea
poruncii, cu pierderea bunurilor ceresti. Acest pamnt (inima) si-l mannca omul ntru necazuri
multe prin ntelepciunea lucratoare (filozofia practica), curatndu-l de blestemul constiintei pentru
faptele de necinste. Totodata el curata cu ratiunea gndurile cu privire la nasterea trupurilor ce rasar
din inima ca niste spini, precum si gndurile ncruntate cu privire la purtarea de grija si la judecata
sufletelor, care de asemenea rasar din inima ca niste maracini, n vreme ce contemplatia
duhovniceasca si-o secera ntocmai ca pe o iarba naturala. Si astfel ca printr-o sudoare a fetei
mannca prin osteneala cercetatoare a cugetarii, cnd ajunge la ntelegere, pinea nestricacioasa a
cunoasterii lui Dumnezeu, care e singura pine a vietii si singura care sustine ntru nestricaciune
faptura celor ce o mannca.

Asadar pamntul mncat n nteles bun este inima curatita prin fapte, iar iarba este stiinta
lucrurilor provenita din contemplatia naturala.31 n sfrsit pinea este cunostinta tainica si adevarata
a lucrurilor dumnezeiesti32 .

Scolii
Faptele lui Adam sunt patimile de necinste.33 Caci virtutile le lucreaza singur Dumnezeu n cei ce
voiesc. (Rom 1, 26) De la cei ce voiesc numai intentia, folosind-o ca pe o unealta spre scoaterea la
iveala a virtutilor. (1)

Note
Sens anagogic, pe care l considera unul dintre cele patru sensuri n care se poate interpreta Sfnta
Scriptura: literal, anagogic, alegoric si tipic. Despre acest sens anagogic zice ca nu suprima pe cel
liberal, ci-l ntregeste prin adaugarea unei idei mai nalte. Aceasta l deosebeste de cel alegoric.
Interpretarea anagogica este de pilda aceea care, fara sa suprime adevarul despre cele doua
vesminte ale Mntuitorului, vede n ele un nteles mai nalt. Interpretarea alegorica este aceea care,
considernd de exemplu c regele Isboset n-a putut avea ca paznica la uso o femeie (2 Regi 4,1), vede
n acest episod numai nenorocirea ce vine asupra mintii cnd e pazita de simtire. Cele mai recente
interpretari ale Sfntului Maxim sunt anagogice si foarte putine alegorice. (27)
Patimile sunt faptele omului, n sensul ca nu se nasc din puterea lui Dumnezeu. Virtutile sunt
faptele lui Dumnezeu, pentru ca se nasc din puterea lui Dumnezeu. (29)
Contemplatia naturala e o contemplatie ajutata de har. Se numeste naturala, pentru ca vede pe
Dumnezeu (ratiunile divine) prin natura. (31)
Iarasi cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc: mncarea pamntului (curatirea trupului prin
virtuti), mncarea ierbii (contemplarea naturii) mncarea pinii (vederea lui Dumnezeu). (32)

Daca, dupa Sfntul Ioan: Cel ce se naste din Dumnezeu nu face pacat, ca samnta Lui ramne n el si nu
poate pacatui, 34 iar cel nascut din apa si din Duh s-a nascut din Dumnezeu, cum noi cei nascuti din
Dumnezeu prin Botez, putem pacatui?

Chipul nasterii noastre din Dumnezeu este ndoit: unul da celor nascuti ntreg harul nfierii, ca sal aiba prezent ca potenta; celalalt le da sa aiba ntreg harul n lucrare, ca sa preschimbe si sa
modeleze aplecarea voii celui nascut din Dumnezeu, nct sa tinda liber spre Cel ce l-a nascut. Chipul
dinti are prin credinta numai, harul prezent ca potenta; celalalt sadeste pe lnga credinta si
asemanarea atotdumnezeiasca cu Cel cunoscut, asemanare ce lucreaza nsotita de cunoastere n cel
ce cunoaste. Cei din care se afla primul chip al nasterii, neavnd nca aplecarea voii35 deplin
satisfacuta de pornirile trupesti, si de aceea nefiind strabatuta n ntregime de Duhul, ca sa se
mpartaseasca n mod actual de tainele cunoscute n chip dumnezeiesc, nu e exclus sa nchine spre
pacat daca vor. Caci nu naste Duhul o aplecare a voii fara voie, ci pe una voita o modeleaza pna la

ndumnezeire. Iar cel ce a cunoscut-o pe aceasta prin experienta nu poate sa mai cada de la ceea ce
a cunoscut o data cu adevarat si propriu prin traire, spre altceva. Precum nici ochiul care a vazut o
data soarele nu poate sa se mai nsele cu luna sau cu alte dintre stelele dupa cer. Altfel este nsa cu
cei care s-au mpartasit de al doilea chip al nasterii. Duhul Sfnt cucerind ntreaga aplecare a vointei
acestora, le-a mutat-o cu totul de pe pamnt la cer, iar prin cunoasterea adevarata si traita le-a
transformat mintea, strabatnd-o cu razele fericite ale lui Dumnezeu si Tatal, nct sa fie socotita cu
un alt Dumnezeu, ce patimeste prin har stari ce i-au devenit o deprindere, ceea ce Dumnezeu nu
patimeste, ci este dupa fiinta. Dar prin aceasta aplecarea vointei s-a facut sloboda de pacat,
cstignd prin deprindere aptitudinea virtutii si a cunostintei si nemaiputnd sa tagaduiasca ceea ce
au cunoscut prin experienta cu lucrul. Prin urmare, desi avem Duhul nfierii, care este samnta ce-i
face pe cei nascuti dupa asemanare fata de orice alt lucru; aceasta e pricina pentru care si dupa ce
ne-am nascut din apa si din Duh pacatuim cu voia. Dar daca ne pregatim vointa sa primeasca prin
cunostinta si lucrarea apei si a Duhului, atunci apa cea tainica savrseste prin fapte curatirea
constiintei, iar Duhul cel de viata facator produce n noi desavrsirea neschimbabilitatii n bine prin
cunostinta din experienta. Ramne asadar n seama fiecaruia din noi, care putem nca sa pacatuim,
sa vrem sa ne predam deplin cu nclinarea voii noastre Duhului.

Scolii
Sunt aratate doua chipuri ale nasterii. Primul e cel dupa fiinta, ca sa zicem asa, care e al omului
ntreg. Prin aceasta se sadeste n suflet desavrsirea nfierii n potenta. Al doilea e cel dupa buna
placere si dupa hotarrea vointei. Prin aceasta Duhul Sfnt prelund optiunea si hotarrea vointei, o
modeleaza pna la ndumnezeire, unind-o ntreaga cu Dumnezeu. Primul chip al nasterii lasa putinta
ca cei nascuti sa ncline spre pacat, daca nu voiesc sa traduca n fapta potenta nfierii sadita n ei,
fiind mpatimiti de cele trupesti. Caci hotarrea vointei este aceea care ntrebuinteaza un lucru.
Potenta nfierii e ca o unealta care ramne nefolosita, daca vointa nu se hotaraste sa o
ntrebuanteze. Dupa chipul acesta al nasterii e cu putinta asadar ca cei nascuti sa pacatuiasca. Dupa
al doilea nsa e cu neputinta, odata ce nclinarea vointei si hotarrea sunt ndumnezeite. Acest chip
al nasterii l are asadar Apostolul n vedere cnd zice ca cel nascut din Dumnezeu nu face pacat. (3)

Note
Tema aceasta este tratata dupa Marcu Ascetul. Daca conexam Rasp. acesta cu Rasp. 15, n care se
arata ca n sens mai larg n orice om se afla potential un dar natural al Duhului Sfnt pe care omul e
chemat sa-l dezvolte prin silirile proprii, toata problema e pusa ntr-o lumina universala de
consideratiile ce le face Blondel (Op. c) n legatura cu ntrebarea cum poate Dumnezeu, care e izvorul
ntregii puteri si al ntregii activitati, sa cedeze din aceasta putere si activitate si fapturile sale, fara ca
acestea sa fie niste automate, dar n acelasi timp fara ca El sa nceteze de a fi izvorul si stapnul
activitatii lor libere? Cum poate Dumnezeu sa ne acorde puterea si lumina Sa si sa ne-o faca proprie
noua, fara ca sa nceteze de-a fi a Sa, n asa fel ca El sa vrea si sa faca libere pe cele carora totusi le
ramne, stapn, izvor si judecator? Si aceasta fara a suprima liberul arbitru si justa responsabilitate a
agentului uman? O prima conditie pare necesara pentru ca aceasta manevra sa fie posibila si sa
reuseasca. Ea consta n preparatiunile subconstient si n claritatile partiale sau la nceput echivoce

din care se nasc optiunile de facut si deciziunile de luat pentru agentii imperfecti a caror contigenta
si limitari implica o putinta de greseala si o infirmitate relativa. Dumnezeu nu comunica deodata
evidenta Sa constrngatoare si lucrarea Sa imediata, caci aceasta ar fi nu numai o imposibilitate
metafizica, ci ar fi totodata ruinatoare pentru planul bunatatii Sale care tinde sa suscite la lucru fiinte
adevarate si active si nu compar si figuranti. Astfel pentru ca sa existe cauze care sa fie secunde si
totodata initiatoare, trebuie ca actiunea lor sa-si ia radacinile din stari obscure si sa se dezvolte de-a
curmezisul penumbrei unei accesiuni catre o ordine intelectuala si morala, care sa lase loc lucrarii
reflectiunii, apelurilor cunostintei, alegerii rationale si voluntare. Daca Dumnezeu se da spiritelor
ascunzndu-se sub nvelisul maretilor fizice sau obscuritatilor inconstientului, e pentru a se face
cautat, e pentru a se face gasit de acela pe care i stimuleaza din afara, prin neliniste si dorinta, prin
ncercari si certitudini, prin toata aceasta pedagogie a naturii si a sufletului: avansuri si retrageri care
compun starea noastra de debitori fata de Creatorul care viseaza sa ne faca sa cstigam cea ce ne-a
pus la nceput la dispozitie, pentru ca aceasta achizitie sa ne permita sa transformam acest lucru ntrun dar (de transforme ce pret n don). Fara ndoiala poate parea straniu ca actiune divina sa se
voaleze, sa se limiteze astfel si sa suspende stralucirea si puterea ei, ca sa se ofere sub trasaturile
unor adevaruri partiale, ale caror bunuri ocazionale si particulare, n fata carora constiinta noastra si
liberul nostru arbitru au sa aduca judecati si sa ia hotarri. Dar oare nu este acesta singurul si
adevaratul mijloc pentru spiritul finit si imperfect de-a puse ceva de la sine, de-a primi lumina si
bunatatea n loc de-a le refuza, de-a uza de ceea ce numim le pret divin pentru a-l ntoarce
fructificat si pentru a-l primi ca dar?. Aspiratiunea noastra spirituala nu se naste printr-un fel de
generatie spontane. Ea are radacini n jos n toata miscarea universala si a vietii, care este deja un
avans divin facut cu scopul de-a pregati aparitia spiritelor; ea are radacini sus n infuziujea
transcendentei divine, care lumineaza spiritul si se da pentru a se face cautata de-a lungul
insuficientelor nsasi ale ordini imanente si contingente. Putem spune ca ceea ce n omul natural
este aspiratiunea spre cele nalte, aceea este credinta n omul botezat. Un dar initial, care mna ca
un stimulent, ca un germen dinamic pe om n sus, spre dezvoltarea darului din el spre transformarea
lui dintr-un obiect al unei cunoasteri nedezvoltate ntr-un obiect al unei cunoasteri tot mai explicit,
spre cresterea lui n Dumnezeu sau a lui Dumnezeu n el. ncercarile au si ele un rol n acest suis. (36)

Ce nsemna: Spre aceasta si mortilor s-a binevestit, ca sa fie judecati cu trupul dupa om si sa traiasca cu
Duhul dupa Dumnezeu?37(Petru 4,6). Cum sunt judecati mortii cu trupul?

E obiceiul Scripturii sa schimbe trupurile si sa le nlocuiasca dintre ele, n asa fel ca viitorul sa-l
nfatiseze ca trecut si trecutul ca viitor, iar n prezent sa exprime vremea dinainte sau de dupa el.
lucrul acesta este limpede pentru cei deprinsi cu ea.
Spun unii, asadar, ca Scriptura numeste morti aici pe oamenii care s-au savrsit nainte de
venirea lui Hristos, ca de pilda pe cei din vremea potopului, pe cei din timpul ridicarii turnului, pe cei
din Sodoma, pe cei din Egipt si pe ceilalti, care n diferite timpuri si chipuri au primit osnda cea de
multe feluri si napastuirile judecatii lui Dumnezeu. acestia, nu din pricina ca n-au cunoscut pe
Dumnezeu si-au primit osnda, ci din pricina relelor ce si le-au facut unii altora. Lor li s-a binevestit,
spune, marea stire a mntuirii, dupa ce au fost judecati o data n trup dupa om, adica dupa ce au
primit osnda pentru relele ce si le-au facut unii altora n viata din trup, ca sa traiasca dupa
Dumnezeu cu duhul, adica cu sufletul. n acest scop au primit, chiar n iad fiind, predica cunostintei

de Dumnezeu, dat fiind ca Mntuitorul s-a pogort la iad ca sa mntuiasca si pe mortii care au
crezut. Asadar ca sa ntelegem locul, i vom da forma urmatoare: si mortilor s-a binevestit, care au
fost o data judecati cu trupul dupa om, ca sa traiasca cu duhul dupa Dumnezeu.
Sau iarasi poate numeste morti n nteles tainic pe cei ce poarta n trup moartea lui Iisus,
carora li s-a daruit cu adevarat dumnezeiasca Evanghelie prin fapte, daca Evanghelia sadeste
renuntarea la viata trupeasca si marturisirea celei duhovnicesti. Acestia sunt cei ce mor nencetat
dupa om, adica n ce priveste viata omeneasca cu trupul din veacul acesta, si traiesc numai cu duhul
dupa Dumnezeu, asemenea dumnezeiescului Apostol si a celor ca el. sunt cei ce nu mai traiesc viata
lor proprie, ci au pe Hristos traind n ei numai dupa suflet. Astfel cei ce s-au facut pe ei morti fata de
veacul acesta pentru Dumnezeu, sunt judecati cu trupul, avnd de suportat strmtorari, ponegriri,
necazuri si prigoane multe si rabdnd cu bucurie nenumarate feluri de ncercari.

n ce nteles zice iarasi Sfntul Ioan: Fratilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si nu s-a aratat nca ce vom
fi?41 ( Ioan 3,2) Si ce vrea sa spuna Sfntul Pavel prin cuvintele: Iar noua ne-a descoperit Dumnezeu prin
Duhul, caci Duhul toate le cerceteaza pna si adncurile lui Dumnezeu?42 ( 1 Cor. 2,10). Ce trebuie n
sfrsit sa ntelegem prin aceea ce vom fi?

Sfntul Evanghelist Ioan spune ca nu cunoaste chipul ndumnezeirii viitoare a celor ce au devenit
aici fii ai lui Dumnezeu prin virtutile din credinta, deoarece nu s-a aratat nca ipostasul vazut de sine
statator al bunurilor viitoare. Caci aici umblam prin credinta, nu prin vedere. ( 2 Cor. 5,7). Iar
Sfntul Pavel spune ca a primit prin descoperire un sens dumnezeiesc spre care trebuie sa alerge
daca vrea sa dobndeasca bunurile viitoare, nu ca ar cunoaste nsusi chipul ndumnezeirii n temeiul
acelui semn dumnezeiesc. De aceea zice limpede, tlcuindu-se pe Sine: Spre semn alerg, spre
cununa chemarii de sus (Filip 3,14). Aceasta o face vrnd sa cunoasca prin patimire modul mplinirii
n fapt a semnului dumnezeiesc, facut lui cunoscut aici prin descoperire, adica a puterii
ndumnezeitoare a celor nvredniciti. Deci Apostolii marturisesc la fel, vadind acelasi cuget n
nvataturile care par opuse, ca unii ce sunt miscati de unul si acelasi Duh. Cel dinti si marturiseste
neputinta cu privire la chipul ndumnezeirii viitoare dupa har; al doilea vesteste n chip maret stirea
despre semnul ce i-a fost descoperit. Ca aceasta este socotinta Sfntului Apostol ne-o marturiseste
el nsusi prin toate dumnezeiestile sale cuvinte, spunnd o data ca toata stiinta si proorocia va
nceta, (1 Cor. 13,9) alta data ca vede cele viitoare ca prin oglinda si ghicitura, dar va veni vremea
cnd se va bucura de darul mare si mai presus de ntelegere al vederii celor nadajduite fata catre
fata; alta data iarasi marturiseste ca din parte cunoaste si din parte prooroceste si n sfrsit altadata
striga cu tarie ca va trebui sa cunoasca precum nsusi este cunoscut, ntruct nu cunoaste nca cele
ce va avea sa le cunoasca. Scurt vorbind, cuvntul Apostolului ca atunci cnd va veni ceea ce-i
desavrsit, va nceta ceea ce este frntura, ( 1 Cor. 13, 10) socotesc ca are acelasi nteles cu ceea ce
spune Teologul: nu s-a aratat nca ce vom fi.

Daca cel ce se teme nu e desavrsit n iubire, cum nu le lipseste nimic celor ce se tem de El? (Psalmi 34,
10). Iar daca nu le lipseste nimic, sunt desavrsiti. Dar atunci cum nu e desavrsit cel ce se teme?
Temerea, zice, este de doua feluri: una curata si una necurata, deoarece si oamenii, unii sunt pacatosi, iar
altii drepti. Dreptii pazesc n ei, prin curatia si neprihanirea constiintei, temerea de Dumnezeu cea dinti,

cinstindu-l pentru maretia covrsitoare a puterii Lui nesfrsite; iar pacatosii asteapta de la El, prin temerea a
doua, pedepsele pentru greseli. Temerea curata ramne pururi si niciodata nu se sterge, dupa cuvntul:
Frica Domnului curata ramne n veacul veacului. Iar temerea necurata se stinge si trece, disparnd prin
pocainta. Drept aceea Apostolul spunnd de cel ce se teme ca nu e desavrsit n iubire, are n vedere
temerea care nu e curata, iar Proorocul spunnd ca nu sunt lipsiti de nimic cei ce se tem de Domnul, are n
vedere temerea curata.

Care a fost starea dinti a ngerilor, pe care n-au pazit-o si care a fost locuinta, pe care au parasit-o? Ce
sunt apoi lanturile vesnice si ce este ntunericul sub care sunt tinuti? n sfrsit ce vor pati la judecata zilei
celei mari? ( Iuda 6)

ntelesul exact al acestora e rezervat numai celor cu ntelegere apostolica 57, celor care au primit
nemijlocit de la Cuvntul cunostinta nemincinoasa despre fapturi si despre crmuirea cea buna si cea
dreapta a lor prin Providenta, ca unii ce n-au lasat nici un perete de piedica ntru mintea lor si
Cuvntul. n ce ma priveste pe mine, care ma aflu jos de tot si am multe stavile care mpiedica
trecerea Cuvntului spre mine, socotesc ca starea dinti a ngerilor, pe care n-au pazit-o, este poate
ratiunea dupa care au fost creati, sau puterea naturala data lor spre ndumnezeirea cea dupa har,
sau iarasi poate, treapta starii lor dupa demnitatea harului. Iar locuinta este sau cerul, sau
ntelepciunea pe temeiul deprinderii cu bunurile mai presus de ntelegere, n care au fost destinati sa
petreaca, dat fiind ca Scriptura obicinuieste sa numeasca ntelepciune si casa. (Pro. 9,1). Dar mai
poate fi si supravegherea cu care si pazeau bunurile naturale si cstigate ale ndumnezeirii
preacurate, pe care au parasit-o prin razvratire (tiranie). Lanturile vesnice sunt nemiscarea totala si
continua a voii lor spre bine, din care pricina niciodata nu vor avea parte de iertarea lui Dumnezeu 59;
sau puterea care i mpiedica, potrivit Providentei lui Dumnezeu si pentru mntuirea noastra, n
turbarea lor mpotriva noastra, nengaduindu-le sa-si duca la capat mestesugurile rautatii lor
mpotriva noastra. Iar ntunericul este ignorarea totala si deplina a harului dumnezeiesc, ignoranta
de care fiind strabatuti prin buna placere a voii lor, nu se pot bucura de primirea fericita si prea
stralucita a luminii celei atotcurate, cheltuindu-si toata puterea cugetarii data lor dupa fire n
preocuparea cu nimicul. n sfrsit, ce vor pati n ziua nfricosata a judecatii, numai Dreptul Judecator
o stie, care va da fiecaruia rasplata cea dreapta dupa vrednicei si va mparti dupa masura rautatii
felul osndei, hotarnd cu dreptate soarta cuvenita fiecaruia pentru veacurile nesfrsite, potrivit cu
judecatile Lui cele bune.
Note
Cei cu ntelegere apostolica sunt cei de pe treapta cea mai nalta, a contemplativului. Mai jos de ei
sunt nvataceii. Iar si mai jos credinciosii simpli. (57)
n acest sens nici pacatosii n iad nu se mai pot ndrepta.(59)

Ce este camasa mnjita de trup? (Iuda 23)

Camasa mnjita este viata ntinata de multe greseli ale patimilor trupului. Caci fiecare om se strevede ca
dintr-o haina din purtarea lui n viata, fie ca e drept, fie nedrept. Cel dinti are viata virtuoasa ca o camasa
curata, celalalt si face viata mnjita prin faptele rele. Sau poate si mai bine, camasa mnjita de trup este
deprinderea si dispozitia constiintei care da sufletului o anumita forma prin amintirile lasate de imboldurile si
faptele rele pornite din trup. Aceasta deprindere vaznd-o sufletul ca pe o camasa mereu n jurul sau, se
umple de putoarea patimilor. Caci precum din virtutile tesute ntreolalta ne face Duhul o camasa frumoasa si
cinstita a nestricaciunii, la fel din patimile tesute ntreolalta ne face trupul o camasa necurata si mnjita, care
arata prin ea sufletul, dupa ce i-a dat o alta forma si un alt chip dect cel dumnezeiesc.

Ce nseamna: Cele nevazute ale lui Dumnezeu de la ntemeierea lumii din fapturi fiind ntelese se vad,
vesnica Lui putere si dumnezeire? (Rom. 1,20). Care sunt cele nevazute ale lui Dumnezeu si care este
vesnica Lui putere si dumnezeire?

E vorba de ratiunile lucrurilor, ntocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu, precum nsusi a stiut,
ratiuni pe care sfintii barbati au obiceiul sa le numeasca si bune voiri. Acestea, fiind nevazute, se
vad prin ntelegere din fapturi. Caci toate fapturile lui Dumnezeu, contemplate de noi prin fire, cu
ajutorul cuvenitei stiinte si cunostinte, ne vestesc n chip ascuns ratiunile dupa care s-au facut si ne
descopera prin ele scopul asezat de Dumnezeu n fiecare faptura. n acest nteles si: Cerurile spun
marirea lui Dumnezeu si facerea minilor Lui o vesteste taria. Iar vesnica putere si ndumnezeire
este Providenta care tine lucrurile laolalta si lucrarea de ndumnezeire a celor sustinute de
Providenta.
Sau poate cele nevazute ale lui Dumnezeu nu sunt altceva dect vesnica Lua putere si
ndemnezeire, care au ca vestitori plini de lumina maretiile minunate ale celor create. Caci precum
privind la cele ce sunt credem n Dumnezeu cel ce este cu adevarat, la fel din deosebirea fiintiala n
genuri a celor ce sunt cunoastem ntelepciunea subzistenta a Lui, pe care o are dupa fiinta si care
sustine lucrurile. Si iarasi din miscarea fiintiala a fapturilor, potrivit genului lor, cunoastem viata
subzistenta a Lui, pe care o are dupa fiinta si care mplineste cele se snt64 . Din contemplarea
nteleapta a creatiunii, desprindem ratiunea care ne lumineaza cu traire la Sfnta Treime, adica la
Tatal, la Fiul si la Duhul Sfnt. Caci vesnica putere a lui Dumnezeu este Cuvntul cel de o fiinta cu El,
iar vesnica dumnezeire este Duhul Sfnt. Osnditi sunt asadar cei ce n-au cunoscut din contemplarea
lucrurilor cauza lor si cele proprii cauzei dupa fire, adica puterea si dumnezeirea. Caci nsasi zidirea si
striga prin fapturile din ea si si vesteste celor ce pot sa arda cu mintea cauza sa, preamarind-o n
chip ntreit, descoperind adica pe Dumnezeu si Tatal si puterea Lui negraita si dumnezeirea, sau pe
Fiul Sau cel Unul nascut si pe Duhul cel Sfnt. Acestea sunt cele nevazute ale lui Dumnezeu, vazute
prin ntelegerea de la ntemeierea lumii.
Scolii
Din lucruri, zicem, cunoastem cauza lucrurilor si din deosebirea lucrurilor desprindem nselaciunea
ipostatica a Celui ce este. Iar din miscarea naturala, a lucrurilor aflam viata ipostatica a Celui ce este,
adica puterea de viata facatoare a lucrurilor, sau pe Duhul Sfnt. (1)

Note
Aici existenta fapturilor este considerata drept chip al Tatalui, minunata lor organizare ca o unitate n
varietate drept chip al ntelepciunii ipostatice, adica al Fiului, iar miscarea sau viata lor drept chip al
Duhul Sfnt. n cele trei aspecte ale lumii se oglindesc si lucreaza cele trei persoane ale Sfintei Treimi.
(64)

Ce nseamna: Si s-au nchinat si au slujit fapturii n loc sa se nchine Facatorului? (Rom. 1,25). Ce este
nchinarea si ce este slujirea?
nchinarea este cinstirea cu credinta a lui Dumnezeu, iar slujirea este servirea prin fapte. Aceasta nchinare,
adica credinta, mutnd-o oamenii spre faptura, au cinstit-o pe ea n loc sa cinsteasca pe Facatorul, creznd
dracilor, carora le-au si slujit, servindu-le prin faptele lor rele. Noi, nsa, cinstind pe Dumnezeu prin credinta
n El, sa se silim sa-i aducem si slujire curata, iar aceasta este viata desavrsita prin virtuti.

66

Note
Viata virtuoasa este o treapta mai nalta fata de credinta. Credinta e treapta nti, viata virtuoasa a
doua, contemplarea a treia. (66)

Ce nseamna: Duhul Tau cel fara stricaciune este ntru toate. De aceea pedepsesti cu masura pe cei ce
cad? (nt. Sol. 12, 1-2). Daca e vorba de Duhul Sfnt, cum nu va intra ntelepciunea n inima cea
nesocotita, nici nu va locui n trupul cel supus pacatelor? ( nt . Sol. 1,4). Am notat aceasta fiindca s-a spus
simplu: n toate.

Duhul Sfnt nu e absent din nici o faptura si mai ales de cele ce s-au nvrednicit de ratiune. El o
sustine n existenta pe fiecare, ntruct Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu se afla, prin puterea
providentiatoare, n toate. Si El misca ratiunea naturala din fiecare,69 iar prin aceasta aduce la
cunostinta faptelor savrsite gresit, mpotriva rnduielii firii, pe cel n stare sa simta, adica pe cel ce
are vointa dispusa spre primirea gndurilor drepte ale firii.70 Caci se ntmpla sa aflam si ntre barbari
si nomazi multi care duc o viata de fapte bune si resping legile salbatice care stapneau o data cu ei.
Astfel se poate spune n chip general ca n toti este Duhul Sfnt.
ntr-un chip deosebit nsa si n alt nteles se afla n toti aceia care traiau sub lege. n ei sustinea
legea si le vestea tainele viitoare, trezind n ei constiinta calcarii poruncilor si stiinta despre
desavrsirea viitoare n Hristos. De aceea aflam si dintre acestia multi, care, parasind slujirea veche si
nchisa n umbre s-au mutat cu bucurie spre cea noua si tainica.
Dar pe lnga modurile amintite mai sus, se mai afla n alt chip n toti acia care au mostenit prin
credinta numele cu adevarat dumnezeiesc si ndumnezeitor al lui Hristos. n acestia se afla nu numai
ca acela ce-i sustine si le misca, prin Providenta, ratiunea naturala, apoi ca acela ce le descopera
calcarea poruncilor si pazirea lor si le vesteste desavrsirea viitoare cea ntru Hristos, ci ca si acela ce
zideste n ei nfierea cea dupa har, daruita prin credinta. Dar ca datator de ntelepciune e numai n

aceia, care si-au curatit sufletul si trupul prin desprinderea n mplinirea ntocmai a poruncilor. ntru
acestia petrece ca ntru ai Sai, prin cunostinta simpla si nemateriala ce le-o mpartaseste, ntiparind
n mintea lor preacuratele si negraitele ntelesuri, care i ridica la ndumnezeire. 71
Asadar n chipul cel mai general se afla n toti, ntruct i sustine si i providentiaza pe toti si misca
gemenii naturali din toti; ntr-un chip deosebit se afla n cei de sub lege, ntruct le face cunoscuta
calcarea poruncilor si le limpezeste fagaduinta prevestita a lui Hristos; n sfrsit, pe lnga chipurile
amintite, se mai afla n alt chip n toti cei ce urmeaza lui Hristos, ca facator al nfierii. Ca datator de
ntelepciune nsa nu este n nici unul din cei amintiti nainte n chip general, ci numai n cei chibzuiti,
care s-au facut vrednici de salasluirea lui ndumnezeitoare printr-o viata dupa voia lui Dumnezeu.
Caci tot cel ce nu mplineste voia lui Dumnezeu chiar daca e credincios, are inima sa nesocotita drept
laborator de gnduri rele, iar trupul e supus pacatelor, ca unul ce-i stapnit pururi de murdariile
patimilor.

Note
Aici, ca si n Rasp. 13, se arata legatura strnsa si n acelasi timp deosebirea dintre Dumnezeu
Cuvntul si dintre Duhul Sfnt. E acelasi raport ca ntre ratiunea naturala din om si puterea care o
misca. Ratiunea naturala se poate ntuneca prin patimi, poate ntuneca prin patimi, pateu luneca
din judecata ei obiectiva. Duhul prin energia Sa o poate misca, o poate activa si prin aceasta trezeste
constiinta, cnd o fapta savrsita n-a fost n conformitate cu ea. Lumea oglindeste chiar n starea ei
naturala att pe Dumnezeu Cuvntul, ct si pe Duhul Sfnt n aspectul ei rational si dinamic, strns
unite. (69)
Dar constiinta e nabusita cnd viata se afla ntr-o dispozitie contrara firii. Despre conformitatea sau
neconformitatea dispozitiei vointei cu ratiunea firii, a se vedea n Tlcuirea la Tatal Nostru. (70)
nfierea cea dupa har, daruita prin credinta o au toti credinciosii. E prima treapta a vietii n Hristos.
Dar la ntelepciune, la cunoasterea simpla, unitara si mai presus de ntelegere, se ajunge numai dupa
curatirea de patimi si dobndirea virtutilor. E treapta cea mai nalta a urcusului duhovnicesc. (71)

Ce nseamna : Vitelul turnat si de ce i se spune vitel la singular, ca ndata dupa aceea sa se spuna la
plural: acestia sunt Dumnezeii tai Israel? Si ce nseamna ca l-au nseamna ca l-au sfarmat si l-au risipit si
l-au risipit sub apa? Ce sunt apoi cerceii si celelalte podoabe?(Exod 32,4).

Mintea iesita, asemenea lui Israel, din Egiptul pacatului, avnd n sine nchipuirea care a iesit
mpreuna cu ea din ratacirea pacatului, ca pe niste ntipariri lasate de rautate n cugetare,73 a ndata
ce e parasita putin, din negrija ei de discernamntul ratiunii, ca odinioara Israel de Moise, da fiinta,
ca un vitel, deprinderii nesocotite (irationale), care e maica tuturor patimilor. Adunnd anume ca pe
niste cercei ratiunile cu privire la Dumnezeu, desprinse n chip natural din ntelegerea cucernica a
lucrurilor, si ca pe niste salbe opiniile cuvenite despre lucruri care s-au nascut n ea din contemplarea
naturala, si ca pe niste bratari de iini lucrarile naturale ale virtutilor, le topeste n cuptor, n
fierberea aprinsa a mniei si a dispozitiei patimase a poftei. Apoi folosind nchipuirea si forma
pacatului ramasa de mai nainte n cugetare, care prin lucrarea ei este pururi mprastiata si mprastie

mpreuna cu sine si mintea ocupata de ea, care desparte cu alte cuvinte mintea de identitatea
unitara cu adevarul ei si o risipeste n multe si nestatornice pareri si nchipuiri cu privire la lucruri ce
nu exista, da fiinta deprinderii celei nesocotite. Pe aceasta deprindere o sfarma si o risipeste sub
apa, venirea lui Dumnezeu Cuvntul, subtiind prin finetea contemplatiei grosimea cugetarii
ndreptata, din pricina patimilor, spre suprafata celor sensibile. Tot aceasta venire a Cuvntului face
sa se aleaga puterile (facultatile naturale), din confuzia si schimbarea ntreolalta n care le-a aruncat
patima, readucndu-le iarasi la principiul propriu al ratiunilor lor. Caci aceasta mi pare ca se ntelege
prin a risipi sub apa. Tlcuirea noastra e prezentat n aceste cuvinte pe scurt tot ntelesul celor
istorisite n locul de mai sus. Ca sa devina nsa locul mai limpede, sa privim, daca se poate, fiecare
parte a lui ntr-un chip mai determinat.
Vitelul turnat este deci amestecarea si confuzia puterilor naturale ntreolalta, sau mai bine zis
mpreunarea lor patimasa si nesocotita, care da nastere lucrarii nesocotite a patimilor contrare firii.
Iar vitelul este unul, pentru ca una este deprinderea rautatii cea mprastiata n multe chipuri ale
pacatului. Si este vitel pentru robustetea si rezistenta la lucru, pentru caracterul ei grosolan si
pentru usurinta de a digera si nascoci, ntruct si rumega afectiunea pacatoasa fata de patimi. Iar
turnat este, deoarece deprinderea patimilor si faptuirea lor se modeleaza dupa chipul nalucirii
pacatoase ramasa de mai nainte n cugetare. Pluralul acestia sunt dumnezeii tai e folosit din
pricina ca pacatul este prin fire mprastiat si nestatornic, atotfelurit si mpartit. Caci daca binele prin
fire uneste si corupe cele unite. n sfrsit cerceii sunt ratiunile cu privire la Dumnezeu, care rasar n
chip firesc n minte din ntelegerea cucernica a lucrurilor; iar slabele sunt opiniile drepte despre
lucruri n temeiul contemplatiei, precum bratarile sunt lucrarea virtutilor cu fapta.
Sau iarasi: cerceii sunt ratiune nscaunata, caci urechea este simbolul ratiunii. Salba este
facultatea mniei, grumazul este chipul naltarii si al tiraniei. Bratarile sunt pofta aratata prin fapta
dornica de placere. Toate acestea, dupa ntelesul dat fiecareia, aprinzndu-le mintea n focul
patimilor, dau nastere desprinderii nesocotite si nebunesti a nestiintei, care e maica tuturor
pacatelor. Pe aceasta o subtiaza mintea atunci cnd, scrutnd prin cugetare grosimea patimii
ndreptata prin simtire sau suprafata lucrurilor, desface amestecarea patimasa a elementelor care o
constituie, readucnd pe fiecare la propriul sau principiu. n felul acesta risipeste sub apa, adica
aduce sub cunostinta adevarului, elementele separate si slobozite din reaua mpletire si amestecate
ntreolalta.
Ca sa aduc o pilda, orice patima e o mpletire dintr-un lucru supus simturilor, dintr-o simtire
(lucrare a simtului: perceptie) si dintr-o putere (facultate) naturala, cum este mnia, sau pofta, sau
ratiunea, abatute de la ceea ce e potrivit cu firea. Daca asadar mintea vede tinta acestei amestecari
a lucrului sensibil, a simtirii si puterii naturale, si vaznd poate sa readuca, prin separare, pe fiecare
dintre ele la ratiunea ei fireasca si sa contemple lucrul sensibil n fine, fara sa provoace afectiunea
simtirii fata de el, iar simtirea sloboda de robia acelui lucru sensibil si sa zicem pofta sau alta din
puterile naturale, fara dispozitia patimasa fata de acea simtire sau lucru sensibil, cum de pilda o
anumita miscare a patimii face sa devina o privire, a subtiat grosimea vitelului, adica alcatuirea
oricarei patimi si a mprastiat-o sub apa cunostintei, facnd sa dispara cu totul chiar si simpla
nchipuire a patimilor, prin restabilirea lucrurilor care o alcatuiesc n rostul lor firesc.74 Fie deci ca si
noi, subtiind vitelul turnat, sa-l facem sa piara din suflet, ca acesta sa pastreze nestirbit numai chipul

dumnezeiesc, nentinat de nimic din cele din afara. Iar adaosul: si cu apa aceea a adapat pe fiii lui
Israel arata nvatatura curatitoare de patimi, pe care o da ucenicilor ce i nvata pe ei.
Note
nchipuirea aceasta e imaginatia, care e nrurita n lucrarea ea de ntiparirile ce si le-au lasat n ea
vechile pacate. Imaginatia la omul cu o experienta n urma lui nu mei e o putere neutra, ci totdeauna
e influentata, e determinata n nchipuirile ce si le plasmuieste de faptele ce le-a savrsit si de
imaginile ce si le plasmuieste de faptele ce le-a savrsit si de imaginile ce le-a avut, chiar daca
acestea nu se mai misca n constiinta, ci s-au scufundat n subconstient. (73)
Ideea e luata de la Evagrie. Evagrie desface patima iubirii de bani n : a) aurul nsusi b) sensul lui, c)
mintea care l-a primit, si d) n placerea vrajmasa care leaga mintea de el. la Sfntul Maxim mpartirea
e mai psihologica: a) obiect, b) perceptie si c) o facultate naturala abatuta de la lucrarea ei fireasca,
care exprima punctele c) si d) ale lui Evagrie. Prin c) Sfntul Maxim ne da si o explicare a ceea ce e
patima n sine, ceea ce Evagrie nu face, multumindu-se sa o indice prin placerea vrajmasa. (74)

Daca Dumnezeu a trimis pe Moise n Egipt, de ce cauta ngerul lui Dumnezeu sa ucida pe cel trimis de
Dumnezeu? caci desigur l-ar fi ucis daca nu s-ar fi grabit femeia sa sa taie pruncul mprejur, oprind prin
aceasta pornirea ngerului. Si daca era necesara taierea mprejur a copilului, de ce nu i-a poruncit
Dumnezeu cu blndete sa faca aceasta nainte de a-l fi trimis? n sfrsit, daca este o greseala, de ce nu l-a
sfatuit ngerul cel bun cu blndete pe cel trimis de Dumnezeu la o astfel de slujba? (Exod 4,24)

Cel ce cerceteaza cu frica lui Dumnezeu ntelesul lucrurilor grele ale Scripturii si nu ridica
acoperamntul literei de pe dup dect pentru slava lui Dumnezeu, va afla toate naintea sa, dupa
Cuvntul ntelepciunii, negasindu-se nimic care sa mpiedice naintarea fara gres a ntelegerii spre
cele dumnezeiesti. Vom lasa deci istoria, care din punct de vedere trupesc s-a mplinit nca de pe
vremea lui Moise, si vom ntelege cu ochii mintii sensul ei duhovnicesc, care se nfaptuieste
nencetat si din ce se nfaptuieste mai mult, e tot mai viu.
Pustiul din care e trimis Moise n Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel sau firea omeneasca,
sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsita de patimi. n una din aceasta aflndu-se mintea dupa ce a
dobndit cunostinta lucrurilor prin contemplatie, primeste din adncul inimii de la Dumfezeu
ndemnul ascuns si tainic sa scoata din Egipt, adica din trup si din simtire, ca pe niste Israeliteni,
ntelesurile dumnezeiesti ale lucrurilor, ca sa nu se mai osteneasca acestea prosteste n framntarea
lutului, adica a patimilor trupului. ncredintata cu aceasta slujba dumnezeiasca, mintea porneste,
mpreuna cu ntelepciunea, care este unita cu ea, prin cunostinta, ntocmai ca o sotie, si cu chipul
purtarilor alese, sau cu gndul de bun neam, nascut din ea, pe calea virtutilor. Calea aceasta nu
ngaduie nici o oprire celor ce merg pe ea, ci acestia trebuie sa nainteze necontenit si ntins spre
tinta sufletului, adica spre cununa chemarii de sus. Caci oprirea pe calea virtutii este nceputul
pacatului, deoarece mintea se ocupa atunci patimas cu vreunul din lucrurile materiale, care stau pe
amndoua partile drumului si face chipul si gndul curat si taiat mprejur al purtarii evlavioase,
netaiat mprejur si ntinat. Cnd deci se opreste, vede ndata prin constiinta, ratiunea 78 mustratoare,
ca pe un nger, amenintnd-o cu moartea marturisind ca pricina amenintarii este oprirea pe calea
virtutii, oprire care face gndul netaiat mprejur. ntelepciunea, sotia mintii; o mpaca, taind cu o
piatra (cu ratiunea credintei), ca si Sefora, nalucirea materiala ivita n gndul-copil si usuca toata

amintirea vietii dupa simturi. Caci zice: Si s-a oprit sngele taierii mprejur a copilului, adica a
ncetat viata patimasi si nalucirea si miscarea ei, dupa ce gndul ntinat a fost curatit de catre
ntelepciunea credintei. Dupa aceasta curatire nceteaza, ntocmai ca un nger, si ratiunea de-a mai
lovi prin constiinta mintea care pacatuieste si de a-i mai osndi orice gnd care se misca astfel de
cum trebuie. Caci calea virtutilor e ntr-adevar plina de multi sfinti ngeri, kare fac lucratoare fiecare
virtute dupa felul ei, adica de multe ratiuni si moduri de lucrare, 79 ca si de ngeri nevazuti, care ne
ajuta la cele bune si misca n noi aceste ratiuni.
Cuvntul Sfintei Scripturi nfatiseaza n chip minunat totdeauna ntelesurile spirituale naintea
ntmplarilor istorisite, celor care au dobndit vederea sanatoasa a sufletului si nu brfesc pe
Dumnezeu sau pe sfintii Lui ngeri. Caci Moise cnd a fost trimis de Dumnezeu, n-a avut, dupa
ntelesul spiritual al Scripturii, vreun fiu sau vreun gnd netaiat mprejur. Caci altfel i-ar fi poruncit
Dumnezeu mai nti sa-l taie mprejur si apoi l-ar fi trimis. Nici n-a aratat ngerul cruzime, vestindu-i
lui Moise ca ar putea muri din pricina greselii de a se fi oprit din drumul virtutilor, i-ar fi putut aduce
lui Moise moartea. Privind adica mai atent la aceasta istorie, veti afla limpede ca nu la nceputul, nici
la mijlocul, nici la sfrsitul drumului, ci la un popas l-a ntmpinat ngerul si l-a amenintat cu
moartea pentru greseala savrsita n cuget din nebagare de seama. Deci daca nu s-ar fi oprit din
drum si n-ar fi ntrerupt calatoria, n-ar fi fost mustrat, primind prin nger amenintarea pentru
netaierea mprejur a copilului. Sa rugam si noi pe Dumnezeu, daca suntem pe calea poruncilor, ca la
orice calcare sa nu nceteze a ne trimite, ca pe un nger, ratiunea care sa ne ameninte n constiinta cu
moartea din pricina greselii, ca, trezindu-ne la simtire, sa nvatam sa taiem prin ntelepciunea
nnascuta ca pe o netaiere mprejur, necuratirea patimilor care s-a lipit de noi pe drumul vietii, din
negrija. 81

Note
n greceste ratiunea e de genul masculin. Ea e ratiunea din noi, care e un vestitor (un nger) al voii lui
Dumnezeu. ratiunea luneca din pozitia ei obiectiva cnd omul se preda pacatul, faurindu-i
argumente pentru faptele pacatoase. Dar la nceput, cnd apare ispita, ratiunea nca si mplineste
rolul ei de-a arata caracterul mincinos al faptei spre care vrea sa atraga ispita pe om. Acest moment
e descris aici. Oprirea din naintarea n virtute nca nu e o cadere n pacat, dar e o clipa de pacat, dar
e o clipa de ezitare, de care e foarte aproape primejdia caderii. n virtute trebuie sa se mearga tot
nainte. Orice ezitare e primejdioasa. O prelungire a ei duce sigur la pacat. Dar nu numai n aceasta
clipa de ezitare vesteste ratiunea adevarul ce trebuie faptuit, ci si dupa ce a cazut omul n pacat si
ratiunea a lunecat la rolul de fauritoare de argumente n slujba pacatului, n mod ascuns ea mai
continua cu o parte a ei sa vesteasca adevarul. E un fel de dedublare a ratiunii. La suprafata ea
sustine galagios minciuna pacatului, dar n ascuns ea protesteaza mai mult sau mai putin perceptibil,
mpotriva minciunii. Ratiunea are n amndoua aceste cazuri forma constiintei. Caci e fapt ca si
constiinta are un element rational n ea. Nici constiinta nu trebuie conceputa ca o miscare oarba, nici
ratiunea ca o functiune pur teoretica. Constiinta e rationala si ratiunea e putere morala, e nsasi
miscarea de protest a firii noastre rationale mpotriva irationalitatii si minciunii pacatului. Dar
miscarea de protest a ratiunii e trezita si de Duhul Sfnt, cum am vazut n Rasp. 15, iar din Raspunsul
de fata, rezulta ca si ngerii propriu-zis misca ratiunea noastra. (78)

Fiecare porunca sau virtute si are ratiunea ei, ca raza a Logosului divin. Dar ratiunea aceasta e luata
la cunostinta de ratiunea cea una din noi, care primeste astfel teme diferite forme. De fiecare data
ratiunea din noi se armonizeaza cu ratiunea dintr-o porunca si pledeaza pentru ea. Astfel sunt multe
ratiuni si totusi una. (79).
Ratiunea din noi e miscata cu adevarat de un nger, ca sa revina la judecata ei dreapta dupa ce a
cazut n pacat. Sau ratiunea fiecarui lucru e impusa ratiunii noastre, cnd aceasta s-a despartit de
aceea prin pacat, de un nger. Si atunci de fapt prin miscarile cele juste ale ratiunii sau ale constiintei
noastre, se manifesta bunavointa unui nger fata de noi. (80)
n general dupa Sfntul Maxim viata n virtute e conceputa dinamic. Virtutea pretinde o miscare
continua a firii n sus. Dimpotriva pacatul e oprire si apoi rostogolire n jos. Virtutea cere un efort
continuu, chiar daca am vrea numai sa o mentinem la acelasi grad. Dar nimenea nu se poate
mentine la acelasi grad de virtute, ci sau sporeste n ea, sau cade. Simpla ncetare din naintare,
nseamna, ca slabire a efortului propriu vietii virtuoase, cadere. Un al doilea lucru ce trebuie
remarcat e ca viata virtuoasa pe de-o parte e singura viata conforma cu firea cum trebuie, pe de
alta ca ea fu e posibila fara ajutorul ngerilor. Deci o separatie neta ntre natura si har nu e deloc
posibila. (81)

Ce nseamna: Cti au gresit fara sa aiba legea, fara lege vor si pieri; iar cti au pacatuit cu legea n fata,
dupa lege se vor judeca? (Rom. 2,12). Si cum zice iarasi tot acela: Cnd va judeca Dumnezeu cele
ascunse ale oamenilor dupa Evanghelia mea, prin Iisus Hristos? (Rom. 2,16). Daca se vor judeca dupa
lege, cum se vor judeca prin Iisus Hristos?
Iisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, ca Ziditor al tuturor, a facut si legea naturala. Iar ca Providentiator si
Datator al legii, a dat desigur att legea scrisa n litere, ct si legea duhului, adica a harului. Caci sfrsitul
legii, adica al legii scrise, nteleasa duhovniceste, este Hristos (Rom. 10,4). Daca deci n Hristos, ca
ziditor, ca Providentiator si Datator de lege si ca Rascumparator, se aduna si legea naturala si cea scrisa si
cea a harului, se adevereste cuvntul dumnezeiescului Apostol ca Dumnezeu va judeca cele ascunse ale
oamenilor dupa Evanghelia Lui, adica dupa ceea ce li se binevesteste. Dar aceasta nu nseamna altceva ca
le va judeca prin Iisus Hristos, Cuvntul Sau cel unul nascut dupa fiinta, ntruct prin El se afla salasluit n
toti si pe unii i mustra, pe altii i lauda dupa merit, iar celor ce au vietuit dupa fire, dupa lege si dupa har, le
daruieste prin Cuvntul cel negrait si unul nascut, care exista dupa fiinta mpreuna cu El, cele de care sunt
vrednici. Caci Cuvntul dumnezeiesc este Facatorul a toata firea, la toata legea, treapta si rnduiala, si
Judecatorul celor ce vietuiesc dupa fire, dupa lege, dupa treapta lor si dupa rnduiala. Pentru ca fara
Cuvntul care o promulga, nu este lege. Fie deci ca e judecat cineva dupa lege, prin Hristos va fi judecat; fie
fara lege, iarasi va fi judecat prin El. Caci Cuvntul ca Ziditor este nceputul, mijlocul si sfrsitul tutore celor
ce sunt, se cugeta si se numesc.

87

Note
Dumnezeu Cuvntul e ca nceput Facatorul tuturor, ca mijloc, rnduiala dupa care si puterea prin
care se misca si se dezvolta toate, si ca sfrsit, tinta spre care tind si n care ajung toate prin
mplinirea a toata legea si rnduiala. Din El, n El si spre El sunt toate. Cuvntul cel salasluit n toti ca
Ratiunea cea mare (Logos) graieste tuturor prin ratiunea lor, chiar si celor ce se afla n starea
naturala. (87)

Ce nseamna Dezbracnd Capeteniile si Stapniile si celelalte? (Cd. 2,15). Si cum era mbracat cu ele,
odata ce a fost fara de pacat?

Cuvntul dumnezeiesc, cel ce n tot chipul asemenea noua afara de pacat, a mbracat fara
schimbare firea noastra si prin aceasta S-a facut om deplin, L-a aratat n Sine pe primul Adam prin
trasaturile facerii si ale nasterii91. Omul primind existenta de la Dumnezeu si ncepnd sa existe chiar
prin actul facerii, era liber de stricaciune si pacat, caci acestea n-au fost create deodata cu el. Cnd
nsa a pacatuit calcnd porunca, a primit osnda nasterii, care se sustine prin pacat, pacatul avndusi sursa n trasatura patimitoare92 ivita din pricina lui, ca ntr-o lege a naturii. n temeiul acestei legi
nici un om nu este fara de pacat, fiind supus fiecare prin firea legii nasterii, care s-a introdus dupa
facere, din pricina pacatului.
Fiindca, asadar, din pricina neascultarii a intrat pacatul, iar din pricina pacatului a intrat n firea
oamenilor trasatura patimitoare (pasionala) prin nastere si fiindca nencetat cu aceasta trasatura
patimitoare a nasterii prin pacat se mprospata prima calcare, nu era nadejde de slobozire, firea fiind
ncatusata prin aprobarea vointei ei ntr-o legatura rea. Caci cu ct se silea firea sa se conserve prin
nastere, cu att se strngea mai mult cu lantul legii pacatului, avnd n sine prima greseala lucrnd
prin trasatura patimitoare. Pentru ca firea avnd chiar n trasatura patimitoare sursa de crestere a
pacatului, din pricina strmtorarii naturale, purta, datorita pacatului general cuprins n trasatura
patimitoare, prin patimile contra firii, lucrarile tuturor Puterilor si Stapnilor ascunse n patimile cele
dupa fire (aspecte).
Prin aceste lucrari toata puterea vicleana contribuia, folosindu-se de trasatura patimitoare a firii,
la stricaciunea patimilor mpotriva firii, mpingnd vointa spre ele prin patimile mpotriva firii,
mpingnd vointa, spre el prin patimile cele dupa fire (afecte).
Facndu-se, asadar, pentru iubirea Sa de oameni, Fiul cel unul nascut si Cuvntul lui Dumnezeu
om deplin, spre a scoate firea oamenilor din aceasta strmtoare, din prima alcatuire a lui Adam, pe
care a avut-o din facere, a luat nepacatosenia si stricaciunea, iar din nasterea introdusa dupa aceea
n fire, din pricina pacatului, a luat numai trasatura patimitoare, nsa fara de pacat. Puterile rele si
aveau, cum am spus din pricina pacatului, lucrarile lor ascunse n trasatura patimitoare primita de la
Adam, ca ntr-o lege necesara a firii. Vaznd ele n Mntuitorul trasatura patimitoare a firii celei din
Adam, datorita trupului pe care-l avea, si nchipuindu-si ca si Domnul a primit legea firii din
necesitate ca orice om obisnuit si nu miscat de hotarrea voii Sale, si-au aruncat si asupra Lui
momeala nadajduind ca-l vor convinge si pe El prim patima cea dupa fire (prin efectul natural) sa-si
naluceasca patima cea mpotriva firii si sa savrseasca ceva pe placul lor. Domnul ngaduindu-le

prima ncercare a ispitirilor prin placere, le-a facut sa se prinda n propriile lor viclenii si prin aceasta
le-a dezbracat, alungndu-le din fire, ntruct a ramas inaccesibil si neatins de ele. Astfel a cstigat
biruinta, desigur nu pentru El, ci pentru noi, pentru care s-a facut om, punnd n folosul nostru tot
cstigul. Caci nu avea pentru sine lipsa de ncercare. Cel ce era Dumnezeu si Stapn si slobod prin fire
de toata patima, ci a primit ncercarea pentru ca, atragnd la Sine puterea cea rea prin primirea
ispitelor noastre, sa o biruiasca prin momeala mortii, pe aceea care se astepta sa-l biruie pe El ca pe
Adam la nceput.
Astfel de la prima ncercare a dezbracat Capeteniile si Stapniile care au ntreprins sa-l
momeasca (sa-l atace), alungndu-le departe de fire si tamaduind latura de placere a trasaturii
patimitoare. Prin aceasta a desfiintat n El nsusi zapisul lui Adam, prin care se nvoise de buna voie
cu patimile placerii si prin care, avndu-si voia povrnita spre placere, vestea chiar tacnd stapnirea
vicleanului asupra lui, prin faptele ce le savrsindu-se, elibera din lantul placerii, de frica mortii 94.
Dupa, asadar, prin biruinta asupra primei ncercari, prin placere, a zadarnicit planul Puterilor,
Capeteniilor si Stapnilor celor rele, Domnul le-a ngaduit sa-si puna n lucru si a doua momeala (al
doilea atac), adica sa vina si cu ncercarea ce le mai ramasese, cu ispita prin durere. n felul acesta,
desertndu-si acelea deplin n El veninul stricacios al rautatii lor, l-a ars ca printr-un foc, nimicindu-l
cu totul din fire. Asa a dezbracat, n vremea mortii pe cruce, Capeteniile si Stapniile, ntruct a
ramas nenfrnt de durere. Mai bine zis s-a aratat nfricosat mpotriva mortii, a scos din fire latura de
durere a trasaturii patimitoare, de care fugind omul cu voia, din pricina lasitatii, ca unul ce era
tiranizat pururea fara sa vrea de frica mortii, staruia n robia placerii, numai si numai pentru a trai.
Dupa ce a dezbracat asadar Domnul Capeteniile si Stapniile la prima ncercare a ispitelor n
pustiu, tamaduind latura de placere a trasaturii patimitoare a ntregii firii, le-a dezbracat din nou n
vremea mortii, eliminnd de asemenea latura de durere din trasatura patimitoare a firii. Astfel a luat
asupra Sa, ca un vinovat, isprava noastra, din iubirea de oameni, mai bine zis ne-a scris n socoteala
noastra, ca un bun, gloria ispravilor sale. Caci, asemenea noua, lund fara de pacat trasatura
patimitoare a firii, prin care obisnuieste sa lucreze ale sale toata puterea cea rea si stricacioasa, le-a
dezbracat n timpul mortii pe acelea, ntruct au venit si asupra Lui pentru iscodire. Si asa a biruit
asupra lor si le-a tintuit pe cruce n vremea iesirii sufletului, ca pe unele ce n-au aflat nimic propriu
firii n trasatura patimitoare a Lui, pe cnd ele se asteptau sa dea de ceva omenesc, datorita
trasaturii patimitoare pe care o avea prin fire din pricina trupului. Deci pe drept cuvnt a slobozit
prin trupul Sau cel sfnt luat din noi, ca printr-o ncepatura, toata firea oamenilor amestecata n ea
prin trasatura patimitoare, supunnd prin ea nsasi trasatura patimitoare a firii Puterea vicleana care
se afla tocmai n ea (adica n trasatura patimitoare), mparatind asupra firii.
Exista desigur un nteles si mai nalt al acestui cuvnt. Dar deoarece, precum stiti, nu trebuie
date n scris ntelesurile mai ascunse ale dumnezeiestilor dogme, sa ne multumit cu cele spuse pna
aici, care pot molcomi cugetarea iscoditoare. Iar daca Dumnezeu mi va ajuta sa ma nvrednicesc si
de fata voastra, vom nfatisa si ntelesul cel apostolic cu toata grija 95 .

Scolii
A binevoit sa-si nsuseasca ispita noastra, cea prin placere, spre a-l atrage pe ispititorul, ntruct era,
si ca om, prin fire lipsit de patima din placere. Caci ca om era prin fire supus patimilor (afectelor,
suferintei) cu trupul, pentru putinta Lui de a muri, dar prin aplecarea voii nu era patimas, ca unul ce
era fara de pacat. (2)
A numit: propriu firii, alunecarea cu voia spre pacat dupa greseala lui Adam, din pricina slabiciunii, pe
care Domnul nu o avea n chip firesc nici dupa trup, fiind si cu trupul dupa o fiinta nepacatos. (3)

Note
Facerea arata providenta directa de la Dumnezeu printr-un act de creare. Nasterea arata providenta
prin mpreunarea dintre barbat si femeie. Iisus a luat unele din trasaturile nasterii, dar nu pe toate,
n special nu pe cele pacatoase. De aceea nu le-a pierdut nici pe toate ale facerii. Astfel n El s-au
aratat din nou ntr-o persoana vie att unele din trasaturile lui Adam dinainte de pacat, ct si unele
din cele de dupa pacat. Din Adam cel dinainte de pacat a luat lipsa de pacat si nestricaciunea primite
prin creatiune; din Adam cel de dupa pacat a luat trasatura patimitoare venita prin nastere, nsa nu
si patimile cele contra firii, cum ar fi anulat nepacatosenia si nestricaciunea. Dupa parerea Sfntului
Maxim, ca si a altor Parinti, oamenii nu erau destinati sa se nmulteasca prin nastere, ci pe alta
cale. Facerea mai nseamna aici si trasaturile pe care le are, sau le-a avut firea oamenilor prin
creatiune, iar nastere pe cele care le are din modul acesta de-a veni la existenta. Acestea sunt
trasaturile de pe urma pacatului, care au nabusit unele din trasaturile originare. n loc de trasatura
se poate zice si mod, cum e n greceste. (91)
Trasatura patimitoare sunt afectele intrate, conform Rasp. 1, n fire dupa pacat. Ele nu sunt
pacatoase, dar usureaza nasterea pacatului. De pilda pofta de mncare e un efect nepacatos. Dar
extragerea sau devierea ei e pacat. Ele au devenit ca un fel de lege a firii, adica nsotesc n mod
necesar firea noastra n existenta ei pamnteasca. Nu tin nsa de nsasi ideea eterna a firii si deci nu-i
vor apartine n existenta trupeasca. De aici rezulta caracterul natural al casatoriei n raport cu
existenta pamnteasca a firii si caracterul natural al fecioriei n raport cu existenta eterna la care e
chemata forma. Casatoria e naturala, dar se potrivit normal unei faze trecatoarea a firii. (92)
De unde nainte Satana era cel care momea pe om prin placere si prin fagaduinta unei false vieti,
dorind cu lacomie moartea celor momiti, acum Iisus l momeste cu parerea ca va putea fi rapus El de
moarte. Moartea lui Iisus s-a facut momeala Satanei. (93)
Zapisul acesta era un contract mereu confirmat de viata lui Adam, prin care, mnat de pofta placerii
din trasatura patimitoare, accepta robia Satane. Iisus refuza sa mai primeasca placerea oferita de
Satana si deci abroga contractul cu acela. (94)
Raspunsul acesta este o minunata pagina de hristologie si antropologie. Natiunea principala cu
care lucreaza n acest Raspuns Sfntul Maxim este aceea de trasatura patimitoare, pe care a
cstigat-o firea omeneasca n urma greselii lui Adam. Trasatura aceasta patimitoare, introdusa prin

pacat, se deosebeste de pasivitatea pe care o are n general firea omeneasca chiar prin creatiune,
care nseamna n general nsusirea care o face sa suporte pasive stari si miscari launtrice sau
influente straine n opozitie cu atitudinile voite, active, ale firii. n acest sens pasiva este firea chiar
prin crearea sau prin definitia ei. Chiar miscarea este o pasivitate, ntruct firea poate decide cum sa
se miste, dar de miscat trebuie sa se miste. Dar trasatura patimitoare speciala aparuta dupa pacat
cuprinde trei elemente: capacitatea de suferinta patimile potrivite cu firea (afectele) si patimile
contrare firii. n acest Raspuns e vorba numai de cele trei din urma. Noi n traducere folosind
cuvntul patima al Sfntului Maxim, am adaugat n paranteza, cnd s-a simtit lipsa de o precizare
speciala, la patima n sens de suferinta, cuvntul patimire sau suferinta la patima dupa fire cuvntul
afect, iar la patima contrara firii, n-am adaugat nimic. Afectul natural este de pilda foamea sau frica
de moarte. Patima contra naturii e foamea definita apetit pervers, sau frica de moarte transformata
n deznadejdea care duce la orice abdicare morala pentru scaparea de moarte. Sfntul Maxim nu
ntelege prin cuvntul numai patima rea n sensul obisnuit celorlalti sfinti din Filocalie, ca pacat
devenit deprindere ce ne robeste, ci n ea, el pune pe lnga acest nteles si ntelesul afectului dupa
fire. n trasatura patimitoare intrata n fire dupa pacat ce cuprind de asemenea aceste trei ntelesuri.
Dar patimile contrare firii sunt numai ca o virtualitate la nceput. nti ea nseamna numai patimile
conforme cu firea si capacitatea de suferinta. n mod necesar firea se manifesta n asemenea afecte,.
Dar necesitatea manifestata n aceste aspecte duce usor la exagerarea lor n patimi contrare firii.
Pacatul se cuprinde n general n aceasta trasatura patimitoare si n ea si are sursa de crestere. Desi
pacatoase sunt propriu zis numai patimile contrare firii, dar la omul obisnuit naturale se dezvolta
att de repede, att de automat si de sigur n afecte contrare firii, nct se poate spune ca n general
toata trasatura patimitoare este atinsa de pacat, care nclina spre pacat. Sfntul Maxim spune ca
atunci cnd afectele naturale sunt satisfacute peste trebuinta, sunt calea pe care vine diavolul n
suflet, dar cnd sunt satisfacute potrivit cu trebuinta sunt calea pe care acela e nevoit sa se
ntoarca n tara lui. de aceea spune Sfntul Maxim ca puterile raului si ascund lucrarile n snul
afectelor naturale, pentru ca biciuindu-le pe acestea sa le faca a se transforma din pricina
necesitatilor firii n afecte contrare firii. O alta mpartire a trasaturii patimitoare, prezentata apriat
de Sfntul Maxim, este aceea n afecte de placere si afecte de durere. Se ntelege ca sub raportul
moral amndoua aceste feluri pot fi conforme cu natura sau contra naturii.
Iisus a luat si El trasatura patimitoare a firii omenesti de dupa caderea lui Adam, dar fiind fara de
pacat, El nu avea din aceasta trasatura dect capacitatea de suferinta si afectele naturale, de placere
si durere. Cu alte cuvinte aceste afecte erau nfrnate de voia Lui, nct niciodata nu se dezvoltau sau
nu se transformau n aspecte contrare firii. Puterile rele au crezut nsa ca, punnd si n Iisus n
miscare aceste afecte, le vor face sa devina aspecte contrare firii, afecte pacatoase, ducnd si pe
Iisus la pacat.
Ele au ncercat sa faca o data lucrul acesta cu afectele de placere. Iisus avea placere pentru o bucata
de pine n stare de flamnzire, dar Satana n-a putut mpinge aceasta placere pna la cautarea cu
orice pret a bucatii de pine. Deci a nfrnat miscarea Satanei pe acest plan, ntruct s-a dovedit mai
slab dect puterea lui. Sfntul Maxim spune ca Iisus prin aceasta a scos cu totul din fire latura de
placere a trasaturii patimitoare, adica afectele placerii. Afectul e ceea ce stapneste. Dar nfrngnd
ispita Satanei a facut ceva mai mult dect sa nu lase afectul sa se transforme n afect contrar naturii.
El a pus afectul n general sub voia sa. Dar un afect stapnit nu mai e un afect propriu-zis. Deci
placerea n El fu mai e o putere silnica mai presus de voie, ci o miscare totdeauna de acord cu voia.

A doua oara a ncercat Satana sa mpinga pe Iisus n pacat prin afectul durerii, cu ocazia rastignirii.
Dar si de asta data Iisus a nfrnt puterea celui rau si prin aceasta nu numai ca a oprit frica naturala
de durere sa se dezvolte n frica contrara firii, ci n general a eliminat frica de durere prin fire,
punnd-o sub stapnirea voii. Astfel a eliminat n general trasatura patimitoare din fire; sau i-a scos
coltii, acul prin care Satana si injecta otrava n firea omeneasca. Afectele de durere erau
primejdioase ntruct vointa n dorul de a scapa de ele si n general de groaza mortii se arunca n
latura opusa, atrasa de placere. Iar placerea era primejdioasa prin aceasta atractie puternica ce-o
exercita asupra voii, pna la robie. Iisus a ridicat prin Sine n general firea omeneasca deasupra
placerii si durerii, deasupra trasaturii patimitoare. Iar acest afect din firea lui omeneasca se
prelungeste n general n firea tuturor oamenilor care intra n comunicare cu El.
Sa nu confundam cu afectul durerii capacitatea de suferinta, sau de simtire a durerii. Aceasta
ramne n firea omeneasca si dupa ce omul biruie afectele de placere si de durere. Dar prin suferinta
omul e mereu mai presus de afectul durerii, daca afectul e ceva care stapneste, nu ceva care e
stapnit. (95)

Scolii
Alt nteles. Ratiunea activitatii este puterea naturala spre mplinirea virtutilor, iar ratiunea patimirii
este harul celor mai presus de fire sau navala celor contrare firii. Precum nu avem puterea naturala
pentru ceea ce e mai presus de noi, la fel nu avem prin fire putere peste ceea nu este. Patimim
asadar ndumnezeirea prin har ca una ce e mai presus de fire, dar nu o facem. Caci nu avem prin fire
o putere capabila sa realizeze ndumnezeirea. Si patimim iarasi pacatul ca un accident contrar firii,
acceptat nsa cu voia noastra106 . Caci nu avem putere naturala spre aducerea n existenta a raului.
Deci cta vreme ne aflam, n viata de aici, lucram la mplinirea virtutilor, avnd spre lucrarea aceasta
putere prin fire. Iar n viitor vom patimi ndumnezeirea, primind n dar harul spre patimirea ei. (5)
Crmuind mnia si pofta, ratiunea lucreaza virtutile. Iar mintea lund seama la ratiunile lucrurilor
dobndeste cunostinta cea fara greseala a lor. Cnd deci ratiunea, dupa alungarea celor contrare,
afla ceea ce este vrednic de iubit prin fire, iar mintea, dupa trecerea peste cele ce pot fi cunoscute,
sesizeaza Cauza lucrurilor, cea mai presus de cunostinta si cunostinta, atunci se iveste patimirea
ndumnezeirii prin har. Aceasta patimire desface ratiunea de la ndeletnicirea cu discernamntul
natural, deoarece acolo nu mai este nimic de discriminat si opreste mintea de la cugetarea cea dupa
fire, deoarece acolo nu mai este nimic de cunoscut. El face pe cel nvrednicit de participarea
dumnezeiasca Dumnezeu, prin identitatea pe care o dobndeste prin odihna107. (7)
Felurile virtutii si ratiunile lucrurilor sunt, zice, chipurile bunurilor dumnezeiesti. Diferitele feluri de
virtuti sunt ca un fel de trup al lui Dumnezeu, iar ratiunile cunostintei n duh ca un fel de suflet. Prin
acestea ndumnezeieste El pe cei vrednici, dndu-le pecetea consistenta a virtutii si harazindu-le
substanta statornica a cunoasterii adevarate. (8)

Note
Pacatul devenit patima ne duce fara nevoie. Nebunia, ultimul grad al pacatului, al alterarii firii, nu
mai lasa nici o urma de initiativa voluntara n om, ci omul e ntr-o completa pasivitate. De aceea n
iad omul nu mai poate face nimic pentru mntuirea Sa. Omul n aceasta stare nu se mai poate nici
pocai. (106)
Participnd la Dumnezeu, mintea nu mai trece de la un lucru la altul nici dorinta. Acel om ramne
pentru veci ntr-o neschimbare totala. Dar nu e o schimbare moarta, ci o traire (o patima intensa a
lui Dumnezeu n sine. El e Dumnezeu nu numai pentru ca are n sine lucrarile dumnezeiesti, ci pentru
ca e neschimbabil ca Dumnezeu. (107)

Ce nseamna cuvntul din Fapte despre Petru: Trecnd prima straja si a doua, a venit la poarta cea de
fier? (Fa. 12,10)

Mintea cea credincioasa si lucratoare 131 fiind, asemenea Sfntului Petru, prinsa de Irod, adica de
legea de piele (caci Irod se tlcuieste: cel de piele), sau de cugetul trupesc, e nchisa n dosul a
doua straji si a unei porti de fier, adica e razboita de lucrarea patimilor si de nvoirea gndului cu ele.
Pe acestea trecndu-le mintea ca pe niste straji, sau carcere, ajutata de ratiunea filozofiei lucratoare
(ca de un nger), 132 ajunge la poarta cea de fier, care duce n cetate, adica la poarta cea de fier, care
duce n cetate, adica la mpletitura strnsa si tare greu de biruit, dintre simturi si lucrurile sensibile.
Pe aceasta deschiznd-o ratiunea contemplatiei naturale n duh, da drumul mintii sa plece fara
teama spre lumea nrudita a celor inteligibile, slobozita de furia lui Irod. 133
Scolie
Straji numeste deprinderea si savrsirea pacatului. Caci nsusirea caracteristica a deprinderii este
nvoirea cu pacatul. Sub robia acestora lupta cel rau ca sa tina pe sfinti. Iar poarta cea de fier este
relatia naturala a simturilor cu cele sensibile, din care ratiunea constiintei active scapa, ca un nger,
pe cel cu adevarat credincios.

Note
E prima treapta a urcusului duhovnicesc, respectiv prima constatatoare din doua parti. Caci urcusul
ncepe de la credinta simpla, ajunge la lucrarea virtutilor, apoi la contemplarea ratiunilor din natura
si n sfrsit la vederea lui Dumnezeu. (131)
Ratiunea fiind n greceste de genul masculin, poate fi socotita usor ca simbolizata prin nger. Pe alta
parte ratiunea oricarui lucru si a oricarui activitati, fiind socotita de Sfntul Maxim ca o raza
vestitoare a ratiunii (a Logosului) supreme, e potrivita asemanarea ei cu un nger, care e si el e
vestitor al lui Dumnezeu. (132)
Filozofia lucratoare e stradania de purificare, care e prima treapta a urcusului duhovnicesc,
presupunnd pornirea de la credinta. Cu ajutorul acesteia (sau a ratiunii ngerului ei) mintea scapa

din primele doua nchisori, din pacatul cu fapta si din deprinderea cu pacatud. Apoi ajunge n fata
lumii, care desi nu-i mai este ndemn la pacat, totusi nca nu-i este stravezie, ci e un zid opac, o
poarta de fier n fata lumii spirituale, omul nestiind s-o vada dect cu simtirea. Aceasta poarta o
deschide sau o face transparenta contemplatia naturala n duh (respectiv ratiunea ngerul ei). E de
observat ca Sfntul Maxim nu numeste prima treapta ntelepciune lucratoare, ci iubire de
ntelepciune. ntelepciunea se dobndeste pe treapta cea mai nalta. n fata stradaniei pentru virtuti
omul nca nu poseda ntelepciunea ( nu e ntelept), ci numai iubirea de ntelepciunea ( e numai
filozof). (133)

Ce nseamna: Vreau sa stiti ca Hristos este capul a tot barbatul, iar capul femeii este barbatul si capul lui
Hristos. Dumnezeu. orice barbat, care se roaga, sau prooroceste avnd ceva pe cap, face de rusine capul
sau si orice femeie, care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit, face de rusine capul ei: caci e tot una
ca si cum ar fi rasa? Si ce nseamna: Pentru aceea femeia trebuie sa aiba pe cap un semn de stapnire
din pricina ngerilor?

Trebuie sa se stie ca spunnd dumnezeiescul Apostol ca Hristos este capul a tot barbatul, a
afirmat ca Hristos este capul barbatului credincios, care mplineste poruncile dumnezeiesti si
contempla dogmele evlaviei. Cu toata forma sa generala, cuvntul nu cuprinde si pe barbatii
necredinciosi. Caci cum ar putea fi Hristos cap al celor ce nu cred? Prin urmare, dupa unul din
ntelesurile mai nalte ale acestui loc, spunem ca barbatul are mintea activa136 care are drept cap
ratiunea (cuvntul) credintei. Spre aceasta privind ca spre Hristos, mintea si ntocmeste propria
viata, zidind-o cu harurile poruncilor prin fapte. n felul acesta nu necinsteste capul sau, adica
credinta, punnd asupra lui vreun oarecare acoperamnt pamntesc din afara. Ceea ce nseamna ca
nu pune mai presus de credinta nimic din cele vremelnice si pieritoare. Femeie a acestei minti
spunem ca este nsasi deprinderea fapturii, care e acoperita cu parul bogat al multelor si feluritelgr
cugetari si chipuri de viata practica; sau mai bine zis deprinderea aceasta are nsasi mintea, n
calitatea de cap al ei, acoperita cu podoaba deasa a acestor cugetari si chipuri. Iar Hristos zicem ca e
credinta ipostasiata, al carei cap este n chip vadit Dumnezeu, spre care duce ratiunea credintei,
aratnd celui ce-si nalta cugetarea de la cele de jos pe Dumnezeu, n care se si afla dupa fire.137
Si iarasi putem spune ca barbatul este mintea care cultiva contemplatia naturala n duh, avnd
drept cap Ratiunea (Logosul) creatoare a tuturor, ce se arata celui ce crede din ordinea frumoasa a
celor vazute. Pe aceasta nu o necinsteste mintea, ntruct nu o acopera si nu o pune dedesubtul
vreunuia din lucrarile vazute si nu ridica, peste tot, ceva mai presus de ea. Femeia acestei minti este
simtirea (lucrarea de perceptie), care este tovarasa ei de viata si prin care patrunde n natura
lucrurilor sensibile si aduna ratiunile mai divine din ea. Mintea nu ngaduie acestei consoarte sa se
descopere n lucrarea ei de valurile ratiunii si sa se faca slujitoarea nesocotintei (irationalitatii) si a
pacatului, ca n felul acesta, respingnd ratiunile mai divine ca pe niste acoperaminte, sa primeasca
drept cap, n locul mintii, patima nesocotintei138 . Iar cap al lui Hristos, adica al Ratiunii (Logosului)
creatoare, care se dezvaluie din lucruri, analog cu ele, prin contemplatia lor naturala, strabatuta de
credinta este Mintea cea negraita, care o naste pe acea dupa fiinta. Spre Mintea aceea duce
Ratiunea (Cuvntul) prin sine mintea ce urca prin contemplatia cucernica a lucrurilor, mpartasindu-i
treptat din vederile spirituale ale celor dumnezeiesti, pe masura cunoasterii celor vazute.

Si iarasi barbatul este mintea ajunsa nauntrul cunoasterii tainice a lui Dumnezeu (a teologiei
mistice), avnd drept cap neacoperit pe Hristos, adica Ratiunea credintei nteleasa n chip
necunoscut, sau mai bine zis cunoscuta n chip nenteles, prin initierile tainice, indemonstrabile.
Mintea, ajunsa prin exercitiu la golul ndumnezeitor, vrednic de lauda, care o depaseste total si
distinct att pe ea ct si toate cele ce exista, nu pune peste acea Ratiune nimic din cele ce sunt, nici
simtire, nici ratiune, nici minte, nici ntelegere, nici cunostinta, nici ceva cunoscut, nici ceva cugetat,
nici ceva simtit, nici ceva ce simte. Femeia acestei minti este cugetarea curatita de toata imaginatia
sensibila, avnd drept cap mintea acoperita bogat cu iluminarile fara de nceput si mai presus de
ntelegere ale dogmelor negraite si necunoscute. Iar cap al lui Hristos, adica al Ratiunii negata tainic
prin depasire, este Mintea ridicata n chip absolut si infinit peste toate si n tot chipul. Pe aceasta
Hristos, cel nteles spiritual ca Ratiunea Mintii prin fire, o face cunoscuta celor vrednici. Pentru ca
zice: Cel ce m-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. (Ioan. 14,9). Si ntr-adevar ntelegerea Ratiunii
devine cunostinta a Mintii care a nascut-o pe aceea, ntruct Ratiunea arata Mintea subzistnd n
Sine dupa fiinta. Spre acea Minte ridica Ratiunea mintea ce se doreste dupa identificarea cu
Dumnezeu prin har, dupa ce aceasta si-a eliberat ntelegerea de multimea lucrurilor deosebite
calitativ si cantitativ si s-a adunat ntr-o unitate deiforma, prin identitatea si simplitatea miscarii
nencetate si cunoscatoare n jurul lui Dumnezeu 140 .
Deci toata mintea activa (lucratoare, practica) rugndu-se si proorocind, cu alte cuvinte,
cautnd sa afle ratiunile virtutilor (caci asa trebuie nteles cuvntul rugndu-se), sau descoperind
chipurile lor prin fapte (caci asa trebuie nteles cuvntul proorocind), trebuie sa priveasca numai la
ratiunea goala a credintei, neabatndu-si cugetarea, gndul sau lucrarea la nimic altceva si deci
neacoperindu-si capul, sau punnd altceva peste el. si orice femeie, adica orice deprindere a mintii
active, rugndu-se sau proorocind, adica miscndu-si n chip ascuns dispozitia ei interna, sau
nfatisnd virtutea n chipurile purtarii din afara, daca face aceasta fara discernamnt rational,
necinsteste capul ei. Caci ea cultiva atunci binele urnd unei pofte, odata ce este lipsita de ratiunea
care o mpodobeste ca un acoperamnt. De asemenea toata mintea, care se exercita n contemplatia
naturala, daca se roaga sau proroceste avnd ceva pe cap, cu alte cuvinte cauta sa cunoasca ratiunile
lucrurilor care le mpartaseste altora, cu vreo pornire spre altceva, fara un scop evlavios, necinsteste
capul sau, ca una ce pune mai presus de cunostinta dreapta si cucernica vreun lucru din cele
trecatoare. Si orice femeie, adica orice perceptie orientata n chipul natural sau lucrurile sensibile,
daca nu are ratiunile spirituale ale acelora ca acoperitoare, necinsteste capul ei, ocupndu-se cu
contemplarea celor vazute din patima, pentru afectiunea naturala fata de ele. Si iarasi, toata mintea
ndragostita de teologia mistica, daca se roaga sau prooroceste avnd ceva pe cap, adica daca
patrunde la vederile tainice n chip nestiut, sau nvata si initiaza pe altii n teologie, avnd vreo forma
a ntelegerii n vreme ce cunoaste sau face cunoscut n chip mistic Cuvntul cel mai presus de
ntelegere, rusineaza capul sau, punnd pe Cel simplu si mai presus de orice ntelegere, sub ceva din
cele ce sunt sau se cunosc. Mintea trebuie sa fie atunci golit de toata ideea si de toata cunostinta, ca
sa vada fara ochi pe Dumnezeu Cuvntul cel adevarat, stiind limpede ca n privinta lui Dumnezeu
sunt mai adevarate negatiunile prin depasire, care vestesc realitatea pozitiva divina prin negarea
totala a celor ce sunt. Si orice femeie, adica orice cugetare a unei astfel de mintii, care e adumbrita
de multe vederi tainice, necinsteste capul ei, lepadnd cunostinta dumnezeiasca si tainica ce
acopere mintea ca pe un cap.

Deci tot barbatul, adica toata mintea activa, sau naturala, sau teologica, 141 cnd se roaga sau
prooroceste, adica primeste nvatatura sau nvata pe altii, sa aiba descoperit capul sau, adica pe
Hristos: cea activa, nepretuit nimic mai mult dect credinta si virtutea; cea naturala, neputnd nici o
alta ratiune mai presus de Ratiunea prima; iar cea teologica, neconturnd nicidecum n schemele si
ntelesurile cstigate din lucruri, pe Cel mai presus de ntelegere si de cunostinta. Si toata femeia,
adica toata deprinderea mintii active, sau perceptia celei naturale, sau cugetarea nteleapta a celei
teologice, sa-si acopere capul: deprinderea activa, avnd asezat asupra ei discernamntul ratiunii, cu
care sa deosebeasca cele ce trebuie si cele ce nu trebuie facute; perceptia, puterea ratiunii cu care
sa judece cu stiinta cele vazute; iar cugetarea, cunostinta cu totul indemonstrabila a celor mai presus
de ntelegere. Caci toata deprinderea, perceptia si cugetarea neacoperita n modul aratat, nu se
deosebeste de cea rasa, adica de cea care n-are nici o ratiune a virtutii, sau a evlaviei, sau a
cunostintei tainice si a iubirii dumnezeiesti.
Deci orice astfel de femeie trebuie sa aiba, pe buna dreptate, totdeauna stapnirea ratiunii, sau
supravegherea rationala asupra capului. Aceasta n primul rnd pentru ngeri, care vad miscarile
aratate si nearatate ale noastre si scriu tot gndul si toata fapta sau lauda spre osnda noastra n
ziua nfricosata a darii la iveala. Apoi pentru cugetarile constiintei, ntelese si ele n mod figurat ca
ngeri, care ne mustra pentru cele ce le-am savrsit, sau ne apara acum si n ziua judecatii. n sfrsit
si pentru ngerii rai, care pndesc deprinderea, perceptia si cugetarea noastra ca ndata ce le vad
dezvelite de discernamntul, de evlavia si de cunostinta rationala si mintala, sa dea navala, facnd sa
se nasca cele potrivnice acestora: lipsa de discernamnt, de evlavie si nestiinta, prin care dracii cei
rai lucreaza pacatul, ratacirea si necredinta.
Iar cap al lui Hristos a fost numit Dumnezeu, care ca Minte este prin fire principiul Ratiunii.

Scolii
Barbat este si acela care se ndeletniceste cu filozofia activa (lucratoare, practica). (1)
A numit cap pe Hristos, ca ipostas al bunurilor viitoare. Caci credinta, dupa dumnezeiescul Apostol,
este ipostasul celor viitoare si dovada lucrurilor nevazute, prin ceea ce este aratat El nsusi. Pentru
ca n El sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale ntelepciunii. (2)
Credinta cea ipostasiata este credinta efectiva si lucratoare, prin care Cuvntul lui Dumnezeu se
arata n cei activi ntrupat n porunci.145 Iar prin acestea Cuvntul i duce pe cei activi spre Tatal, n
care se afla El dupa fire. (3)
Barbat este si mintea ce se exercita cu evlavie n contemplatia naturii, avnd drept cap Ratiunea lui
Dumnezeu, pe care o contempla cugetarea prin credinta, ca pricina creatoare a celor vazute. (4)
Daca cineva vrea sa vada n chip just creatiunea (caci omul are putere naturala sa vada bine si sa
deosebeasca binele de rau), va fi calauzit spre pomul vietii, care este Facatorul a tot pomul, n care
sunt ascunse comorile cunostintei si ale ntelepciunii. Iar daca, ntrebuintnd gresit puterea
naturala (abuznd de ea), va vrea sa vada creatiunea n chip rau, se va departa de viata si va mnca

din pomul care ascunde n sine deosebirea binelui de rau, supunnd simtirii si socotintei nerationale
mintea si ratiunea. Deci unul ca acela va socoti placerea ca bine, pentru ca ajuta la conservarea
trupului, iar durerea si ostenelile trupului ca rau, pentru ca nu ajuta la acea conservare; si va socoti
faptura drept Dumnezeu, procurndu-si din ea prilejurile placerii trupesti. (5)
Din fiinta celor vazute si din miscarea si din varietatea lor, cunoastem Monada sfnta cea n trei
ipostasuri. (7)
Barbat e si cel initiat n teologia mistica. (8)
Femeia mintii active zice ca este deprinderea, ca nascatoare a chipurilor virtutii; a celei naturale,
simtirea (perceptia prin simturi) nnobilata prin ratiunile Duhului, ca nascatoare a imaginilor
nepatimase ale lucrurilor; iar a celei teologice, cugetare curata, capabila sa patimeasca n chip unitar
lumina cea unica n trei straluciri. (11)
Identitatea mintii desavrsite cu Dumnezeu dupa har nseamna miscarea simpla si nempartita a
mintii n jurul Celui ce este prin fire unul si acelasi. Aceasta miscare nu primeste ntelesuri care se
deosebesc dupa cantitatea substantei sau dupa calitatea puterii, ci numai o bucurie negraita, plina
de o simtire mai presus de ntelegere. (13)
Rugaciunea celui activ (practica) consta, zice, n cererea virtutilor, iar proorocia n comunicarea
adevarata a ratiunilor din ele. Rugaciunea celui ce se ndeletniceste cu contemplarea naturii consta,
zice, n cererea cunostintei stiintifice a lucrurilor, iar proorocia n comunicarea acesteia altora, printro nvatatura adevarata. n sfrsit, rugaciunea celui ce se ndeletniceste cu teologia, este, zice, tacerea
tainica, n timpul careia mintea se face, prin negarea lucrurilor n sens de depasire, vrednica de
unirea cea mai presus de ntelegere si cunostinta; iar proorocia acestuia este initierea tainica a altora
n acestea. Caci rugaciunea nfaptuieste unirea celui ce se roaga cu Dumnezeu, iar proorocia pentru
Dumnezeu ndeamna pe cel ce prooroceste sa comunice oamenilor bunurile date lui.146 (14)

Note
Mintea (n greceste de genul masculin) n stradania pentru virtuti se conduce la nceput de credinta,
nu de evidenta. (136)
Pna aici prin barbatul ce are pe cap pe Hristos si prin femeia ce are de cap barbatul, s-a indicat
prima treapta a urcusului duhovnicesc, cea activa. (137)
Aici prin barbatul descoperit si femeia acoperita se indica treapta a doua a urcusului duhovnicesc,
contemplarea naturii. Aceasta contemplare, desi se numeste naturala dupa obiectul ei, se face n
duh, deci n har. E o lucrare a ratiunii ajutata de har. Numai o astfel de lucrare a ratiunii, cunoaste
just natura. (138)
Aici se descrie a treia treapta a urcusului. Ratiunea credintei de pe aceasta treapta nu mai e credinta
ca norma neevidenta din prima treapta, ci e nsusi Logosul cunoscut direct, dar mai presus de
ntelegere, dupa depasirea tuturor, si n acest sens socotit mai degraba obiect al credintei. Aici se

arata ca apofatismul nu nseamna o necunoastere totala, ci paralel cu el au loc iluminari tainice.

(140)
Mintea practica e mintea preocupata de virtuti, mintea naturala e cea care contempla natura, iar
mintea teologica e cea care contempla pe Dumnezeu. ele sunt asezate pe trei trepte. Nu poate
dobndi cineva mintea teologica daca n-a trecut prin cea practica si naturala. (141)
Cugetarile n greceste sunt de genul barbatesc ca si ngerii. (142)
Credinta care da forta poruncilor sau virtutilor este nsusi Hristos, sau puterea ce emana din El, pe
masura acestei stari a omului. (145)
Rugaciunea nsotind pe om pe toate treptele urcusului duhovnicesc, pna la unirea cu Dumnezeu, se
deosebeste cu fiecare stare a omului. Rugaciunea ca tacere tainica era rugaciunea curata. (146)

Daca regele Babilonului nseamna alegoric diavolul, cum se ntelege cuvntul trimis de Dumnezeu prin
proorocul Ieremia catre regii neamurilor si catre regii lui Iuda, prin care i ameninta cu nchisori si lanturi,
foamete si moarte, sabie si robie, de nu-i vor sluji lui, iar celor ce-i vor sluji de bunavoie le va fi cu ngaduinta
pe pamntul lor? (Ier. 21,8). Si de ce l numeste sluga Sa zicnd: Am dat tot pamntul lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, sluga mea, si fiarele cmpului le-am dat sa-i slujeasca lui. (Ier. 27.6).
Ce sunt deci slujirea adusa diavolului si ce sunt fiarele? Ce sunt apoi cele sase feluri de amenintari si cine
sunt regii neamurilor si regii lui Iuda?

Diavolul este si dusman si razbunator al lui Dumnezeu. Este dusman, cnd din ura fata de El si da
aparenta unei iubiri pierzatoare fata de noi oamenii, ndemnndu-ne prin patimile de bunavoie ale
placerii sa alegem n locul bunurilor vesnice lucrurile vremelnice. Prin aceasta furndu-ne apoi toata
dorirea sufletului, ne desface cu totul de la dragostea de Dumnezeu, facndu-ne dusmani cu voia ai
Facatorului.
Iar razbunator este cnd, dezvelindu-si toata ura sa fata de noi, care i-am ajuns datornici din
pricina pacatului, cere pedepsirea noastra. Caci nimic nu desfata mai tare pe diavol ca omul
pedepsit. ngaduindu-i-se aceasta si scornind una dupa alta suferintele patimilor fara de voie se
napusteste ca un vifor fara mila asupra celor peste care a dobndit, din ngaduinta lui (Dumnezeu,
putere neurmarind sa mplineasca o porunca divina, ci dorind sa-si sature patima urii sale mpotriva
noastra El vrea ca marea povara a necazurilor dureroase, sufletul sfrsit de slabiciune sa-si taie de la
sine puterea nadejdii n Dumnezeu, facnd din ntmplarile dureroase care vin peste el nu pricini
pentru reculegerea mintii, ci pricini de necredinta.
Dumnezeu, bun fiind si vrnd sa smulga din noi, cu totul samnta pacatului, adica placerea, care
desface mintea de la iubirea lui Dumnezeu, ngaduie diavolului sa aduca asupra noastra chinuri si
pedepse. Prin aceasta El usuca veninul placerii de mai nainte cu chinurile sufletului si n acelasi timp
vrea sa sadeasca ura si desavrsita scrbire fata de cele prezente, care dezmiarda numai simturile, ca
fata de unele ce nu ne aduc nimic altceva dect pedepse prin folosirea lor. El vrea mai departe sa
faca din puterea pedepsitoare si din ura de oameni a aceluia o pricina a readucerii fortate la virtute,
a celor ce au alunecat de bunavoie din ea.

Deci diavolul e numit sluga lui Dumnezeu ca cel ce, cu ngaduirea lui Dumnezeu, pedepseste pe
pacatosi, ramnnd totusi apostat si tlhar viclean, ca unul ce are aplecarea vointei foarte nrudita
cu a celor ce s-au departat de Dumnezeu prin placere. Caci e drept sa fie chinuiti de diavol cei ce au
mbratisat cu voluptate planurile lui viclene prin pacatele de bunavoie. Astfel diavolul este att
semanatorul placerii, ct si aducatorul durerii prin patimirile fara voie.
Cnd deci locuitorii Iudeii si ai Ierusalimului, adica cei ce au dobndit deprinderea faptelor
pentru slava cea de la oameni, umbrind chipurile virtutilor prin mplinirea lor numai ca atare si
multumindu-se sa graiasca numai cuvintele ntelepciunii si ale cunostintei, fara sa se faca faptele
dreptatii, iar pe deasupra mndrindu-se fata de altii pentru virtutea si stiinta lor, pe drept cuvnt
sunt predati ostenelilor si necazurilor, ca prin patimirea lor sa nvete smerenia uitata de ei din pricina
parerii desarte ce si-o fac despre ei nsisi. Stiind acest lucru si minunatul Apostol a predat Satanei pe
nelegiuitul din Corint spre pierderea trupului, ca duhul sa se mntuiasca n ziua Domnului Iisus. De
aceea e predat si regele Iudeii si al Ierusalimului regelui Asirienilor, aratndu-se prin aceasta ca
mintea contemplativa si cunoscatoare (gnostica) e predata diavolului spre pedepsire, ca acela sa
aduca asupra ei chinuri si necazuri dupa dreptate, iar ea sa nvete, suferind, sa filosofeze mai
degraba despre rabdarea n necazuri, dect sa se mndreasca cu desertaciune pentru lucruri care nu
exista cu adevarat.
Deci tot cel ce rabda de bunavoie si cu multumire grelele necazuri ale ncercarilor fara voie,
constient de relele pe care le-a savrsit, nu este scos din deprinderea si harul virtutii si al cunostintei,
ca locuitorii de odinioara din Iudeea si Ierusalim. Aceasta pentru ca suporta de bunavoie jugul regelui
Babilonului si, ca unul ce ti achita o datorie, primeste chinurile aduse asupra lui. Ramnnd n ele,
plateste regelui Babilonului muncile silnice prin partea patimitoare a firii, nvoindu-se la ele prin
dreapta judecata, ca unul ce i le datoreaza aceluia din pricina pacatelor de mai nainte; iar lui
Dumnezeu i aduce prin nchinare adevarata, adica prin dispozitia smerita a sufletului, ndreptarea
greselilor.
Dar cel ce nu primeste cu multumire necazurile si ncercarile fara voie, aduce asupra lui cu
ngaduirea lui Dumnezeu, n vederea ndreptarii, si nu se pocaieste lepadnd nalta parere de sine
care-i vine din nchipuire ca e drept, ci se mpotriveste hotarrilor dumnezeiesti ntemeiate pe
judecatile Lui cele drepte, asemenea locuitorilor de odinioara din Iudeea, si nu primeste de buna
voie jugul regelui Babilonului, este predat, la porunca dumnezeiasca, regelui Babilonului ca sa fie dus
n robie, sa fie aruncat n nchisori si lanturi, sa sufere de foamete si sabie, fiind scos de tot din
pamntul lui, adica din paruta desprindere a virtutii si a cunostintei. Prin ducerea n robie, e osndit
la nstrainarea de cele dumnezeiesti; prin aruncarea n nchisori, e osndit la nchipuirile mincinoase
despre lucruri; prin punerea n lanturi, la ncetarea totala a oricarei fapte bune; prin foamete, la
lipsirea de nvataturile dumnezeiesti; prin moarte, la nvrtosarea si nesimtirea totala fata de cele
bune; prin sabie, la cugetari patimase si desfrnate, care sting amintirea lui Dumnezeu.
Toate acestea si mai multe dect acestea le sufera cel scos din deprinderea virtutii si a
cunostintei, ca din pamntul sau, pentru faptul ca nu vrea, din pricina mndriei si a nchipuirii
desarte, sa plateasca datoriile pentru greseli, primind cu bunavointa necazurile, nevoile si
strmtorarile. n aceasta privinta sa ne fie pilda dumnezeiescul Apostol, (2 Cor 12, 10)care totusi,
pentru dreptatea lui, era slobod de orice datorie fata de acestea. Caci stia marele Apostol ca umilirea

cea dinafara a trupului prin munci, este pazitoarea comorilor dumnezeiesti din suflet. Si cu aceea
rabda cu bucurie att pentru el, ct si pentru cei carora avea sa le fie pilda de virtute si de credinta, si
chiar daca vor suferi pe dreptate, dupa pilda Corinteanului pedepsit, sa aiba ca mngiere si ca pilda
de rabdare pe cel ce sufera fara sa fie vinovat.
Iar regii neamurilor din acest loc al Scripturii cred ca sunt oamenii care stau n frunte prin
diferitele patimi de ocara. Ei nca sunt supusi dupa dreptate, pedepsei pentru pacatele lor si de
aceea predati regelui Babilonului, ca putere pedepsitoare ce se bucura de chinuirea firii. Astfel regele
Egiptului este mintea desfrnata si iubitoare de placeri; Moabiteanul este mintea dezmierdata si
pngarita; Amaniteanul este mintea dedata zgrceniei; Sirianul este mintea superstitioasa si
dialectica (certareata), caci s-a spus ca singur Sirianul a stat mpotriva lui Solomon, (III Regi 12, 25)
adica mpotriva pacii si a ntelepciunii; regele din Tir este mintea iubitoare de lume si de viata; iar
dintre ceilalti regi fiecare simbolizeaza ceea ce si poate da seama omul ntelept (gnostic), cautnd
singur ntelesul lor prin talmacirea numelui lor, sau a locurilor unde se amintesc, sau lund aminte la
chipul n care vietuiesc, sau la ndeletnicirile lor, sau la vrajmasia lor speciala fata de Israel. Caci nu
totdeauna si toti trebuie tlcuiti dupa acelasi nteles, ci dupa trebuinta ceruta de mprejurari si dupa
ntelesul profetiei.
Pentru ca Scriptura ntelege odata prin Faraon ca diavolul, altadata legea firii. Primul nteles i-l da
cnd vrea sa prapadeasca pe Israel; al doilea, cnd l slujeste dupa ornduire de sus Iosif, care
ntruchipeaza profetic pe Dumnezeu Cuvntul ce slujeste de bunavoie firii si patimilor noastre, afara
numai de pacat. De asemenea si regele Tirului este nteles odata cu diavolul, iar altadata ca legea
naturala. Primul nteles i se da cnd lupta mpotriva lui Israel prin Sisara, (Iuda 4,2) al doilea cnd se
mprieteneste cu David si ajuta lui Solomon la zidirea templului dumnezeiesc (II Regi 5,11). Si multe
alte ntelesuri se dau fiecaruia dintre regii nsirati de Sfnta Scriptura, dupa sensul ce-l are proorocia.
Iar fiarele, pe care le preda Dumnezeu regelui Babilonului, sunt dracii, dintre care fiecare
lucreaza, dupa destoinicia lui nnascuta, la aducerea uneia sau alteia dintre ispite. Caci fiecare este
samanatorul altei rautati si fiecare este mai viclean dect altul si mai iscusit spre un anumit fel de
rautate. Dar nici dracii nsisi nu pot sluji n nici o privinta diavolului, ncepatorului a toata rautatea,
fara ngaduirea lui Dumnezeu. Trebuie ca nsusi Dumnezeu sa ngaduie, precum singur stie, n grija
Lui de lume si n iubirea de oameni, diavolului sa aduca, prin slujitorii lui, diverse pedepse asupra
noastra pentru pacatele savrsite. Aceasta se arata limpede n istoria lui Iov, unde se spune ca
diavolul n-a putut sa se apropie de Iov fara ngaduinta lui Dumnezeu.
Dar si Nabucodonosor nsusi, regele Babilonului, e nteles de multe ori ca legea naturala. Aceasta
o arata n scrisoarea adresata locuitorilor din Ierusalim, acei care, neputnd sa mplineasca legea
duhovniceasca, au fost mutati n pamntul Babilonului, adica n deprinderea confuziei pamntesti. Ei
le cer acestora sa se roage pentru viata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si pentru viata lui
Baltazar fiul lui, adica pentru legea naturala si pentru deprinderea ei cu fapta, sub care au cazut
odinioara, ca sa fie zilele lor ca zilele cerului (Baruh 1,11). Prin acest cuvinte ei cer celor ce au
ramas n starea nepatimasa a virtutii si n adevarul cunostintei, sa se roage ca sa fie gndurile legii
naturale si ale deprinderii ei cu fapta, sub care au ajuns parasind legea duhului, ca gndurile
dumnezeiesti ale legii duhovnicesti, numind gndurile zile, iar legea duhovniceasca cer. Ei se

rugau adica lui Dumnezeu, ca sa nu se departeaza legea naturala si ostenicioasa sub care au ajuns,
de legea duhovniceasca.
Cu acestea consuma si cuvntul pe care marele Daniil i l-a spus n chip tainic lui Nabucodonosor,
ca amenintare dumnezeiasca, cnd i-a talmacit vedenia din vis: Si te voi izgoni dintre oameni, si va fi
locuinta ta cu fiarele salbatice; si te voi hrani cu iarba ca pe un bou si vei dormi sub roua cerului; si
sapte ani vor trece peste tine pna cnd vei cunoaste ca Cel Prea nalt stapneste peste mparatia
oamenilor si o da cui voieste. Si pentru ca a spus: Lasati coltul radacinilor arborelui n pamnt,
mparatia ta ti va ramne si din ea vei cunoaste mparatia cea cereasca. (Daniil 4, 22-23)
Prin izgonire poate ca ntelege scoaterea din Rai n lumea aceasta, pentru calcarea poruncii, si
caderea de la petrecerea cu sfintii ngeri, adica de la vederile spirituale, sub puterea legii naturade
ntemeiata pe simtire. Iar locuirea cu fiarele salbatice nseamna petrecerea cu patimile si cu dracii
care le lucreaza. Iarba cu care l-au hranit (ngerii, zic unii codici, sau oamenii, zic altii, nu fiarele cu
care avea locuinta, caci acelea nu hranesc, ci sfsie), nseamna cunoasterea naturala prin simtire a
lucrurilor si lucrarea ostenitoare a virtutii; pe acestea le procura ca pe o iarba, oamenilor ngerii.
Iar vei dormi sub roua cerului, nseamna a avea, prin Providenta dumnezeiasca, puterea care
se afla n acestea. Roua cerului indica Providenta, care harazeste omului n veacul acesta, pe lnga
toate cele nsirate, conservarea n existenta; sau legea firii, care ramne cu desavrsire nestricata;
sau poate cunoasterea n parte a celor inteligibile, pe care ne-o mijlocesc lucrurile vazute prin harul
lui Dumnezeu si care tine pe om aici n nadejdea celor viitoare.
Cuvintele sapte ani vor trece peste tine indica ntinderea crugului nseptit al vremii n veacul
acesta. Sub acest crug a cazut firea, deoarece n-a pazit deprinderea si lucrarea proprie, dar dupa
sfrsitul lui, la nvierea asteptata, se va rentoarce iarasi la sine, prin lepadarea nsusirilor
duhovnicesti (irationale), primind din nou marirea de la nceput a mparatiei, dupa ce a cunoscut,
prin iconomia Providentei din acest veac, stapnirea adevaratei mparatii. Caci prin cuvintele: lasati
coltul radacinilor pomului n pamnt, se arata ca nu se smulge deplin, din pricina greselii de la
nceput, samnta si puterile bunatatii. Datorita acestora, relundu-si firea iarasi cresterea, revine
prin nviere la marirea si frumusetea fireasca de mai nainte.
Dar lucrul cel mai bun este sa ascultam de legea poruncilor si sa nvatam a ne stinge cugetul
trupesc prin ostenelile de bunavoie. Si nu e numai un lucru bun acesta, ci si foarte ntelept si
cuviincios pentru cei ce si-au facut ratiunea nnascuta stapna peste patimi. Iar de nu face lucrul
acesta, sa-l facem pe al doilea, sa ne lasam certati fara voie si sa primim cu multumirea cuvenita
Celui ce ne cearta pe noi, ca pe un fel de jug al regelui din Babilon, spune pedeapsa pacatelor pe care
l-am facut. Si atunci regele spiritual al Babilonului nu ne va muta mintea din pamntul nostru, adica
din credinta, din nadejdea si din deprinderea virtutii. Deci n acest nteles, aratat mai nainte, este
numit diavolul si sluga lui Dumnezeu si n acest nteles se dau pe mna lui regii popoarelor, regele
din Iuda si fiarele cmpului.

Scolii
Osteneala si necazul curata sufletul ntinat de murdaria placerii si smulge cu totul afectiunea lui fata
de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea de ele. Pentru aceasta Dumnezeu
ngaduie diavolului, dupa o judecata dreapta, sa supere pe oameni cu tot felul de necazuri. (2)
Cel ce sufera fiindca a nesocotit harul lui Dumnezeu, daca recunoaste ratiunea Providentei
dumnezeiesti care vrea sa-l vindece, primeste cu multumire si cu bucurie necazul si si ndreapta
greseala pentru care este certat. Cel ce se arata nsa nesimtitor fata de aceasta doftorie ce i se da, pe
drept cuvnt este scos din har si predat confuziei patimilor, dndu-i-se drumul sa vina la pacatul cu
fapta, spre care era purtat de dorinta launtrica. (3)

Odata ce Domnul a poruncit limpede dupa nviere sa fie nvatate toate neamurile, de ce a mai avut Petru
lipsa de descoperire n cazul lui Cornelie? Si de ce Apostolii din Ierusalim, auzind de cele cu privire la
Cornelie, se deosebeau de Petru?
Ba daca nu par cuiva mai scrupulos dect trebuie, fiecare cuvnt al poruncii dumnezeiesti avea
trebuinta de o nvatatura si de o descoperire care sa-i hotarasca modul n care trebuie mplinit. Caci nu se
afla nicidecum cineva care vrea sa cunoasca modul de aplicare al vreunui cuvnt, fara descoperirea celui ce
a grait acest cuvnt. Stiind-o aceasta si vestitul Petru, dupa ce a primit de la Domnul porunca propovaduirii
ntre neamuri, nu a pornit la lucru, ci a asteptat sa fie nvatat modul de aplicare al poruncii de catre Cel ce a
dat porunca.
Dar poate ca pe lnga acestea mai erau si alte lucruri pe care trebuia sa le nvete Petru prin pnzatura
coborta din cer si prin diferitele animale cuprinse n ea. Mai bine zis poate ca erau lucruri pe care trebuia sa
le nvete tot neamul omenesc, sau orice om, care asemenea lui Petru, strabatnd la ultima naltime a
credintei, nvata limpede sa-si stinga cu totul orice simtire, ntruct pna ce priveste prin ea cele vazute,
cunoaste zidirea ca una ce se strica prin sine, neputnd sa fie ferita de stricaciune si de confuzie. Deci prin
pnzatura si prin dobitoacele de pe ea, Dumnezeu i-a acoperit lui Petru drept mncare duhovniceasca
lumea vazuta, nteleasa prin cea nevazuta, pe temeiul ratiunilor ei, sau pe cea nevazuta aratata prin
chipurile lucrurilor sensibile. De aceea i zice: Ridica-te Petru, jertfeste-te si mannca. De unde i se
porunceste sa se ridice? De unde altundeva, daca nu din deprinderea si din lanturile simtirii (perceptiei prin
simturi) si dintr-o prejudecata coborta despre lucruri, sau din paruta dreptate a legii, ca eliberat de ratiunile
lucrurilor sensibile, dezbracate de figuri, si asa sa cunoasca tipurile cele inteligibile si sa nvete ca nimic din
cele facute de Dumnezeu nu e necurat. Caci cei care contempla creatiunea vazuta n ratiunile ei, ca pe o
nfatisare a celei inteligibile, sau tipurile celor inteligibile din podoaba lucrurilor vazute, ca pe o pnzatura ce
coboara de sus nu va mai crede nimic necurat din lucrurile vazute, nemaiobservnd n ratiunile lor nimic care

sa trezeasca scrba. Pentru ca stricaciunea se afla n latura sensibila, ca si razboiul fapturilor ntreolalta.
ntre ratiuni nsa nu este nvrajbire*
Pnzatura tinuta de cele patru capete este deci lumea sensibila tinuta si ea de cele patru elemente.

163

Iar trtoarele, dobitoacele si pasarile sunt diferitele ratiuni ale fapturilor, care pentru simtire sunt necurate,
dar pentru minte sunt curate si bune de mncat, sustinnd viata spirituala. n sfrsit, glasul ce se repeta de
trei ori este filosofia activa (practica), naturala si teologica. Caci cel ce vrea sa urmeze cu adevarat lui
Dumnezeu trebuie nu o data, ci de doua si de trei ori sa se ridice si sa jertfeasca creatiunea vazuta si sa o
mannce prin cunoastere (n chip gnostic). Astfel cel ce s-a ridicat din Alipirea patimasa la cele vazute, a
jertfit miscarea acestora si a izbutit sa mannce virtutea activa.

165

Cel ce s-a ridicat de la parerea mincinoasa

despre lucruri, a jertfit normele cele vazute si, mncnd ratiunile nevazute, a dobndit contemplatia naturala
cea din duh. Iar cel ce s-a ridicat din ratacirea politeista, a jertfit nsasi fiinta lucrurilor si, mncnd prin
credinta cauza lor, s-a umplut de puterea cunoasterii teologice (lui Dumnezeu).
Deci toata mintea contemplativa, avnd sabia Duhului, care este cuvntul (ratiunea) lui Dumnezeu,
dupa ce a omort n sine miscarea creatiunii vazute, a dobndit virtutea, iar dupa ce a taiat de la sine
nalucirea formelor sensibile, a aflat adevarul n ratiunile lucrurilor, aceasta constituind contemplatia naturala;
n sfrsit, dupa ce s-a ridicat deasupra fiintei lucrurilor, primeste iluminarea nemarginitei monade
dumnezeiesti, aceasta contribuind taina teologiei adevarate.
Sau poate i-a poruncit Dumnezeu prealaudatului Petru, fruntasul Apostolilor, ca, ridicndu-se din
puterea nemarginita a firii la puterea dumnezeiasca cea dupa har, sa jertfeasca cu ajutorul lui Dumnezeu,
prin sabia cuvntului, patimile rautatii din oameni si sa le faca dupa aceea o mncare buna si bineplacuta
Cuvntului spre mistuire duhovniceasca, prin lepadarea vietii patimase si dobitocesti de mai nainte. Caci se
spune ca sngele care curge din orice animal njunghiat este simbolul vietii. Iar deosebirea animalelor
aratate n pnzatura nseamna poate felurimea patimilor din oameni. Trtoarele nfatiseaza pe cei a caror
pofta se trie n lucrurile pamntesti; fiarele, pe care si aprind cu furie toata mnia spre a se nimici
ntreolalta; iar pasarile, pe cei ce-si mping toata puterea rationala spre sudalma mndriei si spre ngmfarea
ce se naste din ea, ca si pe cei ce graiesc nedreptate fata de cele nalte si ridica spre cer gura lor. Acestea
jertfindu-le, ca un mpreuna lucrator al lui Dumnezeu, marele Petru, prin cuvntul Duhului, pe ceilalti blnzi si
iubitori de oameni si cu ngaduinta ntreolalta, iar pe cei din urma iubitori de Dumnezeu si smeriti la cuget.
Sa vedem acum ce vrea sa arate prin ntelesul numelui ei si Ioppe, n care preasfntul Petru, marea
talpa a Bisericii, a avut aceasta vedenie? Numele de Ioppe se talmaceste ca post de observatie, nsemnnd
paza ce se cuvine sa o acordam faptelor. Caci cetatea, aflndu-se la tarmul marii, ar fi fost luata de multele
valuri, daca nu si-ar fi avut asezarea pe naltime. Din aceasta pricina socotesc ca prin ea este indicat acela
care-si zideste virtutea, ca pe o cetate, pe naltimea cunostintei si care nu e totusi departe de ispitele fara

voie, ntruct nu s-a scuturat nsa cu totul de legatura (afectiunea) fata de lucrurile sensibile, ci o are
aproape ca pe o mare si de aceea are lipsa de observatie, ca nu cumva dracii necurati, folosindu-se pe furis
de ispitele fara de voie, sa nlesneasca patrunderea patimilor celor de bunavoie. Dar Ioppe apartinnd
semintiei lui Isahar, iar aceasta tlcuindu-se ca plata sau osteneala, ea mai poate sa nsemne si
deprinderea n supravegherea faptelor, pe care le pazeste de navalirile nevazute ale duhurilor rautatii.
Marelui Apostol i s-a poruncit, prin urmare, sa-si ridice mintea de la aceasta

166

si sa si-o mute spre

cunostinta celor nalte.

Asadar cel ce se afla pe naltimea de unde supravegheaza filosofia activa, putem spune ca se afla n
Ioppe; iar cel ce locuieste n Sionul din Ierusalim, adica n locul de unde se vede pacea (caci asa se
tlcuieste Ierusalim), se afla departe de orice afectiune fata de cele sensibile, precum geografic e departe
marea de locul pe care-i asezat Sionul. Acesta, aflndu-se pe naltimea cunostintei, priveste numai spre
vederile inteligibile ale existentelor, departnd cu mintea formele vazute ale lucrurilor. Ca urmare el primeste
n modul cel mai clar cu putinta aratarile lucrurilor dumnezeiesti, care i dau o forma mai dumnezeiasca mintii
sale. Cel ce locuieste asadar n Ioppe este omul faptelor, care supravegheaza cursele vrajmasilor, iar cel ce
locuieste n Sion este omul cunostintei, care contempla cu mintea numai frumusetea lucrurilor
dumnezeiesti.

167

Iar daca pnzatura este rapita iarasi la cer, prin acestea avem sa ntelegem ca dupa ce a aratat marelui
Petru ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor sensibile, care exista la un loc cu cele inteligibile, iarasi le trage la
Sine, aratndu-ne n felul acesta ca nimic din acelea ale caror ratiuni se afla la El, nu este necurat. De aceea
ntelegnd marele Apostol sensul celor vazute de el, a nvatat ca nu trebuie sa socoteasca pe nici un om
necurat si ca la Dumnezeu nu este cautare la fata, n temeiul careia ar face vreo mpartire nedreapta a
fapturilor. Din aceasta pricina, nemaintrziind, a mplinit porunca duhovniceasca, jertfind spre viata
duhovniceasca pe cei ce-si taie de bunavoie inima mprejur, prin cuvntul harului, si si leapada toata
necuratia necredintei, a rautatii si a nestiintei, ca pe un preput, fara sa-si taie de la trup nimic din cele ce le
are aceasta prin fire, dat fiind ca acestea nu si-au luat fiinta din aplicarea patimasa a voii, ci si au originea n
creatiunea dumnezeiasca. Caci nimic din cele proprii firii nu este necurat, avnd pe Dumnezeu drept cauza
a lor.

Scolii
Altceva, zice, este ratiunea (cuvntul) poruncii si altceva modul n care trebuie sa se mplineasca porunca.
Primind deci marele Petru porunca despre evanghelizarea neamurilor, a aflat modul de executare a poruncii,
pe care nu-l cunostea, prin pnzatura, nvatnd ca trebuie sa se faca prin taierea mprejur chemarea

neamurilor, precum si fara celelalte rnduieli mai trupesti ale legii. Caci Scriptura nu cunoaste dect taierea
mprejur cea duhovniceasca, adica taierea afectiunii patimase a sufletului fata de trup. (2)
Orice cuvnt al poruncii dumnezeiesti are lipsa de nvatatura cu privire la modul cum trebuie mplinit, lucrul
pe care dumnezeiescud Apostol l numeste destoinicie. (II Cor. 2,16; 3.5) (3)
Cel ce nu ramne de dragul simtirii la figurile lucrurilor vazute, ci cauta cu mintea ratiunile lor, ca tipuri ale
realitatilor inteligibile, sau contempla ratiunile fapturilor sensibile, nvata ca nimic din cele vazute nu este
curat. Caci toate sunt bune foarte prin fire. (Gen. 1,31) (4)
Cel ce nu se schimba deodata cu miscarea lucrurilor ce cad sub simturi, se ndeletniceste cu faptele
nepatate ale virtutilor. Iar cel nu nu-si lasa mintea modelata de figurile lor, a dobndit cunostinta cea
adevarata despre lucruri. n sfrsit cel ce a strabatut cu ntelegerea dincolo si de nsasi fiinta lucrurilor, a
ajuns, ca cel mai bun teolog, n chip nestiut n preajma monadei. Prin urmare cel care a jertfit de trei ori n
sine creatiunea lucrurilor vazute, s-a facut vrednic de treapta celor desavrsiti.

170

(5)

Ioppe, este, zice, deprinderea ntru virtute, care pazeste sa nu se apropie vreo vatamare de la lucrurile
sensibile nvecinate. Iar Sionul este deprinderea ntru cunostinta, care vede cum se primesc darurile
ntelegerii. (6)

Note
Pamnt, aer, apa foc. (163)
Nu-l mai tulbura miscarile ce le provoaca n om lucrurile vazute si si-a nsusit virtutea cu fapta. (165)
Apostolul Petru si tot cel ce a dobndit deprinderea n virtute, sa nu ramna aici, ci sa se nalte la
treapta superioara a cunostintei. (166)
Locuitorul din Ioppe e cel de pe treapta virtutilor, iar cel din Ierusalim cel de pe treapta
contemplatiei. (167)
Sunt iarasi cele trei trepte ale urcusului. Fiecare reprezinta o noua deprindere de locurile ce cad sub
simturi (o noua jertfire a lor). Cel de pe treapta virtutii nu se mai schimba cu miscarea lor, adica nu
se ncnta de faptul ca le dobndeste sau le pierde, de producerea si de disparitia lor. Cel de pe
treapta contemplatiei naturale si-a detasat cugetarea de robia nfatisarilor lor sensibile. Iar cel ce
cunoaste tainic pe Dumnezeu, a uitat chiar si de ratiunile inteligibile ale lucrurilor, adica de fiinta lor.

Catre cine a spus Dumnezeu: Veniti sa ne coborm si sa amestecam limbile lor?

Sfnta Scriptura nchipuie pe Dumnezeu dupa dispozitia aflatoare n cei carora le poarta de grija. Astfel e
numit si leu si pardos si pantera si om si bou si oaie si soare si stea si duh si alte lucruri nenumarate,
Dumnezeu nefiind nici una din acestea, dar fiind cugetat potrivit cu forta si cu nsusirea pe care o reprezinta
fiecare din acestea. Aratndu-se de pilda lui Avraam, care era desavrsit n cunostinta, Dumnezeu l-a
nvatat ca n ratiunile unitatii se cuprinde ratiunea imateriala a Treimii. Acestea pentru faptul ca Avraam
iesise cu mintea total din materie si din formele ei. De aceea i s-a aratat ca trei si i-a vorbit ca unul. Iar lui
Lot, care nu-si curatise nca mintea de compozitia corpurilor alcatuite din materie si forma si credea ca
Dumnezeu este numai Facatorul lumii vazute, i s-a descoperit n chip de doime, nu de treime, indicnd prin
formele n care s-a mbracat, ca mintea pe care voieste sa o nvete nca n-a iesit din materie si forma. Astfel,
daca ai patrunde cu pricepere ratiunile fiecarui loc n care Scriptura nfatiseaza n chip felurit pe Dumnezeu,
ai afla drept cauza a schimbarii continue a nfatisarilor Lui, dispozitia celor carora le poarta de grija.

n cazul de fata cei ce zideau turnul, pornisera mai nainte din tara de la rasarit a luminii, adica de
la cunostinta unica si adevarata despre Dumnezeu, si venisera n pamntul Senaar, care se
talmaceste dintii blestemati, caznd n tot felul de pareri despre dumnezeire. Aici adunnd toate
parerile, ca pe niste caramizi, se apucasera sa zideasca, asemenea unui turn, necredinta politeista.
Din aceasta pricina pe drept cuvnt Dumnezeu, care risipeste unitatea conglasuirii pacatoase a
oamenilor rataciti, se numeste aici pe Sine plural, dupa dispozitia lor, care era mpartita si
mprastiata n nesfrsite pareri. Prin aceasta arata ca, fiind unul, n ei s-a mpartit n multi. Acestea o
arata si n cazul lui Adam, zicnd: Iata Adam s-a facut ca unul din noi. Asadar potrivit cu starea de
fiecare data a omului, Dumnezeu e nfatisat de Scriptura sau la plural sau ca unitatea.
Iar la ntrebarea, cu cine sta de vorba Dumnezeu, se poate raspunde ca este obiceiul Scripturii sa
nfatiseze sfaturile negraite si ascunse ale lui Dumnezeu n chip trupesc, ca noi sa putem ntelege
cele dumnezeiesti cu ajutorul cuvintelor si glasurilor care ne sunt familiare, caci n sine Dumnezeu
este Minte necunoscuta, Cuvnt negrait si Viata necuprinsa; El nici nu graieste, nici nu se lasa grait,
fiind nsasi Cuvntul si nsasi dupa fiinta. Daca vom ntelege astfel graiurile dumnezeiestilor Scripturi
nu ne vom poticni n nici un cuvnt din cele scrise, pe motiv de ntunecime.
Dar cineva ar putea spune ca n nici un caz numarul plural n legatura cu Dumnezeu nu se afla n
Scriptura ntr-un sens ireprosabil. Si spre ntarirea parerii sale ar putea aduce cuvntul: Si a zis
Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra, declarnd ca prin acest cuvnt nu
putem sa ntelegem ca Scriptura introduce ideea politeista. La aceasta raspundem: Cnd Sfnta
Scriptura vorbeste de Dumnezeu la plural, adresndu-se n chip evlavios celor evlaviosi, o face
pentru a indica cele trei ipostasuri; ea nfatiseaza adica n chip tainic modul existentei Treimii
atotsfinte, fara de nceput si de o fiinta, dat fiind ca atotslavita, nchinata si atotlaudata Treime a
ipostasurilor este cea mai deplina unitate dupa fiinta. Caci Dumnezeul nostru este unitate n Treime
si Treime n unitate. Cnd nsa vorbeste despre Dumnezeu la plural catre cei necredinciosi,
osndeste falsa idee despre dumnezeire a acestora, caci acestia socotesc ca deosebirea
caracteristicilor personale este fiintiala, nu ipostatica. Iar gndind astfel dumnezeirea, a vadit ca
sustin ratacirea politeista.

Iar daca nu-i vom convinge spunnd aceasta, vom face pe placul Duhului si a celor ce iubesc pe
Duhul, ocolind vrajba si ntelegnd Sfnta Scriptura n acord cu dnsii. Vom zise deci si noi ca ea
nfatiseaza pe Preasfnta Treime, Sa facem pe om (caci existenta celor create este opera Tatalui si
a Fiului si a Duhului Sfnt), alteori ca rasplatitoare a celor ce vietuiesc ntru evlavie ascultnd de
legile ei, sau ca providentiatoare a celor ce au primit existenta de la ea, precum s-a aratat lui Avraam
ca trei si i-a vorbit ca unul, si alteori ca pedepsitoare, sau ca judecatoare a celor ce au calcat legile
firii, ca atunci cnd zice: Coborndu-se sa amestecam limbile lor. Caci Treimea cea sfnta si de o
fiinta nu a creat numai fapturile, le si sustine si mparte fiecareia darurile Sade dupa vrednicie.
Pentru ca fiind ea un singur Dumnezeu, creator dupa fire, este si providentiatoarea si judecatoarea
celor facuti de ea. Caci precum este comun Tatalui si Fiului si Duhului Sfnt a crea, tot asa le este
comun si a judeca si providentia cele create.

Scolii
Fiecaruia, zice, se arata Dumnezeu dupa parerea ce si-o face despre El. celor ce au aruncat cu
dorinta inimii dincolo de compozitia corpurilor materiale si si-au armonizat puterile sufletului ntr-o
unica si constanta miscare nentrerupta n jurul lui Dumnezeu, li se nfatiseaza Treimea ca unitate, ca
sa le arate existenta ei sa-i nvete n chip tainic modul existentei ei. Iar cel ce si misca dorinta numai
n jurul afectiunii fata de cele trupesti si si au puterile sufletului dezbinate ntre ele, li se arata
Dumnezeu nu cum este El, ci cum sunt ei, vadindu-i ca au ramas cu amndoua minile prinse de
dualitatea noastra, n temeiul careia lumea trupeasca e alcatuita din materie si forma. (1)

Ce nseamna: Puteti bea paharul pe care Eu l beau si va puteti boteza cu Botezul cu care Eu ma botez?
(Marcu 10,38). Care este deosebirea ntre pahar si botez?

Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre de bunavoie pentru virtute, prin care stergnd
petele de pe constiinta, omorm de bunavoie nclinarea voii noastre catre cele ce se vad. Iar paharul
este chipul ncercarilor fara de voie, care vin asupra noastra n timpuri de strmtoare pentru ca stam
n slujba adevarului si prin a caror suportare, punnd dorul dupa Dumnezeu mai presus chiar si de
viata, primim de bunavoie pna chiar si moarte silnica a fiintei noastre. Prin urmare aceasta este
deosebirea ntre Botez si pahar, ca Botezul face moarta aplecarea vointei noastre spre placerile
vietii, de dragul virtutii, iar paharul convinge pe cei evlaviosi sa puna adevarul mai presus chiar si de
viata. Paharul l-a pus nainte de Botez, deoarece virtutea este pentru adevar, nu adevarul pentru
virtute. De aceea cel ce cultiva virtutea pentru adevar, nu e ranit de sagetile slavei desarte; dar cel ce
se straduieste dupa adevar de dragul virtutii, deschide n sine culcus parerii de sine a slavei
desarte.179

Scolii
Botezul Domnului, zice, este omorrea desavrsita a nclinarii noastre spre lumea simturilor; iar
paharul este tagaduirea chiar si a vietii de aici, pentru adevar. (1)

Adevarul, zice, este cunostinta dumnezeiasca; iar virtutea, lupta pentru adevar a celor ce-l doresc.
Asadar cel ce ndura ostenelile virtutii pentru cunostinta, nu se robeste slavei desarte, ntruct stie
ca adevarul prin firea lui ramne mai presus de toate ostenelile. Caci el prin fire nu poate fi cuprins
de cele din urma. Dar cel ce cauta cunostinta de dragul ostenelilor pentru ea, desigur se robeste
slavei desarte, ca unul ce crede ca a luat cununa naintea sudorilor, nestiind ca ostenelile sunt pentru
cununa, iar nu cununa pentru osteneli. Orice metoda se dovedeste necugetata atunci cnd, n loc de
a ajunge prin ea la ceea ce este absolut (pentru sine), e crezuta ea ca un lucru absolut (pentru sine).
(2)

Note
Precum Euharistia urmeaza dupa Botez, asa cunoasterea adevarului urmeaza, dupa virtute, ca o
treapta mai nalta. Prin Botez sau prin virtute, ne omorm, voia egoista, dar nu ne omorm energia
virtutii. Prin cuminecatura cu adevarul, uitam de noi nsine, chiar ca subiecte de virtutii, ca sa nu mai
traiasca dect adevarul. (179)

Daca Dumnezeu nu locuieste n temple facute de mini, (F. A. 17,24) cum locuia n templul Iudeilor?

Dumnezeu, ngrijindu-se prea ntelept de cei providentiati, potrivit cu starea lor, mai nti i-a
calauzit pe oameni spre adevar prin tipuri, ntruct se crmuiau dupa simturi. n felul acesta S-a
amestecat pe Sine n chip nevazut n toate tipurile date poporului vechi, lucrnd la naltarea celor
calauziti. A locuit prin urmare n templul Iudeilor n mod figurat, dar nu cu adevarat, cirscumscriindusi prin aceasta locuire n templu sfatul Sau negrait cu privire la povatuirea tainica a celor
providentiati. Caci cel mai potrivit locas al lui Dumnezeu este numai mintea curata. Pentru ea a
ngaduit Dumnezeu sa se zideasca templul ca tip, voind ca prin simboluri foarte ngrosate sa desfaca
din materie mintea Iudeilor, care era cu mult mai ngrosata dect tipurile fara simtire. El voia s-o faca
sa-si vada neputinta ei de a fi locas al lui Dumnezeu din pricina dezbinarii de care era stapnita si
prin aceasta sa vina la cunostinta nsusirilor ei naturale. Acest lucru nentelegndu-l nsa Iudeul, care
nu stia dect sa-si nutreasca prin mndrie fudulia cucernica, a fost lipsit si de tip si s-a nstrainat n
chip pacatos de adevar.

Scolie
Iudeu este, zice, cel ce cultiva numai forma cunostintei, care este cuvntul gol si numai chipul virtutii,
care este obiceiul fara suflet. El se faleste cu figurile adevarului. (1)

Ce nseamna: Daca ar dibui, ar gasi pe Dumnezeu? (F:A. 19,27). Cum gaseste cineva pe Dumnezeu
dibuind?

Cel ce nu se opreste la latura vazuta a slujirii trupesti, a legii, ci, patrunznd prin caile mintii n
fiecare dintre simbolurile vazute, afla ratiunea divina perfecta, ascunsa n fiecare, n aceasta ratiune

gaseste pe Dumnezeu nsusi. Dibuind bine prin puterea mintii n materia prescriptiilor legii, ca ntr-o
gramada de lucruri amestecate, va afla undeva ascuns n carnea legii margaritarul-ratiune, care
scapa cu totul simtirii. La fel si cel ce nu circumscrie firea celor vazute numai la ct cuprinde simtirea,
ci cerceteaza cu mintea n chip ntelept ratiunea din fiecare faptura, descopera pe Dumnezeu, aflnd
din maretia aratata a lucrurilor nsasi cauza lor.
Dat fiind asadar ca nsusirea proprie a celui ce dibuieste este discernamntul, care patrunde prin
cunostinta simbolurile legii si contempla cu stiinta firea vazuta a lucrurilor, acela deosebeste cele din
Scriptura, din creatiune si din sine nsusi. n Scriptura deosebeste litera si duhul, n creatiune
ratiunea si ceea ce se vede la suprafata, iar n sine mintea si simtirea. Apoi lund n Scriptura duhul,
din creatiunea ratiunea, si din sine mintea si unindu-le indisolubil ntreolalta, afla pe Dumnezeu,
cunoscndu-L pe ct se cuvine si pe ct este cu putina n minte, n ratiune si n duh. Aceasta, pentru
ca s-a eliberat de toate cele ce-l ratacesc si l trag spre tot felul de pareri, adica de libera, de
suprafata vazuta a lucrurilor si de simtire, n care sta latura cantitativa a lucrurilor, att de felurita si
de potrivnica unitatii. Dar daca amesteca cineva si mpleteste litera legii, suprafata lucrurilor si
simtirea proprie, este asemenea unui chior cu vederea scurta, suferind de boala necunostintei cauzei
lucrurilor.

Scolie
Cel ce vede din Scriptura numai duhul fara figuri si din creatiune ratiunile fara forme, cu mintea
eliberata de lucrarea simtirii, a aflat pe Dumnezeu; n duhul Scripturii ca pe pricinuitorul bunatatii, n
ratiunile lucrurilor ca pe al puterii, iar n sine ca pe al ntelepciunii. Caci ratiunile create din nimic
povestesc puterea Creatorului; duhul Scripturii, vesteste bunatatea Celui care a scris-o; iar mintea
noastra, primind n ea n chip nedespartit ratiunile celor create, da pe fata ntelepciunea
Ziditorului.182

Note
Sofia e continutul unitar al tuturor ratiunilor. Sofia prima si perfecta din veci este Logosul divin. Dar
apoi orice minte devine sofia, potrivit cu progresul ei n adunarea tuturor ratiunilor n sine si n
adncirea lor. (182)

Sf. Maxim Marturisitorul

Ce nseamna: Amin zic voua, ca oricine va zice muntelui acesta: ridica- te si te arunca n mare ,si nu va
deosebi ntru inima sa, ci va crede ca ceea ce spune se face, va fi lui ceea ce a zis? Ce nseamna: si nu va
deosebi?
Dumnezeiescul si marele Apostol, definind ce ceste credinta, zice: Credinta este ipostasul celor
nadajduite si dovada lucrurilor nevazute. Iar daca cineva ar defini-o si ca bun launtric, sau ca si cunostinta
adevarata, doveditoare a bunurilor tainice, nu ar pacatui mpotriva adevarului. n sfrsit Domnul, nvatnd

despre lucrurile tainice si despre cele nadajduite si nevazute, zice: mparatia lui Dumnezeu este nauntrul
vostru. Asadar credinta n Dumnezeu este acelasi lucru cu mparatia lui Dumnezeu. Ea se deosebeste
numai prin cugetare de mparatie, caci credinta este mparatia lui Dumnezeu fara forma, iar mparatia este
credinta care a primit n chip dumnezeiesc o forma.
Deci pe temeiul acestui fapt, credinta nu este n afara de noi. Dar noi cultivnd-o prin poruncile
dumnezeiesti, o facem sa devina mparatia lui Dumnezeu, care e cunoscuta numai de cei ce o au. Asadar
mparatia lui Dumnezeu este credinta dezvoltata prin lucrare. Iar mparatia aceasta nfaptuieste unirea
nemijlocita cu Dumnezeu a celor ce fac parte din ea.
Asa s-a dovedit limpede ca credinta este o putere de legatura, care nfaptuieste unirea desavrsita,
nemijlocita si mai presus de fire a celui ce crede cu Dumnezeu cel crezut.
Odata, constnd din suflet si trup, este purtat de doua legi, a trupului si a duhului. Legea trupului are la
dispozitia sa simtirea (lucrarea simturilor), iar legea duhului lucrarea mintii. Legea trupului, lucrnd prin
simtire, leaga pe om de materie, iar legea duhului, lucrnd prin minte, nfaptuieste n chip nemijlocit unirea lui
cu Dumnezeu. De aceea pe drept cuvnt cel ce nu deosebeste n inima lui, adica nu distinge cu mintea,
sau nu taie uniunea nemijlocita cu Dumnezeu, produsa prin credinta, ca unul ce a devenit nepatimitor, mai
bine zis dumnezeu, datorita unirii prin credinta, va zice muntelui acesta sa se mute si se va muta. Prin
cuvntul acesta este indicat cugetul si legea trupului, care e cu adevarat greoi si cu anevoie de stramutat,
ba pentru puterea naturala, cu totul de nemiscat si de neclintit. Caci asa de mult s-a nradacinat puterea lui
n firea oamenilor prin lucrarea nerationala a simturilor, nct multi nici nu cred ca este omul altceva dect
trup, avnd simtirea ca putere prin care se bucura de viata aceasta. Toate sunt deci cu putinta celui ce crede
si deosebeste, adica nu taie unirea nfaptuita prin credinta ntru mintea lui si Dumnezeu, de dragul legaturii
afectuoase dintre suflet si trup, sustinuta prin simtire. Caci toate cte nstraineaza mintea de lume si de trup
si o leaga de Dumnezeu, sunt desavrsite n rezultatele lor.

Scolii
Cnd mintea a dobndit unirea nemijlocita cu Dumnezeu, si opreste cu totul puterea fireasca de a cugeta si
de a se cugeta. Iar cnd i da iarasi drumul acesteia si cugeta ceva din cele ce sunt n urma lui Dumnezeu,
ncepe sa deosebeasca tauind unirea cea mai presus de ntelegere.

186

Pna ce se afla omul n aceasta unire

cu Dumnezeu, ca unul ce s-a ridicat mai presus de fire, si a devenit dumnezeul prin participare, muta legea
firii sale ntocmai ca pe un munte nemiscat. (3)

Note
Deci inima cea mai presus de fire si de cugetare cu Dumnezeu si oprirea lucrarii naturale a cugetarii
are loc si n viata aceasta, dar pentru scurte rastimpuri. Unirea cu Dumnezeu si ndumnezeirea
omului nu nseamna o identificare cu Dumnezeu dupa fiinta, dar e traita ca o stare n care cugetarea
omului nu mai face deosebire ntre sine si Dumnezeu, pentru ca peste tot cugetarea nu mai e n
functiune. Dar n omul ndumnezeit ramne cunostinta ca nu e nici numai el, nici numai Dumnezeu.
E ceva analog cu relatia de iubire ntre doua persoane. Ele nu mai fac distinctie ntre eu si tu. Dar
totusi nu se traiesc ca una, ca eu sau tu, ci ca doua, deodata, ca o plinatate, ca o comunitate,
deosebita de starea singulara. (186)

Ce nseamna iarasi: Pentru aceasta va spun voua ca toate cte cereti rugndu-va, sa credeti ca veti lua, si
va fi voua? Cum poate cineva sa creada ca va lua toate cte le cere, odata ce numai Dumnezeu stie daca i
foloseste, sau ce are, sau nu? Deci daca din nestiinta cere ceea ce nu-i foloseste, cum i va da? Iar daca nu
i da ceea ce nu-i foloseste, dar a cerut din nestiinta, cum poate cineva sa creada ca orice cere va lua si va fi
lui?
Toate ntrebarile acestea au fost dezlegate pe scurt n raspunsul de mai nainte. Pentru ca numai celor ce
stiu cum sa creada le este dat sa stie ce trebuie, si care lucruri sa le ceara. Caci cunostinta nu este a
tuturor (2 Tesaloniceni 3,2) precum nici credinta. De altfel nsusi Domnul a zis: Cautati mai nti mparatia
lui Dumnezeu si dreptatea Lui, ndemnndu-se adica sa cautam nainte de toate cunostinta adevarului si n
al doilea rnd exercitarea n mplinirea datoriilor morale. Prin aceasta a aratat limpede ca cei credinciosi
trebuie sa caute numai cunostinta dumnezeiasca si virtutea care o mpodobeste prin fapte. Dar trebuie sa
stim ca sunt multe cele care trebuie cautate n vederea cunostintei lui Dumnezeu si a virtutii de catre cei ce
cred. De pilda: izbavirea de patimi, rabdarea ncercarilor, ratiunilor virtutilor, chipurilor lucrarilor,
dezradacinarea afectiunii sufletului fata de trup, dezlegarea simturilor din legatura (relatia) cu lucrurile
sensibile, retragerea desavrsita a mintii din toate cele create si scurt vorbind nenumarate ale lucruri care
sunt de lipsa alungarea rautatii si a nestiintei si pentru dobndirea cunostintei si a virtutii. De aceea pe drept
cuvnt a spus Domnul: Toate cte veti cere, creznd, veti primi. El s-a gndit la toate cte ajuta la
cunoasterea lui Dumnezeu si la virtute, singurele care trebuie sa le ceara cu stiinta si cu credinta cei
evlaviosi. Caci toate acestea folosesc si de aceea le da Domnul cu siguranta celor care le cer. Prin urmare
acela care cere numai de dragul credintei, adica al unirii mijlocite cu Dumnezeu toate cte ajuta la
nfaptuirea acelei uniri, cu siguranta ca le va lua. Dar acela care cere fara acest scop, alte lucruri, sau chiar
pe cele nainte pomenite, nu le va primi. Caci nu crede, ci ca un necredincios si urmareste slava proprie prin
cele dumnezeiesti.

Deoarece Cuvntul s-a facut trup, si nu numai trup, ci cu snge si oase, iar pe de alta parte ni se porunceste
sa mncam trupul si sa bem sngele, dar oasele sa nu le zdrobim, te rog sa ma nveti ce nseamna aceasta
mpartire ntreita a Cuvntului facut om?

Hotarndu-se sa coboare n fiinta, precum numai El a stiut, Cuvntul cel mai presus de fiinta si
Facatorul tuturor celor ce sunt, a adus ratiunile naturale ale tuturor lucrurilor vazute si cugetate
(inteligibile), mpreuna cu ntelesurile necuprinse ale propriei dumnezeii. Dintre acestea ratiunile
celor cugetate sunt sngele Cuvntului, iar ratiunile celor sensibile sunt trupul Lui vazut. Deci
Cuvntul fiind nvatatorul tuturor ratiunilor duhovnicesti, att a celor din lucrurile vazute, ct si al
celor din realitatile inteligibile, dupa cuviinta si cu drept cuvnt da celor vrednici sa mannce, ca pe
un trup, stiinta cuprinsa n ratiunile lucrurilor vazute si sa bea, ca pe un snge, cunostinta aflatoare n
ratiunile celor inteligibile. Pe acestea le-a pregatit ntelepciunea n chip mistic nca de odinioara,
dregnd vin si aducnd jertfe, precum se spun n Proverbe. Iar oasele, adica ratiunile mai presus de
ntelegere despre ndumnezeire, care depasesc n chip nesfrsit toata firea creata, nu le da, neavnd
firea celor create vreo putere ca sa intre n legatura (relatie) cu acestea194.
Si iarasi, trupul Cuvntului este virtutea adevarata, sngele cunostinta fara de greseala, iar
oasele teologia (cunostinta lui Dumnezeu), cea negraita. Caci precum sngele se preface n forma
trupului, tot asa cunostinta se preface prin faptuire n virtute195. si precum oasele sustin sngele si
trupul, la fel ratiunile mai presus de orice ntelegere despre dumnezeire, aflndu-se n snul
fapturilor, creeaza si sustin n chip nestiut fiintele lucrurilor si dau nastere oricarei cunostinte si
virtuti.
Iar daca ar spune cineva ca si ratiunile Judecatii si ale Providentei pot fi socotite trupul si sngele,
ca unele ce vor fi cndva mncate si baute, iar ratiunile negraite despre ndumnezeire, ascunse n
acelea, ar spune ca sunt oasele, nu a cazut, cred, din adevar.
Sau poate trup al Cuvntului mai este si rentoarcerea desavrsita a firii la ea nsasi si restabilirea
ei prin virtute si cunostinta, sngele, ndumnezeirea care o va tine prin har n fericirea vesnica, iar
oasele, nsasi puterea necunoscuta care va sustine firea n fericirea vesnica prin ndumnezeire.
Iar daca ar spune cineva, printr-o tlcuire mai subtire, ca trupul este modificarea de bunavoie
prin virtuti, sngele desavrsirea prin moartea pentru adevar la vreme de strmtorare, iar oasele
ratiunilor prime despre Dumnezeu, care noua ne sunt inaccesibile, bine ar spune si aceasta si n-ar
cadea de la ntelegerea cuvenita.

Scolii
Vorbeste de fiinta, de puterea si de lucrarea fiecarei fapturi. Acestea se vad la toate fapturile si prin
ele e cunoscut Dumnezeu ca Facator, Proniator si Judecator. Sau vorbeste de cele doua parti din care
se alcatuiesc fapturile, adica de materia si forma celor sensibile, sau de fiinta si accidentul celor
inteligibile, sau de virtutea si cunostinta, prin care se face cunoscut celor vrednici Cel mai presus de
cunoastere. (1)

Prin snge ntelege ndumnezeirea, care va fi viata celor ce se vor nvrednici de ea. Caci sngele e
simbolul vietii. (3)

Note
Firea noastra creata nu poate cunoaste prin puterea ei finita cele ale lui Dumnezeu, ci numai daca
primeste puterea lui Dumnezeu, ca prin El sa cunoasca ale lui. (194)
Cunostinta generala duce la virtute, iar virtutea duce la o cunostinta speciala. (195)

Ce nseamna trupurile si sngele animalelor necuvntatoare, pe care aducndu-le Israelienii lui Dumnezeu,
trupurile le mncau, iar sngele nu, ci-l varsau n cerc la temelia altarului? (Deut.12,27)

Cei ce slujeau odinioara lui Dumnezeu n umbra legii, nchipuie pe ncepatorii n evlavie. Caci si
acestia de-abia pot sa nteleaga dispozitiile vazute ale simbolurilor cu nteles de tipuri. Dat fiind
asadar ca nu acelora li s-a dat n primul rnd legea, ci noua, caci prin noi se desavrseste
duhovniceste, care vietuim dupa pilda lui Hristos, sa cercetam cu evlavie ratiunea jertfelor de atunci.
ncepatorul n evlavie, nvatnd sa cunoasca faptele dreptatii, se ndeletniceste numai cu faptuirea
ntru toata ascultarea si credinta, mncnd cele vazute ale virtutilor ca pe niste trupuri.
Ratiunile poruncilor, care alcatuiesc cunostinta celor desavrsiti, el le lasa lui Dumnezeu prin
credinta, neputndu-se ntinde ct tine lungimea cunostintei. Caci altarul este simbolul lui
Dumnezeu, caruia toti i jertfim duhovniceste si caruia i lasam cunostinta celor mai presus de
puterea noastra, ca sa traim. Iar temelia altarului e chipul credintei n El, caci credinta e temelia care
poarta toata zidirea faptelor si a ntelesurilor dumnezeiesti. Tot cel ce se poate mpartasi cu
sobrietate de betia vinului ntelepciunii dumnezeiesti prin cunostinta, face bine sa verse ratiunile
cunostintelor pe care nu le ntelege lnga aceasta temelie, adica sa lase credintei cunostinta
ratiunilor care sunt mai presus de puterea lui.
Deci ca pe un chip al celor ncepatori n evlavie, poporul vechi mnca trupurile jertfelor, iar sngele
l varsa la temelia altarului, ntruct, din pricina cugetului copilaresc, nu se putea ridica la cunostinta
celor ce se savrsesc tainic. Hristos nsa, facndu-ni-Se arhiereu al bunurilor viitoare (Evrei 9,8) si
jertfindu-se pe Sine ca jertfa trainica, si da mpreuna cu trupul si sngele celor ce si-au deprins
simturile sufletului n vederea desavrsirii, ca sa poata distinge binele si raul199. Caci cel desavrsit a
trecut nu numai pe treapta ncepatorilor, ci si a naintasilor200, si de aceea nu ignora ratiunile celor
savrsite de el dupa porunca, ci bndu-le nti pe acelea cu duhul (ratiunile), mannca prin fapte
toata carnea virtutilor, ridicndu-si ntelegerea celor savrsite prin simturi la nivelul cunoasterii cu
mintea.
Mai sunt si alte foarte multe ntelesuri ale acestora, mai ales pentru voi iubitorilor de Dumnezeu,
dar le lasam acum din pricina multimii lor.

Scolii
Observa ca a numit ratiunile cunostinta. Iar daca ratiunile sunt cunostinta, cel ce cunoaste ratiunile
desigur cunoaste Ratiunea (Logosul) si pe Tatal Ratiunii. Caci Ratiunea este cunostinta exacta a
Tatalui Sau: Cel ce ma vede pe mine, vede pe Tatal meu, zice Mntuitorul. (2)
Sngele n nteles spiritual este cunostinta, ca una ce hraneste trupul virtutilor. (3)

Note
Acestia nu mai mplinesc poruncile prin credinta, fara sa-si dea seama de valoarea lor, ci disting prin
ntelegere binele si raul. (199)
Sfntul Maxim, ca si Nil Ascetul, distinge n trei trepte pe cei ce se dedica unei vieti de evlavie, care
corespund, celor care se purifica, sau celor activi, celor ce contempla ratiunile din natura si celor ce
vad pe Dumnezeu n chip tainic. Poporul evreiesc, era pe prima treapta. De aceea nu mnca dect
trupurile animalelor, nu si sngele lor. (200)

Se spune n fapte despre Sfntul Pavel: Astfel ca puneau peste cei bolnavi stergare si legaturi de pe trupul
lui si bolile se departau de la ei (F.A. 19,12). Oare se faceau aceste minuni pentru promovarea misiunii lui si
deci se bucurau si cei necredinciosi de ele, sau pentru ca era sfintit trupul lui, se savrseau acestea din
puterea trupului lui? Si daca din aceasta pricina n-a patit nimic nici de la vipera, pentru care motiv n-a murit
trupul Sfntului din veninul viperei, dar a murit de sabie? Aceasta ntrebare se refera si la trupul lui Eliseu.
Apoi ce sunt legaturile?
Nu numai o din pricina sfinteniei lui Pavel, nici numai din pricina credintei celor ce primeau vindecarea,
savrsea pielea trupului sau vindecari prin stergare sau legaturi, ci fiindca harul dumnezeiesc, mpartasinduse lui si acelora, facea cu milostivire n aceia lucratoare prin credinta, sfintenia Apostolului. Si iarasi din voia
harului dumnezeiesc a ramas trupul lui ferit de patimire, nefiind vatamat de veninul viperei, fie pentru ca
harul a schimbat puterea vatamatoare a veninului, fie pentru ca a facut trupul Sfntului n stare sa risipeasca
aceasta vatamare, sau fie prin vreun alt chip al iconomiei, pe care numai Dumnezeu, care a facut si a
prefacut acestea, l stie. Iar de sabie a murit tot pentru ca a voit harul. Caci fu era nemuritor dupa fire, desi
era facator de minuni din pricina harului.

Daca ar fi fost nemuritor dupa fire, ar fi fost cazul sa ntrebam cum a putut muri de sabie,
mpotriva firii. Dar odata ce a ramas muritor prin fire si prin dobndirea sfinteniei, nu-i de lipsa sa
ntrebam de ce a trecut din viata dupa trup dumnezeiescul Apostol n chipul acesta si nu ntr-altul.
Caci Dumnezeu, care a rnduit mai nainte de veci viata fiecaruia ntr-un chip folositor, duce pe
fiecare n modul n care voieste, spre {frsitul propriu al vietii lui, fie ca e drept acela, fie ca e
pacatos.

Dar fiindca mai mult veselesc sufletul iubitorilor de Dumnezeu ntelesurile spirituale ale
ntmplarilor istorisite, vom spune ca pielea marelui Apostol era evlavia lui, prin care unora le era
mireasma de viata spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte. Iar stergarele sunt
ratiunile limpezi ce i s-au facut lui cunoscute prin contemplatie. n sfrsit, legaturile sunt modurile
cuvioase ale filosofiei active ale virtutii. Caci legaturile acestea sunt mnecute. Aceste ratiuni si
moduri de lucrare se raspndeau ca o buna mireasma din evlavia adnca a fericitului Apostol, ca din
pielea lui. Iar cei ce le primeau dobndeau vindecare de boala care-i chinuia. Unii alungau boala
nestiintei prin ratiunile contemplatiei, ca prin niste stergare, iar ceilalti desfiintau prin chipurile
virtutilor active cu desavrsire neputinta pacatului.
Ct priveste frigul aspru care s-a pornit asupra lor, cred ca este povara ncercarilor fara de voie.
Iar insula e deprinderea tare si neclintita a nadajduirii n Dumnezeu. Focul este deprinderea
cunostintei. Iar vreascurile sunt firea lucrurilor vazute. Prin aceasta umblnd Pavel cu mna, adica
cercetnd-o cu puterea dibuitoare a mintii care contempla, si nutrea cu ntelesurile ei deprinderea
cunoasterii, care nlatura tristetea adusa n cugetare de furtuna ncercarilor. n sfrsit vipera este rea
si vatamatoare, ascunsa n firea lucrurilor sensibile. Ea musca mna, adica lucrarea dibuitoare a
mintii care contempla, dar nu vatama mintea stravazatoare, deoarece aceasta nimiceste ndata n
lumina cunostintei sale, ca ntr-un foc, puterea vatamatoare, care se lipeste de miscarea activa a
mintii cnd aceasta contempla lucrurile sensibile.
La fel nteleg si cele privitoare la Eliseu. Oricine a murit prin greselile sale, daca e asezat pe
mormntul Proorocului n care se afla trupul lui, adica daca e adus aproape de amintirea care poarta
urma vietii Proorocului, n care se afla bine pazit trupul virtutilor lui, e readus la viata prin imitarea
chipului de viata al aceluia, fiind mutat la viata cea virtuoasa de la moartea de pe urma patimilor
rautatii.

Scolii
Credinta celor ce aveau lipsa de vindecare si se rugau pentru ea strnea, zice, puterea Duhului din
Sfintio, ca puterea ascunsa sa se faca aratata prin credinta, iar credinta ascunsa sa se faca tuturor
prin putere. Caci adevaratul mod al vindecarilor se realizeaza atunci, cnd prin credinta celor n care
se savrseste, patrunde n toata puterea celor ce lucreaza n Duh. (1)
Cel ce curata prin aplicarea voii sale stricaciunea pacatului, strica stricaciunea celor care obisnuiesc
sa strice prin fire. Caci nestricaciunea vointei poate sustine cu ajutorul Providentei nestricata
stricaciunea firii, ntruct prin harul Sfntului Duh aflator n ea nu ngaduie sa fie stapnita firea de
calitatile potrivnice. (2)
Mireasma de viata spre viata le este Apostolul celor credinciosi prin pilda sa, ntruct prin fapte i
ndemna sa tinda spre buna mireasma a virtutilor, iar ca propovaduitor stramuta pe cei ce asculta de
cuvntul harului de la viata dupa simturi la viata n duh. Iar miros de moarte spre moarte le este
celor care progreseaza de la moartea nestiintei la moartea necredintei, ntruct i face sa simta
osnda care i asteapta. Sau iarasi, mireasma de viata spre viata le este celor ce se ridica de la
faptuire la contemplatie, iar miros de moarte spre moarte celor care, dupa ce si-au mortificat

madularele de pe pamnt prin ncetarea de-a pacatui cu fapta, trec la mortificarea prealaudata a
gndurilor si a nalucirilor patimase. (4)
Aici sunt lamurite cuvintele: Suntem buna mireasma a lui Hristos, pentru Dumnezeu, n cei ce
mntuiesc si n cei ce pier: unora adica mireasma de viata spre viata, iar altora miros de moarte spre
moarte (2 Cor. 2,16). Mireasma de viata spre viata le este acelora, carora nu le este acoperita
Evanghelia lui, iar miros de moarte spre moarte acelora, carora nu le este cu totul acoperita,
ntruct Dumnezeu veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. Iar Evanghelia s-a descoperit
si s-a acoperit, din pricina caldurii sau a racelii celor ce aud. (5)
Pastrnd, zice, cineva amintirea vieti sfintilor, prin imitare, leapada moartea adusa de patimi si
primeste viata adusa de virtuti. (6)

Oare din ntmplare au dat Saducheii numarul de sapte frati, ca barbati ai unei singure femei, sau are
aceasta un nteles mai adnc. Iar daca are un astfel de nteles, cine sunt aceia si cine este ea?
Zic unii ca nu trebuie ntelese alegoric persoanele, pe care nu le lauda Scriptura. Dar fiindca e mai bine
sa ne ostenim mai mult si sa rugam pe Dumnezeu nencetat sa ne daruiasca ntelepciune si putere, ca sa
ntelegem toata Scriptura duhovniceste, voi raspunde si la aceasta nedumerire, bizuindu-ma si pe
rugaciunile voastre. Saducheii sunt, dupa ntelesul spiritual, dracii sau gndurile, care sustin ca toate sunt
stapnite de ntmplare. Iar femeia este firea oamenilor. Cei sapte frati dati ei de Dumnezeu la vremi diferite
de la nceputul veacului, spre a o povatui si a o face sa aduca roade ale dreptatii, sunt legile. Cu acestea
petrecnd firea oamenilor ca si cu niste barbati, n-a avut de la ea nici un fiu, ci a ramas stearpa de roadele
dreptatii. Prima lege e cea data lui Adam n Rai. A doua e cea care s-a dat aceluiasi dupa izgonirea din Rai,
sub forma de certare. A treia e cea care s-a dat lui Noe la iesirea din corabie. A patra e legea taierii mprejur,
data lui Avraam. A cincea e cea care s-a dat aceluiasi n legatura cu jertfirea lui Isaac. A sasea e cea data
prin Moise. Iar a saptea e cea data prin darul prevestitor, sau prin insuflarea Proorocilor. n tot acest timp
nca nu se nsotise firea omeneasca cu legea Evangheliei prin legatura credintei spre mpreuna vietuire,
adica cu barbatul cu care avea sa ramna n toti vecii.
Dracii aduc asadar mereu naintea ratiunii noastre, prin gndurile ce ni le strnesc, aceste legi, lund
mpotriva credintei cu argumente la aparenta ntemeiate, luate din Scripturi, si facndu-ne sa ne ndoim de
este vreo nviere din morti si de mai trebuie sa asteptam vreun alt fel de viata dupa cea ce aici. n caz ca
raspundem afirmativ, ei ne fac sa ne ntrebam dupa care lege se va calauzi firea oamenilor, dintre cele date
ei din veac? Daca vom zice ca dupa vreuna din cele amintite, ei vor obiecta, zicnd: Prin urmarea desarta si
fara de folos va fi si atunci viata oamenilor, daca nu a fost slobozita de rele de mai nainte: adica daca firea
se va nvrti iarasi n aceleasi lucruri. Aceasta introduce n chip vadit domnia ntmplarii si scoate Providenta
din lume. Dar Domnul si cuvntul mntuitor respinge pe acesti draci si aceste gnduri, facnd sa se

stravada nestricaciunea firii, care se va descoperi n viitor si aratnd ca ea nu va vietui atunci dupa nici una
din legile de mai nainte, ci, dupa ce se va fi ndumnezeit, se va nsoti, prin Duhul, cu nsusi Dumnezeu
Cuvntul, de la care si spre care si-a luat si-si va lua ncetul si tinta existentei.
Iar daca va ntelege cineva prin cei sapte barbati si cei sapte mii de ani, sau acela sapte mii de ani, sau
cele sapte veacuri, cu care a convietuit firea omeneasca, nu va talmaci locul fara judecata si fara ntelegerea
de lipsa. Si nici unuia din acestia nu-i va fi sotie firea n viata viitoare, ntruct firea temporala si-a primit
sfrsitul si al optulea barbat, adica veacul cel fara de moarte si fara de sfrsit, a luat-o pe ea.

Ce sunt cele trei zile, n cursul carora multimile staruie lnga Domnul n pustie? (Matei. 15,32).
Pustia este firea omeneasca sau lumea aceasta, n care staruie pe lnga ratiunea virtutii si a
209

cunostintei

cei ce rabda osteneli si necazuri plini de credinta si de nadejde bunurilor viitoare. Iar cele trei

zile, sunt dupa unul din ntelesurile spirituale ale lor, cele trei puteri ale sufletului prin care staruind pe lnga
ratiunea dumnezeiasca a virtutii si cunostintei (printr-una adica cercetnd, printr-alta dorind si printr-a treia
luptndu-se pentru ea), primesc drept hrana nestricacioasa si ntaritoare de minte, cunostinta lucrurilor.
Dupa alt nteles, cele trei rile nseamna cele trei legi mai generale: cea scrisa, cea naturala si cea
duhovniceasca, sau cea a harului. Pentru ca fiecare lege lumineaza potrivit cu ea nsasi firea omeneasca,
avnd ca Facator al luminii ei Soarele dreptatii. Caci precum fara soare nu se poate face nicidecum ziua, la
fel fara ntelepciunea fiintiala si de sine subzistenta nu poate fi o lege a dreptatii. ntelepciunea aceasta si
face rasaritul ei propriu n fiecare lege si ea este aceea care umple ochii ntelegatori ai sufletelor de lumina
ntelegerii. Fericitul David stiind acestea, zice: Legea Ta este faclie picioarelor mele. Faclie a numit legea
scrisa, pentru faptul ca aceasta, prin combinatiile mestesugite ale diferitelor simboluri, ghicituri si tipuri
materiale, raspndeste naintea celor ce-si largesc prin fapte pasii sufletului mpotriva puterilor vrajmase,
lumina care arde rautatea patimilor. Iar lumina a unit legea duhovniceasca a harului pentru faptul ca arata
simplu, fara simbolurile sensibile, cararile vesnice

211

, pe care mintea contemplativa urmarindu-si drumul, e

dusa spre cel mai nalt dintre bunuri, spre Dumnezeu, nelasndu-si determinata si limitata miscarea cugetarii
de nici unul dintre lucrurile create. Caci lumina legii harului e nenserata, neavnd nici un fel de cunostinta,
care sa-i defineasca razele atotstralucitoare. Sau poate Proorocul a numit picioare drumul ntregii vieti
traite dupa voia lui Dumnezeu, sau miscarile gndurilor bune n suflet calauzite ca o faclie de lumina din
legea scrisa. Iar carari, chipurile virtutilor conforma cu legea naturala si ratiunile cunostintei din legea
duhovniceasca, pe care le dezvaluie prezenta lui Dumnezeu Cuvntul si care readuc firea la ea nsasi si la
cauza ei, prin virtute si cunostinta.

Cei ce din dorinta arzatoare dupa mntuire, au stat n cursul acestor trei zile, sau al acestor trei legi pe
lnga Dumnezeu Cuvntul si au rabdat cu barbatie ostenelile fiecareia, nu sunt sloboziti flamnzi, ci primesc
hrana mbelsugata si dumnezeiasca: pentru legea scrisa, izbavirea desavrsita de patimile contrare firii:
pentru legea naturala, puterea de a mplini fara greseala datoriile firesti, mplinire prin care se sustin
legaturile afectuoase ale oamenilor ntreolalta, nlaturndu-se toata nstrainarea si dezbinarea care sfsie
firea; iar pentru cea duhovniceasca, unirea cu Dumnezeu nsusi, n temeiul careia, iesind din cele create,
primesc slava cea mai presus de fire, prin care nu se mai arata dect Dumnezeu sigur luminnd n ei.

Scolii
Vorbeste despre ratiune, iutim si pofta. Prin ratiune cercetam, prin pofta dorim bunul cercetat, iar prin iutim
luptam pentru el. (1)
A numit zile putere (facultatile) sufletului, ca unele ce sunt n stare sa primeasca lumina poruncilor
dumnezeiesti. Dar si pe cele trei legi mai generale, ca unele ce lumineaza sufletele ce primesc lumina. Caci
precum la Facere Scriptura a numit zi att lumina spunnd: Si a vazut Dumnezeu lumina ca e buna si a
numit lumina zi, ct si aerul luminat de ea, zicnd: Si s-a facut seara si s-a facut dimineata, ziua nti, tot
asa a numit zile nu numai puterile sufletului, ci si legile care le lumineaza pe acestea. Caci abia
ntrepatrunderea acestora ntreolalta produce ziua compusa a virtutilor, prin faptul ca nu se mai deosebesc
de lumina dumnezeiasca a Cuvntului puterile strabatute cu totul de ea. (2)
Cuvntul (Ratiunea) lui Dumnezeu este n acelasi timp si faclie si lumina,. Lumina, fiindca lumineaza
gndurile naturale ale credinciosilor, si faclie fiindca pe de o parte o mprastie ntunericul vietii dupa simturi,
n cei care se zoresc prin mplinirea poruncilor spre viata cea nadajduita, iar pe de alta, pedepseste cu
arderea judecatii pe cei ce se alipesc cu voia de noaptea aceasta ntunecoasa a vietii, pentru iubirea de
placere a vietii , pentru iubirea de placere a trupului. (3)
Cel ce nu s-a ridicat mai nti la sine nsusi, prin lepadarea patimilor contrare firii, nu se va ridica la cauza
proprie, adica la Dumnezeu, prin dobndirea cu ajutorul harului a bunurilor mai presus de fire. Cel ce vrea sa
fie ridicat cu adevarat la Dumnezeu, trebuie sa se desparta cu cugetarea de lucrurile create. (4)
Legea scrisa are ca scop izbavirea de patimi, cea naturala deopotriva cinstire si deopotriva ndreptatire a
tuturor oamenilor, iar desavrsirea celei duhovnicesti sta n faptul ca scopul ei este sa faca pe om asemenea
cu Dumnezeu, att ct i este cu putinta omului. (5)

Note
Ratiunea e totodata Logosul divin, care e substanta virtutii si a cunostintei. (209)
Mintea umbla vesnic pe cararile cunostintei de Dumnezeu. n acest sens cunostinta e o lumina nenserata.
Dar si n sensul ca nu e definita prin nimic marginit. (211)

Ce nseamna numarul celor sase vase de apa de la nunta din Cana Galileii?
Dumnezeu care a facut firea omeneasca, i-a dat prin vointa Sa deodata cu existenta si puterea
corespunzatoare de nfaptuire a datoriilor. Cele sase vase de apa sunt asadar puterea naturala de nfaptuire
a poruncilor dumnezeiesti. Oamenii, gonind din ea cunostinta, n stradania lor desarta dupa lucrurile
materiale, si facusera aceasta putere goala si fara apa si de aceea nu stiau cum sa curete murdaria
pacatului, caci cel lipsit de cunostinta nu cunoaste modul de curatire a pacatelor prin virtute. Aceasta s-a
ntmplat pna cnd venind cuvntul (Ratiunea), Ziditorul firii, a umplut de cunostinta cea dupa fire numita
putere de nfaptuita a datoriilor si pe urma a prefacut n vin, adica n ratiunea cunostintei mai presus de fire,
ratiunea si legea firii

217

. Cei ce o beau apoi pe aceasta ies din firea tuturor lucrurilor si zboara pna n locul

ascuns al launtrului dumnezeiesc, unde primesc bucuria si veselia care e mai presus de toate cunostintele.
Ei beau vinul cel bun, adica ratiunea tainica, facatoare de ndumnezeire, la sfrsit, dupa ce s-au bucurat de
toate celelalte binefaceri harazite de Providenta oamenilor.
Iar prin numarul sase se ntelege puterea de faptuire a firii, nu numai pentru ca Dumnezeu a facut cerul
si pamntul n sase zile, ci si fiindca este numarul cel mai desavrsit nauntrul lui zece si se compune din
partile sale. Vasele de apa, spune Scriptura, erau de cte doua sau cte trei masuri. Prin aceasta se arata
ca puterea de faptuire a firii cuprinde pe planul contemplatiei naturale, ntocmai cum ar cuprinde doua
masuri, toata cunostinta fapturilor, att a celor trupesti ce constau din materie si forma, ct si a celor
inteligibile ce constau din fiinta si accident, cu un cuvnt, cunostinta generala a celor trupesti; iar pe planul
nvataturii tainice despre Dumnezeu, att ct e cu putinta firii, cunostinta si lumina despre Sfnta Treime,
sau despre Tatal, despre Fiul si despre duhul Sfnt, ca pe trei masuri.
Deci voi, care va aflati pe treapta cunostinte, luati aminte. Puterea generala a firii, prin care mplineste
cele bune, se mparte n sase. Si acestea sunt modurile generale ale lucrarilor. Iar puterii generale a firii,
care produce virtutile, i corespunde virtutea cea mai generala dintre toate, care se mparte si ea n sase
forme (specii), generale si ele. Corespunzator cu puterea firii, virtutea generala se mbraca n mai multe
moduri, ramificndu-se n cele sase forme. Acestea trebuie sa se cerceteze cel ce se initiaza pe altul n
tainele cuvintelor si ntelesurilor dumnezeiesti, daca mintea lui se desfata cu tlcul cel mai nalt al acestora.

Pe lnga acestea trebuie sa mai cerceteze cine sunt slujitorii care scoteau apa, cine e mirele, cine e
mireasa, cine e mama care a ndraznit sa anunte Cuvntului ca vin nu au. Dar nu cumva cuvntul nostru
despre acestea ramnnd mult sa se opreasca, nednd celor flamnzi nici macar o parte de hrana
duhovniceasca, voi grai dupa puterea mea, fara sa fagaduiesc ca voi descoperi tot ntelesul celor spuse
(caci mintea mea e prea slaba pentru a mbratisa vederile spirituale cuprinse n ele), ci numai ct va putea
sa cuprinda puterea mea de ntelegere.
Deci cea mai generala dintre virtuti spun toti ca este iubirea. Iar puterea cea mai generala a firii care o
produce pe aceasta, spun ca este ratiunea. Aceasta, prinzndu-se cu tarie de cauza ei, si desfasurndu-se
n lucrare se deosebeste n sase moduri mai generale, care mbratiseaza forma (speciile), n care se mparte
ratiunea iubirii, ngrijind trupeste si duhovniceste de cei ce flamnzesc si nseteaza, de straini si de cei goi,
de bolnavi si de cei din nchisori. Caci ratiunea virtutii nu se margineste numai la trupuri si puterea firii
noastre nu se arata numai n cele supuse simturilor.
Deci puterea cea mai generala a firii omenesti da diferite forme virtutii celei mai generale, deosebind-o
prin cele sase moduri ale sale n tot attea specii. Prin urmare firea se uneste cu aplicarea unitara a voii

218

aratnd n toti (n toate) ratiunea cea nempartita si modelatoare, care i (le) aduna la sine prin faptul ca face
si sufera toate cu bunatate. Pe aceasta ratiune, relund-o la sine, ntarita prin ostenelile datorate, mintea,
taie toate umflaturile si stirbirile firii, pe care nascocindu-le prin aplecarea voii, iubirea trupeasca de sine a
fiecaruia, a salbaticit prea blnda fire si a taiat fiinta cea una n parti multe si potrivnice, ba, cum mai rau nu
se poate, chiar stricacioase una alteia. n felul acesta mintea readuce firea la mijlocia statornica, pentru care
au fost si scris n ea de la nceput legile naturale ale virtutilor de catre Dumnezeu, Scriptura indicnd poate si
taina aceasta, nfatiseaza cele sase vase goale si fara apa, aratnd cum puterea cea mai generala a firii se
afla ntr-o inertie n ce priveste savrsirea binelui.
Astfel puterea cea mai generala a firii, mpartindu-se n sase moduri de lucrare, modeleaza n tot attea
forme cea mai generala dintre virtuti, mbratisnd ntreaga virtute. Facnd asa, firea asculta de legea ei cea
mai generala, ca de un judecator fara greseala al adevarului. Pe acest judecator Scriptura l-a numit
starostele mesei. Acesta declara n chip ntelept ca vinul cel mai bun, pe care l-a adus Cuvntul mai pe urma
prin venirea Sa, adica ratiunea cea mai nalta despre Dumnezeu, trebuie sa-l bea firea omeneasca la
nceput, ca pe cel dinti, si cu el sa se mbete, si numai pe urma sa cunoasca alte vinuri, adica ratiunile
lucrurilor, ca pe niste vinuri inferioare fata de cea dinti. Caci e ct se poate de drept si de cuviincios ca firea
sa cunoasca mai nti Ratiunea pentru care a fost facuta si numai pe urma sa iscodeasca ratiunile zidite
pentru ea.
Iar cei ce scoteau apa si serveau, sunt slujitorii Vechiului si Noului Testament, adica Sfintii Patriarhi,
legiuitorii, conducatorii de osti, judecatorii, regii, Proorocii, Evanghelistii si Apostolii, prin care s-a scos apa

cunostintei si s-a dat iarasi firii. Aceasta a prefacut-o n harul ndumnezeirii Cuvntul, care a facut firea din
bunatate si a ndumnezeit-o prin iubirea de oameni. Iar daca ar spune cineva ca slujitorii sunt cugetarile
naturale pline de stiinta si de evlavie care la porunca Cuvntului, scot apa cunostintei din buna ornduire a
lucrurilor, cred ca nu greseste fata de adevar.
Iar mirele e, n chip vadit, mintea omeneasca, care i ia drept mireasa, spre mpreuna vietuire, virtute.
Cuvntul, fiind chemat, vine bucuros cinstind nsotirea lor, si ntareste nvoiala nuntii lor duhovnicesti si
ncalzeste duhovniceste, prin vinul Sau dorinta lor dupa multa rodire de prunci. Mama Cuvntului e credinta
adevarata si nentinata. Caci precum Cuvntul ca Dumnezeu este dupa fire Facatorul Maici care l-a nascut
pe El dupa trup, facnd-o Maica din iubirea de oameni si primind sa se nasca din ea ca om, la fel Cuvntul,
producnd n noi mai nti credinta, se face pe urma n noi Fiul credintei, ntrupndu-Se din ea prin virtutile
cu fapta. Prin credinta apoi ajungem la toate, primind de la Cuvntul darurile spre mntuire. Caci fara de
credinta, careia Cuvntul i este dupa fire Dumnezeu, iar dupa har Fiu, nu avem nici o ndrazneala sa ne
adresam cu cereri catre El.
Fie ca o asemenea nunta sa ncheiem si noi totdeauna si fie ca Iisus cu Maica Sa sa vina la ea, ca sa
readune cunostinta noastra care curge afara din pricina pacatului si sa o prefaca n ndumnezeire. Caci
aceasta scoate mintea din cunostinta lucrurilor si ntareste pna la neschimbalitate cunostinta firii, ca pe o
apa spirituala prin calitatea vinului.

Scolii
Cuvntul lui Dumnezeu, facndu-se om, a umplut iar de cunostinta firea golita de cunostinta data ei.
Si ntarind-o pna la neschimbare, a ndumnezeit-o, nu prin fire, ci prin calitatea219 ce i-a dat-o,
pecetluind-o cu Duhul Sau, ca sa nu-i lipseasca nimic, precum a dat apei tarie prin calitatea vntului.
Caci pentru aceasta s-a facut om adevarat, ca sa ne faca pe noi dumnezei dupa har. (2)
Vinul bun este ratiunea care ne scoate din fire si ne ridica spre ndumnezire220. acesta i-a fost oprit
lui Adam sa-l bea n urma caderii221. Dar Cuvntul (Ratiunea), golindu-se pe sine din iubirea de
oameni, s-a facut mai pe urma, prin ntrupare, cum numai El stie, vin bun de baut. Caci El nsusi este
si Providenta, ca sustinatoare a lucrurilor, si Ratiunea Providentei, ca metoda de ngrijire a celor
providentiate si Providentiatorul care sustine toate prin ratiunile de-a fi ale lor. (3)
Puterea mintii e capabila prin fire de cunoasterea fapturilor trupesti si netrupesti. Dar iluminarile
Sfintei Treimi le primeste numai prin har creznd numai ca este dar nendraznind sa cerceteze ce
este ea dupa fiinta. (4)
Puterea generala a firii se mparte n sase moduri si lucrari. Iar iubirea generala n sase forme de
virtuti. Caci cel ce alina foamea, setea si ajuta pe cei goi, pe cei straini, pe cei bolnavi si pe cei din

nchisoare, fie ca o face aceasta trupeste sau duhovniceste, mplineste iubirea fata de Dumnezeu si
fata de aproapele, constatatoare din cele sase virtuti, ca unul ce-si pastreaza dorul sufletului plin
numai de Dumnezeu. (5)
Cauza ratiunii este Dumnezeu, pentru a carui cautare omul a primit puterea ratiunii. (6)
Cel ce datorita ratiunii a devenit prin aplecarea voii egal fata de toti, arata n sine pe Dumnezeu cel
ce nu cauta la fata,. Caci precum Dumnezeu a creat firea tuturor, dupa una si aceeasi ratiune, asa a
rnduit ca toata miscarea vointei sa fie una si aceeasi. Prin aceasta ratiunea firii, care pare ca se
risipeste, se aduna. (8)
Starea de mijloc este starea izbavita de patimile contra firii, dar neajunsa la bunurile mai presus de
fire. Ea arata aplecarea (socotinta) voii n acord cu firea, neavnd vreo nclinare proprie si potrivnica
ratiunii firii. De aceea ea considera pe toti oamenii ca unul, avnd legea firii ca pe o carte scrisa de
Dumnezeu. (9)
Judecator natural nu este legea firii, care ne nvata ca, nainte de ntelepciunea din lucruri, trebuie sa
ne miscam dorinta spre cunoasterea tainica a Facatorului tuturor. (10)

Note
Restabilirea firii numai Hristos o face. Dar El face mai mult dect atta. El umple vasele cu apa, dar
pe urma preface apa n vin. (217)
Firea se uneste cu o orientare unitara a vointei tuturor si si recapata astfel ea nsasi unitatea, pe
care socotinta deosebita a voii fiecarui individ o sfsiase. Dar chiar prin faptul ca voia dintr-un individ
se uneste cu voia lui, voia lui se uneste cu voile tuturor. Caci ndata ce se pune cineva n acord cu
firea din sine, s-a pus n acord cu firea n semeni. (218)
Precum apa devine vin nu prin ea si nu dupa substanta, ci prin putere de sus si printr-o calitate
daruita, asa firea noastra se ndumnezeieste nu prin sine, ci printr-o calitate deosebita de fiinta ei, ce
i se da de Dumnezeu. (219)
Nu cred ca e justa traducerea latineasca: vinul bun e ratiunea naturii, care se ridica de ndumnezeire.
Ratiunea firii nu ne poate ndumnezei, asa cum puterea naturala a apei n-a facut-o pe aceasta vin.
Ratiunea care scoate din fire este, cum se spune mai jos, nsusi Logosul divin, Ratiunea suprema. Dar
Ratiunea divina se coboara pe Sine ca sa poate fi primita de om si bauta de aceasta ca un vin bun. Ea
se uneste cu ratiunea umana, prefacnd-o pe aceasta, asa cum Iisus a prefacut apa n vin, dar n vin
ce poate fi suportat de om, iar scoaterea din fire nu nseamna scoaterea acesteia din fiinta, ci numai
din puterea ei. (220)
A devenit incapabil de ntelegerea Ratiunii divine, ngrosndu-i-se mintea prin pacat. (221)

Care este ntelesul celor cinci barbati ai Samarinencii si al celui de al saselea, care nu i este barbat?
Si femeia Samariteana, si cea care s-a maritat, dupa Saduchei, cu cei sapte frati, si cea cu scurgerea
sngelui, si cea care s-a aplecat la pamnt, si fiica lui Iair si cea siro-feniciana, nfatiseaza att firea
oamenilor ndeobste, ct si sufletul fiecarui om n parte. Fiecare adica nseamna, dupa dispozitia ei
patimase, att firea ct si sufletul. Astfel femeia de care vorbesc Saducheii este firea sau sufletul, care a
convietuit cu toate legile dumnezeiesti date din veac, fara sa aduca rod, iar de bunurile viitoare nu vrea sa
stie. Cea bolnava de curgerea sngelui este de asemenea firea si sufletul, a caror putere, data lor pentru a
da nastere faptelor dreptatii si ratiunilor, se scurge prin patimi spre materie. Siro-feniciana este iarasi firea si
sufletul fiecaruia, a carui cugetare, asemenea unei fiice, e rau chinuita de neputinta epileptica, din pricina
iubirii de materie. Fiica lui Iair de asemenea este firea si sufletul de sub lege, care a murit din pricina
nemplinirii dispozitiilor legii si a poruncilor dumnezeiesti. Iar femeia aplecata la pamnt este firea sau
sufletul, care si-a ncovoiat spre materie toata puterea de activitate a mintii, n urma nselaciunii diavolului. n
sfrsit, Samarineanca, la fel cu femeile de mai nainte, nfatiseaza firea sau sufletul fiecaruia, lipsit de darul
proorocesc, care petrece, cu niste barbati, cu toate legile date firii; dintre acestea cinci trecusera, iar a
sasea, desi fiinta, nu era barbat al firii sau al sufletului, deoarece nu facea sa se nasca din el dreptatea care
mntuieste pentru vecie.
Prima lege pe care a avut-o firea de barbat a fost cea din rai, a doua a fost cea care i s-a dat dupa
izgonirea din rai, a treia cea din vremea potopului lui Noe, a patra cea a taierii mprejur din timpul lui Avraam,
a cincea cea a aducerii lui Isaac. Toate acestea primindu-le firea, le-a lepadat, adica au murit, din pricina
nerodirii faptelor virtutii. Iar a sasea lege, cea data prin Moise, era ca si cnd n-o avea, fie pentru ca firea nu
savrsea dreptatea poruncita de ea, fie pentru ca urma sa treaca la legea Evangheliei, ca la un alt barbat,
ntruct legea nu s-a dat firii oamenilor pentru veci, ci spre calauzirea ei la ceva mai nalt si mai tainic.
Aceasta nseamna, cred ce a spus Domnul catre Samariteanca : Si pe care-l ai acum, nu este al tau. Caci
stia ca firea avea sa treaca la Evanghelie. De aceea si vorbea cu ea pe la ceasul al saselea, cnd sufletul e
strabatut n chip deosebit de razele cunostintei prin venirea Cuvntului la el, dupa ce a trecut umbra legii. Si
sufletul statea cu Cuvntul lnga fntna lui Iacob, adica lnga izvorul ntelepciunilor Scripturii. Dar acestea
ajung despre tema de fata.

Scolie
Fntna lui Iacob e Scriptura; apa e cunostinta din Scriptura; adncimea fntnii, ntelesul greu de
atins al tainelor Scripturii. Galeata de apa e eruditia n tlcuirea cuvntului dumnezeiesc al Scripturii,
pe care nu o avea Mntuitorul, fiind nsusi Cuvntul (nsasi Ratiunea) si netrebuind sa dea celor
credinciosi o cunostinta adunata prin nvatatura si studiu, ci daruindu-le din harul duhovnicesc

ntelepciunea cea necontenit tsnitoare, care niciodata nu se sfrseste n cei vrednici de ea. Caci
galeata, adica eruditia, scoate o foarte mica parte din cunostinta, lasnd ntregul neatins, ntruct
acela nu poate fi cuprins de nici un cuvnt (de nici o ratiune). Dar cunostinta dupa har cuprinde toata
ntelepciunea cta e ngaduita oamenilor, fara studiu, tsnind n chip cariat, potrivit cu trebuintele.

n ce nteles se spune despre noi ca facem pacatul si-l cunoastem iar despre Domnul ca s-a facut pacat, dar
nu l-a cunoscut. Si cum de nu este mai grav a fi pacat si a nu-l cunoaste, dect a-l face si a-l sti? Caci pe
Cel ce n-a cunoscut pacat, zice, L-a facut pentru noi pacat. (2 Cor. 5,21)

Corupndu-se mai nti libera alegere a ratiunii naturale a lui Adam, a corupt mpreuna cu ea si
firea, care a pierdut harul nepatimirii si asa s-a ivit pacatul. Asadar caderea vointei de la bine la rau
este cea dinti si cea mai vrednica de osnda. A doua ntmplata din pricina celei dinti, este
mutarea firii de la nestricaciune la stricaciune, mutare ce nu poate fi osndita. Caci doua pacate s-au
ivit n protoparinte, prin calcarea poruncii dumnezeiesti: unul vrednic de osnda si unul care nu
poate fi osndit, avnd drept cauza pe cel vrednic de osnda. Cel dinti este al hotarrii libere, care a
lepadat binele cu voia, iar al doilea al firii, care a lepadat fara voie, din pricina hotarrii libere,
nemurirea. Aceasta stricaciune si alterare a firii, produsa una de alta, voind Domnul si Dumnezeu
nostru s-o ndrepteze a luat toata firea si astfel a avut si El, n firea luata, trasatura patimitoare,
mpodobita cu nestricaciunea voii libere. Si asa a devenit prin fire, din pricina trasaturii patimitoare,
pacat, de dragul nostru, dar necunoscnd pacatul prin aplecarea voii, datorita statorniciei
neschimbate a voii Sale libere, El a ndreptat trasatura patimitoare a firii prin nestricaciunea voii Sale
libere, facnd din sfrsitul trasaturii patimitoare a firii, adica din moarte, nceputul prefacerii spre
nestricaciunea cea dupa fire. Si precum printr-un om, care si-a mutat de buna voie libera alegere de
la bine, s-a savrsit n toti oamenii prefacerea firii din nestricacioasa n nestricacioasa, la fel printr-un
om, Iisus Hristos, care nu si-a mutat libera alegere de la bine, s-a savrsit n toti oamenii restabilirea
firii din starea de stricaciune n cea de nestricaciune.
Necunoscnd deci Domnul pacatul meu, adica povrnirea vointei mele libere, nu a luat si nu s-a
facut pacatul meu. Dar lund pacatul cel pentru mine, adica nestricaciunea firii pentru povrnirea
voii mele libere, s-a facut pentru un om prin fire patimitor, desfiintnd prin pacatul cel pentru mine
pacatul meu. Si precum n Adam hotarrea libera a vointei lui proprii pentru rau a desfiintat podoaba
comuna a nestricaciunii firii, Dumnezeu socotind ca nu e bine ca omul, care si-a nrait voia libera, sa
aiba o fire nemuritoare, la fel n Hristos hotarrea voii Sale proprii pentru bine a spalat rusinea
comuna a stricaciunii ntregii firii. Si astfel la nviere frica a fost preschimbata ntru nestricaciune,
pentru neclintirea voii libere spre rau, Dumnezeu judecnd ca nu e drept ca omul, care nu si-a
schimbat voia libera spre rau, sa primeasca iarasi firea nemuritoare. Iar omul acesta este Cuvntul lui
Dumnezeu cel ntruchipat, care si-a unit Siesi, dupa ipostas, trupul strabatut de sufletul rational. Caci
daca patimirea, stricaciunea si moartea cea dupa fire a adus-o n Adam povrnirea voii libere, pe
drept cuvnt neclintirea voii libere din Hristos a adus nepatimirea, nestricaciunea si nemurirea cea
dupa fire, prin nviere.
Schimbarea firii spre patimire, spre stricaciune si pe moarte e deci osnda pacatului savrsit prin
hotarre libera de Adam. Aceasta stare nu a avut-o omul dintru nceput de la Dumnezeu, ci a
nfiintat-o si a cunoscut-o, savrsind prin neascultare pacatul cu viata. Osnda prin moarte este rodul

acestui pacat. Lund deci Domnul osnda aceasta a pacatului meu liber ales adica patimirea,
stricaciunea si moartea cea dupa fire, s-a facut pentru mine pacat, prin patimire, moarte si
stricaciune, mbracnd de buna voie prin fire osnda mea, El care nu era osndit dupa voie libera.
Aceasta a facut-o ca sa osndeasca pacatul si osnda mea din voie si din fire, scotnd n acelasi timp
din fire pacatul, patimirea, stricaciunea si moartea. n felul acesta s-a facut taina comuna iconomia
Celui ce din iubirea de oameni, pentru mine cel cazut din neascultare, si-a nsusit de buna voie prin
moarte osnda mea, ca sa ma mntuiasca, harazindu-mi prin aceasta fapta nnoirea spre nemurire.
Socotesc ca s-a aratat, pe scurt, din multe laturi, cum s-a facut Domnul pacat, dar nu a cunoscut
pacatul si cum omul nu a devenit pacat, dar a facut si a cunoscut pacatul, att pe cel din voia libera,
al carui facator este el, ct si pe cel al naturii, pe care l-a primit Domnul pentru el, de cel dinti
aflndu-se cu totul slobod. Asadar nicidecum nu e un lucru mai bun a face si a cunoaste pacatul,
dect a se face pacat. Aceasta s-a vazut tinnd seama de scopul Scripturii, pe care l-am aratat si de
cuvenita deosebire a ntelesurilor, care se afla n cuvntul pacat. Caci cel dinti pacat produce
despartirea de Dumnezeu, lepadnd prin hotarre libera cele dumnezeiesti; iar cel de-al doilea
topeste multa rautate, nengaduind ca rautatea hotarrii libere sa paseasca la fapta, data fiind
slabiciunea firii.

Scolii
Pacatul firii, zice ca este moartea, prin care ncetam de a mai fi, chiar daca nu vrem; iar pacatul
vointei, alegerea celor contrare firii, prin care refuzam cu voia de a fi fericiti229. (2)
Domnul, ntrupndu-se ca om, a fost stricacios dupa fire. n acest sens se spune ca a devenit pacat.
(3)
Pacatul pentru noi este stricaciunea firii, pacatul este caracterul lunecos al voii libere. Omul a devenit
muritor, suportnd moartea firii, n temeiul unei osnde drepte, ca sa se desfiinteze moartea voii
libere. (6)
Primul pacat, zice ca este cel al voii libere al lui Adam, povrnita spre rau. De aceea a fost singur
liber ntre morti, (Psalmi 8,6) neavnd pacatul pentru care s-a ivit moartea. A face si a cunoaste
pacatul e vadit ca tine de hotarrea vointei. (7)
Adam s-a facut patimitor prin fire, spre pedepsirea pacatului din voia libera. Pe acesta
necunoscndu-l Domnul, s-a facut pacat, lund ca om, din pricina lui, prin fire, trasatura patimitoare
dupa trup. (8)

Note
Sfntul Maxim pune adeseori n paralela cu existenta fericita. Prima o avem exclusiv de la
Dumnezeu, pentru a doua trebuie sa colaboram si noi prin voia noastra libera. Prima o avem exclusiv

de la Dumnezeu n calitate de cauza initiala, a doua prin Dumnezeu ca tinta finala spre care avem sa
tindem. (229)

Daca Scriptura spune ca pomul vietii este ntelepciunea, iar lucrarea ntelepciunii sta n a deosebi si
cunoaste, (Psalmi 3,8) prin ce se deosebeste pomul cunostintei binelui si raului de pomul vietii?
Marii dascali ai Bisericii, putnd spune multe despre aceasta tema, prin harul din ei, au socotit ca e mai
bine sa cinsteasca locul cu tacerea, nevrnd sa spuna nimic mai adnc, din pricina neputintei celor multi de
a se ridica la ntelegerea celor scrise. Iar daca au si spus unii cte ceva, mai nti au cercetat puterea
ascultatorilor si au spus o parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care i nvatau, lasnd cea mai
mare parte neatinsa. De aceea si eu m-as fi gndit sa trec mai bine locul sub tacere, daca n-as fi socotit ca
prin aceasta as fi ntristat sufletul vostru iubitor de Dumnezeu. Deci de dragul vostru voi spune ceea ce
poate sa fie potrivit tuturor si ceea ce pot sa nteleaga si cei mici si cei mari.
Pomul vietii si celalalt pom se deosebesc mult si negrait, prin nsusi faptul ca el este numit pomul vietii,
iar celalalt nu al vietii, ci numai al cunostintei binelui si raului. Caci pomul vietii e desigur facator de viata iar
pomul care nu-i al vietii, e vadit ca e facator de moarte. Pentru ca pomul care nu e facator de viata, deoarece
nu a fost numit pom al vietii, desigur ca va fi numit facator de moarte, odata ce nimic altceva nu se
deosebeste, prin opozitie, de viata.
Afara de aceasta pomul vietii si ca ntelepciune se deosebeste foarte mult de pomul cunostintei binelui
si raului, care nici nu e ntelepciune. Caci proprii ntelepciunii sunt mintea si ratiunea, iar proprii, deprinderii
opuse a ntelepciunii sunt lipsa de ratiune si simtirea (domnia simturilor). Deci, ntruct omul a venit n
existenta alcatuit din suflet mintal si din trup nzestrat cu simtire (simturi), dupa un prim nteles, pomul vietii e
mintea sufletului, n care si are scaunul ntelepciunea, iar pomul cunostintei binelui si raului e simtirea
trupului, n care se afla miscarea nerationala. Omul primind porunca dumnezeiasca sa nu se atinga prin
experienta cu fapta de aceasta simtire, n-a pazit-o.
Amndoi pomii, adica att mintea ct si simtirea au, dupa Scriptura, puterea de a deosebi ntre cele
spirituale (inteligibile) si cele supuse simturilor (sensibile), ntre cele vremelnice si cele vesnice. Mi bine zis
ea fiind puterea de discernamnt a sufletului, l convinge ca de cele dinti sa se prinda cu toata srguinta, iar
pe celelalte sa le dispretuiasca. Iar simtirea are puterea de a deosebi ntru placerea si durerea trupului. Mai
bine zis, aceasta fiind o putere a trupurilor nsufletite si sensibile, convinge pe om sa mbratiseze pe cea
dinti (adica placerea) si sa respinga pe cea de-a doua (durerea). Cnd deci omul nu e preocupat de-a face
alta deosebire dect aceasta, dintre simtirea trupeasca de placere si durere, calca porunca dumnezeiasca si
mannca din pomul cunostintei binelui si raului. El are adica irationalitatea simtirii ca singurul mijloc de
discernamnt n slujba conservarii trupului. Iar prin ea se prinde cu totul de placere ca de ceea ce e bun si

se fereste de durere ca de ceea ce e rau. Cnd nsa e preocupat de-a face cu mintea numai deosebirea
dintre cele vremelnice si cele vesnice, pazeste porunca divina, mncnd din pomul vietii. El are adica atunci
ntelepciunea aflatoare n minte, ca singurul mijloc de discernamnt n slujba sustinerii sufletului. Iar prin ea
se straduieste dupa slava celor vesnice, ca dupa adevaratul bine si se retine de stricaciunea celor
vremelnice, ca de la ceea ce este rau.
Mare este, prin urmare, deosebirea ntre cei doi pomi si ntre puterea lor naturala de discernamnt, ca si
ntre ntelesurile proprii fiecaruia. Caci termenii de bine si de rau, se folosesc, fara deosebire, n mai multe
ntelesuri si pot pricinui celor ce nu cugeta cu ntelepciune asupra cuvintelor Duhului, multa ratacire. Dar voi,
ntelepti fiind prin har, stiti ca ceea ce se numeste simplu rau, nu e n tot felul rau, ci e rau n raport cu ceva,
iar n raport cu altceva nu e rau. La fel ceea ce se numeste simplu bine, nu e n tot felul bine, ci e n raport cu
ceva, iar n raport cu altceva nu e bine. Paziti-va deci de primejdia ce ne naste din folosirea aceleiasi numiri
pentru lucruri deosebite.

Scolie
Binele mintii e dragostea nepatimasa pentru duh iar raul ei este afectiunea patimasa. Binele simtirii
e mncarea patimasa prin placere spre trup, iar raul ei e dispozitia ce se naste n ea prin virtute. (1)

Catre cine zice Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul din noi? (Facere 3,22). Daca zice catre Fiul, cum e
pus Adam alaturi de Dumnezeu, nefiind din fiinta Lui. Iar daca zice catre ngeri, cum l pune pe nger alaturi
de Sine ca egal dupa fiinta, zicnd ca unul din noi?
Am spus deja n capitolul despre ridicarea turnului, ca Scriptura nchipuie pe Dumnezeu vorbind, dupa
dispozitia launtrica din sufletul celor providentiati. Ea indica astfel voia dumnezeiasca prin figuri proprii noua
dupa fire. Nici aici asadar Scriptura nu nfatiseaza fara o pricina anumita pe Dumnezeu spunnd: Iata Adam
s-a facut ca unul din noi, ci l nfatiseaza spunnd aceasta dupa nfatisarea poruncii. Si adauga si cauza
acestei rostiri, pe care a-ti uitat s-o puneti n ntrebare si care lamureste tot ntelesul. Caci spunnd: Iata
Adam s-a facut ca unul din noi, adauga: cunoscnd binele si raul. Si acum ca nu cumva sa-si ntinda mna
si sa-si ia din pomul vietii si sa mannce si sa traiasca n veac. Deodata, adica, cu ndemnul ce i l-a dat,
diavolul l-a nvatat pe om si politeismul, spunndu-i: n ziua n care veti mnca din pom, vi se vor deschide
ochii si veti fi ca niste dumnezei, cunoscnd binele si raul. De aceea Dumnezeu ntrebuinteaza n chip ironic
si osnditor pluralul: S-a facut ca unul din noi, care corespunde cu ideea despre Dumnezeu, sadita n
Adam de amagirea sarpelui, ca sa mustre pe omul care a ascultat de diavolul.
Si ca sa nu-si nchipuie cineva ca felul de vorbire ironica e strain obiceiului Scripturii, sa asculte cum
vorbeste Scriptura n numele lui Dumnezeu catre Israel: Daca veti umbla mpotriva mea cu viclenie, si eu

voi umbla mpotriva voastra cu viclenie (Leviticul 26, 27-28). ntru nimic nu se deosebeste nsa viclenia de
ironie. Si sa-si mai aminteasca acela cum i-a pregatit Dumnezeu lui Ahab amagirea, nfatisndu-i minciuna
ca adevar, ca gresind acela sa aduca Dumnezeu peste el pedeapsa cea mai dreapta (3 Regi 22, 15).
Scriptura urmareste, asadar sa-l amageasca pe Adam, cnd nfatiseaza pe Dumnezeu zicnd despre el, ca
s-a facut ca unul din noi. Caci astfel cum ar adauga Dumnezeu: cunoscnd binele si raul, ca si cum ar
avea si El o cunostinta compusa si constatatoare din lucruri opuse? Aceasta e cu neputinta sa o cugetam
despre Dumnezeu, cu att mai putin sa ndraznim sa o spunem despre Acela care singur e simplu dupa
fiinta, dupa putere si dupa cunostinta si care nu are dect cunostinta binelui, mai bine zis e nsasi puterea si
nsasi cunostinta. Dar nici macar vreuna din fiintele rationale, care si au existenta de la si dupa Dumnezeu,
nu are deodata si la un loc, n miscarea simpla a cugetarii, cunostinta compusa a celor contrare, deoarece
cunostinta unuia din cele doua lucruri care si sunt contrare produce ignorarea celuilalt lucru. Caci nu poate fi
amestecata cunostinta a doua lucruri contrare si nu coexista nicidecum. Cunostinta acestui lucru nseamna
recunostinta celuilalt dintre cele contrare, asa cum nu se poate ca ochiul sa perceapa deodata ceea ce-i sus
si ceea ce-i jos si ceea ce-i pe amndoua laturile, ci e de trebuinta o ntoarcere proprie spre fiecare dintre
ele, prin desfacerea de celelalte.
Scriptura nfatiseaza, asadar, pe Dumnezeu ca si cnd si-ar nsusi patimirea lui Adam, sau mustra pe
Adam fiindca a ascultat de sfatul sarpelui, facndu-l sa-si dea seama de nebunia politeista, sadita n el prin
amagirea Satanei. Daca asa este, s-a lamurit de ajuns nedumerirea. De astfel, daca afli singur ceva mai
nalt, mpartaseste-mi si mie din darul harazit tie de Dumnezeu pentru cunoasterea lucrurilor. Iar cuvntul:
Si acum nu cumva sa-si ntinda mna si sa ia din pomul vietii si sa traiasca n veci, socotesc ca urmareste
providential sa desparta cu fapta lucrurilor neamestecate cu raul sa nu se faca nemuritor, si conservndu-se
prin mpartasirea de bine. Caci Cel ce a facut pe om vrea ca cunostinta aceluiasi om sa nu fie amestecata,
stnd n acelasi timp n legatura cu cele ce-ti sunt contrare.

Scolii
Dumnezeu i graieste lui Adam potrivit cu ideea de dumnezeire, pe care o nvatase acela de la diavol.
(1)
Cel ce iubeste minciuna, e predat ei spre pierzare, ca sa cunoasca prin patimire ceea ce a cultivat de
bunavoie si sa afle din experienta ca a mbratisat din neatentie, moartea n loc de viata. (2)
Dumnezeu nu are cunostinta binelui, fiind nsasi stiinta si cunostinta binelui. Iar cunostinta raului nu
o are, ntruct nu are nici puterea lui. Caci numai daca are cineva prin fire putere pentru un lucru,
are si cunostinta lui n chip fiintial. Deci raul se cugeta n fiintele rationale precum ceva ce vine pe
urma n mod accidental, mpotriva firii, datorita pasivitatii lor, dar nu n baza unei puteri naturale. (3)

Cunostinta celor contrare e contemplata pe rnd de cei capabili de ea. (4)

Cel ce si-a convins constiinta sa tina raul pe care l face ca prin fire, acela si-a strns puterea de
activitate a sufletului ca pe o mna si a luat n chip vinovat din pomul vietii, socotind raul prin fire
nemuritor. De aceea Dumnezeu, aseznd prin fire n constiinta omului mustrarea pentru rau l-a
despartit de viata, ca pe unul ce a devenit rau prin hotarrea vointei. Aceasta ca nu cumva, savrsind
raul, sa-si poata convinge cunostinta ca raul este prin fire bun. (5)

Ce vrea sa spuna n Levitic prin pieptul leganat si bratul (soldul)separat, nchinate, n cinstea lui Dumnezeu,
preotilor? (Leviticul 7, 31-32)

Cred ca prin piept se ntelege contemplatia nalta, iar prin brat activitatea adica deprinderea
(aptitudinea) cugetarii si lucrarea, sau cunostinta si virtutea. Caci cunostinta aduce mintea n chip
nemijlocit lui Dumnezeu, iar virtutea o desface prin fapte din toata devenirea lucrurilor. Acestea le-a
lasat Scriptura pe seama preotilor, care au primit ca mostenire numai pe Dumnezeu si nimic din cele
ale pamntului.
Sau alt nteles: Cei ce prin cunostinta si virtute sunt strabatuti de Duhul, au sa faca prin cuvntul
nvataturii inimilor altora capabile de evlavie si de credinta, iar aptitudinea si puterea lor faptuitoare
trebuie sa le desparta de straduintele dupa firea cea stricacioasa si sa le mute spre agonisirea
bunurilor nestricacioase si mai presus de fire. De aceea pe drept cuvnt a poruncit Scriptura, ca de la
cele aduse spre jertfa lui Dumnezeu, pieptul leganat, adica inima celor ce se dedica lui Dumnezeu, si
bratul, adica activitatea lor, sa fie date n seama preotilor.

Scolii
Pieptul e simbolul contemplatiei, iar bratul al activitatii. Caci contemplatia e aptitudinea cugetarii, iar
activitatea e lucrare. Prin amndoua acestea se caracterizeaza adevarata preotie. (1)
Cel ce prin nvatatura cucernica, aduce lui Dumnezeu ca jertfa inimile altora, asemenea pieptului din
Levitic, si cel ce despre puterea lor de activitate de cele stricacioase prin mplinirea poruncilor, s-a
facut preot, lund pe seama sa pieptul si bratul celor ce se aduc pe ei nsisi jertfa lui Dumnezeu. (2)

Care e deosebirea ntre oglinda si ghicitura?

Oglinda este, ca sa nu spun pe scurt, constiinta care are n ea nestirbit forma tuturor virtutilor ca fapta si prin
care cel curat cu ntelegerea vede pe Dumnezeu; sau cu alte cuvinte, ea e deprinderea cu mplinirea poruncilor,
care cuprinde sinteza tuturor virtutilor mplinite ntreolalta n chip unitar, ca o fata divina. Iar ghicitura este
cunostinta ratiunilor (cuvintelor) dumnezeiesti, printr-o mbratisare deplina, pe ct se poate, cu ajutorul
contemplatiei, cuprinznd n sine aratarea stravezie a celor mai presus de ntelegere. Oglinda este, simplu
vorbind, deprinderea care indica forma originara a virtutilor, ce se va descoperi celor nvredniciti. Caci oglinda
arata sfrsitul viitor al filozofiei cu fapta, celor ce au oglinda. Iar ghicitura indica originalul celor inteligibile, prin
cunostinta.
Deci toata dreptatea de aici, comparata cu cea viitoare, are ntelesul unei oglinzi, ce reflecta chipul lucrurilor
originare, dar nu cuprinde nsasi lucrurile n subzistenta lor descoperita. Si toata constiinta, pe care o avem aici

despre lucrurile nalte, comparata cu cea viitoare, este o ghicitura ce contine o indicatie a adevarului, dar nu
nsusi adevarul n subzistenta lui, care va avea sa se descopere n viitor. ntruct n virtute si cunostinta se
cuprind cele dumnezeiesti, oglinda ne indica originalele prin virtute, iar ghicitura face stravezii originalele prin
cunostinta. Aceasta este deosebire ntre oglinda si ghicitura: oglinda vesteste sfrsitul viitor al fapturii, iar
237
ghicitura indica taina contemplatiei .

Scolie
Oglinda indica bunurile ce vor corespunde fapturii, iar ghicitura tainele viitoare ale cunostintei. (1)

Note
Virtutea noastra de aici, orict ar fi de desavrsita, e numai o oglinda prin care se vede desavrsirea
viitoare, care pe de alta parte nu va mai fi propriu-zis virtute, daca virtutea e oglinda, sau val
straveziu, care odata va nceta. Iar cunostinta noastra de aici, ca treapta mai nalta a virtutii, orict
de bogata a fi, nu e dect o ghicitura prin care se ntrevede adevarul viitor, care la aratarea lui va
desfiinta ghicitura, sau cunostinta de aici.
Deci si virtutea si cunostinta au o constitutie paradoxala. Pe de o parte cuprind realitatea viitoare, pe
de alta o disimuleaza, o ascund, se nseala cu privire la chipul ei adevarat. Ar fi de interesat de
comparat ideea de disimulare implicata n virtutea si cunoasterea crestina cu cea din gnoseologia lui
Lucian Blaga de pilda. S-ar putea spune de categoriile stilistice ale acesteia, sau de categoriile
kantiene, care pe de o parte redau ceva din realitate, pe de alta o disimuleaza, ca sunt expresia
puterilor noastre finite de ntelegere a realitatii. Cnd aceste puteri vor nceta si locul lor l va lua
puterea infinita dumnezeiasca, atunci vom cunoaste Adevarul fata catre fata. (237)

Ce nseamna: Glasul celui ce striga n pustie, si celelalte? Ce e pustia si ce nseamna aici calea Domnului
si gatirea ei? Care sunt cararile Lui si ce nseamna a le face drepte? Ce sunt vaile prapastioase si ce
nseamna si toata valea prapastioasa se va umple? ce sunt muntii si dealurile, si ce nseamna coborrea
lor? Ce nseamna cele strmbe si cum se vor face drepte? Ce sunt cele aspre si cum se vor face cai
netede? Si ce nseamna dupa ce spune toate acestea: Si va vedea tot trupul mntuirea lui Dumnezeu?

Glas al lui Dumnezeu Cuvntul, care striga de la nceput n pustie, adica n firea oamenilor, sau n
lumea aceasta, este desigur orice sfnt, fie ca nchina lui Dumnezeu, cu sinceritate, ca Abel, (Fac. 4,4)
cele dinti miscari ale contemplatiei sufletului, ngrasate prin virtuti; fie ca se plimba cu nadejdea
neclintita a credintei, asemenea lui Enos, (Facerea 4,26) de bunurile viitoare, dobndind prin
nadejdea n ele puterea sa le cheme cu tarie; fie ca, ncercat n toata virtutea, si-a ridicat, ca Enoh,
(Fac. 5,33)mintea cu totul din legatura si din cunostinta lucrurilor si si-a mutat-o, deplin eliberata, la
nsasi cauza cea mai presus de ntelegere; sie ca, asemenea lui Noe, privind prin credinta chipurile
viitoare ale judecatii dumnezeiesti, si-a ntocmit, ca pe o corabie, o vietuire si o deprindere, care sa-l
scape de mnia viitoare, ntarita din toate partile cu frica lui Dumnezeu; fie ca, asemenea lui Avram,
vaznd cu ochiul curat al credintei frumsetea bunurilor viitoare, a ascultat sa iasa cu draga inima din
pamntul, din rudenia si din casa sa parinteasca, pazind legatura si afectiunea fata de trup, fata de
simturi si fata de cele supuse simturilor si, aflndu-se n timpul ncercarilor si al luptelor mai presus

de fire, a preferat n locul firii pe acela care e cauza firii, precum marele Avram a preferat pe
Dumnezeu lui Isaac; fie ca, asemenea lui Isaac, ajuns la vrful patimirii si la o foame nesaturata dupa
contemplatie, a cstigat o att de ferma deprindere ntru virtute si cunostinta, nct nu a putut fi
clintit de la adevar, chiar cnd era razboit de duhurile viclene; fie ca, asemenea lui Iacob, curatinduse mintea de desisul celor materiale prin de confuzia lor, si-a facut-o neteda, si mbracndu-si trupul
n piei de ied, adica asprimea vietii lui Dumnezeu, a primit de la Dumnezeu puterea mpotriva
cugetului trupesc; apoi, tot asemenea lui Iacob, de teama rascoalei patimilor si de dorul unei
nvataturi mai nalte prin experienta, s-a mutat n Haran, adica la contemplarea naturii de la care
lund, prin ostenelile cu fapta, toata stiinta duhovniceasca a lumii vazute, adunata n diferite
cugetari si ntelesuri, s-a ntors n pamntul parintesc si propriu, adica la cunostinta celor inteligibile,
aducndu-si, ca pe niste femei si slujnice, deprinderile si lucrurile ferme ale activitatii si ale
contemplatiei, pe care le-a dobndit pe fiii nascuti din ele, care sunt acestia. Si simplu vorbind, ca sa
nu mai lungesc vorba peste ceea ce trebuie, nfasnd viata fiecaruia, fiecare sfnt este, n chip vadit,
prin viata lui, ca unul ce are n sine pe cuvntul care-Si striga voia Sa catre ceilalti oameni, un glas al
Cuvntului si un nainte-mergator, pe masura si dupa chipul dreptatii si al credintei din el.
Mai mult dect toti nsa este glasul lui Dumnezeu si nainte-mergator marele Ioan vestitorul si
propovaduitorul venirii adevarate a lui Dumnezeu, al celei fara figuri si fara simboluri, ca si aratatorul
Lui, pentru cei ce nu-l cunosc. Caci el a aratat deschis pe Cel ce ridica pacatul lumii si a contribuit, cu
slujirea sa de la Botez, la ndeplinirea tainelor mntuirii, potrivit iconomiei.
Dar fiindca, din pricina bogatiei harului, orice silaba, chiar si cea mai nensemnata a dumnezeiesti
Scripturi, poate sa se tlcuiasca n multe feluri spre folosul celor dornici de virtute si de cunostinta,
sa cercetam, pe ct ne este cu putinta, si altfel cuvintele puse n fruntea capitolului.
Asadar, pustia, cum am spus, e firea oamenilor si lumea aceasta, ca si fiecare suflet n parte, din
pricina nerodirii celor bune, la care a ajuns prin greseala straveche.
Glasul Cuvntului ce striga este miscarea constiintei la fiecare greseala. Aceasta, strignd n
ascunsul inimii, gateste calea Domnului. Pregatirea caii Domnului e limpede si vadit ca se face prin
schimbarea si ndreptarea spre bine a modurilor (de viata) si a gndurilor si prin curatirea
ntinaciunilor de mai nainte. Iar cale frumoasa si slavita e viata virtuoasa a fiecaruia, de-a lungul
careia Cuvntul si face drumul mntuirii, salasluindu-se n el prin credinta si umblnd nsotit de
diferitele precepte si dogme ale virtutii si cunostintei. Cararile Cuvntului sunt diferitele moduri ale
virtutilor si diferitele comportari sau ndeletniciri dupa voia lui Dumnezeu. Pe acestea le fac drepte
aceia care nu cultiva virtutea si cercetarea cuvintelor dumnezeiesti nici pentru slava, nici din
zgrcenie, nici ca sa fie lingusiti de oameni, sau ca sa le placa lor, sau ca sa se mndreasca n fata lor,
ci toate le fac si le spun si le cugeta n fata lui Dumnezeu. Caci Cuvntul lui Dumnezeu nu zaboveste
pe cararile care nu sunt drepte, chiar daca ar afla calea n anumite privinte gatite. De pilda, cineva
posteste si se retine de la hrana care aprinde patimile si face toate celelalte cte pot sa ajute la
izbavirea de patimi. Aceasta a gatit calea anumita, dar cultiva aceste moduri pentru slava desarta,
sau din zgrcenie, sau pentru a fi lingusit de oameni, sau pentru a le placea lor, sau din alta pricina, si
nu pentru a placea lui Dumnezeu. Aceasta nu a facut drepte cararile lui Dumnezeu. El a rabdat
osteneala pregatiri caii, dar nu-l are pe Dumnezeu umblnd pe cararile lui. Deci calea Domnului este
virtutea, iar cararea dreapta e modul (chipul) drept si neviclean al virtutii.

Toata valea prapastioasa se va umple. E vorba, desigur, de a celor care au gatit bine calea
Domnului si au facut drepte cararile Lui nu pur si simplu ale tuturor; adica nu si de a celor ce n-au
gatit calea Domnului si nu au facut drepte cararile Lui. Iar valea prapastioasa trupul fiecaruia, atunci
cnd a fost sapat si ros de cugetarea multa a patimilor si cnd a fost taiata continuitatea si coeziunea
lui duhovniceasca cu sufletul, sustinuta prin legea lui Dumnezeu, care le leaga. Dar poate fi nteles ca
vale prapastioasa si sufletul, care a fost scrbit si ros de ndelungatele furtuni ale pacatului si care a
pierdut prin viciu frumusetea netezimii n duh. Deci toata valea prapastioasa, adica trupul si sufletul
celor ce au gatit calea Domnului si au facut drepte cararile Lui, se va umple prin lepadarea patimilor,
care produc n ele, n trup si-n suflet, inegalitatile prapastioase, si se va redobndi nfatisarea
naturala a vietuirii virtuoase, netezita n duh.
Si fiecare munte si deal se va cobor. Cum se stie, alaturi de vai obisnuiesc sa se afle muntii si
dealurile. Muntele este orice naltime care se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu, iar deal e
tot pacatul ce se razvrateste mpotriva virtutii. Cu alte cuvinte, muntii sunt duhurile care produc
nestiinta, iar dealurile, cele care savrsesc pacatul. Cnd deci toata valea, adica trupul sau sufletul
celor ce au gatit calea Domnului si au facut drepte cararile Lui, se va umple de cunostinta si virtute,
prin prezenta lui Dumnezeu Cuvntul care umbla ntre ei prin porunci, se vor umili toate duhurile
cunoasterii mincinoase si cele ale pacatului. Pentru ca nsusi Cuvntul lui Dumnezeu va ncalca si va
supune si va surpa stapnirea lui vicleana, ridicata mpotriva firii omenesti, sapnd, asa zicnd,
marimea si naltimea muntilor si a dealurilor si umplnd cu ele vaile. Caci ntr-adevar de va lua cineva
napoi, prin puterea Cuvntului, toate cte le-au luat dracii de la fire, producnd nestiinta si pacatul
n cuprinsul firii, nu va mai exista nicidecum vreo naltime a nestiintei si a pacatului, precum n-ar mai
exista n lumea vazuta nici un munte si nici un deal, daca ar avea oamenii vreo masina cu care sa
sape muntii si dealurile si sa umple vaile.
Deci coborrea muntilor si a dealurilor spirituale si viclene nseamna restabilirea trupului si a
puterilor firesti ale sufletului n rnduiala lor. n urma acestei restabiliri mintea iubitoare de
Dumnezeu, umplndu-se, n chip natural, de bogatia virtutii si a cunostintei, va strabate neted veacul
acesta si va pasi ntins pe lumea nembatrnita si nestricacioasa a Puterilor spirituale si sfinte. Ea nu
va mai fi amagita de patimile de bunavoie ale trupului, care se folosesc de placerea felurita si
vicleana, si nu va mai fi exasperata de ncercarile fara de voie ale durerii, ca pentru crutarea trupului
sa renunte la calea anevoioasa a poruncilor, fugind de asprimea ostenelilor virtutii.
Cele strmbe se fac drepte cnd mintea, elibernd madularele trupului de patimi, adica oprind
simturile si celelalte madulare de la lucrarea placerii, le nvata sa se miste potrivit cu ratiunea simpla
a firii. Iar cele aspre, adica ncercarile fara voie, vor fi cai line, cnd mintea, bucurndu-se si
veselindu-se, rabda cu inima buna neputintele, necazurile si nevoile, desfiintnd toata stapnirea
patimilor de bunavoie prin ostenelile fara de voie. Caci cel ce se doreste dupa viata adevarata,
cunoscnd ca toata osteneala, fie cu voia, fie fara de voie, se face moarta a placerii, care e maica
mortii, va primi cu veselie toate asprimile ncercarilor fara de voie, bucurndu-se ntru rabdarea si
facnd din necazurile sale cai usoare si line, care-l duc fara sa-l rataceasca spre cununa chemarii de
sus, e cel care-si face cu evlavie de-a lungul lor drum dumnezeiesc.
Prin urmare, tot cel ce a stins prin nfrnare placerea ntortocheata, complicata si amestecata n
chip felurit n toate simturile, a facut drepte cele strmbe. Si tot cel ce calca cu puterea rabdarii

peste ntmplarile aspre si anevoie de strabatut ale ostenelilor, a facut cele aspre cai line. De aceea
va vedea mntuirea lui Dumnezeu, pe care o va primi ca pe o rasplata a virtutii si a ostenelilor
pentru ea, ca unul ce s-a luptat bine si dupa lege, a biruit placerea prin sete de virtute si a calcat
durerea prin dragostea de cunostinta si a calcat durerea prin dragostea de cunostinta si prin
amndoua a purtat barbateste nevointele dumnezeiesti.
De aceea zice: si va vedea tot trupul mntuirea lui Dumnezeu. Prin tot trupul se ntelege
trupul cel credincios, dupa cuvntul: Si voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul, (Ioil 2,28) adica
peste tot trupul care a crezut. Deci nu tot trupul n general va vedea mntuirea lui Dumnezeu. Caci
trupul celor necredinciosi nu o va vedea, daca e adevarat cuvntul care zice: Piara necredinciosul,
ca sa nu vada slava Domnului. E vorba aici, n chip determinat, de tot trupul credincios. Iar prin trup,
ca parte cuvntul Scripturii ntelege de obicei ntreg omul. Ea striga asadar: Si va vedea tot omul
mntuirea lui Dumnezeu. Deci tot omul care asculta glasul ce striga n pustie si, dupa ntelesul
aratat mai sus, gateste calea Domnului si face drepte cararile Lui; tot omul care apoi, prin darmarea
muntilor si a dealurilor spirituale si viclene, umple valea, adica sufletul care, prin scobirea lui, adica
prin calcarea poruncii dumnezeiesti, a prilejuit pomenitilor munti si dealuri viclene naltarea si
ridicarea; tot omul care prin aceasta umplere prilejuieste scoborrea puterilor viclene si apoi
ndreapta, prin nfrnare, caile strmbe ale patimilor de bunavoie, adica miscarile placerii si
netezeste prin rabdare ntmplarile aspre ale ncercarilor fara voie; adica prin rabdare ntmplarile
aspre ale ncercarilor fara voie, adica diferitele feluri de dureri, facndu-le cai bune; tot omul de felul
acesta pe dreptate va vedea mntuirea lui Dumnezeu, ca unul ce a devenit curat la inima. Caci cel
curat la inima vede, prin virtutile si prin contemplatiile sale evlavioase, la sfrsitul luptelor pe
Dumnezeu, dupa cuvntul: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Pentru ca
el a primit ca rasplata a ostenelilor pentru virtute harul nepatimirii, dect care nimic nu arata mai
deplin pe Dumnezeu, celor care l au.
Si poate celor ce cauta ntelesurile mai nalte le este dat si astfel sa auda, n temeiul acestui har,
n sufletul eliberat de patimi, ca ntr-o pustie, glasul ntelepciunii si al cunostintei dumnezeiesti, care
striga fara sunet prin virtuti. Fiindca unul si acelasi Cuvnt se face tuturor potrivit cu fiecare,
strabatndu-l pe fiecare si daruindu-si n mod anticipativ harul Sau, ca pe un glas nainte-mergator,
ce pregateste pe fiecare pentru venirea Lui. n unii acest har devine pocainta, ca nainte-mergator al
dreptatii viitoare, n altii virtute, ca pregatitor al cunostintei asteptate, si iarasi n altii cunostinta, ca
icoana a viitoarei aptitudini contemplative. Simplu vorbind, timpul se departeaza de la mintea
contemplativa, cnd aceasta si nsuseste prin cunostinta (n chip gnostic) urcusurile dumnezeiesti
ale Cuvntului si se acomodeaza ratiunilor Lui suprafiresti si iubitoare de oameni, prin care se face
tuturor roade, ca pe toti sa-i mntuiasca prin bogatia milostivirii Lui.

Scolii
Cel ce cultiva cunostinta ngrasata prin virtuti, adica cunostinta lucratoare, s-a facut asemenea lui
Avel. Drept aceea Dumnezeu cauta spre el si spre darurile lui. (1)
Cel ce cunoaste cu adevarat cele viitoare si nadajduieste n ele, nu nceteaza niciodata sa cheme prin
fapte cele nadajduite. Si astfel devine un nou Enos, care cheama pe Dumnezeu. (2)

Cel ce a bineplacut lui Dumnezeu prin fapte, si muta mintea prin contemplatie n tara celor
spirituale ca sa nu se vada prin nalucirea vreunui lucru care vine prin patimile sustinute de simtire.
Acesta nu se mai afla sub nimic din cele ce vreau sa-l robeasca. (3)
Cel ce din pricina viitoarei mnii, se straduieste ntr-o viata ostenitoare, s-a facut asemenea lui Noe,
care prin putina strmtorare a trupului scapa de viitoarea osnda a necredinciosilor. (4)
Pamnt numeste trupul, rudenie simturile, casa parinteasca lumea supusa simturilor. Patriarhul iesit
din acestea, a taiat afectiunea sufletului fata de ele. (5)
Numai de Isaac s-a scris ca nu s-a mutat din pamntul fagaduintei. Tatal sau Avraam a iesit din
Mesopotamia si s-a dus n Egipt, iar fiul sau Iacov a fost alungat n Mesopotamia si dupa aceea s-a
asezat n Egipt, unde a si murit. (6)
Prin sotii a nteles deprinderile virtutii si ale cunostintei, iar prin slujnice lucrarile acestora. Din
acestea naste, ca pe niste fii, ratiunile cuprinse n natura si n timp. (7)
Precum trupul izbit necontenit de patimi se face asemenea unei vai prapastioase, la fel se face si
sufletul cnd e scobit de scurgerea gndurilor rele. (8)
Lepadarea patimilor contrare firii si dobndirea virtutilor conforme firii, umple sufletul sapat ca o
vale si smereste cugetarea naltata ca un munte, de duhurile rele. (9)
Cele strmbe sunt miscarile simturilor potrivnice firii. Ele se ndreapta cnd mintea le nvata sa se
miste potrivit firii, spre cauza proprie, adica spre Dumnezeu. (10)
Cele aspre sunt ntmplarile ncercarilor fara de voie. Ele sunt prefacute n cai line prin rabdarea
lor cu multumita. (11)
Sufletul scobit prin pacat, a dat dracilor ca unor munti putinta de naltare, adica de stapnire asupra
sa. (14)
Virtutea lucrata cu fapta se face glas al cunostintei ce striga, ca n pustie, n sufletul lipsit de patimi.
Caci virtutea este nainte-mergatoarea adevarate ntelepciunii, vestind adevarul ce se va arata n
urma ei dupa iconomie, dar exista nainte de ea dupa cauza. (15)251

Note
Adevarul e cauza virtutii, dar e n folosul omului ca sa ajunga la el prin virtute. (251)

A doua parte a Paralipomenelor zice despre Ozia: A facut ce este drept naintea Domnului si l-a cautat pe
Domnul n zilele lui Zaharia, care l sfatuia n frica Domnului; iar Domnul i-a facut parte de propasire. (2
Paralipomena 26, 4-5). Si a zidit Ozia turnuri n Ierusalim si la poarta unghiului si peste unghiul vaii si peste
unghiuri; si le-a ntarit pe ele. Si a zidit turnuri n pustie si a sapat fntni multe, ca avea multe turme n Sefila

si n cmpie si lucratori la viile din munti si din Carmel, fiindca era lucrator de pamnt. (2 Paralipomena 26,
9-10). Ce sunt turnurile, ce este poarta unghiului, ce este valea si unghiul ei, si ce sunt iarasi unghiurile si
turnurile din pustie? Ce sunt fntnile sapate si turmele? Ce este Sefila si cmpia? Cine sunt lucratorii la vie
si ce este muntele si Carmelul? Si ce nseamna: Ca era lucrator de pamnt?

Vino, preaslavite Cuvinte ale lui Dumnezeu, si ne mpartaseste, pe masura puterilor noastre,
descoperirea cuvintelor Tale. nlaturnd grosimea nvelisurilor, arata-ne, Hristoase, frumusetea
ntelesurilor spirituale. Ia-ne de mna dreapta, adica de puterea mintii noastre, si ne calauzeste pe
cale poruncilor Tale. Si ne du la locul cortului Tau cel minunat, pna nauntrul casei lui Dumnezeu,
n glas de bucurie si de marturisire a zvonului de sarbatoare, ca si noi, prin marturisirea faptuiri si
prin bucuria contemplatiei, sa fim nvredniciti a veni la locul ospatului Tau si sa ne ospatam mpreuna
cu cei ce praznuiesc acolo duhovniceste, cntnd cunostinta celor negraite cu glasurile netacute ale
mintii. Si ma iarta pe mine, Hristoase, ca ndraznesc, la porunca slujitorilor Tai celor nvredniciti, ceea
ce este peste puterea mea. Lumineaza cugetarea mea cea neluminata, spre ntelegerea locului de
fata, ca sa fii si mai mult slavit, ca unul ce dai orbilor vedere si faci limba blbitilor sa graiasca cu
claritate.
Socotesc, asadar, ca precum, pna la un loc, Solomon a fost chipul lui Hristos Dumnezeu, asa a
fost si Ozia pna la un loc chipul Mntuitorului. Caci numele lui Ozia, talmacit n greceste, nseamna
taria lui Dumnezeu. Iar taria naturala si puterea ipostatica a lui Dumnezeu si Tatal, este Domnul
nostru Iisus Hristos. Aceasta a facut piatra cea din capul unghiului. Iar unghiul este Biserica. Caci
precum unghiul face prin sine legatura dintre doua ziduri, la fel Biserica lui Dumnezeu se face unirea
a doua popoare, a celui dintre neamuri si a celui dintre Iudei. Si aceasta unire are ca legatura pe
Hristos. Acesta a zidit turnurile n Ierusalim, adica a naltat, ca niste ntarituri, n locul de unde se
vedea pacea cele dinti cuvinte (ratiuni) dumnezeiesti si de nedaramat ale dogmelor despre
dumnezeire. Iar la poarta unghiului, a naltat cuvintele (ratiunile) dogmelor despre ntrupare. Caci
poarta si usa a Bisericii e tot El, fiindca zice: Eu sunt usa. Aceasta poarta este nconjurata de
turnuri, adica de ntariturile dogmelor dumnezeiesti despre ntrupare, aratnd ca cei ce vreau sa
creada drept trebuie sa intre nauntrul unghiului, adica n Biserica, prin ntariturile acestea si sa fie
aparati de ele. Caci cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeiesti, ca de niste ntarituri ale
adevarului, nu se teme de gndurile si de dracii care-l ameninta cu pierzarea.
Si peste unghiul vaii. Valea este trupul. Iar unghiul acestuia este unirea lui cu sufletul,257 prin
legatura n duh. Peste aceasta unire se zidesc turnurile, adica ntariturile poruncilor si nvataturile pe
care le scoate dreapta socoteala din ele, ca prin acestea sa se pazeasca nedesfacuta unirea trupului
cu sufletul, ca un unghi.
Si a zidit turnuri peste unghiuri. Unghiuri poate a numit Scriptura diferitele uniri dintre
fapturile despartite, care s-au realizat prin Hristos. Caci El a unit pe om nlaturnd tainic n duh,
deosebirea dintre barbat si femeie, ntruct a eliberat n amndoi ratiunea firii de caracteristicile
crescute din patimi.258 A unit apoi pamntul, nlaturnd deosebirea dintre paradisul sensibil si
pamntul pe care-l locuim.259 A unit de asemenea pamntul ca cerul, aratnd astfel firea lucrurilor
sensibile ce graviteaza spre ea nsasi. A unit iarasi cele sensibile cu cele inteligibile, dovedind ca si
firea celor create este una singura, aflndu-se ntr-o strnsa legatura printr-o oarecare ratiune
tainica. n sfrsit a unit ntr-un mod si dupa o ratiune mai presus de fire toata firea creata cu

Creatorul. Si peste fiecare din aceste uniuni sau unghiuri a zidit turnurile ntarite ale dogmelor
dumnezeiesti, care sa le supuna si sa le lege strns.
Si a zidit turnuri n pustie. Pustia este firea celor vazute, adica lumea aceasta n care Cuvntul a
zidit drept turnuri opiniile cucernice despre lucruri, daruindu-le celor ce le cer, cu alte cuvinte a sadit
n duh ratiunile juste ale dogmelor contemplatiei naturale.
Si a sapat fntni multe, ca avea multe turme n Sefila si n cmpie si lucratori la viile din munti
si din Carmel, fiindca era lucrator de pamnt. Pustia este, cum am spus, lumea sau firea oamenilor.
n aceasta a sapat fntni, prin aceea ca a scos pamntul din inimile celor vrednici, le-a curatit de
greutatea si de cugetul pamntului si le-a largit ca sa poata primi ploile dumnezeiesti ale
ntelepciunii si ale cunostintei, ca sa adape turmele lui Hristos, adica pe cei ce au nevoie, pentru
pruncia sufletului, de nvatatura morala.
Turmele din Sefila. Sefila se tlcuieste caldare strmta. Acestea indica pe cei ce se curatesc
prin ncercarile fara voie si se spala de ntinaciunile sufletului si ale trupului. Acestia au nevoie sa bea
ca pe o apa nvatatura despre rabdare.
Iar turmele din cmpie, arata pe cei ce propasesc, bucurndu-se de largime, ntruct lucrurile
cele de-a dreapta si desfasoara cursul potrivit cu dorinta lor; sau pe cei ce propasesc n bine pe
drumul virtutilor si se largesc fara patima n mplinirea poruncilor, umplnd pe calea sau n legea lor.
Acestia nca au nevoie sa se adape din cuvntul care i adapa la smerenie, la comuniunea si la
mpreuna patimire cu cei mai neputinciosi si la multumirea pentru cele harazite lor.
Lucratori la viile din munti sunt cei ce cultiva pe culmile contemplatiei ratiunea dumnezeiasca
si extatica a cunostintei, care nveseleste inima. Iar lucratorii la viile din Carmel sunt cei ce prin
contemplatie se exercita n chip nalt n stiinta desavrsitei curatiri, cu nlaturarea totala a celor
create. Caci Carmelul se tlcuieste: recunoasterea (acceptarea) taierii mprejur. Deci cel ce cultiva
via n el, cultiva ideea mistica a taierii mprejur prin cunoastere, taind mprejurul mintii tot ce e
materie si toate cele materiale, dar fara sa-si socoteasca n chip iudaic rusinea drept slava. Scriptura
zice ca si acestia au trebuinta de apa dumnezeiestii ntelepciuni din fntnile sapate n pustie, ca, pe
masura credintei, fiecare sa primeasca cuvntul potrivit pentru cele crezute, adica harul care sa
nvete pe altii cuvntul mntuitor260. Caci prin acesta Domnul nostru Iisus Hristos ngrijeste n chip
minunat de sufletul fiecaruia, dat fiind ca El este si se face fara ncetare agricultorul cel bun si
priceput, care lucreaza toate cele spuse mai nainte pentru mntuirea noastra.
Acesta este pe scurt unul din ntelesurile cuvintelor de mai nainte. Acest nteles are n centru pe
Iisus Hristos. Dupa alt nteles ele se refera la mintea fiecaruia, descriind desavrsirea celor ntariti de
frica si de iubirea lui Dumnezeu. nainte de a nfatisa acest nteles al cuvintelor, trebuie sa-mi arat
mirarea ca s-a putut spune de Ozia, care, potrivit istoriei, era regele Iudeii, ca avea lucratori la viile
din Carmel, stiut fiind ca acest munte nu se afla n mparatia lui Ida, ci cadea n mparatia lui Israel,
fiind zidita pe vrful lui. Dar, precum se vede, Scriptura, vrnd sa strneasca cugetarea noastra
lenesa la cercetarea adevarului, a amestecat n tesatura istoriei ceea ce n-a existat niciodata.

Ozia, asadar, e mintea care a dobndit taria dumnezeiasca n vederea faptuirii si a

contemplatiei261. Caci, precum am spus, Ozia se talmaceste prin taria lui Dumnezeu. Si l-a cautat,
zice, Ozia pe Domnul n zilele lui Zaharia, care l sfatuia n frica Domnului. Zaharia se talmaceste:
pomenirea lui Dumnezeu. Deci mintea, pna are n ea vie pomenirea lui Dumnezeu, cauta prin
contemplatie pe Domnul. Dar nu oricum, ci n frica Domnului, adica prin mplinirea poruncilor. Caci
cel ce l cauta printr-o contemplatie fara fapte, nu afla pe Domnul, pentru ca nu l-a cautat n frica
Domnului.
Iar Domnul i-a facut parte de propasire. Domnul harazeste propasire oricarui savrseste fapte
ntru cunostinta262, nvatndu-l modurile poruncilor si descoperindu-i ratiunile adevarate ale
lucrurilor263.
Si a zidit Ozia turnuri n Ierusalim. Cel ce propaseste n cautarea Domnului prin contemplatie,
mpreuna cu frica, adica cu mplinirea poruncilor, zideste turnuri n Ierusalim, naltnd adica n starea
simpla si pasnica a sufletului ratiunile despre Dumnezeire.
Si peste poarta unghiului. Poarta unghiului, adica a credintei bisericesti, este viata evlavioasa.
Caci prin aceasta intram la mostenirea bunurilor. Deasupra ei mintea gnostica (ce se ndeletniceste
cu cunoasterea) zideste, ca niste turnuri puternice si nebiruite, ntariturile dogmelor despre
ntrupare, constnd din diferite nvataturi, ca din tot attea pietre; de asemenea diferitele moduri
ale virtutilor, prin care se asigura mplinirea poruncilor.
Si peste unghiul vaii. Valea este trupul. Iar unghiul acestuia e unirea lui cu sufletul prin legea
poruncilor. Peste aceasta unire zideste mintea, ca pe un turn, cunostinta, care supune trupul
sufletului, prin legea duhului.
Si peste unghiuri. Multe, zice, sunt unghiurile peste care mintea cea puternic ntarita n
Dumnezeu a zidit turnurile. Unul din aceste unghiuri este unirea celor particulare cu cele generale de
aceeasi fire, prin aceeasi ratiune a existentei. Asa se unesc de pilda indivizii cu speciile, speciile cu
genurile si genurile cu fiinta. n felul acesta marginile se mpreuna n chip unic265. Peste aceste
concretizari particulare si prin ele se stravad ratiunile generale, realizndu-se, ca niste unghiuri,
unirile multe si variata ale celor ce se deosebesc ntre ele. Un astfel de unghi este unirea mintii cu
simtirea, a cerului cu pamntul, a celor sensibile cu cele inteligibila si a firii cu ratiunea ei. Peste toate
acestea mintea contemplativa si nalta conceptiile adevarate prin stiinte ei, zidind cu ntelepciune
turnurile spirituale peste aceste unghiuri, adica ridicnd deasupra acestor uniuni dogmele care le
sustin.
Si le-a ntarit pe ele, si a zidit turnuri n pustie si a sapat fntni multe. Cel ce a putut sa-si
elibereze simturile de patimi si sa-si izbaveasca sufletul din robia simturilor, a reusit sa ridice zid n
calea intrarii diavolului n minte prin mijlocirea simturilor. De aceea spune ca a faltat n pustie, adica
n contemplatia naturala, ca pe niste turnuri ntarite, opiniile evlavioase despre lucruri, n care
refugiindu-se, nu se teme de dracii, care tlharesc n pustia aceasta, adica n firea celor vazute si
amagesc mintea prin simturi, tragnd-o spre ntunericul nestiintei.

Si a sapat fntni multe, adica diferite deprinderi n cele bune, capabile sa primeasca prin
cunostinta (prin gnoza), pentru a le mpartasi altora, nvataturile harazite de sus. Caci avea multe
turme n Sefila si dn cmpie si lucratori la viile din munti si din Carmel, fiindca era agricultor. Cel ce
lupta dupa lege pentru adevar, prin armele de-a dreapta si de-a stnga, mprospateaza puterea de
rabdare a turmelor din Sefila, adica miscarile sufletului dedicate trupului, care se exercita n purtarea
ncercarilor fara de voie, adapndu-le cu temeiuri de rezistenta din deprinderile felurite ale virtutii si
ale cunostintei, ca niste fntni sapate; iar pe cele din cmpie, adica miscarile sufletului care
prospera n cele de-a dreapta, sau n largimea virtutilor, le adapa cu ratiuni (cu gnduri) de smerenie
si de cumpatare, ca sa nu cada nici n cele de-a stnga si sa nu fie scoase nici din cele de-a dreapta.
Si lucratorii la viile din munti si din Carmel. Lucratorii de la viile din munti sunt gndurile
evlavioase ale contemplatiei, care zabovesc pe naltime si cultiva cunostinta extatica si tainica. Iar cei
din Carmel sunt gndurile care cultiva stiinta nepatimirii si a curatirii desavrsite, prin nlaturarea
tuturor lucrurilor si a grijilor, ca pe preput ce trebuie, ntruct nvaluie puterea de rodire a sufletului.
Aceste gnduri taie cu totul dimprejurul mintii, prin cunostinta, afectiunea ei fata de lucrurile
pamntesti. Caci Carmelul nseamna acceptarea (recunoasterea) taierii mprejur.
La sfrsit se spune de Ozia ca e agricultor. Aceasta pentru ca toata mintea, care a dobndit taria
lui Dumnezeu n vederea contemplatiei, este ca un agricultor adevarat, pazind curate de neghina
semintele dumnezeiesti ale celor bune, prin silinta si prin ngrijirea sa, pna ce are n sine pomenirea
lui Dumnezeu care o sustine. Caci zice: Si era cautnd pe Domnul n zilele lui Zaharia, ntru frica
Domnului. Iar Zaharia talmacit n limba greceasca, nseamna pomenirea lui Dumnezeu.
De aceea sa ne rugam nencetat Domnului, ca pomenirea lui mntuitoare sa ramna n noi
pururea, pentru ca izbnzile noastre duhovnicesti sa nu ne strice sufletul, facndu-l sa se nalte cu
mndrie si sa ndrazneasca lucruri mai presus de fire, ca Ozia.

Scolii
Prin cortul minunat ntelege sfntul trup al lui Dumnezeu, pe care l-a luat din firea noastra, ntruct ia dat existenta n Sine nsusi, fara de samnta. Iar casa e sufletul Lui mintal, caci Cuvntul facndu-se
om si-a unit Siesi, n chip negrait, un trup nzestrat cu suflet mintal, ca sa curete ceea ce-i asemenea
prin asemenea. Iar locul este nsusi Cuvntul, care e fixat n Sine, dupa ipostas, firea noastra, n chip
neschimbat. La acest cort sau trup sa strabatem deci, sfintind trupul nostru prin virtuti. Caci prin
acestea poate deveni, dupa harul Duhului, de aceeasi forma cu trupul slavei Lui. Si sa patrundem
nauntrul casei lui Dumnezeu, ca n contemplatia curata de orice amestec, prin cunostinta simpla si
nempartita, ajungnd la usa sufletul mintal al Domnului, ca sa avem si noi mintea lui Hristos, cum
zice Apostolul, prin mpartasirea de Duhul Sfnt. Atunci vom fi definit dupa har si noi pentru El, ceea
ce s-a facut El, prin fire, dupa iconomie, pentru noi269. (1)
Prin poarta unghiului ntelege ntruparea, care e poarta Bisericii; iar prin turnuri, dogmele drepte
despre ntrupare. (3)

Unghiuri numeste n general diferitele uniri ale fapturilor, adica unirile diferitelor naturi mai generale
ntru ele, spre a da o unica armonie. (5)
Fiecare unire a fapturilor pomenite se face dupa o ratiune a ntelepciunii. Pe acestea Scriptura le
numeste turnurile unghiurilor. Caci ratiunea fiintiala pe care o cunoastem n fiecare faptura270 si
ratiunea care le leaga pe toate mpreuna ntr-o singura armonie, e ca o fortificatie si ca un turn al
fiecareia dintre fapturi. (6)
Fntni a numit inimile care primesc darurile ceresti ale sfintei cunostinte, dupa ce au fost sapate
prin cuvntul tare al poruncilor. Ele au lepadat ca pe niste bolovani, iubirea fata de patimi si
afectiunea firii fata de lucrurile sensibile si s-au umplut de cunostinta cea n duh, venita de sus, care
spala patimile si da viata virtutilor. (7)
Turmele din Sefila sunt cei ce nvata prin multe strmtorari filosofia morala si au nevoie de cuvintele
(ratiune) care ndeamna la rabdare. (8)
Turmele din cmpie sunt cei ce nainteaza lesnicios pe drumul virtutilor si ramn nevatamati de rau.
Acestia au nevoie de cuvintele (ratiunile) care ndeamna la multumire. (9)
Prin munti n general ntelege completarea nalta a naturii n duh. Pe aceasta o cultiva cei ce au
lepadat nalucirile sensibile si au strabatut la ratiuni, prin mijlocirea virtutilor. (10)
Carmelul e naltimea recunoasterii taierii mprejur. Iar taierea mprejur e nlaturarea afectiunii
naturale fata de cei ce se schimba272 si suprimarea legaturii afectuoase a mintii fata de fapturi. Vita
de vie a acestei stari este ratiunea Providentei, care harazeste extazul sobru. Pe aceasta o cultiva
barbatii sau gndurile ce se misca numai n jurul monadei simple si fara de nceput. Caci cel ce misca
numai spre aceasta a taiat de la sine, ca pe un preput, afectiunea care acopera cauza creerii
lucrurilor. (11)
Prin frica lui Dumnezeu a indicat filozofia activa, aratnd sfrsitul prin nceput. Caci nceputul
ntelepciunii este frica lui Dumnezeu. (14)
Ratiunile celor particulare, n mpreunare cu cele generale, nfaptuiesc unirile celor deosebite,
deoarece ratiunile mai generale mbratiseaza n chip unitar ratiunile celor particulare, la care se
refera n mod firesc lucrurile particulare. (17)
Exista si ntre acestea o ratiune a relatiei n duh, care nfaptuieste unirea lor ntreolalta. (18)
Observa cum trebuie sa se nteleaga cuvntul a ntarit. (19)
Cel ce a dobndit o opinie cucernica despre fiecare lucru, nu se mai teme de dracii care nsala pe
oameni prin cele vazute. (20)
Via face vin, vinul produce betie, iar betia extaz. Prin urmare si ratiunea activa, care este via,
cultivata prin virtuti, naste cunostinta; iar cunostinta, extazul fericit, care scoate mintea din legatura
cu simtirea (lucrarea simturilor). (21)

Note
Imaginea unghiului pentru unitatea ce se realizeaza ntre doua lucruri, care totusi nu se confunda,
este ct se poate de potrivita. Unghiul e un ntreg, n care se disting totusi partile unite. Linia dreapta
n-ar putea exprima aceasta noutate, ci ar arata o contopire a celor unite. (257)
Ratiunea firii umane e aceeasi n barbat si femeie. Dar patimile au grefat pe ea caracteristici
provenite din patimi curata Hristos ratiunea firii omenesti, aratnd-o la fel n barbat si femeie. Dar
aceasta uniformizare se realizeaza, numai n duh, adica numai daca se copleseste n ei viata
trupeasca a simtirii prin duhul care s-a deschis n adncul lor prin Duhul dumnezeiesc si-a inundat
toata existenta lor. n duh barbatul si femeia sunt la fel, numai trupul cu simtirile corespunzatoare i
diferentiaza. (258)
Pamntul acesta poate redeveni prin viata noastra curata si prin buna ntelegere dintre oameni
paradisul sensibil, care a fost de la nceput. Nu o granita geografica desparte paradisul originar de
pamntul ce-l locuim, ci granita pacatului. Prin Hristos pamntul a redevenit un paradis n potenta si
deci n dezvoltare, asa cum n om s-a inaugurat ordinea nvierii. (259)
S-ar putea traduce si asa: ca, pe masura credintei, fiecare sa primeasca ratiunea cuvenita din cele
crezute, adica harul nvataturii mntuitoare. (260)
n vederea celor doua trepte ale urcusului duhovnicesc. (261)
Sau: oricarui mpreuna faptuirea cu cunostinta, sau cauta sa patrunda ntelesul poruncilor pe care le
mplineste. (262)
Modurile poruncilor: modurile de aplicare practica; ratiunile lor sau ale lucrurilor: ntelesurile,
rosturile lor n ansamblul Universului si al Existentei. (263)
n fiecare individ se ntlneste particularul cu universalul ntr-un chip unic, care nu se mai repeta.
(265)
Deci s-ar putea traduce si asa: ratiunea cea dupa fiinta, pe baza careia cunoastem faptura respectiva.
Fie ntr-un sens, fie ntr-altul, ratiunea fapturi e o fortificatie care nu poate fi darmata sau alterata.
Ratiunea aceasta tine laolalta ca un turn partile unei fapturi. Tot asa se face si ratiunea mai generala
a mai multor lucruri, ca acestea. (270)
Pe placerea pentru lucrurile prinse n suvoiul devenirii. Sau placerea pentru fenomenul aparitiei si
cresterii lucrurilor si tristetea pentru fenomenul vestejirii si disparitiei lor. (272)

Ce nseamna cele spuse n aceeasi carte: Si a vazut Ezechia ca vine Senaherib n fata lui sa lupte
mpotriva Ierusalimului. Si s-a sfatuit cu batrnii lui sa cu cei puternici, ca sa astupe apele izvoarelor, care
erau n fata cetatii; si ei l-au ajutat. Si a adunat popor mult si a astupat apele izvoarelor si rul care trecea
prin cetate. (2 Paralipomena 32, 2-3). Ce nseamna acestea, dupa ntelesul lor mai nalt?

Ezechia este mintea care a ncins filosofia lucratoare mpreunata cu cunostinta si puterea de discriminare
dumnezeiasca mpotriva puterii vrajmase. Caci Ezechia nseamna, dupa numele lui, puterea sau stapnirea
dumnezeiasca. De aceea mparateste el peste Ierusalim, adica peste suflet, sau peste viziunea pacii, cu alte
cuvinte peste contemplatia cunoscatoare, eliberata de patimi. Cnd aceasta vede puterea vrajmasa pornita
mpotriva ei, se sfatuieste dupa cuviinta cu batrnii si cu cei puternici sa astupe apele izvoarelor din afara
cetatii. Iar capeteniile unei asemenea minti sunt ratiunea credintei, a nadejdii si a dragostei, care stapnesc
ca niste batrni peste toate ntelesurile si gndurile dumnezeiesti din suflet. Ele sfatuiesc cu ntelepciune
mintea si totodata o ntaresc mpotriva puterii vrajmaste si-i arata modalitatile de nimicire a ei. Caci fara
credinta, nadejde si dragoste mintea nu poate sa opreasca cele rele, nici sa izbndeasca n cele bune.
Credinta convinge mintea razboita, sa-si ia refugiul la Dumnezeu, dndu-i curaj sa ndrazneasca prin armele
duhovnicesti, ce i le pune la ndemna. Nadejdea se face chezasul cel mai nemincinos al ajutorului
dumnezeiesc, fagaduind nimicirea puterilor dusmane. Iar iubirea o face sa fie cu anevoie de clintit, mai bine
zis cu totul de neclintit din dragostea dumnezeiasca, chiar cnd e razboita, fixnd n dorul dupa Dumnezeu
toata puterea naturala a ei.

Si de fapt numele talmacite ale capeteniilor, corespund cu cele spuse Capeteniile lui Ezechia erau
n acea vreme la Eliachim, fiul lui Hilchia, economul (supraveghetorul), Somnas scriitorul si Ioah, fiul
lui Asaf, cronicarul. Eliachim nseamna nvierea lui Dumnezeu, iar tatal sau Hilchia nseamna
partea lui Dumnezeu.
Si de fapt nvierea lui Dumnezeu n noi prin credinta este fiul cel dinti si unic al partii lui
Dumnezeu, adica al cunostintei adevarate. Aceasta credinta, mpreunata cu cuvenita supraveghere a
cunostintei, adica cu darul discriminarii, distinge limpede ntre navalirile ispitelor cu voia si ntre cele
fara voie.
Iar Somnas scriitorul nseamna ntoarcere, aratnd limpede sensul cel mai deplin al nadejdii
dumnezeiesti, fara de care nu e cu putinta ntoarcerea nimanui despre Dumnezeu. Iar propriu
nadejdii e sa scrie, adica sa nvete cele viitoare si sa le puna sub ochi ca prezente; apoi sa convinga
pe cei razboiti de puterea vrajmasa ca nu e departe de ei Dumnezeu care-i apara si pentru care sfintii
duc lupta.
n sfrsit Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, se talmaceste fratia lui Dumnezeu, iar Asaf tatal lui adunare. Prin
urmare din adunarea si unirea n jurul celor dumnezeiesti a puterilor sufletesti, adica a celei rationale,
impulsive si poftitoare, se naste iubirea. Prin aceasta cei ce au dobndit prin har o cinste egala la Dumnezeu
(caci fratia nseamna harul egalei cinstiri), nscriind n memorie stralucirea frumusetii dumnezeiesti,
pastreaza n ei nestearsa dorinta dupa iubirea dumnezeiasca, care nscrie si ntipareste n partea
cugetatoare a sufletului frumusetea cea pura.

Deci asa stnd lucrurile, precum s-a aratat ntructva si din talmacirea numelor, orice minte
ncinsa, asemenea lui Ezechia, cu putere dumnezeiasca, are alaturea de sine ca pe niste batrni sau
capetenii, n primul rnd, puterea ratiunii. Din aceasta se cunoaste credinta cunoscatoare, care
nvata mintea n chip negrait ca Domnul e pururi de fata, cu nadejdea, datorita careia le are pe cele
viitoare de fata ca si pe cele prezente. n al doilea rnd are puterea poftitoare, prin care ia fiinta
iubirea de Dumnezeu. Prin acestea fixndu-se mintea de bunavoie n dorul dupa dumnezeirea cea
atosfnta, e nsufletita de dorinta cea mai puternica dupa Cel iubit. n sfrsit mai are lnga sine
puterea iutimii, prin care se aprinde cu tarie de pacea dumnezeiasca, mboldind miscarea poftei spre
dorirea lui Dumnezeu. Orice minte are aceste puteri conlucrnd cu ea la desfiintarea pacatului si la
nfiintarea si sustinerea virtutii, ca pe niste batrni, ntruct ele sunt cele dinti puteri ale sufletului si
chiar i ntregesc fiinta lui, apoi ca pe niste capetenii, ntruct au stapnirea peste miscarile ce
pornesc din ele si dispun prin vointa mintii, care le misca, de lucrarile supuse lor. Ele sfatuiesc mintea
si o ajuta sa astupe apele izvoarelor, care erau, sau mai bine zis care sunt afara din cetate. Caci
totdeauna ceea ce-i trecut pentru istorie e prezent, n chip tainic, n ntelesul spiritual.
Avnd aceste trei puteri sanatoase si neamagite, mintea aduna poporul cel mult, adica miscarile
si gndurile evlavioase, care pornesc n mod natural din ele275. Iar apele din afara cetatii, adica din
afara sufletului, care formeaza rul ce trece prin mijlocul cetatii, sunt cugetarile ce curg n suflet,
trimise prin fiecare simt din sectorul corespunzator al lumii sensibile, n timpul completarii naturale.
Din ele se formeaza cunoasterea celor sensibile, care strabate sufletul asemenea unui ru ce trece
prin cetate.
Cta vreme este strabatut de aceasta cunostinta, sufletul nu leapada chipurile si nalucirile
sensibile, prin care obisnuieste puterea vicleana si pierzatoare sa porneasca razboiul mpotriva lui.
De aceea zice Ezechia: Ca sa nu vina regele Asur si sa afle apa multa si sa biruiasca(2 Paralipomena
32,4). E ca si cnd mintea perspicace ar zice catre puterile sale, n vremea navalirii patimilor: Sa
oprim contemplarea naturala si sa ne ndeletnicim numai cu rugaciunea si cu muncirea trupului, prin
filosofia activa (dintre acestea rugaciunea e nchipuita prin urcarea regelui n templul lui Dumnezeu,
iar muncirea trupului prin mbracarea lui Ezechia cu sac), ca nu cumva prin ideile lucrurilor sensibile
cel viclean sa strecoare n noi si chipurile si formele lor277. Caci prin acestea s-ar naste n noi patimile
pentru nfatisarile lucrurilor vazute, lucrarea rationala din noi ncetnd sa mai strabata prin
mijlocirea simtirii (perceptiei) spre realitatile inteligibile, si astfel cel viclean ar reusi sa surpe cetatea,
adica sufletul, si sa ne trasca n Babilon, adica n confuzia patimilor.
Cel ce, prin urmare, n vremea rascolirii patimilor, si nchide vitejeste simturile si leapada cu
desavrsire nchipuirea si amintirea celor sensibile si opreste cu totul miscarile naturale ale mintii
ndreptate spre cercetarea celor din afara, acela a astupat, asemenea lui Ezechia, apele izvoarelor
care sunt n afara cetatii si a taiat rul, care trece prin mijlocul cetatii. La aceasta l-au ajutat puterile
amintite si multimea poporului adunat, adica gndurile evlavioase ale fiecarei puteri. Facnd asa,
sufletul a biruit si rusinat, prin mna lui Dumnezeu, puterea vicleana si tirana, ridicata mpotriva lui,
omornd, la porunca dumnezeiasca, prin ratiunea capabila sa distruga patimile, ca printr-un nger,
una suta optzeci si cinci de mii din ostasii ei. Iar acest numar indica deprinderea pacatului care a
patruns n chip nerational n cele trei puteri ale sufletului prin cele sensibile, ca si lucrarea simturilor
ndreptata spre ele.

Prin urmare mintea care vrea sa risipeasca prin cunostinta ngramadirile nevazute, nu trebuie sa se ocupe
nici cu contemplatia naturala si nici altceva sa nu faca n vremea atacului dracilor vicleni, ci numai sa se
roage, sa-si mblnzeasca trupul cu osteneli, sa stinga cu toata srguinta cugetul pamntesc si sa pazeasca
zidurile cetatii (adica virtutile ce strajuiesc sufletul, sau metodele de pastrare a virtutilor, adica nfrnarea si
rabdarea), prin gndurile bune, nnascute firii noastre. De asemenea e nevoie ca nici un gnd sa nu
raspunda prin contrazicere vreunuia din dusmanii spirituali din afara. Aceasta ca nu cumva, cel ce aduce n
suflet rasturnari viclene, amagindu-l prin cele de-a dreapta, sa-l desparta de Dumnezeu, furndu-i dorinta si,
nselndu-l prin cele ce par bune, sa-i atraga cugetarea, care cauta cele bune, spre cele rele. Acest amagitor
este nchipuit prin Rabsache, capetenia regelui Senaherib al Asiriei, de care spune Scriptura ca vorbeste
evreieste. Rabsache se talmaceste: tare la bautura mpreunata cu sarutarile, sau cel care are multe
sarutari. Caci vicleanul drac, care obisnuieste sa razboiasca mintea prin cele de-a dreapta, vorbeste
evreieste, aducnd n suflet prin virtutea paruta, dar neadevarata, rasturnari viclene si aratndu-i o iubire
nselatoare si pierzatoare, dect care sunt mai bune ranile prietenului care loveste. Caci se zice : Mai bine
sa te ncrezi n ranile prietenului, dect n sarutarile dusmanului. (Proverbe 27,6)

Iar Senaherib se talmaceste ispita uscaciunii, sau dinti ascutiti. El. diavolul care, secnd ntradevar prin gndurile ascutite spre rau (caci aceasta cred ca nseamna dintii ascutiti), apa
dumnezeiasca a cunostintei ce curge n noi, prin lucrarea ce o produce n cei ce o primesc, si
mplineste cu adevarat slujba indicata de nume. El este si se numeste cu adevarat ispita uscaciunii,
ca cel ce i face lipsiti de orice mpartasire de viata n Duh pe cei ce cad n vicleniile lui.
Sau poate se spune lui Senaherib, adica diavolului, ispita uscaciunii, pentru faptul ca e lipsit si
sarac, neavnd nici o putere proprie cnd navaleste mpotriva noastra. Si de fapt, fara lucrurile
sensibile, prin care obisnuieste sa razboiasca sufletul, nu ar putea ca sa se vatame. De aceea are
nevoie pentru supunerea noastra, de izvoarele din afara cetatii, adica de ntelesurile lucrurilor
materiale prin care obisnuiesc sa patrunda n suflet nfatisarile si chipurile lucrurilor sensibile. Caci
simturile, primind ntiparirea lor, ajung de multe ori, din pricina afectiunii fata de ele, o arma
vicleana si vatamatoare n mna diavolului, spre nlaturarea podoabei dumnezeiesti din suflet,
prednd dusmanului, prin moleseala placerii, puterea ratiunii din noi.
Dar cel ce prin nfrnarea amintita si nchide barbateste simturile, si prin puterile sufletului
ridica ziduri la intrarile chipurilor sensibile spre minte, usor risipeste mestesugurile viclene ale
diavolului, facndu-l sa se ntoarca cu rusine pe calea pe care a venit. Iar calea pe care vine diavolul,
sunt materiile ce par trebuincioase pentru sustinerea trupului. Deci acela l sileste sa se ntoarca n
tara sa, adica n lumea de confuzie si de haos, ucigndu-l ntocmai prin gndurile viclene, nascute din
el, carora le-a schimbat directia spre readucerea pacii. Caci cel ce a putut sa biruiasca pe diavolul
chiar prin gndurile viclene aduse de el, carora le-a dat prin contemplatie o ntrebuintare mai buna,
a ucis pe Senaherib prin fiii sai si l-a fugarit n Armenia, tara sa. Acela a ntrebuintat spre ntarirea
pacii gndurile, care au tulburat sufletul prin simturi. Caci Armenia se talmaceste prin asezarea
pacii (2 Regi 19,36).. Iar asezarea pacii se realizeaza prin dobndirea virtutilor dumnezeiesti. Mintea

ntorcnd n aceasta directie gndurile, care mai nainte o mbrnceau, prin simturi, spre patimile de
ocara, ucide pe diavolul care le naste spre pierzarea firii omenesti.
Bine si ntelept a lucrat asadar Ezechia, dupa ntelesul spiritual al Scripturii, astupnd apele
izvoarelor, care erau n afara Ierusalimului, din pricina lui Senaherib, mparatul Asirienilor. Izvoarele
din afara cetatii, adica a sufletului, sunt toate cele sensibile. Iar rul, care trece prin mijlocul cetatii,
este suma de cunostinte adunate din contemplatie naturala, din ntelesurile lucrurilor sensibile.
Aceasta trece prin mijlocul sufletului, aflndu-se la hotarul dintre minte si simtire. Caci cunostinta
lucrurilor sensibile nu e cu totul straina nici de puterea cunostintei nici de puterea mintii si nu tine cu
totul nici de lucrarea simturilor (de perceptie), ci se afla la locul de ntlnire a mintii cu simtirea sau a
simtirii cu mintea, facnd prin sine legatura ntre ele.
De simtire (de perceptia sensibila) tine, ntruct cuprinde ntiparirile lasate de nfatisarile
lucrurilor sensibile; iar de minte, ntruct transforma n ratiuni ntiparirile lasate de aceste nfatisari.
De aceea cu drept cuvnt s-a numit cunostinta lucrurilor rul ce trece prin mijlocul cetatii, ntruct
ea este puntea dintre cele doua extremitati, adica dintre minte si simtire. Pe aceasta cunostinta o
astupa, n vremea navalirii patimilor, cel ce risipeste constient concentrarile ascunse ale dracilor
vicleni, ca sa ocoleasca primejdia intrarii chipurilor materiale n minte. Si facnd asa, ucide una suta
optzeci si cincizeci de mii de dusmani, adica deprinderea facatoare de pacat, care contrar ratiunii s-a
salasluit n cele trei puteri ale sufletului, prin mijlocirea lucrurilor sensibile; de asemenea ucide
lucrarea simturilor ndreptata spre cele sensibile, adica lucrarea nerationala a puterilor naturale prin
simturi. Caci numarul sase, fie ca e alcatuit din unimi, fie din zeci, fie din sute, fie din alti multipli ai
acestora, indica celor familiarizati cu stiinta numerelor deprinderea facatoare de virtute sau pacat, n
proportie cu multiplul din care se alcatuieste, adica cu dispozitia ce sta la baza deprinderii acesteia
sau aceleia. Cu acest numar sase leganndu-se, adunndu-se, sau mpreunndu-se, numarul
cinci, se indica simturile, adica puterea, sau deprinderea, sau lucrarea lor, nchinata celor sensibile,
alaturata, sau adaugata, sau combinata cu puterile naturale ale sufletului. De pilda daca se
leaga cinci cu sase ca unimi, adica simplu cu simplu, se arata ca putere (ca potenta) capacitatea de
lucru prin simturi. Iar daca se aduna la numarul sase nmultit aparte numarul cinci alcatuit numai
din unimi, se arata deprinderea de-a lucra prin simturi n baza puterii sufletului. Daca n sfrsit se
mpreuna cu numarul sase nmultit aparte numarul cinci nmultit aparte, se indica nfaptuirea
efectiva a unui lucru n baza puterii, deprinderii si lucrarii prin simturi, adica aducerea la ndeplinire a
virtutii sau a pacatului, precum va avea numarul fie un nteles rau, fie un nteles de lauda, dupa locul
respectiv din Scriptura.280 n locul de fata, numarul sase nmultit cu mai multe zeci, adunndu-se cu
cinci, alcatuit din unimi, da numarul 180 (180 5) si arata deprinderea facultatilor naturale cu
savrsirea pacatului prin simturi, ntruct acest numar se afla n locul prezent din Scriptura n nteles
rau. Pe aceasta desprinde o ucide prin ratiunea dumnezeiasca a cunostintei, ca printr-un nger,
mintea, care se ntemeiaza mai mult pe rugaciune, dect pe propria putere, si socoteste numai pe
Dumnezeu drept cauza a oricarei izbnzi si a oricarei biruinte asupra diavolului.
Prin urmare cel ce n vremea navalirii ispitelor se abtine de la contemplatia naturala si staruie numai n
rugaciune, adunndu-si mintea din toate si concentrnd-o n ea nsasi si n Dumnezeu, omoara deprinderea
puterilor naturale ale sufletului de-a lucra raul prin simturi, micsorndu-se mpotriva firii. Facnd asa, el

ntoarce cu rusine pe diavolul, dat fiind ca acela nu mai dispune de deprecierea amintita, n care ncreznduse cu ngmfarea-i obisnuita a venit asupra sufletului, ridicndu-se prin cugetari trufase mpotriva adevarului.

Cunoscnd, ncercnd si facnd acest lucru marele David, care a avut mai mult dect toti
experienta razboaielor de gnd, zice: Ct a stat cel fara de lege naintea mea, am ramas mut si surd
si m-am smerit si am facut despre cele bune. Dupa el dumnezeiscul Ieremia porunceste poporului
sa nu iasa din cetate, pentru sabia dusmanilor care o nconjura din toate partile (Ieremia 6,25). Iar
daca fericitul Abel ar fi pazit aceasta rnduiala si n-ar fi iesit mpreuna cu Cain la cmp, adica n
oceanul contemplatiei naturale, nainte de a ajunge la nepatimire, nu l-ar fi ucis legea trupului, care
se si numeste Cain, navalind asupra lui cu viclenie si amagindu-l prin cele de-a dreapta n cursul
contemplarii lucrurilor, nainte de deprinderea desavrsita. Dar nefacnd asa, a fost ucis de Cain, pe
care, cum l arata numele, Adam, primul om, l-a dobndit ca prima roada a greselii sale, nascnd
legea pacatului, pe care nu a creat-o Dumnezeu deodata cu omul n Rai. Caci Cain se tlcuieste
dobndire. Asemenea si Dina, fiica marelui Iacob, daca n-ar fi iesit mpreuna cu fetele celor din
partea locului, adica cu nalucirile sensibile, nu ar fi njosit-o Sichem, fiul lui Emor. Sichem se
tlcuieste spate, iar Emor magarul, adica trupul. Deci spatele trupului, adica Sichem al lui Emor,
e legea de dinapoi, nu cea de dinainte, adica cea de pe urma, nu cea dinti. Caci la nceput, adica
nainte (nainte de a se fi savrsit poruncii dumnezeiesti), nu avea trupul omenesc, adica Emor, legea
pacatului, adica pe Sichem, ci legea pacatului a odraslit n trup mai pe urma, din pricina neascultarii.
Cunoscnd Scriptura acest lucru si voind sa indice ivirea ulterioara acestei legi, a numit-o Sichem,
adica spate, sau ceea ce e mai pe urma, caci spatele arata prin fire ceea ce se afla la urma.
Deci bine este ca nainte de deprinderea desavrsita, sa ne apucam de contemplarea naturala,
ca nu cumva, cautnd sa aflam ratiunile duhovnicesti din fapturile vazute, sa adunam, prin neatentie,
patimi. Caci n cei desavrsiti stapnesc mai mult nfatisarile externe ale lucrurilor vazute, care
preocupa simturile, dect ratiunile lucrurilor ascunse n nfatisari, care preocupa sufletul.

Scolii
Contemplatia simpla a lucrurilor are nevoie de un suflet slobozit de patimi. Sufletul acesta se
numeste Ierusalim, pentru virtutea desavrsita si pentru cunostinta nemateriala cuprinsa n el. el se
dobndeste cnd sunt nlaturate nu numai patimile, ci si doar nchipuirile sensibile, pe care Scriptura
le-a numit apele izvoarelor din afara. (1)
Credinta mngie si ncurajeaza mintea razboita, ntarind-o cu nadejdea autorului. Iar nadejdea,
punndu-ne sub ochi ajutorul n care credem, respingem navalirea vrajmasilor. n sfrsit iubirea
sleieste de putere atacul vrajmasilor mpotriva a mintii iubitoare de Dumnezeu, slabindu-l cu
desavrsire, prin setea dupa Dumnezeu. (2)
Prima nviere a lui Dumnezeu n noi, dupa ce a fost omort prin nestiinta, este grairea bine
gospodarita prin faptele poruncilor. (3)
Fara puterea (facultatea) ratiunii, zice, nu exista cunostinta stiutoare. Iar fara cunostinta nu poate
exista credinta284, din care iese ca un rod bun nadejdea, prin care cel credincios se afla cu cele

viitoare ca si cu cele de fata. La fel fara puterea poftitoare nu poate exista dorul, al carui sfrsit
(capat final) este iubirea. Caci a iubi ceva este propriu poftei. n sfrsit fara puterea iutimii, care
ntareste pofta ca sa ajunga la unirea cu aceea ce o desfata, nu poate veni pacea, daca pacea
nseamna ntr-adevar posibilitatea netulburata si totala a lucrului dorit. (6)
Ratiunea, zice, este izvorul gndurilor cunoscatoare (gnostice), precum iutimea si pofta a celor
impulsive si poftitoare. (7)
Ezechia, n nteles mai nalt, e mintea care filozofeaza cu fapta, precum cetatea e sufletul, iar izvorul,
diferitele forme ale lucrurilor sensibile. Apele sunt nchipuirile sau ntelesurile lor, iar rul,
cunostinta, adunata din ntelesurile lucrurilor sensibile prin contemplatia naturala. (8)
Nu trebuie, zice, cel ce s-a curatit nca de patimi sa se apuce de contemplarea naturala. Caci icoanele
lucrurilor sensibile pot da mintii o forma patimasa, daca nu e cu desavrsire eliberata de patimi. (9)
Mintea, care zaboveste cu nchipuirea la nfatisarile lucrurilor sensibile de dragul simtirii, se face
creatoarea unor patimi necurate, nestrabatnd prin contemplare spre realitatile inteligibile nrudite
cu ea. (10)
Cnd ratiunea e fara de minte, iar mnia precipitata si pofta nerationala, ajunge stapna pe suflet
nestiinta, tirania si desfrul. Din acestea se naste deprinderea pacatului cu fapta, mpletita cu
diferitele placeri ale simturilor. Pe aceasta o indica numarul celor 185000. caci nmultind pe 60 cu 3,
pentru pornirea desavrsita a fiecarei puteri (facultati) spre rele si adaugnd pe cinci, pentru
placerea aflatoare n simturi, capatam acest numar, care nseamna deprinderea ce faptuieste raul.
Dispunnd diavolul de aceasta deprindere, patrunde cu silnicie n suflet. Dar Dumnezeu o ucide ca
printr-un nger, prin ratiunea ntelepciunii cunoscatoare (gnostice) si scapa sufletul, acest adevarat
Ierusalim, si mintea din suflet, de primejdia de a fi robite de pacat. (11)
Poporul de la ziduri sunt gndurile nnascute firii noastre. (12)
Prieten e aici Domnul. Ranile de la El sunt diferitele feluri de cercetari, aduse n vederea mntuirii
asupra fiecaruia, spre chinuirea trupului sau a cugetului trupesc, ca duhul sa se mntuiasca n ziua
Domnului. Dusmanul este diavolul. Iar sarutarile lui sunt diferitele feluri de placeri ale simturilor, prin
care amagind sufletul l ndupleca sa se desparta de iubirea Celui ce care l-a facut. (13)
Senaherib se talmaceste ispita uscaciunii, pe de-o parte fiindca usuca inimile celor ce asculta de el,
despartindu-le de harul din care izvorasc gndurile sfinte, pe de alta fiindca el nsusi este uscat, ca
unul ce este sarac si lipsit, neavnd nimic al sau. De aceea se ascunde cu viclenie, ca un tlhar, n
nfatisarile lucrurilor sensibile, cnd navaleste mpotriva noastra. (14)
Tot ce-oi de prisos si peste trebuinta fireasca, este necumpatare. Iar aceasta e calea diavolului spre
suflet. Dar tot prin ea se ntoarce acela de rusine n tara lui, cnd firea e povatuita de nfrnare. Sau
iarasi, calea e formata din afectele naturale, care atunci cnd sunt satisfacuta peste trebuinta aduc
pe diavol n suflet, iar cnd sunt satisfacute potrivit cu trebuinta l ntorc prin ele spre tara lui. Iar tara
acestuia este deprinderea si confuzia nvrtosata a viciului, n care traieste totdeauna si la care duce
pe cei biruiti de iubirea celor materiale. (15)

Cel ce ntoarce gndurile spre virtute, le-a dat odihna, departndu-le de nvalmaseala nestatornica a
patimilor. (16)
Mintea unindu-si, conform naturii, prin mijlocirea ratiunii, lucrarea simturilor, aduna cunostinta
adevarata din contemplatia naturala, iar acestei cunostinte i s-a spus ru ce strabate sufletul, pentru
prezenta cugetarii n lucrarea simturilor. (17)
Aplecarea voii are alaturea de sine n chip natural virtualitatea unei destoinicii si i se adauga o
deprindere, caci deprinderea se adauga la destoinicie. Iar deprinderea e combinata totdeauna cu
lucrarea, chiar daca aceasta nu se arata continuu, lipsind de multe ori conditiile materiale. (18)
Prin legarea numerelor ntelege enuntarea numerelor simple pna la 10, deosebindu-se prin
copula si; de pilda 6si 5. Ea arata destoinicia potentiale de a lucra virtutea sau pacatul, dupa cum
se vorbeste n Scriptura despre astfel de numere n sens bun sau rau. Prin adaugarea unui numar
ntelege adaosul unui numar simplu, constatator din unimi, la un numar nmultit n sine nsusi. n
acest caz, iarasi se deosebesc prin conjunctia si, de pilda: sasezeci-si-cinci, sau o suta optzeci si
cinci, cum e numarul nostru. Ea arata nu numai destoinicia de a lucra prin simturi, ci si deprinderea
de a savrsi virtutea sau viciul prin simturi. Iar prin mpreunarea numerelor, ntelege ntlnirea
numerelor nmultite n ele nsele, care de asemenea se deosebesc prin conjunctia si; de pilda 60 si
40, sau 500 si 600 si cele asemenea. Acestea arata nu numai destoinicia virtuala si deprinderea de a
lucra, ci si lucrarea virtutii sau a pacatului prin simturi n baza deprinderii. Prin urmare cel ce
cunoaste sensul fiecarui numar pna la zece, va sti ce nseamna n Scriptura fiecare numar, dupa
cum se leaga, se adauga, sau se mpreuna. Unitatea (1) nseamna neamestecarea, doimea
(2)deosebirea, treimea (3) egalul si inteligibilul, patru (4) indica lucrurile sensibile, cinci (5) simturile
si cercul, (6) sase activitatea si desavrsirea, sapte (7) rotunjirea si neamestecarea, opt (8) stabilirea
si nemiscarea, noua (9) hotarul ntre materie si forma, sau ntre cele sensibile si simtire, zece (10)
atotplinul. (19)
Cain este legea trupului, cea dinti pe care o naste Adam dupa ce-a calcat porunca dumnezeiasca. Iar
Abel este cugetul duhului, pe care-l naste tot acela mai pe urma prin cainta. Pe acesta l ucide Cain,
fiindca a purces la contemplarea naturii nainte de a dobndi deprinderea savrsita n acest scop.
Dar cine va omor pe Cain se va dezlega de sapte razbunatori, zice Dumnezeu.(Fac. 4,15). Pe el l
numeste n Evanghelie tot Dumnezeu duh viclean, care ia cu sine sapte duhuri mai rele dect
el(Mat. 12,45). Acesta este poate gndul iubirii trupesti de sine, sau al lacomiei pntecelui, caruia i
urmeaza totdeauna gndul curviei si al iubirii de argint, al ntristarii si al mniei, al trndaviei desarte
si al mndriei. Deci cel ce ucide pe Cain, adica lacomia pntecelui, a ucis mpreuna cu ea si patimile,
care odraslesc n urma ei, dupa cuvntul: Cel ce va ucide pe Cain, se va dezlega de sapte razbunari.
(20)
Legea nasterii si a stricaciunii trupului, potrivit careia nastem si ne nastem, a patruns mai pe urma
firea oamenilor din pricina greselii, fiindca n-am pazit legea ndumnezeitoare a duhului, ascultnd de
prima porunca. (21)

Note
Desi s-ar putea traduce si asa: ratiunea cea dupa fiinta, pe baza careia cunoastem faptura respectiva.
Fie ntr-un sens, fie ntr-altul, ratiunea oricarei fapturi e o fortificatie care nu poate fi darmata, sau
alterata. Ratiunea aceasta tine laolalta ca un turn partile unei fapturi. Tot asa face si ratiunea mai
generala a mai multor lucruri, ca acestea. (270)
E placerea pentru lucrurile prinse n suvoiul devenirii. Sau placerea pentru fenomenul aparitiei si
cresterii lucrurilor si tristetea pentru fenomenul vestejirii si disparitiei lor. (272)
Unificarea tuturor tendintelor sufletesti ntr-o directie buna da o mare putere omului. Dar ea se face
foarte greu. Caci sunt unele tendinte care fac opozitie. Si atunci se porneste un razboi nlauntrul
omului prin nfrngerea recalcitrantilor,. Iata cum descrie Blondel aceasta strategie: Exista n om o
multiplicitate de tendinte, de apetituri mai mult sau mai putin concertate sau divergente, un
polipsihism de care s-a putut spune ca sunt ca un popor numeros ce are sa stea sub sefia sau sub
guvernamntul ratiunii si al vointei si ntre care se gasesc att supusii docili si disciplinati, ct si
recalcitranti si disidenti. Ceea ce s-a numit asceza si lupta spirituala nu e dect manifestarea si
metoda aplicabila la aceasta istorie launtrica, n aceasta militia hommis adversus et propter semetipsum. Aceasta pentru ca n fata oricarei atitudini definite si hotarte se ridica, din spirit de
contradictie, partida nemultumitilor Orice efort initial este ca o declaratie de razboi moliciunii si
mprastierii fortelor vii, care au si ele instinctul conservarii si independentei. Acestea trezesc n noi
stari de constiinta straine sau ostile, voiri noi care se ridica mpotriva vointei. Lupta apriga ncepe
deci abia n cei ce s-au hotart la o viata mai conforma cu poruncile dumnezeiesti. Si asupra lui
Ezechia pornesc dusmanii cnd au vazut opera de consolidare ce-a purces sa o nfaptuiasca. (275)
Contemplarea naturala nu e rea. Dar ea nu se poate face fara primejdie dect pe treapta a doua,
dupa curatirea patimilor, dar si atunci trebuie oprita cnd se simte ispita celui rau de a asocia la
ntelesurile sau la chipurile lucrurilor, gnduri de pilda. (277)
Numarul 5 reprezinta simturile, numarul 6 fiind alcatuit din 2x3, reprezinta cele trei puteri
(facultati) sufletesti. Legarea, adunarea, sau mpreunarea acestor numere reprezinta o unire
tot mai deplina. Lor le corespunde alaturarea, adaugarea si combinarea puterilor sufletesti cu
simturile, de asemenea ntr-o gradatie. De pilda 5 legat cu 6, ca unimi simple, reprezinta simpla
alaturare potentiala a simturilor cu puterile sufletului; multiplul lui 6 adunat cu 5 (de pilda
180+5) reprezinta adaugarea simturilor la puterile sufletesti si nseamna deprinderea acestora dea lucra prin simturi. Iar multiplul lui 6 mpreunat cu multiplul lui 5, reprezinta combinarea
puterilor sufletesti cu simturile n sinteza deplina a mplinirii faptei bune sau a pacatului, n baza
potentei si a deprinderii. (280)
E vorba de credinta progresata, luminata de evidenta, nu de credinta de la nceput. (284)

Ce nseamna ceea ce spune iarasi n aceeasi carte: Si s-au rugat regele Ezechia si Isaia Proorocul, fiul lui
Amos, pentru acestea si au strigat la cer. Si a trimis Domnul un nger si a nimicit pe tot puternicul si
razboinicul si pe toata capetenia si pe conducatorul de oaste n tabara regelui Asur. Si s-a ntors cu rusinea
fetei n tara lui (2 Paralipomena 32, 20-21).

Cuvntul Sfintei Scripturi, desi are margini (e circumscris) dupa litera, sfrsindu-se deodata cu
timpul n care se petrec lucrurile istorisite, dupa duh, n ntelesurile lui mai nalte, ramne totdeauna
fara hotar (necircumscris) dupa natura. Caci ce voiesc sa asculte cu inima curata sfatul Scripturii, se
cuvine sa creada ca si cuvntul grait de El se aseamana mai mult Lui290. Fiindca daca Dumnezeu este
cel ce a grait, iar El este dupa fiinta nehotarnicit, e vadit ca si cuvntul grait de El e nehotarnicit.
Asadar, chiar daca cele petrecute figurat n timpul lui Ezechia au luat sfrsit, contemplnd
duhovniceste ntmplarile istorisite care s-au sfrsit atunci, sa admiram ntelepciunea Duhului Sfnt
care le-a scris. Caci n fiecare dintre cei ce se mpartasesc de firea omeneasca a asezat putinta ca sa
realizeze n sine asa cum trebuie si cum se cuvine celor scrise. Astfel oricine vrea sa se faca nvatacel
al cuvntului dumnezeiesc si sa nu socoteasca nimic din cele prezente si trecatoare deopotriva cu
virtutea, poate deveni un alt Ezechia n duh. Ba si un alt Isaia, nempiedicat de nimic sa se roage, sa
strige la cer, sa fie auzit si sa obtina de la Dumnezeu, printr-un nger, distrugerea si pierirea celor ce l
razboiesc spiritual.
Dar ce vrea sa nteleaga Sfnta Scriptura n lumina cunostintei lui Hristos, ca referindu-se la suflet,
trebuie sa se exercite cu toata srguinta si n talmacirea numelor, care poate sa lamureasca tot
ntelesul celor scrise. E nevoie sa faca aceasta daca vrea sa ajunga la ntelegerea ntocmai a celor
scrise si sa nu coboare n chip iudaic naltimea Duhului la pamnt spre trup, nchiznd (circumscriind)
fagaduintele dumnezeiesti si nestricacioase ale bunurilor spirituale n stricaciunea bunurilor
trecatoare, precum o fac unii dintre asa zisii crestini. Acestia poarta n chip mincinos numele care
deriva de la Hristos, dovedindu-se ca tagaduiesc prin faptele lor ntelesul lui si umblnd pe o cale
contrara lui Hristos, cum va arata pe scurt cuvntul nostru.
Caci Dumnezeu a venit la noi facndu-se om, pe lnga alte pricini tainice pe care nu le poate
patrunde nici o ratiune, si pentru ca sa plineasca legea duhovniceste, prin nlaturarea literei, si sa
nalte si sa faca aratata puterea ei de viata facatoare, departnd partea care omoara. Iar partea legii
care omoara, dupa dumnezeiescul Apostol, litera, precum puterea de viata facatoare a ei este duhul.
Caci zice: litera omoara, iar duhul face viu. Dar daca-i asa, crestinii mincinosi de care vorbeam, au
ales fatis partea contrara a lui Hristos si au ignorat toata taina ntruparii. Ei nu numai ca si-au
ngropat prin litera toata puterea ntelegerii si n-au voit sa fie dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu, ci au ales mai bine sa fie pamnt, potrivit amenintarii, si sa se ntoarca la pamnt, prin
afectiunea lor fata de litera, ca fata de pamnt, n loc sa aleaga legatura cu cerul, adica cu duhul, si sa
fie rapiti n vazduh, adica n lumina spirituala, ntru ntmpinarea Domnului, n nori, adica n
contemplatiile nalte, si astfel sa fie totdeauna mpreuna cu El prin cunostinta. De aceea cu drept
cuvnt se cade sa ne scrbim de acestia, ntruct se aleg cu o paguba insuportabila din pricina
nestiintei, dar si ne ntristam, ntruct dau multe prilejuri Iudeilor spre ntiparirea n necredinta. Dar
noi lasndu-i pe aceia sa fie asa cum vor, sa ne ntoarcem la noi nsine si la Scriptura, ncepnd
cercetarea duhovniceasca a capitolului de fata cu talmacirea numelor.
Deci Ezechia se talmaceste puterea lui Dumnezeu; Ahaz, tatal lui, nseamna forta; Isaia se
talmaceste ridicarea lui Dumnezeu, adica naltarea lui Dumnezeu; iar Amos, tatal lui, nseamna
popor al ostenelii. Puterea lui Dumnezeu este virtutea care omoara patimile si strajuieste
gndurile evlavioase si pe care o naste lucrarea poruncilor, care nu e dect forta, luata n nteles
moral. Prin acestea nimicim, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai bine zis cu puterea Lui, Puterile rele care

se mpotrivesc celor bune. Iar naltimea lui Dumnezeu este cunostinta adevarului, pe care o naste
osteneala contemplarii fapturilor si sudorile mpreunate cu lucrarea virtutilor, care (sudori) devin
parintii acelei osteneli. Prin cunostinta nimicim cu totul puterea minciunii,, care se mpotriveste
adevarului, umilind si surpnd toata naltarea duhurilor rele ce se ridica mpotriva cunoasterii lui
Dumnezeu. (2Cor. 10,5).
Iar rugaciunea este cererea acelor lucruri, pe care obisnuieste Dumnezeu sa le dea oamenilor
spre mntuire. Si pe drept cuvnt. Caci daca votul este fagaduirea acelor bunuri (virtuti) care se aduc
lui Dumnezeu din partea oamenilor, rugaciunea va fi cererea acelor bunuri, pe care le harazeste
Dumnezeu oamenilor spre mntuire. Ea deci aduce rasplata dispozitiei cu care am facut mai nainte
fagaduintele.
Iar strigarea este staruinta si sporirea n lucrarea diferitelor chipuri ale virtutilor si n
contemplarea diferitelor vederi ale cunostintei, n vremea navalirii dracilor cei rai. Pe aceasta o
asculta Dumnezeu n chip firesc mai mult dect pe toate, caci se bucura mai mult de dispozitia celor
ce cultiva virtutea si cunostinta, dect de un glas mare.
Prin cer se ntelege n Sfnta Scriptura adeseori nsusi Dumnezeu, precum spune undeva Ioan
naintemergatorul, marele propovaduitor al adevarului: Nu poate omul sa ia nimic de la sine, de nui va fi dat lui din cer, adica de la Dumnezeu, caci toata darea cea buna si tot darul cel desavrsit
de sus este, pogorndu-se de la Parintele luminilor. n acest nteles trebuie luat cuvntul cer din
textul Scripturii, dat n capitol. Dar Scriptura mai numeste cer si Puterile ceresti, dupa cuvntul:
Cerul mi este mie scaun. Aceasta pentru ca Dumnezeu se odihneste n fiintele simple si netrupesti.
Iar daca ar spune cineva ca si mintea omeneasca, curatita de toata nalucirea materiala si mpodobita
cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este cer, nu ar cadea, dupa parerea mea, din
adevar. Dar nici cel care ar numi cer, naltimea cunostintei spirituale din oameni, nu ar gresi. Caci
ntr-adevar cunostinta adevarata se face, asemenea cerului, scaun al lui Dumnezeu, primind pe
Dumnezeu sa se ntroneze n ea, prin tendinta nestramutata a dorintei ei ferme si nalte spre bine. La
fel lucrarea curata a virtutilor este numita asternut al picioarelor Lui, ntruct primeste deasupra ei
talpile dumnezeiesti si nu le lasa ctusi de putin sa se murdareasca de ntinaciunile trupului,
ntelegnd prin pamnt trupul.
Deci regele Ezechia nchipuie, dupa talmacirea numelui sau, virtutea, deoarece acest nume, tradus
n limba greceasca, nseamna puterea lui Dumnezeu, iar puterea lui Dumnezeu mpotriva Puterilor
vrajmase se manifesta numai prin virtute. Ahaz, tatal lui Ezechia se talmaceste Forta si indica
lucrarea poruncilor, precum s-a spus mai nainte. Din aceasta lucrare se naste puterea dumnezeiasca
a virtutii. Proorocul Isaia nchipuieste cunostinta celor nalte, caci numele lui, talmacit, nseamna
naltimea lui Dumnezeu. El indica naltimea cunostintei celei dupa Dumnezeu, nascuta din
osteneala diferitelor contemplari ale lucrurilor. Caci Amos nseamna osteneala poporului precum
am aratat.
Prin urmare acesta fiind ntelesul numerelor, e vadit ca orice iubitor de ntelepciune si evlavios,
narmat cu virtute si cunostinta, sau cu nfaptuire si cu contemplatie, cnd va vedea navalind asupra
lui, prin afecte, Puterea vicleana, cum a pornit asupra lui Ezechia mparatul Asirienilor, va socoti ca
nu poate avea dect un singur ajutor spre mprastierea relelor: pe Dumnezeu. Iar pe acesta si-L va

face milostiv, strignd fara glas, prin staruinta si mai mare n virtute si cunoastere. Si asa va primi n
ajutor, mai bine zis spre mntuire, un nger, adica o ratiune mai nalta a ntelepciunii si a cunostintei,
care va zdrobi pe tot puternicul si razboinicul, capetenia si conducatorul de oaste din tabara
mparatului Asur, si-l va ntoarce pe el cu rusinea fetei n tara lui. Caci mparatia vicleana si
pierzatoare a diavolului, nchipuita prin mparatia Asirienilor, pornind razboi mpotriva virtutii si a
cunostintei oamenilor, cauta sa le doboare sufletul prin puterile (facultatile) nnascute ale lor. nti le
atta puterea poftitoare, ca sa doreasca cele potrivnice firii, ndemnnd-o sa aleaga cele sensibile n
loc de cele inteligibile, apoi le rascoleste iutimea, ca sa lupte pentru lucrul sensibil ales de pofta; n
sfrsit nvata ratiunea sa nascoceasca moduri ale placerilor celor dupa simturi. Cu un cuvnt ea
aseaza ca stapna peste aceste puteri lucrurile sensibile, sau face sa domneasca peste facultatile
sufletului, legea pamntului.
Deci puternic a numit Scriptura pe dracul viclean care pune stapnire peste pofta si o aprinde
spre dorintele necuviincioase ale placerilor urte. Caci nimic nu e mai puternic si mai silnic dect
pofta naturala. Iar razboinic a numit pe dracul care se aseaza n iutime si o face sa se lupte
necurmat pentru placeri. Capetenie a numit pe cel ce se ascunde n chip nevazut n nfatisarile
lucrurilor sensibile si cheama n chip amagitor spre fiecare din ele dorintele sufletului prin fiecare
simt. Si a numit Scriptura pe acesta capetenie, pentru faptul ca el face ca fiecare patima sa fie
stapnita de ceva corespunzator din cele sensibile. Caci fara vreun lucru sensibil, care sa atraga
puterile sufletului spre el, prin mijlocirea vreunui simt, n-ar lua fiinta patima. Iar conducator de
oaste a numit pe dracul care abuzeaza de facultatea rationala a sufletului, miscnd-o spre
nascocirea si aflarea tuturor cailor ce duc spre rau. n sfrsit fata diavolului este poleiala placerii,
prin care pune stapnire peste orice suflet ce se grabeste sa o primeasca si pretuieste mult lucrurile
sensibile care vrajesc simturile, dect contemplarea celor inteligibile, care ngrasa mintea. Aceasta
fata o rusineaza cel ce a primit de la Dumnezeu, prin rugaciune, ratiunea ntelepciunii, care
nimiceste toata Puterea vicleana, adica desfiinteaza cu desavrsire tirania cea rea, care tulbura
sufletul. Caci i-a nimicit, zice Scriptura, nu i-a zdrobit. Fiindca zdrobirea are ca efect numai
ncetarea activitatii patimase, iar nimicirea este desfiintarea totala chiar si a miscarilor din
cugetare.
Iar tara regelui Asur, adica a diavolului viclean si atotrau, este deprinderea nvrtosata si dura a
pacatului sau a nestiintei, deprindere lipsita de orice caldura a viata pe care o da virtutea si de orice
lumina spirituala pe care o aduce cunostinta. Diavolul se ntoarce singur n ea dupa ncercarea
nereusita a atacului. Caci prin atacul sau n-a putut stramuta n aceasta deprindere a sa Ierusalimul,
adica sufletul iubitor de Dumnezeu si cu totul nepatimas care are n sine, ca pe un Ezechia, ratiunea
desavrsita a faptuirii, si, ca pe un Isaia, mintea luminata de cunostinta, care dobndesc ndurarea lui
Dumnezeu si nimicesc prin nger puterea cea rea.
Asa am nteles eu locul, dupa Puterea mea. Daca poate cineva sa vada n cele spuse un nteles mai
nalt, ne va face si noua si lui bucurie, aratnd acest nteles mai de pret al celor scris. Caci am spus
mai nainte despre cuvntul Scripturii duhovnicesti, ca ramne totdeauna fara hotar (necircumscris),
hotarnicind (circumscriind) pe toti cei ce-l graiesc. Deci chiar de am spus ceva dupa puterea mea, si
aceasta lundu-mi o mare ndrazneala, nu im mbratisat tot ntelesul celor scrise, acesta aflndu-se
infinit mai presus de puterea mea.

Scolii
Precum Dumnezeu dupa fiinta nu e supus cunoasterii, la fel nici cuvntul lui nu poate fi cuprins prin
cunostinta noastra. (1)
Cei ce si lipesc cugetarea n chip iudaic numai de litera, asteapta fagaduintele bunurilor neprihanite
n veacul acesta, necunoscnd bunurile firesti ale sufletului. (2)
Cel ce poarta chipul celui ceresc, se srguiesc sa urmeze n toate duhului Sfintei Scripturi, care
conserva sufletul prin virtute si cunostinta. Iar cel ce poarta chipul celui pamntesc, cultiva numai
litera, care sustine slujirea trupeasca prin simturi, ce da nastere patimilor. (3)
Faptuirea naste virtutea, ca Ahaz pe Ezechia. (4)
Contemplatia naste cunostinta, ca Amos pe Isaia. (5)
Cel ce si nsoteste cunostinta cu faptuirea si faptuirea cu cunostinta, e scaun si asternut picioarelor
lui Dumnezeu. Scaun pentru cunostinta, asternut picioarelor pentru faptuire297. (6)
Tabara regelui Asiriei este adunarea gndurilor rele. Puternic n ea este acela care misca dorintele
naturale spre placere. Razboinic este cel ce strneste mnia spre pazirea placerilor. Capetenie,
cel ce atta simturile prin nfatisarile lucrurilor vazute, iar conducator de oaste cel ce da chip
patimilor si nascoceste mijloacele si modurile de nfaptuire a lor. (7)
Fara un lucru sensibil nu se produce patima. Caci daca nu este femeie, nici curvie; daca nu sunt
mncaruri, nu este nici lacomie; si daca nu este aur, nu exista nici patima iubirii de arginti. Deci orice
miscare patimasa a puterilor noastre naturale e stapnita de un lucru sensibil, sau de un drac, care
atta prin acel lucru sufletul spre pacat. (8)
Zdrobirea opreste lucrarea, nimicirea desfiinteaza chiar si gndul raului. (9)
Precum partea de miazanoapte a pamntului nu se bucura de soare, la fel nici deprinderea rea, n
care locuieste diavolul nu primeste lumina cunostintei. (10)

Note
Cuvntul Scripturii se aseamana mai mult lui Dumnezeu cel necircumscris, dect omului marginit, de
la care l-a mprumutat Dumnezeu. Caci n gura lui Dumnezeu cuvntul omenesc si largeste cuprinsul
la infinit, potrivit cu cel ce l foloseste. (290)
Deci cele doua trepte (practica si gnoza) nu se exclud, ci treapta cunoasterii pastreaza faptuirea
virtuoasa. (297)

Si multi aduceau daruri Domnului n Ierusalim si plocoane lui Ezechia, regele Iudeii. Si s-a ridicat n ochii
tuturor neamurilor(2 Paralipomena 32,23). Ce sunt darurile si ce sunt plocoanele? Si ce nseamna S-a
ridicat n ochii tuturor neamurilor?
Dumnezeu, zidind toata firea cea vazuta, n-a lasat-o sa se miste numai prin simtire, ci a semanat cu ntelepciune
n fiecare din speciile care o alcatuiesc ratiuni duhovnicesti de-ale ntelepciunii si moduri de purtare cuviincioasa.
Iar aceasta a facut-o ca nu numai prin fapturile tacute sa se vesteasca cu glas mare Facatorul lor, aratat prin
ratiunile lucrurilor, ci omul, povatuit de legile si modurile naturale ale celor vazute, sa afle cu usurinta calea
nvataturii care duce spre El. Caci era propriu bunatatii supreme ca sa faca nu numai din fiintele dumnezeiesti si
netrupesti ale celor spirituale, chipuri ale slavei tainice si dumnezeiesti, ca unele ce primesc, dupa ct le e
ngaduit, analog cu ele nsele, splendoarea mai presus de ntelegere a frumusetii neajunse, ci sa amestece si n
lucrurile sensibile, care sunt att de departe de fiintele spirituale, urme din maretia proprie, ca sa poata transporta
prin ele mintea omeneasca n chip neamagitor spre Dumnezeu, ajutnd-o sa se ridice mai presus de toate cele
vazute si sa lase n urma ei toate cele aflatoare la mijloc, prin care si-a taiat acest drum.
Dar nu numai pentru aceasta, ci si ca sa nu mai aiba nici unul din cei ce slujesc fapturii n loc de Facator, putinta
sa-si scuze nestiinta, odata ce aude faptura vestind mai puternic dect orice glas pe Facatorul ei.
Dar daca Facatorul celor vazute a semanat n fire n chip natural ratiuni duhovnicesti de-ale ntelepciunii si
moduri de purtare cuviincioasa, atunci urmeaza ca orice minte ncununata cum se cuvine, cu virtute si cunostinta,
mparatind, asemenea marelui Ezechia, peste Ierusalim, adica peste o deprindere ce nu vede dect pacea, sau
peste o stare lipsita de orice patimi (caci Ierusalim se tlcuieste vederea pacii), are toata zidirea n stapnirea ei
prin formele care o alcatuiesc. Iar zidirea i aduce lui Dumnezeu, prin mijlocirea mintii, ratiunile duhovnicesti ale
cunostintei, ca pe niste daruri, iar mintii i ofera, ca pe niste plocoane, modurile virtutii conforme cu legea
naturala, care exista n ea. Si prin amndoua calauzeste pe drumul drept mintea, care poate sa-si cstige prin
ele o mare stralucire, adica mintea iubitoare de ntelepciune, care se desavrseste prin ratiune si viata, sau prin
fapte si contemplatie. Scriptura spune apropiat ca Domnului se aduc daruri, iar regelui plocoane. Caci, precum
spun cei ce s-au srguit cu aceste lucruri, daruri se numesc, dupa ntelesul lor exact, lucrurile ce se aduc
acelora care nu duc lipsa de ele. De aici vine obiceiul obstesc al oamenilor de a numi lucrurile pe care le aduc
regilor daruri. Acest obicei are poate n vedere faptul ca cei ce le primesc nu sunt lipiti de ele.
De asemenea ar putea spune cineva din cei cu rvna n toate, ca tot din aceasta pricina s-au numit daruri
lucrurile aduse de magi Domnului, care din iubirea de oameni s-a facut asemenea noua. Desigur ca spunnd
aceasta nu va schimba nimic din adevarul simbolului.
Aducnd deci Domnului ratiunile duhovnicesti din lucruri, i le aducem ca daruri ntruct El prin fire nu e lipsit de
nici una din acestea. Caci nu i aducem Domnului, pe lnga altele, ratiunile lucrurilor, pentru ca ar fi lipsit de ele,
ci ca sa-l laudam ntructva, dupa puterea noastra, ca unii ce suntem ndatorati la aceasta, din fapturile Lui. Iar
plocoane primeste cele ce se ndeletniceste plin de rvna cu filosofia dumnezeiasca, ca unul ce are lipsa prin
fire att de modurile naturii prin virtute ct si de ratiunile ei pentru cunoastere.
Dar se pot ntelege si astfel darurile. Daca darul este ceea ce se da celor de mai nainte n-au adus nimic,
putem spune ca mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ca daruri, din contemplarea lucrurilor, ratiunile care
alcatuiesc (sustin) credinta fara nici o demonstratie rationale si care sunt aduse prin ea Domnului. Caci pentru
credinta nu aduce nimeni nimic mai nainte. Fiindca mintea l priveste n chip firesc si fara nici o mestesugire pe
Facatorul propriu, ntruct i vesteste zidirea. Pentru ca ce ar putea sa aduca cineva de valoare egala cu
credinta, ca sa primeasca credinta n Dumnezeu ca datorie si nu ca dar. Iar ca plocoane primeste legile
naturale ale lucrurilor, imitndu-le prin modurile sale de vietuire, adica aducnd mai nainte de dobndirea lor
299
ostenelile caintei . Prin aceasta dezbraca nti pe omul cel vechi si abia dupa aceea iese la culesul roadelor
dreptatii, adunnd diferitele moduri ale virtutii, sadite n fapturi. Caci nu si le-ar putea nsusi pe acestea, daca nu
ar dezbraca mai nti pe omul cel vechi, strmbndu-l la culme prin osteneli si sudori multe, asa cum face
sarpele cnd naprleste.
Astfel, mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ca daruri pentru Dumnezeu, ratiunile sustinatoare ale credintei,
culese din lucruri, neaducnd si nednd nainte de ele nimic. Caci cine a dat Lui mai nainte ceva si se va
ntoarce Lui (Rom. 8,35).
Si primeste ca plocoane legile naturale ale lucrurilor, imitndu-le prin modurile sale de vietuire. De pilda, mintea
nteleapta imitnd legea naturala a boltii ceresti, primeste ca plocon putinta de a se mentine pururi n miscare
cea mai regulata si mai constanta a virtutii si a cunostintei, miscare ce poarta cu sine n chip ferm ratiunile
luminoase, atotstralucitoare ale lucrurilor, ntocmai ca pe niste stele.

Sau imitnd legea naturala a soarelui, care si schimba lucrurile dupa trebuintele Universului, primeste alt
plocon si anume buna chibzuiala, prin care se acomodeaza cu ntelepciune si dupa cuviinta tuturor
mprejurarilor, ramnnd totdeauna aceeasi prin identificare nemputinata a luminai pe care o raspndeste prin
virtute si cunostinta.
De asemenea primeste de la vultur puterea de a privi tinta spre stralucirea dumnezeiasca a luminii pure, fara sa i
se vatame ctusi de putin pupila spirituala de catre raza atotstralucitoare.
Imita apoi cerbul, strabatnd ca pe niste munti naltimile vederilor dumnezeiesti si nimicind prin discernamntul
ratiunii patimile ascunse n firea lucrurilor ca niste otravuri; apoi strngnd prin multele si feluritele izvoare ale
cunostintei, veninul rautatii ramas cu vreo ocazie oarecare.
Nu mai putin imita mersul sprinten al caprei si siguranta pasarii, sarind ca o capra peste cursele dracilor ce
301
poarta razboi mpotriva virtutii, si zburnd ca o pasare peste lanturile duhurilor ce lupta mpotriva cunostintei.
Spun unii ca oasele leului, ciocnindu-se unul de altul, scot scntei. Deci si aceasta o imita mintea care se
ndeletniceste prin fire cu cunoasterea si cu slujirea lui Dumnezeu, ntruct cauta adevarul prin dezbateri, lovind
ntre ele gndurile evlavioase ca pe niste oase si aprinznd astfel focul cunostintei.
Se face apoi nteleapta ca sarpele si blnda ca porumbul, ntruct si pastreaza n orice mprejurare credinta
nezdrobita, ca pe un cap, si leapada din sine otarirea mniei ca un porumb, nestiind sa poarte gnd rau fata de
cei ce-o necajesc si-o batjocoresc.
Ba primeste si de la turturea ca plocon, silinta de a-i imita nevinovatia, facnd prin vointa toate cele ce le fac
fapturile necuvntatoare din necesitate.
Astfel mintea iubitoare de ntelepciune, contemplnd ntru cunostinta lumea fapturilor dupa ratiunea sau modul
de viata natural al fiecareia daca se ndeletniceste cu cunoasterea, (daca e gnostica), primeste ratiunile
duhovnicesti ale lucrurilor, ca pe niste daruri aduse lui Dumnezeu de creatiune, iar daca se ndeletniceste cu
faptuirea (daca e practica), imitnd prin modurile sale de vietuire legile naturale ale lucrurilor, primeste
plocoanele, dezvaluind n sine, prin viata ce o traieste, toata maretia ntelepciunii dumnezeiesti purtata n chip
nevazut de fapturi.
Cineva ar putea sustine ca Scriptura a spus ca lui Dumnezeu I se aduc daruri, pentru ca a voit sa arate la
nemarginirea bunatatii dumnezeiesti, care primeste de la noi ca daruri cele ce ni le-a dat, ca si cnd nu ne-ar fi
dat mai nainte nimic, socotind ca venind de la noi tot ce-i aducem. Desigur ca si aceasta ar avea dreptate
spunnd asa, caci arata ct de mare si negraita e bunatatea lui Dumnezeu fata de noi, primind ale sale ca venind
din partea noastra si marturisindu-si trebuinta dupa ele, ca dupa lucruri straine.
Si s-a naltat, zice, Ezechia n ochi tuturor neamurilor. Cel ce a ajuns prin fapte si contemplatie, asemenea lui
Ezechia, pe cel mai nalt pisc al virtutii si al cunostintei, pe drept cuvnt s-a naltat mai sus dect toate neamurile,
adica s-a ridicat prin faptuire deasupra patimilor trupesti si necinstite si a corpurilor zise naturale; si simplu graind,
ca sa arat pe scurt, deasupra tuturor celor ce cad sub simturi, strabatnd prin contemplatie si cunostinta (n chip
gnostic) toate ratiunile din ele. Caci si acestea se numesc n Scriptura n chip figurat neamuri, fiind prin natura
lor de alt neam n raport cu sufletul si mintea. Dar ntruct acestea nu se razboiesc mpotriva mintii. Dumnezeu
nu a poruncit ctusi de putin sa se poarte razboi contra lor. Caci nu ni s-a poruncit sa luptam cu fapturile din
afara, din afara simturilor, ci sa luptam fara ncetare cu patimile de ocara ce locuiesc n noi, adica n pamntul
inimii, mpotriva firii. Cu acestea trebuie sa luptam pna le vom strpi din el si vom ajunge singuri stapni peste
acest pamnt, care va fi de aici nainte netulburat, odata ce au fost nimicite patimile straine. De aceea Scriptura
vorbind despre darurile ce se aduceau lui Dumnezeu si despre plocoanele ce se aduceau regelui, nu a spus
simplu: Toti aduceau daruri lui Dumnezeu si plocoane regelui, ci multi, adica nu toate neamurile, ci multe
neamuri. Prin acestea se arata ca exista asa zise neamuri, de la care nu se aduce nimic lui Dumnezeu sau
regelui. Caci pe drept cuvnt se spune ca numai fapturile care alcatuiesc lumea celor create aduc pe deoparte ca
daruri lui Dumnezeu ratiunile dumnezeiesti din ele, dupa care au fost si create, ca unele ce au fost facute de
Dumnezeu, pe de alta ca plocoane regelui legile lor naturale, ca unele ce au fost create pentru om, ca mintea
acestuia, orientndu-se dupa ele; sa-si statorniceasca modurile sustinatoare ale virtutii. Dar patimile din noi,
adica neamurile cu existenta mincinoasa, care n-au fost create de Dumnezeu, nu aduc nimic lui Dumnezeu,
deoarece nu au fost create de El. Caci patimile de ocara si au originea de la noi, care am calcat porunca lui
Dumnezeu, nu de la Dumnezeu. Drept aceea nici una dintre ele nu aduce nimic lui Dumnezeu, neavnd nici-o
ratiune a ntelepciunii sau a cunostintei, ca unele ce exista n chip fraudulos, prin lepadarea ntelepciunii si a
303
cunostintei .

Deci prin cuvintele: Si s-a naltat n ochii tuturor neamurilor Scriptura arata ca cel ce s-a nvrednicit, prin
ostenelile cu fapta, sa locuiasca n nepatimire, ca n Ierusalim, si s-a eliberat de toata tulburarea pacatului, nct
nu mai lucreaza, nu mai graieste, nu mai asculta si nu mai gndeste dect ceea ce propriu pacii, dupa ce a primit
n suflet, prin contemplarea naturii, lumea celor vazute, care si aduce prin el ratiunile dumnezeiesti din ea, ca pe
niste daruri, Domnului, iar legile din ea i le aduce lui plocoane ca unui rege s-a ridicat n ochii tuturor
neamurilor, ca unul ce s-a naltat prin faptuire mai presus de toate patimile trupesti, iar prin contemplatie mai
presus de corpurile naturale si de toate speciile ce cad sub simturi, odata ce a strabatut ratiunile duhovnicesti si
modurile lor de viata. Asa am nteles eu cuvntul ca multi aduceau daruri, dar nu toti. Adica aduc daruri lui
Dumnezeu neamurile din launtrul nostru, sau patimile. Caci toate fapturile, care alcatuiesc lumea, lauda si
preamaresc pe Dumnezeu cu glasuri negraitoare. Iar lauda lor se face a noastra. De la ele nvat eu ca sa-L
laud, zice marele Grigore cel cu numele de teologul.
Deci Sfnta Scriptura adresnd, precum s-a aratat, tuturor ce vor sa se mntuiasca ndemnul ei nefortat, nu s-a
ncuiat n ngustimea unei persoane. Caci fiecare poate deveni un Ezechia, imitnd n duh pe Ezechia. Fiecare
poate striga prin rugaciune catre Dumnezeu si poate sa fie ascultat si sa primeasca un nger, adica ratiunea
(inspiratia) unei ntelepciuni si cunostinte mai nalte n vremea navalirii dracilor vicleni, prin care sa nimiceasca pe
tot puternicul si razboinicul, capetenia si conducatorul de oaste, adica miscarile patimase ale poftei si ale mniei,
precum si mpatimirea fata de cele sensibile si gndul, care, asemenea unui conduca tor de oaste, nascoceste
modurile de faptuire a pacatului. Iar facnd asa, fiecare poate ajunge la starea de pace, prin izbavirea de patimi
si se poate ndeletnici cu contemplarea lucrurilor. Iar prin aceasta primeste, spre slava lui Dumnezeu si spre
propasirea sa proprie, ca pe niste daruri, ratiunile care alcatuiesc cunostinta si ca pe niste plocoane, modurile
care sustin virtutea. Caci si unele si altele sunt aduse lui de toata zidirea. Iar dupa toate acestea se ridica cu
cinste n ochii tuturor neamurilor, adica se nalta mai presus de toate patimile prin virtute si de toate fapturile prin
305
cunostinta si pazeste prin smerenie harul mntuirii, ca sa nu pateasca cele ce urmeaza acestora n Scriptura.

Scolii
Pentru aceste trei pricini a semanat Dumnezeu n firea vazuta ratiuni duhovnicesti si moduri de
purtare cuviincioasa:
a) ca sa se vesteasca pe Ziditorul fapturilor,
b) ca omul povatuit de rnduielile si de modurile firii sa afle usor calea dreptatii care duce spre
El, si
c) ca nici unul dintre necredinciosi sa nu aiba ca scuza nestiinta. (2)
Cele ce se afla la mijloc ntre Dumnezeu si oameni sunt lucrurile sensibile si relatiile inteligibile.
Mintea omeneasca cnd s-a apropiat de Dumnezeu s-a naltat deasupra lor, nemaifiind robita de
lucrurile sensibile prin faptuire si nici retinuta de realitatile inteligibile prin contemplatie. (3)
Faptura se face prs oamenilor necredinciosi, ca una ce prin ratiunile din ea vesteste pe Ziditorul ei,
iar prin legile naturale ale fiecarei specii povatuieste pe om spre virtute. Ratiunile ni se arata n
conservarea statornica a fiecarei specii, iar legile n identitatea activitatii naturale a fiecarei specii.
Nelund seama la ele cu puterea mintii noastre, am ignorat cauza lucrurilor si ne-am scufundat n tot
felul de patimi contrare firii. (4)
Omul contemplnd ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor vazute, nvata ca este un Facator al celor
aratate, dar nu cerceteaza cum este acela, caci aceasta nu o poate ntelege nimeni. Faptura vazuta
ne ajuta sa ntelegem ca este un Facator, dar nu si cum este Facatorul. Astfel Scriptura a numit
daruri ratiunile vazute, care vestesc stapnirea Lui peste toate, iar plocoane legile naturale ale

lor, prin care cunoscnd omul este fiecare dintre specii, nvata sa nu strice legea firii printr-o lege
straina. (5)
Credinta n Dumnezeu am primit-o n dar, fiind o cunostinta ce se misca nemijlocit n jurul lui
Dumnezeu si continnd o stiinta ce nu se poate dovedi. Caci ea este ipostasul lucrurilor nadajduite,
(Evrei 11,1) care nu sunt cuprinse n cunostinta vreuneia dintre fapturi . (7)
naintea virtutii se aduce credinta, iar naintea cunostintei virtutea. Dar naintea virtutii nu se aduce
nimic, caci nceputul si izvorul tuturor bunurilor din oameni este credinta. Mai nainte de ea nu
putem aduce nimic. (8)
Mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ratiunile lucrurilor ca mpreuna marturisitoare308 ale
credintei n Dumnezeu, dar nu drept creatoare ale credintei. Caci nu sunt ratiunile fapturilor
principiu (nceput) al credintei, fiindca n acest caz ceea ce e crezut ar fi limitat. Pentru ca daca
principiul unui lucru poate fi mbratisat prin cunoastere si deci dovedit, atunci si lucrul respectiv
nsusi poate fi mbratisat prin cunoastere dupa fire. (11)
Legea cerului este ca sa se miste constat n cerc. De la ea primeste cel ce se ndeletniceste cu
cunostinta (gnosticul), miscarea statornica n bine imitnd prin identitatea virtutii sale miscare
nentrerupta a boltii ceresti. (12)
Legea naturala a soarelui este ca sa produca prin deplasarile sale varietatea anotimpurilor. De la ea
nvata cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea sa se acomodeze diferitelor mprejurari, pastrnd nsa
prin ratiune stralucirea virtutii neumbrita de nici una din ntmplarile ce vin asupra-i pe neasteptate.
(13)
Legea naturala a vulturului este sa primeasca raza soarelui drept n pupila. De la ea nvata cel ce se
ndeletniceste cu cunoasterea sa-si lase mintea de buna voie nconjurata de lumina dumnezeiasca.
(14)
Arata ce nvata cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea din legea naturala a cerbilor, daca ia seama la
firea celor create. (15)
Arata ce nvata prin imitare de la capra sau de la pasare cel ce-si taie prin fapte calea spre
cunostinta, daca si pastreaza virtutea nevnata de dusmani. (16)
Cel ce preface prin imitare legile fapturilor n lege proprie este virtuos, umplnd de ratiune miscarea
celor lipsite de ratiune. Iar cel ce se preface tot prin imitare, legea sa n legi ale fapturilor, e patimas,
facnd nerational ceea ce e rational. (20)
Numeste corpuri naturale toate cele ce sunt supuse facerii si nestricaciunii. (22)
Buna observatie este aceea ca nu trebuie sa luptam mpotriva firii, al carei Ziditor este Dumnezeu, ci
mpotriva miscarilor si lucrarilor contrare firii si dezordonate ale puterilor fiintiale din noi. (23)

Filosofia lucratoare l ridica pe cel activ deasupra patimilor, iar contemplatia l ridica pe cel ce cultiva
cunoasterea deasupra celor vazute, naltndu-i mintea spre cele inteligibile, nrudite cu ea. (24)

Scolii
Cunoasterea lui Dumnezeu prin natura desi e un act al ratiunii, totusi nu e un act ce se datoreaza
exclusiv ei, ntruct nu ratiunea construieste ratiunile din lume, pe care ar urca apoi ca pe o schela
la Dumnezeu. Ci, ratiunile acestea sunt pune n natura de Dumnezeu nsusi, ca o masa de-a gata pe
seama ratiunii umane, care nu are dect sa le constate. Nefiind construite de ratiune, prin credinta.
Astfel contemplarea ratiunilor din lume e pe deoparte un act al ratiunii, pe de alta un act de
credinta, de credinta a ratiunii am zice. Zidirea le aduce prin mintea umana lui Dumnezeu, ntruct
de-abia omul le raporteaza constient la Dumnezeu, ca la cauza lor. Daca ratiunile i sunt oferite
omului de fire, sau prin Dumnezeu prin fire de-a gata, nu tot acelasi lucru se poate spune despre
legile naturii. Ca omul sa si le nsuseasca, se cere un efort ndelungat. Numai dupa aceea le-a primit
cu adevarat. Efortul e sustinut de cainta sau de regretul pentru viata anterioara, neconforma cu
firea. (299)
A se observa paralelismul permanent al celor doua trepte ale vietii duhovnicesti: a virtutii si a
cunostintei. (301)
Tot ce e facut de Dumnezeu si are o ratiune si o legitimare n existenta, contribuind la armonia
Universului. Numai patimile n-au nici o ratiune, desi nici o legitimare si produc tulburare n relatiile
dintre fapturi. Deci pe nedrept si revendica pacatul o ratiune si nca cu cta exclusivitate! si
revendica ratiunea prin frauda, exista. Se vede de acolo ca prima duce o faptura la nimicire. Nu se
poate concepe o consolidare veritabila si eterna a existentei prin patima. Dar tot pe nedrept se
socoteste ca virtutea, credinta si trairea mistica n Dumnezeu sunt lipsite de ratiune. (303)
nti mintea primeste prin contemplatia curatita de patimi chipurile si ratiunile lor n sine, apoi se
nalta mai presus de ele la Dumnezeu, la vederea lui mai presus de ntelegere, duce prin cunoasterea
ct mai bogata a lumii, nu prin ocolirea ei. (304)
Prin virtute se depasesc patimile, prin constiinta nti se cunosc (prin contemplatia naturala), apoi se
depasesc (prin teologie) lucrurile create. Virtutea dezleaga pe om de lucruri ca valori ultime si ultime
si prin aceasta l elibereaza de patimi. Cel ce cauta lucrurile n ele nsile pentru placerea ce-o are de
ele, lucreaza dus de patima, sau e legat de ele. ndata ce cauta prin lucruri un scop mai presus de ele,
a scapat de patima si a cstigat libertatea acelui pur agir nempovarat de pasivitate, sau
pasionalitate de care vorbeste Blondel.
Dar virtutile lucrnd conform cu firea lucrurilor, mai au si rostul de a scoate la iveala ratiunile
lucrurilor, dezvoltnd virtualitatile din ele. Caci ratiunile semanate n firea lucrurilor nu sunt niste
entitati statice, ci factori dinamici. (305)
Graiesc mpreuna, pledeaza mpreuna pentru credinta n Dumnezeu. Sau nu se afla n fiinta lor
Dumnezeu ca obiect al credintei, caci n acest caz ar fi marginit. Dumnezeu se poate stravede dincolo

de ele, dar numai de cel ce vine cu credinta n sine. n orice caz credinta e un dar primordial al
harului (nu al naturii) n om si n fata lui, dincolo de ulucile ratiunilor. (308)

Dar n-a rasplatit Ezechia dupa binefacerea pe care i-a facut-o lui Dumnezeu, ci s-a naltat inima lui Si s-a
abatut peste el mnie si peste Iuda si Ierusalim. Si s-a smerit Ezechia din naltarea inimii lui si cei ce locuiau
n Ierusalim. Si n-a mai venit peste ei mnia Domnului n zilele lui Ezechia (2 Paralipomena 32, 25-26). Ce
ceste binefacerea si celelalte?

Multe si felurite binefaceri i-a harazit Dumnezeu lui Ezechia, scapndu-l si izbavindu-l n
diferitele timpuri din toata nevoia si strmtorarea. El nsa nu a dat lui Dumnezeu toata multumirea
pentru mntuire, asa cum trebuia, ci a fost atins de ntinaciune omeneasca si si-a atribuit siesi o
parte din meritul izbnzilor. De aceea, pe drept cuvnt se spune ca nu a rasplatit Ezechia dupa
binefacerea pe care i-a facut-o lui Dumnezeu. Caci nu a masurat recunoscator multumirea cu
marimea izbnzilor primite de la Dumnezeu ci s-a naltat n inima lui, neizbutind sa scape de boala
parerii de sine, care se naste aproape natural din virtute si cunostinta.
Si s-a abatut peste el mnie si peste Iuda si Ierusalim. Mnia lui Dumnezeu este, dupa unul din ntelesuri,
durerea pe care o simt cei povatuiti prin certare. Ea nsoteste necazuri fara de voie ce sunt trimise asupra
noastra. Prin aceasta Dumnezeu calauzeste adeseori mintea, care se mndreste cu virtutea si cu
ntelepciunea, spre modestie si smerenie, dndu-i putinta sa se cunoasca pe sine nsasi si sa-si
marturiseasca propria slabiciune. Caci simtindu-si mintea slabiciunea, leapada nchipuirea desarta a inimii.
De asupra se poate spune si despre Ezechia, dupa ce a venit asupra lui mnia: Si s-a smerit Ezechia din
naltarea inimii lui si cei ce locuiau n Ierusalim. Si n-a mai venit peste ei mnia Domnului n zilele lui
Ezechia.
Dupa alt nteles mnia Domnului este ftreruperea revarsarii darurilor dumnezeiesti. Acest lucru se ntmpla
cu folos oricarei minti, care se nalta n bunurile date ei de Dumnezeu si se lauda ca si cnd ar fi niscai
ispravi proprii. Dar trebuie sa aflam si sa vedem ce nseamna faptul ca nu numai peste Ezechia, care s-a
naltat cu inima, s-a abatut mnia, ci si peste Iuda si peste Ierusalim. Acest amanunt trebuie sa convinga pe
cei ce staruie cu toata osteneala numai, pe lnga litera Scripturii, ca iubitorii de Dumnezeu trebuie sa se
srguiasca cu toata puterea spre ntelegerea duhovniceasca a celor scrise, daca cunoasterea adevarului le
este mai de pret ca orice. Caci daca vom asculta numai de litera, adeseori vom grai nedreptate despre
judecata lui Dumnezeu. De pilda n acest caz voe spune ca pedepseste mpreuna cu cel pacatos n chip
nedrept si pe cei ce n-au pacatuit. Dar atunci cum va fi adevarat cuvntul care zice: Nu va muri tatal pentru
fiu si nici fiul pentru tata, ci fiecare va muri pentru pacatul sau?(Deut. 16,25). Sau cum se va adeveri
cuvntul spus de David catre Dumnezeu: Caci tu rasplatesti fiecaruia dupa faptele sale (Ps. 16,13)?
Si s-a naltat, zice, inima lui Ezechia. Dar nu a adaugat: si inima locuitorilor din Ierusalim si Iuda. Cum a
pedepsit atunci mpreuna cu cel vinovat si pe cei vinovati? Iata ceva ce nu pot ntelege dupa interpretarea

acelora. Caci zice: Si s-a naltat inima lui Ezechia. Si s-a abatut mnie peste el si peste Iuda si Ierusalim.
Asadar despre aceasta nu a scris Scriptura ca s-au naltat. Dar atunci cei ce ramn la litera si pun mai
presus cuvntul dect ntelesul spiritual, nu pot dezlega aceasta greutate. De aceea nu ramne dect sa
recurgem la ntelesul duhovnicesc si atunci vom afla fara osteneala adevarul care e acoperit de litera si care
straluceste ca o lumina celui iubitor de adevar.
Deci toata mintea cunoscatoare si iubitoare de ntelepciune are cu sine si Iuda si Ierusalimul. Iuda, n nteles
duhovnicesc, nseamna vietuirea ca marturisirea prin fapte mpreuna cu gndurile ce o sustin, pe masura ce
nsemneaza mintea n urcusul ei

313

. Caci Iuda se talmaceste marturisire. Iar Ierusalimul, nteles alegoric,

este deprinderea pasnica cu adevarul si cu vederile dumnezeiesti care l alcatuiesc. Scurt vorbind, pe Iuda l
are mintea cu filozofie lucratoare, iar Ierusalimul ca initiere tainica n contemplatie. Asadar cnd mintea
nteleapta prin harul dumnezeiesc a respins prin filozofia lucratoare si contemplativa toata puterea ce s-a
ridicat mpotriva virtutii si cunostintei si a dobndit o victorie deplina asupra duhurilor rautatii, dar acest fapt
nu o determina sa aduca cuvenita multumire lui Dumnezeu, autorul biruintei, ci se nalta cu inima, socotinduse pe sine cauza ntregii ispravi, atunci pentru pricina ca nu i-a rasplatit lui Dumnezeu, dupa binefacerea de
care s-a mpartasit, suporta nu numai ea mnia parasirii ce vine asupra ei, ci Iuda si Ierusalim, adica
deprinderea activitatii si a contemplatiei. Caci ndata se rascoala, cu ngaduinta lui Dumnezeu, patimile de
ocara mpotriva activitatii morale si ntineaza constiinta care a fost pna acum curata, iar parerile mincinoase
se amesteca n contemplarea lucrurilor si strmba cunostinta care a fost mai nainte dreapta.
Caci exista o regula si o lege a Providentei asezata n fapturi, potrivit careia cei ce s-au aratat
nerecunoscatori pentru bunurile primite, sunt povatuiti spre recunostinta prin cele potrivnice, trebuind sa faca
experienta celor contrare ca sa cunoasca purtarea dumnezeiasca care le-a daruit bunurile. Si s-a rnduit
asa, ca nu cumva ngaduindu-ni-se de Providenta sa ne pastram neclintita parerea de noi nsine pentru
faptele cele bune, sa ne rostogolim n dispozitia opusa a mndriei, socotind virtutea si cunostinta ca izbnzi
firesti ale noastre, nu ca daruri dobndite prin har. n acest caz am fi ca aceia care se folosesc de bine
pentru a face raul si lucrurile prin care ar trebui sa se faca n noi si mai neclintita cunostinta dumnezeiasca,
ne-ar prilejui boala ignorarii lui Dumnezeu.
Caci cel care-si nchipuie ca a ajuns la capatul din urma al virtutii, nu va mai ntreba de cauza din care
izvorasc virtutile, ci va circumscrie puterea dorintei lor numai de sine, pagubindu-se nsusi de conditia
mntuirii sale, adica de Dumnezeu. dar cel ce-si simte saracia sa naturala n ceea ce priveste virtutile, nu va
nceta sa alerge cu graba spre Cel ce poate mplini lipsa sa.
Cu dreptate vine deci pedeapsa peste mintea care se nalta n cugetarile sale. Iar aceasta pedeapsa consta
n parasirea ei, sau n ngaduinta ce o da Dumnezeu de a fi tulburata de draci n activitatea ei, adica n
Iudeea, n contemplatia ei, adica n Ierusalim, ca sa cstige constiinta neputintei sale naturale si constiinta

puterii si a harului dumnezeiesc, care o apara si i daruieste toate bunurile. Prin aceasta se va smeri
alungnd de la sine cu totul trufia straina si potrivnica firii. Drept urmare nu va mai veni asupra ei cealalta
mnie, cea a retragerii darurilor harazite, cum n-a mai venit peste Ezechia, care ndata ce n-a mai venit
peste el prima mnie, sau parasire, s-a smerit, si a ajuns la cunostinta Celui ce i-a daruit bunurile. Caci dupa
cuvintele: Si s-a abatut mnie peste el si peste Iuda si Ierusalim se spune: si n-a mai venit peste el mnia
Domnului n zilele lui Ezechia. Adica n-a mai venit cealalta mnie, cea a retragerii darurilor, fiindca prima
parasire l-a nvatat sa fie recunoscator. Caci cel ce nu se cuminteste prin primul fel de mnie, sau parasire,
ca sa vie la smerenie, are de suportat cu siguranta cealalta mnie, care l despoaie de lucrarea darurilor si-i
lipseste de puterea care-l pazea mai nainte. Strica-voi gardul viei, zice Dumnezeu despre
nerecunoscatorul Israel, si va fi de jaf; surpa-voi zidul si va fi calcata n picioare. Si voi parasi via mea si nu
va mai fi nici taiata, nici sapata si vor porunci norilor sa nu mai ploua peste ea (Is. 5, 1-6). Acelasi lucru se
povesteste alegoric ca l-a patit si Saul, primul rege al lui Israel. Acela, primind prin ungere deodata cu
dregatoria regeasca si harul proorociei, fiindca nu l-a pazit pe acesta, primeste ca prima mnie chinuirea din
partea duhului. Iar fiindca nu si-a venit la simtire, prin aceasta si-a agonisit cealalta mnie si a sfrsit cu
viata, ajungnd pentru nechizuinta lui, n fata mortii lipsit de orice pietate. Aceasta trista patanie a lui o arata
faptul ca nti este chinuit de draci, pe urma recurge de bunavoie la demoni prin vrajitoare si le aduce cult
vrajitoresc ntocmai ca necredinciosii.
Deci daca prin Ezechia ntelegem mintea iubitoare de ntelepciune, prin Iudeea activitatea, iar prin Ierusalim
contemplatia, cnd vom baga de seama ca mintea patimeste ceva n oarecare chip, sa credem ca deodata
cu mintea patimeste si puterea ei faptuitoare si contemplativa prin ratiunile care le sustin. Caci nu este cu
putinta sa primeasca subiectul fara sa primeasca si cele cuprinse n subiect.
Deci ntelesul spiritual se armonizeaza perfect cu cuvntul Scripturii, nct nu se duce nici o brfire
judecatilor dumnezeiesti si nu e rasturnata nici o alta porunca. Caci dupa ntelesul spiritual pe care l-am dat,
nu se nalta numai Ezechia, adica mintea, cugetnd mare lucru despre ispravile sale, ci se nalta mpreuna
cu ea si Iuda si Ierusalimul, adica activitatea si contemplatia, asa cum nici nu patimesc acestea luate n sine,
de vreme ce nu exista ca ipostasuri proprii. De aceea nu vine numai peste Ezechia, adica peste minte,
mnia, ci si peste Iuda si Ierusalim. Caci ndata ce se ntineaza mintea n vreo privinta, se pateaza mpreuna
cu ea si activitatea si contemplatia, chiar daca nu sunt partase la vina care aduce mnia.
Deci sa ne aplicam si noua ntelesul celor scrise. Caci, desi dupa istorie aceste lucruri s-au ntmplat cu
Ezechia ca tip, ele s-au scris pentru noi, spre ndemn duhovnicesc. Cele scrise atunci nu se ntmpla noua
ntotdeauna n chip spiritual, ntruct puterea vrajmasa e totdeauna gata de lupta mpotriva voastra. Ele s-au
scris, ca absorbind noi pe ct punem toata Scriptura n minte, sa ne luminam mintea cu ntelesurile

duhovnicesti, iar trupul sa-l facem sa straluceasca de modurile de traire ratiunile dumnezeiesti ntelepte,
prefacndu-l n unealta cuvntatoare (rationala) a virtutii, prin lepadarea afectelor nnascute.
Acest loc al Scripturii se refera deci la tot omul iubitor de Dumnezeu si virtuos, care s-a ncins ntelepteste
(n chip gnostic) cu putere mpotriva dracilor, asemenea lui Ezechia. Daca unui astfel de om i s-ar ntmpla
un atac din partea duhurilor rele, care poarta razboi cu mintea lui n chip nevazut, iar el, primind prin
rugaciune un nger trimis de Dumnezeu, adica ratiunea (inspiratia) unei ntelepciuni mai nalte, ar risipi si ar
nimici toata ceata diavolului, dar n-ar socoti apoi pe Dumnezeu cauza acestei biruinte si mntuiri, ci si-ar
atribui siesi toata biruinta, se poate spune ca omul acela n-a rasplatit lui Dumnezeu dupa darul Lui, ntruct
nu a cntarit marimea multumirii cu marimea mntuirii si nu a masurat ntocmai dragostea (dispozitia) sa cu
binefacerea. Celui ce l-a mntuit, (caci rasplatirea consta n dragostea corespunzatoare a celui mntuit fata
de Cel ce la mntuit, dragoste masurata prin fapte), ci si-a naltat inima sa, mndrindu-se cu darurile pe care
le-a primit, ca si cum nu le-ar fi primit. Un astfel de om va avea de suportat, cu dreptate, mnia ce vine
asupra lui. Caci Dumnezeu ngaduie diavolului sa se razboiasca cu el mintal, ca pe planul activitatii sa-i
clatine modurile virtutii, iar pe planurile contemplatiei sa-i tulbure ratiunile limpezi ale cunostintei. n felul
acesta, dndu-si omul seama de slabiciunea proprie, va recunoaste ca Dumnezeu e singura putere care
rapune n noi patimile si se va smeri pocaindu-se si lepadnd umflata parere de sine. Prin aceasta va
recstiga mila lui Dumnezeu si va ntoarce mnia care vine dupa aceea asupra celor ce nu se caiesc, ca sa
retraga harul ce pazeste sufletul, lasnd pustie mintea nerecunoscatoare.
Iar prin zilele regelui Ezechia, Scriptura a nteles poate diferitele iluminari ce le primeste toata mintea
binecredincioasa si iubitoare de Dumnezeu, care se apleaca prin contemplatie asupra lucrurilor spre a
ntelege ntelepciunea vestita de toate n chip felurit. Pna ce activitatea si contemplatia se nsoteste cu
aceste iluminari, nu au sa sufere de o mputinare a virtutii si a cunostintei, Soarele Dreptatii aducnd ntr-o
astfel de minte, prin rasaritul Sau, aceste zile.

Scolii
Pe cel ce se nalta pentru faptele sale l ajunge necinstea patimilor, iar pe cel ce se mndreste cu
cunostinta, judecata cea dreapta i lasa sa se abata de la contemplatia adevarata. (4)
Prin regula si legea sadite de Dumnezeu n fapturi, ntelege Pronia sustinatoare a lucrurilor. Aceasta
povatuieste, dupa o dreapta judecata, spre recunostinta pe cei ce s-au aratat nerecunoscatori pentru
belsugul binefacerilor fata de Cel ce le-a harazit; si anume asa ca le rareste binefacerile. Ea i trezeste
adesea pe aceia prin simtire prin cele potrivnice, facndu-i sa cunoasca pe Cel ce le-a harazit
bunurile. Caci parea de sine pentru virtute si cunostinta, daca nu e certata prin pedeapsa, naste
boala mndrie, care produce o dispozitie vrajmasa lui Dumnezeu. (5)

Cel ce a cunoscut insuficienta virtutii sale, niciodata nu se opreste din drumul ei. Caci daca ar face
asa, s-ar pagubi de nceputul si tinta ei, adica de Dumnezeu, oprindu-si miscarea dorintei n jurul sau.
n acest caz si-ar nchipui ca a ajuns desavrsirea, n vreme ce el a cazut de la Cel cu adevarat
existent, spre care tinde toata miscarea celui ce se srguieste. (6)
Nesimtirea pagubei ce o sufera virtutile este cale lunecoasa spre necredinta. Caci ce pentru placerile
trupului s-a obisnuit sa nu mai asculte pe Dumnezeu, va fagadui si pe Dumnezeu nsusi cnd se va ivi
prilejul, pretuind viata trupului mai mult dect pe Dumnezeu, dupa ce a pus placerile acesteia mai
presus dect voia lui Dumnezeu. (7)
Subiect numeste mintea, ca una ce este capabila de virtute si cunostinta. Iar cele cuprinse n subiect
sunt activitatea si contemplatia, care stau fata de minte n raport de accidente. De aceea ele sufera
n tot chipul mpreuna cu mintea care patimeste, avnd orice miscare a aceleia drept nceput al
schimbarii lor proprii. (8)
Afectele nnascute ale trupului, cnd sunt crmuite de ratiune si atrag osnda. Deci trebuie lepadate
afectele, ntruct miscarea lor, desi nnascuta, e ntrebuintata adeseori mpotriva firii, nefiind
crmuita de ratiune. (10)
Mnie mntuitoare este ngaduinta ce o acorda Dumnezeu dracilor sa razboiasca prin patimi mintea
care s-a naltat. Scopul ei este ca mintea, patimind cele de necinste, dupa ce s-a laudat cu virtutile, sa
cunoasca cine este datatorul lor, sau ca sa se vada dezbracata de bunurile straine, pe care a socotit
ca le are de la sine, fara sa le fi primit. (11)
Iudeea si Ierusalimul sunt, n nteles tainic, faptuirea si contemplatia. (13)

Note
Tot ce e facut de Dumnezeu si are o ratiune si o legitimare n existenta, contribuind la armonia
Universului. Numai patimile n-au nici o ratiune, desi nici o legitimare si produc tulbure n relatiile
dintre fapturi. Deci pe nedrept si revendica pacatul o ratiune si nca cu cta exclusivitate! si
revendica ratiunea prin frauda, precum prin frauda exista. Se vede de acolo ca patima duce o faptura
la nimicire. Nu se poate concepe o consolidare veritabila si eterna a existentei prin patima. Dar nu pe
nedrept se socoteste ca virtutea, credinta si trairea mistica n Dumnezeu sunt lipsite de ratiune.
(303)
nti mintea primeste prin contemplatia curatita de patimi chipurile si ratiunile lor n sine, apoi se
nalta mai presus de ele la Dumnezeu, la vederea lui mai presus de ntelegere, duce prin cunoasterea
ct mai bogata a lumii, nu prin ocolirea ei. (304)
Prin virtute se depasesc patimile, prin cunostinta nti se cunosc (prin contemplatia naturala), apoi
se depasesc (prin teologie) lucrurile create. Virtutea dezleaga pe om de lucruri ca valori ultime si prin
aceasta l elibereaza de patimi. Cel ce cauta lucrurile n ele nsile pentru placerea ce-o are de ele,
lucreaza dus de patima, sau e legat de ele. ndata ce cauta prin lucruri un scop mai presus de ele, a

scapat de patima si a cstigat libertatea acelui pur agir nempovarat de pasivitate, sau
pasionalitate de care vorbeste Blondel.
Dar virtutile lucrnd conform cu firea lucrurilor, mai au si rostul de a scoate la iveala ratiunile
lucrurilor, dezvoltnd virtualitatile din ele. Caci ratiunile semanate n firea lucrurilor nu sunt niste
entitati statice, ci factori dinamici. (305)
Graiesc mpreuna, pledeaza mpreuna pentru credinta n Dumnezeu. Sau nu se afla n fiinta lor
Dumnezeu ca obiect al credintei, caci n acest caz ar fi marginit. Dumnezeu se poate stravede dincolo
de ele, dar numai de cel ce vine cu credinta n sine. n orice caz credinta e un dar primordial al
harului (sau al naturii) la om si n fata lui, dincolo de ulucile ratiunilor. (308)
Un loc clasic despre persistenta activitatii morale pe treapta superioara a gnozei. Cu ct nainteaza
mintea pe treptele cunoasteri, cu att sporeste omul n activitatea virtuoasa. Iar prin naintarea n
faptuirea virtuoasa, sporeste n virtute, sau n modul marturisitor al vietii. E firesc sa fie asa. Cu ct
cunoastem mai mult pe Dumnezeu, asadar si sfintenia Lui, ne dam seama de inferioritatea noastra
morala. Si viata noastra devine mai mult o marturisire a acestui fapt.
Ideea de mod a Sfntului Maxim, care imprima un fel practic de-a fi ntregii vieti ( modul patimitor,
modul marturisitor etc.); poate fi apropiata de ideea existentialelor din filozofia lui Heidegger.
(313)

Iarasi zice despre Ezechia: Si l-au ngropat pe el pe naltimea mormintelor fiilor lui David. Si slava si cinste iau dat tot lui Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim (2 Paralipomena 32,33). Ce este naltimea mormintelor, si
celelalte?

David, luat n nteles spiritual, este Domnul nostru Iisus Hristos, piatra pe care au aruncat-o cu
dispret ziditorii, adica preotii si capeteniile Ideilor, si care a ajuns n capul unghiului, adica al Bisericii.
Caci unghiul este Biserica, dupa Scriptura. Fiindca precum unghiul face unirea a doua ziduri, pe care
le mpreuna ntr-o legatura indisolubila, asa si Biserica s-a facut unirea a doua popoare, mpreunnd
la un loc pe cei dintre neamuri si pe cei din Iudei ntr-o singura nvatatura de credinta si strngndu-i
ntr-un singur cuget. Iar piatra din capul acestui unghi este Hristos, Cel ce e cap al ntregului trup.
Caci numele lui David talmacit nseamna dispretuire. Iar aceasta nu este dect Cuvntul si Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce pentru mine a mbracat chip de rob si s-a lasat ocart de oamenii care n-au crezut
adevarului si dispretuit de poporul plin de pacate. Este pastorul cel bun, care si-a pus sufletul Sau
pentru oi si a omort leul si ursul (1Regi 17,36) adica a smuls din fire mnia si pofta, care sfsiau
forma chipului dumnezeiesc ce se afla n noi prin ratiune. Este tnarul mbujorat, pentru patima
mortii, mpodobit cu ochi frumosi, (1 Regi 16,12; 17,42) adica cu slava ratiunilor mai nalte ale
Providentei si Judecatii (caci ochii Cuvntului sunt Judecata si Providenta), prin care, chiar cnd
patimeste pentru noi, supravegheaza toate. Este omortorul lui Goliat cel spiritual si ngmfat, adica
al diavolului care are statura de cinci coti, din pricina patimii ce lucreaza prin cele cinci simturi ale
noastre; caci statura diavolului se nalta atta, ct se ntinde lucrarea simturilor noastre n chip
patimas spre cele sensibile. Este mparatul lui Israel cel adevarat si vazator de Dumnezeu, chiar daca
Saul, adica poporul vechi cel dupa lege se nfurie, chinuit de pizma din pricina necredintei, ntruct
nu se poate lipsi de slava cea trecatoare. Prigonit de acela, David, mparatul meu, i ia sulita si vasul

de apa, adica a poporului vechi puterea virtutii cu fapta si harul contemplatiei cunoscatoare, pe care
le da iarasi celor ce vin la el cu credinta, adica acelora dintre Iudei care vor mosteni mntuirea,
primind vestea mparatiei Sale.
De asemenea i taie aceluia aripa vesmntului, pe cnd sade n pestera ca sa lepede prisosul
stomacului, adica ia de la poporul cel vechi nalta cuviinta a filosofiei morale, sau naltimea
ntelesurilor din nvelisul simbolurilor si ghiciturilor legii. El socoteste ca nu se cuvine si nu e drept ca
poporul Iudeilor, adica al oamenilor pamntesti si iubitori de trup, care sade n veacul acesta, sau n
litera legii, ca ntr-o pestera, nchiznd fagaduintele dumnezeiesti ale bunurilor nestricacioase n
stricaciunea celor trecatoare, sa aiba podoaba cea spirituala a poruncilor legii, ca pe o aripa a
vesmntului pe care sa o duca prin abuz la stricaciune (1 Regi 24,4).
Acesta este David cel spiritual, adevaratul pastor si mparat, care surpa puterile vrajmase. Este
pastor pentru cei ce se ndeletnicesc nca cu filosofia lucratoare si pasc ca pe o iarba contemplatia
naturala; si mparat pentru cei ce si-au rennoit frumusetea chipului dat lor, facndu-i asemenea
modelului, prin legile si ratiunile duhovnicesti, iar acum stau cu mintea nemijlocit n fata marelui
mparat al veacurilor si oglindesc frumusetea neapropiata, (1 Cor. 13, 12-15) daca se poate spune
asa.
Deci fiii acestui David sunt toti Sfintii din veac, ca unii ce s-au nascut din el n duh. Si mormintele
acestor fii sunt amintirile vietuirii lor pamntesti dupa Dumnezeu. Iar ridicatura pe care sunt asezate
aceste morminte este naltimea cunostintei si a iubirii lor de Dumnezeu. Acolo nmormnteaza
mintea, aseznd-o n locasul meritat al fericirii, tot Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim, adica modurile
activitatii si ratiunile cunostintei deprinse n adevarata contemplatie. Dar numai mintea ce a murit, n
sens laudabil, tuturor lucrurilor si anume celor sensibile prin lepadarea lucrarii simturilor, iar celor
inteligibile prin oprirea miscarii mintale.
Deci Ezechia nsemnnd puterea lui Dumnezeu, adica mintea puternica n activitate si
prealuminata n cunostinta, prin nmormntarea lui avem sa ntelegem nmormntarea mintii atunci
cnd acesta moare, adica atunci cnd se desface cu voia de toate cele create si se ridica la cele
necreate. nmormntarea ei o face tot Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim, adica activitatea virtuoasa
a ei si contemplatia adevarata ntru cunostinta.332 Si ea are loc, pe naltimea mormintelor fiilor lor
David, adica e ridicata la naltimea amintirii Sfintilor din veac. Si i-au dat mintii slava si cinste;
slava, ca uneia ce a ajuns prin cunostinta spirituala deasupra tuturor ratiunilor din lucruri, iar cinste,
ca uneia care s-a curatit de toate patimile si si-a facut miscarea simturilor (simtirii) nesupusa legilor
naturale din lucruri.
Sau poate careva dintre cei foarte rvnitori ar spune ca slava este frumusetea suprema a
cmpului, iar cinstea imitarea exacta a asemanarii; si ca pe cea dinti o produce contemplarea
adevarata a ratiunilor duhovnicesti, iar pe cea de-a doua, mplinirea scrupuloasa si sincera a
poruncilor. Pe acestea avndu-le marele Ezechia, a fost nmormntat pe naltimea mormintelor fiilor
lui David. Daca cineva ar vrea sa redea mai limpede acest lucru, n loc de cuvintele: L-au
nmormntat pe el n naltimea mormintelor lui David, ar putea spune: Au asezat amintirea lui
Ezechia la naltimea amintirii Sfintilor din veac.

Sa bagam de seama ca nu s-a zis: n mormintele lui David, sau pe naltimea mormintelor lui
David. Caci att ratiunea cea dupa trup a Domnului, ct si modul vietii Sale sunt mai presus de orice
comparatie cu fapturile si anume nu numai cu oamenii, ci si cu ngerii, fiind cu desavrsire
necuprinse, ca sa nu mai vorbim de ntelesul neajuns al dumnezeirii sale infinite. Deci e placut lucru
chiar si omului celui mai sensibil la ceea ce nseamna maretei, sa fie nmormntat n mormintele
fiilor lui David, sau, ceea ce-i o suprema cinste, pe naltimea mormintelor fiilor lui David. Caci
Scriptura nu spune de nimeni sa fi fost nmormntat n mormintele lui David, cu att mai putin pe
naltimea mormintelor lui David. Pentru ca viata dupa trup a Domnului si Dumnezeului si
Mntuitorului nostru nu-si gaseste, precum am spus, n nici un sens si n nici un chip, comparatie.
Caci se zice Virtutea lui a acoperit cerurile ( I Regi 17, 36), adica chiar si dreptatea Domnului ca om,
aratata prin trup, a acoperit Puterile de sus, prin covrsitoarea abundenta a dreptatii Sale, n toate
privintele. Caci nu era om simplu, ci si Dumnezeu care s-a ntrupat, ca sa nnoiasca prin El si ntru El
firea nvechita a oamenilor si sa o faca partasa de firea dumnezeiasca, adica sa o faca sa lepede toata
stricaciunea, nestatornicia si alterarea. Caci prin acestea firea noastra se facuse asemenea
dobitoacelor, nct ratiunea era covrsita de lucrarea simturilor. A lui sa fie slava n veci.

Scolii
Sulita, zice, simbolizeaza puterea virtutii, iar vasul de apa indica taina cunostintei. (2)
Pestera numeste lumea aceasta si litera legii. Iar Saul este poporul iudaic, a carui minte,
ntorcndu-se de la lumina dumnezeiasca a celor spirituale, se aseaza jos n ntunericul celor legale si
n umbra literei, folosind creatia lui Dumnezeu si legea spre producerea stricaciunii. Caci cel ce
margineste fagaduintele nemuritoare numai la litera si la nfatisarile lucrurilor, ce cad sub simturi, le
preda stricaciunii, ca pe o mncare care o preface n excrement, aratnd din sfrsit, nceputul opiniei
sale despre Dumnezeu.334 Vesmntul este nvelisul de ghicituri ale legii, iar aripa lui sublimitatea
sensurilor descoperite prin contemplatia duhovniceasca. Aceasta sublimitate e taiata de la aceea
care interpreteaza Sfnta Scriptura numai dupa simturi. (3)
Domnul e numit pastorul acestora care sunt calauziti prin contemplatia naturala spre staulul de sus
si mparatul celor ce se supun legii duhului si stau lnga tronul harului lui Dumnezeu, prin contactul
simplu al mintii, pe temeiul cunostintei celei nempartite. (4)
Cei ce locuiesc n Iudeea, sunt modurile de activitate virtuoasa, iar celor ce locuiesc n Ierusalim sunt
ratiunile cunoasterii ce se cuprind n contemplatie. (5)
Moartea vrednica de lauda a mintii este desfacerea ei voluntara de toate lucrurile. Dupa aceasta
primeste viata dumnezeiasca prin har, dobndind n loc de lucruri, n chip nenteles, pe Facatorul
lucrurilor. (6)
Slava numeste cunostinta identificata si nemarginita de nici o ratiune, iar cinste miscarea
neretinuta a vointei n virtute, potrivit cu firea. (7)

Cunostinta care nu uita nimic, fiind o miscare indefinita si mai presus de ntelegere a mintii n jurul
infinitatii dumnezeiesti, nchipuieste, prin indefinitul ei, slava suprainfinita a adevarului. Iar
imitarea voluntara a bunatatii ntelepte a Providentei, primeste ca cinste asemanarea vadita a
mintii cu Dumnezeu, ntiparita n dispozitia sa launtrica. (8)
Dupa ntelesul mai nalt, David este Hristos, iar mormntul lui amintirea dreptatii Lui, care n-are
asemanare n toata firea rationala. Caci Cuvntul lui Dumnezeu facndu-se om, nu si-a masurat
dreptatea dupa legile naturale ale trupului, ci a lucrat prin trup dreptatea naturala ce se afla n El ca
n Dumnezeu, nefiind lipsit de lucrarea naturala.(10)

Note
Contemplatia adevarata de pe treapta gnozei. Deci si gnoza trebuie lepadata cnd mintea paraseste
lucrarile ei. (332)
Aratnd din acest rezultat final, caracterul conceptiei sale initiale despre Dumnezeu. (334)

n cartea ntia a lui Esdra s-a scris despre Zorobael: Si cnd a iesit tnarul, ridicndu-si fata la cer, nspre
Ierusalim, a binecuvntat pe mparatul Cerului, zicnd: De la Tine este biruinta, de la Tine ntelepciunea si a
Ta este slava. Si eu sunt robul Tau. Bine esti cuvnta, Cel ce mi-ai dat mie ntelepciune ti tie ma marturisesc
Doamne al parintilor (III Esdra 4, 58 60). Ce nseamna: Ridicndu-si fata la cer nspre Ierusalim si
celelalte?

Zorobael, dupa regula exacta a limbii ebraice, se pronunta cnd aspru, cnd lin, si e cnd un
cuvnt compus, cnd o mpreunare de doua cuvinte despartite, cnd un singur cuvnt elementar.
Pronuntat aspru acest cuvnt nseamna samnta tulburararii337, iar pronuntat lin, rasaritul
tulburarii. Cnd e cuvnt compus nseamna: rasarit n tulburare, iar cnd formeaza doua cuvinte
despartite rasaritul din mprastiere. n sfrsit, cnd e cuvnt unic, nseamna nsasi odihna.
Zorobael, este, asadar, mintea iubitoare de ntelepciune (filosoafa). Prima data ea e semanata,
dupa dreptate, prin pocainta, n tulburarea provocata de robia patimilor. n al doilea rnd urmeaza
rasaritul tulburarii, adica mintea da la iveala rusinea ce i-o pricinuieste tulburarea patimilor. n
al treilea rnd vine rasaritul n tulburare, adica mintea prin cunostinta aduce lumina n lucrarea
confuza a simturilor ndreptate spre cele sensibile si nu le mai pasa pe acelea sa se apropie de
lucrurile sensibile fara ratiune338. n rndul al patrulea vine rasaritul din mprastiere, adica mintea
ofera puterilor sufletesti, mprastiate n jurul lucrurilor sensibile, rasaritul faptelor dreptatii care da
nastere activitatii rationale, ntruct aceasta nu mai e lipsita de cunoasterea prin contemplatie, care
readuce puterile mprastiate spre realitatile spirituale. n rndul al cincilea mintea devine ea nsasi
odihna, dupa ce a mpaciuit toate si a unit activitatea cu binele prin fire, iar contemplatia cu
adevarul prin fire339.
Caci toata activitatea se savrseste pentru bine si toata contemplatia cauta cunoasterea cauta
cunoasterea numai pentru adevar. Dupa ce s-a ajuns la ele, nu va mai fi nimic care sa strneasca
activitatea sufletului, sau sa atraga contemplatia lui prin vederi straine. Caci sufletul a ajuns atunci

dincolo de tot ce este si se gndeste, si L-a mbracat pe Dumnezeu nsusi, care e singur bun si
adevarat si se afla mai presus de toata fiinta si ntelegerea.
Mintea devenita astfel, prin diferitele propasiri n virtute, iese n urma biruintei sale, de la
mparatul Darie, adica din legea naturala, dupa ce i-a aratat aceleia puterea iubirii si a adevarului,
prin compararea virtutilor cu patimile si a luat de la aceea scrisori care sa ntareasca pornirea ei si sa
o opreasca pe cea a dusmanilor. Iar dupa ce iese, cunoscnd de unde i-a venit harul biruintei, si
ridica fata la cer, nspre Ierusalim si binecuvnteaza pe mparatul Cerului.
Fata unei astfel de minti este dispozitia ascunsa a sufletului, n care se afla toate trasaturile
virtutilor. Pe aceasta o ridica mintea la cer, adica spre naltimea contemplatiei, nspre Ierusalim,
adica nspre deprinderea nepatimirii.
Sau poate prin cuvintele la cer, nspre Ierusalim, se arata ca mintea cauta locasul ei din cer (II
Cor. 5, 1-2) si spre cetatea celor scrisi n ceruri (Evrei 12, 23), despre care lucruri preaslavite s-au
grait, cum zice David (Psalmi 86,2).
Caci nu putea sa binecuvnteze pe Dumnezeu fara sa-si ridice fata sau dispozitia sufletului,
compusa, ca niste trasaturi, din multe si felurite virtuti, spre naltimea contemplatiei si a cunostintei,
prin deprinderea nepatimirii, adica a starii pasnice si nevinovate .344
Si ce zice, ridicndu-si fata? De la Tine este biruinta. Prin biruinta arata sfrsitul fapturii
mpotriva patimilor, ca pe o rasplata a nevointelor dumnezeiesti mpotriva pacatului. Si de la Tine
ntelepciunea. Prin ntelepciune arata sfrsitul la care se ajunge prin contemplatie, sfrsit care
nlatura prin cunostinta, toata nestiinta sufletului. Si a Ta este slava. Slava numeste stralucirea
frumusetii dumnezeiesti, care iradiaza din acelea si consta din unirea biruintei si a ntelepciunii, a
activitatii si a contemplatiei, a virtutii si a cunostintei, a bunatatii si a adevarului. Caci acestea,
unindu-se ntreolalta, iradiaza o singura slava si aceea a lui Dumnezeu. De aceea foarte potrivit
adauga: Si eu sunt robul Tau, stiind ca toata activitatea si contemplatia, virtutea si cunostinta,
biruinta si ntelepciunea, bunatatea si adevarul, le savrseste n noi, ca n niste organe, Dumnezeu,
noi neaducnd nimic dect dispozitia care voieste cele bune. Aceasta dispozitie o are si marele
Zorobael. De aceea adauga, zicnd catre Dumnezeu: Bine esti cuvntat, Cel ce mi-ai dat mie
ntelepciune si ie ma marturisesc, Doamne al parintilor. Ca rob recunoscator, Zorobael toate le-a
atribuit lui Dumnezeu, care toate le-a daruit. De la El a primit ntelepciunea, prin care i poate
marturisi, ca unui Domn al parintilor, puterea bunurilor harazite. Drept aceea spune: Bine esti
cuvntat Doamne, aratnd prin aceasta ca Dumnezeu are ntelepciunea infinita, sau, mai bine zis, e
nsasi ntelepciunea, de la care primind si el ntelepciune, i marturiseste ntelepciunea sa.
Iar Domn al parintilor l numeste, ca sa arate ca toate ispravile Sfintilor au fost n chip vadit
daruri ale lui Dumnezeu si deci unul nici unul dintre ei n-a vrut nimic, dect bunul ce i s-a dat de la
Domnul Dumnezeu, pe masura recunostintei si a bunavointei celui ce l-a primit; astfel spus, fiecare
dintre ei a dobndit numai acele bunuri, pe care le-a atribuit Domnului, care le-a daruit.
Deci parinti numeste pe sfintii din veac. Caci primind credinta lor si imitndu-le viata, a reusit
prin vointa sa se nasca din aceia cu duhul, ca fiu nascut prin vointa sa libera din parinti care de

asemenea au aceasta calitate prin vointa lor libera. Calitatea aceasta este cu att mai pretuita la
Dumnezeu dect calitatea celor ce devin parinti si fii prin trup si nu prin vointa, cu ct se deosebeste
prin superioritatea fiintei sufletului de trup.
Acest Zorobael este unul dintre tinerii ce stau n preajma regelui Darie (III Ezdra 4,3), adica a legii
naturale, si cuprinde toata ntinderea bunurilor dumnezeiesti din oameni n doua cuvinte. El risipeste
cutezanta celorlalti si atrage la sine legea care mprastie peste fire, iar aceasta decreteaza slobozirea
puterilor tinute n robia straina a patimilor.
Duhurile rele, care iau partea trupului ca mai pamntesc sunt doua, prin nsasi doimea
numarului indicndu-se caracterul patimas si pieritor al trupului. Iar mintea ce tine partea sufletului,
care e simplu dupa fiinta, e una, fiind expresia unitatii lui neprihanite, de care nu se poate atinge
moartea cu nici un chip, ntruct nu admite vreo taiere care sa-l mparta.
Deci zice unul din tineri, adica cel dinti, prezentnd vitalitatea patimasa a trupului: Cel mai tare
este vinul (III Ezdra 3, 10). El numeste vin toata ntinderea patimilor iubitoare de placeri, pe care
le circumscrie n acest singur cuvnt. Acest vin provoaca betia ce scoate pe om din minti si
perverteste ntrebuintarea gndurilor firesti. Caci spune Scriptura: Mnia dracilor este vinul lor si
mnia aspidelor fara vindecare (Deuteronom 32, 33). Ea numeste, fierberea placerilor trupesti
vinul dracilor, iar neascultarea ngmfata si dispretuitoare vinul aspidelor. Caci se spune ceva de
aceasta fiara, ca spre deosebire de toate celelalte fiare ale pamntului, si astupa urechile de la
cntari dispretuind cu mndrie pe cei ce cnta.
Altul dintre tineri, adica al doilea, zice: Cel mai tare este mparatul (III Ezdra 3, 11). El numeste
mparat toata slava desarta a bogatiei, a domniei si a celorlalte straluciri de dinafara. E slava care
naste nestiinta, prin care se produce sfsierea firii, ntruct toti se ignora unul pe altul si toti se sfsie
ntre ei pentru un singur lucru: pentru ca fiecare vrea sa fie slavit mai mult dect altii, fie datorita
puterii, fie bogatiei, fie placerii, sau a altor pricini pentru care se vor slaviti cei ce nu cunosc slava
dumnezeiasca cea care ramne si dispretuiesc puterea ei.
Acestia readucnd tot adncul de mocirla al patimilor contrare firii la aceste doua izvoare, l-au
facut pe Darie judecator al cuvintelor, nadajduind ca legea care stapneste peste fire si va da
consimtamntul la opiniile lor.
Dar al treilea, care este mintea ce tine partea virtutii si a cunostintei si se straduieste sa
slobozeasca sufletul din robia cea rea a patimilor, zice:
Mai tari sunt femeile si pe toate le biruieste adevarul (III Ezdra 3,12). Femei a numit el
virtutile ndumnezeitoare, din care se naste n oameni iubirea, care i uneste cu Dumnezeu si
ntreolalta. Aceasta rapeste sufletul tuturor, celor supusi nasterii si stricaciunii, ca si al fiintelor
spirituale care sunt mai presus de acestea, si l mpleteste cu Dumnezeu nsusi ntr-o unire
dragastoasa,352 att ct este cu putinta firii omenesti, nfaptuind n chip unic casatoria dumnezeiasca
cea neprihanita. Iar adevar a numit cauza cea unica si singura a lucrurilor, nceputul, stapnirea
puterea si slava, din care si pentru care s-au facut si se fac toate si pentru care se sustin toate n
existenta, si de dragul careia se face toata stradania si miscarea celor iubitori de Dumnezeu. Scurt

vorbind, prin femei a aratat sfrsitul virtutilor: iubirea. Caci aceasta este placerea unirii
nedespartite si nentrerupte a celor ce se mpartasesc prin dorinta de binele prin fire. Iar prin
adevar a indicat capatul tuturor cunostintelor si chiar al tuturor celor ce pot fi cunoscute, capat
spre care sunt atrase, ca spre nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, miscarile naturale, printr-o
oarecare ratiune generala. Caci nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, ca adevar, biruieste toate prin
fire si atrage spre sine miscarea tuturor fapturilor.
Mintea iubitoare de ntelepciune (filosoafa) graind astfel catre legea firii, alunga de la ea toata
amagirea dracilor vicleni si o convinge sa decreteze slobozirea gndurilor si puterilor sufletului,
tinute n robia patimilor, si sa vesteasca celor nchisi n ntuneric, adica n pofta dupa cele sensibile,
dezlegarea de lanturile robiei spirituale. Prin aceasta i lasa sa se suie n Iudeea, adica n virtute, ca sa
zideasca n Ierusalim, adica n deprinderea nepatimirii, templul Domnului, sau cunostinta capabila sa
primeasca ntelepciunea.353
Deci ntelept si prea ntelept este marele Zorobael. Caci primind ntelepciunea de la Dumnezeu,
el a putut, datorita ei, sa combata, sa nvinga si sa rastoarne raspunsurile date de duhurile rele, care,
tinnd partea trupului, cautau sa duca la amagire si la stricaciune neamul omenesc. Prin cele doua
raspunsuri ale sale, el a spulberat cu totul ambele raspunsuri vrajmase si a eliberat sufletul din robia
cea rea a patimilor. Dat fiind ca aceia prin lauda vinului se straduiau sa obtina cea mai mare cinste
pentru fierberea placerilor trupesti, iar prin lauda mparatului ridicau mai presus de toata puterea
slavii lumesti, aceasta a aratat, prin simbolul femeilor, superioritatea placerii duhovnicesti, care nu
are sfrsit, iar prin adevar a indicat puterea care nu poate fi clintita de nimic. Prin aceasta l-a
nduplecat (pe Darie) sa dispretuiasca bunurile prezente si sa caute pe cele viitoare.
Acesta este ntelesul sanatos si ntelept, pe care l au, dupa parerea mea, raspunsurile celor trei
tineri. El a fost socotit de Duhul vrednic de a fi fixat n scris pentru ndemnul nostru. Iar daca cineva
ar putea sa vada un nteles mai nalt n cele scris, potrivit cu puterea ce i s-a dat de a ntelege cele
dumnezeiesti, nu trebuie sa fie invidiat. Caci harul Duhului nu se micsoreaza n cei ce se mpartasesc
de el (din care pricina se si naste patima invidiei), chiar daca unul primeste mai mult, iar altul mai
putin din har. Pentru ca fiecare dobndeste dupa masura credintei lui aratarea lucrarii duhului. Asa
nct fiecare si este distribuitorul propriu al harului. Si daca ar cugeta bine, n-ar trebui sa invidieze
pe cel ce a dobndit haruri mai mari, deoarece atrna de el nsusi dispozitia prin care primeste
bunurile dumnezeiesti.
Dar sa venim si la alt nteles tainic al celor scrise, si anume la acela care descopera adevarul
originar al lor, Zorobael cel adevarat si nou, vestit prin cel vechi n mod figurat, este Domnul si
Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care a fost conceput, purtat si nascut n confuzia 354 firii noastre, ca
facndu-se om dupa fire, sa readuca la sine firea, scotnd-o din confuzie.
Acesta n-a fost dus n robie mpreuna cu noi si n-a fost stramutat n confuzia patimilor. Caci n-a
savrsit pacat, nici n-a aflat viclesug n gura lui (Is. 53, 9). Dar s-a nascut ntre noi cei robiti ca un
rob, si a fost socotit cu noi, cei faradelege (Is. 53, 12), facndu-se din iubirea de oameni ntru
asemanarea trupului pacatului, pentru pacat (Rom. 8,3). S-a facut ntru asemanarea trupului
pacatului, ntruct, fiind prin fire Dumnezeu nepatimitor, a binevoit sa se faca, potrivit iconomiei, n
chip neschimbat, om prin fire patimitor. Si s-a facut asa pentru pacat, deoarece pentru pacatele

noastre a fost dus la moarte si pentru noi a suferit dureri; pentru pacatele noastre a fost zdrobit,
ca noi sa ne vindecam cu rana Lui. Duhul naintea fetei noastre, unsul Domnului a fost prins n
stricaciunile noastre, el despre care noi zicem: n umbra lui vom trai printre neamuri (Ier. 23, 5).
El este Rasaritul cel drept din mprastierea noastra, n care am ajuns prin pacat. Despre el spune
Duhul Sfnt prin Proorocul: Ca va rasari voua Rasarit drept (Plng. 4, 20), sau Iata barbat,
Rasaritul este numele Lui si va rasari dedesubtul Lui (Zaharia 6, 12), sau Rasari-va Soarele dreptatii,
aducnd tamaduire n aripile Lui (Maleahi 3, 20). Prin cuvntul dedesubtul lui se arata taina
nenteleasa a ntruparii Cuvntului, din care a rasarit mntuirea tuturor. Iar aripile Soarelui
dreptatii ar fi cele doua Testamente, prin care zburnd Cuvntul n noi, ne vindeca rana caderii n
pacat si ne daruieste desavrsita sanatate a virtutii, adica prin cel Vechi nlatura pacatul, iar prin cel
Nou sadeste virtutea. Sau iarasi aripile sunt Pronia si Judecata. Cuvntul zburnd prin acestea, se
salasluieste n chip nevazut n faptuiri, tamaduind prin ratiunile ntelepciunii pe cei ce voiesc sa se
ntrupeze si vindecnd prin modurile certarii pe cei greu de urnit spre virtute. Prin aceasta uneori le
curata ntinaciunea trupului, iar altora le sterge petele sufletului.363
El este cel ce readuce din robie pe Israel cel adevarat. El l muta nu dintr-o tara ntr-alta, cum a
facut vechiul Zorobael, stramutnd poporul din Babilon n Iudeea, ci de pe pamnt la cer, de la pacat
la virtute, de la nestiinta la cunostinta adevarului, de la stricaciune la nestricaciune si de la moarte la
nemurire, scurt vorbind, de la lumea vazuta si pieritoare, la lumea spirituala si statornica ci de la
viata ce se destrama la cea care ramne si nu se destrama.
El este adevarat ziditor al templului rational, surpat de pacate si ars de focul strain, pe care noi lam adus asupra lui umblnd n lumina focului din noi si n flacara n care ardem, ntruct nu numai ca
am facut sa urmeze slugarnic partea mintala a sufletului cugetului trupesc, ci am si aprins fara rusine
materia patimilor prin lucrarea noastra.
El este cel care a nduplecat prin ntelepciune pe Darie mparatul, adica legea firii. Pentru ca nu
se poate ca n acest loc sa se nteleaga prin Darie diavolul, odata ce s-a facut de bunavoie mpreuna
lucrator cu harul n slobozirea poporului si s-a lasat convins ca nimic nu e mai tare si mai de folos firii
spre mntuire, dect credinta si buna mntuire, dect credinta si buna cunostinta. Caci prin adevar
se ntelege credinta care are n ea ratiunea adevarului, iar constiinta cea buna e semnul iubirii de
Dumnezeu, indicata alegoric prin femei, ntruct unde este ea nu e cu putinta calcarea poruncilor
dumnezeiesti.
El este acela care a clatit din nou n Sine nsusi, printr-o unire negraita, cortul lui David (Amos
9,14; Faptele Apostolilor 15,16), adica firea stricata de moarte din pricina pacatului.
El este Zorobael care a ridicat cu slava casa cazuta a lui Dumnezeu, despre care zice Duhul: Va fi
slava din urma a casei acesteia mai presus dect cea dinti (Agheu 2, 10). Caci Cuvntul a intrat ntro a doua comuniune cu firea, care e cu att mai luminata dect cea dinti, cu ct prima data i-a
daruit din ceea ce era mai bun, iar pe urma s-a mpartasit El nsusi din ceea ce era mai rau. Acesta, ca
sa se mntuiasca si chipul si ca sa faca nemuritor si trupul. Deci stergnd cu totul cuvntul sarpelui,
suflat n urechile firii, a facut iarasi curata firea ca la nceput. Ba nca a facut-o sa ntreaca prin
ndumnezeire prima ei plasmuire. Si precum neexistnd la nceput, a ntemeiat-o, asa surpndu-se

pe urma a facut-o neschimbabila, ca sa nu mai cada. Prin aceasta a mplinit tot sfatul lui Dumnezeu si
Tatal, ndumnezeind-o prin ntrupare.366 Minile lui Zorobael (cel spiritual) au pus temelie, zice,
casei acesteia (adica omului) si minile lui o vor ispravi (Zaharia 4, 9). E vorba aici de prima
plasmuire a omului si de refacerea de pe urma a lui Hristos nsusi, prin unirea cea negraita.
El este Zorobael care a eliberat pe cei dinti din robie si are n mna piatra de cositor,
mpodobita cu cei sapte ochi ai Domnului, prin care priveste Dumnezeu peste tot pamntul (Zaharia
4,10). Dupa istorie ni se pare ctusi de putin sa fi avut Zorobael n mna o piatra de cositor, care sa
priveasca peste tot pamntul. Fiind deci cu neputinta sa luam acestea dupa litera, vom recurge la
ntelesul mai nalt al celor scrise.
Zorobael este, cum am spus adeseori mai nainte, Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Iar
piatra aceasta este credinta n El. A avut aceasta piatra n mna, nseamna ca credinta n Hristos se
face aratata prin mplinirea poruncilor. Caci credinta fara fapte este moarta (Iacov 2,26), precum si
faptele fara de credinta. Iar mna este evident, simbolul faptelor. Deci Domnul tinnd n mna
piatra, ne nvata sa avem n El credinta aratata prin fapte. Iar cei sapte ochi ai Domnului, cu care e
mpodobita piatra aceasta, sunt cele sapte lucrari ale Duhului Sfnt.
Si se vor odihni peste El, zice, sapte duhuri: duhul ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul
cunostintei, duhul stiintei, duhul sfatului, duhul tariei, duhul temerii de Dumnezeu (Is. 11,2).
Duhul temerii de Dumnezeu se arata n nfrnarea cu fapte de la pacate; duhul tariei, n pornirea
si miscarea plina de rvna spre lucrarea si mplinirea poruncilor; duhul sfatului, n deprinderea
discernamntului care ajuta sa mplinim cu ratiune poruncile dumnezeiesti si sa deosebim cele bune
de cele rele; duhul stiintei ne face sa stim fara greseala modurile activitatii virtuoase, dupa care
lucrnd nu cadem nicidecum din dreapta judecata a ratiunii; duhul cunostintei ne da putinta sa
cuprindem cu mintea ratiunile din porunci, pe care se ntemeiaza modurile de activitate ale
virtutilor; duhul ntelegerii este consimtamntul afectuos al sufletului cu modurile si ratiunile
poruncilor, sau bine zis prefacerea lui n acelea, prefacerea prin care se produce o fuziune a puterilor
noastre naturale si modurile si ratiunile poruncilor; duhul ntelepciunii ne face sa ne naltam la cauza
ratiunilor duhovnicesti din porunci si la unirea cu ea; prin aceasta cunoscnd, pe ct este cu putinta
oamenilor, n chip nestiut, ratiunile simple ale lucrurilor, aflatoare n Dumnezeu, scoatem ca dintr-un
izvor tsnitor al inimii adevarul din toate mprastiindu-l n chip felurit si celorlalti oameni. n felul
acesta urcam pe o anumita cale si dupa o anumita ordine de la cele ce sunt fata de Dumnezeu
ultimele, dar fata de noi cele mai apropiate, spre cele dinti si fata de noi cele mai departate, iar fata
de Dumnezeu cele mai apropiate.
Caci de fapt de la ncetarea de-a pacatui prin temere venim la lucrarea virtutilor prin tarie; iar de
la lucrarea virtutilor, la discernamntul sfatului. De la discernamnt trecem apoi la deprinderea
virtutilor, sau la stiinta; iar de la deprinderea virtutilor, la cunostinta ratiunilor din virtuti. De la
aceasta ne ridicam la deprinderea care preface puterile naturale n ratiunile cunoscute ale virtutilor,
adica la ntelegere si de la aceasta la completarea simpla si exacta a adevarului din toate lucrurile. n
sfrsit, pornind de la aceasta vom scoate la iveala multe si variate ratiuni cucernice ale adevarului
din contemplarea nteleapta a lucrurilor sensibile si a fiintelor inteligibile de-a pacatui prin temere
venim la lucrarea virtutilor prin tarie; iar de la lucrarea virtutilor, la discernamntul sfatului. De la

discernamnt trecem apoi la deprinderea virtutilor, sau la stiinta; iar de la deprinderea virtutilor, la
cunostinta ratiunilor din virtuti. De la aceasta ne ridicam la deprinderea care preface puterile
naturale n ratiunile cunoscute ale virtutilor, adica la ntelegere si de la aceasta la completarea
simpla si exacta a adevarului din toate lucrurile. n sfrsit, pornind de la aceasta vom scoate la iveala
multe si variate ratiuni cucernice ale adevarului din contemplarea nteleapta a lucrurilor sensibile si a
fiintelor inteligibile.
Urcnd asadar prin acesti ochi ai credintei, sau prin aceste iluminari, ne adunam n unitatea
dumnezeiasca a ntelepciunii, concentrnd harismele (darurile), care s-au mpartit pentru noi, prin
naltarile noastre trepte pe scara virtutilor, neomitnd, cu ajutorul lui Dumnezeu, nimic din cele
spuse. Aceasta pentru ca nu cumva, neglijndu-le putin cte putin, sa ne facem credinta noastra
oarba si fara ochi, lipsita de iluminarile Duhului, care ni se mpartasesc prin mijlocirea virtutilor, si sa
fim trimisi, dupa dreptate, la muncile veacurilor nesfrsite, ca unii ce ne-am orbit ochii dumnezeiesti
ai credintei, n ce ne priveste pe noi. Caci tot cel ce si-a scos acesti ochi ai credintei din sine pentru
nemplinirea poruncilor, va fi osndit cu siguranta, nemaiavnd pe Dumnezeu privind la el.371
Aceasta este, socotesc, pricina pentru care Scriptura a numit credinta piatra de cositor, ntruct
pedepseste pe toti cei ce n-o mpodobesc prin mplinirea poruncilor si-i foloseste pe toti cei ce o
pastreaza nfrumusetata cu lucrarile Duhului. Caci va fi, zice marele Simion vorbind despre Domnul,
spre caderea si ridicarea multora din Israel; se ntelege spre caderea celor necredinciosi. Pentru ca
spun unii despre cositor ca se compune din argint si plumb. Dar plumbul este simbolul mustrarii, al
pedepsirii, al chinuirii si al osndei grele, iar argintul este chipul stralucirii, al slavei si al maririi. Daca
e asa, atunci credinta indicata prin cositor pe de o parte mustra, pedepseste, chinuieste si osndeste
pe cei ce s-au dovedit slabi n ea, prin nelucrarea poruncilor, avnd poate drept plumb neputinta
trupului, mputernicita prin unirea cu Cuvntul; iar pe de alta parte slaveste, lumineaza si duce spre
ndumnezeire pe cei ce s-au dovedit tari n ea prin lucrarea poruncilor, avnd drept argint
dumnezeirea Cuvntului, care straluceste n cei vrednici, dupa puterea lor.
Altii au nteles prin piatra de cositor pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca unul ce a compus din
doua firi, din dumnezeire si omenitate. Iar daca cineva vrea sa nteleaga credinta n Hristos, sau pe
Hristos nsusi ntr-un chip spiritual, credinta si Hristos nsusi este plumb ntruct mustra sufletul,
chinuieste trupul, pedepseste patimile si osndeste pe demoni, iar argint ntruct umple mintea de
stralucire prin virtuti, o slaveste prin cunostinte si o face prin ndumnezeire lumina ce oglindeste
Lumina prima. n acest sens trebuie nteleasa si caderea si ridicarea care se va ntmpla din
pricina Lui: El provoaca caderea trupului, adica a cugetului trupesc si ridicarea puterilor naturale ale
virtutii si ale gndurilor care sustin cunostinta. Simplu vorbind, Cuvntul provoaca n cei vrednici
caderea ntregului om vechi dupa chipul lui Adam si al literei legii, si ridicarea omului nou dupa
chipul Sau si al duhului legii.
Dar poate Scriptura nchipuie credinta prin piatra de cositor si pentru faptul ca da putinta celor
ce-si nnegresc virtutea si cunostinta sa le lumineze toate prin pocainta, redobndind activitatea si
contemplatia si revenind din nou la stralucirea plina de lumina al vietii.

Scolii
Sfrsitul (tinta din urma) virtutii este binele, care nseamna mplinirea si ntregirea lucrarii
dumnezeiesti. Spre aceasta mplinire duce puterea (facultatea) rationala a sufletului, folosindu-se de
puterea mniei si a poftei, potrivit cu firea. Si n ea iese la iveala frumusetea asemanarii noastre cu
Dumnezeu. Iar sfrsitul filosofiei contemplative este adevarul, care e cunostinta unitara si
nempartita a tuturor ce celor sunt n jurul lui Dumnezeu . Spre el e purtata mintea curatata, dupa ce
a lepadat cu totul judecata cea dupa simturi. n aceasta cunostinta se descopera nentinata
demnitatea chipului dumnezeiesc. (2)
Prin femei a nteles virtutile al caror sfrsit este iubirea; iar prin adevar cunostinta necantitativa.
Cunoscnd legea care mparateste peste fire pretul acestora, adica al iubirii si al cunostintei, leapada,
ca pe un vin, placerea patimilor trupesti si ca pe o mparatie pofta nebuna dupa slava a tuturor celor
stapniti de parerea de sine n chip nenfrnat. (3)
Alt nteles al aceluiasi lucru. Conform acestuia numai aceia sunt scrisi n cer, care se ofera pe ei
nsisi cu voia ca sa fie scrisi cu condeiul Duhului373. Caci Duhul Sfnt scrie n cer numai pe cei ce
voiesc fara sa sileasca pe nimeni. (5)
Nimeni nu poate sa binecuvnteze cu adevarat pe Dumnezeu, daca nu si-a sfintit trupul prin
virtuti si nu si-a luminat sufletul prin cunostinte. (6)
Parintii dupa duh se fac parinti cu voia ai celor ce vor sa le fie fii, prin nvatatura ce le-o dau,
plasmuindu-i prin cuvntul si viata lor cea dupa Dumnezeu. Iar fii dupa duh se fac fii cu voia ai celor
ce vor sa le fie parinti, prin primirea nvataturii lor, lasndu-se formati de buna voie de catre aceia
prin cuvntul si viata lor. Caci harul Duhului lucreaza nasterea liber consimtita a celor si se nasc dupa
El, ceea ce au parintii dupa trup, care sunt parintii dupa trup, care sunt parinti involuntari ai unor fii
involuntari. Caci plasmuirea celor ce se nasc pe cale naturala e fapta firii, nu a vointei. (10)
Numarul doi indica aici materia si forma, a caror ntlnire cauzeaza facerea (alcatuirea) trupului
si a caror desfacere provoaca stricarea lui. Prin urmare lucrurile care exista prin mpreunarea
materiei si a formei, au un sfrsit contrar nceputului natural odata ce stricarea nimiceste facerea.
Pentru facere si pentru stricare lupta doua puteri: cea a poftei si cea a mniei. Cea dinti doreste sa
pastreze n existenta facerea; cea de-a doua lupta sa nlature desfacerea ce urmeaza stricarii.
Avocatii acestor puteri sunt dracii cei vicleni: unii propun legii naturale iesirea (extazul) sufletului de
la cele dumnezeiesti prin pofta, al carei simbol este vinul, iar altii stapnirea tiranica prin mnie
asupra celor materiale, al carei chip este mparatia. Ei vor sa o convinga sa aleaga viata patimasa
prin acele puteri. Iar numarul unu nsemneaza sufletul cel simplu dupa fiinta, chip al unitatii
treipostatice si supra-naturale dupa fiinta. Avocatul acestuia, adica al sufletului, este mintea, care e
una precum si sufletul e unul. El dovedeste legii naturale, prin pilda adevarului si a femeilor, ca
att credinta n Dumnezeu ct si iubirea fata de El sunt mai tari dect toate si o convinge sa le dea
acestora puterea. (11)
Adevarul se descopera ca unul si singur cnd e nlaturata pluritatea prin depasirea ei. El acopera
puterile cunoscatoare ale tuturor celor ce pot sa cugete si sa fie cugetate, ca unul ce este prin

subzistenta lui suprafiintiala mai presus de cele ce nteleg si sunt ntelese, mbratisnd
(circumscriind) printr-o putere infinita capetele extreme ale lucrurilor, adica nceputul si sfrsitul lor.
Prin acesta el atrage spre sine miscarea tuturor si unora le da cunostinta clara, de al carei har s-au
lipsit, iar altora le daruieste putinta de recunoastere vadita a binelui pe care l doreau, printr-o
simtire negraita, datorita mpartasirii de el. (12)
Prin poporul din Babilon se nteleg alegoric gndurile tinute n robia patimilor. Prin Darie, legea
naturala; prin Zorobael, mintea cunoscatoare (gnostica); prin Iudeea, virtutea; prin Ierusalim;
deprinderea nepatimirii; prin templu, cunostinta capabila sa primeasca ntelepciunea; prin suirea din
Babilon n Iudeea, mutarea de la cele trupesti la cele duhovnicesti prin pocainta. (13)
Norma mparatirii bunurilor duhovnicesti e masura credintei fiecaruia. Caci pe masura credintei,
sporim n rvna faptuirii. Cel ce lucreaza, dupa analogia lucrarii sale i arata masura credintei,
primind masura harului dupa cum a crezut. Iar cel ce nu lucreaza, dupa anologia nelucrarii si arata
masura necredintei, lipsindu-se de har dupa necredinta lui. Prin urmare face rau invidiosul ca
brfeste. Caci de el atrna si nu de altul sa creada si sa lucreze si dupa masura credintei sa primeasca
harul. (14)
Frumos s-a aratat congruenta dintre chip si adevar. Caci precum Zorobael n-a fost dus el nsusi n
robie, ci s-a nascut dintre cei ce se aflau atunci n robia Babilonului si s-a facut eliberatorul lor, asa si
Domnul, fiind fara de pacat, s-a nascut dintre noi, a fost ntre noi si s-a socotit ca unul dintre noi. El a
mbracat de bunavoie trasatura patimitoare a firii noastre, prin care, suportnd cu adevarat
neputintele noastre naturale, ne-a slobozit de sub stapnirea pricinuitoare de stricaciune si ne-a suit
de pe pamnt la cer. Anume prin ntruparea Sa a luat fara stirbire toata firea noastra, unind-o cu Sine
printr-o unire negraita, dar prin chemarea harului, numai pe aceia care au primit cu bucurie
chemarea si au cinstit prin fapte harul renasterii lor. (16)
n raport cu teologia pura si suprema, nvatatura este a doua. Cea dinti se ocupa cu nvatatura
suprema despre fiinta. A doua nfatiseaza lucrarea suprema a Providentei, care a fost numita de
Duhul Rasaritul de dedesubt. Caci n nvatatura dumnezeiestii ntrupari se cuprinde facerea
veacurilor si celor din veac si prelungirea fara hotar ( la indefinit) a vietii celei dupa har si mai presus
de veacuri a fapturilor. (18)
Acela care iubeste lucrurile bune si frumoase, tinde de bunavoie spre harul ndumnezeirii, fiind
calauzit de Providenta prin ratiunile ntelepciunii. Iar acela care nu e ndragostit de acesta e tras de la
pacat mpotriva voii lui si lucrul acesta l face Judecata cea dreapta prin diferitele moduri de
pedepse. Cel dinti, adica iubitorul de Dumnezeu, e ndumnezeit prin Providenta, cel de al doilea,
adica iubitorul de materie, e oprit de judecata sa ajunga la osnda. (19)
Focul nostru cel de ocara este legea trupului, lumina acestui foc este deprinderea patimilor de a
se misca potrivit cu aceasta lege, iar flacara de ocara este arderea ce o pricinuieste n noi lucrarea
patimilor. Sau iarasi focul cel de ocara este pacatul, iar flacara este lucrarea lui. Prin urmare nu se
cade mintii sa se ncalzeasca la acest foc, nici sa se lumineze cu aceasta lumina, nici sa arda n
aceasta flacara. Caci ceea ce e lumina pentru placerea simturilor, pentru mine este adnc si
ntuneric. (20)

Credinta s-a numit, piatra pentru taria, neschimbalitatea, statornicia si imuabilitatea totala a
adevarului ei, ca si pentru rezistenta ei n fata asalturilor minciunii. Ea e tinuta n mna, aratnduse prin aceasta puterea ei, care produce si sustine toate virtutile. Iar cei sapte ochi, pe care i are,
indica puterea ei de discernamnt, ca si faptul ca mbratiseaza cunostinta deplina si fara greseala a
celor vremelnice si e capabila de lucrarea nseptita a Preasfntului Duh, pe care numarul nu o face
compusa. (24)
Explicatia fiecarui dar duhovnicesc. Propriu temerii este sa se nfrneze de la rele. Propriu tariei
este sa deosebeasca ntre cele contrare. Propriu stiintei este sa cunoasca fara greseala datoriile.
Propriu cunoasterii e sa cuprinda cu fapta ratiunile dumnezeiesti din virtuti. Propriu ntelegerii este
consimtamntul sufletului cu cele cunoscute. n sfrsit propriu ntelepciunii este unirea nenteleasa
cu Dumnezeu, prin care dorinta celor vrednici se transforma n posesiune. Ea face pe cel partas de ea
Dumnezeu prin participare si talmaci al fericirii dumnezeiesti ntr-o nfatisare si lamurire necontenita
si fara pompa a tainelor dumnezeiesti naintea celor ce au trebuinta. (25)
Temerea, care e primul dar ce-l dobndim noi n fapt, Scriptura l-a asezat la urma. Ea este
nceputul ntelepciunii. Pornind de la ea ne urcam ntelegerea spre tinta ntelepciunii. Iar dupa ce am
dobndit-o pe aceasta, ne aflam n imediata apropiere de Dumnezeu nsusi, nemaiavnd dect
ntelepciunea ca mijlocitoare a unirii cu El.374 Dar nu e cu putinta sa ajunga la ntelepciune cel ce nu
s-a scuturat mai nainte prin temere si celelalte daruri intermediate de urdorile nestiintei si de praful
pacatelor. De aceea Scriptura, tinnd seama de ordinea reala nfatiseaza ntelepciunea ca pe cea mai
aproape n raport cu Dumnezeu, iar temerea ca pe cea mai aproape n raport cu noi. Acesta, ca sa
nvatam si noi regula si legea bunei rnduieli. (26)
Unitatea ntelepciunii poate fi contemplata ca existnd nedivizat n diferitele virtuti ce izvorasc
din ea si pe masura se sporim n lucrarile prin rentoarcerea la ea a tuturor virtutilor pornite din ea.
Aceasta se ntmpla cnd noi, pentru care se lanseaza din sine prin nasterea fiecarei virtuti, ne
strngem iarasi n ea, urcnd prin fiecare virtute. (27)
Scriptura a indicat prin ochii Domnului cararile Duhului. Cel ce nu-i deschide pe acestia prin
mplinirea poruncilor, nu-L are pe Dumnezeu privind spre el. Si prin multi ochi priveste Dumnezeu pe
cei de pe pamnt, daca lumina virtutii noastre este raza a privirii dumnezeiesti.375 (29)
Nici unul din cei ce pacatuiesc nu poate aduce ca scuza a pacatului slabiciunea trupului. Pentru
ca unirea cu Dumnezeu Cuvntul a ntarit toata firea, prin dezlegarea ei de blestem, nelasndu-ne
nici o scuza pentru pornirea cea de buna voie spre patimi. Caci dumnezeirea Cuvntului, aflndu-se
totdeauna prin har n cei ce cred n El, vesteste legea pacatului din trup. (31)
Precum cositorul nnegrindu-se iarasi capata luciu, asa si cei credinciosi, chiar daca se nnegresc
prin pacate si recapata din nou stralucirea prin pocainta. Poate si din aceasta pricina credinta s-a
asemanat cu cositorul. (32)

Note
Turburarea ca stare obiectiva de confuzie si dezordine patimase exista nainte de orice coborre
a mintii ca spirit critic n ea. Dar ca fapt de constiinta e dezvaluita de abia prin aceasta trezire si
patrundere a mintii n ea, n baza caintei. De aceea se poate spune de aceasta prima coborre a
mintii n ea ca e sau samnta aruncata n tulburare, sau samnta a tulburarii, avnd adica sa dea
la iveala pentru constiinta aceasta tulburare sau confuzie. Nu e mai putin adevarat ca tulburarea sau
confuzia obiectiva data la iveala e o astfel de tulburare dect cea care exista ca fapt obiectiv. E deja o
rusine, o tulburare ce poarta n ea germenele caintei. Aceasta dare la iveala a tulburarii obiective
si deci transformarea ei n tulburare subiectiva, se petrece n faza a doua, n rasaritul tulburarii.
(337)
Att tulburarea ca stare patimasa obiectiva, ct si tulburarea ca rusine pentru pacate e
mprastiata n aceasta a treia faza, cnd mintea prin lumina cunostintei ei se face deplin stapna n
suflet si mprastie stapnirea patimilor. (338)
Daca n faza a treia mintea mai lasa puterile sufletului sa se ndrepte nepatimas spre lucrurile
sensibile, n faza a patra le trimite spre realitatile inteligibile, n a cincia se odihneste si de aceasta
activitate, adunndu-se n Dumnezeu. (339)
Dispozitia aceasta, ca fata a sufletului, nu e stare de moment, ci un chip sufletesc permanent,
dobndit de om prin anumite deprinderi: Ea desi e deschisa n suflet, se rasfrnge si pe fata de
dinafara. Cnd fata dinlantru e o sinteza a tuturor virtutilor, nu mai e o fata urta, ci o fata frumoasa,
care reprezinta totodata starea de nepatimire. Caci starea de nepatimire constnd din absenta
oricarei patimi, e tot una cu prezenta tuturor virtutilor, odata ca orice patima e alungata prin
virtutea corespunzatoare. (344)
Sufletul fiind n greceste feminin, e socotit ca o fecioara ce se nsoteste cu Dumnezeu ntr-o
casatorie tainica. (351)
(ntr-un amestec dragastos). Sfintii Parintii folosesc termenul att pentru unirea sufletului cu
Dumnezeu, ct si pentru a firii omenesti si dumnezeiesti n Hristos. Amestecul acesta, nsa nu e una
cu contopirea, pe care o interzice definitia de la sinodul din Calcedon. Amestecul e
ntrepatrunderea a doua substante fara sa piarda identitatea (de exemplu sufletul cu trupul). Ar fi
bine sa-si nsuseasca acest termen si teologia romneasca, pentru a preciza unirea ca reciproca
mbinare de substante si de energii ce-si pastreaza identitatea lor, spre a nu socoti unirea simpla
alipire. (352)
De la virtute (Iudeea) se nainteaza spre nepatimire sau la totalitatea virtutilor (Ierusalim), de la
aceasta la cunostinta (templu). Iar cunostinta (gnoza), ca rezultat al stradaniei contemplative
omenesti, ajutata, se ntelege, de har, primeste de sus, ca o ncoronare, ntelepciunea. Ideea ca
templul, drept culme a stradaniei omenesti n virtute si cunoastere, primeste ntelepciunea divina ca
har, si-a gasit expresia n mareata biserica a lui Iustinian, dedicata Sofiei dumnezeiesti, ca una ce-a
fost destinata sa se umple de ntelepciunea dumnezeiasca. Mintea curatita si gnostica, ca templu

subiectiv, si biserica sfintita, ca minte colectiva a obstii credincioase, ca minte a cosmosului, sunt
vasele destinate sa se umple de Sofia faptuirii n curs de ndumnezeire. (353)
Confuzia reprezinta Babilonul unde s-a nascut Zorobael si de unde a eliberat pe Iudei. Babel
intra si n compozitia numelui: Zoro-Babel. (354)
Prin Providenta Dumnezeu ndruma n chip pozitiv pe om prin binefacerile ce i le da fiecare clipa
si prin meditatia asupra lor; prin judecata l abate de la rau, trimitndu-i diferite cercetari. Aceste
doua moduri se alterneaza sau chiar se mpletesc, ca ntr-o pedagogie parinteasca. n fiecare zi
Dumnezeu ne da bunurile slabe si aproape n fiecare zi ne si cearta. El zilnic sta la judecata cu noi, ca
sa scape de judecata nendurata de la sfrsit. (363)
Fiul lui Dumnezeu a fixat firea omeneasca n sine (ca pe un cort n locul de suprema
soliditate al dumnezeirii), ca s-o faca sa nu mai cada, fiind tinuta chiar de Dumnezeu. De aceea chiar
ntruparea constituie o ndumnezeire a firii omenesti, chiar ea face aceasta fire sa nu mai poata
luneca n aceasta consolidare a firii omenesti n nepatimire prin ntrupare, nu trebuie rastalmacita n
sensul unei mntuiri fizice, conform acuzei ce-o aduc Apusenii Parintilor orientali. Firea omeneasca a
lui Hristos nu mai luneca din motive spirituale. E prea aproape de ea adevarul si binele suprem, ca so mai atraga ceva inferior. (366)
Ochii credintei, ca evidenta a adevarurilor credintei, dobndita prin fapte, desi sunt n noi,
ajutndu-se sa vedem, totusi nu sunt ai nostri, ci sunt darul lui Dumnezeu, sau lucrarile Lui. Ca atare
desi vedem si noi prin ei, sunt ochii prin care nsusi Dumnezeu priveste n noi si n jurul nostru. Iar
noi vedem prin acesti ochi ai lui Dumnezeu. n acest sens pe Dumnezeu l cunoaste cel ce cunoscut
de Dumnezeu. (371)
Cel ce nu e scris n launtrul sau de condeiul Duhului, nu e scris nici n cer. Pentru ca nu se
asorteaza cu cerul3 n-a devenit o bucata a cerului. Se va urca n cer numai cine s-a acomodat de aici
cerului, numai acela n care s-a cobort n prealabil cerul. (373)
ntruct ntelepciunea se afla n nemijlocita apropiere de Dumnezeu, ntruct n ea se cuprind
concentrat toate darurile ce le primim de la Dumnezeu si ea e totul ce primeste faptura de la
Dumnezeu, se poate spune ca Dumnezeu ia contact cu lumea prin Sofia, ca treapta culminanta la
care se poate ridica lumea e Sofia. (374)
Privirea lui Dumnezeu e afectiva, e creatoare si modificatoare. Raza privirii lui Dumnezeu
produce virtutea noastra, trimitnd n noi o adevarata energie spirituala. Dar noi deschidem ochiul
lui Dumnezeu prin silinta de-a mplini poruncile. Noi le primim extern. Dar Dumnezeu transforma
aceasta silinta exterioara ntr-o calitate statornica si placuta a noastra. Virtutea este deci si ea un fel
de unire cu Dumnezeu, dar prin privire, de la distanta, nu o unire care nlatura distanta
(diastaza). Diferenta de grad ntre unirea pe care o realizeaza ntre om si Dumnezeu moralitatea si
contemplatia a aratat-o Paul Hankamer, ca pilda lui Schiller pentru prima, ca a lui Ekkehart si Goethe
pentru a doua. Pentru cei din urma moralitatea era nca treapta spre un scop final (Jacob Bhome).
(375)

Si au fost toti din Israel de la doisprezece ani si mai n sus, afara de copii si de femei, patruzeci si trei de mii
trei sute saizeci. Iar robii si roabele lor, sapte mii trei sute si sapte; psalti si cntareti, opt sute cincizeci si
cinci; camile, patru sute treizeci si sase; catri, opt sute patruzeci si cinci; magari, cinci mii cinci sute
douazeci si cinci (III Ezdra 5, 63-69). Fa o agapa spirituala din lucrurile acestea asa de mari si de nalte,
scrise de Duhul prin Proorocul, cu privire la a sasea ntoarcere din robie. Ce nseamna aceasta coborre si
aceasta povestire fara rost si nedemna de Duhul, sa aminteasca de cai, de catri, si magari si nca cu atta
precizie n numaratoare?

A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinta numai acelora, care pentru multa curatenie a
mintii lor au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-l pot primi oamenii. Caci patrunznd cu
ajutorul acestui har n noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbracate
de vesmntul figurilor. Ei nu se ocupa ctusi de simbolurile, care le dau o forma sensibila, dect n
cazul cnd voiesc prea ntelept sa le nfatiseze corporal celor ce, din pricina nevrstniciei mintii, nu se
pot ridica peste perceptia simturilor, ci trebuie sa se exerciteze mai nti prin figuri sensibile, ca apoi
sa doreasca sa se urce la ratiunile arhetipice ce sunt mai presus de perceptia sensibila. Dar noi
socotim ca nu este absurd sa ne apropiem de realitatile subtile prin conjectura, data fiind facultatea
naturala din noi, care se doreste dupa cunoasterea celor dumnezeiesti. Caci doua bunuri pot rezulta
din conjectura pentru cei ce sunt stapniti de o veneratie sincera fata de cele dumnezeiesti: cel ce
abordeaza prin conjectura lucrurile dumnezeiesti, sau descopere adevarul n privinta celor cugetate
si atunci aduce cu bucurie, drept jertfa de lauda, multumiri Celui ce i-a dat stire despre ceea ce a
cautat, sau constata ca ntelesul celor scris i scapa si atunci respecta si mai mult lucrurile
dumnezeiesti, aflnd ca ntelegerea lor ntrece propria lui putere.
Deci apropiindu-ma si eu prin conjectura de cele scrise, rog pe Dumnezeu sa-mi fie ntr-ajutor n
cele ce voi spune, caci stiu ca stiu puterea ntelegerii mele e cu mult prea slaba fata de sublimitatea
tainelor Scripturii. De voi reusi, voi datora ntreaga izbnda a lui Dumnezeu, care m-a ridicat prin
ntelegere spre multumire, iar de nu voi reusi, voi socoti si nepriceperea un bine, pe care l voi datora
tot lui Dumnezeu, care, taind cu anticipatie, prin purtarea Sa de grija, mndria ce mi s-ar fi putut
naste din cunostinta, mi-a facut din nepricepere, un ndemn spre modestie. Prin urmare, apropiinduma prin conjectura de ntelesul celor scrise, voi ncepe de la cele de mai nainte din Scriptura. n
capitolul dinainte de acestea s-a scris despre Zorobael: Si cnd a iesit tnarul, ridicndu-si fata sa la
cer nspre Ierusalim, a binecuvntat pe mparatul cerului (III Ezdra 4,58). Se ntelege ca a iesit dupa
ce a dat raspuns la ntrebarile mparatului Darie. Deci a iesit de la fata acestuia. Darie este nsa, cum
am spus mai nainte, legea care stapneste asupra firii. De fapt acest nteles al lui corespunde cu
talmacirea propriului nume. Caci numele lui Darie nseamna neam, sau genealogie (carte a
neamurilor), sau cel cuprins ntr-o genealogie, cum spun cei ce cunosc ntelesul exact al acestui
cuvnt. Dar cuvntul neam sau genealogie exprima o lege naturala, caci neamul si toate cele
cuprinse ntr-o genealogie stau sub fire.
Deci bine am facut ca am nteles prin Darie legea firii. Caci legea firii mbratiseaza genurile
(neamurile) si speciile care se afla sub fire, ct si cele ce se contempla n legatura cu firea, adica
timpul si spatiul. Caci toate acelea fara de care nu exista un lucru creat, se contempla deodata cu
acel lucru.
Darie este, prin urmare, cum am spus, legea firii. Iar Zorobael e mintea contemplativa, care,
iesind de la legea firii, simbolizata prin Darie, s-a ridicat peste toata ordinea lucrurilor vazute de sub
timp si spatiu si si-a naltat fata, adica dispozitia capabila de cunostinta, dobndita prin virtute, catre

cer, cu alte cuvinte catre sublimitatea fiintelor spirituale; nspre Ierusalimul spiritual din ceruri, adica
nspre acel Ierusalim, ale carei ziduri sunt zugravite pe palmele Domnului (Is. 19, 16). Caci n el se
afla locuinta tuturor celor ce se veselesc (Ps. 86,7) si la el se ntorc cu adevarat toti aceia care scapa
din robie si si cauta casa lor cea din cer (II Cor. 5,2), cum zice Apostolul; toti aceia, care pot zice cu
marele David: De te voi uita Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea; sa se lipeasca limba de grumazul
meu de nu-mi voi aduce aminte de tine (Psalmi 137,5-6). Prin dreapta se ntelege lucrarea
duhovniceasca a poruncilor dumnezeiesti si prea laudate, iar limba lipita de grumaz este
activitatea de cunoastere a ratiunii noastre, care din pricina nestiintei sta lipita de gtlej, adica de
patima ce-si are sediul n preajma gtlejului, si din aceasta pricina nu poate fi pusa n miscare de
dorinta dupa bunurile negraite si de aceea nu poate sa guste din bunatatea Domnului.
Asadar Zorobael care, grabindu-se spre Ierusalim, scoate ratiunile de sub timp si fire, este mintea
noastra contemplativa. Dar poate fi si Cuvntul creator, cel mai presus de noi, care a venit ntre noi
ca unul din noi, adica s-a facut om, ca sa adune prin ntrupare la Sine pe cei ce s-au rostogolit de
bunavoie n patimire si viata n patimi si n moartea trupului. Deci fie ca e mintea, fie ca e Cuvntul,
Zorobael i scoate mpreuna cu sine si-i duce cu sine spre Ierusalimul ceresc pe toti cei ce s-au facut,
pe ct e cu putinta, asemenea lui. Desavrsirea acestora n virtute si n cunostinta a nchipuit-o
Scriptura simbolic prin diferitele specii si numere amintite nainte. Caci tot omul drept si iubitor de
Dumnezeu, ntorcndu-se n chip spiritual spre Ierusalimul de sus, ntorcndu-se n chip spiritual spre
Ierusalimul de sus, plineste numerele amintite ale diferitelor specii, adunnd ratiunile fiecarei specii
si numar ntr-o unica plenitudine a virtutii si a cunostintei. Aceasta o arata limpede sensul locului mai
sus pomenite din Scriptura.
Si au fost toti din Israel de la 12 ani si mai n sus, afara de copii si de femei, patruzeci si trei de
mii trei sute saizeci. E de admirat exactitatea cuvintelor Duhului, care noteaza ca nici unul dintre cei
numarati n Ierusalim dupa ce au iesit din Babilon, adica din confuzia veacului acestuia, nu era sub 12
ani. Prin aceasta Scriptura a aratat n chip tainic, ca numai cel ce s-a ridicat peste simtire (perceptia
sensibila) si peste timp (caci aceasta nseamna numarul 12 care se compune din 5, adica din cele 5
simturi si din 7, adica din timp) si a taiat orice afectiune a sufletului fata de ele, a iesit din confuzia
lor, zorind spre cetatea de sus. Si nu numai acesta are cu sine, n afara de copii si de femei, numarul
patruzeci si trei de mii trei sute saizeci.
Copiii sunt poate gndurile referitoare la afectele firesti si nevinovate si independente de voia
noastra, iar femeile, fie cugetarile, fie poftele si placerile naturale care nu aduc nici o osnda celor
ce au, fiind urmarea necesara a poftirii naturale. Pentru ca si hrana cea mai simpla ne produce o
placere naturala, chiar daca nu voim, ntruct ne satisface trebuinta de mai nainte. La fel bautura,
prin faptul ca potoleste neplacerea setei, sau somnul, prin faptul ca rennoieste puterea cheltuita
prin veghere. De asemenea toate celelalte functiuni ale firii noastre, care sunt pe de-o parte
necesare pentru sustinerea ei, iar pe de alta folositoare celor ce se srguiesc pentru dobndirea
virtutii. Toate acestea, macar ca nu se numara mpreuna cu barbatii, ies totusi mpreuna cu orice
minte care fuge de confuzia pacatului, ca nu cumva aceasta sa fie tinuta din pricina lor n robia
patimilor condamnabile si contrare firii, care atrna de voia noastra si nu-si au n altceva sursa n noi
dect n miscarea afectelor conforme cu firea. Dar nu se numara mpreuna, ntruct afectele care
conserva firea n viata de aici nu se pot muta mpreuna cu noi la viata nemuritoare si vesnica.

Cele patru miriade (patruzeci de mii) sunt patrimea virtutilor generale, cu care, strabatnd
mintea natura si timpul, ajunge la tinta fericita a nepatimirii. Sa ne explicam: Miriada (numarul de
zece mii) e indicata numai prin cifra unitatii si nu poate fi notata prin nici o alta cifra, fiind dupa
suport identica cu unitatea si deosebindu-se numai prin cugetare, cum se deosebeste sfrsitul de
nceput. Caci miriada este sfrsitul unitatii si unitatea este nceputul miriadei, sau mai bine zis
miriada este unitatea pusa n miscare si unitatea este miriada pna ce n-a fost n miscare. Dar tot asa
fiecare din virtutile generale are ca nceput si sfrsit monada dumnezeiasca, adica pe Dumnezeu,
ntruct porneste din El si sfrseste n El si este una cu Dumnezeu, deosebindu-se numai prin
cugetare. Caci e vadit ca de la El are si spre El si are originea orice virtute.
Sau poate Scriptura ntelege prin cele patru miriade (patruzeci de mii) cele patru naintari n
mplinirea poruncilor dumnezeiesti de-a lungul contemplatiei si a cunoasterii. Fiecare naintare
merge pna la zecele proxim. Astfel prima naintare consta n lucrarea simpla a poruncilor de catre
ncepatori, dupa fuga lor de pacat. Ea mplineste prima decada, care e n acelasi timp monada. A
doua naintare e cea care mbratiseaza prin fiecare porunca pe celelalte. Ea face aceeasi decada suta
mplinita prin lucrarea tuturor poruncilor prin fiecare. Caci decada lucrata nzecit produce suta. A
treia naintare este nzecirea sutei prin legea firii. Caci nzecita este si legea firii ca una ce consta din
zece parti si anume: din cele trei puteri ale sufletului, din cele cinci simturi, din functiunea vocala si
din fecunditatea naturala. Din puterea ratiunii se foloseste omul la cautarea cauzei si a bunurilor din
jurul cauzei; de puterea poftei spre dorirea celor cautate, iar de iutime spre pazirea si iubirea lor.
Simturile, la rndul lor, i servesc la deosebirea lucrurilor, care si ea se mparte n caci si care se naste
stiinta. Aceasta ncincita deosebire mparte lucrurile n cele ncepute si n cele nencepute, n
cele care sunt de cugetat si n cele care nu sunt de cugetat, n cele care sunt de grait si n cele
care nu sunt de grait, n cele ce se pot face si n cele ce nu se pot face, n cele stricacioase si n
cele nestricacioase. Iar de functiunea vocala se foloseste spre graire, precum de fecunditate spre
sporirea bunurilor celor cautate, dorite, iubite, cunoscute si graite. Astfel suta nzecita prin legea firii
devine mie. Iar a patra naintare este urcusul, prin contemplatie si cunoastere, a legii firesti, cu
mpartirile aratate, spre ratiunea originara a fiecarei porunci. La capatul acestui urcus, se contempla
miriada concentrata, indicata prin cifra primei unitati. Caci cel ce mplineste poruncile n mod simplu,
apoi mbratiseaza n mplinirea fiecareia pe celelalte, pe urma uneste cu mbratisarea acestora
distinctiile legii firesti si pe aceasta o urca n sfrsit, prin cunoastere (n chip gnostic), spre ratiunea
fiecarei porunci, a concentrat cele patru miriade, onorate la fiecare naintare, prin taina unitatii, n
care se aduna ratiunea miriadei.
Sau cele patru miriade mai nseamna si cele patru nepatimiri generale. Prima nepatimire este
nfrnarea desavrsita de la pacatele cu fapta, constatata la cei ncepatori. A doua nepatimire este
lepadarea totala a gndurilor care consimt cu pacatele. Aceasta o gasim la cei care cultiva virtutea cu
ratiune. A treia este nemiscarea totala a poftei spre patimi. Ea e proprie celor ce contempla n chip
spiritual n nfatisarea lucrurilor vazute ratiunile lor. A patra nepatimire este curatirea totala chiar si
de nchipuirea simpla a patimilor. Aceasta o aflam n cei ce si-au facut mintea, prin cunostinta si
contemplatie, oglinda curata si stravezie a lui Dumnezeu.
Deci cel ce s-a curatit pe sine de lucrarea patimilor, s-a eliberat de consimtirea cugetarii cu ele,
si-a oprit miscarea poftei spre ele si-a facut mintea curata chiar si de nchipuirea simpla a lor, avnd

cele patruzeci de mii iese din materie si zoreste spre regiunea dumnezeiasca si pasnica a lumii
spirituale.
Astfel ntelegem cele patruzeci de mii. Iar cele trei mii indica nvatatura desavrsita dreapta,
evlavioasa si rationala despre Treimea Sfnta si de o fiinta, potrivit careia credem si laudam unitatea
treipostatica ca un singur Dumnezeu.
Iar numarul de trei sute nfatiseaza aici ideea Providentei. nti pentru ca prin forma literei care l
indica,384 e nchipuita puterea care, venind de sus, strabate cele de jos si cuprinde extremitatile celor
doua laturi, prin ceea ce se arata Providenta care strnge totul n chip negrait. Al doilea, pentru ca
acest numar a fost cinstit prin chipul crucii, pe care s-a savrsit taina cea mare, cea dinti si cea
ascunsa a Providentei. Caci taina ntruparii lui Dumnezeu a fost un mod de lucrare negraita a
Providentei. Poate ca n acest semn al crucii si al numelui Celui ce a fost pironit pe ea pentru noi a
ndraznit marele patriarh Avraam, cnd a iesit si a biruit puterile vrajmase indicate prin regi. Caci se
spune ca a iesit cu 318 slujitori, adica cu acest semn si cu numele lui Iisus. Pentru ca de multe ori
Scriptura descopera celor curati gndul ei prin forma literelor.
Iar daca vrea cineva sa cunoasca gndul Sfintei Scripturi si din numar, va afla ca si asa prin el se
indica Providenta. Caci lucrarea Providentei consta nu numai n a pastra firea cu existenta
nemicsorata, ci si n a face sa nu-i lipseasca nimic pentru a deveni fericita prin har386. Deci adaugnd
cineva la doua sute o suta, capata trei sute. Iar prin acest numar se indica natura si virtutea. Natura
este indicata prin numarul oua sute, ca una ce consta din materie si forma. Caci materia este
mpatrita pentru cele patru elemente ale ei, iar forma este ncincita pentru simturile care pun pe
framntatura materiei tiparul formei. nmultind acum pe patruzeci cu cinci, sau pe cincizeci cu patru
capatam numarul doua sute. Iar numarul o suta nseamna virtutea desavrsita, ca unul ce cuprinde
decada poruncilor dumnezeiesti nzecita. La aceasta ajungnd Avraam, devine tata al marelui Isaac,
caci fiind mort dupa fire s-a facut duh nascator al vietii si al bucuriei. Deci adaugnd la doua sute o
suta, capeti numarul trei sute, care indica Providenta ce sustine firea n tendinta ei spre fericire387.
Iar numarul saizeci nseamna puterea naturala care mplineste poruncile si s-a desavrsit prin
ratiunile virtutilor. Caci numarul sase nseamna puterea de activitate a firii, ca unul ce consta din
partile proprii. Din aceasta pricina s-a scris ca si Dumnezeu a facut lumea n sase zile. Iar numarul
zece arata desavrsirea virtutii prin mplinirea poruncilor. Prin urmare numarul saizeci indica
limpede puterea naturala care primeste ratiunile dumnezeiesti aflatoare n porunci.
Asadar cele patruzeci de mii adaugate la trei mii trei sute sase zeci indica ratiunea desavrsita a
virtutii, taina venerata a Providentei si puterea de activitate a firii care a fost mbunatatita prin
virtuti. Deci cel ce si-a eliberat, prin duh, mintea de trup, de simturi si de lume, iese din ele, parasind
amestecarea si confuzia lor, ca cei de odinioara Babilonul; el zoreste spre cetatea de sus, avnd
mintea deprinsa de orice afectiune fata de ceva.
Iar robii si roabele acestora, sapte mii trei sute sapte, Legea spune despre robi si despre roabe:
Robii si roabele dintre Evrei sa slujeasca sase ani, iar ntr-al saptelea sa fie lasati slobozi. Iar robii si
roabele de alt neam sa slujeasca n veac. Veac socotesc ca numeste anul al cincizecilea al
slobozirii.

Robul evreu si roaba evreica sunt ratiunea si cugetarea, care slujesc filozofului ce se
ndeletniceste cu faptuirea sase ani, ajutndu-l sa iscodeasca tot ce contribuie la frumusetea morala
si la modurile virtutii. Caci ratiunea si cugetarea slujesc oricui se ndeletniceste cu faptuirea ca un rob
si o roaba, iscodind si crend modurile activitatii virtuoase. Si toata puterea lor e ndreptata
mpotriva duhurilor rautatii, care se opun faptuirii morale. Ducnd asadar la ndeplinire filosofia
lucratoare, pe care a indicat-o numarul sase al anilor (caci s-a spus ca numarul sase nseamna
filosofia lucratoare389), ratiunea si cugetarea sunt lasate slobode ca sa se rentoarca la contemplarea
duhovniceasca a ratiunilor din lucruri, care sunt nrudite cu ele. Ele au ajuns atunci la anul al
saptelea, adica la deprinderea nepatimirii. Caci patimile au fost subjugate prin multa osteneala a
ratiunii si a cugetarii unite cu ea si de aceea au iesit si s-au departat de la suflet.
Iar robul si roaba de alt neam sunt puterea mniei si a poftei. Pe acestea mintea contemplativa
le supune pentru totdeauna stapnirii ratiunii, ca sa-i slujeasca la dobndirea virtutilor prin barbatie
si cumpatare. Si nu le lasa libere pna ce nu e nghitita moartea nenorocitului de trup si de viata
nemarginita, si pna ce nu se arata n chip curat icoana mparatiei vesnice, avnd imprimata n ea,
prin imitare, ntreaga forma a arhetipului. Ajunsa aici, mintea contemplativa slobozeste mnia si
pofta, pe cea din urma prefacnd-o n placere curata si n atractia neprihanita pentru dragostea
dumnezeiasca, iar pe cea dinti n ardoare duhovniceasca, n statornicie nfocata si n nebunie sobra.
n aceasta stare ajunsese dupa merit marea raza a luminii netulburate, marele apostol Pavel, cnd l-a
auzit pe regele Agripa spunndu-i: Esti nebun Pavele. Dar si el nsusi scrie despre sine Corintenilor:
Ca ori de iesim din noi, este pentru Dumnezeu, ori de suntem cu mintea asezata, este pentru voi.
El numeste nebunia sobra, cea dupa Dumnezeu, iesire din sine (extaz), ca una ce scoate mintea
afara din lucrurile create, macar ca n sine e sobra si chibzuita.
Iar numarul robilor socotesc ca indica viata vremelnica, traita conform cu ratiunea si mpreunata
cu modurile nepatimirii. n cursul acesteia mintea, folosindu-se de ratiune si de cugetare ca de niste
robi si roabe evreice care slujesc faptuirii, hotaraste masurile ajutorului ce trebuie sa-l dea acestea
virtutii, stramutndu-le la contemplatie. ngrijindu-se de mnie si de pofta, ca de niste robi si roabe
de alt neam, asa cum un stapn se calauzeste de slujitori le calauzeste la aceeasi libertate de la
sfrsit. Si anume asa ca pofta o preface n dorinta ce se desfata de cele dumnezeiesti, iar mnia n
vigoarea nesfrsita a dorului ce se bucura de ele, facnd pe robii de alt neam, Evrei adevarati dupa
har.
Cntareti si psalmozi opt sute cincizeci si cinci. Cntaretii sunt cei ce vestesc cuvntul
(ratiunea) dumnezeiesc prin modurile virtutilor cu fapta, fara contemplatie. Iar psalmozii sunt cei
ce initiaza tainic n cuvntul (ratiunea) dumnezeiesc pe altii, prin modurile virtutilor mpreunate cu
dulceata cunostintei din contemplatie, ncntndu-le urechile lor spirituale.
Numarul acestora indica stiinta lucrurilor vesnice, atta ct le este ngaduita oamenilor. Din
numarul opt sute cinci zeci, opt sute indica ratiunile viitoare ale cunostintei, iar cincizeci ale
virtutii. n sfrsit cinci nfatiseaza stiinta lucrurilor de aici, precum am aratat vorbind despre
numarul cinci putin mai nainte.
Camile, trei sute treizeci si cinci. Camilele ce ies mpreuna cu fiii lui Israel eliberati din robia
amara, sunt diferitele reprezentari (completatii) naturale ale lucrurilor vazute, care sunt alcatuite,

asemenea camilei, pe deoparte din nfatisarile cele vazute ce se raporteaza la simturi si sunt asa
zicnd picioarele lor, iar pe de alta din ratiunile mai nalte, privite n ele cu duhul, care se raporteaza
la minte si sunt asa zicnd capul lor.
Poate despre aceste camile a zis marele Isaia, prevestind profetic slava Ierusalimului spiritual: Si
te vor acoperi pe tine camilele de Madian si Ghefar (Isaia 60,6). Ele sunt reprezentarile
(contemplatiile) duhovnicesti ale afectelor (patimilor) firesti. Caci Madian se talmaceste golirea
stomacului, sau lut sngeros, sau sudori omenesti si ale mamei. Iar Ghefar posesiunea
spatelui, care este contemplatia ridicata deasupra patimilor trupesti. Caci spatele sufletului este
trupul, ca unul ce este ndaratul lui. Deci Scriptura zice aici ca locul sau resedinta duhovniceasca a
cunostintei pasnice si nedezbinate a vederilor tainice este asemenea unei cetati sfinte, acoperita de
ele ca de niste vite.
Acelasi sens l arata si numarul nsusi, care indica miscarea n jurul timpului si al naturii.
Si cai, sapte mii sapte sute treizeci si sase. Cal este acela care alearga n viata pe drumul celor
virtuosi, avnd toata vigoarea iutimii (mniei). Caci se spune ca firea calului sta n unghiile
picioarelor, pe care le are de la fire. De aceea a si fost socotit cel mai destoinic si mai tare la drum
dintre toate celelalte animale domestice si supuse oamenilor. Cu ei aseamana marele Prooroc
Avacum si pe sfintii Apostoli, cnd zice prin Duhul: Si ai suit pe mare caii Tai, care tulbura ape
multe. El numeste cai pe sfintii si fericitii Apostoli, care poarta cuvntul mntuitor al adevarului
naintea neamurilor si mparatilor, n toata lumea, pe care o numeste figurat mare. Iar neamurile
le-a asemanat cu apele. Caci si ele sunt tulburate si agitate de puterea cea mare din cuvntul Duhului
si trecute de cutremurul mntuitor de la necredinta, de la nestiinta la cunoastere si de la pacat la
virtute.
Aceasta o arata si numarul nsusi al cailor, care nchipuie deprinderea cu filosofia practica a
virtutii. Caci numarul sapte mii trei sute, ca numar ce indica timpul, arata miscarea sprintena a
virtutilor, iar treizeci si sase activitatea firii care alearga mpreuna cu virtutile.
Iar catri opt sute patruzeci si cinci. Catrul este, dupa ntelesul cel de lauda, deprinderea care
nu rodeste pacatul. Din acest motiv s-i rnduit, ntr-un chip ct se poate de potrivit si de cuvenit
duhului Scripturii, ca cel ales rege n Israel sa nu sada pe cal, ci pe catr. Prin aceasta Scriptura arata
ca mintea contemplativa, care mparateste peste ntelesurile si reprezentarile (vederile) lucrurilor, ca
si peste miscarile proprii, trebuie sa aiba o deprindere neroditoare de rau, adica una care nici sa nu
zamisleasca, nici sa nu nasca raul. Ea trebuie sa fie purtata de aceasta deprindere, atunci cnd se
misca n contemplatie, ca nu cumva, ocupndu-se cu cercetarea duhovniceasca a lucrurilor, sa cada
din nebagare de seama n puterea vreunuia din duhurile rele, care pot corupe prin ceva din cele
sensibile dispozitia curata a inimii.
Stim ca n Scriptura catrul are si un nteles de ocara., de pilda zice: Nu fiti asemenea calului si
catrului, n care nu este ntelegere. Scriptura numeste cal deprinderea de a umbla dupa placerile
patimilor, iar catr deprinderea care nici nu zamisleste, nici nu naste binele. Scriptura le interzice
dimpotriva pe amndoua celor ce doresc mntuirea: pe cea dinti, ntruct lucreaza pacatul, pe cea
de-a doua, ntruct nu lucreaza virtutea. Tot n acest sens de ocara trebuie luat si catrul lui

Abesalom, pe care acesta calarind a pornit la uciderea parintelui sau. Prin aceasta Duhul arata ca cel
ranit de slava desarta, din pricina virtutii si a cunostintei, si hraneste n desert coama parerii de sine,
dichisind-o si amestecnd-o ca pe un catr, spre a amagi pe privitori cu afisarea unei purtari morale.
Calarind acela pe ea, si nchipuie ca-l va rasturna pe tatal care l-a nascut prin nvatatura cuvntului,
urmarind sa rapeasca cu mndrie si n chip silnic la sine slava virtutii si a cunostintei, pe care o are
tatal sau de la Dumnezeu.
Dar iesind la largul contemplatiei naturale n duh, la razboiul rational pentru adevar, din pricina
simtirii nemortificat ramne spnzurat cu parul de stufisul stejarului vederilor materiale. Astfel nsasi
nchipuirea de sine, care-i leaga mintea de acelea, i slujeste spre moarte, suspedndu-l ntre pamnt
si cer. Caci cel stapnit de slava desarta nu are cunostinta drept cer care sa-l atraga din parerea de
sine ce-l retine jos, dar nici talpa faptuirii smerite drept pamnt care sa-l traga n jos din ngmfarea
ce-l tine pe sus. Pe acesta evlaviosul dascal care l-a nascut, lasndu-se dus de iubirea de oameni, l
plnge si dupa ce moare, deoarece, asemenea lui Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci sa se
ntoarca si sa fie viu (Exod. 33,11).
Iar ca sa ntelegem si n alt chip locul David nseamna, desigur, mintea activa, iar Abesalom
nchipuirea de sine, nascuta din mintea activa n mpreunarea cu simtirea (perceptia)398. Caci simtirea
este fiica regelui Ghesur, pe care lund-o David a nascut pe Abesalom. Iar Ghesur se talmaceste
calauza zidului. Zidul este, desigur, trupul. Iar calauza trupului este legea trupului, sau simtirea. Din
aceasta se naste Abesalom, care se talmaceste socotita pace a tatalui, care este, evident,
nchipuirea de sine. Caci socotind ca am biruit patimile, dam nastere nchipuirii de sine. Marele
David, lund cunostinta ca aceasta s-a razvratit mpotriva lui, deoarece si-a oprit faptuirea prin
cunoastere, parasind cortul, Ierusalimul si Iudeea, fuge dincolo de Iordan, n pamntul Galaad, care
se talmaceste stramutarea marturiei, sau descoperirea lor. Aceasta arata ca David se socoteste
pe sine nevrednic, din pricina nchipuirii razvratite, de cortul sfnt, adica de tehnologia mistica, de
Ierusalim, adica de cunostinta care vede cele dumnezeiesti si de Iudeea, adica de marturisirea
bucuriei pentru faptele sale.
Aceasta nseamna ca mintea si stramuta puterile sale de la bucurie la ntristare si la cunostinta
sau la marturisirea celor savrsite mai nainte; cu alte cuvinte la amintirea celor savrsite mai
nainte; cu alte cuvinte la amintirea tuturor greselilor n parte. Caci aceasta este descoperirea lor.
Simplu vorbind, ea se muta prin cugetare n timpul dinainte de har (caci aceasta nseamna a trece
dincolo de Iordan), cnd era strnsa de harul virtutii si al cunostintei. n felul acesta, cunoscndu-si
neputinta proprie si dobndind adnca smerenie ce se opune nchipuirii de sine, prin cunostinta
starii sale, ucide pe razvratit, adica nchipuirea de sine, care trecuse la el pe cnd se afla n ntristare
multa. Si asa revine la slava proprie si stapneste peste pamntul lui Iuda si mparateste peste
Ierusalim si slujeste n cortul sfnt al lui Dumnezeu slujba curata si neprihanita.
Dar sa revenim la numarul catrilor Iudeilor sloboziti din robie si sa privim dupa putere la sensul
spiritual din el. Catri, zice, erau opt sute patruzeci si cinci. Numarul acesta indica nepatimirea
desavrsita a mintii fata de cele sensibile si de simturi, n temeiul deprinderii de a nu rodi pacatul,
adica a deprinderii de a nu naste pacatul. Caci numarul opt sute, luat n nteles de lauda, nseamna
nepatimirea caracteristica a veacului viitor, numarul patruzeci indica lucrurile sensibile, iar cinci
indica simturile.

Iar asini, cinci mii cinci sute douazeci si cinci. Asinul este trupul care slujeste sufletului, purtnd
poverile si ostenelile faptelor pentru dobndirea virtutii; cu alte cuvinte, deprinderea virtuoasa a
trupului. Tot astfel de asini au avut fiii marelui Iacov de au putut aduce din Egipt n pamntul
fagaduintei grul trebuincios hranei, adica cunostinta duhovniceasca, adunata din contemplatia
naturii ca din Egipt si nchisa n sacii cugetarilor, pe care i pun prin faptuire deasupra trupurilor,
transportndu-i spre viata viitoare.
Iar numarul rotund al acestor asini arata miscarea constanta a deprinderii virtuoase a trupului
spre fapte, urmnd fara abatere cuvntului cunostintei. Caci cei priceputi n aceste lucruri numesc
miscarea sferica neschimbata, ca una ce ramne la fel n toate mprejurarile, mai mult dect celelalte
miscari ale lucrurilor.
Acestea le-am spus, dupa puterea noastra de a ntelege si de a spune. Iar daca cineva ar voi sa
spuna ca n acestea sunt prenchipuite diferitele trepte ale credinciosilor Bisericii si dispozitiile lor, nar gresi. Astfel barbatii sunt cei ce au ajuns, pe ct e cu putinta, la masura plinirii vrstei lui Hristos
si savrsesc virtutea prin iubire, prin proprie hotarre.
Robii si roabele sunt cei ce poarta povara filosofiei lucratoare de teama chinurilor vesnice, cu
care sunt amenintati. Cntaretii, cei ce propovaduiesc frumos si bine cuvntul faptuirii si
tamaduiesc patimile altora. Psalmozii, cei ce arata prin contemplatie frumusetea cunostintei
cuvintelor (ratiunilor) dumnezeiesti si departeaza ca pe un ntuneric nestiinta de la atii. Camilele
sunt cei ce mblnzesc prin ratiune rautatea vointei, calauzind-o spre virtute. Caii, cei ce alearga
bine n stadionul vietii placute lui Dumnezeu. Catrii, cei care au moravuri amestecate si care
dovedesc n viata comuna o ntelepciune practica, fara prihana. Asinii sau vitele de jug, sunt cei ce
trebuie sa osteneasca cu fapta si primesc prin contemplatie sa se aseze ratiunea asupra lor.
Adunndu-i pe toti acestia facem plinirea sfintei Biserici, mpodobita cu multe frumuseti si de
virtutea multora.
Dupa parerea mea, cuvntul despre ntelesul duhovnicesc al acestor taine a ajuns la sfrsit. Dar
daca s-ar afla cineva plin de bogatia harului cunostintei, n stare sa vada, ca marele Samuil, n chip
spiritual cele de mai nainte, sa ne descopere si noua ntelesul cuprins n cuvntul celor scrise, ca sa
iradieze lumina nalta a adevarului n toti, si sa convinga pe cei ce pot sa nvete ca nimic nu s-a scris
fara rost si n desert de catre Duhul Sfnt, chiar daca noi nu putem cuprinde. Caci toate sunt cu rost
si pline de tinte si tintesc mntuirea oamenilor, al carei nceput si sfrsit este ntelepciunea, care
ncepe prin a produce temerea si sfrsesc prin a naste iubirea, mai bine zis ea nsasi ni se face, de
dragul nostru, la nceput temere, ca sa se opreasca de la pacat pe cel ndragostit de ea, si la sfrsit
iubire, ca sa umple de bucurie spirituala pe cei care au dat totul pentru a se putea mpartasi de ea.
Acestia cred ca sunt barbatii de care scrie Duhul, acestia robii si roabele, psalmozii si
cntaretii, camilele, catrii si asinii. Nu e vorba de cei pe care i cunoaste simtirea trupeasca,
ci de cei pe care i ntelege mintea curata si sunt zugraviti de condeiul harului.

Scolii
Cei ce se ndeletnicesc ntr-adevar cu cunoasterea (gnosticii), cunoscnd ratiunile tainelor din
Scripturi, se folosesc de tipurile istoriei ca de niste exemple spre a ridica cugetarea celor pe care i
nvata; ei armonizeaza ntelesul spiritual cu litera istoriei, ca sa se salveze att figura (tipul) pentru
simturi, ct si nteleptul pentru mintea omului. Caci omul consta din suflet si din trup, deci unul si
acelasi om are att minte ct si simtire. (2)
Lauda este un cuvnt care vesteste frumusetea dumnezeiasca; laudarea este o relatie a celui ce
lauda cu ceea ce lauda, adica o rostire a cuvintelor care vestesc maretia dumnezeiasca. Prin ea se
naste deprinderea cunostintei, care preface pe cel ce lauda n cel laudat. Iar jertfa acestei laude nu
este numai omorrea desavrsita a patimilor contrare firii si depasirea afectelor conforme firii, ci si
aducerea totala a celui ce lauda lui Dumnezeu. (3)
Cunostinta care e nu e tinuta n fru de frica lui Dumnezeu prin fapte, produce ngmfare,
deoarece convinge pe cel ngmfat e pe urma ei sa prezinte ca al sau ceea ce i s-a dat n dar si sa
prefaca n lauda de sine dania Cuvntului. Iar activitatea virtuoasa, care creste deodata cu dorul de
Dumnezeu, neprimind cunostinta lucrurilor ce sunt mai presus de cele ce trebuiesc facute, l face pe
cel activ sa se smereasca si sa se adune n sine prin ratiunile mai presus de puterea proprie. (4)
Cel ce a nvins miscarile nerationale ale patimilor contrare firii prin credinta si prin dragoste de
Dumnezeu, iese chiar si din legea firii, iar ratiunea lui se muta n tara celor inteligibile, scotnd din
robia straina si ceea ce-i de acelasi neam dupa fire, mpreuna cu cele proprii lor. (5)
Sub fire se afla ce este fie subiect (suport) fie n mpreunare cu subiectul, fie n subiect. Din acestea
se culeg definitiile lucrurilor ce pot fi definite. Caci cele ce ntregesc diferitele naturi ale lucrurilor se
socotesc ca tin de definitiile lor, indicnd precis lucrul respectiv, ca unele ce subzista n mod natural
n subiect sau mpreuna cu subiectul si din care si are subiectul existenta, neputnd fi completate
afara din subiect.
Iar n jurul firii sunt cele ce pot fi gndite sau mai nainte sau deodata cu ea. Acestea pe de o
partea pentru ca lucrurile s-au facut undeva si cndva; iar pe de alta, pentru ca de la prima facere a
lucrurilor trebuie gndita mpreuna cu ele pozitia si miscarea lor. Acestea sunt timpul si spatiul, n
care se afla firea dupa pozitia de dinafara si dupa nceputul miscarii, dar nu dupa substanta. Caci nu
din ele consta firea, ci n ele si are exterior nceputul existentei si pozitia.
Cnd contemplam asadar numai ratiunile existentei genurilor, speciilor si indivizilor, sesizam n
ratiunile lor fiintiale diferentele care le constituie. Dar cnd cautam nasterea lor, ntrebam despre
unde si cnd, ni se prezinta deodata cu lucrurile n chip necesar si timpul si spatiul, trebuind sa
completam nceputul si pozitia lor, fara de care nu exista nimic din cele facute. Caci nici un lucru nu
este liber de circumscrierea prin nceput si pozitie. (6)
Limba, zice, este simbolul activitatii cunoscatoare a sufletului, iar gtlejul este semnul iubirii
naturale de trup. Deci cel ce si lipeste acestea ntreolalta ntr-un chip vrednic de ocara, nu poate sa-

si aduca aminte de deprinderea pasnica cu virtutea si cunostinta, ndulcindu-se de srg cu tulburarea

patimilor trupesti. (8)
Darie, zice, nseamna legea firii. Iar legea firii mbratiseaza si firea si timpul, ca una ce stapneste
miscarea tuturor, att pe a celor dupa fire, ct si a celor din jurul firii. Prin urmare mintea care iese
de sub legea firii, ca de la Darie, se ridica deasupra timpului si a firii, nefiind retinuta de nici unul de
nici unul din ntelesurile celor de sub fire si timp, ca nu cumva, purtnd icoanele celor stricacioase, sa
devina templu al idolilor, si n loc de a avea un singur Dumnezeu sa aiba mai multe chipuri ale
patimilor necurate carora sa se nchine399. (9)
Prin copii, care n-au fost numarati, dar au iesit mpreuna cu cei ce-i aveau, a nteles gndurile
afectelor ce nu stau n puterea noastra, care desi se nasc din noi, dar nu atrna de noi sa le
ntrebuintam cum vrem. Iar prin femei a nteles dorintele, care provin din afectele firesti si
ireprosabile ce nu atrna de noi. Pe acestea mintea le scoate cu sine cnd porneste spre viata cea
dupa Dumnezeu, ca sa nu cada n robia patimilor celor contrare firii. (11)
Miriada (numarul zece mii) este sfrsitul unitatii ce se misca, iar unitatea este nceputul miriadei ce
nu se misca. Caci nceputul fiecarui sfrsit este lipsa miscarii spre el, iar sfrsitul fiecarui nceput este
terminarea miscarii acestuia. Astfel si credinta, fiind prin fire, nceputul virtutilor, are ca sfrsit
mplinirea binelui prin ele, iar binele prin fire, ca sfrsit al virtutilor, avnd credinta ca nceput, e
concentrat nlauntrul ei. Caci credinta este binele concentrat nauntru, iar binele este credinta
activata. Iar Dumnezeu este credincios, si bun prin fire; credincios ca primul bine, bun ca ultimul
obiect al dorintei. Deci acestea sunt la El n tot chipul identice ntreolalta, ntruct nu se deosebesc
real prin nici o ratiune, ci numai cugetarea le deosebeste din pricina miscarii celor ce pornesc de la El
si sfrsesc la El. Asadar miriada nchipuind ultimul obiect al dorintei, reprezinta desavrsita dorinta a
celor ce se misca spre el. Iar unitatea fiind simbolul primului bine, reprezinta statornicia desavrsita
a celor ce pornesc de la el. Prin urmare cele patru miriade (patruzeci de mii) sunt binele desavrsit
aratat prin fapte de fiecare virtute generala, potrivit cu firea ei. (13)
Cel ce fuge de rau si se fereste simplu sa nu pacatuiasca, lucreaza cele zece porunci. Iar cel ce, n
lucrarea desavrsita a fiecarei porunci, le cuprinde si pe celelalte, ntruct toate pot fi privite n
fiecare prin pazirea fiecareia, a facut din decada o suta. Caci pazirea desavrsita a fiecarei porunci cu
fapta, nseamna mplinirea deplina a celorlalte. Si iarasi cel ce a ajuns cu deplina stiinta la
discernamntul desavrsit al lor, a facut din suta mie. Si n sfrsit, cel ce a patruns cu mintea prin
contemplatie la ratiunile desavrsite ale acestora, a facut din mie miriada, readucndu-se la din
desfasurarea n fapt n unitatea contemplatiei. Scurt vorbind, cel ce pazeste necalcate poruncile, prin
ocolirea desavrsita a pacatului, apoi le mplineste desavrsit, pe urma a dobndit cel mai deplin
discernamnt natural al lor si n sfrsit a strabatut la desavrsita lor vedere duhovniceasca, are cele
patru miriade (patruzeci de mii), pe care le-a adunat prin ratiunea desavrsita a fiecarei naintari.
Caci starea de desavrsite are n sine nedespartite ratiunile nceputului si ale sfrsitului. (14)
nceput, numeste raul, caci are ca nceput miscarea noastra contrara firii. Iar nenceput
numeste binele, caci binele e prin fire nainte de orice veac si timp. Lucru ce trebuie cugetat
numeste binele, caci singur el trebuie cugetat, iar lucru ce nu trebuie cugetat numeste raul, caci
singur el nu trebuie cugetat. Lucru ce trebuie grait numeste binele, caci numai de el trebuie sa se

vorbeasca, iar lucru ce nu trebuie grait numeste raul, caci numai de el nu trebuie sa se vorbeasca.
Lucrul ce trebuie facut este binele, caci dupa fire este nefacut, nsa dupa har, pentru iubirea de
oameni, primeste sa fie facut de noi, spre ndumnezeirea noastra a celor ce-l facem, graim si
cugetam; ba chiar numai el singur trebuie facut. Iar lucru ce nu trebuie facut este raul, care singur
nu trebuie facut. Stricacios numeste raul, caci firea raului este stricaciunea; ca unul ce nu are
nicidecum existenta. Iar nestricacios e binele, ca cel ce e vesnic si nu nceteaza niciodata sa existe
si este pazitorul celor n care nu se salasluieste. Pe el l cautam prin puterea (facultatea) rationala a
noastra, l dorim prin puterea poftitoare, l pazim nerapit prin puterea mniei, l distingem prin
simturi, cu buna stiinta, neamestecat cu cele contrare, l graim prin puterea glasuitoare,
evidentiindu-l celor ce nu-l cunosc si-l nmultim prin puterea roditoare; mai bine zis noi ne nmultim
prin el. (19)
Cea dinti nepatimire este miscarea trupului prin fapte, cnd nu e atinsa de pacat. (21)
A doua nepatimire este lepadarea totala a gndurilor patimase din suflet. Prin ea se stinge
miscarea patimilor din prima nepatimire, neavnd gndurile patimase care s-o aprinda la lucru.(22)
A treia nepatimire este totala nemiscare a partii poftitoare spre patimi. De dragul acesteia exista si
cea de a doua, care consta din curatia gndurilor. (23)
A patra nepatimire este lepadarea desavrsita si a nchipuirilor sensibile din cugetare. Pe ea si-a
primit existenta si a treia, neavnd n sine nchipuirile sensibile care sa dea forma icoanelor
patimilor. (24)
Numarul o mie este unitatea ce nu mai are lipsa de desavrsire. Caci el cuprinde ratiunea cea mai
deplina a unitatilor dinainte de el, ca si pe a lui nsasi. De aceea si cnd e nmultit da iarasi o unitate
si nu o decada. Cnd rezultatul nmultirii numarului o mie este o unitate, cum zic cei ce au patruns n
ntelesul numerelor. Pe drept cuvnt deci treimea miilor nseamna nvatatura teologica despre
Treime, pe care cel ce o poseda mpreuna cu desavrsita virtute paraseste Babilonul spiritual. (25)
Litera Tau (T) este semnul crucii, pastrnd n forma ei nfatisarea crucii. Iar Iota (I), ca litera
initiala a lui Iisus, adica numele nfricosat. Ita (H), ca initiala si ea, exprima fermitatea virtutii.
Patriarhul Avraam, transformndu-le tainic pe acestea n numar, a iesit cu ndrazneala mpotriva
puterilor vrajmase, avnd trei sute optsprezece slugi, adica toata nvatatura teologiei, simbolizata
prin trei sute (T), taina negraita a ntruparii Cuvntului, reprezentata prin zece si modul desavrsit al
deprinderii neclintite n virtute, exprimat prin opt (H). Toate acestea Scriptura le-a numit slugi
nascute n casa, ca unele ce sunt roade dumnezeiesti dupa har al inimii celui ce le-a dobndit. (26)
Numarul o suta este decada nzecita a poruncilor dumnezeiesti. Caci le mbratiseaza desavrsit pe
toate prin mplinirea fiecareia. Iar mbratisarea desavrsita a poruncilor dumnezeiesti prin mplinirea
fiecaruia, este virtutea totala si ntreaga. La rndul sau virtutea desavrsita este cunostinta fara
greseala adevarul, a ajuns la o suta de ani, ca marele Avraam si deci si socoteste si ea trupul
mortificat, adica l vede desfacut de viata dupa simturi, ceea ce o face sa nasca bucuria vie n duh.
Caci asa se talmaceste Isaac. Deci e propriu Providentei, nu numai sa pazeasca firea conform cu
ratiunea ei, ci sa o ndumnezeiasca, mbunatatindu-i desavrsit aplecarea vointei prin virtuti, pe

temeiul ntelepciunii dobndite. Iar firea privita mpreuna cu acestea constituie numarul trei sute.
(28)
Numarul sase este indicatia desavrsita a existentei lucrurilor. Iar numarul zece nseamna putinta
existentei fericite a lucrurilor. Deci nzecind cineva pe sase, sau nsesind pe zece, capata pe sase zeci,
care arata starea faptica a existentei fericite a lucrurilor. (29)
Venind nepatimirea, pe care o indica anul al saptelea, ratiunea si cugetarea se ntorc la
contemplarea celor nrudite, dupa ce au scapat de slujirea modurilor trupesti ale virtutilor402. (32)
Placerea este pofta activata, odata ce ea este un bun prezent, dupa definitia ei. Iar pofta este
placerea neactivata, odata ce este un bun viitor, dupa definitia ei. Iutimea este furia cu intentie. Iar
furia cu intentie este iutimea trecuta n fapta. Deci pentru cel ce si-a supus aceste puteri ratiunii,
pofta a devenit placere prin mpreunarea neprihanita a sufletului cu Dumnezeu n har, iar iutimea
ardoare curata ce apara placerea provenita din unirea cu Dumnezeu si mnie sobra care face
puterea vointei sa iasa cu totul din lucruri n dorinta sufletului dupa Dumnezeu. Prin urmare, pna ce
lumea e vie n noi prin afectiunea de bunavoie a sufletului fata de cele materiale, nu trebuie sa dam
libertate acestor puteri (facilitati), ca nu cumva, amestecndu-se cu cele sensibile, ca si cu niste
rudenii, sa razboiasca sufletul si sa-l cucereasca biruit fiind de patimi, cum au facut odinioara
Babilonienii cu Ierusalimul. Caci prin rastimpul n cursul caruia legea a poruncit sa ramna robii de alt
neam la stapn, Scriptura a indicat ca buna afectiunea sufletului fata de lumea aceasta, sau de viata
de aici, indicnd prin cele ale istoriei, cele spirituale. (33)
Numarul sapte mii, care are aici un nteles bun, nseamna viata vremelnica si prezenta, mpodobita
cu virtute si cu ratiune. Caci daca numarul o mie nseamna legea scrisa si naturala, dupa ntelesul ce
l-am vazut cnd am explicat miriadele, mpodobind mpreuna viata celui iubitor de Dumnezeu, este
vadit ca numarul sapte mii indica toata viata de sub timp a iubitorului de Dumnezeu, pazita de
aceste legi. Iar trei sute indica Pronia lui Dumnezeu, care grijeste de existenta dupa fire si de fericirea
dupa har a celor providentiati. n sfrsit sapte simbolizeaza nepatimirea n modurile de comportare.
Deci cel ce prin puterile sale firesti si pazeste viata nepatimasa, cum voieste Providenta, avnd sapte
mii trei sute sapte robi si roabe, iese din confuzia si tulburarea patimilor. (34)
Cntareti numeste pe cei ce prin viata lor de fapte voiesc voile lui Dumnezeu. (36)
Psalmozi, zice, sunt aceia care nu numai fac voile lui Dumnezeu, ci si povestesc altora tainele
petrecute n ei. (37)
Numarul opt cuprinde n sine att nemiscarea ct si miscarea. Nemiscarea, cnd e privit n sine,
caci orice numar cu sot e nemiscat, avnd un centru; miscarea, cnd se aduna la cel de dinainte de el
sau la cel de dupa el, ntruct atunci da un numar fara sot. Caci tot numarul fara sot e prin sine
mobil, datorita distantei egale a extremelor fata de mijloc. Deci ceea ce face opt ntre numerele de
sub zece, aceea face numarul optzeci ntre numerele de sub o suta. La fel si opt sute ntre numerele
asezate sub o mie. Asadar privit n sine nfatiseaza starea pe loc, dar circumscrie miscarea celui
dinaintea lui. Caci sapte, sapte zeci si sapte sute nfatiseaza nsusirea temporalitatii. Prin urmare dat
fiind ca cele supuse timpului si facerii sunt sesizate de simtire (lucrarea simturilor), urmeaza ca si

cunostinta sau stiinta fara greseala a celor vesnice si spirituale o primeste mintea desavrsita
(ntelegem prin stiinta cunostinta fiintiala). Iar numarul cincizeci, cuprinznd n sine o unitate fara
sot, adaugata dupa nmultirea lui sapte cu sine nsusi, adica sfrsitul mplinirii virtutilor de catre cei
drepti. Caci nu se mai spre savrsirea virtutilor cel ce-a ajuns la Binele prin fire si a primit la sine
imobilitatea. Pentru ca unitatea este nceputul si sfrsitul oricarei miscari. Iar numarul cinci indica
stiinta despre acestea. Caci cuprinde ratiunile celor inteligibile, rationale, sensibile, a celor care au
viata si a celor care exista pur si simplu, ratiuni pe care singura ntelepciunea dumnezeiasca le
cuprinde, care e definita ca stiinta fara greseala a adevarului. (38)
Camilele de Madiam sunt, daca Madiam se talmaceste golirea stomacului, reprezentarile
lucrurilor care se nasc si pier, iar daca se talmaceste ca lut cu snge, sunt ratiunile Providentei
referitoare la viata aceasta trecatoare si nestatornica. n sfrsit daca se talmaceste ca sudori
omenesti si ale mamei sunt ratiunile Judecatii dumnezeiesti referitoare la viata prezenta, pe care le
aduna gndurile prin cugetare si intuitia prin simturile ndreptate spre cele vazute. Din acestea, adica
din gnduri si din intuitie, se ncheaga adevarata opinie despre lucrul, care este rodul cugetarii n
mpreunarea cu simturile. Deci sudorile omenesti si ale mamei sunt gndurile cugetarii produse cu
osteneala si intuitiile simtirii, care ne alapteaza ca o mama.
Iar camilele de Ghefar sunt cele ce provin din posesiunea spatelui. Si spatele sufletului este trupul,
ntruct exista pentru suflet. Deci daca ntrebuintam bine posesiunea trupului, ni-l facem slujitor
sufletului spre nasterea de virtuti si nu luam n considerare dect ratiunile dumnezeiesti ale lui,
pentru care a fost creat. Pe urma, adunnd si ratiunile celor vazute, ca pe niste camile de Madiam,
acoperim Ierusalimul nostru, adica sufletul, ascunzndu-l n vederile dumnezeiesti ale lucrurilor si
facndu-l nevazut si nebiruit de patimi. (39)
Numarul patru sute indica firea lumii corporale. Caci aceasta este formata din patru elemente.
Iar numarul treizeci si cinci nseamna miscarea rationala a celor virtuosi n timp. Caci sapte nmultit
cu cinci da numarul treizeci si cinci. Iar sapte nseamna micsorarea temporala, precum cinci
nseamna cunostinta rationala. Adunnd deci pe patru sute cu treizeci si cinci ai aratat cunostinta
rationala, naturala si temporala a sfintilor barbati ce traiesc sub fire si trup. (40)
Exista o potriveala ntre numere si cele numarate. Calul sprinten la alergat reprezinta prin
picioarele sale mobilitatea perpetua si urcusul. Timpul ce se misca iute, nefacnd nici o pauza n
curgerea lui, reprezinta activitatea neobosita a celor numarate. Si pe aceasta o face evidenta
numarul rotund. Caci numarul sase, nmultindu-se cu sine nsusi, se naste pe sine nsesi. Deci
cuvntul Duhului a aratat prin cai si prin numarul lor sprinteneala, iutimea si neoboseala desprinderii
virtuoase a dumnezeiestilor barbati n chip tainic. (41)
Cel ce ofera privitorilor aparenta unei cunostinte numai prin repetarea unor cuvinte furate,
nselnd auzul celor nentelepti, asemenea lui Abesalom, si spurcnd n auzul celor profani, prin
posedare silnica, frumoasele si de Dumnezeu iubitoarele contemplatii ale celui ce l-a nvatat pe el,
ntocmai ca pe niste tiitoare, dupa sfatul lui Ahitofel (care se talmaceste frate care se umple de
praf, adica frate care saruta cu viclenie), se dovedeste ca sufera de slava desarta si cade n mna
slugilor lui David, n cortul acoperit de varietatea contemplatiilor naturale, atunci cnd porneste cu
ndrazneala la lupta mpotriva celui superior (II Samuel 16,18). Caci se dovedeste ca nu calca nici pe

pamnt, ca unul ce are solitudinea virtutii, si n-a dobndit nici cerul, ca unul ce n-a ajuns cu adevarat
la deprinderea nalta a cunoasterii. Acela moare, primind trei sageti n inima, care sunt: amintirea
faradelegii fata de cel ce l-a nvatat, rusinea pentru mndria cu o cunostinta pe care nu o are, si
asteptarea inevitabilei judecati viitoare pentru acestea. mpuns de aceste sageti, iubitorul de slava
desarta moare strapuns. Dar i precede Ahitofel, sfetnicul lui cel rau, care ti capata pe drept moartea
prin spnzuratoare (II Samuel 17,23), ca unul ce a nvatat pe copii sa se ridice mpotriva parintilor si a
vazut zadarnicit sfatul sau cel rau. Caci nu mai poate suporta viata dupa ce a nlaturat valul de pe
falsa prietenie fata de David, si n-a putut dovedi ca cel ce lauda cu cunostinta paruta are stapnirea
ratiunii. (44)
Galaad, talmacit ca mutarea plnsului, indica suferinta pocaintei, iar talmacit ca mutarea
marturiei, nseamna mustrarea constiintei pentru greseala; n sfrsit, talmacit ca descoperirea lor,
nchipuie marturisirea pacatelor dupa felul lor. Ajungnd n aceasta stare mintea, care e urmarita de
parerea de sine din pricina vreunui bine, ucide aceasta placere de sine, nascuta din ea prin
mpreunarea simtirea cea de alt neam. Si iarasi se ntoarce n Iudeea si Ierusalim, adica la
marturisirea milostivilor dumnezeiesti fata de ea, la nepatimirea desavrsita de pe urma virtutilor si
la completarea pasnica a lucrurilor n duh; iar la urma acestora la teologia mistica, ca la un cort sfnt,
n care se descopera n chip tainic frumusetile cele cu totul nevazute de altii. (46)
Opt este unul din numerele dinauntrul decadei; optzeci, dinauntrul sutei; opt sute, dinauntrul
miei; opt mii dinauntrul miriadei. Privite n ele nsele aceste numere indica imobilitatea, adica o
scadere a cantitatii si o crestere a intensitatii406. Prin urmare cnd se afla n Scriptura n nteles
laudabil el arata nemiscarea desavrsita spre patimi, adica ncetarea patimilor. Iar acest lucru
caracterizeaza starea veacului viitor, n care nu se vor mai naste patimi. Numarul patruzeci este
icoana lucrurilor sensibile, iar cinci este icoana simturilor, sub care cade lumea sensibila ca obiect de
stiinta naturala. Deci pe drept cuvnt numarul acesta indica deprinderea neroditoare de rau si
eliberarea desavrsita a dumnezeiestilor barbati de afectiunea simturilor fata de cele sensibile. (47)
Numarul cinci este rotund si prin nmultire cu orice numar fara sot se regaseste pe sine. Caci
nmultind cu oricare numar fara sot pe cinci sau multiplii lui cinci, vei afla ca numarul rezultat se
sfrseste n cinci. De pilda: 5X315; 5X525; 5X735; 5X945. tot asa naintnd la infinit, vei afla ca
cinci ori cinci nmultit cu fiecare numar fara sot, sau cinci zeci ori cinci zeci, sau cinci sute ori cinci
sute, sau cinci mii ori cinci mii, dau numere n care se regasesc n sensul ca se sfrsesc n ele nsele.
Dar acest lucru e propriu miscarii circulare si sferice. Deci cu drept cuvnt nvatatii n stiinta
numerelor au primit numarul cinci sferic si ciclic, ca unul ce nu iese niciodata din sine, prin nmultirea
cu numerele fara sot. Dar el simbolizeaza si stiinta generala, care nu iese niciodata din sine n
miscarea fara de sfrsit n jurul totului si cuprinde toate prin puterea cuvntului. (49)
ntelepciunea, elibernd prin pedepse de patimi, produce frica, iar prin dobndirea virtutilor
strnind mintea sa priveasca la cele viitoare, produce dorul dupa ele. (51)
ntelepciunea este frica n cei ce n-o doresc, nascnd privatiunea prin fuga (de cele ale vietii) si
este dor n cei ce o iubesc, sau deprindere de a se bucura (de alte bunuri). (52)

Note
n greceste numarul 300 e notat prin litera T. (384)
O traducere libera: Caci lucrarea Providentei consta nu numai n a pastra firea nemicsorata dupa
ratiunea existentei, ci si n o face fara lipsa dupa ratiunea existentei fericite, dobndite prin har.
(386)
Sustine firea dupa ratiunea existentei si fericite. (387)
Numarul sase simbolizeaza cele sase zile de lucru de peste saptamna, deci activitatea n general.
(389)
Mintea fiind n greceste de genul masculin, iar simtirea de genul feminin, icoana casatoriei ntre
ele se potriveste. (398)
Idolii se iau aci n ntelesul de chipuri si concepte definite, socotite drept Dumnezeu. (Asa le
socoteste Sfntul Grigorie al Nisei). Mintea dupa cum primeste n sine chipuri si concepte definite,
sau se largeste ca sa contemple dumnezeirea cea nemarginita, se face un templu al idolilor, sau
templu al lui Dumnezeu. (399)
Anul al 7-lea e anul de odihna, de eliberare de la o munca straina. Cugetarea se ntoarce la
contemplarea ratiunilor pure, dupa ce omul a dobndit nepatimirea. (402)
Buna definitie a imobilizarii, a odihnei de pe treptele superioare ale vietii duhovnicesti si din viata
viitoare: ea nu e inertie, ci adunare din mprastiere si agitatie, ntr-o traire unitara si intensiva. (406)

Sf. Maxim Marturisitorul

Iarasi s-a scris n a doua carte a lui Ezdra: Si auzind dusmanii semintiei lui Iuda si Veniamin, au venit sa
vada ce este cu sunetul trmbitelor si au aflat ca cei din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui
Israel. Si apropiindu-se de Zorobabel si de Iisus si de capii familiilor lui Israel, le graira lor: Sa cladim
mpreuna cu voi, caci asemenea voua ascultam de Domnul nostru si jertfim lui din zilele lui Asardaham,
regele Asirienilor, care ne-a stramutat aici. Si le-a zis lor Zorobabel si Iisus si capii familiilor lui Israel: Nu
putem zidi mpreuna casa Domnului Dumnezeului nostru. Noi vom zidi singuri Domnului Dumnezeului lui
Israel (I Ezdra 4,1-3). Ce nseamna aceasta si mai ales ce nseamna gelozia pentru care n-au voit sa
zideasca mpreuna cu acei ce se nchinau Domnului Dumnezeu?

Iuda nseamna marturisire. Iar ntelesul marturisirii este ndoit. Si anume exista o marturisire
de multumire pentru bunurile primite n dar si exista una pricinuita de mustrare si de certarea
pentru relele savrsite. Caci marturisire se numeste si nsirarea cu multumire a binefacerilor
dumnezeiesti de catre cei vinovati. Si amndoua produc smerenia, caci att cel ce multumeste
pentru cele bune, ct si cel ce se cerceteaza pentru faradelegi se multumeste. Cel dinti socotindu-se
nevrednic pentru bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea rugndu-se sa primeasca iertare pentru
greseli. Veniamin se talmaceste, dupa ntelesul exact al acestui cuvnt la Evrei, plnsul sau
suspinarea mamei, sau ndrumarea mamei, sau fiul dreptei, sau zidirea poporului.

Deci tot ce se marturiseste ntr-unul din cele doua chinuri aratate, este de semintia lui Iuda. Si
tot ce se plnge pentru virtute, sau are dreptatea ca pe o mama, care i ndruma cu pricepere viata si
ratiunea, sau este multora cale spre zidire si mntuire pentru bogatia virtutii si revarsarea nvataturii
sale n cuvnt, face parte din semintia lui Veniamin. Asa i-a definit Scriptura pe cei care i-au eliberat
din robia patimilor si au parasit afectiunea fata de cele sensibile si s-au facut, prin deprinderea cu
nepatimirea, capabila sa zideasca casa lui Dumnezeu. Iar casa numesc mintea zidita din diferite
virtuti si ratiuni prin faptuire si contemplatie, spre a fi locuinta lui Dumnezeu n duh. n sfrsit
dusmanii acestora sunt cele patru neamuri mutate n pamntul lui Israel de catre Azvacafat, regele
Asur. Caci acesta a fost primul care a adus n pamntul lui Israel Babiloneni, Hutei, Ematei si Evrei (IV
Regi 17,24).
Babilonenii nchipuie mndria, talmacindu-se prin fire confuza (zapacita). Huteii nchipuie slava
desarta ntruct si muta cugetarea de la virtute la stearpa parere de sine. Caci numele lor talmacit
nseamna iesirea din acestea.
Emateii nchipuie vointa de a placea oamenilor.
Caci Emat se talmaceste vederea celor de dinafara. Prin aceasta se mpart darurile cele mai
bogate acelora care cultiva virtutea n chip mincinos, pentru vazul oamenilor.
n sfrsit Evreii nchipuie nselaciunea fatarnicie. Caci se talmacesc serpuitori. Ei scot din virtute
pe cei ce-i asculta, prin nselaciune si fatarnicie prietenoasa, asa cum a facut sarpele dinti cu Adam.
Iar Asarhadon, care i-a stramutat pe acestia n pamntul lui Israel, se talmaceste cel ce robeste
pe la spate, adica n chip ascuns si neobservat; sau cel ce robeste n lanturi. Dar e vadit ca acesta
este diavolul, care toate le face pe ascuns spre surparea firii omenesti si pe care l strnge n lanturile
propriilor pacate. Aceasta a adus dn pamntul lui Israel, adica n deprinderea cunostintei si a virtutii,
mndria, slava desarta, vointa de a placea oamenilor si fatarnicia, mpreunndu-le cu cei ce se
ndeletnicesc cu virtutea si cunoasterea, ca sa fure ostenelile celor ce trudesc dupa bine, abatndu-le
cu viclenie spre alte lucruri dect spre cauza suprema, scopul activitatii lor.
Poate tocmai pentru ca stia ca acesti draci vicleni se tin pe urmele celor virtuosi, scrie
dumnezeiescul Apostol Tesalonicenilor (Tesaloniceni 2, 4-6) ca nu s-a dus la ei cu cuvinte de
lingusire, ca un fatarnic (cum poate credeau ei despre dnsul), nici cu ascunse porniri de lacomie,
vrnd sa placa oamenilor, nici cautnd marire de la cineva, ca un iubitor de slava. Caci nu si-a
aratat nici o mndrie, fiind vadite trasaturile smereniei sale: nenumaratele prigoniri si patimirile cu
trupul, saracia desavrsita si simplitatea n rostirea cuvntului. Caci desi sunt simplu n cuvnt, dar
nu si n cunostinta.
Deci aceea auzind sunetul trmbitelor, au venit sa vada ce e cu acest sunet si au aflat ca cei
scapati din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel. Trmbitele, al caror sunet l aud
dracii necurati, sunt cuvintele despre virtute si cunostinta. Iar sunetul acestor cuvinte sunt faptele
virtutilor si buna statornicie n modul de comportare a celor ce s-au ntors prin pocainta de la pacat
la virtute si s-au ridicat de la nestiinta la cunostinta de Dumnezeu.

Si au venit la Zorobael si la Iisus si la capii familiilor si le-au zis lor: Sa cladim mpreuna cu voi, caci
la fel cu voi ascultam de Domnul vostru si-i jertfim Lui. Zorobael este mintea activa, Iisus mintea
contemplativa, iar capii familiilor sunt puterile (facultatile) sufletului, din care rasar modurile virtutii
si ratiunile cunostintei. De aceasta se apropie dracii necurati ai mndriei, ai slavei desarte, ai vointei
de a placea oamenilor si a fatarniciei, zicnd: Sa cladim mpreuna cu voi templul Domnului. Caci
nici unul dintre acesti draci vicleni nu ntmpina vreodata rvna omului virtuos, ci nlaturnd mai
degraba lipsurile virtutilor ndeamna la si mai mari silinte, facndu-se mpreuna rvnitor cu cei ce se
nevoiesc ca sa traga la sine inima celui ce se straduieste dupa ce a pierdut masura constanta a
moderatiei si sa-l duca pe neobservate spre alta tinta dect cea spre care credea ca merge. De aceea
spun viclenii: la fel cu voi ascultam pe Domnul vostru. Caci nu urasc neprihanirea si nu se scrbesc
de post, nici de mpartirea de ajutoare, sau de primirea de straini, sau de cntarea de psalmi, sau de
citiri, sau de nvataturile cele mai nalte, sau de culcarea pe jos, sau pe veghere, sau de toate
celelalte prin care se caracterizeaza viata lui Dumnezeu, pna ce scopul si cauza celor care se
savrsesc le slujeste lor. De aceea pe ceilalti draci i observa ascetul mai repede si scapa mai usor de
vatamarea ce vine de la ei.
Dar acestia, care au aparenta ca ajuta omului sa umble pe calea virtutii si ca zidesc mpreuna cu
el templul Domnului, ce minte nalta i-ar putea descoperi? Ea poate aceasta numai prin cuvntul viu
si lucrator care patrunde n toate si strabate pna la despartirea sufletului si a duhului, adica
cunoaste care dintre fapte si gnduri sunt sufletesti, sau forme si miscari naturale ale virtutii, si care
duhovnicesti sau forme si miscari mai presus de fire si proprii lui Dumnezeu, date firii prin har; prin
cuvntul care strabate pna la despartirea dintre ncheieturi si maduva, cunoscnd potrivirea sau
nepotrivirea dintre modurile virtutii si ratiunile duhovnicesti; prin cuvntul care judeca cugetarile si
intentiunile inimilor, adica afectiunile ascunse ale adncului nostru fata de cele spuse si pricinile
nevazute ale acestora din suflet.
Caci nu este naintea Lui nici o faptura ascunsa; se ntelege ntre noi, care credem ca ne putem
ascunde. Fiindca toate sunt goale si descoperite, nu numai cele ce s-au facut si s-au gndit, ci si
cele ce se vor face si se vor gndi. Caci poate de faptele si gndurile viitoare spune Scriptura ca nu
este faptura ascunsa, si nu despre cele ce s-au savrsit. Fiindca acestea ne sunt si noua nsine si le
sunt si altora descoperite. Cu att mai mult lui Dumnezeu, care a cunoscut de mai nainte toate
veacurile nesfrsite care au fost, sunt si vor fi, si care are de mai nainte prin fire cunostinta facerii
tuturor; si care nu din lucruri, ci de la Sine a primit n Sine de mai nainte cunostinta lucrurilor. Caci El
este cunostinta fiintiala a lucrurilor, fiind Facatorul lor; e nsasi cunostinta, ca cel ce are cunostinta Sa
prin fire, mai presus de orice cauza. Dar chiar si de fata de aceasta se afla mai presus n tot chipul,
conform unei ratiuni suprainfinite care depaseste de infinite ori nsasi infinitatea. Caci El este
Facatorul si al asa zisei cunostinte n orice sens si chip, si nu este accesibil nici unei cunostinte ce
poate fi cugetata sau rostita.
Cine deci, neavnd acest cuvnt salasluit n adncul inimii, va putea sa scape de vicleniile
ascunse ale fatarniciei dracilor mpotriva noastra si sa stea de sine, cu totul singur, fara nici un
amestec cu ei, si sa zideasca templul Domnului, asemenea marelui Zorobael, a lui Iisus si a capilor de
familii, care spun hotart si cu glas mare duhurilor amagitoare ale mndriei, ale slavei desarte, ale
placerii de la oameni si ale fatarniciei: Nu vom zidi cu voi templul Domnului Dumnezeului nostru, ci
vom zidi singuri Domnului lui Israel? Numai cel ce are acest cuvnt poate cunoaste ca amestecul

dracilor cauzeaza stricaciunea si surparea ntregii cladiri si ntineaza harul si frumusetea

staruitoarelor nchinate lui Dumnezeu. Caci nimeni nu poate, avnd ca ajutor la virtute pe vreunul
din dracii pomeniti, sa o zideasca pe aceasta lui Dumnezeu. Pentru ca nu are pe Dumnezeu ca scop n
cele ce face, ca sa se exercite n virtute privind spre El. Deci nu din gelozie n-au primit cei iesiti din
robie pe Babilonieni, pe Huteni, pe Ematei si pe Evrei sa zideasca mpreuna cu ei templul Domnului,
ci fiindca au cunoscut cursele ce se ascundeau n aparenta de prietenie a dracilor, care voiau sa le
aduca prin bine pe neobservate moartea pacatului.
Fie deci ca si noi sa zicem totdeauna duhurilor rautatii, care ne vadesc n chip nevazut cu
nfatisarea prieteniei duhovnicesti si ne spun: Sa zidim mpreuna cu voi templul Dumnezeului
nostru: Nu putem sa zidim mpreuna casa Domnului Dumnezeului lui nostru, ci noi vom zidi singuri
Domnului lui Israel. Singuri ntr-o anumita privinta, deoarece o data ce ne-am eliberat de duhurile
care ne razboiau din lipsa virtutii si de la care am iesit, nu vrem ca, naltndu-se prin excesele
voastre, sa fim iarasi strapunsi si sa cadem cu att mai cumplit ca ntia oara, cu ct din cea dinti
cadere exista nadejdea ntoarcerii n temeiul unei iertari pentru slabiciune, dar din cea de-a doua
ntoarcere este cu neputinta sau foarte grea, deoarece acum suntem urti din pricina mndriei ce ne
vine din faptul ca am savrsit, n loc de cele de-a dreapta, altele ca ei sunt si mai la dreapta. Dar
totusi nu singuri n alta privinta, deoarece i avem pe Sfintii ngeri, ca ajutoare la cele bune, dar si mai
mult pe Dumnezeu, care se arata El nsusi pe Sine n noi prin faptele dreptatii si ne zideste pe noi
Siesi templu sfnt si slobod de toata patima.

Scolii
Cel ce plnge pentru pacatele de mai nainte si are n sine n chip desavrsit credinta lui Dumnezeu,
care-l naste mereu spre dreptate, si-si ofera viata si ratiunea ca sa se ntipareasca n ele toata
virtutea, s-a facut pe sine madular al semintiei duhovnicesti a lui Veniamin, aratndu-si nasterea
dupa Dumnezeu ca fapta a vointei, nu a necesitatii. Caci cel ce poarta de bunavoie nasterea lui
Dumnezeu este fiul dreptei. (3)
Prin Babilonieni ntelege mndria, dat fiind ca aceasta produce o cugetare confuza. Caci patima
mndriei consta n doua nestiinte. Iar aceste doua nestiinte mpreunndu-se, dau o cugetare
confuza. Caci numai este acela mndru, care ignora att ajutorul dumnezeiesc ct si neputinta
omeneasca. Deci mndria este lipsa cunostintei de Dumnezeu si de om. Caci prin negarea celor doua
extreme ia fiinta o afirmare mincinoasa. (4).
Prin Hutei ntelege slava desarta. Caci slava desarta este abaterea de la scopul cel dupa Dumnezeu si
ndreptare spre alt scop dect cel dumnezeiesc. Fiindca iubitorul de slava desarta este cel ce
urmareste virtutea pentru slava sa, nu pentru a lui Dumnezeu si care plateste prin ostenelile sale
laudele goale de la oameni. (5)
Prin Ematei ntelege dorinta de a placea oamenilor. Caci cel ce voieste sa placa oamenilor are grija
numai de purtarile de dinafara si de cuvinte lingusitoare, ca prin cele dinti sa fure vederea, iar prin
cele de-al doilea sa fure auzul acelora care se lasa ndulciti si impresionati numai de cele ce vad si se

aud si marginesc virtutea numai la ceea ce cade sub simturi. Deci vointa de a placea oamenilor se
arata n nfatisarea unor purtari si cuvinte care vor sa fie cinstite de oameni ca virtuoase. (6)
Prin Evrei ntelege fatarnicia. Iar fatarnicia este afectarea prefacuta a prieteniei, sau ura acoperita
sub nfatisarea prieteniei, sau dusmania ce se arata ca bunavointa, invidia ce-si da o fata iubitoare,
sau dispozitia pacatoasa ce nseala pe privitori prin afisarea chipurilor virtutii, sau o viata care are
forma virtutii dar nu si podoaba ei de fapte, sau afectarea unei dreptati ce consta numai n aparenta,
sau chipul filosofiei lucratoare care acopera golul ascuns al vointei virtuoase, sau amagirea cu chip
de adevar pe care o cultiva cei ce imita pe sarpe prin siretenia naravurilor. (7)
Cauza lucrurilor si a bunurilor din lucruri este Dumnezeu. Deci cel ce se osteneste pentru virtute si
cunostinta si nu sporeste; pe masura cresterii sale n har, n recunoasterea nevredniciei proprii, nu a
scapat de raul mndriei. Iar cel ce cultiva binele pentru slava proprie, se cinsteste pe sine mai mult
dect pe Dumnezeu, fiind strapuns de pilonul slavei desarte. De asemenea cel se savrseste sau
urmareste virtutea pentru a fi vazut de oameni, pune aprobarea omeneasca mai presus de cea
Dumnezeiasca, bolind de patima de a placea oamenilor. Iar cele ce si vopseste n chip viclean
purtarile sale cu buna cuviinta a virtutii si-si acoperea dispozitia rea a vointei cu nfatisarea vazuta a
cuviosiei, spre amagirea oamenilor, cumpara virtutea cu viclenia fatarniciei. Deci, Azvacat cel
spiritual ndreapta intentia fiecaruia din acestia, de la cauza propriei spre alte scopuri. (8)
Prin Zorobael se ntelege aici mintea activa, dat fiind ca este mai razboinic, iar prin Iisus, mintea
contemplativa, dat fiind ca e preot si a fost rnduit sa faca necontenit rugaciuni catre Dumnezeu.
(10)
Despartirea sufletului si a duhului indica deosebirea dintre virtutile din fire, ale caror ratiuni le avem
n chip firesc, si dintre cele de la Duhul, al caror har l primim n dar. Deosebirea acestora o face
Scriptura n chip clar. (11)
Maduva este cuvntul dumnezeiesc, care nutreste ca pe niste oase gndurile dumnezeiesti din noi,
care la rndul lor sustin trupul virtutilor. Iar ncheietura este modul fapturii, n care se realizeaza
unirea gndurilor cu ratiunile Dumnezeiesti spre a da ntregul virtutii. (12)
Cugetarile si intentiunile, pe care zice ca le judeca cuvntul sunt legaturile dumnezeiesti si cu
gndurile si cauzele acestor legaturi. Caci cugetarea misca amintirea, care este prin fire si afectiune,
iar intentia priveste spre sfrsit, ceea ce e propriu cauzei. (13)
Dracii care razboiesc sufletul n lipsa virtutii sunt aceia care l nvata desfrul si betia, iubirea de
argint si cele asemenea. Iar cei care l razboiesc din pricina excesului de virtute sunt acei care l
nvata parerea de sine, slava desarta, mndria si cele asemenea, strecurnd prin cele de-a dreapta n
chip ascuns ispitele celei de-a stnga. (15)
Definitia virtutii este unirea prin cunostinta a neputintei omenesti cu puterea dumnezeiasca. Deci cel
ce se nchide pe sine n neputinta firii, nca nu a ajuns la hotarul virtutii. Din aceasta pricina el
pacatuieste, ca unul ce n-a primit nca puterea ce ntareste neputinta. Iar cel ce prezinta cu
ndrazneala n loc de puterea dumnezeiasca neputinta proprie ca putere, a sarit pe hotarul virtutii. El
pacatuieste prin aceea ca nu recunoaste ceea ce s-a facut mai pe urma prin el n chip suprafiresc. El

socoteste pacatul drept virtute. E mai de iertat deci ce s-a nchis n neputinta sa naturala, patimind
mai bine caderea de la virtute din trndavie, dect cel ce prezinta n loc de puterea dumnezeiasca
neputinta proprie ca putere n stare sa mplineasca datoriile. Caci mai degraba si pricinuieste
caderea prin ndrazneala sa. (16)

Mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului. Ce nseamna lucratoare?

Eu stiu ca rugaciunea este lucratoare n doua feluri. ntr-unul, cnd cel ce se roaga aduce
rugaciunea sa lui Dumnezeu mpreuna cu faptele poruncilor, cnd deci rugaciunea lui nu cade de pe
limba numai ca un cuvnt simplu si ca un sunet gol al vocii, zacnd lenesa si fara consistenta, ci cnd
este lucratoare, vie si nsufletita prin mplinirea poruncilor. Caci rugaciunea si cererea si mplinesc
consistenta cnd le umplem prin virtuti. Aceasta umplere face rugaciunea dreptului tare, nct toate
le poate, lucrnd prin porunci.
ntr-altfel este lucratoare, cnd cel ce are lipsa de rugaciunea dreptului savrseste faptele
rugaciunii, ndreptndu-si viata de mai nainte si facnd tare cererea dreptului, ntru-ct o
mputerniceste prin purtarea sa cea buna. Caci nu foloseste rugaciunea dreptului celui care, avnd
trebuinta de ea, se desfata mai mult cu pacatele dect cu virtutile. De pilda marele Samuil plngea
odinioara pe Saul care pacatuise, dar nu putea sa-l faca pe Dumnezeu ndurator, neavnd n ajutorul
plnsului sau ndreptarea cuvenita a pacatosului. De aceea Dumnezeu, oprind pe slujitorul Sau de la
plnsul de prisos, i zice: Pna cnd vei plnge pentru Saul? Caci Eu l-am lepadat pe el, ca sa nu mai
mparateasca peste Israel (I Regi 16,1).
De asemenea Ieremia, care suferea tare pentru poporul Iudeilor nnebunit de amagirea dracilor,
nu este auzit cnd se roaga, ntruct nu are ca putere a rugaciunii ntoarcerea necredinciosilor Iudei
de la ratacire. De aceea, oprindu-l si pe Dumnezeu de la rugaciunea n zadar zice: Si nu te mai ruga
pentru poporul acesta si nu-mi mai cere sa am mila de ei; nu te mai ruga si nu mai veni la mine
pentru ei, ca nu voi auzi (Ieremia 7,16).
Este cu adevarat o mare nesimtire, ca sa nu zic nebunie, sa ceara mntuire prin rugaciunile
dreptilor acela care-si desfata sufletul n cele stricacioase, si sa ceara dreptate pentru acele fapte cu
care se lauda, ntinndu-se cu vointa. Cel ce are trebuinta de rugaciunea dreptului trebuie sa nu o
lase nelucratoare si inerta, daca uraste cu adevarat cele rele, ci sa o faca lucratoare si tare, ntraripnd-o prin propriile sale virtuti, si n stare sa ajunga la Cel ce poate sa dea iertare pentru greseli.
Prin urmare mult rugaciunea dreptului cnd e lucratoare, fie prin dreptul care o face, fie prin cel
ce o roaga prin drept s-o faca. Cnd e lucratoare prin dreptul care o face, i da lui ndrazneala catre
Cel ce poate sa mplineasca cererile dreptilor; iar cnd e lucratoare prin cel ce o roaga prin drept s-o
faca, l echilibreaza pe el de ticalosia de mai nainte, schimbndu-i dispozitia spre virtute.

ntru aceasta va bucurati putin acum, macar ca trebuie sa va ntristati n multe feluri de ncercari. Cum,
ntristat fiind cineva n ncercari, poate sa se bucure ntru cele ce se ntristeaza?

Cuvntul adevarului cunoaste doua feluri de ntristari: una ascunsa n suflet, iar alta aratata prin
simtire. Cea dinti cuprinde tot adncul sufletului, lovit de biciul cunostintei; iar cea de-a doua se
ntinde peste toata simtirea, care se aduna din revarsarea ei naturala, sub povara durerilor. Cea
dinti este urmare a placerii traita cu simturile, iar cealalta a bucuriei din suflet422. Mai bine zis, una
este urmarea patimilor de buna voie ale simturilor, iar cealalta a celor fara de voie423.
Caci ntristarea este, dupa parerea mea, o dispozitie din care lipseste placerea. Iar lipsa placerilor
e adusa de osteneala. Osteneala, la rndul ei, e provocata n chip vadit de lipsa deprinderii naturale,
sau pierderea ei. Iar lipsa deprinderii naturale, e produsa de mbolnavirea puterii ce se afla prin fire
la dispozitia deprinderii vine din reaua ntrebuintare a lucrarii ei naturale. n sfrsit reaua
ntrebuintare a lucrarii ei consta n miscarea puterii spre ceea ce nu este potrivit cu firea si nu are
consistenta.
Dar precum cunoaste Scriptura doua feluri de ntristari, la fel cunoaste doua feluri de ispite. Unul
cu voie si unul fara de voie, unul creator de placeri voite, celalalt aducator de dureri fara voie. Ispita
cu voia da fiinta placerilor voite, iar cea fara de voie aduce durerile fara de voie424. Una este cauza
ntristarii din suflet, iar cealalta a ntristarii dupa simturi.
De aceea socotesc ca Domnul si Dumnezeul nostru, nvatnd pe ucenicii sai cum trebuie sa se
roage, le spuse sa se roage sa nu le vina felul ispitelor cu voia: Si nu ne duce pe noi n ispita, adica i
nvata pe ucenicii Sai sa se roage sa nu fie lasati sa faca experienta ispitelor placerii, adica a celor
voite si poftite. Iar marele Iacob, zis fratele Domnului, nvatnd pe cei ce lupta pentru adevar sa nu
se fereasca de felul ispitelor fara de voie, zice: Mare bucurie sa socotiti fratii mai cnd cadeti n
felurite ispita, adica n ncercarile, care nu sunt voite si poftite si produc dureri. Si Domnul o arata
aceasta limpede adaugnd: ci ne izbaveste de cel rau, iar marele Iacob zicnd: Stiind ca cercarea
credintei voastre lucreaza rabdarea, iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavrsit, ca sa fiti desavrsiti si
ntregi, fara nici o lipsa. Desavrsit este cel ce lupta mpotriva ispitelor cu voia, prin nfrnare, si
cele fara de voie staruie cu rabdare, iar ntreg este cel ce-si nsoteste faptuirea cu cunostinta si a
carui contemplatie nu este lipsita de fapte.
Asadar ntristarea si placerea fiind mpartite ntre suflet si simtire, cel ce cauta placerea
sufletului, primeste ntristarea simturilor si devine cercat, desavrsit si ntreg. Cercat ntruct a
experimentat prin simtire cele contrare; desavrsit, ntruct a luptat neobosit cu placerea din
simturi, prin nfrnare si razdare; ntreg, ntruct pastreaza nestirbite, statornice si constante
deprinderile care lupta cu dispozitiile simtirii opuse ntreolalta; acesta deprinderi sunt faptuitoarea si
contemplatia, care ramn legate ntreolalta si nedespartite, faptuirea vadind prin modurile ei
cunostinta contemplatiei, iar contemplatia purtnd, ca si ratiunea, platosa virtutii cu fapta.
Deci fiindca Scriptura spune ca ntristarea ca si placerea sunt de doua feluri si una se afla n
suflet, iar alta n simturi, sa privim pe scurt si cauzele lor.
ntristarea din suflet este ndoita. Una este pentru greselile proprii, alta este pentru greselile
straine. Iar cauza acestei ntristari este n chip vadit placerea dupa simturi a celui ce se ntristeaza,
sau a celor pentru care se ntristeaza. Caci judecnd drept, aproape ca nu este pacat n oameni, care
sa nu-si aiba ca nceput al nasterii sale afectiunea nerationala a sufletului fata de placerea simturilor.

Iar cauza placerii din suflet este, n chip vadit, ntristarea dupa simturi a celui ce se veseleste si se
bucura de virtutile proprii sau ale altora. Caci dupa judecata cea dreapta, aproape ca nu este virtute
ntre oameni, care sa nu aiba ca nceput al nasterii sale ntoarcerea nteleapta a sufletului de la
simtire. Dobndind sufletul, care urmareste virtutea, aceasta desfacere de simtire, aceasta din urma
se va afla n chip necesar n dureri si osteneli, nemaiavnd unita cu ea puterea care ne nascoceste
diferite placeri n temeiul afectiunii voluntare a sufletului fata de ele. Dimpotriva aceasta putere
respinge acum barbateste, prin nfrnare, navala placerilor firesti ale simturilor. Iar fata de ostenelile
si durerile fara de voie si potrivnice firi ce vin asupra-i, ramne cu totul nenduplecata, neputnd fi
abatuta de la deprinderea si de la frumusetea dumnezeiasca a virtutii, de la placerea cea fara
consistenta. Si nu cade de la naltimea virtutilor ca sa abata ostenelile ce vin asupra-i, pentru a cruta
trupul de simtirea durerilor. Iar cauza ntristarii dupa simturi este preocuparea totala a sufletului de
cele conforme firii sale, pe cnd placerea dupa simturi o produce n chip vadit lucrarea sufletului
contrara firii lui neputnd avea alt nceput al nasterii ei dect abaterea sufletului de la cele conforme
firii sale.
Caci placerea dupa fire a mintii si a simturilor sunt opuse una alteia, din pricina deosebirii
extreme a celor supuse lor. Pentru ca cele supuse mintii sunt entitatile spirituale si necorporale, pe
care le sesizeaza dupa fiinta; iar cele supuse simturilor sunt lucrurile sensibile si corporale, pe care le
percep ele de asemenea dupa fire.
Deci fiindca nu e cu putinta mintii sa strabata la cele spirituale nrudite cu ea fara contemplarea
lucrurilor sensibile, asezate la mijloc, iar aceasta nu se poate face fara lucrarea simturilor care o
ntovaraseste si care e nrudita cu lucrurile sensibile, pe drept cuvnt daca se lipeste de nfatisarile
cele vazute, socotind lucrarea simturilor care o ntovaraseste drept o lucrare naturala, care din cel
spirituale si cele conforme firii, prinzndu-se zicnd cu amndoua minile de cele corporale si cele
conforme firii. Purtate apoi de acestea n chip nerational (din pricina simtirii care a biruit-o), mintea
pe care o naste ntristarea din suflet, ntruct acesta e lovit de biciuirile dese ale constiintei, iar pe de
alta produce placerea de simtire, ngrasnd-o cu nascocirile mijloacelor de desfatare a trupului. Daca
nsa mintea, de la prima atingere prin simturi cu cele vazute, taie nfatisarea acestora si contempla
ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor, curatite de figurile asezate pe ele, produce placerea din suflet,
nemaifiind retinuta de nici unul din lucrurile vazute prin simturi, si naste ntristarea din simtire,
aceasta fiind lipsita de toate lucrurile naturale sensibile. Caci acolo unde simturile sunt crmuite de
ratiunile n contemplarea celor vazute, trupul e lipsit de toata placerea dupa fire, neavnd simturile
slobode si dezlegate de lanturile ratiunii, ca sa slujeasca placerilor.
Daca deci, precum am spus, ntristarea sau durerea sufletului (caci sunt unul si acelasi lucru) e
produsa de placerea de simtire, iar ntristarea sau durerea simtirii de placerea din suflet, pe drept
cuvnt cel ce doreste si nadajduieste viata pastrata n cer spre mostenire nestricacioasa, prihanita si
nevestejita, prin nvierea din morti a Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, are n suflet
o veselie si o bucurie negraita, bucurndu-se nencetat de nadejdea bunurilor viitoare, dar n trup si
n simtire poarta ntristarea, sau ostenelile cauzate simtirii de feluritele ncercari si de durerile
prilejuite de ele. Caci orice virtute este nsotita de placere si de durere: durere pentru trup, care se
lipseste de durerea dulce si lina, si placerea pentru suflet, care se desfata n duh cu ratiunile curatite
de tot ce cade sub simturi.

Se cuvine deci ca mintea, ntristndu-se n viata aceasta (caci asa cred ca se ntelege acum) cu
trupul pentru multe strmtorari ce-i vin din ncercarile pentru virtute, sa se bucure si sa se
veseleasca cu sufletul pururea pentru nadejdea bunurilor vesnice, chiar daca simtirea e apasata de
durere. Caci daca nu sunt vrednice patimirile sufletului de acum de slava viitoare, ce se va descoperi
noua zice Apostolul.
n felul acesta se poate omul bucura, dupa parerea mea, pentru ceea ce se ntristeaza. Caci
ntristndu-se cu trupul de virtute din pricina ostenelilor, se bucura cu sufletul de aceeasi virtute,
privind la frumusetea celor viitoare ca la ceva prezent. Pentru aceasta frumusete, cel ce se nnoieste
necontenit prin nasterea sufletului n duh, moare n fiecare zi, asemenea marelui David (Psalmi 43,
24), prin renuntarea de bunavoie la trup, avnd atta placerea mntuitoare, ct si ntristarea
folositoare. Iar prin ntristare nu ntelegem pe cea nerationala, a celor multi, care apasa sufletul
pentru ca e lipsit de placeri sau de bunuri materiale ce strnesc n om n om porniri contrare firii spre
cele care nu trebuie si l fac sa fuga de cele ce nu trebuie sa fuga, ci pe cea rationala si ncercata de
ntelepti n cele dumnezeiesti si pe cea care descopera raul prezent. Caci ntristarea este un rau
prezent ce se afla n suflet cnd placerea simtirii mpiedica discernamntul ratiunii, sau n simtire
cnd drumul sufletului nainteaza nempiedicat n virtute, aducnd cu att mai multe strmtorari
simtirii, cu ct procura mai multa placere si bucurie sufletului nchinat n Dumnezeu, prin lumina
nrudita a virtutii si cunostintei.

Scolii
Domnul ne nvata sa ne rugam sa nu ajungem n ispitele cu voia, care produc placere trupului si
durere sufletului. Iar marele Iacob ne ndeamna sa ne bucuram de ncercarile cele fara de voie, care
alunga placerea trupului si durerea sufletului. (7)
Cercat este cel ce a facut experienta durerii si placerii trupului, ntruct a ncercat att la latura
favorabila a celor trupesti. Desavrsit este cel ce a biruit placerea si durerea trupului prin puterea
ratiunii. Iar ntreg este cel ce si-a pastrat neschimbate deprinderile faptuirii si ale contemplatiei,
prin taria dragostei de cele dumnezeiesti. (10)
Oricarei ntristari din suflet i premerge, zice, o placere a trupului. (11)
Fara legatura patimasa a sufletului cu simturile nu este n oameni pacat. (12)
Puterea nascocitoare de care vorbeste este puterea cugetatoare (mintala) a sufletului. Aceasta
iesind din legatura cu simturile, nu mai are cine sa se ngrijeasca de placeri pe seama sufletului,
printr-o afectiune de bunavoie fata de el. Ea nu se mai ocupa nici cu usurarea durerii sufletului, din
pricina preocuparii totale si afectuoase a vointei de cele dumnezeiesti. (15)
Preocuparea sufletului de cele conforme cu firea se face nceputul durerii simturilor. Caci sufletul
ostenindu-se pentru cele bune dupa fire, nu mai este nici o putere care sa nascoceasca mijloacele ce
procura placere simturilor. (16)

Mintea ndata ce socoteste lucrarea simturilor ca proprie, se nclceste n nfatisarile lucrurilor

sensibile si nascoceste placeri pe seama trupului, neputnd strabate dincolo de natura celor vazute,
fiind retinuta de legatura patimasa cu simturile. (18)
Cel ce preface legile lucrurilor prin imitare n legea sa, este un virtuos, facnd rationala miscarea
celor lipsite de ratiune. Iar cel ce preface legea sa n legile altora prin imitare, e un patimas,
schimbnd ratiunea n ceea ce-i lipsit de ratiune. (19)
Trupul e al sufletului, iar nu sufletul al trupului. Caci cel mai mic este al celui mai mare, nu cel mai
mare al celui mai mic. Deci fiindca pentru greseala dinti a rasarit n noi legea pacatului, care este
placerea simturilor, iar pentru aceasta s-a hotart moartea trupului prin osteneli si dureri, rnduita
spre desfiintarea legii pacatului, cel ce stie ca moartea s-a ivit din pricina pacatului, spre desfiintarea
lui, se bucura pururea n sufletul sau cnd vede cum este desfiintata legea pacatului din trupul sau
prin feluritele osteneli si dureri, ca sa primeasca fericita viata viitoare n duh. Caci stie ca nu poate
ajunge la aceasta daca nu e golita mai nainte din trup, ca dintr-un vas, nca n aceasta viata, legea
pacatului, sustinuta prin afectiunea vointei fara de el. (21)

Note
Bucuria duhovniceasca nseamna o comprimare a placerilor senzuale, precum placerile senzuale
produc ntristare n suflet. (422)
Patimile de buna voie sunt cele pacatoase. Ele produc ntristare sufletului. Patimile fara de voie sunt
durerile, strmtorarile. Ele produc ntristarea simturilor. (423)
Ispita fara de voie, care e o suferinta, un necaz, o osteneala, e mai potrivit sa se numeasca ncercare.
E si ea o ispita, ntruct suferinta l face si ea pe om adeseori sa pacatuiasca pentru a scapa de ea.
Dar pe cnd ispita placerii (ispita n sens strns) trebuie respinsa, ispita durerii (ncercarea) trebuie
acceptata. Deci atitudinile fata de ele trebuie sa fie direct opuse. Rau ar fi cnd s-ar respinge
amndoua (indiferenta, apatia), dar si mai rau cnd s-ar accepta ispita placerii si s-ar respinge cea a
durerii. Ispita placerii conduce placerii simtirii si ntristare sufletului, iar ncercarea durerii aduce
ntristare simtirii si bucurie sufletului. Nu te poti bucura cu sufletul si totodata desfatat cu simtirile,
adica nu poti primi deodata si ispita si ncercarea. Deci betia si desfatarea pe care o simtim n vremea
unei voluptati desi ni se pare ca ne-a patruns toata fiinta, e numai o placere a simturilor, nu si a
sufletului. Sufletul a putut sa se scufunde n acele clipe, daca nu simtim n mijlocul acelei voluptati o
ntristare interna ca semn al prezentei lui. Am devenit cu alte cuvinte n acele clipe n ntregi ai
simturilor. n nici un caz voluptatea nu e si a sufletului.

Pentru aceasta mntuire au cautat cu staruiala si au cercetat cu de-amanuntul Proorocii care au proorocit
despre harul rnduit voua, cercetnd care si ce fel de timp este acela aratat lor duhul lui Hristos dintre ei,
care le marturisea despre patimile lui Hristos si despre maririle de dupa ele. (I Petru 1, 10-13) daca fericitii
Prooroci ne-au lasat n scris cele ce au rasunat n urechile lor de la Duhul, ca sa le cautam si sa le cercetam,
cum si cu ce cautare si cercetare le-au cautat si cercetat, odata ce le-au rasunat n urechi si au scris cele
descoperite lor?

Puterile de cautare si cercetare a lucrurilor dumnezeiesti sunt sadite n firea oamenilor, fiintial
de catre Creator, prin nsasi aducerea ei n existenta. Iar descoperirea lucrurilor dumnezeiesti le
mpartaseste prin har puterea Preasfntului Duh. Dat fiind nsa ca cel viclean a tintuit n urma
pacatului aceste puteri nca de la nceput de firea celor vazute, si nu mai era cine sa nteleaga si sa
caute pe Dumnezeu (Psalmi 13, 2) ntruct toti cei partasi de firea omeneasca si margineau puterea
mintii si ratiunii la nfatisarea lucrurilor sensibile si nu mai aveau nici o ntelegere pentru cele mai
presus de simturi, pe drept cuvntul harului Preasfntului Duh a restabilit puterea celor ce n-au
mbratisat ratacirea cu intentiile si cu toata inima, dezlipind-o de cele materiale. Deci reprimnd-o
curatita prin har, acestia au cautat nti si au cercetat, apoi au cautat cu staruinta si au cercetat cu
de-amanuntul tainele dumnezeiesti prin acelasi har al Domnului.
Fiindca nu e ngaduit sa zicem ca numai harul de sine lucreaza n Sfinti cunostintele tainelor, fara
puterile care primesc prin fire cunostinta. Caci atunci socotim ca sfintii Prooroci nu ntelegeau
iluminarile date lor de catre Preasfntul Duh. Dar n acest caz cum ar mai fi adevarat cuvntul care
zice: nteleptul ntelege cele din gura sa (Proverbe. 16,25). Pe de alta parte n-au primit cunostinta
adevarata a lucrurilor nici numai cautnd-o prin puterea firi, fara harul Duhului Sfnt. Caci atunci s-ar
dovedi de prisos salasluirea Duhului n Sfinti, neajutndu-le ntru nimic la descoperirea adevarului. Si
cum ar mai fi adevarat cuvntul care zice: Toata darea cea buna si tot darul desavrsit de sus este,
pogornd de la Parintele luminilor; sau: Fiecaruia i s-a dat aratarea Duhului spre folos; caci unuia,
zice, i s-a dat prin Duhul cuvnt de ntelepciune, altuia cuvnt de cunostinta prin acelasi Duh, altuia,
darul tamaduirilor s.a. m. d. Apoi adaoga: Toate le lucreaza unul si acelasi Duh, mpartind fiecaruia
ndeobste precum voieste. Si voieste ceea ce este spre folos fiecaruia, ca sa mplineasca dorul
nepatimas al celor ce cauta cele dumnezeiesti. Caci ce cauta cele dumnezeiesti, desigur va lua cele ce
cauta. Iar cel ce cauta cu vreo patima, nu va primi ce cauta, cautnd n chip rau. Caci zice: Cereti si
nu primiti, fiindca cereti rau (Iacov 4,5).
Prin urmare harul Duhului Sfnt nu lucreaza ntelepciunea n Sfinti fara mintea care sa o
primeasca; nici cunostinta, fara ratiunea capabila de ea; nici credinta, fara convingerea mintii si a
ratiunii despre cele viitoare si deocamdata nearatate; nici darurile vindecarilor, fara iubirea de
oameni cea dupa fire; nici vreun altul dintre celelalte daruri, fara deprinderea si puterea capabila de
fiecare. Dar iarasi nu va dobndi omul ceva din cele nsirate numai prin puterea naturala, fara
puterea lui Dumnezeu, care sa le daruiasca.
Iar aceasta o arata limpede toti Sfintii, care, dupa ce se nvrednicesc de descoperirile celor
dumnezeiesti, cauta ratiunile celor descoperite (Daniel 12,8; Zabulon 4,5). Astfel Avram, primind
fagaduinta ca va mosteni pamntul aratata lui prin cuvintele ce i le spune Dumnezeu: Eu sunt
Domnul care te-am scos din pamntul Chaldeilor, ca sa-ti dau pamntul acesta spre mostenire, nu
se multumeste sa primeasca ceea ce a cautat iesind din pamntul Chaldeilor, ci a cautat cu dor sa
afle si felul cum va mosteni, zicnd catre Dumnezeu: Stapne Doamne, prin ce voi cunoaste ca-l voi
mosteni (Facerea 15,7)? Iar Moise, primind puterea semnelor si a minunilor, a cautat sa nvete
modurile si ratiunile prin care avea sa dobndeasca vrednicia de crezare a semnelor daruite (Exod
4,1). Iar marele David zice: Si a mai pus n ei toate ratiunile semnelor si a minunilor lui, n pamntul
lui Ham. Si tot el zice despre sine, strignd catre Dumnezeu: Descopera ochii mei si vei ntelege
minunile din legea Ta (Psalmi 118, 18). Apoi: Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor
mele (Psalmi 118, 105). Iar marele Daniil, care dorea cu atta putere vedeniile dumnezeiesti, pentru

care a stat nemncat trei saptamni, cautnd ratiunilor lor, aude pe un nger zicnd catre alt nger:
Tlcuieste celui de acolo vedenia (Daniel 8,16). n sfrsi marele Prooroc Zaharia la fiecare vedenie
din proorocia lui n prezinta pe ngerul ce graia n el, aratndu-i si nvatndu-l ratiunile vedeniilor,
zicnd: Si mi-a aratat mie ngerul, carte graieste n mine: Doamne, ce sunt acestea? (Zaharia 1,9).
E limpede din acestea ca toti Sfintii pe de o parte au primit de la Duhul descoperirii, pe de alta au
cerut sa li se lamureasca ratiunile celor descoperite. De asemenea ca harul Duhului nu desfiinteaza
ctusi de putin puterea firii, ci mai degraba, fie slavita prin ntrebuintarea ei ntr-un mod contrar firii,
o face iarasi tare prin ntrebuintarea ei ntr-un mod potrivit firii, naltnd-o la ntelegerea celor
dumnezeiesti.
Desigur Duhul Sfnt este cel ce cauta si cerceteaza n noi cunostinta lucrurilor. Dar nu cauta
pentru Sine ceea ce cauta, fiindca e Dumnezeu si mai presus de orice cunostinta, ci pentru noi cei ce
avem lipsa de cunostinta. Precum si cuvntul facndu-se trup, nu savrseste taina ntruparii pentru
Sine, ci pentru noi. Dar precum fara trup nsufletit mintal nu ar fi lucrat Cuvntul n chip dumnezeiesc
cele ale trupului, la fel nici Duhul Sfnt nu lucreaza n Sfinti cunostintele tainelor, fara puterea cea
dupa fire, care cauta si cerceteaza cunostinta. Deci ori de cautau, ori de cautau cu staruinta, ori de
cercetau ori de cercetau cu de-amanuntul, Sfintii aveau harul Duhului, care misca puterea mintala si
rationala a lor spre cautarea si cercetarea celor privitoare la mntuirea sufletului. Fara Duhul nu
vedeau nimic din cele duhovnicesti, fiindca nu poate mintea omeneasca sa perceapa fara lumina
dumnezeiasca cele dumnezeiesti si spirituale.
Caci precum nu se poate odihni ochiul perceapa cele sensibile fara lumina soarelui, la fel fara
lumina duhovniceasca nu ar putea primi mintea omeneasca niciodata vreo vedere duhovniceasca.
Cea dinti lumineaza simtul vazului prin fire spre perceperea corpurilor, cea de-a doua lumineaza
mintea spre contemplare pentru a ntelege cele mai presus de simturi.
Iar mntuirea sufletelor este sfrsitul credintei. Sfrsitul credintei este descoperirea adevarata
a Celui crezut. Iar descoperirea adevarata a celui crezut este patrunderea (perihoreza) negraita a
Celui crezut n cel ce crede, dupa masura credintei fiecaruia. Aceasta patrundere, la rndul lui, este
ntoarcerea finala a celor ce cred la principiul propriu, este mplinirea dorintei. mplinirea dorintei
este odihnirea pururi mobila a celor plini de dorinta, n jurul Celui dorit. Iar odihnirea pururi mobila a
celor plini de dorinta n jurul Celui dorit este bucuria vesnica si nencetata a Celui dorit. Bucuria
vesnica si nentrerupta e mpartasirea de bunurile dumnezeiesti mai presus de fire449. Iar
mpartasirea de bunurile dumnezeiesti mai presus de fire, este asemenea celor ce se mpartasesc.
Asemanarea celor ce se mpartasesc cu Cel de care se mpartasesc, att ct este cu putinta. Iar
identitatea actualizata prin asemanare a celor ce se mpartasesc cu Cel de care se mpartasesc, este
ndumnezeirea celor ce se nvrednicesc de ndumnezeire. ndumnezeirea, ca sa spun sumar, este
concentrarea tuturor timpurilor si veacurilor si a celor din timp si din veac. Iar concentrarea si
sfrsitul timpurilor si veacurilor si a celor din ele este unirea nedespartita a nceputului adevarat si
propriu n cei mntuiti. Unirea nedespartita a nceputului si sfrsitului adevarat n cei mntuiti este
iesirea cea buna din cele naturale a celor hotarniciti fiintial ntre nceput si sfrsit. Iar iesirea cea
buna din cele naturale a celor marginiti ntre nceput si sfrsit, este o lucrare atotviguroasa si
supraputernica, nemijlocita si infinita a lui Dumnezeu ce lucreaza la infinit n cei nvredniciti de acea
iesire buna din cele naturale. n sfrsit lucrarea aceasta nemijlocita, atotviguroasa si supraputernica

a lui Dumnezeu, ce lucreaza la infinit, este o placere si o bucurie tainica, si supratainica a celor
stapniti de ea n temeiul unei uniri negraite si mai presus de ntelegere; o bucurie pe masura careia
nu se poate afla minte sau ratiune, ntelegere sau cuvnt n lumina celor create451.
Caci nu poseda firea ratiunilor celor mai presus de fire, precum nici legile celor contrare firii. Mai
presus de fire numim placerea dumnezeiasca si nteleasa, pe care Dumnezeu o procura firii, uninduse dupa har cu cei vrednici. Iar contrar firii este durerea negraita ce se naste din lipsa acelei placeri,
pe care Dumnezeu o procura firii, unindu-se n afara de har cu cei nevrednici. Caci Dumnezeu
unindu-se cu toti, dupa calitatea dispozitiei aflatoare n fiecare, da fiecare, precum stie El, simtirea
potrivita, dupa cum s-a pregatit fiecare prin sine nsusi spre primirea Celui ce se va uni cu toti la
sfrsitul veacurilor452.
Deci socotesc ca prin mntuirea sufletelor ca sfrsit al credintei (I Petru 1,9), corifeul
Apostolilor Petru ntelege mbratisarea de cele mai presus de fire. Pentru aceasta mntuire, desigur
prin Duhul Sfnt au cautat cu staruinta Proorocii si au cercetat cu de-amanuntul, care si ce fel de
chip este acela aratat lor de Duhului lui Hristos aflator n ei, care le marturisea despre patimile lui
Hristos si despre maririle de dupa ele. Asadar pe cel ce cauta cu staruinta n duh mntuirea
sufletelor si cerceteaza cu de-amanuntul ratiunile si modurile duhovnicesti ale acestei mntuiri, i
povatuieste la ntelegere Duhul Sfnt, care nu lasa sa ramna n ei nemiscata si nelucratoare puterea
prin care pot sa caute cu staruinta cele dumnezeiesti.
Mai nti El nvata sa caute omorrea vointei din pacat sau a pacatului din (prin) vointa si
nvierea vointei n (prin) virtute sau a virtutii n (prin) vointa. De asemenea sa cerceteze modurile
de omorre a vointei din pacat, sau a pacatului din (prin) vointa; la fel ratiunile nvierii vointei (prin)
virtute si a virtutii (prin) vointa. Caci prin aceste moduri si ratiuni obicinuieste sa se nfaptuiasca
omorrea pacatului din (prin) vointa, sau a vointei pentru pacat, precum si nvierea virtutii n (prin)
vointa sau a vointei n (prin) virtute. Fiindca ei au n chip vadit, ca parte n veacul acesta (pe care
Scriptura l-a numit timp), patimile n Hristos n preajma firii, patimi pe care le-a marturisit lor
Duhul Sfnt, ca sa se sadeasca n Hristos ntru asemanarea mortii Lui prin omorrea pacatului, dar si
n asemanarea nvierii, prin lucrarea virtutilor.
Caci se cuvine de fapt ca cel ce vrea sa se mntuiasca sa omoare nu numai pacatul prin vointa, ci
si vointa nsasi pentru pacat (fata de pacat) si sa nvie nu numai vointa pentru virtute, ci si nsasi
virtutea pentru vointa. Aceasta pentru ca ntreaga vointa omorta sa fie despartita de ntregul pacat
omort, nct sa nu-l mai simta, si ntreaga vointa nviata sa simta, si ntreaga vointa nviata sa simta
ntreaga virtute nviata printr-o unire nedespartita.
Aceasta cautnd-o mai nti Sfintii prin Duhul Sfnt, au dobndit filozofia lucratoare. Dupa
aceasta, devenind curati si slobozio de orice ntinare, si-au miscat ochiul mintal al sufletului spre
tinta finala a fapturilor prin acelasi Duh, cautnd cu staruinta, dupa nvierea vointei, si
nestralucirea firii, si cu de-amanuntul modurile si ratiunile nemuririi celei dumnezeiesti458. Caci nu
mai cautau nvierea vointei, pe care o primisera deja prin faptuire morala de la Duhul, precum nu
mai cercetau nici modurile ei, ci cautau acum cu staruinta nestricaciunea firii, pe care nu o
aveau, si cercetau cu de-amanuntul modurile si ratiunile ndumnezeirii ei. Spre aceasta le era acum
tot zorul, dorind slava ei n Hristos, ca precum au patimit mpreuna cu El n veacul acesta (pe care,

cum am zis, Scriptura l-a numit timp), asa sa fie si slaviti mpreuna cu El n veacul viitor, devenind,
ntr-un chip mai presus de fire, mostenitori ai lui Dumnezeu dupa har mpreuna si mostenitori cu
Hristos dupa iconomie, prin puterea ntruparii Celui ce si-a nsusit toata firea.
Caci Hristos fiind prin fire Dumnezeu si om, ca Dumnezeu l mostenim noi dupa har ntr-un chip
mai presus de fire, prin participarea cea negraita. Iar ca om care ne-a nsusit pe noi, facndu-se
pentru noi n chipul nostru, se mosteneste si El nsusi pe Sine mpreuna cu noi, datorita coborrii Sale
nentelese. Pe acesta Sfintii dorindu-L mai nainte n chip tainic n duh, au fvatat ca slavei celei ntru
Hristos ce se va arata n viitor pe urma virtutii trebuie sa-i premearga n timpul de fata patimirile n
timpul de fata patimirile n El pentru virtute. Caci cercau, zice, care si ce fel de timp este aratat lor
de Duhul lui Hristos din ei, care le marturisea de mai nainte patimirile n Hristos.
Deci ei cautau cu staruinta si cercetau cu de-amanuntul nu numai nestricaciunea firii si
ratiunile ndumnezeirii ei, ci si timpul n care va veni ncercarea prin patimiri de dragul ei, ca sa faca
vadita att dispozitia celor ce o doresc cu adevarat, ct si intentia celor ce o doresc cu fatarnicie;
apoi si timpul, adica veacul celalalt, n care se va arata prezenta si actualizata ndumnezeirea dupa
har, care i va face pe toti ntru asemanarea dumnezeiasca, pe masura n care este capabil fiecare sa
o primeasca. Poate aceasta a numit-o Scriptura marirea ce va urma ostenelilor pentru virtute.
Acestea trebuie spuse ca raspuns celui ce ar zice: de ce n-a zis Scriptura aici cautare si
cercetare, ci cautare cu staruinta si cercetare cu de-amanuntul? Raspunznd astfel, va arata
lamurit ntelesul lor cel mai apropiat. Dar eu cunosc si alt nteles al lor, pe care l-am auzit de la
oarecare ntelept. Zicea adica acela, spunnd un lucru mai tainic despre cautarea si cautarea cu
staruinta a originii (nceputului) si a tintei finale (sfrsitului). Si anume despre cautare ca ea e
folosita n chip natural pentru origine, iar cautarea cu staruinta pentru tinta finala. Caci n mod
firesc nimeni nu-si va cauta cu staruinta originea, precum nimeni nu-si va cauta n mod firesc
tinta finala. Ci originea si-o cauta, iar tinta finala si-o cauta cu staruinta. Dar, zicea, de cnd omul
a aruncat prin neascultare de ndata ce-a nceput sa existe, ndaratul sau originea proprie, nu mai
putea sa caute ceea ce s-a cautat n urma lui. Si deoarece originea circumscrie n mod natural
miscarea celor pornite din ea si tinta finala, n care ca ntr-o cauza si cauta sfrsitul miscarea celor ce
se afla n miscare.
Deci omul cautndu-si cu staruinta tinta sa finala da de originea sa, care se afla n mod natural
n tinta sa finala. Caci parasind cautarea originii sale, a ntreprins n fire cautarea cu staruinta a ei
ca tinta finala. Fiindca nu era cu putinta sa scape din hotarul ei, care nconjoara din toate partile si-si
circumscrie miscarea. Deci, cum am zis, nu putea cauta originea ajunsa napoia sa, dar a trebuit sa
caute cu staruinta tinta finala originea parasita, dupa ce nu a cunoscut tinta finala din origine.
Poate si aceasta vrea sa ne nvete nteleptul Solomon cnd zice: Ce este ce a fost nsasi ceea ce
va fi. Si ce este ce s-a facut? nsasi ceea ce se va face. Prin aceasta arata oarecum cu ntelepciunea
originea din tinta, caci nu se mai arata dupa calcarea poruncii tinta finala din origine, ci originea din
tinta finala; nici nu mai cauta cineva ratiunile originii, ci cauta cu staruinta pe acelea care duc pe
cei aflatori n miscarea spre tinta finala.

Dar cineva ar putea spune ca de multe ori cuvntul cautate n Scriptura nu are n mod sigur
acest nteles. De pilda se spune: Cauta pacea si urmareste-o pe ea, sau: Cautati mai nti
mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui. Dar acela poate gasi chiar n aceste locuri, daca le priveste
cu atentie, ntarirea celor spuse de noi. Caci spunnd Scriptura: Cauta pacea si urmareste-o pe ea,
prin aceasta a dat sfatul sa se urmareasca originea n tinta finala; iar mparatia, care este originea,
a poruncit sa se caute cu staruinta prin dreptate, care este tinta finala a mparatiei. Caci mparatia
lui Dumnezeu este nainte de orice dreptate mai bine zis e ea nsasi dreptatea, spre care tinde ca
spre tinta finala, toata miscarea celui ce se straduieste. Fiindca dreptatea nseamna a da n mod egal
fiecaruia dupa vrednicie; iar mparatia este ocrotirea dupa lege. Deci dreptatea e aceeasi cu
mparatia. Prin ea, ca prin tinta finala, pot merge cu usurinta cei ce vor spre mparatie, ca(spre
origine. Fiindca dreptatea este mparatia lucrata (actualizata), iar mparatia, dreptatea sprijinita prin
fapte. Caci a ocroti dupa lege fapturile, nseamna a da fiecareia cele potrivite cu vrednicia sa. Iar a da
fiecareia cele potrivite cu vrednicia sa, e tot una cu ocrotirea dupa lege a existentelor. Prin urmare
nici o deosebire n cuvinte nu zdruncina acordurile dintre ntelesurile Sfintei Scripturi pentru cei ce
nteleg cu ntelepciune cele dumnezeiesti.
Iar daca ar vrea cineva sa nteleaga si altfel cautarea, sau cautarea cu staruinta si cercetarea
cu de-amanuntul, va afla ca att cautarea ct si cautarea cu staruinta se refera la minte, iar
cercetarea si cautarea cu de-amanuntul la ratiune. Caci n mod natural cauta mintea si
cerceteaza prin fire ratiunea. Cautarea este, ca sa dau o definitie, o miscare simpla nsotita de
dorinta, pe care o face mintea spre ceva ce poate fi cunoscut; iar cercetarea este o distinctie
simpla si nsotita de o intentie pe care o face ratiunea cu privire la ceva ce poate fi cunoscut.
Cautarea cu staruinta este miscarea patrunsa de cunoastere si de stiinta si nsotita de o dorinta deo anumita calitate sau marime, pe care o face mintea spre ceva care poate fi cunoscut; iar
cercetarea cu de-amanuntul este distinctia prin fapte pe care o poate face ratiunea cu privire la
ceva ce poate fi cunoscut, mnata de o intentie de-o anumita calitate sau marime. Aplicnd aceste
definitii la cele dumnezeiesti, zicem despre cautare ca este miscarea prima si simpla si nsotita de
dorinta a mintii spre propria cauza, iar cercetarea distinctia prima si simpla, pe care o face ratiunea
cu privire la propria cauza, mnata de o anumita intentie. Cautarea cu staruinta este iarasi
miscarea patrunsa de cunostinta si de stiinta, pe care o face mintea spre propria cauza, mnata de o
dorinta fierbinte. Iar cercetarea cu de-amanuntul este distinctia, pe care o face ratiunea ce
mplineste virtutile, cu privire la cauza proprie, mnata de o intentie chibzuita si nteleapta.
Deci si Sfintii Prooroci, cautnd cu staruinta si cercetnd cu de-amanuntul cele privitoare la
mintea sufletului, erau purtati spre Dumnezeu de o miscare arzatoare si nfocata a mintii, patrunsa
de stiinta si cunostinta, si faceau cu ratiunea distinctii ntelepte n vreme ce mplineau poruncile
dumnezeiesti. Iar cei ce-i imita pe ei cauta asemanarea staruitor cu cunostinta si stiinta, mntuirea
sufletelor, si cerceteaza amanuntit, cu chibzuinta si ntelepciune distinctiile din faptele dumnezeiesti.

Scolii
Cel ce cere fara patima, primeste harul de a lucra prin fapte virtutile; cel ce cauta n chip nepatimas,
afla adevarul din lucruri prin contemplarea naturala; iar cel ce bate n chip nepatimas la usa

cunostintei, va intra nempiedicat la harul ascuns al teologiei mistice (cunostinta tainica despre
Dumnezeu). (2)
Mintea este organul ntelepciunii; ratiunea al cunostintei; ncredintarea (convingerea) amndurora,
al credintei; care este sustinuta prin amndoua; iubirea naturala de oameni, al darurilor vindecarilor.
Caci tot darul dumnezeiesc are n noi, ca putere sau dispozitie, un organ corespunzator si capabil de
el. Astfel cel ce si-a curatit mintea de orice nalucire sensibila, primeste ntelepciune; cel ce si-a facut
ratiunea stapna peste afectele nnascute, adica peste mnie si pofta, primeste cunostinta; cel ce are
n minte si ratiune o ncredintare neclintita cu privire la Dumnezeu, primeste credinta care toate le
poate; iar cel ce a ajuns la iubirea naturala de oameni, dupa nlaturarea totala a iubirii pacatoase de
sine, primeste darurile vindecarilor. (3)
Mai nti cel evlavios cauta sa omoare pacatul pentru vointa si vointa pentru pacat; pe urma
cerceteaza cum si n ce chip trebuie sa le fortifice pe aceasta una pentru alta. Dupa mortificarea
desavrsita a acestora una pentru alta, cauta viata vointei n virtute si a virtutii n vointa; pe urma
cerceteaza cum si n orice chip trebuie sa dea viata fiecareia din acestea n cealalta. Cautarea
este, ca sa dam o definitie, dorirea unui lucru dorit, iar cercetarea e cautarea modului de mplinire
a dorintei dupa lucrul dorit. (10)
Cel ce a omort vointa dupa pacat, s-a mpreunat cu Hristos ntru asemanarea mortii, iar cel ce a
nviat-o pe aceasta pentru dreptate, s-a mpreunat cu El si ntru asemanarea nvierii Lui. (11)
Pacatul si vointa omorndu-se una pentru alta, dobndesc o ndoita nesimtire una fata de alta. Iar
dreptatea si vointa avnd viata una n alta, dobndesc o ndoita simtire una fata de alta. (12)
Mintea miscndu-se fara sa stie, spre cauza lucrurilor, numai prin dorinta, cauta numai; iar
ratiunea scrutnd ratiunile adevarate din lucruri, n chip felurit, le cerceteaza. (14)

Note
Bucuria, zice Sfntul Maxim, nu are nimic opus, nici trecut, nici viitor. Caci bucuria nu cunoaste nici
tristete trecuta si nu asteapta cu frica nici saturarea (plictiseala) viitoare (Ambigua). Daca-i asa,
bucuria adevarata, care nu poate fi dect bucuria vesnica, nu poate fi procurata de bunurile create
marginite, ce numai de bunurile dumnezeiesti, care niciodata nu sfrsesc, care fac pe cel partas de
ele sa iasa din timp. (449)
Pna cnd n faptura e Dumnezeu numai ca nceput, ea contribuie cu lucrarea ei la dezvoltarea
darului primind ca nceput. De cnd Dumnezeu s-a facut n sfrsit n faptura, adica nceputul s-a unit
cu sfrsitul, nu mai lucreaza dect Dumnezeu. (451)
Orice faptura trebuie sa ajunga la o ncetare a lucrarii ei naturale (Smbata) si la o salasluire n ea a
lucrarii exclusive a lui Dumnezeu. Faptura buna prin dezvoltarea pna la limita de sus a posibilitatilor
sale iar faptura rea prin coruperea totala a puterilor ei naturale. (452)

Asceza, faptuirea morala, nvie vointa. Treapta ulterioara, gnoza sau ndumnezeirea, ce urmeaza
dupa ncetarea activitatii morale, nvie si firea ntru nestricaciune si nemurire. Pna nu se
consolideaza viata n neschimbalitatea n bine, nu poate dobndi nici firea neschimbalitatea. ntre
asceza si mistica e o continuitate necesara. (458)

Ca al unui miel nentinat si nespurcat, care este Hristos, cunoscut mai nainte de ntemeierea lumii, dar
aratat n timpurile din urma pentru noi (I Petru 1, 19-20). De cine cunoscut mai nainte?

Prin taina lui Hristos cuvntul Scripturii a numit pe Hristos nsusi. Aceasta o marturiseste limpede
marele Apostol, spunnd: Taina cea ascunsa de neamuri, s-a descoperit acum, de unde se vede ca
dupa el taina lui Hristos e tot una cu Hristos. Iar aceasta taina, este, desigur, unirea negraita si
nenteleasa a dumnezeirii si omenitatii ntr-un singur ipostas. Unirea aceasta aduna omenitatea la un
loc cu dumnezeirea n tot chipul n ratiunea ipostasului si face din amndoua un singur ipostas
compus, fara sa aduca nici un fel de micsorare a deosebirii lor fiintiale dupa fire. Astfel se
nfaptuieste, precum am spus, un singur ipostas al lor, si totusi deosebirea firilor ramne neatinsa,
ceea ce face ca si dupa unire sa se pastreze micsorata integritatea lor dupa fire, macar ca sunt unite.
Caci acolo unde prin unire nu s-a produs nici o schimbare sau alterare n cele ce s-au unit, a ramas
neatinsa ratiunea fiintiala a fiecareia dupa cele ce s-au unit. Iar acolo unde ratiunea fiintiala a ramas
neatinsa si dupa unire, au ramas nevatamate si firile, nepierznd nici una ale sale din pricina unirii.
Caci se cadea Facatorul a toate, ca facndu-se prin fire, potrivit iconomiei, ceea ce nu era, sa se
pastreze pe Sine neschimbat, att ca aceea ce era dupa fire, ct si ca ceea ce a devenit prin fire
potrivit iconomiei. Fiindca nu se poate cugeta la Dumnezeu vreo schimbare, precum nu se poate
cugeta peste tot vreo miscare, care singura face cu putinta schimbarea la cele ce se misca. Aceasta
este taina cea mare si ascunsa. Aceasta este tinta fericita (sfrsitul) pentru care s-au ntemeiat toate.
Acesta este scopul dumnezeiesc, gndit mai nainte de nceputul lucrurilor, pe care definindu-l
spunem ca este tinta finala mai nainte gndita, pentru care sunt toate, iar ea pentru nici una. Spre
aceasta tinta finala privind, Dumnezeu a adus la existenta fiintele lucrurilor. Acesta este cu adevarat
sfrsitul. Providentei si al celor providentiale, cnd se vor readuna n Dumnezeu cele facute de El.
Aceasta este taina care circumscrie toate veacurile si descopera sfatul suprainfinit al lui Dumnezeu,
care exista de infinite ori infinit nainte de veacuri. Iar vestitor (nger) al ei s-a facut nsasi Cuvntul
fiintial al lui Dumnezeu, devenit om. Caci acesta a dezvaluit, daca e ngaduit sa spunem, nsasi
adncul cel mai dinauntru al bunatatii parintesti, nsasi adncul cel mai dinauntru al bunatatii
parintesti si a aratat n Sine sfrsitul pentru care au primit fapturile nceputul existentei. Fiindca
pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile si cele aflatoare nlauntrul
veacurilor nceputul existentei si sfrsitul lui Hristos. Caci nca dinainte de veacuri a fost cugetata si
rnduita unirea hotarului (definitului) si a nehotarniciei (indefinitului), a masurii si a lipsei de masura,
a marginii si a nemarginirii, a Creatorului si a creaturii, a stabilitatii si a miscarii471. Iar aceasta taina sa nfaptuit n Hristos, care s-a aratat n cele din urma dintre timpuri, aducnd prin ea mplinirea
hotarrii de mai nainte a lui Dumnezeu. Aceasta, pentru ca cele ce se misca dupa fire sa gaseasca
odihna n jurul Aceluia care este dupa fiinta cu totul nemiscat, din miscarea lor fata de ele nsele si
una fata de alta; de asemenea ca sa primeasca prin experienta cunostinta traita a Aceluia n care s-a
nvrednicit sa se odihneasca, cunostinta care le ofera posesiunea fericita, neschimbata si constanta a
Celui cunoscut de ele.

Caci Scriptura stie de o ndoita cunostinta a celor dumnezeiesti. Una e relativa si consta numai n
rationament si n ntelesuri, neavnd simtirea experiata prin traire a Celui cunoscut. Prin ea ne
calauzim n viata aceasta. Cealalta e n sen propriu adevarata si consta numai n experienta traita,
fiind n afara de rationament si de ntelesuri si procurnd toata simtirea Celui cunoscut, prin
participarea la El dupa har. Prin aceasta vom primi n viata viitoare ndumnezeirea mai presus de fire,
ce se va lucra fara ncetare. Cunostinta relativa, cuprinsa n rationament si ntelesuri, misca dorinta
spre cunostinta traita prin participare. Iar cea traita, care procura simtirea. Celui cunoscut prin
participare si prin experienta, nlatura cunostinta cuprinsa n rationament si ntelesuri.
Caci este cu neputinta, zic nteleptii, sa existe deodata cu experienta lui Dumnezeu,
rationamentul cu privire la EL; sau deodata cu simtirea lui Dumnezeu, ntelegerea Lui. Fiindca prin
rationamentul despre Dumnezeu nteleg o cunostinta prin analogie, scoasa din contemplarea
lucrurilor. Prin simtire, experienta prin participare a bunurilor mai presus de fire. n sfrsit prin
ntelegere, cunostinta simpla si unitara despre El, rasarita din lucruri. Dar poate ca acestea au
valoare n legatura cu orice alt lucru, daca experienta unui lucru opreste rationamentul cu privire la
el si daca simtirea lui da odihna silintei de a-l ntelege. Caci experienta numesc cunostinta traita care
se iveste dupa ncetarea oricarui rationament iar simtire nsasi participarea la lucrul cunoscut, care
apare dupa ncetarea oricarei ntelegeri. Poate ca acestea vrea sa ni le spuna n chip tainic marele
Apostol cnd zice: Ct despre proorocii, se vor desfiinta; ct despre darul limbilor, va nceta; ct
despre cunostinta, se va sfrsi. El vorbeste desigur despre cunostinta aflatoare n rationament si
ntelesuri.
Aceasta taina a fost cunoscuta mai nainte de toate veacurile de catre Tatal, si Fiul si Sfntul Duh.
De Tatal ca acela care a binevoit-o, de Fiul ca acela care a ndeplinit-o, iar de Sfntul Duh ca acela
care a conlucrat. Fiindca nu este cunostinta Tatalui si a Fiului si Sfntul Duh, odata ce una este si
fiinta si puterea lor. Caci nu ignora Tatal ntruparea Fiului, precum nici Duhul Sfnt. Pentru ca n
ntreg Fiul, care mplinea taina mntuirii noastre prin ntrupare se afla ntreg Tatal dupa fiinta, nu
ntrupndu-Se, ci binevoind sa se ntrupeze Fiul se afla n ntreg Duhul Sfnt dupa fiinta, nu
ntrupndu-Se, ci conlucrnd cu Fiul la ntruparea cea negraita pentru noi.
Deci fie ca zice cineva Hristos, fie taina lui Hristos, singura Sfnta Treime are prestiinta ei dupa
fiinta; cu alte cuvinte nu mai Tatal, Fiul si Sfntul Duh. Si sa nu se ntrebe nimeni cu nedumerire, cum
Hristos, fiind unul din Sfnta Treime e prestiut de ea. Caci nu ca Dumnezeu a fost Hristos prestiut, ci
ca om, adica ntruparea Lui cea dupa iconomie pentru om. Pentru ca Cel ce este vesnic existent, din
Cel vesnic existent mai presus de cauza si de ratiune, niciodata nu este prestiut. Fiindca prestiute
sunt numai acelea, care au un nceput al existentei fiind cauzate. Deci Hristos a fost prestiut nu ca
ceea ce era dupa fire ca Sine nsusi, ci ca ceea ce s-a aratat mai pe urma facndu-Se din iconomie
pentru noi.
Caci se cadea cu adevarat ca Cel ce este dupa fire facatorul fiintei lucrurilor, sa se faca si Autorul
ndumnezeirii dupa har a celor create, ca astfel Datatorul existentei sa se arate ca si Daruitorul
fericirii vesnice a existentei. Deci dat fiind ca nici una dintre fapturi nu se cunoaste pe sine sau vreun
alt lucru ca ceea ce sunt dupa fiinta, pe drept cuvnt nu e faptura care sa nu fie lipsita dupa fire si de
prestiinta celor ce vor fi. Numai Dumnezeu, care este mai presus de cele ce sunt, se cunoaste si pe
Sine ca ceea ce este dupa fiinta si le cunoaste si pe toate cele facute de El mai nainte de-a fi. Ba va

darui dupa har si fapturilor cunostinta despre ele nsele, ca si cunostinta reciproca despre ceea ce
sunt dupa fiinta, si le va descoperi ratiunile lor ce se afla n El n chip unitar mai nainte de facerea
lor.

Scolii
Cunostinta, zice, este ndoita. Una sta n rationament si n ntelesuri despre Dumnezeu, neavnd
simtirea celor cugetate printr-o prezenta a fetei lor. Cealalta este cea prin traire, care singura are
posesiunea adevarurilor, prin prezenta fetei lor, fara rationamente si ntelesuri. (2)
Dat fiind ca ratiunea indica prin cunostinta un lucru ce poate fi cunoscut, ea misca dorinta celor ce
sunt miscati de ea spre posesiunea lucrului indicat. (3)
Cunostinta prin ratiune premerge oricarei experiente. Caci posesiunea lucrului e data numai prin
experienta. (4)

Note
Ideea aceasta o exprima sfntul Maxim si n Capitole gnostice. Comentnd aceste capete Hans Urs
von Balthasar spunea: ntruparea Domnului este centrul, sensul si scopul lumii, ba moartea si
nvierea lui Hristos sunt numai forma completa a legii universale n general, chiar facnd abstractie
de pacat. Desigur Maxim nu exclude pacatul deci nu e martor direct pentru teoria seotista a
ntruparii dar modeleaza legea ntruparii dupa legea firii, ba aceasta e ntocmita n sfatul
dumnezeiesc n vederea aceleia. n acest loc sfntul Maxim spune ca nu abia pacatul lui Adam, ci
nsasi constitutia lumii, asa cum a iesit din gndul si din actul creator al lui Dumnezeu, o ndruma
spre Hristos. n Cap. gnostice) se spune ca toate cele create au fost ntemeiate spre Hristos, ntruct
toate se cer dupa cruce, mormnt si nviere. Acum spune ca aceasta ntemeiere spre Hristos sta n
aceea ca toate cele create se cer dupa unirea cu necuratul, fapt initiat prin ntruparea Cuvntului lui
Dumnezeu.
.
S-ar parea ca dupa sfntul Maxim problema trebuie rezolvata n sensul ca si chiar fara de pacat
lumea era destinata unei ntrupari a Logosului n ea, a unei morti si a unei nvieri a omenitatii
Logosului si a lumii n El. dar pacatul a dat acestei ntrupari caracterul de extrema chenoza, crucii
caracterul sngeros si ispasitor, iar nvierii caracterul de biruinta asupra mortii. Fara pacat ar fi fost o
ntrupare, o cruce si o nviere mistica, n sensul ca si creatul ca atare (chiar ajuns la nepatimire,
trebuie sa primeasca n El pe Dumnezeu ntr-un mod mai deplin (ntrupare), sa se odihneasca de
activitatile si nsusirile sale (moartea) si sa nvie la o activitate exclusiv dumnezeiasca
(ndumnezeirea). Logosul cu omenitatea Sa ne-ar fi fost naintemergatorul pe acest drum. Asadar
taina lui Hristos a fost rnduita din veac si lumea a fost creata cu o constitutie corespunzatoare cu
ea, dar pacatul a modelat ntr-un fel nou executarea ei. Dar dincolo de sensul rascumparator impus

de pacat, ntruparea, moartea si nvierea Lui au si sensul mistic si n acest sens ele trebuie repetate
de fiecare faptura. (471)

Caci vremea este ca sa nceapa judecata de la casa lui Dumnezeu. Iar daca ncepe nti de la noi, care va
fi sfrsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mntuieste, unde se va
arata necredinciosul si pacatosul? Ce nseamna: Vremea este sa nceapa judecata de la casa lui
Dumnezeu?. Sau: daca dreptul abia se mntuieste?

Dumnezeu, care a zidit firea omeneasca, nu a creat mpreuna cu ea nici placerea nici durerea din
simtire (din simturi), ci a dat mintii ei o anumita capacitate de placere, prin care sa se poata bucura
n chip tainic de El. Aceasta capacitate (care e dorinta naturala a mintii lui Dumnezeu), lipind-o
primul om de simtire ndata ce a fost creat, si-a vazut placerea miscndu-se potrivnic firii, spre
lucrurile sensibile, prin mijlocirea simturilor. Dar Cel ce se ngrijeste de mntuirea noastra a nfipt n
mod providential n aceasta placere, ca pe un mijloc de pedepsire, durerea, prin care s-a zidit n chip
ntelept n firea trupului legea mortii, ca sa limiteze nebunia mintii, care-si misca, potrivnic firii,
dorinta spre lucrurile sensibile.
Astfel, datorita placerii potrivnice ratiunii, care a patruns n fire, a patruns ca un antidot, si
durerea conforma cu ratiunea. Aceasta e mijlocita de multe patimiri, ntre care si din care este si
moartea, si are rostul sa nlature placerea potrivnica firii, ba chiar sa o desfiinteze cu desavrsire, ca
sa se arate darul placerii dumnezeiesti n minte. Caci toata durerea avnd drept cauza a nasterii sale
fapta unei placeri care i premerge, e o datorie pe care trebuie sa o plateasca n chip natural, n
virtutea cauzalitatii, toti cei ce sunt partasi de firea omeneasca. Fiindca placerea potrivnica firii e
urmata n chip firesc de durere n toti cei a caror nastere a fost anticipata de legea placerii fara
cauza. Iar fara cauza numesc placerea primei greseli, ntruct nu a fost urmarea unei dureri
premergatoare.
Deci dupa cadere toti oamenii aveau n mod natural placerea ca anticipatie a venirii lor pe lume
si nici unul nu era liber de nasterea patimasa prin placere. De aceea toti plateau n mod natural
durerile ca pe o datorie si ca pe o datorie suportau moartea de pe urma lor, si nu se afla chip de
scapare pentru cei tiranizati silnic de placerea nejustificata si stapniti n mod natural de durerile
justificate si de moartea cea atotjustificata de pe urma lor476. Caci pentru desfiintarea placerii
atotnecuvenite era trebuinta de durerile atotcuvenite de pe urma ei care sfsiau n chip jalnic pe om
(ce-si avea nceputul facerii n stricaciunea placerii si sfrsitul n stricaciunea mortii). Iar pentru
ndreptarea firii ce patimea, trebuia sa se iscodeasca o durere si o moarte n acelasi timp si
necauzata; necauzata (nevinovata) prin faptul de-a nu avea placerea ca anticiparea nasterii, si
necuvenita prin faptul de a nu fi urmarea unei vieti patimase. Acestea pentru ca durerea si moartea
atotnecuvenita, sa desfiinteze total originea atotcuvenita a firii din placere si sfrsitul ei atotcuvenit
prin moarte, cauzat de acea origine. Si asa sa se faca neamul omenesc iarasi liber de placere si de
durere, recapatndu-si firea limpezimea de la nceput, nemaifiind ntinata de trasaturile care au
patruns n firea celor supusi fericirii si stricaciunii.
Pentru aceasta Cuvntul lui Dumnezeu, fiind Dumnezeu desavrsit dupa fire, se face om
desavrsit, constatator din suflet mintal si trup patimitor dupa fire, asemenea noua, afara numai de
pacat, neavnd ctusi de putin placerea rasarita din neascultare, ca anticipatie a nasterii Sale n timp

din femeie, dar nsusindu-si, din iubirea de oameni, de bunavoie, durerea de pe urma aceleia, care
este sfrsitul firii. Iar aceasta a facut-o ca, suferind pe nedrept, sa desfiinteze obrsia noastra din
placerea necuvenita, care ne tiraniza firea; caci moartea Domnului n-a fost o datorie platita pentru
aceasta obrsit din placere, ca la ceilalti oameni, ci mai degraba o putere opusa acestei obrsii. De
asemenea ca sa nlature cuvenitul sfrsit al firii prin moarte, ntruct acesta nu avea la El ca pricina
placerea nelegiuita, pentru care a patruns (acest sfrsit n fire) si care era pedepsita prin el dupa
dreptate447.
Caci Domnul fiind ntelept, drept si puternic dupa fire, se cadea ca ntelept sa nu ignore modul
tamaduirii, ca drept sa nu nfaptuiasca n chip silnic mntuirea omului stapnit de pacat cu voia lui,
iar ca atotputernic sa nu se arate slab n aducerea la ndeplinire a vindecarii.
ntelepciunea si-a aratat-o n modul tamaduirii, facndu-se om fara vreo schimbare sau stirbire.
Cumpana dreptatii a aratat-o n marimea pogorrii, lund de bunavoie osnda noastra n trasatura
patimitoare478 a firii Sale si facnd din aceasta trasatura o arma spre desfiintarea pacatului si a mortii
de pe urma lui, adica a placerii si a durerii de pe urma ei. Pentru ca n trasatura patimitoare statea
puterea pacatului si a mortii, adica domnia silnica a pacatului prin placere si stapnirea mortii prin
durere. Caci e vadit ca n trasatura patimitoare a firii sta puterea placerii si a durerii. Pentru ca vrnd
sa scapam de simtirea chinuitoare a durerii, ne luam refugiul la placere, ncercnd sa ne mngiem
firea torturata de chinurile durerii. Dar grabindu-ne sa tocim mpunsaturile durerii prin placere,
ntarim si mai mult zapisul aceleia mpotriva noastra, neputnd ajunge la o placere eliberata de
durere si de osteneli.
Iar taria puterii atotcovrsitoare si-a aratat-o daruind firii neschimbalitatea prin toate cele
contrare suferite de El. Caci daruind firii prin patimi nepatimirea, prin osteneli odihna si prin moarte
viata vesnica, a restabilit-o iarasi, nnoind prin privatiunile Sale trupesti deprinderile firii si daruindu-i
acesteia prin ntruparea Sa harul mai presus de fire, adica dumnezeirea.
Facutu-s-a deci Dumnezeu om cu adevarat si a dat firii o alta obrsie pentru o a doua nastere,
obrsie care o duce prin osteneala si durere spre placerea viitoare479. Caci protoparintele Adam,
calcnd porunca dumnezeiasca, a dat firii alta obrsie dect cea dinti, constatatoare din placere,
dar sfrsind n moartea prin durere; si a nascocit, la sfatul sarpelui, o placere, ce nu era urmarea unei
dureri de mai nainte, ci mai degraba ducea la durere. Prin aceasta i-a dus, cu dreptate, pe cei toti
nascuti din el dupa trup, mpreuna cu sine la sfrsitul mortii prin durere, datorita obrsiei lor
nedreptate prin placere. Dar tot asa Domnul, facndu-Se om si dnd o alta obrsie firii, pentru o a
doua nastere din Duhul Sfnt, si primind moartea atotocuvenita, ntruct nu-si avea ca obrsie a
nasterii Sale placerea atotcuvenita de pe urma neascultarii protoparintelui, a adus desfiintarea
ambelor extreme: a obrsiei si a sfrsitului fapturii omenesti dupa chipul lui Adam, ca unele ce nu au
fost date de la nceput de Dumnezeu. Si asa a facut pe toti cei renascuti n El duhovniceste, liberi de
vina ce apasa asupra lor. Drept urmare acestia nu mai au de la Adam placerea nasterii, dar pastreaza
din pricina lui Adam durerea care lucreaza n ei moartea, nu ca o datorie pentru pacat, ci ca mijloc
mpotriva pacatului, potrivit unei ornduiri ntelepte dintr-o necesitate naturala. Iar cnd moartea nu
mai are placere ca mama, care o naste si pe care trebuie sa o pedepseasca, se face n chip vadit
pricina vietii vesnice. Astfel, precum viata lui Adam din placere s-a facut maica mortii si a stricaciunii,

la fel moartea Domnului pentru Adam (caci el era liber de placerea lui Adam), se face nascatoare a
vietii vesnice481.
Deci socotesc ca Scriptura a deosebit bine lucrurile, aratnd cum provenienta din Adam prin
placere, punndu-si pecetea silnica peste fire, a dat-o pe aceasta hrana mortii ce s-a ivit din pricina
ei, si cum nasterea Domnului dupa trup a dus desfiintarea amndurora, adica a placerii din Adam si a
mortii din pricina lui Adam, stergnd odata cu pacatul lui Adam si pedeapsa lui Ada,. Caci nu era cu
putinta sa fie predat la sfrsit stricaciunii prin moarte, cel venit pe lume neatins de originea prin care
s-a ivit ca sfrsit moartea. Dar daca-i asa, potrivit acestei deosebiri, pna cnd au stapnit zilnic peste
fire, n ce priveste nceputul si sfrsitul, adica nasterea si stricaciunea, numai stricaciunile lui Adam,
nu era vremea sa se nceapa judecata spre deplina osndire a pacatului. Dar cnd s-a aratat Cuvntul
lui Dumnezeu n trup si s-a facut om desavrsit, afara numai de pacat, purtnd prin fire, dar cu voia
Sa, n trupul lui Adam numai pedeapsa, si a osndit pacatul n trup, suferind n chip nevinovat Cel
drept pentru cei drepti, si a rasturnat rostul mortii, prefacnd-o n osnda a pacatului din osnda a
firii, a venit vremea sa se nceapa judecata pentru osndirea pacatului prin rasturnarea rostului
mortii.
Dar sa lamuresc si mai bine acest lucru: Pacatul, amagind la nceput pe Adam, l-a nduplecat sa
calce porunca dumnezeiasca. Prin aceasta dnd fiinta placerii, iar prin placere salasluindu-se pe sine
n nsusi adncul (snul) firii, a osndit la moarte ntreaga fire, mpingnd prin om toata firea celor
create spre destramare prin moarte. Caci aceasta a planuit-o diavolul cel viclean, semanatorul
pacatului si tatal rautatii, care prin mndrie s-a nstrainat pe sine de slava dumnezeiasca, iar din
invidie fata de noi si fata de Dumnezeu, l-a scos pe Adam din Rai: sa nimiceasca lucrurile lui
Dumnezeu si sa mprastie cele ce au fost aduse la existenta. Fiindca ne pizmuieste pacatul nu numai
pe noi, pentru slava ce-o primim de la Dumnezeu din pricina virtutii, ci si pentru Dumnezeu pentru
puterea prealaudata ce o are n ochii nostri din pricina mntuirii.
Deci toata firea noastra este stapnita de moarte din pricina caderii. Iar motivul stapnirii era
placerea, care, lundu-si nceputul dintr-o neascultare, se mentine de-a lungul ntregului lant de
nasteri naturale. Din pricina acestei placeri a fost adusa moartea ca osnda peste fire. Dar Domnul,
facndu-Se om si neprimind ca anticipatie a nasterii sade dupa trup placerea necuvenita, pentru care
a fost adusa peste fire osnda cuvenita a mortii, dar primind cu voia dupa fire moartea n trasatura
patimitoare a firii, adica suferind-o, a rasturnat rostul (ntrebuintarea) mortii, nemaiavnd aceea n El
rolul de osnda a firii, ci a pacatului. Caci nu era cu putinta ca n Cel ce nu si-a luat nasterea din
placere sa fie moartea osnda a firii. Drept aceea n El a avut rostul sa desfiinteze pacatul
protoparintelui, din pricina caruia stapnea peste toata firea frica mortii.
Caci daca n Adam mostenirea a fost osnda a firii, ntruct aceasta si-a luat ca obrsie a nasterii
ei placerea, pe drept cuvnt moartea n Hristos a devenit osnda a pacatului, firea recapatnd din
nou n Hristos o obrsie libera de placere. Astfel, precum n Adam pacatul din placere a osndit firea
la stricaciune prin moarte si ct a stapnit el a fost vremea n care firea era osndita la moarte
pentru pacat, tot asa n Hristos a fost cu dreptate ca firea sa osndeasca pacatul prin moarte si sa fie
vremea n care sa nceapa a fi osndit pacatul la moarte, pentru dreptatea dobndita de fire, care a
lepadat n Hristos cu totul nasterea din placere, prin care se ntinsese cu toti cu necesitate osnda
mortii ca o datorie. Deci aceeasi moarte, n Adam este o osnda a firii de pe urma pacatului, iar n

Hristos o osnda a pacatului de pe urma dreptatii. Caci cel ce sufera moartea ca o osnda a firii de pe
urma pacatului sau, o sufera dupa dreptate. Dar cel ce nu o sufera de pe urma pacatului sau,
primeste de bunavoie moartea adusa n lume de pacat spre desfiintarea pacatului, daruind-o mai
degraba din iconomia firii ca un har spre osndirea pacatului.
Deci precum din pricina lui Adam, care a nfiintat prin ascultare legea nasterii din placere si drept
urmare a acesteia moartea ca osnda a firii, toti cei ce aveau existenta din Adam, dupa legea nasterii
din placere, aveau n chip necesar si fara sa vrea, mpreunata virtual cu nasterea, si moartea ca
osnda a firii si deci atunci era vremea n care firea era osndita prin pacat, ntruct stapnea peste
fire legea nasterii prin placere, tot asa din pricina lui Hristos, care a smuls din fire cu totul legea
nasterii prin placere si prin urmare rostul mortii ca osnda a firii, primind-o de bunavoie numai ca
osnda a pacatului, toti cei ce s-au renascut cu voia din Hristos prin baia renasterii n Duh si au
lepadat prin har nasterea de mai nainte prin placere din Adam si pazesc harul nepacatuirii de la
Botez si puterea nemicsorata si nentinata a nfierii tainice n Duh, prin legea poruncilor evanghelice,
au n ei dupa cuviinta moartea (ntrebuintarea mortii) ce se lucreaza spre osnda pacatului482. Ei au
apucat vremea n care se osndeste prin har pacatul n trup. Iar osndirea aceasta are loc n general
dupa fire, pentru marea taina a nomenirii, chiar din vremea ntruparii, iar n special, dupa plecarea
prin har, din vremea cnd primeste fiecare prin Botez harul nfierii. Prin acest har, lucrat (actualizat)
n chip voluntar prin mplinirea poruncilor, avnd la nceput numai nasterea n duh, suporta fiecare,
din multe patimiri, moartea (ntrebuintarea mortii) spre osnda pacatului.
Pentru ca cel ce a fost botezat si primeste Botezul, ntarindu-l prin porunci, nu mai plateste
moartea ca o datorie pentru pacat, ci primeste ntrebuintarea mortii ca osnda a pacatului, care sa-l
treaca n chip tainic la viata dumnezeiasca si fara de sfrsit. Caci Sfintii, care au strabatut calea vietii
de aici trecnd prin multe patimiri, pe care le-au purtat cu barbatie pentru adevar si dreptate, au
eliberat firea din ei de moartea ca osnda pentru pacat, si arma mortii, care slujea spre nimicirea
firii, au folosit-o spre nimicirea pacatului, dupa pilda capeteniei mntuirii lor, Iisus. Fiindca daca
pacatul se slujea de moarte ca de o arma pentru nimicirea firii n cei ce savrseau pacatul asemenea
lui Adam, cu att mai mult se va sluji firea de moarte, ca de-o arma spre nimicirea pacatului n cei ce
savrsesc dreptatea prin credinta.
Drept aceea, cnd s-a nfaptuit taina ntruparii si Dumnezeu cel ntrupat a desfiintat cu totul n
cei nascuti cu duhul din El, nasterea firii dupa legea placerii a venit vremea sa se nceapa judecata
de la casa lui Dumnezeu, adica sa fie osndit pacatul, ncepnd sa fie osndit prin patimiri de la cei
ce cred si au cunoscut adevarul si au cunoscut prin Botez nasterea din placere. Caci pe acestia i-a
numit Petru casa lui Dumnezeu, precum marturiseste dumnezeiescul Apostol Pavel, zicnd: Iar
Hristos n casa Sa, a carui casa suntem noi (Evrei 3,6). Dar si Petru nsusi, corifeul Apostolilor, arata
aceasta prin cuvntul urmator: Iar daca (ncepe) nti de la noi (se ntelege judecata), care va fi
sfrsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? E ca si cum am zice: Daca noi, care am
fost nvredniciti sa devenim, din darul Domnului, casa lui Dumnezeu prin Duh suntem datori sa
aratam o asa de mare rabdare n patimirile pentru dreptate spre osnda pacatului si sa primim cu
draga inima mintea de ocara ca niste raufacatori, macar ca suntem buni, care va fi sfrsitul celor ce
nu asculta de cuvntul Evangheliei? Cu alte cuvinte, care va fi sfrsitul sau judecata celor ce nu mai
tin cu toata silinta, pna la sfrsit, vie si lucratoare n suflet si n trup, n aplecarea voii si n fire,
nasterea lor de la Adam prin placere, ce stapneste peste fire, dar nu primesc nici pe Dumnezeu si

Tatal Fiului celui ntrupat, care ne cheama, nici pe nsusi Mijlocitorul si Fiul, trimis al Tatalui, care a
primit, cu voia Tatalui de bunavoie, moartea pentru noi, ca sa ne mpace cu Tata? Iar aceasta a facuto ca sa ne slaveasca pentru Sine de pe urma faptei Sale, luminndu-se cu frumusetea dumnezeirii
proprii att de mult, ct a primit El sa fie necinstit pentru noi, prin patimirile noastre. Caci aceasta
socotesc ca este Evanghelia lui Dumnezeu: solie si ndemn a lui Dumnezeu catre oameni, trimisa
prin Fiul Sau, care s-a ntrupat si a daruit ca rasplata a mpacarii cu Tatal, celor ce asculta de El,
ndumnezeirea nenascuta (sau necreata).
Din pricina aceasta marele Apostol i plnge pe cei neascultatori n cele ce urmeaza, zicnd: Iar
daca dreptul abia se mntuieste, unde se va arata necredinta si pacatosul? Drept numeste pe cele
credincios si pe cel ce pastreaza harul dat lui la Botez, pazind prin multe patimiri nesmulsa din el
nfierea prin Duhul. Iar mntuire, harul deplin al ndumnezeirii, pe care-l va da Dumnezeu celor
vrednici si pe care abia l va primi cel ce staruie cu toata puterea n toate cele dumnezeiesti. n sfrsit
necredincios si pacatos numeste pe cel strain de harul Evangheliei; necredincios pentru
necredinta n Hristos, iar pacatos pentru faptura cea veche, care se mentine vie n el prin
stricaciunea patimilor. Sau poate necredincios a numit Scriptura pe cel lipsit cu totul numai de
cunostinta cea ntru Hristos, iar pacatos pe cel ce crede, dar calca poruncile evanghelice, care
pastreaza curata camasa nestricaciunii primita prin sfntul Botez. Locul acestora, al necredinciosului
si al pacatosului, nu e cunoscut cel ce cultiva ct de ct cunostinta tainica. Caci cuvntul unde,
indica desigur un loc, care nu e lipsit de circumscriere spatiala. Fata de locul acestora, locul dreptului
se deosebeste prin aceea ca el nu mai e nfatisat prin cuvntul unde, caci dreptul a primit prin har,
ca loc mai presus de unde, pe Dumnezeu nsusi, cum i s-a fagaduit. Caci Dumnezeu nu este
undeva, ci n chip absolut dincolo de orice unde si n El este locasul tuturor celor mntuiti, dupa
cum s-a scris: Fii mie Dumnezeu ocrotitor si loc ntarit, ca sa ma mntuiesti. Si tot cel ce nu se va
mpartasi de El, spre a primi din relatia cu El fericirea, va fi asemenea unui madular al trupului lipsit
cu totul de lucrarea de viata datatoare a sufletului.
Sau iarasi, odata ce Dumnezeu va fi locul necircumscris, nedistantat si nesfrsit al tuturor celui ce
se vor mntui, facndu-se pe Sine fiecaruia pe masura patimilor nsotite de cunostinta pe care le-a
suportat aici pentru dreptate, asa cum se arata sufletul n madularele trupului, lucrnd n ele dupa
capacitatea proprie fiecarui madular si legndu-le la un loc ca sa poata exista si sustine viata unde
se va arata necredinciosul si pacatosul, care sunt lipsiti de acest har? Caci cel ce nu poate sa
primeasca pe Dumnezeu n sine ca sa lucreze n el fericirea, unde se va arata, odata ce a cazut de la
viata dumnezeiasca cea mai presus de veac, de loc si de timp?
Daca ramnem deci la ntelesul dinti, la cel afirmativ, credinciosul si pacatosul care se va arata
undeva, nu va fi ctusi de putin liber de viata circumscrisa, el neavnd viata cea sloboda de orice
circumscriere si dincolo de orice loc. Iar daca primim ntelesul al doilea, cel negativ, e cazul sa
ntrebam unde se va arata necredinciosul si pacatosul, odata ce nu va avea pe Dumnezeu, care
mbratiseaza toata viata fericita si care va fi locul tuturor celor drepti? Daca n-are pe Dumnezeu
nsusi ca loc, cum se va afla n locasul si n asezamntul fericirii din Dumnezeu? Si simplu vorbind,
daca dreptul se mntuieste cu multa greutate, ce se va ntelege de cel ce nici gnd n-a avut de
credinta si de virtute n viata de aici.

Scolii
Placerea si durerea nu au fost create, zice, deodata cu firea trupului, ci calcarea poruncii a nascocit-o
pe cea dinti, spore coruperea vointei, iar pe a doua adus-o ca osnda spre destramarea firii, ca
placerea sa lucreze moartea de bunavoie a sufletului din pricina pacatului, iar durerea sa
pricinuiasca, prin destramare, nimicirea formei trupului. (1)
Dumnezeu a dat, prin Providenta, firii durerea fara voie si moartea de pe urma ei, spre pedepsirea
placerii de bunavoie. (2)
Cautarea ostenelilor de bunavoie si suportarea celor fara de voie, desfiinteaza placerea, oprind
miscarea ei actuala. Dar nu smulg puterea ei, salasluita ca o lege mpotriva firii n vederea nasterii.
Caci filozofia care cultiva virtutea produce nepatimirea voii, dar nu pe a firii. Iar prin nepatimirea voii
se salasluieste harul placerii dumnezeiesti n minte. (3)
Osteneala si moartea Domnului au fost mijlocul care a desfiinta extremele, ntruct nasterea Lui a
fost libera de placere, iar moartea trupului Sau dumnezeiesc, lupta pentru noi, curaj de viata
patimasa. Rabdnd pentru noi cu trupul nasterea si moartea de bunavoie, s-a facut mijloc care a
desfiintat nasterea noastra din placere si moartea de pe urma vietii patimase si ne-a mutat la o alta
viata, libera de nceput temporal si de sfrsit, pe care nu firea, ci harul o creeaza. (5)
Era cu neputinta ca firea noastra, supusa placerii de bunavoie si durerii fara de voie sa fie readusa
iarasi la viata de la nceput, daca nu se facea Dumnezeu om, primind de bunavoie, pentru pedepsirea
placerii voluntare a firii durerea ce nu era anticipata de nasterea din placere. n chipul acesta a
slobozit firea de osnda nasterii, primind o nastere ce nu-si avea nceputul n placere. (6)
Domnul, smulgnd n cei nascuti n El prin harul Duhului placerea pornita din legea pacatului si prin
acesta desfiintnd nasterea dupa trup, le ngaduie sa primeasca moartea, care nainte era spre
osnda firii, spre osnda pacatului. (11)
Firea oamenilor a avut dupa cadere, ca nceput al existentei, zamislirea din samnta mpreunata cu
placere, iar ca sfrsit moartea prin stricaciune mpreunata cu durere. Domnul nsa, neavnd un
asemenea nceput al nasterii dupa trup, n-a fost supus dupa fire nici sfrsitului, adica mortii. (12)
Diavolul, pizmuind pe Dumnezeu si pe noi, si convingnd cu viclenie pe om ca e pizmuit de
Dumnezeu, l-a facut sa calce porunca. Pe Dumnezeu L-a pizmuit ca sa nu se arate n fapt (actual)
puterea Lui prealaudata, care ndumnezeieste pe om; iar pe om, ca sa nu ajunga partas al slavei
dumnezeiesti prin virtute. (14)
Osnda generala a legii ce stapnea peste fire dupa cadere este ntruparea cea adevarata a lui
Dumnezeu, iar osnda speciala a legii este renasterea fiecaruia prin vointa. (15)
Cel ce nu va dobndi viata dumnezeiasca curata, cea nescrisa mprejur, nu va fi liber de durere, caci
va avea necontenit viata nascuta care i va circumscrie existenta sau i-o va margini, dar nu viata
nenascuta si libera de toata situarea n spatiu si de toata miscarea n timp, ce nu poate fi cuprinsa si
de aceea nici circumscrisa486& Caci viata dumnezeiasca si nenteleasa, desi da bucurie celor ce se

mpartasesc de ea dupa har, nu poate fi cuprinsa. Ea ramne pururi necuprinsa, chiar celor ce o
poseda prin participare, deoarece ca nenascuta este prin fire infinita. (18)
Dumnezeu prin una si aceeasi vointa nesfrsit de puternica a bunatatii va cuprinde pe toti ngerii si
oamenii, fie buni, fie rai. Dar nu toti acestia se vor mpartasi la fel de Dumnezeu, care se afla n toti n
chip nesilit, n conformitate cu firea, si au facut-o n stare sa primeasca n mod actual ratiunile firii,
conform cu ratiunea ntreaga a fericirii vesnice, se mpartasesc, pentru consimtirea voilor cu voia
dumnezeiasca, n ntregime de bunatate, prin viata dumnezeiasca ce lumineaza n ei ca n ngeri, sau
ca n oameni. Iar cei ce si-au facut n toate vointa neconforma cu firea, prefacnd-o n factor de
risipire a ratiunilor firii n opozitie cu ratiunea fericirii, vor cadea din ntreaga bunatate dumnezeiasca
din pricina dezbinarii voii lor de voia dumnezeiasca prin mprietenirea acestei voi cu o existenta
ticaloasa. Facnd asa, acestia pun o distanta ntre ei si Dumnezeu, neavnd ratiunea fericirii
fecundata de vointa prin lucrarea binelui, prin care obisnuieste sa se arate viata dumnezeiasca. Deci
ratiunea firii este acul balantei, care da pe fata miscarea vointei fiecaruia, daca aceasta de apleaca
spre rau sau spre bine, urmnd ca n conformitate cu aceasta miscare sa se mpartaseasca de viata
dumnezeiasca, sau sa nu se mpartaseasca. Caci sub raportul existentei si al existentei vesnice,
Dumnezeu va cuprinde pe toti, fiind n toti prezent; dar sub raportul fericirii vesnice, va cuprinde n
chip deosebit numai pe ngerii si pe oamenii sfinti, lasnd celor ce nu sunt asa nefericirea vesnica ca
rod al vointei lor. (19)

Note
Se mai pot traduce: placerea nedreapta si durerea sau moartea dreapta. Sau placerea necuvenita si
durerea si moartea cuvenita. (476)
Durerea si moarte n general sunt un flux menit sa spele nceputul din pacat al firii, care ntineaza
ntreaga ei existenta. Dar la omul de rnd ele nu reusesc sa urneasca acest namol. La Iisus nsa acest
flux nu se izbeste de zidul unei origini patimase proprii. De aceea la El trece dincolo de persoana Sa,
curatnd cu impetuozitatea Lui originea din pacat a celor ce sunt copartasi la firea Lui omeneasca si
ca urmare nlaturnd si moartea ce rezulta din aceasta origine. (477)
Traducerea cea mai buna ar fi: modul patimitor, caci e un mod care influenteaza ntreaga fire. E o
existentiala n sensul filosofiei lui Heidegger. (478)
Precum prima obrsie, placerea mpreunarii trupesti, mna firea, prin perpetuarea iubirii de placere,
spre durere, coruptie si moarte, asa noua obrsie, a harului, ndemnnd-o la dureri si osteneli
potrivnice placerii, o duce spre placerea adevaratei vieti. (479)
Moarte fiind n greceste de genul masculin, iar placerea de genul feminin, textul grec poate permite
jocul de cuvinte: cnd moartea nu mai are placere ca mama se face tata al vietii vesnice. (480)
Viata lui Adam e pricina de moarte obsteasca. Moartea Domnului e pricina de viata obsteasca si
vesnica. Pentru ca viata lui Adam era o falsa viata, o consumare a adevaratei vieti prin viermele

placerii. Iar moartea Domnului nu nseamna o omorre a vietii, ci a viermelui care rodea
smburele adevarat al vietii. (481)
moartea lui Adam, ca si moartea lui Hristos e nu numai un eveniment final care ncheie viata
pamnteasca a omului, ci o putere activa, care omoara pe ncetul, cea dinti firea, cea de-a doua
pacatul. Fiecare din aceste morti e data ca putere, cea din Adam n nasterea din placere, cea din
Hristos n nfierea dupa har. Si fiecare trece din potenta n realitate actuala, lucrndu-se cea dinti
prin continuarea vietuirii n placere, cea de-a doua prin mplinirea poruncilor. Mai bine zis nu e alta si
alta moarte, ci moartea cea dinti, a firii, sufera o schimbare a ntrebuintarii, a rostului ei. (482)
Aici cauza durerii e vazuta n circumscriere. Marginirea pune o limita a bucuriei. Desigur simplul fapt
de a fi creat nu implica pentru om durerea. Altfel durerea ar fi de la Dumnezeu. Caci omul si nvinge
marginirea prin comuniunea cu Dumnezeu. Numai pacatul mpietreste n marginire. (486)

Ce nseamna ceea ce zice Sfntul Proroc Zaharia: Si am ridicat ochii mei si am vazut: si iata o secera
zburnd, lungimea de douazeci de coti, iar latimea de zece coti. Si a zis catre mine: Acesta este blestemul,
care este peste fata a tot pamntul. Iar dupa putin: Si o voi scoate pe ea, zice Domnul Atottiitorul, si va
intra n casa furului si n casa celui ce jura strmb ntru numele meu n chip mincinos, si se va aseza n
mijlocul casei lui si o va pierde pe ea, si lemnele ei si pietrele ei (Zaharia 5, 1-4). Ce este secera si masura
lungimii si a latimii? Si de ce zboara? Si cine este furul si cel ce jura strmb; si care este casa lui? Ce sunt
lemnele si pietrele?

Dumnezeu care a zis: Am nmultit vedeniile si n minile Proorocilor m-am asemanat (Osea 9,
10), a trimis de mai nainte, nchipuite prin simboluri, diferite stiri despre minunata Sa venire n trup,
n vederea mntuirii noastre, descoperindu-ne prin fiecare Proroc, alta si alta stire, dupa puterea de
ntelegere a fiecaruia. Deci daruind si marelui Proroc Zaharia ntelegerea tainelor Sale viitoare n
trup, , i-a nfatisat n chip ntelept spre contemplare o secera. Prin aceasta a aratat ca, dupa ce se va
ntruchipa pe Sine, n mod diferit si tainic, n figurile cuprinse n vedeniile Proorocilor, va primi El
nsusi cu adevarat si de bunavoie faptura noastra prin fire, ca sa arate ca adevarul prevestit prin
figuri a venit la noi n mod real.
Deci secera este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul cel unul nascut al Tatalui, cel ce pentru Sine
este si ramne pururi simplu dupa fire, iar pentru mine se face compus dupa ipostas, precum numai
El stie, prin primirea trupului nsufletit mintal, fara ca prin unirea deplina, cu trupul dupa ipostas sa
primeasca contopirea ntr-o singura fire si fara ca prin deosebirea deplina fata de trup dupa fire sa se
taie n doi fii. Iar unire deplina dupa ipostas numesc desavrsita nempartire, precum deosebire
deplina dupa fire, desavrsita necontopire si neschimbare. Caci taina dumnezeiesti ntrupari nu
introduce prin deosebirea dupa fire a celor din care consta si o deosebire dupa ipostas, nici prin
unirea dupa ipostas o contopire ntr-o singura fire. Primul lucru nu se ntmpla ca sa primeasca taina
Treimii n adaos; iar al doilea, sa nu fie dupa fire nimic de un neam si de o fiinta cu dumnezeirea. Caci
cele doua firi s-au mpreunat ntr-un ipostas, dar nu ntr-o singura fire. Iar aceasta ca sa se arate prin
unire att unitatea ipostasului, rezultata din adunarea laolalta a firilor, ct si deosebirea firilor ce sau ntlnit ntr-o unitate nedespartita, fiecare din ele ramnnd, n ce priveste nsusirea naturala, n
afara de orice schimbare si contopire.

Caci daca mpreunarea firilor s-ar fi facut ca sa dea nastere unei singure firi, taina mntuirii
noastre ne-ar fi ramas cu totul necunoscuta, neavnd de unde sau cum sa putem afla coborrea lui
Dumnezeu de la noi. Pentru ca n asemenea caz, sau ca s-ar fi schimbat trupul n firea dumnezeiasca
din pricina unirii dumnezeiesti, sau s-ar fi schimbat fiinta dumnezeiasca n firea trupului, sau s-ar fi
contopit amndoua prin cine stie ce amestec, producnd vreo alta deosebita de ele, nemaipastrnd
nici una din firile din care consta, ratiunea ei nestirbita. Dar fie ca s-ar fi schimbat trupul n firea
dumnezeirii, fie ca s-ar fi schimbat firea dumnezeirii n trup, sau fie ca unirea ntr-o singura fire ar fi
mpins firile spre producerea vreunei alte firi dect ele, eu n-as cunoaste taina ntruparii
dumnezeiesti, neputnd constata dupa unire o deosebire de natura ntre trup si dumnezeire. Iar
daca exista n Hristos dupa unire vreo deosebire dupa fire ntre trup si dumnezeire (caci nu sunt
dupa fiinta unul si acelasi lucru dumnezeirea si trupul), aceasta nseamna ca unirea fiilor mpreunate
n El nu s-a facut pentru a da nastere unei singure firi, ci pentru a face sa rezulte un singur ipostas n
privinta caruia nu aflam n Hristos nici o deosebire n nici un chip. Caci dupa ipostas Cuvntul este
unul si acelasi cu trupul Sau. Fiindca daca Hristos primeste cu referire la ceva vreo deosebire
oarecare, nu poate fi dupa acel ceva una n tot chipul. Dar daca cu referire la altceva nu primeste nici
o deosebire, dupa acel altceva este si se zice cu evlavie una n tot chipul si totdeauna.
Deci dat fiind ca orice deosebire, ntruct este deosebire, are ca baza ctimea celor ce se
deosebesc (caci fara aceasta ctime n-ar fi deosebire), iar ctimea nu poate fi indicata fara numar,
bine este sa folosim numarul numai pentru aratarea deosebirii firilor din care consta Hristos dupa
unire, indicnd dupa aceasta ca firile se pastreaza neschimbate dupa unire, dar nu diviznd prin
numar unitatea celor ce concurg ntr-un singur ipostas. Iar gndul acesta ni-l aratam neadaugnd nici
un numar la cuvntul ipostas. Caci n ceea ce nu se cugeta nici o deosebire, nu se introduce nici o
ctime. Iar unde nu poate fi introdusa ctimea, nu-si are locul nici numarul, care indica deosebirea.
Deci dupa ipostas este compus. Caci dupa ipostas este unul si acelasi si singur. Astfel pe de-o parte
pazim unitatea si identitatea ipostasului, pe de alta marturisim deosebirea firilor ce concurg ntr-un
singur ipostas. Acesta este cel pe care l-a vazut minunatul Zaharia zburnd n chip de secera. Caci
cuvntul lui Dumnezeu este seceratorul a toata rautatea si nestiinta.
Lungimea ei, zice, era de douazeci de coti, iar latimea ei de zece coti. Caci Hristos, ca
Dumnezeu si Cuvntul, se largeste progresiv sub chipul providentei pna la zece coti, adica n cele
zece porunci dumnezeiesti ale vietii active. Caci n zece porunci se largeste Cuvntul lui Dumnezeu,
prin care legifernd mplinirea celor ce trebuie facute si retinerea de la cele ce nu trebuie facute, a
mbratisat toata miscarea voii libere a celor providentiati. Iar ca Cel ce s-a facut trup si s-a ntrupat n
chip desavrsit, tot El se lungeste pna la douazeci de coti din pricina ca trupul se alcatuieste prin
nmultirea elemeftelor cu simturile. Caci cinci sunt simturile si patru elementele din a caror
mpreunare se alcatuieste firea oamenilor. Dar cinci nmultit cu patru da numarul douazeci. Iar prin
lungime a indicat Scriptura modul iconomiei, pentru naltimea ei si pentru faptul ca taina
dumnezeiesti ntrupari este mai presus de toata firea.
Secera a fost vazuta zburnd, pentru faptul ca nu are nimic pamntesc, ca si pentru iutimea,
agerimea si, ntr-o vorba, pentru scurtimea cuvntului. Caci circumscrie toata mntuirea oamenilor
numai n inima celor ce se mntuiesc, dat fiindca aceasta consta numai n credinta si buna
cunostinta. Si de fapt nimic nu poti face mai iute dect sa crezi si mai usor dect sa marturisesti cu
gura harul Celui n care crezi. Primul lucru arata iubirea nsufletita a celui ce crede fata de Facatorul

lui, iar al doilea dispozitia credincioasa fata de aproapele. Iar iubirea si dispozitia sincera, sau
credinta si buna cunostinta, sunt miscari nevazute ale inimii, care nu au lipsa ca sa se produca de nici
o materie din afara : Caci cuvnt scurt va face Domnul pe pamnt (Isaia 10, 22; Romani 9,28).
Acesta este blestemul, pe care l-a trimis Dumnezeu si Tatal peste fata a tot pamntul. E
blestemul adevarat peste blestemul adevarat. Deoarece neascultarea lui Adam s-a facut blestem
prin greseala lui, ntruct n-a lasat porunca sa creasca spre a duce roadele dreptatii, ca sa ia
creatiunea binecuvntatoare, peste blestemul lui Adam vine binecuvntarea fireasca a lui Dumnezeu
si Tatal, care se face astfel blestem al blestemului provenit din pacat, spre desfiintarea neascultarii
ce-a crescut aducnd roade ale nedreptatii, ca sa fie oprita creatiunea de a mai creste n pacat
(Galateni 3,13). Caci s-a facut pentru mine blestem si pacat, Cel ce a dezlegat blestemul meu si a
ridicat pacatul lumii.
Fiindca doua blesteme aveam eu: unul era robul vointei mele, adica pacatul, prin care samnta
roditoare a sufletului, adica puterea virtutii, cazuse n pamnt; iar altul era moartea firii, adusa
asupra ei pe dreptate, din pricina voii mele. Moartea aceasta a mpins firea cu sila si fara sa vrea
acolo unde se semanase miscarea vointei mele de bunavoie. Deci Dumnezeu, care a creat firea, a
luat asupra Sa de buna voie blestemul cu care a fost osndita firea, adica moartea, si astfel a omort
prin propria Sa moarte de pe cruce blestemul pacatului ce traia n mine prin voia mea. Si asa
blestemul Dumnezeului meu s-a facut blestem si moarte a pacatului meu, nengaduind sa ajunga
neascultarea la roadele nedreptatii; dar totodata s-a facut binecuvntare a dreptatii dumnezeiesti
prin mplinirea poruncilor, si viata fara de sfrsit.
Aceasta secera, adica Domnul si Dumnezeu nostru Iisus Hristos, nimiceste pe fur si pe cel ce jura
strmb si casa lui o surpa. Dar furul si cel ce jura strmb este diavolul cel viclean. E fur fiindca a scos
cu viclesugul nselaciunii pe om din Rai, adica a rapit un lucru si o faptura si o avutie de pret a lui
Dumnezeu, tragndu-l n locul acesta al necazurilor, si a murdarit icoana slavei dumnezeiesti cu
multe pete ale pacatelor. Prin aceasta a cautat sa-si faca dintr-o avutie straina, o avutie proprie,
poftind cu rautate bunurile straine, nu ca sa le pastreze, ci ca sa le fure, sa le sfsie si sa le piarda
(Iosua 10,10). Iar jurator pe strmb este fiindca e mincinos si nselator. Caci fagaduind sa dea lui
Adam slava dumnezeirii, l-a tras spre cinstea si batjocura necuvntatoarelor, ba ca sa spun mai
drept, l-a facut mai de ocara dect orice dobitoc (Psalmi 84,12), facndu-l sa fie cu att mai de ocara
dect dobitoacele prin lipsa lui de ratiune, cu ct este mai gretos ceea ce-ai contra firii dect ceea cei conform cu firea. Ba l-a nstrainat si de nemurire, mbracndu-l n haina spurcata a stricaciunii.
Iar casa a acestui fur si jurator pe strmb, s-a facut lumea de aici a stricaciunii si a confuziei
necontenite, pe care si-a nsusit-o tlharindu-l pe om si n care i s-a ngaduit sa tlhareasca mai
departe, pentru pricinile pe care le stie Dumnezeu, care l-a ngaduit sa tlhareasca pna ce
dainuieste cursul ciclic al timpului.
Dar Cuvntului lui Dumnezeu, asezndu-se n aceasta lume ca ntr-o casa, prin ntruparea Sa
negraita, si legnd pe diavolul (Matei 12, 9), a surpat-o, iar lemnele si pietrele ei, adica statuile si
altarele si soclurile statuilor le-a darmat si le-a nimicit. Caci prin ele diavolul, tatal minciunii, si
nchipuia ca e cinstit de cei rataciti ca un fel de Dumnezeu pocit si multiform, datorita faptului ca
facuse din nebunia lor un mijloc de slavire proprie, ca unul ce e cu mult mai nebun dect cei astfel

prostiti. Fiindca ce e mai nesocotit dect a-si nchipui cineva un lucru care prin fire nu exista cu
adevarat. Deci Mntuitorul sufletelor si trupurilor noastre, care s-a facut om din iubire de oameni,
asezndu-se prin trup n aceasta casa a furului si a juratorului pe strmb, care este diavolul, adica n
aceasta lume, a surpat-o ntreaga, adica a nimicit modul ei ratacit de mai nainte si a ndreptat-o
iarasi potrivit cu ratiunea cunostintei adevarate. Si scurt vorbind, alungnd pe tlhar din avutiile
straine, s-a facu iarasi El stapn peste ai sai prin virtute, zidind peste tot pamntul de sub cer, n chip
maret, Sfnta Lui Biserica.
Sau poate fur diavolul, fiindca unelteste pna astazi cum sa atraga prin viclesugul nselaciunii
dorinta fiecaruia spre el. Iar jurator pe strmb si mincinos, fiindca e nselator si amageste pe cei
usuratici sa se desparta de bunurile din mna n nadejdea altora si mai bune si fiindca pricinuieste pe
neobservate, prin lucrurile socotite dulci, tot felul de greutati, celor ce asculta de el. Iar casa
acestui fur si mincinos este dispozitia iubitoare de pacat a inimii fiecaruia. Ea are ca pietre
nvrtosarea si nesimtirea inimii fata de cele buhne, iar ca lemne amintirile ce aprind usor focul
necurat al patimilor.
Sau poate Scriptura numeste lemne, n chip figurat, pofta. Aceasta fiindca s-a scris ca lemnul a
corupt prima data miscarea ei (Geneza 2,2), ndreptnd-o mpotriva firii; apoi fiindca ea este puterea
sufletului care se aprinde de orice patima, ca materia lemnoasa de foc. Iar prin pietre se indica
poate duritatea si nesimtirea miscarilor iutimii, care nu asculta de ratiunea virtutii. Pe toate acestea,
mpreuna cu casa n care se gasesc, adica cu dispozitia launtrica, le surpa si le nimiceste Cuvntul
lui Dumnezeu, prin salasluirea Sa, scotnd din ea, mai nti prin credinta, pe diavolul, care si facuse
odinioara prin amagire locuinta n ea si care se socotea ca e tare. Pe acesta l leaga cu lanturi de
nesfaramat si-i pradeaza casa, scotnd din inima deprinderea lesne de aprins a patimilor mpreuna
cu nvrtosarea fata de cele bune (Luca 12,22).
Sau poate numeste pietre nepasarea sufletului fata de cele bune, adica nesimtirea fata de
virtuti. Iar prin lemne rvna fata de cele rele. Toate acestea alungndu-le Cuvntul din inimile
credinciosilor, nu nceteaza sa mpaciuiasca si sa uneasca ntr-un singur trup al virtutilor pe cei de
departe si pe cei de aproape, surpnd peretele din mijloc al despartiturii, adica pacatul si rupnd
zapisul care ne obliga vointa spre rau, si supunnd cugetul trupesc legii duhului (Coloseni 2,7). Prin
cei de departe a nteles, cred, miscarile simtirii, care sunt dupa fire cu totul straine de legea lui
Dumnezeu. Iar prin cei de aproape lucrarile cugetatoare (mintale) ale sufletului, care dupa rudenie
nu sunt departe de Cuvntul. Pe acestea le aduna Cuvntul dupa surparea legii trupesti, unindu-le
laolalta n duh dupa virtute. Caci prin peretele din mijloc cred ca a nteles legea trupului cea dupa
fire, afectiunea fata de patimi, sau pacatul. Pentru ca numai afectiunea cea de ocara fata de patimi
se face zid al legii firii, adica al partii patimitoare a firii, despartind trupul de suflet si de ratiunea
virtutilor, nengaduind sa se faca cu ajutorul faptuirii trecerea la trup prin mijlocirea sufletului. Dar
venind Cuvntul si biruind legea firii, adica trasatura patimitoare a firii, a desfiintat afectiunea fata de
patimile contrare firii.
Acesta este Domnul meu si Dumnezeul meu Hristos Iisus, pe care L-a vazut Proorocul ca pe o
secera, avnd douazeci de coti lungime, ca unul ce mbratiseaza toata lucrarea simturilor ndreptata
spre cele sensibile, si zece coti latime, ntruct Dumnezeul si Mntuitorul meu cuprinde toata
miscarea rationala. Caci spun unii ca a numara e o fapta ce apartine prin fire numai ratiunii. Iar

decada este mbratisarea si sfrsitul oricarui numar. Prin urmare Cuvntul lui Dumnezeu
mbratiseaza nu numai puterile simturilor ci si lucrarile mintale ca unul ce e Facator nu numai al
corpurilor, ci si al celor necorporale.
Iar secera a fost numit n vedenie, nu numai fiindca secera din firea rationala raul pe care nu El
L-a semanat si aduna firea pe care nu El a mprastiat-o. Ci si pentru ca secera aseaza n hambarele
dumnezeiesti pe cei mntuiti; n sfrsit si pentru ca, fiind mnuit de lucrarile virtutilor, se uneste cu
puterile faptuitoare ale sufletului.
Dar pentru cel ce vrea sa vada, cuvntul Scripturii indica aici doua persoane si doua case pe care
le desfiinteaza secera. Caci se zice: Si va intra n casa furului si n casa celui ce jura strmb n numele
Meu. Prin cele doua persoane a indicat cele doua lucrari generale ale amagirii diavolesti, care le
cuprind pe toate celelalte, sau cele doua moduri ale lucrarilor. Iar prin cele doua case a indicat cele
doua dispozitii generale ale omului, favorabile ratacirii, care le contin pe toate celelalte. De pilda
cnd cel rau rapeste prin viclesugul amagirii cunostinta nnascuta a firii despre Dumnezeu, atragndo spre sine, e fur ntruct ncearca sa se faca stapn peste nchinarea datorata lui Dumnezeu, sau
cu alte cuvinte abate vederea mintala a sufletului de la ratiunile duhovnicesti din fapturi si
circumscrie puterea cugetarii numai la privirea nfatisarii din afara a lucrurilor sensibile. Iar cnd
abuzeaza de miscarile firesti, atragnd puterea de activitate a sufletului n chip sofistic spre cele
contrare firii si prin cele parute bune ispiteste prin placere dorinta sufletului spre cele rele, jura
strmb pe numele Domnului, ducnd sufletul amagit spre alte lucruri dect spre cele fagaduite.
Deci este fur fiindca rapeste la sine cunostinta firii, avnd drept casa dispozitia iubitoare de
nestiinta a celor amagiti. Si jura strmb, fiindca ndupleca puterea de activitate a sufletului sa se
osteneasca zadarnic cu cele contrare firii, avnd drept casa dispozitia iubitoare de pacat a voii celor
care l asculta.
Asadar diavolul este fur, fiindca strmba cunostinta firii si jura strmb, fiindca abate puterea
de activitate a firii de la savrsirea virtutii. Casa furului este dispozitia sufleteasca ce sta la baza
unei cunoasteri mincinoase, iar casa celui ce jura strmb este dispozitia strabatura de necuratia
patimilor de ocara. n acestea patrunznd cu iubire de oameni cuvntul mntuitor al lui Dumnezeu,
le face locas al lui Dumnezeu prin Duhul, aducnd cunostinta adevarului n locul ratacirii si al
nestiintei si virtutea si dreptatea n locul rautatii si al viclenei. n felul acesta si face prin ele aratarea
n cei drepti.
Deci prin persoane Scriptura a indicat modurile vicleniei variate a unuia si aceluiasi diavol rau, iar
prin case dispozitiile corespunzatoare cu aceste moduri ale celor stapniti de diavol.
Daca fur mai este si cel ce foloseste cuvintele dumnezeiesti spre amagirea celor ce-l asculta,
fara sa fie cunoscut puterea lor prin fapte. E cel ce se ndeletniceste cu rostirea goala a lor pentru a
cumpara slava si vneaza prin cuvntul limbii lauda ascultatorilor, adica renumele de drept. Simplu
vorbind, fur este cel a carui viata nu corespunde cuvntului si a carui dispozitie sufleteasca este n
contrazicere cu limba, adica cel ce se ascunde sub bunuri straine. Scriptura zice cu dreptate despre
acesta: Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: pentru ce povestesti dreptatile mele si iei asupra ta
legamntul meu prin gura ta ?(Psalmi 49,17)

Si iarasi fur este cel ce acopera cu modurile si cu moravurile vazute viclenia nevazuta a
sufletului si cu nfatisari de buna cuviinta dispozitia dinauntru. Caci precum fura cel de mai nainte
prin declamarea cuvintelor cunostintei mintea ascultatorilor, la cel ce fura acesta prin fatarnicia
moravurilor simtirea privitorilor (25). Catre acestia de asemenea se va zice: Rusinati-va cei ce v-ati
mbracat cu vesminte straine, sau: Domnul va descoperi chipul lor n ziua aceea (Isaia 3, 17). Dar
mie mi pare ca aud n fiecare zi pe Dumnezeu zicndu-mi acestea n ascunsul inimii, ca unul ce ma
simt vinovat de amndoua lucrurile.
Iar cel ce jura strmb sau mincinos n numele Domnului, este acela care fagaduieste lui
Dumnezeu o viata virtuoasa si face lucruri straine fagaduintei, iar prin nemplinirea poruncilor calca,
ca si mine legamntul ce si l-a luat de a duce o viata evlavioasa. Scurt vorbind, cel ce jura strmb si
mincinos este cel care s-a hotart sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, dar nu s-a mortificat deplin
fata de viata aceasta. El a jurat lui Dumnezeu, adica a fagaduit sa-si pazeasca cursul vietii fara de
ocara n nevointele dumnezeiesti, dar nu a mplinit fagaduinta si de aceea nu e deloc vrednic de
lauda. Caci, laudase-va tot ce se jura ntru El, adica tot cel ce fagaduieste lui Dumnezeu si
mplineste cu adevarat juramntul bunei fagaduieli prin faptele dreptatii. Dar daca cel ce mplineste
fagaduintele sale va avea lauda, fiindca a jurat lui Dumnezeu si si-a tinut juramntul, vadit este ca cel
ce si-a calcat legamintele sale va ava parte de mustrare si de ocara, ca unul ce a mintit.
Intrnd secera, adica cunostinta lui Dumnezeu si Tatal, care e prin fiinta cunostinta si virtute, n
inimile acestora ca n niste case, cu alte cuvinte n dispozitia fiecaruia, le nimiceste cu totul,
desfiintnd prin schimbarea spre bine, starea de mai-nainte a inimii fiecaruia si ducndu-i pe
amndoi spre mpartasirea de binele ce le lipseste. Astfel preface pe furul blndetii aparente a
moravurilor n cultivator destoinic al dispozitiei ascunse a sufletului; de asemenea pe cel ce jura
strmb l face pazitor adevarat al fagaduintelor sale, ce-si ntareste fagaduintele prin mplinirea
poruncilor.

Scolii
Credinta naste prin nadejde iubirea desavrsita fata de Dumnezeu; iar constiinta cea buna naste prin
pazirea poruncilor iubirea fata de aproapele. Caci constiinta cea buna nu are ca prs porunca
calcata. Iar acestea le poate crede numai inima celor ce doresc dupa mntuirea adevarata. (7)
Furt viclean este robirea firii prin amagire. Sfsierea cu care sfsie diavolul pe cei rapiti de el, este
junghierea vointei ndreptate spre viata n Dumnezeu si omorrea totala a amintirii acelei vieti. Iar
pierzania este nestiinta ce se naste n cei sfsiati, din lipsa cunostintei lui Dumnezeu. Caci de aceea le
fura gndul rapindu-i la sine, ca sa-i lipseasca de viata ntru virtute si cunostinta. (11)
Ar putea spune cineva ca pricina pentru care s-a ngaduit diavolului sa tlhareasca este aceea ca sa
cunoasca si oamenii din experienta rautatea lui si asa aratndu-se sa li se faca mai urt; de
asemenea ca toti oamenii sa-si descopere unii altora, prin cercare, dispozitia sufletului si prin
aceasta, fiecare sa-si aiba siesi constiinta proprie ca aparatoare launtrica. Caci Dumnezeu nu are
lipsa de o astfel de experienta, ca sa ne afle cum suntem, avnd cunostinta tuturor n mod fiintial si
nainte de nasterea lor. (13)

Cuvntul se uneste cu puterile de activitate ale sufletului, ca secera cu mna seceratorului, pentru a
taia patimile si a aduna virtutile. (21)
Diavolul e fur fiindca produce nestiinta; si jura strmb, fiindca produce rautate. El are drept
case mintea amagita a celor ignoranti si aplecarea spre pacat a voii celui pacatos. (22)
Cel ce simuleaza cunostinta numai prin rostire de vorbe, fura mintea ascultatorilor spre slava
proprie; iar cel ce face prin purtari pe virtuosul, fura vederea privitorilor spre slava proprie. Amndoi
furnd prin amagire, duc la ratacire: unul ntelegerea sufleteasca a ascultatorilor, celalalt simtirea
trupeasca a privitorilor. (25)

La acelasi Proroc s-a scris iarasi: Si a zis catre mine: ce vezi? Si am zis: Am vazut , si iata un candelabru
(sfesnic) cu totul de aur si o lampa (faclie) deasupra lui; si sapte candele pe el si sapte plnii la candele de
pe el. si doi maslini deasupra lui, unul de-a dreapta lampii si altul de-a stnga (Zaharia 4, 2-3).
Ce este candelabru si de ce e de aur; ce este lampa de deasupra lui, ce sunt cele sapte candele, ce sunt
cele sapte plnii la cele sapte candele, ce sunt cei doi maslini si de ce se afla de-a dreapta si de-a stnga
lampii?

Cuvntul proorocesc, descriind de departe, n chip simbolic maretia prealuminata si

suprastralucita a Sfintei Biserici, a zugravit vedenia aceasta astfel, voind sa arate, cred, ntelesul
tainei celei noi a ei. Deci candelabru cu totul de aur este Biserica atotlaudata a lui Dumnezeu, curata
si nentinata, neprihanita si nealterata, nemicsorata si primitoare a adevaratei lumini. Caci se spune
ca aurul este inalterabil, daca e scufundat n pamnt nu se nnegreste si nu ros de rugina, iar daca
este ars nu se micsoreaza. Afara de aceea, el ntareste si nnoieste prin forta sa naturala puterea
vazului celor ce si-o atintesc asupra lui. Asa este si Biserica atotslavita a lui Dumnezeu, care ntrece n
chip real cea mai curata natura a aurului. Ea este nealterata, ca una ce nu are nici un amestec strain
n nvatatura ei tainica despre Dumnezeu, marturisita prin credinta; este curata, ntruct straluceste
de lumina si de slava virtutilor; este nentinata, nefiind patata de nici o murdarie a patimilor, este
neprihanita, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Traind n mprejurarile
pamntesti, ea nu este nnegrita de rugina pacatului. n sfrsit ea ramne nemicsorata si
nemputinata, deoarece, cu toate ca e arsa din vreme n vreme n cuptorul prigoanelor si ncercata
de rascoalele necontenite ale ereziilor, nu sufera sub povara ncercarilor nici o slabire n nvatatura
sau viata, n credinta sau disciplina sau disciplina ei. De aceea ea ntareste prin har ntelegerea celor
ce cauta spre ea cu evlavie. Caci ea cheama pe de-o parte pe necredinciosi, daruindu-le lumina
cunostintei adevarate, pe de alta pastreaza pe cei ce contempla cu iubire tainele ei, pazind
nevatamata si fara belsug pupila ntelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clatinare i cheama din
nou si le reface prin cuvnt de ndemn ntelegerea bolnava. Asa se ntelege candelabrul vazut de
Proroc, dupa unul din ntelesurile cuvintelor de mai sus.
Iar lampa de deasupra lui este lumina parinteasca si adevarata, care lumineaza pe tot omul care
vine n lume. Adica Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta, prin primirea trupului nostru luat de la noi,
s-a facut si s-a numit lampa, ca Cel ce e ntelepciunea si Cuvntul cel dupa fire al lui Dumnezeu si
Tatal care e propovaduit n Biserica lui Dumnezeu prin credinta cea dreapta si e naltat si dezvaluit
ntre neamuri de vietuirea virtuoasa prin pazirea poruncilor. El lumineaza ca o lampa (faclie) tuturor
celor din casa, adica din lumea aceasta, precum El nsusi zice: Nimeni nu aprinde faclie si o pune sub

obroc, ci n sfesnic de lumineaza tuturor celor din casa. Deci s-a numit pe sine faclie, pentru faptul
ca fiind dupa fire Dumnezeu si facndu-Se trup dupa iconomie, ca lumina dupa fiinta e tinut n scoica
trupului n chip necircumscris prin mijlocirea sufletului ca faclie, cum e tinut focul prin festila.
Aceasta a nteles-o si marele David, cnd a numit pe Domnul faclie, zicnd: Legea ta este faclie
picioarelor mele si lumina cararilor mele. Caci Mntuitorul si Dumnezeul meu ma izbaveste de
ntunericul nestiintei si al rautatii. De aceea a si fost numit de Scriptura faclie. Caci cuvntul
grecesc faclie vine de la a dezlega ntunericul, pentru ca mprastiind, asemenea unei faclii, negura
nestiintei si ntunericul rautatii, s-a facut El nsusi tuturor cale de mntuire, calauzind prin virtute si
cunostinta spre Tatal pe toti cei ce voiesc sa paseasca, prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti, pe
urmele Lui, ca pe o cale a dreptatii. Iar sfesnicul (candelabru) este Sfnta Biserica, pentru ca n ea
lumineaza, prin propovaduire, Cuvntul lui Dumnezeu, trimitndu-si razele adevarului asupra tuturor
celor ce se afla n aceasta lume ca ntr-o casa oarecare, umplndu-le ntelegerea tuturor cu
cunostinta dumnezeiasca.
Pe de alta parte obrocul simbolizeaza sinagoga iudeilor, adica slujirea trupeasca a legii, care
acopera prin grosimea simbolurilor literei lumina cunostintei adevarate a sensurilor. Cuvntul
(Ratiunea) nu vrea sa fie ctusi de putin sub acest obroc, ci vrea sa fie asezat n vrful si pe naltimea
Bisericii. Caci daca Cuvntul este tinut sub litera Legii, ca sub un obroc, i lipseste pe toti de lumina
vesnica nedaruindu-le vederea duhovniceasca celor ce nu se straduiesc sa se lepede de simtirea
(perceptia) nselatoare, care nu e capabila dect de eroare si nu sesizeaza dect aspectul coruptibil al
corpurilor nrudite cu ea. El vrea deci sa fie pus n sfesnic, adica n Biserica, sau n slujire rationala n
duh, ca sa-i lumineze pe toti, din toata lumea, nvatndu-i sa vietuiasca si sa se poarte conform cu
ratiunea, si numai atta grija sa aiba de cele corporale, ct e de lipsa ca sa taie orice afectiune a
sufletului fata de ele; de asemenea ca toata straduinta sa le fie sa nu dea sufletului nici o nchipuire
materiala, dupa ce a fost stinsa prin ratiune simtirea (perceptia simturilor), care la nceput a respins
ratiunea (cuvntul) si a acceptat irationalitatea placerii ca pe un sarpe alunecos (11). Caci cu
dreptate a fost rnduita moartea mpotriva simtirii, ca sa nu mai poata oferi diavolului intrare spre
suflet. Iar simtirea aceasta, fiind una dupa gen, se mparte n cinci specii, nduplecnd prin perceptia
fiecarui simt sufletul amagit sa iubeasca cele sensibile nrudite cu acel simt, n loc sa-l iubeasca pe
Dumnezeu (12). De aceea cel ce asculta ntelepteste de ratiune, alege de bunavoie moartea trupului
nainte de moartea silnica si fara voie, despartindu-si total vointa de simtire.509
Dar cel ce ramne numai la litera Scripturii, are ca singura stapnitoare peste fire simtirea
(perceptia), prin care se manifesta actiunea sufletului fata de trup. Caci litera, daca nu e nteleasa
duhovniceste, marginita n continutul ei de simtire, care nu dngaduie sa strabata ntelesul celor scrise
pna la minte. Iar daca litera se adreseaza numai simtirii, tot cel ce primeste litera n chip iudaic
numai ca istorie, traieste dupa trup, suportnd n fiecare zi prin aplecarea voii moartea pacatului, din
pricina simtirii celei vii, neputnd sa omoare cu duhul faptele trupului, ca sa traiasca viata cea fericita
n duh. Caci de vietuiti dupa trup veti muri, zice dumnezeiescul Apostol, iar de omorti cu duhul
faptele trupului veti trai (Romani 8, 13). Drept aceea, aprinznd faclia, adica ratiunea care aduce
lumina cunostintei prin contemplatie si fapte, sa nu o punem sub obroc, ca sa nu fim osnditi, ca unii
ce marginim la litera puterea necuprinsa de minte a ntelepciunii, ci n sfesnic, adica n Sfnta
Biserica, pe culmea contemplatiei adevarate, ca sa raspndeasca asupra tuturor lumina
dumnezeiestilor dogme.

Despre aceasta Sfnta Biserica legea a prevestit n chip figurat ca va fi candelabru turnat n chip
turnat si cu totul de aur. Aceasta ntruct pe de-o parte nu are n ea nici o parte goala, lipsita de
puterea Cuvntului, iar pe de alta e straina de toate prisosurile materiale si nu are nimic pamntesc.
Dar marele Zaharia, descriind acest candelabru n toate amnuntele, adauga ca afara de lampa
mai erau pe el sapte candele (faclii). Aceste sapte candele trebuie sa le ntelegem aici n alt chip, de
cum am nfatisat candela din Evanghelie. Caci nu toate persoanele si lucrurile care sunt exprimate
prin acelasi cuvnt trebuie ntelese n unul si acelasi chip, ci fiecare dintre cele spuse trebuie nteles
dupa sensul locului din Sfnta Scriptura, daca vrem sa tinem seama de scopul celor scrise.
Prin candele socotesc ca Sfnta Scriptura ntelege aici lucrarile Duhului Sfnt , sau darurile
(harismele) Duhului Sfnt , pe care le daruieste Bisericii Cuvntul care este capul ntregului trup. Caci
s-a spus: Si se va odihni peste El duhul lui Dumnezeu, duhul ntelepciunii si al ntelegerii, duhul
sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al evlaviei, si duhul temerii l va umple pe El (Isaia 11, 2-3).
Dar capul Bisericii, potrivit unei imagini omenesti, este Hristos. Deci Cel ce are dupa fire pe Duhul,
daruieste, ca Dumnezeu, Bisericii lucrarile Duhului. Caci Cuvntul facndu-mi-Se mie om, mi
lucreaza mie mntuirea, dndu-mi prin ale mele cele proprii Lui dupa fire, mie celui pentru care s-a
facut si om. Si asezndu-se n situatia celui ce primeste pentru mine, scoate la aratare ale Sale
proprii. Caci cernd, ca un iubitor de oameni pentru sine harul de care am lipsa eu, mi atribuie mie
meritul (puterea) ispravilor Lui dupa fire. Deci pentru mine se spune ca primeste si acum ceea ce are
prin fire fara de nceput si mai presus de ratiune. Caci Duhul Sfnt, precum este prin fire al lui
Dumnezeu si Tatal, dupa fiinta, ca cel ce purcede fiintial n chip negrait din Tatal prin fiul cel nascut
din Tatal; si daruieste candelabrului, adica Bisericii, ca niste candele, lucrarile proprii. Si precum
candela mprastie ntunericul, tot asa lucrarile Duhului scot si alunga din Biserica pacatul cel de
multe feluri. Astfel ntelepciunea desfiinteaza nechibzuinta, ntelegerea departeaza nepriceperea,
sfatul alunga lipsa de discernamnt, taria nlatura slabiciunea, cunostinta sterge nestiinta, evlavia
alunga necredinta si ticalosia faptelor ei, n sfrsit temerea departeaza nvrtosarea nepasarii. Caci
nu numai poruncile sunt lumina, ci si lucrarile Duhului.
Dar candele care ard toata viata n Biserica, raspndind lumina mntuirii, sunt si treptele care
sustin buna ei rnduiala. De pilda nvatatorul ntelept al dumnezeiestilor si naltelor dogme si taine, e
o candela care descopera nvataturi necunoscute naintea multimii. Iar cel ce asculta cu ntelegere si
pricepere ntelepciunea graita de cei desavrsiti, e si el o candela, ntruct ca ascultator cuminte
pazeste n sine lumina adevarului celor graite.513 Cel ce deosebeste cu bun sfat timpurile de lucruri si
acomodeaza modurile de activitate cu ratiunile lucrurilor, nengaduind sa se amestece ntreolalta n
chip nepotrivit, fiind un sfetnic minunat se dovedeste si el ca alta candela. Iar cel ce suporta cu cuget
neclintit atacurile ncercarilor fara de voie, ca fericitul Iov si ca vitejii mucenici, este o candela tare,
pazind si el cu rabdare barbateasca nestinsa lumina mntuirii, ca unul ce are pe Domnul tarie si
lauda (Psalmi 42, 2). Cel ce cunoaste mestesugurile vicleanului si nu ignora tabarrile razboaielor
nevazute, este si el o alta candela nvaluita de lumina cunostintei, putnd zice cu dreptate mpreuna
cu marele Apostol: Caci nu ne sunt necunoscute gndurile lui. Iar cel ce duce o viata evlavioasa
dupa porunca Domnului, ndreptnd-o prin virtuti, e o alta candela, ca unul ce-si adevereste credinta
prin felul purtarii sale. n sfrsit, cel ce n asteptarea judecatii face din nfrnare zid ce opreste
intrarea patimilor n suflet, s-a facut o alta candela, curatnd cu srguinta, prin frica de Dumnezeu,

petele patimilor ntiparite pe el si facndu-si viata stravezie si luminoasa prin stergerea ntinaciunilor
contrare firii.
Deci curatirea celor vrednici de curatia adusa de virtuti o face Duhul Sfnt prin temere, evlavie si
cunostinta; iar iluminarea care harazeste cunostinta lucrurilor dupa ratiunile pe temeiul carora
exista, o daruieste celor vrednici de lumina, prin tarie, sfat si ntelegere, n sfrsit, desavrsirea o
harazeste celor vrednici de dumnezeire prin ntelepciunea atotluminoasa, simpla si ntreaga,
ridicndu-i n mod nemijlocit si n tot chipul spre cauza lucrurilor, att ct e cu putinta oamenilor,
nct stralucesc n ei numai nsusirile dumnezeiesti ale bunatatii lui Dumnezeu. Prin aceasta
cunoscndu-se pe ei nsisi din Dumnezeu, iar pe Dumnezeu din ei nsisi (17), ntruct ntre ei si
Dumnezeu nu mai e nici un zid care sa-i desparta, dat fiind ca ntre ntelepciune si Dumnezeu nu mai
este nimic, se vor bucura de neschimbabilitatea neclintita, ca unii ce au depasit toate cele de la
mijloc, n care se ascundea odinioara primejdia de a gresi n privinta cunoasterii516. caci ei au fost
ridicati n chip negrait si nenteles, dupa har, pe culmea cea mai nalta, infinita si de infinite ori infinit
dincolo de toate dupa fire, printr-o nestiinta si o tacere negraita.
Si sapte plnii la cele sapte candele de pe sfesnic. Cuvntul nostru despre candele a indicat
doua ntelesuri ale lor. Cel despre plnii va ncepe de aici. Spun unii ca plnia e un vas n forma de
cupa, n care oamenii obisnuiesc sa puna uleiul care trebuie varsat n candela spre hranirea si
sustinerea luminii. Asadar dupa ntelesul mai nalt, plniile celor sapte candele ale sfesnicului vazut
sunt deprinderile (aptitudinile) si dispozitiile capabile sa primeasca diferitele ratiuni si moduri de
activitate morala care hranesc si ntretin cele sapte candele adica lucrarile duhului; celor ce au primit
n Biserica mpartirea darurilor. Caci precum fara untdelemn e cu neputinta sa se ntretina nestinsa
candela, tot asa fara o deprindere care sa hraneasca cele bune prin ratiuni, moduri de activitate
morala, idei si gnduri potrivite si cuvenite, e cu neputinta sa se pazeasca nestinsa lumina darurilor.
Pentru ca tot darul duhovnicesc are lipsa de o deprindere (aptitudine) corespunzatoare cu el, care
sa-i toarne nencetat, ca untdelemn, materia cugetarii, fiind pastrat prin deprinderea celui ce l-a
primit.
Plniile celor sapte candele ale candelabrului, sunt asadar deprinderile corespunzatoare cu
darurile dumnezeiesti ale Sfinte Biserici. Din ele nteleptii si neadormitii paznici ai bunurilor daruite
varsa, ca din niste vase, asemenea nteleptelor fecioare din Evanghelie, untdelemnul bucuriei n
candelele darurilor (harismelor).
Si doi maslini deasupra lui; unul de-a dreapta lampii si altul de-a stnga. Cuvntul a descris
foarte frumos si potrivit toata vedenia care se refera la Sine nsusi. Caci nfatisnd candelabrul,
lampa, candelele, plniile, adaos si doi maslini. Aceasta fiindca se credea cu adevarat ca deodata cu
lumina sa fie cugetata n chip firesc si cauza care naste puterea ce ntretine lumina din candelabru,
nefiind alimentata. Cei doi maslini ai candelabrului de aur, adica ai Sfintei Biserici universale, sunt
cele doua Testamente, din care, ca din niste maslini, se stoarce, prin cautare si cercetare evlavioasa,
ca un untdelemn, substanta ntelesurilor, care alimenteaza lumina darurilor dumnezeiesti. Prin
aceasta substanta deprinderea fiecaruia pazeste nestinsa lumina harului ce s-a dat pe masura lui
lumina ce se ntretine ca printr-un untdelemn, prin ntelesurile Scripturilor. Caci precum fara maslin
nu se poate afla untdelemn adevarat si natural si precum fara vas nu se poate tine uleiul primit, iar
nefiind hranita de untdelemn lumina candelei se stinge cu siguranta, la fel fara Sfintele Scripturi nu

se poate dobndi cu adevarat substanta dumnezeiasca a ntelesurilor si fara deprinderea capabila sa

primeasca ca un vas, aceste ntelesuri, nu poate lua nastere o cugetare demna de Dumnezeu, iar
lumina cunostintei prin daruri, nealimentata de ntelesurile dumnezeiesti, nu poate fi ntretinuta
nestinsa de cei ce o au.
Asadar naltndu-ne privirea la ntelesul duhovnicesc, cuvntul nostru a asemanat candelabrul cu
Biserica; lampa cu Dumnezeu cel ntrupat, care s-a mbracat cu firea noastra n chip neschimbat,
dupa ipostas; cele sapte candele cu darurile, sau lucrarile Duhului, cum arata limpede marele Isaia;
plniile candelelor deprinderile capabile de ntelesurile dumnezeiesti ale Scripturii, care primesc
darurile dumnezeiesti; n sfrsit cei doi maslini, cu cele doua Testamente, din care se primeste prin
nteleapta stradanie substanta ntelesurilor dumnezeiesti prin care se ntretine nestinsa lumina
tainelor dumnezeiesti.
Unul de-a dreapta lampii iar altul de-a stnga prin dreapta socotesc ca ntelege Proorocul
partea mai duhovniceasca a Scripturii iar prin stnga pe cea mai trupeasca. Iar daca stnga indica
partea mai trupeasca a Scripturii iar dreapta pe cea mai duhovniceasca, socotesc ca maslinul de-a
stnga nseamna Vechiul Testament, care se ocupa mai mult de filozofia activa, iar maslinul din
dreapta, Noul Testament, care ne nvata taina cea noua si naste n fiecare dintre credinciosi
deprinderea contemplativa. Caci cel dinti ofera celor ce se ndeletnicesc cu filozofie dumnezeiasca
modurile virtutii, pe de-al doilea ratiunile cunostintei. Cel din urma, rapind mintea din pcla celor
vazute, o ridica spre ceea ce e nrudit cu ea, curatita de toata nalucirea materiala, iar cel dinti
curateste mintea de toata mpatimirea de cele materiale, scotnd prin forta barbatiei, ca printr-un
ciocan, piroanele care tintuiesc afectiunea voii de trup. Cel Vechi ridica trupul strabatut de ratiune
(rationalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtutilor, mpiedicnd mintea sa coboare la trup; iar cel Nou
ridicnd mintea, aprinsa de focul dragostei, spre Dumnezeu. Cel dinti face trupul una cu mintea prin
miscarea de bunavoie iar al doilea face mintea una cu Dumnezeu prin deprindere (cu lucrarea)
harului. Prin aceasta mintea dobndeste att asemanarea cu Dumnezeu, nct din ea poate fi
cunoscut Dumnezeu, Cel ce din Sine nu poate fi cunoscut de nimeni, ca un original dintr-o icoana
(23).
n acest chip ntelegem acestea, iar daca vrea cineva sa refere sensul celor spuse si la fiecare om,
va gasi de asemenea ntelesuri frumoase si evlavioase. De pilda va putea sa nteleaga prin
candelabru sufletul fiecaruia. Acesta e ntreg de aur ca unul ce dupa firea sa mintala si rationala, e
nestricacios si nemuritor si e cinstit cu cea mai mparateasca putere a voii libere. El are asupra sa
lampa credintei, adica Cuvntul care s-a facut trup si caruia i crede cu tarie si slujeste cu adevarat. Si
n el se aseaza faclia (candela) aprinsa a cuvntului cunostintei, dupa nvatatura si ndemnul aceluiasi
Cuvnt al lui Dumnezeu, care zice: Nimeni nu aprinde faclia si o pune sub obroc, ci n sfesnic ca sa
lumineze tuturor celor din casa. Caci Domnul poate numeste aici faclie cuvntul cunostintei n duh,
aratat prin fapte, adica legea duhului. (26) Iar obroc cugetul pamntesc al carnii, adica legea
patimasa a trupului. Legea harului nu trebuie pusa sub acesta, ci n suflet care cu adevarat un sfesnic
de aur, ca sa lumineze prin fulgerarile faptelor dreptii si cugetarilor ntelepte, tuturor celor din casa,
adica din Biserica, sau din lumea aceasta. n felul acesta cel ce poarta aceasta lumina i face pe
privitori sa imite binele si sa slaveasca si ei prin faptele virtutii si nu numai prin simpla rostire de
vorbe, pe Tatal din ceruri, adica pe Dumnezeu, care produce n sfinti, pe culmile contemplatiilor

tainice ale cunostintei, podoaba faptelor virtuoase ale dreptatii. Caci s-a scris: Ca sa vada faptele
voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru din ceruri (Matei 5, 15)517
Asa sa ntelegi candelabrul si lampa din vedenia Proorocului, iar prin cele sapte candele se va
ntelege, dupa explicarea de mai nainte, diferitele daruri ale Duhului, care si coboara lumina si se
odihnesc peste cel ce se desavrseste n Hristos prin virtute si cunostinta. Caci scriptura ntelege aici
prin Hristos , pe cel ce vietuieste dupa Hristos si e plin de lumina acelorasi ratiuni si moduri de
activitate, att ct este cu putinta omului, avnd si el ntelepciune si ntelegere, sfat si tarie,
cunostinta, evlavie si temere, prin care se spune ca priveste pe Dumnezeu, ca prin niste ochi
spirituali, peste ntreg pamntul fiecarei inimi. Caci aceste sapte candele sunt ochii Domnului, care
privesc peste tot pamntul (Zaharia. 4, 10)518.
Si sapte plnii la candelele de pe el. plniile sunt deprinderile cu faptuirea si contemplatia celor
ce sunt vrednici sa li se mparta darurile dumnezeiesti. Din acestea ei varsa substanta cugetarilor
tainice, cum ar varsa untdelemn din niste vase, pastrnd nestinsa lumina darurilor Duhului.
Prin cei doi maslini sa ntelegi, precum am spus, cele doua Testamente: cel de-a stnga e
Testamentul Vechi, care procura nencetat puterii cunoscatoare sau contemplative a sufletului, ca pe
un untdelemn, modurile virtutilor prin activitate (30). Iar cel de-a dreapta este Testamentul Nou,
care procura nencetat partii pasive, sau celei active a sufletului, ca pe un untdelemn, ratiunile
duhovnicesti ale cunostintelor prin coftemplatie 519. Si asa prin fiecare se desavrseste frumos taina
mntuirii noastre, aratndu-se nvatatura prin viata si slava vietii prin nvatatura. n felul acesta
activitatea apare ca o contemplatie lucratoare, iar contemplatia ca o activitate cunoscatoare. Scurt
vorbind, virtutea apare ca o manifestare a cunostintei, iar cunostinta ca o putere sustinatoare a
virtutii (32).
Iar daca cineva, tare n ntelesurile spirituale, ar zice ca cei doi maslini sunt cele doua legi, cea
naturala si cea duhovniceasca, nu s-ar abate de la adevar. n aceasta interpretare legea naturala, ca
cea de la stnga lampii, adica a lui Dumnezeu Cuvntul cel ntrupat, ar oferi ratiunii, prin perceptia
simturilor nrudita cu ea, modurile de activitate n vederea virtutii desprinzndu-le din lucruri
sensibile. Iar cea spirituala sau duhovniceasca, de la dreapta, ar culege, prin cugetarea nrudita cu ea,
ratiunile din lucruri, n vederea cunoasterii duhovnicesti (34). Si asa, prin amndoua, umplem
diferitele deprinderi corespunzatoare cu darurile duhovnicesti, cu vederi active si contemplative,
ntocmai ca pe niste plnii ale candelelor, pazind nestinsa lumina adevarului.
Sau, ntelegnd locul acesta al Scripturii ntr-un sens si mai nalt, putem vedea n cei doi maslini
de la dreapta si de la stnga lampii ca Providenta si Judecata. Iar la mijloc, ntre ele sta, ca ntr-un
candelabru de aur Sfnta Biserica universala, sau n sufletul fiecarui sfnt, lumina adevarului care
lumineaza tuturor. Si lumina aceasta este Cuvntul, care ca Dumnezeu cuprinde totul si descopera
ratiunile adevarate si atotgenerale ale Providentei si Judecatii, prin care conserva lucrurile si n care
consta taina mntuirii noastre, hotarta mai nainte de toate veacurile si nfaptuita n cele din urma
dintre timpuri. Dintre acestea, Providenta, care sta ca un maslin la dreapta lampii, o percepem
numai prin credinta n modul negrait al unirii ipostatice a Cuvntului cu trupul nsufletit n chip
rational; iar Judecata, care sta la stnga, o ntelegem n chip negrait din taina patimilor de viata
facatoare suportate de Dumnezeu cel ntrupat pentru noi (35)520. caci nti El a primit ntruparea cu

voia pentru bunatatea Sa, ca Cel ce este prin fire Mntuitorul tuturor; iar pe urma a rabdat patimile
de bunavoie ca Rascumparator (36). Caci nu s-a facut Dumnezeu om de mai nainte ca sa
patimeasca, ci ca sa-l mntuiasca pe om din patimi, ntruct se facuse robul lor prin calcarea poruncii
dumnezeiesti, dupa ce la nceput fusese nepatimitor.
Asadar la dreapta se afla taina ntruparii Cuvntului, cea conforma Providentei. Ea nfaptuieste
prin har ndumnezeirea mai presus de fire a celor ce se mntuiesc, ndumnezeire hotarta mai
nainte de veacuri, la care nu se va putea ridica dupa fire nici o ratiune a fapturilor. Iar la stnga sta
taina patimii de viata facatoare a lui Dumnezeu, care a voit sa patimeasca dupa trup. Ea este
conforma Judecatii si pricinuieste pe de o parte desfiintarea desavrsita a tuturor nsusirilor si
miscarilor, care au patruns n fire mpotriva firii prin neascultare, si nfaptuieste pe de alta
restaurarea deplina a tuturor nsusirilor si miscarilor conforme cu firea de la nceput (37). n urma
acestei restaurari nu se va mai afla n fapturi nici o ratiune stirbita si falsificata. Acestea, adica
Providenta si Judecata, sau ntruparea si patima, pe de o parte pentru neclintirea, curatia si
incoruptibilitatea virtutii si a statorniciei barbatesti cu fapta, iar pe de alta pentru stralucirea si
transparenta contemplatiei si a cunoasterii tainice, au fost asemanate de Proroc cu doi munti de
arama, dintre care au iesit, asemenea unor care cu cai(Zaharia 6, 1)521, cele patru Evanghelii (38),
care au strabatut si au ocolit tot pamntul si au vindecat rana din neascultarea lui Adam, facnd sa
se odihneasca prin credinta si bunavietuire n Duhul lui Dumnezeu peste tara de miazanoapte, adica
peste neamurile asupra carora stapnea negura nestiintei si peste firea asupra careia domnea silnic
ntunericul pacatului (39).
Sau poate cele patru care reprezinta forta celor patru virtuti generale, egale la numar cu sfintele
Evanghelii. Caci si ea a strabatut, ca pe un pamnt, toata inima credinciosilor si a oblojit rana cea de
ocara, pricinuita n ea de patimi, facnd sa se odihneasca, prin mplinirea poruncilor, Duhul lui
Dumnezeu n pamntul de la miazanoapte, adica n trup, ntruct a scos la aratare, prin faptele
dreptatii, legea duhului.
Sau poate prin cei doi maslini mai putem ntelege contemplatia si activitatea. Dintre acestea,
contemplatia este pusa n valoare de Providenta manifestata prin ntrupare, iar activitatea e pusa n
lucrare de Judecata manifestata prin patima522. cea dinti, privind sufletul, se afla la dreapta
Cuvntului; cea de a doua, privind trupul, se gaseste la stnga523. Cea dinti cheama mintea spre
nrudirea cu Dumnezeu, cea de a doua sfinteste simtirea (lucrarea simturilor) cu duhul si sterge din
ea pecetile patimilor.
Sau iarasi, prin cei doi maslini trebuie sa ntelegem credinta si buna constiinta. La mijlocul
acestora sta Cuvntul, caruia prin credinta i aduc credinciosii nchinare dreapta, iar prin constiinta
cea buna i slujesc cu evlavie, silindu-se sa-si faca bine unul altuia.
Sau, prin cei doi maslini, Scriptura a nchipuit cele doua popoare: pe cel dintre pagni si pe cel
dintre iudei. Ele sunt numite si fiii ungerii (Zaharia 4, 4)524, pentru nasterea lor n duh si pentru
harul nfierii dat lor spre ndumnezeire. La mijlocul lor se afla Dumnezeu cel ntrupat, stnd ca ntr-un
candelabru n Biserica universala, cea una si singura, si facndu-le nascatoare de lumina prin virtute
si cunostinta.

Sau poate prin cei doi maslini Scriptura a mai indicat tainic sufletul si trupul, ntruct cel dinti
este mpodobit ca un maslin cu ratiunile cunostintei adevarate, iar trupul e acoperit cu faptele
virtutilor.
Iar daca cineva ar spune ca cuvntul Scripturii indica prin cei doi maslini si cele doua lumi, bun ar
fi si ntelesul acesta. Caci de fapt, Cuvntul ca Dumnezeu sta la mijlocul acestor lumi, pe cea
inteligibila facnd-o sa licareasca tainic n cea sensibila prin chipuri, iar pe cea sensibila nvatndu-ne
sa o ntelegem ca aflndu-se n cea inteligibila prin ratiuni (47).
Si iarasi, daca ar spune cineva ca vedenia celor doi maslini a nchipuit viata de aici si cea viitoare,
buna ar fi si explicatia aceasta. Caci si ntre acestea sta Cuvntul, tragndu-ne de la viata de aici prin
virtute si ducndu-ne la cea viitoare prin cunostinta. Aceasta a ntelesul minunatul Avacum cnd a
zis: n mijlocul a doua vieti vei fi cunoscut (Avacum 3, 2)525. El a nteles prin vieti ceea ce a nteles
marele Zaharia prin munti de arama sau prin maslini, adica cele doua lumi, sau veacuri, sau vietile
corespunzatoare lor, sau sufletul si trupul, ori activitatea si contemplatia, sau deprinderea binelui si
lucrarea lui, sau Legea si Proorocii, sau Vechiul Testament ntreg si Noul Testament, sau cele doua
popoare: pagnii si iudeii, sau cele doua legi: cea naturala si cea duhovniceasca, sau credinta si buna
constiinta. n mijlocul tuturor acestora sta Cuvntul, laudat si preamarit de toate si calauzindu-le pe
toate spre o singura armonie n bine, ca Dumnezeu al tuturor. Caci de aceea le-a facut pe toate, ca sa
devina legatura nedesfacuta a tuturor, unindu-le pe toate cu binele si ntreolalta.
Iar prin candelabrul din vedenie, Scriptura a indicat poate Biserica si sufletul, ca cele ce prin firea
lor au lumina harului ca un bun dobndit. Caci numai Dumnezeu are binele prin fire, de aceea toate
cele ce sunt prin fire capabile de lumina si bunatate, primesc lumina si bunatatea de la El prin
participare.
Acestea le-a spus cuvntul nostru despre cele scrise avnd grija de masura cuvenita. Tu nsa,
Cuvioase Parinte, care ai vazut prin tine nsuti, cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri mai nalte ca acestea,
lumineaza cu razele pururi stralucitoare ale ntelegerii tale sufletul meu tocit la vedere.

Scolii
Nu tot omul care vine n aceasta lume e luminat numaidect cu Cuvntul, caci multi ramn
neluminati si nepartasi de lumina cunostintei. Ci e vadit ca numai omul care vine prin voia sa proprie
n lumea cea adevarata, adica cea a virtutilor. Deci tot omul care vine cu adevarat, prin nasterea cea
de bunavoie, n lumea aceasta a virtutilor, e luminat n mod sigur de Cuvntul, dobndind o
deprindere neclintita n virtute si o cunostinta adevarata si fara greseala. (8)
Prin femeie a nteles simtirea, prin sarpe placerea, caci amndoua sunt diametral opuse ratiunii. (9)
Simtirea (senzatia) punnd stapnire peste minte, o nvata sa se nchine la multi dumnezei, caci
simtirea robindu-se prin fiecare simt al patimilor, slujeste lucrului sensibil corespunzator, ca lui
Dumnezeu. (12)

Temerea, evlavia si cunostinta dau nastere filosofiei active, precum taria, sfatul si ntelegerea nasc
contemplatia naturala n duh. Dar nvatatura tainica despre Dumnezeu (teologia) o daruieste numai
ntelepciunea dumnezeiasca. (17)
Vechiul Testament, fiind simbolul faptuirii si al virtutii, face trupul sa consimta cu mintea n orice
miscare. Iar Noul Testament, daruind contemplatia si cunostinta, lumineaza mintea, care se
ndeletniceste cu ele n chip tainic, cu darurile dumnezeiesti. (23)
Dumnezeu se face si se numeste Tata dupa har al acelora care au primit de bunavoie nasterea curata
din duh. Acestia, purtnd asupra vietii lor pecetea lui Dumnezeu, care i-a nascut, pe care o arata prin
virtuti, ca pe o fata a sufletului, i face pe cei ce privesc la ei, sa mareasca pe Dumnezeu prin
schimbarea modurilor lor de purtare, ntruct le ofera acelora spre imitare, viata proprie, ca pe o
pilda aleasa de virtute. Caci Dumnezeu nu trebuie slavit numai cu cuvntul gol, ci prin faptele
dreptatii, care vestesc cu mult mai mult dect cuvntul, majestatea dumnezeiasca. (26)
Vechiul Testament procura celui ce se ndeletniceste cu cunostinta (gnosticului), modurile virtutilor,
iar Noul i harazeste celui ce se ndeletniceste cu activitatea, ratiunile cunostintei adevarate. (30)
Cel ce arata cunostinta ntrupata n activitate si activitatea nsufletita de cunostinta, a descoperit
modul exact al adevaratei lucrari ndumnezeitoare. Iar cel ce are numai pe una din acestea,
despartita de cealalta, sau a facut din cunostinta o nalucire (fantezie) inconsistenta (fara suport), sau
din activitate un idol (o forma) fara suflet. Caci cunostinta fara fapta nu se deosebeste ntru nimic de
nalucire, neavnd fapta ca temelie, iar activitatea irationala e tot una cu un idol (o forma) fara suflet,
neavnd cunostinta care sa o nsufleteasca. (32)
Precum sufletul si trupul fac prin mpreunare pe om, la fel activitatea si contemplatia dau prin unire
o singura ntelepciune, iar Vechiul si Noul Testament realizeaza o singura taina. (33)
Legea naturala e la stnga, fiindca se foloseste de simtire (de perceptia simturilor). Ea ofera
Cuvntului (ratiunii) modurile virtutilor si face cunostinta lucratoare. Iar legea duhovniceasca e la
dreapta, fiindca lucreaza prin minte. Ea amesteca n simtire ratiunile duhovnicesti din lucruri si face
activitatea rationala. (34)
Providenta s-a aratat ipostatica a Cuvntului cu trupul, iar Judecata n faptul ca a primit sa
patimeasca pentru noi cu trupul. Prin ele, adica prin unire si patima, s-a nfaptuit mntuirea tuturor.
(35)
ntruparea s-a facut spre mntuirea firii create, iar patimile spre rascumpararea celor tinuti n
moarte, din pricina pacatului. (36)
Taina ntruparii departeaza nsusirile potrivnice firii de la firea omeneasca, iar pe cele conforme firii
le restaureaza. (37)
Providenta si Judecata, ntruparea si patima, le-a nchipuit prin cei doi munti de arama, din care
tsnesc cele patru Evanghelii. (38)

Prin tara de miazanoapte a nteles neamurile care se aflau odinioara n ratacirea nestiintei ca ntr-o
tara a ntunericului, iar cum au ajuns n tara luminii, la cunostinta adevarului, prin harul celor patru
sfinte Evanghelii, ca elemente nestricacioase, fiind renascuti dupa omul dinauntru si mintal spre
viata vesnica, prin credinta. (39)
Cel ce ntelege lumea vazuta, contempla pe cea inteligibila, caci nchipuindu-si cele inteligibile, le
modeleaza prin simtire (le mbraca n figuri prin simturi) si schematizeaza n minte ratiunile vazute. El
stramuta n fata simturilor n chip felurit fiinta lumii spirituale si n fata mintii compozitia felurita a
lumii sensibile. El ntelege lumea sensibila prin cea inteligibila, transfernd prin ratiuni simtirea
(continutul simtirii) n minte, si pe cea inteligibila prin cea sensibila, mpletind mintea cu simtirea n
vreme ce contempla figurile. (47)

Note
Moartea simtirii e menita sa mntuiasca pe om de moartea firii. Moartea ca osnda a fost pricinuita
de cresterea lucrarii simturilor, care l-a legat pe om de lumea vazuta, despartindu-l de Dumnezeu.
Moartea simtirii e moartea omului trupesc, a omului aplecat spre cele dinafara, a omului mort
duhovniceste, pentru a nvia omul dinauntru, omul adevarat, omul mintal, sinea omului. (509)
Nu numai cel ce nvata este o treapta de cinste n Biserica, ci si cel ce asculta cu atentie. Ba el
urmeaza imediat dupa prima treapta a celor ntelepti, aflndu-se pe treapta ntelegerii. De altfel,
adeseori cel ce nvata simte cum i creste puterea cuvntului si cum se lumineaza datorita ascultarii
ntelegatoare a celor pe care i nvata. Ascultarea cu ntelegere e si ea un har si harurile alcatuiesc un
ntreg ntreolalta ca si cei n care se gasesc. Descoperirea adevarurilor e ntr-o anumita masura rodul
comuniunii dintre propovaduitor si ascultator. Treptele acestea sunt altele dect treptele ierarhice
ale hirotoniei, ncredintate cu administrarea Tainelor. Cele doua sisteme se presupun reciproc. (513)
Dupa ce s-a depasit primejdia de-a gresi n privinta cunoasterii, s-a dobndit neschimbabilitatea
morala. Asadar nestatornicia morala se datoreaza greselilor de cunoastere. n primejdia acestui tip
de greseli se gaseste omul pna ce se afla ntre lucrurile create. Dar odata ajuns n nemijlocita
legatura cu Dumnezeu, nu mai poate gresi. Greseala vine din putinta unor deductii gresite de la
lucrurile create de Dumnezeu (la Adevar). Cnd Adevarul este trait direct, mintea nu mai poate gresi,
caci Adevarul e trait direct, mintea nu mai poate gresi, caci Adevarul i copleseste lucrarile ei, prin
care ar putea gresi. Adevarul acesta e Dumnezeu, ntruct e contemplat de mintea creata. El e
contemplat direct, dar totusi de mintea creata. Ca atare el e una cu Dumnezeu, ntre el si Dumnezeu
nu este nimic la mijloc, dar totusi nu e Dumnezeu cum se cunoaste nsusi pe Sine. Aceasta este
ntelepciunea e forma suprema n care se poate comunica Dumnezeu fapturii. n cadrul
ntelepciunii, mintea creata poate nainta la infinit, dar niciodata nu poate trece dincolo de ea. (516)
Cele doua Testamente se ntregesc ntreolalta, cum se ntregeste activitatea si contemplatia n viata
duhovniceasca a omului. Contemplatia e ntretinuta de untdelemnul virtutilor, nchipuit prin Vechiul
Testament, iar virtutile sunt ntretinute de untdelemnul contemplatiei, nchipuit prin Testamentul
Nou. Sau untdelemnul celor doi maslini, activitatea virtuoasa si contemplatia. Testamentul Vechi si

Nou, ntretin una si aceeasi lumina, a vietii duhovnicesti unitare. Nencetat se ntregesc. O noua
dovada ca cel contemplativ nu se socoteste dezlegat de activitatea virtuoasa. (519)
Providenta n general se arata n toate darurile pozitive pe care ni le face Dumnezeu pe cale naturala
si supranaturala, iar Judecata n toate ncercarile si pedepsele ce ni le trimite Dumnezeu ca sa ne
ndrepte si desavrseasca. Dar att Providenta ct si Judecata au culminat n ntruparea si Patimile
Domnului. De aceea ntruparea lui este o manifestare a Providentei, iar Patimile o manifestare a
Judecatii. Sau prin ntruparea Domnului s-au revarsat toate darurile dumnezeiesti pentru toata
lumea, iar n Patimile Lui, toata asprimea pedagogica pentru toate greselile. (520)
O traducere mai literara: Dintre acestea, Providenta manifestata prin ntrupare face sa se arate
ratiunea contemplatiei; iar Judecata manifestata n Patima face sa lucreze modul activitatii. ntelesul
propozitiei este: ntruparea a nlesnit contemplarea lui Dumnezeu, aducndu-L n legatura directa cu
firea omeneasca. Iar Patimile fac ca sa se activeze n toti cei credinciosi straduinta de curatire prin
faptele ascezei mortificatoare. (522)
Prin contemplare mbogatim sufletul, prin faptele ascezei curatim trupul. (523)

Ce nteles are cuvntul de la Iona Proorocul, care zice despre Ninive: n care locuiesc mai mult de douazeci
de mii de barbati, care n-au cunoscut dreapta nici stnga lor? Caci eu nu aflu n litera nici un nteles
multumitor, fiindca n-a zis copii, ca sa cred ca vorbeste de prunci nestiutori, ci vorbeste de barbati. Dar
care barbat, avnt mintea nevatamata, nu-si cunoaste dreapta sau stnga lui? Deci spune-mi ce sunt
barbatii si ce este dreapta si stnga, dupa ntelesul mai nalt

Nimic din ce scrie n Scriptura despre persoane, locuri, timpuri, lucruri nsufletite sau
nensufletite, sensibile sau spirituale, nu trebuie sa le ntelegem totdeauna n acelasi fel, daca vrem
sa nu se produca un dezacord ntre istorie si ntelesul spiritual al locului. De aceea cel ce vrea sa afle
fara greseala sensul dumnezeiesc al Scripturii, trebuie sa ia fiecare din lucrurile nsirate de fiecare
data n alt nteles, dupa deosebirile ntmplarilor petrecute sau povestite, dndu-i potrivit cu locul si
cu timpul tlcuirea cuvenita. Caci orice nume notat n Scriptura are multe ntelesuri, dupa diferitele
etimologii ale cuvntului ebraic. Aceasta o vedem limpede si aici, caci Iona se talmaceste, dupa
diferitele etimologii: odihna si darul lui Dumnezeu, tamaduirea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu
dat lor, porumb, fuga de podoaba sau ntristarea lor. Apoi el ajunge si n Ioppe si pe mare si n chit si
n Ninive ori sub curcubeta. Dintre acestea, Ioppe se talmaceste loc unde se vede bucuria,
frumusetea minunata sau bucurie puternica. Deci Proorocul Iona nchipuie sau pe Adam, sau firea
cea de obste, sau pe Hristos, sau harul proorocesc, sau pe poporul nemultumitor al iudeilor care se
ntristeaza de orice bine si pizmuieste toate darurile dumnezeiesti. De pilda nchipuie pe Adam si
firea cea de obste cnd fuge din Ioppe pe mare, fapt pentru care, dupa unul din ntelesurile numelui
sau, se numeste fuga de podoaba. Caci Ioppe nchipuie raiul, care este si se numeste cu adevarat
locul de unde se vede bucuria, sau bucurie puternica sau frumusete minunata data fiind bogatia
nestricaciunii din el, cum era raiul sadit de mna lui Dumnezeu. Si a sadit Domnul rai n Eden si a
pus acolo pe omul pe care-l zidise. Dar ce sunt pomii din el, fie ca e vorba de pomi vazuti, fie de
pomi spirituali si ce este pomul vietii din mijlocul raiului? Ce sunt toti acesti pomi, din care a luat
Adam porunca sa mannce, dar poate ca nici nu s-a atins de ei? Caci i spune Dumnezeu: Din tot
pomul din rai vei mnca.

Ioppe mai nseamna nsa si virtutea si cunostinta, precum si ntelepciunea de pe urma lor.
Virtutea, cnd se talmaceste frumusete spirituala; cunostinta, cnd se ntelege ca loc de unde se
vede bucuria. Iar ntelepciunea, cnd se talmaceste bucurie puternica; caci prin ntelepciune omul
desavrsit primeste o bucurie negraita, adica bucuria puternica ce sustine cu adevarat viata dupa
Dumnezeu, sau cea dumnezeiasca a omului. Fiindca ntelepciunea este pom ce viata tuturor celor
ce se lipesc de ea si temelie sigura celor ce se reazema pe ea, ca pe Domnul (Proverbe 3, 18). Deci
firea oamenilor fuge pururi din Ioppe, adica din deprinderea virtutii si a cunostintei, ca si de harul
ntelepciunii de pe urma lor, precum a fugit Adam prin neascultare din rai. Fuge, pentru ca cugetarea
lui zace cu placere n cele rele si fugind, e trta cu voia ei pe mare, adica pe valurile murdare ale
pacatelor, cum s-a rostogolit Adam n lumea aceasta dupa ce a cazut din rai, mbratisnd amagirea si
confuzia nestatornica a lucrurilor materiale, pricinuite de valuri si pricinuind alte valuri. Iar cstigul
celor ce mbratiseaza aceasta amagire este ca se scufunda si sunt nghititi de chit si sunt covrsiti de
apa pna la suflet. Apoi sunt mpresurati de cel mai de pe urma adnc iar capul li se afunda n
crapaturile muntilor, ca n sfrsit sa coboare pe fundul pamntului, ale carui zavoare sunt ncuietori
vesnice (Iona 2, 7). Caci pamntul acela fiind talpa celui mai de jos adnc, e cu adevarat ntunecat si
neguros, pamnt al ntunericului vesnic, n care nu este nici o licarire si nu se poate vedea viata a
muritorilor, cum zice undeva marele Iov, cel care a purtat cu izbnda mari razboaie pentru adevar.
Deci Proorocul nfatiseaza n chip tainic pe Adam, adica firea cea de obste a oamenilor n fiecare
din starile prin care a trecut: cum a fugit de la bunatatile dumnezeiesti, ca din Ioppe, si e trta n
mizeria de aici ca pe o mare, scufundndu-se n oceanul agitat si framntat al patimilor pamntesti;
cum e nghitita apoi de chit fiara cea spirituala si nesaturata (diavolul), si cum este covrsita din
toate partile de apa ispitelor pna la suflet, adica e coplesita de ispitele vietii; apoi cum e
mpresurata de cel mai de pe urma adnc, cu alte cuvinte cum e nfasurata mintea de nestiinta totala
si cum e coplesita judecata de marea povara a pacatului. Pe urma cum i se afunda capul n
crapaturile muntilor, sau cum e prinsa prima nvatatura despre monada, ntemeiata pe credinta, care
este capul ntregului trup al virtutilor, ntre cugetarile viclene, ca ntre niste crapaturi ntunecoase ale
muntilor, si e sparta n multe pareri si naluciri (caci prin crapaturile muntilor Scriptura a indicat ideile
amagitoare ale duhurilor rautatii, ce salasluiesc undeva n fundul ultimului adnc al nestiintei). n
sfrsit, cum coboara pna jos pe pamnt, ale carui zavoare sunt ncuietori vesnice, sau cum cade n
deprinderea goala de orice simtire dumnezeiasca si lipsita de orice miscare de viata a virtutilor, adica
ntr-o deprindere ce nu mai are nici o simtire pentru bunatate si nici o dorinta care sa se miste spre
Dumnezeu (8). E deprinderea peste care apasa ca un abis ntunericul nestiintei si noianul cumplit al
rautatii (9) si n care si au radacinile muntii ratacirii, adica duhurile rautatii n ale caror crapaturi
afundndu-se firea omeneasca, a devenit pe urma baza pentru cea mai pacatoasa deprindere, ca
una ce s-a facut resedinta si unealta a ratacirii si a rautatii lor. n aceasta deprindere se afla, ca niste
izvoare vesnice mpatimirile sufletului dupa cele materiale, care nu lasa cugetarea sa se izbaveasca
de ntunericul nestiintei, ca sa vada lumina adevaratei cunostinte (10). Aceasta deprindere a indicato poate cum spuneam putin mai nainte, n chip acoperit, marele Iov, prin cuvintele: Pamnt
ntunecat si neguros, pamnt al ntunericului vesnic (Iov 10, 21). E pamnt ntunecat fiindca e pustie
de orice cunostinta si contemplatie adevarata; si neguros, pentru ca este lipsita de orice virtute si
activitate. Si continua: n el nu este nici o licarire, se ntelege de cunostinta si de adevar, si nu se
poate vedea viata a muritorilor, adica o vietuire demna de fiintele rationale (11).

Proorocul ajunge n toate aceste stari, poate ca sa nchipuie prin sine patimile n care s-a
rostogolit omenirea n chip jalnic, facndu-si ale sale cele ale firii comune a oamenilor. De aceea
cnd nchipuie pe Adam, i se potriveste unul din ntelesurile numelui, si anume fuga de podoaba.
Cnd nsa prenchipuie pe Dumnezeu care s-a cobort pentru noi ntru ale noastre, prin trup
nsufletit mintal, facndu-Se ca noi afara numai de pacat, si zugraveste anticipat taina ntruparii si a
patimilor n vederea mntuirii, atunci prin plecarea sa din Ioppe pe mare indica coborrea Domnului
din cer n lumea aceasta (12), iar prin nghitirea sa de catre chit si prin aruncarea nevatamata dupa
trei zile si trei nopti, prevesteste taina mortii , a ngroparii si a nvierii535. De aceea i se potriveste ct
se poate de bine un alt nteles al numelui si anume: odihna si tamaduirea lui Dumnezeu sau harul
lui Dumnezeu dat lor sau poate si osteneala lui Dumnezeu pentru patima cea de bunavoie a
Domnului. Caci Proorocul a prenchipuit tainic prin ntmplarile sale pe Iisus Hristos, adevaratul
Dumnezeu, odihna adevarata a celor osteniti de dureri, tamaduirea celor zdrobiti si harul
iertarii greselilor (13). Pentru ca si Domnul si Dumnezeul nostru facndu-Se om, a cobort din cer n
oceanul vietii noastre, ca ntr-o Ioppe ce se talmaceste locul de unde se vedea bucuria, pe marea
acestei lumi, precum s-a scris: Care n locul bucuriei ce era pusa naintea lui a rabdat crucea,
nebagnd n seama ocara. Si coborndu-Se de bunavoie n inima pamntului, unde ne tinea nchisi
vicleanul, dupa ce ne nghitise prin moarte, a ridicat din nou toata firea cea robita la cer, dupa ce a
smuls-o de acolo prin nviere. Prin aceasta El ne este cu adevarat odihna, tamaduire si har.
Odihna, ca cel ce dezleaga prin viata Sa vremelnica legea robiei silnice a trupului: tamaduire, ca
Cel ce tamaduieste prin nviere firea zdrobita prin moarte si stricaciune: har, ca Cel ce daruieste
prin credinta nfierea n duh si harul ndumnezeirii dat fiecaruia dupa vrednicie. Caci trebuie cu
adevarat sa ajunga lumina si puterea lui Dumnezeu si Tatal n acel pamnt, n care stapnea
ntunericul si izvoarele vesnice. Si aceasta pentru ca Cel ce e lumina duhovniceasca sa mprastie
ntunericul nestiintei si Cel ce e puterea ipostatica a lui Dumnezeu sa sfarme izvoarele pacatului si
asa sa slobozeasca firea celor ncatusati cumplit de cel viclean daruindu-i lumina nestinsa a
cunostintei adevarate si putere de nedezradacinat a virtutilor.
Dar Proorocul nchipuie prin persoana sa si harul proorocesc care se stramuta prin Evanghelie
din slujirea Legii socotita odinioara att de slavita la neamuri lasnd poporul iudaic, devenit
necredincios, pustiu de bucuria ce o avea de acea slujire, ca prin multe necazuri, primejdii,
strmtorari, osteneli, prigoniri si morti sa ntoarca Biserica neamurilor la Dumnezeu, ca pe o Ninive.
Cnd nchipuie acest har al proorociei, Proorocul paraseste n chip tainic Ioppe ceea ce nseamna ca
harul se departeaza de la slujirea Legii si porneste pe marea potrivnicilor fara de voie si a luptelor cu
ele a ostenelilor si primejdiilor, pna ce e nghitit de moarte ca de un chit fara sa fie ctusi de putin
vatamat. Caci nimic de pe lume nu a putut mpiedica mersul harului propovaduit neamurilor prin
Evanghelie: Nici necaz, nici strmtorare, nici prigoana, nici foamete, nici primejdie, nici sabie.
Dimpotriva prin aceasta harul se ntarea si mai mult, biruind pe toti cei ce se ridicau mpotriva.
Patimind, biruia si mai mult pe cei ce i se mpotriveau si astfel a ntors firea ratacita la Dumnezeul cel
Viu si Adevarat, cum a ntors Iona cetatea Ninive. Si deci si nchipuia vicleanul ca acopera harul cu
multimea prigoanelor, ca pe Prooroc chitul, nu l-a putut tine pna la sfrsit, neputnd slabi taria
puterii prin care lucra harul. Ba aceasta putere face ca harul sa lumineze si mai stralucitor n ucenicii
lui, dupa ce treceau prin aceste potrivnicii, asa nct vicleanul si pricinuia, prin atacurile sale mai
degraba surparea puterii sale. Caci el vedea nu numai ca harul nu putea fi biruit de el, ci si ca
slabiciunea naturala a sfintilor, care l vesteau neamurilor se prefacea n tarie ce surpa puterea lui si-i
dobora toata naltarea ce se ridica mpotriva cunostintei lui Dumnezeu; ba tocmai cnd se credea ca

este nfrnta trupeste prin strmtorari, aparea si mai mputernicita duhovniceste. Acest lucru l-a
cunoscut din experienta patimirilor sale Pavel marea trmbita a adevarului care a devenit slujitor al
harului proorocesc n Hristos catre neamuri ntru nnoirea duhului si nu n vechimea literei. De aceea
zice: Avem comoara aceasta n vase de lut, comoara numeste cuvntul harului; iar vas de
lut trupul acesta patimitor, sau paruta simplitate n cuvntul rostit care a biruit toata ntelepciunea
lumii, sau care cuprindea n sine, ct era cu putinta, ntelepciunea lui Dumnezeu, pe care nu o
cuprindea lumea si care a umplut toata lumea de lumina cunostintei adevarate cuprinsa n ea. Si
adauga: Ca multimea puterii sa fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi; ntru toate necaz patimind, dar nu
strmtorndu-ne; lipsiti fiind dar nu deznadajduiti; n toata vremea omorrea lui Iisus n trup
purtnd-o ca si viata lui Iisus sa se arate n trupul nostru. Ca pururi noi cei vii ne dam la moarte
pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate n trupul nostru cel muritor. nct moartea n noi se
lucreaza, iar viata n noi. Caci cei ce propovaduiau cuvntul harului, purtnd fara vina si din toata
inima moartea cea de bunavoie, prin patimirile lor lucrau neamurilor viata cea n duh, ntru
cunostinta adevarului. Aceasta a patimit-o si Iona, care, prenchipuind tainic harul, a ndurat attea
primejdii, ca sa ntoarca pe ninivitenii de la ratacire la Dumnezeu. De aceea, dupa un alt nteles al
numelui sau, se mai talmaceste si darul lui Dumnezeu, sau osteneala lui Dumnezeu. Caci ntradevar dar al lui Dumnezeu de oameni iubitori si osteneala dumnezeiasca prealaudata este harul
proorocesc trimis neamurilor. E darul ntruct daruieste lumina cunostintei adevarate si procura
nestricaciunea vietii celor ce-l primesc; si e iar osteneala a lui Dumnezeu, ntruct ndupleca pe
slujitorii sai sa se mpodobeasca cu ostenelile pentru adevar si-i nvata pe cei ce se ngrijesc prea tare
de viata n trup sa creasca mai mult prin patimiri dect prin bucurii, dndu-le ca dovada a puterii
covrsitoare a Duhului din ei, neputinta naturala a trupului lor de a suporta patimirile. Deci cuvntul
harului strabatnd prin multe ncercari la firea oamenilor, sau la Biserica neamurilor, precum Iona
prin multe necazuri la cetatea cea mare a Ninivei ndupleca legea care mparateste peste fire, sa se
scoale de pe tronul ei, adica din deprinderea de mai nainte n rau sau din trairea dupa simturi, si sasi scoata haina sa, adica sa lepede fumurile slavei lumesti pentru moravurile sale, apoi sa mbrace
sacul adica jalea si asprimea neplacuta a relei patimiri si purtarea demna de viata cea placuta lui
Dumnezeu, si sa sada n cenusa, adica n saracia cu duhul n care e nvatat sa sada tot cel ce vrea sa
traiasca cu evlavie si are n sine biciul cunostintei care-l lovea pentru greselile sale (19). Dar nu numai
pe mparat l ndupleca cuvntul cel propovaduit al harului sa creada n Dumnezeu, ci si pe barbati,
adica pe oamenii cu firea ntreaga, convingndu-i sa marturiseasca tare ca unul este Dumnezeu,
Facatorul si Judecatorul tuturor si hotarndu-i sa se lepede cu desavrsire de ndeletnicirile lor cele
rele de mai nainte si sa se mbrace n saci de la cel mai mic la cel mai mare dintre ei, adica sa nceapa
cu toata rvna o viata aspra omortoare de patimi. Iar mici si mari cred ca sunt numiti aici de
Scriptura, dupa ntelesul mai nalt, cei vinovati de o rautate mai mica sau mai mare.
Si au crezut barbatii Ninivei lui Dumnezeu si au hotart sa posteasca si s-au mbracat n saci de la
cel mai mic la cel mai mare dintre ei. Si a mers cuvntul pna la mparatul Ninivei si s-a sculat de pe
tronul sau si s-a dezbracat de vesmntul sau si s-a mbracat cu sac si a sezut n cenusa. Apoi s-a vestit
si s-a poruncit n Ninive de la mparat si de la dregatorii sai, spunndu-se: Oamenii si dobitoacele,
boii si oile, sa nu guste nimic nici sa pasca si apa sa nu bea (Iona 2, 5-7). mparat al firii sale, cum am
zis, legea firii. Dregatorii lui sunt puterea rationala, irascibila si poftitoare. Barbatii acestei cetati
adica ai firii, sunt dupa unul din ntelesuri, cei ce pacatuiesc prin ratiune si au o cunostinta gresita
despre Dumnezeu si despre lucrurile dumnezeiesti (20). Dobitoacele sunt cei ce pacatuiesc prin
pofta si trag la povara placerii prin patimile trupesti. Boii sunt cei ce folosesc toata miscarea mniei

pentru dobndirea bunurilor pamntesti, caci zic unii ca sngele boului cnd e baut pricinuieste
ndata moartea celui ce l bea: deci sngele lui este n chip vadit simbolul mniei. Oile de ocara de
aici sunt cei ce pasc fara de minte, numai prin simturi, cele vazute, ca pe o iarba, din pricina patimii
cei stapneste. Toate acestea socotim ca au n acest loc al Scripturii un nteles de ocara, pna ce
lundu-le Cuvntul le va preface n bune. De aceea adauga Scriptura despre ele: Sa nu guste nimic,
nici sa pasca, si apa sa nu bea. n felul acesta se vor departa cauzele de mai nainte, care sustineau
n fiecare din cele nsirate patimile. Iar dupa nlaturarea acestor cauze, ele si vor schimba
ndeletnicirile rele de care erau stapnite odinioara. Aratnd aceasta, Scriptura adauga: Si s-au
mbracat n saci oamenii, iar dobitoacele n-au pascut si au strigat catre Domnul Dumnezeu cu
staruinta; s-a ntors fiecare de la calea sa cea rea si de la nedreptatea din minile sale. (Iona 3, 8)
Oamenii sunt cei stapniti printr-o judecata gresita a ratiunii de patimile sufletesti; iar
dobitoacele cei tintuiti de patimile trupesti, prin reaua ntrebuintare a mniei si poftei, n vremea
placerii. Deci toti mbraca, ca pe un sac, omorrea madularelor de pe pamnt, sau a ntregii legi si
cugetari pamntesti si striga cu staruinta, cernd iertarea pacatelor de mai nainte si departndu-se
de la cursul obisnuintei, ca de la o cale oarecare, si de la nedreptatea lucrata de faptele lor, ca de
niste mini.
Astfel Ninive, nteleasa ca firea cea comuna a oamenilor, sau ca Biserica neamurilor, are pururi
pe Iona, sau cuvntul harului proorocesc propovaduind n ea si n fiecare zi ntorcnd pe cei rataciti
la Dumnezeu. Iar daca referim ntelesul spiritual al Ninivei la fiecare ins n parte, atunci cetatea cea
mare zicem ca este sufletul fiecaruia (21), la care dupa ce a pacatuit, este trimis cuvntul lui
Dumnezeu ca sa-i propovaduiasca pocainta spre viata. n acest caz, prin mparatul cetatii ntelegem
mintea; dregatorii sunt puterile nnascutei; barbatii, gndurile patimase; dobitoacele, miscarile
poftitoare ale trupului; boii, miscarile lacome ale mniei spre bunurile materiale; iar oile, miscarile
simturilor, care percep lucrurile sensibile fara cugetare. Deci cuvntul lui Dumnezeu ndupleca
mintea , adica pe mparat, sa se ridice, ca de pe un tron, din deprinderea de mai nainte cu nestiinta,
si sa se dezbrace ca de o haina de parerea mincinoasa despre lucruri, apoi sa se mbrace ca pe un sac
cainta pentru cele rau cugetate si sa se aseze, ca n cenusa, n deprinderea saraciei cu duhul, mai pe
urma sa porunceasca oamenilor, dobitoacelor, boilor si oilor sa posteasca, nfrnndu-se de la
mncarea pacatului si de la bautura nestiintei, adica sa se retina de la savrsirea pacatelor si de la
contemplarea nselatoare prin simturi, si sa se mbrace n sac, adica n deprinderea prin simturi, si sa
se mbrace n sac, adica n deprinderea care omoara patimile contrare firii, dar cultiva virtutile si
cunostintele cele dupa fire, apoi sa strige catre Dumnezeu cu staruinta, adica sa denunte cu putere
cele de mai nainte si sa se roage cu smerenie, ca sa primeasca iertare de la Cel ce poate sa o dea. De
asemenea sa ceara putere statornica pentru mplinirea poruncilor si puterea statornica pentru
mplinirea poruncilor si pentru pazirea hotarrii spre cele bune de la Acela care e gata sa dea celor ce
o cer, pentru ca n felul acesta sa-si poata abate cugetarea de la ratacirea de mai nainte, ca de la o
cale rea, si sa lepede deprinderea de a nascoci raul din puterile faptuitoare ale sufletului.
n aceasta mare cetate, adica n firea obsteasca a oamenilor, sau n Biserica alcatuita din
neamuri, sau n sufletul fiecaruia, mntuit prin cuvntul virtutii si al cunostintei, adica al credintei si
al bunei constiinte, locuiesc mai mult de douasprezece miriade (de douasprezece zeci de mii) de
oameni care nu-si cunosc dreapta nici stnga lor (Iona 4, 14). Cred ca Scriptura indica aici prin cele
douasprezece miriade, dupa un nteles mai nalt, ratiunile timpului si ale firii, adica cunostinta

cuprinzatoare a firii vazute mpreuna cu acelea fara de care aceasta nu poate sa existe. Caci daca
numarul doisprezece se formeaza prin adunarea lui cinci si sapte, iar firea e ncincita pentru simturi
iar timpul nseptit, atunci numarul doisprezece indica, desigur, firea si timpul. De notat nsa ca am
spus mai mult de douasprezece miriade de oameni, ca sa cunoastem ca acest numar este
circumscris si depasit n chip indefinit de mai multe, care fac prin ele o suma superioara numarului
doisprezece.
Deci Biserica prealaudata a lui Dumnezeu, avnd ratiunile virtutii si ale cunostintei, care ntrec
ratiunile timpului si ale firii strabatnd spre maretia celor vesnice si inteligibile, are mai mult de
douasprezece miriade de barbati, care nu-si cunosc dreapta sau stnga lor. Caci cel ce, din pricina
virtutii legiuite, si-a uitat de patimile din trup, ca de unele ce sunt la stnga si, din pricina cunostintei
fara greseala a faptelor sale, nu e stapnit de boala parerii de sine, ca de una ce este la dreapta, a
devenit barbat ce nu-si cunoaste dreapta lui, ntruct nu iubeste slava ce se destrama, nici stnga,
ntruct nu se lasa attat de patimile trupului (23).
Asadar prin dreapta Scriptura ntelege slava desarta de pe urma asa ziselor ispravi, iar prin
stnga, nenfrnarea ce rasare de pe urma patimilor de rusine. Pe acesti barbati ce nu cunosc
dreapta si stnga lor, i are orice suflet luminat de vederile cele spirituale (inteligibile). Pentru ca tot
sufletul care si retrage puterea cugetarii de la contemplarea naturii si a timpului, are cugetarile
naturale ca pe niste barbati ce au trecut de numarul doisprezece, sau ca pe niste ratiuni ce nu se mai
ostenesc cu cele ce sunt sub fire si sub timp, ci se ndeletnicesc cu ntelegerea si cunoasterea
dumnezeiestilor taine si de aceea nu cunosc dreapta sau stnga lor. Caci cunoasterea virtutilor dupa
ratiunea lor, adica recunoasterea adevarata prin trairea a cauzei virtutilor face pe cei partasi de ea sa
nu mai cunoasca deloc din suficienta si excesul de virtute, care stau de cele doua parti ale mijlocului
virtutilor ca dreapta si stnga.
Pentru ca daca n ratiune nu se afla nimic contrar ratiunii (25), e limpede ca cel ce s-a naltat la
ratiunea virtutilor nu va mai cunoaste ctusi de putin pozitia celor fara ratiune. Fiindca nu e cu
putinta sa priveasca deodata doua lucruri care se contrazic si sa cunoasca pe unul din ele
manifestndu-se deodata cu celalalt.
Caci daca n credinta nu se afla nici o ratiune a necredintei si daca prin fire lumina nu poate fi
cauza ntunericului si diavolul nu se poate arata deodata cu Hristos, e vadit ca nici ceea ce-i contrar
ratiunii nu poate exista la un loc cu ratiunea (26). Iar daca ceea ce-i contrar ratiunii nu poate sa se
afle la un loc cu ratiunea, e vadit ca cel ce s-a naltat la ratiunea virtutilor nu poate cunoaste pozitia
celor contrare ratiunii. El cunoaste virtutea numai asa cum este, dar nu cum e socotita (27). De aceea
nu cunoaste nici dreapta prin exces nici stnga prin insuficienta fiindca n amndoua acestea, se
poate constata irationalul. Caci daca ratiunea este hotarul si masura lucrurilor ceea ce este fara
hotar si fara masura sau e peste hotar si peste masura, e lipsit de ratiune si de aceea contrar ratiunii.
Caci amndoua aceste aduc la fel celor ce se misca astfel, caderea de la ceea ce exista cu adevarat.
Una din ele prin faptul ca i face sa-si ndrume cursul vietii spre ceva nedefinit si nelamurit (29) si sa
nu aiba pe Dumnezeu ca scop, ntruct din pricina lipsei de masura a mintit si iau ca tinta sa se abata
de la dreapta tot mai spre dreapta; iar cealalta prin faptul ca i abate si ea de la scop, ndrumndu-le
cursul vietii numai spre cele ce tin de simturi ntruct din pricina lipsei de putere a mintii, i face sa
socoteasca drept tinta ceea ce se circumscrie prin simturi. Acestea nu le cunoaste si nu le patimeste

cel ce asculta numai de ratiunea virtutii si hotarniceste prin ea toata miscarea minti sale nct sa nu
poata cugeta peste ratiune sau fara ratiune.
Iar daca cineva vrea sa-si nalte mintea la un nteles si mai nalt, prin dreapta poate sa nteleaga
ratiunile celor netrupesti, iar prin stnga pe ale trupurilor. Dar mintea ce se nalta spre cauza
lucrurilor, neretinuta de nimic, nu mai cunoaste aceste ratiuni, ntruct nu mai vede nici o ratiune n
Dumnezeu Cel ce dupa cauza ce mai presus de orice ratiune. Adunndu-se spre El din toate lucrurile,
nu mai cunoaste nici o ratiune a celor de care s-a despartit, privind n chip negrait numai Ratiunea la
care s-a ridicat dupa har (32).
Pe acesti barbati si pe cei asemenea lor, care ntr-adevar nu cunosc dreapta si stnga lor de
ocara, i cruta Dumnezeu; si pentru ei lumea toata. (Am zis: cea de ocara deoarece aproape toate
cele din Scriptura au un nteles de lauda si unul de ocara). Dar poporul iudeu pizmas si vrajmas al
oricarei iubiri de oameni, se plnge de mntuirea oamenilor si de aceea ndrazneste sa se
razvrateasca chiar si mpotriva bunatatii dumnezeiesti. Plin de nerecunostinta, de nemultumire si de
ura fata de oameni, el scrsneste din dinti, se scrbeste de viata si-si face pricina de ntristare din
mntuirea neamurilor n Hristos. Socotind din nestiinta, mai de pret o curcubeta dect mntuirea
oamenilor, se ndurereaza cnd o vede ca se usuca roasa de vierme. Nebunia aceasta a evreilor a
zugravit-o n sine ca tip marele Prooroc Iona fara sa patimeasca el nsusi fereasca Dumnezeu de
scaderile iudeilor, ci osndind n sine cu anticipatie necredinta lor, pentru care au cazut din slava de
mai nainte, ca dintr-o Ioppe. De aceea i-a dat Duhul Sfnt n chip tainic acest nume capabil sa arate
prin diferitele lui talmaciri starea launtrica a tuturor celor prenchipuiti. Cnd deci dezvaluie n sine
ca tip nebunia iudeilor care se ntristeaza pentru mntuirea oamenilor si se smintesc de minunata lor
chemare dar se scrbesc de viata si doresc, hulind voia lui Dumnezeu, mai bine moartea din pricina
vestejirii curcubetei, numele lui se talmaceste la nceput ntristarea lor. Aceasta ntristare o
condamna Scriptura cnd zice: A vazut Dumnezeu faptele lor, adica ale ninivitenilor, ca s-au ntors
de la caile lor cele rele si i-a parut rau sa-i mai pedepseasca pe ei si nu i-a mai pedepsit. Si s-a
ntristat Iona si a zis: Acum Stapne Doamne ia sufletul meu de la mine ca mai bine este mie sa mor
dect sa traiesc. Si iarasi: Si a poruncit Domnul Dumnezeu unui vierme a doua zi dimineata, si a ros
pe dedesubt curcubeta si s-a uscat. Si a fost dupa ce a rasarit soarele a lovit capul lui Iona si s-a
mputinat cu sufletul si s-a scrbit de viata lui si a zis: Mai bine este mie sa mor dect sa traiesc.
Ninive este deci Biserica neamurilor care a primit cuvntul harului si s-a ntors de la ratacirea de mai
nainte a nchinarii la idoli si de aceea s-a mntuit si s-a nvrednicit de slava cerurilor. Iar umbrarul pe
care si l-a facut Iona dupa ce a iesit din cetate, nchipuie Ierusalimul de jos templul din el facut de
mini. Curcubeta nfatiseaza umbra vremelnica a slujirii trupesti si numai dupa litera a Legii, care nu
e statornica si nu poate sa multumeasca mintea. Iar viermele este Domnul si Dumnezeul nostru Iisus
Hristos, precum El nsusi zice despre Sine la Proorocul David: Sunt vierme si nu om. Caci s-a facut si
s-a numit cu adevarat vierme pentru trupul fara de samnta pe care l-a primit. Fiindca precum
viermele nu are mpreunare, amestecare ca pricina premergatoare a nasterii lui, tot asa nici nasterii
dupa trup a Domnului nu i-a premers vreo amestecare. Dar mai este vierme si pentru faptul ca a
mbracat trupul ca pe o momeala pusa n undita dumnezeirii spre amagirea diavolului pentru ca
dracul spiritual cel nesaturat nghitind trupul pentru firea lui usoara de apucat, sa fie sfsiat de
undita dumnezeirii si deodata cu trupul sfnt al Cuvntului, luat din noi sa dea afara toata firea
omeneasca, pe care o nghitise mai nainte, cu alte cuvinte pentru ca, asa cum nghitise acela mai
nainte pe om momindu-l cu nadejdea dumnezeirii, tot asa, momit fiind mai pe urma cu firea

omeneasca, sa dea afara pe cel amagit cu nadejdea dumnezeirii, amagit fiind el nsusi cu nadejdea ca
va pune mna pe omenire; apoi ca sa se arate bogatia covrsitoare a puterii dumnezeiesti care
biruie, prin slabiciunea firii biruite, taria celui ce a biruit-o mai nainte, si ca sa se arate ca mai
degraba biruie Dumnezeu pe diavol folosindu-se de momeala trupului dect diavolul pe om cu
fagaduinta firii dumnezeiesti (35). Acest vierme a ros curcubeta si a uscat-o, adica a pus capat slujirii
legii, ca unei umbre, si a uscat parerea de sine a iudeilor, ntemeiata pe ea.
Si a fost a doua zi dupa ce a rasarit soarele. A doua zi, adica dupa trecerea ghicitorilor din
chipurile legii si a timpului hotart pentru slujirea trupeasca a ei, a rasarit harul tainei celei noi,
aducnd o alta zi a unei cunostinte mai nalte si a unei virtuti dumnezeiesti, o zi care ndumnezeieste
pe cei ce o mbratiseaza. Deci dupa ce viermele a ros curcubeta si soarele acesta (caci unul si acelasi
e si vierme si soare a dreptatii: e vierme, ntruct s-a nascut dupa trup fara samnta si zamislirea lui
este mai presus de orice ntelegere; iar soare, ntruct s-a cobort pentru mine sub pamnt, prin
taina mortii si a mormntului si ntruct e prin fire si pentru sine lumina vesnica) (36) a rasarit din
morti prin nviere, a poruncit Dumnezeu unui vnt arzator si soarele a lovit capul lui Iona. Cu alte
cuvinte, dupa rasaritul soarelui dreptatii, adica dupa nvierea si naltarea Domnului, a venit vntul
arzator al ncercarilor peste iudeii ramasi nepocaiti si le-a lovit capetele lor, potrivit unei drepte
judecati, ntorcnd dupa cum s-a scris, durerea lor peste capetele lor (Psalmi 7, 17), precum nsisi
cerusera mai nainte zicnd: Sngele lui asupra noastra si asupra copiilor nostri. Caci de fapt, dupa
nvierea si naltarea Mntuitorului, a venit peste ei ca un vnt arzator razbunarea prin neamuri si
Soarele meu a dobort la pamnt slava si puterea ntregului neam, lovind n ea ca ntr-un crestet.
Caci nchizndu-si ochii ntelegerii n fata Lui, nu au cunoscut lumina adevarului, care le stralucea lor.
Sau vntul arzator ridicat mpotriva iudeilor, care n-au ascultat de cuvntul harului, mai este si
parasirea, care opreste ploaia cunostintei si roua proorociei si usuca izvorul natural al cugetarilor
evlavioase din inima (37). Este parasirea adusa cu dreptate peste ei, fiindca si-au patat minile de
snge nevinovat si au dat adevarul pe mna minciunii si au tagaduit pe Dumnezeu Cuvntul, Cel ce
pentru mntuirea neamului omenesc a venit la noi n chipul nostru, fara schimbare. De aceea au fost
lasati si ei n propria lor ratacire, n care nu se poate afla nici o dispozitie apropiata de credinta si de
temerea lui Dumnezeu, ci numai de o ambitie uscata, secetoasa si strabatuta de toata patima cea
rea. Este ambitia ce poate fi caracterizata prin ngmfare-trufie, care este o patima blestemata ce
consta n mpreunarea a doua rele: mndria si slava desarta. Dintre acestea, mndria tagaduieste pe
Cel ce e cauza virtutii si a firii, iar slava desarta falsifica firea si nsasi virtutea (38). Caci cel mndru nu
face nimic dupa Dumnezeu, iar cel robit de slava desarta nu ntreprinde nimic dupa fire. Iar din
amestecarea lor se naste ngmfarea, care pe Dumnezeu l dispretuieste, brfind si hulind
Providenta, iar de la fire se nstraineaza, folosind toate cele ale firii mpotriva firii si stricnd
frumusetea si buna ntocmire a firii prin reaua ntrebuintare a lor. Scurt vorbind, poporul iudeu,
ngaduind prin necredinta n Hristos, dracului trufas sa-i lege mintea, a urt deopotriva pe Dumnezeu
si pe oameni: pe Dumnezeu, ntruct l pune mai prejos de placerea trupului si de aceea respinge
slujirea Lui n duh; iar pe oameni, ntruct socoteste pe cei ce nu-si coboara neamul dupa trup din
Iacov cu desavrsire straini de Facator si de aceea si nchipuie ca uciderile pe care le planuieste
mpotriva noastra sunt bineplacute lui Dumnezeu. El nu stie, pe ct se pare, n nebunia lui, ca trupul
si nrudirea de neam nu se pot apropia de Dumnezeu asa de mult cum poate apropia sufletul, care
poarta aceeasi pecete a credintei ca si celelalte suflete si aceeasi aplecare launtrica a voii spre bine.
Iar aceasta stinge legea trupului cu totul, nct nu se mai stravede dect ratiunea lui Dumnezeu

aratndu-se prin duh si facndu-i pe toti una dupa minte, ca sa cunoasca pe Unul Dumnezeu si ca sa
fie ntre toti o singura iubire si armonie (39), datorita careia nici unul nu mai este despartit
duhovniceste de nici unul, chiar daca trupeste, dupa locurile pe care le ocupa, sunt departe unul de
altul.
Deci vntul arzator este trufia, care este patima urii de Dumnezeu si de oameni. Fiindca ea usuca
inima necredinciosilor, vestejind cugetarile evlavioase despre Dumnezeu si ratiunile drepte despre
fire, ca un vnt arzator. Caci spun unii ca acest vnt se produce prin amestecarea unui vnt de rasarit
si a unuia de la miazazi si de aceea usuca umezeala mprastiata de pamnt. El se mai numeste si
Evroclidonul (Vrtejul larg) sau Tifonicul (Fumegosul). Numele dinti l poarta fiindca strneste din
toate partile furtuna pe pamnt si pe mare, iar al doilea, fiindca aduce o negura uscata. Dar pe
amndoua acestea le pricinuieste si trufia.
Caci de fapt aceasta strneste mare tulburare n suflet si umple mintea de ntunericul nestiintei.
Acest vnt arzator l-a strnit Dumnezeu, adica l-a lasat sa vina, dupa batjocorirea lui Hristos, asupra
iudeilor, care dobndisera o dispozitie corespunzatoare cu el, ca sa se faca vadita tuturor voia lor
fata de Dumnezeu si oameni. De aceea, impusi de negura nestiintei, s-au aruncat pe ei nsisi de
bunavoie n partea opusa lui Dumnezeu, nemaiavnd nimic de facut, dect sa se plnga si sa se
nciudeze de mntuirea prin credinta si de slava de care s-au mpartasit neamurile si de pierderea
dreptului lor ce le aveau dupa trup. Pentru aceea zic: Acum Doamne ia sufletele de la noi, ca mai
bine este noua sa murim dect sa traim. Aceasta o spun ei din pricina ca s-a nascut curcubeta, adica
a ncetat slujirea n umbrele Legii, care noaptea a crescut si noaptea a pierit, ca una ce nu avea nici o
lumina spirituala, care sa poata lumina ntelegerea sufletului, fiind circumscrise numai la figurile si la
ghicitorile simbolurilor (40).
Dar noi sa mbratisam duhovniceste, prin credinta si prin dreptatea care o nsoteste,
duhovniceasca Ninive, adica Biserica alcatuita din neamuri, care este, precum s-a scris, o mare cetate
a lui Dumnezeu, mntuita dupa cele trei zile ce i-au fost ornduite spre pocainta. Si sa ne grabim sa
ne facem cetateni ai acestei mari cetati a lui Dumnezeu prin pocainta si prin schimbarea noastra n
bine. Caci Scriptura spune n mod apriat despre ea ca este o cetate mare a lui Dumnezeu: Iar Ninive
era cetate mare a lui Dumnezeu. Unde poate afla iudeul respectuos fata de adevar, spunndu-se n
Scriptura un cuvnt ca acesta Ierusalimul de jos? Eu, desi am citit de multe ori toata Sfnta Scriptura,
nu am aflat spunndu-se nicaieri: Si Ierusalimul era cetate mare lui Dumnezeu. Dar cine a putea,
bizuindu-se pe puterea cuvntului si pe bogatia ideilor, sa masoare si sa circumscrie maretia acestei
cetati, care este si se numeste a lui Dumnezeu? Mie mi este acest lucru cu neputinta, precum
socotesc ca i este cu neputinta oricarui om cu minte nteleapta, care si da seama ct de putin de
majestatea dumnezeiasca si nu ignora ca toate sentintele dumnezeiesti trebuie sa aiba ceva din
maretia lui Dumnezeu. Dar cum era cetate mare lui Dumnezeu, prima cetate a asirienilor, n care
domnea confuzia ratacirii, unde trona regeste nebunia slujirii la idoli, care se afla att de departe
tara numita sfnta, fagaduita lui Israel cel trupesc? Desigur ca ea n-ar fi putut fi numita asa, daca n-ar
fi vazut Dumnezeu de mai nainte marimea credintei, necuprinsa de nici un cuvnt, a Bisericii celei
din neamuri. Prin aceasta a nfatisa viitorul ca prezent, iar ceea ce era mai nainte strain si-a nsusit
ca pe ceva propriu si ceea ce era vrednic de ocara din pricina necredintei a facut prin cuvntul Sau sa
fie strabatut de dumnezeire, plin de cinste si cu un viitor care ntrece orice cuvnt. De aceea a putut
zice prin Proorocul: Si Ninive era cetate mare a lui Dumnezeu. La aceasta cetate a fost trimis

cuvntul harului proorocesc, care i-a vestit distrugerea cea fericita, zicnd: nca trei zile si Ninive va
fi distrusa (Iona 3, 5). Ajungnd la acest loc al sorocului de trei zile, socotesc sa las celelalte lucruri,
care pot sa fie spuse celor ce cauta ntelesul mai nalt al Scripturii. Caci eu urmaresc sa notez si sa
spun numai ceea ce e sigur ca nu se afla alaturi de adevar.
Deci auzind ca Proorocul vesteste n chip determinat: nca trei zile si Ninive va fi distrusa,
socotesc ca hotarrea aceasta mpotriva Ninivei ramne neschimbata, mai bine zis sunt sigur ca are
sa se faca cercetarea asupra Ninivei. Lucrul se ntelege asa: ca dupa cele trei zile, pe care le-a
petrecut Proorocul n pntecele chitului, desemnnd de mai nainte n sine ngroparea de trei zile si
nvierea Domnului, Scriptura asteapta sa vina alte trei zile, n care sa se arate lumina adevarului si
adevarata mplinire a tainelor prevestite, ca apoi sa se produca distrugerea cetatii, dat fiind ca aceste
zile din urma nu vor mai prenchipui numai adevarul ngroparii si al nvierii Mntuitorului, ci l vor
arata limpede, mplinindu-se n realitate, pe cnd cele trei zile de mai nainte, pe care le-a petrecut
Iona n chit, numai l prenchipuiau. Caci daca orice chip se refera la un adevar asteptat n viitor, iar
chipul n acest caz a constatat n petrecerea de trei zile a lui Iona n pntecele chitului, este vadit ca
chipul are sa se arate ca urmnd dupa el, n mod real, taina unui adevar nou. Si de fapt, trei zile si
trei nopti a petrecut Domnul n inima pamntului, cum nsusi Domnul zice: Precum a fost Iona n
pntecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul omului n inima pamntului trei zile si trei
nopti. Deci spunnd Scriptura: nca trei zile, arata n chip ascuns ca alte trei zile au trecut, caci
altfel nu ar fi spus nca, adica vor mai fi trei zile, si Ninive va fi distrusa. Deci nu chipul avea sa
distruga Ninive dupa hotarrea dumnezeiasca, ci adevarul despre care a spus: nca trei zile. E ca si
cnd Iona ar fi zis: Vor mai fi nca trei zile dupa chipul aratat prin mine, n care va avea loc o
ngropare si o nviere mai tainica, si dupa aceea Ninive va fi distrusa.
Dar ar putea ntreba cineva nedumerit: Cum se mai tine Dumnezeu de cuvnt, odata ce
hotaraste distrugerea dar nu o executa? Raspundem acestuia ca Dumnezeu si tine cuvntul,
distrugnd de fapt si mntuind cetatea. Primul lucru l face prin faptul ca aceea se leapada de
ratacire, al doilea prin faptul ca primesc cunostinta adevarata. Mai bine zis, omoara ratacirea din ei
prin credinta nviorata din nou si le nfaptuiete mntuirea prin moartea ratacirii. Caci Ninive se
talmaceste prin nnegrire nasprita, adusa n fire de neascultare si a nnoit frumusetea atotlina a
firii prin ascultarea credintei, aratnd iarasi n fire prin nviere frumusetea atotlina a nestricaciunii,
nenasprita de nimic pamntesc. Dar aceasta se poate spune si despre firea cea obsteasca si despre
sufletul fiecaruia, care a lepadat prin credinta si buna cunostinta chipul lui Adam celui vechi si
pamntesc si a mbracat chipul celui ceresc.
Asadar s-a aratat limpede ca Proorocul reprezinta mai multe ntelesuri, dupa sensurile numelui
sau, care se talmaceste potrivit cu diferitele locuri ale Scripturii. Talmacit ca fuga de podoaba,
indica pe Adam si firea cea de obste, ca odihna si tamaduirea lui Dumnezeu, sau osteneala lui
Dumnezeu, pe Domnul si Dumnezeul nostru, potrivit cu explicatia data. Iar talmacit ca porumb si
dar al lui Dumnezeu, indica harul propovaduirii si bogatia Duhului cuprinsa n el. Osteneala lui
Dumnezeu indica multele nevointe ale celor ce se fac slujitori ai acestei chemari adevarate. Iar cnd
se talmaceste ca ntristarea lor, indica furia iudeilor mpotriva adevarului, adica pizma pentru
bunurile straine, care naste ntristarea n cei stapniti de ea. Acest rau s-a nradacinat n firea
iudeilor, care s-au umplut de ura fata de Dumnezeu si oameni, si de aceea nu urmaresc dect sa
strice firea, fara rusine, prin snge si ucideri.

Dar deoarece cuvntul nostru a avut un curs grabit, a trecut peste ntelesul caii de trei zile. Caci
se zice n Scriptura: Iar Ninive era cetate mare lui Dumnezeu, cale de trei zile (Iona 3, 3). Daca voiti,
sa ntregim putin ceea ce am lasat afara. Drumul de trei zile sunt diferite moduri de vietuire ale celor
ce merg pe calea Domnului, sau vietuirile care corespund fiecareia din legile generale. Iar legi
generale sunt: cea naturala, cea scrisa si cea a harului. Caci fiecareia din aceste legi i corespunde o
anumita vietuire si un anumit curs al vietii, ca si o dispozitie launtrica deosebita, produsa de acea
lege prin voia celor ce se conformeaza cu ea. Fiindca fiecare din aceste legi creeaza o alta dispozitie
n fiecare din cei ce se afla sub puterea ei. De pilda legea naturala, cnd ratiunea nu e coplesita de
simtire, ne ndupleca fara o nvatatura speciala sa mbratisam pe toti cei nruditi si de acelasi neam,
ntruct firea nsasi ne nvata sa ajutoram pe cei ce au lipsa si sa vrem toti tuturor acelasi lucru pe
care si-l doreste fiecare sa-i fie facut de altii. Aceasta ne-a spus-o nsusi Domnul, zicnd: Cte vreti
sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Caci cei a caror fire e crmuita de ratiune, au
aceeasi dispozitie. Iar cei care au aceeasi dispozitie, e vadit ca au si acelasi mod de purtare si acelasi
curs al vietii. n sfrsit cei al caror mod de purtare si curs al vietii este acelasi, desigur ca sunt uniti de
bunavoie printr-o legatura de afectiune, care-i aduna pe toti printr-o unica aplecare a voii n aceeasi
ratiune a firii, n care nu se mai afla ctusi de putin dezbinarea ce stapneste acum n fire din pricina
iubirii de sine a fiecaruia.
Iar legea scrisa, nfrnnd prin frica de pedepse pornirile fara rnduiala ale celor nentelepti, i
obisnuieste sa-i socoteasca pe toti egali. Prin aceasta se consolideaza forta dreptatii, nct cu timpul
devine fire, prefacnd frica sufletului ntr-o afectiune fata de bine ce se ntareste pe ncetul prin
vointa, iar obisnuinta de a se curati prin uitare de cele de mai nainte ntr-o deprindere care face sa
se nasca de odata cu sine iubirea fata de altii. Iar n aceasta sta mplinirea legii, toti unindu-se
ntreolalta prin iubire. Caci mplinirea legii este solidaritatea prin iubire a tuturor celor ce s-au
mpartasit de aceeasi fire, purtnd ratiunea firii ncununata de dorul dragostei si nfrumusetnd
legea firii cu adaosul dorului. Caci legea firii este ratiunea naturala care si-a supus simtirea
modurilor556. iar legea scrisa, sau mplinirea legii scrise, este ratiunea naturala, care si-a luat ca ajutor
n raporturile de reciprocitate cu cei de acelasi neam ratiunea duhovniceasca. De aceea zice: Sa
iubesti pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Dar nu zice: Sa ai pe aproapele tau ca pe tine nsuti.
Caci al doilea arata numai solidaritatea cu cei de acelasi neam spre mentinerea existentei, iar primul
nseamna grija de ei n vederea fericirii.
n sfrsit, legea harului nvata pe cei calauziti de ea sa imite nemijlocit pe Dumnezeu, care, daca
se poate spune asa, ne-a iubit mai mult dect pe Sine nsusi, macar ca i eram dusmani din pricina
pacatului. Ne-a iubit adica asa de mult, nct a binevoit sa coboare n fiinta noastra, n mod
neschimbat, El care este n mod suprafiintial mai presus de orice fiinta si fire, si sa se faca om si sa fie
unul dintre oameni. Din aceeasi iubire n-a refuzat sa-si nsuseasca osnda noastra si sa ne
ndumnezeiasca dupa har asa de mult pe ct s-a facut El dupa iconomie si prin fire om. Iar aceasta a
facut-o ca sa nvatam nu numai sa ne ajutam ntreolalta n chip natural si sa ne iubim unii pe altii ca
pe noi nsine n chip duhovnicesc, ci si sa purtam grija de altii mai mult dect de noi nsine n chip
dumnezeiesc si aceasta sa ne fie dovada dragostei ntreolalta ca, n temeiul virtutii noastre, sa fim
gata a suferi cu bucurie moartea de bunavoie unii pentru altii. Caci nu este alta iubire mai mare ca
aceasta, ca cineva sa-si puna sufletul pentru prietenii sai (Ioan 15, 13).

Deci legea firii este, ca sa spun pe scurt, ratiunea naturala care si-a supus simtirea spre
nlaturarea nesocotintei (irationalitatii) prin care se mentine dezbinarea ntre cei uniti prin natura.
Iar legea scrisa este ratiunea naturala care, dupa nlaturarea irationalitatii simtirii, si-a asociat si
iubirea duhovniceasca prin care sustine reciprocitatea ntre cei de acelasi neam. n sfrsit legea
harului este ratiunea mai presus de fire, care preface firea n chip neschimbat558 ndumnezeind-o si
arata n firea oamenilor ca printr-o icoana arhetipul necuprins si mai presus de fiinta si de fire si
procura fericirea vesnica.
Iar daca acesta este ntelesul celor trei legi, cu drept cuvnt cetatea cea mare a lui Dumnezeu,
adica Biserica, sau sufletul fiecaruia se afla la capatul unui drum de trei zile, ca una ce primeste si
cuprinde dreptatea firii, a legii si a duhului. Caci n aceste trei legi se afla toata podoaba Bisericii, cta
se cuprinde n largimea virtutii, n lungimea cunostintei si n adncimea ntelepciunii si a cunoasterii
tainice a lui Dumnezeu (a Teologiei mistice)559. Deci sa nu ne despartim prin dispozitia noastra
launtrica de aceasta cetate, ca poporul iudeu, iubindu-ne trupul ca pe un umbrar si ngrijindu-ne de
placerea trupului nostru ca de o curcubeta, ca nu cumva strapungnd-o viermele cunostintei, sa
usuce afectiunea noastra ratacita spre placeri si venind asupra noastra, prin ncercarile fara de voie,
pedeapsa pentru ce le-am facut rau n viata, ca un vnt arzator, sa ne scrbim de viata si sa ne
razvratim mpotriva judecatii dumnezeiesti.
Caci fiecare dintre noi cei biruiti de amagirea celor materiale, care ne bucuram de placerile
trupului, primeste ca pe un vierme cuvntul lui Dumnezeu, care l mpunge prin cunostinta si roade
afectiunea lui fata de placere ca pe o radacina de curcubeta, ca apoi rasarirea desavrsita a luminii
cuprinse n cuvintele Duhului sa-i usuce lucrarea pacatoasa, iar vntul cu arsita, adica amintirea
chinurilor vesnice, sa-i arda, ca pe un crestet, nceputul patimilor rautatii, de la momelile ce vin prin
simturi. Astfel vom dobndi cunostinta ratiunilor Providentei si ale Judecatii, care ne nvata sa
pretuim cele vesnice mai mult dect cele vremelnice, a caror lipsa obisnuieste sa ntristeze pe
oameni. Caci daca cuvntul Scripturii arata ca omul se ntristeaza pentru umbrar si pentru curcubeta,
adica pentru si pentru placerea trupului, iar ca Dumnezeu se ngrijeste de Ninive, vadit este ca ceea
ce socoteste Dumnezeu vrednic de iubire e cu mult mai de pret si mai de cinste dect toate lucrurile
dragi si scumpe oamenilor, fie ca exista n oarecare fel, fie ca nu exista, ci numai par sa existe, n
urma unei judecati gresite, sau a unei prejudecati, neavnd nici o ratiune a existentei lor reale, ci
fiind rodul nalucirii care amageste mintea si da o figura goala celor ce nu sunt, nu nsa si un ipostas
real patimii.

Scolii
Cap e numit aici nvatatura prima despre monada, ca nceput al oricarei virtuti; iar crapaturile
muntilor sunt cugetarile duhurilor viclene n care s-a scufundat mintea noastra prin neascultare. (7)
Pamntul cel mai de jos este desprinderea goala de orice simtire cunostintei lui Dumnezeu si de
orice miscare de viata virtuoasa. (8)
Adnc (abis, noian) numeste stiinta ce zace peste deprinderile pacatului, asupra careia plutesc, ca
pe un pamnt, marile pacatului. (9)

Pamnt numeste deprinderea nvrtosata n pacat, iar zavoarele vesnice, poftele patimase dupa
cele materiale, care tin robita cea mai rea dintre deprinderi. (10)
Licarirea de lumina este cunostinta adevarata, iar viata celor muritori este purtarea demna de
fiintele rationale, de care-i lipsit cel stapnit de-o deprindere rea. (11)
Mare a numit aici lumea noastra, n care a venit Domnul prin trup. (12)
Odihna este Domnul, ca Cel ce izbaveste de ostenelile pentru virtute; tamaduire a lui Dumnezeu,
ca doctorul care vindeca rana venita prin moarte; harul lui Dumnezeu, ca cel care aduce
rascumparare; si osteneala a lui Dumnezeu, ca Cel ce primeste patimile noastre. (13)
Sfintii patimind trupeste si primind de bunavoie moartea trupului pentru adevar, au procurat
neamurilor o viata de credinta n duh. (17)
mparatul este legea naturala; tronul, deprinderea patimasa a simturilor; vesmntul
mparatesc, mbracamintea slavei desarte; sacul, plnsul pocaintei; cenusa, smerita cugetare.
(19)
Oameni numeste pe cei ce gresesc prin ratiune; dobitoace, pe cei ce gresesc prin pofta; boii,
pe cei ce gresesc prin iutime; iar oi pe cei ce gresesc n contemplarea celor vazute. (20)
Ninive nseamna si sufletul fiecaruia. (21)
Biserica si sufletul fiecaruia, avnd n ele ratiunile virtutii si ale cunostintei, care depasesc timpul si
firea, au mai mult de douasprezece zeci de mii. Caci ratiunea virtutii nu cunoaste pacatul trupului,
care e stnga; iar ratiunea cunostintei nu cunoaste rautatea sufletului, care e dreapta. (23)
Cauza virtutilor e Dumnezeu. Iar cunostinta cu lucrul a acestuia nseamna prefacerea adevarata a
celui ce cunoaste pe Dumnezeu, n duh, n urma unei staruitoare deprinderi. (24)
Ratiunea naturala urca, prin mijlocirea virtutilor, pe cel ce se ndeletniceste cu faptuirea la minte; iar
mintea l duce, prin contemplatie, pe cel ce se doreste dupa cunostinta, la ntelepciune. Dar patima
nerationala ndupleca pe cel ce nesocoteste poruncile sa se coboare la simtire (senzatie). Iar sfrsitul
acesteia este ca mintea se lipeste de placere. (25)
Necredinta numeste lepadarea poruncilor; credinta, consimtirea cu ele; ntuneric, necunoasterea
binelui; lumina, cunostinta lui. Hristos este numit fiinta si ipostasul acestora; iar diavol, deprinderea
atotrea, care da nastere tuturor relelor. (26)
Virtutea numeste deprinderea atotnepatimasa si nvrtosata n bine, caci nu are nimic contrar, nici
pe de o parte, nici pe alta. Caci ea poarta pecetea lui Dumnezeu, care nu are nimic contrar. (27)
Daca ratiunea hotarniceste fiinta fiecarui lucru, nici unul dintre lucruri nu se depaseste pe sine prin
fire si nu-si ramne mai prejos de sine. Hotarul fapturilor este sa ajunga prin dorinta la cunoasterea
cauzei lor; iar masura este sa o imite prin traire, pe ct e aceasta cu putinta fapturilor. (28)

Cnd cele ce se misca si poarta dorinta peste hotarul si masura lor, si fac drumul de prisos,
neajungnd la Dumnezeu n care se opreste miscarea dorintei tuturor primind posesiunea si bucuria
lui Dumnezeu, care e tinta finala de sine subzistenta a lor. (29)
Mintea ce se ntinde spre Dumnezeu prin extaz, lasa n urma att ratiunile fiintelor netrupesti, ct si
pe ale trupurilor. Caci nu poate fi primit deodata cu Dumnezeu ceva din cele de dupa Dumnezeu.
(32)
Mai tare a biruit Domnul puterea tiranului, momindu-l cu slabiciunea trupului, dect diavolul pe
Adam, fagaduindu-i demnitatea dumnezeirii. (35)
Domnul este vierme pentru trupul fara de samnta; iar soare att pentru apusul n mormnt, prin
care cuvntul s-a cobort ca om sub pamnt, ct si ca cel ce este prin fire si dupa fiinta lumina si
Dumnezeu. (36)
Vntul arzator nchipuie nu numai ncercarile, ci si parasirea de catre Dumnezeu, n urma careia nu li
s-a mai harazit iudeilor darurile dumnezeiesti. (37)
Propriu mndriei este de a nu recunoaste ca Dumnezeu este Facatorul virtutii si al firii, precum
propriu slavei desarte este sa dezbine firea pentru a o slabi; iar trufia este fatul amndurora, fiind o
deprindere pacatoasa compusa din tagaduirea de bunavoie a lui Dumnezeu si din ignorarea cinstei
egale a celor de aceeasi fire. (38)
nrudirea sufleteasca ce se nfaptuieste prin duh, desface afectiunea vointei pentru trup si o leaga de
Dumnezeu, prin dor. (39)
Noapte numeste simbolurile legii, sub care se afla legea. n ele sufletul nu-si poate gasi luminarea,
daca nu sunt ntelese duhovniceste. (40)
Biserica neamurilor a fost numita cetate mare nchinata lui Dumnezeu, pentru taina cea mare si de
nici un cuvnt masurata a iconomiei dumnezeiesti. (41)
Dupa fiinta adevarul premerge tipurilor; dupa aratare nsa, tipurile premerg temporal adevarului.
Deci, fiindca Iona a zugravit n sine cu anticipatie adevarul ca tip, ramnnd trei zile n pntecele
chitului, Scriptura vorbind de nca trei zile, ntelege prin cele trei zile ale ngroparii si nvierii
Domnului, dupa care va fi distrusa ratacirea si nestiinta neamurilor. (42)
Legea scrisa, mpiedicnd prin frica nedreptatea, obisnuieste pe om spre ceea ce e drept, iar cu
vremea preface obisnuinta ntr-o afectiune iubitoare de dreptate, ce da nastere unei deprinderi
ferme spre bine, care produce uitarea rautatilor de mai nainte. (48)
A avea pe aproapele ca pe tine nsuti, e propriu grijii care se preocupa numai de viata lui, iar aceasta
tine de legea naturala. A-l iubi nsa pe aproapele ca pe tine nsuti, nseamna a avea grija si de
fericirea lui prin virtute, iar aceasta o porunceste legea scrisa. n sfrsit, a-l iubi pe aproapele mai
mult dect pe tine nsuti, e propriu legii harului. (50)

Cel ce este mpiedicat n pornirile trupului spre placere, nvata sa cunoasca ratiunile Providentei,
care tine n fru materia inflamabila a patimilor. Iar cel ce sufera lovituri dureroase n trupul sau,
nvata sa cunoasca ratiunile Judecatii, care-l curata, prin osteneli fara de voie, de ntinaciunile de mai
nainte. (54)

n Cartea a doua a mparatilor s-a scris: Si s-a facut foamete n zilele lui David fata Domnului. Si Domnul a
zis: Peste Saul si peste casa lui nedreptatea, fiindca a omort pe gibeoniti. Si a chemat David pe gibeoniti
si l-a zis lor: Ce voi face voua si cu ce sa binecuvntati mostenirea Domnului. Si au zis catre rege:
Barbatul care ne-a zdrobit pe noi si a socotit sa ne strpeasca pe noi, vrem sa-l pierdem pe el, ca sa nu mai
fie nici un hotar al lui Israel. Dati-ne noua sapte barbati din fiii lui si-i vom spnzura pe ei Domnului n
muntele lui Saul. Si a luat pe regele pe cei doi feciori ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe care i-a
nascut lui Ezdriel, si i-a dat ei n mna ghibeonitilor. Si i-a spnzurat pe ei n munte naintea Domnului, si a
cazut acolo cei sapte mpreuna. Si i-a omort n zilele secerisului orzului. Si a luat Resfa, fiica lui Aia, sacul
si l-a ntins siesi pe stnca, pna ce a cazut peste ei ploaia lui Dumnezeu din cer. Si au mplinit toate cte a
poruncit regele. Iar dupa ce dupa moartea lui Saul i s-a cerut lui David ispasire, stapnind foamete peste
tara pna ce a dat pe cei sapte barbati din samnta lui Saul ca sa fie omorti de ghibeoniti? Care e sensul
acestor cuvinte si cum trebuie sa le ntelegem duhovniceste?
Cunostinta exacta a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora
care printr-o ndelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta
celor dumnezeiesti, care se ntipareste si se aseaza n ei de la prima atingere, asemenea unei fete ntr-o
oglinda stravezie. Aceia nsa a caror viata este mpunsa, ca si a mea, de petele patimilor, de abia pot sa
deduca din anumite socotinte probabile cunostinta celor dumnezeiesti, fara sa ndrazneasca a o patrunde si
exprima cu de-amanuntul. Si eu stiu limpede, cinstite parinte, ca ntruct le-ai patimit, cunosti cele
dumnezeiesti din experienta mai bine dect le stiu eu, care nu pot grai nimic despre cele dumnezeiesti pe
temeiul acestei experiente. Totusi nu e de osndit nici osteneala aceasta a mea, mai ales din partea voastra
care mi-ati poruncit si mi-ati impus aceasta osteneala de-a grai despre cele ce-mi depasesc puterea.

Deci Saul nseamna n acest loc al Sfintei Scripturi legea care mparateste n litera ei prin puterea
poruncii trupesti peste iudeii cei trupesti, sau modul si ntelesul trupesc al legii, care mparateste
peste cei ce se lasa calauziti numai de litera. Fiindca Saul se talmaceste dupa nteles ca iadul cerut.
Poporul iudeilor, adica, alegnd viata de placeri n locul mparatiei si a vietii traite virtuos n duhul lui
Dumnezeu, a cerut sa mparateasca peste el iadul, adica nestiinta n loc cunostinta. Caci tot cel ce a
cazut din iubirea dumnezeiasca, e stapnit prin placere de legea care nu poate pazi nici o porunca
dumnezeiasca, sau nici nu vrea sa o pazeasca.
Dupa alta talmacire, Saul nseamna ceva dat cu dobnda sau mprumutat cu dobnda. Caci
nu s-a dat Legea scrisa celor ce au primit-o spre a le fi ca o avutie, ci ca sa-i pregateasca spre
fagaduinta asteptata. De aceea dndu-i Dumnezeu lui Saul mparatia, n legamntul facut cu el nu i-a
fagaduit mparatia vesnica. Fiindca tot ce se da ca mprumut nu i se face celui ce l-a primit avutie
proprie, ci pricina de munca si de osteneala spre adunarea altei avutii. Iar Resfa, tiitoarea lui Saul se
talmaceste drumul gurii. Drum al gurii este nsa, nvatarea legii numai prin rostirea cuvintelor,
adica aducerea ei n casa n mod nelegitim. Aceasta o face cel ce cultiva numai slujirea trupeasca a
legii, din care nu i se naste nici un rod bun si evlavios. Caci cel ce se ndeletniceste numai cu parte

trupeasca a legii prin nvatarea cuvintelor, nu are slujirea aceasta a legii ntr-o mpreunare legitima
cu ratiunea. De aceea, ceea ce i se naste e vrednic de osnda si de ocara caci din mpreunarea
nelegiuita cu Resfa se naste Ermonti si Memfivoste care nseamna anatema lor si rusinea gurii
lor. De fapt, Ermonti dupa nteles se citeste anatema, iar Memfivoste rusinea gurii lor.
Anatema lor este stricaciunea pacatului cu gura adusa de lucrarea patimilor, iar Memfivoste este
miscarea nenaturala a mintii spre rau sau gndul nascocitor de rele a mintii, care este si se numeste
rusinea mintii. Sau anatema lor este locul n care este tinuta firea acum spre certare, adica
lumea aceasta care a devenit tinutul mortii si al stricaciunii din pricina pacatului si n care a cazut
primul om din rai dupa calcarea poruncii dumnezeiesti. Aceasta lume o naste prin afectiunea de
placere a voii, adica prin pofta lumeasca, din mplinirea legii numai prin rostirea cuvintelor, cel ce nu
strabate cu mintea spre frumusetea si maretia dumnezeiasca a duhului dinlauntru legii. Iar rusinea
gurii lor este cultivarea n minte a gndurilor iubitoare de lume si de trup, caci ndata ce din chipul
vazut al legii trupesti sau al literei ei obisnuite sa se nasca prin afectiunea voii lumea, adica dispozitia
iubitoare de lume, se naste si cultivarea cu mintea a gndurilor iubitoare de lume si trup.
Sau, iarasi, anatema lor este miscarea urta, pamnteasca si fara forma a patimilor, iar
rusinea gurii lor miscarea mintii care adauga patimilor un chip si plasmuieste o frumusete
placuta simturilor. Caci fara puterea nascocitoare a mintii, patima nu e dusa spre plasmuirea unei
forme. Prin urmare, cel ce margineste ntelesul unei fagaduinte dumnezeiesti numai la litera legii,
are nvatatura legii numai ca pe o tiitoare nu ca pe o sotie legitima. De aceea n chip necesar o astfel
de nvatatura naste anatema si rusinea, nu din pricina ei, ci a celui care o ia, adica se mpreuna cu ea
n chip trupesc. Caci cel ce crede ca Dumnezeu a rnduit prin lege jertfele si sarbatorile, smbetele si
lunile noua, pentru dezmierdarea si odihna trupului, cu siguranta va cadea sub puterea patimilor si
sub rusinea murdariei gndurilor lor spurcate; acela va fi robul lumii ce se strica si al ndeletnicirii cu
gnduri trupesti; de asemenea al materiei si al formei patimilor, neputnd avea n cinste nimic
altceva dect cele supuse stricaciunii. De aceea poate unul ca acesta naste n chip pacatos pe Merob,
care la rndul ei naste cinci fii lui Ezdriel. Merob se talmaceste saturarea gtlejului, care nu e
altceva dect lacomia pntecelui aceasta ntelegnd porunca n chip iudaic, naste lui Ezdriel modurile
de ntrebuintare abuziva a simturilor. Ezdriel este partea contemplativa a sufletului, caci numele
acesta se talmaceste putere dumnezeiasca, sau ajutor tare, sau vedere puternica. Iar acestea
nu sunt dect mintea cea facuta dupa chipul lui Dumnezeu, dar nduplecata apoi sa se mpreune cu
lacomia pntecelui, care este fiica legii nteleasa trupeste, adica a literei. Caci mintea fiind convinsa
de litera legii ca dezmierdarea trupului este o porunca dumnezeiasca nu o primeste dect pe aceasta
spre convietuire, socotind-o dumnezeiasca si cinstind-o ca pe o fiica a legii care mparateste. Si asa
face sa se nasca din ea modurile de ntrebuintare abuziva a simturilor. Caci odata ce partea
contemplativa a sufletului ascultnd de litera legii, mbratiseaza dezmierdarea trupeasca n vederea
convietuirii cu ea, socotind-o din pricina poruncii dumnezeiasca, ncepe sa ntrebuinteze simturile
contrar firii nemaingaduind ntrebuintarea nici unei lucrari a simturilor conform cu firea. Deci cel ce
se ndeletniceste cu slujirea legii n chip trupesc, are cunostinta celor dumnezeiesti ca pe o tiitoare,
nu ca pe o sotie legiuita si face sa se nasca din ea anatema (osnda) lucrarii patimilor si rusinea
gndurilor urte din ele; iar din Merob (fiica lui Saul), adica din lacomia pntecului ca nepoti,
modurile ntrebuintarii abuzive a simturilor. Din aceasta pricina el obisnuieste sa omoare ratiunile si
gndurile aflatoare n firea lucrurilor, adica pe cele conforme cu firea, ca pe niste ghibeoniti. Caci
ghibeonitii se talmacesc muntenii sau plutitori n vazduh (meteori) indicnd desigur ratiunile mai
nalte ale contemplatiei naturale sau gndurile noastre conforme cu firea. Pe acestea le ucide Saul si

oricine imita pe Saul prin dispozitia sa launtrica prin faptul ca lasndu-se amagit de a se tine numai
de litera legii, leapada si strmba ratiunile cele dupa fire. Caci nimeni nu poate sa primeasca o
ratiune sau un gnd firesc daca da atentie unei slujiri trupesti a legii fiindca simbolurile nu sunt
acelasi lucru cu firea. Iar daca simbolurile nu sunt una cu firea, e limpede ca cel ce se lipseste de
simbolurile legii, ca de prototipuri, nu poate nicicnd sa vada ce sunt lucrurile dupa firea lor. De
aceea respinge nebuneste ratiunile cele dupa fire. El nu cugeta ca trebuie ocrotiti aceia, care au fost
crutati de Iisus567 (Isus Navi 9, 3) si pentru care acela a purtat si un razboi nfricosat mpotriva celor
cinci regi ce au navalit mpotriva lor, razboi n care a luptat si cerul nsusi prin pietre de grindina (Isus
Navi 10, 5) alaturi de Isus mpotriva celor ce s-au ridicat asupra ghibeonitilor; aceia pe care Cuvntul
cel ntrupat i-a pus sa care lemne si apa la cortul dumnezeiesc, adica la Sfnta Biserica prenchipuita
prin cort (Isus Navi 10, 27). Caci acesta este Iisus care a ucis modurile (de activitate) si gndurile
patimase, care s-au ridicat prin simturi mpotriva lor. Fiindca totdeauna Iisus, cuvntul (Ratiunea) lui
Dumnezeu, ocroteste ratiunile contemplatiei naturale punndu-le sa care lemne si apa la cortul
dumnezeiesc al tainelor Sale, adica sa procure materia ce se aprinde de lumina cunostintei
dumnezeiesti si sa dea prilejul pentru curatirea de petele patimilor si pentru cresterea vietii n duh.
Caci, fara contemplatia naturala nu se sustine n nimeni n nici un chip puterea tainelor.
Nu e gresit nsa, nici potrivnic evlaviei, sa se spuna si aceea ca ghibeonitii nfatiseaza soarta
neamurilor ce vin la Iisus, mplinitorul fagaduintelor dumnezeiesti, care le mntuieste nvatndu-le
sa care lemne si apa, adica sa poarte pe umerii virtutilor, prin fapte, ratiunea tainica si mntuitoare a
crucii si a renasterii dumnezeiesti prin apa; si sa procure chivotului dumnezeiesc al credintei celei
evlavioase prin faptuire, omorrea madularelor pamntesti ca pe niste lemne, iar prin contemplatie
revarsarea cunostintei n duh, ca pe o apa.
Deci, fie ca prenchipuiesc ratiunile contemplatiei naturale, fie neamurile mntuite prin credinta,
ghibeonitii l au pe cel ce s-a hotart sa traiasca n chip iudaic numai dupa litera legii drept dusman
care lupta mpotriva celui ce se mntuieste. Caci aceasta slujind pntecului ca lui Dumnezeu si
nfatisndu-si rusinea ca pe un lucru vrednic de cinste se alipeste de patimile de ocara de parc-ar fi
dumnezeiesti si de aceea nu se ngrijeste dect de lucrurile vremelnice adica de materie si forma si
de lucrarea ncincita a simturilor rau ntrebuintate, de cele dinti ca de niste fii ai tiitoarei Resfa, iar
de cele din urma ca de niste nepoti de la necinstita fiica Merob. Iar simtirea (lucrarea simturilor)
unindu-se cu materia si forma, pe de o parte da nastere patimii, pe de alta ucide si strpeste
cugetarile cele dupa fire. Pentru ca ratiunea firii nu se poate arata la un loc cu patima, precum nici
patima nu se naste mpreuna cu firea572. Deci cel ce se tine de litera Scripturii precum Saul, pe de o
parte respinge ratiunile cele dupa fire, iar pe de alta, nu crede n chemarea neamurilor anuntata
tainic de mai nainte, cautnd n lege, asa cum o ntelege el, numai placerea trupului. Iar cta vreme
stapneste aceasta dispozitie trupeasca peste cei ce, ntelegnd astfel legea, traiesc numai dupa
simturi, nu se iveste n ea foamea cunostintei duhovnicesti. Pentru ca foamea este absenta bunurilor
ce au fost cunoscute odata prin experienta nsasi si lipsa totala a mncarurilor duhovnicesti care
ntretin sufletul. Caci cum va socoti cineva ca foame sau ca lipsa, absenta celor care nu le-a cunoscut
niciodata? De aceea, ct traieste Saul nu se iveste foametea, pentru ca nu se simtea lipsa cunostintei
duhovnicesti ct traia litera legii si mparatea peste iudeii cei pamntesti cu ntelegerea. Cnd nsa
ncepe sa straluceasca harul evanghelic si ia David mparatia peste cei duhovnicesti cu ntelegerea,
cu alte cuvinte legea nteleasa duhovniceste, lucrul care se ntmpla dupa moartea lui Saul, adica
dupa sfrsitul literei (caci David se tlcuieste dispretuire si cel tare la vedere, primul nteles

potrivindu-i-se din punctul de vedere al iudeilor, ntruct litera copleseste duhul, iar al doilea din
punct de vedere al iudeilor, ntruct litera copleseste duhul, iar al doilea din punctul de vedere al
crestinilor, ntruct duhul biruieste litera), atunci se simte foametea cunostintei duhovnicesti. Si
anume o simte poporul credincios ndeobste, si sufletul fiecaruia ndeosebi, cnd alege nvelisul de
dinafara al literei n locul contemplatiei tainice n duh si socoteste asa zicnd, sufletul Scripturii mai
de necinste dect trupul ei.. caci cu adevarat flamnzeste poporul celor ce cred si au cunoscut
adevarul, ca si sufletul fiecaruia, atunci cnd cade din contemplatia duhovniceasca prin har si ajunge
n robia formelor si chipurilor literei, care nu hraneste mintea cu ntelesurile marete, ci umple
simtirea cu naluciri patimase prin figurile trupesti ale simbolurilor Scripturii. Din aceasta pricina se
spune ca foametea de cunostinta lui Dumnezeu se prelungeste trei ani unul dupa altul, caci tot cel
ce nu-si nsuseste ntelegerea duhovniceasca a dumnezeiestii Scripturi, leapada pe de o parte,
deodata cu ea, asemenea iudeilor, si legea naturala, iar pe de alta parte nu cunoaste nici legea
harului, prin care li se da celor calauziti de ea dumnezeirea.
Prin urmare, foametea celor trei ani nseamna lipsa de cunostinta care le vine din cele trei legi,
din cea naturala, din cea scrisa si din cea a harului, corespunzator cu fiecare, celor ce nu cauta prin
contemplatie ntelesul lor mai nalt. Caci nu poate cultiva ctusi de putin stiinta Scripturilor acela
care leapada ratiunile naturale ale lucrurilor n contemplarea sa si da atentie numai simbolurilor
materiale, negndindu-se la nici un nteles duhovnicesc mai nalt. Pentru ca atta timp ct
stapneste numai latura istorica a Scripturii nca n-a ncetat stapnirea celor trecatoare si vremelnice
asupra ntelegerii, ci chiar daca ar muri Saul, mai traiesc copiii si nepotii lui, sapte la numar. Cu alte
cuvinte, din slujirea trupeasca si vremelnica a legii obisnuiasca sa se nasca n cei iubitori de trup,
pentru pricina amintita, o dispozitie patimasa care si are ca ncurajare n ratacire porunca aratata n
simboluri. Pentru aceasta pricina socotesc ca nu s-a ivit foamete n zilele lui Saul, adica nu se simtea
lipsa cunostintei duhovnicesti n vremea slujirii dupa trup a legii, ci s-a facut simtita n vremea harului
evanghelic. Caci abia acum, dupa ce a trecut domnia literei, flamnzim cnd nu ntelegem
duhovniceste Scriptura, pentru faptul ca nu gustam din slujirea cea tainica n duh, asa cum se cuvine
crestinilor. Iar cnd ne trezim la simtire asemenea lui David si cautam fata Domnului, ntelegem
limpede ca harul cunostintei s-a luat de la noi din pricina ca n-am primit ratiunile cele dupa fire,
pentru a intra la contemplatia tainica n duh, ci suntem lipiti nca de gndurile trupesti din litera legii.
Si a cautat David, zice Scriptura, fata Domnului. Si a zis Domnul: Peste casa lui Saul nedreptatea,
pentru ca a omort pe ghibeoniti. David este toata mintea stravazatoare, care vietuieste n Hristos
si cauta totdeauna fata Domnului. Iar fata a Domnului este contemplatia si adevarata cunoastere a
celor dumnezeiesti, pe care cautnd-o cineva prin practicarea virtutilor, afla pricina pentru care
lipseste cunostinta si primeste porunca sa dea mortii pe cei doi fii ai lui Saul din tiitoarea sa Resfa si
pe cei cinci fii ai fiicei sale, Merob. Saul se talmaceste, cum am spus iadul cerut, sau nestiinta
dorita, aceasta ultima nsemnnd desigur litera legii, adica stapnirea slujirii trupesti a legii; sau
mintea lipita trupeste numai de materia literei prin simturi. Resfa se talmaceste calea gurii, care
nseamna nvatarea legii numai prin rostirea cuvintelor. Caci calea gurii dar nu si a ntelegerii, o
foloseste cu adevarat numai cel strain de contemplatia duhovniceasca a legii. Iar fiii Resfei sunt
Ermonti si Mefivoste, Ermonti talmacindu-se anatema lor, ceea ce nseamna stricaciunea lucrarii
pacatoase a patimilor prin trup, sau locul, adica lumea, n care se suporta pedeapsa pentru calcarea
poruncii, cu alte cuvinte afectiunea prin placere fata de lume, sau poate miscarea pamnteasca,
urta si diforma a patimilor. Iar Mefivoste se talmaceste rusinea trupului lor, ceea ce nseamna

miscarea nenaturala a mintii spre pacat, adica gndirea nascocitoare de patimi, sau poate cultivarea
gndurilor iubitoare de lume si de trup, sau, n sfrsit, miscarea mintii care da chip patimilor si
plasmuieste frumuseti placute pentru simturi. Acestia sunt fiii, pe care-i naste legea scrisa si mintea
ce se lipeste numai de litera legii, din slujirea legii numai prin rostirea cuvintelor. Iar Merob, fiica lui
Saul se talmaceste saturarea gtlejului ceea ce nseamna lacomia pntecului. Caci litera legii, care
nchide n simboluri pe cei ce-i slujesc ei, si mintea care margineste legea n chip literal la figuri, de
dragul vietii trupesti, nu pot da nastere dect dezmierdarii fata de cele materiale. Iar cei cinci fii ai
Merobei, fiica lui Saul, sunt cele cinci moduri patimase ale relei ntrebuintari, a celor cinci simturi, pe
care le naste lui Ezdriel adica parti contemplative, afectiunea care slujeste prin lege numai trupului,
prin dezmierdarea lui.
Pe acesti doi fii ai lui Saul (adica materia si forma), si pe cei cinci nepoti ai lui (adica cele cinci
moduri ale miscarii abuzive a simturilor spre materie si forma, sau mpletirea patimasa si nenaturala
a simturilor cu cele sensibile, sau cu cele supuse timpului si curgerii), dupa moartea lui Saul (adica
dupa trecerea slujirii trupesti a legii si dupa trecerea nestiintei), David i preda la porunca
dumnezeiasca, ghibeonitilor, care vietuiesc pe naltimea muntelui lui Saul (adica a contemplarii
duhovnicesti a legii), ca sa-i omoare. Cu alte cuvinte, legea duhovniceasca, sau mintea, preda
afectiunea generala a celor de sub timp fata de partea trupeasca si sensibila a simbolurilor, ratiunilor
si gndurilor mai nalte ale contemplatiei naturale, pentru a o strpi si ucide.
Caci, daca cineva nu a deosebit mai nainte n chip natural lucrurile dumnezeiesti si spirituale din
simboluri si daca drept urmare nu s-a nascut n el dorul de a se apropia cu mintea de frumusetea
celor spirituale, scotnd cu totul afara simtirea (lucrarea simturilor). De la adncurile dumnezeiesti,
nu se poate elibera de varietatea trupeasca a figurilor. Iar cta vreme umbla dupa acestea tinnduse de litera, pe drept cuvnt nu afla alinare a foamei de cunostinta. Caci s-a osndit pe sine sa
mannce pamntul Scripturii, sau trupul asemenea sarpelui cel amagitor, dar nu ntelesul sau duhul
si sufletul Scripturii, adica pinea cea cereasca si ngereasca (nteleg prin aceasta contemplarea si
cunostinta duhovniceasca, cea n Hristos, a Scripturilor) mncarea pe care o daruieste Dumnezeu din
belsug celor ce-L iubesc pe El, precum s-a scris: Pine din cer le-a dat lor, pinea ngerilor a mncat
omul.
Prin urmare, daca dorim sa ne saturam cu harul dumnezeiesc, trebuie sa strpim ntelegerea
trupeasca, cea dupa simturi a Scripturii, care da nastere patimilor si dispozitiei afectuoase fata de
cele vremelnice si trecatoare (sau lucrarii patimase a simturilor, ndreptata spre cele sensibile). Sa le
strpim si pe acestea ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul prin contemplatia naturala, ntru naltimea
ratiunilor (cuvintelor) dumnezeiesti, ca ntr-un munte. Caci daca dupa cuvntul dumnezeiesc, asupra
lui Saul asupra casei lui atrna nedreptatea fiindca a omort pe ghibeoniti, e vadit ca legea nteleasa
numai dupa litera, adica poporul iudeilor si tot ce-l imita pe acela n ceea ce priveste ntelegerea
(caci pe acestia i-a numit Scriptura casa lui Saul) savrseste nedreptatea fata de adevar. Fiindca
acesta margineste ntelesul legii numai la litera si nu primeste contemplatia naturala, care ajuta la
descoperirea cunostintei ascunsa tainic n litera si mijloceste ntre figuri si adevar, desfacnd pe cei
calauziti de ea de la cele dinti si ducndu-i spre cel din urma, ci o respinge pe aceasta cu totul si o
nlatura de la cunoasterea tainica a celor dumnezeiesti.

Asadar, cei ce cauta vederile celor dumnezeiesti trebuie sa omoare aceasta ntelegere trupeasca,
vremelnica si trecatoare a legii, prin contemplatia naturala naltimea cunostintei, ca ntr-un munte.
Si a chemat David pe ghibeonitii si le-a zis lor: Ce voi face voua si cu ce sa va mpac, ca sa
binecuvntati mostenirea Domnului? Si au zis catre rege: Barbatul care ne-a zdrobit pe noi si ne-a
prigonit si a socotit sa ne strpeasca pe noi, sa-l pierdem pe el, ca sa nu mai stea n hotarul lui Israel.
Dati-ne noua, sapte barbati sin fiii lui si-i vom spnzura pe ei Domnului n muntele lui Saul. Si a luat
regele pe cei doi feciori ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe Monti si pe Memfivoste, si pe cei
cinci feciori ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a nascut lui Ezdriel. Si i-a dat pe ei n mna
ghibeonitilor. Si i-au spnzurat pe ei n munte naintea Domnului. Si a cazut acolo cei sapte
mpreuna. Si i-au omort n zilele secerisului, la nceputul secerisului orzului ( II mparati 21, 2-9).
Unde aflam n istorie sa fi strpit ghibeonitii pe Saul ca sa nu mai stea el n hotarul lui Israel? Caci
Maribaal, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a fost scapat de regele David (II mparati 21, 7), ca si multi altii
din familia lui Saul, cum arata Cartea Paralipomenelor (I Paralipomena 12, 2). Si cum pot spune
ghibeonitii, lund din samnta lui Saul sapte barbati: l vom pierde pe el, ca sa nu mai stea n tot
hotarul lui Israel, odata ce acela murise cu multi ani nainte? Precum se vede, s-a amestecat n
povestirea istorica ceva fara noima, ca sa ne mboldeasca sa cautam adevarul mai nalt al celor
scrise. Deci strpeste ntelesul cel trupesc al Scripturii, adica pe Saul din tot hotarul lui Israel, cel ce
omoara de fapt, prin contemplatia naturala, ca pe niste ghibeoniti, afectiunea pofticioasa si
trupeasca fata de materia nestatornica si curgatoare, afectiune nascuta n suflet de legea scrisa.
Acela ucide, ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul, ntelesul pogort al legii, prin mijlocirea contemplatiei
naturale, ntru naltimea cunostintei ca ntr-un munte, si descopera naintea Domnului prin
marturisire, ntelegerea trupeasca a legii de mai nainte. Caci asa poate fi nteleasa spnzurarea
naintea Domnului, de catre cei iubitori de nvatatura. Aceia scot prin cunostinta la lumina
ntelegerea gresita ce o aveau despre lege luata dupa litera. Dar tot cel ce a ucis ntelegerea
trupeasca a legii, a ucis si a strpit desigur litera legii ca sa nu mai stea n tot hotarul lui Israel,
adica n toata ratiunea contemplatiei duhovnicesti. Caci Israel se tlcuieste minte vazatoare de
Dumnezeu. Dar e vadit ca latura trupeasca a legii nu se mai poate afla n nici un fel n contemplatia
duhovniceasca a celor ce au ales duhul n loc de litera. Caci, dupa cum s-a scris, Duh este Dumnezeu
si cei ce se nchina lui se cade sa I se nchine n duh si adevar, nu n litera. Fiindca litera omoara, iar
duhul face viu. Pentru aceasta ceea ce obisnuieste sa omoare, trebuie sa fie omort prin duhul de
viata facator. Caci este cu neputinta sa existe si sa lucreze mpreuna partea trupeasca si partea
dumnezeiasca a legii, adica litera si duhul, odata ce nu poate lucra n armonie ceea ce nimiceste viata
ceea ce o harazeste prin fire.
Deci socotind acest loc ca istorie, ceea ce spune Scriptura nu corespunde adevarului, caci cum au
strpit ghibeonitii pe Saul din tot hotarul lui Israel, odata ce se afla si dupa aceea multi din familia lui
n popor? Dar ntelegnd acestea spiritual, aflam n chip clar ca legea scrisa, adica rnduiala
trupeasca a slujirii n simboluri e desfiintata total prin mijlocirea contemplatiei naturale ntru
naltimea cunostintei. Caci unde mai dainuieste taierea mprejur a trupului cnd legea este nteleasa
duhovniceste? Unde mai sunt Smbetele si nceputurile lunilor? Unde praznicele sarbatorilor? Unde
mai e rnduiala jertfelor, a odihnei pamntului si celelalte prescriptii ale slujirii trupesti a legii? Caci
privind lucrurile n chip natural, stim ca desavrsirea nu sta n a taia ceva din ntregimea cea dupa
fire lasata de Dumnezeu. Doar nu sta desavrsirea n ciuntirea mestesugita a firii si n lepadarea prin
nascocirea a ceea ce i s-a dat de la Dumnezeu potrivit cu ratiunea creatiunii. Altfel, am socoti ca
mestesugul este mai puternic dect Dumnezeu n ntarirea dreptatii si am considera ciuntirea

nascocita a firii drept ntregirea unei dreptati ciuntite dupa creatiune. Ci din locul tipic pe care-l
ocupa particica taiata nvatam sa facem n chip duhovnicesc (gnostic) taierea mprejur a dispozitiei
patimase a sufletului, ca aplecarea voii noastre sa se conformeze mai deplin cu firea, corectnd legea
patimasa a nasterii adaugata pe urma.
Smbata (Sabatul) este oprirea deplina a lucrarii patimilor si ncetarea totala a miscarii mintii
spre cele create, precum si desavrsita trecere la Dumnezeu. Cel ajuns apoi la Dumnezeu, att ct
este cu putinta omului, prin virtute si cunostinta, nu mai trebuie sa mai cugete, ca la niscai lemne, la
vreo materie oarecare ce aprinde patimile (Numeri, 15, 32), nici sa mai adune ratiunile firii, ca sa nu
dogmatizam ca elinii un Dumnezeu ce se ndulceste cu patimile sau se masoara cu hotarele
(definitiile) firii583. Caci atunci pe Dumnezeu nu-l striga dect tacerea desavrsita si nu si-L reprezinta
dect nestiinta totala prin depasire584.
Iar nceputurile lunilor zicem ca sunt diferitele iluminari ce ne ntmpina pe drumul zilelor traite
n virtute si cunostinta, cu ajutorul carora privind deodata peste toate veacurile, mplinim anul primit
al Domnului (Isaia 61, 2) mpodobit cu cununa bunatatii (Psalmi 42, 2). Iar cununa bunatatii este
credinta curata, mpodobita cu cuvintele nalte ale dogmelor si cu cugetarile duhovnicesti, precum
cu niste pietre pretioase si ncoronnd mintea iubitoare de Dumnezeu, ca pe un cap. Sau mai bine,
cununa bunatatii este nsusi cuvntul lui Dumnezeu, care cu felurimea modurilor Providentei si a
Judecatii, adica prin nfrnarea de la patimile de bunavoie si prin rabdarea celor fara de voie,
nconjoara mintea ca pe o frunte si prin mpartasirea harului ndumnezeirii fac mintea mai frumoasa
dect pe Sine nsusi.
Dintre sarbatori, cea dinti este simbolul filosofiei active, care trece pe cei calauziti de ea din
Egiptul pacatului la virtute; a doua este chipul contemplatiei naturale n duh, care aduce lui
Dumnezeu ca pe o prga a secerisului cunostinta evlavioasa despre lucruri; a treia, simbolizeaza
taina teologiei (a cunostintei de Dumnezeu), mbratisnd aptitudinea (deprinderea) cunoasterii
tuturor ratiunilor duhovnicesti din fapturi, desavrsita nepacatuire prin har n temeiul iconomiei
Cuvntului ntrupat si neschimbabilitatea nemuritoare si desavrsita n bine, ca una ce este
mpreunata cu trmbite, cu jertfa de mpacare si cu fixare de corturi587.
Acesta socotesc ca este un nteles al cinstirii zilelor, caci nu a poruncit Dumnezeu sa se
cinsteasca Smbata, nceputurile lunilor si sarbatorilor, fiindca a voit sa fie cinstite anumite zile de
catre oameni. n felul acesta i-ar fi nvatat prin porunca legii sa slujeasca fapturii n locul Facatorului,
facndu-i sa-si nchipuie ca zilele sunt venerabile prin fire si de aceea trebuie sa li se aduca nchinare.
Dumnezeu a nsa indicat simbolic ca El este acela care trebuie cinstit prin zile, caci El este Smbata,
ca Cel ce este repausul sufletului dupa ostenelile n trup si odihna dupa straduintele pentru
dreptate588. El este si Pasca, fiindca slobozeste pe cei tinuti n robia amara a pacatului. Dar este si
Cincizecimea, ca nceput si sfrsit (tinta finala) a lucrurilor si ca ratiune (cuvnt), ntru care se cuprind
toate prin fire. Caci daca Cincizecimea cade dupa perioada unei saptamni de saptamni, ea este o
zecime ncincita. Dar aceasta nseamna ca natura celor create, care dupa ratiunea sa e ncincita, din
pricina simturilor, dupa strabaterea naturala a timpurilor si a veacurilor se va salaslui n Dumnezeu
Cel unul dupa fire, nemaiavnd nici o margine, caci n Dumnezeu nu mai este nici un interval. Fiindca
spun unii ca Cuvntul este o monada ce se largeste ca Providenta, naintnd n cele zece porunci.
Cnd nsa firea se va uni dupa har cu Cuvntul, nu vor mai exista cele fara de care nu este nimic590,

ncetnd miscarea ce se transforma (altereaza) pe cele ce se misca prin fire. Caci stabilitatea
marginita, n care se gaseste n chip necesar prin transformare miscarea celor ce se misca, trebuie sa
primeasca un sfrsit prin venirea stabilitatii nesfrsite, n care are sa se odihneasca miscarea celor ce
se misca591. Pentru ca unde este o granita dupa fire, este si o miscare ce transforma pe cele ce se afla
n acel cuprins, iar unde nu este o granita, desigur ca nu se va cunoaste ici o miscare care sa
transforme pe cele cuprinse acolo592.
Lumea nsa este un spatiu marginit si o stabilitate marginita, iar timpul o miscare circumscrisa.
De aceea, miscarea din cursul vietii transforma cele aflatoare n lume; cnd nsa firea va trece cu
lucrarea si cugetarea peste spatiu si timp (adica peste cele fara de care nu este nimic, sau peste
stabilitatea si miscarea marginita) si se va mpreuna nemijlocit cu Providenta, va afla Providenta ca
pe o ratiune prin fire simpla si stabila ce nu are nici o margine si de aceea nici o miscare. Deci pna
ce firea se afla n lume n chip temporal, e supusa miscarii transformatoare, din pricina stabilitatii
marginite a lumii si a coruperii prin alterare n cursul timpului. Dar ajunsa n Dumnezeu, va avea,
datorita monadei naturale a Celui n care a ajuns593, o stabilitate pururi n miscare si o identica
miscare stabila, savrsita etern n jurul Aceluiasi, Unul si Singur. E ceea ce Scriptura numeste
salasluirea statornica si nemijlocita a celor create n primele lor cauze.
Taina Cincizecimii este deci unirea nemijlocita a celor providentiati cu Providenta, adica unirea
firii cu Cuvntul, prin lucrarea Providentei, unire n care nu se mai arata nici timp nici devenire. Iar
trmbita este Cuvntul, ca cel ce face sa rasune n noi cunostintele dumnezeiesti si negraite. Tot El
este si ispasire, ca Cel ce s-a facut pentru noi si topeste n Sine faradelegile noastre si cu darul harului
duhovnicesc ndumnezeieste firea care a pacatuit. n sfrsit, El este si nfigerea corturilor, ca Cel ce
ne fixeaza n neschimbabilitate prin deprinderea noastra n bine asemenea lui Dumnezeu si
constituie legatura care ne duce prin prefacere spre nemurire.
Iar daca ne apropiem cu ntelegerea naturala de Scriptura, nu credem ca prin taierea de
dobitoace necuvntatoare si prin stropiri de snge l ndulcim pe Dumnezeu, ca sa dea iertare
pacatelor ca o rasplata celor ce le aduc. Daca am crede aceasta, ne-am nchina, fara sa ne dam
seama, unui Dumnezeu patimas, care doreste cu patima si cu multa srguinta acele lucruri, pentru
care socotim si pe oamenii ce le cauta cu mare pofta, ca nenfrnati si nestapniti. Ci e vorba aici de
jertfe duhovnicesti, caci jertfele duhovnicesti stim ca sunt nu numai omorrea patimilor njunghiate
cu sabia Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu, si desertarea n intentie a ntregii vieti din trup,
asemenea sngelui, ci si aducerea nteleapta a moravurilor si a tuturor facultatilor naturale lui
Dumnezeu, ca ardere de tot n focul harului celui n duh, spre a le preda lui Dumnezeu. Astfel,
ntelegnd n chip natural595 fiecare din simbolurile aflatoare n Scriptura, omorm ntru naltimea
contemplatiei tainice, ca pe un munte, pe sapte dintre fiii lui Saul, adica predania vremelnica a
legii596 si strpim pe Saul, adica ntelesul trupesc legat de litera Scripturii, spre a nu mai sta el n tot
hotarul lui Israel, adica n contemplatia duhovniceasca. Caci traind acesta cu adevarat, zdrobeste,
prigoneste si strpeste ratiunile si gndurile naturale, prin faptul ca margineste legea numai la trup,
cinstind ca dumnezeiesti patimile de ocara. Dar gndurile naturale lund ncuviintare de la legea
duhului, omoara aceste patimi pe toate deodata, la nceputul secerisului orzului, adica atunci cnd
prin filozofie lucratoare o ratiune cumpanita aduna la un loc toate virtutile. Atunci este omort
ntelesul pamntesc al Scripturilor si toata nazuinta trupeasca este strpita cu desavrsire, caci
ndata ce se ndeletniceste cineva n mod rational cu filosofia virtutilor, si-a mutat n chip firesc598

ntelegerea Scripturilor spre duh. El slujeste acum n chip activ lui Dumnezeu ntru nnoirea duhului
prin vederile cele nalte si nu ntru vechimea literei prin ntelegerea coborta trupeasca si simtuala a
legii, spre a hrani patimile si a sluji pacatului, asemenea iudeilor. El ucide, cu fapta, prin gndurile
naturale, ntelegerea patimasa si trupeasca a legii, cum istoriseste cuvntul Scripturii, zicnd: Si a
luat regele pe cei doi fii ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe Ermonti si pe Mefivoste, si pe cei
cinci fii ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a nascut Ezdriel, si i-a dat pe ei n mna ghibeonitilor.
Mna ghibeonitilor este activitatea virtuoasa a gndurilor naturale, prin care sunt ucisi fiii Resfei,
Ermonti si Mefivoste, adica lucrarea patimilor si miscarea desfrnata a gndurilor nascute din
nvatarea trupeasca a legii, numai prin rostirea cuvintelor. De asemenea, cei cinci fii ai Merobei,
adica modurile desfrnate ale celor cinci simturi, nascute din voluptate, prin ntrebuintarea contrara
a lucrarii lor. Pe acestea le omoara mpreuna, ca ntr-un munte, pe naltimea contemplatiei
duhovnicesti, orice minte nalta si sublima n cele dumnezeiesti, la nceputul secerisului orzului, adica
la nceputul activitatii virtuoase, sau al contemplatiei evlavioase conforme cu firea. Le omoara
mpreuna, ntruct njunghie deodata lucrarea patimilor, miscarea urta a gndurilor si modurilor
desfrnate ale lucrarii abuzive a simturilor.
Si au cazut mpreuna cei sapte si i-au omort la nceputul secerisului orzului. Si a luat Resfa, fiica
lui Aia, sac si l-a ntins siesi pe piatra, pna a cazut peste ei ploaia lui Dumnezeu din cer. Resfa,
precum am mai spus, nseamna drumul gurii, care este nvatarea trupeasca a legii numai prin
rostirea cuvntului. Aceasta, dupa ce sunt omorte patimile nascute din ea si dupa ce se fac aratate,
ca pe un munte, pe vrfurile contemplatiei naturale, n inima celor stapniti mai nainte de ea, si
asterne ca un sac cainta pe piatra (adica pe credinta n Domnul), mplinind n duh, pocainta cea dupa
Hristos, cele ornduite. Ziua si noaptea ea are adica naintea ochilor prin amintire, ca pe niste fii,
mplinirea trupeasca de mai nainte a legii, pna ce cade ploaia lui Dumnezeu din cer, adica pna ce
sunt trimise cunostintele dumnezeiesti ale Scripturii din naltimea contemplatiei duhovnicesti, ca sa
stinga patimile si sa restaureze virtutile. Caci deprinderea n ale legii, venind prin pocainta la Hristos,
piatra cea adevarata si tare, primeste ploaia dumnezeiasca a cunostintei duhovnicesti a Scripturii,
dupa mplinirea poruncii regelui David, adica a mintii celei tari la vedere. Caci se zice: Si a facut
toate cte le-a poruncit regele. Iar dupa aceea s-a milostivit Dumnezeu de tara. Prin urmare,
deprinderea cu dumnezeiestile Scripturi, stramutndu-se la Hristos, adica la piatra, dupa porunca
regelui David, adica a legii duhovnicesti, sau a mintii celei tari la vedere), prin mijlocirea caintei
(al carei simbol este sacul), mpreunata cu lucrarea virtutilor, face sa coboare ploaia dumnezeiasca a
cunostintei si-L ndupleca pe Dumnezeu sa se milostiveasca de pamntul (tara) inimii si sa trimita
suvoaiele dumnezeiesti ale darurilor (harismelor) procurnd astfel din belsug roadele dreptatii. Prin
aceasta pune capat nestiintei de mai nainte a celor dumnezeiesti, care stapnea ca o foamete, si
umple tara de bunatatile duhovnicesti, ncarcnd sufletul cu gru, cu vin si cu untdelemn. Cel dinti l
ntareste ca nvatatura a cunostintei lucratoare; al doilea l nveseleste ca o dragoste dumnezeiasca
ce nvioreaza ardoarea dorintei dupa unirea cu Dumnezeu; iar cel din urma lumineaza fata virtutilor
ca o nepatimire lina si linistita, stravezie si luminoasa si libera de toata miscarea pamnteasca.
Deci sa zicem si noi asemenea marelui David: Sa strpim pe Saul din tot hotarul lui Israel, adica
sa omorm slujirea cea pamnteasca si trupeasca a legii, sau chipul iudaic al slujirii si ntelesul
trupesc si imediat al literei Scripturii din toata contemplatia tainica si sa trecem la ntelesul
duhovnicesc care ndumnezeieste si sa ne mpacam cu ghibeonitii (adica cu ratiunile naturale ale
lucrurilor), pe care i-a scapat neatinsi Iisus (Iosua 9, 20), adevaratul plinitor al fagaduintelor

dumnezeiesti si pentru a caror strpire de catre Saul a oprit Dumnezeu ploaia dumnezeiasca a
cunostintei tainice. Iar prin ghibeoniti, adica prin contemplatia naturala, sa omorm ntelegerea
patimasa, materiala si vremelnica a legii, adica pe cei sapte barbati din fiii lui Saul, pe care i naste
Resfa, sau drumul gurii, care este nvatarea trupeasca a legii, si Merob, care se talmaceste saturarea
gtlejului, adica dezmierdarea pntecelui, cea dinti nascnd adica pe Memfivoste si pe Ermonti,
dintre care primul se talmaceste rusinea gurii, iar celalalt anatema lor, sau deprinderea si
lucrarea patimilor, iar cea de-a doua nascnd lui Ezechiel, adica partii contemplative a sufletului, pe
cei cinci fii, adica cele cinci moduri patimase a relei ntrebuintari a simturilor. Strpindu-le pe acestea
prin contemplatia naturala, mpacam pe Dumnezeu cel mniat, ca unii ce am trecut de la litera la
duh. Prin aceasta facem sa coboare ploaia dumnezeiasca a cunostintei si ne bucuram din belsug de
roadele dreptatii. Caci ridicnd litera legii, ca pe un Saul oarecare, sau ntelegerea materiala a literei,
nascuta n cei pamntesti la ntelegere, ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul, la naltimea cunostintei
tainice si duhovnicesti, prin mijlocirea contemplatiei naturale, omornd tot ntelesul trupesc si
vremelnic sau mai bine zis pamntesc al legii, daca l-am urt si noi pe Saul cu Dumnezeu si l-am
socotit nevrednic sa mai mparateasca peste Israel (I Regi 16, 1); adica am respins modul trupesc al
Scripturii, sau iudaismul, ca sa nu mai mparateasca peste puterea cugetatoare din noi spre a o robi
trupului.
Caci trebuie sa-l urm pe Saul (sau slujirea trupeasca a legii) si sa-l scoatem din demnitatea
mparateasca, fiindca a crutat pe Agag regele lui Amalec, si pe cele mai grase din oile si vitele aceluia,
ca si viile si maslinii lui, adica materiile care aprind mnia si pofta si pricinile dezmierdarilor, ba pe
nsusi Agag l-a trecut viu n pamntul fagaduintei (I Regi 15, 18), ceea ce nseamna ca a stramutat
vitelul, sau cugetul pamntesc al trupului, n locul cunostintei dumnezeiesti, adica n inima. Caci Agag
se talmaceste vitel, fiind poate vitelul acela pe care nebunul si nenteleptul Israel, turnndu-si-l n
pustie, l-a ndumnezeit pretuind mai mult placerea pntecelui dect slujirea dumnezeiasca. Pe acest
vitel l nimiceste Moise si Samuel: cel dinti farmitndu-l si mprastiindu-l sub apa, iar cel de-al
doilea njunghiindu-l cu sabia duhovniceasca. Cu alte cuvinte l nimiceste harul viu si lucrator al
Duhului Sfnt (caci aceasta nseamna Moise) si ascultarea lui Dumnezeu prin mplinirea poruncilor
(caci aceasta nseamna Samuel). De fapt Moise se talmaceste apa saltatoare, iar Samuel
ascultarea lui Dumnezeu, care este credinta adevarata si viata dupa voia lui Dumnezeu.
Deci stapnirea pacatului sau cugetul trupesc e omort pe de o parte de harul sfntului Botez,
iar pe de alta e njunghiat de ascultarea lucratoare a poruncilor dumnezeiesti cu sabia Duhului (adica
cuvntul cunostintei dumnezeiesti, celei n duh). Caci ascultarea aceasta striga tainic catre patima
pacatului, cum a strigat si marele Samuel catre Agag: Precum sabia ta a lipsit pe mame de copiii lor,
asa si mama ta va fi azi ntre femei lipsita de fii (I Regi 15, 33). De fapt patima lacomiei stomacului a
lipsit multe virtuti de fii, pierzndu-i prin gndul lucios si lunecos al placerii, ca printr-o sabie. Caci
prin necumpatare strpeste semintele cumpatarii, prin lacomie strica cumpana egala a dreptatii, prin
iubirea trupeasca de sine taie legatura naturala a iubirii de oameni, si scurt vorbind patima lacomiei
pntecelui omoara toti copiii ce se nasc din virtute. Iar aceasta patima o desfiinteaza, precum am zis,
numai harul Botezului si mplinirea poruncilor prin ascultarea lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu dupa ce
a uns ca rege al lui Israel legea, care cultiva prin litera patima aceasta, se caieste si trece puterea
mparatiei de la ea, dnd-o lui David, adica legii evanghelice si duhovnicesti. Caci David este fiul lui
Iese, iar Iese se tlcuieste facerea lui Dumnezeu. Deci sfnta Evanghelie este rodul facerii, sau a
lucrarii proprii a lui Dumnezeu n trup. Ea primeste mparatia pentru veacuri nesfrsite. Sub

stapnirea ei avem parte de o bucurie si de o veselie netrecatoare, caci ea e ziua nenserata si fara
de sfrsit. Fiindca se spune: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul; sa ne bucuram si sa ne
veselim ntr-nsa (Psalmi 117, 23). Iar ziua nseamna aici harul evanghelic sau taina Aceluia care a
adus acest har si n care vrea sa umblam, cum zice dumnezeiescul Apostol, noi toti cu bunavointa, ca
n ziua cunostintei si a adevarului (Romani 13, 13). Caci ziua luminii vesnice este Hristos nsusi, n
care trebuie sa vietuiasca toti cei ce au crezut n El, ntru bunacuviinta virtutilor.
Fiindca El singur a fost facut de Dumnezeu dupa trup fara de samnta si a nnoit legile firii si a
fost gatit naintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si spre slava
poporului lui Israel. Caci Domnul nostru este ntr-adevar lumina neamurilor, descoperindu-le prin
cunostinta cea adevarata ochii ntelegerii, acoperiti de ntunericul nestiintei, si cu adevarat s-a gatit
pe Sine popoarelor credincioase pilda buna a virtutii dumnezeiesti, facndu-se chip si model al fetei
celei virtuoase, spre care privind, ca spre calauza mntuirii noastre, izbutind sa dobndim, imitndu-l
prin faptele noastre, virtutile, pe ct ne este cu putinta. Dar tot El este, ca Dumnezeu si Cuvntul si
slava poporului Israel, ntruct umple mintea de stralucirea luminii dumnezeiesti a cunostintei prin
contemplatie tainica. Sau poate Scriptura numeste popoare ratiunile naturale, iar fata a lor slava
fara pata, a carei pregatire (lumina spre cunoastere s-a facut nsusi Cuvntul ca Facator al firii. Iar
neamurile sunt patimile contra firii, pe care le descopera din ascunzisul lor, daruind lumina
cunostintei, si le smulge cu totul din fire. Deci Cuvntul se face slava lui Israel deoarece curateste
mintea de patimile contra firii si o mpodobeste cu ratiunile cele dupa fire, dar pe lnga aceea si
pentru ca o nconjoara cu diadema neschimbarii, prin ndumnezeire. Caci slava adevarata a lui Israel
consta n izbavirea de patimile contrare firii si n dobndirea ratiunilor firii si a bunurilor mai presus
de fire.
Iar cel ce primeste pe acest David spiritual, desi e pizmuit de Saul, nu e biruit. Dimpotriva, data
fiind, marea sa iubire de oameni si nepatimirea la care a ajuns chiar urt fiind linisteste prin chitara
duhului pe dusmanul chinuit de duhul cel rau si-l domoleste scapndu-l ca pe un drac viclean de
boala cea rea (epilepsia) a cugetului pamntesc. Caci tot cel ce uraste din pizma si ponegreste din
rautate pe cel ce e mai tare n nevointele virtutilor si mai bogat n cuvntul cunostintei duhovnicesti,
este un Saul chinuit de duhul cel rau, ntruct nu sufera faima si fericirea celui mai bun n virtute si
cunostinta si se nfurie cu att mai tare nct nu-l poate ucide pe binefacator (I Regi 20, 30). Adeseori
acesta l repede cu ciuda chiar si pe preaiubitul sau Ionatan, adica gndul intim al cunostintei care
mustra ura nedreapta si povesteste cu respect de adevar vredniciile celui urt (I Regi 19, 5). El se
poarta deci ntocmai ca Saul, nebunul de odinioara, catre care a zis Samuel dupa ce a calcat
poruncile dumnezeiesti: Nebuneste ai lucrat ca ai calcat porunca mea, care ti-a dat-o tie
Dumnezeu (I Regi 15, 19). Iar Saul este, cum am spus nainte, sau legea scrisa, sau natia iudeilor,
care vietuieste dupa legea scrisa. Caci de la amndoua acestea, care sunt mpletite ntreolalta n chip
pamntesc, se departeaza Duhul Domnului, adica contemplatia si cunostinta duhovniceasca, n locul
lui venind duhul rau (adica cugetul pamntesc), care le chinuieste cu tulburarile si framntarile
nentrerupte ale celor supuse facerii si stricaciunii, ca pe unele ce sunt posedate de boala
nestatorniciei gndurilor. Caci legea privita numai dupa litera si nteleasa material e parca stapnita
de boala cea rea, fiind framntata de nenumarate contraziceri si neavnd nici o armonie cu ea nsasi,
iar mintea iudaizanta, zapacita pna la nebunie de nvrtirea si nestatornicia celor materiale, si
schimba n chip necesar si ea mereu dispozitia. Dar cnd David, adica Domnul nostru Iisus, care e
prin fire cu adevarat cntaret, ncnta prin duhul contemplatiei tainice, Legea si pe Iudeu, pe cea

dinti o face din pamnteasca duhovniceasca, iar pe cel de-al doilea l muta de la necredinta la
credinta. Deci asemenea lui Saul, att legea ct si natia iudaica pot fi si posedate si ntelepte. Legea
este posedata cnd e nteleasa pamnteste, iar Iudeul este posedat cnd vrea sa slujeasca lui
Dumnezeu pamnteste. Si iarasi, Legea este nteleapta cnd e nteleasa duhovniceste, iar Iudeul e
ntelept cnd a trecut de la slujirea trupeasca la cea duhovniceasca a lui Dumnezeu.
De notat ca pe cei scapati de Iisus, i omoara Saul. Caci pe cei pe care i salveaza duhul, i omoara
litera. De aceea, Dumnezeu care a uns pe Saul, nteleg Legea scrisa, ca sa mparateasca peste Israel,
se caieste cnd o vede nteleasa trupeste de catre iudei si da putere mparatiei duhului, care este
aproapele literei, nsa mai bun dect ea. Si voi da mparatia aproapelui tau, care este mai bun ca
tine (I Regi 15, 28). Caci precum David era aproape de Saul, la fel duhul se afla n vecinatatea literei,
obisnuind sa se arate dupa moartea literei.
Sa rugam deci si noi pe David cel spiritual sa cnte mintii noastre posedate de cele materiale, din
harfa contemplatiei si cunostintei duhovnicesti si sa alunge duhul rau, care o rostogoleste prin
simturi n cele materiale, ca sa putem ntelege legea duhovniceste si sa aflam ratiunea tainica
ascunsa n ea, spre a ne-o face avutie statornica si merinde spre viata vesnica ca sa nu ramnem
numai cu mprumutul legii simbolice a literei, straini de cunostinta duhovniceasca cea dupa har, si sa
ne ndeletnicim numai cu ntrebarea despre cele dumnezeiesti, ca unii ce nu vedem, lipsindu-ne de
privirea atotclara a adevarului indicat de cuvintele tainice (Caci Saul, talmacit n greceste, nseamna
amndoua acestea. Fiindca, pe lnga cele spuse, el mai nseamna fie un lucru mprumutat, fie
ntrebare. Iar legea scrisa este si una si alta. Este primul lucru, ntruct nu este un bun propriu al
firii, ci o nsoteste pe aceasta n existenta ei. Iar al doilea, ntruct ne strneste spre cunostinta
adevarata si spre ntelepciunea originara pe noi ce nu socotim ntrebarea ca nsasi ntelegerea
adevarului originar al celor dumnezeiesti, ci ne srguim numai prin simbolurile trupesti a legii, ca
printr-o ntrebare oarecare, spre ntelegerea bunurilor dumnezeiesti). Aceasta ca sa ne odihnim de
grija ntrebarii, n care se afla poate de multe ori si ratacire, odata ajunsi la adevarul celor dupa care
ntrebam, si sa primim fericirea propusa n chip neschimbat de mpartasirea de ele, fericire ce
preface trasaturile fiintei noastre dupa chipul ei, ntru Hristos Iisus, Dumnezeul si Mntuitorul
nostru, Caruia Sa-I fie slava n vecii vecilor, Amin.

Scolii
Mintea curatita pna la capat prin virtuti nvatata sa cunoasca ratiunile virtutilor, facndu-si din
cunostinta ntiparita de ele n mod dumnezeiesc o fata proprie. Caci prin sine mintea este fara forma
si fara trasaturi, avnd ca forma dobndita fie cunostinta n duh ntemeiata pe virtuti, fie nestiinta
produsa de patimi. (1)
Cel ce a primit ca forma a mintii cunostinta dumnezeiasca n duh, cea din virtuti, se zice ca patimeste
cele dumnezeiesti, fiindca nu a primit-o pe aceasta prin fire datorita existentei, ci prin har dupa
participare. Iar cel ce n-a primit cunostinta cea din har, chiar de ar spune ceva ce tine de cunostinta,
nu cunoaste din experienta ntelesul a ceea ce spune. Caci nvatarea simpla a unui lucru nu da
cunostinta pe care o da desprinderea.(2)

Precum cel ce se mpreuna cu o tiitoare nu are casatoria legiuita, la fel cel ce se ndeletniceste cu
nvatarea legii trupeste, nu are cu ea o convietuire legiuita, nascnd din ea dogme nelegitime, care
se strica odata cu viata trupului. (4)
Cel ce-si nsuteste Scriptura trupeste, nvata din ea pacatul cu fapta, iar mintea i se deprinde sa
cugete la pacat. Acela nvata din litera legii despre dezmierdari, mpreunari desfrnate si ucideri, si
se deprinde sa socoteasca spurcata toata zidirea lui Dumnezeu. (5)
Alt nteles spiritual. Anatema este lumea aceasta, ca loc de osnda, pe care-l naste prin patima sau
prin pofta cel ce nu strabate cu mintea la duhul legii. (6)
Lucrul spre care ne simtim atrasi, la acela si cugetam cu mintea. (7)
Dupa alt nteles, anatema este miscarea fara chip a patimilor: iar rusinea gurii este miscarea
mintii ce da patimii un chip pentru simturi si procura prin nascociri o materie potrivita ratiunii. (8)
Cel ce e convins ca e porunca de la Dumnezeu sa se desfete trupeste dupa lege, primeste cu bucurie
lacomia pntecelui, ca pe un dar dumnezeiesc spre mpreuna vietuire, si din ea naste modurile ce
ntineaza prin rea ntrebuintare lucrarea simturilor. (10)
Scurta recapitulare a celor spuse mai nainte, prin care se arata ca cel ce ntelege legea trupeste are
nvatatura despre ea ca pe o tiitoare, din care naste deprinderea si lucrarea patimilor, si-si aduce n
casa lacomia pntecelui, de parc-ar fi dumnezeiasca, dnd nastere modurilor care ntineaza prin rea
ntrebuintare simturile, ca prin ele sa strpeasca ratiunile si semintele naturale din lucruri. (11)
Cel ce ramne la simbolurile legii nu poate sa priveasca firea lucrurilor potrivit cu ratiunea si sa
ngrijeasca de ratiunile puse de Facator din pricina deosebirii ntre simbolurile si firea lucrurilor. (12)
Ratiunile firii cara lemne, facndu-se materie pe seama cunostintei celor dumnezeiesti, si cara apa,
nfaptuind curatirea de patimi si raspndirea lucrarii de viata datatoare a Duhului. (13)
Ermonti si Memfivoste sunt materia si forma, iar cei cinci fii ai Merobei, ncincita rea ntrebuintare a
simturilor. mpreunndu-le pe acestea laolalta, adica mpletind simturile cu materia si forma n urma
ntelegerii trupesti a legii, cel ce margineste ntelesul la litera, pe deoparte da nastere patimii
trupesti, iar pe de alta, corupe ratiunile naturale. (15)
Patima si firea, dupa ratiunea existentei lor, niciodata nu exista mpreuna . (16)
Cel ce nu crede ca Scriptura este duhovniceasca, nu-si simte putinatatea cunostintei. (17)
Cnd David e nteles ca lege, n sens iudaic se talmaceste dispretuire, pentru traditia interpretarii
trupesti a celor dumnezeiesti, iar cnd nseamna n sens crestin duhul, se talmaceste cel tare la
vedere, pentru contemplatia cunostintei ce se petrece n minte. (18)
Prin sufletul Scripturii a nteles duhul ei, iar prin trup litera. (19)

Cei trei ani sunt cele trei legi, cea scrisa, cea naturala si cea a harului, care vin una dupa alta. Deci cel
ce ntelege legea scrisa trupeste, nu hraneste sufletul cu virtuti; la fel ce nu sesizeaza ratiunile
lucrurilor, nu-si nutreste mintea din belsug cu ntelepciunea variata a lui Dumnezeu; iar cel ce nu
cunoaste marea taina a harului celui nou, nu se veseleste cu nadejdea viitoarei ndumnezeiri. Asadar
lipsa contemplatiei duhovnicesti sub regimul legii scrise e urmata de lipsa ntelepciunii variate a lui
Dumnezeu ce se poate primi prin legea naturala, iar aceasta e urmata la rndul ei de ignorarea
ndumnezeirii ce se va da prin har n temeiul tainei celei noi616. (20)
Cel ce nu ntelegea legea duhovniceste, chiar daca legea a murit pentru el, dat fiind ca nu-i mai
serveste trupeste, dar mai pastreaza ntelesurile cobortoare ale legii, mai cruta nca pe copiii si pe
nepotii lui Saul. De aceea e chinuit de foamea cunostintei. (21)
Precum fata e pecetea caracteristica pentru fiecare, la fel cunostinta duhovniceasca caracterizeaza si
reveleaza dumnezeiescul. De aceea cel ce o cauta pe aceasta, cauta fata Domnului. (22)
David se mai talmaceste cel tare la vedere si minte stravazatoare. (23)
Cel devenit n ntregime trup prin jertfele sngeroase aduse dupa litera legii, iubeste nestiinta,
socotind ca porunca e numai spre placerea trupului.(24)
Cel ce slujeste, zice, legii trupeste, naste pacatul cu fapta ca materie si modeleaza consimtirea mintii
cu pacatul ca forma, prin placerile corespunzatoare simturilor. Iar cel ce primeste Scriptura
duhovniceste, omoara prin cugetarile naturale pe naltimea contemplatiei lucrarea pacatului ca
materie si consimtirea cu pacatul ca forma, mpreuna cu modurile ntrebuintarii abuzive a simturilor,
n vederea placerii, ca pe niste fii si nepoti ai legii scrise. (25)
Fara contemplatia naturala nimeni nu cunoaste deosebirea simbolurilor legii de lucrurile
dumnezeiesti. (26)
Prin spnzurare a nteles scoaterea la iveala a literei omorte a legii pe naltimea contemplatiei, prin
cunostinta n duh. (27)
Prin hotarul lui Israel a nteles toata ratiunea si tot modul contemplatiei, n care nu se poate
mentine de loc predania ntelegerii trupesti a legii. (28)
Duhul zice, e datatorul vietii, iar legea omortoarea vietii. Prin urmare nu poate lucra deodata si
litera si duhul, precum nu exista mpreuna ceea ce e facator de viata cu ceea ce e facator de
stricaciune. (29)
Particica ce se taie mprejur (preputul), e ceva natural si tot ce e natural e o fapta a creatiunii
dumnezeiesti. Iar fapta creatiunii dumnezeiesti este buna foarte, dupa cuvntul care zice: A vazut
Dumnezeu toate cte le-a facut si iata erau buhne foarte. Legea nsa, poruncind nlaturarea acelei
particele prin taierea mprejur, nfatiseaza pe Dumnezeu ce si-ar corecta n chip artificial propriul Sau
lucru, ceea ce chiar si numai a gndi constituie culmea impietitatii. De aceea cel ce o ntelege n mod
natural simbolurile legii, stie ca Dumnezeu nu urmareste sa corecteze firea n chip artificial, ce
porunceste sa fie taiata pasionalitatea adaugata la ratiunea (constitutia) sufletului si indicata tipic

prin acea particica trupeasca. Pe aceasta o leapada cunostinta prin barbatia vointei aratata n
faptuire. Caci preotul care face taierea mprejur nchipuie cunostinta ce mnuieste, ca pe un cutit
mpotriva patimii, barbatia ratiunii aratata n fapte. Asa e desfiintata predania trupeasca a legii, cnd
duhul covrseste litera. (30)
Definitia institutiei tainice a Smbetei, prin care se arata n chip mistic ce este Smbata si care este
ratiunea duhovniceasca a ei. Ea este oprirea patimilor si a miscarii mintii n jurul firii celor create.
(32)
Aici spune ca nfrnarea este o lucrare a Providentei, ca una ce curata de patimile de bunavoie, iar
rabdarea o lucrare a Judecatii, ca una ce nfrunta ncercarile fara de voie. (37)
Prin cea dinti sarbatoare ntelege Pasca. (38)
Prin a doua sarbatoare ntelege Cincizecimea. (39)
A treia sarbatoare este ziua mpacarii din luna a saptea. (40)
Priveste cum pierde legea pe cei ce o nteleg trupeste, convingndu-i sa slujeasca faptuirii n locul
Facatorului si sa-si nchipuie ca cele facute pentru ei sunt prin fire vrednice de nchinat, iar pe Cel
pentru care au fost facuti ei sa nu-L cunoasca. (41)
Despre taina sarbatoririi Cincizecimii. Aici explica sensul duhovnicesc al celor indicate, ntelegnd
prin Cincizecime pe Dumnezeu nsusi. Caci monada, ramnnd statatoare dupa desfasurarea
nseptita a saptamnii, da Cincizecimea; sau iarasi, prin adausurile sale la ea nsasi monada se face
decada, iar aceasta nmultita cu cinci da Cincizecimea, care astfel e nceputul si sfrsitul ale sale
(nceput, deoarece e mai nainte de orice cantitate, iar sfrsitul, deoarece e mai presus de orice
cantitate). Dar tot asa si Dumnezeu, care a lasat sa fie nchipuit de monada prin analogie, e nceputul
si sfrsitul lucrurilor si ratiunea prin care exista toate. Este nceputul, deoarece este mai nainte de
toata fiinta si miscarea; ratiunea, deoarece n calitate de cauza este Proniatorul tuturor si sustine
forma individuala, prin care fiecare faptura ramne n ratiunea proprie. Cnd deci vor ajunge la capat
timpurile si veacurile, al caror simbol este saptamna, nu va mai fi dect singur Dumnezeu, fara
mijlocirea acelora fara de care nu este nimic, adica fara locuri si timpuri, sustinnd El nsusi, prin
unirea adevarata cu fapturile, fiinta celor mntuiti, adica firea creata. Caci pe aceasta a nchipuit-o
prin numarul cinci, nu numai din pricina simturilor sub care cade, ci si din pricina stiintei universale,
care consta n mbratisarea prin cunostinta fara greseala a celor spirituale (inteligibile) si rationale, a
fiintelor sensibile, a vietuitoarelor si a lucrurilor. Asadar firea celor create va nceta odata de a mai
sta n spatiu si de a se mai misca n timp, ridicndu-se n cei mntuiti mai presus de cele care au fost
facute pentru ea, adica de loc si de timp, prin unirea adevarata cu Dumnezeu, pentru care a fost
facuta. Caci odata ce si-a facut pe Dumnezeu nsusi, conform cu ratiunea Providentei, calitate
proprie, prin decada poruncilor (aratndu-si prin trasaturi caracteristice mproprierea dumnezeirii
prin har) se va elibera de circumscrierea pe care i-o da starea n spatiu si miscarea n timp, primind
ca pe o stare (odihna) pururi mobila, posesiunea nemarginita a celor dumnezeiesti si ca pe o miscare
statatoare, dorinta nesaturata de ele. (44)

n ziua a saptea sunt trei sarbatori: a trmbitelor, a mpacarii si a nfigerii corturilor. Dintre acestea,
trmbita este chipul Legii, a Proorocilor si a cunostintei propovaduite de acestia. Sarbatoarea
mpacarii este simbolul mpacarii lui Dumnezeu cu omul prin ntrupare, caci Dumnezeu mbracnd de
buna voie osnda celui osndit, a topit dusmania nvrtosata de mai nainte mpotriva Lui. Iar
nfigerea corturilor este prenchipuirea nvierii si a prefacerii tuturor n starea de neschimbabilitate.
(45)
Cel ce se bucura de jertfele sngeroase simple, e un patimas care face pe cei ce aduc jertfe sa umble
n dra patimilor. Iar cel ce cinsteste pe cineva sincer, se bucura de ceea ce se bucura si cel cinstit de
el. (46)
Scriptura socoteste jertfe junghierea patimilor si nchinarea facultatilor naturale lui Dumnezeu.
Dintre acestea berbecul este chipul ratiunii, taurul este simbolul mniei, iar tapul nfatiseaza pofta.
(47)
ndata ce nceteaza cineva de a mai ntelege Scriptura trupeste, prin simturi, strabate mintea la duh
prin mijlocirea firii, savrsind duhovniceste acelea pe care savrsindu-le iudeul, mnia pe Dumnezeu.
(49)
Spnzurarea este scoaterea la iveala pe care o sufera patimile, date pe fata de gndurile nalte ale
firii prin contemplatia nalta. (51)
Grul l-a numit ntarire a sufletului, n calitatea lui de cunostinta duhovniceasca; vinul, mijloc
nveselitor a inimii, ca unul ce nchipuie unirea cu Dumnezeu prin dragoste; iar de untdelemn a
spus ca lumineaza fata, fiind semnul caracteristic al harului duhovnicesc, ce lumineaza mintea n
stare de nepatimire. (56)
Amalic este lacomia pntecelui. Regele Amalic este cugetul pamntesc. Boii si oile acestuia sunt
materiile care hranesc patimile. Vita este miscarea obraznica a gndului. Maslinul este lucirea care
aprinde pofta dupa placere. Cel ce staruie pe lnga starea trupeasca a legii le muta pe acestea n
deprinderea slujirii lui Dumnezeu, ca ntr-un pamnt sfnt, lund ca plata pentru ele lepadarea de
catre Dumnezeu. (57)
Nebun a fost numit poporul iudeu ca necredincios, iar nentelept, ca cel ce facea raul, sau ca
neevlavios si pacatos. (58)
Patima lacomiei pntecelui omoara puii dumnezeiesti ai virtutilor. Dar si pe ea o omoara harul
credintei si ascultarea poruncilor dumnezeiesti, prin ratiunea umpluta de cunostinta. (59)
ndata ce omoara cineva ntelesul trupesc al legii, aflator n litera ei, primeste ca mparat pe Cuvntul
(ratiunea) n duh. (66)
Prin David a nteles si pe Domnul si Evanghelia si legea duhovniceasca, cunostinta, contemplatia,
faptuirea si poporul cel nou. El poate fi nteles n multe chipuri, potrivit cu diferitele locuri. (67)

Cel ce are numai tipurile, dar nu si arhetipurile tainelor, are numai ntrebarea, dar u si cunostinta
iluminarilor n duh. El a primit ca mprumut ceea ce s-a spus mai nainte, adica experienta prin
simturi a simbolurilor legii, dar cu sufletul flamnzeste dupa duhul ei, socotind ca un miop ntrebarea
drept adevarata cunostinta. (68)
n dispute este de multe ori si ratacire. (69)
Fericirea si ntipareste semnele sale si cei ce s-au nvrednicit de ea prin mpartasire, si-i face
nfatisatori ai ei. (70)

Note
Iona nghitit de chit mai nchipuie si chenoza Domnului n cursul istoriei, avnd sa iasa la aratare la
sfrsitul istoriei. Precum nici chitul nu e linistit ct poarta pe Iona n sine, asa nici istoria nu ramne
neinfluentata de prezenta Domnului n interiorul ei. De multe ori fortele aspre ale istoriei poarta n
pntecele lor idei mari. Fara voie ele servesc pe Hristos, care va iesi odata la iveala. Curente si forte
ncruntate ale istoriei duc n pntecele lor idei mari, care altfel nu s-ar fi putut impune n viata
popoarelor, asa cum Iona n-ar fi putut sa-si faca drumul cu atta repeziciune, fara chitul care nu-si
dadea seama carui plan nalt serveste. Chenoza lui Iisus n istorie este totusi numai aparenta; e o
chenoza plina de forta. (535)
Modurile sunt ntotdeauna modurile virtutilor, chipuri statornice de activitate morala sau rationala,
dat fiind ca pacatul e opusul barbatiei statornice. (556)
Exista o ratiune mai presus de fire. Deci nu confundam, ca de obicei, rationalul e naturalul. Fara
ndoiala, naturalul este rational, dar nu singurul rational. Rational mai e si supranaturalul. Numai
subnaturalul sau contranaturalul e irational si anume n raport cu ratiunea noastra naturala. Ne
trebuie o ratiune supranaturala ca sa vedem ratiunea celor mai presus de fire. De aceea primind
ratiunea mai presus de fire, firea noastra, deci si ratiunea naturala, nu se schimba, nu se stirbeste
cum se ntmpla prin pacat. (558)
Virtutea corespunde legii naturale. Ea este larga si largeste firea fiecaruia din noi, scotndu-ne din
egoism. Cunostinta ratiunilor divine corespunde legii scrise si e ntinsa, lungind linia vederii noastre.
ntelepciunea si teologia mistica corespunde legii harului si e adnca, adncind vederea noastra n
Dumnezeu. (599)
Patima e contrara firii, iar firea existnd totdeauna potrivit unei ratiuni, patima e contrara si ratiunii.
(572)
n general, la sfntul Maxim gasim o ntreita gradatie n interpretarea mistica a Smbetei2
1.

Oprirea de la pacat;

2.

Oprirea de la activitatile ndreptate spre fapturi;

3.

Strabaterea mintii la Dumnezeu.

Dar n cap. gnost. Mai gasim ntre prima oprire si a doua, nca una: oprirea activitatii naturale a
simturilor din lucruri. Evagrie spusese: Sabatul este linistea sufletului rational care nu trece de
hotarele firii. Conform cu imanentismul sau, Evagrie nu interpreteaza Smbata si ca o depasire a
granitelor firii. Comentariul lui Baboi interpreteaza acest cap astfel: Cei ce prin vietuire morala au
ajuns la acea liniste naturala, nct sufletul nu se mai lasa atras de cele pamntesti, pastreaza acea
ordine naturala si nu mai trec peste granita naturala a firii lor rationale, pe care a pus-o Dumnezeu n
ei la creatie, ci o pazesc cu grija nlauntrul lor spre fericirea proprie. Pe cnd pentru Maxim,
Smbata simbolizeaza si o trecere a sufletului dincolo de toate la Dumnezeu, pentru Evagrie ea este
numai o revenire a firii n granitele ei, din abaterile prin pacat. Dupa Maxim, Smbata simbolizeaza
mai mult dect taierea mprejur, care este nlaturarea a tot ce s-a adaugat n chip rau la fire; pentru
Evagrie nu e mai mult. (581)
Numeri 15, 32. Evagrie nca folosise tipul omului care, adunnd lemne Smbata, a fost ars (se
ntelege, n cuptorul patimilor). (582)
De aici se vede ca Smbata simbolizeaza ridicarea si peste contemplarea ratiunilor din lume. (583)
Smbata asadar simbolizeaza si teologia apofatica. (584)
Trmbitele vestesc cunostinta, jertfa aduce curatia de pacate, iar fixarea cortului nseamna fixarea
trupului ca sa nu se mai sfarme. (587)
n Ambigua se spune despre Smbata ceva apropiat: Ea e marea zi a odihnei de lucrurile
dumnezeiesti, care, dupa Scriptura Genezei, nu are nici nceput, nici sfrsit, nici facere; e aratarea
celor mai presus de hotar si masura dupa miscarea celor definite prin masura; e identitatea
nesfrsita a celor necuprinse si nescrise mprejur dupa ctimea celor ce pot fi cuprinse si scrise
mprejur. Asadar, Smbata nu mai este ceva negativ, numai oprirea de la cele naturale, ci aparitia
vietii dumnezeiesti n om, sau mai bine zis chiar odihna de la cele naturale nu e dect opera lui
Dumnezeu. (588)
Timpul si spatiul. (590)
Lumea aceasta a tuturor lucrurilor si fiintelor este o stabilitate ntre doua granite de pilda ntre
nastere si moarte. Cnd granita din urma a fost atinsa de o fiinta, ea a ncetat, adica a trecut dincolo
de granita. Dar n Dumnezeu fiintele nu mai au nici o granita, deci nu mai au o stabilitate marginita,
ci una nemarginita. (591)
Prin faptul ca orice lucru sau fiinta creata are doua granite, trebuie sa strabata distanta de la una
pna la alta. Acest interval pe care trebuie sa-l parcurga fiinta, o tine n miscare. Faptul ca are o
margine o face sa se miste, dar si sa moara, sau sa se transforme n altceva cnd miscarea o duce la
granita sa ultima. Dar n Dumnezeu nu mai e nimic, deci n El nimic nu mai moare sau nu se mai
transforma. n El este o stabilitate interna. Pe de alta parte El nefiind cuprins ntre doua granite,
neaflndu-se un interval sau mai multe ce trebuie strabatute, n El nu e nici o miscare propriu zis.
Facem doua observatii:

a) Stabilitatea e luata aici n alt sens, dect n acela de ncremenire; este o stabilitate n sensul
de persistare n fiinta proprie. Deci o stabilitate care nu exclude desavrsirea. Asa se
sintetizeaza odihna si miscarea: Dumnezeu nici nu se misca, nici nu sta.
b) Intervalul e att ceea ce se cuprinde nauntru a doua granite, ct si spatiul dintre granita
finala parasita si alta initiala neatinsa. Nici unul din aceste intervale nu e Dumnezeu. De
aceea n El faptura nu are parte nici de o evolutie prin care scoate la iveala forme noi, nici de
un sfrsit sau alterare, adica de-o ncetare totala de-a exista ca fiinta cutare, pentru a ncepe
dupa aceea altceva. Deci nici ca miscare eterna si identica, de mobilitate stabila, sau de
stabilitate mobila.
Un loc paralel al lui Maxim: nceputul oricarei miscari naturale a celor ce se misca este facerea celor
ce se misca, iar nceput al facerii lor este Dumnezeu ca Facator. Sfrsit al facerii celor facute este
stabilitatea pe care o produce dupa strabaterea tuturor celor marginite, nemarginirea. Cum si spre
ce sa se miste, ntruct are pe Dumnezeu care hotarniceste chiar si nemarginirea ce hotarniceste
toata miscarea, ca sfrsit n calitate de cauza, (Ambigua) (592)
Dumnezeu, fiind prin natura Lui unitatea care e identica cu totul, nu are nici o granita. De aceea cel
aflator n Dumnezeu, neajungnd niciodata la granita, nu piere si nu se altereaza n veci.
Continuitatea nemarginita a monadei divine, sau a vietii ei, care se face viata a celui ajuns n
Dumnezeu, asigura stabilitatea eterna a aceluia. (593)
Este vorba de contemplarea naturala, care se face n duh, prin har, spre deosebire de privirea
trupeasca, exterioara. (595)
Numarul sapte nchipuie timpul e vorba aici de latura vremelnica, trecatoare a legii. (596)
Mutarea la ntelegerea duhovniceasca a Scripturii este naturala, pentru ca e conforma cu firea
noastra si cu firea Scripturii. Dar ea nu are loc dect prin contemplarea naturala, care se face cu
ajutorul Duhului. Restabilirea n fire si ramnerea n ea, nu se poate realiza fara harul de sus. (598)
Este interesant ca n aceasta ordine a legilor, legea naturala este asezata dupa cea scrisa, fiind
socotita pe o treapta mai nalta. Aceasta ordine corespunde cu cele trei trepte ale urcusului
duhovnicesc: a activitatii virtuoase, a contemplarii naturale, a ndumnezeirii. Ordinea aceasta a
legilor o ntelegem daca o consideram nu att n planul istoriei, ci pe al vietii fiecarui ins. Apoi daca
prin legea scrisa se ntelege n special legea celor zece porunci, nseamna ca fiecare om trebuie sa
nceapa de la mplinirea poruncilor, pentru a se ridica la contemplarea lui Dumnezeu n natura si apoi
a se uni cu Dumnezeu. (616)
n aceasta scolie se precizeaza de ce viata viitoare va fi o stare pururea mobila, avnd accentul pe
stare, pe odihna; pentru ca va poseda bunul dumnezeiesc. De asemenea de ce va fi totodata o
miscare statatoare, cu accentul pe miscare, pentru ca acel bun, fiind nesfrsit, va ntretine mereu
dorinta de a-l cuprinde mai deplin. Sau va fi o odihna mobila, ntruct posesiunea va mbratisa un
bun nemarginit; si o miscare statatoare, ntruct nemarginirea bunului posedat va ntretine
necontenit dorinta dupa el. (620)

Nichita Stithatul

Lucrarile simturilor nu se desfiinteaza, ci capata un caracter spiritual, sau se umplu de o

spiritualitate pe treptele mai nalte ale urcusului duhovnicesc. Se afirma n aceasta unitatea
de viata ntre spirit si trup. Nichita deosebeste ntre minte, suflet (sau inima, sau simtire) si
ratiune sau judecata. Prin fiecare din acestea lucrnd Sfntul Duh, preface gndurile si
pornirile rele n bune. Dar psihologia lui Nichita e mult mai complexa, mai subtila.
Precum trupul are cinci simturi: vederea, auzul, mirosul si pipaitul, asa si sufletul are acelasi
numar de cinci simturi: mintea, ratiunea, simtirea ntelegatoare, cunostinta si simtirea
ntelegatoare, cunostinta si stiinta. Ele se aduna n trei lucrari ale sufletului: mintea, ratiunea
si simtirea. Prin minte primim ntelesurile; prin judecata tlcuirile; iar prin simtire, chipurile
cunostintei si gndurile dumnezeiesti.
Cel a carui minte deosebeste bine ntelesurile gndurilor si-si nsuseste curat cugetarile
dumnezeiesti, a carui ratiune tlcuieste miscarile naturale ale ntregii zidiri vazute, deslusind
ratiunile fapturilor, a carui simtire spirituala primeste stiinta ntelepciunii si cunostintei
ceresti, a ajuns mai presus de simtiri, trecnd prin iluminarile Soarelui dreptatii dincolo de
simtire. El se bucura de desfatare cu cele nevazute.
Puterile cuprinzatoare ale mintii sunt patru: cumintenia, agerimea, ntelegerea si destoinicia.
Cel ce uneste pe acestea cu cele patru virtuti cuprinzatoare ale sufletului, nsotind cu
cumintenia mintii, cumpatarea sufletului; cu agerimea, chibzuinta; cu ntelegerea, dreptatea,
cu destoinicia, barbatia, si-a ntocmit siesi, n chip ndoit, caruta de foc ce-l duce n cer (Prin
virtuti nu ne deschidem numai spre ceilalti, ci ne si naltam spre cer. Cele patru virtuti
cardinale sunt cei patru cai ai carutei cu care ne naltam spre cer.) si din care lupta mpotriva
celor trei capetenii si puteri generale ale ostirii patimilor: iubirea de argint, iubirea de placeri
si iubirea de slava.
Cel ce cauta slava oamenilor, care nu e nimic, ca si cnd ar fi, si mbratiseaza iubirea
nesaturata de placeri a sufletului si se tine de iubirea de argint prin lacomie, se face sau
dracesc prin nchipuirea de sine si prin mndrie, sau dobitocesc prin placerile pntecelui si a
celor de sub pntece, sau fiara celor apropiati prin iubirea lacoma si neomenoasa de argint.
El cade din credinta n Dumnezeu, pentru ca primeste slava de la oameni, dupa cuvntul
Scripturii; se abate de la neprihanire si curatie, pentru ca-si aprinde cu lacomia pntecelui
cele de sub pntece si se supune pornirilor dobitocesti; si e scos afara din dragoste, pentru
ca se ngrijeste numai de el si nu da din avutiile sale aproapelui lipsit. Astfel unul ca acesta se
vadeste ca o fiara cu multe fete, alcatuita din multe laturi potrivnice ntre ele, nempacat nici
cu Dumnezeu, nici cu oamenii, nici cu dobitoacele.
Iutimea este la hotarul dintre pofta si puterea rationala a sufletului, fiind fiecareia din
acestea ca un fel de arma n miscarea lor contrara firii, sau conforma firii. Pofta si ratiunea,
miscndu-se potrivit cu firea spre cele dumnezeiesti, iutimea este fiecareia din ele o arma a
dreptatii, mpotriva sarpelui care le sopteste si le nfatiseaza numai mpartasirea de placerile
trupului si bucuria de slava de la oameni. Dar abatndu-se acestea de la miscarea potrivita

firii si prefacndu-si puterea n ceea ce e potrivnic firii si mutndu-se de la ndeletnicirea cu

lucrurile dumnezeiesti spre cele omenesta, iutimea li se face arma nedreptatii, spre pacat.
Acestea se vor lupta n acest caz si se vor napusti prin iutime mpotriva celor ce le nfrneaza
pornirile si poftele lor. Din aceasta pricina iutimea e mijlocul prin care omul se poate arata
sau faptuitor al celor bune, vazator si cunoscator de Dumnezeu, daca se misca dupa fire, sau
dobitocesc, salbatic si dracesc, daca se poate spre cele potrivnice firii.
Cel ce n-a primit astfel napoi frumusetea stravechii nobleti si nu-si reface nencetat
trasaturile chipului Celui care l-a plasmuit pe el dupa asemanarea Sa, cum va putea sa se
uneasca vreodata cu Acela, daca s-a despartit pe sine, prin neasemanarea trasaturilor, si a
iesit din lumina Celui ce este lumina, atragndu-si si la sine ceea ce e potrivnic? Iar neuninduse cu Cel de la Care nceputul fiintarii si de Care a fost adus la existenta din nimic, unde va fi
aruncat, odata taiat de la Acela, ca un neasemenea cu Cel ce l-a facut? O stiu cei ce nteleg,
chiar daca eu voi tacea.
Cta vreme avem n noi materiile patimilor si ngrijim de bunavoie pricinile lor,
nehotarndu-ne sa le clintim pe acestea din loc, are tarie mpotriva noastra si puterea lor,
lundu-si aceasta tarie din noi. Dar daca le lepadam din noi si ne curatim inima prin lacrimile
pocaintei, urnd si nselaciunea celor vazute, ne facem partasi de venirea Mngietorului,
vaznd pe Dumnezeu n lumina vesnica si fiind vazuti de Dumnezeu.
Cei ce au rupt lanturile simtirii fata de toata lumea, petrec slobozi de toata robia simturilor,
vietuind numai Duhului si graind cu El, ca unii ce sunt miscati de El. Prin El se unesc si cu
Tatal si cu Cuvntul, cei de o fiinta, si ajung un singur Duh, dupa Pavel. Acestia nu numai ca
nu pot fi prinsi de draci, ci le pricinuiesc acelora si spaima, ca unii ce s-au mpartasit de focul
dumnezeiesc si sunt ei nsisi foc.
Pipaitul nu-si are lucrarea numai ntr-o parte a trupului, ca celelalte simturi, ci n tot trupul.
Deci cnd atingem ceva fara trebuinta, chiar din clipa simtirii moliciunii acelui lucru, mintea e
cdatinata de gnduri patimase. Iar cnd ne pazim de atingerea celor moi, fara o trebuinta
necesara a firii, stapnind simtirea, nu ni se tulbura simturile sufletului. (Potrivit unei vechi
traditii patristice, se afirma existenta unor simturi ale sufletului. Mintea se poate molesi ea
nsasi prin atingerea cu simtul pipaitului a unor lucruri noi. Exista chiar o legatura ntre
simturile trupului si cele ale sufletului. Ultimele se pot converti n primele, sau le pot influenta
pe acelea.)
Cnd mintea patrunde n cele mai presus de fire, simturile aflndu-se n starea cea dupa fire,
intra n chip nepatimas n legatura cu pricinile lucrurilor, cercetnd numai ratiunile si firile lor
si deosebind fara greseala lucrarile si nsusirile lor, nempatimindu-se si nemiscndu-se cu
placere spre ele n mod contrar firii. (Atasarea afectiva si patimasa de lucruri e contrara firii
omului, care e facut sa stea si sa nainteze, prin spiritul lui, n relatia cu Dumnezeu, persoana
si spiritul suprem. Omul nu e facut pentru a se robi obiectelor, ci pentru a realiza prin ele o
relatie tot mai intensa cu persoanelor. nsasi simturile intra odata cu mintea ntr-o relatie cu
ratiunile lucrurilor, nemairamnnd atasata la suprafetele lor. Iar prin ratiuni cunoaste pe
Dumnezeu ca persoana care le cugeta n folosul omului si a relatiei omului cu Sine. Are un loc
un fel de intuitie spirituala a simturilor, prin care omul se pune n relatie cu Dumnezeu.)

Luptele si ostenelile duhovnicesti nasc n suflet bucuria pacii, care pune stapnire peste
patimi. (Se produce deci n suflet o simtire contrara simtirii trupului. Simtirea durerii cu trupul
poate produce o simtire de bucurie n suflet se produce o sfsiere. Are si el pe de o parte o
placere de pe urma placerii trupesti, dar n el se iveste totodata o revolta mpotriva acestei
placeri care cauta sa-l cucereasca cu totul. Aici intra rolul vointei, care se opune caderii
sufletului ntr-o stare de robie sub pornirile trupesti si ntr-o stare de slujire a obiectelor, n loc
de a fi liber pentru relatia cu Dumnezeu si cu persoanele celorlalti. n baza unitatii de
persoana, lucrarile sufletesti si trupesti nu pot fi despartite, dar unele pot fi dominate de
celelalte, sau poate aparea o sfsiere traita de unitatea persoanei.) Deci ceea ce e anevoios
si neplacut celor ce se afla sub stapnirea simturilor, aceea este usor si preadulce sufletului
care osteneste si care a dobndit dorul de Dumnezeu prin sfintite sudori si este ranit de
dragostea cunostintei dumnezeiesti. Caci acelora, ostenelile si luptele virtutii le sunt
neplacute si le par foarte aspre, ca unora ce sunt legati de tihna trupului si de veseliile
placerilor si nu s-au straduit sa spele saratura placerilor cu undele lacrimilor. Iar cei ce doresc
si mbratiseaza virtutea, se scrbesc de placerile se pricinuiesc durerea si se scutura de
desfatarea si de iubirea de sine a trupului. Un lucru ntristeaza sufletul acestora: slabirea
ostenelilor si domolirea luptelor. Deci ceea ce pricinuieste acelora veselie trupeasca, aceea e
pricina de ntristare sufletului care si-a stramutat dorinta spre cele dumnezeiesti. Iar ceea ce
pricinuieste acestuia bucurie duhovniceasca, acelora le prilejuieste suspine si durere.
Ostenelile par la nceput pricinuitoare de durere. Dar daca ncepatorii staruiesc n virtute si
se ntind spre treapta de mijloc, ostenelile li se descopere ca pricinuitoare de o anumita
placere si de o liniste nenteleasa. Iar cnd cugetul muritor al trupului e nghitit de viata
nemuritoare, care izvoraste din salasluirea Duhului n cei ce s-au ntins cu adevarat spre
sfrsiturile (tintele) virtutilor prin osteneli, ei se umplu de o bucurie si de o veselie negraita,
deschizndu-li-se un izvor curat de lacrimi, ntruct se iveste de sus o unda dulce de cainta.
Daca vrei sa intri n hotarele virtutii si se afli pe cea care duce spre ratacire la Dumnezeu, sa
nu dai somn ochilor tai, nici atipire pleoapelor tale, pna nu afli, prin multe nevointe si
lacrimi, loc de nepatimire sufletului tau ostenit; si vei intra n locasul sfnt al cunostintei de
Dumnezeu. (Cunostinta de Dumnezeu, a adncului linistit al dragostei curate, nu poate fi
aflata de sufletul pasionat si agitat de lucrurile partiale. Nepatimirea e astfel conditia sau
locasul adevaratei cunostintei de Dumnezeu.) Iar prin ntelepciunea ipostatica a lui
Dumnezeu vei strabate cu ntelegere pna la ultimele sfrsituri ale lucrurilor omenesti
(Numai alipit de ntelepciunea suprema, vei putea strabate la sfrsiturile lucrurilor, care se
afla chiar n aceasta ntelepciune-persoana. ntelepciunea ca ipostas ultim al tuturor ne
ntareste persoana noastra n ntelepciune, caci e fundamentul ultim al persoanei noastre) si
dispretuind pe cele de jos, vei alerga si tu, nsetat ca cerbii, catre muntii nalti ai vederii
sufletesti.
Cale grabnica spre naltarea n virtute a ncepatorilor este tacerea buzelor, nchiderea
ochilor si surzenia urechilor. Mintea primind astfel nelucrarea acestora si nchiznd intrarile
de afara spre sine, ncepe sa se cunoasca pe sine si miscarile sale; (Nelucrarea simturilor da
odihna mintii din partea lucrurilor din afara, Ea se pot ntoarce astfel spre ea nsasi si se
poate cunoaste ca ceea ce e n mod deosebit de continuturile definite pe care le are n mod
succesiv, fara odihna) ea cerceteaza atunci ndata care sunt continuturile gndurilor ce
plutesc pe marea cunoscuta cu mintea si care sunt ntelesurile intrate prin portita cugetarii

sale. Sunt ele curate si neamestecate cu seminte amare si vin de la ngerul luminii, sau sunt
neghine amestecate si necate n pleava si aruncate de potrivnicul luminii? Stnd astfel ca un
mparat n mijlocul gndurilor si judecnd si deosebind pe cele bune de cele rele, pe unele
dintre cele intrate le primeste pentru depanarea si lucrarea sa si le aseaza n jitnitele
ntelegerii pentru a fi rumenite de focul Duhului si mbibat de apa dumnezeiasca, cu care
apoi hranindu-se, se mputerniceste si se umple de lumina; iar pe celelalte le leapada n
adncul uitarii, scuturndu-se de amaraciunea lor. Dar acest lucru l poate face numai mintea
aceea, care a apucat calea ce o duce fara ratacire la ceruri si la Dumnezeu si s-a dezbracat de
haina de plns a patimilor ntunecate.
Sufletul care a lepadat rautatea si cugetul iscoditor al ngmfarii pacatoase si si-a mbogatit
inima cu simplitatea si nerautate din salasluirea Mngitorului, (Inima simpla e n acelasi
timp bogata, indefinit de bogata, pentru ca n locul multelor dar marginitelor chipuri ale
lucrurilor de care era alipita si plina astfel nct nu se mai vedea, s-a descoperit n ea nsasi,
avnd revarsata n ea nemarginirea vietii si ntelegerii Duhului, prin care le ntelege pe toate,
dar nu se alipeste de nici una din cele marginite si nu se strnge n jurul nici uneia, lund
chipul ei marginit.) ajunge ndata al lui Dumnezeu si al sau nsusi. Cele ce le vede si le aude,
el le socoteste vrednice de crezut si adevarate, fara sa se ndoiasca, ca unul ce s-a ridicat
peste prapastiile nfricosatoare ale necredintei si e purtat deasupra iadului pizmei.
(Nencrederea n toti si n toate deschide un adnc prapastios n fata sufletului, neavnd
unde pune piciorul ca sa se odihneasca ntr-o realitate statornica si iubitoare si potrivita cu el,
scapat de nesiguranta si pustietatea sa, care l margineste n gradul suprem, despartindu-l de
relatia cu orice realitate indefinita, adica cu persoanele. Pizma ce o are fata de altii face ca
prapastia aceasta, care este prapastia nimicului, sa ia si un caracter de iad, care si trimite
chinul n launtrul sufletului nsusi. Necredinta tine pe ins deasupra unei prapastii, pentru ca
pentru el nu e nimic, dect haul nefiintei care-l nconjoara si-l ameninta. Tocmai n
marginirea traita n legaturile cu lucrurile, sau n sinea marginita, se casca haul nimicului.)
Tuturor virtutilor le premerge credinta din inima, pe care o are cineva atunci cnd sufletul
nu poarta n el o socotinta ndoielnica, ci a lepadat cu desavrsire iubirea de sine. Caci pe cel
ce s-a gatit de curnd spre lupte, nimic nu-l mpiedica asa de mult de la lucrarea poruncilor,
ca atotreaua iubire de sine. Aceasta este piedica naintarii celor ce vrea sa se srguiasca.
Aceasta le pune n minte boli si patimiri ale trupului, greu de vindecat, prin care raceste
caldura sufletului si-l ndupleca sa se fereasca de greutati, ca fiind vatamatoare unei vieti
care vrea sa se simta bine. Iubirea de sine este iubirea nerationala a trupului, care, facnd pe
monah iubitor de sine sau iubitor de suflet sau de trup, l departeaza de Dumnezeu si de
mparatia Lui, dupa cuvntul: Cel ce-si iubeste sufletul sau, si-l va pierde (Ioan 12,25).
(Iubirea de sine l face pe monah sa fie sovaitor n credinta care-l ndeamna sa porneasca si
sa se tina pe calea nevointelor pentru virtute. El socoteste ca ramne astfel adapostit de
furtuni si de greutati n portul comoditatii. n realitate, aceasta nencredere i va face
continuu griji si-l va lipsi de putinta de a se odihni de ele la snul ferm si atotiubitor al
Parintelui Ceresc. Prin credinta omul a aflat un teren solid sub picioarele lui: un teren dincolo
de cele vazute, un tern dincolo de lucrurile schimbatoare, n Persoana de statornica si
nesfrsita iubire a lui Dumnezeu. Acest teren devine tot mai solid prin virtuti, pentru ca prin
virtuti si ntareste omul legatura cu Dumnezeu. Omul nsusi devine tot mai tare prin ele.)

Cel ce a nceput lucrarea poruncilor cu osteneala si a luat cu dragoste fierbinte pe umerii sai
jugul aspru al nevointei nu cruta sanatatea trupului, nu se sperie de asprimea ostenelilor
pentru virtute, nu se leneveste n nevointe, nu priveste la vreunul care se poarta fata de
nevointe, cu nepasare si trndavie, ci taie cu dor fierbinte brazda virtutilor, prin orice
patimiri, cautnd numai la sine si la poruncile lui Dumnezeu. n fiecare zi el arunca cu lacrimi
n tarina sa vie semintele sale, pna i va rasari semanatura verde a nepatimirii si va creste
pna la spicul cunostintei dumnezeiesti si va rodi n grauntele cuvntului, facndu-l sa poarte
roadele dreptatii sale.
Starea din afara a fetei obisnuieste sa se schimbe mpreuna cu starea din launtru a
sufletului. Caci chipul fetei arata lucrarea pe care o are miscarea mintii lui, facnd-o
cunoscuta celor ce privesc starea lui launtrica. Acest chip al fetei potrivindu-se si
schimbndu-se mpreuna cu cele ce se lucreaza n gnd, uneori se arata luminos, cnd inima
se veseleste de urcusurile ei spre Dumnezeu prin cugetarile bune; alteori se arata posomort
si ntunecat, cnd inima e nasprita de gnduri necuvenite. Caci cel stapnit de diferite
gnduri nu se poate ascunde de cei ce au simturile sufletului deprinse sa vada. n unele
cazuri se petrece o schimbare a dreptei Celui Preanalt; ea se face aratata acestora, ca una ce
le este cunoscuta si iubita. Caci datorita ei, acestia, fiind nascuti a doua oara de catre Duhul,
s-au facut lumina si sare oamenilor. n alte cazuri se ntmpla o schimbare n starea puterilor
sufletesti si n tulburarea gndurilor; ea le este vadita n chip limpede ce au lepadat-o si
poarta trasaturile chipului Fiului lui Dumnezeu, luminat de darurile dumnezeiesti.
Cel ce cultiva gndurile pacatoase si face privirile din afara ntunecate si posomorte. Limba
lui e muta pentru laudele dumnezeiesti si nu vine n ntmpinarea nimanui spre fericirea lui.
Dar cel ce cultiva rasadurile bune si nemuritoare ale inimii are fata bucuroasa si luminoasa.
Limba lui e cntatoare la rugaciune si se face pe sine ntreaga preadulce la cuvnt. n felul
acesta este, si se face vadit celor ce vad bine, att cel ce se afla nca n robia patimilor
necurate si petrece sub puterea silnica a legii cugetului pamntesc, ct si cel eliberat de o
asemenea robie de catre legea Duhului. Caci dupa nteleptul Solomon, cnd se veseleste
inima, se lumineaza fata, iar cnd se afla n ntristari aceea, se posomoraste aceasta (Prov.
15,13)
Patimile savrsite cu fapta, cu fapta sa se si tamaduiesc. Caci precum nenfrnarea, placerea,
lacomia pntecelui si viata nepasatoare si fara rnduiala nradacineaza n suflet deprinderea
patimasa si l duc la fapte necuvenite, asa strmtoarea n nfrnare, ostenelile si nevointele
duhovnicesti aduc n el despatimirea si-l stramuta de la patima la nepatimire. (n aceasta sta
rostul epitimiilor date de duhovnic n taina pocaintei. N-ajunge ca pacatosul sa regrete
teoretic faptele rele, ci ntruct acelea au izvort dintr-o slabire a firii sau din niscai
obisnuinte egale cu patimele, aceste obisnuinte trebuie vindecate tot prin fapte staruitoare,
prin fapte de putere a spiritului manifestat prin trup. De aceea faptele de pocainta sunt fapte
tamaduitoare, ntaritoare ale firii.)
n fata lui Dumnezeu i a oamenilor care vietuiesc dupa Hristos, e un rau tot asa de mare a
petrece cineva patimas n fapte de desfrnare si a se mndri n duhul parerii de sine. Caci
precum cele facute n ascuns ale celui dinti e rusinos a le si grai, asa si naltarile inimii celui
de-al doilea sunt urte naintea lui Dumnezeu. Si precum pe cel dinti l leapada Dumnezeu

de la odihna, pentru ca e numai trup, cum zice Scriptura (Facerea 6,3), asa si cel din urma e
necurat naintea Domnului, pentru ca se mndreste.
Nu orice patima e si pacat cu fapta, ci altceva e pacatosul cu fapta si altceva patima. Patima
e ceea ce se misca n suflet, iar fapta pacatoasa ceea ce se vede n trup. De pilda, iubirea de
placeri, iubirea de argint, iubirea de slava sunt patimi cumplite ale sufletului. Iar curvia,
lacomia de avere si nedreptatea sunt fapte pacatoase ale trupului. Pofta, mnia si mndria
sunt patimi ale sufletului, sau puterile lui n miscarea mpotriva firii. Iar preacurvia, uciderea,
furtul, betia si orice altceva care se face prin trup, sunt fapte pacatoase si cumplite ale
trupului.
Trei sunt capeteniile cele mai generale ale tuturor patimilor; si trei razboaiele mpotriva lor;
si trei cei ce se razboiesc cu ele si biruiesc pe balaurul cu trei capete: al iubirii de placere, al
iubirii de argint si al iubirii de slava. Acestia sunt: ncepatorul, cel din mijloc si cel desavrsit.
(ncepatorul biruieste iubirea de placere, cel din mijloc, iubirea de argint si cel desavrsit,
iubirea de slava)
Lupta acestor trei mpotriva celor trei capetenii si puteri ale duhului stapnitor nu e una si
aceeasi, ci alta si alta. Altfel se poarta lupta cu fiecare dintre aceste capetenii, de catre
fiecare din cei ce se lupta mpotriva lor si e narmat n chip firesc cu dreapta mnie.
Cel ce s-a pregatit de curnd pentru nevointele evlaviei si e ncepator n razboiul cu patimile,
toata batalia si-o poarta mpotriva duhului iubirii de placere si se opreste cu putere
mpotriva lui prin toata greaua patimire. El si usuca trupul prin foame, culcare pe jos,
privegheri si rugaciuni de toata noaptea. Iar sufletul si-l frnge prin amintirea pedepselor din
iad si prin cugetarea la moarte; n sfrsit, inima si-o curateste de ntinaciunea nsotirilor si
nvoirilor, prin lacrimi de pocainta.
Cel ce a naintat cu nevointa de la nceput spre mijloc si si-a sters sudorile luptei mpotriva
duhului iubitor de placere, cu buretele primei nepatimiri, si a nceput de curnd sa priveasca
cu ochii descoperiti esentele lucrurilor, ridica armele credintei mpotriva duhului
necredincioasei iubiri de argint. El si nalta mintea prin gndirea la lucruri dumnezeiesti, si
ascute ratiunea cu ratiunile zidirii si si-o lamureste descoperind esentele lor; iar sufletul si-l
ridica prin credinta de la cele vazute la naltimea lor nevazute si-l convinge ca purtatorul de
grija al lucrurilor sale este nsusi Dumnezeu, Care a adus toate din nefiinta la fiinta si toata
nadejdea sa si-o pune n viata cea n Dumnezeu. (E demna de remarcat legatura pe care o
face Nichita Stithatul ntre combaterea iubirii de argint si straduinta celui de pe treapta de
mijloc de a contempla esentele sau ratiunile lucrurilor, dupa depasirea iubirii de placeri prin
post, prin priveghere si prin rugaciuni. Cel ce contempla ratiunile lucrurilor nu se mai
lacomeste spre posedarea lor, caci vede originea acestor ratiuni n Dumnezeu si vede pe
Dumnezeu ca purtator de grija al lor. Dar aceasta nseamna a vedea lucrurile prin credinta n
Dumnezeu, nu ca realitati de sine statatoare. Cel ce s-a curatit de pofta de placeri a dobndit
prima nepatimire; cel ce priveste fara lacomie la esentele lucrurilor n Dumnezeu a ajuns la a
doua nepatimire. Amndoua ntaresc nadejdea n Dumnezeu.)
Cel ce a trecut mijlocul prin vedere sufleteasca si prin nepatimire si s-a ridicat peste
ntelepciunea simtirii legate de lume, si a patruns de curnd cu ratiunea cunostintei si a
ntelepciunii ipostatice a lui Dumnezeu n ntunericul cunostintei de Dumnezeu, ridica, cu

puterea smeritei cugetari, armele mpotriva duhului iubirii de slava, strapungndu-si

(umilindu-si) sufletul prin sfintite descoperiri si facndu-l sa verse lacrimi fara durere. Iar
cugetul lui l biruie prin amintirea neputintei omenesti si-l nalta prin ntelesurile cunostintei
dumnezeiesti. (Aici Nichita leaga combaterea slavei desarte, sau a patimii celei mai subtiri si
mai greu de biruit, prin smerita cugetare, care se dobndeste pe treapta a treia, a celui
desavrsit, odata cu patrunderea n ntunericul mai presus de cunostinta al cunoasterii lui
Dumnezeu prin experierea prezentei Lui, cea mai nalta cunoastere de Dumnezeu fiind
nsotita de constiinta neputintei de a-l defini si exprima. Aceasta ntretine n acelasi timp
smerita cugetare n suflet. Iar aceasta e leacul cel mai propriu mpotriva slavei desarte. Dar
la aceasta cunostinta mai presus de cunoastere se ajunge prin experienta legaturii cu
Cuvntul ipostatic sau personal al lui Dumnezeu, a Carui prezenta si revendicate e traita ntrun mod intens, desi indefinit.)
Prin posturi, privegheri, rugaciuni, culcare pe jos, prin ostenelile trupului si prin taierea
voilor noastre ntru smerenia sufletului, facem nelucrator duhul iubirii de placere. Iar prin
lacrimile pocaintei l legam si, nchizndu-l n temnita nfrnarii, l punem n nemiscare si n
nelucrare, staruind n lupta celor ce se srguiesc si se nevoiesc.
Prin armele credintei si prin sabia Duhului, care este ratiunea lui Dumnezeu, prabusind la
pamnt duhul iubirii de argint, l junghiem, naltndu-ne spre contemplarea lucrurilor cu
ratiunea ntelepciunii si, ridicndu-ne deasupra micimii celor vazute, prin ratiunea
cunostintei, ne odihnim n mparatia dragostei, cu nadejdea visteriilor preafericite ale lui
Dumnezeu.
Plutind pe aripile nepatimirii si ale smeritei cugetari n vazduhul cunoasterii tainice de
Dumnezeu si patrunznd cu Duhul dumnezeiesc n adncul de sus ale cunostintei tainelor lui
Dumnezeu, ardem duhul iubirii de slava cu fulgerele dogmelor si ntelesurilor dumnezeiesti.
Privind apoi spre sfrsiturile lucrurilor omenesti, i necam n ploi de lacrimi si n ruri ale
plnsului de pocainta pe cei trei draci de frunte care se ostesc mpotriva noastra, prin
nchipuirea de sine, prin slava desarta si prin mndrie. (n ultimele trei capete Nichita repeta
mijloacele prin care sufletul se curateste de cele trei patimi: iubirea de placeri, iubirea de
argint si iubirea de slava desarta, urcnd pe cele trei trepte: a nfrnarii, a contemplarii
ratiunilor dumnezeiesti ale lucrurilor si a cunostintei tainice de Dumnezeu. Pe a treia treapta,
pe lnga rolul atribuit plnsului si smereniei n alungarea iubirii de slava, se mai atribuie un
mare rol ntelegerii dogmelor. Dar smerenia si ntelegerea dogmelor o are numai cel ce
pluteste pe aripile nepatimirii, nelegate de nici o mpatimire fata de cele de jos si marginite,
n vazduhul infinit si indefinit al lui Dumnezeu, cunoscut prin experienta. Cele trei duhuri ale
iubirii de slava ntretin cele trei chipuri ale ei: parerea de sine, slava desarta de la altii si
mndria fata de altii. Ele sunt biruite n special prin lacrimile pocaintei.)
Toata parasirea ce se ntmpla celor ce se nevoiesc le vine pentru slava desarta, pentru
osndirea aproapelui si pentru falirea cu virtutile. Deci oricare dintre acestea, care se iveste
n sufletele celor ce se nevoiesc, le pricinuieste parasirea de la Dumnezeu. (Chiar oamenii
parasesc pe cei ce se mndresc cu virtutile si osndesc pe altii. De aici faptul, la aparenta
curios, ca oamenii pretinsi morali, nu sunt iubiti aproape de nimeni.) Si nu vor scapa de
aceasta osnda dreapta pentru caderi, pna ce nu vor lepada pricina de mai nainte a
parasirii si nu vor alerga spre naltimea smeritei cugetari.

Necuratia inimii si ntinarea trupului nu sta numai n a nu te curata de cugetarile patimase, ci

si n a te mndri cu multimea ispravilor, a te fali cu virtutile, a te socoti lucru mare n ce
priveste ntelepciunea si cunostinta de Dumnezeu si n a dispretui pe fratii trndavi si
nepasatori. Aceasta se vadeste din pilda vamesului si fariseului (Luca 18, 10).
Nu socoti ca te-ai ridicat deasupra patimilor si ai scapat de ntinarea cugetarilor patimase,
care se nasc din ele, cta vreme porti nca un cuget mndru, umflndu-te cu virtutile. Caci nu
vei vedea curtile pacii ntru blndetea gndurilor, nici nu vei intra n locasul bisericesc al
dragostei cu bucurie, ntru toata bunatatea si seninatatea inimii, cta vreme te ncrezi n
tine, n faptele tale.
Daca sufletul tau e mpatimit de nfatisarile frumoase ale trupurilor si esti chinuit de
gndurile patimase ce se nasc n tine, zice-se, din ele, nu socoti ca acestea sunt pricinile
tulburarii si miscarile patimase din fire. Ci sa stii ca n launtrul sufletului tau este pricina
ascunsa care atrage ca un magnet la sine, n temeiul unei deprinderi patimase si a unei
obisnuinte rele, ntinarea de la fete, ca pilitura de fier. Fiindca toate sunt fapturile lui
Dumnezeu si bune foarte n ratiunea lor, neavnd nici o ratiune care sa nvinovateasca
creatia lui Dumnezeu.
Precum cei ce sufera de rau de mare nu patimesc aceasta de la firea marii, ci din pricina
mustimii stricate aflatoare nainte n launtrul lor, asa si sufletul, nu din pricina fetelor, ci din
pricina deprinderii rele aflatoare de mai nainte n el, sufera clatinarea si tulburarea
patimasa. (Omul vede lumea potrivit cu starea lui. Starea omului influenteaza vederea
ochilor, auzul urechilor, care proiecteaza peste lucruri nfatisari ce raspund starii lui sufletesti.
Daca el se face marginit prin preocuparea de placeri, vede lucrurile n marginirea lor si nu
vede prin ele ratiunile lor indefinite n Dumnezeu cel infinit).
nsasi firea lucrurilor obisnuieste sa se schimbe dupa starea din launtru a sufletului. Cnd
deci simturile mintii lui se afla n starea cea dupa fire si mintea se misca fara rataciri n jurul
ratiunilor lucrurilor, ratiunea lamurindu-i firea si miscarile lor, sufletul vede si lucrurile si
persoanele si toata firea corpurilor materiale, potrivit cu firea, neavnd n ele ascunsa vreo
pricina de ntinare sau de vatamare. Dar cnd puterile sufletului se misca mpotriva firii,
razvratindu-se mpotriva lor nsesi, le vede si pe acelea contrar firii lor. (Starea de suflet
patimasa si fata lucrurilor afectata si ea se de aceasta stare sunt o strmtare a firii omenesti
si a fetii adevarate a lucrurilor, a fetii lor curate si transparente pentru ratiunile dumnezeiesti
si deci cu adevarat frumoase si adnci n taina lor. Deci schimbarea subiectiva a lucrurilor e
totdeauna o deformare a lor n sens rau, nu e ceva ce tine n mod fatal de raportul nostru cu
lumea. Restabilirea firii noastre si a fetii lumii coincide cu o traire n legatura cu Dumnezeu. E
propriu firii noastre sa traiasca n ambianta luminii dumnezeiesti si a lucrarii lui Dumnezeu,
care ntareste puterile noastre spirituale, sau le tine si le dezvolta pe linia dorintei lor
intrinsece. Cnd puterile sufletului se misca mpotriva firii, se misca si mpotriva lor nsesi. O
ratiune care nu vede lucrurile ca avndu-si cauza n Dumnezeu nu nainteaza n directia
naturala spre care ea se cere. O alipire de lucruri prin placere nu actualizeaza bucuria
adevarata pe care simtirea e chemata sa o aiba din privirea curata a lor, care le vede nu ca
obiecte de sine statatoare, ci ca medii de comunicare cu subiectul infinit si de infinita iubire al
lui Dumnezeu, si cu subiectele indefinite umane.) Ele nu ridica atunci sufletul prin frumusetea

lor fireasca la cunoasterea Facatorului, ci-l coboara prin deprinderea lui patimasa n adncul
pierzaniei.
Daca, parasit fiind, ai cazut n pacatul trupului sau al limbii, sau al gndului, dupa ce ai dus o
viata ostenitoare si aspra, sa nu-ti para acest lucru strain si ciudat. Caci caderea este a ta si
din pricina ta. De nu ti-ai fi nchipuit despre tine, fara folos, ca ai facut ceva nou si de mare
pret, sau de nu te-ai fi naltat cu cuget trufas asupra altuia, sau de n-ai fi judecat pe cineva
pentru neputinta firii omenesti, ti-ai fi cunoscut neputinta ta si nu ai fi fost parasit de
judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Dar a trebuit sa o cunosti pe aceasta astfel, ca sa nveti
sa nu judeci, sa nu cugeti cele ce nu trebuie sa le cugeti si sa nu te nalti fata de nimeni. (Cine
judeca pe altul, datorita unor lucruri bune savrsite, uita de neputinta sa. El nu stie ca prin
aceasta usor poate deveni iarasi inapt sa faca binele. El nu stie ca binele adevarat consta
esential n iubire, care l vede pe oricine n libertatea lui indefinita fata de care trebuie sa fie
deschis. Prin judecata el se nchide celuilalt, sau l reduce la un obiect pe care-l defineste si-l
manipuleaza ntr-un anumit fel marginit).
Daca ai cazut n adncurile relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum n ridicarea ta din nou,
chiar daca te-ai rostogolit pna la ultima treapta a iadului rautatii. Caci daca ai pus mai
nainte, cu caldura, temelie evlaviei prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de
tine din diferite pietre ale virtutii, s-a surpat pna la pamntul patimas al relelor, Dumnezeu
nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita pentru caderile tale, si-Si
aminteste de zilele cele de odinioara si se caieste de caderea ei cu suspine naintea Lui. Caci
cautnd va cauta la tine degraba, facnd sa vibreze cuvintele Sale (Isaia LXIV, 2) si-ti va
atinge nevazut ochii inimii tale ndurerate si va ntari temelia virtutii, pusa de tine mai nainte
cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavrsita dect cea dinainte, ca, n
caldura unui duh fierbinte, sa dobndesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii celei surpate din
pizma celui rau si, n duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita dect cea
dinti, spre odihna vesnica a Lui, dupa cum s-a scris.
Toate cte ni se ntmpla spre necinstirea noastra, fie de la oameni, fie de la draci, ni se
ntmpla prin judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, cu bun rost (prin iconomie), spre
smerirea mndriei desarte a sufletelor noastre. Caci scopul crmuirii lui Dumnezeu, n ce
priveste viata noastra, e sa fim pururi smeriti si sa nu cugetam despre noi ceea ce nu trebuie
sa cugetam, ci sa cugetam spre a ne ntelepti prin cumpatare; nici sa nu ne nchipuim lucruri
mari despre noi, ci sa cautam spre el si sa-I urmam, dupa putinta, fericita smerenie. Caci a
fost blnd si smerit cu inima. Asa doreste sa ne facem si noi. Cel ce a rabdat pentru noi
moartea nedreapta si de ocara. Caci nimic nu iubeste El asa de mult si nu este att de
folositor pentru orice virtute si e n stare sa se nalte din gunoiul patimilor, ca blndetea,
smerenia si dragostea catre aproapele. Daca nu le avem pe acestea cnd savrsim virtutea,
desarta e toata lucrarea noastra si toata osteneala nevointei e nefolositoare si neprimita.
ncepatorilor n viata virtuoasa le ajuta n lucrarea poruncilor si n fuga de rele, frica de
chinuri. Dar celor ce au naintat prin virtute, ajungnd la vederea slavei lui Dumnezeu, li se
naste o alta frica, potrivita cu starea lor. E temerea curata care i nfricoseaza foarte mult, din
dragoste (Ps. 19,10). Aceasta i ajuta sa staruiasca neclatinati n dragostea lui Dumnezeu,
temndu-se de nfricosatoare alunecare din ea. Celor dinti, de li se ntmpla sa cada din
starea lor, dar se caiesc si iarasi se ridica, le vine din nou frica cea dinti, cu bune nadejdii.

Celor de al doilea nsa, de au cazut de la naltimea vederii lui Dumnezeu, prin pizma
vrajmasului, nu le vine ndata frica a doua, ci i ia n primire o negura si un ntuneric gros de
sa-l prinzi cu mna, fiind plini de mhnire, de dureri, de amaraciune si de frica cea dinti a
muncilor vesnice. (Acestia sunt stapniti timp mai ndelungat de ntristare, pentru ca au
cazut de la gustarea unor realitati mai nalte, mai dulci, mai spirituale. Deosebirea ntre ceea
ce au grait si starea de acum e mult mai mare. Apoi acea cadere a trebuit sa aiba pricini mai
grele).
Am vazut sub soare, zice nteleptul, om socotindu-se ntru sine ca e ntelept (Prov. 26,12).
L-am vazut si eu pe acesta ntre muritori, ncrezndu-se n faptele lui si cugetnd lucruri mari
despre ntelepciunea omeneasca, pamnteasca si naturala; si nu numai falindu-se din pricina
ei fata de cei nenvatati, ci rznd si batndu-si joc si de nvatatorii ntru Hristos, ajunsi la
fericirea dumnezeiasca, pentru cuvntul lor fara mestesug si pentru ca n-au cautat sa se
foloseasca de culegerile cuvintelor lustruite ale stiintei din afara, nici nu s-au apucat sa
mpodobeasca, cu ntocmirile lor armonioase, nvataturile lor scrise. Acestuia, care nu stie ca
la Dumnezeu nu lustrul cuvintelor, nici sunetul frumos al glasurilor e de pret, ci ntelesul
curat si frumos al gndurilor, i voi aduce zicatoarea aceasta: E mai bun un cine viu, dect
un leu mort (Eccl. 9,4); si o sluga saraca si nteleapta e mai buna dect un mparat batrn
care nu mai stie de el (Eccl. 4,13).
Cumplita si greu de biruit e patima hulirii. Izvoarele ei sunt n cugetul trufas al satanei; si ea
supara pe toti cei ce vietuiesc dupa Dumnezeu n virtute, dar mai mult pe cei ce-au sporit n
rugaciune si n vederea lucrurilor dumnezeiesti. De aceea trebuie sa-si pazeasca cu toata
strajuirea simturile si sa fie cu sfiala fata de toate nfricosatoarele taine ale lui Dumnezeu si
de rnduielile si de cuvintele sfinte, si sa ia aminte la apropierea acestui duh. Caci ne ntinde
curse cnd ne rugam si cntam si vomiteaza uneori prin buzele noastre, cnd nu suntem
atenti, blesteme mpotriva noastra si huliri nebunesti mpotriva lui Dumnezeu celui Preanalt,
furisndu-le ntre stihurile psalmilor si ntre cuvintele rugaciunii. Sa ntoarcem mpotriva lui
atunci cuvntul lui Hristos, cnd ne aduce asa ceva pe buze, sau ne furiseaza n cuget,
spunndu-i: Mergi napoia mea, satano (Matei 16,23), tu cel plin de toata duhoarea si
osndit la focul cel vesnic; asupra capului tau sa se ntoarca hulirea ta. Si ndata sa ne
ndeletnicim mintea, pna la robirea ei, cu un alt lucru dumnezeiesc sau omenesc, sau sa o
naltam cu lacrimi spre cer si spre Dumnezeu; si asa cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom izbavi
de povara hulirii.
ntristarea e o patima aducatoare de stricaciune n suflet si n trup, si atinge pna si maduva;
dar e vorba de cea a lumii, care vine asupra oamenilor din pricina celor vremelnice si care li
se face adeseori chiar si pricina de moarte. ntristarea dupa Dumnezeu, care e mntuitoare si
folositoare, lucreaza rabdare n osteneli si n ispite. Ea desfunda izvorul caintei n cel ce se
nevoieste si nseteaza dupa dreptatea lui Dumnezeu si hraneste inima lui cu lacrimi, nct se
mplineste cuvntul lui David: Ne vei hrani pe noi cu pinea lacrimilor, si ne vei adapa cu
lacrimi, peste masura (Ps. LXXIX,6).
Nu primi gndurile banuitoare ce ti se seamana pe furis mpotriva aproapelui; caci sunt
mincinoase, pierzatoare si cu totul nselatoare. Si sa stii ca prin aceasta dracii ncearca sa
mpinga n prapastia pierzarii sufletele celor ce-au sporit n virtuti. Caci nu pot sa trimita pe
careva dintre cei ce se nevoiesc, n adncul osndei si al pacatului cu fapta, de nu-l vor putea

prinde sa-l nduplece la banuieli rele fata de aproapele, din pricina purtatorilor din afara ale
lui. Aducndu-l pe acesta astfel sub judecata si n caderea pacatului, l face sa fie osndit
mpreuna cu lumea, dupa cuvntul Scripturii: Daca ne-am judeca pe noi nsine, nu am fi
judecati; judecati nsa, suntem povatuiti de Domnul, ca sa nu fim osnditi mpreuna cu
lumea (1 Cor. 11,31).
Cnd din negrija dam dracilor putinta sa graiasca la urechea noastra banuieli mpotriva
fratilor, lasnd fara paza miscarile ochilor, suntem mpinsi de ei sa osndim uneori chiar si pe
cei desavrsiti n virtute. Caci daca cel ce priveste bucuros, cu fata zmbitoare si e gata sa
vorbeasca cu oricine, ti pare ca s-ar nvoi usor cu placerile si cu patimile, l vei socoti si pe cel
ce priveste grav si serios, plin de mndrie si plin de mnie. Dar nu trebuie sa luam aminte la
nfatisarile oamenilor. Caci judecata tuturor greseste n privinta acestora. Fiindca sunt multe
deosebiri ntre firile, deprinderile si ntocmirile trupesti ale oamenilor. Numai aceia le pot
patrunde si judeca dupa cuviinta, care au dobndit prin multa cainta ochiul curat al sufletului
si au salasluit n ei lumina nemarginita a vietii n Dumnezeu. Numai lor li s-a dat sa dat sa
vada si tainele mparatiei lui Dumnezeu.
Cnd ne-am facut lucratori ai faptelor pacatoase ale trupului, slujind poftei contrare firii si
mniei sufletului, ne-am ntinat trupul cu urmarile ce decurg din pacate, ne-am ntunecat
sufletul cu firea mniei si ne-am nstrainat de Fiul lui Dumnezeu. Drept aceea trebuie sa
curatim ntinaciunea care a decurs din pacatul trupului, prin curgerea lacrimilor fiintei
noastre, ca trupul pe care l-a spurcat placerea prin curgerea fireasca, sa fie curatat iarasi de
durerea ntristarii prin curgerea fireasca a lacrimilor; iar ntunericul sufletului, cel din
amaraciunea mniei, sa-l alungam prin lumina caintei, si prin dulceata dragostei de
Dumnezeu sa ne unim iarasi cu Cel de care ne-am nstrainat prin acelea. (Pacatul face sa se
murdareasca chiar sngele trupului nostru prin sucurile naturale exagerate ce le exala. El e
curatit prin lacrimile de cainta care ies tot din firea trupului nostru, dar dintr-o stare curata a
lui, sau orientata spre curatire. Sunt altele sucurile puse n miscare de simtirea placerii si
altele cele puse n miscare de simtirea durerii. Durerea este purificatoare, spre deosebire de
voluptate, pentru ca durerea e opusa placerii).
Precum ntinaciunea din placere are ca premergatoare, dragostea satanica, spre ducerea
pna la capat a stricaciunii, asa curatirea prin ntristarea dureroasa are ca premergatoare
caldura inimii spre deplinatatea plnsului si a lacrimilor. Iar aceasta se ntmpla prin
iconomia lui Dumnezeu, ca lepadnd si curatind prin ostenelile durerii osteneala placerii, si
prin curgeri de lacrimi curgerea preanalta a trupului, sa stergem ntiparirile urte din minte
si chipurile necuvenite din suflet si sa-l facem mai stralucitor prin frumusetea cea fireasca.
(Eliminarea necuratiei din trup, prin osteneli dureroase si prin lacrimi, are ca efect stergerea
chipurilor ntinate din minte. Caci necuratia din snge ntretine acele chipuri ntinate din
minte. Ele redau stralucirea frumusetii naturale a mintii. Caci mintea e prin natura luminata
de lumina dumnezeiasca, n a carei infinitate se misca. Nichita se dovedeste prin importanta
ce o da ntristarii si lacrimilor, ca mijloc de curatire, ucenic fidel al dascalului sau, sfntul
Simeon Noul Teolog).
Doua sunt n noi curgerile naturale care pornesc din ea nsasi fiinta noastra: a semintei si a
lacrimilor. Prin cea dinti ne ntinam haina sufletului, prin lacrimi o curatim iarasi. De aceea e

neaparat de trebuinta sa spalam ntinaciunea care vine din fiinta noastra, prin lacrimile care
vin din aceeasi fiinta. Caci altfel este cu neputinta sa curatim ntinaciunea care vine din fire.
Toata aplecarea sufletului care pacatuieste, miscata n chip necuvenit, nimiceste rodul
ostenelii lui printr-o placere scurta. Dar tot sufletul care se curateste de obisnuinta si de
aplecarea rea si prelungeste ostenelile ntr-o placere si bucurie ndelungata. Si e de mirare
cum o placere, nabusind alta placere, ndulceste durerea nascuta din placere.
Uneori, din curgerea lacrimilor, vine n simtirea ntelegatoare a inimii, amaraciune si durere;
alteori, veselie si bucurie. Cnd ne curatim prin pocainta de veninul si de ntinaciunea
pacatului prin caldura focului din care ies dupa cuviinta lacrimi nvapaiate de focul
dumnezeiesc si suntem loviti n cuget ca de niste ciocane grele de suspinele pornite din
adncul inimii, simtim cu mintea si cu simtirea amaraciune si durere. Dar cnd, curatiti
ndeajuns prin astfel de lacrimi, ajungem la eliberarea de patimi, atunci, mngiati de Duhul
dumnezeiesc ca unii ce am dobndit inima senina si curata, lacrimile pricinuitoare de bucurie
ale umilintei ne umplu de o bucurie si de o dulceata de negrait.
Altele sunt lacrimile din pocainta si altele cele din umilinta inimii. Cele dinti sunt ca un ru
care darma si duce toate ntariturile pacatului. Cele de-al doilea vin ca o ploaie pe pajistea
sufletului si ca o roua pe plante, hranind spicul cunostintei, nmultindu-l si facndu-l plin de
rod.
Cel ce, n mijlocul taberei mparatesti, sprijinit de generali si de capetenii de oaste, si
mbarbatat de ei, nu poate sa dovedeasca vreo vigoare si vreo vitejie n lupta mpotriva
vrajmasilor, sau sa rapuna macar pe vreunul dintre ei, cum va lupta singur si n mijlocul
multor zeci de mii de vrajmasi si cum va putea arata vreo isprava ostaseasca, lipsit fiind de
experienta razboiului? Iar daca aceasta este cu neputinta n cele omenesti, cu att mai mult
n cele dumnezeiesti. Caci cum va cunoaste, fugind n pustiu, navalirile dracilor si tabarrile
nevazute si nearatate ale patimilor? Sau cum va porni razboi mpotriva lor, de nu se va fi
deprins mai nainte cu taierea voii, n mijlocul obstii de frati, sub un povatuitor ncercat ntrun astfel de razboi nevazut si mintal? Iar daca aceasta este cu neputinta, cu neputinta este
fara ndoiala unuia ca acesta si sa lupte pentru altii si sa nvete pe altii mestesugurile luptei
mpotriva vrajmasilor nevazuti.
A te face monah nu nseamna a iesi dintre oameni si din lume, ci a te parasi pe tine, iesind
din voile trupului si plecnd n pustiul patimilor. Caci daca s-a spus catre acel mare barbat:
Fugi de oameni si te vei mntui (lui Avva Arsenie), i s-a spus n acest nteles. Caci si dupa
ce a fugit, el locuia ntre oameni si petrecea n cetati si vietuia mpreuna cu ucenici. Caci
fugind cu mintea cu toata srguinta, nu se vatama ctusi de putin de petrecerea cu oamenii.
Un altul dintre cei mari striga iesind din adunare: Fugiti fratilor!. Dar ntrebat de cine sa
fuga, arata gura.
Cnd acest drac necurat si foarte viclean te va momi pe tine, care ai sporit n virtute, cu
naltime de scaune, aducndu-ti n amintire si naltndu-ti lucrarea, ca pe una mai presus de
a altora, ba soptindu-ti ca esti destoinic sa calauzesti si suflete, prinde-l pe el cu mintea si nul lasa sa scape, daca ai luat putere de sus sa faci aceasta. Si prinzndu-l, du-te cu gndul la
vreun lucru netrebnic pe care l-ai facut si dezvaluindu-l pe acesta naintea lui, zi catre el:
Oare cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici sa urce la un asemenea scaun de conducere si

ti se pare destoinic sa povatuiasca suflete si sa le aduca mntuite lui Hristos? Daca tu zic
acestea, am tacut. Deci neavnd acela ce sa-ti raspunda, se va mistui ca fumul de rusine si
nu te va mai supara cu atta putere. Iar daca nu este n viata ta mai presus de lume vreo
fapta sau vreo lenevie netrebnica, pune-te fata n fata cu poruncile si cu patimile Domnului si
vei afla ca-ti lipseste att de mult din desavrsire, ct i lipseste unui lac ca sa fie mare. Caci
dreptatea oamenilor e att de mult mai prejos dect dreptatea lui Dumnezeu, pe ct e de
mult pamntul n privinta maririi mai prejos de cer si tntarul mai prejos de leu.
Cel ranit n adnc de dragostea lui Dumnezeu are puterea trupului cu mult mai prejos de
vointa lui. Caci vointa lui nu se poate satura de ostenelile si de sudorile nevointei, fiind
asemenea celor foarte nsetati, care nu-si pot astmpara setea arzatoare, ci toata ziua si
toata noaptea nseteaza sa osteneasca, dar e biruit de lipsa de putere a trupului. Socotesc ca
si mucenicii lui Hristos, stapniti de aceasta putere (patos) mai presus de fire, n-au simtit
chinurile si nu se puteau satura alipindu-se de ele, ci biruindu-se pe ei nsisi prin dragostea
fierbinte de Dumnezeu, se vedeau totdeauna ramasi n urma fata de dorinta arzatoare de a
patimi.
Cel ce a slujit pna la saturare placerilor trupului si faptelor lui, are trebuinta si de saturarea
cu ostenelile nevointei, n sudorile grelei patimiri. n felul acesta vei alunga saturarea prin
saturare, placerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului si vei afla saturarea veseliei si a
bucuriei spre odihna. Prin aceasta te vei desfata si de curatia bunei miresme si a nevinovatiei
si te vei bucura de placerea de negrait a roadelor nemuritoare ale duhului. Caci si n cazul
petelor de pe haine obisnuim sa folosim mijloace potrivite cu ele pentru curatirea lor, cnd
sunt stricate rau de pete.
Bolile sunt folositoare celor ncepatori n viata virtuoasa. Ele fac trupul neputincios, ca sa-l
ajute n vestejirea si n slabirea aprinderii aflatoare n el; iar cugetul pamntesc al sufletului l
subtiaza, n vreme ce-i ntaresc si i mputernicesc curajul, de poate spune dupa
dumnezeiescul apostol: Cnd sunt slab, atunci sunt tare (2 Cor. 12, 10). Dar pe ct sunt de
folositoare bolile acestora, pe att de vatamatoare sunt ele celor ce au sporit n ostenelile
virtutilor si s-au ridicat deasupra simturilor si au ajuns la vederi ceresti. Caci i ntrerup de la
ndeletnicirea cu cele dumnezeiesti, le ngroapa prin dureri si greutati ntelegatoare a
sufletului, o tulbura cu norul descurajarii si usuca lacrimile umilintei cu seceta durerilor.
Aceasta o stia si Pavel, care cultivnd cu ntelepciune darul dreptei socoteli, zice: mi
asupresc trupul cu deprinderile durerilor si-l crmuiesc ca pe un rob, avnd grija de el, ca nu
cumva, dupa ce am vestit altora, sa ajung eu nsumi de lepadat (1 Cor. 9-27).
Bolile se nasc n multi adeseori din pricina hranirii fara rnduiala si mereu schimbate. Caci
acestia aici ntind nfrnarea pna la flamnzirea cea mai de pe urma si se predau unor
osteneli virtuoase fara masura si fara dreapta socoteala, aici trec la mncare fara masura si
la saturarea care e dusmanul firii. Deci e de trebuinta nfrnarea celor ncepatori n virtute si
celor ce si-au adus nevointele pna dincolo de mijloc, ajungnd la treapta cea mai nalta a
vederii. Caci ea e maica sanatatii, e prietena curatiei si nsotitoarea cea buna a smeritei
cugetari.
Cunoaste ca nepatimirea este ndoita si se naste n chip ndoit n cei ce se srguiesc.
Nepatimirea prima se iveste n cei srguinciosi la sfrsitul ntelepciunii prin fapte. Ea sporind
n chip felurit prin ostenelile nevointei celei dupa lege, omoara patimile si opreste pornirile

pacatoase ale trupului si misca puterile sufletului spre ceea ce e potrivit cu firea, iar mintea o
readuce la cugetarea cu ntelepciunile la cele dumnezeiesti. A doua nepatimire, care e mai
desavrsita, se iveste n chip ntelept n aceia la nceputul contemplatiei naturale. Aceasta,
naltndu-se de la linistea duhovniceasca a gndurilor din minte la starea de pace a mintii, o
face pe aceasta atot-stravazatoare si atot-nainte-vazatoare: atot-stravazatoare n lucrurile
dumnezeiesti, n vederile celor mai bune si n descoperirea tainelor lui Dumnezeu; atotnainte-vazatoare n lucrurile omenesti, care vin de departe si au sa se ntmple n viitor. Dar
n aceste doua nepatimiri este unul si acelasi Duh care lucreaza, nfrnnd si stapnind n cea
dinti, si elibernd spre viata vesnica n cea de-a doua, cum zice Pavel (1 Cor. 12, 11).
Cel ce s-a apropiat de hotarele nepatimirii, dobndind vederi drepte despre Dumnezeu si
despre firile lucrurilor, si naltndu-se de la frumusetea fapturilor, pe masura curatiei lui,
spre Facator, primeste revarsarile de lumina ale Duhului. Si avnd pareri bune despre toti,
cugeta pururi cele bune despre toti. El i vede pe toti sfinti si curati si rosteste judecata cea
dreapta despre lucrurile dumnezeiesti si omenesti. Nu iubeste nimic din cele pamntesti ale
lumii, att de cautare de oameni. Dezbracat cu mintea de simtirea a toata lumea, se nalta
spre ceruri si spre Dumnezeu, curatit de tot noroiul si liber de toata robia. El e daruit ntreg
bunatatilor lui Dumnezeu cunoscute cu mintea, aflndu-se numai n Duh, si vede frumusetea
dumnezeiasca si patrunde n chip dumnezeiesc, ntr-o negraita tacere si bucurie, n locurile
dumnezeiesti ale fericitei slave a lui Dumnezeu. Schimbat n toate simtirile, petrece printre
oameni n chip nematerial ca un nger, desi se afla n trup material.
Scriptura cunoaste si pentru nevointa cinci simturi: privegherea, cugetarea, rugaciunea,
nfrnarea si linistirea. Cel ce si-a unit cu acestea simturile trupului, mpreunndu-si vederea
cu privegherea, auzul cu cugetarea, mirosul cu rugaciunea, gustul cu nfrnarea si pipaitul cu
linistea, si curateste repede mintea sufletului sau si, subtiind-o prin acestea, o face
nepatimitoare si stravazatoare. (Simturile sufletului se unesc cum se cuvine ca cele ale
trupului mai mult pentru a le nfrna pe cele din urma, dect pentru a le potenta. Dar cu
vremea energia simturilor trupului nduhovnicita ntareste simturile sufletului: privegherea
vede, meditatia aude, nfrnarea gusta cele spirituale. Prin toate acestea mintea, subtiinduse, ntruct s-a eliberat de gndurile pamntesti care o ngrosau si o tulburau, devine linistita
si transparenta. E linistita pentru ca vede pe Cel Unul, infinit si linistit, nemaiavnd lipsa sa
treaca de la un lucru la altul, nemaifiind ngrijorata de marginirea lucrurilor pe care trebuie
sa le depaseasca pentru a-si nmulti cunostinta si satisface poftele. Dar nu numai energia
simturilor trupului se adauga la energia simtirii mintii, ci si invers; energia simtirii mintii sau a
simturilor sufletului se adauga la energia simturilor trupului, ntarind-o si curatind-o, nct
prin aceste simturi mintea poate strabate la Dumnezeu cel straveziu prin lucruri sau prezent
n ratiunile lucrurilor).
Mintea patimitoare este acea care stapneste patimile sale si s-a ridicat mai presus de
ntristare si de bucurie, nct nu se mai ntristeaza nici de supararile din necazuri, si nu se mai
revarsa nici n bucuria multumirii; ci n necazuri si tine sufletul n bucurie, iar n clipele de
fericire si-l tine nfrnat si nu-l lasa sa iasa din dreapta masura. (Deci starea aceea nu e una
de nesimtire, ci de echilibru, care de aceea poate dura continuu).
Furia dracilor e mare mpotriva celor ce-au facut mari sporuri n contemplatie. Ei stau la
pnda ziua si noaptea mpotriva acelora. Ei le strnesc prin ei nsisi le prilejuiesc lovituri spre

nfricosare. Sau se napustesc mpotriva lor c`iar prin cei ce-i lauda. Caci i pizmuiesc pentru
linistirea lor si i supara n felurite chipuri, macar ca nu pot sa-i ntoarca la nedreptate pe cei
ce sa-u predat pe ei lui Dumnezeu. Daca n-ar fi ngerul Domnului Atottiitorul, care sa-i
pazeasca pe ei, nu ar putea de uneltirile lor si de cursele mortii.
Daca te nevoiesti pentru ntelepciunea lucratoare a virtutii, ia seama cu grija la uneltirile
dracilor pierzatori. Caci cu ct naintezi pe treptele virtutilor nalte si cu ct ti creste lumina
dumnezeiasca n rugaciune si ajungi la descoperiri si vederi de negrait prin Duhul, cu att
aceia, vazndu-te ca te ridici spre cer, scrsnesc din dinti si-si ntind cu mai multa siguranta
mrejele mult-mpletite ale rautatii lor n vazduhul mintii. Caci atunci nu mai sufla mpotriva
ta numai dracii poftei si ai mniei, iubitori de trup si asemenea fiarelor salbatice , ci se vor
ridica mpotriva ta si cei ai hulirii prin pizma amarnica. Pe lnga acestia se vor ridica, n chip
aratat si nearatat, si cei din vazduh (Duhurile rele lucreaza din vazduh, adica dintr-un loc
care nu tine nici de lume, nici de Dumnezeu, ci se intercaleaza ntre lume si Dumnezeu, voind
sa ne desparta descurajati si de lume si de Dumnezeu. E un loc al nestatorniciei, al
inconsistentei, al nalucirilor, al nemultumirii cu orice. n acel loc cauta duhurile rele sa ne
atraga si pe noi.) ntr-aripnd ncepatoriile si stapniile, si lund, prin imaginatia lor
nemateriala, chipul unor vedenii straine si nfricosatoare, spre chinuirea ta, ct le este
ngaduit. Dar prin lucrarea rugaciunii facuta cu mintea, folosindu-te de privirea treaza a
mintii si cugetnd la Dumnezeu, cu ajutorul ntelesurilor contemplatiei naturale a fapturilor,
nu te vei teme de sageata lor care zboara ziua, nici nu vor izbuti sa se apropie de cortul tau,
fiind izgoniti de lumina din tine, asemenea ntunericului, si fiind arsi de focul dumnezeiesc.
Duhurile rautatii se nspaimnta cumplit de harul Duhului dumnezeiesc, mai ales cnd vine
cu mbelsugare, sau cnd ne curatim prin cugetare si rugaciune curata. Necuteznd sa se
apropie de cortul celor ce sunt luminati prin har, ncearca sa-i nspaimnte si sa-i tulbure
numai prin naluciri si zgomote nfricosatoare si prin glasuri fara nteles, cautnd sa-i
departeze de la fapta privegherii si a rugaciunii. Iar cnd dorm acestia, ei stau la pnda,
aducndu-le visuri mincinoase, necrutndu-le nici cea mai scurta odihna din ostenelile lor si
le ia somnul de la gene prin smucituri, facndu-le, prin aceste mestesugiri, viata mai
ostenitoare si mai plina de durere.
Duhurile ntunericului ne apar n trupuri subtiri, cum nvatam din experienta, fie ca ne
produc nalucirea acestora, furndu-ne simtirea, fie ca sunt osndite la aceasta prin caderea
lor de odinioara. Dar se srguiesc sa se mpleteasca cu sufletul care se nevoieste, cnd trupul
slujitor al sufletului se ntoarce spre somn. De aceea mi se pare ca este o proba pentru
sufletul ridicat deasupra puritatii trupului, ca sa se arate cum se ridica mpotriva lor, cu
mnie si pornire multa, iutimea si barbatia lui, cnd aceia l ameninta cu lucruri
nfricosatoare. Sufletul patruns de dragostea lui Dumnezeu si ntarit n virtutile generale nu
numai ca sta mpotriva lor cu mnie dreapta, ci le si loveste, ntruct aceasta par sa aiba o
oarecare simtire, odata ce s-au facut pamntesti prin caderea de la prima si dumnezeiasca
lumina.
Scriptura cunoaste trei stari ale vietii: trupeasca, sufleteasca si duhovniceasca. Fiecare din
acestea are dispozitia ei deosebita si e cu totul neasemenea celorlalte.
Starea trupeasca a vietii e aplecata ntreaga cu totul spre placerile si bucuriile vietii de aici,
neavnd n sine nimic nici din starea sufleteasca, nici din starea duhovniceasca, chiar daca ar

vrea sa aiba ceva din acelea. Cea sufleteasca, fiind oarecum la mijloc ntre pacat si virtute,
cauta la grija si ntarirea trupului si la lauda de la oameni; ea leapada, de asemenea,
ostenelile virtutii si alearga la faptele trupului, nealipindu-se nici pacatului, nici virtutii,
pentru pricini opuse. Nu se alipeste virtutii, pentru asprimea si osteneala ei si nu se opune
pacatului, pentru a nu pierde laudele oamenilor. Iar starea duhovniceasca a vietii nu vrea sa
aiba nimic din cele doua amintite si nu vrea sa se coboare spre nici una din ele, amndoua
rele. Ea e ntreaga cu totul libera si de una si de alta. Fiind argintata de aripile dragostei si ale
nepatimirii, zboara deasupra amndurora, nefacnd nimic din cele oprite si fugind de
lucrarea celor laudate doar ca bune.
Cei ce vietuiesc sufleteste si de aceea sunt numiti sufletesti, sunt ca unii pe jumatate lipsiti
de minte si cu madularele slabanogite. Ei nu vor sa osteneasca pentru virtute si pentru
porunca lui Dumnezeu, dar fug si de faptele de ocara, pentru slava oamenilor. Fiind stapniti
nsa de iubirea de sine, care hraneste patimile stricacioase, toata grija lor si-o ndreapta spre
sanatatea si placerea trupului. Ei ocolesc tot necazul, toata osteneala si toata neplacuta
patimire pentru virtute, ngrijindu-si peste trebuinta trupul care-i razboieste. Aceasta fiindule viata si purtarea, si fac mintea pamnteasca, ngrosata de patimi si sunt neprimitori de
continuturi ale mintii si duhovnicesti, care rapesc sufletul de la cele vazute si-l fac sa tinda
ntreg spre ceruri. Iar aceasta o patimesc, fiind stapniti nca de duhul alipirii la cele vazute,
ca unii ce-si iubesc sufletele lor si aleg sa faca voile lor. Caci fiind deserti de Duhul Sfnt, nu
se mpartasesc nici de darurile Lui. De aceea nu se poate vedea n ei nici roada
dumnezeiasca, iubire de Dumnezeu sau de aproapele, sau bucuria n saracie si necazuri sau
pacea sufletului sau credinta din inima sau nfrnarea cuprinzatoare sau umilinta inimii, sau
lacrimile sau smerenia si mila. Si toate sunt pline la ei de umflare si de mndrie. Din pricina
aceasta nu au putere sa coboare n adncimile Duhului, deoarece nu este n ei nici o lumina
care sa-i calauzeasca si care sa le deschida mintea spre a ntelege Scripturile. (Ei n-au
adncime n ntelegere, nu descopera dimensiunile nesfrsite ale vietii si iubirii dumnezeiesti
ndreptata spre oameni. Nu vad nici n Scriptura aceste dimensiuni.) Ba nu sufar sa asculte
nici pe altii povestind despre ele. Cu dreptate a spus si despre unii ca acestia apostolul:
Omul sufletesc nu primeste cele ale Duhului, caci nebunie i sunt lui si nu stie ca legea este
duhovniceasca si duhovniceste se judeca. (1 Cor. 2,14).
Veninul pacatului adunat n noi fiind mult, e nevoie si de foc mult care sa-l curete prin
lacrimile pocaintei si prin durerile fara de voie ale caintei si prin cele de bunavoie ale
nevointei. Fiindca de petele pacatului ne curatim prin osteneli de bunavoie sau prin necazuri
fara de voie. Dar daca nu lucreaza cele de bunavoie curatirea partii din launtru a paharului si
a blidului, mplinesc, n chip mai aspru, cele fara de voie readucere noastra la starea
straveche. Asa a rnduit Facatorul.
si rd de evlavie, dar si rd lucrurile de cei ce nu s-au lepadat n chip rational de ei nsisi si
nu vor sa se foloseasca de nvatator si de povatuitor de la nceput, ci urmeaza socotintei lor
si se arata stiutori n fata lui.
Precum nu poate cunoaste cineva ntocmai pricinile aducatoare de boli trupesti si leacurile
lor, fara multa experienta a stiintei doftoricesti, asa nici pricinile bolilor sufletesti nu le poate
cunoaste fara multa nevointa n privinta lor. Caci precum poate gresi judecata cu privire la
bolile trupesti si putinora le este cunoscuta n chip desavrsit natura lor, cu care se ocupa

stiinta doctorilor, cu att mai mult poate gresi cea cu privire la bolile sufletesti. Caci cu ct e
mai mare sufletul dect trupul, cu att sunt mai mari si mai greu de patruns patimile lui,
dect ale trupului vazut de toti prin simtiri.
Scurta e viata, lung e veacul viitor si mic e rastimpul vietii de aici. Iar omul, vietuitoarea
aceasta mare si de scurta vreme, careia i s-a dat vremea ngusta de acum, e neputincios.
Vremea e ngusta, iar omul e slab. Dar cununa care-l asteapta, ca rasplata a luptelor, e mare,
deoarece are nenumarate tepuse care-i primejduiesc viata cea atotscurta.
Dumnezeu nu vrea ca lucrarea celor srguinciosi sa fie nechinuita, ci foarte ncercata. De
aceea ngaduie focul ispitelor si retrage putin harul dat lor de sus si lasa ca pacea gndurilor
sa fie tulburata de duhurile rautatii pentru o vreme, ca sa vada aplecarea sufletului, cui se
daruieste el mai mult; Lui, Facatorului si Binefacatorului lui, sau simtirii lumii si lunecusului n
placeri? Pe urma, sau le da har ndoit, celor ce sporesc n dragostea Lui, sau i biciuieste cu
aceste ispite si necazuri de cei lipiti de lucruri, pna ce vor cstiga neplacerea fata de
lucrurile vazute si nestatornice si vor spala din lacrimi amaraciunea de pe urma placerilor
venite de la ele. (Duhurile rautatii sunt duhuri nelinistite si aduc neliniste, pentru ca n-au
taria unei existente nesfrsite si plenare n ele nsele. Omule e expus si el aceste nelinisti,
echivalenta cu frica, daca nu se ntlneste n duhul sau cu Dumnezeu, viata nesfrsita, care i
se comunica.)
Cnd pacea gndurilor e tulburata de duhurile rautatii ndata sunt trimise fara ncetare si
sagetile aprinse ale poftei mpotriva mintii, care alearga sprinten spre naltimi, de catre dracii
vnatori si iubitori de trup. Iar mintea fiind oprita astfel din miscarea de cele de sus, cade n
miscari necuvenite si amestecate. Si asa trupul ncepe sa se razvrateasca fara rnduiala
mpotriva duhului, tragnd mintea cu gdilaturi si cu aprinderi si dorind s-o nmormnteze n
groapa placerilor. Si daca n-ar scurta Domnul Savaot zilele acelea si daca n-ar darui slugilor
Sale puterea rabdarii, nu s-ar mntui nici un trup. (Matei. 24,22)
Dracul mult iscusit si preaviclean al curviei(se face unora cadere si groapa de noroi, altora
bici si ciomag drept, si iarasi altora, cercare si chin sufletului. Cel dinti lucru poate fi vazut la
ncepatorii care-si poata nca jugul nevointei cu trndaviei si fara grija. Cel de-al doilea, la cei
ce se afla n mijlocul sporirii n virtute si se ntind spre ea nca cu oarecare lenevire. Iar al
treilea, la cei ce si-au ntins aripa mintii pna la contemplare si s-au saltat bine spre
nepatimirea mai desavrsita. Deci fiecaruia i s-a rnduit de sus dupa folosul lui.
Cadere si groapa de noroi se face dracul curviei celor ce strabat viata calugareasca cu
nepasare totala. Madularele acestora sunt aprinse de el n vapaia si-n pofta curviei si le
aduce prilejuri pentru mplinirea voii trupului, chiar fara unirea cu alt trup. Despre acestea
este rusine a si gndi si a si grai. Acestia sunt nebuni cu trupul, dupa cum s-a spus, si
mannca roadele placerii sarate si ochii lor sunt plini de ntuneric, iar la cele mai nalte, pe
drept cuvnt, nu ajung. Tamaduirea lor, daca o voiesc, sta n focul pocaintei si n zdrobirea
inimii curate. Aceasta aduce scaparea de cel rau si curata sufletul de pete si-l face mostenitor
al milei lui Dumnezeu. nteleptul Solomon, dndu-ne sa ntelegem aceasta, a zis: Leacul
opreste pacate multe (Eccl. 10,4).
Bici si ciomag se face, cu dreptate, acest duh, celor desavrsiti n cea dinti nepatimire prin
ntelepciunea lucratoare si celor ce-au sporit spre cele mai de sus si mai desavrsite. Cnd

slabeste ncordarea nevointei lor prin lenevire si se abat spre privirea fara paza a celor
supuse simturilor si deschid intrarea poftei pentru lucrurile omenesti, atunci e trimis
biciuitorul acesta mpotriva lor, din bunatatea cea mai mare a lui Dumnezeu fata de ei.
Acesta ncepe sa loveasca pe cei ce cugeta astfel, cu gnduri de-ale poftei trupesti.
Nerabdnd ei aceasta, se ntorc cu srguinta iarasi spre cetatuia lor, spre lucrarea si atentia
ncordata, si se apuca cu si mai multa rvna de lucrurile care mntuiesc, printr-o silinta si mai
ostenitoare. Caci nu vrea Dumnezeu cel Preabun ca sufletul care a ajuns pna aici sa se
ntoarca cu totul la simtirea lumeasca, ci voieste sa paseasca nencetat spre cele dinainte si
sa purceada cu srguinta spre lucrurile mai desavrsite, ca sa nu se apropie biciul rautatii de
cortul lui.
Cercare, ghimpe si chin li se face, dupa ornduirea de sus, acest duh, acelora a caror prima
nepatimire s-a saltat spre cea de a doua. Aceasta, pentru ca suparati de el, sa-si aduca
aminte de neputinta fireasca si sa nu se mndreasca, cum zice Scriptura, pentru marimea
descoperirilor prin vedere (2 Cor. 12, 7); ci vaznd legea trupului care se osteste mpotriva
legii mintii lor (Rom. 7, 23), sa se scuture chiar si de amintirea simpla a pacatului, de teama
sa nu primeasca simtirea spurcaciunii de la amintirea ei si sa nu slabeasca puterea vazatoare
a mintii lor si sa cada de la naltimea contemplatiei.
De sufletele care s-au curatit de curnd, obisnuieste sa se apropie mai mult duhul poftei si al
mniei. Din ce pricina? Ca sa scuture roadele Duhului care au odraslit n ele. Deoarece
bucuria eliberarii aduce o oarecare slabire si mprastiere n aceste suflete. ntelepciunea care
le crmuieste cu folos, voieste sa atraga pururi spre sine, prin darurile sale, cugetarea lor si
sa ramna neclintite n smerita cugetare, ca nu cumva din multa libertate si din bogatia
darurilor sa se nalte fata de altii, sau sa li se para ca au cstigat acest palat al pacii din
puterea si ntelegerea lor. De aceea da voie acestor duhuri sa sara asupra sufletelor amintite,
n vreme ce ea se retrage. Cuprins n felul acesta de teama caderii, sufletele se pironesc n
pazirea fericitei smeritei cugetari. Aflnd ca sunt njugate cu trupul si sngele, cauta n chip
firesc cetatuia lor, n care sunt pazite nevatamate prin puterea Duhului.
Dupa boala patimii care stapneste n noi si dupa putreziciunea pacatului aflatoare n noi,
sunt si ncercarile care vin asupra noastra. Iar paharul amaraciunii judecatilor lui Dumnezeu
ni se da mai aspru sau mai milos. Daca materia pacatudui aflatoare n noi poate fi usor
tamaduita si nlaturata, fiind alcatuita din gnduri iubitoare de placere sau de viata, paharul
ncercarilor care ni se da de catre Doctorul sufletelor noastre este amestecat cu mila, ca
unora ce suntem ispititi de gnduri omenesti si suferim nca cele omenesti. Dar daca este o
materie greu de vindecat si zace n adnc si lucreaza putreziciunea spre moarte, fiind
alcatuita din gnduri de trufie si de mndria cea mai mare, ni se da paharul n toata asprimea
mniei, ca boala mistuita si subtiata n focul ispitelor ce vin una dupa alta sa se departeze din
sufletele noastre, prin smerenia ce o aduc. Spalnd astfel saraturile gndurilor prin lacrimi,
ne vor arata curati, n lumina smerefiei, Doctorului sufletelor noastre. (Mndria e
ncapatnare n propria izolare, e nvrtitoare; de aceea trebuie nmuiata prin ncercari mai
grele, pe cnd pofta de placeri e slabiciune si, nefiind sustinuta de ncapatnare, e mai usor
de tamaduit. Mndria e tamaduita numai de smerenie. Iar smerenia se cstiga cel mai greu.
Dar ea e mpreunata cu adevarata cunoastere a lui Dumnezeu, sau cu vederea luminii Lui,
care nu poate fi dobndita pna ce cineva e preocupat prea mult de sine.)

Cei ce se nevoiesc nu pot scapa de valurile necontenite ale ispitelor, daca nu-si recunosc
neputinta lor si nu se socotesc pe ei nsisi straini de toata dreptatea si nevrednici de toata
mngierea, de toata cinstea si de toata odihna. (Un alt paradox al fiintei umane: n
eforturile nevointei celei mai ncordate, credanciosul si traieste n modul cel mai accentuat
neputinta sa. De aceea cauta sa ajunga prin rugaciune la puterea lui Dumnezeu.) Caci tinta
lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor noastre, este sa fim pururi smeriti si ntristati pentru
nevrednicia noastra, straini de tot omul si urmatori ai patimilor Domnului. Caci El era blnd si
smerit cu inima si vrea sa umblam si noi n blndetea si smerenia inimii, pe calea poruncilor
Lui.
Smerenia nu se dobndeste prin ncovoierea grumazului, prin rncezeala coamei, sau prin
haina nengrijita, aspra si soioasa, n care multi scot ca sta toata virtutea; ci ea vine din inima
zdrobita si sta n duh de smerenie, dupa David: Duhul umilit, inima nfrnta si smerita,
Dumnezeu nu le va urgisi (Ps. L,19).
Altceva este vorbirea smerita, altceva smerenia si altceva smerita cugetare. Vorbirea smerita
si altceva smerita cugetare. Vorbirea smerita si smerenia le dobndesc nevoitorii prin toata
neplacuta patimire si prin ostenelile din afara ale virtutii; caci ele sunt ndreptate numai spre
lucrarea si spre nevointa trupeasca. De aceea, aflndu-se sufletul n starea smereniei, cnd
vine ispita, se tulbura. Dar smerita cugetare, fiind un lucru dumnezeiesc si nalt, vine numai
n cei ce au trecut de mijloc, prin salasluirea Mngietorului, adica n cei ce au sporit prin
toata smerenia pe calea atotaspra a virtutii.
Smerita cugetare, patrunznd n adncurile sufletului si caznd ca un bolovan greu ntr-nsul,
l apasa si l frnge cu atta putere, nct l apasa si l frnge cu atta putere, nct i stoarce
toata taria ntr-un pru neretinut de lacrimi; (Lacrimile snt semnul ca sufletul si-a nmuiat
nvrtosarea nchisorii n sine, ca s-a eliberat pe sine, ca s-a deschis Duhului dumnezeiesc.
Relatia intima cu alta persoana, dar mai ales cu Dumnezeu, se manifesta ntr-o stare de
simtire, opusa rigiditatii. Acum e simtit Dumnezeu. Smerenia e simtita ntr-adevar ca un
bolovan greu, care apasndu-i nevoitorului propria fiinta i nmoaie taria nvrtosata,
prefacnd-o n siroaie de lacrimi. Numai asa sufletul se deschide lui Dumnezeu.) iar mintea io curata de toata ntinaciunea gndurilor, facnd-o sa ajunga la vederea lui Dumnezeu, ca
Isaia, si sub lucrarea Lui. Caci zice Isaia: Vai mie ca sunt pierdut. Caci era fiind si avnd buze
spurcate, locuiesc n mijlocul unui popor cu buze necurate. Si am vazut pe Domnul Savaot cu
ochii mei (Isaia 6,5).
Cnd vorbirea smerita coboara n adncul tau, atunci vorbirea nalta se nradacineaza n
adncul inimii tale, atunci vorbirea smerita de la suprafata sau din launtru e lepadata de la
tine. (Cnd smerenia se salasluieste n suflet, nu te mai intereseaza vorbirea smerita din
afara, prin care vrei nca sa pari ca esti smerit; dar nici vorbirea smerita din adnc. Vrei mai
bine sa taci, pentru ca simti ca orice cuvnt te-ar putea pune n relief.) Cnd nsa te
mbogatesti de sus cu smerita cugetare, atunci nceteaza att smerenia din afara, ct si
vorbirea smerita a limbii, dupa cuvntul lui Pavel: Cnd va veni ceea ce e desavrsit, va
nceta ceea ce e din parte (1 Cor 13,10).
Sa nu socotesti cu usurinta ca este smerit cu inima nici cel ce spune lucruri smerite ntr-o
nfatisare de smerenie si modestie; nici cel ce spune lucruri nalte si marete sa nu-l socotesti

ca e plin de toata trufia si ngmfarea si nechinuit launtric de ele. Din roadele lor sa-i cunosti
pe ei.
Roada Duhului Sfnt este dragostea, bucuria, pacea, bunatatea, ndelunga-rabdarea,
credinta, blndetea, nfrnarea. Iar roada duhului potrivnic este ura, ntristarea lumeasca,
nestatornicia sufletului, tulburarea inimii, rautatea, cugetul iscoditor, descurajarea, mnia,
necredinta, pizma, multa mncare, betia, brfirea, osndirea, pofta ochilor, ngmfarea si
trufia sufletului. Deci din aceste roade sa-ti fie cunoscut pomul. Si n felul acesta vei cunoaste
nendoielnic al carui duh este cel ce te ntmpina. Semnele acestora sunt vadite si de glasul
Domnului: Omul bun, zice, din visteria buna a inimii sale scoate cele bune (Matei 12,35),
fiindca dupa cum e pomul asa e si roada.
n cei n care sunt si se vad roadele Sfntului Duh, n aceia este si salasluirea lui Dumnezeu.
n acestia este si un izvor netulburat al cuvntului mpreunat cu ntelepciune si cu cunostinta,
fie ca sunt auziti vorbind smerit, fie ca graiesc cele nalte. Dar n cei n care nu se vad roadele
si darurile acestui Duh, ci ale celui dimpotriva, n acestia este ntunerecul cunostintei de
Dumnezeu, roi de patimi si salasluirea duhurilor vrajmase, fie ca sunt vazuti graind si
purtndu-se cu smerenie, fie graind cele nalte si purtnd haine de pret si nfatisare aleasa.
Adevarul nu sta n fete, nfatisari si cuvinte, nici nu se odihneste Dumnezeu n acestea, ci n
inimi nfrnte, n duh de smerenie si n suflete luminate de cunostinta lui Dumnezeu. Caci se
ntmpla sa vedem uneori pe cineva acoperindu-se n afara sub cuvinte si folosindu-se de
vorbe smerite fata de altii, pentru a vna lauda de la oameni, iar n launtru e plin de viclenie
si de rautate si de tinerea de minte a raului aproapelui; precum se ntmpla uneori sa vedem
pe cineva luptndu-se n afara pentru dreptate prin cuvinte nalte de ntelepciune, si
ridicndu-se mpotriva minciunii sau a calcarii legilor dumnezeiesti, iar n launtru e plin de
cuviinta, de smerenie si de dragoste fata de aproapele; ba uneori se si lauda n Domnul, dupa
cuvntul lui Pavel: Laudndu-ma, n Domnul ma voi lauda, ntru neputintele mele (2 Cor.
12,9). (Smerenia nu trebuie sa opreasca pe cineva de a lupta pentru dreptatea altora cu
cuvinte ntelepte si cu multa iscusinta si putere, dar sa nu pretinda pentru sine nimic si sa nu
se socoteasca lucru mare pentru ceea ce face, ci ca mplinind o slujire obligatorie n fata lui
Dumnezeu. Cu att mai putin trebuie sa mpiedice smerenia, propovaduirea cuvntului lui
Dumnezeu cu putere.)
Dumnezeu a judecat ca trebuie sa-si pregateasca prin Duhul Sau din neam n neam prooroci
si prieteni pentru cladirea Bisericii Sale. Daca sarpele cel vechi si-a varsat veninul pacatului n
urechile oamenilor, iar prin el se pricinuieste pierirea sufletelor, cum nu va ridica Cel ce a
zidit inimile noastre una cte una, cte un sarac din putinatatea pamntului? El ridica din
gunoiul patimilor cte un sarac, care poarta sabia Duhului, adica cuvntul lui Dumnezeu
(Efeseni 7,17), spre ajutorarea mostenirii Lui. Deci pe drept cuvnt cei ce au nceput sa se
smereasca, lepadndu-se de ei nsisi, se ridica spre naltimea cunostintei si primesc de sus
cuvnt de ntelepciune, ca sa binevesteasca, cu putere de la Dumnezeu, mntuire Bisericii
Sale.
Cunoaste-te pe tine nsuti! Iar aceasta este adevarata smerenie, care ne nvata sa cugetam
smerit, ne frnge inima si ne nvata sa lucram si sa pazim aceasta stare. (Crestinismul a legat
dictonul acesta al filozofiei eline, cu smerenia n fata lui Dumnezeu. Numai cel smerit n fata
infinitatii lui Dumnezeu se cunoaste pe sine cu adevarat, sau vice-versa.) Iar daca nu te-ai

cunoscut nca pe tine, nu stii nca nici ce este smerenia, nici nu te-ai atins de adevarata
lucrare si paza. Caci a te cunoaste pe tine este sfrsitul lucrarii virtutilor. (Virtutile sunt
drumul spre cunoasterea de sine, pentru ca sunt drumul spre cunoasterea si trairea infinitatii
iubitoare a lui Dumnezeu. Vrful virtutilor este smerita cugetare, iar n ea se arata adevarata
cunoastere de sine. Se identifica astfel faptuirea morala cu progresul n cunoasterea de sine.
n afara de aceasta faptuire, nu se poate cunoaste cineva pe sine. Cunoasterea de sine nu e o
chestiune intelectuala. Numai n fapte poti cunoaste ce poti si ce nu poti si numai n faptele
mplinite cu credinta n Dumnezeu, prin Dumnezeu si cu ajutorul Lui, poti cunoaste naintarea
n Dumnezeu si te poti cunoaste nu ca o realitate marginita, ci indefinita. Cel ce vorbeste cu
lauda de sine si de faptele sale e strain de sine, nu se cunoaste n toata adncimea sa
indefinita, legata de infinitatea lui Dumnezeu.)
Cel ce s-a saltat de la curatie la cunostinta lucrurilor, s-a cunoscut pe sine, dupa cuvntul:
cunoaste-te pe tine nsuti! Iar cel ce a ajuns la cunostinta ratiunilor zidirii si a lucrurilor
dumnezeiesti si omenesti a cunoscut cele din jurul lui si cele din afara pe el, dar pe sine
nsusi nca nu. (Cunoasterea de sine, fiind nsotita de smerita cugetare, este mbinata si cu
cunoasterea ratiunilor lucrurilor. Caci credinciosul nu se cunoaste pe sine si nu cugeta smerit
despre sine, daca nu vede n fata sa ratiunile duhovnicesti ale creaturilor. Cunoasterea de
sine e legata astfel cu cunoasterea ratiunilor lucrurilor, care devin launtrice credinciosului
mbogatindu-l si deschizndu-i sinea sa infinitatii dumnezeiesti.)
Altceva sunt eu si altceva cele ce tin de mine. De asemenea altceva sunt cele ce tin de mine
si altceva cele privitoare la mine. Apoi altceva sunt cele privitoare la mine si altceva cele din
afara de mine. Eu sunt cel ce zic: sunt al lui Dumnezeu si sunt vazut ca suflet ntelegator,
nemuritor si cuvntator, ca unul ce am minte care naste cuvntul si care e nedespartita si
de-o fiinta cu sufletul. Cele ce tin de mine sunt vrednicia mparateasca, stapnitoare,
cuvntatoare si libertatea vointei. Iar cele privitoare la mine sunt toate cte le aleg prin
hotarrea libera: ndeletnicirea agricola, comerciala sau filozofica. n sfrsit cele din afara de
mine sunt toate cte dau cinste si noblete pamnteasca vietii: bogatia, slava, cinstea,
bunastarea, marimea slujbelor, sau cele dimpotriva: saracia, lipsa de slava, lipsa de cinste si
insuccesele.
Tot cele ce s-a cunoscut pe sine s-a odihnit de la toate lucrurile sale cea dupa Dumnezeu si a
intrat n locul sfnt al lui Dumnezeu si al smereniei. (Cunoasterea de sine si smerita cugetare
coincid nu numai cu contemplarea ratiunilor lucrurilor, ci si cu lucrarea constienta la locul cel
sfnt unde este Dumnezeu sau infinitatea Lui, n inima. n constiinta nentrerupta de a se afla
n fata lui Dumnezeu, sufletul savrseste liturghia ntelegatoare sau constienta, caci nu poate
sta n fata lui Dumnezeu fara a-i jertfi Lui toate si chiar pe sine nsusi, din puterea jertfei lui
Hristos, pentru a-L cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu si pe sine nsusi si a se uni cu El.) Iar
cel ce s-a cunoscut nca pe sine, prin smerita cugetare si cunostinta, calatoreste nca cu
osteneala si sudoare n viata. Aceasta dorind si David sa o ntelegem, a zis: Aceasta este
osteneala naintea mea, pna ce voi intra n locul cel sfnt al lui Dumnezeu (Ps. L22, 16,17).
Cnd ajunge cineva de se cunoaste pe sine nsusi (iar pentru aceasta are trebuinta de multa
paza din afara si de oprire de la lucrurile lumesti si de cercetarea constiintei), ndata vine n
suflet oarecare smerenie dumnezeiasca mai presus de cuvnt, aducnd n inima zdrobire si
lacrimi de umilinta fierbinte, nct cel ce sta n lucrarea ei se socoteste pe sine: pamnt,

cenusa, vierme si nu om; ba nca nevrednic chiar de viata duhovniceasca. Aceasta din pricina
covrsirii acestui dar al lui Dumnezeu. Iar nvrednicindu-se cineva sa petreaca multa vreme n
acest dar, se umple de alta betie negraita: de umilinta inimii si patrunde n adncul smeritei
cugetari. Acesta, iesind din sine, nesocoteste toate mncarile din afara, ca si bautura si
vesmintele trupului, necautnd cele peste trebuinta, ca unul ce s-a schimbat cu schimbarea
dreptei celui Preanalt.
Cel mai mare bun dintre virtuti este smerenia. Pe cei n care se sadeste aceasta prin
pocainta curata, avnd nsotitoare si rugaciunea cu nfrnare, i face ndata slobozi de robie
si daruieste puterilor lor pace. Aflndu-se acestia ntr-o asemenea stare, cuvntul lor se
umple de limpezimea cunostintei lui Dumnezeu si ajung la vederea tainelor mparatiei lui
Dumnezeu si a ratiunilor zidirii. Dar pe masura ce patrund n adncurile Duhului, strabat si n
adncul smeritei cugetari. (naintarea n smerita cugetare, fiind o naintare n cunoastere de
sine, n cunoasterea neputintei proprii, e si o naintare n adncurile puterii Duhului. Sinea
cunoscuta ntru smerenia sau n putinatatea ei e o sine din ce n ce mai transparenta, o inima
curatita de orice pata sau de orice nvrtosare, care o face nestravezie si nesimtitoare la
prezenta lui Dumnezeu cel infinit, pentru ca se mentine ea nsasi ngrosata la marginirea ei
exclusiva.) Iar din aceasta le creste cunostinta masurilor proprii. Cunosc neputinta firii
omenesti si li se nmulteste dragostea de Dumnezeu si de aproapele, nct socotesc ca este
un lucru sfnt sa se izbaveasca chiar si de simpla mbratisare si de apropierea petrecerii
mpreuna. (Dragostea de aproapele poate sa fie intensa si vibranta si totusi sa evite
atingerile trupesti, mbratisarile, apropierile. O dovedeste aceasta suferinta patrunzatoare
pentru necazurile altora, pentru neputintele lui. Aceasta dragoste a devenit cu totul
duhovniceasca, fara sa fie mai putin intensa, mai putin duioasa. n aceasta dragoste poate
avea loc o comunicare, o interpenetrare launtrica cu mult mai adnca dect cea prilejuita de
mbratisarile trupesti, care pot ramnea simplu exterioare.)
Nimic nu ntraripeaza asa de mult sufletul oamenilor catre dragostea lui Dumnezeu si catre
iubirea de oameni, ca smerita cugetare, umilinta si rugaciunea curata. Cea dinti le frnge
duhul, i face sa le izvorasca praie de lacrimi si, aducnd putinatatea omeneasca sub ochi, i
nvata sa-si cunoasca masurile lor. A doua curateste mintea de cele materiale si lumineaza
ochii inimii si face sufletul ntreg luminos. Iar cea din urma uneste pe omul ntreg cu
Dumnezeu si-l face sa petreaca mpreuna cu ngerii, sa guste dulceata bunatatilor vesnice ale
lui Dumnezeu, sa guste dulceata bunatatilor vesnice ale lui Dumnezeu, i da visterii de taine
mari si, aprinzndu-l de iubire, l ndupleca sa ndrazneasca sa-si puna sufletul pentru
prietenii sai, ca unul ce s-a ridicat mai presus de hotarele putinatatii trupesti.
Umilinta se deosebeste de smerenie, prin simtirea micimii tale pna aproape de topirea ta,
pna la o extrema nmuiere a fiintei n fata maretiei nesfrsite a lui Dumnezeu. Ea e o
strapungere a inimii care produce lacrimi, pentru ca aceasta strapungere merge pna la
maduva fiintei, facnd straveziu pe Dumnezeu prin subtirimea fiintei noastre.
Cel ce a cucerit aceasta cetatuie de pe vrf nu poate fi tinut de lanturile simtirii lucrurilor, nu
vede nici una din desfatarile vietii; nu deosebeste pe cel evlavios de cel neevlavios; ci
precum Dumnezeu face sa ploua si face sa rasara soarele peste drepti si nedrepti, peste rai si
buni (Matei 5,45), asa si el si trimite si-si ntinde razele dragostei catre toti si nu-si
ngusteaza inima, ci si-o largeste n iubirea tuturor. El se simte strmtorat si chinuit ca nu

poate atta bine ct vrea. Din aceasta porneste ca din Eden un fel de alt izvor al umilintei
spre smerita cugetare, spre nepatimire si spre naltarea la rugaciunea nemprastiata; un izvor
care adapa fata ntregii zidiri gndite a lui Dumnezeu.
Lumina Duhului dumnezeiesc, salasluita n suflet, obisnuieste sa se departeze din pricina
trndaviei, a nepurtarii de grija si a nepasarii aratata n cuvinte si mncari. (Salasluirea
Duhului Sfnt mpreuna cu umilinta este una cu o delicatete extrema a sufletului, contrara
grosolaniei manifestata n nepasare, lacomie si trufie. n cazul din urma sufletul se umple de
fiare si devine asemenea lor.) Negrija la mncari si mustul hranei, ca si nenfrnarea limbii si
nepaza ochilor, obisnuiesc sa alunge din suflet lumina si sa ne faca ntunecati. Iar umplndune noi de ntuneric, ndata ncep sa umble prin sufletul nostru toate fiarele cmpului inimii
noastre si toti leii sau gndurile patimilor, cautnd cu racnet hrana pentru patimi si sa
rapeasca comoara asezata n noi de Duhul. Iar nfrnarea care ne este prietena cu adevarat si
rugaciunea care ne face ngeri, nu numai ca nu lasa nimic din acestea sa intre n suflet, ci
pastreaza si lumina Duhului nestinsa n jurul mintii, iar inima o face linistita si curata si izvor
de dumnezeiasca umilinta, pe cnd sufletul l largeste spre dragostea lui Dumnezeu si-l
uneste ntreg cu Hristos ntreg, prin bucurie si feciorie.
Sa nu zici n inima ta: mi este cu neputinta sa dobndesc de aici nainte curatia fecioriei,
dupa ce am cazut n stricaciunea si nebunia trupului n multe chinuri. Caci unde se staruie cu
ostenelile pocaintei si cu caldura inimii n greau patimire si curg ruri de lacrimi din umilinta
inimii, acolo se darma toate ntariturile, se stinge tot focul patimilor si se savrseste
renasterea de sus, prin venirea Mngietorului; si sufletul se face iarasi palat al curatiei si al
fecioriei. Coborndu-se apoi Dumnezeu n acesta, printr-o lumina si bucurie negraita, si
seznd pe naltimea mintii lui ca pe un tron de slava, da pacea Sa puterilor lui, zicnd: Pace
voua, din partea patimilor care va razboiesc; pacea Mea dau voua, ca sa va miscati
potrivit cu firea; pacea Mea o las voua, (Ioan 14,27), ca sa va desavrsiti mai presus de fire.
Deci tamaduind cele trei parti ale sufletului prin ntreitul dar al pacii si ridicndu-l pe acesta
la desavrsirea ntreita si unindu-l cu Sine, l face ntreg feciorelnic si frumos, nvaluindu-l n
buna mireasma a mirului curatiei. Si zice catre el: Scoala-te si apropie-te de Mine, frumoasa
Mea porumbita, prin ntelepciunea cu fapta, ca iata iarna patimilor a trecut; furtuna
gndurilor de placere s-a dus odata cu ea; florile virtutilor s-au aratat cu buna mireasma a
cugetarilor n pamntul inimii tale. Ridica-te si vino aproape de Mine, n cunostinta
contemplarii naturale. Vino porumbita Mea, sub acoperamntul si n ntunericul teologiei
tainice si al credintei tale tare ca piatra, n Mine, Dumnezeul tau (Cnt. cnt. 2,10-14).
Bine este a muri lumii si a vietui lui Hristos. Caci altfel nu poate cineva sa se nasca de sus,
dupa cuvntul Domnului. Iar daca nu se naste de sus, nu poate nici intra n mparatia
cerurilor (Ioan 3,5). Aceasta nastere nsa vine din ascultarea de parintii duhovnicesti. Caci de
nu vom da nti chip n noi semintiei cuvntului prin nvatatura parintilor si nu ne vom face fii
ai lui Dumnezeu prin ei, nu vom putea sa ne nastem de sus. Asa s-au nascut cei doisprezece
din Hristos cel Unul, iar cei saptezeci s-au nascut din cei doisprezece si s-au facut fii ai lui
Dumnezeu si Tatalui, dupa cuvntul Domnului: Voi sunteti fiii Tatalui Meu Celui din ceruri
(Matei 5,45). De aceea si Pavel zice catre noi: Macar ca aveti multi nvatatori, dar nu multi
parinti. Eu v-am nascut pe voi, fiti urmatorii mei (1 Cor. 4,15).

A nu asculta de parintele duhovnicesc dupa pilda Fiului, Care s-a facut ascultator Tatalui
pna la moarte si cruce (Filip. 2,8), nseamna a nu te naste de sus. Iar cel ce nu s-a facut fiu
iubit al unui parinte bun, cum va fi parinte, daca nu s-a nascut prin cuvnt si Duh de sus?
Cum va fi si el parinte bun al unor fii buni si cum va naste copii buni, dupa chipul bunatatii
parintelui lor? Iar daca nu e asa, fara ndoiala cum e pomul, asa va fi si roada.
Lipsa evlaviei este puiul atotrau al iubirii celei rele de argint al pizmei. Iar daca nu e rea, cu
att mai mult cea care-l naste. Caci ea face pe fiii oamenilor sa pretuiasca mai mult
dragostea aurului dect dragostea lui Hristos si nfatiseaza pe Facatorul materiei mai mic
dect materia. Caci i ndupleca sa slujeasca mai mult materiei dect lui Dumnezeu, pe cei ce
aduc nchinare fapturii n locul Facatorului si schimba adevarul lui Dumnezeu n minciuna. Iar
daca aceasta boala e un rau asa de mare, nct primeste ca un al doilea nume pe cel de
slujire la idoli, nu ntrece orice rautate sufletul care boleste de buna voie de aceasta?
Daca iubesti aurul, nu iubesti pe Hristos. Iar daca nu iubesti pe Hristos si iubesti aurul, ia
seama cui te face asemenea acest tiran? Aceluia care era ucenic, dar fara credinta, care era
prieten, dar s-a aratat vnzator si si-a batut joc de Stapnul tuturor si a cazut ca un nevrednic
din credinta si din dragostea fata de El si s-a rostogolit n adncul deznadejdii. Teme-te de
pilda aceluia si asculta de mine si fugi de aur si de dragostea lui, ca sa poti cstiga pe Hristos,
daca te iubesti pe tine. Caci stii locul unde a ajuns cel ce a cazut.
Nu te grabi niciodata sa ajungi n scaun de ntistatator prin aur sau prin ajutorul oamenilor
si prin rugaminti, fara chemare de sus, chiar daca te stii n stare sa folosesti sufletelor. Caci
acestea trei te vor urmari si una din ele te va ajunge: sau ti va veni asupra nemultumirea si
mnia lui Dumnezeu prin felurite greutati si necazuri, caci nu vor lupta mpotriva ta numai
oameni, ci si aproape toata zidirea si-ti va fi viata plina de suspin; sau vei fi scos de multa
necinste de cei mai tari ca tine; sau vei muri fara vreme, fiind taiat de la viata aceasta.
Nu poate sa dispretuiasca cineva slava si necinstea si sa ajunga deasupra placerii si durerii,
de nu se va hotar sa priveasca spre sfrsiturile lucrurilor. Caci cnd va vedea toata slava,
placerea, desfatarea, bogatia si bunastarea ca sfrsesc n nimic si tuturor le urmeaza si pe
toate le strica moartea, atunci, dispretuind desertaciunea vadita a tuturor lucrurilor
omenesti, si va ntoarce simturile (sufletului) spre sfrsiturile lucrurilor dumnezeiesti si se va
prinde de ele. Caci ele sunt cu adevarat si nu se pot strica nicidecum. Iar prinzndu-se de
acestea, se ridica deasupra durerii si placerii: a durerii, ca unul ce a biruit iubirea de placere,
de slava si de bani a sufletului; a placerii, ca unul ce a lepadat simtirea lumii si, drept urmare,
fie ca e slavit, fie ca e dispretuit, ramne acelasi. Caci fie ca se afla n dureri, fie n odihna
trupului, pentru toate multumeste lui Dumnezeu si nu se coboara cu gndul la cele de jos.
Cel ce se nevoieste trebuie sa-si cunoasca miscarile si preocuparile sufletului chiar si din
visurile lui si sa aiba grija de starea lui. Caci dupa preocuparea omului din launtru si dupa
grijile lui sunt si miscarile trupului si nalucirile mintii. Daca cineva are sufletul iubitor de cele
materiale si de placeri, si naluceste cstiguri de lucruri si de bani, sau chipuri de femei si
mpreunari patimase, din care vine mbracamintea patata si ntinaciunea trupului. Iar daca
are sufletul lacom si iubitor de argint, vede totdeauna aur si pe acesta l doreste, se
lacomeste dupa dobnzi si le asaza n visterii si e osndit ca un om fara mila. Daca are un
suflet nclinat spre mnie si dusmanie, este urmarit de fiare si de serpi veninosi si e napadit
de temeri si de spaime. Iar daca si are sufletul ngmfat de slava desarta, si naluceste laude

si primiri din partea multimii, scaune de stapnire si de conducere si le socoteste, chiar cnd
e treaz, pe ce nca nu le are, ca si cnd le are sau le va avea cu siguranta. Daca e cu sufletul
plin de mndrie si de trufie, se vede pe sine purtat n trasuri stralucitoare si uneori zburnd
n vazduh si pe toti i vede tremurnd de covrsirea puterii lui. La fel si omul iubitor de
Dumnezeu, fiind srguincios ntru lucrarea virtutii si drept n nevointele pentru evlavie si cu
sufletul curat de pofta celor materiale, vede n visuri sfrsiturile nfricosatoare. Rugndu-se
pururi, el se tine n stare de umilinta si de pace cu sufletul si cu trupul si cnd se trezeste,
vede pe obrajii sai lacrimi, iar pe buzele lui are cuvinte catre Dumnezeu.
Dintre cele ce ni se nalucesc n somn, unele sunt simple visuri, altele vederi, iar altele
descoperiri. Visurile sunt toate cele care nu ramn neschimbate n nchipuirea mintii, ci se
amesteca, se alunga si se schimba des dintr-unul ntr-altul. Din ele nu vine nici un folos
pentru cei ce si le nalucesc, si dupa trezire se destrama. Pe acestea trebuie sa si le
dispretuiasca cei ce se nevoiesc. Vederile sunt cele care ramn neschimbate si nu se prefac
dintr-una ntr-alta, ci ramn ntiparite n minte si neuitate timp ndelungat; de asemenea,
cele care arata sfrsituri ale lucrurilor viitoare si aduc sufletului folos prin umilinta si din
vedenii nfricosatoare, facnd pe cel ce are sa-si adune mintea si sa tremure de vederea
nfricosatoare si neschimbata a celor ce i se arata. La acestea trebuie sa fie cu luare-aminte
cei ce se nevoiesc. Iar descoperirile sunt vederile sufletului curat si luminat, n afara de toata
simtirea, care au ca cuprins lucruri si ntelesuri dumnezeiesti minunate, deslusirea unor taine
ascunse ale lui Dumnezeu si dezlegarea unor mari ntrebari ce ni se pun, precum si
schimbarea obsteasca a unor lucruri lumesti si omenesti.
Dintre cele pomenite, cele dinti sunt ale oamenilor iubitori de cele materiale si de trup, al
caror dumnezeu e pntecele si saturarea fara masura, a caror ntunecime de minte vine
dintr-o viata fara de grija si tocita de patimi si carora le strnesc dracii naluciri, batndu-si joc
de ei. Cele de al doilea sunt ale caror srguinciosi si curatiti n simtirile sufletului, care prin
cele ce li se arata sunt daruiti cu ntelegerea lucrurilor dumnezeiesti si cu sporirea n oricare.
Iar cele din urma sunt ale celor desavrsiti, care stau sub lucrarea Duhului dumnezeiesc si
sunt uniti cu Dumnezeu datorita sufletului lor ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu (datorita
sufletului teolog). (Cele trei trepte ale vietii duhovnicesti se cunosc si dupa cele trei feluri de
aratari din somn: visuri, vederi si descoperiri. n cele din urma are loc o initiativa accentuata a
Duhului Sfnt).
Nu toti au vederi adevarate n somn, nici nu se ntiparesc acestea n mintea tuturor, ci numai
aceia care sunt curati cu mintea si limpeziti n simturile sufletului si care alearga spre
contemplarea naturala; numai aceia care nu au nici o preocupare de lucrurile vietii si nici o
grija pentru viata de aici; aceia ale caror ndelungate flamnziri i-au dus la nfrnarea
cuprinzatoare si ale caror sudori si osteneli dupa Dumnezeu au aflat, n locul cel sfnt al lui
Dumnezeu, cunostinta lucrurilor si odihna ntelepciunii celei mai nalte; aceia a caror viata
ngereasca e ascunsa la Dumnezeu si a caror naintare s-a suit de la sfnta liniste la treapta
proorocilor Bisericii lui Dumnezeu. Despre acestea a vorbit Dumnezeu si lui Moisi: De va fi
proroc ntre voi, Ma voi arata lui n somn, si n vedere voi grai catre el (Numeri 12,6). Iar
catre Ioil: Si va fi dupa acestea ca voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si
fiicele voastre vor prooroci si batrnii vostri vor avea visuri si tinerii vostri vor avea vedenii
(Ioil 2,28).

Cta vreme sufletul e dezbinat n el nsusi si puterile lui se misca fara rnduiala, cta vreme
n-a primit n sine razele dumnezeiesti, nu s-a nvrednicit nici de eliberarea din robia cugetului
trupesc si nu s-a bucurat nici de pace. Daca a ncetat de curnd razboiul patimilor
neastmparate, sufletul are nevoie de multa tacere a buzelor, nct sa zica asemenea lui
David: Eu ca un surd n-am auzit si ca un mut nu mi-am deschis gura mea (Ps.37,14).
Trebuie sa fie pururi trist si sa umble mhnit pe calea poruncilor lui Hristos, ct e suparat de
vrajmasi, si sa astepte venirea Mngietorului, prin care primind umilinta si lacrimile care-l
spala, va dobndi cununa libertatii.
Mintea curatita de tot noroiul se face sufletului cer nstelat de ntelesuri stralucitoare si
atotluminoase si Soarele dreptatii lumineaza n ea, trimitnd n lume razele luminoase ale
cunostintei de Dumnezeu (ale teologiei). Iar ratiunea acestei minti, facndu-se curata, scoate
din adncul ntelepciunii ratiunile simple si neamestecate ale lucrurilor si descoperirile
lamurite ale celor ascunse, nfatisnd-le mintii, pentru a cunoaste care este adncul,
naltimea si largimea cunostintei lui Dumnezeu. Si mintea, primindu-le pe acestea la snul ei
n chip firesc, face cunoscute adncurile Duhului, prin cuvnt, tuturor celor ce au Duh
dumnezeiesc n cele din launtru si da pe fata vicleniile dracilor si povesteste tainele
mparatia cerurilor (Ps. 29, 12-13).
Dorintele si imboldurile trupesti le opreste nfrnarea si aprinderile inimii le raceste citirea
dumnezeiestilor Scripturi, le smereste rugaciunea nencetata si le potoleste, ca un
untdelemn, umilinta.
Nimic nu face pe om asa de mult mpreuna-vorbitor cu Dumnezeu ca rugaciunea curata si
nemateriala. (E rugaciunea fara gnduri si chipuri mprumutate de la lucruri. Aceasta
rugaciune nu mai are nimic care sa se intercaleze ntre minte si Dumnezeu, care sa ntrerupa
dialogul Ei cu El, care sa faca mintea sa se margineasca dupa chipul lucrurilor si sa nu mai
vada prin infidelul ei infinitatea dumnezeiasca.) Pe cel ce se roaga cu gndul, ea l stie unit
fara mpartasire cu Cuvntul, atunci cnd sufletul si l-a spalat cu lacrimi si l-a ndulcit cu
dulceata umilintei si l-a luminat cu lumina Duhului.
E buna si cantitatea n cntarea rugaciunilor, atunci cnd e stapnita de staruinta si luareaminte. Dar ceea ce da viata sufletului este calitatea; aceasta pricinuieste si roada. Iar
calitatea cntarii si rugaciunii sta n a se ruga cineva cu duhul si cu mintea. Si se roaga cineva
cu mintea cnd, rugndu-se si cntnd, priveste la ntelesul ce se afla n dumnezeiasca
Scriptura si primeste prin aceste urcusuri de ntelesuri n inima sa, prin cugetari vrednice de
Dumnezeu. Sufletul, fiind rapit de acestea n chip ntelegator n vazduhul luminii, e luminat si
curatit tot mai mult si se ridica ntreg spre ceruri, unde vede frumusetile bunatatilor rnduite
sfintite. Aprinzndu-se de dorinta acestora, ndata sloboade din ochi rodul rugaciunii si
lacrimile ncep sa-i curga sub lucrarea de lumina facatoare a Duhului. (Cunoasterea cea mai
nalta de Dumnezeu si lacrimile fac casa buna. Caci e o cunoastere prin vedere a bunatatii
iubirii lui Dumnezeu ce ne asteapta, sau ni se daruiesc n parte nca de acum. Mai bine zis e o
cunoastere si o simtire a iubirii nesfrsite a lui Dumnezeu, care nu se poate sa nu stoarca
lacrimi. Iar aceasta cunoastere prin vedere si prin traire are loc n starea rugaciunii mintale
sau ntelegatoare, a rugaciunii care reprezinta starea de dialog direct a mintii cu Dumnezeu,
de adunare a mintii n indefinitul ei n fata infinitatii iubirii lui Dumnezeu. Ca si sfntul
Simeon, dascalul sau, Nichita uneste strns lumina Duhului, sau vederea nesfrsitului

dumnezeiesc, cu lacrimile, si pe amndoua cu rugaciunea, ca nemijlocita convorbire a

sufletului cu Dumnezeu cel preadulce n manifestarea iubirii Lui nesfrsite.) Gustul acestora e
att de dulce, nct cel ce s-a facut partas de ele uita uneori si de hrana trupeasca. Acesta
este rodul rugaciunii, care rasare n sufletele celor ce se roaga, din calitatea gndita a
cntarii.
Unde se vede roada Duhului, acolo este si calitatea gndita a rugaciunii. Si unde e calitatea
aceasta, acolo e foarte buna si cantitatea cntarii. Iar unde nu se arata rodul, e seaca si
calitatea. Si daca aceasta este uscata, de prisos este si cantitatea, care desi nseamna
deprinderea trupului, totusi nu aduce celor mai multi nici un cstig.
Rugndu-te si cntnd psalmi Domnului, ia aminte la viclenie. Caci dracii sau ne nsala,
furisndu-ne n simtirea sufletului sa spunem unele n locul altora, abatnd stihurile
psalmilor spre hulire, ca sa zicem cu gura cele ce nu se cuvin; sau, facnd noi nceputul
psalmilor, pun sfrsit cuvntului nostru, risipindu-le pe celelalte din minte; sau ne ntorc
mereu la acelasi stih, nelasndu-ne, din pricina uitarii, sa gasim stihul urmator al psalmului;
sau, aflndu-ne la mijlocul psalmului, iau deodata din mintea noastra toata amintirea
stihurilor rostite, nct nici nu ne mai aducem aminte de stihuri am avut n gura si nu mai
putem sa le aflam si sa le aducem iarasi pe limba. Iar aceasta o fac ca sa ne arunce n negrija
si n trndavie si ca sa zadarniceasca roadele rugaciunii noastre, punndu-ne n minte ca s-a
facut trziu. Tu nsa staruieste cu putere si urmareste psalmul cu si mai multa liniste, ca sa
culegi folosul rugaciunii din stihuri, prin vedere (contemplare), si sa te mbogatesti cu
luminarea Duhului, care se iveste n sufletele celor ce se roaga. (Se staruie asupra rugaciunii
prin cuvinte si psalmodiere si asupra legaturii ei cu contemplatia, care se iveste din
aprofundarea n ntelesul cuvintelor. E necesara rostirea staruitoare a cuvintelor rugaciunii,
caci prin aceasta se face un efort si se tine cugetarea la ntelesurile din ele, al caror cuprins
niciodata nu se epuizeaza. Altfel, sub pretextul unei contemplari nemijlocita de cuvintele
rugaciunii rostite, se produce o mprastiere neglijenta a cugetarii si nu se dobndeste o
adncire n aceleasi ntelesuri inepuizabile exprimate prin rugaciune. Nu trebuie sa rostim nici
cuvintele rugaciunii fara concentrarea mintii, dar nu trebuie sa neglijam, sub pretextul
contemplarii, nici rostirea cuvintelor rugaciunilor.)
Cnd ti s-ar ntmpla una ca aceasta n vreme ce te rogi cu luare-aminte, sa nu te lenevesti si
sa cazi n nepasare, nici sa nu pretuiesti mai mult odihna trupului dect folosul sufletului,
lund seama ca e ceasul trziu. Ci unde ti se va ntmpla robirea mintii, acolo sa stai pe loc.
Daca ti s-ar ntmpla spre sfrsitul psalmului, revino din nou cu toata rvna la nceput si,
pornind de la nceput, urmareste iarasi psalmul pe calea lui, chiar daca ti s-ar ntmpla de
mai multe ori ntr-un ceas robirea mintii. Facnd tu aceasta, dracii nu vor putea suferi
rabdarea staruintei si ncordarea rvnei tale, i umplndu-se de rusine, se vor departa de la
tine.
Sa cunosti fara greseala ca rugaciunea nencetata este aceea care nu se ispraveste din suflet
toata ziua si toata noaptea. Ea nu se arata privitorilor n ntinderea minilor, sau n
nfatisarea trupului si n sunetul limbii, ci se face cunoscuta celor ce stiu sa nteleaga, n
meditatia cugetarii, n lucrarea mintii si n pomenirea lui Dumnezeu cu umilinta staruitoare.
Cineva poate sa staruie pururi n rugaciune, cnd si are gndurile adunate n minte ntru
pace si evlavie multa, sapnd n ele adncurile lui Dumnezeu si cautnd sa guste de acolo

preadulcea bautura a vederii (contemplarii). Daca lipseste aceasta pace, nu poate. Caci
rugaciunea nencetata a dobndit-o numai acela ale carui puteri sufletesti nainteaza prin
cunostinta.
De cnti rugaciune lui Dumnezeu si un frate sta la usa chiliei tale si bate, sa nu pui mai
presus fapta rugaciunii dect fapta dragostei si sa treci cu vederea pe fratele tau. Caci acest
lucru nu e placut lui Dumnezeu. El vrea untdelemnul iubirii si nu jertfa rugaciunii. Lasnd deci
darul rugaciunii, da cuvnt de iubire fratelui, slujindu-l pe el. Apoi, ntorcndu-te, adu darul
tau Tatalui duhurilor, cu lacrimi si cu inima zdrobita si duh drept se va nnoi n cele din
launtru ale tale.
Taina rugaciunii nu se savrseste n vreme si n loc hotart. Caci de hotarasti cele ale
rugaciunii n ceasuri si timpuri si locuri, timpul ramas n afara si varsa veninul n alte lucruri
ale desertaciunii. (Timpul este prilejul unui dialog necontenit cu Dumnezeu. Altfel nu
naintam prin el spre Dumnezeu, nu e legat de vesnicie, ci devine fara rost. Desigur ca
dialogul acesta, fiind un dialog al iubirii, toata fapta de iubire da timpului un rost, l scapa de
desertaciune. Altfel timpul ramne desert si-si varsa veninul desertaciunii n toate
preocuparile noastre.) Rugaciunea nseamna miscarea necontenita a mintii n jurul lui
Dumnezeu; fapta ei sta n nvrtirea sufletului n jurul lucrarilor dumnezeiesti; iar sfrsitul ei
e lipirea cugetarii de Dumnezeu si naltarea la un singur duh cu El, dupa regula si cuvntul
apostolului.
Chiar daca ti-ai omort madularele si ti-ai nviat sufletul prin duh si te-ai nvrednicit de daruri
mai presus de fire de la Dumnezeu, sa nu-ti lasi puterea cugetatoare a sufletului sa
leneveasca, ci obisnuieste-o sa-si miste pururi amintirea n jurul pacatelor ce le-ai savrsit si
a chinurilor iadului si socoteste-te cu mintea vrednic de osnda. nvrtindu-ti astfel mintea n
acestea si socotindu-se asa, ti vei pastra duhul nfrnt si vei avea n tine izvorul umilintei,
izvornd rurile harului dumnezeiesc, iar pe Dumnezeu cautnd la tine si dndu-ti din Duhul
Sau pentru sporirea inimii tale.
Postul cu dreapta socoteala, avnd ca nsotitoare privegherea mpreunata cu cugetarea si cu
rugaciunea, face pe cel ce se nevoieste cu el sa ajunga repede la hotarul nepatimirii, cnd
acesta si are sufletul inundat de lacrimi pentru prisosinta smereniei si cnd arde de
dragostea lui Dumnezeu. Pe cel ajuns aici, postul l duce la pacea duhului care este mai
presus de orice minte sloboda si-l uneste prin dragoste cu Dumnezeu.
Cel ce s-a predat pe sine de bunavoie ostenelilor pentru virtute si strabate cu caldura calea
nevointei se nvredniceste de mari daruri de la Dumnezeu. De aceea, naintnd spre mijloc,
ajunge la descoperiri si vederi dumnezeiesti. Si se face ntreg cu att mai luminat si mai
ntelept, cu ct si ntinde mai mult osteneala nevointelor. Dar cu ct urca spre naltimea
vederii, cu att strneste mai mult si pizma cea mare a dracilor pierzatori mpotriva sa. Caci
nu rabda acestia sa vada om stramutat n fire de nger. Din pricina aceasta ntind mpotriva
lui, cnd acesta nu baga de seama, sageata ascutita a parerii de sine. Daca va descoperi
viclenia si va fugi n cetatea smereniei, dispretuindu-se pe sine, va scapa de pierzania
mndriei si va intra la limanurile mntuirii. De nu se va ntmpla asa, ci va fi parasit de sus, va
fi dat duhurilor care-l cer spre pedepsirea fara de voie, fiindca nu s-a lasat cercat de cea de
bunavoie. Iar aceste duhuri sunt iubitoare de placere, iubitoare de trup, viclene si pline de
mnie. Ele l umilesc cumplit prin necazurile pe care le aduc, pna ce-si va cunoaste

neputinta sa, si plngnd va scapa de ncercari si va zice si el cu David: Bine este ca m-ai
smerit pe mine, ca sa vad dreptatile Tale (Ps. CXVIII,71).
Dumnezeu nu vrea ca noi sa fim pururi njositi de patimi, ci, urmariti de ele ca de niste
iepuri, sa-l socotim numai pe El stnca de scapare. Caci altfel n-ar fi zis: Eu am zis: dumnezei
sunteti si toti fii ai Celui preanalt (Ps. LXXXI, 6). El mai vrea sa fim si ca niste cerbi care
alearga pe muntii nalti ai poruncilor Sale si nseteaza dupa apele de viata facatoare ale
Duhului. n felul acesta, precum aceia mncnd prin fire serpii, prefac n chip ciudat prin
caldura din multa alergare firea veninoasa a lor n colt de iarba, fara sa se vatame, asa si noi,
primind n pntecele cugetarii orice gnd patimas, sa-l prefacem prin alergarea nsetata pe
calea poruncilor lui Dumnezeu si cu puterea Duhului si prin predarea noastra lui Dumnezeu,
n fapta bine mirositoare si mntuitoare a virtutii, ca sa ne aratam ca unii ce ne robim tot
cugetul, prin fapta, ascultarii lui Hristos. Caci lumea de sus are trebuinta, pentru a se umple,
nu de oameni pamntesti si nedesavrsiti, ci de cei duhovnicesti si desavrsiti, care alearga
spre barbatul desavrsit al plinatatii lui Hristos.
Cel ce se nvrteste pururi n loc si nu vrea sa se miste mai departe, se aseamana catrului ce
se misca pe acelasi loc n jurul masinii de treierat. Caci cel ce se nevoieste pururi cu trupul si
se ndeletniceste numai cu deprinderea trupului, prin toata greaua patimire, se pagubeste
ct se poate de mult fara sa bage de seama, nentelegnd scopul voii dumnezeiesti.
Deprinderea trupeasca, dupa Pavel (1Tim. 4,8), spre putine foloseste, pna ce nu e nghitit
cugetul trupesc de praiele pocaintei si nu vine n trup omorrea de viata facatoare a
Duhului si nu mparateste legea Duhului n trupul nostru cel muritor. Dar evlavia sufletului,
care se vede prin cunostinta lucrurilor si a ramurilor nemuritoare, adica a cugetarilor
dumnezeiesti, ca un pom al vietii n lucrarea ntelegatoare a mintii, curatia trupului,
neprihanirea, nfrnarea cuprinzatoare, smerita cugetare, umilinta, dragostea, sfintenia,
cunostinta cereasca, ntelepciunea cuvntului si vederea lui Dumnezeu. Deci cel ce a naintat
de la multa deprindere la o astfel de desavrsire a evlaviei, a trecut Marea Rosie a patimilor
si a intrat n pamntul fagaduintei, n care curge laptele si mierea cunostintei lui Dumnezeu,
desfatarea nesecata a sfintilor.
Cel ce nu s-a hotart sa se ridice din cele din parte si spre putin folositoare si sa se suie spre
cele ntru totul folositoare, mannca nca pinea de orz ntru sudoarea fetei sale, dupa
ornduirea de sus a lui Dumnezeu. De aceea sufletul lui nu simte dorul manei cunoscute cu
mintea si a apei care curge din piatra lovita pe seama lui Israel. Dar cel ce a auzit cuvintele:
Sculati sa mergem de aici (1 Ioan 14,31) si trezit, de glasul nvatatorului, s-a sculat de la
lucrarea ostenitoare si a ncetat sa mai mannce din pine durerii, acela, lepadndu-se de
simtire, si, gustnd din paharul ntelepciunii lui Dumnezeu, a cunoscut ca bun e Domnul, ca
unul care, dupa ce a mplinit legea poruncilor n slujirea Cuvntului, s-a urcat n foisor,
asteptnd pogorrea Mngietorului.
Trebuie sa pasim spre cele ce ne stau nainte dupa rndurile si treptele vietii ntelepte.
Trebuie sa urcam cu srguinta spre ceea ce e asezat mai sus, ca unii sa ne miscam nencetat
n jurul lui Dumnezeu si nu cunoastem niciodata vreo oprire n mersul spre mai bine. De la
nevointa cu fapta sa naintam la contemplatia naturala a zidirii. De la aceasta trebuie sa
urcam la cunoasterea tainica a lui Dumnezeu si sa ne odihnim n ea de toate faptele
deprinderii trupesti, ca unii ce ne-am ridicat nca cunostinta acestei drepte socoteli

(discernamnt) si nca nu stim sa pasim spre cele ce ne stau nainte si sa ne ntindem spre
ceea ce e mai desavrsit, suntem nca mai rai dect cei din lume, care nu cunosc regula
naintarii de la vrednicia pe care o au, nici statornici urcusului pna ce se vor urca ce e
deasupra celorlalte vrednicii (trepte) si-si vor odihni acolo dorul lor.
Descopera ochii mei si voi ntelege minunile legii Tale (Ps. CXVIII, 18), striga catre
Dumnezeu cel acoperit de ceata cugetului pamntesc. Caci nestiinta mintii pamntesti, fiind
o ceata si un ntuneric adnc ce acopera vederea sufletului, l face pe acesta ntunecat si
nnegurat de nu poate ntelege cele dumnezeiesti si omenesti, nefiind n stare sa priveasca
spre razele luminii dumnezeiesti, sau sa se bucure de bunatatile acelea pe care ochiul nu
ne-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2,9). Dezvaluindu-ise ochii prin pocainta, sufletul vede acestea n chip curat, le aude ntru cunostinta si le
pricepe cu ntelegerea. (Pocainta da sufletului de a se cunoaste si de a cunoaste tot mai bine
si pe Dumnezeu nsusi. Pocainta e descoperirea adncurilor sale n legatura cu adncurile lui
Dumnezeu, de care depinde adncimea sa si din care se hraneste.) Dar nu numai att, ci
pune si trepte ale acestor ntelesuri n inima sa si, gustnd din dulceata lor, si limpezeste
cunostinta. Iar prin cuvnt de ntelepciune de la Dumnezeu, descrie tuturor bunatatile
minunate ale lui Dumnezeu, pe care le-a gatit celor ce-L iubesc pe El si ndeamna pe toti sa
vina la mpartasirea de ele, prin multe nevointe si lacrimi.
Darurile Duhului Sfnt fiind sapte, Scriptura ncepnd de la cel dinti, le numara de la
ntelepciune si coboara spre sfrsit pna la frica dumnezeiasca a Duhului. Deci zice: Duhul
ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul evlaviei
si duhul temerii de la Dumnezeu (Isaia 11,2). Noi nsa trebuie sa ncepem de la temerea
care curateste, adica de la frica de chinuri, ca prin acestea, departndu-ne mai nti de rau si
curatindu-se prin pocainta de petele pacatului, sa ajungem la frica duhului cea curata,
mergnd pe calea ce duce la ea si odihnindu-ne n ea n toata lucrarea virtutii.
Astfel citesc Scripturile cei ncepatori n viata de evlavie, astfel cei ce au naintat pna la
mijloc si astfel cei ce au alergat pna la desavrsire. Celor dinti citirea le este pinea de la
masa lui Dumnezeu, care sustine inimile lor n sfintele nevointe ale virtutii si le da vigoarea
tariei pentru lupta cu duhurile care pricinuiesc patimile, si-i face luptari viteji mpotriva
dracilor, ca sa poata zice: Gatit-ai naintea mea masa mpotriva celor ce ma necajesc pe
mine (Ps. 22,5). Celor de-al doilea, le este vin din potirul dumnezeiesc nvelind inimile lor si
scotndu-i din ei nsisi prin puterea ntelesurilor si ridicndu-le mintea de la litera care-i ca sa
cerceteze adncurile duhului ei si sa le fie ntreaga nascatoare si descoperite de ntelesuri,
nct sa poata spune si acestia, cu drept cuvnt: Paharul Tau ma mbata cu taria lui (Ps.
22,5). Iar celor din urma, le este untdelemn al Duhului dumnezeiesc, nfragezindu-le sufletul,
mblnzindu-l si smerindu-l prin covrsirea iluminarilor dumnezeiesti si ridicndu-l mai
presus de slabiciunea trupului, ca sa poata striga si ei, bucurndu-se: Varsat-ai untdelemnul
peste capul meu si mila Ta ma va urma n toate zilele vietii mele (Ps. 22,5,6).
Cuvntul lui Dumnezeu, facndu-se trup si dnd subzistenta firii noastre n Sine si aflndu-se
om desavrsit, afara de pacat, a ndumnezeit-o, zidind-o pe aceasta din nou, ca Dumnezeu
desavrsit. Si fiind Ratiune a primei Minti si Dumnezeu, s-a unit cu partea rationala a firii
omenesti, dndu-i aripi ca sa zboare la naltime si sa cugete si sa gndeasca la cele
dumnezeiesti. (Ratiunii omenesti i se deschid prin faptul ca e personalizata n Ratiunea

ipostatica dumnezeiasca, naltimile nesfrsite ale vietii lui Dumnezeu si ntelesurile adncite
n Dumnezeu ale tuturor lucrurilor create si sustinute de El si n El.) Dar fiind si foc, a ntarit
puternic cu focul fiintial si dumnezeiesc iutimea firii omenesti, mpotriva patimilor si a
dracilor. n sfrsit, fiind tinta dorintei ntregii firi rationale si odihna poftei ei, a largit partea
poftitoare a firii noastre, ca sa se poata mpartasi de bunatatile vietii vesnice cu dragoste
plina de simtire. Si asa, nnoind omul ntreg n Sine, l-a facut din vechi nou, ca sa nu mai
poarte n starea rennoita nici un motiv de nvinovatire a Cuvntului ziditor. (n Fiul lui
Dumnezeu ntrupat nu e numai ceea ce corespunde ratiunii noastre, ca sa o readuca pe
aceasta, prin ntrupare, la dreapta ei folosire, ci si ceea ce corespunde mniei si poftei firii
omenesti. De aceea El a readus si mnia firii noastre la dreapta ei folosire mpotriva
pacatului si a readus si pofta noastra la poftirea a ceea ce merita sa fie poftit si a largit si a
adncit aceasta pofta ca sa poata dori si sa se poata desfata de infinitatea vietii si iubirii
dumnezeiesti.)
Liturghisind Cuvntul n Sine rezidirea noastra, s-a jertfit El nsusi pe Sine pentru noi prin
cruce si moarte si da pururi trupul Sau neprihanit sa fie jertfit si ni-L mbie n fiecare zi spre
hrana sustinatoare de suflet. Astfel, mncnd trupul si bnd sngele preacinstit al Sau,
putem sa ajungem, ntru simtirea sufletului, prin mpartasire, mai buni dect suntem.
Amestecati cu acestea, suntem prefacuti din ceea ce e mai mic n ceea ce e mai mare si uniti
n chip ndoit cu Cuvntul ndoit, adica prin trup si suflet rational, cu Dumnezeu cel ntrupat
si de-o fiinta cu noi dupa trup, ca sa nu mai fim ai nostri, ci ai Celui ce ne-a unit pe noi cu
Sine, prin masa nemuritoare, si ne-a facut sa fim prin lucrare ceea ce este El prin fire.
Drept aceea, daca ne vom apropia sa mncam din pinea aceasta si sa bem din potirul
acesta prin cele doua puteri ale firii, dupa ce ne-am facut cercati ntru ostenelile virtutilor si
ne-am curatit prin lacrimi, Cuvntul ndoit se amesteca cu noi ntreg, ntru blndete,
prefacndu-ne n ai Sai, ca unul ce e ntrupat si de-o fiinta cu noi, dupa omenitate; si
ndumnezeindu-ne ntregi prin ratiunea cunostintei, si facndu-ne ai Sai, ca pe unii ajunsi de
un chip cu Sine si frati cu El, Care e Dumnezeu si de-o fiinta cu Tatal. Dar daca se apropie de
noi, aflndu-ne amestecati cu continutul patimilor si patati de ntinaciunea pacatului, ne
arde si ne topeste ntregi care mistuie n chip firesc pacatul si taie viata noastra nu cu voia
bunatatii Sale, ci silit de dispretul nesimtirii noastre.
Domnul, apropiindu-se n chip nevazut, calatorind mpreuna cu toti cei ce-au nceput sa
umble pe calea poruncilor Sale prin iubirea de ntelepciune cea lucratoare, ajutndu-le ca
unora ce au cugetul nedesavrsit, iar sufletul le sovaie n cele ale virtutii. Iar ct priveste pe
cei ai caror ochi sufletesti sunt tinuti nca de nu vad sporirea lor, pentru ca nu vad ca Domnul
calatoreste cu ei si lucreaza mpreuna cu ei sa se izbaveasca de patimi, si le ntinde o mna
de ajutor spre dobndirea a toata virtutea, dar nainteaza n nevointele evlaviei si ajung prin
smerenie la nepatimire, Cuvntul nu voieste ca ei sa se opreasca aici, slabiti de ostenelile
virtutilor, ci sa mearga mai departe si sa urce la contemplatie. De aceea, hranindu-i cu
masura, cu pinea lacrimilor, i binecuvnteaza cu lumina umilintei si le deschide mintea ca
sa nteleaga adncul Scripturilor dumnezeiesti si prin aceasta sa cunoasca firile si ratiunile
lucrurilor. Apoi se retrage ndata de la ei, ca ei sa se ridice si sa caute cu si mai multa
srguinta sa afle care este cunostinta lucrurilor si naltarea ce le vine din ea. Si cautnd-o ei
aceasta cu srguinta, se ridica la o slujire mai nalta a Cuvntului, si vestesc tuturor nvierea
Cuvntului, pe care au cunoscut-o prin lucrare si contemplatie.

Cu dreptate osndeste Cuvntul zabava celor ce ntrzie multa vreme n ostenelile

deprinderii si nu vor sa se stramute de la ea si sa urce la treapta mai nalta a vederii, zicndule: O, voi nepriceputilor si zabavnici cu inima a crede (Luca 24,25) n Cuvntul, Care poate
sa descopere contemplatia naturala celor ce umbla cu duhul n adncurile Duhului. Caci a nu
voii sa treci de la nevointele ncepatoare la cele mai desavrsite si de la trupul literei
dumnezeiestii Scripturi, la ntelesul Cuvntului, e semnul unui suflet lenes si care n-a gustat
Cuvntul dumnezeiesc, ci cugeta lucru mare despre sporirea sa. Acestui suflet nu i va spune
numai, ca unuia ce-si poarta stinsa candela sa: Du-te si cumpara untdelemn de la cei ce
vnd (Matei 25,9), ci i se va nchide usa de la camara de nunta, zicndu-i-se: Du-te, nu stiu
de unde esti (Matei 25,12).
Cnd Cuvntul lui Dumnezeu vine la sufletul cazut, ca n cetatea Betaniei, ca sa nvie mintea
lui omorta de pacat si ngropata sub stricaciunea patimilor, atunci ntelepciunea si
dreptatea, scufundate n ntristare de moartea mintii, vin plngnd naintea Lui si zic: Daca
erai aici la noi, pazind si supraveghind, fratele nostru nu ar fi murit (Ioan 11,21), adica n-ar fi
murit fratele nostru mintea, din pricina pacatelor. Apoi dreptatea se grabeste sa hraneasca
Cuvntul cu multa grija si cu lucrarea poruncilor, si ntinde masa felurita si bogata a grelei
patimiri. Iar ntelepciunea, nesocotind toate celelalte griji si greaua patimire ostenitoare, si-a
ales lucrarea mintii si voieste sa sada sa asculte miscarile cuvntului cunoscute cu mintea si
ntelesurile lui descoperite prin contemplatie. De acea, pe cea dinti Cuvntul o primeste sa
se nevoiasca pentru a-l hrani la masa iubirii de ntelepciune lucratoare si felurita, dar o
mustra totdeauna ca se ngrijeste de multe chipuri ale grelei patimiri si se ndeletniceste cu
ceea de la putine foloseste; si i spune ca un lucru e de trebuinta sa fie cautat pentru slujirea
Cuvntului: sa supuna ceea ce e rau, gndului bun si sa prefaca cugetul pamntesc al
trupului n cuget duhovnicesc, prin sudorile virtutii. Pe cealalta o lauda si si-o apropie n chip
firesc, ca pe una ce si-a ales partea cea buna a cunostintei Duhului, prin care, zburnd
deasupra lucrurilor omenesti, patrunde la adncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2,10) si scoate de
acolo margaritarul Cuvntului si priveste visteriile ascunse ale Duhului, fapt din care i se
naste o bucurie negraita, care nu se va lua de la dnsa.
Sufletul rational se mparte, cum s-a spus, n trei, dar se vede n doua. Caci o latura a lui e
rationala, iar alta patimitoare. Latura rationala a lui, fiind dupa chipul Ziditorului, nu poate fi
tinuta, vazuta si hotarnicita de simturi, fiind n afara si n launtrul lor. Prin ea sufletul este n
comunicare cu puterile ntelegatoare si dumnezeiesti si tinde prin fire spre Dumnezeu, ca
spre modelul sau prin sfintita cunostinta a lucrurilor si se ridica la mpartasirea de frica
dumnezeiasca. Iar latura patimitoare a sufletului se amesteca cu simturile, fiind supusa
patimilor si placerilor. Prin ea este n comuniune cu firea supusa simturilor, care se hraneste
si creste, se mpartaseste de aer, de raceala, de caldura si de mncare spre dainuire, viata,
crestere si sanatate. De aceea, schimbndu-se mpreuna cu acestea, e cucerita uneori de
pofte nerationale, abatndu-se de la miscarea cea dupa fire, alteori se nfurie si e dusa de
mnia nerationala, care-l face pe om sa nu mannce, sa nu bea, sa se supere si iarasi sa se
bucure, ndulcindu-se de desfatari si ntristndu-se de necazuri. Pe drept cuvnt, latura
aceasta a sufletului se numeste patimitoare, fiind pusa la ncercare de patimi. Deci cnd
muritorul acesta va fi nghitit de viata (1 Cor. 15,54) Cuvntului, biruind cel mai bun, atunci
si viata lui Iisus se va arata n trupul nostru muritor, aseznd n noi moartea de viata
facatoare a nepatimirii si daruindu-ne nestricaciunea nemuririi ntru dorirea Duhului.

Precum Ziditorul tuturor a avut n Sine, nainte de a face toate din cele ce nu sunt,
cunostinta, firile si ratiunile tuturor lucrurilor, ca un mparat al veacurilor si ca un mai nainte
stiutor, asa a facut si pe omul plasmuit dupa chipul Sau ca mparat al zidirii, sa aiba ratiunile,
firile si cunostinta tuturor lucrurilor n sine. Calitatea uscata si rece a carnii o are din pamnt
prin plasmuirea ei, caldura sngelui si starea lui lichida o are din aer si din foc. Iar starea
lichida si racoroasa a sucurilor o are din apa. De la plante are puterea de crestere, iar de la
toate cele vii are puterea hranitoare. De la dobitoacele necuvntatoare, are latura
patimitoare. De la ngeri, mintea si ratiunea. De la Dumnezeu are suflarea nemateriala,
sufletul netrupesc si nemuritor, vazut n minte, n ratiune si n puterea Duhului Sfnt spre a fi
si a vietui.
Mintea noastra, fiind chip al lui Dumnezeu, are ce-i al sau ntru sine, cnd ramne ntru ale
sale si nu se misca departe de vrednicia si de firea sa. De aceea iubeste sa petreaca n cele
din jurul lui Dumnezeu si cauta sa se uneasca cu El, de la Care-si are nceputul si prin Care se
misca si spre Care alearga, prin nsusirile firesti si doreste sa-I urmeze n simplitate si iubirea
de oameni. Din aceeasi pricina, nascnd si ea cuvntul, rezideste ca alte ceruri sufletele
oamenilor de acelasi neam cu sine si le face tari prin rabdare si prin virtutile cu fapta. De
asemenea le face vii prin duhul gurii sale, dndu-le putere mpotriva patimilor stricacioase. Si
asa se vadeste si ea ziditoare a lumii ntelegatoare, imitnd pe Dumnezeu Ziditorul lumii
mari. (Omul este un creator n ordinea cunoscuta prin gndire, dar nu mai putin reala dect
cea cunoscuta cu simturile. El este creator prin cuvnt ca expresie a iubirii sale. El recreaza
sufletele semenilor sai, le insufla viata, le da putere sa se retina de la rau, adica de la
naintarea spre nimic, sa se dezvolte n bine sau n existenta. Dar aceasta o poate face numai
n conlucrare cu Duhul dumnezeiesc si conducnd sufletele spre Dumnezeu, izvorul vietii.) De
aceea aude limpede de sus: Cel ce face vrednic din nevrednic este ca gura Mea (Iov 14,4).
(Duhul legat de cuvntul omului, adresat semenilor sai, i face de fapt vii pe acestia. Iar viata
aceasta e tarie mpotriva patimilor egoiste, mpotriva robiei si slabiciunii lor si e relatie cu
Persoana lui Hristos si a semenilor, relatie ntru care este viata. E o caldura care ne este
comunicata prin cuvntul de atentie si de mbarbatare al semenilor nostri. Chiar n acest
cuvnt se activeaza comuniunea lor cu noi si iradierea vietii lor n noi, care, cnd este
puternica, este din puterea Duhului.)
Cumplit lucru este nestiinta si dincolo de toate cele cumplite, fiind un ntuneric de sa-l pipai
cu mna. Ea face sufletele n care intra, ntunecate; ea dezbina puterea lui cugetatoare n
multe si desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce aduna ea este lipsit de ratiune.
Caci ne face n ntregime nerationali si nesimtitori, precum nestiinta ngrosata se face
sufletului covrsit de ea, adnc prapastios de iad, n care e adunata toata osnda, durerea,
ntristarea si suspinul. Dimpotriva, cunostinta dumnezeiasca i este bucurie si revarsare
nesfrsita de lumina, facnd sufletele n care se salasluieste prin curatie, luminoase ntr-un
chip dumnezeiesc. Ea le umple de pace, de liniste, de bucurie, de ntelepciune negraita si de
dragoste desavrsita.
Stau si se misca n jurul lui Dumnezeu sufletele care si-au despovarat cugetarea de cele
materiale, iar doimea care se razboieste n toate cu sine nsasi si-au facut-o caruta usor de
mnat care alearga spre ceruri. (Doimea e alcatuirea omului din suflet si trup. Cnd cineva
a reusit sa nlature razboiul dintre ele, a facut-o caruta care alearga ca o unitate n sus,
purtata de doi cai spre ceruri. Ideea aceasta e de la sfntul Maxim (Ambiqua). Se

accentueaza prin aceasta apartenenta miscarii spre Dumnezeu la natura umana.) Ele se
misca n jurul lui Dumnezeu fara sfrsit, ca n jurul unui centru si a pricinii miscarii n cerc. n
acelasi timp stau neclintite si fara aplecare ntr-o parte sau alta, neputnd sa se mprastie din
concentrarea lor, spre cele ale simturilor si spre amagirea de jos a lucrurilor omenesti.
Acesta este sfrsitul desavrsit al linistirii. Spre acesta l duce ea pe cei ce se linistesc cu
adevarat. Astfel miscndu-se, stau, si stnd neclintit, se misca n jurul celor dumnezeiesti.
Pna ce nu se ntmpla aceasta, ne este cu neputinta noua celor ce ni se pare ca ne linistim,
sa avem mintea n afara de cele materiale si de ratacire.
Cnd ajungem la stravechea frumusete a ratiunii, prin toata silinta si staruinta, si ne
mpartasim de cunostinta si de ntelepciunea data noua de sus prin venirea Duhului, atunci
ni se face cunoscuta noua, celor ce putem sa vedem n chip firesc, primul izvor si prima
pricina nteleapta si buna a aducerii tuturor la existenta. Caci nu mai e n noi nimic care s-o
nvinovateasca din pricina pacatului care chinuieste faptura prin abaterea ei spre cele rele,
cnd faptura, desfacndu-se de Dumnezeu, s-a surpat si, caznd de la frumusetea cea
straveche, a cazut de la ndumnezeire, iar pacatul, furisat n ea, i-a dat forma lui nerationala.
Prima treapta a celor ce se ntind spre propasiri este cunostinta lucrurilor, venita din iubirea
de ntelepciune lucratoare, a doua e cunostinta tainelor ascunse de la Dumnezeu, n care
sunt introdusi tainic prin contemplarea naturala (a firii). A treia e legatura si unirea cu Prima
lumina, n care se afla odihna a toata naintarea prin ntelepciunea lucratoare si prin
contemplare.
Pastrarea neschimbata a asemanarii cu Dumnezeu, care vine din curatirea cea mai deplina si
din multa dragoste a lui Dumnezeu, nu o poate face dect tinderea nencetata a mintii
atotvazatoare spre Dumnezeu. Iar aceasta se naste din suflet din linistea staruitoare
dobndita prin virtuti, din rugaciunea fara gnduri materiale, nemprastiata si nencetata, din
nfrnarea cuprinzatoare si din citirea ncordata a Scripturilor.
Dumnezeu este ntelepciune si pe cei ce umbla n cuvnt si ntelepciune, i uneste cu Sine
prin lumina si-i face dumnezei prin lucrare. Si precum El a facut toate prin ntelepciune din
lucrare de nimic si conduce si ocrmuieste cu ntelepciune toate ale lumii si tot cu
ntelepciune lucreaza pururi mntuirea tuturor celor ce se apropie de El prin ntoarcere, asa
si cel ce s-a nvrednicit sa se mpartaseasca de ntelepciunea cea de sus prin curatie, face si
lucreaza pururi, ca chip al lui Dumnezeu, cu ntelepciune, cele ale voii dumnezeiesti. Ele se
aduna pe sine de la cele din afara si mpartite n multe si-si nalta n fiecare zi cugetarea sa,
prin cunostinta celor negraite, spre vietile cu adevarat ngeresti. Si unificndu-si dupa putinta
viata sa, se uneste pe sine cu puterile de sus, care se misca n chip unitar n jurul lui
Dumnezeu; si prin ele se nalta, ca prin niste bune covrsitoare, spre prima obrsie si cauza.
Domnul nostru Iisus Hristos creste mpreuna cu vrstele duhovnicesti ale celor ce se
nevoiesc. Cnd sunt prunci si au nevoie de lapte, se zice ca se alapteaza El nsusi cu laptele
virtutilor ncepatoare ale deprinderii trupesti, al carui folos e prea putin celor ce au crescut
cu virtutea si leapada pe ncetul pruncia. Cnd au ajuns la tinerete si mannca mncarea tare
a contemplatiei fapturilor, ca unii ce si-au exercitat simturile sufletului, se zice ca sporeste si
Hristos cu vrsta si cu harul si sade n mijlocul batrnilor si le descopera adncuri acoperite
de ntuneric. Iar cnd au ajuns la barbatul desavrsit (Efeseni 4,13), la masura vrstei
plinatatii lui Hristos, se zice ca vesteste El nsusi tuturor cuvntul pocaintei si nvata

popoarele cele ale mparatiei cerurilor si se grabeste spre patimi. Caci acesta este sfrsitul
oricaruia din cei ce s-au desavrsit n virtuti, ca dupa ce a strabatut toate vrstele lui Hristos,
sa ajunga la patimirea ncercarilor (ispitelor), asemenea crucii Aceluia.
Cta vreme ne aflam sub stihiile nevointei trupesti, pazindu-ne sa nu ne atingem de
mncari, sa nu pipaim ceva, sa nu privim la frumuseti, sa nu ascultam cntari, sa nu mirosim
miresme, ne aflam sub pedagogi ca niste prunci, macar ca suntem mostenitori si stapni
peste toate cele ale Tatalui. Dar cnd vine plinirea vremii nevointei si ea se mplineste prin
nepatimire, atunci se naste n noi Cuvntul din ntelegere curata. (Cuvntul dumnezeiesc ca
Persoana apere n noi si se face vadit ntelegerii noastre cnd ne-am curatit de patimi, caci
patimile ne tin legati cu deosebire de lucruri ca obiecte si ne mpiedica sa intram n relatie
adevarata cu persoanele semenilor, dar mai ales cu persoana suprema a lui Hristos. Dar
Hristos si impune stapnirea n noi ca ratiune si cuvnt al Sau, ntarind ratiunea noastra si
limpezind cuvntul nostru, cnd am scapat de patimi. Iar aceasta nseamna nstapnirea
Duhului n noi, cu puterea si cu libertatea Lui. n baza acestei libertati simtim porunca sa-I
spunem lui Dumnezeu: Avva, Parinte, ca unii ce ne simtim frati cu Hristos.) Si aceasta se
face sub legea Duhului, ca pe noi cei ce suntem sub lege sa ne rascumpere din cugetul
trupesc si sa ne faca iarasi fii. Iar nfaptuindu-se aceasta, Duhul striga n inimile noastre:
Avva, Parinte, aratndu-se si facndu-ne cunoscuta nfierea si ndraznirea cea catre
Dumnezeu si Tatal. De aici nainte Duhul ramne si vorbeste cu noi ca si cu niste fii si
mostenitori ai lui Dumnezeu prin Hristos, deoarece nu mai suntem tinuti n robia simturilor
(Gal. 4,37).
Celor ce au sporit n credinta ca Petru, au ajuns la nadejde ca Iacob si s-au desavrsit n
iubire ca Ioan, Domnul li se schimba la fata urcndu-se pe muntele nalt al cunostintei lui
Dumnezeu (al teologiei). Si i lumineaza, aratndu-li-se si nfatisndu-li-se ca Cel ce e
Cuvntul curat, asemenea soarelui, iar prin ntelesurile ntelepciunii tainice li se face
stralucitor ca lumina. Si Cuvntul se arata n acestia stnd n mijlocul legii si al prorociei,
unele legiuindu-le si nvatndu-le, iar altele descoperindu-le din visteriile adnci si ascunse
ale ntelepciunii, ba uneori mai nainte vaznd si mai nainte vestind. Pe acestia i si umbreste
Duhul ca un nor luminos si un glas de tainica cunostinta a lui Dumnezeu vine din acel nor la
ei, nvatndu-i taina dumnezeirii n trei ipostasuri si spunndu-le: Acesta este vrful Meu cel
iubit al Cuvntului desavrsirii, ntru care bine am voit; fiti Mie fii desavrsiti n Duh
desavrsit (Matei 17,5).
Sufletul care dispretuieste toate cele de jos si e ranit n ntregime de dragostea lui
Dumnezeu, ncearca o iesire straina si dumnezeiasca (extaz). Caci dupa ce a vazut limpede
firile fapturilor si ratiunile lor si a nteles sfrsiturile lucrurilor omenesti, nu mai rabda sa fie
nauntrul zidirii si sa fie mai hotarnicit de ceea ce-l margineste. Ci iesind din hotarele sale si
biruind legaturile simturilor si trecnd peste firile tuturor, patrunde, ntr-o tacere de negrait,
n ntunericul cunostintei lui Dumnezeu si priveste frumusetea Celui ce este, n lumina
ntelepciunii negraite, att ct i se daruieste de ea prin har. Adncindu-se apoi n chip
vrednic de Dumnezeu prin aceste ntelesuri n vederea Lui, se bucura cu frica si cu dragoste
de roadele pomilor nemuritori, adica de cugetarile ntelesurilor dumnezeiesti, a caror
maretie si slava nu o poate talmaci niciodata n chip desavrsit cnd se ntoarce la sine
nsusi. Caci stnd n chip minunat sub lucrarea Duhului, si da seama, n bucurie si tacere de
negrait, de aceasta patimire vrednica de lauda, dar nu poate talmaci cum se savrseste

aceasta lucrare, sau ce este ceea ce i s-a mpartasit, i s-a aratat si i s-a spus; nu poate talmaci
cele negraite, pe care le-a cunoscut n chip tainic.
Cel ce-si seamana siesi spre dreptate lacrimi de umilinta culege ca rod al vietii o bucurie
negraita. Iar cel ce cauta si asteapta pe Domnul pna ce vin roadele dreptatii Lui va secera
nmultit spicul cunostintei de Dumnezeu. Si-l va lumina si pe el lumina ntelepciunii si se va
face sfesnic al luminii vesnice ca sa lumineze pe toti oamenii. Acela nu se va lipsi pe sine si pe
altii de lumina ntelepciunii daruite lui, ascunznd-o sub obrocul pizmei, ci va semana cuvinte
bune n Biserica credinciosilor, spre folosul celor multi si va mpartasi toate nvataturile cte
le-a auzit de sus, ncredintate de Duhul dumnezeiesc, si cte le-a cunoscut ndeletnicindu-se
cu contemplarea fapturilor, ca si cte i-au spus lui parintii.
Fiecaruia dintre cei ce se nevoiesc i vor fi si i se vor topi, n ziua desavrsirii sale ntru
virtute, muntii lucrarii poruncilor lui Dumnezeu ntr-o dulceata a veseliei. Caci va mparati n
Sionul ntelegerii curate. Iar dealurile, adica ratiunile virtutile, vor izvor ape, adica dogme,
pilde si simboluri ale lucrurilor dumnezeiesti. Din inima lui va iesi izvor de ntelepciune
negraita si va adapa uscaciunea priaselor, adica pe oamenii uscati de seceta si de arsita
patimilor. Atunci va cunoaste rodul adevarat al cuvintelor Domnului n sine. Caci zice: Cel ce
crede n Mine, ruri de apa vie vor izvor din pntecele lui (Ioan 7,38).
Cine este Cel ce potoleste marea patimilor si opreste valurile ei? Domnul Savaot, Cel ce
scapa din primejdia pacatului pe Cei ce-L iubesc pe El, si linisteste furtuna gndurilor; Cel ce
pune cuvintele Sale n gura lor si-i acopere cu umbra minilor Sale, cu care a ntarit cerul si a
ntemeiat pamntul. El daruieste celor ce se tem de El limba de nvatatura si ureche de
ntelegere, ca sa auda glasul Lui de sus si sa vesteasca n casa lui Iacob, n Biserica
credinciosilor, poruncile Lui. Iar cei ce n-au ochi sa vada razele Soarelui dreptatii si ureche sa
auda cele slavite ale lui Dumnezeu acu ca parte ntunericul nestiintei si nadejdea lor este
desarta. Nici unul dintre acestia nu graieste cele drepte, nici nu este ntru ei judecata
adevarata. Caci au ascultat de cei deserti si de cei ce graiesc sunete goale. Ei zamislesc pizma
si nasc brfire, caci urechile lor sunt netaiate mprejur si nu pot sa auda. De aceea cuvntul
cunostintei lui Dumnezeu li s-a facut lor spre osnda si nu vor sa auda pe El.
Zeciuiala adevarata adusa lui Dumnezeu este Pastele sufletesc, sau trecerea peste toata
deprinderea patimasa si peste toata simtirea nerationala. (Pastele nseamna trecerea prin
Marea Rosie si deci iesirea din robia Egiptului, spre libertate si spre tara fagaduintei. Simbolic
ea nseamna trecerea peste ceea ce ne nchide n robia patimilor, la largul infinitatii lui
Dumnezeu si a libertatii n ea, din strmtoarea robiei celor vazute, n care nu se simte bine
sufletul.) n vremea acestui Paste se jertfeste Cuvntul n contemplarea lucrurilor si se
mannca n pinea cunostintei si se bea preacinstitul Lui snge n paharul ntelepciunii
tainice. Deci cel ce serbeaza acest Pasti, si-a jertfit siesi Mielul care ridica pacatele lumii si nu
va mai muri, ci, dupa glasul Domnului, va trai n veac (Ioan 6,52). (Mielul se da ca jertfa
omului credincios n contemplarea lucrarilor; mai bine zis omul nsusi i jertfeste siesi n
aceasta contemplare, sau l coboara la sine n stare de mncare si bautura spre sfintirea lui,
prin eliberarea de patimi, prin cunostinta si ntelepciune, care nu-i o cunostinta si o
ntelepciune n izolare individuala si strmtorata, ci n comunicare cu Cuvntul sau cu
Izvortorul personal al cunostintei, al ntelepciunii si al libertatii.)

Dumnezeiasca Scriptura, ntelegndu-se duhovniceste, si comorile din ea descoperindu-se

prin Sfntul Duh numai celor duhovnicesti, nu poate face vreun om sufletesc sa primeasca
descoperirea lor. Caci acesta nu primeste sa cugete sau sa asculte, afara de nlantuirea
gndurilor lui, nimic din ceea ce zic altii. Fiindca el nu are n sine Duhul lui Dumnezeu, care
cerceteaza adncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2,10) si cunoaste cele ale lui Dumnezeu, ci duhul
lumii cel pamntesc si plin de dusmanie si de pizma, de cearta si de vrajba. Din aceasta
pricina pentru el este nebunie sa cerceteze si sa urmareasca ntelesul dinauntru al literei.
Caci el nu poate sa-l cunoasca, fiindca toate ale dumnezeiestii Scripturi se nteleg
duhovniceste. El si bate joc de lucrurile omenesti si dumnezeiesti si de cei ce le nteleg pe
acestea duhovniceste. Si nu-i socoteste pe acestia duhovnicesti, nici calauziti de Duhul
dumnezeiesc, ci nascocitori de ntelesuri nchipuite. El strica si rastoarna cuvintele
Scripturilor si ntelesurile dumnezeiesti ca Dima acela (2 Tim. 4,10). Nu asa face nca cel
duhovnicesc, ci judeca toate sub lucrarea Duhului dumnezeiesc, dar el nsusi nu poate fi
judecat de nimeni. Caci n el este mintea lui Hristos, pe care nimeni nu poate sa o nteleaga
(1 Cor. 2,14-15).
Cunostinta lui Dumnezeu nseamna ca cel ntarit n aceasta, prin smerita cugetare si
rugaciune, a fost cunoscut de Dumnezeu si s-a mbogatit de la Dumnezeu ca cunostinta
tainelor Lui mai presus de fire. Iar daca se vede mndrie n jurul Lui, nu a fost zidit prin
acestea n ea, ci e purtat de duhul cel pamntesc al lumii acesteia. De aceea unul ca acesta,
chiar daca pare ca stie ceva, nu cunoaste nimic din lucrurile dumnezeiesti precum trebuie sa
cunoasca. Dar cel ce iubeste pe Dumnezeu si nu socoteste nimic mai de pret dect iubirea de
Dumnezeu si a aproapelui, a cunoscut si adncurile dumnezeiesti si tainele mparatiei Lui,
cum trebuie sa le cunoasca cel miscat de Duhul dumnezeiesc; si a fost cunoscut de
Dumnezeu ca lucrator adevarat al raiului, adica al Bisericii Lui, care mplineste prin iubire
voia lui Dumnezeu, ntorcnd suflete si scotnd vrednici din nevrednici, cu cuvntul dat lui
prin Sfntul Duh, si pazind lucrul lui nerapit, prin smerita cugetare si umilinta.
Cuvntul nu-i duce cu Sine pe toti slujitorii si ucenicii Sai la descoperirea tainelor ascunse si
mai mari ale Sale, ci numai pe aceia carora le-a dat ureche si le-a deschis ochi de vedere si lea limpezit limba noua. Pe acestia lundu-i cu Sine si despartindu-i pe ceilalti, care si ei erau
ucenici, urca pe Muntele Tabor al contemplatiei si se schimba la fata naintea lor. Nu-i mai
nvata acum tainic cele ale mparatiei cerurilor, ci le arata slava si stralucirea dumnezeirii, si
lasa sa lumineze din El, ca din Soarele dreptatii, temelia vietii si a cuvntului lor n mijlocul
Bisericii credinciosilor; iar ntelesurile lor le face albe si curate ca o lumina prea stralucitoare;
si asaza mintea Sa n ei si-i trimite sa scoata din gura lucruri noi si vechi spre zidirea Bisericii
Sale.
Tot cel ce scoate cuvinte de folos din gura sa, spre zidirea aproapelui, le scoate din visteriile
bune ale inimii sale, fiind el nsusi bun, dupa cuvntul Domnului. Dar nimeni nu poate fi
miscat sa cuvnteze despre Dumnezeu, dect n Duhul Sfnt. Si nimeni, graind n Duhul lui
Dumnezeu, nu vorbeste cele potrivnice credintei n Hristos, ci cele care zidesc si duc la
Dumnezeu si n mparatia Lui si refac stravechea noblete si unesc cu Dumnezeu pe unii care
se mntuiesc. Daca fiecare i se da aratarea Duhului spre folos, cel ce s-a mbogatit cu
cuvntul ntelepciunii lui Dumnezeu si al cunostintei sta sub lucrarea Duhului Dumnezeiesc si
este casa a visteriilor necesare ale lui Dumnezeu.

Nici unul dintre cei ce s-au si cred n Hristos nu ramne nepartas de harul Duhului, daca nu sa predat pe sine la toata lucrarea duhului potrivnic si nu si-a ntinat credinta prin fapte
necuvenite, sau nu convietuieste cu trndavia si cu nepasarea. Dar cel ce a pazit prga
Sfntului Duh, pe care a primit-o din Sfntul Botez, nestinsa, sau daca s-a stins a nviorat-o
prin faptele dreptatii, nu se poate sa nu primeasca si plinirea ei de sus. Iar prin buna sa
nevointa se nvredniceste, primind plinatatea Duhului, sau de cuvntul ntelepciunii lui
Dumnezeu spre nvatatura Bisericii; sau de cuvntul cunostintei tainele mparatiei cerurilor;
sau de credinta din inima, prin acelasi Duh, spre a crede n fagaduintele lui Dumnezeu ca
Avraam; sau de darul vindecarilor, n acelasi Duh, spre tamaduirea bolilor; sau de lucrarea
puterilor, spre a alunga draci si a face semne; sau de proorocie, spre a vedea nainte si a
spune cele viitoare; sau de deosebirea duhurilor, spre a cunoaste cine graieste n Duhul lui
Dumnezeu si cine nu; sau de talmacirea diferitelor limbi; sau de darul mngierii celor
ntristati; sau de darul crmuirii turmei si a poporului lui Dumnezeu; sau de dragostea fata de
toti si de darurile ei, de ndelunga-rabdare, de bunatate si de toate celelalte. Iar daca nu va fi
cineva partas de nici unul din acestea, nu pot sa spun ca unul ca acesta e credincios, sau sa
faca parte din rndul celor ce-au mbracat pe Hristos de la dumnezeiescul Botez.
Cel ce din rvnirea darurilor duhovnicesti urmareste dragostea si o primeste nu sufere sa
vorbeasca numai cu sine nsusi prin rugaciune si citire, spre zidirea sa. Caci cel ce vorbeste
numai cu gura cu Dumnezeu, prin rugaciune si psalmi, se zideste pe sine, cum zice Pavel. Ci
se sileste sa si prooroceasca spre zidirea Bisericii lui Dumnezeu si felul cum trebuie sa se
sileasca ei spre a bine-placea lui Dumnezeu. Caci cu ce ar si putea sa foloseasca pe altii
ntistatatorul care graieste totdeauna numai cu sine si cu Dumnezeu prin rugaciune si
cntare, daca n-ar grai si celor de sub el, fie ntru descoperirea Duhului Sfnt, fie ntru darul
nainte-vazator al proorociei, fie ntru nvatatura cuvntului de ntelepciune? Care dintre cei
de sub ascultare se va pregati spre lupta cu patimile si cu dracii, de nu-i va da acela cuvnt
lamurit de nvatatura prin scris, sau prin grai viu? Cu adevarat, de nu va cauta pastorul, spre
zidirea turmei sale, sa prisoseasca n cuvntul nvataturii si n cunostinta Duhului, nu va fi
rvnitor al darurilor lui Dumnezeu. Caci prin multa rugaciune si cntare cu gura n Duh sau cu
sufletul, se zideste pe sine, dar mintea sa este neroditoare, neproorocind prin cuvntul
nvataturii si nezidind Biserica lui Dumnezeu. Iar daca Pavel, care s-a unit cu Dumnezeu prin
rugaciune mai mult dect toti oamenii, voia mai bine sa spuna cinci cuvinte prin mintea
roditoare n Biserica, ca sa-i nvete si pe altii, dect zeci de mii de cuvinte ale cntarii cu gura,
de buna seama ca s-au ratacit de la dragoste cei ce stau n fruntea altora si-si mplinesc
slujba de pastor numai cu cntarea si cu citirea.
n noi sunt trei puteri de capetenie. Una stapneste, dar nu e stapnita. Una stapneste si e
stapnita. Iar una nu stapneste, dar e stapnita. Deci cnd cea care stapneste ajunge sub
stapnirea uneia din cele ce sunt stapnite, cea roaba prin fire se arata libera celor roabe
prin fire si iese de sub stapnire si din firea sa, si de aici se naste o mare razvratire. Aflnduse ntre acestea o asemenea razvratire, nu le mai vedem pe toate supuse ratiunii. Dar cnd
cea stapnitoare domneste peste toate si le aduce sub ascultarea si stapnirea sa, atunci
cele ce sunt dezbinate, adunndu-se la un loc si conglasuind ntre ele, au pace cu Dumnezeu.
Si tuturor celor ce s-au supus ratiunii, li se mpartaseste prin ea mparatia lui Dumnezeu si
Tatal. (Cnd toate sunt supuse subiectului nostru facut sa fie liber si acesta nu e supus nici

unei patimi, el traieste liber legatura cu Dumnezeu, izvorul libertatii n calitatea Lui de subiect
suprem. Si toate n noi sunt unite.)
Cele cinci simturi, supunndu-se celor patru stapniri ale virtutilor cuprinzatoare si pazind
buna ascultare, pregatesc firea trupului plasmuita din patru stihii, sa se miste fara tulburare
pe roata vietii. Miscndu-se cele cinci simturi astfel, puterile nu se razvratesc ntreolalta, ci
partea patimitoare a poftei si a iutimii se uneste cu ratiunea, iar mintea si impune
stapnirea sa fireasca. Prin aceasta ea si face din cele patru stapniri o caruta de razboi cu
patru cai, iar din cele cinci roabe, scaun, si ostindu-se mpotriva trupului tiran, e ridicata, prin
rapire, la ceruri, unde, nfatisndu-se mparatului veacurilor, primeste cununa biruintei si se
odihneste n El de tot drumul sau.
Si ia seama la ntelesul tainic. Omul a fost asezat n acest rai sensibil al creatiei, ca sa-l
lucreze si sa-l pazeasca. Iar lucrarea si pazirea ncredintata omului se arata n porunca data
lui: Din tot pomul din rai sa mannci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu
mncati. Fiindca deci tot pomul si asadar si cel al vietii este Dumnezeucaci El este
tot, El Care a si adus la existenta totul din nimic si Care este n afara si nauntrul totului
iar pomul cunostintei e alcatuirea omului, n care este cunostinta binelui si raului, tot cele ce
mplineste lucrarea aceasta n sine, cum cere porunca, ramne ntr-o desfatare care nu se
ispraveste si staruie neclintit n pazirea sa.
Dar fiindca suntem dintr-o fire schimbacioasa si ostenim n acest fel de vietuire, patim ceea
ce a patit si Adam. Caci gndirea omului se apleaca din tinerete spre cele rele si primeste ca
si Eva ispita sarpelui din ea, pe care o socoteste folositoare. Lasnd aceasta ispita sa urce n
mintea omului, ea convinge pe om sa guste din rodul pe care-l socoteste bun, si ndata rodul
acesta se face pricina caderii lui (Facere 3,6).
Dar sa vedem si felul lucrarii si cum se hraneste omul din toate cele din raiul acesta. Cel ce
cerceteaza ratiunile si miscarile ntregii zidiri cu o minte netulburata si cu o cutare libera de
mpatimirea de cele vazute si se hraneste cu ntelegerea mai dumnezeiasca din toate
ratiunile ce rasar din cele supuse simturilor, ndata ce si-a mputinat grija si preocuparea de
viata si s-a ridicat mai presus de toata pofta dulcetilor lumii, urca prin ele la Facatorul si
Cauza tuturor, cum spune dumnezeiescul Pavel (Rom. 1,20; ntel. 13,5). Caci Acesta este
pomul deplin si nempartit, care nu odrasleste dect rodul binelui, daruindu-le mpartasirea
de el celor vrednici. Asa ne-a voit Dumnezeu sa fim: nepatimitori, fara griji si avnd numai
lucrarea ngerilor, ne-a voit adica sa laudam fara sfrsit si vesnic pe Facatorul si sa ne
desfatam numai de privirea Lui din singura cercetare a fapturilor Lui, precum ni se spune prin
proorocul David: Preda grija ta Domnului si El te va hrani (Ps. LIV, 23); si prin Evangheliile
Lui: Nu va ngrijiti pentru sufletul vostru, ce veti mnca si pentru trupul vostru, cu ce va veti
mbraca (Matei 6,25); si iarasi: Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si
acestea toate se vor adauga voua (Matei 6,23); si catre Marta: Marto, Marto, de multe te
ngrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie. Iar Maria partea cea buna si-a ales, care
nu se va lua de la ea (Luca 10, 41-42).
Deci pomul vietii este Dumnezeu, a Carui lucrare este sa procure viata si Care da rod bun de
mncat numai celor vrednici de viata, ca unii ce nu sunt supusi mortii. El produce o dulceata
negraita celor ce se mpartasesc de El si le daruieste o viata nemuritoare. De aceea, pe drept
cuvnt s-a numit pomul vietii si tot pomul. Caci El este totul, n Care si prin Care e totul.

Iar pomul cunostintei binelui si raului este deosebirea privirii, precum au spus si au gndit si
altii nainte de noi. El e descoperirea alcatuirii firii noastre, care e buna celor ce au urcat la
barbatul desavrsit si la masura vrstei lui Hristos (Efeseni 4,13) prin toata nepatimirea si
ntelepciunea Duhului, naltndu-se prin contemplarea si frumusetea ei la maretia lucrarii
Facatorului (ntel. 13,5); caci celor ce au ajuns cu timpul la deprinderea statornica a virtutii,
ea nu le este si nu li se face abatere de la bine, ca unora ce au pasit cu tarie n contemplatia
dumnezeiasca. Dar celor tineri nca si mai sovaitori n dorinta, nu le este buna; caci celor nu
s-au statornicit cu neclintire n pasirea staruitoare si neabatuta a virtutii, pe drumul faptelor
bune, nu le este de folos contemplarea si privirea trupului propriu, din pricina lipsei lor de
tarie n staruirea n bine; aceasta contemplare poate atrage si rapi spre ea pe cel lipsit de
tarie si-l poate mpinge la gnduri, miscari si preocupari necuviincioase.
Acesta e momentul oprelistii lui Dumnezeu, Care a zis: Dar din pomul cunostintei binelui si
raului sa nu mncati, caci n ziua n care veti mnca, cu moarte veti muri. Fiindca privirea
trupului nostru si contemplarea alcatuirii lui duce n mod natural pe cele nedesavrsit la
cunostinta dulcetii placerii, chiar fara sa vrea. Ba nu numai la aceasta, ci, cum s-a spus, si la
miscari si gnduri necuviincioase, motiv pentru care ni se spune totdeauna cuvntului
dumnezeiesc: Usile, usile, sa luam aminte! Prin repetare, cuvntul porunceste pentru cei
nevrednici, pazirea portilor simtitoare si ntelegatoare, adica a simturilor, prin care
obisnuieste sa intre moartea n sufletul omului.
Si pe drept cuvnt. Caci cel ce staruie, fara deprinderea n bine si fara luare-aminte, n
privirea alcatuirii firii noastre, e nduplecat de cugetarea lui, ca de o Eva amagita de sarpele
cel vechi, sa se gndeasca la dulceata placerii ca Adam si sa se mpartaseasca de ea ca buna,
si astfel se va vedea pe sine, ntocmai ca acela, gol de harul lui Dumnezeu si departat de la
bucuria nemuritoare de Dumnezeu; se va afla seznd afara de raiul acesta si plngnd, ca
unul ce nu mai are mintea acoperita dect de frunze de smochin. Acesta este, n cteva
cuvinte, dupa judecata noastra, ntelesul raiului sensibil al creatiei, care este acelasi cu
ntelesul aratat de alti parinti dinaintea noastra.
Pomul vietii este Sfntul Duh, Care salasluieste n omul credincios, cum spune Pavel: Nu
stiti ca trupurile voastre sunt templul Sfntului Duh, Care locuieste n voi? (1 Cor. 6,19;
Rom.8,11). Iar pomul cunostintei binelui si raului este simtirea, care produce doua roade
contrare ntre ele, ndoite la rndul lor ele nsesi prin fire.
Care sunt rodurile celor doua feluri de pomi ai raiului cunoscut cu mintea (inteligibil)?
Care sunt acestea? Placerea si durerea. Dintre acestea, fiecare se mparte iarasi n doua.
Prima e fie din trebuinta naturala si necesara, fie din voluptate si trecerea masurii. A doua e
fie din temere si ntristare, fie din nevointe si osteneli duhovnicesti. Dintre acestea, placerea
e buna cnd ne mpartasim de ea la creme potrivita dintr-o trebuinta naturala si necesara.
Caci nu s-a sadit n noi simtirea n chip rau, nici nu ne-a zis Dumnezeu din pizma: Din tot
pomul din rai sa mannci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati. Ci
simtirea e un pom bun si dumnezeiesc, cnd ne mpartasim de ea, cum v-a spus, la vremea
cuvenita, pentru o trebuinta naturala si necesara. Caci produce n noi si cunostinta binelui.
Pentru ca s-a sadit n noi pentru o cunoastere, o cercare si o deprindere a putintei omului de
a asculta si de a nu asculta. De aceea s-a si numit postul cunostintei binelui si raului. Caci da
prilej de cunoastere celor ce se mpartasesc de firea proprie, care e buna pentru cei

desavrsiti si rea celor nca nedesavrsiti si lacomi la simtire, precum e rea hrana tare celor
ce au nca nevoie de lapte. Fiindca n acest caz mpartasirea de ea le e prilej de voluptate si
de trecerea masurii si printr-o astfel de mpartasire se naste n ei cunostinta raului. Iar
aceasta este durerea, care pricinuieste sufletului frica si ntristare. De fapt, placerea produce
n suflet cunostinta binelui, cnd ne mpartasim de ea printr-o trebuinta naturala si necesara;
iar durerea, dimpotriva, cunostinta raului, cnd mpartasirea de placere nu are loc dintr-o
trebuinta naturala. Caci oricarei placeri i urmeaza durerea.
De aceea pomul simtirii s-a numit pomul cunostintei binelui si raului si pe drept cuvnt
Dumnezeu a oprit reaua ntrebuintare a lui. Caci zice: Din tot pomul din rai sa mannci, dar
din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati; n ziua n care veti mnca din el, cu
moarte veti muri. Din tot pomul din rai sa mannci, adica din toata firea fapturilor vazute,
din toata miscarea lor, sau a ratiunilor lor, adica a cunostintei Mele adevarate, a maretiei
creatoare a mparatiei si cauzei creatoare sa te mpartasesti si sa-ti ntinzi prin contemplatie
aceste ratiuni ca pe o masa a unui ospat nemuritor; si prin ele sa intri la cunostinta celor
nevazute ale Mele, ca ntr-o mparatie si sa-Mi dai cu multumire nchinarea cuvenita. Iar din
pomul cunostintei binelui si raului sa nu mannci. Ce e deci acest altceva n noi, asemenea
unui pom, care ne procura prin mpartasire cunostinta binelui si raului, daca nu simtirea?
Caci prin ea vine n mine cunostinta tuturor celor ce sunt bune si nu sunt bune. Fiindca
precum ne procura cunostinta caldurii si a frigului, a ceea ce e moale si aspru, a bunei
miresme si a raului miros, a acrelii si a dulcetii, a albului si a negrului, a greutatii si a usorului,
asa si a placerii si a durerii. Caci cu dreptate ne fereste Scriptura de ntrebuintarea ei, nu
pentru ca ar fi contrara firii, caci Dumnezeu nu a facut nimic rau, ci pentru ca ne da prilejul
cunostintei raului prin ceea ce pare ca e bun.
Si ca sa facem mai clara explicarea acesteia, pentru a cunoaste ntocmai rodul amagitor al si
purtator de moarte al ei, sau cum se ascunde el n folosirea binelui, vom porni de la cele ce
se ntmpla n noi. Urmnd parintilor dinainte de noi, vom face nfatisarea acestora astfel:
Unele dintre placeri sunt sufletesti, altele trupesti. Cele sufletesti sunt cele ce se nasc din
contemplatie si din nvataturi; iar cele trupesti sunt cele ce se nasc din unirea sufletului cu
trupul, cele legate de mncari si de uniri trupesti si de cele asemanatoare. Dintre placeri
iarasi unele sunt adevarate, iar altele mincinoase. Cele dinti sunt proprii cugetatorii ce se
ocupa cu contemplarea si cu stiinta; cele de al doilea, ale trupului, fiind prilejuite de simtire.
Iar dintre placerile trupului, unele sunt naturale si necesare, caci fara ele omul nu poate trai,
cum sunt mncarile si vesmintele; altele sunt naturale, dar nu necesare, ca mpreunarile
potrivit legi si firii, fara de care cel ce voieste poate trai n feciorie. Altele nu sunt nici
naturale, nici necesare, ca voluptatile, betiile si excesele care ntrec trebuintele.
Omul care a ales sa vietuiasca dupa Dumnezeu, cautnd sa foloseasca placerile necesare si
naturale, care sunt potrivite si folositoare si foarte bune pentru mentinerea si pastrarea
naturii omenesti si neamestecate cu durerea si cu supararea, cade de multe ori, fara sa stie si
fara sa vrea, n cunostinta raului, aflnd durerea ascunsa n nsasi mpartasirea de bine. Asa
se ntmpla cu prilejul ntrebuintarii mncarilor si vesmintelor. Caci pentru cumpararea
acestora e nevoie de bani. Iar folosirea lor e necesara; caci e naturala. Dar ajungnd la o
abundenta de bani pentru trebuinta aceasta necesara si naturala, cadem n lacomie si
nesaturate, iar uneori ntr-o folosire peste trebuinta. Caci putnd sa ne multumim cu lucruri
putine si modeste, nu ne oprim trebuinta la acestea, ci cautnd luxul si ceea ce este peste

masura, cadem prin ntrebuintarea binelui n cunostinta raului. Dar legea cunostintei
noastre, respingnd aceasta rea ntrebuintare si aratndu-ne-o, face chiar prin aceasta celui
atent cunoscut binele si raul simtirii si ndata se iveste n el tristetea raului, prin parere de
rau.
Trecerea de la aceasta explicare la o alta.
Dar mai e si o alta explicatie: toata miscarea sufletului e pusa n lucrare spre poftirea unui
lucru trebuincios si necesar printr-o placere buna si necesara firii, cautnd poate hrana
pentru trup si vesminte, sau mpreunare naturala si legiuita. Aceasta e cunostinta binelui .
Dar n mncari se ascunde saturarea si nesaturarea, n vesminte lacomia si reaua
ntrebuintare, n mpreunarile legiuite si naturale, cele contrare firii si destrabalarile. Aceasta
e cunostinta raului. Iar cunostinta amndoura vine n noi prin simtire. Cum? Ia aminte!
Amagit de placere si trt n saturare si nesaturare, sau n reaua ntrebuintare si lacomie, sau
n destrabalari si n placerile de sub pntece din unirea cu Dumnezeu si din mpartasirea cu
Duhul Sfnt. De aceea zice: Iar n ziua n care veti mnca, cu moarte veti muri. Caci
cunostinta raului, nascndu-se n om din mpartasirea prin simturi si plina de voluptate, l
duce spre caderea n robia patimilor celor mai generale, sau a pricinilor lor. Astfel de pricini
sunt: salva, dorinta, nepasarea, care, strabatnd prin toata simtirea omului, se fac
pricinuitoare ale mortii vesnice a lui. n acestea se afla deci cunostinta mbinata a binelui si a
raului prin simtire, cunostinta prin care moare omul cnd se mpartaseste de ele. Caci prin
ele ajunge fie la trufia vietii pentru iubirea de slava, fie la pofta ochilor pentru naravul iubirii
de argint, fie la pofta trupului (1 Ioan 2,16), pentru iubirea de voluptate si pentru bucuria de
placerile sufletului. Pe drept cuvnt a oprit deci Scriptura mpartasirea de pomul simtirii,
zicnd: Din tot pomul din rai sa mannci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu
mncati.
Alt nteles mai nalt al poruncii lui Dumnezeu catre Adam.
Dar Scriptura nfatiseaza gndirii mele si un alt nteles al acestor cuvinte. Si trebuie sa adaug
la cuvntul meu si acest nteles. Caci el se potriveste cu acest cuvnt si cu scopul lui. Am
vazut ca Dumnezeu se adreseaza mai nti lui Adam ca unuia, zicnd: Din tot pomul din rai
sa mncati. Prin aceasta mi se pare ca cuvntul arata caracterul ndoit al alcatuirii si firii
omului; si la fel, al puterii sufletului lui.
De aceea adresndu-se partii rationale a sufletului lui, ca singurei parti mai bune, Dumnezeu
i ncredinteaza tinutul contemplarii lucrurilor dumnezeiesti si i pune nainte masa ncarcata
de mncarile dumnezeiesti ale ntelesurilor, zicnd: Din tot pomul cel din rai sa mannci;
adica sa te mpartasesti din toata firea celor ce sunt, sau din cunostinta Mea si din
desfatarea de Mine, prin contemplare curata, cercetnd ratiunile lucrarilor si miscarile lor.
Iar partii mai nerationale, sau doimii mai trupesti a mniei si a poftei, care atrage usor
cugetarea spre cele rele, i porunceste, cum spune limpede, sa fuga de cercarea si de
cunostinta prin simtire a acestor roade ale pomului simtirii. De care adica? De placere si de
durere, precum am spus mai nainte. Caci zice: Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa
nu mncati. Si pe drept cuvnt. Caci placerea sadeste cunostinta ei n partea poftitoare,
cnd omul se mpartaseste de ea fara trebuinta; iar durerea sadeste cunostinta ei n mnie.
Si astfel mpartasirea din ele trimite aceste doua puteri, catre care se adreseaza cuvntul, la
moartea vesnica. Caci zice: n ziua n care veti mnca din el, cu moarte veti muri.

De aceea, omul fiind ndoit si avnd sufletul compus din fire rationala si nerationala,
Dumnezeu i da si El o porunca ndoita. Pe de o parte i porunceste sa se mpartaseasca de o
hrana mai buna si nemuritoare sa nu se ngrijeasca n primul rnd de cele trebuitoare
trupului, asa cum ne ndeamna si Cuvntul ntrupat: Cautati mai nti mparatia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua (Matei 6,33), ntarind
oarecum prima sa porunca. Pe de alta parte, l fereste de amintitul pom al simtirii, ca nu
cumva gustnd prin el din cele dulci ale vietii acesteia, sa se umple de durere, caznd printro astfel de gustare de la ospatul si bucuria dumnezeiasca.
Dar, folosindu-se de cuvnt mai desavrsit, sa gndim si sa vorbim si altfel despre rai si
despre tema cercetata de multi. De aceea ridica-te de la cuvntul auzit, care i nvaluie cu
sunetul lui pe cei ce sunt amagiti de ntelesul lui de la suprafata, daca doresti sa te nalti prin
ntelegerea celor spuse la ntelesurile cuvntului cunoscute cu mintea. Asculta de cel ce zice:
Sculati-va, sa plecam de aici (Ioan 14,31; Matei 26,46). Treci la ntelesul si la duhul
cuvntului, deschizndu-ti auzul fata de el si cautnd sa ntelegi din el cele dumnezeiesti si
omenesti. Iata care sunt acestea.
Alt nteles preantelept si nalt al raiului cunoscut cu mintea. Care e poarta prin care se intra
n el si care cea prin care se iese? Si care sunt pomii dumnezeiesti din el?
Raiul este, din alt punct de vedere, marele cmp al iubirii de ntelepciune (al filozofiei) cu
fapta, mpodobit de pante nemuritoare de tot felul si de felurite virtuti, n care s-a sadit de
Dumnezeu pomul vietii si pomul cunostintei binelui si al raului. Caci iubirea de ntelepciune
(filozofia) lucratoare e ca un rai luminos si bine mirositor plantat de Dumnezeu la rasaritul
Bisericii Lui, acoperit de plantele frumoase de tot felul ale virtutilor, care hranesc cu
mbelsugare pe cei ce lucreaza n el poruncile lui Dumnezeu si le pazesc ca o hrana
nepieritoare si nemuritoare.
n acest rai dumnezeiesc au fost asezate spre paza doua porti al marginile opuse, ca niste
heruvimi. Una introduce fara greutate pe cei ce doresc si bat cu dorul sufletului, la
desfatarea si bucuria de plantele ei nemuritoare; cealalta i trece pe cei ce s-au saturat de
bunatatile din el, la alte pasuni nemuritoare despre care se va vorbi puti mai ncolo. Una e
smerenia duhovniceasca, care introduce pe cei ce intra prin ea la desfatarea si odihna de
mparatia cerurilor; cealalta e iubirea desavrsita, care i trece, pe cei ce ies de-acolo, la
pasunile mparatiei lui Dumnezeu. Fara aceste porti nu se va putea nici intra n rai, nici iesi
spre mparatia lui Dumnezeu, macar ca sunt multe cai care duc spre mparatia cerurilor. Caci
toate caile evlaviei duc pe cel ce paseste pe ea spre poarta de apus a smereniei si asa l
introduc prin aceasta n rai.
Dar de ce au fost facute numai doua si nu mai multe porti, asa cum sunt mai multe locasuri
la Dumnezeu si Tatal (Ioan 14,2), ca fiecare dintre cei ce intra sa-si faca intrarea n el prin
poarta care voieste? Pentru ca omul e din doua firi: din suflet si trup. O parte a lui e smerita,
cealalta nalta si dumnezeiasca. Sau altfel: pentru doimea mai trupeasca a partii nerationale
a sufletului lui, din care una, adica mnia, intra n cutea blndetii, iar cealalta, pofta, iese
prin iubire din mpatimirea de cele lumesti si de cele vazute si afla pasune n Dumnezeu prin
mpartasirea de Duhul. Caci potrivit cu alcatuirea omului, a fost zidit de Dumnezeu si raiul
cunoscut cu simturile ct si cel cunoscut cu mintea, si nu este alta poarta dect cele spuse,
care sa introduca sau sa scoata din aceasta.

Din pricina amintita au si fost plantate de Dumnezeu n mijlocul raiului acesta dumnezeiesc
doi pomi minunati: pomul vietii si pomul cunostintei, care se numeste si cunostinta binelui si
raului. Care sunt acestia? Contemplatia naturala, cum socoteste si dumnezeiescul Grigorie, si
teologia tainica. Cea dinti, contemplatia, avnd ca roade judecata si cunostinta lucrurilor
dumnezeiesti si omenesti, este pomul cunostintei binelui si raului. Caci prin cunoasterea
lucrurilor, cunoastem ratiunile proniei, iar prin judecata facem deosebirea clara a lucrurilor,
deosebind fara greseala ce e bun si ce e rau, care e cauza facatoare si care e lucrul facut. Iar
teologia tainica este pomul vietii. Caci are ca rod datator de viata si de nemurire, credinta n
Sfnta Treime, care se naste n suflet n afara de orice ratiune si simtire; caci Sfnta Treime
nu se cunoaste nici prin simtire, nici prin ratiune, ci numai prin credinta nendoielnica si din
inima. Un alt rod al ei este ntelegerea drept credincioasa a ntruparii Celui Unuia-Nascut.
Care este lucrarea si pazirea raiului cunoscut cu mintea si ce bunatati aduce mpartasirea de
roadele lui, celor ce lucreaza n el n diferite feluri?
Din pricina acestor plante nemuritoare si dumnezeiesti, a fost data de Dumnezeu, tot celui
ce savrseste n cmpul raiului cu mintea si cu simtirea lucrarea ntelepciunii lucratoare,
porunca sa mannce din tot pomul raiului, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu
mannce. Caci cel dinti pricinuieste viata si nemurirea, iar cel de-al doilea, binele, celor mai
desavrsiti n deprinderi, si primejdia, celor nca tineri si mai nestatornici n dorinta. De fapt,
contemplatia fiind plantata n mijlocul raiului ntelepciunii lucratoare ca un pom nemuritor si
pururi nverzit (pentru ca pomul era contemplatia, dupa ntelegerea mea, si avea ca rod
puterea data celor ce se mpartaseau de el, de a-si cunoaste firea proprie), celor ce se
mpartasesc de ea la timp potrivit, de pilda dupa o perioada de ani multi de deprindere n
virtuti si n nevointe si dupa curatirea deplina a ochilor sufletului de toate urdorile, li se face
foarte buna si mntuitoare. Aceasta pentru ca ei nu se mai tem de o cadere care sa vina
dupa aceea, ca unii ce au ajuns cu timpul la o deprindere a acestei contemplatii, care face
vadita maretia Facatorului.
Dar celor nca tineri si neajunsi, printr-o deprindere ndelungata, la o statornicie n lucrarea
virtutilor, sau celor ce nu si-au curatit ochiul sufletului de toate urdorile, din cauza
nestatorniciei ce o mai au n vietuirea virtuoasa, pomul contemplatiei li se face pricina de
mndria cea mai mare si de hula, de moarte vesnica si de pieire, cum s-a facut odinioara lui
Origen, Didim, Evagrie si celorlalte capetenii de eresuri. De aceea, ferind pe unii ca acestia,
Scriptura opreste mpartasirea de pomul acesta, zicnd: Din tot pomul din rai sa mncati,
dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati, caci n ziua n care veti mnca cu
moarte veti muri.
mpartasirea de acest pom al contemplatiei se numeste cunostinta binelui si a raului n
ntelesul urmator. nti, pentru ca celor desavrsiti le daruieste puterea cunoasterii tuturor
lucrurilor vazute si nevazute, omenesti si dumnezeiesti. Caci e o putere ce robeste toata
mintea ascultarii lui Hristos (II Corinteni 10, 5); si acestia pot culege cu evlavie rod bun nu
numai din contemplarea celor bune, ci si a celor contrarii. Dar n gustarea acestui rod se
ascunde pentru cei ce se mpartasesc din el o putere ndoita, adica un folos si o paguba,
dupa deprinderea launtrica ce stapneste n fiecare. Celui ce se mpartaseste i se face pricina
de viata cnd se supune legii care-l robeste (lui Hristos). Asa de pilda, daca vede cineva
chipul frumos al unei femei desfrnate si de moravuri usoare, iar vaznd-o preamareste

ndata pe Dumnezeu si da slava Lui, el a cunoscut n fiinta ei corupta frumusetea ntocmita

de El, n asa fel ca contemplarea ei l duce pna la strapungerea inimi si-l face sa nainteze
pna la iubirea lui Dumnezeu care a zidit-o pe ea, ba chiar intra n convorbire cu ea. Iar prin
aceasta preschimba reaua ei deprindere n deprinderea virtutii si prin pocainta o aduce la
Hristos, facnd-o din necurata curata prin pocainta cuvntului si unind-o ca pe o mireasa
fecioara cu Hristos pe cea care era nainte o desfrnata (II Corinteni 11, 1). Asa a facut acel
dumnezeiesc parinte Nonu, care a nfatisat lui Hristos pe fericita Pelaghia, mai nainte
desfrnata, ca pe o fecioara curata.
Deci celor desavrsiti mpartasirea de acest pom dumnezeiesc al contemplatiei le daruieste,
cum s-a spus, o astfel de putere, cnd se mpartasesc de ea la vremea potrivita pornind de la
lucrurile dumnezeiesti si omenesti, ba chiar de la cele contrare acestora. Dar celor mai
nedesavrsiti si nedeprinsi n cele dumnezeiesti si lipsiti de cercarea trebuincioasa pentru
mpartasirea de ea, li se face pricina a cunostintei contrare a raului, chiar cnd pornesc de la
cauzele dumnezeiesti si bune. O astfel de pricina li s-a facut acelor preoti si judecatori de
odinioara contemplarea Suzanei (Daniel 13), deoarece nu erau nca deprinsi cu aceasta
contemplare. Ceea ce, asadar, dumnezeiescului parinte Nonu i s-a facut pricina de viata n
har, aceea li s-a facut acelor preoti de odinioara pricina de moarte.
Si nu numai atunci s-au ntmplat acestea dintr-o contemplare a pomului acesta potrivit cu
starea fiecaruia, ci si acum se ntmpla n fiecare zi fiecaruia din cei ce purced la
contemplarea acestui pom, fie dupa ce s-au deprins la aceasta, fie nainte de a se fi deprins.
Iar aceasta se ntmpla nu pentru ca asa este pomul din fire. Nu se poate spune aceasta. Caci
n-a fost sadit n chip rau, ca un pom pricinuitor de necaz. Dumnezeu n-a facut nimic rau, nici
n-a interzis ceva din pizma, ci pentru ca e nevoie de madularele curate ale simturilor pentru
privirea si vederea lui, cum zice apostolul chiar despre trupul si sngele Domnului nostru
Iisus Hristos: Sa se cerceteze cineva mai nti pe sine si asa sa mannce din pinea aceasta si
sa bea din potirul acesta. Caci cel ce mannca si bea cu nevrednicie, judecata siesi mannca
si bea. De aceea sunt multi neputinciosi si bolnavi si multi mor ntre noi (I Corinteni 10,
28.30). n felul acesta parintilor cuvntatori de Dumnezeu, pentru ca erau curati si se aflau
sub lucrarea Duhului Sfnt, contemplarea lucrurilor omenesti si a nsusirilor firii
dumnezeiesti le-a fost buna, fara de greseala, neprimejdioasa si mntuitoare. Caci aveau
madularele simturilor deprinse pentru contemplarea dumnezeiasca.
Astfel dumnezeiestii parinti, purceznd la contemplarea pomului vietii cu un ochi curat si
netulburat, au cules din el fara greseala rodul teologiei si mpartasindu-se din el s-au
mpartasit si de viata ndumnezeita si ca niste credinciosi iconomi ni le-au trecut si noua ca sa
ne hranim si noi din El spre viata vesnica. Tot asa purceznd la contemplarea pomului
cunostintei cu un ochi dumnezeiesc si luminat, au dobndit cunostinta lui nepatata si curata
si nu s-au vatamat de rodul lui, cum s-a spus mai nainte. Dar nu tot asa s-a ntmplat cu ei ce
au purces cu necuratie si n stare nedesavrsita la contemplarea acestora, ci unii au cazut n
robia placerilor si a nenfrnarilor, iar ceilalti n hule si trufii.
Caci spune-mi, cum a cazut Arie, cel care are numele de la furie, si dusmanul evlaviei,
Manes, si Nestorie cel stricat la minte si celelalte capetenii ale ereticilor, n hula lor mpotriva
lui Dumnezeu si a dreptelor dogme ale Bisericii lui Hristos? Nu pentru ca au fost necurati n
simturile sufletului si cumplit nvrtosati la inima din cauza cumplitei boli a mndriei, au

purces la explicarea Sfintei Scripturi, avnd ntelegerea ntunecata de patimi si de nchipuirea

de sine? Caci unul a auzit dumnezeiasca Scriptura zicnd: Domnul M-a zidit pe mine nceput
al cailor Sale spre lucrurile Sale si Ma naste naintea tuturor muntilor (Proverbe 8, 22-25);
celalalt: Vine stapnitorul acestei lumi si nu va afla n Mine nimic (Ioan 14, 30); iar al
treilea, despre Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu desavrsit si om desavrsit. Dar
neputnd afla ntelesul sau sensul celor spuse, nici patrunde n chip curat n adncurile
Duhului, fiind cu totul lipsiti de Duhul Sfnt, unul a taiat pe Fiul si Dumnezeu Cuvntul de la
deofiintimea cu Dumnezeu Tatal, declarndu-L faptura; celalalt a nascocit doua nceputuri,
unul bun, sus, si altul cu totul rau, jos, capetenia ntunericului, si, nvatnd astfel, a trimis la
pierzanie pe cei ce au primit nvatatura lui; al treilea, ntunecat si cu nume urt, a despartit
pe Hristos n doi fii, socotind ca altul este Fiul si Cuvntul din Dumnezeu si Tatal si altul cel
din Fecioara Maria; si astfel a numit pe preacurata Maica a Fiului si a Cuvntului lui
Dumnezeu, Nascatoare de Hristos si nu Nascatoare de Dumnezeu.
Astfel, deci, pe cei desavrsiti n cunostinta, ratiune si virtute, pe cei ce a u ajuns adica la
masura vrstei plinatatii lui Hristos si au dobndit mintea Lui prin cea mai deplina curatie,
nu-i poata vatama nici gustarea oprita a acestui pom, macar ca se numeste cunostinta a
binelui si a raului. Ci mai degraba se aseamana acestia celor ce culeg struguri din rug si nca
struguri copti, fapt cu totul minunat, si rodii din maracini. Dar celor nca tineri, necercati si
neluminati, chiar si mpartasirea de bine li se face adeseori pricina de moarte, asa cum li se
face copiilor nentarcati de lapte mncarea pinii, si celor cu ochii plini de urdori, razele
soarelui.
Smerenia si iubirea fiind deci nceputul si sfrsitul urcusului spre Dumnezeu si spre mparatia
Lui, cu dreptate cuvntul le-a nteles ca porti asezate la marginile opuse ale raiului
ntelepciunii faptuitoare. Aceasta, pentru ca una introduce pe cel ce bate si cere sa intre n
Eden, adica la nsasi desfatarea de plantele nemuritoare ale lucrarii si pazei mintii; iar a doua
scoate de acolo la mparatia Cerurilor si la unirea cu Dumnezeu si la pasunile vesnice si
preacurate ale ngerilor. Caci asa ne fagaduieste n mod limpede si Domnul Iisus noua
tuturor, zicnd: Eu sunt usa, de va intra cineva prin Mine, se va mntui si va intra si va iesi si
pasune va afla. (Ioan 10, 9). Pentru ca el este cu adevarat usa raiului mparatiei Cerurilor, iar
portar este Duhul Sfnt.
Celui ce s-a apropiat de poarta dreptei credinte, dupa ce a parasit de curnd lumea, ti bate
la poarta poruncilor lui Hristos prin smerenie, portarul, adica nsusi Sfntul Duh, i deschide
intrarea, deschizndu-i mintea ca sa nteleaga care este voia lui Dumnezeu cea buna si
desavrsita si bineplacuta (Romani 12, 2). Iar dupa ce a intrat si s-a desfatat prin faptuire si
prin multe nevointe ale virtutii de acele bunatati vesnice, l scoate iarasi de acolo la pasunile
contemplatiei naturale ale fapturilor lui Dumnezeu. Astfel portarul l face sa se odihneasca
de toate lucrurile lui (Facere 2, 3) si sa se uneasca cu Dumnezeu pe naltimile teologiei
(cunoasterii) Treimii nempartite si de o fiinta, n odihna iubirii dumnezeiesti, potrivit lui
Hristos si Dumnezeul nostru care zice: nvatati de la Mine, ca sunt blnd si smerit cu inima
si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11, 29).
Altfel nu poate intra cineva n palatele mparatesti ale lui Hristos si n tinuturile dumnezeiesti
si pururi nverzite ale raiului cunoscut cu mintea, unde sunt locuri luminoase, racoritoare,
corturile dreptilor, apa odihnei, bucurie, veselie si fericire; si nu poate afla odihna sufletului

sau, dect prin poarta cea dinti de la apus, care e ascunsa n Hristos nsusi, care este sfnta
smerenie. Si pe drept cuvnt. Caci cel ce s-a rupt pe sine de lume si de toata prietenia si de
mpatimirea de prieteni, de cei ai sai, de rudenii, si a rastignit lumea n sine prin taierea voii
sale, dispretuind toata tihna trupeasca, si bate prin durerile pocaintei si nevointelor pentru
virtute, cu rabdare multa, la poarta poruncilor lui Hristos, intra prin smerenie n tinda
ntelepciunii lucratoare a raiului, care este supunerea, slujirea prin orice lucru de mai putina
cinstire, rabdarea necazurilor si a ncercarilor, greaua patimire, culcarea pe jos, statul n
picioare toata noaptea, privegherea, psalmodierea nencetata, rugaciunea si postul, citirea
dumnezeiestilor Scripturi, ascultarea si supunerea fata de toti.

Nichifor din singuratate

Sa urmam pilda parintilor nostri si sa cautam comoara din launtrul inimilor noastre, ca si ei. Iar
aflnd-o pe aceasta, sa o tinem cu tarie, lucrnd-o si n acelasi timp pazind-o. Caci spre aceasta am
fost rnduiti de la nceput. Iar daca vreun alt Nicodim s-ar arata nedumerit de acestea, zicnd n duh
de mpotrivire: Cum poate cineva intrnd n inima sa lucreze sau sa ramna acolo?, cum a zis acela
catre Mntuitorul: Cum poate cineva sa intre n pntecele maicii sale a doua oara si sa se nasc,
batrn fiind? (Ioan III, 4), va auzi si el ca Duhul sufla unde voieste (Ioan III, 8). Daca ne ndoim cu
necredinta de faptele vietii lucratoare, cum ne vor veni cele ale vederii? Caci faptuirea este treapta
spre contemplatie (spre vederea sufleteasca).
Mergnd odata la ava Antonie doi frati si lipsindu-le lor apa de drum, unul a murit, iar celalalt
urma sa moara. Deci nemaiputnd sa mearga, zacea si el pe pamnt, asteptnd sa moara. n acest
timp Antonie, seznd n munte, striga doi monahi ce se ntmplau sa fie acolo si le zise: Luati
degraba un ulcior de apa si alergati pe drumul spre Egipt; ca dintre doi oameni care vin ncoace, unul
a murit, iar celalalt e pe cale sa moara, de nu va grabiti. Aceasta mi s-a aratat n vreme ce ma
rugam. Deci venind cei doi monahi, a aflat pe unul zacnd mort si l-au ngropat, iar pe celalalt l-au
nviorat cu apa si l-au dus la batrn, care se afla la cale de o zi.
Daca ar ntreba cineva, pentru ce nu a grait nainte de a muri celalalt, nu ar face bine. Caci nu era
a lui Antonie hotarrea cu privire la moarte, ci a lui Dumnezeu. El a hotart despre acela si tot El a
descoperit starea cestuilalt. A lui Antonie a fost numai minunea aceasta ca, seznd n munte, avea
inima veghind si ca Domnul i-a aratat pe acela de departe. Vezi ca din pricina trezviei inimii Antonie
s-a facut vazator de Dumnezeu si nainte-vazator? Caci de fapt Dumnezeu se arata mintii n inima, la
nceput curatind pe cel care-L iubeste, cum zice Ioan Scararul, ca un foc, apoi umlndu-i mintea de
stralucire ca o lumina si dndu-i forma dumnezeiasca. (Dumnezeu se arata mintii sau puterii noastre
de sesizare duhovniceasca a prezentii Lui numai cnd aceasta este adunata nlauntrul inimii, adica n
intimitatea ultima a fiintei umane, care are totodata un caracter emotional, o capacitate si o pornire
iubitoare. Aratarea aceasta a lui Dumnezeu e o suprema lumina, e evidenta supremei realitati, care e
totodata suportul propriei noastre existente. Mintea ia atunci forma nehotarnicita a lui Dumnezeu si
capata lumina evidentei proprii asemenea celei a evidentei lui Dumnezeu. Lumina sau evidenta
aceasta se ntinde peste toate. De aceea Sfntul Antonie poate vedea prin ea ceea ce se petrece

departe cu cei doi calatori. Pentru aceasta mintea trebuie sa fie curatita de pacate, adica de tot ce o
nchide fata de Dumnezeu si de zidirea Lui universala, ntr-un gnd limitat, de care s-a alipit n mod
patimas. n concluzia ce o scoate din ntmplarea aceasta a sfntului Antonie, ca si cum n concluziile
din vietile sau sfaturile celorlalti parinti, Nichifor tine sa accentueze importanta concentrarii mintii n
adncul fiintei sau al inimii credinciosului, odata cu oprirea activitatii simturilor ndreptata spre cele
dinafara. n vederea interioara pe care o cstiga mintea astfel, i se descopera chiar cele din afara,
care snt de folos celui ce se nevoieste sau altora.)
Dumnezeiescul Teodosie fusese asa de ranit de dulcea sageata a dragostei si era att de mult
tinut de legaturile ei, nct mplinea cu faptele nalta si dumnezeiasca porunca: Sa iubesti pe
Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din tot cugetul tau (Luca X, 27).
Iar aceasta n-ar fi putut-o face altfel dect asa ca toate puterile firesti ale sufletului nu tindeau spre
nimic altceva din cele de aici, dect numai spre dorirea Facatorului. Prin aceste lucrari ntelegatoare
ale sufletului, chiar cnd mngia, era nfricosator multora, precum, chiar cnd certa, era iubit si
dulce n toate. Cine a fost att de folos celor multi, vorbindu-le. Si cine a fost att de destoinic sa
adune simturile si sa le faca sa caute n launtru? El i facea pe cei din mijlocul zgomotului sa se afle
ntr-o liniste mai mare dect cei din pustiu si era totodata n multime si n singuratate. Iata ca si acest
mare parinte, cu numele Teodosie, a ajuns sa fie ranit de dragostea Ziditorului pentru ca si aduna
simturile si le mna n launtru.
Minunatul Arsenie pazea aceasta: sa nu dezbata ntrebari n scris si cu att mai putin sa le
raspndeasca. Nu pentru ca nu avea putere. Cum s-ar putea spune aceasta de unul care graia asa de
bine, ca vorbea limpede si altora? Ci obisnuinta tacerii si neplacerea de a se arata erau pricinile celor
zise. De aceea si n biserici si la slujbe, se silea foarte sa nu vada pe cineva si sa nu fie vazut de altii si
sa stea ndaratul vreunui stlp sau al altui lucru si sa se ascunda, tinndu-se nevazut si la o parte de
amestecarea cu altii. Aceasta pentru ca vroia sa ia aminte la sine si sa-si adune mintea n launtru si
asa sa se nalte usor spre Dumnezeu. Si de fapt acest barbat dumnezeiesc, acest nger pamntesc, si
aduna mintea n launtru, ca astfel sa se ridice cu usurinta la Dumnezeu.
n numele Domnului nostru Iisus Hristos, care a zis: Fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,
5), chemndu-L pe el ca ajutor si mpreuna-lucrator, voi ncerca sa va arat ce este pe El ca ajutor si
mpreuna-lucrator, voi ncerca sa va arat ce este luarea-aminte si cum se poate dobndi ea, cu voia
lui Dumnezeu.
Luarea-aminte, au spus unii dintre sfinti, este supravegherea mintii; altii, paza mintii; altii, iarasi,
trezvia; altii, linistea mintala si altii, alt fel. Dar toate acestea arata unul si acelasi lucru. Gndeste si
despre acestea, asa cum ai gndi cnd ar spune unul pine, altul bucata, altul mbucatura. Dar
ce este luarea-aminte si care sunt nsusirile ei, afla acum cu de-amanuntul. Luarea-aminte este
semnul pocaintei nestirbite; luarea-aminte este rensanatosirea sufletului, ura lumii, ntoarcerea la
Dumnezeu; luarea-aminte este desfiintarea pacatului si recstigarea virtutii; luarea-aminte este
ncredintarea nendoielnica a iertarii pacatelor; luarea-aminte este nceputul vederii (al
contemplatiei), mai bine zis este temelia contemplatiei, caci prin ea, aplecndu-Se, Dumnezeu Se
arata mintii; luarea-aminte este netulburarea mintii, sau mai bine zis oprirea ei, daruita sufletului
prin mila lui Dumnezeu; luarea-aminte este nlaturarea gndurilor, palatul amintirii lui Dumnezeu,
vistieria rabdarii necazurilor ce ne vin asupra; luarea-aminte este pricinuitoarea credintei, nadejdii si
dragostei. Caci de n-ar crede cineva, n-ar primi necazurile ce vin din afara. Si daca n-ar primi cu

bucurie necazurile, n-ar zice Domnului : Sprijinitor al meu esti si loc de scapare (Psalm XC, 2). Si
daca n-ar face pe Cel preanalt loc de scapare, nu si-ar umple inima de dragostea Lui. Drept aceea,
rodul acesta care este cel mai mare dintre cele mai mari si-l nsusesc cei mai multi sau toti, cu
deosebire prin nvatatura. Caci sunt rari cei ce deprind luarea-aminte fara sa fie nvatati prin silinta
trairii sau prin caldura credintei, dobndita de la Dumnezeu. Iar ceea ce e rar nu e lege. De aceea
trebuie cautat un povatuitor nenselator, ca din nvatatura si pilda aceluia sa nvatam cele ce cad la
dreapta si la stnga atentiei, adica ceea ce e prea putin si ceea ce e prea mult, care vin de la cel rau,
de care a patimit el nsusi, fiind ispitit. Scotndu-le pe acestea la iveala, el ne arata n chip
nendoielnic calea duhovniceasca si asa o vom strabate cu usurinta. Iar de nu este povatuitor trebuie
ajutat cu osteneala. Si de nu se gaseste, chemnd pe Dumnezeu ntru frngerea duhului si cu lacrimi
si rugndu-L ntru saracie, fa ce-ti spun:(Urmeaza metoda lui Nichifor. Adunarea mintii n inima si
ntlnirea ei statornica cu Dumnezeu prin pomenirea Lui continua, sau prin rugaciunea nencetata,
am vazut-o recomandata si practicata de toti sfintii amintiti de Nichifor n introducerea metodei sale
si pentru ea se pot invoca si multe alte exemple si texte din parintii duhovnicesti anteriori. Ceea ce
aduce nou n metoda sa Nichifor este un mod mai precis n care mintea poate fi adunata si tinuta n
inima odata cu rostirea nencetata a rugaciunii lui Iisus. Metoda aceasta a devenit n esenta ei o
practica generala n secolul XIV ntre monahii zisi isihasti si daca nu metoda nsasi, cel putin
rugaciunea nencetata a lui Iisus, adica partea a doua a metodei lui Nichifor, a devenit generala prin
monahii rasariteni, n tot timpul de atunci ncoace. Practica uzitata de cel dinti consta pna azi ntro anumita asociere a celor doua parti ale rugaciunii lui Iisus cu inspirarea si expirarea aerului. Odata
cu inspirarea aerului se spun cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar o data cu
expirarea se spun cuvintele: miluieste-ma pe mine pacatosul. Ceea ce a adus nou Nichifor ca
metoda de adunare a mintii n inima a fost tocmai aceasta mbinare a actului de trimitere a mintii la
inima odata cu aerul; dar el nu vorbeste si de mbinarea celor doua parti ale rugaciunii lui Iisus cu
inspirarea si expirarea aerului. El vorbeste numai de o continua trimitere a mintii la inima o data
(mpreuna) cu inspirarea continuu repetata si cu repetarea rugaciunii nencetate. Propriu-zis el
recomanda folosirea respiratiei continuu repetate a aerului mai mult ca un mijloc de a mentine
mintea nencetat n inima si de a rosti nencetat rugaciunea lui Iisus. Mintea e mentinuta mereu n
inima si rugaciunea la fel, numai ntruct nu se uita de a face mereu efortul concentrarii ei n inima si
efortul de a repeta mereu rugaciunea. Nichifor spune ca prin aceasta mintea e obisnuita sa nu iasa
repede din inima. Mintea nu ramne fixata n inima n mod static si nici rugaciunea. Persistarea
mintii si a rugaciunii n inima e un fapt nentrerupt, dar n acelasi timp un fapt viu, dinamic, un fapt
de vointa de a repeta adunarea ei n inima si repetarea rugaciunii. La urma urmelor si cu aerul se
ntmpla acelasi lucru: el e mereu n inima, adica nu iese total de acolo, dar e si trimis mereu acolo.
Sfntul Grigorie Palama aduce n plus explicarea ca ceea ce se trimite n inima nu e mintea ca esenta,
ci lucrarea ei (Al doilea cuvnt din triada I si II contra lui Varlaam). Iar n practica monahala
generalizata, de asemenea, iesirea aerului din piept nu nseamna si iesirea rugaciunii lui Iisus, ci
numai mutarea atentiei de la o parte a ei la alta. Propriu-zis inspirarea si expirarea aerului formeaza
un ntreg dual, ntre ale carui parti nu se produce nici o separare, nici o ntrerupere. Dar daca mintea
trebuie sa ramna mereu n inima si rugaciunea lui Iisus la fel, de ce mai recomanda Nichifor n
metoda sa trimiterea mintii n inima odata cu inspirarea aerului? De ce recomanda adica un lucru
care a scandalizat pa Varlaam si pe alti adversari ai sihastrilor? Acesti adversari nu au nteles ca e
vorba nu de o legare a trimiterii mintii la inima de inspirarea aerului, ci de folosire a ritmicitatii
inspiratiei aerului ca o ocazie pentru ritmicitatea nentrerupta a efortului de mentinere a mintii sau a
atentiei n inima si odata cu aceasta n pomenirea lui Dumnezeu. Ritmicitatea nentrerupta a

respiratiei este un mijloc sau un prilej de rennoire nencetata a amintirii lui Dumnezeu si prin aceasta
de adunare a gndului de la cele dinafara la cele din launtru, iar prin aceasta de evitare a oricarei
ntreruperi n gndirea ndreptata spre Dumnezeu. Un teolog occidental, Herrigel, ntr-una din cartile
sale, spune acelasi lucru cnd declara ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru orice noua
respiratie, ca am mai putut, sau mai putem respira odata, deci mai putem prelungi nca o clipa viata
noastra. Isihie Sinaitul, traitor n secolul IV, spusese: Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui
Iisus, sau gndul neuitat la moarte, si smerenie. Caci amndoua sunt de mare folos. S-ar putea
spune ca avem aici o paralela ntre un act corporal si unul spiritual: inspirarea aerului si trimiterea n
launtru a mintii. E o paralela n care un act de gndire voluntar se repeta paralel cu savrsirea
involuntara a unui act de repetitie nentrerupta, lund prilej de la savrsirea regulata a acestuia, dar
nu este numai o paralela. Respiratia este un act care ntretine nu numai viata trupului ca o unitate
separata de suflet si de gndire, ci da putinta si vietii spirituale. Este un act care conditioneaza viata
totala a fiintei umane, care face posibila gndirea. Ca atare gndirea este legata de respiratie si de
aceea poate face din inspiratie un act constient. Aceasta nseamna pe de o parte ca inima prin care
se ntretine viata corpului, datorita aerului inspirat si expirat, ntretine si cugetarea; iar cugetarea, la
rndul ei, poate face respiratia constienta, o poate patrunde, o poate face sa nu fie straina nici o
clipa de constiinta. n aceasta poate sa constea unul din aspectele strnsei legaturi dintre inima si
minte. Cnd mintea se mprastie n gnduri variate, nu mai e unita constient, nu mai este unita
constient cu respiratia si cu inima, ca centru al vietii ntretinut ca respiratie, adica nu le mai
spiritualizeaza pe acestea. n acest caz pierde si mintea, pierde si inima. Cnd mintea, adica gndirea
ei, se concentreaza n inima prin ritmicitatea respiratiei, amndoua cstiga: respiratia ritmica (si
bataia inimii am putea zice), aduce aminte cugetarii sa pomeneasca pe Dumnezeu, iar, pomenirea lui
Dumnezeu repetata ritmic odata cu respiratia, tine atenta gndirea la respiratie si la inima si le
ncadreaza pe acestea n constiinta ocupata cu pomenirea lui Dumnezeu, le sfinteste.
Varlaam a fost sustinatorul unui spiritualism abstract, dezlegat de trup, si prin aceasta a
contribuit la formarea unei atitudini nentelegatoare a efortului de spiritualizare sau de sfintire a
trupului, devenita proprie Occidentului. n Rasarit, n afara de Evagrie, este greu de gasit vreun
parinte care n-ar fi urmarit sfintirea fiintei totale a credinciosului si care n-ar fi cerut, de aceea,
unirea mintii cu inima. E drept ca unii parinti vorbind de adunarea mintii n inima, spun totodata ca
prin aceasta mintea se aduna n ea nsasi. Dar prin aceasta ei nteleg inima ca centru al ntregii vieti,
deci si al cugetarii.
Poate n acest sens socoteau unii, cum spunea Palama, ca vehicul al cugetarii punctul cel mai
din mijloc si cel mai curatit al duhului sufletesc, n vreme ce altii asezau ntelegerea n encefal. Si
poate asa trebuie sa ntelegem adeziunea lui Palama la prima opinie. Noi nca, desi nu socotim
sufletul nauntru ca ntr-un vas, fiindca e netrupesc, nici n afara, fiindca este unit cu trupul, totusi
stim sigur ca puterea noastra cugetatoare sta n inima ca ntr-un organ. Caci chiar n acest loc,
Palama spune totodata ca cugetarea are inima nu ca organul exclusiv, ci ca primul organ si aceasta
ntruct inima este punctul cel mai central al duhului sufletesc, deci un fel de centru al vietii sufletului
care ntretine si trupul. Deci nu este la el opozitie fata de opinia altor parinti, ca mintea este si n
creier. El nu separa strict ntre creier si inima ca loc al sufletului si recunoaste inimii rolul de centru
vital si ca atare de centru sufletesc, de care cugetarea nu poate fi despartita. Legnd cugetarea mai
strns de centrul vital al fiintei umane, isihastii dadeau posibilitatea rugaciunii, care tine si de

cugetare, sa influenteze si trupul. Astfel s-a evitat intelectualismul fara influenta asupra trupului, asa
cum s-a dezvoltat n Apus.
Nichifor spune nsa ca cugetarea este n piept. Vasile de la Poiana Marului, staret traitor n ara
Romneasca n secolul XVII, va spune la fel. Dar se pare ca prin aceasta ei nu se deosebesc prea mult
de opinia celor ce sustineau ca si cugetarea si are sediul n inima. Dar prin precizarea ca ea este n
piept parca ar vrea sa arate ca ea este n centrul fiintei, unde se unesc cugetarea si simtirea. Nichifor,
spunnd ca mintea adunndu-se n inima este ca barbatul care revine acasa dintr-o calatorie, vrea sa
spuna ca inima nu este un loc strain pentru minte, ar mintea poate sa si calatoreasca. nsa deplin
fericita se simte numai cnd revine n inima, sau acasa. Mintea n sens de pura cugetare nu este
minte ntreaga si nici inima n sens de pur izvor al sentimentelor sau al vitalitatii nu e inima ntreaga.
Plasarea cugetarii n inima sau n piept nu nseamna nsa ca mintea ca izvor al cugetarii exclusive nu
e n creier.
n orice caz, cugetarea fiind ncadrata n viata integrala a fiintei umane, deci n fundamentul ei care este
inima, trebuie sa se ntipareasca cu constiinta ei n toate actele trupului, dar cu o constiinta preocupata
permanent de amintirea lui Dumnezeu. Atunci nsusi actul respiratiei este imprimat de amintirea lui
Dumnezeu, cum poate fi imprimata ngenunchierea, ca si orice fapta si cuvnt. Asa se sfinteste tot trupul si
toate actele lui, toata viata care e ntretinuta de inima si izvoraste din ea, pentru ca s-a sfintit cugetarea
nsasi care prin pomenirea nencetata a lui Dumnezeu s-a adncit n intimitatea fiintei umane si a imprimat
amintirea lui Dumnezeu n izvorul vietii integrale a ei. n felul acesta nu mai apare fara sens faptul ca Nichifor
Monahul vorbeste despre importanta respiratiei ca act de ntretinere a inimii, si prin ea a vietii, si de trebuinta
de a lega actul concentrarii mintii n inima de acest ritm al respiratiei. Cugetarea devine prin aceasta
constienta de respiratie ca o conditie a vietii totale a subiectului ei si de faptul ca ea trebuie sa o sfinteasca
pe aceasta si sa se sfinteasca prin ea nsasi prin pomenirea numelui lui Dumnezeu, sau sa se sfinteasca
inima, ca fundament al vietii. Cugetarea, devenind constienta de acest fundament al vietii, va deveni
constienta ca nu e de la sine, ci are ca fundament ultim, corespunzator lui, pe Dumnezeu. Inima celui ce se
roaga nencetat va deveni transparenta. Pentru Dumnezeu, sau cer al lui Dumnezeu, sau locul lui
Dumnezeu, cum zic unii parinti.

Legatura aceasta strnsa dintre gndirea plina de pomenirea lui Dumnezeu si actele trupesti, n
primul rnd al respiratiei, o va socoti Sfntul Grigorie Palama o legatura simbolica, dat fiind ca
simbolul este ceva n acelasi timp deosebit de ceea ce simbolizeaza si unit cu el. respiratia,
ngenunchierea, semnul crucii, cuvntul curat, devin simboluri ale vietii spirituale. Desigur, cnd
aceste acte sunt savrsite fara pomenirea lui Dumnezeu, ele nu se sfintesc, ele si slabesc caracterul
de simboluri. Palama zice: Unii ca acestia vor numi om cu sufletul n buric pe cel ce zice: Legea lui
Dumnezeu n mijlocul pntecelui meu (Psalmi 39, 8) si pe cel ce zice catre Dumnezeu: Pntecele
meu va rasuna ca o chitara si cele din launtru ale mele ca un zid de arama pe care l-ai nnoit (Isaia
16, 11) cum vor calomnia pe toti cei ce exprima si numesc prin simboluri cele ale lumii gndite, cele
dumnezeiesti si duhovnicesti.

Iar daca alte organe ale trupului se pot bucura de lucrarea lui Dumnezeu n ele, deci pot fi
simboluri, cum n-ar putea fi cu mult mai mult inima, centru vital al fiintei umane?
Mai e de remarcat ca traducerea neogreaca a metodei atribuite lui Simeon publicata n Filocalia
greaca, nu cuprinde recomandarea ndreptarii privirii n pntece. Forma aceasta a textului trimite
poate la unele manuscrise care nu cuprindeau acest amanunt. n plus, trebuie tinut seama de faptul
ca n practica generala a monahismului rasaritean de dupa acel timp, niciodata nu s-a folosit
rugaciunea lui Iisus dupa aceasta metoda, dect poate cu totul exceptional de vreun calugar
nepriceput.
Dintr-o practica cu totul rara din acea vreme a luat probabil Varlaam afirmarea ca isihastii si
nchipuiau ca sufletul se afla n buric si-i eticheta cu numele de omfalopsichi. Palama respinge cu
indignare acest nume si afirmatia ca isihastii ar fi avut o asemenea credinta. Niscai cazuri
exceptionale ale unei astfel de practici, care au putut dura si dupa aceea, sau faptul rarei ei existente
n secolul XIV l-a facut si pe Vasile de la Poiana Marului sa combata n secolul XVIII, credinta unora ca
inima s-ar fi aflat n mijlocul pntecelui. De altfel, pna de curnd exista n popor parerea ca inima
este n pntece.
Mai existau printre monahi si unii care si faceau o regula proprie pentru a pute tine rugaciunea
nencetata. Grigorie Sinaitul dezaproba aceasta idioritmie. O astfel de idioritmie a putut fi si
ntoarcerea privirii n mijlocul pntecelui.
n forma care cuprinde amanuntul ntoarcerii privarii spre mijlocul pntecelui, metoda atribuita
Sfntului Simeon a fost publicata de J. Hausherr, dar e curios ca privind acest text, se constata n el o
contrazicere: pe de o parte se cere ca privirea sa fie ndreptata spre ombilic, ca imediat dupa aceea
sa se adauge: pentru ca sa se caute cu mintea interiorul si sa se gaseasca locul inimii. S-ar parea ca
prima recomandare este interpolata. Caci nu este firesc ca prin privirea spre ombilic sa se mai caute
pe urma locul inimii. Si aceasta recomandare este logica, prin faptul ca nu se cere de la nceput unde
sa se caute cu privirea. n acest text se spune direct: aduna-ti mintea de la tot ce e trecator si desert
si apleaca-ti partea de jos a fetei, sau barbia spre piept, ca n acest fel sa iei aminte la sinea ta cu
mintea si cu ochii tai; si tine-ti putin respiratia ca sa ai acolo si mintea si sa afli locul unde este inima
ta si acolo sa fie cu totul si mintea ta.
Cel mai interesant amanunt pozitiv, adaugat n aceasta metoda, este recomandarea raririi
inspiratiei si expiratiei, pentru a nu respira prea comod. Acest amanunt a avut o oarecare aplicare
practica la unii monahi. Dar aceasta nu nseamna altceva dect o anumita ritmicizare negrabita a
respiratiei, pentru a nu se produce n mod neregulat, inegal, caci aceasta tulbura ritmicitatea
pomenirii lui Dumnezeu, sau ar fi expresia unor stari inegale, nelinistite, speriate, confuze, mnioase,
pasionale, n suflet.
ntr-o forma putin deosebita apare metoda acestei rugaciuni n scrisul ramas de la Grigorie
Sinaitul. Ea se resimte si de metoda lui Nichifor si de detaliul raririi respiratiei din forma ei de sub
numele lui Simeon Noul Teolog. El ntemeiaza rarirea respiratiei pe motiv ca iesirea aerului de la
inima ntuneca mintea despartind-o de inima odata cu expirarea, sau rapeste cugetarea spre alte
gnduri. El a observat poate faptul ca expirarea aerului produce oarece slabire a concentrarii mintii,

o relaxare a atentiei. Dar amanuntul cel mai important si cel mai pretios n forma n care metoda nea ramas de la Grigorie Sinaitul este recomandarea de a uni cugetarea cnd cu prima jumatate a
rugaciunii lui Iisus, cnd cu a doua jumatate. n aceasta recomandare s-ar putea implica poate unirea
primei jumatati a rugaciunii cu inspirarea aerului si a celei de-a doua jumatati cu respirarea aerului.
Dar el nu o spune aceasta explicit. El cere, dimpotriva, sa se repete de mai multe ori prima jumatate
si iarasi de mai multe ori a doua jumatate, ca sa nu se mute usor cugetarea de la o jumatate la alta.
Stii ca rasuflarea pe care o rasuflam este aerul acesta. Si l respiram nu pentru altceva, ci pentru inima, caci
ea este o pricina a vietii si a caldurii trupului. Deci inima trage aerul ca sa-si mpinga caldura ei afara prin
expirare, iar ei sa-si procure o temperatura mai buna. Iar pricinuitorul acestei lucrari, sau mai bine zis slujitor al ei,
este plamnul, care fiind zidit de Facator fara desime, ca niste foi, primeste si scoate usor continutul sau. Astfel
inima, tragnd prin aerul respirat racoarea la sine si mpingnd de la sine caldura, pazeste fara abatere rnduiala
pentru care a fost zidita spre sustinerea vietii. Tu deci seznd si adunndu-ti mintea, mpinge-o si sileste-o pe
calea narilor pe care intra aerul n inima, sa coboare mpreuna cu aerul respirat n inima. Si intrnd acolo, nu-ti
vor mai fi fara veselie si fara bucurie cele de dupa aceea. Si precum un barbat oarecare fiind plecat n calatorie
departe de casa sa, cnd se ntoarce nu mai stie ce sa faca de bucurie ca s-a nvrednicit a se ntlni cu copiii si
cu nevasta, asa si mintea cnd se ntlneste cu sufletul se umple de o bucurie si veselie de negrait. Drept aceea,
frate, obisnuieste-ti mintea sa nu iasa degraba de acolo. Caci la nceput este nepasatoare poate, din pricina
nchiderii nauntru si a strmtorarii, dar dupa ce se obisnuieste, nu-i mai plac ratacirile n afara pentru ca
mparatia Cerurilor este n launtru vostru (Luca XII, 21). Pe aceasta privind-o acolo si cernd-o prin rugaciune
curata, toate cele din afara le socoteste urte si neplacute.
Daca deci, cum s-a zis, poti intra de la prima ncercare n locul inimii pe care ti l-am aratat, multumeste lui
Dumnezeu, si slaveste-L, salta si te tine de lucrarea aceasta pururi. Aceasta te va nvata pe tine cele ce nu
le stii. Dar cunoaste ca ajungnd mintea acolo, nu trebuie sa taca si sa stea dupa aceea degeaba, ci sa aiba
ca lucru si ndeletnicire nencetata rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.
Sa nu conteneasca niciodata din aceasta, caci astfel, tinnd mintea nemprastiata, o face sa nu poata fi
prinsa si atinsa de momelile vrajmasului si o ridica la dragostea si dorul dumnezeiesc n fiecare zi.

Iar daca, ostenindu-te mult, o, frate, nu poti totusi intra n partile inimii, precum ti-am aratat, fa
ceea ce-ti spun si cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauti. Stii ca partea cugetatoare a fiecarui
om este n piept, caci n launtrul pieptului, tacnd noi cu buzele, vorbim, ne sfatuim cu noi nsine,
dam curs rugaciunilor, psalmilor si altora. Da-i deci acestei cugetari, departnd de la ea orice gnd
si aceasta o poti daca vrei da-i deci pe: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema! si sileste-te ca n loc de orice alt gnd sa strigi pururi n launtru aceste cuvinte. Iar tinnd
aceasta mai multa vreme, si se va deschide astfel si intrarea inimii, precum ti-am scris, fara nici o
ndoiala, cum am cunoscut si noi prin cercare. ti va veni atunci mpreuna cu luarea-aminte mult
dorita si placuta, si toata ceata virtutilor: dragostea, bucuria, pacea si celelalte.

Nil Ascetul

Domnul s-a lepadat cu totul de grija celor pamntesti si a poruncit sa cautam numai mparatia
Cerurilor, noi nsa, silindu-ne sa umblam tocmai pe o cale potrivnica, am nesocotit poruncile
Domnului, si departndu-ne de purtarea lui de grija, ne-am pus nadejdile n mini. El a spus:
Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite si Tatal vostru

cel din ceruri le hraneste pe ele, si iarasi: Priviti la crinii cmpului, cum cresc si nu se ostenesc,
nici nu torc. Ba chiar a poruncit Apostolilor sa nu-si ia cu ei nici traista, nici punga, nici toiag, ci
sa tina seama de fagaduinta nemincinoasa, pe care le-a dat-o trimitndu-i la slujba de ajutorare
a celorlalti oameni cnd le-a spus: Vrednic este lucratorul de hrana sa. El stia ca mai mult ne
asigura Providenta cele necesare, dect srguinta noastra. Noi, nsa, nu ne oprim de a agonisi
pamnt ct se poate de mult. Cumparam turme de oi, boi de munca, rvniti la nfatisare si
marime, si magari bine hraniti. Oile vrem sa ne dea din belsug lna pentru trebuinte; boii sa ne
slujeasca la lucrarea pamntului, aducndu-ne noua hrana, iar lor si celorlalte dobitoace nutret;
n sfrsit vitele de povara sa faca mai aleasa hrana necesara, ntregind cele ce lipsesc n tara, cu
marfuri din strainatate, pentru a spori placerile vietii noastre. Dar nu ne multumim numai cu
att, ci alegem si mestesugurile cele mai aducatoare de cstig, care nu ne lasa deloc vreme sa
ne gndim la Dumnezeu, ci ne ntorc toata grija spre ele. Iar mai pe urma nvinuim mai de graba
slabiciunea purtatorului de grija dect pe noi nsine, pentru alegerea ce am facut-o. Dar chiar
daca nu marturisim prin cuvnt, suntem vaditi prin lucruri, ca ne bucuram de-o vietuire
asemenea mirenilor, cnd ne ndeletnicim cu aceleasi lucruri ca si ei si mai degraba zabovim n
osteneli trupesti. Astfel multi cred ca evlavia ar fi un prilej de agonisire de lucruri, si ca nu
alegem viata, odinioara linistita si fericita, pentru altceva, dect ca printr-o mincinoasa cinstire
de Dumnezeu sa fugim, pe de o parte de muncile cele ostenitoare, iar pe de alta, cstignd
slobozenie spre placeri, sa putem da pornirilor noastre drumul spre cele ce vrem. Mndrindune nu multa nerusinare fata de cei simpli, iar uneori si fata de cei ce ne ntrec, socotim viata
virtuoasa ca o ndreptatire la asuprire, dar nu ca o pricina de smerenie si de ngaduinta. De
aceea suntem socotiti chiar de cei ce trebuie sa ne cinsteasca ca o turma usuratica. Ne calcam
n picioare unii pe altii prin trguri, amestecati ntr-o adunatura de tot soiul, neavnd nimic care
sa ne deosebeasca de ceilalti oameni, cum ar trebui. Vrnd sa fim cunoscuti nu din felul de
vietuire, ci din nfatisare si ocolind ostenelile pentru virtute, dorim cu furie slava pe ele, facnd
teatru din adevarul de odinioara. De acea numele lui Dumnezeu este hulit, iar viata cea
preadorita s-a facut urta; si dobnda celor ce vietuiesc cu adevarat ntru virtute a ajuns sa fie
socotita amagire. Gem orasele de cei ce ratacesc prin ele degeaba si sunt tulburati cei de prin
case, carora le e sila si sa-i mai priveasca, vazndu-i ca staruie la usi, cersind tot mai nerusinat;
iar multi, dupa ce sunt primiti n case, fatarind pentru putin timp evlavia si acoperind cu masca
fatarniciei gndul de viclesug, i jefuiesc pe aceia, iar pe urma pleaca, nct fac sa se ntinda
peste toata viata monahala un nume urt. Si asa sunt alungati din orase ca o ciuma cei ce erau
odinioara ndreptatorii lor; si sunt izgoniti ca niste spurcati, mai rau dect cei umpluti de lepra.
Mai bucuros se hotaraste cineva sa creada tlharilor si spargatorilor, dect celor ce se
ndeletnicesc cu viata monahala, socotind ca e mai usor pot sa se pazeasca de rautatea vadita,
dect de prefacuta vrednicie de crezamnt, care unelteste n ascuns. Acestia nici n-au nceput
macar viata de evlavie si nu cunosc folosul linistirii, ci au fost mpinsi la viata singuratica fara
judecata poate de vreo strmtoare oarecare. Au socotit lucrul acesta ca o treaba de negustorie,
bun pentru cstigarea celor trebuincioase. Si eu socotesc ca ar face lucrul acesta mai cuviincios,
daca n-ar umbla pe la toate usile, ci ar socoti ca nfatisarea i mpiedica de la primirea unor
daruri mai bogate, ca nu cumva, vrnd sa plateasca trupului birul datorat, sa nu-i dea numai pe
cel trebuincios, ci si pe cel care l-au nascocit desfatarile celor ce duc un trai molatic, mplinindusi poftele lor nemasurate. Dar a tamadui pe cei ce sufar de aceste boli nevindecabile este foarte
greu.(Nil Ascetul)41

Nimic nu duce pe cineva asa de nendoielnic la munci, ca a face pe multi sa rvneasca la

propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la pedeapsa celui ce l-a nvatat. Dar nu mica
este osnda si a celor ce nu au lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut nvatatori ale
celor rele, de a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget
ntelept. (Nil Ascetul)43
Oare noi suntem cei ce avem sa ne ngrijim de cele ale vietii noastre? Oare nu Dumnezeu este
Cel ce poarta grija de ea? Straduinta omeneasca, daca nu primeste ajutorul lui Dumnezeu, nu
poate ajunge la tinta. Dar purtarea de grija a lui Dumnezeu daruieste bunuri desavrsite, chiar
fara conlucrarea omeneasca. Ce le-a folosit straduinta proprie acelora catre care a zis
Dumnezeu: Ati semanat mult si ati luat putin, si am suflat aceasta din minile voastre? Si ce
le-a lipsit din cele trebuincioase, celor ce au vietuit pentru virtute, fara sa se ngrijeasca de ele?
N-a fost hranit Israel n pustie patruzeci de ani, nebucurndu-se de nici una din roadele
pamntului? Au fost ei lipsiti de mncare? Nu le mprospata marea necontenit o hrana
neobisnuita, trimitndu-le prepelite si nu le trimetea cerul mana, printr-o ploaie neobisnuita si
straina? Iar piatra lipsita de umezeala nu le dadea, cnd era lovita, suvoi mbelsugat de apa? n
sfrsit, vesmintele si ncaltamintea nu le-au slujit tot timpul fara sa se nvecheasca? Dar prin ce
lucrare a pamntului si-a cstigat Ilie hrana n vagauna? Nu-i aduceau lui corbii hrana? Iar
venind n Sarepta, nu i-a dat vaduva, lipsita si de cele mai trebuincioase lucruri, pine, lund-o
de la gura copiilor ei, ca sa se arate ca virtutea trebuie pusa mai presus si de fire? Toate
acestea, desigur, sunt ntmplari minunate, dar totusi au si o ratiune. Caci e cu putinta ca cineva
sa traiasca si fara sa mannce, atunci cnd vrea Dumnezeu. Dar cum a ispravit Ilie calea de
patruzeci de zile, n puterea unei singure mncari? Si cum a petrecut Moise optzeci de zile pe
munte, vorbind cu Dumnezeu, fara sa guste mncare omeneasca? Caci pogorndu-se dupa
patruzeci de zile si mniindu-se pentru turnarea vitelului, ndata a sfarmat tablele si s-a suit pe
munte, petrecnd alte patruzeci de zile acolo, de unde primind al doilea rnd de table s-a
cobort la popor. Ce rationament omenesc ar putea explica multumitor aceasta minune? Cum a
putut natura trupului sa se cheltuiasca atta vreme, fara sa se ntregeasca ceea ce se mprastie
din puterea lui n fiecare zi? Aceasta nedumerire o dezleaga cuvntul lui Dumnezeu, care zice:
Nu numai cu pine va trai omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu. De ce,
asadar, tragem la pamnt vietuirea cea cereasca, afundnd-o n mizeriile materiale? De ce ne
ngramadim de jur mprejur gunoaie, noi cei ce ne hraneam odinioara cu mncari alese, cum
a zis Ieremia despre unii plngndu-i? Caci cnd ne odihnim n cugetari stralucite si arzatoare,
ne nutrim cu mncaruri alese. Iar cnd parasim aceasta stare si suntem trasi n lucrurile
pamntesti, ne adunam n jurul nostru gunoaie. De ce ne ntoarcem nadejdea de la Dumnezeu
si ne-o sprijinim pe carnea bratului, punnd purtarea de grija a Stapnului pe seama minilor
noastre, lucru pe care Iov si l-a socotit ca pe cel mai mare pacat? Nu ne-am sfiit sa facem ca cel
ce-si duce mna la gura ca sa si-o sarute. Caci multi au obiceiul sa-si sarute minile, zicnd ca de
la ele le vine toata bunastarea. Pe acestia aratndu-i Legea printr-un simbol, zice: Cel ce
umbla pe mini e necurat, si cel ce umbla pururea pe patru picioare e necurat. Pe mini umbla
cel ce se ntemeiaza pe mini si toata nadejdea si-o are n ele. Iar pe patru picioare umbla cel ce
se ncrede n lucrurile supuse simturilor si-si coboara mintea, partea conducatoare a fiintei sale,
la ndeletnicirea necontenita cu ele. n sfrsit cu multime de picioare umbla cel nvaluit cu totul
de cele trupesti. De aceea, nteleptul scriitor al Proverbelor vrea ca cel ntelept sa nu aiba nici
doua picioare, ci numai unul, si acesta rar sa se miste catre cele trupesti: Du-ti piciorul rar spre

prietenul tau, ca nu cumva, saturndu-se de tine, sa te urasca. Prin urmare daca unul tulbura
rar pe Hristos pentru trebuintele trupului este prieten adevarat al Lui, cum zice Mntuitorul
catre ucenicii Sai: Voi sunteti prietenii Mei; dar daca va face aceasta mai des, va ajunge sa fie
urt. (Nil Ascetul)6
Ce ne nvata si istoria lui Isboset? Sa nu ne alipim cu grija de cele trupesti, nici sa lasam paza
noastra pe seama simtirii (lucrarii simturilor: perceptiei). Caci acela fiind rege si odihnindu-se n
camara sa, i-a ngaduit unei femei sa faca paza la usa. Dar venind oamenii lui Recab si aflnd-o
pe ea alegnd boabe de gru si dormitnd, au intrat pe nebagate de seama si au omort pe
Isboset, aflndu-l si pe el dormind. Caci toate dorm, si mintea si sufletul si sufletul si simtirea,
cnd stapnesc cele trupesti. Faptul ca pazitoarea de la usa alege boabe de gru, arata ca
cugetarea se ocupa cu multa grija de cele trupesti, ndeletnicindu-se nu n chip trecator, ci cu
srguinta, de curatenia lor. Caci mintea fiecaruia, asemenea unui rege, petrece undeva
nauntru, avnd ca paznic a simturilor cugetarea. Cnd acestea se deda grijilor trupesti (a alege
boabe de gru e lucru trupesc), cu usurinta se strecoara dusmanii si omoara mintea. De aceea
marele Avram nu ncredinteaza femeii paza usii (caci cunostea ct de usor poate fi amagita
simtirea), ca nu cumva, vrajita de vederea celor supuse simturilor, sa mprastie mintea si sa o
nduplece sa ia parte cu ea la desfatari, chiar daca ar fi primejdioasa mpartasirea de ele, ci sade
el nsusi de paza, lasnd intrarea deschisa gndurilor dumnezeiesti, iar grijilor lumesti
nchizndu-le usa. (Nil Ascetul)29
Caci cu ce se alege viata noastra din toata osteneala desarta n jurul acestora? Nu toata
zdroaba omului merge n gura lui? cum zice Eclesiastul. Dar hrana si vesmintele sunt destul
pentru sustinerea pacatosului acestuia de trup. De ce, asa dar, lucram la nesfrsit si alergam
dupa vnt, cum zice Solomon, mpiedicnd, din pricina srguintei pentru cele materiale, sufletul
sa se bucure de bunurile dumnezeiesti si ncalzind trupul mai mult dect se cade? l hranim ca
sa ne facem un dusman vecin cu noi, ca sa nu fie n lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din,
pricina marii lui puteri, sa fie mai tare n razboiul lui mpotriva sufletului, nengaduind ca
aceasta sa fie cinstit si ncununat. Caci n ce costa trebuinta trupului, pe care lund-o ca motiv
mincinos, ntindem pofta pna la greutati nebunesti? Ea consta, desigur, n pine si apa, dar nu
ne dau izvoarele apa din belsug? Iar pinea nu e att de usor de cstigat de cei ce au mini? Si
ne-o putem agonisi prin astfel de lucrari, prin care trebuinta trupului se mpaca fara ca sa fim
mprastiati, dect foarte putin, sau deloc. Dar ne da oare mai multa grija mbracamintea? Nici
aceasta, daca nu avem n vedere moliciunea venita din obisnuinta, ci numai trebuinta. Ce haine
din pnza de paianjen, ce vizon, sau porfira, sau matase a purtat primul om? Nu i-a ntocmit
Facatorul o haina din piei si nu i-a poruncit sa se hraneasca cu ierburi? Punnd aceste hotare
trebuintei trupului, a oprit si osndit de departe urciunea vietuirii de acum a omului. Nu mai
spun ca si acum va hrani pe cei ce bine vietuiesc, Cel ce hraneste pasarile cerului si le mbraca,
Cel ce mpodobeste crinii cmpului cu atta frumusete, fiindca nu e cu putinta sa-i convingem
pe cei ce s-au departat asa de mult de la aceasta credinta. Caci cine nu va da cu bucurie cele de
trebuinta aceluia care vietuieste ntru virtute? Unde este, asadar, si la ce foloseste srguinta
noastra, daca Dumnezeu tine crma lucrurilor si toate le poarta si le duce precum vrea? Dar la
neputinte, se va zice, trupul are lipsa de mngieri, si cu ct e mai bine sa murim, dect sa
facem ceva din cele ce nu se potrivesc cu fagaduinta? Desigur ca daca Dumnezeu vrea ca noi sa
mai traim, sau va pune n trupul nostru o putere care sa tina cumpana slabiciunii, nct sa
putem purta si durerea venita din neputinta si sa primim nca si cununi pentru barbatie; sau va

gasi mijloace pentru hranirea celui ostenit. n orice caz nu-i va lipsi priceperea de-a ne mntui
Celui ce este izvorul mntuirii si al ntelepciunii. Bine este, asadar, iubitilor, sa ne ridicam iarasi
la vechea fericire si sa ne nsusim din nou vietuirea celor vechi. Caci cred ca este lucru usor
pentru cei ce vreau, si chiar daca ar fi vreo osteneala, nu e fara rod, avnd destula mngiere n
slava naintasilor si n ndreptarea celor ce le vor urma pilda. Pentru ca nu mic va fi cstigul celor
care au nceput aceasta vietuire, daca vor lasa celor ce dupa ei chipul unei vietuiri desavrsite,
care va fi naltarea lor. (Nil Ascetul)6 41
Sa fugim de vietuirea n orase si sate, ca cei din orase si sate sa alerge la noi; sa cautam
singuratatea, ca sa atragem pe cei ce fug acum de noi, daca peste tot place aceasta vreunora.
Caci s-a scris despre unii cu lauda, ca au parasit orasele si au locuit ntre pietrei si s-au facut ca
niste porumbite singuratice. Iar Ioan Botezatorul a petrecut n pustie si toate orasele au venit la
el cu toti locuitorii; si s-au grabit sa-i vada cingatoarea de piele cei mbracati n haine de matase,
si au ales sa petreaca n aer liber cei ce aveau case mpodobite cu aur, si sa doarma pe rogojina
cei ce se odihneau pe paturi batute n nestemate; si toate le primeau, desi erau potrivnice
obiceiului lor. Caci dorul dupa viata virtuoasa a barbatului taia simtirea celor dureroase si
minunea vederii lui departa osteneala petrecerii n strmtoare. (Nil Ascetul)22
Fiindca atunci cnd socotesc ca e usor sa porunceasca cu cuvntul, desi sunt grele cele
poruncite, dar nu se ncumeta sa nvete fapta, ei fac vadit tuturor scopul lor, ca si nsusesc
adica aceasta conducere nu straduindu-se ca sa foloseasca celor ce vin la ei, ci ca sa-si
mplineasca propria placere. nvete cei ce vreau, de la Abimelec si Ghedeon, ca nu cuvntul,
adunnd o sarcina de lemne, dupa ce a purtat-o, a zis: Faceti si voi n felul m-ati vazut pe
mine. Iar celalalt, nvatndu-i sa faca o treaba ostaseasca si facnd nsusi nti acest lucru, a zis:
Sa va uitati la mine si asa sa faceti. Dar nsusi Domnul facnd si apoi nvatnd, pe cine nu l
convinge sa socoteasca mai vrednica de crezare nvatatura cu fapta, dect pe cea prin cuvinte?
Aceia nsa nchid ochii la aceste pilde si poruncesc cu ngmfare cele ce sunt de facut. Iar cnd
par sa stie ceva despre acestea, din auz, ei sunt asemenea pastorilor mustrati de Prooroc
pentru neiscusinta, care poarta sabia la brat si de aceea, dupa ce si taie bratul, si scot si ochiul
lor drept. Caci nepurtnd grija de fapta dreapta, din pricina nedestoiniciei, acesta stinge,
deodata cu ncetarea ei, si lumina vederii (contemplatiei). Aceasta o patimesc cei ce povatuiesc
crud si neomenos, cnd au la ndemna puterea de a pedepsi: ndata li se sting cugetarile
contemplative cele de-a dreapta, iar faptele, lipsite de contemplatie, se vestejesc. Astfel cei ce
si-au legat sabia nu la sold ci la brat nu mai pot nici sa faca, nici sa stie ceva. La sold si leaga
sabia cei ce se folosesc mpotriva patimilor proprii de cuvntul dumnezeiesc, iar la brat cei ce
vreau sa aiba la ndemna pedeapsa pentru pacate straine. Iar ca e propriu oamenilor usuratici,
care n-au de la ei nsusi nici un folos, sa ia asupra lor usor conducerea altora e vadit si din
experienta. Caci nu s-ar ndemna cineva, care a gustat linistea si a nceput ct de ct sa se ocupe
cu contemplatia, sa-si lege mintea de grijile celor trupesti, desfacnd-o de la cunostinta si
tragnd-o spre lucrurile pamntesti, odata ce se afla n cele nalte. Lucrul acesta e si mai vadit
din acea pilda, asa de vestita, pe care le-a spus-o Ioatam Sichemitilor, zicnd: Au plecat odata
copacii padurii sa-si unga peste ei mparat. Si au zis catre vita: vino si mparateste peste noi. Si a
zis vita: Lasa-voi eu oare rodul meu cel bun, care-i slavit de Dumnezeu si de oamenii, ca sa merg
sa stapnesc peste copaci? De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui, nici
maslinul pentru uleiul lui. Maracinele nsa, lemn neroditor si spinos, a primit stapnirea, o
stapnire care nu avea nici n ea si nu afla nici n copacii supusi nimic care sa o faca placuta. Caci

pilda spune nu de copacii Raiului, ci de ai padurii ca au lipsa de conducere. Astfel precum vita,
smochinul si maslinul n-au primit sa stapneasca peste copacii padurii, bucurndu-se mai mult
de rodul lor dect de cinstea domniei, tot asa cei ce vad n ei vreun rod al virtutii si simt folosul
lui, chiar daca i vor sili multi la aceasta domnie, nu primesc, pretuind mai mult folosul lor dect
conducerea altora. Iar blestemul, pe care li l-a vestit n parabola maracinele copacilor, vine si
asupra oamenilor care fac la fel cu aceea. Caci sau va iesi, zice Scriptura, foc din maracine si va
mistui copacii padurii, sau va iesi din copaci si va mistui maracinele. Asa si ntre oameni odata
ce s-au facut nvoieli nefolositoare, neaparat va urma o primejdie, att pentru cei se s-au supus
unui nvatator nencercat, ct si pentru cei ce au primit stapnirea n urma neatentiei ucenicilor.
De fapt neiscusinta nvatatorului pierde pe nvatacei. Iar negrija nvataceilor aduce primejdie
nvatatorului, mai ales cnd la nestiinta aceluia se adauga trndavia lor. Caci nici nvatatorul nu
trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la ndreptarea supusilor, nici nvataceii nu trebuie sa treaca
cu vederea ceva din poruncile si sfaturile nvatatorului. Pentru ca e lucru grav si primejdios att
neascultarea acelora, ct si trecerea greselilor cu vederea din partea acestuia. Sa nu creada
nvatatorul ca slujba lui este prilej de odihna si de desfatare. Caci dintre toate lucrurile cel mai
ostenitor este sa conduci sufletele. Cei ce se stapnesc peste dobitoacele necuvntatoare nu au
nici o mpotrivire din partea turmelor si de aceea lucrul lor merge de cele mai multe ori bine.
Dar celor ce sunt pusi peste oameni multitudinea naravurilor si viclenia gndurilor le face foarte
grea conducerea si cei ce o primesc trebuie sa se pregateasca pentru o lupta obositoare. Ei
trebuie sa ndure fara suparare scaderile tuturor, iar datoriile nemplinite din pricina nestiintei
sa-i faca sa le cunoasca, cu ndelunga rabdare. De aceea vasul de spalat din templu l tin boii, iar
sfesnicul s-a turnat ntreg si a fost batut din ciocan. Sfesnicul arata ca cel ce vrea sa lumineze pe
altii trebuie sa fie solid din toate partile si sa nu aiba nimic usor sau gol; si sa fie ciocanite afara
toate cele de prisos, care nu pot folosi ca pilda a unei vieti fara prihana celor ce ar privi. Iar boii
de sub vasul de spalat arata ca cel ce ia asupra sa o astfel de lucrare, nu trebuie sa lepede nimic
din cele ce vin asupra lui, ci sa poarte si poverile si ntinaciunile celor mai mici, pna ce este
neprimejdios de a le purta. Caci desigur daca vrea sa faca curate faptele celor ce vin n preajma
lui, e de trebuinta sa primeasca si el oarecare ntinaciune; de vreme ce si vasul de spalat,
curatind minile celui ce se spala, primeste nsusi ntinaciunea aceluia. Cel ce vorbeste despre
patimi si curata pe altii de altfel de pete nu poate trece peste el nemurdarit; caci nsasi
amintirea obisnuieste sa ntineze cugetarea celui ce vorbeste despre ele. Pentru ca, chiar daca
nu se ntiparesc chipurile lucrurilor urte n semne sapate mai adnc, totusi ntineaza suprafata
mintii, tulburnd-o prin desfasurarile cuvntului ca pe niste culori necurate. Povatuitorul mai
trebuie sa aiba si stiinta, ca sa nu-i fie necunoscuta nici una din uneltirile vrajmasilor si sa poata
da la lumina laturile ascunse ale razboiului celor ncredintati lui. n felul acesta, descriindu-le de
mai nainte cursele vrajmasului, le va face biruinta neostenitoare si i va scoate ncununati din
lupta. Dar e rar un povatuitor ca acesta si nu se gaseste usor. Marele Pavel marturiseste acelasi
lucru, zicnd: Caci gndurile lui nu ne sunt necunoscute. Iar minunatul Iov se ntreba
nedumerit: Cine ne va descoperi fata vesmntului sau? Si cine va patrunde n captuseala
armurii lui? Iar portile fetei lui cine le va deschide? Ceea ce zice este aceasta: Nu este vazuta
fata lui, caci si ascunde viclenia n multe vesminte, fermecnd n chip amagitor prin felul cum
se nfatiseaza la aratare, iar n ascuns ntocmind cursa pierzaniei. Si ca sa nu se numere si pe
sine ntre cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov descrie semnele lui, cunoscnd limpede toata
urciunea nfricosata a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafarului; maruntaiele lui sunt serpi de
arama. Acestea le spune, dnd la iveala viclenia lui, ca a unuia ce, prin faptul ca-si ia nfatisarea

luceafarului, planuieste sa atraga la el pe cei ce-l privesc, iar prin serpii dinauntru pregateste
moartea celor ce se apropie. Dar si proverbul, dndu-ne sa ntelegem primejdia lucrului, zice:
Cel ce crapa lemne se va primejdui la lucru, de va aluneca securea. Adica cel ce distinge
lucrurile cu ratiunea si pe cele socotite, unite le desparte din mpreunare si vrea sa le arate cu
totul straine, deosebind adica pe cele cu adevarat bine de cele aparent bune, daca nu va avea
judecata ntarita din toate partile, nu va putea ocoli primejdia ca, cuvntul lui, lipsit de
siguranta naintea ascultatorilor, sa dea prilej de sminteala ucenicilor sai. (Nil Ascetul)30
Pentru ca si n lucrurile evlaviei este o rnduiala si o nsiruire, ca si n oricare altul, si trebuie
pornit si n aceasta vietuire de la nceput. Cei ce trec cu vederea cele de la nceput si sunt atrasi
de lucrurile mai placute sunt facuti de sila sa tina seama de sirul rnduielii, asa cum Iacov, atras
de frumusetea Rachelei, nu s-a uitat la slabiciunea ochilor Liei, dar cu toate acestea nu a putut
ocoli osteneala dobndirii unei asemenea virtuti, ci a mplinit si saptamna ei de ani. Cel ce vrea
sa tina seama de ordinea vietuirii trebuie asadar sa nu mearga de la sfrsit spre nceput, ci sa
nainteze de la nceput spre desavrsire. (Nil Ascetul)27
La fel si acestia, adunndu-si cele de trebuinta din danii si mbracndu-se n vesminte cusute
din stofe moi, rusineaza prin valurile lor pe cei ce trebuie sa se roage sau sa tlcuiasca Scriptura
cu capul descoperit, feminiznd starea barbateasca si pierznd suflete pe care nu trebuia sa le
omoare. Ar trebui sa asculte acestia mai ales de Hristos, adevaratul nvatator, respingnd cu
toata puterea slujba de conducere a altora. Caci zice acela catre nvataceii Sai: Iar voi sa nu va
numiti Rabi. Daca lui Petru, lui Ioan si ntregii cete a Apostolilor le-a dat sa stea departe de
asemenea lucru si sa se socoteasca mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela care sa se
nchipuie pe sine mai presus de ei si sa se socoteasca n stare de o vrednicie de la care au fost
opriti aceia? Sau poate, zicndu-le sa nu se cheme Rabi, nu i opreste de a fi, ci numai de a se
numi?30
Stiind marele Iacob, ca acestea, atunci cnd sunt cugetate si contemplate nencetat, vatama si
mai mult cugetarea, ntiparind chipurile cele mai limpezi si mai vadite ale nalucirilor urte,
ascunde pe zeii straini n Sichem. Caci osteneala mpotriva patimilor le ascunde si le pierde pe
acestea, nu pentru o vreme scurta, ci pna n ziua de azi, adica pentru tot timpul, ntruct
azi se prelungeste cu tot timpul, nsemnnd totdeauna timpul de fata. Iar Sichem nsemneaza
lupta, ceea ce arata osteneala mpotriva patimilor. De aceea Iacob i da Sichemul lui Iosif, ca
celui care dintre fratii sai lupta cu cea mai mare osteneala mpotriva patimilor. (Nil Ascetul)27
De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si
osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea
nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis.
Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De
aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si
de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis.
Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din
amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit
de cel ce l-a pus acolo. Acesta l are mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n
ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este
rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip
cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu

usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii
este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se
poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul)28 46
Aceasta pare ca vrea sa o arate Scriptura printr-un simbol cnd zice: Pamntul pe care umblati
se schimba cu schimbarea popoarelor si a neamurilor. Caci ndata ce s-a miscat spre cele
potrivnice cel ce are deprinderea virtutii, s-a miscat si aceasta, fiind un pamnt mpreuna
schimbator. De aceea chiar de la nceput nu trebuie sa se lase trecere spre cugetare nalucirilor,
care obisnuiesc sa vatame gndul, precum nu trebuie lasata cugetarea sa coboare n Egipt, caci
de acolo este dusa cu sila la Asirieni. Cu alte cuvinte, daca cugetarea a cobort n ntunericul
gndurilor necurate (caci acesta este Egiptul), e dusa la lucru cu sila si fara sa vrea de catre
patimi. De aceea si legiuitorul, oprind simbolic patrunderea placerii, a poruncit sa fie pazit capul
sarpelui, deoarece si acela pndeste calciul. Caci scopul aceluia este sa mpinga pe om la
faptuire, la care daca nu ajunge, nu poate usor sa amestece veninul prin muscatura. Dar silinta
noastra este sa frngem nsasi prima rasarire a placerii, caci aceasta fiind zdrobita, lucrarea va fi
slaba. Poate nici Samson n-ar fi aprins semanaturile celor de alt neam, daca n-ar fi legat cozile
vulpilor, ntorcndu-le capetele de laolalta. Caci cel ce poate ntelege cursa planuita de
gndurile viclene de la rasarirea lor, trecnd peste nceputuri (caci acestea se prefac la intrare
ca sunt cuvioase, uneltind sa ajunga la tinta), va vadi din compararea sfrsiturilor (cozilor)
ntreolalta, ticalosia gndurilor. Aceasta nseamna ca, legnd coada de coada, pune ntre ele, ca
o faclie, judecata care le da pe fata. Adeseori gndul curviei vine de la gndul slavei desarte si
da nfatisari cuviincioase nceputurilor cailor ce duc la iad, ascunznd alunecarile primejdioase
de mai trziu prin care i duce la temnitele iadului pe cei ce i urmeaza fara judecata. nti acest
gnd l ncnta pe cineva cu preotia sau cu viata sa de monah desavrsit, facnd pe multi sa vie
la el pentru folos; apoi din cuvnt si fapta l face sa-si nchipuie ca si-a agonisit un nume bun. Si
astfel, dupa ce l-a ncercuit de ajuns cu asemenea cugetari si l-a atras departe de trezvia
naturala, mbiindu-i ntlnirea cu vreo femeie, asa zisa cuvioasa i duce ndraznirea cunostintei
spre mplinirea lucrului necurat, trndu-l la cea mai de pe urma rusine. Cel ce vrea asadar sa
lege cozile, sa ia aminte la sfrsiturile la care vreau sa ajunga cele doua gnduri, cinstea slavei
desarte si necinstea curviei, si cnd le va vedea limpede mpotrivindu-se ntreolalta, atunci sa
creada ca a facut ca Samson. Iarasi, gndul lacomiei pntecelui are ca sfrsit pe cel al curviei; iar
al curviei are ca sfrsit pe cel al ntristarii. Caci ndata l iau n primire pe cel biruit de asemenea
gnduri, dupa ce le-a nfaptuit, ntristarea si nemultumirea. Sa se gndeasca asadar cel ce lupta,
nu la gustul bun al bucatelor, nici la dulceata placerii, ci la sfrsiturile amndoura. Si cnd si va
nfatisa ntristarea, care urmeaza amndoura, sa stie ca le-a legat coada de coada si, prin darea
la iveala, a nimicit semanaturile celor de alt neam. (Nil Ascetul)28
Daca, prin urmare, cel ce lupta cu patimile are lipsa de o att de mare stiinta si experienta, sa
se gndeasca cei ce primesc sa conduca pe altii, de cta cunostinta au ei trebuinta, ca sa
calauzeasca cu ntelepciune si pe cei supusi la cununa chemarii de sus si sa-i nvete limpede
toate cele ale luptei; ca acestia sa nu nchipuiasca numai icoana luptei, lovind cu minile n aer,
ci si n lupta nsasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte, ca sa nu bata cu pumnii aerul n
desert, ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul nsusi. Caci acest razboi este mai greu dect lupta
atletilor. Acolo cad trupuri de-ale atletilor, care pot sa se ridice. Dar aici cad suflete, care odata
rasturnate cu greu mai pot fi ridicate. Iar daca cineva, luptnd nca cu viata patimasa si fiind
stropit cu snge, s-ar apuca sa zideasca biserica lui Dumnezeu din suflete cugetatoare, ar auzi

desigur cuvntul: Nu tu mi vei zidi Mie templu, caci esti plin de snge. Pentru ca a zidi
biserica lui Dumnezeu, e propriu starii de pace. Moise, lund cortul si nfigndu-l afara de
tabara, arata de asemenea ca nvatatorul trebuie sa ct mai departe de zarva razboiului si sa
locuiasca departe de locul nvalmasit al luptei, stramutat la o viata pasnica si nerazboinica. Dar
cnd s-ar afla astfel de nvatatori, ei au lipsa de nvatacei, care sa se fi lepadat n asa fel de ei
nsisi si de voile lor, nct sa nu se mai deosebeasca ntru nimic de trupul nensufletit, sau de
materia supusa mesterului; ca precum sufletul lucreaza n trup ceea ce vrea, trupul nefacnd
nimic mpotriva, si precum mesterul si arata mestesugul sau n materie, nefiind mpiedicat
ntru nimic de ea de la scopul sau, asa nvatatorul sa lucreze n nvatacei stiinta virtutii, fiindu-i
cu totul ascultatori si nempotrivindu-i-se ntru nimic. (Nil Ascetul)30
A iscodi plin de curiozitate planurile nvatatorului si a vrea sa pui la ncercare cele poruncite de
el, nsemneaza a pune piedica naintarii tale proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui
nencercat ntemeiat si potrivit este ntr-adevar ntemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel
fara mestesug lucrurile mestesugului. Cel dinti are ca regula stiinta; celalalt ca asa s-ar cuveni.
Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de cele mai multe ori se abate de la
linia dreapta, fiind nrudita cu ratacirea. Asadar cei ce au predat altora grija mntuirii lor,
lasndu-si toate socotintele, sa-si supuna gndurile mestesugului celui priceput, judecnd
stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai nti, lepadndu-se de toate, sa nu-si lase nimic afara,
nici cel mai mic lucru, temndu-se de pilda lui Anania, care creznd ca nseala pe oameni, a
primit de la Dumnezeu osnda pentru furt. (Nil Ascetul)46
Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara,
tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l
va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda
asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau?
Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele
boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci,
cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit
sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a
razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a
poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea
ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind
celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin
aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei
apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil
Ascetul)22 41 46
Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se
ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii
prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea
celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un
lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz,
misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea
lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu

vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l
curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin
care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de
toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd
singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care
socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici
un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au
despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca
nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri
urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut
de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,
caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de
ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu
navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri.
Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a
virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea
departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut
de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea
faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa
iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd
voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita
linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata
vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor
intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind
ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai
grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a
sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce
vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut,
nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge
umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara
osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla
cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai
aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse
simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea
inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din
lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind
putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)22 29
De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci
batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci,
mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa
rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac
mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si
primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul)22 29

Dar poate si marele Iov, gndindu-se la sine, ne da sa ntelegem un asemenea lucru, zicnd ca
papura si rogozul sunt hranite de balta, iar cnd e lipsita de ru toata planta se usuca; si ca leul
furnicar se prapadeste cnd nu mai are ce mnca. Caci vrnd marele Iov sa arate cursele pe
care le ntinde patima, i-a nascocit un nume compus de la leul cel foarte ndraznet si de la
furnica cea foarte marunta. De fapt momelile (atacurile) patimilor ncep de la nchipuirile cele
mai marunte, furisndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfrsit se umfla asa de
tare ca alcatuiesc pentru cel pe care l-au prins n cursa o primejdie nu mai mica dect
napustirea leului. De aceea luptatorul trebuie sa lupte cu patimile nca de atunci de cnd vin ca
o furnica, punnd n fata putinatatea ca o momeala. Caci de vor ajunge la puterea leului, va fi
greu sa le biruiasca si tare l vor strmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mncare. Iar
mncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simturi. Caci
acestea hranesc patimile, narmnd la rnd pe fiecare idol (chip) mpotriva sufletului. Dar cel ce
nu stie nici aceea ca simturile au multa amestecare cu lucrurile supuse simturilor iar din aceasta
amestecare se naste cu usurinta ratacirea, si nu-si da seama de vatamarea ce-i vine din acestea,
ci convietuieste cu ele fara grija, cum va cunoaste la vreme cursa ratacirii, daca n-a fost nvatat
de mai nainte sa le deosebeasca? Ca ntre simturi si lucruri sensibile se naste o lupta si lucrurile
sensibile pun bir asupra simturilor e vadit din razboiul Asirienilor mpotriva Sodomitilor.
Scriptura nfatisnd istoric ntmplarea dintre cei patru mparati ai Asirienilor si cei cinci
mparati din jurul Sodomei, spune ca ntre acestia la nceput s-au facut ntelegeri, nvoieli si
jertfe de pace la Marea Sarata, pe urma au slujit cei cinci doisprezece ani, iar n al
treisprezecelea s-au rasculat si ntr-al patrusprezecelea cei patru au pornit cu razboi mpotriva
celor cinci si i-au luat robi. Istoria se ispraveste aici. Noi nsa din istoria aceasta avem sa nvatam
cele ce ne privesc pe noi, si anume sa luam cunostinta despre razboiul simturilor mpotriva
lucrurilor sensibile. Caci fiecare dintre noi, de la nastere pna la doisprezece ani, neavnd nca
curatita puterea de discernamnt, si supune simturile fara cercetarea lucrurilor sensibile,
slujind lor ca unor stapne: vederea, lucrurilor care se vad; auzul, vocilor; gustul, sucurilor;
mirosul, aburilor; pipaitul, lucrurilor care pot misca aceasta simtire. Pna la acea vrsta omul nu
poate distinge sau destrama nici una dintre perceptii, din pricina copilariei. Dar cnd i se
ntareste cugetarea si ncepe sa simta paguba ce-o sufera, planuieste ndata rascularea si
scaparea de aceasta robie. Si daca s-a facut puternic n cugetare, si ntareste aceasta hotarre,
declarndu-se slobod pentru totdeauna, scapat de stapnii amarnici. Dar daca judecata lui e
prea slaba pentru aceasta sfortare, si lasa iarasi roabe simturile, biruite fiind de puterea
lucrurilor sensibile; si acestea vor rabda mai departe robia, fara vreo nadejde de bine. De aceea
si cei cinci regi din istorie, fiind biruiti de cei patru, se arunca n fntnile de smoala, ca sa
nvatam ca cei biruiti de lucrurile sensibile se arunca prin fiecare simt, ca prin niste prapastii si
fntni, n smoala lucrului sensibil corespunzator cu acel simt, nemaintelegnd nimic din cele
vazute, deoarece si-au legat pofta de lucrurile pamntesti si iubesc mai mult lucrurile de aici
dect cele cunoscute cu mintea. (Nil Ascetul)29
Nu e de nici un folos a se lepada de lucruri cei ce nu staruiesc n aceasta judecata, ci se lasa
trti si dusi iarasi de gnd si de aceea se ntorc necontenit spre cele parasite, vadindu-si
dragostea fata de ele, ca femeia lui Lot. Caci aceea, ntorcndu-se, sta pna azi, prefacuta n
stlp de sare, ca pilda celor ce nu asculta. Tot astfel i ntoarce obisnuinta, al carei simbol este
aceea, spre sine, pe cei ce vor sa se desparta fara sa se schimbe. Dar ce vrea sa spuna si legea,
care porunceste ca cel ce intra n templu, dupa ce a mplinit cele ale rugaciunii, sa nu se

ntoarca pe aceeasi poarta pe care a intrat, ci sa iasa pe cea dimpotriva facndu-si drumul,
nentors, drept nainte? Nimic altceva dect ca nu trebuie sa-si slabeasca cineva prin ndoieli
ncordarea pasirii nainte spre virtute. Caci nencetatele aplecari spre lucrurile din care am iesit
ne trag prin obisnuinta cu totul spre cele dindarat si, slabanogind pornirea spre cele dinainte, o
ntorc spre ele si o fac sa tnjeasca dupa vechile pacate. (Nil Ascetul)41
Fiindca obisnuinta trage pe om la sine cu putere si nu-l lasa sa se ridice la cea dinti deprindere
a virtutii. Pentru ca din obisnuinta se naste deprinderea, iar din deprindere se face firea. Si a
stramuta firea si a o schimba este lucru anevoios. Chiar daca e clintita putin cu sila, ndata se
ntoarce la sine. Iar daca a fost scoasa din hotarele ei, nu se mai ntoarce la integritatea ei, daca
nu se pune multa osteneala spre a o aduce la calea ei, caci vrea mereu sa revina la deprinderea
din obisnuinta, pe care a parasit-o. Priveste la sufletul care se tine lipit de obisnuinte, cum sade
lnga idoli, lipindu-se de materiile fara forma, si nu vrea sa se ridice si sa se apropie de ratiunea
care cauta sa-l calauzeasca spre cele mai nalte. El zice: Nu pot sa ma ridic naintea ta, fiindca
ma aflu n rnduiala obisnuita a femeilor. Caci sufletul care se odihneste de multi ani n
lucrurile vietii, sade lnga idoli, care pe ei sunt fara forma, dar primesc forme de la mestesugul
omenesc. Sau oare nu sunt un lucru fara forma, bogatia si slava si celelalte lucruri ale vietii, care
nu au n ele nici un chip statornic si hotart ci, simulnd adevarul printr-o asemanare usor de
ntocmit, primesc de fiecare data alte si alte schimbari? Forma le dam noi, cnd prin gnduri
omenesti nascocim nchipuirea unui folos pe seama lucrurilor, care nu slujesc spre nimic
folositor. (Nil Ascetul)27 41
Caci cnd largim trebuinta neaparata a trupului ntr-un lux fara rost, pregatind mncarea cu
nenumarate bunatati, iar hainele felurindu-se spre moleseala si desfatare, pe urma nvinuiti de
aceasta desertaciune, ca unii ce am urcat n desert la consumuri desfatatoare o trebuinta ce
putea fi mplinita cu putine, faurim aparari ca pentru niste lucruri ce eram datori sa le savrsim,
ce facem altceva dect ne silim sa dam forma materiilor fara forma? Bine s-a spus apoi despre
un astfel de suflet ca sade, caci sufletul care s-a nvrtosat n asemenea judecati despre cele
spuse, s-a lipit de lucrurile de aici, ca de niste idoli, si slujeste de aici nainte obiceiului si nu mai
slujeste adevarului; ba nici nu mai poate sa se mai ridice la adevar, ci prin obisnuinte ntineaza
firea lucrurilor, ca prin necuratia de fiecare luna. Iar prin sedere, Scriptura arata aici lenevirea
de la cele bune si iubirea de placeri. Lenevirea, cnd vorbeste despre: Cei ce sedeau n
ntuneric si n umbra mortii, ferecati n saracie si fier. Caci att ntunericul, ct si lanturile sunt
piedica a lucrarii. Iar iubirea de placere, cnd zice despre cei ce se ntorceau cu inima n Egipt si
graiau ntreolalta: Ne-am adus aminte de cnd sedeam lnga caldarile cu carne si mncam
carne pna ne saturam. Cu adevarat lnga caldarile cu carne sed cei ce-si aprind dorintele cu o
caldura mustoasa si necontenita. Iar maica iubirii de placeri este lacomia pntecelui, caci
aceasta naste iubirea de placeri, dar si multe din celelalte patimi. Pentru ca din aceasta, ca
dintr-o radacina, puiesc celelalte patimi, cari, naltndu-se pe ncetul, ca niste arbori, peste
aceea care le-a nascut, si mping rautatile pna la cer. Iubirea de bani, mnia si ntristarea sunt
puii si mladitele lacomiei pntecelui. Caci lacomul are mai nti lipsa de bani, pentru a-si satura
pofta care arde pururi si care totusi nu poate fi saturata niciodata. Iar fata de cei ce l mpiedica
de la agonisirea banilor, trebuie sa-si aprinda mnia. Cnd nsa mnia nu poate ajunge la tinta,
din pricina slabiciunii, e urmata neaparat de ntristare. De fapt cel ce se traste pe piept si pe
pntece, cnd are mijloacele care i mplinesc placerile se traste pe pntece, iar cnd e lipsit de

acestea se traste pe piept, unde este mnia. Caci iubitorii de placeri, cnd sunt lipsiti de ele, se
nfurie si se amarasc. (Nil Ascetul)27
Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece, cuvntul vei umbla.
Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt
mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din acestea, pornirea spre desfru
vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea acestor patimi, a
numit organele de mpreunare cele de sub pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate.
Caci daca slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde
si se ntarta, de acolo si primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o
alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se
nimicesc toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a
aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur
mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci
precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si nascoceste
nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui pune n miscare tot
mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea mncarilor darma si surpa
la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de
darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte,
precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum
mai marele bucatarilor din Babilon a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic,
tragndu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor,
rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se
si naintnd mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei,
fiindca ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si
foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce
nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort,
nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)4 34
De aceea sfintii au fugit din cetati si au ocolit mpreuna vietuire cu cei multi, cunoscnd ca
mpreuna petrecere cu oamenii stricati aduce mai multa paguba dect ciuma. De aceea,
nelund nimic, au parasit avutiile desarte, fugind de mprastierea adusa de ele. De aceea Ilie,
parasind Iudeea, locuia n muntele pustiu al Carmelului, care era plin de fiare, neavnd pentru
astmpararea foamei nimic afara de copaci, caci se multumea cu ghindele copacilor,
mplinindu-si trebuinta cu acestea. Elisei de asemenea ducea aceiasi vietuire, primind de la
nvatatorul sau, pe lnga alte virtuti, si pe aceea de a petrece prin pustiuri. Iar Ioan, locuind n
pustia Iordanului, mnca agurida si miere salbatica, aratnd celor multi ca nu e greu sa
mplineasca trebuinta trupului si osndindu-i pentru desfatarile ncarcate. Poate si Moise,
poruncind israelitenilor ca sa adune mana de la zi la zi, a pus aceasta lege n chip general,
rnduind ca omul sa ngrijeasca de viata numai pentru ziua de azi si sa nu se asigure de mai
nainte. El a socotit ca asa se cuvine fiintei rationale sa faca: sa se multumeasca cu cele ce se
nimeresc, caci ngrijitorul celorlalte este Hristos; sa nu aiba grija de cele dinainte, ca sa para ca
nu crede n harul lui Dumnezeu, care nu ar revarsa totdeauna darurile Sale necontenite. (Nil
Ascetul)6 22
Si scurt vorbind, toti sfintii, de care n-a fost vrednica lumea, au parasit-o, ratacind prin pustiuri,
prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamntului si umblau n piei de oi si de capre, lipsiti,

strmtorati, necajiti, fugind de naravurile rele ale oamenilor si de faptele smintite care
covrsesc orasele, ca nu cumva sa fie dusi de valmasagul tuturor ca de puterea unui puhoi. Se
bucurau de petrecerea cu fiarele si socoteau vatamarea de la acestea mai mica dect cea de la
oameni. Mai bine zis, au fugit de oameni, ca de niste uneltitori si s-au ncrezut n fiare, ca n
niste prieteni. Caci acelea nu nvata pacatul, iar de virtute se minuneaza si o cinstesc. Asa de
pilda oamenii au dat pierzarii pe Daniil, dar l-au scapat leii, pazind ei pe cel osndit n chip
nedrept din pizma, ca si dreptatea batjocorita de oameni; n felul acesta au rostit ei judecata
cea dreapta cu privire la cel osndit pe nedrept. Astfel virtutea barbatului s-a facut oamenilor
pricina de pizma si de dusmanie, iar fiarelor prilej de sfiala si de cinste. n cte fiinte a fost
semanata dorinta dupa mai bine! (Nil Ascetul)22
Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim
slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele
mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri,
njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt
stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor
supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a
sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi
mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se
ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce
nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata
cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum
cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce
are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia
de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca
numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele
dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)22 41
Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la
jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca
pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia,
schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea
pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi.
Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de
pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de
lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale
copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa
ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu
lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd
rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd
n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea
bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei,
prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre,
pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu
cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare;
nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele.

Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora.
Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de
acestea. (Nil Ascetul)7 41
Sa ne dezbracam deci, rogu-va, de toate, caci vrajmasul ne asteapta la lupta gol. Oare atletii
lupta mbracati? Legea de lupta i aduce n arena dezbracati. Fie ca e cald, fie ca e frig, asa intra
ei acolo, lasnd afara vesmintele. Iar daca vreunul dintre ei nu vrea sa se dezbrace, nu primeste
nici lupta. Noi nsa, care am fagaduit sa luptam si nca cu vrajmasi cu mult mai ageri dect cei ce
lupta la aratare, nu numai ca nu ne dezbracam, ci ncercam sa luptam lund pe umeri nca si
nenumarate alte poveri, dnd vrajmasilor multe mnere de care sa ne poata prinde. De aceea
zice proverbul catre cel ce gateste pe luptator: Scoate-i haina, caci a trecut la rnd. Pna ce
era afara de locul de lupta, i se potriveau bine hainele celor care nu lupta, acoperindu-i barbatia
luptatoare cu nvelisul vesmintelor. Dar odata ce a trecut la lupta scoate-i haina. Pentru ca
trebuie sa se lupte gol, mai bine zis nu numai gol, ci si uns. Caci prin dezbracare luptatorul nu
mai are de ce sa fie prind de catre potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn, chiar daca ar fi
prins vreodata, i-ar aluneca din mini. Untdelemnul l scapa din prinsoare. De aceea potrivnicii
cauta sa arunce cu tarna unul n celalalt, ca, nasprind prin praf alunecusul undelemnului, sa se
poata face usor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile
pamntesti n lupta noastra; si ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este aici lipsa de griji. Si
precum acolo cel uns se desface cu usurinta din prinsoare, dar daca ar lua pe el praf, cu anevoie
ar scapa din mna protivnicului, tot asa aici, cel ce nu se ngrijeste de nimic, anevoie poate fi
prins de diavolul, daca e plin de griji si si naspreste lunecusul lipsei de griji a mintii prin praful
grijilor, cu anevoie va scapa din mna aceluia. (Nil Ascetul)41
ine de sufletul desavrsit sa fie lipsit de griji, si de cel necredincios sa se chinuiasca cu ele. Caci
despre sufletul desavrsit s-a spus ca este un crin n mijlocul maracinilor. Aceasta l arata
vietuind fara griji ntre cei apasati de multe griji. Caci crinul si n Evanghelie este icoana
sufletului fara griji. El nu se osteneste, zice, nici nu toarce, si e mbracat ntr-o slava mai mare ca
a lui Solomon. Iar despre cei ce au multa grija pentru cele trupesti se zice: Toata viata
necredinciosului e necata n grija. Si de fapt e cu adevarat neevlavios lucru sa ntindem ct
tine viata grija pentru cele trupesti si sa nu aratam nici o srguinta pentru cele viitoare; sa
cheltuim toata vremea pentru trup, desi nu are trebuinta de multa osteneala, iar sufletului,
care are atta putinta de crestere nct nu-i ajunge toata viata pentru desavrsirea lui, sau sa
nu-i nchinam nici macar o vreme ct de scurta sau, daca ni se pare ca-i nchinam putina, sa o
facem aceasta fara vlaga si cu nepasare, amagiti de suprafata lucrurilor vazute. n felul acesta
noi patimim ceea ce patimesc cei prinsi, ca printr-o undita, de cele mai urte dintre femeile
stricate care, n lipsa frumusetii adevarate, nascocesc una mincinoasa, ca o momeala pentru
privitori, ndreptnd prin tot felul de fainuri urtenia lor. Caci odata ce am fost biruiti de
desertaciunea lucrurilor de aici, nu mai putem vedea urciunea materiei, fiind nselati de
patima. (Nil Ascetul)22
Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea
sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici
un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste
trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat
sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea
materiei. (Nil Ascetul)22 41

Caci cei ce au trecut odata hotarele trebuintei firesti si ncep sa nainteze n viata materiala,
voiesc sa adauge la pine ceva dulce pe deasupra, iar la apa, vinul care se face de aici nainte
trebuincios, iar din acesta pe cel mai de pret. Ei nu mai vreau sa se multumeasca cu vesmintele
de trebuinta, ci mai nti si cumpara lna de cea mai frumoasa, alegnd nsasi floarea lnii, apoi
trec de la aceasta la stofele amestecate din in si lna, pe urma umbla dupa haine de matase, la
nceput dupa cele simple, apoi dupa cele mpestritate cu razboaie, cu fiare si cu istorii de tot
felul, si aduna apoi vase de argint si de aur, care slujesc nu numai la mese, ci si dobitoacelor, si
le aseaza pe multe policioare. Ce sa mai spunem despre ambitia lor att de desarta, pe care o
ntind pna la cele mai necinstite trebuinte, neprimind sa li se faca nici macar de necinste din
alta materie, ci vrnd sa le faca argintul si aceasta slujba? Caci asa este placerea. Se ntinde pe
sine pna la cele mai de pe urma si cinsteste lucrurile necinstite prin stralucirea materiei. Dar a
cauta acest prisos e un lucru potrivnic firii. (Nil Ascetul)41
Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator.
Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si
dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar
stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept
cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind
nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din
vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri
ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc
acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se
de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub
pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna
de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta
simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre
pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel
de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si
felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n
nici o vreme. (Nil Ascetul)4 34 41
Daca L-a chemat si pe Domnul nsusi, zicndu-i: Toate ti le voi da tie, de vei cadea si Te vei
nchina mie, si daca a ncercat sa amageasca prin lucruri ce par stralucitoare si pe Cel ce n-are
trebuinta de ele, cum nu-si va nchipui ca poate sa amageasca pe oamenii usor de prins, care
sunt asa de aplecati spre lucrurile sensibile? (Nil Ascetul)41
ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa
nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru
ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar
tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment
priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat?
Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile
materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si,
lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas,
nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele
dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura
femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea

lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca
acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu
ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile
si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci
precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l
stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se
cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu
licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici
veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici
nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate
le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici
limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate,
aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca
lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)23 28

Petru Damaschin

Dupa cunostinta, e alegerea omului, iar aceasta este nceputul mntuirii. Ea consta n
aceea ca omul paraseste voile si cugetarile sale si mplineste cugetarile si voile lui
Dumnezeu. Si de va putea sa le faca acestea, nu se va afla n toata zidirea lucru sau
ndeletnicire sau loc sa-l poata mpiedica sa se faca asa cum a voit Dumnezeu la
nceput sa fie, dupa chipul si asemanarea Lui si, prin straduinta, Dumnezeu dupa har,
nepatimitor, drept, bun si ntelept, fie n bogatie, fie n saracie, fie n feciorie, fie n
casatorie, fie la conducere si ntru libertate, fie ntru supunere si robie, si, simplu
vorbind, n orice vreme, loc si lucru.
Apoi locurile si ocupatiile se deosebesc ntre ele, si omul trebuie sa cunoasca deosebirile lor, fie prin
smerita cugetare data de Dumnezeu, fie prin ntrebarea celor ce au darurile deosebirii. Caci fara
aceasta, nu sunt bune cele ce se fac, chiar daca necunoscnd acestea ni se pare ca sunt bune. Dar prin
deosebire, aflnd despre puterea sa spre ce lucrare vrea sa paseasca ncepe a bineplacea lui
Dumnezeu. Dar cum s-a spus, n toate trebuie sa tagaduiasca voile sale, ca sa ajunga la scopul lui
Dumnezeu, sau sa mbratiseze ndeletnicirea pe care o vrea Dumnezeu. Iar de nu face asa, nu poate sa
se mntuiasca prin nimic. Pentru ca din neascultarea lui Adam, crescnd toti patimasi prin obisnuirea cu
patimile, nu voim binele cu bucurie, nici nu mbratisam voia lui Dumnezeu, ci iubim mai vrtos patimile si
rautatile, iar cele bune nu le voim deloc, dect siliti de frica muncilor. Si numai cei nu primesc cuvntul
cu credinta tare si cu hotarre. Iar ceilalti nici asa nu le voim; ci nelund n seama necazurile vietii si
muncile viitoare, slujim patimilor cu tot sufletul. Dar unii nesimtind nici amaraciunea acestora savrsesc
siliti si fara voie ostenelile virtutilor. Dupa Sfntul Grigore de Nisa si Sfntul Maxim Marturisitorul,
gustarea din pomul cunostintei binelui si raului a adus omului o considerare a raului ca bine, o
masacrare a raului n bine. Fenomenul acesta se produce uneori ca voia omului, ispitita de placere. Dar
el nseamna adeseori si o neputinta a noastra de a deosebi ntre bine si rau. Starea aceasta devenita
permanenta si extrema e proprie demonilor. Astfel discriminarea ntre bine si rau este semnul iesirii din
pacat si ea e un dar al lui Dumnezeu. Dar ea e conditionata de hotarrea noastra de a trai dupa voia lui
Dumnezeu. E conditionata de un act de vointa, de o orientare noua, totala.
Pentru ca nu toti primim binefacerile la el. ci unii primind focul Domnului sau cuvntul Lui, prin lucrare,
se fac la inima mai moi ca ceara, iar altii prin nelucrare ne aratam mai ntariti ca lutul si cu totul mpietriti.
Si daca nu-l primim la fel, nu sileste pe cineva dintre noi. Ci, precum soarele trimite razele peste tot si
lumineaza toata lumea si cel ce vrea sa-l vada nu e silit de el, si nimeni nu e cauza lipsirii de lumina,
daca Dumnezeu nsusi a facut soarele si ochiul, dect omul care are stapnirea (peste ochi), asa si aici,
Dumnezeu trimite tuturor razele cunostintei, iar dupa cunostinta a dat si credinta ca ochi. Iar cel ce vrea

sa primeasca prin credinta cunostinta sigura, pazeste prin fapte amintirea ei. Si acestuia i da
Dumnezeu mare rvna, cunostinta si putere. Caci prin cunostinta naturala se naste rvna, n cel ce o
alege pe ea si din rvna puterea de a lucra; si prin lucrare se pastreaza amintirea; si din amintire se
naste o mai mare lucrare; si din aceasta o mai mare cunostinta; si din aceasta, numita cumintenie, se
naste nfrnarea patimilor si rabdarea ntmplarilor dureroase; iar din acestea petrecerea cea dupa
Dumnezeu si cunostinta darurilor lui Dumnezeu si a greselilor proprii; si din acestea recunostinta, prin
care se naste frica de Dumnezeu, din care vine pazirea poruncilor, adica plnsul, blndetea, smerita
cugetare; din aceasta se naste puterea de a deosebi; si din aceasta stravederea sau puterea de a putea
prevedea greselile viitoare si de a le nlatura din vreme, prin curatenia mintii, datorita experientei si
amintirii celor de mai nainte, si a celor prezente, si a celor savrsite din nebagare de seama; si din
acestea nadejdea; iar din acestea nempatimirea si dragostea nesavrsita.
Dar fiindca s-a vorbit despre cunostinta virtutilor, vom vorbi si despre patimi. Cunostinta vine ca soarele
si nebunul si nchide cu voie ochii sau libera alegere, prin putina credinta, sau lene, si ndata trimite
cunostinta n camara uitarii, prin nelucrarea care vine din trndavie. Caci din nentelepciune vine
trndavia, din aceasta nelucrare, si prin aceasta uitarea. Iar din uitare vine iubirea de sine, sau iubirea
voilor si iubire de slava. Din acestea se naste iubirea de argint, radacina tuturor relelor, si prin ea vine
mprastierea n cele ale vietii, din care se naste totala necunostinta a darurilor lui Dumnezeu si a
pacatelor proprii. Iar din aceasta salasluirea celorlalte patimi, adica ale cele opt capetenii ale lor: a
lacomiei pntecelui, din care vine curvia; din acestea iubirea de argint, din care se naste mnia, cnd
cineva nu dobndeste lucrul dorit, sau nu-si mplineste voia sa; din ea vine ntristarea, prin care se
naste nepasarea; apoi slava desarta din care vine mndria. Din acestea opt vine toata rautatea, patima
si sufletul, prin care cel care e covrsit de ele ajunge la deznadejde, la pierzanie totala, la caderea de la
Dumnezeu si la asemanarea cu dracii, precum s-a mai spus.
Fiecare sta la mijlocul acestor doua cai, adica a dreptatii si a pacatului; si-si alege pe care o vrea si pe
aceasta nainteaza. Si primindu-l pe el aceasta cale si pe cei ce-l calauzesc pe ea, fie ngeri, fie oameni
ai lui Dumnezeu, fie draci si oameni rai, l duc pna la capatul ei, chiar daca nu vrea. Cei buni l duc la si
la mparatia cerurilor; iar cei pacatosi, la diavolul si la munca vesnica. Si nimeni nu este pricinuitorul
pierzaniei sale, dect voia sa.
Cel care vrea sa faca binele, sa ceara prin rugaciune de la Dumnezeu si ndata i se da lui cunostinta si
putere, ca sa se arate ca harul i se trimite cu dreptate de la Dumnezeu. Caci ni s-ar putea darui si fara
rugaciune, ca si dupa rugaciune. Dar precum nu are lauda cel ce primeste aerul ca sa traiasca, stiind ca
fara el nu poate trai, ci mai vrtos e dator sa multumeasca Celui ce l-a facut si i-a dat narile prin care-l
primeste, si sanatatea, ca sa-l primeasca, asa si noi suntem datori mai vrtos sa multumim lui
Dumnezeu ca a facut si rugaciunea si cunostinta, si puterea si virtutile si pe noi si toate cele din jurul
nostru, dupa har. Ba nu numai att, ci nu nceteaza sa caute orice mijloc ca sa biruiasca rautatea
noastra, a vrajmasilor si a dracilor. Caci si diavolul, pierznd cunostinta lui Dumnezeu prin
nerecunostinta si mndrie, a ajuns cu necesitate nestiutor. De aceea nu poate sti de la sine ce sa faca,
ci vede pe Dumnezeu ce face ca sa ne mntuiasca si din acestea nvata viclenia si se sileste sa faca
cele asemanatoare spre pierzania noastra. Deoarece uraste pe Dumnezeu si nu poate sa se razboiasca
cu El, se razboieste cu noi, care suntem dupa chipul Lui, nchipuindu-si ca prin acestea nfrnge pe
Dumnezeu.
Si iarasi, vaznd pe Hristos ca se coboara pentru bunatatea cea mai deplina la sfintii ucenici si la
cuviosii Parinti, aratndu-se fie prin Sine, fie prin ngeri, fie pe alta cale negraita, precum a zis, a nceput
si diavolul sa arate unora amagiri multe spre pierzanie. De aceea au scris Parintii nzestrati cu darul
deosebirii, ca nu trebuie primite unele ca acestea. Caci acela se sileste sa amageasca si n privinta
aceasta, fie prin niscai chipuri, fie prin alta amagire, n vremea somnului, sau n chip sensibil. Iar de
primim aceasta, facem mintea ca, din nchipuirea proprie si din nestiinta cea mai de pe urma, sa-si
zugraveasca niscai figuri sau culori, ca sa creada ca este vreo aratare a lui Dumnezeu sau vreun nger.
Ba adeseori arata n vis, sau n chip sensibil si draci biruiti, zice-se, si ncearca, simplu graind, orice
mestesugire pentru pierderea noastra, cnd ascultam de el. Dar diavolul facnd acestea si pierde
nadejdea daca, precum zic Sfintii Parinti, n vremea rugaciunii ne facem mintea fara forma, fara chip,
fara culoare, neprimind nimic, fie ca e lumina, fie foc, fie altceva, ci ne nchidem cugetul cu toata puterea
numai n cuvintele scrise. Caci cel ce se roaga numai cu gura, se roaga aerului, nu lui Dumnezeu,
fiindca Dumnezeu ia seama la minte nu la gura. Deci oamenii trebuie sa se nchine lui Dumnezeu n
duh si n adevar; sau cum s-a spus: Vreau sa vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, dect zeci de mii
cu limba. Deci, descurajndu-se diavolul de toate acestea, ne aduce gnd de deznadejde, soptindu-ne
ca altele erau vremurile acelea si altii oamenii n care a aratat Dumnezeu acele lucruri minunate ca sa
creada; ca acum nu e vremea n care sa trebuiasca sa ne ostenim n felul acesta. Iata, crestini suntem
cu totii si purtam botezul. Cel ce a crezut, zice, si s-a botezat, mntui-se-va. Deci ce ne mai trebuie?
Si cum vom pazi poruncile Lui, daca nu vom tagadui toata voia si cugetarea noastra? Iar voile si
cugetarile de lepadat pot fi socotite acelea care se mpotrivesc poruncii lui Dumnezeu. Fiindca adesea
sunt unii care, fie prin constitutie, fie din obisnuinta iubesc binele n unele lucruri si urasc raul. De
asemenea sunt unele cugetari bune, avnd marturie si de la dumnezeiestile Scripturi. Dar au lipsa si ele

de o dreapta socoteala din partea celor ncercati. Fiindca fara aceasta dreapta socoteala nici cele
socotite bune nu sunt bune, fie pentru ca le mplinim cnd nu e vremea lor, sau fara trebuinta, sau fara
vrednicie, sau cugetnd fara cunostinta cele spuse. Caci nu numai n legatura cu Scriptura, ci si cu
oricare ntrebare ce se nimereste, daca nu sunt cu luare aminte amndoi, si cel ntrebat si cel ce
ntreaba, se ndeparteaza de ntelesul adevarat si se aleg cu o paguba nu mica. De fapt si eu am patit
adeseori ca, ntrebnd sau fiind ntrebat, cnd am nteles cum trebuie un cuvnt, m-am mirat pe urma
cum cuvintele sunt la fel, dar ntelesurile sunt departe unul de altul. Asa si n toate celelalte, avem lipsa
de discernamnt, ca sa aflam cum trebuie sa facem ca sa mplinim voile lui Dumnezeu. Fiindca El
cunoaste firea noastra ntocmai, ca Facator al tuturor, si a avut n vedere folosul nostru si a rnduit nu
lucruri straine de firea noastra, ci ele proprii ale ei. Afara de cazul cnd unii vor sa ajunga de buna voie
la desavrsire, urcnd spre El mai presus de fire, fie prin feciorie, fie prin neavere, fie prin smerita
cugetare. Nu poate fi pusa nsa n rnd cu aceasta si recunostinta, caci aceasta e fireasca. Dar smerita
cugetare e mai presus de fire, deoarece cel smerit se ndeletniceste cu toata virtutea si nefiind dator cu
nimic, se face pe sine ndatorat si mai prejos de toti. Dar cel recunoscator, fiind dator, si marturiseste
datoria. La fel cel ce face milostenie, miluieste din cele ce le are si nu este mai presus de fire, ca acel ce
s-a lepadat de avutie. Nici cel ce petrece n casnicie, ca cel ce petrece n feciorie. Caci acesta este un
dar mai presus de fire. De aceea, unul se mntuieste daca, parasind voile sale, mplineste pe ale lui
Dumnezeu. Iar celalalt va cstiga cununa rabdarii si slava de la Dumnezeu, ca unul ce a parasit numai
cele oprite de legi, ci mpreuna cu ele, cu ajutorul lui Dumnezeu si firea sa, iubind pe Dumnezeu din tot
sufletul si imitnd dupa putere nepatimirea Lui.
Caci smerita cugetare este roada cunostintei, iar cunostinta roada ncercarilor. Celui ce se cunoaste pe
sine i se da cunostinta tuturor. Si cel ce se supune lui Dumnezeu, supune lui toate, cnd va mparati
smerenia n madularele sale. Caci cel ce se cunoaste pe sine, cum zis Sfintii Vasile si Grigore, ca este
la mijloc ntre maretie si smerenie, ca cel ce are suflet ntelegator si trup muritor si pamntesc, niciodata
nu se nalta, nici nu deznadajduieste, ci rusinndu-se de partea mintala a sufletului, se ntoarce de la
toate cele de rusine, iar cunoscndu-si neputinta sa, fuge de toata ngmfarea. Cel ce-si cunoaste,
asadar, neputinta sa din multele ispite si din patimile sufletesti si trupesti, a vazut puterea nesfrsita a lui
Dumnezeu, cum izvabeste pe cei smeriti, care striga catre El prin rugaciune staruitoare din inima.
Si altele multe cunoscnd, cel ce-si vede neputinta sa, ramne nedobort. Dar este cu neputinta sa
ajunga cineva aici, daca nu suporta multe ispite sufletesti si trupesti, si, sustinut de puterea lui
Dumnezeu prin rabdare, nu dobndeste experienta. Iar unul ca acesta n ndrazneste peste tot sa faca
voia sa, fara sa ntrebe pe cei iscusiti, nici sa se fixeze ntr-o cugetare. Fiindca ce trebuinta este sa vrea
sa faca sau sa cugete ceva, daca nu o face pentru a trai trupeste si a se mntui sufleteste? Iar daca nu
cunoaste cineva care voie si care cugetare trebuie sa o paraseasca, sa probeze tot lucrul si toata
cugetarea, prin departarea si nfrnarea de la ele, si sa vada ce nemultumire i aduc; si daca,
mplinindu-se, i aduc placere, iar nemplinindu-se, durere, sa stie ca sunt rele si ca e dator sa le
dispretuiasca nainte de a zabovi n jurul lor si sa se osteneasca a le birui cnd simte asaltul lor.
Aceasta o zic despre tot lucrul si tot gndul fara de care putem trai trupeste si bine placea lui
Dumnezeu.
Fiindca obisnuinta nvechindu-se capata putere de fire. Caci fie ca e obisnuinta buna, fie ca e rea, timpul
o hraneste, cum materiile hranesc focul. De aceea datori suntem sa cugetam si sa facem cu toata
puterea binele, ca sa vina deprinderea si obisnuinta sa lucreze de la sine, fara osteneala, cele de toate
zilele, precum Parintii au biruit prin cele mici n cele mari. Caci numai cel ce nu se lasa convins ca sa
aiba cele peste trebuinta ale trupului, ci le leapada pe acestea, ca sa mearga pe calea cea strmba si
plina de necazuri. Nu va ajunge la iubirea de avere. Caci nu numai avutia multa arata iubirea de avutie,
ci tot ce tine cineva cu mpatimire sau fara trebuinta, sau peste trebuinta.
Ramne asadar, sa fugim de oameni si de lucrurile vietii si sa umblam n calea mparateasca si sa ne
linistim cu unul sau cu doi si sa cugetam ziua si noaptea la poruncile lui Hristos si la toata Scriptura. n
felul acesta, mustrat de toate si de constiinta si de luarea aminte a citirii si de rugaciune, poate sa
ajunga cineva la cea dinti porunca, adica la frica lui Dumnezeu care se naste din credinta si din
meditarea Sfintelor Scripturi. Iar prin frica poate sa ajunga la plns, iar prin acesta la poruncile carora lea spus Apostolul credinta, nadejde si dragoste. Caci cel ce crede n Domnul se teme de munci; si cel ce
pazeste poruncile rabda necazurile; iar cel ce rabda necazurile, va avea nadejde n Dumnezeu; iar
nadejdea desparte mintea de toata mpatimirea; iar despartita de aceasta, va avea dragostea de
Dumnezeu. De va vrea cineva sa faca acestea, se va mntui.
Iar linistea (isihia) ca nceput al curatiei sufletului, va face pe cel ce o alege, sa mplineasca fara
osteneala toate poruncile. Fugi, zice, taci, linisteste-te, caci acestea sunt radacinile nepatimirii. Sau
iarasi: Fugi de oameni si te vei mntui. Pentru ca ntlnirile nu lasa mintea sa-si vada nici greselile
sale, nici uneltirile dracilor, ca sa se pazeasca omul pe sine, nici binefacerile si tot felul de griji ale lui
Dumnezeu, ca sa dobndeasca din acestea cunostinta de Dumnezeu si smerenie. De aceea, cel ce
vrea sa mearga pe un drum scurt la Hristos, adica prin nepatimire si cunostinta si sa ajunga cu bucurie
la desavrsire sa nu se abata n alte parti, adica la dreapta si la stnga, ci n toata vietuirea lui sa
calatoreasca cu srguinta pe calea mparateasca.

Nadajduieste ca unul ce, neuitnd de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, nu-si pierde nadejdea, orice i sa ntmpla. Omul duhovnicesc traieste continuu n aceasta tensiune, ca pe un drum ce suie printre doua
prapastii: ntre apasarea de constiinta pacatelor sale si ntre ncrederea n mila lui Dumnezeu. Trebuie
sa le mbine mereu pe amndoua, sa nu se predea exclusiv nici uneia din ele; sa mbine mereu temerea
cu nadejdea. Aceasta nseamna a fi mereu viu mereu palpitant, fara a dispera si fara a adormi.
A doua este postul cu masura, sau a mnca o data pe zi si a nu se satura. Mncarea sa fie de un singur
fel, din bucate modeste, care se gasesc fara bataie de cap si pe care nu le pofteste sufletul, dect daca
nu este altceva. Aceasta, pentru ca omul sa biruiasca lacomia pntecelui, nesaturarea si pofta si sa
ramna nemprastiat; totodata, ca sa nu respinga vreun fel, lepadnd n chip rau, cele ce au fost facute
de Dumnezeu bune foarte, nici sa nghita toate deodata, fara nfrnare si cu voluptate, ci mncnd n
fiecare zi cte un singur fel de mncare, sa se foloseasca de toate spre slava lui Dumnezeu, neoprinduse de la nimic, cum fac blestematii de eretici, ca de ceva rau. Iar vinul, dupa vreme, caci la batrnete, la
neputinta si la frig e foarte folositor. Dar si atunci putin. Iar la tinerete, la caldura si la vreme de sanatate,
e mai buna apa, dar si aceasta ct se poate de putina.
Si cel ce vrea sa nvete cunostinta lui Dumnezeu nu trebuie sa se foloseasca numai de auzire. Pentru
ca altceva este auzirea si altceva fapta. Caci precum numai din auzire nu poate ajunge cineva
mestesugar, ci cstiga deprinderea mestesugului lucrnd si vaznd si multe gresind si ndreptndu-se
de cei iscusiti prin rabdare si prin taierea voilor sale si dupa vreme ndelungata, asa cunostinta
duhovniceasca nu se naste numai din cugetare, ci se da de Dumnezeu dupa har celor smeriti la cuget.
Ca cel ce citeste Scripturile pare sa le cunoasca n parte, nu e de mirare, mai ales daca e lucrator. Dar
unul ca acesta nu are cunostinta lui Dumnezeu, ci trebuie sa asculte cuvintele celor ce au cunostinta.
Deci cei ce au scris au avut adeseori cunostinta de Dumnezeu, ca si proorocii, dar el nca nu. Drept
aceea si eu, culegnd de asemenea din dumnezeiestile Scripturi, si nenvrednicindu-ma sa aud de la
Duhul, am auzit de la cei ce au auzit de la Acela, cum aud unii despre o cetate sau o, de la cei ce le-au
vazut pe acestea. Cunostinta ntreaga nu se primeste numai din Scriptura, ci si din predania vie. Cel ce
a scris, nu si-a putut pune n scris niciodata tot ce a cunoscut practicnd, tot ce era viu n duhul lui.
Acest plus se preda de la el la ucenicul spiritual, ca un adaos la cuvntul scris, si asa mai departe.
Traditia monahala se alcatuieste din Scriptura si din Duhul predat prin transmitere, prin nvatatura vie,
prin raport personal.
Si nu e de lipsa ca sa aiba cineva un lucru, ca sa faca mila. Aceasta e mai degraba o mare neputinta.
Ci, neavnd peste tot ceva cu ce sa miluiasca, sa aiba nduiosare pentru toti, ca sa miluiasca, sa aiba
nduiosare pentru toti, ca sa ajute pe cei ce au trebuinta din cele ce poate, desfacut de orice mpatimire
fata de lucrurile vietii, dar avnd mpatimire fata de lucrurile vietii, dar avnd mpatimire fata de oameni.
Ba nici nu trebuie sa nvete pentru slava desarta cel ce nu si-a aratat mai nti mila cu lucrul, zicnd ca
foloseste sufletele celor mai slabi, n vreme ce e cu mult mai slab dect cei pe care crede sa-i
foloseasca. Fiindca tot lucrul si cere vremea lui si o dreapta socoteala, ca sa nu se faca ceva ne la
vreme, sau fara trebuinta. Caci celui slab i este mai bine fuga de toate si neaverea e cu mult mai buna
dect milostenia. E vorba de rvna care arde pentru mntuirea oamenilor. Toate lucrurile trebuie
socotite ca nimic, dar omul nu trebuie socotit ca nimic. nsa omul se salveaza ca bunul cel nepretuit
numai n Dumnezeu. A te mpatimi de om nseamna deci a te mpatimi pentru a-l face mpatimit de
Dumnezeu, pentru a-l face sa se depaseasca necontenit, atras de magnetul desavrsirii absolute care
e Dumnezeu. Arata ce mpatimire de om trebuie evitata. Pna cauti prin binele ce-l faci aproapelui,
lauda proprie de la acela, visezi n ultima analiza interesul propriu, nu pe al aceluia. Binele facut aceluia
e aparent si n fond nu-i foloseste, ci-l sminteste pna la urma.
Iar felurite ntelepciunii sunt patru: chibzuinta, sau cunostinta lucrurilor ce trebuie sau nu trebuie facute
si privegherea mintii (N. Hartmann observa ca prudenta nu e stiinta, patrundere, circumspectie, care se
multumeste sa se guste pe ea nsasi ntr-o nstrainare de lume. Sensul ei e redat mai bine de latinescul
sapientia, care vine de la sapere = a gusta. Sapientia este gustul etic si anume gustul fin, diferentiat,
cultivat moral, ntruct ndreptat spre plenitudinea vietii, nseamna contact cu toate si atitudine
afirmativa, apreciatoare fata de tot ce e valoros. Este patrunderea sentimentului de valoare n viata, n
orice contact cu realitatea, n orice actiune si reactiune.) ; neprihanirea, care sta n pastrarea sanatoasa
a cugetului, ca sa se poata nfrna de la orice lucru, cuvnt si gnd ce nu place lui Dumnezeu; barbatia,
sau taria si staruinta (rezistenta) n ostenelile ncercarilor celor dupa Dumnezeu; dreptatea, adica
mpartirea care da tuturor la fel. Aceste patru virtuti generale se nasc din cele trei puteri ale sufletului,
astfel: din cugetare sau minte, doua: chibzuinta si dreptatea, sau dreapta socoteala; din partea
poftitoare, neprihanirea; si din iutime, barbatia. Si fiecare sta la mijloc ntre doua patimi potrivnice firii.
Chibzuinta are deasupra prea multa socotire,( Poate sa nsemne o excesiva chibzuire, care nu e n
stare sa treaca la fapta, sau o prea mare ticluire care cuprinde si viclenie.) iar dedesubt nechibzuinta;
neprihanirea are deasupra nesimtirea, iar jos, desfrnarea; barbatia, sus cutezanta nesocotita, jos
lasitatea; dreptatea, sus vointa de a avea prea putin, iar jos vointa de a avea prea mult. Cele patru sunt
chipul omului ceresc, iar cele opt, ale celui pamntesc. Toate acestea le cunoaste ntocmai Dumnezeu,
ca si cele trecute, prezente si viitoare. Dar numai n parte, cel ce a nvatat prin harul lui Dumnezeu,
lucrurile de la El si s-a nvrednicit sa fie facut dupa chipul si asemanarea Lui. Caci cine zice ca stie cum
trebuie numai din auz, minte. Fiindca mintea omului nu poate sa urce vreodata la cer fara vreun

povatuitor; iar neurcndu-se si nevaznd, nu poate spune ceea ce n-a vazut. Ci daca aude cineva din
Scriptura, numai aceea trebuie sa graiasca din auz cu multumire si sa marturiseasca pe Tatal
Cuvntului, cum a zis marele Vasile. Ca nu cumva, nchipuindu-si ca are cunostinta, sa ramna mai jos
dect cel fara cunostinta. Caci a te nchipui ceva, nu te lasa sa ajungi ceea ce te nchipui, zice Sfntul
Maxim. (Fiindca socotinta ca stii nu te lasa sa sporesti n a sti. nchipuirea ca stii, te fixeaza la gradul
la care esti, totdeauna mai jos dect ceea ce-ti nchipui, caci nchipuirea exagereaza totdeauna.) Caci
este o nestiinta de lauda, cum zice Gura de Aur. De pilda, cnd cineva ntru cunostinta cunoaste ca nu
cunoaste. Si este o nestiinta mai jos de orice nestiinta, cnd cineva nu cunoaste ca nu cunoaste. Deci
este si o cunostinta cu nume mincinos, cnd socoteste cineva ca stie, nestiind nimic, cum zice
Apostolul. Este, prin urmare, o cunostinta adevarata si este nestiinta ndeobste. Dar mai mare ca toate
este cunostinta cu lucrul. Fiindca ce va folosi omul de va avea toata cunostinta, mai bine-zis, de o va fi
primit de la Dumnezeu n dar, ca Solomon, asemenea caruia nu poate sa ajunga altcineva vreodata, dar
va merge la muncile vesnice? Ce va folosi, de nu va fi primit din fapte si din credinta tare, prin marturia
constiintei, asigurarea ca este slobozit de muncile viitoare, faptul ca nu se osndeste pe sine, ca n-a
avut grija de vreuna din datorii, dupa puterea lui? Caci, zice Sfntul Ioan Teologul: Daca inima noastra
nu ne osndeste, avem ndraznire catre Dumnezeu. Dar zice Sfntul Nil: Si constiinta nsasi a ajuns sa
minta, slabita fiind de ntunericul patimilor, cum zice si Scararul. Caci daca chiar si numai rautatea
obisnuieste sa ntunece mintea, zice marele Vasile, si nchipuirea face orb pe cineva si nu-l lasa sa se
faca ceea ce si nchipuie, ce vom zice, despre cei ce slujesc patimilor, cnd si nchipuie ca au
constiinta curata? Mai ales cnd vad pe Apostolul Pavel, care are n sine pe Hristos, zicnd cu lucrul si
cu cuvntul: Ca de nimic nu ma stiu pe mine (sa fi pacatuit adica), dar nu n aceasta ma voi ndrepta.
Caci din nesimtire multa ne socotim noi cei multi ca suntem ceva, nefiind nimic. Dar zice Apostolul:
Cnd graiesc pace, atunci le vine prapadul, fiindca n-aveau pace, ci ziceau aceasta, spune Gura de
Aur, din multa nesimtire. Iar Iacob, fratele Domnului, zice despre unii ca acestia ca uitndu-si de
pacatele lor, s-au uitat de ei nsisi, cei mai multi dintre cei mndri, nchipuindu-si ca au nepatimire,
zice Scararul. Drept aceea si eu, tremurnd de cei trei uriasi ai diavolului, despre care a scris Sfntul
Marcu Ascetul, adica despre: trndavie, uitare si nestiinta, ca unul ce sunt pururi stapnit de ei, si ma
tem ca nu cumva uitnd de masura mea, sa ma aflu afara din calea cea dreapta, cum zice Sfntul
Isaac, am scris culegerea de fata. Caci cel ce uraste mustrarea arata vadit patima mndriei, zice
Scararul, iar cel ce alearga spre ea, se dezleaga de legatura. Si Solomon zice: Celui nepriceput ce
ntreaba de ntelepciune, i se va socoti lui ntelepciune. De aceea am pus la nceput numele cartilor si
al sfintilor, ca sa nu trebuiasca sa spun la fiecare cuvnt al cui este si asa sa se lungeasca cuvntul.
Caci Sfintii Parinti au scris cuvintele dumnezeiestii Scripturi, adeseori cum sunt acolo, ca Grigorie
Teologul, cele ale lui Solomon si ceilalti. Iar logofatul Simion Metafrastul a zis despre Gura de Aur: Nu e
drept sa parasesc cuvintele aceluia si sa zic ale mele, macar ca putea, fiindca din acelasi Duh Sfnt au
luat toti. Dar pe unele le numesc ale cui sunt, nfrumusetndu-se cu harul smereniei, cautnd mai mult
cuvintele Scripturii; pe altele te lasa fara nume, pentru multimea lor, ca sa nu se lungeasca cuvntul
De asemenea fara linistire si fara taierea voilor proprii nu poate cineva sa nvete vreun mestesug dupa
toata stiinta si amanuntimea. De aceea dupa fapta avem lipsa si de cunostinta, si n toate, de oprirea
cea dupa Dumnezeu de la toate si de cercetarea dumnezeiestilor Scripturi, fara de care nimeni nu poate
sa dobndeasca vreo virtute. Iar cel ce s-a nvrednicit sa se linisteasca n ntregime si nencetat a ajuns
la bunul cel mai nalt. Iar cel ce nu a cunoscut-o macar n parte nu ajunge acolo. Dar fericiti sunt cei ce
se linistesc n ntregime, fie ascultnd de vreun faptuitor sau isihast, fie linistindu-se si iesind din toate
grijile, ntru ascultarea de voia dumnezeiasca, cu osrdie si cu sfatul celor ncercati, n orice
ndeletnicire cu cuvintele si cu ntelesurile. Dar mai ales cei ce vor sa ajunga ct mai fara osteneala la
nepatimirea si cunostinta duhovniceasca, trebuie sa aiba odihna cea dupa Dumnezeu ntreaga. Caci El
nsusi a zis prin proorocul: Opriti-va de la toate si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu. Iar cei ce suntem
oameni n lume si asa-zisi monahi, sa ne linistim macar n parte, ca dreptii de odinioara, spre a ne
cerceta ticalosul suflet nainte de moarte si a-i pricinui ndreptare sau smerenie, n loc de pierzanie
desavrsita, din pricina nestiintei generale si a greselilor din nestiinta si stiinta. Caci David a fost
mparat, dar n fiecare noapte si uda asternutul si patul cu lacrimi. La simtirea lui Dumnezeu, zice Iov,
mi s-au ncretit perii capului, si cele urmatoare. Drept aceea si noi, ca si cei din lume, sa ne oprim
macar o parte din zi sau din noapte si sa vedem ce vom raspunde dreptului Judecator n ziua cea
nfricosata a judecatii? Si sa avem grija mai ales de acestea, fiind de trebuinta pentru frica osndei
vesnice. Sa nu ne ngrijim despre cum vor trai saracii si cum se vor mbogati iubitorii de lume, nici sa nu
ne facem grija nebuneste despre lucrurile vietii, cum zice dumnezeiescul Hrisostom. Fiindca se cade sa
lucram, dar sa nu ne ngrijim si sa ne zorim spre multe, cum a zis Domnul catre Marta. Pentru ca grija
de viata nu lasa pe cineva sa se ngrijeasca de sufletul sau si sa-l cunoasca cum se afla, ca cel ce se
linisteste si ia aminte la sine. Caci se zice n Lege: Ia aminte la tine ( n omilia sau n cuvntul:Ia
aminte de tine nsuti, Sfntul Vasile distinge ntre noi, cele ale noastre si cele dimprejurul nostru. Noi
suntem sufletul si mintea, ntruct ne-am facut dupa chipul Ziditorului; iar ale noastre, trupul si simtirile
, iar mprejurul nostru sunt banii, mestesugurile si celelalte unelte ale vietii.) si cele urmatoare. Despre
acest loc a scris Vasile cel Mare un cuvnt sfnt si plin de toata ntelepciunea.
Fara atentie si fara privegherea mintii, e cu neputinta sa ne mntuim si sa ne izbavim de diavol, care
umbla racnind ca un leu pe cine sa nghita, cum zice Damaschin. De aceea Domnul zicea adesea catre

ucenicii Sai: Privegheati si va rugati, caci nu stiti si celelalte. Prin aceste cuvinte El le vorbea de mai
nainte tuturor despre gndul mortii, ca sa fie gata spre o aparare bine primita, spre cea din fapte si din
luare-aminte. Fiindca dracii, cum zice Sfntul Ilarion, sunt netrupesti si fara somn, si toata grija o au sa
se razboiasca cu noi si sa ne piarda sufletele, prin cuvnt, lucru si gnd. Iar noi nu suntem asa. Ci
uneori ne ngrijim de desfatare si de slava trecatoare, alteori de lucrurile vietii si totdeauna de alte multe.
Si nu vrem sa ne luam nici macar o parte din vreme, ca sa ne cercetam viata, ca din aceasta mintea sa
poata dobndi obisnuinta si sa ia aminte fara ncetare la sine nsasi. Solomon zice: Prin mijlocul a
multor curse trece. Despre aceasta a scris Gura de Aur, lamurind ce sunt ele, cu multa amanuntime si
cu cea mai deplina-ntelepciune. Iar Domnul, vrnd sa taie toata grija, ne-a poruncit sa dispretuim chiar
si hrana si mbracamintea, ca sa avem o singura grija: cum sa ne mntuim, ca o caprioara de ploaie si
ca o pasare din cursa, si cum sa ajungem la agerimea acestei vietuitoare si la zborul nalt al pasarii, prin
lipsa de griji. Si ceea ce e de mirare, e ca Solomon fiind rege a spus acestea. Iar tatal sau a spus si a
facut la fel. Si ca pe lnga toata luarea-aminte si multele nevointe, aflndu-se ntru toata ntelepciunea si
virtutea, dupa attea daruri si dupa aratarea lui Dumnezeu, au fost biruiti, vai, de pacat, nct unul s-a
tnguit odata de preacurvie si de ucidere, iar celalalt a cazut n attea lucruri nfricosate. Oare nu este
aceasta pricina de multa tremurare si de frica celor ce au minte, cum zice Scararul si Filimon Ascetul?
Cum ne vom nfricosa si nu vom fugi asadar de mprastierea vietii, pentru neputinta noastra, cei ce nu
suntem nimic, ci suntem nesimtitori ca niste dobitoace? Si cel putin de mi-as pazi, nenorocitul de mine,
firea, ca dobitoacele. Dar mai bun este cinele ca mine, si cele urmatoare.
Daca, deci, vrem sa ne vedem pe noi nsine n ce stare purtatoare de moarte suntem, sa fugim de voile
noastre si de lucrurile vietii, si prin fuga de toate sa mbratisam cu staruinta linistea cea fericita dupa
Dumnezeu, cautndu-ne fiecare sufletul n meditarea dumnezeiestilor Scripturi, fie prin supunere
desavrsita a sufletului si a trupului, fie prin linistire, petrecerea prea laudata a ngerilor. Mai ales sa o
faca acestea cei ce sunt nca patimasi si nenfrnati ntru poftele lor mici si mari. Sezi, zice, n chilia ta
si aceasta te va nvata pe tine toate. Si iarasi: Linistirea este nceputul curatirii sufletului, cum zice
marele Vasile. Iar Solomon zice ca Dumnezeu a dat o mprastiere rea fiilor oamenilor, ca sa se
mprastie n cele desarte, ca nu cumva din lenea patimasa si dobitoceasca sa se abata spre cele mai
rele. Dar cel ce s-a izbavit prin harul lui Dumnezeu de amndoua prapastiile si s-a nvrednicit sa se faca
monah, pe ct e cu putinta, ca o icoana a lui Dumnezeu cel singur, prin fapta si cuvnt, cum zice marele
Dionisie, cum nu va fi dator sa fie linistit pururi si sa fie atent cu mintea la orice fapta si sa cugete
(mediteze) nentrerupt la Dumnezeu potrivit cu starea la care a ajuns? Caci asa zic sfintii Parinti, Efrem
si ceilalti, catre ncepatori. Unul sa aiba psalmul pe buze, altul stihuri; si altii sa fie atenti cu mintea la
psalmi si la tropare. Asa sa faca cei ce nu s-au nvrednicit nca sa ajunga la vreo contemplatie sau
cunostinta, ca sa nu se afle careva, cu totul n afara de orice cugetare, fie ca lucreaza, fie ca e la vreun
drum, fie ca sta culcat, nainte de a adormi. Ci deodata cu mplinirea canonului rnduit, trebuie sa-si
nchida mintea ntr-o cugetare (meditatie) ca nu cumva gasindu-l vrajmasul fara pomenirea lui
Dumnezeu, sa-i strecoare grozaviile lui. Acestea s-au zis catre toti. Iar cnd cineva prin multe nevointe,
adica prin multe virtuti trupesti si sufletesti, a putut sa se nalte prin harul lui Hristos la vreo lucrare
duhovniceasca, adica mintala, ca sa-si plnga sufletul sau, trebuie sa pazeasca, cum zice Scararul, ca
pe lumina ochiului, cugetarea care poarta lacrimile dureroase, pna ce se retrage cu bun rost, adica din
pricina naltarii, focul si apa. Focul este durerea inimii si credinta fierbinte, iar apa sunt lacrimile. Dar nu
tuturor s-au dat acestea, zice marele Atanasie, ci celor ce s-au nvrednicit sa vada lucrurile nfricosate
dinainte de moarte si de dupa moarte, prin pomenirea nencetata a lor n liniste. Cum zice Isaia:
Urechea celui ce se linisteste aude lucruri neobisnuite. Si iarasi: Linistiti-va si cunoasteti. Caci numai
aceasta obisnuieste sa nasca cunostinta lui Dumnezeu, putnd cel mai mult sa ajute si celor foarte
patimasi si mai slabi, prin vietuirea nemprastiata, prin fuga de oameni si de ntlnirile care ntuneca
mintea si de grijile nu numai cele ale vietii, ci si cele fara nsemnatate si care se par nepacatoase. Cum
zice Scararul: Un mic fir de par tulbura ochiul si celelalte. Iar Sfntul Isaac: Sa nu socotesti ca
iubirea de argint sta numai n a avea aur sau argint, ci orice lucru de care se lipseste gndul. Si Domnul
zice: Unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra, fie n lucrurile si cugetarile dumnezeiesti,
fie n cele pamntesti. De aceea tuturor li se cade sa fie fara griji si sa se linisteasca dupa Dumnezeu;
fie n parte, ca cei din lume, cum s-a zis, ca sa vina pe ncetul la ntelepciune si la cunostinta
duhovniceasca, fie n ntregime, ca cei ce pot sa se opreasca de la toate, ca sa aiba toata grija sa placa
lui Dumnezeu. Si Dumnezeu va vedea hotarrea lor si le va darui odihna duhovniceasca si i va face sa
ajunga sa mediteze (sa cugete) la prima vedere (contemplatie), spre a dobndi frngerea negraita a
sufletului si a se face saraci cu duhul. Apoi i va nalta pe nceputul la celelalte vederi, nvrednicindu-i de
pazirea fericirilor, pna ce vor ajunge la pacea gndurilor, care este locul lui Dumnezeu, cum zice
Sfntul Nil, lund cuvntul din Psaltire: Si s-a facut n pace locul Lui .
Iar vederile duhovnicesti, precum socotesc, sunt opt. Sapte din ele sunt ale veacului acestuia, iar a opta
este lucrarea veacului viitor, cum zice Sfntul Isaac. (Sase zile le petrecem cu lucrarea vietii acesteia,
prin plinirea poruncilor; a saptea o petrecem toata n mormnt si a opta iesind din mormnt) Cea dinti
este cunostinta necazurilor si a ispitelor vietii acesteia, cum zice Sfntul Dorotei, si ea se ntristeaza de
toata paguba, pe care a patimit-o firea omeneasca de la pacat. A doua este cunoasterea greselilor
noastre si a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zic Scararul, Isaac si multi altii dintre Parinti. A treia este
cunostinta lucrurilor nfricosate dinainte de moarte si dupa moarte, cum se scrie n dumnezeiestile

Scripturi. A patra, ntelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus n lumea aceasta si a lucrurilor si
cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalti sfinti Mucenici si ale cuviosilor Parinti. A cincea este cunostinta firii
si a prefacerii lucrurilor, precum zic sfintii Parinti Grigorie si Damaschin. A sasea este contemplarea
celor ce sunt, adica cunostinta si ntelegerea fapturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A saptea este
ntelegerea fapturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A opta este cunostinta despre Dumnezeu, asa-numita
teologie. ( Iar cuviosul Nicodim Aghioritul vorbeste, de sase dulceti duhovnicesti, pe care le gusta
mintea iesita din robia patimilor: 1. lucrarea dumnezeiestilor porunci, 2. cstigarea faptelor bune, 3.
cuvintele dumnezeiestilor Scripturi, 4. cuvintele zidirilor, 5. cuvintele iconomiei celei n trup a Domnului si
6. privirea celor ce sunt ale lui Dumnezeu.) Acestea sunt deci cele opt vederi. Cele dinti trei se cuvin
celui ce este nca faptuitor, ca prin multe si amare lacrimi, sa-si poata curata sufletul sau de toate
patimile, si sa primeasca apoi prin har pe celelalte. Iar celelalte cinci se cuvin celui contemplativ
(vazator) sau cunoscator, pentru ca pazeste bine si mplineste nencetat faptele trupesti si morale, sau
sufletesti, prin care se nvredniceste de simtirea vadita si ntelegatoare a acestora. Caci din cea difti
faptuitorul primeste nceputul cunoasterii si cu ct se ngrijeste mai mult de lucrare si mediteaza
ntelesurile date lui, cu att sporeste mai mult n ele, pna ce ajunge la deprinderea lor si asa se iveste
de la sine n minte cealalta cunostinta. Apoi la fel, celelalte.
Iata prima cunostinta, prin care se dau celui ce vrea celelalte. Asadar cel ce s-a nvrednicit sa ajunga la
aceasta, e dator sa faca asa: sa sada catre rasarit, ca odinioara Adam, si sa cugete asa: Sezut-a Adam
atunci si a plns naintea raiului desfatarii, batndu-si fata cu minile si zicnd: Milostive, miluieste-ma
pe mine cel cazut. Asemenea si celalalt icos: Vaznd Adam pe ngerul care l mpingea si nchidea usa
dumnezeiestii gradini, a suspinat tare graind: Milostive, miluieste-ma pe mine cel cazut. Apoi,
ntelegnd cele petrecute, ncepe astfel tnguirea, suspinnd din tot sufletul. Clatinndu-si capul, zice
cu durere din inima: Vai mie, pacatosului, ce am patimit! Vai, ce eram si ce-am ajuns! Vai, ce-am
pierdut si ce-am aflat! n locul raiului, lumea aceasta stricacioasa; n locul lui Dumnezeu si a petrecerii
cu ngerii, pe diavolul si dracii necurati; n locul odihnei, osteneala; n locul desfatarii si al bucuriei,
necazul si ntristarea lumii; n locul pacii si al veseliei fara sfrsit, frica si lacrimile dureroase; n locul
virtutilor si al dreptatii, nedreptatile si pacatele; n locul ntelepciunii si al salasluirii la Dumnezeu,
nestiinta si izgonirea; n locul lipsei de grija si al slobozeniei, viata cea necata de griji si robia cea mai
rea. Vai mie, vai mie! Cum am fost zidit mparat si ma facui rob patimilor, dintr-o nebunie. Vai mie,
ticalosul, cum n locul vietii, mi-am atras moartea prin neascultare! Of, of, vai mie, vai mie, ce-am patimit
nenorocitul de mine, prin lipsa de sfat. Ce voi face? ntr-o parte sunt razboaie, ntr-alta tulburari, aici
boala si dincolo ispita. Aici sunt primejdii, dincolo scufundari n valuri. Aici temeri, dincolo ntristari; aici
patimi, dincolo pacate; aici amaraciuni, dincolo strmtorari. Vai mie, pacatosul, ce voi face? Unde voi
fugi? Din toate partile sunt strmtorat, cum zice Susana. Ce sa cer, nu stiu. De voi cere viata, ma tem
de ispitele vietii, de schimbarile si de ntmplarile ei. Vad ngerul, pe satan, cel ce rasarea ca un luceafar
de dimineata, ajuns si numit diavol; pe omul cel dinti, izgonit; pe Cain, ucigas de frate; pe Hanaan,
blestemat; pe sodomiti, arsi cu foc; pe Esau, cazut; pe israeliteni, urgisiti; pe Ghiezi si pe Iuda Apostolul,
cazuti, fiindca boleau de iubirea de argint; pe marele proroc si mparat, plngnd pentru doua pacate;
pe Solomon, cel cu atta ntelepciune, cazut; pe cel dintre cei sapte diaconi si pe cel dintre cei patruzeci
de Mucenici, cazuti, cum zice marele Vasile: Bucurndu-se ncepatorul raului, a rapit dintre cei
doisprezece, pe ticalosul Iuda; din Eden pe om; si din cei patruzeci, pe cel cazut. Pe acesta, plngndul acelasi, zice iarasi: Desert la minte si vrednic de plns, a pierdut vietile amndoua; caci prin foc s-a
topit si la focul nestins s-a dus. De asemenea vad pe multi altii, carora nu este numar, cazuti; nu numai
dintre cei credinciosi, ci si multi dintre Parinti, si dupa multe sudori. Dar ce sunt eu, cel mai rau, mai
nesimtit si mai neputincios dect toti? Ce voi zice despre mine, odata ce Avram zice despre sine ca e
pamnt si cenusa; David, cine mort si de soi prost, n Israil; Solomon, copil mic ce nu cunoaste dreapta
si stnga. De asemenea, cei trei tineri zic: Rusine si ocara ne-am facut; Isaia proorocul: O, ticalosul
de mine; proorocul Avacum: Si eu sunt mai tnar; Apostolul: Sunt cei dinti dintre pacatosi. Iar
ceilalti toti zic ca nu sunt nimic. Deci ce voi face? Unde ma voi ascunde de multele mele rautati? Ce voi
ajunge, eu care nu sunt nimic si care sunt mai rau dect ceea ce nu este? Caci ceea ce nu este, nu a
pacatuit si nici nu a primit binefaceri ca mine. Vai mie, cum voi strabate cealalta vreme a vietii mele?
Sau cum voi fugi de cursele diavolului? Caci dracii sunt fara somn si netrupesti, iar moartea e aproape
si eu neputincios. Doamne, ajuta-mi; nu lasa zidirea Ta sa se piarda, ca Tu mi porti grija mie,
pacatosului. Arata-mi, Doamne, calea pe care voi merge, caci spre Tine am ridicat sufletul meu. Nu
ma parasi, Doamne, Dumnezeul meu, nu sta departe de mine. Vino aproape n ajutorul meu, Doamne al
mntuirii mele. Si asa se zdrobeste sufletul prin cuvinte ca acestea, daca mai are putina simtire. Iar
staruind el mai mult n acestea si obisnuindu-se cu frica de Dumnezeu, ncepe mintea a cugeta si a
ntelege cuvintele celei de a doua vederi, care sunt acestea.
Afara de aceea de cte ori harul i strapunge inima, trebuie sa aiba si mai mult mintea n lacrimile de
pocainta, chiar daca a ncetat gura de a cnta si cugetarea ar fi luata n robia cea buna, cum zice
Sfntul Isaac. Caci atunci este vremea culesului, nu n vremea saditului. De aceea trebuie sa ramna n
asemenea gnduri, ca si mai mult sa se strapunga si sa-si dea rodul, adica lacrimile cele dupa
Dumnezeu. Strapungndu-ti-se inima pna la lacrimi printr-u cuvnt, zice Scararul, rami la el. Fiindca
toata lucrarea trupeasca, adica postul, privegherea, psalmodierea si citirea, linistirea si celelalte, se fac

pentru a se curata mintea. Iar mintea fara plns nu se poate curata, ca sa se uneasca cu Dumnezeu n
rugaciunea curata, care o rapeste din toate ntelesurile si o face fara chip si fara forma.
Asadar cnd cineva a ajuns la ntelesuri bune trebuie sa ia aminte cu osrdie, ca sa ramna n el
asemenea vederi, ca nu cumva, din lenevire sau din lipsa de grija, sau din naltare, sa fie parasit de har,
cum zice Sfntul Isaac: De cresc n sufletul omului ntelesurile cele dupa Dumnezeu, care-l duc la o
mai mare strapungere si umilinta, e dator sa multumeasca pururi si sa marturiseasca lui Dumnezeu
acest dar, fiindca s-a nvrednicit sa cunoasca unele ca acestea, socotindu-se pe sine ca este
nevrednic. Iar de nceteaza acelea si se ntuneca iarasi ntelegerea si leapada temerea si plnsul,
trebuie sa se ntristeze mult si sa se smereasca pe sine cu lucrul si cu cuvntul, fiindca l-a parasit harul,
ca sa-si cunoasca neputinta sa, sa dobndeasca smerenie si sa se ngrijeasca de ndreptare. Caci zice
marele Vasile: Daca nu s-ar fi lenevit omul dinspre plnsul dupa Dumnezeu, nu i-ar lipsi lacrimile atunci
cnd ar vrea. De aceea suntem datori sa cunoastem pururi neputinta noastra si harul lui Dumnezeu si
sa nu deznadajduim orice ni s-ar ntmpla, nici sa ndraznim ca suntem ceva. Ci mai vrtos sa
nadajduim pururi la Dumnezeu cu smerenie. Si acestea se cuvin celui ce cauta lacrimi multe cu lucrul si
cu cuvntul, fiindca Sfnta Scriptura-a nvrednicit de atta har si n-a pazit cunostinta lui Dumnezeu din
pricina lenevirii sau a mndriei de mai nainte, de acum sau din viitor, precum s-a zis. Iar celui ce a
parasit de bunavoie aceste daruri, adica plnsul, lacrimile si ntelesurile cele luminate, ce altceva i se
cade dect numai sa-l compatimim? Fiindca nu are lumea un mai mare nebun ca acesta, care se
nvredniceste de cele ale firii, prin care avea sa ajunga la cele mai presus de fire, adica la lacrimile
ntelegerii si ale dragostei, nsa prin oarecare lucruri de nimic sau prin gnduri straine si voiri proprii, se
ntoarce la nestiinta dobitoacelor, ca un cine la varsatura sa. Cu toate acestea, daca vrea iarasi si se
va ndeletnici cu citirea dupa Dumnezeu a dumnezeiestilor Scripturi cu luare-aminte si cu grija mortii, sisi va pazi mintea ct va putea de gndurile desarte n rugaciune, poate afla ceva ce a pierdut. Mai ales
daca nu se supara niciodata mpotriva cuiva, chiar daca patimeste adeseori cele mai mari rele de la
acela, si nu lasa pe nimeni sa se supere mpotriva sa, ci cu toata puterea l slujeste pe acela cu lucrul si
cu cuvntul. Atunci mintea i se veseleste si mai vrtos, izbavita de tulburarea mniei. Iar el capata
iscusinta ca sa nu mai uite niciodata de sufletul sau, temndu-se ca nu cumva sa fie parasit iarasi.
Astfel ramne necazut din frica, avnd pururi lacrimile pocaintei si ale plnsului, pna ce se va sui la
cele ale dragostei si ale bucuriei, de la care se va nalta la pacea gndurilor, cu harul lui Hristos.
Caci zice Domnul: Cel ce se smereste pe sine, nalta-se-va. Despre aceasta marturiseste si Petru,
care a parasit mrejele, si a primit cheile cerului; asemenea si ceilalti Apostoli, dintre care fiecare,
parasind cele putine pe care le avea, a luat toata lumea n stapnire, n veacul de acum, iar n cel viitor
cele pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit. Si nu numai
Apostolilor li s-au ntmplat acestea, ci tuturor cele ce au voit sa li se ntmple pna astazi.
Caci Hristos s-a ascuns n Evanghelie si cel ce vrea sa-L afle pe El, trebuie sa vnda mai nti toate
averile sale si sa cumpere Evanghelia, ca nu numai sa-L poata afla pe El din citire, ci sa-L si primeasca
n sine, prin urmarea vietuirii Lui n lume. Fiindca cel ce cauta pe Hristos, zice Sfntul Maxim, nu trebuie
sa-l caute pe El n afara, ci n sine nsusi, adica sa se faca cu trupul si cu sufletul nepacatos ca Hristos,
dupa ct e cu putinta omului si sa pazeasca marturia constiintei cu toata puterea, ca sa mparateasca
peste toata voia sa si sa o biruiasca prin dispretuirea ei, chiar daca e sarac si fara slava, din punct de
vedere al lumii. Pentru ca ce folos are cel care pare ca e mparat, dar e stapnit de mnie si de pofta n
veacul acesta, iar n cel viitor va afla munca vesnica, daca nu va voi sa pazeasca poruncile
dumnezeiesti? Dar o, ce nebunie! Cum nu vrem sa luam, prin unele lucruri mici si vremelnice, bunatatile
mare si vesnice, ci lepadam bunatatile si dorim cele potrivnice. Si ce este mai nensemnat dect un
pahar cu apa rece, sau dect daruirea unei bucati de pine, sau dect lepadarea voii, sau a unui mic
gnd, prin care ni se da mparatia cerurilor din harul celui ce a spus: Iata mparatia cerurilor nauntrul
vostru este. Caci nu este departe, zice Damaschin, nici afara, ci nauntru. Voieste numai sa biruiesti
asupra patimilor si iata o ai n tine nsuti, numai pentru ca vietuiesti n chip placut lui Dumnezeu. Iar de
nu vrei, nu ai nimic. Fiindca mparatia lui Dumnezeu, spun Parintii, este vietuirea placuta lui Dumnezeu.
Iar gndul ngeresc este completarea nepatimasa a lucrurilor, sau cunostinta adevarata, care este
mijlocie ntre amndoua prapastiile, pazind mintea si deosebind tinta cea dreapta de cele sase curse ale
diavolului, care o nconjoara, adica de cea de sus si de cea de jos, de cea de-a dreapta si de cea de-a
stnga, de cea dinauntru si de afara de tinta dreapta. Aceasta este cunostinta adevarata care staruie ca
un centru n mijlocul celor sase curse. Ea se nvata de la ngerii pamnteni, care s-au omort pe ei lumii,
ca sa li se faca mintea nepatimasa, spre a vedea lucrurile cum trebuie. Cel ce are cunostinta aceasta,
nu se urca deasupra tintei drepte, prin semetie, socotind ca ntelege ceva din proprie ntelepciune; nici
nu se coboara jos prin nestiinta, fiindca n-a putut sa ajunga desavrsirea; nici nu se abate la dreapta,
prin lepadarea si ura lucrurilor; nici la stnga, prin iubire nesocotita sau mpatimire; nici, iarasi, nauntru
de la tinta dreapta, prin nestiinta si lenevire peste tot; nici n afara, prin multa ocupatie si prin srguinta
nesocotita din nepasare sau rautate. (Dreapta socoteala consta n a gasi ntelesul central al lucrurilor si
n a te pastra cu tarie n el, nelasndu-te ispitit de nici o atractie unilaterala.) Ci primeste cunostinta cu
rabdare, cu smerita cugetare si cu buna nadejde, din credinta tare, pentru ca, cunoscnd ceva din parte,
sa fie naltat spre dragostea dumnezeiasca, iar pentru necunoasterea ntru cunostinta, sa dobndeasca
smerita cugetare, si prin nadejdea si credinta statornica sa ajunga la tinta lucrului cautat. Acele nici nu

uraste ceva cu totul ca rau, nici nu iubeste fara judecata, ci-l priveste pe om spre a se minuna, cum
mintea lui este icoana nehotarnicita a lui Dumnezeu cel nevazut, desi deocamdata e hotarnicita de trup,
cum zice marele Vasile; si cum ajunge pna la hotarele oricarui trup, ca si Dumnezeu, Care poarta grija
de lume. Caci mintea se preface dupa forma fiecarui lucru si se coloreaza dupa chipul lucrului cunoscut
de ea. Iar cnd se nvredniceste sa ajunga n Dumnezeu, Cel fara chip si nfatisare, se face si ea fara
chip si fara forma. Apoi se minuneaza cum poate sa pastreze orice idee si cum ideile din urma nu pot
vatama pe cele din urma, ci cugetarea le tine pe toate, ca pe o comoara, fara uitare; si cnd vrea
mintea, descopera prin grai cele gndite, nu numai pe cele proaspete, ci si pe cele adunate n vistierie
de demult. De asemenea se minuneaza cum, iarasi, cuvintele iesind mereu, mintea ramne aceeasi,
fara scadere.
Si simplu graind, cel luminat privind frumusetea fiecarui lucru si ntrebuintarea lui, fara patima, iubeste
pe Facator. Acela ia seama la toate cele sensibile, la fapturile de sus si de jos, adica la cer, la soare, la
luna, la stele, la nori, la ploi, la zapada, la grindina, minunndu-se cum ngheata apa n atta arsita, apoi
la tunete, la fulgere, la vnturi si la aer, la schimbarea acestora, la ani, la anotimpuri, la zile, la nopti, la
ceasuri, la minute, la pamnt, la mare, la vietuitoarele fara numar, la dobitoacele cele cu patru picioare,
la fiare si trtoare, la neamurile multe ale pasarilor, la izvoare, la ruri, la nesfrsitele feluri ale pomilor
si buruienilor, la cele blnde si la cele salbatice. Caci n toate vede rnduiala, buna asezare, marimile,
frumusetile, ntocmirea, legatura, armonia, folosul, conglasuirea, felurimea, desfatarea, starea,
miscarea, culorile, formele, chipurile, ntoarcerea la aceleasi, ramnerea n cele stricacioase. Si lund
aminte simplu la toate fapturile cele sensibile, se uimeste minunndu-se de Ziditor, cum din cele ce nu
sunt, numai cu porunca, a adus la fiinta cele patru elemente (stihii) si cum, prin ntelepciunea lui
Dumnezeu, cele ce-si sunt potrivnice nu se pagubesc una pe alta; de asemenea, cum din acestea a
facut toate pentru noi. Si nca acestea sunt mici pe lnga coborrea lui Hristos, cum zice Teologul, si pe
lnga bunatatile viitoare. Deci cunoscnd bunatatea lui Dumnezeu cea ascunsa n fapturi, si
ntelepciunea, puterea si purtarea Lui de grija, cum nsusi a zis catre Iov, sa privim pe urma la cea din
arte, din cuvinte si din litere, cum prin putina cerneala nensufletita, ne-a descoperit noua taine asa de
mari prin Sfintele Scripturi. Si e ntr-adevar lucru minunat, ca Sfintii Prooroci si Apostoli au ajuns de-abia
dupa multa osteneala si dragoste catre Dumnezeu la aceste bunatati, iar noi le aflam numai prin citire.
Caci Scripturile ne graiesc n chipul cel mai minunat, de parc-ar fi cuvntatoare.
S-a zis despre Sfntul Filimon, si sa avem mintea cu totul rapita la ntelesuri. Caci asa se cuvine sa fie
purtarea celor srguinciosi: sa aiba mintea cnd la contemplarea celor sensibile, cnd la cunoasterea
celor inteligibile si la ceea ce e fara chip; si iarasi, cnd la vreun nteles al Scripturii, cnd la rugaciunea
curata. Iar trupul, cnd la citire, cnd la lacrimi pentru sine nsusi sau pentru altcineva din compatimirea
cea dupa Dumnezeu, cnd la lucru spre ajutorul vreunuia care e neputincios sufleteste sau trupeste.
Astfel va face totdeauna lucrurile sfintilor ngeri, nengrijindu-se ctusi de putin de slava de ceva din ale
lumii acesteia. Iar Dumnezeu, care l-a ales pe el si l-a rnduit pentru convorbirea cu Sine si i-a daruit lui
petrecerea aceasta si lipsa de griji, va avea El nsusi grija de acela si-l va hrani, sufleteste si trupeste.
Arunca, zice, grija ta asupra Domnului si El nsusi te va hrani. Si cu ct si pune cineva mai mult
nadejdea ntr-nsul n toate cele ale sufletului si ale trupului sau, cu att l afla pe Acela mai mult purtnd
grija fata de el, nct se socoteste pe sine mai jos dect toata zidirea, din pricina multelor daruri ale lui
Dumnezeu, aratate si nearatate, sufletesti si trupesti. Caci fiind cu multe dator, nu se poate mndri
ctusi de putin din rusine, cu ceva n fata binefacerilor lui Dumnezeu. Si cu ct i multumeste mai mult
lui Dumnezeu si se nevoieste sa se sileasca de sine spre dragostea Lui, cu att Dumnezeu se apropie
mai mult de el prin darurile Sale si doreste sa-l odihneasca si sa-l faca sa pretuiasca linistirea si
neaverea mai presus dect toate mparatiile pamntului, afara de rasplata veacului viitor. Caci sfintii
Mucenici sufereau dureri fiind munciti de vrajmasi, dar dorul mparatiei si dragostei lui Dumnezeu biruia
durerile, si nsusi faptul de a primi putere sa biruiasca vrajmasii, l socoteau o mare mngiere si
ndatorire, ca s-au nvrednicit sa sufere moarte pentru Hristos. Prin aceasta adeseori ajungeau
nesimtitori. De asemenea si Sfintii Parinti, silindu-se mult la nceput prin nevointe de tot felul si prin
razboaiele ce li se faceau de catre duhurile rautatii, biruiau prin dorul si nadejdea nepatimirii. Fiindca
dupa multa osteneala, cel fara patima ajunge fara grija, ca unul ce a biruit patimile.
Si daca toata tinta lui este sa placa lui Dumnezeu l va nvata Dumnezeu nsusi voia Lui,
ncunostiintndu-l fie prin ntelegere, fie prin vreun om sau prin Scriptura. Si daca si va taia voile sale
pentru Acela, nsusi Acela l va face sa ajunga cu bucurie negraita la desavrsire, cum nu stie el; iar
vaznd aceasta se minuneaza cum ncepe sa izvorasca de pretutindeni bucuria si cunostinta, si cum din
tot lucrul gaseste folos. Iar Dumnezeu va mparati n el, ca n cel ce nu mai are voie proprie, fiindca s-a
supus voii Lui celei sfinte. Si se face ca un mparat, nct orice gndeste se savrseste fara osteneala si
ndata de catre Dumnezeu, Cel ce are grija de dnsul. Aceasta este credinta de care a grait Domnul:
De veti avea credinta si celelalte. Si pe aceasta credinta se zidesc celelalte virtuti, dupa Apostol. De
aceea vrajmasul ncearca orice mestesug ca sa desfaca pe om de isihie (liniste) si ca sa-l faca sa cada
n ispita si sa se afle n oarecare fel necredincios, nadajduind n puterea si n ntelepciunea sa, fie cu
totul, fie n parte. Iar de sici si ia vrajmasul prilej ca sa-l biruiasca si sa-l faca rob pe el ticalosul. Dar cel
ce a cunoscut acestea, dupa ce a parasit toata desfatarea si odihna lumii, ca pe unele ce nu sunt nimic.,
se grabeste spre lipsa de griji, fie ntru ascultare, avnd pe povatuitor n locul lui Hristos si
ncredintndu-i lui tot gndul, cuvntul si fapta, ca nimic sa nu aiba al sau, fie ntru liniste, din credinta

tare, fugind de toate. Si n loc de toate are pe Hristos si El i se face lui toate, cum zic Gura de Aur si
Damaschin, n veacul de acum si n cel viitor, hranindu-l, mbracndu-l, mngindu-l, veselindu-l,
odihnindu-l, nvatndu-l, luminndu-l. Si simplu graind, precum a avut grija de ucenicii Sai, asa are si de
acesta. Caci macar ca nu are a se osteni ca aceia, dar are credinta tare din pricina careia nu-si face
grija de sine ca ceilalti oameni. Ci de teama duhurilor, ca Apostolii de frica iudeilor, sade n chilie,
asteptnd pe nvatatorul Sau, ca prin vederea cea adevarata, adica prin cunoasterea fapturilor Lui, sa-l
ridice duhovniceste din patima si sa-i daruiasca pacea, ca Apostolilor, care stateau cu usile ncuiate,
cum zice Sfntul Maxim.
Iar cele scrise mai nainte, la nceputul cuvntului, despre cele sapte fapte trupesti si morale, trebuie sa
le pazeasca pururi, si nici sa nu le micsoreze prin lipsa, nici sa le mareasca prin prisosire, daca nu
cumva e vreme de razboi trupesc din pricina careia tineretii, sau a vigorii prisositoare din pricina careia e
nevoie de o stradanie prisositoare; sau iarasi, daca nu e nevoie din pricina neputintei, de o mica odihna.
Dar, n cazul din urma, sa nu se faca o dezlegare deplina, caci aceasta poate vatama si pe cei
nepatimitori, cum zice Sfntul Isaac. Ci odihna sa fie dupa trebuinta, ca o doctorie a slabiciunii, ca nu
cumva lund-o sufletul ca prilej sa slabeasca ncordarea. Aceasta slabire a ncordarii apare cnd cineva
vrea din tot sufletul odihna. Iar odihna obisnuieste sa vatame mai ales pe cei tineri si sanatosi. Sfintii
Parinti Vasile si Maxim spun ca pentru potolirea foamei si a setei sunt necesare numai pinea si apa,
dar pentru sanatatea si taria trupului s-au daruit de Dumnezeu cu iubire de oameni si celelalte; si pentru
ca nu cumva mncndu-se pururi un singur fel, cel neputincios sa ajunga la scrbire, sunt de folos si
aceasta sa se mannce una cte una, cum s-a zis. Caci nfrnarea totala si nenfrnarea sunt cele care
aduc neputintele. Iar nfrnarea si schimbarea mncarurilor de fiecare data, se fac pricinuitoare ale
sanatatii, ca sa se pastreze trupul fara placeri si fara boala si sa fie mpreuna-lucrator spre dobndirea
virtutilor. Acestea sunt pentru cei ce se nevoiesc, precum s-a zis. Dar cei nepatimitori, adeseori nu
mannca multe zile, uitnd de trup, ca Sfntul Sisoe, care dupa ce mnca cerea sa se mpartaseasca
cu preacuratele Taine, din pricina rapirii catre Dumnezeu, sau cum zice Apostolul, spre folosul multora:
Ori de ne-am iesit din minti, lui Dumnezeu, ori de suntem cu mintea ntreaga, voua; si cum zice Vasile
cel Mare, ca si altii oarecare despre unii. Sau cnd mannca multe mncaruri cu altii, nu le simt pe
acestea, ci se afla cu sufletul ca unii ca nu mannca nimic. Caci mintea unora ca acestia nu este n trup,
ca sa simta odihna sau osteneala lui. Aceasta se vede la multi Parinti si sfinti mucenici, ca si la sfntul
acela de care a scris Sfntul Nil. Acesta era un oarecare batrn pe care, rugndu-se n pustiu cu
mintea, cu ngaduinta lui Dumnezeu, spre folosul lui si al multor altora, l luau dracii de mini si de
picioare si-l aruncau n sus, si apoi, ca sa nu se vatame trupul lui cnd cadea de la atta naltime, l
primeau ntr-o rogojina; si aceasta o faceau multa vreme, ca sa cerce daca se coboara mintea lui din
cer si n-au putut izbuti aceasta. Cnd simtea, asadar, unul ca acesta mncarea sau bautura sau altceva
din cele trupesti? Iar Sfntul Efrem, dupa ce a biruit cu harul lui Hristos toate patimile trupesti si
sufletesti, ca sa nu se afle n afara de razboaiele vrajmasului si sa fie osndit din pricina aceasta, cum
socotea dintr-o smerenie negraita, cerea sa se ia lucrul nepatimirii de la el. Despre acesta a scris
Scararul uimit, ca sunt unii dintre cei fara patimi mai nepatimitori, ca Sirul acela, si celelalte.
Pentru aceea la tot lucrul avem trebuinta de dreapta socoteala, ca sa judecam potrivit cu vremea toata
fapta. Caci dreapta socoteala este o lumina care arata celui ce o are: vremea, fapta, destoinicia, taria,
cunostinta, vrsta, puterea, hotarrea sloboda, rvna, zdrobirea, obisnuinta, nestiinta, puterea si
tocmirea trupului, sanatatea si oboseala, modul, locul, purtarea, educatia, credinta, starea dinauntru,
scopul, petrecerea, slobozenia, stiinta, cumintenia fireasca, srguinta, privegherea si cele asemenea.
Pe urma firea lucrurilor, trebuinta ctimea, felurile lor, scopul lui Dumnezeu aflator n dumnezeiestile
Scripturi, ntelesul fiecarui cuvnt, ca de pilda al aceluia din Evanghelia lui Ioan: ca au venit elinii,
cautnd sa vada pe Domnul, si ndata au zis: Sosit-a ceasul, si celelalte, ceea ce nseamna ca a sosit
vremea de chemare a neamurilor. Caci a nceput vremea patimilor. Iar aceasta o pune ca semn.
Dreapta socoteala lamureste toate acestea.
Dar nu numai aceasta, ci si scopul tlcuirii Parintilor. Fiindca nu lucrul care se face este ceea ce se
cauta, ci prin ce se face, zice Sfntul Nil. Iar cel ce face ceva fara cunostinta celor spuse se osteneste
poate mult, dar nu poate izbuti nimic, cum zice marele Antonie si Sfntul Isaac despre cei ce se
nevoiesc n virtutile trupesti, dar se lenevesc n lucrarea mintii, cu toate ca mai ales aceasta este ceea
ce se cauta. Pentru ca zice Sfntul Maxim: Da trupului tau lucrarea dupa putere si toata nevointa ta
ntoarce-o spre minte. Caci cel ce lucreaza trupeste, zice, uneori e biruit de lacomia pntecelui, de
somnul mult, de mprastiere si de vorbarie si prin acestea si ntuneca mintea. Iar alteori si tulbura
ntelegerea prin postul prelungit, prin privegheri si prin osteneli peste masura. Dar cel ce are grija de
tine, contempla, se roaga, cunoaste pe Dumnezeu si poate dobndi toata virtutea. Fiindca omul ntelept
se nevoieste cu pricepere sa-si micsoreze, pe ct se poate, micile trebuinte ale trupului, ca prin aceasta
sa ajunga sa se ngrijeasca de putine, sau sa nu aiba grija de loc, ca sa pazeasca poruncile. Caci zice
Domnul: Nu va ngrijiti si celelalte. Fiindca n grija de multe, nici pe sine nsusi nu se poate vedea
cineva. Cum poate sa vada atunci cursele vrajmasului, gatite nainte de vreme? Caci vrajmasul nu
obisnuieste totdeauna sa faca razboiul la aratare, cum zice Domnul. De aceea cnd vrea sa-l arunce pe
cineva n cele mari, l face sa nesocoteasca nti cele mici si nearatate: nainte de curvie, privirea deasa
si nenfrnata; nainte de ucidere, mnia usoara; nainte de ntunecarea cugetarii, mprastierea scurta; si
nainte de aceasta iarasi, asa-zisa trebuinta neaparata a trupului. Pentru aceea Domnul, stiind mai

dinainte toate, ca unul ce este ntelepciunea Tatalui, lund naintea uneltirilor diavolului, porunceste
oamenilor sa taie dinainte de vreme pricinile, ca nu cumva socotind ca cele mici sunt fara primejdie, sa
cada jalnic n pacatele cele mari si nfricosate. Si zice: S-a zis celor de demult, adica celor din Lege,
acestea si acestea; Iar Eu va zic voua. Deci cel ce a nvatat din Sfnta Evanghelie, e dator sa ia
seama la cele ce le nvata Mntuitorul si sa le faca, spre a se izbavi de cursele vrajmasului si sa aiba
poruncile n mare cinste si n buna lucrare, caci numai cu multa ntelepciune si poate mntui sufletul.
Caci poruncile sunt daruri ale lui Dumnezeu. Si cu adevarat toate darea cea buna si tot darul desavrsit
de sus este, zice fratele Domnului. Iar Damaschin zice: Pune noua mijlocitoare nenfruntata pe cea
care Te-a nascut pe Tine Hristoase si cu rugaciunile ei, daruieste-ne noua, ca un milostiv, Duh de
bunatate, ce se pogoara de la Tatal Tau.
Caci cel ce a primit darul luarii aminte la dumnezeiestile Scripturi, cum zic Parintii, afla tot binele ascuns
n toate Scripturile. Caci zice Domnul: Cel nvatat n ale mparatiei cerurilor si celelalte. Sau n linistea
cea dupa Dumnezeu si n citirea dumnezeiestilor Scripturi, stie ca alta fata arata Scriptura celorlalti
oameni, chiar daca par ca o cunosc, si alta fata celui ce s-a nchinat pe sine rugaciunii nencetate, sau
are gndul tot timpul la Dumnezeu, nct sa-l aiba n loc de rasuflare n toate, chiar daca pentru lume
este simplu si nenvatat n stiintele omenesti, cum zice marele Vasile. Dumnezeu se arata mai degraba
simplitatii si smereniei, zice Scararul, si nu ostenelilor si ntelepciunii ajunsa fara folos. Mai degraba o
leapada Dumnezeu pe aceasta, daca nu are smerenie. Caci mai bun e cel simplu la cuvnt si nu la
cunostinta, dupa Apostol. Fiindca cunostinta duhovniceasca este un dar, iar stiinta cuvntului este o
nvatatura omeneasca ca celelalte nvataturi ale lumii acesteia, si nu ajuta la mntuirea sufletului.
Aceasta se vede de la elini. Iar citirea se face spre a aminti celor ce stiu cele spuse din cercare si spre a
nvata pe cei necercati. Marele Vasile zice ca atunci cnd Dumnezeu afla o inima curata de toate
lucrurile si nvataturile lumesti. si scrie n ea dogmele Sale ca pe o tablita nescrisa. Iar aceasta o spun,
ca sa nu citeasca cineva cele ce nu slujesc la a bineplacea lui Dumnezeu. Dar daca nestiind aceasta a
citit vreodata, sa se nevoiasca degraba sa stearga amintirea lor, prin citirea duhovniceasca a
dumnezeiestilor Scripturi, mai ales a celor ce l ajuta la mntuirea sufletului, dupa starea la care a ajuns.
Daca este nca faptuitor, sa citeasca vietile si cuvintele Parintilor, iar daca harul l-a ridicat la cunostinta
dumnezeiasca, sa citeasca toate Scripturile dumnezeiesti. Prin aceasta va putea, dupa Apostol, sa
surpe toata naltarea ce se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu si sa pedepseasca toata
neascultarea si nesupunerea, prin faptuire si prin cunoasterea adevarata a poruncilor dumnezeiesti si a
dogmelor lui Hristos. n afara de acestea sa nu citeasca nimic. Caci ce trebuinta este sa ia duh necurat
n loc de Duh Sfnt? Fiindca n cuvntul cu care se ndeletniceste cineva, vrea sa aiba duhul acelui
cuvnt; si ca lucrul nu i se pare greu, ca celor cercati. Sa se faca deci citirea cea dupa Dumnezeu, ca sa
nu rataceasca mintea, pentru ca ea este nceputud mntuirii. Caci Solomon zice ca vrajmasul uraste
sunetul adeveririi. Adica ratacirea gndului este nceputul pacatuirii, cum zice Sfntul Isaac. Iar cel ce
vrea sa fuga de aceasta cu desavrsire, se cade sa petreaca mult n chilie. Si daca este supus
trndaviei, sa lucreze putin, ca si cel nepatimitor si cunoscator, spre folosul altora si spre ajutorul celor
neputinciosi. Fiindca asa faceau si parintii cei mari din pogoramnt, asemanndu-se cu cei patimasi, de
dragul cugetarii smerite, ca unii ce puteau sa aiba pretutindeni pe Dumnezeu n ei, att cnd se
ndeletniceau cu contemplatia n Dumnezeu, ct si n lucrul minilor si n trg, cum zice marele Vasile
catre cei desavrsiti, ca si n multime de norod, ca unii ce sunt totdeauna numai n ei nsisi si n
Dumnezeu. Iar cel ce nu a ajuns nca aici, ci vrea sa-si ia ramas bun de la trndavie, e dator sa lepede
de la sine toata vorbirea de prisos si somnul peste trebuinta, si sa o lase pe aceasta (privegherea) sa-i
topeasca trupul si sufletul, pna ce, saturndu-se trndavia se va departa, vazndu-i rabdarea n
gndirea nencetata cea dupa Dumnezeu, n citire si n rugaciunea curata. Caci tot razboinicu-l,
vazndu-se pe sine ca poate sa izbndeasca ceva, ramne razboindu-se, iar de nu, se retrage, fie de
tot, fie pentru o vreme. De aceea, cel ce vrea sa biruiasca pe cei ce-l razboiesc, e dator sa aiba toata
rabdarea. Iar cel ce rabda pna la sfrsit, se va mntui. Drept este, zice Apostolul, sa dea necaz celor
ce ne ntristeaza pe noi, iar noua celor necajiti, usurare.
Ma minunez de ntelepciunea Facatorului de bine, cum lucrurile cele mai trebuincioase pot fi aflate usor
de toti, ca aerul, focul, apa si pamntul. Dar nu numai acestea, ci si cele care pot sa mntuiasca
sufletul, le-a facut mai usor de dobndit dect celelalte lucruri. Iar cele ce-i aduc pietre, mai greu. Astfel,
saracia mntuieste mai multe suflete, iar bogatia se face piedica celor multi; si cea dinti o poate afla
oricine, cealalta nsa nu ne este la ndemna. Pe urma ocara, smerenia, rabdarea, ascultarea,
supunerea, nfrnarea, postul, privegherea, taierea voii proprii, neputinta trupeasca, multumirea pentru
toate acestea, ispitele, pagubirile, lipsa celor trebuincioase, lipsa celor dulci, golatatea, ndelungarabdare, si, simplu, toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu, sunt fara piedica si nimeni nu se lupta
pentru ele, ci mai degraba le lasa celor ce le aleg sa le aiba, fie ca vin asupra-le cu voia sau fara voia
lor. Iar celor ce duc spre pieire sunt greu de aflat, ca bogatia, slava, fala, semetia, stapnirea, puterea,
nenfrnarea, multa mncare, somnul mult, mplinirea voii proprii, sanatatea si taria trupului, viata fara
necazuri, cstigurile, mplinirea tuturor poftelor dupa cele placute, hainele si acoperamintele multe si de
mare pret si cele asemenea, pentru care e mare lupta si anevoie se afla si trecator le e folosul si mult e
necazul si putina bucuria. Fiindca celor ce le au si celor ce nu le au, dar poftesc sa le aiba, le pricinuiesc
tot felul de necazuri, cu toate ca nu este nici una rea, ci e rea numai folosirea lor cum s-a zis.

Cel ce a luat, prin harul lui Dumnezeu, darul deosebirii din multa smerita cugetare, e dator sa pazeasca
acest dar cu toata puterea, ca sa nu faca nicidecum ceva fara drept socoteala. Ca nu cumva aflndu-se
n cunostinta, sa greseasca din neglijenta si sa-si pricinuiasca siesi o mai mare osnda. Iar cel ce n-a
luat darul acesta, nca e dator sa nu alearga nici n gnd sau cuvnt sau lucru fara ntrebare, credinta
tare si rugaciune curata, fara care nu poate sa ajunga n chip nemincinos la dreapta socoteala. Caci
aceasta se naste din smerita cugetare. Iar ea naste n cel ce o are, puterea de a stravedea, cum zice
Moise si Scararul, nct cel ce o are, prevede uneltirile ascunse ale vrajmasului si reteaza pricinile lor
nainte de vreme, cum zice David: Si a vazut ochiul meu ntru vrajmasii mei. Semnele darului
deosebirii sunt: a cunoaste n chip nemincinos cele bune si cele contrare; pe urma a sti voia
dumnezeiasca n toate cele ntreprinse. Iar a puterii de a stravedea: a-si cunoaste cineva greselile sale
nainte de a porni la fapta, si cele ce se fac de draci prin furarea atentiei; apoi si tainele cele ascunse n
dumnezeiestile Scripturi si n fapturile sensibile. Dar si maica acestora, smerenia, are un semn, cum s-a
zis mai nainte despre ea. Si ce se cunoaste din aceasta? Daca este cineva smerit cu cugetul, trebuie
sa aiba toata virtutea si sa creada ca este cu adevarat mai prejos dect toata faptura, ca unul ce
datoreaza mai mult. Iar de nu are simtirea aceasta, nsasi aceasta este dovada, ca e mai rau dect
toata faptura, chiar daca s-ar parea ca are petrecere ntocmai ca ngerii. Fiindca ngerul adevarat nu a
putut sa placa Facatorului fara smerenie, macar ca avea attea virtuti si ntelepciune. Deci ce are sa
spuna cel ce-si nchipuie ca este nger, fara smerenie, care e pricina tuturor bunatatilor celor sunt si vor
fi? Din ea se naste darul deosebirii care lumineaza sfrsiturile si fara de care sunt ntunecoase. Caci ea
se si zice lumina naintea oricarui cuvnt si fapta, ca vaznd celelalte, sa ne minunam. Dar ne minunam
si de Dumnezeu, cum n ziua cea dinti si doamna celorlalte, a facut nti lumina, ca cele ce se vor face
dupa ea, sa nu ramna nevazute, ca si cum n-ar fi, zice Damaschin. Asadar lumina, precum s-a zis mai
nainte, este darul deosebirii. Iar cel mai trebuincios din toate darurile, este puterea stravederii, nascuta
din ea. Caci ce este mai trebuincios dect a vedea cineva cum vrea sa-l fure dracii si a-si pazi sufletul
cu ajutorul harului. Dar mai trebuincioasa iarasi dect toate lucrarile este curatia constiintei, zice Sfntul
Isaac si sfintenia trupului, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul, cum zice Apostolul.
Dar nu trebuie sa deznadajduim, daca nu suntem cum se cuvine sa fim. Rau este ca ai pacatuit, omule!
Dar de ce nedreptatesti pe Dumnezeu si-L socotesti neputincios din nestiinta? Oare nu poate sa
mntuiasca sufletul tau Cel ce a facut pentru tine lumea cea att de mare, pe care tu o vezi? Iar de zici
ca mai degraba si aceasta mi este spre osnda, precum si pogorrea Lui, pocaieste-te si-ti va primi
pocainta ta, ca si pe cea a fiului risipitor si a pacatoasei. Daca nsa nici aceasta nu o poti si gresesti din
obisnuinta, chiar n cele ce nu vrei, ai smerenie ca vamesul, si-ti va ajunge tie spre mntuire. Caci cel ce
pacatuieste fara puterea de a se pocai, dar nu deznadajduieste, neaparat se va socoti pe sine mai
prejos dect toata zidirea si nu va ndrazni sa osndeasca sau sa ocarasca pe vreun om, ci mai
degraba se minuneaza de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si e plin de recunostinta fata de Facatorul
de bine si poate avea si alte bunatati. Acesta, macar ca se supune diavolului ntru a pacatui, dar iarasi,
de frica lui Dumnezeu, nu-l asculta pe vrajmas, care-l mpinge sa deznadajduiasca si prin aceasta este
parte a lui Dumnezeu, avnd recunostinta, multumire, rabdare, frica de Dumnezeu, nejudecnd pe altii,
si prin aceasta nefiind judecat, lucruri care sunt trebuincioase foarte. Sfntul Ioan Gura de Aur zice
despre gheena ca ne este binefacatoare aproape mai mult dect mparatia cerurilor, fiindca prin ea multi
intra n mparatie, iar prin mparatie putini, dar aceasta datorita iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Cea
dinti i alunga cu frica, cea de a doua i mbratiseaza, si prin amndoua ne mntuim cu harul lui Hristos.
Caci precum cei razboiti de multe patimi sufletesti si trupesti, daca le rabda si nu renunta la libertate, din
negrija, nici cu deznadajduiesc, se ncununeaza, asa si cel ce a aflat nepatimirea cu eliberarea si
usurarea ei, cade degraba, daca nu da pururi multumita, prin aceea ca nu judeca pe nimeni. Iar daca
ndrazneste sa faca aceasta, arata ca foloseste cu puterea, bogatia pentru sine, zice Sfntul Maxim. Si
precum cel nca patimas si nepartas de lumina cunostintei se afla n mare primejdie, daca are stapnire
peste vreunii, zice Damaschin, asa si cel ce a luat nepatimire de la Dumnezeu si cunostinta
duhovniceasca, daca nu foloseste si alte suflete. Caci nimic altceva nu foloseste celui neputincios, ca
alergarea la liniste, nici celui patimas si fara cunostinta, ca supunerea n ea. De asemenea nimic nu e
mai bine, ca a-si cunoaste cineva nestiinta si neputinta proprie; si nimic nu e mai rau, ca a nu le
cunoaste pe acestea.
Iar cnd cineva este bolnav, atunci trebuie sa fie cu si mai multa luare-aminte la marturia constiintei, ca
sa-si slobozeasca sufletul de toata osnda, ca nu cumva ajungndu-l sfrsitul vietii, sa se caiasca n
desert si sa se tnguiasca vesnic. Deci cel ce nu poate sa rabde pentru Hristos moartea sensibila, ca
Acela, trebuie sa o rabde macar pe cea duhovniceasca, prin libera alegere. Si va avea despre ea
marturia constiintei, prin aceea ca nu s-a supus dracilor ce-l razboiesc, sau voilor acelora, ci i-a biruit pe
el. Caci asa au facut si Sfintii mucenici si cuviosii Parinti: cei dinti au mucenicit sensibil, cei de al doilea
au rabdat duhovniceste. Deci cel ce s-a silit putin, a biruit pe vrajmasi, iar cel ce s-a lenevit putin, s-a
ntunecat si s-a pierdut.
Nimic nu obisnuieste, zice marele Vasile, sa ntunece cugetarea asa de mult, ca rautatea; nici sa aduca
o durere mai napraznica sufletului, ca gndul mortii; nici sa pricinuiasca sporirea nevazuta, ca ocarrea
de sine si taierea voilor proprii; sau pierderea nevazuta, ca parerea de sine si placerea de sine. Nimic
nu pricinuieste departarea lui Dumnezeu si pedepsirea omului credincios cum o face crtirea; nici nu
duce asa de usor la pacatuire, ca zapaceala si vorba multa. Nu este lucru care sa duca asa de repede

la dobndirea virtutii, ca singuratatea si adunarea mintii; nici la recunostinta si multumire, ca cugetarea

la darurile lui Dumnezeu si la rautatile noastre. Nimic nu sporeste facerile de bine, ca vestirea lor cu
lauda; si nimic nu obisnuieste sa aduca mntuire fara voie, ca ispitele. Nu este calea mai scurta catre
nepatimire si ntelepciunea Duhului cum e calea mparateasca, ce se tine departe n toate, att de ceea
ce e prea mult, ct si de ceea ce e prea putin. Si nu este alta virtute care sa poata cuprinde voia
dumnezeiasca, ca smerita cugetare si parasirea oricarui gnd si oricarei voiri proprii.
Si precum mare prapastie este necunoasterea Scripturilor, cum zice Sfntul Epifanie, la fel si mai mare
rau este neascultarea ntru cunostinta. Mai mare este facerea de bine pe seama unui suflet prin cuvnt
sau rugaciune, precum mai mare lucru este cnd cineva rabda pe aproapele, ca sa nu fie necajit cel
care-l nedreptateste, ci sa i se linisteasca voia n vremea tulburarii sale, cum zice Sfntul Doroftei. Prin
aceasta face mila cu sufletul lui, purtndu-i povara, si se roaga pentru el, dorindu-i mntuirea si orice alt
bine trupesc si sufletesc. Aceasta este rabdarea cea curata a raului, care ne curata sufletul si-l ridica
spre Dumnezeu. Fiindca slujirea omului e mai mare dect orice lucrare si virtute. Caci nu este ceva
mai mare ntre virtuti si mai desavrsit ca dragostea aproapelui. Iar semnul acesteia e nu numai sa tii un
lucru de care are lipsa altul, ci sa rabzi moartea pentru el, cu bucurie, dupa porunca Domnului si sa
socotesti aceasta ca o datorie. Si pe drept cuvnt. Caci suntem datori sa iubim pe aproapele pna la
moarte, nu numai pentru dreptul firii, ci si pentru preacinstitul snge varsat pentru noi al lui Hristos, care
ne-a poruncit aceasta. Nu fii iubitor de tine, zice Sfntul Maxim si vei fi iubitor de Dumnezeu; nu-ti fii
placut tie, si vei iubitor de frate.
Cel ce vrea, zice, sa afle voia dumnezeiasca, trebuie sa moara lumii ntregi si voilor sale ntru toate. De
aceea, nici un lucru ndoielnic nu trebuie sa-l faca cineva, sau sa-l hotarasca ca bun, afara de cazul ca
nu poate sa traiasca sau sa se mntuiasca fara el. Sa ntrebe pe cei ncercati, sau sa-si cstige
asigurarea din credinta cea tare si din rugaciune, nainte de a fi ajuns la desavrsita nepatimire, care
face mintea nebiruita si nemiscata n tot drumul bun. n felul acesta nclestarea poate fi mare, dar omul
ramne nevatamat. Caci puterea mea ntru neputinta se desavrseste, zice Domnul. Iar Apostolul:
Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Caci a fi cineva nerazboit, nu e bine. Fiindca dracii se departeaza
adeseori, zice Scararul, pentru multe pricini, parasindu-l pe monah, fie pentru a-i ntinde curse, fie
pentru a-i strni parerea de sine, sau naltarea, sau vreun alt rau, cu care se multumesc, stiind ca
acestea pot sa umple locul celorlalte patimi.
Asadar, toti crestinii suntem datori sa multumim lui Dumnezeu, precum s-a zis: Pentru toate multumiti.
De la aceasta ajungem la alt cuvnt al Apostolului, care zice: Nencetat va rugati, adica sa avem
pomenirea lui Dumnezeu n toata vremea, locul si lucrul. Pentru ca orice ar face cineva, e dator sa aiba
pomenirea Celui ce a facut lucrul acela. De pilda, tu cel dintre noi cnd vezi lumina, nu uita pe Cel ce tia daruit-o; cnd vezi cerul si pamntul, marea si toate cele ce sunt, da lauda si slava Cerului ce le-a
facut; cnd mbraci o haina, cunoaste al cui e darul si mareste pe Cel ce poarta grija de viata ta. Si
simplu, orice miscare sa-ti fie prilej pentru slava lui Dumnezeu si iata te rogi nencetat, si prin aceasta
sufletul se bucura totdeauna, dupa Apostol. Caci pomenirea lui Dumnezeu l veseleste pe el, zice
Sfntul Doroftei, aducnd marturie cuvntul lui David: Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am
veselit.
Si nu numai n acestea, dar si cnd l momesc dracii cu vreun gnd de mndrie, ca sa-l nalte, sa-si
aduca aminte de lucrurile de rusine, vorbite de el mai nainte, si va surpa acest gnd si va veni la
smerenie. Iar cnd iarasi l momesc cu ceva de rusine, aducndu-si aminte de acel gnd de mndrie,
sa-l nlature. Deci sa le nlature unul prin altul, cu ajutorul harului, prin aducere-aminte, ca sa nu vina
niciodata nici la descurajarea pentru cele de rusine, nici la nebunie, pentru parerea de sine. Ci cnd i
vor nalta vrajmasii mintea, sa fuga la smerenie, si cnd l vor smeri, sa si-o nalte prin nadejdea la
Dumnezeu, ca niciodata sa nu cada tulburndu-se, nici sa nu deznadajduiasca nfricosndu-se pna la
cea mai de pe urma rasuflare. Aceasta este marea lucrare a monahului, cum zice Patericul. Cnd
vrajmasii aduc nainte pe aceasta, el scoate nainte la cealalta; si cnd aceia aduc pe cealalta, el scoate
la aratare pe aceasta, cunoscnd ca nimic nu ramne n viata aceasta cu totul neschimbat, ci cel ce
rabda pna la sfrsit se va mntui.
Dar pe cei drepti nu-i atinge nici una din cele doua primejdii, deoarece iubesc cu bucurie cele ce ni se
par noua neplacute, si aflndu-se ca un mijloc de cstig, mbratiseaza ncercarile si ramn neraniti de
ele. Caci nu cel ce a primit o sageata si n-a fost ranit obisnuieste sa moara, ci cel ce a primit o rana de
moarte de la ea, acela s-a pierdut. Sau a vatamat pe Iov rana, si nu mai degraba l-a ncununat? Sau i-a
nspaimntat pe Apostoli si pe mucenici vreodata? Se bucurau, zice, ca s-au nvrednicit sa fie batjocoriti
pentru numele Lui. Cu ct e razboit biruitorul mai mult, cu ct se ncununeaza mai mult, si de aceea are
multa bucurie cnd aude glas de trmbita. Unul ca acesta nu se nspaimnta de ea, ca de una ce-i
vesteste moartea, ci mai degraba se veseleste ca de una ce-i prezice mpartasirea cununilor.
Nimic nu obisnuieste sa pregateasca mai fara osteneala biruinta ca buna cu credinta tare, nici
nfrngerea nu obisnuieste sa o aduca ceva att de usor ca iubirea de sine si ca frica din necredinta. De
asemenea, nimic nu calauzeste spre barbatie, ca srguinta si ca experienta lucrurilor, nici spre
subtirimea gndurilor, ca citirea n liniste. Nimic nu pricinuieste uitarea ca starea degeaba; nici nu duce
asa de repede la iertarea pacatelor ca netinerea n minte a raului. Nimic nu pricinuieste stergerea

greselilor ca pocainta si taierea raului; nici sporirea mai grabnica a sufletului ca taierea voilor si
cugetarilor proprii. Nu e lucru mai bun, ca acela de a te arunca pe tine naintea lui Dumnezeu ziua si
noaptea, si a-L ruga sa se faca voia Lui ntru toate; nici mai rau, ca a iubi libertatea si ratacirea sufletului
sau a trupului.
De aceea suntem datori sa nvatam cu lucrul virtutile si nu numai cu cuvntul, ca prin deprinderea cu
ele, sa se pazeasca amintirea binelui. Caci: Nu este, zice Apostolul, mparatia lui Dumnezeu n cuvnt,
ci n putere. Fiindca cel ce cauta cu lucrul, acela vede paguba si cstigul n lucrul cu care se
ndeletniceste, zice Sfntul Isaac, si acela poate da sfat altora, ca unul ce l-a patit adeseori si l-a nvatat
cu cercarea. Pentru ca sunt, zice, lucruri bune la aratare, dar ascund o paguba destul de nsemnata; si
sunt altele rele la aratare, dar cuprind n ele cel mai mare cstig. De aceea nu este, zice, tot omul
vrednic de ncredere, ca sa dea un sfat celor ce-l cauta, ci numai acela care a luat de la Dumnezeu
darul deosebirii si a dobndit din staruirea n nevointa, o minte stravazatoare, cum zice Sfntul Maxim.
Iar acesta trebuie sa fie cu multa smerenie si sa nu dea sfaturi tuturor, ci numai celor ce le ofer de
bunavoie, si-l ntreaba nesilit, si nvata dupa rnduiala. Sa faca asa, pentru ca prin smerenie si prin
ntrebarea de bunavoie a celui ce ntreaba, sa se ntipareasca cuvntul n sufletul celui ce-l aude, si sa
ncalzeasca din credinta, vaznd pe sfatuitor, bun, asemenea sfatuitorului aceluia minunat, pe care L-a
numit Isaia Proorocul: Dumnezeu tare, biruitor si celelalte, adica asemenea Domnului nostru Iisus
Hristos. Caci Acesta a zis catre cel ce-l chema: Cine M-a pus pe Mine judecator si mpartitor peste
voi?. Macar ca zice altadata: Toata judecata a dat-o Tatal, Fiului. Prin aceasta ne-a aratat, ca n toate,
si n privinta aceasta este calea mntuirii, prin sfnta Lui smerenie. El nu sileste pe nimeni, ci zice:
Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine si sa-Mi urmeze Mie; adica sa nu-si faca
despre sine nici o grija, ci precum Eu fac si rabd moartea sensibila si de bunavoie pentru toti, asa si
acela sa-Mi urmeze cu lucrul si cu cuvntul ca Apostolii si mucenici, iar de nu sa rabde macar moartea
voii sale proprii. Iar catre bogatul acela zice: De voiesti sa fii desavrsit, mergi, vinde-ti averile si
celelalte. Despre acesta zice Sfntul Vasile, ca a mintit zicnd ca a pazit poruncile. Caci daca le-ar fi
pazit, nu ar fi avut averi multe, odata ce Legea spune mai nti de toate: Sa iubesti pe Domnul
Dumnezeul tau din tot sufletul tau. Caci zicnd: din tot sufletul tau, nu a lasat pe cel iubeste pe
Dumnezeu sa iubeasca si altceva, pentru care ntristndu-se, sa ramna n robia lui. Si iarasi zice: Sa
iubesti pe aproapele tau, adica pe orice om, ca pe tine nsuti. Dar cum pazeste aceasta porunca,
daca n vreme ce multi altii sunt lipsiti de hrana zilnica, el are averi multe si aceasta cu mpatimire? Caci
daca le-ar avea ca Avraam, Iov si ceilalti drepti, ca averi ale lui Dumnezeu, nu s-ar fi departat
ntristndu-se. De asemenea si Gura de Aur zice: A crezut ca cele zise lui de catre Domnul sunt
adevarate, pentru aceea s-a si departat ntristndu-se; dar n-a avut putere sa le mplineasca. Ca multi
sunt cei ce cred cuvintele Scripturilor, dar n-au putere sa mplineasca cele scrise.
Caci cel ce vrea sa ndrume sau sa dea vreun sfat cuiva sau sa-i aduca aminte de ceva, cum zice
Scararul, e dator mai nti sa se curateasca de patimi, ca sa cunoasca n chip nemincinos scopul lui
Dumnezeu si starea celui ce cere de la el cuvnt. Fiindca nu tuturor li se potriveste acelasi leac, chiar
daca neputinta este poate aceeasi. Pe urma sa se ncredinteze de la cel ce cere sfat, daca face aceasta
din faptul ca e supus cu trup si suflet, sau se roaga de la sine cu caldura credintei si cauta sfat, fara sa-l
aduca dascalul la aceasta, sau dimpotriva l sileste fara alta trebuinta spre a se preface ca e dornic sa
auda un sfat. Sa se ncredinteze de aceasta, ca nu cumva sa cada amndoi n minciuna si vorbarie, n
viclesug si n alte multe. n acest caz, unul e silit de cel ce-l nvata, zice-se, pe el, sa spuna lucruri pe
care nu le voieste si minte cu nerusinare si se preface ca vrea sa faca binele. Iar celalalt linguseste cu
viclesug pe cel pe care-l nvata, ca sa afle cele ascunse n cugetul lui, punnd n miscare orice
mestesug si ct mai multa vorba. Din vorba multa nsa, cum zice Solomon, nu lipseste pacatul. De
asemenea si marele Vasile a scris care sunt pacatele acesteia. Iar acestea s-au zis nu ca sa ne oprim
de s sfatui pe cei ce vin la noi supusi si cu credinta tare, mai ales cnd suntem nepatimitori, ci ca sa nu
nvatam cu nfumurare, din slava desarta, pe cei ce nu vor sa asculte cu lucrul si din credinta fierbinte,
cum o facem cnd suntem nca patimasi. Nici sa nu facem aceasta ca niste stapni, ci cum ziceau
Parintii: Fara ntrebare de la frati, nu trebuie sa graiasca cineva, de dragul folosului, ca binele sa se faca
din hotarre libera. Caci Apostolii ne cer sa fim nu ca unii ce stapnesc peste turma, ci ca unii ce ne
facem chip turmei. Iar catre Sfntul Timotei zice Apostolul: Trebuie ca mai nti plugarul sa se
mpartaseasca din roade; prin aceasta cere ca cele ca vrea sa le nvete cineva, sa le mplineasca nti
el nsusi. Sau iarasi: Nimeni sa nu dispretuiasca tineretea ta, adica sa nu faci nimic ca un tnar, ci sa
fii ca un desavrsit n Hristos. Asemenea si n Pateric se zice ca fara ntrebare de la frati, nu graiau
Parintii pentru mntuirea sufletului, ci socoteau aceasta graire desarta. Si pe drept cuvnt. Caci noi ne
pomenim dnd drumul cuvntului, prin aceea ca ne nchipuim ca avem o cunostinta mai presus de altii.
Si de fapt cu ct suntem mai vinovati, cu att socotim ca avem mai multa slobozenie. Pe cnd sfintii, cu
ct sunt mai aproape de Dumnezeu, cu att se tin pe ei mai pacatosi, zice Sfntul Dorotei. Caci fiind
coplesiti de cunostinta despre Dumnezeu, ca unii ce s-au mpartasit de ea, simt ca nu mai stiu ce sa
spuna.
Dar fiindca ne-am nvrednicit sa aflam de la sfinti scopul acestei lucruri, sa nvatam si scopul fiecarei
parti a acestui cuvnt, de la nceput. Scopul acesta mai nti sa spunem numele cartilor si ale sfintilor,
ca sa ne aducem aminte totdeauna de cuvintele lor, spre rvnirea vietii lor, cum zice marele Vasile, si
spre cunostinta celor nestiutori, ca cel ce cunoaste acestea, sa-si aduca aminte, iar cel ce nu le

cunoaste, sa vina la cercetarea cartii care le cuprinde; caci numirea dupa loc a sfntului si a cartii lui
serveste la o mai deasa aducere-aminte. Pe urma sa pomenim prin putine cuvinte faptele si nvataturile
fiecaruia, spre a ntelege cele ce urmeaza din fiecare zicere a dumnezeiestii Scripturi, sau lamurirea si
sfatul cel bun al nvatatorului. Fiindca fiecare zice: ca nu sunt ale mele cele spuse, ci ale
dumnezeiestilor Scripturi. Prin aceasta, cunoscnd negraita iubire de oameni a lui Dumnezeu, ne
minunam cum prin hrtie si cerneala, ne-a pregatit mntuirea sufletelor noastre si ne-a daruit attea
carti si dascali ai nvataturii celei drepte; si cum eu, nenvatatul si trndavul, m-am nvrednicit sa strabat
attea carti, neavnd nici o carte a mea, sau altceva peste tot, si fiind strain si lipsit totdeauna si de
aceea petrecnd ntru toata linistirea si lipsa de griji cu toata bucuria trupeasca. Iar daca am lasat unele
fara nume, aceasta este din negrija mea, si ca sa nu se lungeasca cuvntul. Iar ntrebarile si dezlegarile
lucrurilor de obste s-au aratat pentru cunostinta si pentru multumire catre Cel ce a daruit sfintilor nostri
Parinti cunostinta si patrunderea, si prin ei noua nevrednicilor, precum si spre mustrarea noastra, a celor
neputinciosi si nestiutori. S-a vorbit si despre dreptii ce s-au mntuit odinioara ntru multa bogatie si n
mijlocul oamenilor pacatosi si necredinciosi, macar ca erau oameni de aceeasi fire ca si la noi, care nu
vrem sa ajungem la masura desavrsirii, desi am luat o mai mare cercare si cunostinta a binelui si a
raului, ca unii ce am nvatat din viata lor si ne-am nvrednicit de un mai mare har si de atta cunostinta a
Scripturilor. S-au nfatisat apoi datoriile noastre ale monahilor, spre a cunoaste ca ne putem mntui
pretutindeni, daca parasim voile noastre. Fiindca de nu vom face asa, nu vom putea avea odihna,
precum nu putem avea cunostinta voilor dumnezeiesti si mplinirea lor.
Iar troparele scrise mai nainte, s-au adus pentru ntelegerea acestora si a altor scripturi, si ca ndemn
spre strapungerea inimii celor ce au mintea neputincioasa, cum zice Scararul. Caci cntarea, zice
marele Vasile, atrage cugetul omului spre ceea ce vrea, fie spre plns, fie spre dor, fie spre ntristare, fie
spre veselie.
De aceea e dator mai nti ca cineva sa dobndeasca nepatimirea, prin fuga de lucruri si de oameni
nefolositori si numai dupa aceea, cnd o cere vremea, sa povatuiasca pe altii si sa chiverniseasca
lucruri fara osnda si fara vatamare, n urma deprinderii ntru nempatimire, odata ce a ajuns la
desavrsita lipsa de patimi; dar numai daca a primit de la Dumnezeu o chemare, zice Damaschin, ca
Moise, Samuil si ceilalti prooroci si sfinti Apostoli, spre mntuirea celor multi. Chiar si atunci sa nu
primeasca usor, ca Moise, Avacum, Grigorie, Cuvntatorul de Dumnezeu si altii, si cum a zis Sfntul
Prohor despre Sfntul Ioan, ca nu voia sa paraseasca linistea lui scumpa, macar ca avea datoria ca
Apostol sa propovaduiasca, nu sa vietuiasca n liniste. Dar nu mbratisa linistea ca un patimas, acest
preanepatimitor, sa nu fie, ci ca unul ce nu voia sa se desparta de preadulcea liniste. Altii iarasi, fiind
nepatimitori, din smerita cugetare, au fugit n pustiurile cele mai dinauntru, temndu-se de tulburare. De
pilda, marele Sisoe, chemat fiind de ucenicul sau la odihna, nu a ascultat, ci a zis: Unde nu sunt
oameni, acolo vom merge, macar ca ajunsese la atta nepatimire nct se facuse rob al dragostei
dumnezeiesti si ajunse nesimtitor din pricina aceasta, nestiind de mncase sau nu. Dar simplu graind,
toti si taiau voile lor ntru toata linistea, nct, fiind nca ucenici, erau rnduiti unii de nvatatorul lor sa
nvete pe altii, sa primeasca gnduri si sa stapneasca peste altii, fie prin artilerie, fie prin staretie,
primind printr-o simtire a mintii pecetea de la Duhul Sfnt, prin pogorrea Lui, asemenea sfintilor
Apostoli si cei dinainte de ei, Aaron, Melchisedec si ceilalti. Dar cel ce ncearca sa paseasca cu
ndrazneala la o astfel de treapta, se osndeste, zice Damaschin. Caci daca cei ce ocupa cu
ndrazneala, fara firman mparatesc, dregatoriile, au sa sufere cea mai mare osnda, cu ct mai mult se
vor osndi cei ce cuteaza sa le ocupe pe ale lui Dumnezeu, fara porunca Lui? Si mai ales daca si
nchipuie din nestiinta si parere de sine, ca aceasta ndeletnicire nfricosatoare este fara osnda, sau
socot sa o foloseasca pentru cinstea si odihna lor si nu mai degraba sa se apropie de ea ca de adncul
smereniei si de moartea pentru cei supusi si pentru vrajmasi, cnd vremea o cere. Caci asa au facut
sfintii Apostoli, nvatndu-i pe altii; si aceasta, fiind nepatimitori si ntelepti n chip covrsitor. Iar daca
nici macar aceasta nu o cunoastem, ca suntem neputinciosi si nedestoinici, la ce sa mai si graim? Caci
parerea de sine si nestiinta fac orbi pe cei ce nu vor sa vada nicidecum neputinta si nestiinta lor.
Dar sufletul sa fie n afara de toata rautatea, mai cu seama n afara de tinerea minte a raului, cum zice
Domnul, n vremea rugaciunii. De aceea si marele Vasile, osndind mpotrivirea n cuvnt, zice catre
egumen, sa-i dea celui ce se mpotriveste n cuvnt multe metanii, pna la o mie. Iar schimbnd
numarul, a zis: sau o mie, sau una. Aceasta nseamna: cel ce graieste mpotriva e dator sa faca o mie
de metanii naintea lui Dumnezeu, sau una catre staret, zicnd: Iarta-ma, Parinte. Si dezlegare de
legaturi primeste numai cea una, care este propriu-zis pocainta si taierea patimii mpotrivirii n cuvnt.
Nu este mpotrivirea n cuvnt, zise Sfntul Isaac, proprie vietuirii crestinilor. El a preluat cuvntul de la
Apostolul care zice: Iar daca cineva ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt, noi nu avem o astfel de
obisnuinta. Si ca sa nu para cuiva ca leapada numai de la sine pe cel ce se mpotriveste n cuvnt,
adauga: nici Bisericile lui Dumnezeu. Din acestea poate cunoaste cineva ca este n afara de toate
Bisericile lui Dumnezeu, si de Dumnezeu, cnd se mpotriveste n cuvnt si are trebuinta de acea unica
si minunata pocainta (metanie), care nefacndu-se, nici cele o mie nu-i folosesc celui ce are o purtare
nepocaita. Caci metania (pocainta) este taierea voii rele, zice Gura de Aur, iar asa-zisele metanii sunt
mai degraba plecari de genunchi, si arata nfatisarea de supunere a celui ce cade fara ngmfare
naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, daca s-a mpotrivit cuiva. Prin ele si afla loc de aparare, daca nu
se mpotriveste nicidecum n cuvnt, nici nu ncearca sa se ndreptateasca pe sine, ca fariseul acela, ci

mai degraba imita pe vames, socotindu-se pe sine mai rau dect toti si nevrednic sa caute n sus.
Fiindca daca ar socoti ca face pocainta, dar ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt celui ce-l judeca pe
el, ntemeiat sau nentemeiat, nu este vrednic de iertarea cea dupa har, ca unul ce cauta judecatorie si
dreptati si asteapta sa ia folos de la harul dreptatii. Dar aceasta fapta este straina poruncilor Domnului.
Si pe drept cuvnt. Caci unde se duc dezvinovatiri, se cauta dreptatea si nu iubirea de oameni. Acolo a
ncetat harul, care ndrepteaza pe cel care a facut rau, fara faptele dreptatii, numai prin recunoasterea si
rabdarea cu multumire a mustrarilor celor ce-l mustra, si prin suferirea celor ce-l nvinovatesc fara
punere de rau la inima. Numai atunci i se face rugaciune curata si pocainta lucratoare. Caci cu ct se
roaga cineva mai mult pentru cei ce-l brfesc si nvinovatesc pe el, cu att i nstiinteaza Dumnezeu mai
mult pe cei ce-l dusmanesc pe el, si-i daruieste lui odihna prin rugaciunea curata si staruitoare.
Deci cel cu mintea sanatoasa leapada momeala vicleana si nascatoare de rau, ca sa taie dintr-odata
toate relele ce urmeaza din ea; iar momeala buna o are totdeauna gata spre lucrare, ca sufletul si trupul
sa ajunga la deprinderea virtutii si sa se izbaveasca de patimi, cu harul lui Hristos. Pentru ca nu avem
peste tot ceva ce n-am primit de la El, nici n-avem ceva ce sa-I aducem Lui dect hotarrea noastra cea
buna, pe care nelund-o, nu aflam nici cunostinta, nici putere pentru a lucra binele. Si aceasta o vrea
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca sa nu ne osndim ca niste lenesi. Caci lenea este nceputul a tot
raul.
Dar si pentru a lucra binele, zice Patericul, e trebuinta de dreapta socoteala. Caci fecioara care a postit
sase saptamni, cugetnd pururea si la legea veche si la cea noua, nu a socotit la fel lucrurile grele si
cele usoare. De aceea, cu toata ca trebuia sa-si rodeasca din attea socoteli, nepatimirea, dar nu s-a
ntmplat, fiindca binele nu este bine, daca nu are ca scop voia dumnezeiasca. Caci gasim n
dumnezeiasca Scriptura, ca adeseori Dumnezeu se supara mpotriva cuiva care face un lucru ce pare
tuturor bun. Si iarasi primeste pe altul, care pare ca face rau. Martor ne este Proorocul acela care cerea
unora sa loveasca. Iar cel ce n-a ascultat, facnd chipurile-bine, a fost mncat de fiare. De asemenea
Petru, socotind ca face ceva bun neprimind sa fie spalat, a fost certat. De aici urmeaza ca suntem datori
sa aflam si sa facem cu toata puterea voia dumnezeiasca, chiar daca ni s-ar parea ca nu e bine. De
aceea lucrarea binelui nu se face fara osteneala, ca sa nu ne pierdem pe lnga libertate si lauda pentru
silinta.
Caci zice marele Vasile: Cel ce vrea sa aiba ntru sine aceasta credinta mare, nu trebuie sa-si mai faca
nicidecum vreo grija despre viata sau despre moartea sa, ci de ar vedea chiar fiara salbatica, sau
ridicari de draci, sau de oameni rai, nu se mai nspaimnta deloc, ca unul ce cunoaste ca sunt fapturi
ale unuia si aceluiasi Facator si mpreuna roabe cu el si nu au putere asupra sa, de nu va ngadui
Dumnezeu. Numai de El se mai teme, ca de Cel ce are stapnire, precum a zis nsusi Domnul: Va voi
arata voua de cine sa va temeti si a adaugat: Temeti-va de Cel ce are putere sa arunce si sufletul si
trupul n gheena; si ca sa-si ntareasca cuvntul, spune: zic voua: de Acesta sa va temeti. Si pe drept
cuvnt. Caci daca ar fi altul care sa aiba stapnire afara de Dumnezeu, ar trebui sa ne temem de acela.
Dar odata ce Acesta singur este Facatorul si Stapnul celor de sus si celor de jos, cine este cel ce ne
poate face fara El?
De aceea, eu, ticalosul, sunt mai rau ca un necredincios ca nu vreau sa lucrez ca sa aflu credinta cea
mare si prin ea sa vin la temerea de Dumnezeu si la nceputul ntelepciunii Duhului, ci acum calc legea
nchiznd ochii sufletului cu voia, acum vin la desavrsita nestiinta, ntunecndu-ma de o uitare
desavrsit. Pentru aceasta nu cunosc ce foloseste sufletul meu si venind la cunostinta cea rea, cstig
deprinderea pacatului. Ca urmare, chiar daca as vrea sa ma ntorc de unde am cazut, nu pot, pentru ca
voia se face peretele din mijloc. Caci daca as fi avut credinta, care viind din faptele pocaintei, as fi putut
sa zic: n Dumnezeul meu voi trece zidul, si nu m-as fi nfricosat din ndoiala, zicnd n mine nsumi:
Oare cine ma va ntmpina, cnd ma voi repezi sa sar naltimea zidului? Oare nu cumva e vreo
prapastie acolo? ( Precum voia proprie este peretele din mijloc, asa credinta surpa acest perete, pentru
ca credinta este voia care vrea sa se surpe pe ea nsasi ca voie autonoma. Realitatile spirituale
dumnezeiesti se fac vadite n viata noastra si patrund n noi si noi naintam si crestem n ele, daca
credem n ele, adica daca vrem sa le socotim reale. Ele nu sunt iluzii, dar depinde de vointa noastra de
a le socoti reale, ca ele sa devina reale pentru noi. Spiritul este putere si daca nu punem noi la
contributie efortul spiritual al credintei, nu putem descoperi si experia spiritul ca putere. Dar faptul ca
depinde de voie, de efortul vointei noastre, manifestat n credinta, descoperirea realitatilor spirituale face
posibila pentru noi ispita de a le socoti iluzii, autosugestii, precum si faptul ca ele sa se evaporeze
ndata ce slabim efortul credintei noastre. Ele sunt pentru noi pna ce credem n ele, adica pna ce
vrem sa fie si nu mai sunt pentru noi, cnd nu mai credem cu tarie, cnd nu mai vrem sa fie. Existnd
totdeauna ca virtualitate pentru noi, n mod actual exista numai cnd credem si n masura n care
credem. n acest sens credinta e vedere, e experienta. Iar voia noastra opusa credintei, e un perete
care ne desparte de ele.) Nu cumva nu voi putea sa-l trec, ci, rostogolindu-ma, ma voi ntoarce iarasi
jos, dupa ce m-am ostenit? Si alte multe de acestea, pe care cel ce are credinta ca Dumnezeu este
aproape si nu departe, nu le socoteste niciodata. Acela alearga drept spre Dumnezeu, Cel ce are toata
puterea si stapnirea, toata bunatatea si iubirea de oameni, ca sa-l ajunga, nu ca unul ce bate aerul, ci
ca unul ce vsleste, cautnd cele de sus. Lasnd toata voia sa jos, si face calatoria spre voia
dumnezeiasca, pna ce va auzi si el graiuri noi, sau chiar va grai si el tainele, cunoscndu-le.

Cine sunt eu? Si ce este fiinta mea, daca nu un lucru de scrba? La nceput e pamnt pe urma
putreziciune, iar mijlocul e plin de toata urciunea. Iar mai departe: Ce este viata mea? Si cta este? Un
ceas si apoi moartea. Ce-mi pasa mie de aceasta sau de aceea? Iata degraba voi muri pentru ca viata
si moartea o stapneste Hristos. La ce ma ngrijesc eu si ma glcevesc n desert? N-am trebuinta dect
de putina pine. Iar ceea ce-mi prisoseste, de ce mi trebuie? Daca o am pe aceasta, a ncetat orice
grija. Iar daca n-o am, sa ma ngrijesc numai de ea, pentru nedesavrsirea cunostintei mele, macar ca
este Dumnezeu care poarta grija.
Zis-a Domnul: Cel ce va rabda pna la sfrsit acela se va mntui. Iar rabdarea este mbinarea tuturor
virtutilor. Caci nici una dintre virtuti nu sta fara ea. Deoarece tot cel ce se ntoarce napoi nu este
vrednic de mparatia cerurilor. Chiar daca i se pare cuiva ca se mpartaseste de toate virtutile, daca nu
va rabda pna la sfrsit si nu se va izbavi de cursele diavolului, nu este vrednic sa ajunga n mparatia
cerurilor. Fiindca si cei ce au luat arvuna au nevoie de rabdare, ca sa primeasca rasplata desavrsita n
veacul viitor. n toata stiinta si cunostinta este nevoie de rabdare. Si pe drept cuvnt. Pentru ca nici
lucrurile cele sensibile nu se fac fara ea, iar daca i s-a facut cuiva vreunul dintre ele, are nevoie de
rabdare ca sa-i ramna ceea ce i s-a facut. Si simplu graind, tot lucrul nainte de a se face si odata
facut, prin ea ramne si fara de ea nu sta, nici nu se desavrseste. Pentru ca daca este bun, ea l
prilejuieste si l pazeste; iar daca este rau, ea da usurare si tarie de suflet si nu lasa pe cel ispitit sa fie
strmtorat de descurajare, care este arvuna gheenei. Ea are puterea sa omoare deznadejdea, care
omoara sufletul. Ea nvata sufletul sa se mngie si sa nu slabeasca de multimea razboaielor si a
necazurilor. Pe ea neavnd-o Iuda, a gasit moartea cea ndoita, ca un lipsit de experienta razboiului. Pe
ea avnd-o fruntasul Petru, desi a cazut, dar ca un cercat n razboi a biruit pe diavolul care-l doborse.
Pe ea aflnd-o monahul acela care a cazut n curvie, a biruit pe cel ce l-a biruit, nesupunndu-se
gndului deznadejdii care-l mpingea sa paraseasca chilia si pustiul, ci cu rabdare zicnd catre gnduri:
n-am pacatuit si iarasi zic voua n-am pacatuit. O dumnezeiasca ntelepciune si rabdare a viteazului
barbat! Aceasta fericita virtute l-a desavrsit pe Iov si toate bunatatile lui cele dinti. Caci numai putin
daca ar fi slabit n ea, dreptul ar fi pierdut toate cele dinti. Dar cel ce cunostea rabdarea lui, a ngaduit
bataia spre desavrsirea lui si spre folosul multora. Desi cel ce-si cunoaste interesul se nevoieste nti
de toate sa o aiba pe aceasta. Caci zice marele Vasile: Sa nu porti razboi deodata cu toate patimile, ca
poate slabind, te vei ntoarce la cele dinapoi si nu te vei afla pregatit pentru mparatia Cerurilor. Ci luptate cu fiecare din patimi, pe rnd, ncepnd de la rabdarea celor ce vin asupra-ti. Si pe drept cuvnt.
Caci daca nu o are cineva pe aceasta, niciodata nu va putea sta la razboiul cel vazut, ci si va pricinui
siesi si altora fuga si pierzarea, prin slabire, dupa cuvntul care l-a spus Dumnezeul lui Moise: Fricosul
sa nu iasa la razboi si celelalte. Dar n razboiul vazut poate sa ramna cineva acasa si sa nu iasa la
razboi. Prin aceasta pierde darurile si cununile, ramnnd poate numai cu saracia si cu necinstea. Dar
n razboiul nevazut nu se poate afla un singur loc unde sa nu fie n razboi, chiar daca ar strabate cineva
toata creatia. Si oriunde ar merge, afla razboi. n pustie, fiare si draci si celelalte greutati si spaime; n
liniste, draci si ispite; n mijlocul oamenilor, draci si oameni care ispitesc. Nu se afla loc fara suparare.
De aceea fara rabdare nu poate avea odihna. Iar aceasta vine din frica si credinta si ncepe de la
ntelepciune. Cel ce dreapta judecata cntareste lucrurile n minte si aflndu-le strmbe, cum a zis
Suzana, alege pe cele mai bune, ca aceea. Caci a zis aceasta fericita catre Dumnezeu: Toate mi sunt
strmbe. De voi face voia batrnilor nelegiuiti, s-a pierdut sufletul meu prin preacurvie; iar de nu voi
asculta de ei, ma vor nvinovati de preacurvie si ca judecatori ai poporului, ma vor osndi la moarte. Ci
mai bine mi este sa alerg la Cel atotputernic, chiar daca mi sta nainte moartea. O, ntelepciune a
fericitei acesteia! Judecnd asa, nu a nselat-o nadejdea. Ci, dupa ce s-a adunat poporul si au sezut
judecatorii nelegiuiti ca sa o nvinovateasca pe ea si sa o osndeasca la moarte ca pe o adultera, pe
cea nevinovata, ndata Daniil, de doisprezece ani fiind, s-a aratat proroc de la Dumnezeu si a izbavit-o
pe ea de la moarte, ntorcnd moartea peste batrnii nelegiuiti, ce voiau sa o judece pe ea. Prin aceasta
a aratat Dumnezeu ca aproape este de cei ce vor sa rabde pentru El ncercarea si sa nu paraseasca
virtutea cu nepasare, de frica durerii, ci sa pretuiasca mai mult legea lui Dumnezeu, prin rabdarea celor
ce vin asupra-le, veselindu-se cu nadejdea mntuirii. Si cu drept cuvnt. Caci daca stau nainte doua
primejdii, una vremelnica, iar alta vesnica, oare nu e bine sa fie aleasa cea dinti? De aceea zice
Sfntul Isaac: Mai bine este a rabda primejdiile pentru dragostea lui Dumnezeu si a alerga la El cu
nadejdea vietii vesnice, dect a cadea cineva de la Dumnezeu n minile diavolului de frica ncercarilor
si a se duce mpreuna cu acela la munci. De aceea bine este daca se bucura cineva, asemenea
sfintilor, n ncercari, ca un iubitor de Dumnezeu. Iar de nu suntem ca acestia, sa alegem ce e mai usor,
pentru sila ce ne sta n fata? Fiindca ne sta n fata necesitatea sau sa ne primejduim aici trupeste si sa
mparatim cu Hristos duhovniceste n veacul de acum prin nepatimire si n cel viitor, sau sa cadem de
frica ncercarilor cum s-a zis, si sa mergem la munca vesnica. Sa ne izbaveasca Dumnezeu de aceasta
munca prin rabdarea celor neplacute. Caci rabdarea este piatra neclintita n fata vnturilor si a valurilor
vietii si cel ce o are pe ea nu slabeste si nu se ntoarce napoi n vremea revarsarii lor. Iar aflnd usurare
si bucurie, nu e furat de parerea de sine, ci e la fel pururi, la vreme buna si n greutati. De aceea ramne
neranit n cursele vrajmasului. n vreme de furtuna rabda cu bucurie asteptnd sfrsitul, iar cnd se face
vreme buna asteapta ispita, pna la cea din urma suflare, asemenea marelui Antonie. Caci nici unul ca
acesta cunoaste ca nu este n viata aceasta ceva care sa nu se schimbe, ci toate trec. De aceea nu-si
face nici o grija pentru vreuna din acestea, ci le lasa pe toate lui Dumnezeu, caci are El grija de noi. Lui
se cuvine toata slava, cinstea si stapnirea, n veci. Amin.

Pentru aceea zice Domnul, ca mparatia cerurilor se ia cu sila, nu prin fire, ci pentru obisnuinta cu
patimile. Caci daca ar fi prin fire luata cu sila, nu ar intra nimeni n ea. Dar pentru cei ce vor cu hotarre,
jugul Domnului este blnd si sarcina usoara, n vreme ce pentru cei ce nu vor ca toata hotarrea,
strmta e poarta si ngusta calea si cu sila (cu anevoie) de luat mparatia. Caci celor dinti mparatia le
este nauntru si aproape, pentru ca o vor pe ea si degraba dobndesc nepatimirea. Pentru ca ceea ce
ajuta si mpiedica pe om sa se mntuiasca este voia sa si nimic altceva. Nu poti ceva? Voieste si vei
avea ce nu ai. Si asa obisnuinta face pe om de la sine, pe ncetul, fie bun, fie rau. Caci daca n-ar fi asa,
nici un tlhar nu s-ar fi mntuit. Dar nu numai ca s-au mntuit, ci au si luminat multi dintre tlhari.
Gndeste ct e de lung drumul de la tlhar la sfnt. Daca n-a fost n stare sa-l strabata obisnuinta, l-a
biruit vointa hotarta. Iar pe cel ce este prin harul lui Hristos evlavios, sau chiar monah, ce-l mpiedica
sa se faca asemenea acelora? Acela e departe, acesta aproape si cea mai mare parte a drumului a
primit-o prin har, sau prin fire, sau a mostenit evlavia si buna cinstire de la parinti. Nu este, asadar,
ciudat ca snt tlhari si jefuitori de morminte care se fac sfinti, n vreme ce snt monahi care se
osndesc.
Vai, cum uitam ct patimesc si se ostenesc ostasii si tlharii numai pentru pine! Si ct se nstraineaza
carausii si marinarii! Cta osteneala rabda toti oamenii fara nadejdea mparatia cerurilor ! Macar ca de
multe ori nu ajung nici la scopul pentru care ostenesc. Iar noi nu vrem sa rabdam pentru mparatia
cerurilor si pentru bunatatile vesnice un lucru asa de mic. Si doar n-am simti multa osteneala, daca am
vrea cu hotarre aceasta; si mplinirea virtutilor nu e un lucru mpovarator si de nepurtat, ci e mai
degraba o bucurie si o odihna, prin nadejdea, negrija si cinstea fara de voie ce urmeaza virtutii. (Caci si
dusmanul se sfiieste si se minuneaza de ea). Iar sfrsitul ei este veselie si fericire. Dar nu numai att, ci
chiar n ea nsasi nepatimirea are amestecata bucuria, precum viata lipita de cele materiale are
ntristarea n patimile necinstite. Fie deci sa ne izbavim de aceasta si sa avem parte de viata
nemateriala si de vesnica nempatimire, care naste mortificarea trupului, n Hristos Iisus Domnul nostru,
Caruia I se cuvine toata cinstea si nchinarea n veci. Amin!
Caci lacrimile venite poate nainte de aceasta si asa-zisele cugetari dumnezeiesti, si strapungerea si
cele asemenea sunt ca o bataie de joc si o nselaciune a dracilor, mai ales daca li se ntmpla acestea
celor ce petrec n mijlocul oamenilor si-n mprastiere ct de mica. Pentru ca nu este cu putinta celor ca
mai au nca vreo legatura cu ceva din cele sensibile, sa biruiasca patimile. Iar daca amndoua, sa stie
ca de fapt, le-au avut, dar nu sau folosit n chip patimas de nici una din ele. Acestea e vadit din aceea
ca si luau femei, dar le cunosteau numai dupa multi ani, cum se scrie n vechea curte a neamurilor. Ei
avnd, erau la fel ca si cum nu aveau.
Caci diavolul are obiceiul sa atace sufletul cu ceea ce gaseste n fata sufletului, fie cu bucurie si cu
parere de sine, fie cu ntristare si cu deznadejde, fie cu oboseala covrsitoare, fie cu desavrsita
nelucrare, fie cu lucruri si cugetari nelavreme si fara folos, fie cu ntunecime si ura nesocotita fata de
toate cele ce sunt. Si simplu graind, cu materia pe care o afla n fiecare suflet, cu aceea l ataca spre a
nu-i fi de folos, chiar daca este buna poate si placuta lui Dumnezeu, daca e folosita cu masura de cei ce
pot sa judece lucrurile si sa afle scopul lui Dumnezeu ascuns la mijloc ntre cele sase patimi care-l
nconjoara, adica ntre cea de deasupra lui, de dedesubt, de-a dreapta si de-a stnga, de afara si
dinauntru. Caci fie ca e fapta voita de Dumnezeu, fie ca e cunostinta, ea are un scop bun, aflator ntre
cele sase patimi potrivnice lui. De aceea, pentru tot lucrul bun trebuie sa ntrebe omul, ca Sfntul
Antonie, nu pe oricine se nimereste, ci pe cei ce au darul deosebirii, ca nu cumva cei ntrebati, fiind
necercati (lipsiti de experienta), sa cada amndoi n groapa, dupa pilda Evangheliei. Pentru ca fara
dreapta socoteala nu se face nici un lucru bun, chiar daca li se pare celor nestiutori ca e bun, fie pentru
ca se face nelavreme si fara sa fie trebuinta, fie ca nu se tine seama de masura lucrului sau de taria
omului, sau de cunostinta lui si de alte multe. Iar cel ce are darul deosebirii, l-a primit prin smerita
cugetare. De aceea toate le cunoaste dupa har si la vremea sa vine la puterea stravederii.
Smerenia este roada cunostintei, iar cunostinta roada ispitelor. Caci celui ce s-a cunoscut pe sine, i se
da cunostinta tuturor. Si celui ce s-a supus lui Dumnezeu, i se vor supune toate, cnd va mparati
smerenia n madularele lui. Si pe drept cuvnt. Caci prin multe ispite si prin rabdarea lor se face omul
ncercat si prin aceasta si cunoaste neputinta sa si puterea lui Dumnezeu. Iar prin cunostinta neputintei
si a nestiintei sale, si da seama sa odinioara nu cunostea odinioara si nu stia ca nu le cunoaste, asa
sunt si alte multe de care va primi poate cunostinta, dupa marele Vasile. Caci zice acesta: Daca n-a
gustat cineva dintr-un lucru, nu stie ca-i lipseste. Iar cel ce a gustat din cunostinta, stie din smerenie. Si
iarasi: Cel ce s-a cunoscut pe sine ca nimic. Fiindca, chiar daca are ceva, este al Facatorului. Caci
nimeni nu lauda vreun vas ca s-a facut el pe sine bun si trebuincios, ci pe Facatorul lui l lauda. Dar de
se strica, nvinuieste pe cel ce i-a pricinuit stricaciunea, nu pe Facator.
Este foarte bine a ntreba n toate. Dar pe cei cercati (cu experienta); pe cei necercati e primejdios,
neavnd ei puterea de a deosebi. Caci aceasta putere cunoaste vremea, trebuinta, starea omului,
ctimea, puterea, cunostinta celui ce ntreaba si hotarrea lui, scopul lui Dumnezeu si al fiecarui cuvnt
din dumnezeiasca Scriptura si alte multe. Iar cel ce nu are darul deosebirii osteneste prea mult, dar nu
poate izbndi nimic. De se va afla cineva avnd acest dar va fi calauza orbitor si lumina celor din
ntuneric. Suntem datori deci sa-i ncredintam lui toate si sa le primim de la el, chiar daca nu ntelegem,

poate cum am voi, din lipsa de cercare (experienta). Dar ce are darul deosebirii poate face pe cineva sa
primeasca cele spuse de el fie ca vrea, fie ca nu vrea, fiindca duhul cerceteaza si descopera lucrurile
dumnezeiesti, putnd sili mintea sa creada chiar daca nu vrea, cum s-a ntmplat cu Iona, cu Zaharia si
cu David scapat de tlhari, oprindu-l ngerul sa graiasca ceva afara de rnduiala cntarii lui. Iar daca nu
se afla cineva cu darul deosebirii ntre oamenii de acum, pentru ca lipseste smerenia care l naste,
suntem datori sa ne rugam cu staruinta naintea fiecarei fapte, cum zice Apostolul. Si chiar daca suntem
lipsiti de mini cuvioase, sau de curatia sufletului si a trupului, sa fim macar n afara de pomenirea raului
si de gnduri patimase. Caci aceasta vrea sa spuna cuvntul apostolic, care porunceste sa ridicam
mini cuvioase, fara mnie si fara gnduri glcevitoare. Si daca cugetam ceva potrivit cu Dumnezeu,
sa facem aceasta fara patima, chiar daca nu va fi poate un lucru foarte bun. Pentru nepriceperea
noastra si pentru vointa de a-l face, potrivit cu scopul lui Dumnezeu, ni se va socoti prin har ceea ce am
facut, ca bun, daca nu s-a facut din patima, ci pentru voia lui Dumnezeu, cum s-a zis. Aceasta la caz de
nevoie si numai pentru bunatatea lui Dumnezeu.
Pna ce mintea n-a dobndit omorrea patimilor, ni-i foloseste sa vina la contemplarea celor sensibile.
Iar daca e mprastiata de griji si nu se aduna n meditarea dumnezeiestilor Scripturi ntru cunostinta si
liniste, omul se ntuneca si mai mult prin uitare si vine cu ncetul la nestiinta, chiar daca unul ca acesta a
ajuns poate la cunostinta mintii. Aceasta i se ntmpla mai ales daca cunostinta nu i-a venit de la har,
fara sa stie el, ci din citire, si afla despre asemenea taine numai de la cei ce le-au trait. Caci precum
daca plugarul nu-si lucreaza pamntul, acesta se face vrtos, orict ar fi de bun, asa si mintea, daca nu
se aduna n rugaciune si citire, si nu are acestea ca lucrare, se ngroasa si cade n nestiinta. Si precum
pamntul chiar daca e plouat si strabatut de soare, nu aduce folos plugarului, daca acesta nu-l seamana
si nu-l pazeste, asa nici mintea nu poate avea cunostinta fara fapta morala, chiar daca a primit-o pe
aceea de la har; ci pe masura ce se ntoarce ncetul cu ncetul, din nepasare, spre patimi, ndata
rataceste. Si chiar daca vede ntru ctva, pentru parerea de sine, e parasita de har. De aceea Parintii,
chiar daca au mputinat adeseori, din batrnete si neputinta, faptele trupesti, niciodata nu le-au
mputinat pe cele sufletesti. Fiindca n loc de cele trupesti, aveau slabiciunea trupeasca ce se putea tine
trupul sub asuprire. Dar a pazi sufletul fara pacat ca sa lumineze mintea fara fapta morala, este cu
neputinta. Pentru ca uneltele le schimba plugarul adeseori; poate uneori le si scoate din ntrebuintare.
Dar pamntul nu-l lasa niciodata nelucrat sau nesemanat si nesadit si nici roada nepazita, daca vrea sa
se mpartaseasca din ea. Iar daca este cineva hot si tlhar si nu vrea sa intre pe poarta aceasta, ci se
urca prin alta parte, cum zice Domnul, de unul ca acesta nu asculta oile, adica ntelesurile dumnezeiesti,
dupa dumnezeiescul Maxim. Fiindca hotul nu intra dect ca sa fure prin auz si sa njunghie prin
explicare straina (prin alegorie), neputnd ridica Scriptura, si ca sa se piarda pe sine si ntelesurile prin
cunostinta sa mincinoasa ce vine din parerea de sine. Dar pastorul patimeste relele mpreuna cu
ntelesurile ca un bun ostas al lui Hristos, cum zice Apostolul, prin pazirea poruncilor dumnezeiesti. El
intra prin poarta ngusta, adica prin cugetarea smerita, si prin usa nepatimirii. Si nainte de a se
nvrednici de harul de sus, se aduna din mprastiere si nvata din auz despre toate. Si de cte ori vine
vreun lup n chip de oaie, l alunga prin dispretuirea de sine, zicnd: Nu stiu cine esti, Dumnezeu stie.
Iar daca vine un nteles cu ndrazneala si cere sa fie primit, zicnd: Daca nu-ti fixezi ntelesurile si nu
deosebesti lucrurile, esti necredincios si nestiutor acesta i raspunde, dupa dumnezeiescul Gura de
Aur: De zici ca sunt nebun, asa e, dar eu stiu ca nebunul n lumea aceasta se face ntelept, dupa
Apostol; iar Domnul zice ca fiii veacului acestuia sunt mai ntelepti pentru neamul lor dect fiii mparatiei
Cerurilor. Si pe drept cuvnt. Fiindca cei dinti doresc sa biruiasca, sa se mbogateasca, sa se
ntelepteasca, sa se preamareasca, sa stapneasca si alte ca acestea. Si chiar daca nu ajung la ajung
la acestea si le ramne fara folos osteneala, ei se srguiesc totusi mai presus de puterea lor, spre
acestea. Iar ceilalti vor sa aiba celor protivnice celor pomenite nainte. Si prin ele iau adeseori nca de
aici cununa fericirii de acolo. Ei se srguiesc, ca si aceia dar ca mintea sa cstige libertatea dupa har.
Caci prin har pot sa-si tina amintirea necazuta n uitare si ntelesurile sau sa le cunoasca ca marturisite
de dumnezeiestile Scripturi si de cei ce au experienta cunostintei duhovnicesti, sau sa nu le cunoasca,
chiar daca sunt ntru cunostinta multa, din neputinta de a le pricepe, cunoscnd ca ntelesurile dinainte
de acesta erau ispitite spre cercarea libertatii lor. Cel smerit cu cugetul se srguieste, adica, sa respinga
rationamentul si scopul sau si sa nu-i dea crezare, ci mai degraba sa se teama si sa ntrebe cu multe
lacrimi si sa alerge la smerenie si la dispretuirea de sine, socotindu-si spre mare paguba cunostinta si
darurile; iar cel mndru se grabeste sa-si ntemeieze ntelegerile sale, neauzind pe Scararul care zice:
Sa nu cautam cele ale vremii nainte devreme, si urmatoarele, sau pe Sfntul Isaac, care nvata: Sa
nu intri cu ndrazneala nauntru, ci multumeste n tacere, sau pe Gura de Aur, care spune, nvatnd de
la Apostol: Nu stiu, sau pe Damaschin care zice despre Adam, ca nu era vreme sa purceada la
contemplarea celor sensibile. Caci simturile poruncilor sunt neputincioase pentru hrana vrtoasa si au
trebuinta de lapte, cum zice Apostolul. De aceea sa nu cautam contemplatia pna nu e vreme de
contemplatie, ci sa dobndim mai nti n noi nsine pe maicile virtutilor si cunostinta va veni de la sine
cu harul lui Hristos, Caruia I se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.
nsusirea barbatiei nu sta n a birui si a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla
deasupra barbatiei. Dar nici n a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui
Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesubtul barbatie. Barbatia nseamna a starui cu
rabdare n tot lucrul bun si a birui patimile sufletului si ale trupului. Fiindca nu este lupta noastra

mpotriva trupului si a sngelui sau mpotriva oamenilor, ca la iudeii de odinioara, la care cel ce biruia n
razboaie pe cei de alt neam facea lucrul lui Dumnezeu, ci mpotriva ncepatoriilor si stapnirilor, adica a
dracilor nevazuti. Iar cel ce lupta biruie duhovniceste sau e biruit de patimi. Caci razboiul acela era
numai chipul razboiului nostru.
Bucurati-va n Domnul, zice Apostolul. Bine a zis n Domnul. Caci de nu va fi bucuria n Domnul, nu
numai ca nu va avea bucurie cineva, dar aproape niciodata nu se va bucura. Caci Iov cercetnd viata
omeneasca, a aflat-o cuprinznd tot necazul. Tot asa marele Vasile. Iar Grigorie al Nisei a spus ca
pasarile si celelalte animale se bucura pentru ca sunt nesimtitoare, pe cnd omul rational nu are nici o
usurinta din pricina plnsului. Pentru ca, zice, nu ne-am nvrednicit sa avem nici cunostinta bunatatilor
de la care am cazut De aceea si firea ne nvata mai mult sa plngem, ntruct viata e mpreunata cu
multe dureri si osteneli si e robita multor pacate.
Dar daca are cineva nencetat pomenirea lui Dumnezeu, se veseleste. Caci zice psalmistul: Adusu-miam aminte de Dumnezeu si m-am veselit. Caci veselindu-se de pomenirea lui Dumnezeu, mintea uita
de necazurile lumii si prin aceasta nadajduieste n El si ajunge fara grija. Iar lipsa de grija o face sa se
bucure si sa se multumeasca. La rndul ei, multumirea, mpreunata cu recunostinta, face sa creasca
darurile, si cu ct se nmultesc facerile de bine ale lui Dumnezeu, cu att creste multumirea si
rugaciunea curata cu lacrimile bucuriei. Astfel omul iese pe ncetul din lacrimile ntristarii si din patimi si
vine la bucuria duhovniceasca din orice prilej. Pentru cele placute se smereste si multumeste, iar prin
ncercari se ntareste n el nadejdea n viitor. Si prin amndoua se bucura si iubeste pe Dumnezeu si pe
toti n chip firesc, ca pe niste binefacatori. Si nu afla n toata zidirea ceva ce poate sa-l vatame. Ce
luminat de cunostinta lui Dumnezeu, se bucura de toate fapturile n Domnul, minunndu-se de purtarea
de grija pe care o are pentru fapturile Lui. Si nu numai de cele aratate se minuneaza, ca de unele
vrednice de lauda, cel ce a ajuns la cunostinta duhovniceasca, ci se uimeste prin simtire si de cele
nearatate celor nencercati ca de cele trebuincioase. Nu se minuneaza numai de ziua, pentru lumina, ci
si de noapte, caci tuturor le este noaptea de folos: celor lucratori liniste si usurare; pe cei ce plng i
aduce la pomenire mortii si a iadului; iar pe cei ce se ndeletnicesc cu purtarile morale i face sa cugete
si sa cerceteze mai cu de-amanuntul binefacerile si asezarea moravurilor. Caci zice psalmistul: Pocaitiva pe paturile voastre de cele ce graiti n inimile voastre, sau pocaiti-va n linistea noptii, amintindu-va
de alunecarile ce vi s-au ntmplat n tulburarea zilei si va sfatuit sau sa nvatati sa petreceti n imne si
cntari duhovnicesti, adica n rugaciuni si cntari, prin meditatie si luarea-aminte a citirii. Caci asa se
cstiga o deprindere morala: meditnd omul la cele ale zilei, ca sa ajunga la simtire n linistea noptii si
sa se poata plnge pentru cele ce a pacatuit. Iar cnd harul l duce la vreo sporire si afla cu adevarat si
nu n nalucire anumite fapte morale ale sufletului si ale trupului, savrsite cu lucrul sau cu cuvintele,
dupa porunca lui Hristos, multumeste cu frica si cu smerenie, si se nevoieste prin rugaciune si lacrimi
multe ndreptate catre Dumnezeu sa pazeasca obiceiul acela bun, ndemnndu-se pe sine spre tinerea
de minte a lui, ca sa nu se piarda iarasi prin uitare. Fiindca numai dupa vreme ndelungata dobndim n
noi vreo deprindere buna. Dar ceea ce s-a dobndit dupa vreme si osteneala ndelungata, se poate
pierde ntr-o clipita de timp. Acestea despre cei lucratori. Ct despre cei contemplativi, noaptea are
multe vederi, cum zice marele Vasile. Ea aduce aminte de fiecare data, despre facerea lumii, pentru
pricina ca toata zidirea se ascunde sub ntuneric ca mai nainte si ajuta pe om sa cugete cum cerul era
odata singur fara stele, precum nevazute sunt acelea acum cnd sunt ascunse de nori. Iar intrnd n
chilie si privind numai ntunericul, si aduce aminte de nori. Iar intrnd n chilie si privind numai
ntunericul, si aduce aminte de ntunericul acela ce era deasupra adncului. Si facndu-se iarasi cerul
dintr-odata curat si el stnd afara din chilie, se uimeste de lumea de sus si aduce lauda lui Dumnezeu,
cum zice Iov despre ngeri, cnd au vazut stelele. Priveste si pamntul nevazut si nentocmit ca
odinioara si pe oameni cufundati n son ca si cnd n-ar fi si se face prin simtire singur ca Adam si
preamareste pe Ziditorul si Facatorul zidirii ntru cunostinta cu ngerii. Din tunetele si fulgerele ce se fac,
si nchipuie ziua judecatii; iar din glasurile pasarilor parca ar simti glasul trmbitei de atunci. Din
rasarirea luceafarului si din aratarea zorilor, ntelege aratarea cinstitei si de viata facatoarei cruci; iar din
scularea oamenilor din somn, si ia o dovada despre nviere, precum rasaritul soarelui i da o
asemanare despre venirea Domnului; si precum cei ce ntmpina soarele prin cntare sunt ca sfintii ce
vor iesi atunci naintea Domnului n noi, asa cei ce trndavesc si ramn dormind sunt ca cei se vor
osndi atunci. Cei dinti veselindu-se n tot timpul zilei prin cntari de lauda, prin contemplatie,
rugaciune si prin celelalte virtuti, petrec n lumina cunostintei, ca dreptii de atunci; ceilalti ramn n
patima si n ntunericul nestiintei, ca pacatosii de atunci. Simplu graind, cel ce are cunostinta, afla tot
lucrul ca ajutator spre mntuirea sufletului si spre slava lui Dumnezeu, pentru care s-au si facut de
Domnul si Dumnezeul cunostintelor, cum zice maica proorocului Samuil. De aceea sa nu se laude
nteleptul ntru ntelepciune si celelalte, ci ntru aceasta sa se laude cel ce se lauda, ca ntelege si
cunoaste pe Domnul, adica l cunoaste pe Domnul n ntelegere multa din fapturile Lui si l imita pe El,
dupa putere, prin pazirea dumnezeiestilor Lui porunci, ca sa poata face judecata si dreptate n mijlocul
pamntului, ca Acela (adica proorocind despre rastignirea si nvierea Domnului a zis ea acestea), si ca
sa patimeasca mpreuna cu El, prin dobndirea virtutilor si sa se slaveasca mpreuna, prin nepatimire si
cunostinta. Atunci va avea lauda n sine, ca cel ce s-a nvrednicit sa se faca robul unui astfel de Stapn
si urmator al smereniei lui, nevrednic fiind. Atunci i se va face lui, dupa Apostol, lauda de la Domnul.

Cnd atunci? Cnd va zice celor de-a dreapta: Veniti, binecuvntatii Parintelui Meu, de mosteniti
mparatia.
Daca nu se naste n suflet rabdarea din credinta, nu poate avea cineva nicidecum vreo virtute. ntru
rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre, zice Domnul, Cel ce a zidit una cte una inimile
oamenilor, cum zice psalmistul. De aici este vadit ca inima, adica mintea se zideste fiecare deosebit prin
rabdarea celor ce vin asupra-i. Caci cel ce crede ca are pe altcineva care-i crmuieste nevazut viata,
cum va mai da crezare gndului sau, care zice: aceasta vreau, sau aceasta nu vreau, aceasta e bine
sau aceasta e rau? Daca are vreun povatuitor vazut, e dator sa ntrebe la tot lucrul si sa primeasca prin
urechi raspunsul si sa plineasca cu lucrul cele spuse. Iar daca nu are vreunul, l are dupa Euhait, pe
Hristos, si e dator sa-L ntrebe prin rugaciune din inima pe El si sa nadajduiasca cu credinta raspunsul
prin lucru si prin cuvnt, ca nu cumva satana, neputnd raspunde cu lucrul, sa raspunda cu cuvntul,
prefacndu-se pe sine n povatuitor si tragnd la pierzare pe cei ce n-au rabdare. Caci acestia se
grabesc din nestiinta sa ia cele ce niciodata nu li s-au dat lor, uitnd ca o zi n ochii Domnului e ca o mie
de ani si o mie de ani ca o zi. Iar cel ce are din rabdare experienta uneltirilor vrajmasului, cum zice
Apostolul, lucreaza, loveste si alearga ntru rabdare, ca sa ia cunostinta si sa poate zice: Nu ne sunt
necunoscute gndurile lui, adica nu ne sunt ascunse uneltirile lui, nestiute de cei multi. Caci se preface,
zice, n general luminii. Si nu e de mirare, odata ce si gndurile care vin de la el n inima, se nfatiseaza
ca gnduri ale dreptatii, celor nencercati, lipsiti de experienta. De aceea bine este ca omul sa zica: nu
stiu, ca sa nu se arate fara crezamnt nici celor spuse de nger si sa nu creada nici celor savrsite de
viclenia vrajmasului, ci sa scape prin rabdare de amndoua povrnisurile si sa astepte sa i se daruiasca
raspunsul cu lucrul n decurs de multi ani, fara de voie, facndu-se ca nu stie de i-a spus cineva despre
ntelesul lucrurilor, sau al faptuirilor lui Dumnezeu, pna ce nu ajunge la un liman, adica la cunostinta cu
lucrul. Si cnd o vede ramnnd multi ani, atunci afla ca ntr-adevar a fost si a primit raspuns n chip
nevazut. De pilda cineva se roaga pentru biruinta asupra patimilor care l razboiesc si cuvnt nu aude,
nici chip amagitor nu vede. Dar chiar daca i s-ar ntmpla poate aceasta n somn sau sensibil, nu crede
nicidecum. Dupa ctiva ani nsa, vede razboiul acela cstigat prin har si anumite ntelesuri atragndu-i
mintea la smerenie si la cunostinta neputintei sale. Dar nici asa nu crede, ci asteapta multi ani,
temndu-se ca nu cumva sa fie si aceasta nselaciune. Caci zice Gura de Aur despre Apostoli ca de
aceea le-a spus Domnul de necazurile cele multe si a adaugat Cel ce va rabda pna n sfrsit, se va
mntui, ca niciodata sa nu ramna fara grija, ci sa se nevoiasca din temere. Caci nu va folosi cineva
nimic de la celelalte virtuti, macar de ar fi cu petrecerea n cer, daca e stapnit de mndrie, prin care
diavolul si Adam si alti multi au cazut. De aceea niciodata nu trebuie sa paraseasca temerea, pna ce
nu ajunge la limanul dragostei desavrsite si iese afara din lume si din trup.
Si fiind el n lacrimile acestea, ncepe mintea sa primeasca curatia si vine la stravechea ei stare, adica la
cunostinta fireasca pe care a pierdut-o din dragoste fata de patimi. Aceasta e numita de unii
ntelepciune, pentru ca mintea vede lucrurile cum sunt dupa fire. De altii iarasi e numita patrundere,
pentru ca cel ce are parte de ea cunoaste o parte din tainele ascunse, sau scopul lui Dumnezeu asezat
n dumnezeiestile Scripturi si n fiecare faptura. Iar aceasta se naste din darul deosebirii si poate
ntelege ratiunile celor sensibile si inteligibile. Din aceasta pricina se numeste vedere (contemplare) a
celor ce sunt, sau a fapturilor, dar ea este fireasca (naturala) si vine din curatia mintii. (Dupa Parinti
starea naturala si cunoasterea naturala nu e cea pe care o are cel scufundat n pacat, ci cea dinainte de
pacat pe care o redobndeste acesta cu ajutorul harului, caci asa e cum trebuie sa fie. Rednd aceasta
nvatatura diaconul rus G. Tsebricov zice: Nu lumea supusa legilor logice e conceputa de sufletul
ortodox ca fiind lumea naturala. Dimpotriva el stravede natura adevarata, realitatea substantiala, starea
normala a lucrurilor n supranatural, n domeniul mistic deschis sfintilor. Nu natura supusa
matematicianului, nu universul unde doi ori doi fac n mod invariabil patru, si-l reprezinta sufletul ortodox
ca adevarata lume a lui Dumnezeu. Nu cosmosul n care legile par sa prevaleze asupra Datatorului de
legi, n care pretinsa imutabilitate a legilor fizice pare mai degraba sa disciplineze pe Dumnezeu dect
sa fie disciplinata pe El. Aspectul actual al universului nu e dect un episod, scria Teofan Zavortul. El
n-ar fi existat (acest aspect), daca pacatul n-ar fi fost savrsit. Si precum pacatul, n-a fost necesar, asa
aspectul acesta al lumii nu are nimic necesar. Libertatea n creatie nu nseamna numai posibilitatea
caderii. Deci ea neaga necesitatea caderii, a pacatului si, n acelasi timp, necesitatea aspectului actual
al universului. Noi n-avem puterea sa presupunem cum ar fi lumea, daca n-ar fi avut loc caderea, dar
putem spune ca ar fi fost cu totul diferita. Astazi totul este adaptat la starea de pedeapsa care trebuie
suportata. Altfel totul ar fi fost adaptat la starea de ascultare de voia lui Dumnezeu. Asadar, un lucru e
clar: Noi nu vedem universul dect printr-o viziune corupta de pacatul savrsit mpotriva lui Dumnezeu
si care ne scufunda n ntuneric; universul adevarat e de fapt altul. Lumea adevarata e aceea care se
deschide ochilor duhovnicesti si credintei, prin nrurirea harului revarsat n noi cu plinatate. Atunci
ncepem, sau mai vrtos, rencepem sa o ntelegem dupa Dumnezeu si nu dupa noi. Atunci
supranaturalul devine natural, n vreme ce naturalul de aici de jos devine ireal. Minunea lui Dumnezeu
realizata de nu e dect starea cea mai normala a lucrurilor. n sine minunea nu e supranaturala, caci
emana din unica si adevarata natura.)
Fiindca si elinii multe au iscodit, dar scopul lui Dumnezeu din fapturi nu l-au aflat, cum zice marele
Vasile; ba nici pe Dumnezeu nsusi, pentru ca n-aveau smerenia si credinta lui Avraam. Caci credincios
se numeste cineva atunci cnd crede celor nevazute din cele vazute. Iar a crede cele vazute de el

nseamna a nu crede celui ce l nvata. Sau i propovaduieste. Pentru aceasta, spre cercarea credintei,
ispitele sunt aratate, iar ajutorarile nearatate, ca cel credincios sa afle, prin rabdare, dupa ispravirea
ispitei, cunostinta. Iar din aceasta sa afle ca nu cunoaste si ca se mpartaseste de binefaceri, culegnd
rodul smereniei si dragostea fata de Dumnezeu ca binefacator si fata de aproapele, pentru a sluji lui
Dumnezeu. Si aceasta socoteste ca este un lucru firesc si o datorie, care-l face sa doreasca a pazi
poruncile si a ur patimile ca vrajmase, iar trupul a-l dispretui, socotindu-l ca piedica spre nepatimire si
spre cunostinta lui Dumnezeu, adica spre ntelepciunea cea ascunsa.
Dar pe lnga aceasta mai trebuie spus ca cunostinta celor ascunse, adica contemplarea Scripturilor si a
fapturilor, se da aici si spre mngierea celor ce plng, cum zice Sfntul Ioan Gura de Aur. Caci din
credinta ne naste frica, iar din aceasta plnsul, prin care vine smerenia, din care se naste darul
deosebirii. Iar din aceasta patrunderea si vederea nainte cea dupa har. Iar cunoscatorul nu trebuie sa-si
fixeze un nteles al sau, ci sa voiasca sa aiba totdeauna marturie Sfnta Scriptura, sau firea lucrului. O
cunostinta care nu le are pe acestea nu e cunostinta adevarata, ci viclenie si amagire.
Dar firea lui e n primul rnd ratiunea cuvntatoare. De aceea se si zice: rational si singur era acest
nume propriu lui. Caci n celelalte nume ale lui are i alte fapturi partase. De ceea trebuie sa parasim
toate si sa pretuim mai mult ratiunea si sa aducem, prin ratiune, ratiunile Cuvntului lui Dumnezeu, ca
sa ne nvrednicim sa primim de la el n minte, l loc de cuvinte, ratiunile Duhului Sfnt. Aceasta potrivit
cu ceea ce s-a spus: Cel ce da rugaciune celui ce se roaga; adica Dumnezeu da celui ce face bine
rugaciunea trupeasca, rugaciunea cea din minte; si celui ce o face cu srguinta pe aceasta, pe cea fara
forma si fara figuri, din frica curata de Dumnezeu; si iarasi celui ce o face bine pe acesta, contemplatia
fapturilor; iar din aceasta i se va darui celui ce se odihneste de toate si mediteaza n El cu lucrul si cu
cuvntul (cu ratiunea) si nu numai cu auzul, rapirea mintii spre cunoasterea lui Dumnezeu (spre
teologie) si spre facerea de bine. Asadar, cunostinta daca e fara de voie si duce spre smerenie pe cel
ce o are, prin rusine, pentru ca a primit-o fara sa fie vrednic, si daca acela cauta sa o departeze de la
sine ca vatamatoare, chiar daca e data de la Dumnezeu, prin mna smereniei, cum zice Scararul e
buna. Altfel sa ne amintim de cel luat odinioara n furci de niste chipuri negre. Ce nenorocire! Acela
avea nume mare si era iubit asa de mult de oameni, ca toti au plns moartea lui si au socotit mare
paguba pierderea lui, dar din pricina mndriei ce o avea ascunsa, cel ce a vazut acestea, a auzit din
naltime: nu-l voi odihnit pe el, caci nici el nu m-a odihnit pe Mine nici un ceas. Vai, cel numit de toti
sfnt si cu ale carui rugaciuni nadajduiau sa se mntuiasca multi din tot felul de ispite, asa a avut
sfrsitul, din firea ngmfarii. Si ca aceasta a fost pricina, e vadit oricui. Caci daca era alt pacat, nu ar fi
putut ramne tuturor ascuns si nici nu l-ar fi putut savrsi n fiecare ceas. Iar de ar fi fost erezie, ereticul
de fapt mnie pe Dumnezeu n fiecare ceas prin blasfemia lui cu voia, dar nici aceasta nu e cu totul
nearatata, ci, dupa iconomia lui Dumnezeu, se face aratata spre ndreptarea celui ce o are, daca vrea
sa se ntoarca, iar de nu, spre pazirea altor oameni. De aceea numai cugetarea semeata a ncntarii de
sine poate sa ramna ascunsa tuturor, ba aproape si celui ce o are pe aceasta, mai ales daca nu cade
n ncercari prin care sufletul e dus la mustrare si-si cunoaste neputinta si nestiinta sa. Si de aceea n-a
avut nici Duhul Sfnt odihna n ticalosul acela de suflet, pentru ca nencetat avea acelasi gnd si se
bucura de el, ca de o izbnda oarecare. Pentru aceea s-a si ntunecat, ca dracii, pentru ca nu se arata
deloc pacatuind. Si acestea a fost de ajuns dracilor, putnd sa umple locul celorlalte rele, cum zice
Scararul. Si nu eu am aflat aceasta explicare si ntelegere a ntmplarii amintite, ci am scris-o auzind-o
de la sfntul batrn. El a spus si despre Sfntul Pavel cel Simplu, ca de aceea n-a ascultat dracul sa
iasa ndata dintr-un om, pentru ca i-a spus aceluia marele Antonie: Avva Pavele, scoate pe diavolul din
fata aceasta si nu a facut ndata metanie ascultnd, ci oarecum s-a mpotrivit zicnd: Dar tu cine esti?
Si cnd a auzit ca nu fac aceasta de la mine, s-a supus. Si de aceea a spus fericitul batrn ca n-a iesit
ndata dracul, ci dupa ce s-a ostenit mult. Si asa a trebuit sa fie. Caci batrnul merita crezare, pentru ca
a purtator de Dumnezeu. Dar avem si marturie din prilejul spalarii picioarelor si din mpotrivirea lui Moise
si a proorocului care cerea sa fie lovit. Dar pentru ca istoria are ntelesul acesta si nu s-a spus pna
acum, se va spune aici. Un rege, se spune n Paralipomene, crmuia tara n chip tiranic. De aceea
iubitorul de oameni Dumnezeu, nesuferind tirania, a poruncit proorocului sa mearga si sa mustre pe
regele acela. Acesta nsa, cunoscnd cruzimea aceluia, nu a voit sa mearga, n chip simplu, ca nu
cumva vazndu-l pe el de departe si cunoscnd pentru ce pricina a venit, sa-l alunge si sa nu poata
proorocul sa-l mustre pe el; sau ca nu cumva, ncepnd el a spune: De Dumnezeul meu am fost trimis
din pricina cruzimii tale, acela sa nu dea atentie celor spuse. Ci a planuit sa fie lovit de cineva si sa
mearga plin de snge la rege cu pra, pentru ca prin aceasta sa nsele cu mestesug pe rege si sa-l faca
sa auda cele spuse. Si strabatnd drumul a aflat pe cineva lnga cale cu o secure si a zis catre el:
Acestea zice Domnul: Ridica securea ta si loveste-ma n cap. dar acela fiind temator de Dumnezeu a
zis: Nicidecum domnul meu; snt om al lui Dumnezeu, nu voi pune mna mea pe un uns al Domnului.
Si a zis prorocul: Acestea zice Domnul, pentru ca n-ai ascultat glasul Domnului, sa vina un leu din
pustie si sa te mannce. Aceasta deci n-a fost din mnie, sa nu fie, ci spre folosul multora s-a facut. Si
pentru ca omul acela a fost vrednic sa nu moara n chip simplu, ca ceilalti oameni, ci ea, dupa cuvntul
Domnului, sa fie mncat de fiara si sa ia cununa printr-o moarte amara. Zice si Gheronticonul despre
patru preoti ca s-au nteles si au facut nteles si au facut rugaciuni ca sa fie mncat slujitorul lor de un
leu, din pricina curviei pe care a facut-o. Dar nu a ascultat de ei Domnul, ci a judecat sa asculte de
pustnicul (isihastul) care s-a rugat pentru el, ca sa se departeze leul de el. Apoi aflnd proorocul alt om,

a zis lui: Acestea zise Domnul: Ridica securea ta si loveste-ma n cap. Iar acela auzind: Acestea zice
Domnul, a lovit fara sa mai stea la gnduri capul Proorocului cu securea lui. Iar Proorocul, ca odinioara
Moise, a zis catre el: Binecuvntarea Domnului peste tine, ca ai ascultat glasul Domnului. Asadar unul,
din bunatate multa, s-a sfiit de prooroc si n-a ascultat, ca si Petru din prilejul spalarii picioarelor. Celalalt
a facut ascultare, cum a ascultat poporul de Moise cnd s-au junghiat unii pe altii. De aici vedem ca cel
ce asculta la aratare de voie dumnezeiasca, face un lucru mai bun. Caci socoteste porunca de mai
presus de fire a Stapnului firii nteleapta si mai dreapta dect cunoasterea naturala. Iar cel ce nu
asculta face un lucru mai mic, caci socoteste cele la aratare bune pentru el mai drepte dect cele ale lui
Dumnezeu. n ascuns nsa nu e asa, ci acela se judeca dupa intentia de a asculta sau de a nu asculta.
Caci cel ce are scopul sa placa lui Dumnezeu, acela e cel ce face lucrul mai bun. Si la aratare
Dumnezeu pare sa fie cu minte fata de cel ce a ascultat. Dar n ascuns nu e asa, ci cum s-a spus, dupa
ntelegerea naturala erau la fel de buni amndoi, pentru ca scopul amndoura era dupa Dumnezeu.
Acestea asa snt. Iar proorocul mergnd la rege si stnd naintea lui, a zis: O, rege! Venind eu, m-a
ntmpinat cineva pe cale si m-a lovit n cap. Si regele vaznd sngele si lovitura, s-a mniat, dupa
obiceiul lui, dar nu mpotriva prsului, ci socotind ca avea de judecat pe altcineva si nu pe sine nsusi,
s-a rostit cu cuvinte grele mpotriva celui ce a facut aceasta. Iar Proorocul dobndind ceea ce nadajduia,
zise: Bine ai spus, o rege. Petru aceea, aceasta zice Domnul. Smulgnd, voi smulge mparatia din
mna ta si de la semintia ta, pentru ca tu esti cel ce ai facut acestea. Si asa a mplinit Proorocul
porunca precum a voit si cu mestesug a facut pe rege sa fie atent la cele spuse de el. Si a plecat marind
pe Dumnezeu. Asa erau sufletele proorocilor, iubitoare de Dumnezeu si grabnice sa sufere pentru voia
Lui, din cunostinta de Dumnezeu ce o aveau. Si cu drept cuvnt. Caci cel ce cunoaste cu exactitate o
cale sau o stiinta, o tine cu toata rvna si usurinta si nvata si pe altii n chip sigur calatoria pe cale sau
tainele si ntelesurile mestesugului, chiar daca el, poate, tnar cu vrsta si simplu, iar aceia numara
multi ani si snt ntelepti n celelalte stiinte. Caci Proorocii, Apostolii si Mucenicii n-au nvatat cunostinta
de Dumnezeu si ntelepciunea din auz ca noi, ci au dat snge si au primit Duh, dupa cum s-a spus de
Batrni: Da snge si ia Duh. De aceea si Parintii n loc de mucenicie sensibila, au mucenicit cu
constiinta, suferind n loc de moartea trupeasca, cea a voii, ca sa biruiasca mintea voile trupesti si sa
mparateasca n Hristos Iisus, Domnul nostru.

CUVIOSUL SI DE DUMNEZEU PURTTORULUI

PRINTELE NOSTRU PETRU DAMASCHIN
1. Cunostinta vine ca soarele si nebunul si nchide cu voi ochii sau libera alegere, prin putina credinta
sau lene si ndata trimite cunostinta n camara uitarii, prin nelucrarea care vine din trndavie. Caci din
nentelepciune vine trndavia, din aceasta nelucrarea si prin aceasta uitarea. Iar din uitare vine
iubirea de slava. Din acestea se naste iubirea de argint, radacina tuturor relelor si prin ea vine
mprastierea n cele ale vietii, din care se naste totala necunostinta a darurilor lui Dumnezeu si a
pacatelor proprii. Iar din aceasta salasluirea celorlalte patimi, adica ale celor opt capeteni ale lor: a
lacomiei pntecelui, din care vine curvia; din acestea iubirea de argint, din care se naste mnia, cnd
cineva nu dobndeste lucrul dorit sau nu-si mplineste voia sa, din ea vine ntristarea, prin care se
naste nepasarea; apoi slava desarta din care vine mndria. Din acestea vine apoi toata rautatea,
patima si pacatul, prin care cel care e covrsit de ele ajunge la deznadejde, la pierzanie totala, la
caderea de la Dumnezeu si la asemanarea cu dracii, precum s-a mai spus.(pg.36-37; 34, ed 76)
2. Si nimeni nu este pricinuitorul pierzaniei sale, dect voia sa. Iar al mntuirii este Dumnezeu, Care a
daruit dupa existenta fericita, cunostinta si puterea, pe care nu le poate avea omul n afara de harul
lui Dumnezeu. (pg.37;35)
3. Dar cel care vrea sa faca binele, sa ceara prin rugaciune de la Dumnezeu si ndata i se da lui
cunostinta si putere, ca sa se arate ca harul i se trimite cu dreptate de la Dumnezeu.(pg.38; 35)
4. Caci diavolul, pierznd cunostinta lui Dumnezeu prin nerecunostinta si mndrie, a ajuns cu
necesitate nestiutor. De aceea nu poate sti de la sine ce sa faca, ci vede pe Dumnezeu ce face sa ne
mntuiasca si din aceasta nvata viclenia si se sileste sa faca cele asemanatoare spre pierzarea
noastra.(38-39; 36)
5. Caci cel ce se roaga cu gura se roaga aerului, nu lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu ia seama la minte
nu la gura.(40)
6. ... nici socotite bune nu sunt bune, fie ca le mplinim cnd nu e vremea
lor sau fara trebuinta sau fara vrednicie sau cugetnd fara cunostinta la cele spuse. Caci nu numai n
legatura cu Scriptura, ci si cu oricare ntrebare ce se nimereste, daca nu sunt cu luare aminte amndoi

si cel ntrebat si cel ce ntreaba se ndeparteaza de ntelesul cel adevarat si se alege cu o paguba nu
mica.(41)
7. Smerita cugetare e mai presus de fire, deoarece cel smerit se ndeletniceste cu toata virtutea si
nefiind dator cu nimic, se face pe sine ndatorat si mai prejos de toti. Dar cel recunoscator fiind dator
si recunoaste datoria.(41-42)
8. Orice om, daca vrea sa se mntuiasca, nimeni nu-l poate mpiedica, nici vremea, nici locul, nici
ndeletnicirea. Numai sa nu se foloseasca de un lucru pe care vrea sa-l faca mpotriva firii lui si sa-si
ndrepte orice cugetare cu dreapta socoteala, dupa scopul dumnezeiesc. Fiindca nu cele ce se fac sunt
de trebuinta, ci gndul prin care se fac. Nici nu pacatuim fara de voie daca nu consimtim mai nainte
de buna voie cu gndul si nu cadem n robie. La fel greselile facute ntru nestiinta vin din cele ntru
cunostinta.(42)
9. Dumnezeu nu ne-a zidit spre mnie, ci spre fericire, ca sa ne bucuram de bunatatile Lui si sa ne
aratam cu multumire si cu recunostinta fata de Binefacator. Dar negrija noastra n a cunoaste darurile
Sale ne-a adus la trndavie. Iar aceasta ne-a dat pe mna uitarii, de la care a mparatit peste noi
nestiinta.(43)
10. Iar din cunostinta sau cumintenie se naste nfrnarea si rabdarea. Fiindca cel ntelept si
stapneste voia sa si rabda pentru aceasta, socotindu-se pe sine nevrednic de cele dulci se arata
nemultumitor si recunoscator Binefacatorului temndu-se ca nu cumva, prin multe bunatati pe care
le-a daruit Dumnezeu n veacul acesta sa se pagubeasca n cel viitor.(pg.44)
11. Caci smerita cugetare este roada cunostintei, iar cunostinta roada ncercarilor.(45)
12. Celui ce se cunoaste pe sine i se da cunostinta tuturor. Si cel ce se supune lui Dumnezeu supune
siesi tot cugetul trupesc, iar dupa aceasta i se vor supune lui toate, cnd va mparati smerenia n
madularele sale.(45)
13. Fiindca obisnuinta nvechindu-se capata putere de fire. Caci fie ca e obisnuinta buna, fie ca e rea,
timpul o hraneste, cum materiile hranesc focul.(47)
14. Acum nsa, fiindca nu vrem nici cei din ascultare, nici cei de la conducere, sa parasim voile noastre,
nici unul nu mai sporeste. Ramne asadar sa fugim de oameni si de lucrurile vietii si sa umblam n
calea mparateasca si sa ne linistim cu unul sau cu doi si sa cugetam ziua si noaptea la poruncile lui
Hristos si la toata Scriptura.(48)
15. ntlnirile nu lasa mintea sa-si vada nici greselile sale, nici uneltirile dracilor ca sa se pazeasca omul
pe sine, nici binefacerile si tot felul de griji ale lui Dumnezeu, ca sa dobndeasca din acestea
cunostinta de Dumnezeu si smerenie. De aceea cel ce vrea sa mearga pe un drum scurt la Hristos,
adica prin nepatimire si cunostinta si sa ajunga cu bucurie la desavrsire sa nu abata n alte parti,
adica la dreapta si la stnga, ci n toata vietuirea lui sa calatoreasca cu srguinta pe calea
mparateasca. Sa se fereasca de prisosiri si lipsuri, amndoua pricinuind placerea si sa nu-si ntunece
mintea nici cu multimea mncarurilor, nici cu ntlnirile, nici sa si-o faca roaba prin mprastieri. De
asemenea sa nu-si tulbure cugetarea cu postul prelungit si cu privegherea.(48-49)
ARTARE TREBUINCIOAS SI PREA FRUMOAS DESPRE
CELE SAPTE FAPTE TRUPESTI
16)CEA DINTAI ESTE LINISTEA(ISIHIA)-,sau petrecerea neimprastiata, ferita de orice grija a vietii, ca
astfel omul sa poata, prin departarea de oameni si
de imprastieri, sa fuga de zgomot si de cel ce umbla racnind ca un leu cautand pe cineva sa inghita
prin intalnirile si prin grijile vietii, si sa aiba o singura grija, cum sa placa lui Dumnezeu, si sa-si faca
sufletul neosandit in ceasul morti.(pg.50)
17)A DOUA ESTE POSTUL CU MASURA, sau a manca o data pe zi si nu se satura. Mancarea sa fie de un
singur fel, din bucate modeste, care se gasesc fara

bataie de cap si pe care nu le pofteste sufletul, decat daca nu este altceva.(pag.50)

18)A TREIA ESTE PRIVEGHEREA CU MASURA; adica a avea jumatate noapte pentru somn, iar jumatate
pentru psalmodie si rugaciune, pentru suspine si lacrimi. Aceasta pentru ca prin postul si privegherea
cu masura trupul sa se faca supus sufletului, sanatos si gata spre tot lucrul bun, iar sufletul sa capete
barbatie si alinare, ca sa vada si sa faca cele cuvenite.(51)
19)A PATRA ESTE PSALMODIA SAU RUGACIUNEA TRUPEASCA, prin psalmi si ingenuncheri ca sa
osteneasca trupul si sa smereasca sufletul, ca sa fuga vrasmasii nostri draci, si sa se apropie prietenii
nostriii ingerii si sa cunoasca omul de unde primeste ajutor, ca nu cumva sa se mandreasca din
nestiinta socotind ca lucrurile sunt ale sale si sa fie parasit de Dumnezeu ca sa-si cunoasca neputinta
sa.(51)
20)A CINCEA ESTE RUGACIUNEA DUHOVNICEASCA, facuta cu mintea care se fereste de orice gand,
stand mintea in cele zise si cazand la Dumnezeu cu frangeri negraite, cere sa se faca numai voia
Dumnezeiasca intru toate faptele si cugetarile sale neprimind nici un gand sau figura, sau culoare sau
lumina, sau peste tot altceva si ca una ce priveste numai la Dumnezeu si vorbeste numai cu El a ajuns
fara forma, fara culoare si fara figura, caci aceasta este rugaciuneacurata, ce se cade sa o aiba cel
lucrator. Iar celui contemplativ i se cuvin altele mai mari decat acestea.(49)
21)A SASEA ESTE CITIREA CUVINTELOR SI VIETILOR PARINTILOR, nedandu-si auzul dogmelor straine
sau altor invataturi, mai ales celor eretice. Aceasta pentru a invata din Dumnezeiestile Scripturi si din
dreapta socoteala a Parintilor cum sa biruiasca patimile si sa dobandeasca virtutile; si ca sa se umple
mintea lui de cuvintele Duhului Sfant si sa uite cuvintele si gandurile necuvincioase de mai inainte, pe
care le-a auzit fiind in afara de chilie, si careprin multa convorbire a rugaciunii si citirii sa ajunga sa
aiba cugetari bune. De fapt rugaciunea ajutata de citirea in liniste, si citirea de rugaciunea curata,
cand cineva ia aminte la cele spuse si nu citeste sau canta in fuga. Altfel nu poate cuprinde cum
trebuie intelesul lor, din pricina intunericului patimilor. Pe langa aceasta adese ori ratacim prin
inchipuirea de sine. Mai ales patesc aceasta cei ce-si inchipuie ca au intelepciunea acestei lumi,
nestiind ca avem nevoie de cunostinta prin faptuire, ca sa intelegem acestea. Si cel ce vrea sa invete
cunostinta lui Dumnezeu nu trebuie sa se foloseasca numai de auzire, pentru ca altceva este auzirea si
alceva fapta. Caci precum numai din auzire nu poate ajunge cineva mestesugar, ci castiga deprinderea
mestesuguluilucrand si vazand si multe gresind si indreptandu-se de cei iscusiti prin rabdare si prin
taierea voilor sale si dupa vreme indelungata, asa si cunostinta duhovniceasca nu se naste numai din
cugetare ci se da de Dumnezeu dupa har celor smeriti la cuget. Ca cel ce citeste Scripturile pare sa le
cunoasca in parte, nu e de mirare, mai ales daca e lucrator. Dar unul ca acesta nu are cunostinta lui
Dumnezeu, ci trebuie sa asculte cuvintele celor ce au cunostinta. Deci cei ce au scris au avut adeseori
cunostinta. de Dumnezeu, ca si prooroci dar el inca nu. Drept aceea si eu culegand deasemenea din
Dumnezeiestile Scripturi, si neinvrednicindu-ma sa aud de la Duhul, am auzit de la cei ce au auzit de la
Acela, cum aud unii despre o cetate sau om, de la cei ce le-au vazut pe acestea.(53)
22)A SAPTEA ESTE INTREBAREA CELOR EXPERIMENTATI, despre orice cuvant sau fapta ca nu cumva
din necercare, sau din placerea de sine, inchipuindu-si ca stie cum trebuie, nestiind inca nimic, cum
zice Apostolul.
Pe urma dupa toate aceste fapte trupesti, monahul trebuie sa aiba rabdare in toate cele ce vin
asupra lui; pe care vrea Dumnezeu sa le ingaduie spre invatarea, spre cercarea si spre cunoasterea
slabiciunii sale. Sa nu se faca indraznet si sa nu-si piarda nadejdea, orice rau sau orice bine i s-ar
intampla. E dator sa se fereasca de orice vis, de orice vorba si de lucru fara rost si sa cugete pururea la
numele lui Dumnezeu, mai des decat rasufla, in toata vremea si locul si lucrulu, si sa cada la El din
suflet, adunandu-si mintea din toate gandurile lumii si cautand sa faca voia lui Dumnezeu. Atunci
incepe mintea sa-si vada greselile sale ca nisipul marii. Si acesta este inceputul luminarii sufletului si
dovada sanatatii lui. Atunci sufletul ajunge zdrobit si inima umilita incat se socoteste pe sine mai
prejos de toti cu adevarat. Atunci incepe sa inteleaga binefacerile lui Dumnezeu, cele din parte si cele
din obste, cele aflatoare in Dumnezeiestile Scripturi, si greselile sale. De atunci pazeste poruncile intru

cunostinta, de la cea dintai la cea din urma. Fiindca Domnul le-a pus ca pe o scara si nu poate cineva
sa treaca peste una ca sa ajunga la alta, ci trebuie sa inainteze ca pe niste trepte, de la cea dintai la
cea de a doua si de la ea la cea de a treia, pana ce-l vor face pe om Dumnezeu, prin harul Celui ce le-a
daruit pe ele celor ce hotarasc sa le implineasca.(53-54)
23)Caci blandetea e materia smereniei, iar aceasta este usa nepatimirii. Si prin aceasta, cel ce-si
cunoaste firea sa intra la dragostea desavarsita care nu cade.(58)
24)...Cel ce a gustat din dulceata poruncilor, stie ca poruncile il duc treptat la urmarea lui Hristos.
Acela doreste mult dorirea celorlalte, icat pentru ele dispretuieste adeseori si moartea. Simtind putin
enele din tainele lui Dumnezeu, ascunse in Dumnezeiestile Scripturi, inseteaza mult sa le cuprinda. Si
cu cat capata mai multa cunostinta, arde mai mult ca unul ce bea flacara. Iar fiindca dumnezeirea nu
poate fi cuprinsa de nimeni, ramane pururea insetat.(58)
25)Pe cat se ingrijeste cineva mai mult de evlavie sau de faptuire, pe atat se lumineaza mintea mai
mult intru cunosinta.(59)
26)Iar milostiv este cel ce miluieste pe aproapele di cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie
mancari, fie tarie, fie cuvant spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mangaia pe cel ce are nevoie de
ea.(59)
27)De asemenea el socoteste ca prin frate Dumnezeu insusi are trebuinta de el si se face indatoratul
Lui; apoi ca fara ceea ce se cere de la el, saracul poate trai, dar ca fara sa-l miluiasca pe acela, dupa
puterea sa , nu poate el sa traiasca si sa se mantuiasca.(59)
28)Ci neavand peste tot ceva cu ce sa miluiasca, sa aiba induiosare pentru toti, ca sa ajute pe cei ce au
trebuinta din cele ce poate, desfacut de orice impatimire, fata de lucrurile vietii dar avand impatimire
fata de oameni. Ba nici nu trebuie sa invete pentru slava desarta cel ce nu si-a aratat intai mila cu
lucrul, zicand ca foloseste sufletele celor slabi, in vreme ce e cu mult mai slab decat pe cei care crede
sa-i foloseasca. Fiindca tot lucrul isi cere vremea lui si o dreapta socoteala, ca sa nu se faca ceva ne la
vreme, sau fara trebuinta. Caci celui slab ii este mai bine fuga de toate si neaverea e cu mult mai buna
decat milostenia.(60)
29)Fericiti cei curati cu inima(Matei 5,8), acestia sunt cei ce au dobandit toata virtutea dupa sfintele
cuvinte, au ajuns sa vada lucrurile dupa fire.(60)
30)Fericiti, zice, cei facatori de pace. Acestia sunt cei ce au facut pace in sufletul si trupul lor,
supunand trupul duhului, ca sa nu mai pofteasca trupul impotriva duhului, ci sa-l calauzeasca precum
voieste, daruindu-i cunostinta dumnezeiasca, prin aceasta, unul ca acela poate sa rabde prigonirea,
batjocorirea si cuvantul rau, pentru dreptate si se bucura ca, plata lui multa este in ceruri(Matei 5,10).
Caci toate fericirile fac Dumnezeu dupa har pe omul care a ajuns bland, doritor a toata dreptatea,
milostiv, nepatimitor, facator de pace, rabdand toata durerea cu bucurie pentru dragostea lui
Dumnezeu si a aproapelui.(60)
31)Caci daca se va opri cineva de la toate si se va ingriji numai de faptele trupesti si sufletesti, numite
de Parinti, evlavie,iar pe de alta parte nu va crede in nici un vis si in nici un gand propriu, care nu are
marturie din Scriptura, si va fugi de toata intalnirea desarta, ca sa nu auda si sa nu citeasca nimic fara
rost, si mai ales ceva despre erezii, se vor inmultii in el lacrimile intelegerii si ale bucuriei, incat sa
poata bea din multimea lor, si va ajunge la cealalta rugaciune, cea curata, care se cuvine vazatorului
(contemplativului).(62-63)
32)Caci dupa ce mintea a venit la vederile duhovnicesti, e datoare sa citeasca in toate Dumnezeiestile
Scripturi, ca una ce nu se teme de cuvintele greu de inteles ale Scripturii, ca cei faptuitori inca si cei
slabi din pricina nepriceperii.(63)
33)De la frica omul trece la evlavie, de la aceasta vine taria, prin care e sfatul si dreapta socoteala. De
la aceasta vine taria, prin ea intelegerea, si de aceasta vine omul la intelepciune.(63)
34)Iar felurile intelepciunii sunt patru: chibzuinta sau cuostinta lucrurilor ce trebuie sau nu trebuie
facute si privegherea mintii; neprihanirea, care sta in pastrarea sanatoasa a cugetului, ca sa se poata
infrana de la orice lucru, cuvant si gand ce nu place lui Dumnezeu, barbatia, sau taria si staruinta

(rezistenta) in ostenelile incercarilor celor dupa Dumnezeu; dreptatea, adica impartirea care da
tuturor la fel.(64)
35)Caci cine zice ca stie cum trebuie numai din auz minte. Findca mintea omului nu poate sa urce
vreodata la cer fara vreun povatuitor; iar neurcandu-se si nevazand nu poate spune ceea ce n-a
vazut.(64)
36)Caci a te inchipuii ceva nu te lasa sa ajungi ceea ce te inchipui, zice Sfantul Maxim.(64)
37)Cand cineva intru cunostinta cunoaste ca nu cunoaste. Si este o nestiinta mai jos de orice nestiinta,
cand cineva nu cunoaste ca nu cunoaste. Deci este si o cunostinta cu nume mincinos, cand socoteste
cineva ca stie, nestiind nimic, cum zice Apostolul.(65)
38)Caci din nesimtire multa ne socotim noi cei multi ca suntem ceva, nefiind nimic.(66)
39)Cei
trei
uriasi
ai
diavolului:
trandavia,
uitarea
si
nestiinta.(39)
40)Caci cel ce uraste mustrarea arata vadit mandrie, zice Scararul, iar cel ce alearga spre se dezleaga
de legatura.(66)
41)Zice Damaschinul, ca virtutile trupesti sunt mai degraba unelte ale virtutilor.(67)
42)Deasemenea fara linistire si fara taierea voilor propri nu poate cineva sa invete vreun mestesug
dupa stiinta si amanuntimea.(67)
43)* Dar fericiti sunt cei ce se linistesc in intregime, fie ascultand de vreun faptuitor isihast, fie
linistindu-se si iesind din toate grijile, intru ascultarea de voia dumnezeiasca, cu osardie si cu sfatul
celor incercati, in orice indeletnicire cu cuvintele si cu intelesurile.(67)
44)Sa nu ne ingrijim despre cum vor trai saracii si cum se vor imbogatii iubitorii de lume, nici sa ne
facem griji nebunesti despre lucrurile vietii, cum zice dumnezeiescul Hrisostom.(68)
45)Pentru ca grija de viata nu lasa pe cineva sa se ingrijeasca de sufletul sau si sa-l cunoasca cum se
afla, ca cel ce se linisteste si ia aminte la sine.(68)
46)Fara atentie si fara privegherea mintii, e cu neputinta sa ne mantuim si sa ne izbavim de diavol,
care umbla racnind ca un leu pe cine sa inghita; cum zice Damaschin.(68)
47)Urechea celui ce se linisteste aude lucruri neobisnuite (Isaia). Si iarasi:Linistiti-va si
cunoasteti.(71)
48)Iar vederile duhovnicesti, precum socotesc, sunt opt:
-Cea dintai este cunostinta necazurilor si a ispitelor vietii acesteia, cum zice Sfantul Dorotei, si ea se
intristeaza de toata paguba, pe care a patimit-o firea omeneasca de la pacat.
-A doua este cunoasterea greselilor noastre si a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zice Scararul, Isaac si
multi altii dintre Parinti.
-A treia este cunostinta lucrurilor infricosate dinainte de moarte, cum se scrie in dumnezeiestile
Scripturi.
-A patra, intelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus Hristos in lumea aceasta si a lucrurilor si
cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalti sfinti Mucenici si ale cuviosilor Parinti.
-A cincea este cunostinta firii si a prefacerilor lucrurilor, precum zic Sfintii Parinti Grigorie si
Damaschin.
-A sasea este contemplarea celor ce sunt, adica cunostinta si intelegerea fapturilor sensibile ale lui
Dumnezeu.
-A saptea este intelegerea fapturilor inteligibile ale lui Dumnezeu.
-A opta este cunostinta despre Dumnezeu, asa-numita teologie.
Acestea sunt deci cele opt vederi. Cele dintai trei se cuvin celui ce este inca faptuitor, ca prin multe
si amare lacrimi, sa-si poata curatii sufletul sau de toate patimile si sa primeasca apoi prin har pe
celelalte. Iar celelalte cinci se cuvin contemplativului (vazator) sau cunoscator, pentru ca pazeste bine
si implineste neincetat faptele trupesti si morale, sau sufletesti, prin care se invredniceste de simtirea
vadita si intelegatoare a acestora.(73)
49)Caci cel ce nu doreste nimic se izbaveste prin piorunca de toate relele din vecul de acum si din cel
viitor.(94)

50)Tot necazul care se sufera cu rabdare e bun si folositor, iar cel care nu e suferit astfel este semn al
lepadarii de la Dumnezeu si e fara folos. Si daca nu se vindeca cineva de aceasta prin smerita
cugetare, nu are alt leac. Fiindca cel cu cuget smerit se ocareste si se invinovateste pe sine cand ii vin
necazuri, si nu pe altcineva.(112)
51)Si ajunge vederea unui singur inger spre toata infricosarea. Caci ce a patimit Daniil cel intocmai ca
un inger, vazand pe inger?(113)
52)Ingerii, zice, lumineaza pe oameni, iar ei primesc luminarea de la arhangheli si aceeia de la
incepatori, si asa fiecare ceata primeste luminarea si cunostinta de la alta.(113)
53)Tot cuvantul Scripturii este fara de prihana.(116)
54)Caci intelesurile ce vin de la sine, fara cercetare, in mintea celor ce se linistesc dupa Dumnezeu,
sunt vrednice de primit, zice Sfantul Isaac.(116-117)
55)Fiindca nu este pe pamant un mai mare nebun ca acela care sileste intelesul Scripturii, sau il
defaima, pentru asi intemeia cunostinta, mai bine zis necunostinta
sa.(117)
56)Caci asa se cuvine sa fie purtarea celor sarguinciosi, sa aiba minte cand la contemplarea celor
sensibile, cand la cunoasterea celor inteligibile si la ceea ce e fara chip; si iarasi; cand la vreun inteles
al Scripturii, cand la rugaciunea curata. Iar trupul, cand la citire, cand la rugaciunea curata, cand la
lacrimi pentru sine insusi sau pentru altcineva din compatimirea cea dupa Dumnezeu, cand la lucru
spre ajutorul vreunuia care e neputincios sufleteste sau trupeste.(118)
57)Dupa multa osteneala, cel fara patima ajunge fara grija, ca unul ce a biruit patimile.(119)
58)E drepr ca si celui patimas i se pare ca se simte bine dar din orbire. Numai cel ce se nevoieste are
osteneala si razboiul din vointa de a birui patimile si de a nu putea. Pentru ca unul ca acesta este lasat
uneori biruit de cei ce-l vatama, ca sa uite obisnuinta lui dintai. Ca de nu fuge mai intai de imprastiere
si nu-si castiga tacerea desavarsita, nu poate ajunge sa aiba ceva fara patima, sau sa graiasca pururea
cele bune, Simplu graind, la tot lucru se cuvine fuga desavarsita de imprastiere, ca sa nu fie tras cineva
de obisnuinta de mai inainte. Dar nimeni sa nu-si inchipuie din nestiinta, auzind despre smerita
cugetare, nepatimire si cele asemenea, ca le are pe acestea, ci e dator sa caute semnul fieacarui lucru
si sa-l afle in sine.(119)
59)Iar semnele smeritei cugetari sunt: Avand cineva toata virtutea trupeasca si sufleteasca, sa se
socoteasca pe sine si mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind.(119)
60)Iar semnul nepatimirii poate, acesta este: a ramane in toate netulburat si fara teama, ca unul ce a
primit sa poata toate prin harul lui Dumnezeu, dupa Apostol.(120)
61)Cele ce se fac fara silire nu sunt fapte, cum zice Sfantul Isaac, ci mai degraba daruri. Iar daca dupa
prima osteneala a si venit odihna, ea este plata infrangerii, si nu trebuie sa te lauzi cu ea. Caci nu cei
ce iau plata sunt laudati, cei ce se silesc in lucrare si nu iau nimic.(120)
62)Nimeni nu poate sa ne faca rau, daca nu vrem noi.(121)
63)Dar chiar daca se vede pe sine stand degeaba si pierdut, sa nu se inspaimante, caci va veni la
zdrobirea sufletului si la lacrimi indurerate, de nu va iesi din chilie. Si iarasi de va avea multa ravna la
toata lucrarea duhovniceasca si lacrimi, sa nu socoteasca aceasta bucurie, ci inselaciune si pregatire
de razboi (122)
64)Deaceea vrasmasul incearca orice mestesug ca sa desfaca pe om de isihie(liniste) si sa-l faca sa
cada in ispita si sa se afle in oarece fel necredincios.(123)
65)Caci infranarea totala si neinfranarea sunt cele care aduc neputintele. Iar infranarea si schimbarea
mancarurilor de fiecare data se fac pricinuitoare ale sanatatii, ca sa se pastreze fara placeri si fara
boala si sa fie impreuna lucrator spre dobandirea virtutilor.(128)
66)Caci cel ce a primit darul luarii aminte la dumnezeiestile Scrip[turi, cum zic Parinti, afla tot binele
ascuns in toate Scripturile.(128)

67)Fiindca cunostinta dumnezeiasca este un dar, iar stiinta cuvantului, este o invatatura omeneasca
ca celelalte invataturi ale lumii acesteia, si nu ajuta la mantuirea sufletului. Aceasta se vede la
elini.(128)
68)Iar citirea se face spre a aminti celor ce stiu cele spuse din cercare si spre a invata pe cei necercati.
Marele Vasile zice ca atunci cand Dumnezeu afla o inima curata de toate lucrurile si invataturile
lumesti, Isi scrie in ea dogmele Sale ca pe o tablita nescrisa. Iar aceasta o spun, ca sa nu citeasca
cineva cele ce nu slujesc la a bineplacea lui Dumnezeu.(128)
69)Daca este inca faptuitor, sa citeasca vietile si cuvintele Parintilor, iar daca harul l-a ridicat la
cunostinta Dumnezeiasca, sa citeasca toate scriptiurile dumnezeiesti.(128-129)
70)Ratacirea gandului sete inceputul pacatiuirii, cum zice Sfantul Isaac. Iar cel ce vrea sa fuga de
acesta cu desavarsire se cade sa petreaca mult timp in chilie. Si daca e supus tradaviei sa lucreze
putin, ca si cel nepatimitor si cunoscator, spre folosul altora si spre ajutorul celor neputinciosi.(129)
71)Nici un lucru care se face dupa Dumnezeu, cu smerenie, nu este rau.(130)
72)Tot ce este afara de trebuinta neaparata, adica tot ce nu ajuta la mantuirea sufletului, su la viata
trupului, i se face piedica celui ce vrea sa se mantuiasca.(130)
73)Daca este cineva smerit cu cugetul, trebuie sa aiba toata virtutea si sa creada ca este mai prejos
decat toata faptura, ca unul ce datoreaza mai mult. Iar de nu are simtirea aceasta, insasi aceasta este
dovada ca e mai rau decat toata faptura, chiar daca s-ar parea ca are petrecerea intocmai cu
ingerii.(143)
74)Nu trebuie sa deznadajduim, daca nu suntem cu se cuvine sa fim.(134)
75)Caci cel ce pacatuieste fara puterea de a se pocai, dar nu deznadajduieste, neaparat se va socoti pe
sine mai prejos decat toata zidirea si nu va indrazni sa osandeasca sau sa ocarasca pe vreun om, ci mai
degraba se minuneaza de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si e plin de recunostinta fata de Facatorul
de bine si poate si alte bunatati.(135)
76)Precum cel patimas si inca nepartas de lumina cunostintei se afla in mare primejdie daca are
stapanire peste vreunii, zice Damaschin, asa si cel ce a luat nepatimire de la Dumnezeu si cunostinta
duhovniceasca, daca nu foloseste si alte suflete. Caci nimic altceva nu foloseste celui neputicios, ca
alergarea in liniste, nici celui patimas si fara cunostinta, ca supunerea in ea. Deasemenea nimic nu e
mai bine ca a-si cunoaste cineva nestiinta si neputinta proprie, si nimc nu e mai rau ca a nu le
cunoaste pe acestea. La fel nu e alta patima mai urata ca ingamfarea, nici mai vrednica de ras, ca
iubirea de argint, care e radacina tuturor relelor.(136)
77)Iar obisnuinta dainuind, primeste putere de fire, zice Marele Vasile.(136)
78)Deci cel ce s-a silit putin a biruit pe vrasmasi, iar cel ce s-a lenevit putin s-a intunecat si s-a
pierdut.(137)
79)Nimic nu obisnuieste, zice Marele Vasile, sa intunece cugetarea asa de mult, ca rautatea, nici sa
lumineze mintea, ca citirea in liniste, nici sa aduca o durere mai naprasnica sufletului, ca gandul
mortii, nici sa pricinuiasca sporirea nevazuta, ca ocararea de sine si taierea voilor proprii; sau pirderea
nevazuta, ca parerea de sine si placerea de sine. Nimic nu pricinuieste departarea de Dumnezeu si
pedepsirea omului credincios, cum o face cartirea, nici nu duce asa usor la pacatuire ca zapaceala si
vorba multa. Nu este lucru care sa duca asa de repede la dobandirea virtutii, ca singuratatea si
adunarea mintii, nici la recunostinta si multumire, ca cugetarea la darurile lui Dumnezeu si la
rautatiler noastre. Nimic nu sporeste facerile de bine, ca vestirea lor cu lauda; si nimic nu obisnuieste
sa aduca mantuire si intelepciunea Duhului cum e calea imparateasca, ce se tine departe in toate, atat
de ceea ce eprea mult, cat de ceea ce e prea putin. Si nu este alta virtute ca sa cuprinda voia
Dumnezeiasca, ca smerita cugetare si parasirea ocarui gand si orcarei vointi proprii. Nu este ceva care
sa ajute la tot lucru bun ca rugaciunea curata, nici piedica la dobandirea virtutilor, ca imprastierea si
ratacirea cugetarii, chiar daca e de scurta vreme. Caci cu atat are cineva mai multa curatie, cu atat isi
apare ca pacatunind mai mult, prin aceea ca vede; si cu cat pacatuieste mai mult, cu atat se intuneca
mai mult, chiar daca isi apare avand curatie. Si iarasi cu cat are cunostinta mai multa, cu atat isi apare

mai lipsit de cunostinta; si cu cat isi cunoaste mai putin nestiinta sa, si cunostinta cea duhovniceasca
cea din parte, cu atat i se pare ca e mai cunoscator. Si cu cat rabda cel ce se nevoieste mai mult
necazurile, cu atat va birui mai sigur pe vrasmas; si cu cat se nevoieste cineva sa faca mai mult bine
intr-o zi cu atat se face mai indatorat pentru toate zilele vietii sale, zice Sfantul Maxim.(137-138)
80)Cel ce cere un lucru de la aproapele e dator, cu mai multa dreptate, sa-l ceara de la sine. Caci
precum sunt daori pacatosii sa tremure de Dumnezeu fiindca l-au maniat, tot asa sunt datori cei ce au
fost acoperiti de harul Lui in neputinta lor gata de deznadajduire, sa tremure cu mult mai vartos ca
unii cei datoreaza multe. Si precum mare prapastie este necunoasterea Sfintelor Scripturi, cum zice
Sfantul Epifanie, la fel si mai rau este neascultarea intru cunostinta.(138)
81)Nu fi iubitor de tine, zice, Sfantul Maxim si vei fi iubitor de Dumnezeu, nu-ti fi placut tie, si vei fi
iubitor de frate.(139)
82)Rug: Fie ca vreau, fie ca nu vreau, mantuieste-ma(141)
83)Findca daca nu afla mintea altceva mai de pret decat lucrurile sensibile, nu-si intoarce pofta spre
aceea, ca sa paraseasca cele cu care s-a obisnuit vreme indelungata. Deci precum cei iubitori de
oameni si nepatimasi nu se vatama mult de lucrurile lumii, pentru ca le chivernisesc bine, asa si cei ce
au daruri mari, pentru ca pun in seama lui Dumnezeu ispravile lor.(143-144)
84)Tuturor le este de folos linistea si fuga de unele lucruri si anumiti oameni. Dar mai ales
celor patimasi si slabi.(144)
85)Daca nu se face cineva nepatimas, nu-i trimite Sfantul Dumnezeu Duhul Sau Cel
Preasfant, ca nu cumva sa se afle inca atras din obisnuinta spre patimi si sa se faca vinovat
in fata Duhului Sfant, celui salasluit in el si mai mare osanda sa aiba.(145)
86)*De aceea, nici un lucru indoielnic nu trebuie sa-l faca cineva, s-au sa-l hotarasca ca
buna, afara de cazul ca nu poate sa traiasca sau se mantuiasca fara el. Sa intrebe pe cei
incercati, sau sa-si castige asigurarea din credinta cea tare si din rugaciune, inainte de a fi
ajuns la desavarsita nepatimire, care face mintea nebiruita si nemiscata in tot lucrul bun.(145146)
87)Parintii, zice cartea batranilor (Patericul), au pazit poruncile, cei dupa ei le-au scris, iar noi
am pus cele scrise in dulapuri(bibleoteci). Chiar daca vrem sa le mai si citim , nu staruim sa
intelegem cele scrise si sa le facem, ci le citim in fuga, saunsocotind ca facem ceva mare, ne
inaltam, nestiind ca mai mult ne osandim daca nu le implinim cum zice Sf. Ioan Gura de Aur:
Cel ce a cunoscut, zice, Domnul, voia Domnului sau( ), si celelalte. Asadar buna e citirea si
cunostinta, dar cand nu iscodeste cineva viata invatatorului, cum zice Teologul: Nu cauta
vrednicia de crezare a celui ce te invata, sai iti vesteste, si cum zice Domnul: Cate va vor
zice voua preotii si celelalte. Caci nici o vatamare nu-i vine vreunuia care intreaba, din
faptele celui ce-l invata pre el, dar iarasi nici un folos, daca nu lucreaza insusi. Pentru ca

fiecare va da socoteala pentru sine, invatatorul pentru cuvantul sau, iar auzitorul pentru
ascultarea lui cu lucrul.(146)
88)Asadar bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu daca traim dupa fire, ne sunt pricinuitoare a
tot binele, iar daca le folosim rau, ne pricinuieste munca cea vesnica . (147)
89) Dar mai buna dect toate cele spuse, este rabdarea necazurilor . Cel ce s-a nvrednicit de
acest mare dar este dator sa multumeasca lui Dumnezeu, fiindca la impartasit de o
binefacere mai mare.(149)
90) Toate cele ce sunt le-a facut Domnul spre folosul nostru .(151)
91) Noua celor ce iubim binele inca de frica muncilor si a ncercarilor, nu ne este deloc de
folos linbertatea, ci paza si fuga de lucruri, ca si prin departarea celor ce vatama neputinta
noastra, sa putem lupta cu gandurile.(158)
92)Caci Natanail se talcuieste ravna de Dumnezeu.(159)
93)Cci este obiceiul dumnezeie[tii Scripturi zice Marele Vasile, s\ numeasc\ pe om mai mult dup\
virtutea lui dec`t dup\ na[tere (159)
94) Imprastierea este pricina ntunecarii mintii (161)
95) Fiindca cel ce cauta cu lucrul, acela vede paguba si cstigul n lucrul cu care se
ndeletniceste, zice Sf. Isaac, ci acela poate da sfat altora, ca unul ce l-a patit, adeseori si l-a
nvatat de cercarea. Pentru ca sunt , zice, lucruri bune la aratare, dar ascund o paguba destul
de nsemnata; si sunt altele rele la aratare, dar cuprind n ele cel mai mare cstig.
De aceea, zice , nu este tot omul vrednic de ncredere, ca sa dea sfat celor ce cauta, ci
numai acela care a luat de la Dumnezeu darul deosebirii si a dobndit din staruirea n
nevointa o minte stravazatoare, cum zice Sf. Maxim. Iar aceasta trebuie sa fie cu multa
smerenie si sa nu dea sfaturi tutror, ci numai celor ce le cer de bunavoie, si-l ntreaba nesilit,
si nvata dupa rnduiala, sa faca asa c prin smerenie si prin ntrebarea de bunavoie a celui
ce ntreaba, sa se ntipareasca cuvntul n sufletul celui ce-l aude, si sa se ncalzeasca din
credinta, vaznd pe sfatuitor bun asemenea sfatuitorului aceluia minunat, pe care l-a numit
Isaia Prorocul Dumnezeu tare, biruitor (162)

96)Caci cel ce vrea sa ndrume sau sa dea sfat cuiva, sau sa-i aduca aminte de ceva, cum
zice Scararul, e dator mai ni sa se curateasca de patimi, ca sa cunoasca n chip nemincinos
scopul lui Dumnezeu si starea celui ce cere de la el cuvnt. Fiindca nu tutror li se potriveste
acelasi leac, chiar daca neputinmta este poate aceeasi. Pe urma sa se ncredionteze de la
cel ce cere sfat, daca face aceasta din faptul ca e supus cu trup si suflet, sau se roaga de la
sine cu caldura credintei si cauta sfat, fara sa-l aduca dascalul la aceasta, sau, dimpotriva, l
sileste vreo alta trebuinta spre a se preface ca e datornic sa auda sfat. (164-165).
97)Din vorba multa nsa, cum zice Solomon, nu lipseste pacatul. Fara ntrebare de la frati nu
trebuioe sa graiasca cineva, de dragul folosului, ca binele sa se faca din hotarre libera. Caci
apostolii ne cer sa fim nu ca unii ce stapnesc peste turma, ci ca unii ce ne facem chip
turmei. (165).
98) Caci noi ne pomenim dnd drumul Cuvntului, prin aceea ca ne nchipuim ca avem o
cunostinta mai presus de altii . Si, de fapt, cu ct suntem mai vinovati, cu att avem mai multa
slobozenie . Pe cnd Sfintii, cu ct sunt mai aproape de Dumnezeu, cu att se tin pe ei mai
pacatosi zice Sfntul Dorotei. Caci fiind coplesiti de cunostinta despre Dumnezeu, ca unii ce
s-au mpartasit de ea, simt ca nu mai stiu ce sa mai spuna (166).
99) ajunge nebunia, fara alt pacat pentru pierderea sufletului. Caci cel ce are pacate mici
este lasat sa cada n mai mari , spune Sfntul Isaac , si cel ce a luat de la Dumenzeu dar, si
se arata cu nemultumire, si pregateste pierderea acestui dar, fiindca s-a facut nevrednic pe
sine darul lui Dumnezeu, cum zice Marele Vasile . Caci multumirea se roaga. (167).
100) unele lucruri aflatoare n dumnezeiestile Scripturi sunt limpezi si usor de nteles, iar
altele nelamurite si greu de cuprins, ca prin cele dinti sa ne atraga pe cei mai trndavi la
credinta si la cautarea si a celorlalte, ca sa nu cadem dintr-o prea mare ntelegere n
deznadejde si necredinta, iar prin celelalte, ca sa nu ne atragem o si mai mare osnda,
dispretuind cuvntul nteles, ci ca cei ce vor, ostenindu-se de bunavoiesa caute cu lucrul cele
ascunse si sa aiba lauda din aceasta, cum zice Gura de Aur. (167)
101) Si simplu, toata Scriptura si tot cuvntul lui Dumnezeu, sau al unui Sfnt sau al fapturilor
sensibile sau inteligibile are un scop ascuns n sine .

Ba chiar orice cuvnt omenesc . Si nimeni nu cunoaste ntelesul unui cuvnt dect numai prin
descoperire (170).
102) Aceasta este o socotinta mincinoasa care socoteste ca stie cele ce niciodata nu le-a
stiut (171).
103) ne putem mntui pretutindeni daca parasim voile noastre (174)
104) linistea este mai mare dect toate si fara de aceasta nu ne putem curati si cunoaste
neputinta noastra si uneltirile dracilor , dar nici puterea si purtarea de grija a lui Dumnezeu nu
o putem cunoaste din cele cntate si citite (174)
105 nu trebuie sa fie folosit un lucru, sau un cuvnt sau o fapta, sau un gnd , n afara de
trebuinta neaparata pentru mntuirea sufletului si pentru viata trupului; si ca fara de dreapta
socoteala, nici cele ce par bune nu sunt primite de Dumnezeu , precum nici lucrarea cea
buna nu poate folosi pe cineva , daca nu se face cu scop bun. (175).
106) suntem datori sa cercetam Scripturile dupa porunca Domnului, ca sa aflam n ele viata
vesnica; si sa luam aminte la ntelesul psalmilor si al troparelor . De asemenea, sa
cunoastem ntru cunostinta multa ca nu cunoastem. Caci zice Marele Vasile, daca n-a gustat
cineva din cunostinta, nu stie de cte este lipsit. (175).
107) e dator mai nti ca cineva sa dobndeasca nepatimirea, prin fuga de lucruri si de
oameni nefolositori si numai dupa aceea, cnd o cere vremea, sa povatuiasca pe altii si sa
chiverniseasca lucruri fara de osnda si fara vatamare , n urma deprinderii ntru nepatimire ,
o data ce ajuns la desavrsita lipsa de patimi, dar numai daca a primit de la Dumnezeu
chemare , zice Damaschin, ca Moise, Samuil si ceilalti proroci si Sfinti Apostoli, spre
mntuirea celor multi. Chiar si atunci sa nu primeasca usor, ca Moise, Avacum, Grigorie,
Cuvntatorul de Dumnezeu si altii si cum a zis Sfntul Pr?? Despre Sfntul Ioan , ca nu voia
sa paraseasca linistea lui scumpa, macar ca avea datoria ca Apostol sa propovaduiasca, nu
sa vietuiasca n liniste. (176-177).
108) Caci parerea de sine si nestiinta fac orbi pe cei ce nu vor sa vada nicidecum neputinta si
nestiinta lor. (178).

109) Postul smereste trupul, privegherea lumineaza mintea, linistirea aduce plnsul, plnsul
boteaza pe om si spala sufletul si-l face fara de pacat. (178).
110) fara plns nu se face curatirea, iar plns n mprastiere nencetata nu este ; si fara
curatirea sufletului nu se naste ncredintarea neclintita, despartirea sufletului de trup este
primejdioasa . Caci ceea ce nu e vadit, zice Scararul, poate nu e nici crezut . (178).
111) dupa rnduiala pavecernitei trebuie sa zicem Crezul, Tatal nostru, si Doamne
miluieste, de multe ori. Si seznd apoi catre rasarit, ca cei ce plng un mort, sa ne clatinam
capul cu durere din suflet si cu suspin din inima si sa zicem cuvintele cunostintei ce se
ntmpla sa o avem , ncepnd de la cea dinti pna ce ajungem la rugaciune. (180).
112 Marele Vasile osndind mpotrivirea n cuvnt, zice catre egumen sa-i dea celui ce se
mpotriveste n cuvnt multe metanii, pna la o mie . Iar schimbnd numarul, a zis: sau o mie
sau una . Aceasta nseamna : cel ce graieste mpotriva e dator sa faca o mie de metanii
naintea lui Dumnezeu , sau una catre staret, zicnd : Iarta-ma, Parinte.
113) Fiindca daca ar socoti ca face pocainta, dar ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt celui
ce-l judeca pe el ntemeiat sau nentemeiat , nu este vrednic de iertarea cea dupa har. (184)
114) Binele nu este bine , daca nu are ca scop voia dumnezeiasca(192)
Caci precum n cer sunt noua cete asa si n Biserica , si anume : patriarhii, mitropolitii,
episcopii, preotii, diaconii, ipodiaconii citetii, cntaretii si monahii (193)
116) Despre Sfnta Cruce :
Caci cele doua degete si o singura mna arata pe Domnul nostru Iisus Hristos cel rastignit,
cunoscut n doua firi , si-ntr-un singur ipostas . Iar dreapta aminteste de puterea Lui
nemarginita si de sederea cea de-a dreapta Tatalui. Cobornd ea de sus , ne arata pogorrea
din ceruri pna la noi . Iar trecnd de la dreapta la stnga izgoneste pe vrajmasi ssi arata ca
prin puterea Sa nebiruita a biruit Domnul pe diavol care sta la stnga, lipsit de tarie si
ntunecat. (193)

Cartea a doua

Douazeci si patru de cuvinte scurte (sinoptice) si pline de toata cunostinta duhovniceasca.

Cuvntul I (a)
1)

Si nceputul tutror virtutilor este ntelepciunea duhovniceasca , chiar daca e si sfrsitul .

Fiindca daca nu se apropie aceasta de minte, nu poate omul lucra vreun bine, pentru ca nu a
auzit niciodata despre aceasta. (195)
2)

Cuvntul II (b)

Credinta, cea care a spus Apostolul ca este temelia faptelor celor dupa Dumnezeu, am primit-o la
dumnezeiescul Botez prin harul lui Hristos si nu din fapte . (197).
3)

Dar cetele fiintelor ceresti fara de trup si oamenii buni nu sufere sa vatame pe careva din cei

mpreuna robi , chiar daca ar fi foarte rau acesta, ci mai vrtos au mila de el si se roaga lui Dumnezeu
pentru el , cum zice marele Atanasie. (!99).
4)

Iar ispitele oamenilor drepti si sfinti se ntmpla dupa bunavointa lui Dumnezeu spre desavrsirea

sufletelor, si spre rusinarea vrajmasilor lor, demonii. (200)

Cuvntul III (g)
5)

Lacomia pntecelui estge cea dinti dintre cele opt capetenii ale rautatii . Iar dumnezeiasca frica si

prima porunca le surpa pe toate. (201).

6)

Iar desavrsindu-se frica, se desavrseste si omul prin plns si nu mai vrea sa pacatuiasca , ci

temndu-se de ntoarcerea patimilor, petrece neranit n frica cea curata. (203)

7)Iar semnul fricii dinti sta n a ur pacatul si a ne mnia pe pacat, ca niste raniti de fiara. Iar
al celei desavrsite n a iubi virtutea si a ne teme de abatere, fiindca nimeni nu este
neschimbacios. (204).
8) De aceea la tot lucrul n viasa aceasta suntem datori sa ne temem de cadere. (204).

Cuvntul IV (d)

9) Temerea e din credinta si din temere buna-cinstire, potrivit cu Prorocul, care dupa ce a
nfatisat sus ntelepciunea coborndu-se mai jos zice : Duhul cunostintei si al bunei-cinstiri,
duhul temerii de Dumnezeu. Iar Domnul ncepnd de la temere a calauzit la plns pe cel ce
are temere (205).
10) Deci toata grija omului sa fie pentru pazirea simturilor ,ca sa nu stea sau sa nu faca ceva
ce nu i se pare ca este dupa Dumnezeu (208)
11) Sa nu primeasca nici o cutezanta a gndului pna ce va veni Domnul, caruia sa-i fie slava
n veci. Amin.
Cuvntul 5 (e)
12) Chiar daca i se pare cuiva ca se mpartaseste de toate virtutile , daca nu va rabda pna la
sfrsit si nu se va izbavi de cursele diavolului , nu este vrednic sa Ajunga n mparatia
cerurilor. (208)
13) Zice Marele Vasile : Sa porti razboi deodata cu toate patimile, ca poate slabind te vei
ntoarce la cele dinapoi si nu te vei afla pregatit pentru mparatia cerurilor . Ci lupta-te cu
fiecare din patimi pe rnd ncepnd de la rabdarea celor ce vin asupra-ti(210).
Cuvntul 6 (z)
14) Nadejdea fara grija este viata si bogatie ascunsa pentru simtire , dar marturisita de
ntelepciune si de firea lucrurilor. (212).
15) Nimic nu ntuneca asa ca rautatea . Dumnezeu se arata simplitatii si smereniei si nu
ostenelilor. Si se arata nu cum socot unii, din neexperienta ci prin contemplarea lucrurilor si a
fapturilor si a tainelor descoperite n dumnezeiestile Scripturi. (215).

Cuvntul 7 (i)
16) Nempatimirea vine din nadejde, fiindca cel ce nadajduieste ca va dobndi n alta parte o
bogatie vesnica usor dispretuieste pe cea din mna , chiar daca cea vremelnica i aduce toata
odihna (216).

17) Pentru ca ceea ce ajuta si mpiedica pe om sa se mntuiasca este voia sa si nimic

altceva (217)
18) Obisnuinta face pe om de la sine, pe ncetul, fie bun , fie rau. Caci daca n-ar fi asa , nici
un tlhar nu s-ar fi mntuit. (217)
19) Dar ce face mai mult monahul, daca nu pastreaza fecioria si nu traieste n saracie. ?
(218)
Cuvntul 8
20) Nempatimitul ia pururea aminte la Dumnezeu prin vedere (220)
21) Nu este cu putinta celor ce mai au nca vreo legatura cu ceva din cele sensibile, sa
biruiasca patimile,(220).
22) Caci mai biune este sa fie mprastiat n chip rau si sa nu se afle ocupat nici cu lucrurile si
cugetarile dumnezeiesti, dect sa lucreze dar pe cele rele .(221)
23) Odihna orict ar fi de mica este o voie trupeasca. (221 222)
24) Pacatul este la ndemna chiar si a celor foarte drepti , iar pocainta nu e tuturor la
ndemna , pentru faptul ca moartea este aproape si nainte de ea desnadejdea. Bine este
deci sa nu cadem , sau sa cadem si sa ne ridicam. Iar daca s-a ntmplat sa sa cadem, bine
este sa nu desnadajduim si sa nu ne ntristam de iuburea de oameni a Stapnului. Caci daca
vrea, poate face mila cu neputinta noastra, numai sa nu ne departam de El sau sa ne
ngrijoram si sa ne descurajam, daca, silindu-ne, nu isbndim sa mplinim poruncile . Ci sa ne
gndim ca o mie de ani naintea Domnului sunt ca o zi iar o zi ca o mie de ani. (222-223).
25) Pentru tot lucrul bun trebuie sa ntrebe omul, ca Sfntul Antonie sau pe oricine se
nimereste, ci pe cei ce au darul deosebiri, ca nu cumva cei ce ntrebatifiind necercati sa cada
amndoi n groapa, dupa pilda Evangheliei (223 224)
26) Din plns, asadar, si din rabdare se nasc nadejdea si nepatimirea mortificarea lumii. (224)

Cuvntul 9

27) Daca mintea se simte pe sine, nu mai este numai n Dumnezeu, ci n sine nsasi, si cel ce zice ca
este numai cu Dumnezeu, trebuie sa fie fara chip, fara culoare, fara formasi nemprastiat . De aceea
monahul e dator sa ia aminte si fara ntrebarea celor cercati sa nu nici un gnd bun sau rau, pentru
ca nu le cunoastem nici pe unele (226)
28) Diavolul ia nfatisarea de nger al luminii Fiindca gndurile semanate de el se arata celor
necercati ca gnduri ale dreptatii (228).
Cuvntul 10

29) Cu adevarat cel smerit la cuget nu nceteaza niciodata de a se ocar pe sine chiar daca toata lumea
s-ar razboi cu el si l-ar necinsti. (229-230)
30) Smerenia este roada cunostintei, iar cunostinta roada ispitelor (230)
31 Cel ce a gresit din cunostinta stie din parte ca nu cunoaste si cunostinta i se face pricina de
smerenie (231)
32) Cel ce s-a cunoscut pe sine ca este faptura schimbaciosaniciodata nu se nalta ntru nimic. Fiindca
chiar daca are ceva este al facatorului .(231)
33) Zice Avva Cassian : Smerenia se naste din cunostinta. (233)
Cuvntul 11
34) Este foarte bine a ntreba n toate. Dar pe cei cercati; pe cei necercati e primejdios, neavnd
puterea de a deosebi (234)
35) Iar daca nu se afla cineva cu darul deosebirii ntre oamenii de acum , pentru ca lipseste smerenia
care l naste, suntem datori sa ne rugam cu staruinmta nainte fiecarei fapte, cum zice Apostolul Si
daca chiar suntem lipsiti de mini cuvioase, sau de curatia sufletului si a trupului sa fim macar n afara
de pomenirea raului si de gnduri patimase.(234)
36) Dar unde se cauta voia proprie si nu a lui Dumnezeu, acolo este ngmfare si Dumnezeu nu-si
arata bunavointa nici nu-si descopera sfatul sau, ca nu cumva cunoscnd cineva si nefacnd sa se
osndeasca si mai mult (235)
37) Nu trimite Sfntul Lui Duh celui ce nu s-a curatit poe dine de patimi prin fapte trupestri si morale,
ca nu cumva sa ncline acesta din obisnuinta spre patimi si sa se Faca vinovat fata de Sfntul Duh venit
din El.(235).

Cuvntul 12..
38) Pna ce mintea n-a dobndit omorrea patimilor nu i foloseste sa vina la contemplarea celor
sensibile. (239).
39)Ingerul adevarat are putere de le Dumnezeu s iface mintea sa se linisteasca si sa-l primeasca, chiar
daca nu vrea. Dar dracul nu poate sa faca aceasta, ci numai cand vede ca mintea il primeste I se arata,
dupa ingaduinta lui Dumnezeu. Iar de nu e primit, se departeaza alungat de ingerul pazitor de la
Dumnezeiescul Botez, dat fiind ca mintea nu si-a vandut libertatea.(243)
40)Iar fara Duhul Sfant aceasta virtute cuprinzatoare nu se numeste nepatimire. Ci chiar daca ar fi ,
poate , cineva astfel, el se afla mai degraba intru nesimtire.(245)

41)Cel ce vrea sa spuna ceva despre dragoste indrazneste sa graiasca despre Dumnezeu
insusi.(Ioan4,16)(246)
42)Caci din tot sufletulinseamna ca din ratiune, manie si pofta. Pentru ca din aceste trei se alcatuieste
sufletul.(246)
43)Toata lucrarea se face sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau pentru dragostea de
aproapele.(248)
44)Dar Dumnezeu nu are niciinceput , nici sfarsit. Deasemenea nici virtutile Lui, pentru ca nici
odata n-a fost fara de ele. Ci totdeauna e suprabun si drept, atotintelept, atotputernic, neinfranat,
nepatimitor, nescris imprejur, nehotarnicit, neaflat, necuprins, fara sfarsit, vesnic, necreat,
neschimbat, neincetat adevarat, necompus, nevazut, nepipait, neinteles, desavarsit, mai presus de
fiinta , negrait, mult milostiv, atotidurat, atotvazator.(248)
45)Dumnezeu e netrupesc, simplu, fara de inceput, un singur Dumnezeu inchinat si preamarit de
toata zidirea in tatal, fiul si Duhul Sfant. Iar cel ce s-a facut Lui are o singura vointa si nu mai multe
compunse.(249)

46)Cibzuinta-aceasta se naste din ratiune si sta la mijloc intre abilitate si prea multa talcuire, si intre
nechibzuinta.(250)
47)*Cel chibzuit insa nici nu se inalta, mandrindu-se si catand sa vateme pe cineva, nici nu se
rostogoleste fara minte si nu se vatama de cineva; ci culegand cele bune le pazeste in Hristos Domnul
nostru, Caruia I se cuvine slava si stapanirea in veci. Amin.()

48)Neprihanirea este cugetul intreg, adica nestirbit.(251)

49)Aceasta se naste din partea poftitoare a sufletului si fara de ea nu se pazeste nici un bine, ciar
daca se poate face.(251)

50)Insusirea barbatiei nu sta in a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra
barbatiei. Dar nici a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci
aceasta este lasitate si se afla dedesuptul barbatiei. Barbatia inseamna a starui in rabdare si in tot
lucru bun si a birui patimile sufletului si a trupului.(252)

51)Dumnezeu e preamarit si prin dreptate zice Marele Dionisie.

52)El stie ca daca isi inchipuie care peste tot vreun bine, se va lua de la sine ceea ce I se pare ca e al
lui, cum zice Domnul, Caruiai se cuvine slava in veci. Amin.

53)Daca cineva ar avea multe necazuri si multe primejdi de la draci si de la oameni, tinand pacea
Domnului toate le va socoti nimic.(254)
54)Sufletul are pace cu Dumnezeu, cand pare ace cu sine insusi si se face intreg dupa voia lui
Dumnezeu. Si se face asa, cand are pace cu toti oamenii, chiar daca sufera suparari grele de la ei. Caci
prin rabdare nu se tulbura nici decum, ci toate le sufera, tuturo le vrea binele, pe toti ii iubeste pentru
Dumnezeu si pentru fire. Pentru cei infideli plange ca pentru niste pirduti, cuma facut Domnul si
Apostolii, iar pentru cei credinciosi se roaga si lucreaza. Si asa primeste pacea gandurilor si petrce cu

mintea in contemplatie si rugaciune curata catre Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor.
Amin.
55)Dar ceea ce s-a dobandit dupa vreme si osteneal indelungata, se poate pierde intr-o clipa de
timp.(257)
56)Linistiti-va si cunoasteti, zice pentru ca linistea aduna mintea.(259)
57)Sfintii nici nu cunosc tot scopul lui Dumnezeu cu fiecare lucru sau gand al Acripturii, nici nu scriu
deodata toate cele cunoscute de ei.(260)
58)Daca are vreun povatuitor, detator sa intrebe la tot lucru si sa primesc prin urechi
raspunsulsi sa plineasca cu lucru cele spuse. Iar daca nu are vreunul, il are dupa Euhit, pe
Hristos, si e dator sa-L intrebe prin rugaciune din inima pe El si sa nadajduiasca cu credinta
raspunsul din lucru si prin cuvant, ca nu cumva Satana, neputand raspunde cu lucru, sa
raspunda cu cuvantul, prefacandu-se pe sine in povatuitor si tragand la pierzare pe cei ce nau rabdare1.(266)
59)ADAM->A(Anatoli)-rasarit; D(Dysis)- apus; A(Arktos)- miaza noapte; M(Mesimvria)- miazazi, om in siriaca=foc2 (274[v1])
60)Deaceea numai cugetarea semeata a incantari de sine poate sa ramana ascunsa tuturor,
ba aproape si celui ce o are pe aceasta, mai ales daca nu cade in incercari prin care sufltul e
dus la mustrare si-si cunoaste neputinta si nestiinta sa(275)
Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul
1. Frate, la nceputul lepdrii, srguieste-te s sdesti n tine virtuti frumoase, ca s te faci folositor si
obstii si s te slveasc la sfrsit Domnul. S nu cstigi ndrzneal fat de staret, niciodat, cum am zis
si mai nainte, nici s nu ceri cinstire de la el. S nu-ti cstigi prietenie cu cei mai mari, nici s nu dai
trcoale chiliilor lor, cunoscnd c prin aceasta nu numai c ncepe s se nrdcineze n tine patima
slavei desarte, dar te si faci urt n ochii ntistttorului. Cci se ntmpl totdeauna aceasta. Deci cel ce
ntelege s nteleag. Ci sezi n chilia ta, oricum ar fi, n pace. Iar de la cel ce vrea s se ntlneasc cu
tine, nu te ntoarce, din pricin de
evlavie. Cci ntlnindu-te cu el cu gnd prietenesc, nu te vei vtma, chiar dac ti este dintre dusmani.
Iar dac nu vezi n aceasta vreun folos pentru tine, trebuie s tii seama de scopul celui ce vrea s se
foloseasc de la tine.
2. Trebuie s ai totdeauna n tine frica lui Dumnezeu si s cercetezi n fiecare zi, ce ai fcut bine, sice
ru. Iar de cele bune s uiti, ca nu cumva s cazi npatima slavei desarte, iar fat de cele potrivnice s
tefolosesti de lacrimi mpreunate cu mrturisirea si curugciune struitoare. Cercetarea s-ti fie asa :
sfrsin-du-se ziua si venind seara, cuget ntru tine : Oare cumam petrecut ziua, cu ajutorul lui
Dumnezeu ? N-amosndit pe cineva, nu l-am grit de ru, nu l-am scrbit,n-am cutat la fata cuiva cu
patim, sau n-am fost neasculttor celui mai mare n slujb, si nu mi-am neglijat-o pe aceasta ? Nu mam mniat pe cineva, sau stndla rugciunea de obste, nu mi-am ocupat mintea culucruri nefolositoare,
sau n-am lipsit de la biseric side la pravil, ngreuiat de lene ? Dac te gsesti nevinovat de toate
acestea (ceea ce e cu neputint, "ccinimeni nu e curat de ntinare, nici mcar o singur zidin viata lui"
(Iov XIV, 4) si nimeni nu se va luda care inima curat), strig ctre Dumnezeu cu multe lacrimi :
Doamne, iart-mi mie toate cte am gresit culucrul, cu cuvntul, cu stiint si cu nestiint. Cci
multegresim si nu stim.
3. In fiecare zi trebuie s vdesti printelui tu duhovnicesc tot gndul tu, si ceea ce-ti va spune el,
sprimesti ca din gur dumnezeiasc, cu toat ncredintarea, si s nu le spui acestea altcuiva, zicnd :
ntre-bnd pe printele asta si asta, mi-a spus asta si asta ; sis descosi cu acela dac a spus bine sau
dac n-a spusbine, ntrebndu-te : ce trebuie deci s fac ca s-mi ajut?

Cci aceste cuvinte snt pline de necredint fat de printele tu si vtmtoare de suflet. De obicei
aceasta se ntmpl de cele mai multe ori nceptorilor.
4. Trebuie s privesti pe toti cei din obste ca sfinti,si numai pe tine s te socotesti ca cel din urm
pctos.S gndesti c toti se mntuiesc, numai tu singur vei fiosndit n ziua aceea. Si cugetnd acestea,
cnd stai larugciunea de obste s nu ncetezi a plnge fierbinte,ntru strpungerea inimii, fr s spui
vreo vorb celorce se smintesc sau rd de aceasta. Iar dac te vezi petine alunecnd din pricina aceasta
n slav desart, iesidin biseric si f-o aceasta n ascuns, ntorcndu-te degrab iarsi la locul tu.
Aceasta e bine s o fac ndeosebi nceptorii, mai ales n vremea celor sasepsalmi, a stihologiei, a
citirii si a dumnezeiestii liturghii. Ia seama s nu osndesti pe cineva, ci pune-ti nminte c : toti cti m
vd plngnd astzi, ntelegnd csnt foarte pctos, se roag pentru mmtuirea mea. Cugetnd aceasta
pururea si mplinind-o nencetat, te veifolosi mult si-ti vei atrage harul lui Dumnezeu si te veiface prtas
de fericirea dumnezeiasc.
5. S nu te duci la chilia cuiva, afar de a staretului, si aceasta rar. Dac vrei s-1 ntrebi despre
vreungnd, f-o aceasta n biseric. Iar de la rugciunea deobste, ntoarce-te ndat n chilie, si apoi la
slujba ta.Dup cin, punnd metanie naintea staretului si cern-du-i rugciunea, alearg iarsi degrab,
n tcere, lachilie. Cci e mai bun un "Sfinte Dumnezeule", cu lua-re-aminte, nainte de culcare, dect o
priveghere de patru ceasuri n convorbiri nefolositoare. Acolo unde este strpungerea inimii si plnsul
duhovnicesc, acolo este si luminarea dumnezeiasc231. Iar unde vine aceasta, se alung trndvia si
lncezeala.
6. S nu dobndesti o dragoste deosebit fat denici o persoan, mai ales fat de un nceptor,
chiardac ti se pare c are o viat foarte frumoas si n afarde orice bnuial. Cci din duhovniceasc,
ea ti se preface de cele mai multe ori n ptimas, si cazi n necazuri fr folos. De obicei aceasta se
ntmpl mai alescelor ce se nevoiesc. Dar smerenia si rugciunea nencetat i nvat despre acestea.
Cci nu e vreme s vorbim despre acestea cu de-amnuntul. Iar cel ce nteleges nteleag.
7. Trebuie s te socotesti pe tine strin de tot fratele care este n obste, si mai ales de cei cunoscuti
dinlume. Dar s iubesti pe toti la fel232. Iar pe cei evlaviosisi nevoitori s-i privesti ca pe sfinti. Dar
pentru ceitrndavi socot c trebuie s te rogi mai struitor. Totusi, precum am artat mai sus, socotindu-i
pe totisfinti, grbeste de te curteste de patimi prin plns, ca,luminat de har, s-i vezi pe toti egali si s te
mprtsesti de fericirea celor curati cu inima.
8. Socoteste, frate, c aceasta se numeste retragerea deplin din lume : omorrea deplin a voii
proprii.Apoi nealipirea ptimas si renuntarea la printi, lamembrii familiei si la prieteni.
9. Apoi lipsirea de toate ce le ai, druindu-le sracilor, potrivit cu Cel ce a zis : "Vinde-ti averile si le
dsracilor"- (Luca XII, 33) ; si uitarea tuturor persoanelor pe care le-ai iubit, fie trupeste, fie
duhovniceste.
10. Pe urm mrturisirea tuturor celor ascunse aleinimii, svrsite de tine din copilrie si pn n
acestceas, n fata printelui duhovnicesc, sau a staretului, can fata lui Dumnezeu, Care cerceteaz
inimile si rrunchii, stiind c loan boteza cu botez de pocint si totiveneau la el mrturisindu-si pcatele
(Marcu I, 4). Ccidin aceasta vine mare bucurie sufletului si usurareconstiintei, dup proorocul care zice
: "Spune tu ntipcatele tale, ca s te ndreptezi" (Isaia XLIII, 26).
11. S sdesti apoi n sufletul tu ncredintarea cdup intrarea ta n obste au murit printii ti si totifratii
si s socotesti ca tat si ca mam pe Dumnezeusi pe ntistttor. Si s nu mai ceri ceva de la ei
pentruvreo trebuint trupeasc ; iar dac din purtare de grijti se trimite ceva de ei, primeste si
multumeste pentrugrija lor, dar da ceea ce ti s-a trimis la cmara strinilor, sau la bolnit. Si f aceasta
ntru smerenie. Cci nue o fapt a celor desvrsiti, ci a celor preamici.
12. S faci tot lucrul care e bun cu smerenie, gn-dindu-te la Cel ce a zis : "Cnd veti fi fcut toate
acestea, ziceti c slugi netrebnice sntem, ceea ce eram datori s facem am fcut" (Luca XVII, 10).
13. S te pzesti s primesti Sfnta mprtsanie,avnd ceva mpotriva cuiva, fie chiar cea mai mic
ispit a vreunui gnd, pn ce nu dobndesti mpcareacu fapta. Dar si aceasta o vei nvta din
rugciune.
14. S fii gata s primesti n fiecare zi orice necaz,socotind c acestea ti aduc izbvire de multele
datorii si s multumesti Sfntului Dumnezeu. Cci din acestea dobndeste cineva ndrznire nenfruntat,
dup marele apostol : "C necazul lucreaz rbdare, iar rbdarea cercare, iar cercarea ndejde, iar
ndejdea nu rusineaz" (Rom. V, 3). "Cci cele ce ochiul nu le-a vzut si urechea nu le-a auzit si la
inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9), acestea snt, dup fgduinta cea nemin-cinoas, cele ce vor fi
date celor ce arat rbdare n necazuri, cu mpreuna-lucrare a harului ; cci fr har nu se poate isprvi
nimic.
15. S nu tii ceva din cele materiale n chilie, fiemcar toiag, afar de un cos, de o saltea de paie, de
uncojocel si de o hain cu care te mbraci. Dac se poate,nici mcar ceva sub picioare. Cci s-a spus si
despreaceasta un cuvnt. Dar cine ntelege s nteleag.
16. S nu ceri staretului ceva din cele trebuincioase, afar de cele rnduite. Nici s nu asculti de
vreungnd ispititor, ca s se schimbe ceva din cele ce ti se d.Si oricum ar fi, primeste-le cu multumire si
fii bucurosde ele. Nu e ngduit s vinzi ceva. Murdrindu-se haina, spal-o de dou ori pe an. Cere, cu
nftisare de srac si de strin, cu toat smerenia, haina altui frate, p-n cnd cea splat a ta se usuc
la soare. Apoi ntoar-ce-i-o iarsi cu multumire. Asemenea si mbrcmintea de deasupra si orice
altceva.

17. S te ostenesti dup putere n ascultarea ta.Iar n chilie s struiesti si n rugciune mpreunat
cupocint si cu luare-aminte si cu lacrimi dese. Si s nu-tipui n gnd c azi te-ai ostenit cu prea mult
prisosintsi deci s scurtezi ceva din rugciune din pricina ostenelii trupesti. Cci ti spun tie c pe ct se
sileste cineva pe sine n ascultare, lipsindu-se de rugciune, pe att s socoteasc c a pierdut mai
mult. Si de fapt asa este.
18. Dar nainte de toate trebuie s iei parte la slujbele bisericesti si s pleci cel din urm, afar de
marenevoie. Mai ales la utrenie si la liturghie.
19. Trebuie s ai toat supunerea fat de staretultu, de care ai fost si tuns. Si s mplinesti fr
deosebire cele poruncite de el pn la moarte, chiar dac tipar cu neputint. Prin aceasta urmezi Celui
ce s-a fcut asculttor pn la moartea pe cruce. Dar nu numaifat de staret, ci si fat de toat obstea
fratilor. Iar primind o slujire, s nu fii neasculttor n ceva. Si dacceea ce ti se porunceste ar fi peste
puterea ta, punndmetanie, cere scutire de aceasta. Iar dac aceasta se respinge, socotind c
"mprtia cerurilor este a celor ce oiau cu sila si cei ce o silesc o vor rpi"- (Luca XVI, 16),sileste-te.
20. S te misti cu umilint n fata ntregii obsti,ca un nevzut si necunoscut si ca si cnd n-ai fi deloc.Cel
ce vietuieste astfel, ndrznesc s spun c fcn-du-se vztor ajutat de har, prezice multe. Unul
caacesta plnge mult si pentru scderile altora. Rmnndnemprstiat, ntruct nu sufere de mptimirea
de celemateriale, nu va primi s alunece din dragostea duhovniceasc si dumnezeiasc, n acestea. Si
nu e lucru demirare c prezice. Cci aceasta vine de multe ori si dela draci. Totusi cel ce ntelege s
nteleag. Dar dacncepe cineva s primeasc mrturisiri, poate se va lipsisi de acestea, fiind ocupat
cu cercetarea gndurilor celorlalti. Iar dac din mult smerenie se va opri de laacestea, adic de la a
sftui si de la a asculta, va fi rea- sezat iarsi n starea de mai nainte. Dar cunostinta acestora numai
Dumnezeu o are. Eu, stpnit de fric, nu ndrznesc s vorbesc despre ele.
21. S ai totdeauna mintea la Dumnezeu, n somn si n stare de veghe, la mncare si n convorbiri, n
lucrul minilor si n orice alt fapt, dup cuvntul proorocului : "Am vzut pe Domnul naintea mea
pururea"233. Dar s te socotesti pe tine mai pctos dect tot omul. Petrecnd timp ndelungat n acest
gnd, se va ivi n ntelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze 23\ Si cu ct o vei cere mai mult, cu
mai mult luare-aminte si cu o cugetare nemprstiat, cu osteneala mult si cu lacrimi, cu att ti se va
arta mai strlucitoare235. Iar artndu-ti-se, o iubesti. Iar iubind-o, te cu-rtesti. Iar pe cel ce-1
curteste, pe acesta l face n chipul lui Dumnezeu, luminndu-1 si nvtndu-1 s deosebeasc binele
de ru. Dar s stii, frate, c e nevoie de mult osteneal, ajutat de Dumnezeu, ca s se sls-luiasc
aceasta n sufletul tu si s lumineze n el ca luna ntunericul noptii23S. Mai trebuie s fii atent si la
atacurile gndurilor de slav desart si de nchipuire desine ; si s nu osndesti pe cineva, vzndu-1 c
face ceva ce nu se cuvine. Cci dracii vznd sufletul eliberat de patimi si de ispite, prin slsluirea
harului, arunc n el unele ca acestea. Dar ajutorul de la Dumnezeu s fie n tine mpreun cu pocinta
nencetat si cu coplesire de lacrimi. Ia seama ns s nu ptimesti ceva din multa bucurie si pocint.
De aceea s nu socotesti c acestea snt din osteneala ta si nu din harul lui Dumnezeu. Cci atunci se
vor lua de la tine si le vei cuta mult n rugciune si nu le vei afla ; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar
f, Doamne, s nu ne lipsim niciodat de harul Tu. ns de ti se va ntmpla aceasta, frate, arunc
asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicndu-te si n-tinznd minile, roag-te, zicnd asa : "Doamne,
milu-ieste-m pe mine pctosul237 si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tu. Vezi,
Doamne, la ce neputint si gnduri m-au adus multele mele pcate. Desi voiesc, Doamne, s socotesc
pierderea mn-gierii ca venit de la draci si din mndrie, nu pot, cci stiu c cei ce mplinesc voia Ta se
mpotrivesc acelora. Dar eu care mplinesc n fiecare zi voia lor, cum nu voi fi ispitit de ei ? Snt ispitit
fr ndoial de multele mele pcate238. Si acum, Doamne, Doamne, dac e cu voia Ta si spre folosul
meu, s vin iar harul Tu n robul Tu, ca, vzndu-1 pe acesta, s m bucur ntru pocint si plns239,
luminat de raza pururea luminoas aacestuia, pzit de gndurile murdare si de tot lucrul ru si de toate
greselile mele, cele cu stiint si cu nestiint. Si astfel s primesc, Doamne, plintatea ndrz-nirii ctre
Tine, n necazurile ce vin asupra robului Tu de la draci si de la oameni si s primesc si tierea voii
mele, cunoscnd bunttile care asteapt pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Cci Tu ai zis,
Doamne, c "cel ce va cere va lua si cel ce caut va afla si celui ce bate i se va deschide". Pe lng
acestea, frate, struie rugndu-te n cugetul tu, si n celelalte toate cte ti le va da tie Dumnezeu,
nemolesindu-te din pricina trnd-viei. Si Dumnezeu cel bun nu te va prsi.
22. Pstreaz chilia pe care ai primit-o de la nti-stttor la nceput, pn la sfrsit. Iar dac din pricina
vechimii sau a drmrii ei, vei fi tulburat n gnd, pu-nnd metanie ntistttorului, f-i cunoscut acest
lucru cu smerenie. Si de te va asculta, bucur-te. Iar de nu, multumeste si asa, aducndu-ti aminte de
Stpnul tu care nu a avut unde s-si plece capul. Cci dac l-ai tulbura de dou sau de trei sau de
patru ori cu aceasta, se naste ndrzneala, apoi nencrederea si la urm dispretul. Dac voiesti, deci, s
duci viat linistit si pasnic, nu cere deloc vreo usurare trupeasc de la staret. F aceasta de la nceput
si rabd cu brbtie s fii dispretuit si nesocotit de toti, dup porunca Domnului.Deci dac voiesti s-ti
pstrezi ncrederea si iubirea fat de el si s-1 vezi ca pe un sfnt, pzeste aceste trei lucruri : nu cere
vreo usurare si nu-ti lua ndrzneal fat de el si nu te duce des la el, cum fac unii, pe motiv c snt
ajutati de el. Cci acesta nu e un lucru de laud, ci omenesc. Nu te osndesc nici dac ascunzi de el tot
gndul ce se iveste n tine. Cci dac pzesti acestea, vei trece nenvluit marea vietii si vei socoti pe
printe, oricum ar fi, ca pe un sfnt. Iar dac te vei apropia n biseric, ca s ntrebi pe printele tu
despre vreun gnd si vei vedea pe altul lundu-ti nainte, pentru acelasi lucru sau pentru altul, si printele
te va-trece cu vederea, din pricina acestuia, s nu te ntristezi, nici s gndesti ceva mpotriva lui. Ci stai

de-o parte cu minile ncrucisate, pn va isprvi cu acela si te va chema. Cci printii obisnuiesc uneori
s fac s ni se ntmple acestea, poate si cu voia, spre cercarea si izbvirea noastr de pcatele de
mai nainte.
23. S postesti cele trei patruzecimi239b ; n cea maren chip ndoit, afar de cele dou mari srbtori si
desmbt si duminic, iar n celelalte dou, fr o zi. Iarn celelalte zile ale anului, s mnnci o dat,
afar desmbt si duminic si srbtoarea, dar nu ca s tesaturi.
24. Srguieste-te s fii chip folositor ntregii obstispre toat virtutea, smerenia si blndetea, milostivireasi
ascultarea pn si de cei mai nensemnati ; chip denemniere, de nemptimire, de srcie si pocint,
denerutate si neiscodire, de simplitate n purtri si denstrinare fat de tot omul, de cercetare a
bolnavilor,de mngiere a celor necjiti, de nentoarcere de la ceice au nevoie de vreun folos de la tine.
S nu o faciaceasta pe motivul convorbirii tale cu Dumnezeu. Ccimai mare este iubirea, dect
rugciunea240. S fim cucomptimire fat de toti, neiubitori de slav desart, ne-ndrzneti, necertreti,
necernd ceva de la ntistt-torul, niscai slujbe sau altceva. D cinstire tuturor preotilor. S fii cu luareaminte n rugciune, ntr-o stare nemestesugit. Arat iubire fat de toti. Nu te srgui s ispitesti si s
cercetezi Scripturile pentru slav. Cci te va nvta rugciunea cea cu lacrimi si luminarea cea din
har.De esti ntrebat despre ceva din cele ce se cuvin, nvat cu mult smerenie din viata ta, ca din a
altuia241, cele cu privire la faptele ndumnezeitoare cu ajutorul harului. nvat cu gnd neiubitor de slav
desart, oricine s-ar ntmpla s fie cel ce doreste s se foloseasc. Si s nu ntorci de la gndul su pe
cel ce vrea s se foloseasc de la tine, ci primeste greselile lui, oricare ar fi ele, plngnd si rugndu-te
pentru el. Cci acestea snt dovada iubirii si a desvrsitei mpreun-ptimiri. S nu respingi pe cel ce
vine la tine, pe motiv c nu vrei s te vatemi prin ascultarea unor astfel de lucruri. Cci cu ajutorul
harului nu te vei vtma. Dar ca s nu se vateme cei multi, trebuie s ti se spun acestea n loc ascuns,
chiar dac ar fi s suporti ca om ispita vreunui gnd. Dar dac vei fi un om cu har, nu te va supra
niciodat nici aceasta. Si apoi am nvtat c nu trebuie s cutm ale noastre, ci ale altora, ca s se
mntuiasc. Dar precum am spus nainte, trebuie s duci o viat ne-iubitoare de cstig. Si s te socotesti
sub lucrarea harului, cnd te vei simti cu adevrat mai pctos dect esti. Iar cum se ntmpla aceasta,
nu stiu s spun, numai Dumnezeu stie.
25. Ct priveste orele de priveghere, trebuie ca dou ore s citesti si dou s te rogi ntru pocint cu
lacrimi,urmnd pravila pe care o vrei. Dac voiesti, citeste si cei 12 Psalmi si pe cel neprihnit si
rugciunea sfntului Eustratie. Acestea n noptile cele lungi. Iar n cele scurte, f rnduiala mai scurt,
dup puterea dat tie de Dumnezeu. Cci fr ea nu poti svrsi nici un bine, cum zice proorocul. Cci
"pasii omului snt ndreptati de Domnul" (Prov. X, 9). Dar chiar Domnul a spus : "Fr de Mine nu puteti
face nimic" (Ioan XV, 5). Iar fr lacrimi s nu te mprtsesti niciodat.
26. S mnnci cele puse naintea ta, orice ar fi. Deasemenea s bei vinul cu nfrnare, fr crtire. Iar
dacmnnci singur, din pricin de neputint, mnnc legume crude cu untdelemn. Dac vreunul dintre
frati titrimite ceva de mncare, primeste cu multumire si smerenie ca un strin. Si mprtseste-te din ce
ti-a trimis,orice ar fi. Iar ce rmne, trimite altui frate srac sievlavios. Iar dac te cheam cineva la
mngiere, mpr-tseste-te din toate cele puse nainte, dar putin, pzindporunca nfrnrii. Iar ridicndute si punnd metanien chipul strinului si al sracului, d-i multumire zi-cnd : "Dumnezeu-Tatl s-ti
rsplteasc, sfintite printe". Ia aminte s nu vorbesti ceva, chiar dac ar fi defolos.
27. Iar dac vreunul dintre frati a fost ntristat fiede ntistttor, fie de iconom, fie de altcineva, si vinela
tine, mngie-1 asa : "Crede, frate, spre cercarea ta tis-a ntmplat aceasta. Cci si mie mi s-a ntmplat
demulte ori aceasta si m-am ntristat si descurajat. Dar decnd am fost nstiintat c acestea se ntmpl
spre cercare, le port cu multumire. F asadar si tu asa. Si maidegrab s te veselesti de astfel de
necazuri". Iar dacacela ar ncepe s brfeasc, nici atunci s nu te schimbi.Ci mmgie-1 cum te va ajuta
harul, cci snt multe chi- puri de dreapt socoteal. Si ajut pe frate dup cum i ntelegi starea de
suflet si gndurile lui si nu-1 lsa s plece netmduit.
28. Iar dac s-ar ntmpl ca un frate s fie bolnavsi tu nu l-ai cercetat de mult, trebuie s-i trimiti
mainainte ceva, vestindu-i aceasta : -"Crede, sfintite printe, c abia azi am aflat despre boala ta si te
rog de iertare". Iar apoi mergnd la el, pune metanie si, fcndrugciune, spune-i asa : cum ti-a ajutat
Dumnezeu, sfintite printe ! Apoi seznd cu minile ncrucisate, taci. Iardac snt si altii de fat, pentru
cercetare, ia aminte snu mai vorbesti ceva, nici din Scriptur, nici din celefiresti, mai ales dac nu esti
ntrebat, ca s nu ai necaz pe urm. Cci aceasta se ntmpl de cele mai multeori fratilor mai simpli.
29. Dac se ntmpl s stai la mas cu frati evla-viosi, s te mprtsesti din cele puse nainte, fr
deosebire, oricare ar fi ele. Iar dac ai porunc de la cinevas nu mnnci peste sau altceva, dar
acestea snt pusepe mas, dac cel ce a dat porunc e aproape, mergndnduplec-1 s-ti ngduie s
gusti. Iar dac nu e defat, sau stii c nu-ti va ngdui, si totusi nu voiesti s-ismintesti pe frati,
ncredinteaz-i, dup mas, aceluiace-ai fcut, cernd iertare. Iar dac nu voiesti s facinici una din
acestea, e mai bine s nu mergi la ei. Ccivei cstiga dou lucruri : vei alunga si pe dracul slaveidesarte
si-i vei izbvi si pe aceia de sminteal si de ntristare. Iar de snt din cei mai grosi de simtire,
pzestecanonul. Dar e mai bine ca si n fata acestora s gustidin toate cte putin. La fel, cu prilejul
mngierii ce ti-oface cineva, potrivit apostolului care hotrste -"s semnnce tot ce se pune nainte,
nedeosebind nimic pentru constiint" (1 Cor. X, 15).
30. Dac n vreme ce-ti faci rugciunea n chilie, bate cineva la us, deschide-i si seznd vorbeste-i
cusmerenie despre ceea ce-1 preocup din cele ce-i snt defolos. De e apsat de vreun necaz,
srguieste-te s-1ajuti, fie cu cuvntul, fie cu lucrul. Apoi plecnd acela,nchiznd usa, reia-ti rugciunea.

Cci slujirea celor cevin la tine este asemenea mpcrii (Matei V, 24). Darnu trebuie fcut asa cnd e
vorba de lucruri lumesti. nacest caz, isprveste nti rugciunea si apoi vorbestecu el.
31. Dac n vreme ce te rogi, ti vine vreo fric,sau vreo lovitur, sau strluceste vreo lumin, sau
sentmpl altceva, s nu te tulburi. Ci struie si mai ntins n rugciune. Cci se iveste o tulburare
drceascsau vreo fric sau vreo iesire din sine (extaz), ca slbind s lasi rugciunea si ca, ajuns la un
astfel de obicei, s te fac prad lui. Dar dac svrsind rugciunea,ti strluceste vreo lumin cu
neputint de tlmcit242,si sufletul ti se umple de o bucurie negrit si de dorinta celor mai nalte si
ncep s-ti curg lacrimile nsotite de pocint, cunoaste c aceasta este o vizit dumnezeiasc si un
ajutor dumnezeiesc. "Si dac rmnemult, ca s nu-ti vin ceva mai mult dect aceasta,prin faptul c esti
stpnit de lacrimi, ndreapt-ti mintea spre ceva din cele trupesti si prin aceasta te vei smeri. Dar ia
seama s nu prsesti rugciunea de fricavrjmasilor, ci asa cum n cazul cnd se sperie copilulde niste
mormoloci, se refugiaz n bratele mamei siale tatlui, aruncnd frica de ei, asa si tu, alergnd
prinrugciune la Dumnezeu, scap de frica lor.
32. Dac n vreme ce sezi n chilie, venind vreun frate te va ntreba despre vreun rzboi trupesc, s nu1 respingi. Ci foloseste-1 cu pocint din ceea ce-ti va drui harul lui Dumnezeu si din ceea ce ai
cstigat din faptele tale si apoi slobozeste-1. Iar cnd iese, punnd metanie naintea lui, spune-i : "Crede,
frate, c ndjduiesc n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si deci c va fugi de la tine acest rzboi,
numai s nu dai napoi si s nu te molesesti". Iar dup ce a iesit acela, ridicndu-te si nchipuindu-ti
rzboiul lui, nltndu-ti minile cu lacrimi spre Dumnezeu, roag-te cu suspine pentru fratele, zicnd :
"Doamne Dumnezeule, Cel ce nu voiesti moartea pctosului, rnduieste lucrul dup cum stii si precum
este de folos fratelui acesta". Si Dumnezeu, cu-noscnd ncrederea aceluia n tine si mpreun-ptimirea si rugciunea ta sincer, va usura, din iubire fat de el, rzboiul lui.
33. Toate acestea snt folositoare, frate, pocintei. Si trebuie s le mplinesti cu inim zdrobit, cu
rbdare si cu multumire. Cci snt izvoare ale lacrimilor si cur-titoare de patimi si pricini ale mprtiei
cerurilor. "Cci mprtia cerurilor este a celor ce o silesc si cei ce o silesc, o vor rpi pe ea" (Matei XI,
12). Si de vei mplini acestea, vei iesi cu totul din vechile nravuri, ba poate chiar si din atacurile
gndului. Cci ntunericul se retrage din fata luminii si umbra din fata soarelui. Dar de le va neglija cineva
pe acestea la nceput, sl-bindu-i gndul si fcndu-se curios, se va lipsi de har. Si atunci cznd n
patimile celor rele, si cunoaste neputinta sa, umplndu-se de fric.Dar nici s nu cread cel ce reuseste
c aceasta e rodul ostenelii sale, ci al harului lui Dumnezeu. Dar ei trebuie s se curteasc dup
putere : "nti trebuie s te curtesti si apoi s vorbesti cu Cel curat". Cci curtindu-se mintea, va primi
iluminarea luminii dumnezeiesti, care, chiar de ar primi-o toat lumea, nu se mputineaz. Cci ea se
slsluieste n chip ntelegtor n cei ce o vor dobndi.
34. Cel ce a dobndit acestea s ia seama la sinensusi si la atacurile gndurilor, pentru c cel ce
petrecen mijlocul oamenilor e cu neputint, socotesc, s le biruiasc. Mai ales e cu neputint s
biruiasc atacul pizmei si al slavei desarte acela care e ludat de oameniidin lume pentru viata lui
vrednic de laud si pentrudispretuirea lucrurilor vzute. Pe lng aceasta, de multe ori cunoscnd sau
vznd sau auzind c cineva faceceva ce nu se cuvine, l osndeste. De aceea unul caacesta trebuie s
ia aminte s nu iscodeasc cele ce zice,sau ce face staretul, sau slujitorii. Iar dac, biruit depatim, va
gndi sau va spune ceva necuvenit, s se ndrepte pe sine cu pocint. S ia aminte si la starea
nbiseric si la slujbe. Pentru c gndurile slavei desarteau obiceiul s tulbure pe cei virtuosi si n
acestea, fien cntare, fie n rugciunea n care mintea nu trebuies umble de colo pn colo, lund
seama c alti fratisnt mprstiati si tulburati. S nainteze cu luare-aminte n ritmul cntrii duhovnicesti
si s cnte cumintea cele ale ngerilor. S ia aminte s nu se facartat nimnui altuia dect lui
Dumnezeu si s nu selase ispitit de cei ce fac asemenea lucruri, nici ca s-ijudece, nici ca s-i
fericeasc. Dar acestea toate nu levei putea ocoli, dect de te vei pzi n smerenie, n iubire, n
mrturisire si n neptimire.
35. Srguieste-te s nu superi pe cineva fie cu cu-vntul, fie cu fapta, ci s-i mngi pe aceia care snt
suprati de altii, pe ct e cu putint. Si s nu socotesti vreodat c ai biruit mestesugirile diavolului si s
cazi n slav desart. Pentru c firea omeneasc nu poate s le biruiasc, dect numai harul lui
Dumnezeu. Deci, cei ce snt supusi ntistttorului s le pzeasc toate acestea. Iar celor ndrgostiti
de liniste nu le pot spune nimic. Dar fiecare s cugete la cele ce le-am spus si la cele ce se cuvin celor
ce se linistesc, pentru c linistea are nevoie de viata cea mai bine ndrumat.
36. Dac ai cstigat ncredere si sigurant n vreun frate din obste, si-i mrturisesti lui gndurile tale, s
nu ncetezi, frate, vreodat s mergi la el si s-i mprtsesti gndurile care vin n fiecare zi si ceas. Toti
ar trebui s mearg la staret ca s se mrturiseasc. De aceea am spus aceasta, cu pogormnt, fiindc
unii nu voiesc s vdeasc gndurile lor staretului, din mult slbiciune si din nencrederea ce o au n el.
ns nu trebuie s colinzi de la unul la altul, ascultnd de vrjmasul care-ti spune n ascuns c
pricinuiesti povar mer-gnd des la fratele acela care primeste gndurile tale, sau c e rusine s-i
nftisezi de multe ori ale tale, ca s te fac prin aceasta s ntrerupi mrturisirea, sau s mergi la altul.
Pentru c dac mergem la cel dinti, vom cstiga si mai mult ncredere n el, si ne vom folosi mult si din
viata si din cuvintele lui si nu vom fi osnditi de nici un altul pentru viata noastr, ci vom fi ludati de toti
c pzim credinta. Iar dac neglijm s ne mrturisim des pcatele noastre, cdem n patimi mai mari si
ne rusinm iarsi s le mai facem cunoscute si ne prvlim n prpastia dezndejdii. Iar dac mergem
la alt duhovnic (lucru ce nu e ngduit s-1 facem), dac duhovnicul e din aceeasi obste, toti fratii ne vor
nvinui c am clcat credinta ce am avut-o n cel dinti si vom fi foarte osnditi de Dumnezeu. Dar si

duhovnicul la care mergem ne va socoti c vom face la fel si cu el. Iar noi obisnuindu-ne s trecem de la
unul la altul, nu vom nceta niciodat s iscodim, ca s aflm stlpnici, sau zvoriti, sau isihasti, si s
mergem la ei s ne mrturisim si s ne facem necredinciosi tuturor si s nu propsim, ci s cdem si
mai mult n osnd. De aceea srguieste-te s rmi fr sovial pn la moarte la duhovnicul la care teai mrturisit de la nceput si s nu te smintesti de el, chiar dac ai vedea c desfrnea-z, cci tu nu te
vei vtma niciodat. Pentru c, precum am spus, de-1 vei dispretui pe acela, si vei merge la altul, te
vei face pricin de multe sminteli si vei judeca la fel si pe toti ceilalti si vei deschide ntru tine cale de
pierzanie. Ci, Doamne, Doamne, izbveste-ne pe noi de toat necredinta si iscodirea si ne acoper cu
harul Tu cel dumnezeiesc.
37. Iar de vei cstiga ucenici care au ncredere ntine, ca s-ti mrturiseasc tie gndurile lor si i vezipe
ei c vorbesc cu unii dintre fratii mai evlaviosi, snu te smintesti. Pentru c diavolul spune pe ascuns
celor ce vietuiesc drept, c acesti ucenici nu umbl cusinceritatea inimii si cu simplitate, nici nu ne
mrturisesc gndurile lor cu adevrat ncredere n noi, ci indeamn cu scop ru, prin ftrnicie, s
vad libertatea noastr si prin aceasta ne produc suprare si nencredere n acesti ucenici. Tu deci s
nu arti acestgnd pe care ti-1 arunc dracii, ci sileste-te cu toatsimplitatea si iubirea pentru Dumnezeu
si pentru binele nsusi, s ndrepti pe unii ca acestia si s-i folosestisufleteste si s socotesti propsirea
lor drept slava tanssi.
38. Dac vreunii dintre ucenicii ti ajung la nencredere n tine, gndeste-te de unde le-a venit
aceasta.Pentru c aceasta vine din multe pricini : ea poate venifie din slava desart, c au ajuns la
propsire si de aceea au czut n mndrie, ca s nu mai primeasc s se numeasc ucenici, ci s aib
demnitate de nvttori ; fie pentru c, fiind grasi si iubitori de trup, vreau s se mngie trupeste ; fie
pentru c 1-a iubit pe vreunul prea mult si pe urm a iubit pe altul si acela a czut n pizm ; fie pentru
c acela doreste s fie hirotonit si tu l-ai mpiedicat, pentru c, dup mrturisirea lui, nu e vrednic s fie
preotit ; fie pentru c ai cinstit mai mult dect pe el, pe altul, care a venit la tine pe urm, iar aceasta a
pricinuit mare suprare aceluia care n-a reusit n ceea ce dorea, mai ales dac a venit la tine n vrst
fraged si l-ai iubit mult dup Dumnezeu ; sau poate c vreodat, ca s se nfrneze de la patimi, i-ai
fgduit s-i dai voie s se hirotoneasc (pentru c duhovnicii obisnuiesc de multe ori s fac astfel de
fgduieli de hirotonie tinerilor, ca s le taie cu totul nclinarea ce o au spre patimi din reaua obisnuint)
si ndjduind, potrivit fgduintei, n-a reusit pentru nevrednicia lui si muscat de pizm aduce mpotriva
altui clugr nvinuiri pe care nu le poate nici asculta cineva, cu att mai putin s le spun.Pe lng
acestea, mai snt, precum am spus, si alte feluri de nencrederi : cnd cineva cade din negrij n nvoiri
cu pcatele, sau si n fapte pctoase si se rusineaz s le mrturiseasc, prins de slava desart si
ascunzndu-le ajunge ncet, ncet la nencredere ; sau poate te-a vzut si pe tine stpnit de patimi si te
nvinuieste. Iar semnul deprtrii acestora de la tine sau de la propsire, l vei avea din vederea fetei lor.
Iar dac nu, din chipurile obisnuite ale prefctoriei. Pentru c chiar dac e sftuit, sau ndemnat, se
preface c primeste n auzul su sfaturile, dar n inima lui nu le primeste. Ba se si supr din pricina lor,
sau rde de ele, sau chiar se nfurie. Iar dac vreodat, vrnd s-1 ncerci, de este curat de patimi, l
ndemni, fie s se mprtseasc, fie s intre n sfntul altar, le face pe amn- dou fr s
deosebeasc, ca s nu-1 nvinuiesti. Leacul acestora snt rugciunile din inim si cu lacrimi ctre
Dumnezeu si artarea iubirii, sfatul des, ajutorul trupesc, convorbirile dese, uneori blnde si dulci, alteori
ntristate, aspre si mustrtoare, precum gndesti c vor auzi, sau si vor mblnzi moravurile.
39. Dac un clugr ti vorbeste de unii frati csnt evlaviosi si i laud, tu taci. Iar de te va ntreba deei,
rspunde cu smerenie : "Crede-m, printe, nu stiu.Eu fiind un om simplu, vreau s-mi vd
slbiciuneamea. Pentru c toti, cu harul lui Dumnezeu, snt sfintisi buni. Dar fiecare ceea ce seamn,
aceea va si secera". Nici s nu lauzi, nici s nu osndesti pe nici unul nparte, ci s lauzi pe toti. Mai
ales, cnd n clugrul respectiv se va ivi vreun gnd c tu ai ncredere n vreunul din aceia si se las
stpnit de acest gnd si se nstrineaz.Cap aparte
40. Acest sfnt si fericit Simeon243, ntrebat odatcum trebuie s fie preotul, a rspuns zicnd : "Eu
nusnt vrednic s fiu preot. Dar am cunoscut, fr ndoial, ct de vrednic trebuie s fie cel ce va avea s
slujeasc tainele lui Dumnezeu. n primul rnd, s fiecurat nu numai cu trupul, ci si cu sufletul; pe
lngacestea, trebuie s nu fie prtas la nici un pcat. n aldoilea rnd, s fie smerit att n purtarea din
afar, ctsi n simtirea din luntru a sufletului. Apoi cnd st naintea sfintei si sfintitei Mese, trebuie s
vad, fr ndoial, cu mintea pe Dumnezeu, iar cu simturile, Sfinteleasezate nainte. Dar nu numai
acestea, ci e dator s-Laib n chip constient244, slsluit n inima sa, si pe nsusi Cel prezent n chip
nevzut n daruri, ca s poat aduce cererile cu ndrznire. Si ca prieten care vorbeste cu prietenul, s
zic : -"Tatl nostru Care esti n ceruri, sfinteasc-se numele Tu"-, rugciunea artndu-1 ca avnd pe
Cel ce e Fiul lui Dumnezeu prin fire, slsluit n sine mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt245. Asa am
cunoscut eu pe preoti. Iertati-m printi si frati". Mai spunea si aceasta, ca despre altul, ascunzn-du-se
pe sine si ocolind slava de la oameni, dar artn-du-se pe sine nsusi silit de iubirea de oameni. -"Am
auzit, zicea, de la un preot monah, care avea ndrzneal fat de mine, ca fat de un frate iubit al lui : "Niciodat n-am liturghisit, fr s vd pe Duhul Sfnt, cum L-am vzut venind asupra mea cnd m
hirotoneau si mitropolitul spunea rugciunea preotului si Evholo-ghiul sttea asupra capului meu
nevrednic. ntrebat de mine, cum L-a vzut pe Acesta atunci si n forma crui chip, a spus : "simplu si
fr chip, dar ca lumin"246. Si fiindc la nceput m miram vznd ceea ce niciodat n-am vzut si
ntrebndu-m ce poate fi aceasta, Acela mi-a spus n chip tainic, de parc cunosteam vocea : "Eu asa

M pogor peste toti proorocii si apostolii si alesii si sfintii de acum ai lui Dumnezeu. Cci snt Duhul Sfnt
al lui Hristos, Cruia I se cuvine slava si stp-nirea n veci. Amin".

Simeon Metafrastul

Lucrarea rugaciunii si a cuvntului savrsita cum se cuvine e mai presus de orice virtute si
porunca. Martor pentru aceasta este nsusi Domnul. Caci intrnd n casa Martei si a Mariei si
Marta ndeletnicirea cu slujirea, iar Maria seznd la picioarele Lui si mpartasindu-se de
mierea graiului Sau dumnezeiesc, fiind mustrata de sora ei ca nu lucreaza mpreuna cu ea, ci
sta lnga El, Acesta punnd lucrul de capetenie naintea celui de al doilea, zice catre acesta:
Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie. Iar Maria partea cea
buna si-a ales, care nu se va lua de la dnsa. Iar aceasta a zis-o, precum am spus, nu pentru
a lepada lucrarea slujirii, ci pentru a pune ceea ce e mai mare naintea a ceea ce e mai mic.
Caci cum s-ar fi gndit una ca aceasta, El care a savrsit nsusi aceasta lucrare si a spalat
picioarele ucenicilor? Att de departe a fost de a mpiedica slujirea, nct le porunceste
ucenicilor sa faca si ei la fel unii altora. Dar si pe Apostolii nsisi i vei afla punnd mai presus
lucrul mai mare al rugaciunii si al cuvntului, dupa ce s-au ostenit mai nainte cu slujirea la
mese. Nu e drept, zic, ca lasnd cuvntul cuvntul lui Dumnezeu, sa slujim meselor. Alegnd
barbati plini de Duh Sfnt, sa-i rnduim pentru slujirea aceasta, iar noi sa staruim n slujirea
cuvntului si n rugaciune. Vezi cum au pus mai presus cele dinti dect cele de al doilea, cu
toate ca stiau ca amndoua sunt odraslele unei singure radacini bune?
Cei ce vor sa asculte de cuvntul lui Dumnezeu si produc rod bun, sunt nsotiti de aceste semne:
suspinul, tnguirea, tristetea, linistirea, plecarea capului, rugaciunea, tacerea, staruinta, plnsul,
durerea, osteneala inimii pentru evlavie. Iar faptele lor sunt: privegherea, postul, nfrnarea, blndetea,
ndelunga-rabdare, rugaciunea nencetata, meditarea dumnezeiestilor Scripturi, credinta, smerenia,
iubirea de frati, supunerea, osteneala, greaua patimire, dragostea, bunatatea, cuviinta si toata lumina
care este Domnul. Iar semnele celor ce nu dau rodul vietii sunt acestea: trndavia, semetia, privirea
mprejur, neatentia, crtirea, tulburarea mintii. Iar faptele: saturarea pntecelui, mnia, iutimea, brfirea,
mndria, vorbirea fara rost, necredinta, nestatornicia, uitarea, neornduiala, cstigurile urte, iubirea de
argint, cearta, dispretul, flecareala, rsul fara rost, bunul plac si tot ntunericul care este satana.
Amagind vrajmasul pe Adam si prin aceasta facndu-se domn peste el, a rapit de la el stapnirea si s-a
facut stapnitor al veacului acestuia. Capetenia a veacului acestuia si stapnitor al celor vazute, a fost
la nceput omul, fiind rnduit la aceasta de catre Domnul. Caci nici focul nu putea ceva mpotriva lui, nici
apa sa-l nece, nici fiara nu-l vatama, nici otrava nu-si producea efectul asupra lui. Dar odata ce s-a
supus amagirii, a predat stapnirea amagitorului. Din aceasta pricina vrajitorii si descntatorii se vadesc
cu ngaduinta lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnica, facatori de lucruri minunate. Ei stapnesc
otravurile si cuteaza mpotriva focului si apelor, cum arata cei din jurul lui Iani si Iamvri, ce s-au
mpotrivit lui Moise, si Simon, ce s-a mpotrivit corifeului Petru.
Vrajmasul amagind pe Adam prin femeie, ca prin cineva asemenea lui, a facut sa i se ia slava ce-l
nvaluia. Si asa s-a aflat gol si si-a vazut urtenia lui pe care mai nainte nu o vedea, ntruct cugetul lui
se desfata cu frumusetile ceresti. De fapt, dupa cadere cugetarile lui s-au facut pamntesti si tindeau n
jos. Iar cugetul lui simplu si bun s-a amestecat cu cugetul trupesc al pacatului. Ct priveste nchiderea
Raiului si porunca data Heruvimului, ca sa-i opreasca intrarea, credem ca s-au ntmplat n lumea
vazuta, precum s-a zis. Dar aceasta se afla si n fiecare suflet ntru ascuns. Caci n jurul inimii roteste
acoperamntul ntunericului, adica focul duhului lumesc, care nu lasa nici mintea sa se ntlneasca cu
Dumnezeu, nici sufletul sa se roage, sau sa creada, sau sa iubeasca pe Domnul dupa voia sa. Toate
acestea i nvata experienta pe cei ce s-au ncredintat pe ei cu adevarat Domnului, prin staruinta
rugaciunii si prin pornirea ntinsa mpotriva celui ce-i razboieste.
Stapnitorul lumii acesteia le este celor prunci cu duhul toiag de povatuire si bici care bate. Prin
aceasta, precum s-a mai spus si nainte, lor le pricinuieste slava mare si cinste tot mai multa prin

necazuri si ispite, caci din acestea iau prilejul de a se face desavrsiti, iar siesi si gateste o mai mare si
mai grea osnda. Peste tot, prin el se mplineste o mare iconomie. Cum s-a zis undeva, raul ajuta
binelui printr-o intentie care nu vrea binele. Caci sufletelor bune si cu o vointa buna si cele ce par de
ntristare li se sfrsesc n bine, precum zice Apostolul: Celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se
lucreaza spre bine.
Toiagul acesta de povatuire li s-a lasat pentru aceea ca prin el sa se faca ceea ce se face cu vasele
care snt arse ntr-un cuptor de foc ca sa devina si mai tari, iar cele slabe sa fie vadite sfarmicioase,
nerabdnd arderea focului. Dar acesta, fiind rob si faptura a Domnului, nu ispiteste ct socoteste el si
nici nu aduce attea necazuri cte voieste, ci att ct ncuviinteaza Domnul prin ngaduinta. Caci El
stiind ale tuturor cu de-amanuntul, cta putere are fiecare, atta ncercare i si lasa sa sufere, cum
socoteste si Apostolul care zice: Credincios e Dumnezeu care nu va va lasa pe voi sa fiti ispititi peste
ceea ce puteti, ci va face mpreuna cu ispita si sfrsitul, ca sa puteti rabda.
Iubitorul de virtute trebuie sa se ngrijeasca mult de discernamnt, ca sa cunoasca deosebirea ntre bine
si rau, si ca sa probeze si sa descopere uneltirile felurite ale celui rau, care nsala de obicei pe multi prin
naluciri ce par bine ntemeiate. Dar paza sigura este oricui de folos. Precum cel ce vrea sa aiba o proba
despre neprihanirea sotiei sale, vine noaptea la ea ca un strain si daca o vede ca-l respinge, mai
degraba se bucura ca nu se poate apropia si e fericit de aceasta paza a ei, asa si noi daca ne vom pazi
cu grija de cercetarile duhurilor si le vom respinge chiar pe cele ceresti pentru cele ce nu sunt ceresti, le
vom pricinui mai degraba bucurie si ne vor ajuta sa ne mpartasim de si mai mult har si ne vom umple
de bucurie duhovniceasca, dnd marturie chiar din aceasta pricina despre dragostea noastra catre
Dumnezeu. Deci sa nu te predai cu cuget usor ndrumarilor duhurilor ce vin la tine, chiar daca sunt nsisi
ngerii ceresti, ci rami greoi, probnd cu cea mai mare grija acestea. Si asa nsuseste-ti ce e bun si
leapada ceea ce e rau, caci n felul acesta vei spori n tine roadele harului, pe care pacatul, chiar daca
ia fata binelui, nu le va putea da: Caci stiu, zice Apostolul, ca satana se nghesuie si n nger al luminii,
pentru a amagi. Dar chiar daca s-ar mbraca n aratari stralucite, nu poate darui o lucrare buna. Prin
aceasta se si cunoaste sigur nselaciunea lui. Caci el nu poate pricinui nici dragostea catre Dumnezeu
sau catre aproapele, nici blndete, nici smerenie, nici bucurie, nici pace, nici linistirea gndurilor, nici ura
de lume, nici odihna duhovniceasca, nici dorul celor ceresti; si nu poate linisti nici patimile, nici placerile,
lucruri care sunt n chip vadit roadele harului. Caci roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea si
cele urmatoare. Mai degraba acela sadeste ngmfare si cuget mndru despre destoinicia si puterea
proprie. Caci din lucrare vei lumina spirituala ce se afla n cugetul tau, daca e de la Dumnezeu, sau nu
de la satana. Dar si sufletul nsusi, daca s-a nradacinat n el puterea de discernamnt, ndata i sunt
vadite semnele deosebirii, printr-o simtire ntelegatoare. Caci precum otetul si vinul, la vedere sunt una,
dar prin simtul gustului, gtlejul deosebeste ce este al fiecaruia, asa si sufletul, prin simtirea si lucrarea
ntelegatoare, poate judeca si hotar care sunt darurile Duhului si care nalucirile celui potrivnic.
Sufletul stapnit de trndavie, este tinut si de necredinta. De aceea lasa sa treaca zi dupa zi, fara sa
primeasca cuvntul. n schimb si da aripi siesi prin visuri, nebagnd de seama razboiul dinauntru, ca
unul ce-i stapnit de parerea de sine. Iar parerea de sine este o tocire a sufletului, care nu-l lasa
nicidecum sa-si cunoasca neputinta sa.
Cuvntul spus de Facatorul, lui Cain, la aratare: Gemnd si tremurnd vei rataci pe pamnt, este un
chip si o icoana a tuturor pacatosilor, ntru ascuns. Caci neamul lui Adam caznd din porunca si
facndu-se vinovat de pacate, e zbuciumat de gnduri nestatornicie si e plin de frica si de tulburare,
nsusi vrajmasul nvaluind tot sufletul care nu s-a nascut din Dumnezeu, n pofte si placeri felurite si
nvrtindu-l ca pe gru cu o lopatica. Dar si Domnul nsusi i arata pe cei ce asculta de voile celui rau, ca
pastrnd chipul lui Cain. Caci mustrndu-i pe aceia zice: Voi vreti sa faceti poftele tatalui vostru,
omortorul de oameni. Caci acela de la nceput a fost omortor de oameni si ntru adevar n-a statut.
Fiecare cumpaneste ceea a pornit sa faca si nu uita sa vada daca nu cumva nu e nepotrivit ceea ce
face. nti se iveste deci n inima ndoiala, care asemenea unui cntar descopera nauntru cunostintei
fiecaruia cumpana dintre dragostea lui Dumnezeu si dragostea lumii si dupa cum atrna mai greu una
sau alta, purcede la savrsirea celor de afara. De pilda, daca e pe cale sa spuna o vorba de cearta
fratelui, se mparte nti n el nsusi si se mpotriveste: sa-i spun, sau sa nu-i spun? Sa-i raspund la
ocarile acestea pe care mi le-a adus, sau mai bine sa tac? Vrea sa se tina si de poruncile lui Dumnezeu,
dar nu vrea sa uite nici de cinstea sa si nu se hotaraste sa se lepede cu totul de sine. Daca prin urmare
talerul dragostei de lume trage spre sine cntarul din inima, ndata cuvntul cel rau iese pna la buze,
apoi ntinzndu-l mintea dinauntru ca pe-o sageata l arunca n aproapele prin limba. Ba uneori raul iese
si prin mini pna la raniri si la ucidere. Uneori nsa nu se baga de seama de unde a nceput aceasta
miscare mica a sufletului. De aceea ia aminte la fiecare pacat si lucru ce ti se ntmpla, cnd raul ti
linguseste si clinteste voia sufletului prin pofte lumesti si prin placeri trupesti. Caci asa ia fiinta curvia,
furtul, lacomia, slava desarta si orice alt rau.
Cei ce vor sa nfaptuiasca o viata crestina n chipul cel mai frumos, trebuie sa se ngrijeasca nti de
toate, cu toata srguinta, de partea cugetatoare, deosebitoare si conducatoare a sufletului, ca ntarindusi puterea de deosebire a binelui si a raului si despartind patimile care au intrat mpotriva firii, de firea
cea curata, sa vietuiasca fara sa se poticneasca, folosindu-se de puterea deosebirii, ca de un ochi, si

ramnnd curati de pornirile spre pacat. Caci voia sufletului este sa pastreze madularele gndurilor ei,
ci sa le strnga din toate partile si sa le adune din grijile si din placerile de jos. Si cnd vede Domnul pe
cineva vietuind astfel si pazindu-se si supraveghindu-se pe sine cu frica, hotart sa-I slujeasca Lui, i
ntinde si ajutorul harului Sau. Dar ce va face Dumnezeu cu cel ce se da pe sine de buna voie lumii si
umbla dupa placerile ei?
Sufletul care s-a nvrednicit sa primeasca n sine salasluirea puterii de sus si care este amestecat n
madularele sale focul acela dumnezeiesc si dragostea cereasca a Duhului cel bun, se desface fara
greutate de toata dragostea lumeasca. Caci precum fierul sau plumbul, aurul si argintul, predndu-se
focului se topesc si si leapada duritatea firii si se fac moi si cu ct stau mai mult n atingere ca focul, cu
att se nmoaie si se desfac mai mult lepadnd soliditatea naturala din pricina puterii focului, asa si
sufletul, primind focul ceresc al dragostei Duhului, se desface din mpatimirea duhului lumesc si din
lanturile pacatului si se preschimba din nvrtosarea fireasca a pacatului, socotindu-le si dispretuindu-le
pe toate ca nensemnate. Chiar daca ar avea niscai frati ct se poate de iubiti, dar care l-ar mpiedica de
la aceasta dragoste, s-ar ntoarce si de catre ei sufletul care este mistuit de o astfel de iubire. Caci daca
dragostea casatoriei trupesti desface pe cineva de tata, de mama si de frati si chiar daca iubeste pe
careva dintre acestia, l iubeste asa de deasupra si toata simtirea si tot dorul si le ndreapta spre sotia
sa, daca deci dragostea trupeasca desface orice alta dragoste a lumii, ct nu s-ar amar cei cuprinsi de
dorul acesta nepatimitor, daca ar fi mpiedicati n ea de dragostea fata de ceva din cele ale lumii?
A vorbi altcuiva despre anumite lucruri numai prin cuvnt este un lucru usor si la ndemna. Caci e usor
fiecaruia a zice: pinea aceasta ( o dam ca pilda) se face din gru. Dar a nfatisa n amanunt
pregatirea ei nu stie sa o faca oricine, ci numai cei experimentati. Tot asa a vorbi simplu despre
nepatimire si desavrsire e usor, dar a cunoaste lucrul prin cercare si ntru adevar, nseamna a ntelege
cu lucrul si cu adevarul lucrarea desavrsirii.
Evanghelia, zice, porunceste cu hotarre fiecarui om ca acestea sa nu le faca, sau sa le faca si asa sa
ajunga prieten al iubitorului de oameni mparat: Sa nu te mnii, zice, sa nu poftesti, daca te loveste
peste obrazul drept, ntoarce si pe celalalt. Dar Apostolul, mergnd pe urmele celor poruncite, nvata
cum trebuie sa se faca lucrarea curatirii, cu rabdare si cu ndelunga-rabdare, hranindu-ne nti cu lapte
ca pe niste prunci, apoi ducndu-ne la crestere si pe urma la desavrsire. Astfel, ca sa dam o pilda,
Evanghelia spune ca haina sa se faca desavrsita din lna. Iar Apostolul desluseste cum trebuie toarsa
lna, cum trebuie tesuta si cum trebuie cusuta haina.
Dar chiar fara acele bunuri ceresti, zice, judecnd pe sfinti numai dupa cele de aici, nu te vei ndoi ca
sunt mai presus dect toti. Sa judecam numai. Cnd Nabucodonosor, care stapnea peste Babilon, a
adunat toate neamurile sa se nchine la chipul pe care-l turnase iar aceasta o ornduise Dumnezeu cu
ntelepciune, sa se faca cunoscuta virtutea tinerilor evreiesti si sa afle toti ca unul este Dumnezeu
adevarat care locuieste n ceruri trei tineri, robi si ei cu libertatea rapita, au cutezat sa-i stea mpotriva.
Si cnd toti s-au nchinat cu multa frica si n-au ndraznit sa se mpotriveasca, ci aproape fara glas,
asemenea dobitoacelor, s-au lasat dusi de nas, acestia atta s-au mpotrivit sa faca acelasi lucru ca
ceilalti, nct nici n-au sa nu li se cunoasca dreapta credinta, sa rabde n a ascunde, ci au strigat n
auzul tuturora: Dumnezeilor tai, mparate, nu le slujim si chipului de aur pe care l-ai asezat nu ne
nchinam. Pe acestia, drept pedeapsa, primindu-i nfricosatul cuptor de foc, acesta nu le-a fost cuptor si
nu si-a aratat puterea sa, ci parca respectndu-i si el pe acestia, i-a pazit nevatamati de rele. Si toti,
chiar si mparatul nsusi, au cunoscut prin el pe Dumnezeul cel adevarat si s-au mirat de dnsii nu
numai cei de pe pamnt, ci si cetele celor din ceruri. Caci nici cei din ceruri nu stau departe de ispravile
barbatesti ale sfintilor, ci le sunt aproape, cum arata dumnezeiescul Apostol, care zice: Ne-am facut
priveliste ngerilor si oamenilor. Lucruri asemanatoare poti vedea si la Ilie, care fiind un om singur, i-a
biruit pe cei multi prin coborrea focului din cer. Dar si Moise a biruit tot Egiptul si pe tiranul Faraon.
Aceasta o poti vedea si la Lot, la Noe si la multi altii, care fiind nensemnati la aratare, au biruit pe multi
vestiti si puternici.
Pe ct se deosebeste pastorul cuvntator de dobitoacele necuvntatoare, pe att se deosebeste un om
n ntelegere, n cunostinta si n puterea de a deosebi, de ceilalti oameni. Caci el se mpartaseste de alt
Duh, de alta minte, de alta ntelegere si de alta ntelepciune dect ntelepciunea lumii acesteia. Graim,
zice, ntelepciunea ntru cei desavrsiti, dar nu ntelepciunea veacului acestuia, nici a stapnitorilor
pieritori ai veacului acestuia, ci ntelepciunea lui Dumnezeu n taina. De aceea unul ca aceasta se
deosebeste, cum s-a zis, n toate de toti oamenii care au duhul lumii, fie chibzuiti, fie ntelepti. Si pe toti
oamenii i judeca, dupa cum s-a scris. Unul ca acesta cunoaste pe fiecare de unde graieste, unde sta si
ce ape noata. Dar pe el nu-l poate cunoaste si judeca nici unul dintre cei ce au duhul lumii, dect acela
care are acelasi duh al dumnezeirii, asemannd, cum zice dumnezeiescul Apostol: cele duhovnicesti
cu cele duhovnicesti. Iar omul sufletesc nu primeste cele ale lui Dumnezeu, caci nebunie i sunt lui.
Dar cel duhovnicesc toate le judeca, el nsa nu e judecat de nimeni.
Cele vazute socoteste-le ca sunt chipuri si umbre ale celor ascunse: biserica cea vazuta, chip al bisericii
inimii; pe preot, chip al preotului adevarat al harului lui Hristos si asa mai departe. Daca nu s-ar
desfasura n biserica vazuta mai nti citirile, apoi cntarile si toata rnduiala slujbei bisericesti, nu ar
veni la rnd savrsirea de catre preot a nsasi tainei trupului si sngelui lui Hristos. Apoi, chiar daca s-ar

mplini tot dreptarul bisericesc, daca nu s-ar savrsi Euharistia tainica a jertfei prin preot si mpartasirea
trupului lui Hristos, nu s-ar mplini nici rnduiala bisericeasca si ar lipsi si slujirea tainei. Asa sa cugeti si
despre crestinism. Daca ar tine cineva tot postul, toata privegherea, cntarea, toata nevointa si ar
dobndi toata virtutea, dar lucrarea Duhului nu s-ar savrsi si odihna duhovniceasca, toata rnduiala
nevointei ar fi nedeplina si aproape fara rost, neavnd veselia Duhului lucrndu-se tainic n inima.
Bun este postul, buna privegherea, buna de asemenea nevointa, buna este si vietuirea care minuneaza.
Dar acestea sunt numai un nceput al vietuirii iubitoare de Dumnezeu. De aceea e un lucru cu totul
nesocotit sa se ncreada cineva simplu n acestea. Se ntmpla uneori ca ne mpartasim si vreun har, iar
rautatea seznd nauntru, ne nseala, cum s-a zis nainte, retragndu-se de bunavoie si nesavrsind ale
sale. Astfel face pe om sa creada ca s-a curatit cu mintea si-l duce la nchipuirea desavrsirii. Apoi
navaleste hoteste asupra lui si-l coboara pna la cele mai pe jos ale pamntului. Caci daca oameni,
adeseori de douazeci de ani, facndu-se hoti, sau fiind ostasi de meserie, cunosc fel de fel de
mestesuguri mpotriva vrajmasilor, se ascund si iscodesc curse, iau pe dusmani de la spate si i omoara
cnd nu se asteapta, cu ct mai mult rautatea care a ajuns la vrsta attor mii de ani si si-a propus, ca
lucrul cel mai rvnit, sa piarda suflete, nu va sti sa iscodeasca n ascunsul inimii, curse, iar n anumite
vremuri sa ramna nemiscata si n nelucrare, ca sa atraga sufletul spre nchipuirea desavrsirii. Deci,
temelia crestinismului este ca chiar daca ar mplini cineva toate dreptatile, sa nu se bizuie pe acestea,
nici sa se ncreada, nici sa-si nchipuie ca a facut ceva mare. Chiar daca s-a facut partas de har, sa nusi nchipuie ca a ajuns la ceva, nici sa se socoteasca satul, ci sa flamnzeasca si sa nceteze si mai
mult, sa plnga si mai mult, si sa aiba inima zdrobita cu totul.
Cnd auzi ca Hristos, pogorndu-se n iad, a izbavit sufletele tinute acolo, nu socoti ca sunt departe
acestea nici de cele ce se savrsesc acum. Socoteste ca mormntul este inima si acolo stau ngropate
gndurile si mintea, cuprinse de ntuneric adnc. Deci vine Domnul la sufletele care striga catre El n
iad, adica n adncul inimii, si acolo porunceste mortii zicnd: Da afara sufletele ncuiate, care Ma cauta
pe Mine cel ce pot sa le izbavesc, apoi rostogolind piatra cea grea care zace asupra sufletului, deschide
mormntul, nvie pe cel mort cu adevarat si izbaveste sufletul ncuiat din nchisoarea fara lumina.
Se ntmpla, zice, adeseori sa-ti sopteasca satana n inima si sa-ti spuna: stii toate relele cte le-ai
facut; sufletul tau s-a umplut de faradelegi, s-a ngreunat de multe si cumplite pacate. Sa nu-ti ramna
ascuns ca el face aceasta ca sa te mpinga la deznadejde pe motiv de paruta smerenie. Caci de cnd a
intrat prin neascultare rautatea, a avut intrare libera ca sa graiasca n fiecare zi sufletului ca un om catre
alt om si sa-i puna n minte cele necuvenite. Deci tu raspunde-i asa: Dar eu am asigurarile scrise ale lui
Dumnezeu, care zice: Nu vreau moartea pacatosului, ci sa se ntoarca prin pocainta si sa fie viu. Caci
ce a vrut altceva prin pogorrea Lui, dect sa mntuiasca pe cei pacatosi, sa lumineze pe cei din
ntuneric si sa nvie pe cei morti?
Trebuie sa pazim sufletul si sa-l pastram nensotit cu gndurile ntinate si rele. Caci precum trupul
mpreunndu-se cu alt trup se spurca prin necuratie, asa si sufletul se strica unindu-se cu gndurile rele
si ntinate, conglasuind si nvoindu-se cu ele. Dar nu numai cu cele ale rautatii si curviei, ci si cu ale
fiecarui pacat, ca de pilda cu ale necredintei, vicleniei, slavei desarte, mniei, pizmei si certei. Aceasta
nseamna a ne curata pe noi nsine de toata ntinaciunea trupului si a duhului. Caci cugeta ca n
ascunsul sufletului se gaseste si stricaciune si curvie, lucrndu-se prin gnduri necuviincioase. Si
precum, dupa marele Apostol, pe cel ce strica biserica lui Dumnezeu, care este trupul, si Dumnezeu l
strica, asa si cel ce strica sufletul si mintea, prin aceea ca consimte si se nvoieste cu cele
necuviincioase, e vinovat osndei. Drept aceea se cuvine ca precum pazim trupul de pacatul vazut, asa
sa pazim si sufletul de gndurile necuviincioase, fiindca e mireasa lui Hristos. Ca v-am logodit, zice,
unui barbat, ca sa va nfatisez fecioara curata lui Hristos. Si iarasi asculta Scriptura zicnd: Cu toata
paza, pazeste inima ta, ca din aceasta sunt iesirile vietii. Si iarasi afla ca dumnezeiasca Scriptura
nvata ca gndurile viclene despart de Dumnezeu.
Trebuie sa patrundem cu agerime din toate partile amagirile, vicleniile si uneltirile vrajmasului. Caci
precum Duhul Sfnt s-a facut prin Pavel, tuturor toate, ca pe toti sa i cstige, asa si rautatea se
srguieste sa se faca toate, ca pe toti sa-i mpinga la pierzanie. Asa cu cei ce se roaga, se prefac ca se
roaga, ca scopul ca sub pretextul rugaciunii, sa-i amageasca, mpingndu-i la parerea de sine; cu cei ce
postesc mpreuna posteste, vrnd sa-i nsele cu mndria postirii; cu cei ce stiu Scripturile lucreaza la fel,
dorind sa-i clatine pe motiv de cunostinta; celor ce s-au nvrednicit de lumina descoperirii le apare n
chip asemanator, caci satana se preface n nger al luminii, ca amagindu-i cu parerea luminii sa-i atraga
la sine; si simplu graind se acomodeaza n chip felurit cu fiecare si se face asemenea tuturor, ca
folosindu-se de ceea ce e asemanator, sa le pricinuiasca pierzania, printr-o aparenta ce le pare
binecuvntata. Surpnd, zice, gndurile si orice naltare ce se ridica mpotriva cunostintei de
Dumnezeu. Vezi pna unde si nalta trufasul ndrazneala, cnd vrea sa doboare si pe cei ce au
ndumnezeirea prin cunostinta adevarului. Drept aceea trebuie sa pazeasca fiecare cu toata strajuirea
inima sa si sa ceara multa ntelegere de la Dumnezeu, ca sa ne dea sa vedem uneltirile. Iar mintea si
gndurile noastre se cuvine sa lucreze si sa se osteneasca nencetat ntru ntelegere si sa ne potrivim
pe noi nsine voii lui Dumnezeu. Caci nu este un lucru mai mare si mai de cinste ca aceasta.
Marturisirea, zice, si marea cuviinta sunt lucrul Lui.

Cnd o femeie se nsoteste cu un barbat spre convietuire si unire, toate ale fiecaruia din ei se fac
comune. Si casa e una si avutia. Si nu numai peste lucrurile lui, dar si peste trupul lui poate stapni
femeia. Caci barbatul, zice dumnezeiescul Apostol, trupul sau nu-l stapneste, ci femeia. Asa si unirea
adevarata si tainica a sufletului cu Hristos, l face un duh cu el. Urmeaza deci numaidect ca sufletul
este oarecum stapn si peste visteriile Lui negraite, deoarece s-a facut mireasa Lui. Fiindca Dumnezeu
s-a facut al sufletului, e limpede ca toate sunt ale sufletului, fie lumea, fie avutia, fie ngerii, fie
ncepatoriile, fie cele de fata, fie cele viitoare.
Drept aceea, cel ce vrea sa se faca urmator lui Hristos, ca sa se poata numi si el fiu al lui Dumnezeu,
nascut din Duh, se cuvine, nainte de celelalte, sa poarte necazurile care-i vin, sau bolile trupesti, sau
ocarile si osndirile de la oameni; pe lnga acestea si uneltirile celor nevazuti, cu curaj si cu rabdare.
Caci proba feluritelor necazuri e ngaduita, dupa iconomia lui Dumnezeu, sa vina asupra sufletelor, ca
sa se faca aratate cele ce iubesc cu adevarat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit n tot veacul pe
Patriarhi, Prooroci, Apostoli si Mucenici nu a fost altul, dect trecerea prin calea cea strmba a
ncercarilor si necazurilor, pentru a bine-placea astfel lui Dumnezeu. Fiule, zice Scriptura, cnd te
apropii sa slujesti Domnului, gateste-ti sufletul spre ispita, ndreapta-ti inima si rabda. Iar n alta parte:
Toate cele ce-ti vin, primeste-le ca bune, stiind ca fara Dumnezeu nu se face nimic. Drept aceea
sufletul care vrea sa placa lui Dumnezeu, trebuie sa se prinda nainte de orice de rabdare si de nadejde.
Caci mestesugul pacatului este mai ales acela de a ne sadi molesire n vremea necazului, ca sa ne
departeze de la nadejdea catre Domnul. Iar Dumnezeu niciodata n-a lasat sufletul care nadajduieste
ntr-nsul sa fie covrsit de ncercari nct sa deznadajduiasca. Pentru ca zice Apostolul: Credincios
este Dumnezeu care nu va lasa pe voi sa fiti ispititi peste ceea ce puteti, ci va face mpreuna cu ispita si
sfrsitul, ca sa puteti rabda.
Iar cel rau nu supara sufletul ct e voia lui, ci ct e lasat de Dumnezeu. Caci daca oamenilor nu le este
nestiut cta povara poate duce catrul, cta asinul, cta camila, ci pune pe fiecare povara pe care o
poate duce, si daca olarul stie cta vreme trebuie sa lase vasele la foc, ca nu cumva ramnnd prea
mult sa se sfarme, nici scotndu-le nainte de arderea ndeajuns, sa nu fie de folos, daca omul are o
asemenea ntelegere, nu va sti cu mult mai mult si nesfrsit mai mult ntelepciunea lui Dumnezeu, cta
ncercare trebuie sa se aduca asupra fiecarui suflet, ca sa se faca cercat si bun pentru mparatia
cerurilor?
Precum cnepa, daca nu e batuta mult nu se poate folosi la scoaterea celor mai subtiri fire si cu ct se
bate si se piaptana mai mult, cu att se face mai curata si de mai bun folos, si precum vasul nou facut,
daca nu e bagat n foc, nu poate fi folosit de oameni; si precum pruncul e nca neiscusit pentru lucrurile
lumii, caci nu poate nici zidi, nici semana, nici sadi, nici altul din lucrurile lumii, asa e adeseori si cu
sufletele. Chiar daca s-au mpartasit de harul dumnezeiesc si pentru pruncia lor sunt pline, prin
bunatatea Domnului, de ncredintarea dulcetii si a odihnei Duhului, daca nu sunt nca cercate, nici
cercetate prin felurite necazuri de catre duhurile rele, sunt stapnite nca de pruncie, ca sa zic asa nu
sunt destoinice pentru mparatia Cerurilor. Caci zice dumnezeiescul Apostol: Daca sunteti fara certare,
de care s-au facut partasi toti, sunteti din faradelegi, iar nu fii. Drept aceea si ispitele si necazurile sunt
aduse asupra omului cu folos, ca sa faca sufletul mai ncercat si mai ntarit. Si daca rabda pna la
sfrsit cu nadejde n Domnul, e cu neputinta sa nu dobndeasca fagaduinta Duhului si izbavirea de
patimile rautatii.
Daca vrem sa rabdam tot necazul si toate ispitele cu usurinta, sa dorim moartea pentru Hristos si sa o
avem pururi naintea ochilor. De altfel aceasta ne este si porunca: Sa ne luam crucea si sa-I urmam Lui,
ceea ce nseamna sa fim aplecati si pregatiti sa murim. Daca vom avea aceasta stare de suflet, vom
rabda, cum s-a zis, tot necazul vazut si nevazut, cu multa usurinta. Caci cel ce doreste chiar sa si moara
pentru Hristos, cu greu se va teme de dureri si de necazuri. Caci de aceea socotim necazurile grele,
pentru ca nu dorim moartea pentru Hristos si nu atrnam cu gndul pururi de El. Iar cel ce pofteste sa-L
mosteneasca pe El, sa pofteasca, de asemenea, a rvni patimile Lui. Asadar, cei ce zic ca iubesc pe
Domnul, ntru aceasta se fac vaditi, ca rabda nu numai cu vitejie, ci si cu inima buna tot necazul care le
vine asupra, pentru nadejdea n El.
Cel ce vine la Hristos, trebuie la nceput sa se atraga de la sine cu sila la bine, chiar daca nu vrea inima.
Caci zice Domnul cel nemincinos: mparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si silitorii o rapesc pe ea. De
aceea tot El zice: Nevoiti-va sa intrati prin poarta cea strmta. Drept aceea trebuie, cum s-a zis, sa ne
mpingem pe noi chiar fara voie spre virtute si spre dragoste daca nu avem dragoste, spre blndete,
daca suntem lipsiti de aceasta. Sa ne silim sa avem inima miloasa si iubitoare de oameni, sa rabdam
ocari si nesocotiri si sa ramnem lnga cei urgisiti daca nu avem nca aceasta deprindere: spre
rugaciune, daca n-am dobndit nca rugaciunea Duhului. De ne va vedea Dumnezeu luptndu-ne astfel
si mnndu-ne cu sila spre bine, chiar daca inima noastra lucreaza mpotriva, ne va da rugaciune
adevarata, mila, rabdare, ndelunga ngaduinta si, simplu, ne va umple pe noi de toate roadele Duhului.
Iar daca cineva, desi lipsit de celelalte virtuti, se va sili poate numai spre rugaciune, ca sa aiba darul
rugaciunii, iar spre blndete, spre smerita cugetare, spre dragoste si spre tot neamul bun al virtutilor,
nca si spre credinta tare si spre ncrederea n Hristos va fi cu nepasare si fara grija, unuia ca acesta i
se da uneori rugaciunea harului n parte, ntru veselie si odihna, de catre Duhul cel bun, potrivit cu

cererea lui; dar ramne pustiu de celelalte bunatati, deoarece, cum s-a zis, nu se sileste si spre
dobndirea acelora, nici nu-l roaga pe Hristos pentru ele. De aceea trebuie sa se sileasca, chiar fara
voie, spre virtutile pomenite, cernd sa le primeasca de la Dumnezeu; dar nu numai spre ele, ci si spre
desprinderea de a nu judeca vrednice nici macar de rostit cuvintele nefolositoare si cu totul fara rost; n
schimb sa ne ndeletniceasca pururi, cu gura si cu inima, cu cuvintele lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta,
nca si spre deprinderea de a nu se mnia si de a nu striga. Toata amaraciunea, mnia si strigarea sa
se departeze de la voi, zice. Si spre deprinderea de a nu vorbi de rau pe cineva, de a nu judeca, de a
nu se ngmfa, ca vazndu-l astfel Domnul mpingndu-se pe sine nsusi si ducndu-se cu sila, sa-i dea
putere ca sa faca fara osteneala si cu usurinta cele ce mai nainte nici cu sila nu puteau fi facute din
pricina rautatii care salasluia n el. Atunci toate aceste ndeletniciri virtuoase i se vor face lui ca o fire.
Caci Domnul, venind de mai nainte si salasluindu-se n el, potrivit cu fagaduinta, iar el, n Domnul, va
mplini ntru Acela, cu multa usurinta poruncile.
Dupa caderea lui Adam, bunatatea dumnezeiasca hotarndu-i moartea, aceasta s-a aratat mai nti n
suflet, stingndu-se n el simturile ntelegatoare si nemuritoare ale sufletului, prin lipsa bucuriei ceresti si
duhovnicesti, si facndu-se ca moarte. Pe urma a venit si moartea trupului dupa noua sute treizeci de
ani. La fel si acum, mpacat fiind Dumnezeu prin crucea si moartea Mntuitorului cu omenirea, readuce
sufletul care crede cu adevarat, nca pna ce se afla n trup, la bucuria de luminile si tainele ceresti si
deschide iarasi simturile lui prin lumina dumnezeiasca a harului. Iar pe urma mbraca si trupul nsusi cu
slava nemuritoare si nestricacioasa.
Precum bogatia din lume se strnge de oameni din diferite prilejuri si ndeletniciri, ca de pilda unul din
slujbe de conducere, altul din comert, altul din munca srguincioasa si din agricultura, altul astfel, asa
socoteste ca este rnduiala si n cele duhovnicesti. Caci unii se mbogatesc din diferite daruri, cum arata
Apostolul: Avnd daruri diferite dupa harul lui Dumnezeu dat voua. Altii strng bogatie cereasca din
diferite nevointe, diferite dreptati si virtuti, savrsite numai pentru Dumnezeu. De aceea suntem opriti sa
judecam pe aproapele, sau sa-l dispretuim, sau sa-l punem sub osnda. Nu lipsesc nsa nici cei ce
ngroapa aurul, adica cei ce alearga prin ndelunga-rabdare si suportare si se mbogatesc numai n
parte, sustinndu-se doar prin buna nadejde. Dar nu lipsesc nici cei nepasatori si greoi, asemenea
simbriasilor, care mncnd ndata ceea ce le cade si educnd la o crestere ceea ce au n mna, umbla
pururi goi si saraci. Acestia sunt totdeauna gata si plini de ardoare sa primeasca harul, dar sunt trndavi
si greoi la osteneala si la sporirea cstigului, fiind foarte schimbatori si saturndu-se de la prima
atingere. Fiind cunoscuti ca unii ce se dezgusta ndata si se ngreuneaza la orice osteneala, se lipsesc
si de harul de care s-au nvrednicit. Caci vointa greoaie, lenesa, slaba si necultivata, e cunoscuta si n
veacul de acum si se va afla si n veacul acela, ca fiind n mpotrivire cu harul, pustie de faptele bune,
necercata la Dumnezeu si lipsita de slava.
Acestea asa sunt. Deci oare socotesti ca e drept ca slava aceasta stricacioasa si mparatia trecatoare si
celelalte care sunt ca acestea dintre cele vremelnice, sa le cstige cei ce le doresc cu multe osteneli si
sudori, iar a mparati cu Hristos fara sfrsit si a se bucura de bunurile acelea negraite sa fie ceva asa de
ieftin si de usor, nct sa le dobndeasca cel ce voieste, fara osteneli si silinte?
Cele 225 de capete teologice si practice Ale celui ntre sfinti printelui nostru Simeon Noul
Teolog egumenul Mnstirii sfntul Mamas de Xirokerkos, una sut capete fptuitoare si de
Dumnezeu cuvnttoare (practice si teologice).
1. Dumnezeu nu este nicieri pentru cei ce privesc trupeste, cci e nevzut. Dar pentru cei ce nteleg
duhov-niceste este pretutindeni ; cci e de fat, fiind n toate si n afar de toate. El este n toate si
aproape de cei ce se tem de El (Ps. LXXXIV, 10), dar mntuirea Lui e departe de cei pctosi (Ps.
CXVIII, 155).
2. Amintirea lui Hristos lumineaz mintea si alung dracii. Lumina Sfintei Treimi, strlucind n inima
curat, o desparte pe aceasta de lume si pe cel prtas de ea l face s se umple nc de aici, pe ct e cu
putint credinciosului, de slava viitoare, ca pe unul ce se afl sub lucrarea harului, desi este nc ascuns
sub acope-rmntul trupului.
3. Dac, dup trecerea celor vzute, nu mai este nimic altceva dect numai Dumnezeu, Care este si va
fi, fr ndoial, cei ce se mprtsesc cu mbelsugare de harul Lui n lumea aceasta, chiar dac snt
nc pe p-mnt, s-au unit n cea mai mare msur cu veacul viitor, mcar c suspin nc mpovrati
de umbra si de greutatea lor.
4. Domnul nu fericeste pe cei ce nvat numai, ci pe cei ce s-au nvrednicit mai nti, prin lucrarea
poruncilor, s vad si privesc n ei nsisi lumina Duhului ce lumineaz si scnteiaz. Cci datorit ei
cunosc, prin vederea ei adevrat, prin cunoasterea si lucrarea ei, cele despre care vorbesc si asa
nvat pe altii. E de trebuint, asadar, ca cei ce vor s nvete pe altii s fie ridicati mai nti ei nsisi, cum
s-a spus, ca nu cumva vorbind despre cele ce nu le cunosc, s piard, prin rtcire, pe cei ce se ncred
n ei si pe ei nsisi.
5. Cel ce nu se teme de Domnul nu crede c exist Dumnezeu (Ps. XIII, 1). Dar cel ce crede c exist
se teme de El si pzeste poruncile Lui. Iar cel ce zice c se teme de Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le
pzeste, mincinos este (1 Ioan II, 4) si frica de Dumnezeu nu este ntr-insul. Cci unde este frica de

Dumnezeu, e si pzirea poruncilor (Ps. CXI, 1, 4). Iar nefiind aceasta ntru noi, si nici pzirea poruncilor,
nu ne deosebim ntru nimic de pgni si de necredinciosi.
6. Credinta si frica de Dumnezeu si pzirea poruncilor Lui ne rspltesc pe msura curtirii noastre.
Cci n msura n care ne curtim, ne ridicm de la frica de Dumnezeu la dragostea de El si naintnd ne
mutm, asa-zicnd, de la fric la iubirea lui Dumnezeu. Si atunci auzim cuvntul Lui : "Cel ce are
poruncile Mele si le pzeste pe ele, acela este cel ce M iubeste" (Ioan XIV, 21). Si asa adugm
nevointe peste nevointe pentru a ne arta iubirea prin fapte. Iar ntmplndu-se aceasta, El nsusi ne
iubeste, precum a fgduit. Iar iubindu-ne, ne iubeste si Tatl Su la fel, venind nainte Duhul, Care
mpodobeste casa noastr, ca prin ntlnirea ipostasurilor n noi, s ne facem locas al Tatlui si al Fiului
si al Sfn-tului Duh 18.
7. Slsluirea, ntru curtie cunoscut si simtit, a Dumnezirii celei n trei Ipostasuri n cei desvrsiti nu
e. mplinirea dorintei, ci mai degrab nceput si cauz a unei dorinte mai puternice 19. Cci din acel
moment, ea nu mai las pe cel ce a primit-o s se potoleasc, ci tinndu-1 aprins pururea ca de un foc, l
mpinge s se ridice spre flacra unei dorinte si mai dumnezeiesti. Cci neputnd mintea s afle o
margine si un sfrsit al Celui dorit, nu poate pune nici dorintei si iubirii sale vreo margine, ci silindu-se s
ating si s dobndeasc captul fr sfrsit, poart n sine pururea dorinta ne-sfrsit si iubirea
nesturat20.
8. Cel ce a ajuns la acest capt nu socoteste c a aflat nceputul dorintei sau al iubirii lui Dumnezeu n
sine, ci socoteste c nu iubeste nc pe Dumnezeu, n-truct n-a putut ajunge s cuprind plintatea
iubirii. De aceea, socotindu-se pe sine cel din urm dintre toti cei ce se tem de Dumnezeu, se socoteste
din tot sufletul nevrednic chiar si de mntuirea mpreun cu ceilalti credinciosi21.
9. "Toate snt cu putint celui ce crede" (Marcu IX, 23). Cci Credinta se socoteste n loc de dreptate
(Rom. IV, 9). "C sfrsitul legii este Hristos" (Rom. X, 4). Iar credinta n El ndrepteaz si desvrseste pe
cel ce crede. Cci credinta n Hristos, socotindu-se n locul faptelor legii si fiind ntrit si artndu-se
prin poruncile Evangheliei, face pe cei credinciosi prtasi de viata cea vesnic n Hristos nsusi22.
10. Credinta23 este puterea care ne face s murim pentru Hristos de dragul poruncii Lui si s credem
c moartea aceasta este pricina vietii. Ea ne face s socotim srcia ca bogtie, nensemntatea si
umilirea, ca slav si cinste adevrat ; iar cnd nu avem nimic, s credem c stpnim toate (2 Cor. VI,
10), mai bine-zis c am dobndit bogtia cunostintei lui Hristos cea nep-truns (Efes. III, 8). Ea ne face
s privim toate cele ce se vd, ca trn si fum.
11. Credinta n Hristos ne d puterea nu numai s dispretuim plcerile vietii, ci si s suportm si s rbdm toat ispita care vine asupra noastr prin ntristri, necazuri si nenorociri, pn va vrea si ne va
cerceta pe noi Dumnezeu. "Cci rbdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a luat aminte la mine" (Ps.
XXXIX, 1).
12. Cei ce-si pun printii, n vreo privint, mai presus de porunca lui Dumnezeu, nu au dobndit credinta
n Hristos. Ei, desigur, snt judecati si de constiinta lor, dac au o constiint vie a necredintei lor24. Cci
e propriu credinciosilor s nu calce n nici o privint porunca Marelui Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus
Hristos.
13. Credinta n Hristos, Adevratul Dumnezeu, naste dorinta dup cele bune si frica de chinuri. Iar
dorinta celor mai nalte si frica de chinuri, aduce pzirea ntocmai a poruncilor. Pzirea ntocmai a
poruncilor nvat pe crestini s-si cunoasc neputinta lor. Iar cunoasterea neputintei noastre adevrate
naste aducerea aminte de moarte. Cel ce si-a fcut-o pe aceasta nsotitoare de viat va cuta cu
osteneal s afle ce soart va avea dup iesirea si plecarea din viata aceasta. Iar cel ce se strduieste
s cunoasc cele viitoare e dator, nti de toate, s se lipseasc de cele de acum. Cci cel ce e stpnit
de m-ptimirea fat de acestea, pn la cel mai nensemnat lucru, nu poate dobndi cunostinta
desvrsit a acelora. Iar dac prin bunvointa lui Dumnezeu va gusta putin din ea, de nu va prsi
degrab cele de care si n care este tinut prin mptimire si nu se va preda n ntregime acestei
cunostinte, nemaiprimind s cugete de bunvoie la nimic altceva afar de ea, se va lua de la el si
aceast cunostint pe care socoteste c o are (Luca XIX, 26).
14. Lepdarea de lume si retragerea desvrsit, nsotit de nstrinarea de toate mijloacele,
obisnuintele, socotintele si de persoanele din viat, si lepdarea de trup si de voie se fac pricin de
mare folos celui ce s-a lepdat n scurt vreme asa de fierbinte.
15. Dac fugi de lume, ia seama s nu dai sufletului mngieri la nceput si s o cercetezi pe aceasta,
chiar dac te silesc s faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Cci pe ei i ndeamn la aceasta
demonii pentru a stinge cldura inimii tale. Chiar dac nu-ti vor putea mpiedica cu desvrsire hotrrea,
ei o vor face cu sigurant mai moale si mai slab.
16. Cnd te vei afla fat de toate dulcetile vietii cu suflet brbtesc si nenduplecat, demonii nduioseaz
rudeniile si le fac s plng si s se jeleasc n fata ta pentru tine. C acesta este adevrul, vei cunoaste
dac tu vei rmnea neclintit si n fata acestei ispite. Cci i vei vedea pe aceia aprinzndu-se deodat de
mnie si de ur mpotriva ta si deprtndu-se de tine ca de un dusman, nemaivrnd s te vad.
17. Vznd suprarea ce s-a iscat pentru tine n printi, frati si prieteni, s rzi de dracul care a pus la
cale s se fac acestea mpotriva ta ; si cu fric si srguint mult,retrage-te si roag pe Dumnezeu cu
struint ca s ajungi degrab la limanul Bunului Printe, la Care ajungnd sufletul tu ostenit si
mpovrat, El l va odihni. Cci multe pricini de primejdii si de ultim pierzanie cuprinde marea vietii.

18. Cel ce vrea s urasc ispitele lumii e dator s iubeasc pe Dumnezeu din tot sufletul si s-si aduc
pururea aminte de El. Cci nimic altceva nu ajut, ca acestea, s prsesti toate cu bucurie si s te
ntorci de la ele ca de la niste gunoaie.
19. Nu vrei s mai rmi n lume pentru pricini bine-cuvntate sau nentemeiate, ci ndat ce ai fost
chemat, ascult degrab. Cci de nimic altceva nu se veseleste Dumnezeu asa de mult ca de
repeziciunea noastr25. Fiindc mai mare este ascultarea imediat cu srcie, dect ntrzierea cu
multime de bunuri26.
20. Dac lumea si cele din lume trec toate, iar Dumnezeu este singur nestriccios si nemuritor, bucurati-v toti cti ati prsit pentru El cele striccioase. Iar striccioase snt nu numai bogtia si banii, ci si
toat plcerea si bucuria de pcat este stricciune. Numai poruncile lui Dumnezeu snt lumin si viat.
De toti snt numite asa.
21. Dac ai primit, frate, flacra si alergnd ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un printe
duhovnicesc, de vei fi ndemnat de el, sau de fratii care se nevoiesc mpreun cu tine, s te folosesti de
bi sau de mncruri, sau de alte mngieri pentru ntrire, s primesti acestea. Dar fii totdeauna pregtit
pentru post, pentru ptimire, pentru nfrnarea cea mai deplin. C de vei fi ndemnat de printele tu
ntru Domnul s te mprtsesti de mngieri, s te afli asculttor aceluia, ca voia ta s nu o faci nici n
aceasta. Iar de nu, rabd cu bucurie cele ce ai vrut s le faci de bunvoie, folosindu-te sufleteste. Cci
pzind aceasta, vei fi pururea ntru toate postind si nfrnndu-te si ca unul ce te-ai lepdat cu voia ntru
totul. Ba nu numai att, ci vei pstra nestins si flacra afltoare n inima ta, care te sileste s dispretuiesti toate.
22. Cnd dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau mpiedica de la tinta noastr cea
dup Dumnezeu, se vor furisa n cei ce ftresc evlavia si vor ncerca s mpiedice prin aceia pe cei ce
se nevoiesc. Mai nti miscati, chipurile, de dragoste si de comptimire, acestia i vor ndemna pe cei ce
se nevoiesc, s se odihneasc spre a nu slbi trupul si a cdea n lnce-zeal. Pe urm i atrag la
ntlniri fr folos, fcndu-i s-si piard zilele n ele. De va asculta vreunul dintre cei ce se nevoiesc si
se va potrivi lor, se vor ntoarce si vor rde de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va
pzi pe sine strin de toate, cu mintea adunat si nfrnat n toate, se vor aprinde de pizm si vor face
totul pn ce l vor alunga si din obste. Cci nu sufer slava desart cea necinstit s vad n fata ei
smerenia, ludat.
23. Iubitorul de slav desart sufere cnd vede pe cel smerit la cuget vrsnd lacrimi si folosindu-se
ndoit, ca unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si i sileste pe oameni s-1 laude fr voie.
24. Odat ce te-ai predat pe tine ntreg printelui tu duhovnicesc, s stii c esti ca un strin fat de
toate care te atrag n afar : oameni, lucruri si bani. Fr de el nimic s nu voiesti s faci ori s
mplinesti n privinta acestora. Dar nici s nu ceri de la el vreun lucru mic sau mare, dac nu-ti va
porunci el nsusi, din propria socotint, s iei ceva, sau nu-ti va da el cu minile sale.
25. S nu dai milostenie fr voia printelui tu dup Dumnezeu, din bunurile ce i-ai adus. Dar nici prin
mijlocitor s nu voiesti s iei ceva din ele, fr voia lui. Cci e mai bine s fii srac si strin si s asculti,
dect s risipesti bani si s dai celor lipsiti, cnd te afli nceptor. Pred toate cu credint nestirbit
hotrrii printelui duhovnicesc, ca n mna lui Dumnezeu.
26. S nu ceri si s nu iei nici un pahar cu ap, chiar de s-ar ntmpla s arzi, pn ce nu te va ndemna,
miscat de la sine, printele tu duhovnicesc. Strnge-te pe tine si constrnge-te n toate, ncredintndu-te
si zi-cnd n gnd : "Dac Dumnezeu vrea si esti vrednic s bei, va descoperi printelui tu, si acesta ti
va zice tie : bea". Si atunci bea cu constiinta curat, chiar de e la vreme nepotrivit.
27. Cel ce a cercat folosul duhovnicesc si a dobndit credint nemincinoas, lund pe Dumnezeu ca
martor al adevrului, si-a zis : "Mi-am pus n mine gndul s nu cer printelui meu nici s mnnc, nici s
beau, sau s m mprtsesc de ceva fr el, pn ce nu-i va da de stire Dumnezeu si mi va porunci
mie. Si fcnd asa, niciodat, zice, n-am fost mpiedicat de la scopul meu".
28. Cel ce a dobndit credint nendoielnic fat de printele su dup Dumnezeu, privindu-1 pe el,
socoteste c priveste pe Hristos nsusi ; si fiind cu el sau urmnd lui, crede cu trie, c este cu Hristos
sau urmeaz Lui. Unul ca acesta nu va pofti niciodat s vorbeasc cu altcineva. Nu va pune vreunul
din lucrurile lumii mai presus de amintirea si de dragostea lui. Cci ce este mai mare si mai de folos n
viata de fat si n cea viitoare dect a fi cu Hristos ? Si ce este mai frumos si mai dulce ca vederea Lui ?
Iar dac se nvredniceste si de grirea Lui, scoate din aceasta, cu srguint, viat vesnic.
29. Cel ce iubeste din simtire luntric pe cei ca-re-1 vorbesc de ru, sau l nedrepttesc, sau l ursc
si-1 pgubesc, si se roag pentru ei (Matei V, 44), ajunge n scurt vreme la o mare sporire. Cci fcnd
aceasta ntru simtirea inimii, si coboar socotinta n adnc de smerenie si n izvoare de lacrimi, n care
se scufund cele trei prti ale sufletului27. Acela urc mintea n cerul neptimirii si o face vztoare si,
prin gustarea bunttii de acolo, ajunge de socoteste toate ale vietii de aici, gunoaie. Si nssi mncarea
si hrana n-o mai primeste cu plcere si des.
30. Credint28 nendoielnic dovedeste cel ce cinsteste cu evlavie ca sfnt pn si locul n care
vietuieste cluzitorul si printele su. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste fierbinte n mini
s-1 pun pe capul su si unge cu el pieptul su, ca si cu un leac curtitor al patimilor si al pcatelor
sale. Iar de el nu ndrzneste s se apropie, nici s ating vreo hain sau vreun acoper-mnt al lui fr
voia sa ; dar atingnd ceva din ceea ce-i apartine aceluia, o face aceasta cu fric si cu respect, soeotindu-se pe sine nevrednic nu numai de vederea si de slujirea lui, ci si de intrarea n chilia lui.

31. Se leapd multi de viata aceasta si de lucru rile vietii, dar putini se leapd si de voile lor. Bine
spune despre acestia si cuvntul dumnezeiesc : -"Multi chemati, dar putini alesi" (Matei XX, 14).
32. Cnd sezi la mas cu toat obstea si toate ti se nftiseaz ochilor mintii ca o umbr si nu mai simti
dulceata mncrurilor, ci sufletul ntreg ti este uimit si plin de lacrimi, cunoaste c harul lui Dumnezeu ti
le arat acestea astfel, pentru multa ta smerenie din fric, ca vznd fpturile lui Dumnezeu si cunoscnd
slbiciu nea celor supuse simturilor, s-ti aduni frica ta spre iubirea celor cunoscute cu mintea. Aceasta
este cunos tinta duhovniceasc, de care auzi vorbindu-se, care se afl la mijloc ntre fric si iubire si
trage pe om pe ne simtite si fr primejdie de la cea dinti la cea de a doua29.
33. Nu poate dobndi cineva altfel iubirea desvr- sit si neclintit de Dumnezeu dect pe msura cunos
tintei duhovnicesti30. Iar aceasta creste cte putin prin nevointa de fiecare zi cu fapta sufletului. Aceasta
sti- ind-o apostolul a spus : "Din mretia si frumusetea zi dirilor se cunoaste, prin asemnare,
Fctorul"31.
34. Nimeni nu poate cunoaste cum se cuvine, cu ochii sensibili, mrimea cerului si ltimea pmntului si
ratiunile tuturor celorlalte. Cci cum va putea cineva ntelege cu ochii trupului cele ce ntrec mintea si
ntelegerea ? Numai mintea curtit de ginduri32 si eliberat de prejudecti si luminat de mintea si de
harul lui Dumnezeu va putea ncerca cum se cuvine, dup msura luminrii primite, s contemple
fpturile.
35. Precum noaptea nu vedem cu ochii sensibili de- ct n locul acela unde aprindem lumina unui
sfesnic, iar toat lumea cealalt rmne pentru noi o noapte ntune coas, la fel celor ce dorm n
noaptea pcatelor, Bunul Stpn li se face o lumin mic, mcar c, Dumnezeu fi ind, rmne tuturor
necuprins, crutnd neputinta noas tr. Si atunci deschizndu-si omul ochii mintii si privind firea celor ce
snt, cum n-a mai privit niciodat, se um ple de uimire si-1 podidesc, fr s vrea si fr durere,
lacrimile, prin care se curteste cu al doilea botezS3, cu botezul acela de care zice Domnul n
Evanghelie : "De nu se va naste cineva din ap si din Duh, nu va intra n mprtia cerurilor" (Ioan III, 5)
; si iarsi : "De nu se va naste cineva de sus"- (Ioan III, 7). Spunnd "de sus"-, a dat s se nteleag
nasterea din Duh.
36. Primul Botez are apa care prenchipuieste lacri mile, are mirul ungerii care e semnul premergtor al
mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adevrului, ci este nsusi adevrulS4.
37. Nevoitorul35 trebuie s se srguiasc s fie liber. El trebuie s se deprteze nu numai de faptele
rele, ci si de gnduri si de ntelesuri contrare si s petreac pu rurea n cugetri folositoare de suflet si
duhovnicesti, ca astfel s rmn fr griji pentru cele ale vietii p-mntesti.
38. Cel ce si-a dezbrcat ntreg trupul su, dac-si are ochii acoperiti cu vreun vl si nu vrea s-1 ridice
si s-1 lepede, nu poate vedea lumina numai cu cealalt parte dezvelit a trupului. Asa si cel ce a
dispretuit toa te celelalte lucruri si avutii si s-a izbvit de patimile n sesi, de nu-si va elibera ochiul
sufletului de aducerile aminte lumesti si de ntelesurile cele rele, nu va vedea vreodat lumina
ntelegerii, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
39. Precum este acopermntul asezat peste ochi, asa snt gndurile lumesti si amintirile vietii asezate
pe minte sau pe ochiul sufletului. Ct vreme deci vor fi lsate acolo, nu vom vedea. Dar cnd vor fi
ridicate prin aducerea aminte de moarte, vom vedea limpede lumina cea adevrat "care lumineaz pe
tot omul ce vine n lume" (Ioan I, 9).
40. Cel ce e orb din nastere nu va cunoaste, nici nu va crede puterea celor din Scriptur ; dar cel ce s-a
n vrednicit vreodat s vad va mrturisi c cele zise snt adevrate.
41. Cel ce vede cu ochii trupesti stie cnd e noapte si cnd e zi. Dar orbul nu stie de nici una. Asemenea
si cel ce vede duhovniceste si priveste cu ochii mintii, da c, dup ce a vzut lumina cea adevrat si
neapropiat, se ntoarce din nepsare la orbirea de mai nainte si se va lipsi de lumin, simte cu bun
simtire lipsa aceleia, si-si d seama din ce cauz i s-a ntmplat aceasta. Dar cel ce este orb din nastere
nu stie nimic despre acestea, nici din experient, nici din lucrarea de fat, dac nu prinde ceva prin auz,
aflnd astfel despre cele ce nu le-a vzut niciodat. El va povesti altora despre cele ce a auzit, fr s
stie nici el, nici auzitorii, despre ce lucru griesc ntre ei. 42. Este cu neputint s umpli si trupul cu mncruri pe nesturate, dar s te ndulcesti si duhovniceste de buntatea cea cunoscut cu mintea si
dumnezeiasc. Cci pe cit si va sluji cineva mai mult pntecele, pe atta se va lipsi pe sine mai mult de
acea buntate. Si pe ct si va asupri mai mult trupul, pe atta se va umplea mai mult de hrana si de
mngierea duhovniceasc.
43. S prsim toate cele de pe pmnt, nu numai bogtia si aurul si celelalte mijloace ale acestei vieti,
ci si pofta fat de ele s o alungm cu desvrsire din sufle tele noastre. S urm nu numai plcerile
trupului, ci si miscrile nerationale (animalice) ale lui, si s ne srguim s-1 mortificm prin osteneli. Cci
prin el se lucreaz cele ale poftei si snt aduse la fapt. Ct vreme este viu acesta, sufletul nostru va fi
numaidect mort si greu de urnit, sau cu totul de neurnit spre oricare porunc dumnezeiascS6.
44. Precum flacra focului se ridic nencetat spre nltime, mai ales dac ntorci materia care ntretine
fo cul, asa si inima celui iubitor de slav desart nu se poate smeri, ci cnd i spui cele de folos pentru el,
se nalt si mai mult. Cci mustrat sau sftuit, el se mpo triveste cu mnie, iar ludat si lingusit, se nalt
n chip pctos.
45. Omul care este obisnuit s se mpotriveasc si este siesi o sabie cu dou tisuri, ucigndu-si
sufletul fr s stie si nstrinndu-1 de viata vesnic.

46. Cel ce se mpotriveste n cuvnt, este asemenea celui ce se pred pe sine cu voia dusmanilor
mpratului. Cci contrazicerea este o curs si are ca momeal ap rarea, prin care fiind amgiti,
nghitim undita pcatului. Prin aceasta e prins de obicei nenorocitul suflet, fiind apucat de limb si de
gtlej de ctre duhurile ruttii, care aci l ridic la culmea mndriei, aci l prvlesc n prpastia
pcatului, ca s fie apoi dus la judecat cu cei czuti din cer.
47. Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufere din cau za aceasta mult n inima sa, s cunoasc din
aceasta c poart la sn sarpele cel vechi. De va rbda deci n t cere, sau va rspunde cu mult
smerenie, 1-a fcut pe acesta neputincios si i-a slbit strnsoarea. Iar de va rs punde mpotriv cu
acreal, sau va gri cu semetie, a dat putere sarpelui s-si verse veninul n inima sa si s-i road cu
cruzime cele dinluntru ale sale. Prin aceasta l va face de fiecare dat mai puternic, dndu-i spre mncare, ndreptarea sa spre cele bune si puterea nenoroci tului su suflet. Aceasta l va face s triasc
de aci na inte n pcat, si s fie mort cu totul pentru dreptate.
48. De voiesti s te lepezi de toate si s te deprinzi cu vietuirea evanghelic, s nu te dai n seama unui
n vttor nencercat sau ptimas, ca nu cumva n loc de petrecerea evanghelic, s o nveti pe cea
drceasc. Fiindc nvtturile bune snt de la nvttorii buni ; iar cele rele, de la cei ri. Cci, desigur,
din seminte rele, ies roade rele.
49. nduplec pe Dumnezeu cu rugciuni si cu la crimi, ca s-ti trimit un cluzitor neptimas si sfnt.
Dar cerceteaz si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu nvtturi despre lucrare ale sfintilor
p rinti, ca punndu-le alturea de cele nvtate si fptuite de nvttorul si naintestttorul tu, s le
poti vedea si ntelege pe acestea ca ntr-o oglind, si pe cele ce con- glsuiesc cu Scripturile s le iei n
inim si s le stp- nesti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase si strine s le dai la o parte si s le
lepezi, ca s nu rtcesti. Cci s stii c n zilele acestea multi s-au fcut dascli mincinosi si nseltori.
50. Tot cel ce nu vede, dar se ncumet s cluzeas c pe altii, e un nseltor si duce pe cei ce-1
urmeaz n prpastia pierzaniei, dup cuvntul Domnului : -"Orbul de va cluzi pe orb, amndoi vor
cdea n groap" (Ma tei XV, 14).
51. Orbul, fat de Cel Unul, e orb n ntregime fat de toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea tuturor.
El se retine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor, fiind n afar de cele vzute. Fiind astfel n
Unul, le vede pe toate. Si fiind n toate, nu vede nimic din toate37.
52. Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede si pe sine si pe toti si pe toate. Dar fiind ascuns n toate, nu
priveste la nimic din toate38.
53. Cel ce nu a mbrcat chipul Domnului nostru Iisus Hristos, al Omului ceresc si Dumnezeu, peste
omul rational si mintal, cu bun simtire si ntru cunostint, e nc numai snge si carne. El nu poate primi
simtirea slavei duhovnicesti prin cuvnt (ratiune), precum nici cei orbi din nastere nu pot cunoaste numai
prin cuvnt (ra tiune) lumina soarelui39.
54. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pu terea celor zise, ca unul ce poart chipul celui ceresc
(1 Cor. XV, 49)40, si a urcat la brbatul desvrsit, al plinttii lui Hristos (Efes. IV, 13). Si fiind asa,
poate s si cluzeasc bine, n calea poruncilor lui Dumnezeu, turma lui Dumnezeu. Dar cel ce nu
cunoaste astfel si e altfel, e vdit c nu are nici simturile sufletului deschise si sntoase41. Acestuia
mai bine i va fi s fie cluzit, dect s cluzeasc cu primejdie.
55. Cel ce priveste la nvttorul si povtuitorul su, ca la Dumnezeu, nu poate s-1 contrazic. Iar dac
si nchipuie si zice c le poate mpca pe amndou aces tea, s stie c s-a rtcit. Cci nu stie ce
simtmnt au cei ai lui Dumnezeu fat de Dumnezeu.
56. Cel ce crede c viata si moartea sa este n mna pstorului su, nu-1 va contrazice niciodat. Iar
necu noasterea acestui lucru naste contrazicerea, care pricinu- ieste moartea spiritual si vesnic.
57. nainte ca cel osndit s primeasc sentinta, i se d putinta de aprare, ca s spun judectorului
despre cele ce a fcut. Dar dup artarea celor fcute si dup sentinta judectorului, nu mai poate
contrazice n nici un lucru mic sau mare pe cei rnduiti s aplice osnda.
58. nainte de a se nftisa monahul la aceast jude cat si de a descoperi cele din luntrul su, poate i
mai este ngduit s ridice contraziceri n unele lucruri, pen tru c nu snt cunoscute, iar n altele cu
nchipuirea c le poate ascunde. Dar dup descoperirea gndurilor si dup artarea vdit a lor, nu-i mai
este ngduit s contrazic pe judectorul si stpnitorul su dup Dumnezeu, pn la moarte. Cci
monahul, nftisndu-se la nceput la aceast judecat si dezvluindu-si cele ascunse ale inimii sale, s-a
convins de la nceput, dac a do-bndit oarecare cunostint, c e vrednic de nenumrate morti; dar
crede c prin ascultarea si smerenia sa, se va izbvi de toate pedepsele si chinurile, dac cunoaste cu
adevrat puterea tainei.
59. Cel ce pzeste acestea nesterse n cugetul su nu se va mpotrivi niciodat n inima sa cnd va fi cer
tat, sau sftuit, sau mustrat. Fiindc cel ce cade n ase menea rele, adic n contrazicere si necredint
fat de printele si nvttorul su duhovnicesc, se rostogoleste jalnic n fundul si n prpastia iadului
(Prov. IX, 18), nc trind; si se face cas satanei si a ntregii lui puteri necurate, ca un fiu al neascultrii
si al pierzaniei (Efes. II, 2 ; Ioan XVII, 12).
60. Te ndemn pe tine, care esti fiu al ascultrii, ca s ntorci aceste ndemnuri necontenit n cugetul tu
si s lupti cu toat srguinta, ca s nu te cobori n relele amintite ale iadului, ci s te rogi fierbinte, n
fiecare zi, lui Dumnezeu : "Dumnezeule si Doamne al tuturor, Cel ce ai stpnirea peste toat suflarea si
tot sufletul ; Cel ce singur m poti tmdui, ascult rugciunea mea, a nevrednicului, si rpune pe dracul
ce se afl cuibrit n mine, omorndu-1 prin venirea Preasfntului Tu Duh42; si pe mine, cel ce snt

srac si gol de toat virtutea, n- vredniceste-m s cad cu lacrimi la picioarele sfntului meu printe. Si
atrage sufletul lui sfnt la milostivirea fat de mine, ca s m miluiasc. Druieste, Doamne, smerenie
inimii mele, si gnduri cuvioase, pctosului, care-ti fgduieste s se pociasc. Nu prsi pn la sfrsit sufletul meu care Ti s-a supus odat si Ti s-a mr turisit si Te-a ales pe Tine, n locul ntregii lumi.
Cci .stii, Doamne, c vreau s m mntuiesc, mcar c deprinderea mea cea rea mi st piedic. Dar
toate cte snt oamenilor cu neputint, Tie ti snt cu putint, Doamne"-43.
61. Cei ce au pus temelie bun, cu fric si cu cutre mur, credintei si ndejdii, n curtea evlaviei, si si-au
re zemat cu neclintire picioarele pe piatra ascultrii de p rintii duhovnicesti, socotind cele poruncite de
ei, ca iesite din gura lui Dumnezeu, si zidindu-le pe acestea fr so vire pe temelia aceasta a ascultrii
ntru smerenia sufle tului, izbutesc ndat s mplineasc aceast mare si prim fapt : s se lepede de
ei nsisi. Cci mplinind cineva voia altuia si nu pe a sa, nfptuieste nu numai lepdarea de sufletul su,
ci si rstignirea fat de toat lumea44.
62. Cel ce contrazice pe printele su, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smereste pn la moarte,
se mi nuneaz ngerii45. Cci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemnndu-se
Fiului lui Dum nezeu, Care a mplinit ascultarea de Printele Su pn la moarte, iar moartea, pe cruce
(Filip. II, 4-11).
63. Frmntarea mult si la vreme nepotrivit ntu nec si tulbur cugetarea si scoate din suflet rugciu
nea curat si cinta. Pe de alt parte, aduce oboseal n inim si prin aceasta, nsprire si nvrtosare.
Iar prin acestea caut dracii s duc la dezndejde pe cei du hovnicesti.
64. Ti se poate ntmpla uneori, monahule, s afli rvn si dor mare de desvrsire n sufletul tu, nct s
doresti s mplinesti toat porunca lui Dumnezeu si s nu cazi nici mcar n pcatul unui cuvnt desert
(Matei XII, 37), ca s nu rmi n urma niciunuia din sfintii de odinioar n fapt, n cunostint si vedere.
Dar te vezi totodat mpiedicat de cel ce seamn neghina descurajrii si nu te las s ajungi la o
asemenea nltime a sfinteniei, prin aceea e-ti strecoar astfel de gnduri si-ti zice : "ti este cu
neputint s te mntuiesti n mijlocul lumii si s pzesti fr stirbire toate poruncile lui Dumnezeu".
Atunci aseaz-te singur ntr-un colt, strn-ge-te n tine nsuti si adun-ti gndul tu si d un sfat bun
sufletului tu si zi-i : "De ce esti ntristat suflete al meu si de ce m tulburi ? Ndjduieste n Dumnezeu,
c m voi mrturisi Lui. Cci mntuirea persoanei mele nu snt faptele mele, ci Dumnezeul meu. "Cci
cine se va ndrepta din faptele legii (Gal. II, 16) ? Nu se va ndrepta naintea Ta nici un vietuitor" (Ps.
CXLI, 2). Ci ndjduiesc s m mntuiesc n dar, din credinta Dumnezeului meu, prin mila Sa negrit.
Mergi napoia mea satano ! Domnului Dumnezeului meu m nchin (Matei IV, 10) si Lui i slujesc din
tineretile mele, Celui ce poate s m mntuiasc numai cu mila Sa. Deprteaz-te deci de la mine !
Dumnezeu, Cel ce m-a fcut pe mine dup chipul si asemnarea Sa, te va zdrobi pe tine".
65. Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, dect numai s nu pctuim. Iar acesta nu este lucrul
legii, ci paza neslbit a chipului si a cinstei noastre de sus. Stnd n acestea potrivit cu firea, si purtnd
haina strlucit a Duhului, rmnem n Dumnezeu si Dumnezeu n noi, fiind dumnezei si fii ai lui
Dumnezeu prin nfiere, nsemnati cu lumina cunostintei de Dumnezeu46. 66. Trndvia si greutatea
trupului, nscute n suflet din lene si negrij, ne deprteaz de la canonul obisnuit si aduc n cugetare
ntuneric si descurajare47. Prin aceas ta se ivesc n inim gnduri de fric si de hulire, nct cel ispitit de
dracul trndviei nu mai poate nici mcar s mai intre n locul obisnuit al rugciunii *8, ci i este lene si
preget si gndeste lucruri nebunesti mpotriva Fc torului a toate49. Cunoscnd deci pricina si izvorul
de unde ti-au venit acestea, intr cu srguint n locul obis nuit al rugciunii tale si cznd la iubitorul de
oameni Dumnezeu, roag-te din inim cu suspine, ntru durere si lacrimi, cernd izbvirea de povara
trndviei si a gn- durilor rele ; si ti se va da degrab tie, celui ce bati si struiesti cu osteneal,
izbvirea de acestea.
67. Cel ce a dobndit inima curat, a biruit frica5e. Iar cel ce se curteste nc, aci o biruie, aci e biruit de
ea. Dar cel ce nu lupt nicidecum, sau nu simte deloc c e prieten al patimilor si al dracilor si deci mai
adaug la boala slavei desarte si boala nchipuirii de sine, soco tind c este ceva fr s fie nimic, sau e
robul si prada fricii, tremurnd ca un prunc cu cugetul si avnd fric acolo unde nu este fric pentru cei ce
se tem de Domnul51.
68. Cel ce se teme de Domnul nu are fric de asal tul dracilor, nici de neputincioasele lor atacuri, dar
nici de amenintrile oamenilor ri. Fiind n ntregime ca o flacr sau ca un foc arztor, ce strbate zi si
noapte de jur-mprejur locurile ascunse si ntunecoase, pune dracii pe fug. Cci fug mai degrab aceia
de el dect el de aceia, ca s nu fie arsi de flacra nvpiat a focului dumnezeiesc ce tsneste din
el52.
69. Cel ce umbl n frica de Dumnezeu, chiar dac petrece n mijlocul oamenilor ri, nu se teme. El are
n luntrul su frica de Dumnezeu si poart arma nebiruit a credintei, cu care poate s le mplineasc
pe toate, chiar si pe cele ce par grele si cu neputint celor multi. El petrece ca un urias n mijlocul
piticilor, sau ca un leu mugind n mijlocul dinilor si al vulpilor, ncrezndu-se n Domnul. Cu tria cugetului
su i loveste pe ei si n- spimnt inimile lor, nvrtind cuvntul ntelepciunii, ca pe un toiag de fier5S.
70. S nu te miri dac, stpnit de fric, tremuri te- mndu-te de toate. Cci esti nc nedesvrsit si lipsit
de trie si te temi ca un prunc de mormoloci. Cci frica este o boal copilreasc si vrednic de rs a
sufletului iubi tor de slava desart. Fat de acest drac s nu cauti s te folosesti de cuvinte si de
contraziceri. Cci cuvintele nu folosesc nimic sufletului care tremur si se clatin. Lsndu-le pe
acestea, smereste cu toat puterea gndi-rea ta si vei vedea cum dispare frica54.

71. Odat, cuprins fiind cineva de trndvie, avea mintea slbit si ntunecat si sufletul molesit, nct
putin mai trebuia ca s fie lipsit de ntristarea inimii si s sting n el flacra duhului si s se umple toat
casa tru pului su de fum55. Ba mai mult, se ivi n el o amorteal a tuturor mdularelor, care-1 ducea,
din cauza moleselii, la un somn fr msur, nct era silit s lipseasc si de la slujbele obisnuite. El
ncerc s se mpotriveasc aces tora prin nfrnare si veghere. Dar biruind somnul, inima lui se nspri
din mndrie si lipsindu-i de aici nainte n tristarea, se strecur n el frica. Cnd o simti pe aceasta n sine,
iesi din chilia sa la vreme nepotrivit si plecnd la un loc retras si ntunecat, sttu acolo si ridic minile si
se nsemn cu semnul crucii, iar ochiul sufletului si-1 nlt spre Dumnezeu. Umilindu-si astfel putin
gndirea, ndat dracul fricii se deprta putin de la el. Dar dracul cumplit al slavei desarte, mai puternic
dect el, i fur gndul, vrnd s-1 atrag si s-1 predea iarsi dracului fricii. ntelegnd el aceasta, se mir
si rug fierbinte pe Dumnezeu s izbveasc sufletul lui din asemenea curse ale diavolului.
72. Mare si anevoie de nteles socotesc c este pen tru toti aceast mpreun-lucrare, rutate si uneltire
a dracilor. Cci am cunoscut pe dracul fricii nsotindu-se si lucrnd mpreun cu dracul trndviei si pe
acesta din urm ajutndu-1 pe cel dinti si ntrind lucrarea lui ; de asemenea, pe cel dinti sdind n
suflet frica mpreunat cu nvrtosarea, iar pe al doilea ntrind ntunecarea, moleseala, nvrtosarea si
dezndejdea sufletului si a mintii. Trndvia le este nevoitorilor o ncercare menit s le pricinuiasc
smerenie.
73. Dracul trndviei obisnuieste s rzboiasc, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au naintat n
ru gciune, sau pe cei ce se srguiesc cu ea. Cci nici un altul dintre ceilalti draci nu are putere
mpotriva aces tora. Acesta si are puterea fie dintr-o ngduint de sus cu bun rost, fie, cum socotesc
mai degrab, si ia pute rea mpotriva noastr din niscai stri necuvenite ale tru pului 56. Iar ceea ce
vreau s spun este aceasta : mncnd mult si ncrcndu-mi stomacul si adormind astfel prea stul,
aceast patim a pus stpnire pe mine si am fost biruit ; apoi nfrnndu-m iarsi peste msur, mi-am
fcut mintea ntunecat si anevoie de miscat si iarsi am czut n aceeasi patim57. Cteoda-t se
ntmpl ns aceasta celor ce se nevoiesc si din amestecarea aerului, despre care nu stiu s spun ceva
sigur, sau din grosimea vntului de miazzi.
74. Trndvia este moartea sufletului si a mintii58. Dac Dumnezeu i-ar ngdui s lucreze mpotriva
noas tr dup puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mntui vreodat. Datoria noastr este s i ne
mpotrivim cu toat puterea ce ne este dat, dar st n puterea lui Dumnezeu sa ne trezeasc n chip
tainic si s ne arate n chip vdit biruitori ai ei. Cci e cu neputint ca, mu rind cineva, s nvie fr
ajutorul Celui ce s-a nviat pe Sine din morti.
75. Cnd mintea e furat de mndrie si se nfund n ea nssi si-si nchipuie c este ceva p;rin sine
nssi fiindc se nevoieste, harul care o lumineaz n chip ne- vzut se deprteaz de la ea si, lsnd-o
ndat goal, ea si d seama repede de neputinta ei. Cci patimile nvlesc asupra ei ca niste cini
turbati si caut s o sfsie. Atunci nestiind ce s fac si neavnd unde s alerge ca s se izbveasc,
alearg, prin smerenie, la Domnul care poate s o mntuiasc59.
76. Cel ce a iesit deplin din lume se socoteste pe sine ca fiind ntr-un pustiu neumblat (Ps. LXI, 1) si plin
de fiare. De aceea, cuprins de o fric negrit si de un cutremur de nedescris, strig ctre Dumnezeu,
ca Iona din chit si din marea vietii ; ca Daniil din groapa leilor si a patimilor furioase ; ca cei trei tineri din
cuptorul focului luntric al poftei arztoare ; ca Mnase din sta tuia de aram a trupului acesta
pmntesc si muritor. Iar Domnul auzindu-1 l izbveste pe el din prpastia ne- stiintei si a dragostei de
lume, ca pe proorocul din chit, pentru ca s nu le mai doreasc pe acestea ; l izbveste din groapa
gndurilor rele ale poftei, care rpesc si rod sufletele oamenilor, ca pe Daniil ; din atacurile ptimase ale
focului care-i arde si i slbeste sufletul si-1 mpinge cu sila spre fapte necuvenite, rcorindu-i sufletul cu
rou Sfntului Duh, ca pe israelitii aceia ; si de trupul acesta pmntesc si greu si preaptimas,
pstrndu-1 ne njosit si nedobort si fcndu-1 fiu al luminii si al zilei (1 Tes. V, 5) si nvrednicindu-1 s
guste nvierea nc de aici60.
77. Sufletul care struie n alipirea la starea njo sit a trupului si iubeste plcerile lui si tine la slava de la
oameni, sau chiar dac nu le caut pe acestea, e simtitor la adierea poftei, rmne cu totul nemiscat si
greoi spre orice virtute si porunc a lui Dumnezeu, ca unul ce e ngreuiat si nlntuit cu putere de relele
amintite. Dar cnd, trezit de ostenelile nevointelor si de lacrimile pocintei, scutur de la sine greutatea
trupului si topeste n siroaiele lacrimilor cugetul trupesc si s-a ridicat mai presus de micimea celor
vzute, se mprtseste de lumina curat si se elibereaz de patimile care l tiranizeaz. Atunci strig si
el ndat ca proorocul, ctre Dumnezeu: "Rupt-ai sacul meu si m-ai ncins cu veselie, ca s cunosc
slava Ta si s nu m mhnesc" (Ps. XXIX, 12-13).
78. Sfnta Scriptur ne d s ntelegem c snt trei locuri n care obisnuieste mintea s petreac 61. Iar
eu socotesc, mai degrab, c snt dou. Prin aceasta nu nvt ceva contrar Scripturii - s nu fie - ci
pentru c nu numr ntre nceput si sfrsit, mijlocul. De pild, cel ce se mut dintr-un oras n altul si dintro tar n alta, nu va numi, pe drumul strbtut, celelalte orase si tri, chiar dac ar vedea n cursul
drumului multe si minunate lucruri. Poporul care se mut din Egipt n pmn-tul fgduintei, si se asaz
n acesta, si aminteste toate cele de pe drumul dintre ele si le descrie pe acestea tuturor, dar nu spune
c s-a mutat de la prima cetate la a doua si de la a doua la a treia cetate sau tar, ci c s-a mutat de la
robie la libertate, de la ntuneric la lumin si din prinsoare a revenit n tara proprie. Tot asa mintea
noastr, a oamenilor, obisnuieste s se mute de la mpti-mire la neptimire, de la robia patimilor la
libertatea duhului si de la nchipuirea contrar firii, pe care legea o numeste prinsoare, la nltarea mai
presus de fire62, de la marea agitat a vietii la starea senin cea din afara lumii, de la amrciunea

grijilor si suprrilor vietii la dulceata negrit si la lipsa de grij n privinta oricrui lucru pmntesc ; de
la pofta, de la frmntarea si de la tulburarea cu privire la multe, la alipirea deplin si la dragostea fat
de Cel Unul.
79. Mutarea mintii de la cele vzute la cele nev zute si de la cele ce cad sub simturi la cele mai presus
de simturi pricinuieste uitarea tuturor celor lsate n urm. Pe aceasta ei o numesc cu dreptate locul
linistii, nvrednicindu-se mintea s se nalte la el, nu va mai cobor iarsi de acolo, ca Moise dup cele
40 de zile si nopti petrecute pe munte, ci ncredintndu-se c e bine acolo nu se va mai ntoarce
nicidecum spre cele de jos M. Ajuns nc de aici casa Treimii si el nsusi n Treime, ca unul ce este n
ea, se va slslui n mprtia cerurilor. Cci iubirea l va tine si nu-1 va lsa s cad64.
80. Nu numai cel ce se linisteste singur (sihastrul) M, sau cel ce se afl sub ascultare (n obste), ci si
egumenul si ntistttorul celor multi si chiar cel ce slujeste, tre buie s fie numaidect fr griji, sau
liberi de toate lucru rile vietii. Cci dac ne predm grijilor, clcm porunca lui Dumnezeu care zice : "Nu v ngrijiti de sufletul vostru, ce veti mnca sau ce veti bea si cu ce v veti mbrca. Cci toate
acestea le caut paginii" (Matei VI, 25) ; si iarsi : -"Vedeti s nu se ngreuneze inimile voastre de mult
mncare si de betie si de grijile vietii" (Luca XXI, 34).
81. Cel ce are gndirea ngrijorat de lucrurile vie tii nu este liber. Cci e stpnit si robit de grija
acestora, fie c se ngrijeste de acestea pentru sine, fie pentru altii. Iar cel liber de acestea nu se
ngrijeste n chip lumesc nici pentru sine si nu se va ngriji nici pentru altii, fie c e episcop, fie c e
egumen, fie diacon. Cu toate aces tea, nu va sta niciodat fr lucru si nu va dispretui nici pe cei mai
umiliti si mai mici, ci fcnd toate n chip bineplcut lui Dumnezeu, va rmne n toate nengrijo rat, toat
viata66.
82. Exist o grij nefptuitoare si o fptuire fr grij, ca si dimpotriv : o negri] fptuitoare si o lene
plin de griji67. Acestea le-a artat si Domnul. Cci spunnd : -"Tatl Meu pn acum lucreaz, si Eu
lucrez" (Ioan V, 17), si iarsi : "Lucrati nu pentru mncarea pieritoare, ci pentru cea care rmne spre
viata vesnic" (Ioan VI, 27), n-a desfiintat activitatea, ci ne-a recoman dat activitatea fr grij 6\ Apoi
spunnd iarsi : "Cine, ngrijindu-se, poate s adauge mcar un cot la statura sa ?" (Matei VI, 27), a
desfiintat grija nefptuitoare. Iar despre grija ntrupat n fapte, zice : "Iar despre mbrcminte si
mncare, ce v ngrijiti ? Nu vedeti crinii cmpului si psrile cerului, pe cei dinti cum cresc si pe cele din
urm cum snt hrnite ?" (Matei VI, 28). Astfel, aprobnd pe una si dezaprobnd pe cealalt, Domnul ne
nvat cum s lucrm cu grij nengrijorndu-ne si cum, liberi de griji, s ocolim o activitate
necuvenit69.
83. Nu drma casa ta, voind s o zidesti pe a veci nului. S stii c lucrul acesta e obositor si greu. Ia
sea ma ca nu cumva hotrndu-te la aceasta, s o drmi si pe a ta si s nu poti s o zidesti nici pe a
aceluia70.
84. Dac n-ai dobndit o desvrsit neptimire fat de lucruri si de bunurile vietii, s nu primesti s. te
ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca s nu te prinzi n ele si, n loc s iei plata slujirii, s suferi osnda
pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la acestea, de ntistttorul, s fii ca cel ce umbl cu
focul care arde si s opresti momeala gndului prin mrturisire si poc int, ca s te pstrezi neatins prin
rugciunea ntistt- torului71.
85. Cel ce n-a ajuns neptimitor, nu stie ce este ne- ptimirea, ba nici nu poate crede c este cineva
astfel pe pmnt. Cci cel ce nu s-a lepdat mai nti de sine (Ma tei XVI, 24) si nu si-a golit cu bucurie
sngele su pentru aceast viat cu adevrat fericit, cum va bnui c a fcut cineva acestea ca s
dobndeasc neptimirea ? La fel si cel ce-si nchipuie c are Duhul Sfnt neavnd nimic, auzind de
lucrrile Duhului slsluite n cei ce au de fapt pe Duhul Sfnt, nu va crede c exist cineva n generatia
de azi lucrat si miscat de Duhul dumnezeiesc sau ajuns la vederea Lui n chip constient si simtit,
asemenea apostolilor lui Hristos si sfintilor de altdat. Cci fiecare judec din starea ce o are el, si pe
cele ale aproapelui, fie c e vorba de virtute, fie de pcate.
86. Altceva este neptimirea sufletului si altceva neptimirea trupului ; cea dinti sfinteste si trupul prin
strlucirea ei si prin revrsarea de lumin a Duhului ; iar cea de a doua singur nu poate s foloseasc
prin sine ntru nimic pe cel ce o are72.
87. Altceva este nemiscarea mdularelor sufletesti si trupesti si altceva dobndirea virtutilor. Cea dinti
apartine firii, cea de a doua pune rnduial n miscrile naturale73.
88. A nu pofti ceva din plcerile si dulceturile lumii nu este egal cu a dori bunttile vesnice si ceresti. Alt
ceva este aceasta si altceva e aceea. Cele dinti le dispre tuiesc multi. De cele de al doilea, putini
oameni s-au n- grijit74.
89. A ocoli si a nu cuta slava de la oameni nu este tot una cu a dori slava de la Dumnezeu. Cci e
mult deosebire ntre aceste dou lucruri. Cea dinti au res pins-o multi si dintre cei stpniti de patimi ;
pe cea de a doua, putini s-au nvrednicit s o primeasc si cu mul t osteneal75.
90. Nu e tot una a te multumi cu o hain modest si a nu dori un vesmnt strlucitor, cu a te mbrca n
lumina lui Dumnezeu. Acesta este un lucru si acela altul. Atrasi de mii de pofte, unii dispretuiesc cu usu
rint poftirea unui vesmnt ; dar n lumina lui Dumne zeu se mbrac acei care o caut neobositi prin
toate nevointele si se fac fiii luminii si ai zilei n mplinirea poruncilor 76.
91. Altceva este vorbirea smerit si altceva cugeta rea smerit ; altceva este smerenia si altceva este
floa rea smereniei ; altceva este rodul acesteia si altceva dulceata frumusetii lui, si altceva dect
acestea, urm rile ce decurg din el. Dintre acestea, unele atrn de noi, altele nu atrn de noi. Cele ce

atrn de noi snt : s cugetm toate, s tinem seama de toate, s spunem si s facem toate cte ne duc
la smerenie ; dar sfnta sme renie si celelalte nsusiri ale ei, harismele si lucrrile ei, snt darul lui
Dumnezeu si nu atrn de noi. Dar de ele nu se va nvrednici nimeni, dac nu a semnat toate
semintele care atrn de el77.
92. Altceva este a nu ne revolta fat de necinstiri, de batjocuri, de ncercri si necazuri, si altceva a ne
ar ta multumiti de ele si a ne ruga pentru cei ce ne fac acestea. Altceva este a iubi din suflet pe acestia
si alt ceva a ntipri, pe lng aceasta, n mintea noastr fata fiecruia din ei si a-i mbrtisa fr patim
ca pe niste prieteni adevrati, cu lacrimi de iubire sincer, fr s se afle n acea clip nici o urm a
vreunei suprri n noi. Iar lucrul mai mare dect cele spuse este ca n timpul nsusi al ispitelor s aib
cineva, n chip neschim bat, aceeasi bun simtire egal pentru cei ce-1 batjoco resc n fat, l
calomniaz, l judec, l osndesc, l njur si-1 scuip n fat, si pentru cei ce iau n afar nftisarea
prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fr s se poat ns ascunde de fapt. Dar neasemnat
mai mare lucru dect toate acestea, socotesc c este ca cineva s uite cu desvrsire cele ce le-a suferit
si s nu-si aduc aminte de ceva din ceea ce i s-a ntmplat, fie c lipsesc, fie c snt de fat cei ce l-au
suprat, ci s-i primeasc si pe acestia la fel ca pe prieteni, n convorbiri si la ma s, fr nici o gndire
la cele ntmplate78.
93. Nu e acelasi lucru a-ti aduce aminte de Dum nezeu si a-L iubi pe Dumnezeu. Nici a te teme de Dum
nezeu si a pzi poruncile Lui79. Altceva snt acestea si altceva acelea. Dar amndou snt proprii celor
desvr- siti si neptimitori.
94. Altceva este nepctuirea si altceva lucrarea po runcilor80. Cea din urm este proprie celor ce se
nevo- iesc si vietuiesc dup Evanghelie, iar cea dinti este pro prie celor ce au dobndit prima
neptimire.
95. Linistea nu e, desigur, una cu nelucrarea81. Nici tcerea nu e una cu linistea82. Altceva e fiecare
din aces tea. Nelucrarea este proprie celor ce nu voiesc s cu noasc mprtsirea de bunttile lui
Dumnezeu, nici s mplineasc ceva din cele bune. Lucrarea poruncilor este proprie celor ce se ocup
nencetat cu cunostinta lui Dumnezeu si struiesc n ntelegerea cuvntului ntelep ciunii lui Dumnezeu si
cerceteaz adncurile Duhului si snt introdusi n tainele minunate ale lui Dumnezeu. Iar linistea este
proprie celor ce svrsesc lucrarea mintii cu luarea aminte a unei cugetri pline de atentie la gnduri.
96. Nu este acelasi lucru retragerea (din lume), ca mutarea dintr-un loc n alt loc si adevrata
nstrinare83; ci altceva si altceva. Cea dinti este a celor ce lupt si a celor ce, din cauza lenii, snt
purtati de o cugetare nesta tornic, sau din cauza unui prisos de cldur doresc lupte si mai mari. Iar a
doua este a celor ce s-au rstig nit lumii (1 Cor. II, 10) si lucrurilor lumii si doresc s fie pururea numai
cu Dumnezeu si cu ngerii si nu se ntorc deloc spre cele omenesti.
97. Altceva este a te mpotrivi vrjmasilor si a lupta mpotriva lor si altceva a-i birui si a-i supune si a-i
omor cu desvrsire. Primul lucru e propriu lupttori lor si vitejilor n cele ale nevointei ; al doilea e
propriu celor neptimitori si desvrsiti 8\
98. Toate acestea snt fapte ale sfintilor ce umbl n lumina neptimirii. Dar cei ce nteleg c snt n
afara lor, s nu se lase amgiti, nici s-si amgeasc sufletele lor, ci s stie c ei umbl zadarnic, ca
ntr-un ntuneric85.
99. Multi s-au supus acestor nevointe, unul pentru un motiv, altul pentru alt motiv. Dar foarte putini snt
cei ce au svrsit osteneala lor cu fric si cu dragoste fi reasc de Dumnezeu. Singuri acestia, ajutati de
har, iz butesc n scurt vreme n lucrarea virtutii si se ntind spre cele spuse. Ceilalti snt lsati, cum s-a
spus, "s rtceasc n loc neumblat si nu pe cale* (Ps. CVI, 40)86, potrivit cuvntului: "Si i-am trimis pe
ei dup uneltirile inimilor lor, merge-vor ntru mestesugirile lor" (Ps. LXXX, II)87.
100. Cel ce a dobndit experienta acestora prin sr- guinta cea mai bun va cunoaste puterea (ntelesul)
ce lor spuse. Iar cel ce e altfel, va cunoaste ntelesul din afar al celor spuse, dar despre ntelesul lor
duhovnicesc, care se cunoaste cu ntelegerea, nu va avea dect idei teoretice, sau mai bine zis va
plsmui n cugetarea lui chipuri mincinoase, fiind foarte departe de ele, ca un om ce se amgeste.
101. Cnd te-ai ridicat, prin multe osteneli si sudori deasupra micimii trupului si te-ai dezbrcat de trebuin
tele lui, l vei purta usor si duhovniceste, ca pe unul ce nu va simti nici foame nici sete. Atunci vei privi
mai bine, ca prin oglind (1 Cor. XIII, 12)88, pe Cel mai pre sus de minte si cu ochii ti splati de lacrimi
vei vedea pe Cel pe Care nimeni nu L-a vzut vreodat (Ioan I, 18)89. Si avnd sufletul rnit de iubirea
Lui, vei nfiripa un cntec amestecat cu lacrimi90. Atunci s-ti aduci aminte de mine si s te rogi pentru
smerenia mea, ca unul ce esti unit cu Dumnezeu si ai o ndrznire nenfruntat fat de El.

Ale aceluiasi, 25 de alte capete ale cunostintei si ale cuvntrii de Dumnezeu (gnostice si
teologice)
1. Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste poc inta, nici celui ce se pocieste, teologia. Cci pe ct
snt de departe rsriturile de apusuri (Ps. Cil, 12), pe atta e mai nalt teologia dect pocinta91. Cci
precum se vait un om aflat n boal si neputinte, sau precum strig un cersetor mbrcat n zdrente,
asa face cel ce se afl n pocint si svrseste cu adevrat faptele pocintei. Iar cel ce teologhiseste
este asemenea celui ce petrece n curtile mprtesti mbrcat n strlucirea vestmntului mprtesc si
vorbeste nencetat cu mpratul ca un in tim al lui si aude de la el n fiecare moment poruncile si voile
lui92.

2. Sporirea n cunostinta de Dumnezeu se face pri lej si pricin a necunoasterii tuturor celorlalte, ba
chiar si a lui Dumnezeu. Si mrimea luminii Lui e o nevedere desvrsit ; iar simtirea supradesvrsit a
luminii Lui mai presus de simtire, e o nesimtire a tuturor celor ce snt n afara ei93. Cci simtirea care nu
cunoaste, nu afl si nu ntelege deloc ce snt, de unde, unde, care si cum snt cele n care se afl,
neavnd putere s stie acestea, cum va fi simtire ? Cum nu vor fi acestea mai degrab mai presus de
simtire ? Iar mintea care-si simte neputinta ei, cum nu va fi nesimtitoare fat de cele mai presus de
simtire ? -"Cci cele ce ochiul nu le-a vzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1
Cor. II, 9)94, cum vor fi supuse simtirii ?
3. Domnul care ne druieste nou cele mai presus de simtire ne d si o alt simtire mai presus de
simtire prin Duhul Su, ca s simtim n chip mai presus de fire darurile si harismele Lui mai presus de
simtire, prin toa te simturile, n chip clar si curat95.
4. Tot cel ce e nesimtitor fat de Unul, e nesimtitor fat de toate, precum cel ce are simtire fat de Unul
le simte pe toate si este n afar de simtirea tuturor. El le simte pe toate si nu e stpnit de simtirea
lor96.
5. Cel surd fat de cuvntul lui Dumnezeu e surd fat de orice glas, precum cel ce aude cuvntul lui Dum
nezeu le aude pe toate97. Acesta este surd, pe de alt parte, fat de orice glas. El le aude pe toate si
nu aude pe nici una, dect pe acelea care si spun cuvintele n Cu- vntul98, si nici pe acestea, ci numai
Cuvntul care grieste fr glas, n glasuri".
6. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pute rea (ntelesul) celor spuse. Iar cel ce nu o cunoaste,
este vdit c nu-si are simturile sufletului clare si sntoase. Si fiind asa, nc n-a cunoscut c a fost
zidit ca vz tor al zidirii vzute si pentru a fi introdus n cea cunos cut cu mintea 10, ci, "fiind asezat
ntr-o astfel de cinste, s-a alturat si s-a asemnat cu animalele fr minte si purttoare de povar" (Ps.
XLVIII, 13). Si asemnat cu ele, rmne astfel, nentors, nerechemat, sau neridicat la prima cinste, dup
darul iconomiei Domnului nostru Iisus Hristos (Efeseni III, 2-7), Fiul lui Dumnezeu iei.
7. Fiind jos, nu cerceta cele de sus ; iar nainte de a ajunge sus, nu te ocupa prea mult cu cele de jos,
ca nu cumva lunecnd s cazi din amndou, mai bine-zis s te pierzi cu cele de jos.
8. Cel ce a fost ridicat de mprat din cea mai de jos srcie la bogtie si a fost mbrcat cu o mare
cinste si mpodobit cu o hain strlucitoare si i s-a poruncit s stea n fata lui, priveste pe mpratul cu
mare dor si l iubeste ca pe binefctorul lui, iar haina cu care a fost mbrcat o cinsteste cum se cuvine,
si demnitatea si-o cunoaste. Iar de bogtia dat lui si d seama. Asa si monahul care s-a retras cu
adevrat din lume si de la lucrurile din ea si a venit la Hristos, chemat printr-o bun simtire, si a fost
ridicat la nltimea vederii duhovnicesti prin lucrarea poruncilor, cunoaste fr rtcire pe Dumnezeu si
ntelege limpede schimbarea svrsit cu el. Cci vede pururea harul Duhului care lumineaz de jurmprejur, care poate fi numit hain si purpur mprteasc, sau mai bine-zis e Hristos nsusi, dac cei
ce cred n El s-au mbrcat n El (Rom. XIII, 14)102.
9. Cel ce s-a mbogtit cu bogtia cereasc, adic cu prezenta si slsluirea Celui ce a zis : -"Eu si
Tatl vom veni si locas ne vom face ntru el" (Ioan XIV, 23), stie n cunostinta sufletului de ce mare har
s-a mprtsit si ce mare comoar poart n inima lui. Cci vorbind cu Dumnezeu ca si cu un prieten, st
cu ndrznire n fata "Celui ce locuieste n lumina cea neapropiat" (1 Tim. VI, 16)103.
10. Fericit este cel ce crede acestora ! De trei ori fericit este ns cel ce se strduieste s dobndeasc
cu nostinta celor spuse prin fptuire si prin sfintite nevo- inte ! Dar este un nger, ca s nu spun mai
mult, cel ce se ridic prin contemplare si cunostint la nltimea acestei stri si aproape de Dumnezeu,
ajuns ca un fiu al lui Dumnezeu.
11. Cel ce st la trmurile mrii vede noianul nesfrsit de ap, dar marginea lui nu o poate vedea, ci
numai o parte oarecare. La fel cel ce s-a nvrednicit s priveasc oceanul nesfrsit al slavei lui
Dumnezeu si s-1 vad n ehip ntelegtor, l vede nu atta ct este, ci ct e cu putint ochilor ntelegtori
ai sufletului su 10\
12. Cel ce st lng mare, nu o priveste numai pe aceasta, ci si intr atta ct voieste n apele ei. Asa si
cei ce voiesc, dintre cei duhovnicesti, pot s se mprt seasc si s contemple, prin cunostint, lumina
dumne zeiasc, pe msura dorintei de care snt purtati105.
13. Cel ce st la trmurile mrii, att timp ct se afl n afara apelor, le vede pe toate si priveste peste
noianul apelor, dar cnd ncepe s intre n ap si s se scufunde n ea, pe msur ce se afund,
prseste vederea celor din afar. Asa si cei ce au ajuns la mprtsirea de lumi na dumnezeiasc : pe
msur ce nainteaz n cunos tinta dumnezeiasc, se scufund tot mai mult n nesti int 106.
14. Cel ce a cobort n apa mrii pn la genunchi, sau pn la bru, vede toate cele din afara apei n chip
clar ; dar cnd se coboar n adnc si a ajuns ntreg sub ap, nu mai poate vedea ceva din cele de afar,
dect numai atta c e ntreg n adncul mrii107. Asa li se n- tmpl si celor ce cresc prin sporire
duhovniceasc si urc n desvrsirea cunostintei si a contemplatiei.
15. Cnd cei ce nainteaz spre desvrsirea duhov niceasc snt luminati n parte, adic primesc o
lumin numai n minte, atunci ei oglindesc slava Domnului n chip ntelegtor si snt introdusi n
cunostinta ntelegerii si n taina descoperirii, fiind ridicati de la contemplarea celor ce snt la Cel ce e mai
presus de cele ce snt (de fpturi).
16. Cei ce se apropie de desvrsire si nu o vd nc dect n parte snt nspimntati ntelegnd
nesfrsirea si necuprinderea celor ce le vd. Cci, pe msur ce ptrund n lumina cunostintei, primesc
cunostinta nestiintei lor. Dar cnd realitatea spiritual le apare nc n chip ne clar si li se arat ca ntr-o

oglind si e luminat numai n parte, ea va binevoi s se fac vzut si mai mult si s se uneasc prin
mprtsire cu subiectul iluminat, lundu-1 ntreg n sine, cnd acest subiect va fi scufun dat ntreg n
adncul Duhului ca n snul unui abis de ne- sfrsite ape luminoase ; atunci el urc n chip negrit la
desvrsita nestiint, ca unul ce a ajuns mai presus de toat cunostinta 108.
17. Cnd mintea e simpl, sau goal de orice nteles si intr ntreag n lumina dumnezeiasc, simpl
109, fiind acoperit de ea, nu mai are s afle altceva n afar de lumina n care este, ca s fie miscat
spre ntelegerea acelui altceva, ci rmne n abisul luminii dumnezeiesti, nemaingduindu-i-se s
priveasc nicidecum n afar n0. Aceasta este ceea ce s-a spus : -"Dumnezeu este lumin" (1 Ioan I, 5)
si lumina suprem si odihna de orice vedere pentru cei ce au ajuns n ea.
18. Mintea pururea n miscare devine nemiscat si cu totul fr gnduri cnd e acoperit ntreag de ntu
nericul dumnezeiesc si de lumina dumnezeiasc ul. Dar e n stare de contemplatie si de simtire si de
gustare a bunttilor n care se afl "2. Cci adncul Sfntului Duh nu e ca adncul apelor mrii, ci e
adncul apei vii a vietii vesnice (Ioan IV, 10) m. Toate cele n care mintea ajunge, dup ce strbate cele
vzute si cugetate, snt de nenteles, de netlcuit si de necuprins. Ea se misc si se ntoarce numai n
ele n chip nemiscat "*, vietuind n viata mai presus de viat, fiind lumin n lumin si nu lumin de sine.
Cci nu se priveste atunci pe sine, ci pe Cel mai presus de sine si slava de acolo fcnd-o strin de
cunoasterea sa, se are pe sine nssi ntreag ne stiut "5.
19. Cel ce a ajuns la msurile desvrsirii, este mort fr a fi mort, vietuind n Dumnezeu n Care se afl
si nevietuind luisi (Rom. XIV, 7). E orb ca cel ce nu vede din fire. El a ajuns ns mai presus de orice
vedere natural, ca unul ce a primit ochi noi si nease mnat mai buni si mai presus de cei ai firii. El e
nelu crtor si nemiscat, ca unul ce a mplinit toat lucrarea sa. E fr gnduri, ca unul ce s-a ridicat la
unirea mai presus de ntelegere si se odihneste acolo unde nu mai e vreo lucrare a mintii, sau vreo
miscare de aducere aminte, spre vreun gnd sau spre vreun nteles. Cci neputnd ntelege sau
cunoaste cele nentelese si cu neputint de cuprins, se odihneste, asa zicnd, n ele. Iar odihna aceea e
nemiscarea ne-simtirii fericite, care e totodat desftarea n simtirea nendoielnic si fr strduint a
bunttilor negrite 116.
20. Cel ce nu s-a nvrednicit s ajung la o astfel de msur a desvrsirii si n posesiunea unor astfel
de bunuri s se nvinovteasc numai pe sine si s nu spun, pentru a se dezvinovti, c lucrul acesta
este cu neputint, sau c desvrsirea se dobndeste, dar n chip nestiut. Ci s cunoasc, ncredintat de
dumnezeiestile Scripturi, c lucrul e cu putint si adevrat, nfptuin- du-se prin lucrare si mplinindu-se
n chip constient. Cci fiecare se lipseste pe sine de aceste buntti pe msura nemplinirii si nelucrrii
poruncilor 117.
21. Multi citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citin- du-le, le si aud 118. Dar putini dintre cei ce le citesc pot
cunoaste drept puterea si ntelesul celor citite. Acestia de clar uneori c cele spuse de Sfintele Scripturi
snt cu neputint, alteori le socotesc cu totul de necrezut, sau le iau ca alegorii n sens ru. Pe cele
spuse pentru timpul de fat le socotesc ca avnd s se mplineasc n viitor, iar pe cele spuse despre
cele viitoare, le iau ca deja n- tmplate si ca ntmplndu-se n fiecare zi. Si astfel nu e o judecat
dreapt n ei, nici o ptrundere adevrat a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti.
22. Dumnezeu a fcut de la nceput dou lumi : una vzut si alta nevzut. Dar e un singur mprat al
lu crurilor vzute care poart n el trsturile celor dou lumi, n latura cea vzut si cugetat "9. Potrivit
cu aceste dou lumi, strlucesc doi sori, cel vzut cu simturile si cel cugetat. Si ceea ce e soarele
acesta n cele vzute si supuse simturilor, aceea este Dumnezeu n cele nevzute si nentelese cu
mintea. Cci El este si se numeste Soarele drepttii (Maleahi IV, 2 ; III, 20). Iat deci doi sori, unul
cunoscut cu simturile si unul cugetat cu mintea, precum snt si dou lumi, asa cum s-a spus. Si dintre
cele dou lumi, una, adic lumea supus simturilor cu toate cele din ea, este luminat de soarele acesta
cunoscut cu simturile si vzut, iar cealalt lume, adic cea cunoscut cu mintea si cele din ea, primeste
lumina si strlucirea de la Soarele cugetat al drepttii. Deci cele supuse simturilor si cele cunoscute cu
mintea snt luminate n chip desprtit : cele dinti de soarele cunoscut cu simturile, iar cele din urm de
Soarele cunoscut cu mintea. Cele din urm nu au nici o unire sau cunostint sau comuniune cu cele
supuse simturilor.
23. Singur omul din toate cele vzute si cugetate a fost zidit de Dumnezeu ca o fiint ndoit, avnd trup
alctuit din patru elemente : din simtire si suflare, prin care particip la aceste elemente si trieste n ele,
si din suflet ntelegtor si nematerial si necorporal, unit n chip negrit si nenteles cu acestea si
amestecat cu ele n chip neamestecat si neconfundat120. Iar acestea snt omul cel unul, animal muritor
si nemuritor, vzut si nevzut, sensibil si inteligibil, vztor al zidirii vzute, cunosctor al celei cugetate.
Precum cei doi sori si mplinesc n chip desprtit lucrrile n cele dou lumi, asa si n omul cel unul :
unul lumineaz trupul, Cellalt sufletul si fiecare soare comunic lumina sa, prin participare, prtii
luminate de el, dup puterea de primire a ei, fie n chip mai bogat, fie n chip mai srac m.
24. Soarele supus simturilor e vzut, dar nu vede. Soarele cunoscut cu mintea e si vzut de cei vrednici,
dar si vede pe toti si mai ales pe cei ce-L vd pe El. Cel cunoscut cu simturile nu vorbeste, nici nu d
cuiva pu tere s vorbeasc. Cel cunoscut cu mintea vorbeste prie tenilor Lui si druieste tuturor puterea
s vorbeasc 122. Cel supus simturilor, strlucind n grdina supus sim turilor, usuc numai umezeala
pmntului cu cldura razelor lui, dar nu si ngras plantele si semintele. Cel cunoscut cu mintea,
artndu-se n suflet, mplineste lu crurile urmtoare : usuc umezeala patimilor si curt murdria
produs de ele si d grsime pmntului sufle tului, din care se hrnesc plantele virtutilor mbibate de
rou.

25. Soarele supus simturilor rsare si lumineaz lu mea cunoscut cu simturile si toate cele din ea, pe
oa meni, fiarele, animalele si orice altceva, peste care-si ntinde n chip egal lumina sa. Apoi apune si
las n n tuneric locul pe care 1-a luminat. Cel cunoscut cu mintea strluceste pururea si a strlucit,
ncpnd ntreg n toate n chip nencput. Dar e deosebit de cele create de El si e ntreg desprtit n
chip nedistantat de acestea, fiind ntreg n toate si nicieri ; ntreg n creaturile vzute ntregi si ntreg n
afar de ele ; ntreg n cele vzute si ntreg n cele nevzute ; e prezent ntreg pretutindeni si nu e ntreg
nicieri si nicidecum 123.
Ale aceluiasi, una sut capete de Dumnezeu cuvnttoare si fptuitoare (teologice si practice)
1. Hristos este nceputul (1 Cor. XV, 13), mijlocul si sfrsitul124. Cci e n toate : n cele dinti (Col. I, 18)
si n cele mijlocii si n cele din urm ca n cele dinti. Pentru c nu este n El vreo deosebire oarecare
ntre acestea, precum nu este nici barbar, nici scit, nici elin, nici iudeu, ci toate si n toate este Hristos
(Col. III, 11).
2. Sfnta Treime, strbtnd prin toate de la cele dinti si pn la cele din urm, ca de la capul unui trup
pn la picioare, le strnge pe toate, le lipeste, le uneste si le leag de sine si, unindu-le astfel, le face
tari si de ne desfcut 125. Ea se face cunoscut n fiecare dintre ele, Una si Aceeasi, Care este
Dumnezeu, n Care si cei din urm snt cei dinti si cei dinti snt cei din urm (Matei XX, 16)126.
3. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie s-i vedem ca pe unul si n fiecare din ei trebuie s vedem
pe Hristos si s avem atta dragoste fat de el, nct s fim gata s ne punem sufletul propriu pentru
el127. Nu trebuie s numim sau s socotim pe vreunul ru, ci pe toti s-i vedem, cum am spus, ca buni.
Chiar dac ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, s nu ursti pe fratele, ci patimile care l rzboiesc.
Iar dac l vezi tira nizat de pofte si de gnduri gresite, s ai si mai mult mil de el, ca nu cumva s fii si
tu ispitit (Col. VI, 1), ca unul ce te afli supus schimbrilor materiei nestatornice128.
4. Precum cetele ntelegtoare ale puterilor de sus snt luminate de Dumnezeu dup treptele lor, de la
cea dinti la a doua si de la aceasta la alta si asa mai departe, revrsarea luminii dumnezeiesti trecnd la
toate, asa si sfintii, fiind luminati de dumnezeiestii ngeri si legati si uniti prin legtura Duhului, se fac de
aceeasi cinste cu ngerii si se ntrec cu ei129. Cci ei vin din neam n neam (Isaia IX, 27), prin sfintii ce
i-au precedat, lipindu-se de aceia prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, prin care snt luminati ase
menea acelora, primind harul lui Dumnezeu prin par ticipare. Astfel alctuiesc ca un fel de lant de aur,
fie care din ei fiind ca un inel ce se leag de cellalt prin credint, prin fapte si prin iubire, nct alctuiesc
n Dumnezeu cel Unul un sir ce nu se poate rupe usor 13.
5. Dac cineva e fals prin ftrnicie, sau ptat prin fapte, sau rnit usor prin vreo patim, sau are vreo
mic lips din negrij, nu se numr cu cei ntregi, ci se leapd ca nefolositor si lipsit de trie. Aceasta,
pen tru ca nu cumva n vremea ntinderii s fac legtura lantului s se rup si s introduc o distant
ntre cei nedistantati si o ntristare n amndou prtile, cei dina inte suferind pentru cei de dup ei, iar
acestia, pentru desprtirea de cei dinainte 131.
6. Cel ce nu nzuieste cu iubire si cu dorint puter nic s se uneasc prin smerita cugetare cu cel din
ur m dintre sfinti, ci pstreaz o mic nencredere n el, nu se va uni niciodat deloc nici cu el, nici cu
sfintii dinti care au precedat, chiar dac ar socoti c are toat credinta si toat iubirea fat de
Dumnezeu si fat de toti sfintii1S2.
7. Plnsului dup Dumnezeu i premerge smerenia si i urmeaz o bucurie si o veselie negrit. Iar din
sme renie dup Dumnezeu rsare ndejdea mntuirii. Cci cu ct se socoteste cineva pe sine din suflet
mai pctos dect toti oamenii, cu att creste, mpreun cu smerenia si ndejdea care nfloreste n inima
lui, ncredintndu-1 c prin ea se va mntui. 8. Cu ct coboar cineva mai mult n adncul sme reniei si se
recunoaste ca nevrednic de mntuire, cu atta se ntristeaz mai mult si vars siroaie de lacrimi. Iar pe
msura acestora, tsneste n inima lui bucuria, iar mpreun cu ea izvorste si creste ndejdea, care
face ncredintarea despre mntuire mai puternic133.
9. Fiecare trebuie s se cerceteze pe sine si s se cunoasc, pentru a nu se ncrede nici numai n
ndejdea singur fr plnsul si smerenia duhovniceasc, nici n smerita cugetare si n lacrimi, fr
ndejdea si bucuria ce urmeaz acelora 13\
10. Exist o prut smerenie din lene, din negli jent si dintr-o lips de ndejde a constiintei, pe care cei
ce o au o socotesc pricinuitoare de mntuire. Dar nu este, cci nu are plnsul pricinuitor de bucurie, nso
tit cu ea.
11. Exist un plns fr smerenie duhovniceasc si acesta e socotit de cei ce plng astfel ca un plns
cur- titor de pcate. Dar nchipuindu-si aceasta, se amgesc n zadar. Cci snt lipsiti de dulceata
Duhului, ivit n chip tainic n cmara ntelegtoare a sufletului (Ps. XXXIII, 9). De aceea unii ca acestia
se si aprind repede de pofta fat de lume si nu pot s dispretuiasc n chip desvrsit lumea si cele din
lume. Iar cel ce nu poate dispretui acestea n chip desvrsit si n-a dobndit o des- lipire din suflet fat
de ele nu poate dobndi nici ndej dea sigur si nendoielnic a mntuirii sale. E purtat de ndoial,
nencetat, ici si colo, nepunnd temelia de piatr (Luca VI, 48). 12. Plnsul este ndoit n lucrrile lui. Unul
este ca apa, care stinge prin lacrimi vpaia patimilor si cur- teste sufletul de ntinciunea pricinuit de
ele ; altul ca focul, care face viu, prin prezenta Sfntului Duh si reaprinde si nclzeste si face nfocat
inima si o nfl creaz de dragostea si de dorul lui Dumnezeu.
13. Observ si cunoaste lucrrile ce se ivesc n tine din smerenie si din plns si cerceteaz folosul ce ti
se adaug din ele la vreme potrivit. Pentru cei nceptori aceasta nseamn lepdarea a toat grija

pmnteasc, dezlipirea si renuntarea la printi si la prieteni, pr sirea grijii si dispretuirea tuturor

lucrurilor si bunu rilor, nu numai pn la un ac, ci si pn la trupul nsusi.
14. Precum cel ce pune pmnt pe o flacr ce arde n cuptor o stinge pe aceasta, la fel grijile vietii si
mptimirea de cel mai nensemnat si mai mic lucru sting cldura aprins la nceput n suflet1S5.
15. Cel ce s-a lepdat cu bucurie si ntr-o deplin simtire a inimii de lucrurile din afar si de oameni si de
toate cele ale vietii si a uitat de ele a srit peste mp- timire ca peste un zid si e ca un strin fat de
lume si fat de toate cele din ea. El si adun mintea sa si-si concentreaz gndul si cugetarea numai la
pomenirea mortii. De aceea se gndeste la judecat si la rsplat si e cu totul stpnit de acestea,
ptruns de o fric ne grit din pricina acestor gnduri si a cugetrii la ele.
16. Cel ce poart n snul su frica de judecat e ca un osndit legat n lanturi pe scena acestei vieti. De
aceea, arat ca unul ce e trt de fric ca de un clu, si dus pe drumul spre moarte, negndind la
altceva dect la chinul su si la durerea pe care va avea s o sufere din pedeapsa vesnic. Purtnd n
inim acest gnd, frica ce e ntretinut de el nu-1 las s se ngrijeasc de nici un lucru din cele
omenesti. Aflndu-se astfel nencetat ca un pironit pe lemn, si stpnit fiind de dureri puternice, nu-si
poate ndrepta ochii spre fata cuiva si nu face nici un caz de cinstea sau de necinstea de la oameni.
Cci socotindu-se vrednic de toat necinstirea si dispretuirea, nu-1 intereseaz batjocurile ce vin asupra
lui.
17. Cel ce poart n sine frica mortii are sil de toat mncarea, butura si podoaba hainelor. El nu mnnc pinea si nu bea apa cu plcere, ci mplineste tre buinta trupului atta numai ct ajunge pentru a
tri136. Acela va lepda toat voia sa si se va face rob tuturor, nedeosebind ntre cele poruncite 1S7.
18. Cel ce s-a dat pe sine, de frica chinurilor, rob printilor dup Dumnezeu, nu va alege poruncile care
usureaz durerea inimii lui, nici pe cele care dezleag legtura fricii lui. Nu va asculta nici de cei ce-1
ndeam n spre acestea cu prietenie, sau cu lingusire, sau cu porunc, ci va alege mai degrab pe cele
ce-i sporesc frica si va vrea pe cele ce-i strng legtura si va iubi pe cele ce-i dau putere clului (fricii).
El va strui n acestea, neasteptnd s ia dintr-odat slobozire din ele 138. Dar ndejdea izbvirii face
osteneala mai usoar, ceea ce este mai folositor celui ce se cieste fierbinte 139.
19. Tuturor celor ce ncep s vietuiasc dup Dum nezeu, le este folositoare frica chinurilor si durerea
ce se naste din ea. Iar cel ce-si nchipuie c poate pune n ceput fr durere si fr lanturi si fr clu
(fric), nu numai c-si asaz temelia faptelor sale pe nisip, ci si nchipuie chiar c-si poate face casa n
aer, fr temelie, ceea ce este ntru totul cu neputint. Cci durerea aceasta naste toat bucuria si lantul
acesta rupe toate lanturile pcatelor si ale poftelor si clul acesta nu pricinuieste moarte, ci viat
vesnic 140.
20. Cel ce nu va vrea s scape si s fug de dure rea nscuta din frica de chinurile vesnice, ci se va lipi
cu toat hotrrea inimii de ea si-si va strnge si mai mult legturile ei, pe msura acestei hotrri va
nainta mai repede si se va nftisa naintea fetei mpratului mp ratilor. Iar ntmplndu-se aceasta,
ndat ce va privi ca printr-o ceat spre slava Aceluia, i se vor dezlega lanturile, iar clul lui, sau frica,
va fugi departe de la el, si durerea din inima lui se va ntoarce n bucurie si se va face izvor care
izvorste la vedere nencetat si roaie de lacrimi, iar n minte, liniste, blndete si dulceat de negrit. Ba i
va da si brbtie si-1 va face s alerge slobod si nempiedicat spre toat ascultarea poruncilor o lui
Dumnezeu (Ps. CXVIII, 32). Acestea snt cu neputint celor nceptori, dar le snt proprii celor ce au
ajuns, prin naintare, spre mijloc. Iar celor desvrsiti, izvorul acesta li se face lumin, inima schimbnduli-se si prefcndu-li-se fr de veste U1.
21. Cel ce are n luntrul lui lumina Duhului Sfnt, cade cu fata la pmnt neputnd s o priveasc si stri
g cu spaim si cu fric mult, ca unul ce a vzut si a ptimit un lucru mai presus de fire, de cuvnt si de
n telegere, El este asemenea unui om cruia i s-au aprins de undeva mdularele de un foc, n care
arznd si ne-, putnd rbda cldura vpii (Ieremia XX, 9), se poart ca unul ce a iesit din sine 142.
Neizbutind nicidecum s devin iarsi al su si coplesit nencetat de lacrimi si rcorit de ele, el aprinde
focul dorului si mai tare. Ca urmare, vars si mai multe lacrimi si, splndu-se n multimea lor, fulger de
tot mai mare strlucire "3. Iar cnd s-a aprins n ntregime si s-a fcut ca o lumin 144, se mplineste
ceea ce s-a spus : "Dumnezeu unit cu dumnezeii si cunoscut de ei"-, si anume att de mult ct s-a unit cu
cei cu care s-a unit si s-a descoperit celor ce-L cunosc 145.
22. Pe ct voieste Dumnezeu s se fac cunoscut de noi, pe atta se si descoper. Si pe ct se
descoper, pe atta e vzut si cunoscut de cei vrednici. Dar nu e cu putint s ptimeasc cineva si s
vad asa ceva, dac nu s-a unit mai nti cu Preasfmtul Duh, dup ce a do- bndit prin dureri si sudori o
inim smerit, curat, simpl si zdrobit.
23. nainte de plns si de lacrimi, nimeni s nu ne amgeasc cu vorbe desarte (Efeseni V, 6), nici s nu
ne amgim pe noi nsine. Cci nc nu este n noi poc int, nici adevrat prere de ru, nici fric de
Dumne zeu n inimile noastre, nici nu ne-am nvinovtit pe noi nsine, nici n-a ajuns sufletul nostru la
simtirea jude ctii viitoare si a chinurilor vesnice. Cci dac ne-am fi nvinovtit pe noi nsine si am fi
dobndit acestea si am fi ajuns la ele, ndat am fi vrsat si lacrimi. Iar fr de acestea, nici nvrtosarea
inimii noastre nu se va putea nmuia vreodat, nici sufletul nostru nu va dobndi smerenie, nici nu vom
izbuti s ne facem smeriti. Iar cel ce nu s-a fcut astfel, nu se poate uni cu Duhul cel Sfnt148. Si cel ce
nu s-a unit cu Duhul acesta prin curtie, nu poate s ajung la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu
e vrednic s se nvete tainic virtutile smereniei147.

24. Cel ce voieste s-1 nvete mestesugul vorbirii si filozofia pe cel ce abia a nvtat s silabiseasc
literele nu numai c nu-i va folosi ntru nimic, ci l va face mai degrab s se descurajeze si s se
dezguste, din pricina neputintei mintii lui de a cuprinde ntelesul celor spuse. Tot asa cel ce spune
nceptorilor despre cele ale des- vrsirii si mai ales celor mai greoi, nu numai c nu-i va folosi cu
nimic, ci i va si face s se ntoarc la cele din urm. Cci privind la nltimea virtutii si ntelegnd ct de
departe este de culmea ei si socotind c lui i este cu neputint s urce spre vrful ei, va dispretui si
ncepu turile fcute de el, ca nefolositoare, si se va scufunda n dezndejde.
25. Cnd cei tinuti si stpniti nc de patimi vor auzi c cel desvrsit dup Dumnezeu se socoteste pe
sine mai lipsit de curtie dect orice om si dect orice animal si orice fiar si c atunci cnd e batjocorit se
bucur, cnd e brfit bine cuvnteaz, cnd e prigonit rabd si se roag pentru dusmanii lui cu lacrimi si n
tru durerea inimii, rugndu-se lui Dumnezeu pentru ei, la nceput nu cred c snt lucruri asa de mari si n
cearc s se fac pe ei deopotriv cu acela. Pe urm, dati pe fat de Sfintele Scripturi si coplesiti de
sfintii care le-au dovedit acestea cu fapta, mrturisesc c nu pot s ajung la ele. Iar cnd aud c fr
mplinirea acestora este cu neputint s se mntuiasc, atunci, ne- vrnd s nceteze cu totul s fac
rul si s se pociasc de pcatele lor, i prinde dezndejdea.
26. Cei mai multi cinstesc ca neptimitori si ca sfinti, pe cei ce ftresc virtutea si altceva arat n pielea
obrazului si altceva snt dup omul din luntru, si anume plini de toat nedreptatea, pizma, viclenia si
rul miros al plcerilor. Ei socotesc asa, pentru c nu au ochiul sufletului curtit, nici nu snt n stare s-i
cunoasc pe aceia din roadele lor. Iar pe cei ce petrec n evlavie si virtute si n nerutatea inimii, care
snt sfinti cu adevrat, i socotesc, n chip gresit, ca pe oamenii de rnd, si trec pe lng ei dispretuindu-i
si i tin de nimic 148.
27. Unii ca acestia cinstesc ca nvttor si ca om duhovnicesc mai degrab pe cel guraliv si artos. Iar
pe cel tcut si cu grij la cuvinte l tin de prost si mut149.
28. Cei trufasi la cuget si bolnavi de mndria dia volului se ntorc de la cel ce vorbeste n Duhul Sfnt,
socotindu-1 trufas la cuget si mndru. Cci cuvintele lui mai degrab i pleznesc dect i strpung 15.
Dar pe cel ce boscorodeste din burt si din fituici si i minte cu privire la mntuirea lor, l laud si l
primesc. Astfel, nu este nimeni ntre unii ca acestia care s poat deosebi si vedea lucrul bine si asa
cum este 151.
29. -"Fericiti, zice Dumnezeu, cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8). Dar
inima curat nu o poate nfptui nici o virtute, nici dou, nici zece, ci toate mpreun fiind, asa zicnd, ca
una singur si dus pn la captul din urm 152. Dar nici acestea nu pot face singure inima curat, fr
venirea si lucrarea Duhului. Cci precum fierarul si poate arta mestesugul prin uneltele sale, dar fr
lucrarea focului nu poate isprvi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste
unelte, dar fr venirea focului dumnezeiesc, ele rmn fr rod si fr folos, neizbutind s curteasc
pata si ntinciunea sufletului 153.
30. Acolo unde este smerenia adnc, acolo snt si lacrimi mbelsugate. Iar acolo unde snt acestea,
acolo e si prezenta Duhului cel nchinat. Iar acolo unde e Acesta, acolo se iveste toat curtia si
sfintenia n cel ce se afl sub lucrarea Duhului si acestuia i se face v zut Dumnezeu si Dumnezeu
priveste la el. "Cci la cine voi privi, zice, dect la cel blnd si linistit si temtor de cuvintele Mele ?"154.
31. Omul poate lupta mpotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezrdcina nicidecum. Si a primit pute
rea de a nu face rul, dar nu si puterea de a nu. se gndi la el155. Dar evlavia const nu n a face numai
binele, ci si n a nu gndi cele rele. Deci cel ce gndeste cele rele nu poate dobndi inim curat. Si cum
ar putea ? Cci e ntinat de gndul ru, ca o oglind de noroi156.
32. Eu am nteles c inima curat const nu numai n a nu fi tulburat cineva de vreo patim, ci si n a nu
cugeta vreun ru sau ceva al vietii, atunci cnd vrea, ci a avea n sine numai amintirea lui Dumnezeu
printr-o iubire nenfrnat. Cci numai n lumina curat vede ochiul n chip curat, neasezndu-se n calea
privirii nimic 157.
33. Neptimirea spun c const nu numai n a fi n afar de lucrarea patimilor, ci si n nstrinarea de
amin tirea lor. Si nici numai n aceasta, ci si n a ne goli min tea noastr de nchipuirea lor, n asa fel, ca
atunci cnd voim, s ne ridicm mai presus de ceruri, ajungnd n afar de toate cele vzute si supuse
simturilor. Atunci e ca si cnd simturile noastre ar fi ncuiate si mintea noas tr ar fi ptruns la cele mai
presus de simturi, ducnd prin puterea ei cu sine simturile, ca un vultur aripile sale.
34. Mintea fr simturi nu-si arat nicidecum lu crrile sale si nici simturile pe ale lor fr minte 158.
35. Inim curat este si se zice aceea care nu afl n sine nici o nchipuire sau gnd lumesc, care e att
de druit lui Dumnezeu si de unit cu El, c n-are nici o amintire, nici a lucrurilor suprtoare ale vietii,
nici a celor pricinuitoare de bucurie, ci petrece n contem platie ca n al treilea cer, si e rpit n rai (2
Cor. XII, 2-4), si vede arvuna bunttilor fgduite sfinti- lor si se face martorul bunurilor vesnice, pe ct
e cu putint firii omenesti. Acesta e semnul adevrat al inimii curate si dovada sigur prin care cunoaste
cineva si msurile curtiei si se vede pe sine nsusi ca ntr-o oglind 159.
36. Precum cel ce se afl n afara casei nu vede pe cei afltori nuntrul ei, asa nici cel rstignit lumii
(Gal. VI, 14), sau mort ei, nu mai are vreo simtire a lucrurilor din lume.
37. Precum trupul mort nu are nici o simtire, nici a trupurilor vii, nici a celor ce zac moarte mpreun cu
el, asa nici cel ce a ajuns n afara lumii, n Duh, si e mpreun cu Dumnezeu, nu poate avea vreo simtire
a lumii sau vreo mptimire de lucrurile ei, mcar c e supus trebuintelor trupului.

38. Exist o moarte nainte de moarte si o nviere a sufletelor nainte de nvierea trupurilor, prin lucrare,
prin putere, prin experient si prin adevr. Cnd cugetul muritor a fost desfiintat de mintea nemuritoare si
starea de moarte, alungat de viat, sufletul se vede pe sine n chip vdit ca nviat din morti, precum se
vd pe ei nsisi cei ce se scoal din somn. Si recunoaste pe Dumnezeu care 1-a nviat. Iar cunoscndu-L
pe El si multumindu-I, se ridic mai presus de simturi si de toat lumea, plin de o plcere negrit, si
face s se odihneasc n sine toat miscarea cugettoare 16. 39. Unele stri snt pricinuite de noi,
altele ni se dau de Dumnezeu. In msura n care ne curtim, prin osteneli si sfintite sudori, sntem
luminati prin lumina lacrimilor de pocint. Si n msura n care ne luminm, ne curtim prin lacrimi.
Lucrul din urm (curtirea prin lacrimi) l aducem noi de la noi nsine ; cel dinti (luminarea) ni se d si-1
primim de sus.
40. Multi aducnd cele ale lor nu au primit cele ce vin de obicei de la Dumnezeu. Aceasta se vede din
cele ce au fcut si au ptit Cain si Esau. Cci dac cine va nu aduce ale sale ntr-o stare de suflet
evlavioas, cu credint fierbinte si cu mult smerit cugetare, Dum nezeu nu va cuta la el si nu va
primi cele aduse. Iar dac nu snt mplinite acestea, nici El nu va da n schimb ale Sale celui ce a adus
ale lui astfel.
41. Lumea e moart pentru sfinti si cei din ea la fel pentru ei. De aceea vznd, nu vd faptele lor cele
bune si auzind, nu pot ntelege (Matei XIII, 13) cuvintele lor dumnezeiesti grite n Duhul Sfnt. Dar nici
cei du hovnicesti nu pot primi n ei faptele cele rele sau cu vintele ptimase ale oamenilor lumesti sau
ri, ci v znd si ei cele din lume, nu le vd si auzind cele ale oa menilor lumesti, rmn cu simtirea ca si
cnd nu le-ar auzi. Si astfel nu se nfptuieste nici o prtsie a aces tora cu aceia, sau a acelora cu
acestia161. 42. Desprtirea ntre lumin si ntuneric e clar si un amestec ntre ele este cu neputint. "Cci ce prt- sie are lumina cu ntunericul, zice, sau ce parte are cre dinciosul cu necredinciosul ?" (2
Cor. VI, 15). Tot asa e de mare deprtarea si desprtirea ntre cei ce se afl n Duhul Sfnt si cei ce nu
se afl n El. Cei dinti au pe trecerea n cer (Filip. III, 20), cci au ajuns, nc de aici, din oameni, ngeri.
Iar cei din urm sed nc n ntune ricul mostenit si n umbra mortii (Ps. CVI, 10 s.u.), piro niti de pmnt
si de lucrurile de pe pmnt. Cei dinti snt n lumina ntelegtoare si nenserat ; ceilalti snt luminati
numai de lumina supus simturilor; cei dinti se vd pe ei nsisi si vd si pe cei apropiati; ceilalti, vzndu-se pe ei nsisi si vznd si pe cei apropiati murind n fiecare zi, nu stiu c snt oameni si c mor ca
oa menii (Ps. LXXXI, 7) ; iar nestiind, nu cred c va fi o judecat si o nviere si o rspltire pentru cele
svrsite de fiecare n viata de aici.
43. Dac Duhul Sfnt este n tine, fr ndoial vei cunoaste, din lucrrile Lui ce se svrsesc n tine,
cele ce spune despre El apostolul. Cci zice : "Unde e Duhul Domnului, acolo este libertatea"- (2 Cor.
III, 17) ; si : -"Trupul e mort pentru pcat, iar Duhul viaz pentru dreptate"- (Rom. VIII, 10) ; si : "Cei ce
snt ai lui Hristos viata si-au rstignit mpreun cu patimile si cu pof tele ei" (Gal. V, 29). Cci cti n
Hristos s-au botezat, snt n Duhul Sfnt (Ioan VII, 33), ca unii ce au mbr cat pe Hristos ntreg (Gal. III,
27) si s-au fcut fii ai lu minii (Luc XVI, 8)) si umbl n lumina nenserat (1 Ioan I, 7). Si vznd lumea,
nu o vd si auzind ale lu mii, nu aud (Matei XIII, 13). Cci precum s-a scris des pre oamenii trupesti c
vznd, nu vd si auzind despre lucrurile dumnezeiesti, nu nteleg, nici nu pot primi cele ale Duhului,
cci nebunie snt pentru ei acestea (1 Cor. II, 14), asa s ntelegi si despre cei ce au n ei pe Duhul Sfnt
: trup au, dar nu snt n trup. "Cci voi, zice, nu snteti n trup, ci n duh, dac Duhul lui Dumnezeu
locuieste n voi" (Rom. VIII, 9). Ei snt morti lumii, si lumea, lor. "Cci mie, zice, lumea s-a rstignit si eu
lumii"- (Gal. VI, 14).
44. Cel ce cunoaste aceste semne si stri minunate lucrndu-se n sine este cu adevrat purttor de
Dum nezeu si de semne, avnd pe Dumnezeu, sau pe nsusi Duhul cel Preasfnt locuind n el, vorbind si
lucrnd n el cele spuse de Pavel. Iar cel ce nu a cunoscut nc acestea n sine, s nu se amgeasc,
cci este nc trup si snge, adic acoperit de ntunericul poftelor trupu lui 162. Iar trupul si sngele nu
vor mosteni mprtia lui Dumnezeu, care este Duhul Sfnt (1 Cor. XV, 20).
45. De la dumnezeiescul Botez primim iertarea p catelor svrsite si ne eliberm de vechiul blestem si
ne sfintim prin venirea Sfntului Duh. Dar harul desvr- sit, dup cuvntul : "Voi locui si voi umbla ntru
ei" (2 Cor. VI, 16), nu-1 primim atunci. Aceasta e a celor ce s-au ntrit n credint si arat acest har prin
fapte. Cci dup ce ne-am botezat, abtndu-ne spre fapte re le si de rusine, lepdm cu totul si
sfintirea nssi. Dar prin pocint si mrturisire si lacrimi primim pe msu ra lor, mai nti iertarea
pcatelor svrsite si, prin aceasta, sfintirea si harul de sus 16S.
46. De la pocint ne vine splarea ntinciunii fap telor rusinoase. Dup ea primim mprtsirea de
Duhul Sfnt. Dar nu n chip simplu, ci dup credinta, simtirea si smerenia celor ce s-au pocit din tot
sufletul. Ins numai dup iertarea deplin a pcatelor de mai nainte, primit de la printele care ne-a
luat asupra sa. De aceea bine este s ne pocim n fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Cci ndemnul
: -"Pociti-v, c s-a apropiat mprtia cerurilor" (Matei III, 2), ne arat lucrarea aceasta ca fiind fr
hotar lM.
47. Harul Preasfntului Duh s-a dat sufletelor logo dite cu Hristos, ca o arvun. Si precum fr arvun,
femeia nu are asigurare c se va nfptui vreodat uni rea ei cu brbatul, asa nici sufletul nu primeste
ncre dintare sigur c va fi mpreun cu Stpnul si cu Dum nezeul su n veci, sau se va uni cu El
tainic si de ne grit si se va bucura de frumusetea neapropiat a Lui, dac nu primeste arvuna harului
Lui si nu-1 dobndeste n sine ntru cunostint 165.
48. Precum scrisorile de nvoial, dac nu primesc iscliturile unor martori vrednici de crezare nu fac si
gur arvuna, tot asa, nainte de mplinirea poruncilor si de dobndirea virtutilor, nu e sigur iluminarea

harului. Cci ceea ce snt martorii pentru nvoieli, aceea este lu crarea poruncilor si virtutile pentru
arvuna Duhului. Datorit acestora primeste fiecare prin arvun ncre dintarea mntuirii viitoare 166.
49. nti nvoielile se scriu, asa zicnd, prin lucra rea poruncilor, apoi se pecetluiesc si se isclesc de
ctre virtuti. Abia atunci si d mirele Hristos, sufletului mi reas, inelul, adic arvuna Duhului167. 50.
Precum mireasa nainte de nunt primeste de la mire numai arvuna, iar zestrea convenit si darurile
fgduite, asteapt s le primeasc dup nunt, asa si mireasa, care e Biserica credinciosilor si sufletul
fiec ruia dintre noi, primeste nti de la mirele Hristos nu mai arvuna Duhului, iar bunttile vesnice si
mpr tia cerurilor asteapt s le primeasc numai dup ple carea de aici. Dar prin arvun are
ncredintarea c va primi bunttile convenite n nvoial n chip nemin- cinos168.
51. Se ntmpl uneori c mirele ntrzie n vreo cltorie, sau e ocupat cu alte treburi, si de aceea hot
rste s amine nunta. Dac mireasa se va mnia si, dis- pretuind dragostea lui, va sterge sau va rupe
hrtia de nvoial, va cdea ndat din ndejdile ce le are n mire. Asa se ntmpl si cu sufletul. De va
zice cineva dintre cei ce se nevoiesc : pn cnd snt dator s m ostenesc ? Si drept urmare va slbi din
ostenelile nevo- intei si, prin neglijarea poruncilor si prin prsirea po cintei nencetate, va sterge si va
rupe, asa zicnd, nvo ielile, va cdea ndat cu totul si din arvuna si din n dejdea n Dumnezeu169.
52. Dac mireasa si ntoarce ctre altul dragostea de la mirele cu care s-a nvoit, si se mpreun cu
acela, pe fat sau n ascuns, nu numai c nu mai poate spera s primeasc de la mire nimic din cele
fgduite ei, ci are s astepte cu dreptate si pedeapsa si ocara prevzut de lege. Tot asa se ntmpl si
cu noi. Dac-si ntoarce careva dragostea datorat mirelui Hristos, spre pofta vreunui alt lucru, pe fat
sau n ascuns, si inima lui e tinut de acel lucru, se face urt mirelui si ne- vrednic de unirea cu El170.
Cci a zis : -"i iubesc pe cei ce M iubesc* (Prov. VIII, 17) m.
53. Arvuna este, pentru cei ce au dobndit-o, negrit, nteleas n chip nenteles, tinut fr s fie
stpnit 172,vzut n chip nevzut, vie si gritoare, n miscare si miscnd pe cel ce a dobndit-o,
zburnd din chivotul n care se afl pecetluit si aflndu-se iarsi n chip neasteptat n luntrul lui17S. n
felul acesta face pe cel ce a dobndit-o s nu socoteasc nici prezenta ei sigur, nici plecarea ei fr
ntoarcere. Si asa neavnd-o, este ca cel ce o are, si avnd-o, cel ce a dobndit-o se simte ca cel ce nu o
are 174.
54. Se ntmpl ca cineva stnd noaptea n cas cu toate usile nchise, dac va deschide o mic
fereastr si va fi luminat deodat de un fulger strlucitor, nesupor- tnd ochii aceast strlucire, se
apr, nchiznd ndat ochii si se retrage n sine. Tot asa cnd sufletul e nchis n cele supuse simturilor,
de se va apleca (Cnt. Cnt. II, 9) vreodat cu mintea spre cele din afar de acestea ca printr-o fereastr,
luminndu-se de fulgerul arvunii din ele, adic al Duhului Sfnt, si nesuportnd raza luminii neacoperite,
simte o spaim n minte si se adun ntreg n sine, refugiindu-se ca ntr-o cas n cele cunoscute cu
simturile si omenesti.
55. Din aceste semne trebuie s cunoasc fiecare dac a primit arvuna Duhului de la mirele si stpnul
Hristos. Si dac a primit-o, s se srguiasc s o tin175. Iar dac nu s-a nvrednicit nc s o
primeasc, s se srguiasc s o primeasc prin fapte bune si prin pocinta cea mai fierbinte si s o
pzeasc prin lucrarea poruncilor si prin dobndirea virtutilor m.
56. Acoperisul fiecrei case se tine prin temelii si prin cealalt parte a cldirii ; iar temeliile se asaz, ca
trebuincioase si folositoare, pentru a purta acoperisul. Astfel nici acoperisul nu poate sta fr temelii si
nici temeliile nu-s de vreo treab sau de vreun folos, fr acoperis. Asa si harul lui Dumnezeu se
pstreaz prin lucrarea poruncilor, iar faptele poruncilor se pun ca te melii pentru harul lui Dumnezeu ; si
nici harul Duhu lui nu poate rmnea n noi fr lucrarea poruncilor, nici lucrarea poruncilor fr harul lui
Dumnezeu nu e de vreo trebuint sau de vreun folos 177.
57. Precum casa fr acoperis, lsat asa din ne- grija zidarului, nu numai c nu e de nici o treab, ci
face si zidarul de rs, asa si cel ce pune temeliile lucr rii poruncilor si ridic zidurile virtutilor nalte, de
nu va primi si harul Duhului Sfnt ntru vederea si cunos tinta sufletului, este nedesvrsit si comptimit
de cei desvrsiti. El s-a lipsit de har pentru una din aceste dou pricini : sau pentru c n-a avut grij de
pocint, sau pentru c nefiind iscusit la adunarea poruncilor, care e un material nesfrsit, a lsat ceva
afar din cele ce ne par nou nensemnate, dar snt de trebuint la cl direa casei virtutilor. Astfel fr
ele, n-a putut s-si acopere casa prin harul Duhului178. 58. Dac Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu s-a
cobort pe pmnt ca s ne mpace prin Sine pe noi cei ce eram dusmani ai Printelui Su (Rom. V, 10),
si s ne uneasc n chip constient cu Sine prin Duhul Su cel Sfnt si de o fiint, cel ce cade din acest
har, de care altul va avea parte ? Cu sigurant acesta nici n-a fost mpcat cu Dumnezeu, nici n-a
dobndit unirea cu El prin mprtsirea Duhului179.
59. -"Va pune cineva foc n sn, zice nteleptul, si nu-si va arde hainele ?" (Prov. VI, 27). Iar eu zic : Cine
nu va arde si nu se va umplea de strlucire si nu va rspndi si el fulgerele dumnezeirii, pe msura
curtirii si a mprtsirii de foc, dac va primi n inim focul ceresc neacoperit ? Cci mprtsirea
urmeaz curtirii, iar curtirea urmeaz mprtsirii.
60. Cel ce se mprtseste de Duhul dumnezeiesc se izbveste de poftele si de plcerile ptimase, dar
de trebuintele trupesti ale firii nu se desparte 18. Ca unul ce e slobozit de legturile poftei ptimase si e
unit cu slava si cu dulceata nemuritoare, se sileste nencetat s fie sus si s petreac cu Dumnezeu ; si
s nu se depr teze nici pentru o clip de vederea Aceluia si de desf tarea de care nu se mai satur.
Dar ca unul ce e nchis n trup si n stricciune, e tras si purtat si el de acestea si se ntoarce spre cele

pmntesti. Ins atunci atta n tristare are din pricina acestora, ct are sufletul pc tosului cnd se
desparte de trup 181.
61. Precum pentru iubitorul de trup si de viat, de plceri si de lume, desprtirea de acestea este
moarte, asa pentru iubitorul de curtie si de Dumnezeu, de cele netrupesti si de virtute, moarte cu
adevrat este desprtirea cea mai mic a cugetrii de acestea. Cel ce priveste lumina supus simturilor,
dac va nchide putin ochii, sau i se vor acoperi de altcineva, se necjeste si se ntristeaz si nu poate
peste tot, s rabde aceasta, mai ales dac privea la anumite lucruri de trebuint sau interesante. Dar cu
cit mai vrtos nu se va ntrista si nu se va necji cel ce e luminat de Duhul Sfnt si priveste cu trezvie si
cu ntelegere, fie c privegheaz, fie c doarme, bunttile acelea "pe care ochiul nu le-a vzut si
urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9), la care doresc si ngerii s priveasc
(1 Petru I, 12), de va fi smuls de cineva de la vederea lor ? Cci el socoteste aceasta, pe drept cuvnt,
moarte si nstrinare de viata vesnic182.
62. Omul fiind ndoit, adic avnd alctuirea din su flet si trup, lumea a fost creat pentru el de
asemenea ca vzut si nevzut. Si fiecreia din aceste prti i s-a rnduit n chip potrivit ei unele din
faptele si din grijile noastre. Dar am nteles c lucrul acesta este adevrat si cu privire la vederi si la
vise. Cele ce ocup sufletul, sau cele n care petrece el n stare de veghe, acelea re tin nchipuirea si
cugetarea lui si n somn. De se ngri jeste de lucruri omenesti, e preocupat de ele si n n chipuirile
viselor. Iar de cuget la cele dumnezeiesti si ceresti, se va afla si n vis cu gndirea n acestea, dup
spusa proorocului : "Si tinerii vor avea vedenii" (Ioil III, 1). Dar fiind n acestea, sufletul nu va fi nselat, ci
va vedea lucruri adevrate si i se vor ncredinta des coperiri 18S.
63. Cnd partea poftitoare a sufletului e mpins spre patimile desftrilor si spre plcerile vietii, tot pe
acestea le vede sufletul si n vis. Iar cnd iutimea sau mnia sufletului e nfuriat mpotriva semenilor,
viseaz atacuri, rzboaie si lupte ntre serpi si certuri ca la judecat cu dusmanii. Cnd, n sfrsit,
ratiunea lui se nalt prin trufie si mndrie, si nchipuie rpiri naripate n aer, sederi si domnii pe tronuri
nalte, psiri naintea poporului n fruntea unora care lupt.
64. Numai vederile acelea snt adevrate, care nici n-ar trebui s se numeasc visuri, ci vederi. Ele snt
proprii acelora a cror minte a devenit simpl, prin s- lsluirea Duhului, si liber de toat suprarea si
robia patimilor ; a cror cugetare se misc n jurul celor dum nezeiesti si se gndeste la rspltirile
viitoare ; a cror viat mai presus de viata celor vii este fr griji, netul burat, linistit, curat, plin de
mil, de ntelepciune, de cunostinta cereasc si de roadele bune cultivate de Duhul. Ale celor ce nu snt
asa, snt mincinoase si ncurcate si totul e o nseltorie vdit 184.
65. Multi au fericit viata pustniceasc, altii pe cea de obste, sau n chinovie. Altii doresc s stea n
fruntea poporului, s ndemne, s nvete si s ridice biserici, hrnindu-se din acestea n chip felurit
trupeste si sufle teste. Eu nu as socoti pe nici una din acestea mai bun dect pe alta. Nici n-as spune
c una e vrednic de laud, iar alta de ocar. Ci n toat privinta si n toate lucru rile si faptele, cu totul
fericit este viata cea pentru Dumnezeu si dup Dumnezeu 185.
66. Viata oamenilor se alctuieste din felurite stiin te si mestesuguri ; unul ndeletnicindu-se cu una, altul
cu alta, fiecare aduce partea sa si astfel oamenii si dau si primesc ntre ei, n timpul vietii, mplinind
trebuin- tele trupesti ale firii. Asa se poate vedea si ntre oamenii duhovnicesti : unul se ndeletniceste cu
o virtute, altul cu alta, toti alergnd din diferite prti spre aceeasi tint 186.
67. Tinta tuturor celor ce se nevoiesc dup Dum nezeu este s plac lui Hristos, Dumnezeului nostru, si
s primeasc mpcarea cu Tatl prin mprtsirea de Duhul si s dobndeasc mntuirea prin aceasta.
Cci n aceasta st mntuirea fiecrui suflet si a fiecrui om. Nemplinindu-se aceasta, desart e
osteneala si lucra rea noastr si fr rost e toat calea care nu duce la aceasta pe cel ce alearg pe ea
187.
68. Cel ce a prsit toat lumea si s-a retras n munte, pentru linistire, dar de acolo scrie celor din lume,
pentru a atrage atentia, pe unii fericindu-i, iar pe altii lingusindu-i si ludndu-i, este asemenea celui ce
s-a desprtit de femeia desfrnat, ispititor mbr cat si foarte rea, si s-a dus n tar deprtat, ca s
scape pn si de amintirea ei, dar pe urm uitnd de tinta pentru care a venit acolo, doreste s scrie
celor ce petrec si se murdresc cu desfrnat aceea, fericindu-i. Prin aceasta arat c, dac nu cu
trupul, cel putin cu inima si cu mintea se mprtseste de bunvoie de pa tima lor, ncuviintnd
amestecarea lor cu ea 188.
69. Pe ct snt de vrednici de laud si de fericiti cei ce petrec n lume, dar si curtesc simtirile si ini mile
de toat pofta cea rea, pe atta snt de vrednici de ocar si de osnd cei ce petrec n munti si n pesteri,
dar si doresc laudele si fericirile de la oameni189. Acestia vor fi ca niste preacurvari naintea lui
Dumnezeu, Care cerceteaz inimile noastre. Cci cel ce pofteste s se aud n lume despre viata,
despre numele si despre petrecerea lui, desfrneaz fat de Dumnezeu, ca poporul de odinioar al
iudeilor, cum zice David (Ps. CV, 39) 19\
70. Cel ce s-a lepdat fr sovieli de lume si de cele din ea, din credinta n Dumnezeu, crede c
Domnul e milostiv si ndurat si primeste pe cei ce vin cu poc int la El. Iar stiind c prin necinstire
cinsteste pe ro bii si, prin srcia cea mai de pe urm i mbogteste si prin ocri si dispretuiri i
slveste, iar prin moarte i face prtasi si mostenitori ai vietii vesnice, se gr beste prin acestea ca un
cerb nsetat (Ps. XLI, 2) spre iz vorul cel nemuritor. El urc prin acestea n sus ca pe o scar, pe care
urc si coboar ngerii (Fac. XXVIII, 12), care vin n ajutorul celor ce urc. Iar la captul de sus al scrii

st Dumnezeu, asteptnd hotrrea si srgu- inta noastr dup putere 191, nu pentru c se desfat s ne
vad ostenind, ci fiindc Iubitorul de oameni voieste s ne dea plata Sa ca pe o datorie m.
71. Pe cei ce vin fr sovire la El, Domnul nu-i las nicidecum s cad, ci, vzndu-i slbiti n putere,
conlucreaz cu ei, i ajut, ntinzndu-le mna puterii Sale de sus si-i aduce iarsi la Sine. i sprijineste pe
fat si n ascuns, n chip stiut si nestiut. Aceasta, pn ce urc toat scara si se apropie de El si se
unesc ntregi cu El ntreg si uit de toate cele pmntesti, fiind cu El acolo sus, dac n trup sau afar de
trup (2 Cor. XII, 2), nu stiu, si petrecnd mpreun cu El si bucurndu-se de bunttile tainice 19\
72. E cu dreptate, ca nti s ne punem grumajii nostri sub jugul poruncilor lui Hristos si s nu ne nfuriem, nici s ne tragem ndrt. Ci s psim drept si cu rvn pn la moarte sub ele, si s ne nnoim pe
noi n sine, raiul cel cu adevrat nou al lui Dumnezeu, pn ce Fiul va veni mpreun cu Tatl, prin Duhul
Sfnt, si se va slslui n noi. Iar atunci, cnd l vom dobndi n treg, slsluit n noi ca nvttor, oricruia
dintre noi i-ar porunci si orice slujb i-ar ncredinta, s o ia asu pra sa si s o mplineasc cu bucurie,
dup voia Lui. Dar nu se cade s o cerem nainte de vreme, nici s primim a o lua cnd e dat de
oameni, ci s struim n poruncile Stpnului si Dumnezeului nostru si s astep tm hotrrea lui
Dumnezeu 194.
73. Dup ce am primit o slujb n lucrurile dum nezeiesti si ne-am cstigat cinste n ea, de vom fi n
demnati de Duhul s trecem la alt slujb sau lucrare sau fptuire, s nu ne mpotrivim. Cci Dumnezeu
nu vrea s fim lenesi, nici s rmnem n una si aceeasi lu crare n care am nceput, pn la sfrsit, ci s
naintm si s ne miscm continuu spre izbndirea n cele mai mari, potrivindu-ne voii lui Dumnezeu si
nu voii noastre 193.
74. Cel ce si-a fcut moart voia sa e cu totul fr voie. Dar nici una dintre cele ce snt si vietuiesc si se
misc nu e fr voie, afar de cele nesimtitoare si ne miscate. Plantele, mcar c se misc si cresc, nu
spu nem c-si fac miscarea si cresterea printr-o voie natu ral, cci snt nensufletite. Dar tot ce e
nsufletit are si o voie natural. Deci cel ce si-a omort prin nevoint si srguint voia sa si s-a fcut cu
totul fr voie a iesit din firea sa si, prin faptul c nu mai voieste nimic, nu mai poate lucra nimic, nici
bine nici ru.
75. Cel ce se srguieste s-si omoare voia sa e da tor s fac voia lui Dumnezeu ; si n loc de voia sa,
s aseze n sine pe cea a lui Dumnezeu ; pe aceasta s o s deasc si s o altoiasc n inima sa198.
Pe urm s ia seama cu grij dac cele sdite si altoite ncoltesc din rdcinile lor din adnc si dac cele
lipite si unite s-au fcut un singur pom ; apoi dac au crescut, au nflorit si au fcut rod frumos si dulce.
ntmplndu-se aceasta, nici el nsusi nu mai deosebeste pmntul care a primit smnta si rdcina, de
mldita aceea nenteleas, ne grit si de viat purttoare care a fost altoit n ea197.
76. Celui ce-si taie voia sa pentru frica lui Dum nezeu i druieste Dumnezeu voia Lui, ntr-un chip asa
de tainic, nct nici el nu stie. Si o pstreaz nestears n inima sa si-si deschide ochii ntelegerii ca s o
cu noasc pe ea si primeste putere ca s o mplineasc. Iar acestea le lucreaz harul Sfntului Duh.
Cci fr El nu se face nimic 198.
77. Cnd vom mplini cu toat tria, rvna, hotr- rea si pornirea neretinut cele ce ne-a nvtat si porun
cit Dumnezeu n chip tainic si nestiut, fr s nesoco tim nimic, atunci ni se va descoperi n chip artat
ca unor credinciosi asculttori, ca unor ucenici si prieteni adevrati, cum s-a descoperit odinioar
sfintilor Si ucenici si apostoli si tuturor celor ce au crezut prin ei n numele Lui. Si atunci vom deveni fii
ai lui Dumnezeu dup har, cum zice Pavel : "Cti snt povtuiti de Duhul lui Dumnezeu, snt fii ai lui
Dumnezeu ; iar de snt fii, snt si mostenitori ai lui Dumnezeu si mpreun-mostenitori cu Hristos" (Rom.
VIII, 14, 17).
78. Nici unul din cei ce s-au nvrednicit s fie cu Dumnezeu, n unitatea Duhului, si s guste bunttile
Lui tainice, nu mai iubeste slava dat lui de oameni, dar nici aurul sau mbrcmintea sau pietrele
socotite pre tioase de cei fr de minte ; nu se mai lipeste cu inima de bogtia trectoare, nu mai vrea
s fie cunoscut de mprati si de stpnitori care nu stpnesc, ci snt st- pniti de multe ; nu mai vede n
acestea ceva mare si nalt, nici nu le mai socoteste pricinuitoare de mai mare slav celor ce se apropie
de ele ; nu va mai pretui nimic altceva din cele ludate si strlucitoare pentru oameni. Ba nu va mai
socoti ceva ru nici cderea cuiva din bo gtie n srcie si de la stpnirea si puterea cea mai mare si
de la demnitatea cea mai vestit, la ultima lips de slav si de cinstire.
79. Dac ai primit iertarea pcatelor tale, fie prin mrturisire, fie prin mbrcarea schimei sfinte si nge
resti, ct dragoste, multumire si smerenie nu trebuie s-ti pricinuiasc aceasta ? C fiind vrednic de
nenum rate pedepse, nu numai c te-ai izbvit de ele, ci te-ai nvrednicit si de nfiere, de slav si de
mprtia ceru rilor. Acestea depnndu-le n cuget si amintindu-ti-le pururea, fii gata si pregteste-te s
nu necinstesti pe Cel ce te-a cinstit si ti-a iertat nenumrate greseli. Ci slveste-L si cinsteste-L prin
toate lucrurile tale, ca si El s te slveasc n schimb si mai mult pe tine, pe care te-a cinstit mai mult
dect toat zidirea vzut si te va numi prieten adevrat al lui Dumnezeu 199.
80. Cu ct este mai de pret sufletul dect trupul, cu att e mai nalt omul rational dect lumea. Nu lua seama la mrimea fpturilor din ea, ca s le socotesti, omule, pentru aceasta, pe ele mai de pret ca tine. Ci
cutnd la harul ce ti s-a dat si cunoscnd demnitatea sufletului tu mintal si rational, laud pe
Dumnezeu, Care te-a cinstit mai presus dect toate cele vzute299.
81. S lum aminte cum slvim pe Dumnezeu. Cci nu se slveste alt fel de ctre noi de cum a fost
slvit de ctre Fiul2W. Fiindc prin acelea prin care a slvit Fiul pe Tatl Su, prin acelea a fost slvit si
Fiul de ctre Tatl. Si aceleasi trebuie s le facem si noi cu srguint, ca prin aceleasi s slvim pe Cel

ce primeste s se numeasc Tatl nostru cel din ceruri si s fim sl viti de El cu slava Fiului n Care a
fest nainte de a fi lumea prin El (Ioan XVII, 5)202. Iar acestea snt : cru cea, sau mortificarea lumii
ntregi, necazurile, ispitele si orice altceva din ptimirile lui Hristos. Purtndu-le pe acestea ntru rbdare
mult, urmm lui Hristos n patimile Sale si slvim prin ele pe Tatl nostru si Dum nezeu, ca fii ai Lui prin
har si ca mpreun-mostenitori cu Hristos *o".
82. Sufletul care nu s-a izbvit cu desvrsire si cu bun simtire de alipirea si de mptimirea de cele v
zute nu poate purta fr ntristare pricinile de ntris tare204 si uneltirile venite lui de la draci si de la oa
meni. Ci fiind legat prin mptimire de lucrurile ome- nesti e muscat de pagubele de bani si se supr de
pierderile unor lucruri si-1 dor cumplit durerile venite n trupul su205.
83. Dac si-a dezlegat cineva sufletul de dorirea si de poftele lucrurilor supuse simturilor si 1-a legat de
Dumnezeu, nu numai c va dispretui banul si lucrurile din jurul lui si, pgubit de ele, se va arta fr
ntris tare, ca fat de niste lucruri strine, ci si durerile venite asupra trupului su le va rbda cu bucurie
si cu mul tumirea cuvenit. Cci el vede pururea, ca dumneze iescul apostol, c "omul din afar se
stric, iar cel din luntru se nnoieste zi de zi" (1 Cor. IV, 10). Altfel nu se pot purta cu bucurie necazurile
cele dup voia lui Dum nezeu. Cci e de trebuint, n acestea, de cunostint de- svrsit si de
ntelepciune duhovniceasc. Iar cel lipsit de acestea umbl n ntunericul dezndejdii si al nesti- intei,
neputnd s vad ctusi de putin lumina rbdrii si a mngierii206.
84. Tot cel ce se socoteste nvtat n stiinta mate maticii nu se va nvrednici vreodat s priveasc si s
cunoasc tainele lui Dumnezeu, pn ce nu va voi mai nti s se smereasc si s se fac nebun (1 Cor.
I, 20), lepdnd, odat cu prerea de sine, si cunostinta pe care a adunat-o207. Cci cel ce face aceasta
si urmeaz, cu credint nendoielnic, nteleptilor n cele dumneze iesti, si e povtuit de acestia, va intra
mpreun cu ei n cetatea Dumnezeului celui viu. Si cluzit si luminat de Duhul dumnezeiesc, vede si
nvat cele ce nici unul din- tre ceilalti oameni nu le-a vzut si nu le poate vedea si afla vreodat. Atunci
ajunge s fie nvtat de Dumnezeu 208.
85. Ucenicii oamenilor i socotesc nebuni pe cei n vtati de Dumnezeu. Cci acestia, fiind afar de lu
mina dumnezeiasc si neputnd vedea minunile din ea, pe cei ce slsluiesc n lumin si vd si nvat
cele din ea i socotesc rtciti, ct vreme ei nsisi snt departe si neprtasi de bunttile tainice ale lui
Dumnezeu209.
86. Cei ce snt plini de harul lui Dumnezeu si des- vrsiti ntru cunostinta si ntelepciunea de sus numai
de ea vor s se apropie si s vad pe cei din lume, ca s le pricinuiasc vreo rspltire prin aducere
amin te de poruncile lui Dumnezeu si prin facerea de bine, socotind c poate vor auzi, vor ntelege si se
vor ndu pleca209". Fiindc cei ce nu snt purtati de Duhul lui Dumnezeu (Rom. VIII, 14) umbl ntru
ntuneric si nu cunosc nici unde merg (Ioan XII, 35), nici n ce porunci se poticnesc. Poate, ridicndu-se
din nchipuirea de sine care i stpneste, vor primi nvttura adevrat a Du hului Sfnt. Si auzind fr
stirbire si nestrmbat voia lui Dumnezeu, se vor poci si, mplinind-o, vor primi vreun dar duhovnicesc.
Iar dac nu pot s li se fac acelora pricinuitori ai vreunui astfel de folos, plngnd nvrtosarea inimii lor,
se ntorc la chiliile proprii, ru- gndu-se zi si noapte pentru ei210. Cci pentru altceva nu ar fi n stare s
se ntristeze niciodat cei ce snt ne- ncetat mpreun cu Dumnezeu, si snt mai mult dect plini de tot
binele2U.
87. Snt si acum oameni neptimitori, sfinti si plini de lumina dumnezeiasc, ce petrec n mijlocul nostru
si si-au omort asa de mult mdularele lor de pe pmnt (Colos. III, 5), dinspre toat necurtia si pofta
ptimas, nct nu numai c nu cuget sau nu pornesc s fac de la ei vreun ru, dar nici ndemnati de
altii nu rabd vreo schimbare a strii de neptimire pe care au dobn- dit-o212. I-ar sti pe acestia, dac
ar cunoaste cuvintele dumnezeiesti citite si cntate de ei, cei ce se flesc cu nepsarea fat de acestea
si nu cred celor ce nvat ntru ntelepciunea Duhului, despre lucrurile dumneze iesti. Cci, dac s-ar
afla n cunostinta desvrsit a Sfin tei Scripturi, ar crede n bunttile grite si druite nou de
Dumnezeu. Dar nefiind prtasi ai acestor bu ntti, din nchipuirea de sine si din nepsare, i cleve tesc,
fr s cread, pe cei ce s-au mprtsit si nvat despre ele213.
88. Care este scopul iconomiei. ntruprii lui Dum- nezeu-Cuvntul, vestit n toat dumnezeiasca
Scriptur si citit de noi, dar neptruns ? Nu e dect acela ca, m- prtsindu-se de ale noastre, s ne
fac pe noi prtasi de ale Sale. Cci Fiul lui Dumnezeu de aceea s-a fcut Fiu al omului, ca s ne fac
pe noi oamenii fii ai lui Dumnezeu, ridicnd dup har neamul nostru la ceea ce este El dup fire,
nscndu-ne de sus n Duhul Sfnt si introducndu-ne ndat n mprtia cerurilor ; mai bi ne zis,
druindu-se s o avem pe aceasta nluntrul nos tru (Luca XVII, 21)214, ca s nu avem numai ndejdea
de a intra n ea, ci avnd-o nc de acum, s strigm : "Viata noastr e ascuns cu Hristos n
Dumnezeu" (Colos. III, 3) 21\
89. Botezul nu ia de la noi libertatea vointei si puterea de a ne hotr prin noi nsine, ci abia el ne d
ruieste libertatea, ca s nu mai fim stpniti silnic si fr s vrem, de diavolul. De aceea, dup Botez,
atrn de noi, fie s struim de bun voie n poruncile lui Hristos, Stpnul nostru, n Care ne-am
botezat, si s umblm pe calea celor poruncite de El, fie s ne aba tem de la aceast cale dreapt,
ntorcndu-ne prin fap tele rele la protivnicul si vrjmasul nostru, diavolul216.
90. Cei ce se supun dup Sfntul Botez, voii celui ru, si mplinesc cele voite de el, se nstrineaz de
sfntul sn al Botezului, dup cuvntul lui David (Ps. LVII, 4). Cci nu ne schimbm, nici nu ne mutm din
firea n care am fost ziditi, ci fiind ziditi buni de Dum nezeu (cci Dumnezeu nu a fcut rul), si rmnnd
ne schimbati prin firea si prin natura n care am fost zi diti, cele ce le alegem si le voim prin socotinta de
bun voie, pe acelea le si facem, fie bune, fie rele. Cci pre cum cutitul nu-si schimb firea sa, fie c e

folosit de cineva spre ru, fie spre bine, ci rmne fier, asa si omul lucreaz si face, precum s-a zis, cele
ce le vrea, dar nu iese din firea sa21T.
91. Nu ne mntuim miluind pe unul, dar ne trimite n foc dispretuirea unuia. Cci cuvintele : "am flmnzit si am nsetat" (Matei XXV, 35), nu s-au spus pentru o singur dat, nici pentru o singur zi, ci pentru
n- treaga viat. Domnul si Dumnezeul nostru a mrturisit c primeste s fie hrnit, adpat si mbrcat si
celelalte, nu o dat, ci totdeauna si n toti, de ctre slugile Sale218.
92. Cum l-ar putea nchide unii pe Cel ce se m parte nemprtit si Care este n acelasi timp Dumnezeu
ntreg n fiecare dintre cei sraci ? Presupune deci c snt o sut de sraci ca un singur Hristos. Cci nu
s-a mprtit nicidecum Hristos (1 Cor. I, 13). Deci cel ce a dat la 99 cte un obol, iar pe unul 1-a njurat,
sau 1-a lovit, sau 1-a deprtat cu mna goal, cui a fcut oare aceasta, dac nu Celui ce a zis si zice
pururea si va zice : "Intruct ati fcut unuia din acesti preamici, Mie Mi-ati fcut" (Matei XXV, 40)219.
93. Cel ce a dat milostenie la o sut, dar putea s dea si altora, si putea s adape si s hrneasc nc
pe multi care l-au rugat si au strigat ctre el, ns i-a ne socotit, va fi judecat de ctre Hristos, ca unul ce
nu L-a hrnit pe El nsusi ; fiindc cel hrnit de noi, n fiecare dintre cei mici, este si n aceia n toti22*.
94. Cel ce d astzi tuturor toate cele spre trebu inta trupului, dar mine, putnd face aceasta, va neso
coti pe niscai frati, si-i va lsa s piar de foame, de sete si de frig, L-a lsat s moar si L-a dispretuit
pe Acela care a zis : "ntruct ati fcut unuia din acesti preamici, Mie ati fcut"221.
95. Din acestea se poate cunoaste un lucru : cum si nsuseste Domnul toate ale sracilor si fratilor
nostri, zicnd celor drepti : "Mie Mi-ati fcut", iar celor de-a stnga : -"Mie nu Mi-ati fcut". El nu vede
numai pe cei miluiti de noi, nici numai pe cei nedrepttiti sau asupriti, sau supusi la mii de alte rele, ci si
pe cei tre cuti cu vederea. Cci si aceasta ajunge spre osnda noastr. Cci nu pe aceia, ci pe El l
trecem cu vederea, pe Iisus Hristos, Care si-a fcut toate ale Sale ale acelora.
96. El a primit s ia asupra Sa fata fiecrui om lipsit si s se uneasc pe Sine cu fiecare, ca nici unul
dintre cei ce cred n El s nu se nalte mpotriva frate lui, ci fiecare, vznd pe fratele si pe aproapele
su, ca pe Dumnezeul su, s se socoteasc pe sine atotpreamic fat de frate, ca fat de Fctorul su
; si s-1 primeasc si s-1 cinsteasc ntocmai ca pe Acela, si s-si deserte toate averile spre slujirea
lui, precum si Hristos si-a vrsat sngele Su pentru mntuirea noastr222.
97. Cel ce a primit porunca, s-1 aibe pe aproapele ca pe sine nsusi, e dator, desigur, s-1 aib asa nu
nu mai ntr-o zi, ci toat viata. Si cel cruia i s-a poruncit s dea fiecruia care cere, i se porunceste
aceasta pentru toat viata sa. Si cel ce vrea ca altii s-i fac lui lucrurile bune pe care le voieste,
acestea i se cer si lui s le fac altora223.
98. Cel ce-1 are deci pe aproapele ca pe sine nsusi nu rabd s aib nimic mai mult ca aproapele. Iar
dac are si nu d cu inim larg pn ce se face si el srac si asemenea cu aproapele, nu e mplinitor al
poruncii Stpnului ; la fel nu e nici cel ce, vrnd s dea tuturor celor ce cer, va respinge pe cineva din
cei ce cer, pn mai are un obol, sau o bucat de pine224 ; nici cel ce nu face aproapelui cte vrea ca
altul s i le fac lui (Matei VII, 12). De asemenea, cel ce a hrnit, a adpat, a mbrcat si a fcut toate
celelalte fiecrui srac si fiecrui frate preamic, dar a nesocotit pe unul singur si 1-a trecut cu vederea,
se va socoti si el ca cel ce 1-a trecut cu vederea pe Hristos-Dumnezeu cnd f lmnzea si nseta225.
99. Poate acestea vor prea tuturor greu de purtat. De aceea vor socoti ntemeiat s zic ntru ei : dar
cine ie poate face acestea toate, ca s ajute si s hrneasc pe toti si s nu treac cu vederea
nicidecum pe vreunul dintre ei ? Dar s asculte pe Pavel, care strig lmurit : "Dragostea lui Dumnezeu
ne strnge pe noi, care jude cm aceasta ; c dac unul a murit pentru toti, asadar toti au murit* (2 Cor.
V, 14)226.
100. Precum poruncile cuprinztoare au n ele pe toate celelalte mai restrnse, asa si virtutile cuprinz
toare mbrtiseaz n ele pe cele retetrnse. Cci cel ce a vndut averile sale si le-a mprtit sracilor si
s-a f cut dintr-odat srac a mplinit deodat printr-una toa te poruncile restrnse. Fiindc nu mai are
trebuint s dea celui ce cere, sau s ntoarc fata de la cel ce vrea s se mprumute de la el (Matei V,
42)227. La fel si cel ce se roag nencetat ; a cuprins toate n aceasta, si nu mai trebuie s laude de
sapte ori n zi pe Domnul (Ps. CXVIII, 64), sau seara, dimineata si la amiaz, ca unul ce mplineste toate
rugciunile si cntrile, cte trebuie s le facem dup rnduial la vremea si ceasurile hot-rte.
Asemenea si cel ce a dobndit n sine, n chip constient, pe Dumnezeu cel ce d cunostint oamenilor
(Ps. XCIII, 10), a strbtut toat Sfnta Scriptur si a cules tot folosul din citire si nu va mai avea
trebuint de citirea crtilor ei. Cci cum ar mai avea o astfel de trebuint, cel ce L-a dobndit ca
mpreun-gritor228 pe Cel care a insuflat dumnezeiestile Scripturi celor ce le-au scris si a fost nvtat
de Acela tainele de negrit ale celor ascunse ? Acesta va fi el nsusi altora o carte insuflat de
Dumnezeu, purtnd scrise n el, de degetul lui Dumnezeu, taine noi si vechi (Matei XIII, 52), ca unul ce a
mplinit toate si s-a odihnit n Dumnezeu de toate lucrurile sale, ajuns la desvrsirea originar229.
18. Duhul Sfnt are rolul de a ne pregti casa fiintei noastre, sau de a o face curat si deschis pentru
primirea Sfintei Treimi. El ntm-pin oarecum mpreun cu noi pe Fiul si pe Tatl. El se uneste cu
subiectul nostru, asumnd functia de sensibilizare a noastr pentru Dumnezeu. De aceea Tatl si Fiul,
iubindu-ne pe noi, iubesc n acelasi timp pe Duhul lor, iar noi, iubindu-I pe Ei, i iubeste oarecum, prin
noi, nsusi Duhul Lor cel Sfnt. Astfel sntem ridicati n circuitul iubirii treimice, fr s ne confundm
totusi cu Duhul Sfnt si fr s confundm persoanele Sfintei Treimi.
19. Sfntul Maxim Mrturisitorul si alti printi au vorbit si ei de miscarea spre sfrsitul nesfrsit n care se
va odihni, dar nu se va stura sufletul, n viata viitoare. Dar sfntul Simeon i d acestei miscri un

caracter de avnt aprins, nfocat. El nu mai vorbeste n termeni intelectuali despre miscarea iubirii
sufletului, ci n termeni plini de focul simtirii si al entuziasmului. Acest capitol si cel anterior red ceea ce
e mai caracteristic n spiritualitatea sfntului Simeon Noul Teolog. Si el ne-a spus n capitolul II c nu
face o prea clar distinctie ntre ceea ce va simti sufletul n viata viitoare si ceea ce poate simti nc de
aici.
20. Dorinta sufletului ajuns n nesfrsitul iubirii dumnezeiesti nu se stinge, ci e tinut mereu treaz din
cauza infinittii n care se afl Si pe care niciodat nu o poate cuprinde ntreag. Totusi, ntruct ea nu
mai tinde spre ceva care e dincolo de aceast infinitate, se spune si c dorinta se odihneste acum n
aceast infinitate.
21. Neajuns la captul final al iubirii, socoteste c n-a pus nici Mcar nceput ei, asa este de departe
iubirea pe care o are sufletul de plintatea fr margini a iubirii. Si de aceea se socoteste mai prejos de
toti ceilalti credinciosi, nevrednic chiar de mntuire. Cel ce se afl n realitate mai sus dect toti se
socoteste astfel mai prejos de toti. nL acest sens a spus sfntul apostol Pavel despre sine c cel dinti
pctos este el.
22. Credinta n Hristos, unind sufletul cu Hristos si fcndu-1 deci prtas de desvrsirea lui Hristos, l
ridic mai presus de orice dreptate dobndit prin faptele legii. Cci Hristos e mai presus de lege si e
izvorul unei puteri mai presus de cea pe care si-o d omul nsusi, voind s mplineasc cerintele celei
mai nalte legi.
23. Capitolul acesta si cele urmtoare pn la cap. 29 inclusiv coincid cu cap. 1-20 din Pilocalia greac.
24. E o "necredint" a celor ce cred, dar socotesc c nu cred destul, din pricina nesrguintei pentru
ntrirea credintei prin fapte.
25. Dumnezeu vrea ca chemrii la iubirea total ce ne-o adreseaz s I se rspund ndat, fr nici o
sovial.
26. Mai mult bucurie face lui Dumnezeu rspunsul imediat la chemarea Lui, chiar dac nu esti pregtit,
dect amnarea cu pretextul de a te pregti. Fapta bun cerut de Dumnezeu trebuie svrsit imediat.
Altfel te obisnuiesti cu amnrile si poate n-o mai mplinesti niciodat. Sau, fapta bun pe care o poti
face n mprejurarea aceasta, n-o mai poti face niciodat.
27. In gndirea printilor, sufletul se alctuia din: partea rational, mnia si pofta. Toate capt o mare
sensibilitate pentru dusman, prin lacrimi.
28. Capitolele 30-36 lipsesc n Filocalia greac.
31. Cunostinta duhovniceasc a realittilor duhovnicesti nu e ocunostint teoretic, rece, ci o cunostint
palpitant, ce se misc ntrefric si iubire.
32. Exist o proportie direct ntre iubire si cunostinta duhovniceasc, ntruct n nssi cunostinta
aceasta este iubire si n iubire cunostint. Nimeni dup sfntul Ioan Evanghelistul n-a mai unit
acesteadou asa de mult n trire, ca sfntul Simeon Noul Teolog. Aceasta 1-asi fcut "teolog".
33. Rom. I, 20. Iubirea unit cu cunostinta creste treptat din fapte.Cci faptele snt manifestri ale iubirii
si ale cunoasterii si le adncescpe acestea.
35. "Gndurile" (Xo-jio(j.ot), de care trebuie s se curteasc mintea,snt speculatiile proprii, sau
gndurile ptimase la lucruri.
36. E o alt caracteristic a spiritualittii sfntului Simeon accentulpe care-1 pune pe lacrimi, pe care le
uneste cu extazul cunoasterii realittii duhovnicesti.
37. Aceasta nu nseamn c harul dumnezeiesc nu lucreaz cuadevrat si n Botezul cu ap si n taina
Mirungerii, ci numai c tn acestetaine lucreaz prin mijloace vzute si fr ca primitorul s simt
aceastlucrare, pe cnd prin lacrimile iubirii de Dumnezeu lucrarea dumnezeiasc e simtit.
38. Capitolul acesta pn la 69 exclusiv corespund cu cap. 21-52din Filocalia greac.
36. Sfntul Simeon nu ntelege prin trupul mortificat, un trup incapabil de a se misca spre fapte, ci un
trup care nu se misc din initiativa lui, ci din initiativa cea bun a sufletului. E un trup nerobit patimilor, si
disponibil pentru libertatea duhului. ntr-un trup viu pentru patimi, sufletul e mort.
37. Sfntul Maxim Mrturisitorul declar c n Cel Unul sjnt ratiu- nile tuturor. Deci cel ce-L vede pe Cel
Unul, vede ratiunile tuturor n El. Sfntul Simeon Noul Teolog plaseaz nc n viata aceasta putinta
vederii tuturor n Dumnezeu, simultan cu ridicarea peste toate. Aceasta e o contemplare
atotcuprinztoare n simplitatea ei. Cine are intuitia ntregu-lui, le vede pe toate ale lui, fr s se piard
n privirea unei prti sau a alteia.
38. Amndou aceste capete smt luate textual din Cateheza XXVIII,(Catecheses, tom. III, n "Sources
chretiennes", nr. 112, p. 160). In Filo-calia greac, snt date ca un singur capitol. Poate din faptul c n
editiadin "Sources chretiennes", sint date ca dou, suta nti are nu o sut,ci 101 capete.
39. Extras din Cateheza XXVIII, ibidem, p. 162. Sfntul Simeon afirm n chipul cel mai categoric c
crestinul nu devine om ntreg ca ataredect n msura n care se ntipreste n el chipul lui Hristos,
Omulceresc sl Dumnezeu, prin simtire. Cuvntul aici rmne un cuvnt carecomunic o ratiune teoretic
cu care se si identific. Nici prin acestcuvnt, nici prin aceast ratiune nu se ia contact cu realitatea
nssi.Numai cuvntul viu, comunicat nou de cineva care crede, ne transmitesi viata lui, deci si viata lui
Hristos, cnd viata lui e mbibat de viata lui Hristos si cnd e primit cu credint. De aceea cere sfintul
Simeon ca Hristos s se imprime n ratiunea omului n mod simtit.

40. Din Cateheza XXVIII, ibidem, p. 160.

41. E o nvttur a printilor, aceea despre simturile sufletului.Ele mijlocesc mai mult dect o
cunoastere rational. Prin ele se realizeaz un contact al sufletului cu realittile spirituale din preajma
luiDumnezeu.
42. Duhul ru e omort de Duhul cel Bun si Sfnt; mptimirea si nelinistea, de neptimire si de pace ;
neputinta iubirii, de puterea iubitoare
61. Extras din Cuv. IV etic. (din Traites theologiques et ethiques, n"Sources chretiennes", nr. 129, p.
18).
62. De fapt, a te supune din inim unuia singur, ca lui Dumnezeu,arat puterea general a ta de a nu te
mai afirma nici pe tine, nicilumea, mpotriva iubirii.
63. Se minuneaz ngerii, cci acesta e cel mai tare.
46. Tine de firea noastr s pstrm n noi chipul lui Dumnezeu, sau relatia cu Dumnezeu. Prin aceasta
sntem fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, dar nu nscuti din natura lui Dumnezeu, ci nfiati de El prin harul
si vointa Lui, dar si prin consimtirea si efortul vointei noastre. Tine de acordul activ al vointei noastre cu
vointa lui Dumnezeu s fim fii ai lui Dumnezeu, dar acordul acesta e cerut de firea noastr. Sfntul
Simeon nu cere Inti fapte, ci nti iubire si ncredere n Dumnezeu. Iar prin aceasta nsusi Dumnezeu e
cu noi si n noi. Datorit acestui fapt, nu ncercm s mplinim cu puterile noastre faptele legii, ci ne
ncredem cu iubire n Dumnezeu, Care ne d ns puterea s iubim cu fapta.
66. Trndvia trupului se transpune n suflet, din negrij. Din elevin apoi n suflet descurajarea si
ntunericul. Deci ntre suflet si trup areloc o reciprocitate. Nu se poate neglija niciodat fr pagub
pzireatrupului n cele voite de Dumnezeu.
67. Sigur e vorba de locul spiritual al rugciunii, de starea derugciune, de interiorul rugciunii.
68. Acestea vin ca o justificare a lenii de a se ruga.
69. Rugciunea este forta eliberatoare, prin ntlnirea efortului nostru de eliberare cu persoana suprem,
ca izvor a toat puterea silibertatea.
70. Fricos e cel ce nu e curat n inim. Acela nu poate intra ntrulibertate n relatie cu altul. Curtenia
inimii aduce libertatea relatiei cualte persoane, deci si cu Dumnezeu.
52. Cei ce se tem de Domnul nu snt lasi, ci au curajul mrturisiriin fata lui Dumnezeu si a semenilor.
Temerea de Dumnezeu e o sfialde a nu-L supra, nu o lasitate. A se observa paradoxul: n-are fric
celce se teme de Domnul. Temerea de Dumnezeu nu e ca frica din lumesau de ceva din lume; e o
putere fat de toate cele din lume, iar fatde Dumnezeu nu e simtit ca o fric propriu-zis, ci ca o
ndrznire diniubire, mpreunat n acelasi timp cu sfial. Temerea de Dumnezeu dputerea de a
ntreprinde orice efort spre mplinirea voii Lui, adic atot ce e bun. Nu e vorba ns de o deosebire a
acestora prin cuvinte(temere, fric), ci de deosebirea a dou stri sufletesti, care pot fi indicateprin
indiferent care din aceste dou nume.Focul de care se vorbeste n acest capitol e entuziasmul iubirii de
Dumnezeu, care are n sine cea mai deplin curtie. Termenii: foc, flacr, snt termeni preferati de
sfntul Simeon, pentru a exprima puternica simtire a dragostei de Dumnezeu ce-L caracterizeaz.
53. ntelepciunea este si o fort, sau e mentinut printr-un efortn care se manifest o fort. E forta
gndului la Dumnezeu, care prinaceasta e unit cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a persista n cele bune,
ncele proprii echilibrului vietii.
71. E demn de remarcat aceast convietuire ntre fric si slavadesart. Iubitorul de slav desart
tremur de prerile tuturor, chiar deale celor mai nensemnati oameni. De frica unor preri care nu-ti
cultivslava desart, nu vei putea scpa contrazicnd pe cei ce nu recunoscmeritele tale, ci acceptnd
simtirea smereniei. In smerenie st adevratulcuraj fat de altii.
72. E fumul care acopere vederea si slbeste puterea de miscarea sufletului, dar si a trupului, spre cele
bune si reale.
73. Puterea acestuia mai vine si din oboseala fr voie a trupului,ca si din aparenta c el nu e un duh
ru, c prin el nu se svrseste rul.
74. Excesul nu e bun nici ntr-o parte nici n alta. Aici are rolulimportant ntelepciunea si dreapta
socoteal.
75. Desi porneste de la trup, trndvia devine si o stare a sufletului si a mintii.
76. Mndria este asezat de printi duhovnicesti mai vechi la sfr-situl celorlalte patimi. Sfntul Simeon
Noul Teolog o pune, cel putin pentrunevoitorii care s-au eliberat de patimi, la nceputul nevointii lor.
Deaceea leacul mpotriva ei este, dup el, smerenia, opusul mndriei. Smerenia deschide sufletul din
nou pentru Dumnezeu.
77. Acest capitol e luat n ntregime din Cuvntarea IV etic(Traites theologiques et ethiques, tom. II, n
"Sources chretiennes",nr. 129, p. 20).
61. Snt trei stri sau trepte ale mintii. Dar acestea nu snt simplusubiective, ci snt stri produse de
unele realitti deosebite de noi.
62. Sfntul Simeon nu cunoaste dect dou stri ale omului: stareacontrar firii si starea mai presus de
fire. O stare neutr nu cunoaste.Ea poate fi cel mult o etap trectoare ntre cele dou. De cteva
orivorbeste totusi de starea cea conform firii. In starea aceasta omul sebucur si de ajutorul harului
care e mai presus de fire. KpoXrj^i? _ "prejudecata" (termen n textul original tradus de noi cu

"nchipuire") esteo judecat ce si-o face cineva nainte de a se cunoaste cu adevrat pesine, sau nainte
de a cunoaste cu adevrat lucrul despre care gindeste sau se pronunt. Ea e de fapt o nchipuire. Ca
atare ea e contrar firii, cci e pus n miscare de vreo pasiune. De aceea e izvorul multor greseli.
63. De fapt cel ce a petrecut odat n lucruri mai nalte, nu maiare plcere de cele de jos si chiar dac
coboar putin la ele, tnjestedup cele de sus. Comparatia strii prezente mai rele, cu cea anterioarmai
bun i produce o tristete si o nemultumire continu.
64. A fi n Treime nseamn a fi n iubire. Sfntul Simeon atribuieiarsi iubirii si nu contemplatiei rolul
principal n mentinerea sufletuluin Dumnezeu. Iar iubirea aceasta de Dumnezeu, n care sufletul e
ridicat, se explic prin iubirea celor trei Persoane dumnezeiesti ntre Ele.Fiind asezat sufletul n acest
leagn al iubirii nesfrsite si desvrsite ntrecele trei Persoane dumnezeiesti nu mai poate cdea din el.
65. De aici si pn la cap. 87 inclusiv, ed. din "Sources chretiennes"se ntlneste iarsi cu Filocalia
gieac, cap. 53-58, afar de cap. 82.
81. E necesar ca fcnd toate cele ce se cer de la noi, s nu lefacem cu grija c reusita depinde numai
de noi. S pstrm constiintac toate.snt trectoare. Cei ce se folosesc de lumea aceasta, s fie casi
cum nu s-ar folosi. Cci "trece chipul lumii acesteia" (1 Cor. VII, 31).
82. Prin aceast frumoas distinctie, sfntul Simeon dovedeste c nucondamn activitatea, ci apsarea
sufleteasc ce o poate nsoti. S fiiactiv ntr-un chip degajat, ca o pasre n zborul ei vesel, ca un
artist,fericit n naripata lui strduint de a gsi expresia just a ceea cecontempl. Aceasta e esenta
recomandrii sfntului Simeon.
83. De fapt, activitatea din iubire fat de altii si de Dumnezeuproduce n suflet o stare de negrij
lumeasc si-1 duce la desvrsireavesnic, pe cnd cea din grija egoist de trup l duce la pieire.
DeciDomnul condamn grija, dar nu recomand neactivitatea. Mai mult chiar,el condamn si lenea, mai
ales pe cea nsotit de grij. De aici rezultc desi nu trebuie s considerm lucrurile lumii eterne, totusi
trebuies socotim c activitatea sufletului n legtur cu ele, de dragul luiDumnezeu si al altora, e un
mijloc prin care sufletul sporeste n des-vrsire si ajunge la vesnicia fericit pentru care este rnduit.
Dealtfel, sirugciunea este o activitate.
83. Ceea ce cere Domnul n fond e mplinirea unei activitti cuvenite si retinerea de la cea necuvenit.
Cea dinti trebuie s o facemntr-un sens cu toat grija, dar n alt sens nengrijorati. Iar pe cea dea doua
s o evitm, mai ales cnd o facem fr grij, adic cu neglijent, sau cu nepsare de mntuirea
sufletului. Exist deci grij si grij.Exist deci grij bun si grij rea, precum exist negrij bun si negrij rea.
84. Mustrndu-1 pe altul pentru greseli, poti s-ti nspresti sufletultu si s naintezi la ur mpotriva
aceluia. Astfel nu-1 zidesti nici peacela si te nriesti si pe tine.
85. Mrturisind ispita care ti-a venit de a lua din cele chivernisiteale Bisericii, sau ale mnstirii, vei
cpta de la duhovnic ntrire srespingi ispita.
72. Extras din Cuv, IV etic, op. cit., p. 12. Pentru sfntul Simeonvirtutea nu este o simpl pasivitate, ci o
punere n ordine a miscrilorsufletesti si trupesti, pentru buna folosire a lor n favoarea deprinderiiunei
virtuti. Prin aceasta spiritualitatea crestin se deosebeste net de ceabudist. Nemiscarea puterilor
trupesti si sufletesti poate apartine firiislbite, sau dezamgite de pe urma dezordinii ptimase a
miscrilor lor.Cci slbirea sau dezamgirea pot aprea n creatur, care n-are de lasine fiinta, ci e din
nimic Si ca atare nainteaz cnd rmne de sine sprenimic. Dar punerea n rnduial a miscrilor firii e
un efort care nvingenclinarea miscrilor firii spre trndvia dezordinii si spre nimic.
73. Extras din aceeasi cuvntare. Ibidem.
74. Extras din aceeasi cuvntare, op. cit., p. 14. Oontinund ideea dincapitolul anterior, sfntul Simeon
spune c dorirea bunttilor vesnice emai mult dect nedorirea plcerilor pmntesti. Virtutea e o dorire
pozitiv a bunttilor vesnice si prin aceasta depseste o fire ajuns la nemiscare prin vointa de a nu
rspunde rului cu ru, sau prin dezabuzaresi slbire. Ea e un efort de ridicare a firii la cele mai presus
de fire. Nu se cere desfiintarea dorintei ca putere a firii, ci ndreptarea si ntrirea ei spre cele continuu
mai nalte.
75. Cuv. IV etic, op. cit., p. 12. Se face aici o deosebire analoagcu cea din cele dou capete
anterioare, ntre pesimismul celor ce s-auscrbit, prin dezamgiri sau prin cinismul patimilor, de slava de
la oameni, si ntre cei ce doresc, ntr-un elan pozitiv, slava curat de la Dumnezeu cei infinit. Aici se
crede n Dumnezeu cel personal, acolo e unfel de panteism, odat ce persoana omeneasc se topeste
n esenta universal. Aici se crede ntr-un Dumnezeu personal, Cruia credinciosul vreas-I plac, si n
a plcea lui Dumnezeu const slava dorit de la El,care este totodat o depsire a egoismului.
76. Cuv. etic. cit., op. cit., p. 14. Aceeasi idee ca n cele trei capeteanterioare. Dar aci sfntul Simeon d
si o explicare proprie a deosebiriintre lipsa unei patimi si posesiunea unei virtuti contrare: lipsa
uneipatimi poate proveni din angajarea intens n alte patimi.
97. Linistea este ceva pozitiv, este o bucurie. Nelucrarea e neacti-vitate si nu iradiaz din ea putere, ci
ndeamn la pasivitate si deci latristete. Poti s fii activ n liniste si poti s fii neactiv fr s ai
liniste.Cci lipsa de miscare e contrar firii.
98. Din Cuv. etic. cit., ibidem. Poti s taci n afar si n suflet sn-ai liniste.
99. Din Cuv. etic. cit., ibidem. Deci mai presus de fuga exterioardin lume, e cea care mntuieste, sau
nstrinarea interioar de ceea cee ru n ea.

100. Extras din Cuv. etic. cit., op. cit., p. 18. Cel neptimitor nu mai emiscat de nici un rspuns contrar la
rul dusmanului, ci-4 copleseste si-1desfiinteaz cu neclintirea n iubire.
100. Extras din Cuv. cit., op. cit., p. 16. Acestia umbl mult, nsumbl n ntuneric si nu reusesc s ias
din el.
101. A umbla n ntuneric nenaintnd spre scopul firesc al vietiinoastre, nseamn a nu umbla pe drum,
cci orice drum duce undeva,duce la un scop.
102. Extras din Cuv. cit., op. cit., p. 18. Acestia si-au fcut propriilelor planuri, nu urmresc planurile lui
Dumnezeu.
103. Trupul lui a devenit transparent ca o oglind prin care celduhovnicesc se vede pe sine si vede pe
Dumnezeu.4 - Filocalia
1. Lacrimile fac ochii curati si de aceea capabili s vad esentatainic a lucrurilor si pe Dumnezeu prin
ele.
2. Starea aceasta de mare nduiosare si bucurie pentru Dumnezeusi gseste o expresie nu numai n
lacrimi, ci si n ritmul unei melodii.
3. Avem aci sensul patristic al teologiei, ca fiind contemplatie a luiDumnezeu, atins pe treptele nalte
ale curtiei si neptimirii. Cel cetrieste desvrsit n Dumnezeu, vzndu-L cu mintea, nu mai simtenici
trebuint de pocint, cci uit pn si de starea sa, fiind iesit ntregn Dumnezeu pe Care-L vede.
4. Adevrata teologie e nu numai vorbirea despre Dumnezeu, cidialog cu Dumnezeu, simtire puternic
si responsabil a prezentei Lui personale si revendicatoare.
3. Se afirm aci caracterul apofatic, sau mai presus de cunoastereal cunoasterii lui Dumnezeu, conform
lui Dionisie Areopagitul si sfntuluiGrigorie de Nisa.
4. Extras din Cateheza XXVIII; op. cit., p. 158-160, unde e nlegtur cu cap. I, ed. cit., p. 51-52.
5. Exist o simtire mai presus de simtire. Sufletul nu se afl peacea treapt ntr-o insensibilitate. Ea e o
sensibilitate spiritual si aredrept cauz lucrarea Sfntului Duh. Dar e lucrtoare si prin simturiletrupului,
cum a fost cazul cu apostolii pe Tabor.
6. Sfntul Simeon Noul Teolog se dovedeste n tot scrisul lui unteolog al simtirii mai presus de simtire.
Dar aceast simtire nu-i un sentiment pur, ci un contact total al fiintei noastre, sensibilizat de Duhul,cu
Dumnezeu.
7. Acela vede si aude n toate cuvntul lui Dumnezeu.
6. Nu aude nici un cuvnt ca stnd de sine, sau ca rsunnd desine, ci fiecare cuvnt este identificat
pentru el cu Cuvntul lui Dumnezeu.
7. Extras din Cateheza cit., ibidem. Numai prin faptul c auzimn mod real Cuvntul lui Dumnezeu, ca un
cuvnt cruia trebuie s-i rspundem, auzim real toate cuvintele Lui prin lucruri si prin oameni, cape
niste cuvinte care ne scot din izolarea si egoismul nostru si trebuies le rspundem. Propriu-zis n toate
cuvintele e un singur Cuvnt personal Care ni se comunic, ne revendic si simtim c trebuie s-I
rspundem prin viata, prin faptele noastre.
100. Sfntul Grigorie de Nazianz, Cuv. 38, 11 ; P.G. 36, 324-A. Omula fost fcut ca subiect cunosctor si
vztor al celor cunoscute si vzute,ntr-o legtur ontologic cu ele, cum e Logosul divin cu ratiunile
Sale,care prin creatie devin ratiunile lucrurilor.
101. Extras din Cateheza cit., op. cit., p. 160-162. Sfntul Simeonvorbeste si de niste simturi sau de o
sensibilitate a sufletului, care s-atocit prin cdere. Cine aude si vede prin ele, cunoaste "puterea"
realittiispirituale, nu numai ntelesul ei, pentru c prin ele se pune n legturcu acea realitate si ea,
fiind personal, iradiaz putere din ea.
10. Acest capitol corespunde cu cap. 59 din Filocalia greac, Sftn-tul Simeon care a fost "sptarul
cubicular" la curtea mpratului Vasile IIfoloseste des imagini de la curtea mprteasc. El socoteste
harul energiei necreate ce izvorste din Hristos, ca o hain a Iui Hristos, n caree mbrcat, sau ca pe
Hristos nsusi, dac Hristos este n energia ce iradiaz din El.
11. Desi Dumnezeu este nevzut, simtirea prezentei Lui este attde puternic, nct sfntul Simeon
declar c se simte ca n fata Lui.
12. A se observa cum sfntul Simeon aseamn cu un ocean chiarnumai slava lui Dumnezeu ; de fiinta
lui Dumnezeu nici nu ndrznestes vorbeasc.
13. Contemplarea luminii dumnezeiesti nu e desprtit, pentrusfntul Simeon, de mprtsirea de ea,
potrivit nvtturii lui despre simturile sufletesti prin care omul duhovnicesc intr n contact cu
realitateadumnezeiasc, asa cum intr orice om prin simturile trupului n contact culumea material.
14. De la capitolul 11 pn la capitolul 19 inclusiv e redat ideeasfntului Grigorie de Nissa : "Aceasta
este a vedea cu adevrat pe Dumnezeu : a nu afla niciodat o saturare a dorintei ...cci nu se va
socotivreodat c se poate mbrtisa firea nevzut" (Despre viata lui Moise,n P.G. 44, col. 404). Dar
sfntul Simeon pune n relief si ideea scumplui, c cel ajuns n oceanul dumnezeiesc nu mai vede nimic
n afar deel, dar n el vede toate. Proprie lui este si imaginea oceanului si a apelor.
15. Deci nu-si pierde constiinta identittii sale.
16. Stiinta si cunostinta implic posesia partial a realittii, sautransformarea ei la starea de obiect, ceea
ce nseamn delimitarea ei.

17. E simplitatea de ocean a dumnezeirii, n care se cuprind rdcinile transcendente ale tuturor ntr-un
chip nediferentiat, iar ea nssica izvor al lor, e infinit mai mult dect toate.
18. Se red aci o idee a sfntului Maxim Mrturisitorul care zice:"In nemrginire se odihneste toat
miscarea celor ce se misc n modnatural, pentru faptul c nu exist n ea nici o distant sau interval,
ne-avnd deci unde, cum si spre ce s se miste, ntruct are pe Dumnezeu,Care hotrniceste chiar si
nemrginirea, Care hotrniceste toat miscarea,ca sfrsit n calitate de cauz" {Ambigua, n P.G., 91,
1217). Dar sfntulSimeon foloseste copios imaginea luminii si d acestei imagini un caracteremotional.
111. Sfntul Simeon identific ntunericul dumnezeiesc al lui DionisieAreopagitul cu lumina
dumnezeiasc. De altfel nsusi Dionisie ntelegeaprin ntunericul de pe Sinai "preamulta lumin". Ajuns
aci mintearmne cu o miscare receptiv, nu creatoare, cu o miscare stabil nacelasi sens, nu cu o
miscare ce trece de la un lucru la altul.
112. Precum se conciliaz ntunericul cu preamulta lumin, asa seconciliaz mintea golit de gnduri cu
starea ei de contemplare si degustare a bunttilor dumnezeiesti. Cci n oceanul dumnezeiesc cel
simplusnt toate.
113. Si unde e viata vesnic, e si viata sufletului omenesc.
114. Identificarea stabilittii cu miscarea sufletului ajuns n Dumnezeu o fcuse si sfntul Grigorie de
Nissa (Despre viata lui Moise, P.G.44, 405-C) si sfntul Maxim Mrturisitorul {Ambigua, P.G. 91, 1221).
115. Mintea devine prin lumina dumnezeiasc altfel dect e prinnatura ei, de aceea si devine ei nssi
un mister nenteles.
21. E bucuria de darurile primite fr osteneal, fr efort, darcare le ntrec pe toate cele dobndite prin
efort.
22. Extras din sfrsitul Cuv. X etic; Traites theol..., tom. II, p. 336.E o nvttur scump sfntului Simeon
c bunurile dumnezeiesti se posed n chip constient. De fapt dac nu avem constiinta lor, nici nula
avem.
23. E vorba de auzirea cu sufletul, adic cu un simt al sufletului.
119. Acesta e omul.
120. Sfntul Simeon nu putea s nu sufere influenta timpului su, nmulte privinte care nu tin propriu-zis
de credinta crestin. Fcnd abstractie de ideea celor patru elemente componente ale lumii materiale,
ideeproprie timpului su, el se mai resimte si de ntelegerea simplist a aceluitimp n privinta unirii dintre
trup si suflet. Astzi ne dm seama detaina cu mult mai complex a acestei uniri. De altfel nsusi
sfntulSimeon d dovad c e constient de dificultatea problemei cnd adaugpe de o parte simtirea si
suflarea la cele patru componente ale trupului,iar pe de alta declar c prin ele se uneste sufletul cu
trupul. Sensibilitatea si suflarea snt marea tain a existentei umane. Apartin ele materiei ? Apartin
sufletului E greu de a le atribui unuia sau altuia nmod separat. In sensibilitate se ntlnesc sufletul si
trupul.
24. Fr ndoial, desi fiecare soare lumineaz n mod direct partea omului corespunztoare lui, totusi
lumina Soarelui spiritual se reflectdin suflet si asupra trupului, iar lumina soarelui vzut produce
bucuriesi sufletului. Cci omul, desi e din dou prti, e totusi unul. n om serealizeaz unirea ntre cele
dou lumi. Aceasta o va spune sfntul Simeonn capetele urmtoare.
25. Soarele spiritual d putere sufletelor s vorbeasc, ntructvorbindu-le el nsusi le misc la rspuns.
El e Subiectul suprem, carese adreseaz subiectelor fcute dup chipul Lui. El e Cuvntul cuvnttor,de
unde pornesc toate cuvintele de chemare si din care-si iau miscareade rspuns toate cuvintele de
rspuns ale subiectelor create. Aceastconvorbire leag subiectele create de Dumnezeu si lumineaz
toate creaturile n acelasi timp.
1. Aceste trei ultime capete au intrat n prefata "Stoglavei", colectie de hotrri ale Sinodului din 1551 de
la Moscova. A se vedea laE. Duchesne, Le Stoglav et Ies cents chaplres, Paris, 1920, p. 4-5. DupJ.
Darrouzes, Chaptres theologiques etc, p. 79.
2. Sfntul Maxim spune: "Dumnezeu este nceputul, mijlocul sisfrsitul celor ce snt" (Cap. gnostice I, 5),
dar si c : "Dumnezeu nu eslepentru Sine, pe ct e cu putint s stim noi, nici nceput, nici mijloc,nici
sfrsit" (II, 2). Hristos ns s-a fcut prin ntrupare nceputul, mijlocul si sfrsitul vietii noastre celei noi.
3. Sfnta Treime, ca diversitate de Persoane n unitatea fiintei, seface principiu de mentinere a unittii
tuturor n diversitate.
3. Acelasi Dumnezeu, fiind si n cele din urm, le face si peacestea ca pe cele dinti. Din faptul c
Dumnezeu sau Hristos e si ncele din urm, sfntul Simeon scoate concluzia c n fond si cele din
urmsnt cele dinti si invers.
4. Sobornicitatea Bisericii si are temeiul n faptul c n fiecare credincios este Acelasi Hristos, deci n
fiecare credincios snt toti credinciosii.
5. Corespunde cu cap. 62 din Filocalia greac.
6. Faptul c lumina dumnezeiasc trece prin ngeri la sfinti, nu-ilas pe sfinti mai prejos de ngeri. Cci
lumina dumnezeiasc trecnd dela ngeri la sfinti nu se mputineaz, ci li se mprtseste acestora
ntreag. Trecerea aceasta nu face dect s nfptuiasc legtura ntre ngeri si sfinti.
5. Trecerea luminii de la ngeri la sfinti e ca trecerea pildei siputerii de sfintenie de la sfintii dinainte la cei
de dup ei. Aceasta e otraditie vie, care asigur unitatea ntre generatii. Acelasi Hristos e ncei dinti si
n cei din urm, fcndu-i pe cei dinti ca pe cei din urmsi pe cei din urm ca pe cei dinti. Sfntul

Simeon d revrsrii luminii dela ngeri la sfinti si de la sfintii dinainte la cei de dup ei un sens
detraditie.
6. Corespunde cu cap. 62 din Filocalia greac. Patimile rup lantultraditiei vii a sfintilor, care constituie un
fel de coloan vertebral aTraditiei vii a Bisericii.
7. Cine rupe legtura cu sfintui cu care e n legtur nemijlocitrupe prin aceasta legtura cu toti sfintii
de mai nainte. Prin el se vaintroduce o ntrerupere n lantul traditiei, cu grele urmri pentru
Hristos.Pentru mentinerea traditiei se cere smerenie si iubire fat de naintasi,precum ruperea traditiei e
pricinuit de mndrie si de lipsa de iubire.
10. Viata duhovniceasc e mpletit din contraste, ca si viata npcat. Plcerea pcatului e nsotit de
chinul prerii de ru. ntristareapentru pcat care merge pn la plns, naste bucuria, cci ea pune
nceputul vietii celei noi.
11. Cu acest capitol ncepe un sir de capete de aplicare pilduitoare a unui discernmnt subtil al unor
stri sufletesti, care pot aveadiferite continuturi, cu toat aparenta de identitate.
135. nceptorii trebuie s pun deosebit rvn n dezlipirea luntric de grijile lumesti. Dup ce au
progresat, au dobndit aceast dezlipire, chiar dac snt ntre lucruri.
17. Aceasta e metoda de a satisface cerintele strict necesare alevietii, fr a aluneca spre pcat. Asa a
fcut Hristos.
18. Corespunde cap. 64 din Filocalia greac. Acela va evita nssvrsirea pcatului, chiar dac i se
porunceste.
19. El nu se va lsa convins de argumentele celor ce voiesc s-iusureze frica de chinurile vesnice si
durerea pentru ele. Dac filozofulgerman Heidegger socoteste c existenta fiintei omenesti e
frmntatpermanent de grij, n spiritualitatea crestin existenta este stpnit defrica de chinurile
vesnice.
20. Corespunde cap. 65 din Filocalia greac.5 - Filocalia
140. Corespunde cap. 66 din Filocalia greac. Se accentueaz aci unmare paradox : durerea naste
bucurie ; clul fricii duce la viat. Pentruc acestea sensibilizeaz si ntresc spiritul, nu-1 las n
somnolent sin lipsa de trie. n aceasta st faptul c prin cruce se ajunge la viat.
141. Corespunde cap. 67 din Filocalia greac. Izvorul lacrimilor seface izvor de lumin. Se vede prin
lacrimile acestora lumina din ei. Celce nu poate plnge pentru pcat rmne ncruntat si ntunecat.
22. Este extazul, n care omul a plecat de la sine, absorbit delumina si de focul Duhului Sfnt. Acesta
face trupul transparent si fierbinte pentru c si sufletul e fierbinte. El e focul entuziasmului curat.
23. Un alt paradox: din rcoarea lacrimilor se aprinde focul unuisi mai mare dor de Dumnezeu. Si invers.
24. Aceasta e o stare de deplin transparent spiritual prin DuhulSfnt si prin ntrirea la culme a
spiritului omenesc.
25. Corespunde cap. 68 din Filocalia greac. Sfntul Simeon descrieaci o stare de extaz din cele trite
de el.
24. Prin lacrimi, inima nmuind Snvrtosarea ei se deschide Duhului.
25. Corespunde cap. 69 din Filocalia greac.
27. Corespunde cap. 70 din Filocalia greac.
28. Corespunde cap. 71 din Filocalia greac.
29. Cei mndri socotesc mndri pe oamenii duhovnicesti, pentru cacestia nu primesc s se coboare la
glume si la fapte usuratice.
30. Corespunde cap. 72 din Filocalia greac.
31. Lipsa unei singure virtuti tine inima ptat si o singur patse simte n toate virtutile, tulburndu-le.
30. Cap. 73 din FHocalia greac. Singur Dumnezeu este cu adevrat curat n chip desvrsit si poate
curati inima omului cu focul iubiriiaprins de El n inim.
31. Darrouzes, op. cit., p. 89, d la not: Isaia LXII, 2. Dar nacel loc nu se afl aceste cuvinte.
32. Mintea, mereu n miscare, e mai greu de stpnit dect mdularele trupului.
33. Desigur, nu e vorba numai de un gnd teoretic la ru, ci deun oarecare gnd ispititor. Dar acest gnd,
dat fiind puterea lui de influent, numai prin prezenta lui Dumnezeu n om poate s nu mai durezen
om.
157. De aci vedem c "lumina" de care vorbeste att de mult sfntulSimeon const n curtia inimii si a
privirii. Curtia aceasta o are omulnumai cu ajutorul lui Dumnezeu, sau numai venindu-i de la El. Ea
eacolo unde nu se intercaleaz nici un alt gnd ntre om si Dumnezeu.Inima curat e acolo unde s-au
dezrdcinat chiar gndurile rele dinsuflet.
158. Prin aceast afirmare sfntul Simeon risipeste orice rstlmcirea gndirii sale, c ar admite o
desprtire a mintii de simturi n lucrareaei. Spiritul transfigureaz lucrarea simturilor, nu se dispenseaz
de ea.Dar nici lucrarea simturilor nu poate fi cugetat fr spirit. Omul e unitate de suflet si trup n
actele, n gndurile si n sentimentele sale. Darsfntul Simeon spune si mai mult: omul care nu mai are
nici un gnd run sine si nalt si simturile la "cer", adic vede si prin ele luminadumnezeiasc, sau
taine spirituale mai presus de lucrurile pmntesti.Cci aceste taine se vd totusi prin lume sau prin trup
devenite transparente. Aceasta pentru c simturile lui au devenit apte pentru aceste taineSi snt

coplesite de minte si prin mintea lui de lucrarea Duhului Sfnt.Mintea si simturile au devenit n acest caz
o unitate cunosctoare peun plan mai nalt. Omul cunoaste ca o fiint total realittile superioare.
159. Inima curat face transparent pe om sie nsusi. Pn ce inimae ptat, omul nu se poate cunoaste
pe sine nsusi pentru c nu-si estetransparent nici siesi, cum nu este nici altora. Se interpune ntre el
sisinea sa indefinit preocuparea de altceva inferior si mrginit. Inimacurat e profunzimea abisal a
omului, redescoperit. Cci nu se maiinterpune nici un gnd despre vreun obiect limitat ntre el si
aceastprofunzime. Omul se cunoaste acum ca ceea ce este el propriu-zis nindefinitul lui, care, ntruct
e deosebit ntr-o anumit privint de indefinitul altor oameni, e totusi definit ntr-un anumit fel. Dar
profunzimeaabisal credinciosul nu si-o poate descoperi dect cnd ea se deschide nprofunzimea
infinit a lui Dumnezeu n care subzist.
160. Sufletul, detasat de diferite gnduri limitate conforme obiectelorlor, se vede pe sine deosebit de
gndurile trectoare, deci nemuritor.
Aceasta e una cu trezirea la adevrata constiint de sine. Dar aceasta se iveste mpreun cu constiinta
de Dumnezeu. El se trezeste la constiinta nemuririi sale, ntruct si cunoaste persistenta sa iat de
gindu-rile trectoare. Acest suflet se bucur de nvierea sa nainte de nvierea trupului, prin lucrare, prin
putere, prin experient si prin adevr. Vznd pe Dumnezeu, nceteaz lucrarea lui cugettoare
trectoare, rmnnd cu lucrarea lui netrectoare, cci Dumnezeu e mai presus de cugetarea care face
efortul de a defini si pune n legtur obiectele variate si definite si prin aceasta recurge la niste categorii
mai prejos de cugetarea mintii ndreptat neschimbat spre Dumnezeu cel Infinit si spre sinea sa
indefinit.
161. Aceasta nu nseamn c nu pot conlucra unii cu altii n lucrurile necesare vietii pmntesti. Mai mult
chiar, de aci se vede c pentru sfntul Simeon neprtsa celor curati cu lumea nseamn numai neprimirea cuvintelor, gndurilor si faptelor rele din ea. Dar ei tocmai prinaceasta pot lucra la curtirea si la
ridicarea celor din lume. Deci poate exista, n vederea acestui scop, o legtur a lor cu ceilalti oameni.
Ba sfntul Simeon o cere aceasta n alte locuri cu toat puterea.
44. Asa cum sfntul Simeon identific curtia cu lumina, tot asaidentific necurtia poftelor si a patimilor,
cu ntunericul. Cea dintii dputinta vederii lui Dumnezeu, cea din urm nu.
45. Cap. 74, Filocalia greac.
47. Cap. 75. Filocalia greac. Pocinta nu are hotar. Cci mereuputem nainta n cele bune, prndu-ne
ru de nedesvrsirea dinainte.
48. Cap. 76, Filocalia greac. "Intru cunostint", nseamn n chipconstient, simtit. Frumusetea lui
Hristos este pe de o parte neapropiat,cci nu poate fi cuprins, pe de alta e simtit. E cunostint si
nestiint.Chiar subiectul semenului, pe de o parte l sesizm, pe de alta ne rmnetranscendent si de
nedefinit.
49. Cap. 77, Filocalia greac.
50. Cap. 78, Filocalia greac. Poruncile mplinite se nscriu n fiintanoastr, virtutile si pun pecetea pe
ea. Arvuna Duhului vine ca o primlumin de sus n fiinta noastr, producnd o prim transparent a
eipentru Dumnezeu si o prim unire a ei cu El. Duhul este inelul lui Hristos, legtura nceptoare cu
Hristos.
50. Cap. 79, Filocalia greac.
51. Cap. 80, Filocalia greac. Odat arvuna primit, nu trebuiestat pe loc, ci trebuie naintat, adic
trebuie cultivat. Altfel are loc oadevrat cdere din dragostea fat de mire.
54. S-a rupt comuniunea luntric dintre suflet si Hristos.
55. Cap. 81, Filocalia greac. Aceasta nu nseamn c Dumnezeuiubeste pe cel ce premerge cu iubirea
lui, ci pe cel ce rspunde iubiriiSale. Cci nu poate intra n inima celui ce nu si-o deschide iubirii Sale.
56. Tii iubirea cuiva, dar nu o stpnesti, cci depinde si de libertatea aceluia.
57. Aci ti se pare c ai iubirea celuilalt, aci c n-o mai ai. Numaidup consolidarea n ea, ai asigurarea
statornic a ei.
58. Credinta, harul, strile duhovnicesti nu snt ca niste obiectefixe si tangibile. Ele dau ntr-un anumit
moment convingerea prezenteilor, n altul parc nu mai snt. Principal e ca din momentul din urms nu
tragi concluzia c nu va reveni momentul dinti si s-ti faci dinaceasta o concluzie definitiv de gndire si
comportare.
56. S o tin ca iubire activ, nu static.
57. Cap. 82, Filocalia greac. S o pzeasc deci printr-o naintarecu fapta si prin ntrirea ei n virtuti.
58. Cap. 83, Filocalia greac. Harul nu se mentine unde nu selucreaz poruncile lui Hristos. Harul e
putere activ, e iradiere, nu eceva static.
59. Cap. 84, Filocalia greac. Materialul e nesfrsit, n sensul, csufletul niciodat nu sfrseste a se
desvrsi, dar si n sensul c el mereutrebuie s fie n lucrare. Altfel se prbuseste n moarte, n inertie,
laorice nivel ar fi ajuns. Si atunci nu mai are acoperis potrivit cu el, care const propriu-zis din infinitatea
deschis a lui Dumnezeu.
179. Cap. 85, Filocalia greac.

180. Important e ca afectele s fie tinute n fru, s nu se lunecela pcat prin ele. Dulceata spiritual a
vietii n Duhul Sfnt l face peunul ca acesta s nu simt trebuinta plcerilor legate de
satisfacereapoftelor. 181. Cap. 86, Filocalia greac.
182. Cap. 87, Filocalia greac.
183. Asa cum visele cu continuturi pmntesti au legtur cu celetrite de fapt, asa au si cele referitoare
la realittile dumnezeiesti olegtur adevrat cu ele, ntrucit au fost trite n stare de trezvie.6 - Filocali"
184. Mintea celor n care s-a slsluit Duhul a devenit simpl, pentru c n ea totul e armonios si
concentrat n Duhul; n ea nu snt ndoieli, sfsieri, contraziceri, schimbri de metode si tinte fr
sigurantac snt mai bune ca cele dinainte si c vor duce n mod nendoielnicla succes cum n-au dus
cele dinainte.
185. Cap. 88, Filocalia greac.
67. Cap. 89, Filocalia greac.
68. Cap. 90, Filocalia greac. nvttura aceasta despre mntuireeste cu totul deosebit de nvttura
apusean a unei justificri pur juridice a omului prin echivalentul mortii lui Hristos.
69. Cap. 91, Filocalia greac.
70. Deci sfintui Simeon admite si putinta unei vieti curate n lume.Nu deprtarea extern de lume, ci
detasarea luntric de ceea ce e ruIn ea, este lucrul hotrtor.
70. Cap. 92, Filocalia greac.
71. Aceast scen e pictat pe zidul din afar al Mnstirii Su-cevita din Bucovina.
72. Cap. 93, Filocalia greac. Dumnezeu ne acord o demnitate,cerndu-ne s dm si noi niste osteneli
pentru bunttile ce ni le va drui.Cci voieste s ni se fac prin aceasta dator, voieste s ne dea un
oarecare drept la aceste buntti. Nu voieste s ne ncarce cu ele ca peniste obiecte pasive, ci s
crestem la capacitatea de a fi purttorii lorn mod activ, sau de a ni le asimila ca subiecte.
193. Cap. 94, Filocalia greac. 194. Cap. 95, Filocalia greac.
195. Cap. 96, Filocalia greac.
75. Deci el nu trebuie s rmn nelucrtor ca lucrurile nesimtitoare, ci s-si uneasc voia sa cu voia lui
Dumnezeu, care aduce unadaos de mare putere voii sale. Aceasta se vede din cele spuse n continuare
de sfntul Simeon.
76. Cap. 97, Filocalia greac. Asa cum altoiul face un singur pomcu tulpina n care s-a altoit, asa si
harul cu firea n care s-a sdit, sauvoia lui Dumnezeu cu voia omului n care s-a imprimat, fac un
singurntreg. Cci omul si omoar voia sa prin voia proprie si prin aceastasi-o mplineste si ntreste n
acelasi timp.
77. Cap. 98, Filocalia greac.
199. Dumnezeu te-a fcut prieten, adic te-a ridicat la un dialog intim cu El si-ti druieste tot ce are si El
prin aceasta.
81. Cap. 100, Filocalia gread. Orict de mari ar fi lucrurile silumea, ele snt numai obiecte ale omului,
druite lui de Dumnezeu, casemn al iubirii Lui. Ba Dumnezeu i d omului daruri si mai maxi dectlumea:
se d pe Sine nsusi ca cel mai bun prieten. Aceasta e slavacu care cinsteste Dumnezeu pe om.
82. Fiul a slvit pe Tatl ca om ntr-un chip exemplar pentru noi.De aceea s-a fcut om. L-a slvit
renuntnd la Sine si predndu-se Tats-lui desvrsit prin ptimiri si prin moarte.
83. Dac noi slvim pe Tatl, cum L-a slvit Fiul ca om, si Tatlne slveste pe noi cum l slveste pe
Hristos ca pe Piui Su cel vesnic,fcut om.
84. Cap. 101, Filocalia greac.
85. Acesta e lucrul esential: s porti fr ntristare cele ce ti sepricinuiesc cu scopul ca s te ntristeze si
s te fac prin aceasta spctuiesti, dovedind c esti legat de lumea aceasta si nu ai
ncrederedesvrsit n Dumnezeu. 205. Cap. 102, Filocalia greac.
206. Cap. 103, Filocalia greac. In rbdare si mngiere e o lumin,e vederea celor mai presus de viata
aceasta. Numai aceasta d puterede rbdare si aduce mngiere.
207. Propriu-zis nu se poate pierde si nu trebuie pierdut, ci celce o are trebuie s se socoteasc ca si
cnd n-ar avea-o. S nu se mn-dreasc cu ea.
85. Cap. 104, Filocalia greac. In Dumnezeu snt si cele nvtatede el ntr-o armonie cu toate cele
nestiute. Cci El e mai presus de toate.Iar n lumina Lui se nteleg mai bine si cele necunoscute nc.
86. Cap. 105, Filocalia greac. Textul grec e mai dezvoltat.
209 b. Deci ei nu trebuie s se tin cu totul n afar de legtura cu ceilalti oameni. Iar acestora nu li se
cere s uite stiinta lor, ci s cunoasc pe Dumnezeu si s ncadreze stiinta lor partial n lumina total a
lui Dumnezeu, n care snt toate.
210. Iubirea lor va fi continuu lucrtoare si pentru acesti oameni,deci pentru toti.
87. Cap. 107, Filocalia greac. Aceasta e singura ntristare a celorce se afl n fericirea fr lipsuri a
petrecerii dumnezeiesti. Nici acoloei nu uit de fratii lor care-si primejduiesc viata vesnic.
88. Acestia snt oameni cu neputint de influentat n ru.
89. Cap. 106, Filocalia greac.

90. Fiul lui Dumnezeu, fiind n acelasi timp Fiul Omului, unin-du-se cu noi, ne face si pe noi fii ai lui
Dumnezeu dup har. Sls-luindu-se prin aceasta n luntrul nostru cu Duhul Su Preasfnt, pe Care
L-a primit si ca om, aduce n noi mprtia cerurilor, care e acolo unde e Duhul Sfnt.
215. Cap. 108, Filocalia greac. Mntuirea const n unirea cu Dumnezeu n Hristos, nu n vreo
justificare juridic.
216. Cap. 109, Filocalia greac. Botezul ne druieste sau ne punen lucrare din nou libertatea, pentru c
Hristos cu libertatea Lui fat depcat se slsluieste n noi.
217. Cap. 110, Filocalia greac. Sfntul Simeon nu admite nici oalterare a firii omenesti prin pcat.
218. Cap. 111, Filocalia greac. Se cere o struint continu n aface binele. Cci numai asa ne zidim
casa duhovniceasc. Cu o singurpiatr nu facem casa, dar cu o singur piatr, dac lipseste, o
putemstrica, dac nu o punem ndat la loc. In planul duhovnicesc acest lucrul facem prin pocint.
Iubirea nu se ntretine prin fapte discontinui, ciprin fapte continui.Hristos e n toti fr exceptie. Deci pe
toti trebuie s-i iubim si pretuim ca s devin sinea noastr un ntreg n iubire. Dispretuirea unuia e o
ran n sufletul nostru si o singur ran duce la moarte.
219. Iubirea se cere artat n mod continuu nu numai fat deunul, ci fat de toti. Cci n toti este
Hristos. A excepta pe unul de laiubire, nseamn pe de o parte a iubi, pe de alt parte a nu iubi
peAcelasi Hristos ; nseamn a-L iubi pe El mbrcat ntr-un fel si a nu-Liubi, artndu-se ndat dup
aceea mbrcat alt fel. Neiubirea fat deuna din nftisrile Sale zdrniceste iubirea fat de alt
nftisare a Sa.O iubire practicat continuu fat de toti, ca fat de Acelasi Hristos, e oiubire care-i
pretuieste n acelasi timp pe toti ca pe Acelasi Hristos. Avedea n toti pe Hristos, e cea mai mare fort
pentru solidaritatea uman.
220. Cap. 112, Filocalia greac.
95. Cap. 113. Filocalia greac.
96. Cap. 114, Filocalia greac. Trebuie s socotim pe fiecare cape Hristos Dumnezeu, pentru c Fiul lui
Dumnezeu, fcndu-se ipostas alfirii noastre, s-a fcut ipostasul fundamental al tuturor oamenilor.
Prinfata fiecruia licreste fata Aceluiasi Hristos; prin apelul adresat noude fiecare ne adreseaz apelul
su Acelasi Hristos.
97. Cap. 115, Filocalia greac.
224. Jertfa adevrat e cea n care cineva se druieste total. Trebuie trit aceeasi predare total n
druirea tuturor bunurilor proprii,pe care a trit-o Hristos n vrsarea sngelui Su, n druirea total
avietii Sale. 225. Cap. 116, Filocalia greac.
226. Cap. 117, Filocalia greac. In Hristos toti putem muri duhov-niceste nou nsine, jertfindu-ne total
altora.
227. Cel ce d tot ce are dintr-odat a mplinit printr-o singurfapt cerinta iubirii si a jertfei totale si a
nfptuit n sine starea ei, pecare altii nu o nfptuiesc niciodat prin faptele lor de milosteniemrunt.
228. Cel ce-L are pe Hristos mpreun-gritor se afl cu El nsusintr-un dialog direct. Ca atare, a
depsit cuvintele Scripturii, aflndu-sen relatie nemijlocit cu Subiectul si cu Izvorul lor infinit mai
bogatdect toate cuvintele pe care le rosteste, sau care au fost scrise prininspiratia de la El.
229. Cap. 118, Filocalia greac. E nu att desvrsirea de la nceput,ci cea pe care o are n gndirea lui
Dumnezeu, care st la originea lui.

Sfntul Simeon Noul Teolog

Lepadarea de lume si retragerea desavrsita, nsotita de nstrainarea de toate mijloacele,

obisnuintele, socotintele si de persoanele din viata, si lepadarea de trup si de voie se fac
pricina de mare folos celui ce s-a lepadat n scurta vreme asa de fierbinte.
Daca fugi de lume, ia seama sa nu dai sufletului mngieri la nceput si sa o cercetezi pe
aceasta, chiar daca te silesc sa faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Caci pe ei i
ndeamna la aceasta demonii pentru a stinge caldura inimii tale. Chiar daca nu-ti vor putea
mpiedica cu desavrsire hotarrea, ei o vor face cu siguranta mai moale si mai slaba.
Cnd te vei afla fata de toate dulcetile vietii cu suflet barbatesc si nenduplecat, demonii nduioseaza
rudeniile si le fac sa plnga si sa se jeleasca n fata ta pentru tine. Ca acesta este adevarul, vei
cunoaste daca tu vei ramnea neclintit si n fata acestei ispite. Caci i vei vedea pe aceia aprinzndu-se

deodata de mnie si de ura mpotriva ta si departndu-se de tine ca de un dusman, nemaivrnd sa te

vada.

Vaznd supararea ce s-a iscat pentru tine n parinti, frati si prieteni, sa rzi de dracul care a
pus la cale sa se faca acestea mpotriva ta; si cu frica si srguinta multa, retrage-te si roaga
pe Dumnezeu cu staruinta ca sa ajungi degraba la limanul Bunului Parinte, la Care ajungnd
sufletul tau ostenit si mpovarat, El l va odihni. Caci multe pricini de primejdii si de ultima
pierzanie cuprinde marea vietii.
Nu vrei sa mai rami n lume pentru pricini binecuvntate sau nentemeiate, ci ndata ce ai
fost chemat, asculta degraba. Caci de nimic altceva nu se veseleste Dumnezeu asa de mult ca
de repeziciunea noastra. Fiindca mai mare este ascultarea imediata cu saracie, dect
ntrzierea cu multime de bunuri. ( Mai multa bucurie face lui Dumnezeu raspunsul imediat
la chemarea Lui, chiar daca nu esti pregatit, dect amnarea cu pretextul de a te pregati.
Fapta buna ceruta de Dumnezeu trebuie savrsita imediat. Altfel te obisnuiesti cu amnarile
si poate n-o mai mplinesti niciodata. Sau, fapta buna pe care o poti face n mprejurarea
aceasta, n-o mai poti face niciodata.)
Daca ai primit, frate, flacara si alergnd ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un parinte
duhovnicesc, de vei fi ndemnat de el, sau de fratii care se nevoiesc mpreuna cu tine, sa te
folosesti de bai sau de mncaruri, sau de alte mngieri, pentru ntarire, sa primesti acestea.
Dar fii totdeauna pregatit pentru post, pentru patimire, pentru nfrnarea cea mai deplina.
Ca de vei fi ndemnat de parintele tau ntru Domnul sa te mpartasesti de mngieri, sa te afli
ascultator aceluia, ca voia ta sa nu o faci nici n aceasta. Iar de nu, rabda cu bucurie cele ce ai
vrut sa le faci de bunavoie, folosindu-te sufleteste. Caci pazind aceasta, vei fi pururi ntru
toate postind si nfrnndu-te si ca unul ce te-ai lepadat cu voia ntru totul. Ba nu numai
att, ci vei pastra nestinsa si flacara aflatoare n inima ta, care te sileste sa dispretuiesti
toate.
Cnd dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau mpiedica de la tinta
noastra cea dupa Dumnezeu, se vor furisa n cei ce fataresc evlavia si vor ncerca sa
mpiedice prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai nti miscati, chipurile, de dragoste si de
compatimire, acestia i vor ndemna pe cei ce se nevoiesc, sa se odihneasca spre a nu slabi
trupul si a cadea n lncezeala. Pe urma i atrag la ntlniri fara folos, facndu-i sa-si piarda
zilele n ele. De va asculta vreunul dintre cei ce se nevoiesc si se va potrivi lor, se vor ntoarce
si vor rde de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pazi pe sine strain
de toate, cu mintea adunata si nfrnata n toate, se vor aprinde de pizma si vor face totul
pna ce l vor alunga si din obste. Caci nu sufera slava desarta cea necinstita sa vada n fata ei
smerenia, laudata.
Cel ce a cercat folosul duhovnicesc si a dobndit credinta nemincinoasa, lund pe Dumnezeu
ca martor al adevarului, si-a zis: Mi-am pus n mine gndul sa nu cer parintelui meu nici sa
mannc, nici sa beau, sau sa ma mpartasesc de ceva fara el, pna ce nu-i va da de stire
Dumnezeu si mi va porunci mie. Si facnd asa, niciodata, zice, n-am fost mpiedicat de la
scopul meu.
Credinta nendoielnica dovedeste cel ce cinsteste cu evlavie ca sfnt pna si locul n care
vietuieste calauzitorul si parintele sau. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste

fierbinte n mini sa-l puna pe capul sau si unge cu el pieptul sau, ca si un leac curatitor al
patimilor si al pacatelor sale. Iar de el nu ndrazneste sa se apropie, nici sa atinga vreo haina
sau vreun acoperamnt al lui fara voia sa; dar atingnd ceva din ceea ce-i apartine aceluia, o
face aceasta cu frica si cu respect, socotindu-se pe sine nevrednic nu numai de vederea si de
slujirea lui, ci si de intrarea n chilia lui.
Nimeni nu poate cunoaste cum se cuvine, cu ochii sensibili, marimea cerului si latimea
pamntului si ratiunile tuturor celorlalte. Caci cum va putea cineva ntelege cu ochii trupului
cele ce ntrec mintea si ntelegerea? Numai mintea curatita de gnduri si eliberata de
prejudecati si luminata de mintea si de harul lui Dumnezeu va putea ncerca cum se cuvine,
dupa masura luminarii primite, sa contemple fapturile.
Precum noaptea nu vedem cu ochii sensibili dect n locul acela unde aprindem lumina unui
sfesnic, iar toata lumea cealalta ramne pentru noi o noapte ntunecoasa, la fel celor ce
dorm n noaptea pacatelor, Bunul Stapn li se face o lumina mica, macar ca, Dumnezeu fiind,
ramne tuturor necuprins, crutnd neputinta noastra. Si atunci deschizndu-si omul ochii
mintii si privind firea celor ce sunt, cum n-a mai privit niciodata, se umple de uimire, si-l
podidesc, fara sa vrea si fara durere, lacrimile, prin care se curateste cu al doilea botez, cu
botezul acela de care zice Domnul n Evanghelie: De nu se va naste cineva din apa si din
Duh, nu va intra n mparatia cerurilor (Ioan III, 5); si iarasi: De nu se va naste cineva de
sus (Ioan III, 7). Spunnd de sus, a dat sa se nteleaga nasterea din Duh.
Primul Botez are apa care prenchipuieste lacrimile, are mirul ungerii care e semnul
premergator al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adevarului,
ci este nsusi adevarul.
Precum flacara focului se ridica nencetat spre naltime, mai ales daca ntorci materia care
ntretine focul, asa si inima celui iubitor de slava desarta nu se poate smeri, ci cnd i spui
cele de folos pentru el, se nalta si mai mult. Caci mustrat sau sfatuit, el se mpotriveste cu
mnie, iar laudat si lingusit, se nalta n chip pacatos.
Omul care este obisnuit sa se mpotriveasca si este siesi o sabie cu doua taisuri, ucigndu-si
sufletul fara sa stie si nstrainndu-l de viata vesnica.
Cel ce se mpotriveste n cuvnt, este asemenea celui ce se preda pe sine cu voia dusmanilor
mparatului. Caci contrazicerea este o cursa si are ca momeala apararea, prin care fiind
amagiti, nghitim undita pacatului. Prin aceasta e prins de obicei nenorocitul suflet, fiind
apucat de limba si de gtlej de catre duhurile rautatii, care aici l ridica la culmea mndriei,
aici l pravalesc n prapastia pacatului, ca sa fie apoi dus la judecata cu cei cazuti din cer.
Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufere din cauza aceasta mult n inima sa, sa cunoasca din
aceasta ca poarta la sn sarpele cel vechi. De va rabda deci n tacere, sau va raspunde cu
multa smerenie, l-a facut pe acesta neputincios si i-a slabit strnsoarea. Iar de va raspunde
mpotriva si cu acreala, sau va grai cu semetie, a dat putere sarpelui sa-si verse veninul n
inima sa si sa-i roada cu cruzime cele dinauntru ale sale. Prin aceasta l face de fiecare data
mai puternic, dndu-i spre mncare, ndreptarea sa spre cele bune si puterea nenorocitului
sau suflet. Aceasta l va face sa traiasca de aici nainte n pacat, si sa fie mort cu totul pentru
dreptate.

De voiesti sa te lepezi toate si sa te deprinzi cu vietuirea evanghelica, sa nu te dai n seama

unui nvatator nencercat sau patimas, ca nu cumva n loc de petrecerea evanghelica, sa o
nveti pe cea draceasca. Fiindca nvataturile bune sunt de la nvatatorii buni; iar cele rele, de
la cei rai. Caci, desigur, din seminte rele, ies roade rele.
ndupleca pe Dumnezeu cu rugaciuni si cu lacrimi, ca sa-ti trimita un calauzitor nepatimas si
sfnt. Dar cerceteaza si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu nvataturi despre
lucrare ale sfintilor parinti, ca punndu-le alaturi de cele nvatate si faptuite de nvatatorul si
naintestatatorul tau, sa le poti vedea si ntelege pe acestea ca ntr-o oglinda, si pe cele ce
conglasuiesc cu Scripturile sa le iei n inima si sa le stapnesti cu cugetarea, iar pe cele
mincinoase si straine sa le dai la o parte si sa le lepezi, ca sa nu ratacesti. Caci sa stii ca n
zilele acestea multi s-au facut dascali mincinosi si nselatori.
Orbul, fata de Cel Unu, e orb n ntregime fata de toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea
tuturor. El se retine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor, fiind n afara de cele
vazute. Fiind astfel n Unul, le vede pe toate. Si fiind n toate, nu vede nimic din toate.
(Sfntul Maxim Marturisitorul declara ca n Cel Unul sunt ratiunile tuturor. Deci cel ce-l vede
pe Cel Unul, vede ratiunile tuturor n El. Sfntul Simeon Noul Teolog plaseaza nca n viata
aceasta putinta vederii tuturor n Dumnezeu, simultana cu ridicarea peste toate. Aceasta e o
contemplare atotcuprinzatoare n simplitatea ei. Cine are intuitia ntregului, le vede pe toate
ale lui, fara sa se piarda n privirea unei parti sau a alteia.)
Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede si pe sine si pe toti si pe toate. Dar fiind ascuns n
toate, nu priveste la nimic din toate.
Cel ce priveste la nvatatorul si povatuitorul sau, ca la Dumnezeu, nu poate sa-l contrazica.
Iar daca si nchipuie si zice ca le poate mpaca pe amndoua acestea, sa stie ca s-a ratacit.
Caci nu stie ce simtamnt au cei de la Dumnezeu fata de Dumnezeu.
Cel ce crede ca viata si moartea sa este n mna pastorului sau, nu-l va contrazice niciodata.
Iar necunoasterea acestui lucru naste contrazicerea, care pricinuieste moartea spirituala si
vesnica.
nainte ca cel osndit sa primeasca sentinta, i se da putinta de aparare, ca sa spuna
judecatorului despre cele ce a facut. Dar dupa aratarea celor facute si dupa sentinta
judecatorului, nu mai poate contrazice n nici un lucru mic sau mare pe cei rnduiti sa aplice
osnda.
nainte de a se nfatisa monahul la aceasta judecata si de a se descoperi cele din launtrul
sau, poate i mai este ngaduit sa ridice contraziceri n unele lucruri, pentru ca nu sunt
cunoscute, iar n altele cu nchipuirea ca le poate ascunde. Dar dupa descoperirea gndurilor
si dupa aratarea vadita a lor, nu-i mai este ngaduit sa contrazica pe judecatorul si
stapnitorul sau dupa Dumnezeu, pna la moarte. Caci monahul, nfatisndu-se la nceput la
aceasta judecata si dezvaluindu-si cele ascunse ale inimii sale, s-a convins de la nceput, daca
a dobndit oarecare cunostinta, ca e vrednic de nenumarate morti; dar crede ca prin
ascultare si smerenia sa, se va izbavi de toate pedepsele si chinurile, daca cunoaste cu
adevarat puterea tainei.

Cel ce pazeste aceasta nesterse n cugetul sau nu se va mpotrivi niciodata n inima sa cnd
va fi certat, sau sfatuit, sau mustrat. Fiindca cel ce cade n asemenea rele, adica n
contrazicere si necredinta fata de parintele si nvatatorul sau duhovnicesc, se rostogoleste
jalnic n fundul si n prapastia iadului (Prov. IX, 18), nca traind; ca un fiu al neascultarii si al
pierzaniei (Efes. II, 2; Ioan XVII, 12).
Framntarea multa si la vreme nepotrivita ntuneca si tulbura cugetarea si scoate din suflet
rugaciunea curata si cainta. Pe de alta parte, aduce oboseala n inima si prin aceasta,
nasprire si nvrtosare. Iar prin acestea cauta dracii sa duca la deznadejde pe cei
duhovnicesti.
Trndavia si greutatea trupului, nascute n suflet din lene si negrija, ne departeaza de la
canonul obisnuit si aduc n cugetare ntuneric si descurajare. Prin aceasta se ivesc n inima
gnduri de frica si de hulire, nct cel ispitit de dracul trndaviei nu mai poate nici macar sa
mai intre n locul obisnuit al rugaciunii, ci i este lene si pregeta si gndeste lucruri nebunesti
mpotriva Facatorului a toate. Cunoscnd deci pricina si izvorul de unde ti-au venit acestea,
intra cu srguinta n locul obisnuit al rugaciunii tale si caznd la iubitorul de oameni
Dumnezeu, roaga-te din inima cu suspine, ntru durere si lacrimi, cernd izbavirea de povara
trndaviei si a gndurilor rele; si ti se va da degraba tie, celui ce bati si staruiesti cu
osteneala, izbavirea de acestea.
Cel ce a dobndit inima curata, a biruit frica. Iar cel ce se curateste nca, aici o biruie, aici e
biruit de ea. Dar cel ce nu lupta nicidecum, sau nu simte deloc ca e prieten al patimilor si al
dracilor si boala nchipuirii de sine, socotind ca este ceva fara sa fie nimic, sau e robul si
prada fricii, tremurnd ca un prunc cu cugetul si avnd frica acolo unde nu este frica pentru
cei ce se tem de Domnul.
Cel ce umbla n frica de Dumnezeu, chiar daca petrece n mijlocul oamenilor rai, nu se teme.
El are n launtrul sau frica de Dumnezeu si poarta arma nebiruita a credintei, cu care poate
sa le mplineasca pe toate, chiar si pe cele ce par grele si cu neputinta celor multi. El petrece
ca un urias n mijlocul piticilor, sau ca un leu mugind n mijlocul cinilor si al vulpilor,
ncrezndu-se n Domnul. Cu taria cugetului sau i loveste pe ei si nspaimnta inimile lor,
nvrtind cuvntul ntelepciunii, ca pe un toiag de fier.
Sa nu te miri daca, stapnit de frica, tremuri temndu-te de toate. Caci esti nca nedesavrsit
si lipsit de tarie si te temi ca de un prunc de mormoloci. Caci frica este o boala copilareasca si
vrednica de rs a sufletului iubitor de slava desarta. Fata de acest drac sa nu cauti sa te
folosesti de cuvinte si de contraziceri. Caci cuvintele nu folosesc nimic sufletului care
tremura si se clatina. Lasndu-le pe acestea, smereste cu toata puterea gndirea ta si vei
vedea cum dispare frica. (E demna de remarcat aceasta convietuire ntre frica si slava
desarta. Iubitorul de slava desarta tremura de parerile tuturor, chiar de ale celor mai
nensemnati oameni. De frica unor pareri care nu-ti cultiva slava desarta, nu vei putea scapa
contrazicnd pe cei ce nu recunosc meritele tale, ci acceptnd simtirea smereniei. n smerenie
sta adevaratul curaj fata de altii)
Odata, cuprins fiind cineva de trndavie, avea mintea slabita si ntunecata si sufletul molesit,
nct putin mai trebuia ca sa fie lipsit de ntristarea inimii si sa stinga n el flacara duhului si
sa se umple toata casa trupului sau de fum. Ba mai mult, se ivi n el o amorteala a tuturor

madularelor, care-i ducea, din cauza moleselii, la un somn fara masura, nct era silit sa
lipseasca si de la slujbele obisnuite. El ncearca sa se mpotriveasca acestora prin nfrnare si
veghere. Dar biruind somnul, inima lui se naspri din mndrie si lipsindu-i de aici nainte
ntristarea, se strecura n el frica. Cnd o simti pe aceasta n sine, iesi din chilia sa la vreme
nepotrivita si plecnd la un loc retras si ntunecat, statu acolo si ridica minile si se nseamna
cu semnul crucii, iar ochiul sufletului si-l nalta spre Dumnezeu. Umilindu-si astfel putin
gndirea, ndata dracul fricii se desparta putin de la el. Dar dracul cumplit al slavei desarte,
mai puternic dect el, i fura gndul, vrnd sa-l atraga si sa-l predea iarasi dracului fricii.
ntelegnd el aceasta, se mira si ruga fierbinte pe Dumnezeu sa izbaveasca sufletul lui din
asemenea curse ale diavolului.
Mare si anevoie de nteles socotesc ca este pentru toti aceasta mpreuna-lucrare, rautate si
uneltire a dracilor. Caci am cunoscut pe dracul fricii nsotindu-se si lucrnd mpreuna cu
dracul trndaviei si pe acesta din urma ajutndu-l pe cei dinti si ntarind lucrarea lui; de
asemenea, pe cel dinti si ntarind lucrarea lui; de asemenea, pe cel dinti sadind n suflet
frica mpreunata cu nvrtosarea, iar pe al doilea ntarind ntunecarea, moleseala,
nvrtosarea si deznadejdea sufletului si a mintii. Trndavia le este nevoitorilor o ncercare
menita sa le pricinuiasca smerenie.
Dracul trndaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au
naintat n rugaciune, sau pe cei ce se srguiesc cu ea. Caci nici un altul dintre ceilalti draci nu
are putere mpotriva acestora. Acesta si are puterea fie dintr-o ngaduinta de sus si bun rost,
fie, cum socotesc mai degraba, si iau puterea mpotriva noastra din niscai stari necuvenite
ale trupului. Iar ceea ce vreau sa spun este aceasta: mncnd mult si ncarcndu-mi stomacul
si adormind astfel prea satul, aceasta patima a pus stapnire pe mine si am fost biruit; apoi
nfrnndu-ma iarasi peste masura, mi-am facut mintea ntunecata si anevoie de mncat si
iarasi am cazut n aceeasi patima. Cteodata se ntmpla nsa aceasta celor ce se nevoiesc si
din amestecarea aerului, despre care nu stiu sa spun ceva sigur, sau din grosimea vntului de
miazazi.
Trndavia este moartea sufletului si a mintii. Daca Dumnezeu i-ar ngadui sa lucreze
mpotriva noastra dupa puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mntui vreodata.
Datoria noastra este sa i ne mpotrivim cu toata puterea ce ne este data, dar sta n puterea
lui Dumnezeu sa ne trezeasca n chip tainic si sa ne arate n chip vadit biruitori ai ei. Caci e cu
neputinta ca, murind cineva, sa nvie fara ajutorul Celui ce s-a nviat pe Sine din morti.
Cnd mintea e furata de mndrie si se nfunda n ea nsasi si-si nchipuie ca este cava prin
sine nsasi fiindca se nevoieste, harul care o lumineaza n chip nevazut se departeaza de la ea
si, lasnd-o ndata goala, ea si da seama repede de neputinta ei. Caci patimile navalesc
asupra ei ca niste cini turbati si cauta sa o sfsie. Atunci nestiind ce sa faca si neavnd unde
sa alerge ca sa se izbaveasca, alearga, prin smerenie, la Domnul care poate sa se mntuiasca.
Cel ce a iesit deplin din lume se socoteste pe sine ca fiind ntr-un pustiu neumblat ( Ps. LXI,
1) si plin de fiare. De aceea, cuprins de o frica negraita si de un cutremur de nedescris, striga
catre Dumnezeu, ca Iona din chit si de marea vietii; ca Daniil din groapa leilor si a patimilor
furioase; ca cei trei tineri din cuptorul focului launtric al poftei arzatoare; ca Manase din
statuia de arama a trupului acesta pamntesc si muritor. Iar Domnul auzindu-l l izvabeste pe
el din prapastia nestiintei si a dragostei de lume, ca pe proorocul din chit, pentru ca sa nu le

mai daruiasca pe acestea; l izbaveste din groapa gndurilor rele ale poftei, care rapesc si rod
sufletele oamenilor, ca pe Daniil; din atacurile patimase ale focului care-i arde si i slabeste
sufletul si-l mpinge cu sila spre fapte necuvenite, racorindu-i sufletul cu roua Sfntului Duh,
ca pe israelitii aceia; si de trupul acesta pamntesc si greu si prea patimas, pastrndu-l
nenjosit si nedobort si facndu-l fiu al luminii si al zilei (1 Tes. 5, 5) si nvrednicindu-l sa
guste nvierea nca de aici.
Nu numai cel ce se linisteste singur (sihastrul), sau cel ce se afla sub ascultare (n obste), ci si
egumenul si ntistatatorul celor multi si chiar cel ce slujeste, trebuie sa fie numaidect fara
griji, sau liberi de toate lucrurile vietii. Caci daca ne pradam grijilor, calcam porunca lui
Dumnezeu care zice: Nu va ngrijiti de sufletul vostru, ce veti mnca sau ce veti bea si cu ce
va veti mbraca. Caci toate acestea le cauta pagnii ( Matei 6, 25); si iarasi: Vedeti sa nu se
ngreuneze inimile voastre de multa mncare si de betie si de grijile vietii (Luca 21, 34).
Cel ce are gndirea ngrijorata de lucrurile vietii nu este liber. Caci e stapnit si robit de grija
acestora, fie ca se ngrijeste de acestea pentru sine, fie pentru altii. Iar cel liber de acestea nu
se ngrijeste n chip lumesc nici pentru sine si nu se va ngriji nici pentru altii, fie ca e episcop,
fie ca e egumen, fie diacon. Cu toate acestea, nu va sta niciodata fara lucru si nu va dispretui
nici pe cei mai umiliti si mai mici, ci facnd toate n chip bineplacut lui Dumnezeu, va ramne
n toate nengrijorat, toata viata.
Exista o grija nefaptuitoare si o faptuire fara grija, ca si dimpotriva: o negrija faptuitoare si o
lene plina de griji. (Prin aceasta frumoasa distinctie, sfntul Simeon dovedeste ca nu
condamna activitatea, ci apasarea sufleteasca ce o poate nsoti. Sa fii activ ntr-un chip
degajat, ca o pasare n zborul ei vesel, ca un artist, fericit n naripata lui straduinta de a gasi
expresia justa a ceea ce contempla. Aceasta e esenta recomandarii sfntului Simeon.)
Acestea le-a aratat si Domnul. Caci spunnd: Tatal Meu pna acum lucreaza, si Eu lucrez
(Ioan 5, 17), si iarasi: Lucrati nu pentru mncarea pieritoare, ci pentru cea care ramne spre
viata vesnica (Ioan 6, 27), n-a desfiintat activitatea, ci ne-a recomandat activitatea fara grija.
(De fapt, activitatea din iubire fata de altii si de Dumnezeu produce n suflet o stare de
negrija lumeasca si-l duce la desavrsirea vesnica, pe cnd cea din grija egoista de trup l
duce la pieire. Deci Domnul condamna grija, dar nu recomanda inactivitatea. Mai mult chiar,
el condamna si lenea, mai ales pe cea nsotita de grija. De aici rezulta ca desi nu trebuie sa
consideram lucrurile lumii eterne, totusi trebuie sa socotim ca activitatea sufletului n
legatura cu ele, de dragul lui Dumnezeu si al altora, e un mijloc prin care sufletul sporeste n
desavrsire si ajunge la vesnicia fericita pentru care este rnduit. Dealtfel, si rugaciunea este
o activitate.) Apoi spunnd iarasi: Cine, ngrijndu-se, poate sa adauge macar un cot la
statura sa? (Matei 6, 27), a desfiintat grija nefaptuitoare. Iar despre grija ntrupata n fapte,
zice: Iar despre mbracaminte si mncare, ce va ngrijiti? Nu vedeti crinii cmpului si pasarile
cerului, pe cei dinti cum cresc si pe cele din urma cum sunt hranite? (Matei 6, 28). Astfel,
aprobnd pe una si dezaprobnd pe cealalta, Domnul ne nvata cum sa lucram cu grija
nengrijorndu-ne si cum, liberi de griji, sa ocolim o activitate necuvenit. (Ceea ce cere
Domnul n fond e mplinirea unei activitati cuvenite si retinerea de la cea necuvenit. Cea
dinti trebuie sa o facem ntr-un sens cu toata grija, dar n alt sens nengrijorati. Iar pe cea de
a doua sa o evitam, mai ales cnd o facem fara grija, adica neglijenta, sau cu nepasare de
mntuirea sufletului. Exista deci grija si grija. Exista deci grija buna si grija rea, precum exista
negrija buna si negrija rea.)

Nu darma casa ta, voind sa o zidesti pe a vecinului. Sa stii ca lucrul acesta e obositor si greu.
Ia seama ca nu cumva hotarndu-te la aceasta, sa o darmi si pe a ta si sa nu poti sa o zidesti
nici pe a altuia. (Mustrndu-l pe altul pentru greseli, poti sa-ti naspresti sufletul tau si sa
naintezi la ura mpotriva aceluia. Astfel nu-l zidesti nici pe acela si te nraiesti si pe tine.)
Daca n-ai dobndit o desavrsita nepatimire fata de lucruri si de bunurile vietii, sa nu
primesti sa te ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca sa nu te prinzi n el si, n loc sa iei plata
slujirii, sa suferi osnda pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la acestea, de
ntistatatorul, sa fii ca cel ce umbla cu focul care arde si sa opresti momeala gndului prin
marturie si pocainta, ca sa te pastrezi neatins prin rugaciunea ntistatorului. (Marturisind
ispita care ti-a venit de a lua din cele chivernisite ale Bisericii, sau ale manastirii, vei capata
de la duhovnic ntarite sa respingi ispita)
Cel ce n-a ajuns nepatimitor, nu stie ce este nepatimirea, ba nici nu poate crede ca este
cineva astfel pe pamnt. Caci cel ce nu s-a lepadat mai nti de sine (Matei 16, 24) si nu si-a
golit cu bucurie sngele sau pentru aceasta viata cu adevarat fericita, cum va banui ca a
facut cineva acestea ca sa dobndeasca nepatimirea? La fel si cel ce-si nchipuie ca are Duhul
Sfnt neavnd nimic, auzind de lucrarile Duhului salasluite n cei ce au de fapt pe Duhul
Sfnt, nu va crede ca exista cineva n generatia de azi lucrat si miscat de Duhul dumnezeiesc
sau ajuns la vederea Lui n chip constient si simtit, asemenea apostolilor lui Hristos si sfintilor
de altadata. Caci fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca e vorba
de virtute, fie de pacate.
Altceva este a nu ne revolta fata de necinstiri, de batjocuri, de ncercari si necazuri, si altceva
a ne arata multumiti de ele si a ne ruga pentru cei ce ne fac acestea. Altceva este a iubi din
suflet pe acestia si altceva a ntipari, pe lnga aceasta, n mintea noastra fata fiecaruia din ei
si s-i mbratisa fara patima ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire sincera, fara sa
se afle n acea clipa nici o urma a vreunei suparari n noi. Iar lucrul mai mare dect cele spuse
este ca n timpul nsusi al ispitelor sa aiba cineva, n chip neschimbat, aceeasi buna simtire
egala pentru cei ce-l batjocoresc n fata, l calomniaza, l judeca, l osndesc, l njura si-l
scuipa n fata, si pentru cei ce iau n afara nfatisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi
lucruri fara sa se poata nsa ascunde de fapt. Dar neasemanat mai mare lucru dect toate
acestea, socotesc ca este ca cineva sa uite cu desavrsire cele ce le-a suferit si sa nu-si aduca
aminte de ceva din ceea ce i s-a ntmplat, fie ca lipsesc, fie ca sunt de fata cei ce l-au
suparat, ci sa-i primeasca si pe acestia la fel ca pe prieteni, n convorbiri si la masa, fara nici o
gndire la cele ntmplate.
Nici celui ce teologhiceste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia.
Caci pe ct sunt de departe rasariturile de apusuri (Ps. CII, 12), pe atta e mai nalta teologia
dect pocainta. (Avem aici sensul patristic al teologiei, ca fiind contemplatie a lui Dumnezeu,
atinsa pe treptele nalte ale curatiei si nepatimirii. Cel ce traieste desavrsit n Dumnezeu,
vazndu-l cu mintea, nu mai simte nici trebuinta de pocainta, caci uita pna si de starea sa,
fiind iesit ntreg n Dumnezeu pe Care-l vede.) Caci precum se vaita un om aflat n boala si
neputinte, sau precum striga un cersetor mbracat n zdrente, asa face cel ce se afla n
pocainta si savrseste cu adevarat faptele pocaintei. Iar cel ce teologhiceste este asemenea
celui ce petrece n curtile mparatesti mbracat n stralucirea vestmntului si vorbeste

nencetat cu mparatul ca un intim al lui si aude de la el n fiecare moment poruncile si voile

lui.
Fiind jos, nu cerceta cele de sus; iar nainte de ajunge sus, nu te ocupa prea mult cu cele de
jos, ca nu cumva lunecnd sa cazi din amndoua, mai bine-zis sa te pierzi cu cele de jos.
Multi citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citindu-le, le si aud. Dar putini dintre cei ce le citesc
pot cunoaste drept puterea si ntelesul celor citite. Acestia declara uneori ca cele spuse de
Sfintele Scripturi sunt cu neputinta, alteori le socotesc cu totul de necrezut, sau le iau ca
alegorii n sens rau. Pe cele spuse pentru timpul de fata le socotesc ca avnd sa se
mplineasca n viitor, iar pe cele spuse despre cele viitoare, le iau ca deja ntmplate si ca
ntmplndu-se n fiecare zi. Si altfel nu e o judecata dreapta n ei, nici o patrundere
adevarata a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti.
Singur omul din toate cele vazute si cugetate a fost zidit de Dumnezeu ca o fiinta ndoita,
avnd trup alcatuit din patru elemente: din simtire si suflare, prin care participa la aceste
elemente si traieste n ele, si din suflet ntelegator si nematerial si necorporal, unit n chip
negrait si nenteles cu acestea si amestecat cu ele n chip neamestecat si neconfundat. Iar
acestea sunt omul cel unul, animal muritor si nemuritor, vazut si nevazut, sensibil si
inteligibil, vazator al zidirii vazute, cunoscator al celei cugetate. Precum cei doi sori si
mplinesc n chip despartit lucrarile n cele doua lumi, asa si n omul cel unul: unul lumineaza
trupul, Celalalt sufletul si fiecare soare comunica lumina sa, prin participare, partii luminate
de el, dupa puterea de primire a ei, fie n chip mai bogat, fie n chip mai sarac.
Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie sa-i vedem ca pe unul si n fiecare din ei trebuie
sa vedem pe Hristos si sa avem atta dragoste fata de el, nct sa fim gata sa ne punem
sufletul propriu pentru el. Nu trebuie sa numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i
vedem, cum am spus, ca buni. Chiar daca ai vedea pe unul tulburat de patimi, sa nu urasti pe
fratele, ci patimile care l razboiesc. Iar daca l vezi tiranizat de pofte si de gnduri gresite, sa
ai si mai multa mila de el,.ca nu cumva sa fii si tu ispitit (Col. 6, 1), ca unul sa te afli supus
schimbarilor materiei nestatornice.
Exista o paruta smereniei din lene, din neglijenta si dintr-o lipsa de nadejde a constiintei, pe
care cei ce au o socotesc pricinuitoare de mntuire. Dar nu este, caci nu are plnsul
pricinuitor de bucurie, nsotit cu ea.
Exista un plns fara smerenie duhovniceasca si acesta e socotit de cei ce plng astfel cu un
plns curatitor de pacate. Dar nchipuindu-si aceasta, se amagesc n zadar. Caci sunt lipsiti de
dulceata Duhului, ivita n chip tainic n camara ntelegatoare a sufletului (Ps. 33, 9). De aceea
unii ca acestia se si aprind repede de pofta fata de lume si nu pot sa dispretuiasca n chip
desavrsit lumea si cele din lume. Iar cel ce nu poate dispretui acestea n chip desavrsit
lumea si n-a dobndit o deslipire din suflet fata de ele nu poate dobndi nici nadejdea sigura
si nendoielnica a mntuirii sale. E purtat de ndoiala, nencetat, ici si colo, nepunnd temelia
de piatra (Luca 6, 48).
Plnsul este ndoit n lucrarile lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi vapaia patimilor
si curateste sufletul de ntinaciunea pricinuita de ele; altul ca focul, care face viu, prin
prezenta Sfntului Duh si reaprinde si ncalzeste si face nfocata inima si o nflacareaza de
dragostea si de dorul lui Dumnezeu.

Observa si cunoaste lucrarile ce se ivesc n tine din smerenie si din plns si cerceteaza folosul
ce ti se adauga din ele la vreme nepotrivita. Pentru cei ncepatori aceasta nseamna
lepadarea a toata grija pamnteasca, dezlipirea si renuntarea la parinti si la prieteni,
parasirea grijii si dispretuirea tuturor lucrurilor si bunurilor, nu numai pna la un ac, ci si
pna la trupul nsusi.
Precum cel ce pune pamnt pe o flacara ce arde n cuptor o stinge pe aceasta, la fel grijile
vietii si mpatimirea de cel mai nensemnat si mai mic lucru sting caldura aprinsa la nceput n
suflet.
Cel ce s-a lepadat cu bucurie si ntr-o deplina simtire a inimii de lucrurile din afara si de
oameni si de toate cele ale vietii si a uitat de ele a sarit peste mpatimire ca peste un zid si e
ca un strain fata de lume si fata de toate cele din ea. El si aduna mintea sa si-si concentreaza
gndul si cugetarea numai la pomenirea mortii. De aceea se gndeste la judecata si la
rasplata si e cu totul stapnit de acestea, patruns de o frica negraita din pricina acestor
gnduri si a cugetarii la ele.
Cel ce poarta n snul sau frica de judecata e ca un osndit legat n lanturi pe scena acestei
vieti. De aceea, arata ca unul ce e trt de frica ca de un calau, si dus pe drumul spre moarte,
negndind la altceva dect la chinul sau si la durerea pe care va avea sa o sufere din
pedeapsa vesnica. Purtnd n inima acest gnd, frica ce e ntretinuta de el nu-l lasa sa se
ngrijeasca de nici un lucru din cele omenesti. Aflndu-se astfel nencetat ca un pironit pe
lemn, si stapnit fiind de dureri puternice, nu-si poate ndrepta ochii spre fata cuiva si nu
face nici un caz de cinstea sau de necinstea de la oameni. Caci socotindu-se vrednic de toata
necinstirea si dispretuirea, nu-l intereseaza batjocurile ce vin asupra lui.
Cel ce poarta n sine frica mortii are sila de toata mncarea, bautura si podoaba hainelor. El
nu mannca pinea si nu bea apa cu placere, ci mplineste trebuinta trupului atta numai ct
ajunge pentru a trai. Acela va lepada toata voia sa si se va face rob tuturor, nedeosebind
ntre cele poruncite.
Cel ce s-a dat pe sine, de frica chinurilor, rob parintilor dupa Dumnezeu, nu va alege
poruncile care usureaza durerea inimii lui, nici pe cale pe care dezleaga legatura fricii lui. Nu
va asculta nici de cei ce-l ndeamna spre acestea cu prietenie, sau cu lingusire, sau cu
porunca, ci va alege mai degraba pe cele ce-i sporesc frica si va vrea pe cele ce-i strng
legatura si va iubi pe cele ce-i dau putere calaului (fricii). El va starui n acestea, neasteptnd
sa ia dintr-odata slobozire din ele. Dar nadejdea izbavirii face osteneala mai usoara, ceea ce
este mai folositor celui ce se caieste fierbinte.
Tuturor celor ce ncep sa vietuiasca dupa Dumnezeu, le este folositoare frica durerilor si
durerea ce se naste din ea. Iar cel ce-si nchipuie ca poate pune nceput fara durere si fara
lanturi si fara calau (frica), nu numai ca-si aseaza temelia faptelor sale pe nisip, ci si nchipuie
chiar ca-si poate face casa n are, fara temelie, ceea ce naste ntru totul cu neputinta. Caci
durerea aceasta naste toata bucuria si lantul acesta rupe toate lanturile pacatelor si ale
poftelor si calaul acesta nu pricinuieste moarte, ci viata vesnica.
Cel ce nu va vrea sa scape si sa fuga de durerea nascuta din frica de chinurile vesnice, ci se
va lipi cu toata hotarrea inimii de ea si-si va strnge si mai mult legaturile ei, pe masura
acestei hotarri va nainta mai repede si se va nfatisa naintea fetei mparatului mparatilor.

Iar ntmplndu-se aceasta, ndata ce va privi ca printr-o ceata spre slava Aceluia, i se vor
dezlega lanturile, iar calaul lui, sau frica, va fugi departe de la el, si durerea din inima lui se va
ntoarce n bucurie si se va face izvor care izvoraste la vedere nencetat siroaie de lacrimi, iar
n minte, liniste, blndete si dulceata de negrait. Ba i va da si barbatie si-l va face sa alerge
slobod si nempiedicat spre toata ascultarea poruncilor lui Dumnezeu (Ps. CXVIII, 32).
Acestea sunt cu neputinta celor ncepatori, dar le sunt proprii celor ce au ajuns, prin
naintare, spre mijloc. Iar celor desavrsiti, izvorul acesta li se face lumina, inima
schimbndu-li-se si prefacndu-li-se fara de veste.
Cel ce are n launtrul lui lumina Duhului Sfnt, cade cu fata la pamnt neputnd sa o
priveasca si striga cu spaima si cu frica multa, ca unul ce a vazut si a patimit un lucru mai
presus de fire, de cuvnt si de ntelegere. El este asemenea unui om caruia i s-au aprins de
undeva madularele de un foc, n care arznd si neputnd rabda caldura vapaii (Ieremia 20, 9),
se poarta ca unul ce a iesit din sine. Neizbutind nicidecum sa devina iarasi al sau si coplesit
nencetat de lacrimi si racorit de ele, el aprinde focul dorului si mai tare. Ca urmare, varsa si
mai multe lacrimi si, spalndu-se n multimea lor, fulgera de tot mai mare stralucire. Iar cnd
s-a aprins n ntregime si s-a facut ca o lumina, se mplineste ceea ce s-a spus: Dumnezeu
unit cu dumnezeii si cunoscut de ei, si anume att de mult ct s-a unit cu cei cu care s-a unit
si s-a descoperit celor ce-L cunosc.
nainte de plns si de lacrimi, nimeni sa nu ne amageasca cu vorbe desarte (Efeseni 5, 6), nici
sa nu ne amagim pe noi nsine. Caci nca nu este n noi pocainta, nici adevarata parere de
rau, nici frica de Dumnezeu n inimile noastre, nici nu ne-am nvinovatit pe noi nsine, nici n-a
ajuns sufletul nostru la simtirea judecatii viitoare si a chinurilor vesnice. Caci daca ne-am fi
nvinovatit pe noi nsine si am fi dobndit acestea si am fi ajuns la ele, ndata am fi varsat si
lacrimi. Iar fara de acestea, nici nvrtosarea inimii noastre nu se va putea nmuia vreodata,
nici sufletul nostru nu va dobndi smerenie, nici nu vom izbuti sa ne facem smeriti. Iar cel nu
s-a facut astfel, nu se poate uni cu Duhul cel Sfnt. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin
curatie, nu poate sa ajunga la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic sa se nvete
tainic virtutile smereniei.
Cel ce voieste sa-l nvete mestesugul vorbirii si filozofia pe cel ce abia a nvatat sa
silabiseasca literele nu numai ca nu-i va folosi ntru nimic, ci l va face mai degraba sa
descurajeze si sa se dezguste, din pricina neputintei mintii lui de a cuprinde ntelesul celor
spuse. Tot asa cel ce spune ncepatorilor despre cele ale desavrsirii si mai ales celor mai
greoi, nu numai ca nu-i va folosi cu nimic, ci i va si face sa se ntoarca la cele din urma. Caci
privind la naltimea virtutii si ntelegnd ct de departe este la culmea ei si socotind ca lui i
este cu neputinta sa urce spre vrful ei, va dispretui si nceputurile facute de el, ca
nefolositoare, si se va scufunda n deznadejde.
Cnd cei tinuti si stapniti nca de patimi vor auzi ca cel desavrsit dupa Dumnezeu se
socoteste pe sine mai lipsit de curatie dect orice om si dect orice animal si orice fiara si ca
atunci cnd e batjocorit se bucura, cnd e brfit bine cuvnteaza, cnd e prigonit rabda si se
roaga pentru dusmanii lui cu lacrimi si ntru durerea inimii, rugndu-se lui Dumnezeu pentru
ei, la nceput nu cred ca sunt lucruri asa de mari si ncearca sa se faca pe ei dimpotriva cu
acela. Pe urma, dati pe fata pe ei deopotriva cu acela. Pe urma, dati pe fata de Sfintele
Scripturi si coplesiti de sfintii care le-au dovedit acestea cu fapta, marturisesc ca nu pot sa

ajunga la ele. Iar cnd aud ca fara mplinirea acestora este cu neputinta sa se mntuiasca,
atunci, nevrnd sa nceteze cu totul sa faca raul si sa se pocaiasca de pacatele lor, i prinde
deznadejdea.
Cei mai multi cinstesc ca nepatimitori si ca sfinti, pe cei ce fataresc virtutea si altceva arata
n pielea obrazului si altceva sunt dupa omul din launtru, si anume plini de toata
nedreptatea, pizma, viclenia si raul miros al placerilor. Ei socotesc asa, pentru ca nu au ochiul
sufletului curatit, nici nu sunt n stare sa-i cunoasca pe aceia din roadele lor. Iar pe cei ce
petrec n evlavie si virtute si n nerautatea inimii, care sunt sfinti cu adevarat, i socotesc, n
chip gresit, ca pe oamenii de rnd, si trec pe lnga ei dispretuindu-i si i tin de nimic.
Unii ca acestia cinstesc ca nvatator si ca om duhovnicesc mai degraba pe cel guraliv si
aratos. Iar pe cel tacut si cu grija la cuvinte l tin de prost si mut.
Cei trufasi la cuget si bolnavi de mndria diavolului se ntorc de la cel ce vorbeste n Duhul
Sfnt, socotindu-l trufas la cuget si mndru. Caci cuvintele lui mai degraba i plesnesc dect i
strapung. Dar pe cel ce boscorodeste din burta si din fituici si i minte cu privire la mntuirea
lor, l lauda si l primesc. Astfel, nu este nimeni ntre unii ca acestia care sa poata deosebi si
vedea lucrul bine si asa cum este.
Fericiti, zice Dumnezeu, cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).
Dar inima curata nu o poate nfaptui nici o virtute, nici doua, nici zece, ci toate mpreuna
fiind, asa zicnd, ca una singura si dusa pna la capatul din urma. (Lipsa unei singure virtuti
tine inima patata si o singura pata se simte n toate virtutile, tulburndu-le) Dar nici acestea
nu pot face singure inima curata, fara venirea si lucrarea Duhului. Caci precum fierarul si
poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic,
asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar fara venirea focului
dumnezeiesc, ele ramn fara rod si fara folos, neizbutind sa curateasca pata si ntinaciunea
sufletului.
Omul poate lupta mpotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezradacina nicidecum. Si a
primit puterea de a nu face raul, dar nu si puterea de a nu se gndi la el. (Mintea, mereu n
miscare, e mai greu de stapnit dect madularele trupului). Dar evlavia consta nu n a face
numai binele, ci si n a gndi cele rele. Deci cel ce gndeste cele rele nu poate dobndi inima
curata. Si cum ar putea? Caci e ntinata de gndul rau, ca o oglinda de noroi.
Lumea e moarta pentru sfinti si cei din ea la fel pentru ei. De aceea vaznd, nu vad faptele
lor cele bune si auzind, nu pot ntelege (Matei 13, 13) cuvintele lor dumnezeiesti graite n
Duhul Sfnt. Dar nici cei duhovnicesti nu pot primi n ei faptele cele rele sau cuvintele
patimase ale oamenilor lumesti sau rai, ci vaznd si ei cele din lume, nu le vad si auzind cele
ale oamenilor lumesti, ramn cu simtirea ca si cnd nu le-ar auzi. Si astfel nu se nfaptuieste
nici o partasie a acestora cu aceia, sau a acelora cu acestia.
Precum scrisorile de nvoiala, daca nu primesc iscaliturile unor martori vrednici de crezare
nu fac sigura arvuna, tot asa, nainte de mplinirea poruncilor si de dobndirea virtutilor, nu e
sigura iluminarea harului. Caci ceea ce sunt martorii pentru nvoieli, aceea este lucrarea
poruncilor si virtutile pentru arvuna Duhului. Datorita acestora primeste fiecare prin arvuna
ncredintarea mntuirii viitoare.

nti nvoielile se scriu, asa zicnd, prin lucrarea poruncilor, apoi se pecetluiesc si se iscalesc
de catre virtuti. Abia atunci sa da mirele Hristos, sufletului mireasa, adica arvuna Duhului.
(Poruncile mplinite se nscriu n fiinta noastra, virtutile si pun pecetea pe ea. Arvuna Duhului
vine ca o prima lumina de sus n fiinta noastra, producnd o prima transparenta a ei pentru
Dumnezeu si o prima unire a ei cu El. duhul este inelul lui Hristos, legatura ncepatoare cu
Hristos).
Se ntmpla uneori ca mirele ntrzie n vreo calatorie, sau e ocupat cu alte treburi, si de
aceea hotaraste sa amne nunta. Daca mireasa se va mnia si, dispretuind dragostea lui, va
sterge sau va rupe hrtia de nvoiala, va cadea ndata din nadejdile ce le are n mire. Asa se
ntmpla si cu sufletul. De va zice cineva dintre cei ce se nevoiesc: pna cnd sunt dator sa
ma ostenesc? Si drept urmare va slabi din ostenelile nevointei si, prin neglijarea poruncilor si
prin parasirea pocaintei nencetate, va sterge si va rupe, asa zicnd, nvoielile, va cadea
ndata cu totul si din arvuna si din nadejdea n Dumnezeu.
Daca mireasa si ntoarce catre altul dragoste de la mirele cu care s-a nvoit, si se mpreuna
cu acela, pe fata sau n ascuns, nu numai ca nu mai poate spera sa primeasca de la mire
nimic din cele fagaduite ei, ci are sa astepte cu dreptate si pedeapsa si ocara prevazuta de
lege. Tot asa se ntmpla si cu noi. Daca-si ntoarce careva dragostea datorata mirelui
Hristos, spre pofta vreunui alt lucru, pe fata sau n ascuns, si inima lui e tinuta de acel lucru,
se face urt mirelui si nevrednic de unirea cu El. Caci a zis: i iubesc pe cei ce Ma iubesc
(Prov. 8,17).
Cel ce se mpartaseste de Duhul dumnezeiesc se izbaveste de pofte si de placerile patimase,
dar de trebuintele patimase, dar de trebuintele trupesti al firii nu se desparte. Ca unul ce e
slobozit de legaturile poftei patimase si e unit cu slava si cu dulceata nemuritoare, se sileste
nencetat sa fie sus si sa petreaca cu Dumnezeu; si sa nu se departeze nici pentru o clipa de
vederea Aceluia si de desfatarea de care nu se mai satura. Dar ca unul ce e nchis n trup si n
stricaciune, e tras si purtat si el de acestea si se ntoarce spre cele pamntesti. nsa atunci
atta ntristare are din pricina acestora, cte are sufletul pacatosului cnd se desparte de
trup.
Precum pentru iubitorul de trup si de viata, de placeri si de lume, despartirea de aceasta
este moarte, asa pentru iubitorul de curatie si de Dumnezeu, de cele netrupesti si de virtute,
moarte cu adevarat este despartirea cea mai mica a cugetarii de acestea. Cel ce priveste
lumina supusa simturilor, daca va nchide putin ochii, sau i se vor acoperi de altcineva, se
necajeste si se ntristeaza si nu peste tot, sa rabde aceasta, mai ales daca privea la anumite
lucruri de trebuinta sau interesante. Dar cu ct mai vrtos nu se va ntrista si nu se va necaji
cel ce e luminat de Duhul Sfnt si priveste cu trezvie si cu ntelegere, fie ca privegheaza, fie
ca doarme, bunatatile acelea pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima
omului nu s-au suit (1 Cor. 2, 9), la care doresc si ngerii sa priveasca (1 Petru 1, 12), de va fi
smuls de cineva de la vederea lor? Caci el socoteste aceasta, pe drept cuvnt, moarte si
nstrainare de viata vesnica.
Omul fiind ndoit, adica avnd alcatuirea din suflet si trup, lumea a fost creata pentru el de
asemenea ca vazuta si nevazuta. Si fiecaruia din aceste parti i s-a rnduit n chip potrivit ei
unele din faptele si din grijile noastre. Dar am nteles ca lucrul acesta este adevarat si cu
privire la vederi si la vise. Cele ce ocupa sufletul, sau cele n care petrece el n stare de veghe,

acelea retin nchipuirea si cugetarea lui si n somn. De se ngrijeste de lucruri omenesti, e

preocupat de ele si n nchipuirea viselor. Iar de cugeta la cele dumnezeiesti si ceresti, se va
afla si n vis cu gndirea n acestea, dupa spusa proorocului: Si tinerii vor avea vedenii (Ioil
3,1). Dar fiind n acestea, sufletul nu va fi nselat, ci va vedea lucruri adevarate si i se vor
ncredinta descoperiri.
Cnd partea poftitoare a sufletului e mpinsa spre patimile desfatarilor si spre placerile vietii,
tot pe acestea le vede sufletul si n vis. Iar cnd iutimea sau mnia sufletului e nfuriata
mpotriva semenilor, viseaza atacuri, razboaie si lupte ntre serpi si certuri ca la judecata cu
dusmanii. Cnd, n sfrsit, ratiunea lui se nalta prin trufie si mndrie, si nchipuie rapiri
naripate n aer, sederi si domnii pe tronuri nalte, pasiri naintea poporului n fruntea unora
care lupta.
Numai vederile acelea sunt adevarate, care nici n-ar trebui sa se numeasca visuri, ci vederi.
Ele sunt proprii acelora a caror minte a devenit simpla, prin salasluirea Duhului, si libera de
toata supararea si robia patimilor; a caror cugetare se misca n jurul celor dumnezeiesti si se
gndeste la rasplatirile viitoare; a caror viata mai presus de viata celor vii este fara griji,
netulburata, linistita, curata, plina de mila, de ntelepciune, de cunostinta cereasca si de
roadele bune cultivate de Duhul. Ale celor ce nu sunt asa, sunt mincinoase si ncurcate si
totul e o nselatorie vadita.
Multi au fericit viata pustniceasca, altii pe cea de obste, sau n chinovie. Altii doresc sa stea
n fruntea poporului, sa ndemne, sa nvete sa ridice biserici, hranindu-se din acestea n chip
felurit trupeste si sufleteste. Eu nu as socoti pe nici una din acestea mai buna dect pe alta.
Nici n-as spune ca una e vrednica de lauda, iar alta de ocara. Ci n toata privinta si n toate
lucrurile si faptele, cu totul fericita este viata cea pentru Dumnezeu si dupa Dumnezeu.
Viata oamenilor se alcatuieste din felurite stiinte si mestesuguri; unul ndeletnicindu-se cu
una, altul cu alta, fiecare aduce partea sa si astfel oamenii si dau si primesc ntre ei, n
timpul vietii, mplinind trebuintele trupesti ale firii. Asa se poate vedea si ntre oamenii
duhovnicesti: unul se ndeletniceste cu o virtute, altul cu alta, toti alergnd din diferite parti
spre aceeasi tinta.
Cel ce a parasit toata lumea si s-a retras n munte, pentru linistire, dar de acolo scrie celor
din lume, pentru a atrage atentia, pe unii fericindu-i, iar pe altii lingusindu-i si laudndu-i,
este asemenea celui ce s-a despartit de femeia desfrnata, ispititor mbracata si foarte rea, si
s-a dus n tara departata, ca sa scape pna si de amintirea ei, dar pe urma uitnd de tinta
pentru care a venit acolo, doreste sa scrie celor ce petrec si se murdaresc cu desfrnata
aceea, fericindu-i. Prin aceasta arata ca, daca nu cu trupul, cel putin cu inima si cu mintea se
mpartaseste de bunavoie de patima lor, ncuviintnd amestecarea lor cu ea.
Pe ct snt de vrednici de lauda si de fericiti cei ce petrec n lume, dar si curatesc simtirile si
inimile de toata pofta cea rea, pe atta sunt de vrednici de ocara si de osnda cei ce petrec
n munti si n pesteri, dar si doresc laudele si fericirile de la oameni. Acestia vor fi ca niste
preacurvari naintea lui Dumnezeu, Care cerceteaza inimile noastre. Caci cel ce pofteste sa se
auda n lume despre viata, despre numele si despre petrecerea lui, desfrneaza fata de
Dumnezeu, ca poporul de odinioara al iudeilor, cum zice David (Ps. CV, 39).

Pe cei ce vin fara sovaire la El, Domnul nu-i lasa nicidecum sa cada, ci, vazndu-i slabiti n
putere, conlucreaza cu ei, i ajuta, ntinzndu-le mna puterii Sale de sus si-i aduce iarasi la
Sine. i sprijineste pe fata si n ascuns, n chip stiut si nestiut. Aceasta, pna ce urca toata
scara si se apropie de El si se unesc ntregi cu El ntreg si uita de toate cele pamntesti, fiind
cu El acolo sus, daca n trup sau afara de trup (2 Cor. 12,2), nu stiu, si petrecnd mpreuna cu
El si bucurndu-se de bunatatile tainice.
E cu dreptate, ca nti sa ne pomenim grumajii nostri sub jugul poruncilor lui Hristos si sa nu
ne nfuriem, nici sa ne tragem ndarat. Ci sa pasim drept si cu rvna pna la moarte, sub ele,
si sa ne nnoim pe noi nsine, raiul cel cu adevarat nou al lui Dumnezeu, pna ce Fiul va veni
mpreuna cu Tatal, prin Duhul Sfnt, si se va salaslui n noi. Iar atunci, cnd l vom dobndi
ntreg, salasluit n noi ca nvatator, oricaruia dintre noi i-ar porunci si orice slujba i-ar
ncredinta, sa o ia asupra sa si sa o deplineasca cu bucurie, dupa voia Lui. Dar nu se cade sa o
cerem nainte de vreme, nici sa primim a o lua cnd e data de oameni, ci sa staruim n
poruncile Stapnului si Dumnezeului nostru si sa asteptam hotarrea lui Dumnezeu.
Dupa ce am primit o slujba n lucrurile dumnezeiesti si ne-am cstigat cinste n ea, de vom fi
ndemnati de Duhul sa trecem la alta slujba sau lucrare sau faptuire, sa nu ne mpotrivim.
Caci Dumnezeu nu vrea sa fim lenesi, nici sa ramnem n una si aceeasi lucrare n care am
nceput, pna la sfrsit, ci sa naintam si sa ne miscam continuu spre izbndirea n cele mai
mari, potrivindu-ne voii lui Dumnezeu si nu voii noastre.
Cel ce si-a facut moarta voia sa e cu totul fara voie. Dar nici una dintre cele ce sunt si
vietuiesc si se misca nu e fara voie, afara ce cele nesimtitoare si nemiscate. Plantele, macar
ca se misca si cresc, nu spunem ca-si fac miscarea si cresterea printr-o voie naturala, caci
sunt nensufletite. Dar tot ce e nsufletit are si o voie naturala. Deci cel ce si-a omort prin
nevointa si srguinta voia sa si cu totul fara voie a iesit din firea sa si, prin faptul ca nu mai
voieste nimic, nu mai poate lucra nimic, nici bine nici rau.
Celui ce-si taie voia sa pentru frica lui Dumnezeu i daruieste Dumnezeu voia Lui, ntr-un chip
asa de tainic, nct nici el nu stie. Si o pastreaza nestearsa n inima sa si-si deschide ochii
ntelegerii ca sa o cunoasca pe ea si primeste putere ca sa o mplineasca. Iar acestea le
lucreaza harul Sfntului Duh. Caci fara El nu se face nimic.
Daca ai primit iertarea pacatelor tale, fie prin marturisire, fie prin mbracarea schimei sfinte
si ngeresti, cta dragoste, multumire si smerenie nu trebuie sa-ti pricinuiasca aceasta? Ca
fiind vrednic de nenumarate pedepse, nu numai ca te-ai izbavit de ele, ci te-ai nvrednicit si
de nfiere, de slava si de mparatia cerurilor. Aceasta depanndu-te n cuget si amintindu-tile pururi, fii gata si pregateste-te sa nu necinstesti pe Cel ce te-a cinstit si ti-a iertat
nenumarate greseli. Ci slaveste-l si cinsteste-l prin toate lucrurile tale, ca si El sa te slaveasca
n schimb si mai mult pe tine, pe care te-a cinstit mai mult dect toata zidirea vazuta si te va
numi prieten adevarat al lui Dumnezeu.
Cu ct este mai de pret sufletul dect trupul, cu att e mai nalt omul rational dect lumea.
Nu lua seama la marimea fapturilor din ea, ca sa le socotesti, omule, pentru aceasta, pe ele
mai de pret ca tine. Ci cautnd la harul ce ti s-a dat si cunoscnd demnitatea sufletului tau
mintal si rational, lauda pe Dumnezeu, Care te-a cinstit mai presus dect toate cele vazute.

Sufletul care nu s-a izbavit cu desavrsire si cu buna simtire de alipirea si de mpatimirea de

cele vazute nu purta fara ntristare pricinile ntristare (Acesta e lucrul esential: sa porti fara
ntristare cele ce ti le pricinuiesc ca scopul sa te ntristeze si sa te faca prin aceasta sa
pacatuiesti, dovedind ca nu esti legat de lumea aceasta si nu ai ncredere desavrsita n
Dumnezeu.)si uneltirile venite lui de la draci si de la oameni. Ci fiind legat prin mpatimire de
lucrurile omenesti e muscat de pagubele de bani si se supara de pierderile unor lucruri si-l
dor cumplit durerile venite n trupul sau.
Daca si-a dezlegat cineva sufletul de dorirea si de poftele lucrurilor supuse simturilor si l-a
legat de Dumnezeu, nu numai ca va dispretui banul si lucrurile din jurul lui si, pagubit de ele,
se va arata fara ntristare, ca fata de niste lucruri straine, ci si durerile venite asupra trupului
sau le va rabda cu bucurie si cu multumirea cuvenita. Caci el vede pururi, ca dumnezeiescul
apostol, ca omul din afara se strica, iar cel din launtru se nnoieste zi de zi (1 Cor. 4, 10).
Altfel nu se pot purta cu bucurie necazurile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci e de trebuinta,
n acestea, de cunostinta desavrsita si de ntelepciune duhovniceasca. Iar cel lipsit de
acestea umbla n ntunericul deznadejdii si al nestiintei, neputnd sa vada ctusi de putin
lumina rabdarii si a mngierii.
Tot cel ce se socoteste nvatat n stiinta matematicii nu se va nvrednici vreodata sa
priveasca si sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, pna ce nu va voi mai nti sa se smereasca si
sa se faca nebun (1 Cor. 1,20), lepadnd, odata cu parerea de sine, si cunostinta pe care a
adunat-o. (Propriu-zis nu se poate pierde si nu trebuie pierdut-a, ci cel ce o are trebuie sa se
socoteasca ca si cnd n-ar avea-o. Sa nu se mndreasca cu ea). Caci cel ce face aceasta si
urmeaza, cu credinta nendoielnica, nteleptilor n cele dumnezeiesti, si e povatuit de acestia,
va intra mpreuna cu ei n cetatea Dumnezeului celui viu. Si calauzit si luminat de Duhul
dumnezeiesc, vede si nvata cele ce nici unul dintre ceilalti oameni nu le-a vazut si nu le
poate vedea si afla vreodata. Atunci ajunge sa fie nvatat de Dumnezeu. (n Dumnezeu sunt si
cele nvatate de el ntr-o armonie cu toate cele nestiute. Caci El e mai presus de toate. Iar n
lumina Lui se nteleg mai bine si cele necunoscute nca).
Ucenicii oamenilor i socotesc nebuni pe cei nvatati de Dumnezeu. Caci acestia, fiind afara
de lumina dumnezeiasca si neputnd vedea minunile din ea, pe cei ce salasluiesc n lumina si
vad si nvata cele din ea i socotesc rataciti, cta vreme ei nsisi sunt departe si nepartasi de
bunatatile tainice ale lui Dumnezeu.
Cei ce sunt plini de harul lui Dumnezeu si desavrsiti ntru cunostinta si ntelepciunea de sus
numai de ea vor sa se apropie si sa vada pe cei din lume, ca sa le pricinuiasca vreo rasplatire
prin aducere aminte de poruncile lui Dumnezeu si prin facerea de bine, socotind ca poate
vor auzi, vor ntelege si se vor ndupleca. (Deci ei nu trebuie sa se tina cu totul n afara de
legatura cu ceilalti oameni. Iar acestora nu li se cere sa uite stiinta lor, ci sa cunoasca pe
Dumnezeu si sa ncadreze stiinta lor partiala n lumina totala a lui Dumnezeu, n care sunt
toate). Fiindca cei ce nu sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu (Rom. 8,14) umbla ntru
ntuneric si nu cunosc nici unde merg (Ioan 12, 35), nici n ce porunci se poticnesc. Poate,
ridicndu-se din nchipuirea de sine care i stapneste, vor primi nvatatura adevarata a
Duhului Sfnt. Si auzind fara stirbire si nestrmtorata voia lui Dumnezeu, se vor pocai si,
mplinind-o, vor primi vreun dar duhovnicesc. Iar daca nu pot sa li se faca acelora pricinuitori
ai vreunui astfel de folos, plngnd nvrtosarea inimii lor, se ntorc la chiliile proprii,

rugndu-se zi si noapte pentru ei. Caci pentru altceva nu ar fi n stare sa se ntristeze

niciodata cei ce sunt nencetat mpreuna cu Dumnezeu, si sunt mai mult dect plini de tot
binele.
Botezul nu ia de la noi libertatea vointei si puterea de a ne hotar prin noi nsine, ci abia el ne
daruieste libertatea, ca sa nu mai fim stapniti silnic si fara sa vrem, de diavolul. De aceea,
dupa Botez, atrna de noi, fie ca staruim de buna voie n poruncile lui Hristos, Stapnul
nostru, n Care ne-am botezat, si sa umblam pe calea poruncite de El, fie sa ne abatem de la
aceasta cale dreapta, ntorcndu-ne prin faptele rele la protivnicul si vrajmasul nostru,
diavolul.
Frate, la nceputul lepadarii, srguieste-te sa sadesti n tine virtuti frumoase, ca sa te faci
folositor si obstii si sa te slaveasca la sfrsit Domnul. Sa nu cstigi ndrazneala fata de staret,
niciodata, cum am zis si mai nainte, nici sa nu ceri cinstire de la el. Sa nu-ti cstigi prietenie
cu cei mai mari, nici sa nu dai trcoale chiliilor lor, cunoscnd ca prin aceasta nu numai ca
ncepe sa se nradacineze n tine patima slavei desarte, dar te si faci urt n ochii
ntistatatorului. Caci se ntmpla totdeauna aceasta. Deci cel ce ntelege sa nteleaga. Ci sezi
n chilia ta, oricum ar fi, n pace. Iar de le cel ce vrea sa se ntlneasca cu tine, nu te ntoarce,
din pricina de evlavie. Caci ntlnindu-te cu el cu gnd prietenesc, nu te vei vatama, chiar
daca ti este dintre dusmani. Iar daca nu vezi n aceasta vreun folos pentru tine, trebuie sa tii
seama de scopul celui ce vrea sa se foloseasca de la tine.
Sa nu dobndesti o dragoste deosebita fata de nici o persoana, mai ales fata de un
ncepator, chiar daca ti se pare ca are o viata foarte frumoasa si n afara de orice banuiala.
Caci din duhovniceasca, ea ti se preface de cele mai multe ori n patimasa, si cazi n necazuri
fara folos. De obicei aceasta se ntmpla mai ales celor ce se nevoiesc. Dar smerenia si
rugaciunea nencetata i nvata despre aceasta. Caci nu e vremea sa vorbim despre aceasta
cu de-amanuntul. Iar cel ce ntelege sa nteleaga.
Socoteste, frate, ca aceasta se numeste retragerea deplina din lume: omorrea deplina a
voii proprii. Apoi nealipirea patimasa si renuntarea la parinti, la membrii familiei si la
prieteni.
Sa nu tii ceva din cele materiale n chilie, fie macar toiag, afara de un cos, de o saltea de
paie, de un cojocel si de o haina cu care te mbraci. Daca se poate, nici macar ceva sub
picioare. Caci s-a spus si despre aceasta un cuvnt. Dar cine ntelege sa nteleaga.
Sa nu ceri staretului ceva din cele trebuincioase, afara de cele rnduite. Nici sa nu asculti de
vreun gnd ispititor, ca sa se schimbe ceva din cele ce ti se da. Si oricum ar fi, primeste-le cu
multumire si fii bucuros de ele. Nu e ngaduit sa vinzi ceva. Murdarindu-se haina, spal-o de
doua ori pe an. Cere, cu nfatisare de sarac si de strain, cu toata smerenia, haina altui frate,
pna cnd cea spalata a ta se usuca la soare. Apoi ntoarce-i-o iarasi cu multumire.
Asemenea si mbracamintea de deasupra si orice altceva.
Sa te ostenesti dupa putere n ascultarea ta. Iar n chilie sa staruiesti si n rugaciune
mpreunata cu rugaciune mpreunata cu pocainta si cu luare-aminte si cu lacrimi dese. Si sa
nu-ti pui n gnd ca azi te-ai ostenit cu prea multa prisosinta si deci sa scurtezi ceva din
rugaciune din pricina ostenelii trupesti. Caci ti spun tie ca pe ct se sileste cineva pe sine n

ascultare, lipindu-se de rugaciune, pe att sa socoteasca ca a pierdut mai mult. Si de fapt asa
este.
Dar nainte de toate trebuie sa iei parte la slujbele bisericesti si sa pleci cel din urma, afara
de mare nevoie. Mai ales la utrenie si la liturghie.
Trebuie sa ai toata supunerea fata de staretul tau, de care ai fost si tuns. Si sa mplinesti fara
deosebire cele poruncite de el pna la moarte, chiar daca ti par cu neputinta. Prin aceasta
urmezi Celui ce s-a facut ascultator pna la moartea pe cruce. Dar nu numai fata de staret, ci
si fata de toata obstea fratilor. Iar primind o slujire, sa nu fii neascultator n ceva. Si daca
ceea ce ti se porunceste ar fi peste puterea ta, punnd metanie, cere scutire de aceasta. Iar
daca aceasta se respinge, socotind ca mparatia cerurilor este a celor ce o iau cu sila si cei ce
o silesc o vor rapi (Luca 16,16), sileste-te.
Sa te misti cu umilinta n fata ntregii obsti, ca un nevazut si necunoscut si ca si cnd n-ai fi
deloc. Cel ce vietuieste astfel, ndraznesc sa spun ca facndu-se vazator ajutat de har, prezice
multe. Unul ca acesta plnge mult si pentru scaderile acelora. Ramnnd nemprastiat,
ntruct nu sufere de mpatimirea de cele materiale, nu va primi sa alunece din dragostea
duhovniceasca si dumnezeiasca, n aceasta. Si nu e lucru de mirare ca prezice. Caci aceasta
vine de multe ori si de la draci. Totusi cel ce ntelege sa nteleaga. Dar daca ncepe cineva sa
primeasca marturisiri, poate se va lipsi si de acestea, fiind ocupat cu cercetarea gndurilor
celorlalti. Iar daca din multa smerenie se va opri de la acestea, adica de la a sfatui si de a le
asculta, va fi reasezat iarasi n starea de mai nainte. Dar cunostinta acestora numai
Dumnezeu o are. Eu, stapnit de frica, nu ndraznesc sa vorbesc despre ele.
Pastreaza chilia pe care ai primit-o de la ntistatator la nceput, pna la sfrsit. Iar daca din
pricina vechimii sau a darmarii ei, vei fi tulburat n gnd, punnd metanie ntistatatorului,
fa-i cunoscut acest lucru cu smerenie. Si de te va asculta, bucura-te. Iar de nu, multumeste si
asa, aducndu-ti aminte de Stapnul tau care nu a avut unde sa-si plece capul. Caci daca l-ai
tulbura de doua sau de trei sau de patru ori cu aceasta, se naste ndrazneala, apoi
nencrederea si la urma dispretul. Daca voiesti, deci, sa duci viata linistita si pasnica, nu cere
deloc vreo usurare trupeasca de la staret. Fa aceasta de la nceput si rabda cu barbatie sa fii
dispretuit
si
nesocotit
de
toti,
dupa
porunca
Domnului.
Deci daca voiesti sa-ti pastrezi ncrederea si iubirea fata de el si sa-l vezi ca pe un sfnt,
pazeste aceste trei lucruri: nu cere vreo usurare si nu-ti lua ndrazneala fata de el si nu te
duce des la el, cum fac unii, pe motiv ca sunt ajutati de el. Caci acesta nu e un lucru de lauda,
ci omenesc. Nu te osndesc nici daca ascunzi de el tot gndul ce se iveste n tine. Caci daca
pazesti acestea, vei trece nenvaluit marea vietii si vei socoti pe parinte, oricum ar fi, ca pe
un sfnt. Iar daca te vei apropia n biserica, ca sa ntrebi pe parintele tau despre vreun gnd
si vei vedea pe altul lundu-ti nainte, pentru acelasi lucru sau pentru altul, si parintele te va
trece cu vederea, din pricina acestuia, sa nu te ntristezi, nici sa gndesti ceva mpotriva lui.
Ci stai de-o parte cu minile ncrucisate, pna va ispravi cu acela si te va chema. Caci parintii
obisnuiesc uneori sa faca sa ni se ntmple acestea, poate si cu voia, spre cercarea si
izbavirea noastra de mai nainte.
Sa mannci cele puse naintea ta, orice ar fi. De asemenea sa bei vinul cu nfrnare, fara
crtire. Iar dar mannci singur, din pricina de neputinta, mannca legume crude cu
untdelemn. Daca vreunul dintre frati ti trimite ceva de mncare, priveste cu multumire si

smerenie ca un strain. Si mpartaseste-te din ce ti-a trimis, orice ar fi. Iar ce ramne, trimite
altui frate sarac si evlavios. Iar daca te cheama cineva la mngiere, mpartaseste-te din
toate cele puse nainte, dar putin, pazind porunca nfrnarii. Iar ridicndu-te si punnd
metanie n chipul strainului si al saracului, da-i multumire zicnd: Dumnezeu-tatal sa-ti
rasplateasca, sfintite parinte. Ia aminte sa nu vorbesti ceva, chiar daca ar fi de folos.
Iar daca vreunul dintre frati a fost ntristat fie de ntistatator, fie de iconom, fie de altcineva,
si vine la tine, mngie-l asa: Crede, frate, spre cercarea ta ti s-a ntmplat aceasta. Caci si
mie mi s-a ntmplat de multe ori aceasta si m-am ntristat si descurajat. Dar de cnd am fost
nstiintat ca acestea se ntmpla spre cercare, le port cu multumire. Fa asadar si tu asa. Si
mai degraba sa te veselesti de astfel de necazuri. Iar daca acela ar ncepe sa brfeasca, nici
atunci sa nu te schimbi. Ci mngie-l cum te va ajuta harul, caci sunt multe chinuri de
dreapta socoteala. Si ajuta pe fratele dupa cum i ntelegi starea de suflet si gndurile lui si
nu-l lasa sa plece netamaduit.
Iar daca s-ar ntmpla ca un frate sa fie bolnav si tu nu l-ai cercetat de mult, trebuie sa-i
trimiti mai nainte ceva, vestindu-i aceasta: Crede, sfintite parinte, ca abia azi am aflat
despre boala ta si te rog de iertare. Iar apoi mergnd la el, pune metanie si, facnd
rugaciune, spune-i asa: cum ti-a ajutat Dumnezeu, sfintite parinte! Apoi seznd cu minile
ncrucisate, taci. Iar daca sunt si altii de fata, pentru cercetare, ia aminte sa nu mai vorbesti
ceva, nici din Scriptura, nici din cele firesti, mai ales daca nu esti ntrebat, ca sa nu ai necaz
pe urma. Caci aceasta se ntmpla de cele mai multe ori fratilor mai simpli.
Daca se ntmpla sa stai la masa cu frati evlaviosi, sa te mpartasesti din cele puse nainte,
fara deosebire, oricare ar fi ele. Iar daca ai porunca de la cineva sa nu mannci peste sau
altceva, dar acestea sunt puse pe masa, daca cel ce a dat porunca e aproape, mergnd
ndupleca-l sa-ti ngaduie sa gusti. Iar daca nu e de fata, sau stii ca nu-ti va ngadui, si totusi
nu voiesti sa-i smintesti pe frati, ncredinteaza-i, dupa masa, aceluia ce-ai facut, cernd
iertare. Iar daca nu voiesti sa faci nici una din acestea, e mai bine sa nu mergi la ei. Cani vei
cstiga doua lucruri: vei alunga si pe dracul slavei desarte si-i vei izbavi si pe aceia de
sminteala si de ntristare. Iar de sunt din cei mai grosi de simtire, pazeste canonul. Dar e mai
bine ca si n fata acestora sa gusti din toate cte putin. La fel, cu prilejul mngierii ce ti-o
face cineva, potrivit apostolului care hotaraste sa se mannce tot ce se pune nainte,
nedeosebind nimic pentru cunostinta (1 Cor. 10,15).
Daca n vreme ce-ti faci rugaciunea n chilie, bate cineva la usa, deschide-i si seznd
vorbeste-i cu smerenie despre ceea ce-l preocupa din cele ce-i sunt de folos. De e apasat de
vreun necaz, srguieste-te sa-l ajuti, fie cu cuvntul, fie cu lucrul. Apoi plecnd acela,
nchiznd usa, reia-ti rugaciunea. Caci slujirea celor ce vin la tine este asemenea mpacarii
(Matei 5,24). Dar nu trebuie facut asa cnd e vorba de lucruri lumesti. n acest caz,
ispraveste nti rugaciunea si apoi vorbeste cu el.
Daca n vreme ce te rogi, ti vine vreo frica, sau vreo lovitura, sau straluceste vreo lumina,
sau se ntmpla altceva, sa nu te tulburi. Ci staruie si mai ntins n rugaciune. Caci se iveste o
tulburare draceasca sau vreo frica sau vreo iesire din sine (extaz), ca slabind sa lasi
rugaciunea si ca, ajuns la un astfel de obicei, sa te faca prada lui. Dar daca savrsind
rugaciunea, ti straluceste vreo lumina cu neputinta de talmacit, (Lumina dumnezeiasca nu se
poate exprima, pentru ca nu are un caracter vazut, pentru ca e spirituala si de un continut cu

neputinta cu neputinta de definit. Daca are un caracter vazut, exprimabil, nu e de la

Dumnezeu.) si sufletul ti se umple de o bucurie negraita si de dorinta celor mai nalte si ncep
sa-ti curga lacrimile nsotite de pocainta, cunoaste ca aceasta este o vizita dumnezeiasca si
un ajutor dumnezeiesc. Si daca ramne mult, ca sa nu-ti vina ceva mai mult dect aceasta,
prin faptul ca esti stapnit de lacrimi, ndreapta-ti mintea spre ceva din cele trupesti si prin
aceasta te vei smeri. Dar ia seama sa nu parasesti rugaciunea de frica vrajmasilor, ci asa cum
n cazul cnd se sperie copilul de niste mormoloci, se refugiaza n bratele mamei si ale
tatalui, aruncnd frica de ei, asa si tu, alergnd prin rugaciune la Dumnezeu, scapa de frica
lor.
Daca n vreme ce sezi n chilie, venind un frate te va ntreba despre vreun razboi trupesc, sa
nu-l respingi. Ci foloseste-l cu pocainta din ceea ce-ti va darui harul lui Dumnezeu si din ceea
ce ai cstigat din faptele tale si apoi slobozeste-l. Iar cnd iese, punnd metanie naintea lui,
spune-i: Crede, frate, ca nadajduiesc n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si ci ca va fugi de
la tine acest razboi, numai sa nu dai napoi si sa nu te molesesti. Iar dupa ce a iesit acela,
ridicndu-te si nchipuindu-ti razboiul lui, naltndu-ti minile cu lacrimi spre Dumnezeu,
roaga-te cu suspine pentru fratele, zicnd: Doamne, Dumnezeule, Cel ce nu voiesti moartea
pacatosului, rnduieste lucrul dupa cum stii si precum este de folos fratelui acesta. Si
Dumnezeu, cunoscnd ncrederea aceluia n tine si mpreuna-patimirea si rugaciunea ta
sincera, va usura, din iubire fata de el, razboiul lui.
Cel ce a dobndit acestea sa ia seama la sine nsusi si la atacurile gndurilor, pentru ca cel ce
petrece n mijlocul oamenilor e cu neputinta, socotesc, sa le biruiasca. Mai ales e cu
neputinta sa biruiasca atacul pizmei si al slavei desarte acela care e laudat de oamenii din
lume pentru viata lui vrednica de lauda si pentru dispretuirea lucrurilor vazute. Pe lnga
aceasta de multe ori, cunoscnd sau vaznd ca cineva face ceva ce nu se cuvine, l osndeste.
De aceea unul ca acesta trebuie sa ia aminte sa nu iscodeasca cele ce zice, sau ce face
staretul, sau slujitorii. Iar daca, biruit de patima, va gndi sau va spune ceva necuvenit, sa se
ndrepte pe sine cu pocainta. Sa ia aminte si la starea n biserica si la slujbe. Pentru ca
gndurile slavei desarte au obiceiul sa tulbure pe cei virtuosi si n acestea, fie n cntare, fie
n rugaciunea n care mintea nu trebuie sa umble de acolo pna acolo, lund seama ca alti
frati sunt mprastiati si tulburati. Sa nainteze cu luare-aminte n ritmul cntarii duhovnicesti
si sa cnte cu mintea cele ale ngerilor. Sa ia aminte sa nu se faca aratat nimanui altuia dect
lui Dumnezeu si sa nu se lase ispitit de cei ce fac asemenea lucruri, nici ca sa-i judece, nici ca
sa-i fericeasca. Dar acestea toate nu le vei putea ocoli, dect de te vei pazi n smerenie, n
iubire, n marturisire si n nepatimire.
Srguieste-te sa nu superi pe cineva fie cu cuvntul, fie cu fapta, ci sa-i mngi pe aceia care
sunt suparati de altii, pe ct e cu putinta. Si sa nu socotesti vreodata ca ai biruit mestesugirile
diavolului si sa cazi n slava desarta. Pentru ca firea omeneasca nu poate sa le biruiasca,
dect numai harul lui Dumnezeu. Deci, cei ce sunt supusi ntistatorului sa le pazeasca toate
acestea. Iar celor ndragostiti de liniste nu le pot spune nimic. Dar fiecare sa cugete la cele ce
le-am spus si la cele ce se cuvin celor ce se linistesc, pentru ca linistea are nevoie de viata cea
mai bine ndrumata.
Daca ai cstigat ncredere si siguranta n vreun fapte din obste, si-i marturisesti lui gndurile
tale, sa nu ncetezi, frate, vreodata sa mergi la el si sa-i mpartasesti gndurile care vin n

fiecare zi si ceas. Toti ar trebui sa mearga la staret ca sa se marturiseasca. De aceea am spus

aceasta, cu pogoramnt, fiindca unii nu voiesc sa vadeasca gndurile lor staretului, din multa
slabiciune si din nencrederea ce o au n el. nsa nu trebuie sa colinzi de la unul al altul,
ascultnd de vrajmasul care-ti spune n ascuns ca pricinuiesti povara mergnd des la fratele
acela care primeste gndurile tale, sau ca e rusine sa-i nfatisezi de multe ori ale tale, ca sa te
faca prin aceasta sa ntrerupi marturisirea, sau sa mergi la altul. Pentru ca daca mergem la
cel dinti, vom cstiga si mai multa ncredere n el, si ne vom folosi mult si din viata si din
cuvintele lui si nu vom fi osnditi de nici un altul pentru viata noastra, ci vom fi laudati de
toti ca pazim credinta. Iar daca neglijam sa se marturisim des pacatele noastre, cadem n
patimi mai mari si ne rusinam iarasi sa le mai facem cunoscute si ne pravalim n prapastia
deznadejdii. Iar daca mergem la alt duhovnic (lucru ce nu e ngaduit sa-l facem), daca
duhovnicul e din aceeasi obste, toti fratii ne vor nvinui ca am calcat credinta ce am avut-o n
cel dinti si vom fi foarte osnditi de Dumnezeu. Dar si duhovnicul la care mergem ne va
socoti ca vom face la fel si cu el. iar noi obisnuindu-ne sa trecem de la unul la altul, nu vom
nceta niciodata sa iscodim, ca sa aflam stlpnici, sau zavorti, sau isihasti, si sa mergem la ei
sa ne marturisim si sa ne facem necredinciosi tuturor si sa nu propasim, ci sa cadem si mai
mult n osnda. De aceea srguieste-te sa rami fara sovaiala pna la moarte la duhovnicul la
care te-ai marturisit de la nceput si sa nu te smintesti de el, chiar daca ai vedea ca
desfrneaza, caci nu te vei vatama niciodata. Pentru ca, precum am spus, de-l vei dispretui
pe acela, si vei merge la altul, te vei face pricina de multe sminteli si vei judeca la fel si pe toti
ceilalti si vei deschide ntru tine cale de pierzanie. Ci, Doamne, Doamne, izbaveste-ne pe noi
de toata necredinta si iscodirea si ne acopera cu harul Tau cel dumnezeiesc.
Iar de vei cstiga ucenici care au ncredere n tine, si ca sa-ti marturiseasca tie gndurile lor si
i vezi pe ei ca vorbesc cu unii dintre fratii mai evlaviosi, sa nu te smintesti. Pentru ca diavolul
spune pe ascuns celor ce vietuiesc drept, ca acesti ucenici nu umbla cu sinceritatea inimii, si
cu simplitate, nici nu ne marturisesc gndurile lor cu adevarata ncredere n noi, ci i
ndeamna cu scop rau, prin fatarnicie, sa vada libertatea noastra si prin aceasta ne produc
suparare si nencredere n acesti ucenici. Tu deci sa nu arati acest gnd pe care ti-l arunca
dracii, ci sileste-te cu toata simplitatea si iubirea pentru Dumnezeu si pentru binele nsusi, sa
ndrepti pe unii ca acestia si sa-i folosesti sufleteste si sa socotesti propasirea lor drept slava
ta nsasi.
Daca vreunii dintre ucenicii tai ajung la nencredere n tine, gndeste-te de unde le-a venit
aceasta. Pentru ca aceasta vine din multe pricini: ea poate veni fie din slava desarta, ca au
ajuns la propasire si de aceea au cazut n mndrie, ca sa nu mai primeasca sa se numeasca
ucenici, ci sa aiba demnitate de nvatatori; fie pentru ca, fiind grasi si iubitori de trup, vreau
sa se mngie trupeste; fie pentru ca l-a iubit pe vreunul prea mult si pe urma a iubit pe altul
si acela a cazut n pizma; fie pentru ca acela doreste sa fie hirotonit si tu l-ai mpiedicat,
pentru ca, dupa marturisirea lui, nu e vrednic sa fie preotit; fie pentru ca ai cinstit mai mult
dect pe el, pe altul, care a venit la tine pe urma, iar aceasta a pricinuit mare suparare
aceluia care n-a reusit n ceea ce dorea, mai ales daca a venit la tine n vrsta frageda si l-ai
iubit mult dupa Dumnezeu; sau poate ca vreodata, ca sa se nfrneze de la patimi, i-ai
fagaduit sa-i dai voie sa se hirotoneasca (pentru ca duhovnicii obisnuiesc de multe ori sa faca
astfel de fagaduieli de hirotonie tinerilor, ca sa le taie cu totul nclinarea ce o au spre patimi
din reaua obisnuinta) si nadajduind, potrivit fagaduintei, n-a reusit pentru nevrednicia lui si

muscat de pizma aduce mpotriva altui calugar nvinuiri pe care nu le poate nici asculta
cineva,
cu
att
mai
putin
sa
le
spuna.
Pe lnga acestea, mai sunt, precum am spus, si alte feluri de nencrederi: cnd cineva cade
din negrija n nvoiri cu pacatele, sau si n fapte pacatoase si se rusineaza sa le marturiseasca,
prins de slava desarta si ascunzndu-le ajunge ncet, ncet la nencredere; sau poate te-a
vazut si pe tine stapnit de patimi si te nvinuieste. Iar semnul departarii acestora de la tine
sau de la propasire, l vei vedea din vederea fetei lor. Iar daca nu, din chipurile obisnuite ale
prefacatoriei. Pentru ca chiar daca e sfatuit, sau ndemnat, se preface ca primeste n auzul
sau sfaturile, dar n inima lui nu le primeste. Ba se si supara din pricina lor, sau rde de ele,
ba chiar se nfurie. Iar daca vreodata, vrnd sa-l ncerci, de este curat de patimi, l ndemni,
fie ca se mpartaseasca, fie sa intre n sfntul altar, le face pe amndoua fara sa
deosebeasca, ca sa nu-l nvinuiesti. Leacul acestora sunt rugaciunile din inima si cu lacrimi
catre Dumnezeu si aratarea iubirii, sfatul des, ajutorul trupesc, aspre si mustratoare, precum
gndesti ca vor auzi, sau si vor mblnzi moravurile.
Daca un calugar ti vorbeste de unii frati ca sunt evlaviosi si i lauda, tu taci. Iar de te va
ntreba de ei, raspunde cu smerenie: Crede-ma, parinte, nu stiu. Eu fiind un om simplu,
vreau sa-mi vad slabiciunea mea. Pentru ca toti, cu harul lui Dumnezeu, sunt sfinti si buni.
Dar fiecare ceea ce seamana, aceea va si secera. Nici sa nu lauzi, nici sa nu osndesti pe nici
unul n parte, ci sa lauzi pe toti. Mai ales, cnd n calugarul respectiv se va ivi vreun gnd ca
tu ai ncredere n vreunul din aceia si se lasa stapnit de acest gnd si se nstraineaza.
Sfntul Simeon da o explicatie spirituala procesului de asemanare a omului credincios cu
Hristos. Privind mereu la Hristos si Hristos privind mereu la el si aflndu-se ntr-o convorbire
continua, omul devine tot mai asemenea lui Hristos, caci imita chipul Lui, si nsuseste modul
Lui de a fi si de a se gndi. Iar prin aceasta i se transmite omului puterea spirituala nsasi a lui
Hristos. Aceasta idee constituie si o recomandare data de sfntul Simeon credinciosilor.
Sfntul Simeon nfatiseaza o hristologie practica, nu una teoretica.
Nu trebuie ca cineva din cei nedesprinsi sa cerceteze tainele ascunse ale mparatiei
cerurilor, nainte de lucrarea poruncilor si de naintarea n virtuti si de desavrsire; si
ca la a doua venire a Domnului toti sfintii se vor cunoaste unii pe altii.
Sa lasam deci discutiile desarte si nefolositoare (Tit 3,9) si sa nu ne grabim sa aflam nainte
de vreme cele ce tin de o vreme, ci sa ascultam mai bine de Domnul care zice: Cercetati
Scripturile (Ioan. 5,39). Cercetati-le si nu le iscoditi n discutii ndelungate. Cercetati
Scripturile si nu faceti discutii n afara Sfintelor Scripturi. Cercetati Scripturile, ca sa fiti
nvatati despre credinta, nadejde si iubire. Despre credinta, ca sa nu fiti purtati de orice vnt
dupa nesiguranta oamenilor fara reazim (Efes. 4,14), ci ntariti-va prin dogmele drepte ale
Bisericii Apostolice si Universale si drept ndreptati (2 Tim. 2,15) cuvntul ei. Dar nu numai
aceasta, ci prin mplinirea poruncilor veti fi nvatati sa cautati si rodul credintei si folosul din
ea, iar cnd veti putea afla acestea, atunci veti dobndi si nadejdea nefacuta de rusine si veti
avea n ea si ntreaga iubire fata de Dumnezeu. Caci astfel, este cu neputinta vreunui om sa
dobndeasca iubirea desavrsita de Dumnezeu, dect prin credinta nestirbita si prin
nadejdea sigura si nendoielnica. De ce, deci, uitnd sa ne cercetam pe noi nsine n privinta
acestora, si anume, daca avem credinta n Dumnezeu atta ct El nsusi, Judecatorul nostru
viitor, zice ca o va cere de la noi, iscodim cele mai presus de noi, cta vreme noi abia stim
cele de la picioarele noastre?

Credinta si fapte. Iar care este credinta pe care Dumnezeu o cere de la noi si pe care
trebuie s-o avem n El, a aratat El nsusi n Evanghelie, zicnd: Cel ce voieste sa vina dupa
Mine sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Luca 9,23); Caci cel ce
vine la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama sa si pe fratii sai, ba nca si sufletul sau, nu
poate fi ucenicul Meu (Luca 14, 26). Si iarasi: Cel ce a aflat sufletul sau, ramnnd alipit la
cele spuse, l va pierde pe el (Matei 10,39), iar cel ce va pierde sufletul sau pentru Mine si
pentru Evanghelia Mea, mplinind poruncile Mele, l va afla pe el n viata vesnica (Marcu
8, 35; Matei 16,25). Ati auzit semnele credintei? Va ajung acestea, sa aveti nevoie sa vi le
reamintesc si pe cele urmatoare? Daca voiti sa aflati aceasta chiar de la Domnul, Care zice
limpede: Nu va ngrijiti de ziua de mine, ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti
mbraca (Matei 6,25,34). Si ridicndu-ne cte putin spre cele mai desavrsite, zice: De te
loveste cineva peste obrazul drept, ntoarce-i lui si cel stng; si celui ce voieste sa se judece
cu tine si sa-ti ia haina ta, lasa-i lui si camasa ta (Matei 6, 39-40); si celui ce rapeste ale tale,
nu i le cere napoi (Luca 6,30). Apoi cernd prisos de credinta peste prisos, ne porunceste sa
ne rugam pentru dusmanii nostri si sa facem bine celor ce ne urasc pe noi si sa ne rugam
pentru cei ce ne prigonesc pe noi (Matei 5,44). Si ne porunceste sa facem altele multe, din
care sa se arate credinta noastra n El. Numai atunci trebuie sa zicem ca suntem credinciosi.
Caci fara acestea credinta noastra este moarta (Iacob 2,20) si noi suntem morti.
Am voit sa aud si sa aflu de la tine ce folos vei avea daca ai sa afli si ai sa nveti de la noi
despre bucuriile, slavirile, desfatarile si reasezarile din mparatia lui Dumnezeu, cta vreme
esti osndit, cum am spus, de constiinta, fiindca n-ai pazit poruncile date tie de Hristos si de
aceea nu ai parte cu Hristos? (Ioan 13,8). Nici unul, n nici un fel. Ci ti vei pricinui mai
degraba o si mai mare osnda, ca, aflndu-le acestea, le-ai dispretuit si n-ai voit sa lepezi
nchipuirea de sine si sa dobndesti smerenia. De altfel, raspunde linistit la ntrebarea ce ti-o
pun cu blndete: de va cere un copil mic, care n-a nvatat nca nici alfabetul, sa i se explice
gramatica si retorica, va primi oare vreun om stapn pe ratiune, sa ia n seama macar cu un
singur cuvnt nebunia lui si nu-l va respinge mai degraba pe acela ca gndeste lucruri
nebunesti si copilaresti si cere fara judecata cele mai presus de puterea lui? Iar daca e drept
si cuvenit lucru sa faca asa n acestea, cu att mai mult se cuvine sa faca asa n cele mai
presus de cuvnt, de minte si de ntelegere. Totusi, daca cineva, care nu cunoaste nici macar
literele scrisului, va auzi cele ce le-au scris elinii prin alte cuvinte si le va ntelege pe acestea
ca pe cele spuse n dialectul propriu, nu e nici o mirare, dat fiind ca aceia vorbesc despre cele
supuse simturilor si scrierile lor sunt scrieri desarte despre lucruri desarte. Cele despre care
ntrebi tu, nu sunt, nsa, de felul acesta. Dar ce sunt si cum? Cum zice Proorocul David: Si a
plecat cerurile si s-a pogort si ntuneric sub picioarele Lui (Ps. 17,10). Ce este ntunericul
acesta? Trupul Domnului, despre care Ioan, marele naintemergator la Lui, a spus mai pe
urma: Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua ncaltamintelor (Marcu 1,7). S-a cobort
deci si a venit mbracnd, n loc de ntuneric, a zburat pe aripi de vnturi. Si a pus ntunericul
ascunzis al Lui. n jurul Lui, cortul Lui (Ps. 17,11-12). Vezi ca cercetarea ta nu se ndreptata
spre cele supuse simturilor, ci spre cele dumnezeiesti si necuprinse si nu usor de nteles de
toti? Si daca a pus negura si ntunericul ascunzis al tainelor Lui si e nevoie de multa lumina
de la Preasfntul Duh spre ntelegerea tainelor ascunse, cum cercetezi cele ce nu poti sa le
afli, odata ce nu te-ai facut locasul luminii dumnezeiesti, fiind nca nedesavrsit si
neluminat? Si ca sa nu banuiesti, ca unul ce sezi n ntuneric (Matei 14,16), ca si Acela s-a

ascuns, asezndu-se n ntuneric, proorocul David a spus: n jurul Lui, cortul Lui. El numeste
cort cu ceea ce se numeste Pavel lumina. Caci spune: Cel ce locuieste n lumina
neapropiata (1Tim.4,16). Amndoi atrag luarea aminte asupra necuprinderii si nemarginirii
dumnezeirii Lui, nevoind sa faca pe Dumnezeu circumscris. Ei spun acestea, pentru ca si
ndreapta cuvntul spre cei ce iscodesc cu privire la El. Nu socotiti, o, voi cei fara de minte, ca
Domnul si Dumnezeul cel naltat, intrnd (n cer) s-a ascuns n ntuneric, ci este n slava Sa, n
dumnezeirea care umple toate si e mai presus de toate, n care era si nainte de aceea.
Tu deci, cel ce ai citit acestea, judeca-te pe tine nu ntru nchipuirea cunostintei mincinoase
(1 Tim. 6,20) si ntru faurirea de gnduri desarte, ci ntru fiica si cutremur. Si de voiesti sa afli
ce stare de viata ai, ntreaba-ti sufletul si spune-i: Suflete, ai pazit poate poruncile lui
Dumnezeu, sau nu? Si deschizndu-si gura constiintei lui, ti va spune n chip sigur adevarul.
Caci nu va rusina de tine, ci te va nfrunta si-ti va arata cele ce le-ai pus nainte si le ai n tine,
fie bune, fie rele. Caci n cunostinta vei afla, fie ca ai iubit lumea, fie ca ai slujit mai mult lui
Dumnezeu, fie ca ai cautat slava de la oameni, fie ca ai dorit numai pe cea data a lui
Dumnezeu. Privind n tine nsuti ca ntr-o cutie si pipaind continutul si scotnd una cte una
din cele asezate n ea, le vei cunoaste n chip limpede. Presupune deci ca nti e asezata
acolo dragostea de marire si de slava desarta, un fel de a placea oamenilor, dulcetile
laudelor de la oameni, vesmntul fatarniciei, samnta ascunsa a iubirii de arginti si, simplu
vorbind, multe de acestea asezate n ea, una acoperita de alta; iar deasupra tuturor acestora
sa presupunem ca e ngmfarea caci cunostinta, zice, ngmfa (1 Cor. 9,1) iar mpreuna
cu ea, nchipuirea de sine si parerea ca esti ceva, nedndu-ti seama ca cel cu cugetul
ngmfat nu e nimic (Gal. 6,3). Toate acestea, fiind adaugate la celelalte pe care le-am
amintit nainte, spune-mi cum vei putea sa le deosebesti? Vei spune, fara ndoiala, ca
nicidecum. Spune-mi, asadar, acum si aceasta. Poate ca nu esti convins ca peste inima ta ai
asezat un fel de acoperamnt din acestea; poate nu crezi, cum nici evreii nu cred, fapt
pentru care-i mustra Pavel (Rom. 8, 23; 2 Cor. 3, 15). Si de aceea nu nlaturi acoperamntul
acesta de pe inima ta, ca sa vezi patimile ascunse sub el si sa te milostivesti de amartul tau
suflet si sa te grabesti sa-l curata si sa speli ochiul tau suflet si sa te grabesti sa-l curata si sa-l
speli ochii lui ntelegatori si fata lui cu lacrimi fierbinti, aruncnd napoia toata ntelepciunea
si cunostinta din afara, dupa ndemnul lui Pavel, ca sa te faci nebun lumii acesteia si sa te faci
ntelept n Hristos (1 Cor. 4,10). Dar atunci, spune-mi, cum, odata ce esti nebun, ti voi
descrie cele privitoare la Dumnezeu si la cele dumnezeiesti, care sunt ascunse si nevazute?
Nu ma vei dispretui tu nsuti, ca pe unul care face un lucru fara rost, si nu vei zice n tine
nsuti cu dreptate: Aceasta e cu adevarat nebun, caci mi povesteste despre lucruri
nentelese ntregii suflari de sub cer si ntregii suflari ce se afla deasupra cerului? Caci cele
ce vor avea atunci, nici ngerii lui Dumnezeu nu le stiu. Fiindca daca nu au cunoscut nici
venirea Lui pe pamnt, cum, sau cnd avea sa se coboare si sa se faca om, cu ct mai mult nu
pot cunoaste venirea Lui cea de pe urma ntru slava, cnd va fi, cum va fi si care vor fi
darurile ce le va mpartasi sfintilor Lui? Ca acestea sunt cu adevarat, a aratat Pavel zicnd:
Ca sa se faca cunoscute acum ncepatorilor si stapnilor prin Biserica ntelepciunea cea de
multe feluri a lui Dumnezeu (Efes. 3,10). Ba a aratat si Domnul, spunnd despre venirea Sa
ca Puterile cerurilor se vor clatina (Matei 24,29), adica se vor uimi si se vor minuna, vaznd
deodata ceea ce, fara ndoiala, n-au vazut pna atunci. Iar daca puterile cerurilor nu stiu,
cum ndraznesti sa spui tu ca sfintii nu se vor cunoaste unii pe altii n mparatia lui

Dumnezeu, cnd se vor mpartasi de vederea Lui? Dar si tu, care-l contrazici, pe cel ce zice:
Ei trebuie sa se cunoasca numaidect unul pe altul, ntrebi: de unde o sti aceasta?
Cunostinta ntreolalta a sfintilor. O, nestiinta si nebunie si ntunecime! Nu tremurati, nu va
temeti? Caci din cuvintele voastre (Matei 12,37) veti fi osnditi de catre Dreptul Judecator,
Care nu cauta la fata. Caci catre cei ce spun ca sfintii nu se vad, nici nu se cunosc unii pe altii,
ci l vad numai pe El, fiind uniti ntregi prin toate simturile cu El ntreg, se va adresa si va zice:
M-ati cunoscut voi? Ati vazut lumina Mea? M-ati primit n voi? Ati cunoscut prin cercare
nsasi lucrarile Duhului Sfnt, sau nu? Socotesc ca nu vor ndrazni sa-I raspunda: Da,
Doamne. Caci daca vor spune asa, le va raspunde: Cum, daca ati avut cunostinta acestora
prin cercare, spuneti ca cei ce Ma vor avea pe Mine n ei nsisi nu se vor cunoaste unul pe
altul? Eu sunt Dumnezeul cel nemincinos, Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul cel sfnt, Cel
ce locuiesc ntru sfinti. Cum locuiesc ntru ei? Precum am spus ca Eu sunt ntru Tatal si Tatal
ntru Mine, asa si sfintii sunt ntru Mine si Eu ntru ei (Ioan 17,21). Si precum Tatal e ntru
Mine si Eu ntru Tatal Meu, asa voi fi locuind si ntru toti sfintii si toti sfintii vor locui ntru
Mine. Dar va mai zice catre acestia si urmatoarele: Daca deci Eu sunt ntru sfintii Mei si
sfintii Mei ntru Mine, daca Eu sunt ntru Tatal Meu si Tatal Meu ntru Mine si precum Ma
cunoaste pe Mine Tatal si Eu cunosc pe Tatal, e vadit ca si sfintii Ma cunosc pe Mine si Eu pe
sfinti si la fel sfintii trebuie sa se cunoasca unul pe altul .Iar ca sa se faca acest lucru mai clar,
ca sa fie vadit si celor nesimtitori, trebuie sa adaugam a zice iarasi: ntru toti sfintii va locui
Acelasi Hristos. Cnd se vor deschide, deci, cartile constiintei fiecaruia, n inimile si
constiintele pacatosilor se va afla nchipuirea de sine, sau slava desarta, sau erezia, sau
invidia, sau pizma, sau altceva din acestea; se va afla negrija, trndavia si nemplinirea din
toata inima a poruncilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui. De aceea ochii lor se
vor ntuneca si nu vor vedea (Rom. 11,20; Ps. LXVIII, 24) si vor fi rusinati si vor auzi:
ntruct nu ati facut una dintre poruncile Mele, preamici, ci ati nesocotit-o, Mie nu ati
Facut (Matei 25,45 si 5,19).
ndemn. Deci cei ce spun ca sfintii nu se cunosc si nu se vad unii pe altii, sa se lase convinsi
prin acestea, sa nu se ocupe cu lucruri de nenteles, ci, de voiesc sa asculte de mine, sa fie
atenti mai degraba la ei nsisi si sa nu nceteze sa se judece pe ei nsisi. Iar voi, cei lipsiti de
cunostinta tuturor celor spuse si neajunsi la simtirea, la cunostinta si la experienta iluminarii
si a vederii dumnezeiesti, cum nu tremurati sa exprimati peste tot unele ca acestea? Caci
daca va trebui sa dam socoteala de tot cuvntul desert (Matei 12,36), cu ct mai mult nu
vom fi ntrebati despre acestea si nu vom fi pedepsiti ca unii ce am vorbit n desert? Caci
cuvnt desert nu e, cum ar banui cineva, numai cel nefolositor, ci si cel grait de noi nainte de
mplinirea faptelor poruncite si de cunoasterea lui Dumnezeu prin experienta (cercare). Cnd
nu dispretuiesc slava de jos, nici nu sunt scrbit de ea din suflet, ca de una ce e vatamatoare
sufletului si ma lipseste de slava de sus, dar ndemn pe altii sa se nfrneze de la ea, nu va fi
cuvntul meu desert si fara putere pricinuitoare de fapte si gol? Si nu voi fi osndit ca un
mincinos? Iar cnd, fara sa fi primit harul Duhului ntru simtire si cunostinta fara sa fi ajuns
nvatat de Dumnezeu (Ioan 6,45), voi sari sa tlcuiesc, fara rusine, Scripturile lui Dumnezeu
insuflate, si-mi voi lua rolul de nvatator, folosindu-ma spre aceasta numai de cunostinta
mincinoasa, va lasa Dumnezeu acest lucru nemustrat si nu va cere pentru el socoteala de la
mine? Nicidecum. Iar de voiesti, nvata-te acestea si la cele de jos si de la cele omenesti.
Spune-mi care dintre oameni, chiar daca ar fi admirat de toti pentru ntelepciunea si

cunostinta sa si pentru stiinta legilor, chiar daca ar fi mpodobit cu toata dreptatea si evlavia,
va ndrazni pe sine judecator si sa legiuiasca n cele ale altora, fara voia mparatului? Iar daca
ar ndrazni aceasta, va fi facut de rusine de mparat si va fi pedepsit cu nsasi asprimea
legilor. O, nerusinare! Pe mparatul pamntesc nu ndrazneste nimeni sa-l nesocoteasca si
sa-i rapeasca cinstea si demnitatea si sa le atribuie lui, iar tu nesocotesti pe mparatul ceresc
ca pe un nimeni si ndraznesti sa-ti nsusesti demnitatile apostolice fara ncuviintarea si voia
Lui? Facnd asa, socotesti ca Stapnul va lasa nepedepsita fapta ta? Nicidecum!
ntelegerea nu nseamna n gndirea parintilor ceea ce nseamna pentru noi: o simpla
ntelegere prin cugetare a unui anumit lucru. Ci participarea la o ordine obiectiva mai presus
de simturi. Pe aceasta se bazeaza pe toata conceptia sfntului Simeon despre simtirea
realitatii spirituale, cu care intram n contact cu mintea sau cu ntelegerea. ntruct mintea si
ntelegerea a pierdut pentru omenirea mai noua, sensul de organ de vedere, simtire a
unei lumi spirituale obiective, sau sensul de contact cu ea, poate ca ar trebui sa folosim mai
mult termenii de simtire a mintii si de vedere (contempletare), pe care l foloseau de
asemenea parintii, pentru actul de sesizare a realitatii obiective spirituale. Aceasta este un fel
de capacitate de sesizare a realitatii spirituale cu toata fiinta noastra. Simti prezenta
spiritului cuiva si caracterul lui prin fiinta ca printr-un organ total care nu e identic deci cu
ratiunea, sau cu cugetarea discursiva. E o ntelegere ntr-un alt sens, dect pur intelectual.
E o ntelegere, care e n acelasi timp o simtire, un contact, al realitatii cunoscute n modul
acesta, cum zice sfntul Simeon. Parintii o considerau ca tinnd de minte, sau de spiritul
uman, numind-o ntelegere n sensul acesta.

Sfntul Simeon Noul Teolog

Metoda sfintei rugaciuni si atentiuni

Trei sunt felurile rugaciunii si ale luarii aminte prin care sufletul sau se nalta, sau se coboara. Se
nalta daca le ntrebuinteaza la timp potrivit, sau se coboara daca le ntrebuinteaza fara socoteala, la
vreme nepotrivita. Iar trezvia si rugaciunea sunt legate ntre ele ca sufletul si trupul: lipsind una, nu
poate sta nici cealalta. Unirea lor se face n acest chip: nti, trezvia se opune pacatului, ca un
strajuitor si nainte mergator; n urma ei, rugaciunea desfiinteaza si sterge ndata gndurile rele,
mpiedicate de strajuitor, luare aminte neputnd face singura acest lucru. acestea sunt deci poarta
vietii si a mortii: luarea aminte si rugaciunea. De o curatim prin trezvie, ne mbunatatim; iar de o
ntinam prin lipsa de paza, ne nraim.
Fiindca am spus deci ca luarea aminte si rugaciunea sunt trei feluri, trebuie sa nfatisam nsusirea
fiecaruia din ele, ca cel ce vrea sa dobndeasca viata si sa si-o desavrseasca, sa aleaga din aceste
trei feluri care se deosebesc ntre ele, pe cel mai bun, ca nu cumva, tinnd din nestiinta pe cel mai
rau, sa fie scos de la ceea ce e mai bun.

Despre primul fel de rugaciune

nsusirile primului fel de rugaciune sunt acestea: Cnd cineva face aceasta rugaciune, si ridica minile si ochii mpreuna cu
mintea la cer, iar mintea alcatuieste ntelesuri dumnezeiesti si-si nchipuie frumuseti ceresti, ierarhii de ngeri si corturi deale dreptilor si, simplu vorbind, toate cte le-a auzit din Scripturi le aduna n vremea rugaciunii n minte, el si strneste
astfel sufletul la dragostea dumnezeiasca, privind la cer, ba uneori varsnd si lacrimi din ochi. Facnd asa, se umfla dulce n
inima si se mndreste si socoteste ca ceea ce i se ntmpla este o mngiere dumnezeiasca. Drept aceea, se roaga sa petreaca
pururi ntr-o astfel de ndeletnicire.
Dar acestea sunt semne ale amagirii. Caci binele nu e bine cnd nu se face bine. Unul ca acesta, chiar de se deda unei
vieti de cea mai deplina liniste, e cu neputinta sa nu-si iasa din minti. Iar daca nu cade ntr-o astfel de patima, totusi nu poate
ajunge la dobndirea virtutilor si la nepatimire. Prin acest fel de luare aminte s-au amagit cei ce vad lumini n chip simtit si
miros bune miresme si aud glasuri si alte multe de acestea. Unii din ei au cazut cu totul n stapnirea dracilor, fiind purtati
din loc n loc si din tara n tara. Altii, necunoscnd pe cel ce se preface n nger al luminii si de aceea primindu-l, au fost
amagiti de el si au ramas nendreptati pna la sfrsit, neprimind nici un sfat de la oameni. Unii si-au pus minile asupra lor
nsisi, si s-au facut sinucigasi, fiind scosi din minti de nselatorul, iar altii s-au aruncat n prapastii. n sfrsit, altii s-au
spnzurat, si cine ar putea spune toate felurile amagirii diavolului?
Din toate cele spuse, cel ntelept poate cunoaste care este cstigul nascut din cea dinti luare aminte. Iar daca cineva nu
cade n acestea, pentru ca traieste n viata de obste (acestea li se ntmpla deci pusnicilor), totusi ramne toata viata fara nici
o sporire din ea.

Despre al doilea fel de rugaciune

Al doilea fel de rugaciune se face asa: Mintea se retrage din cele supuse simturilor, si pazeste
simturile de cele din afara, si-si aduna toate gndurile, ca sa nu umble dupa lucrurile desarte; apoi
aici face cercetarea gndurilor, aici ia aminte la cererile ce le rosteste cu gura catre Dumnezeu, sau
aici atrage la sine gndurile robite de diavol, aici, cuprinsa ea nsasi de patima, ncepe sa revina la
sine cu silire. Dar unuia ce se lupta asa, i este cu neputinta sa cstige pacea, sau sa primeasca
cununa biruintei? (II Timotei 4, 8). Caci unul ca acesta se aseamana omului ce se lupta noaptea, care
aude glasurile vrajmasilor si primeste loviturile lor, dar fu poate vedea curat cine sunt, sau de unde
au venit, sau cum si pentru ce se bat, dat fiind ntunericul din mintea sa , care i pricinuieste acest
neajuns. Cel ce se lupta asa, nu va scapa de a fi zdrobit de catre dusmanii inteligibili, el va suporta
osteneala, dar de rasplata va fi pagubit, caci furat de slava desarta, el se faleste ca e cu luare aminte
si stapnit si batjocorit de ea, va dispretui pe altii, ca nu sunt cu luare aminte si se va mndri fata de
ei si se va da drept pastor al oilor, asemanndu-se orbului care vrea sa calauzeasca pe orb.
Acestea sunt nsusirile rugaciunii a doua. Din ele, cel ce se sileste poate sa cunoasca neajunsul ei.
Aceasta a doua rugaciune e mai buna dect cea dinti, precum o noapte cu luna plina e mai buna
dect o noapte fara stele si fara lumina.

Despre al treilea fel de rugaciune

Vom ncepe sa vorbim si despre a treia rugaciune. Ea este un lucru minunat si greu de talmacit, iar
pentru cei ce n-au cunoscut-o, nu numai greu de nteles, ci si aproape de necrezut. E un lucru care nu
se ntlneste la multi, caci socotesc ca acest bun a disparut azi de la noi mpreuna cu ascultarea.
Pentru ca ascultarea este aceea care, dezlipindu-l pe cel ce-o iubeste de veacul rau de acum,
desfacndu-l de patimi si de griji, l face statornic si neobosit n urmarirea caii acesteia, mai ales daca
a gasit si un povatuitor neamagitor. Caci ce lucruri vremelnice ar putea atrage mintea aceluia care a
murit prin ascultare, oricarei mpatimiri fata de lume si de trup? Sau ce grija ar mai putea stapni pe
acela care a dat n seama lui Dumnezeu si a parintelui sau duhovnicesc toata grija sufletului si a
trupului si nu mai traieste siesi, nici nu mai asteapta o zi a placerilor sale? De aceea, ispitele puterilor
razvratite, care trag mintea ca niste funia n nenumarate curse de gnduri, se rup si omul, ajuns liber,
luptnd cu putere si patrunznd gndurile vrajmasilor, le alunga cu maiestrie si nalta rugaciuni din
inima curata. Aceasta este nceputul adevaratei vietuiri calugaresti. Cei ce nu ncep astfel, se vor
zdrobi n desert.
nceputul rugaciunii a treia nu se face cu ntinderea minilor, cu adunarea gndurilor si cu
chemarea ajutorului din cer, caci acestea sunt nsusirile primei rugaciuni. Dar nu ncepe nici de la al
doilea fel, n care mintea ia aminte la simturile din afara, iar pe dusmanii dinauntru nu-i observa.
Fiindca unul ca acesta e lovit, dar nu loveste, e ranit, dar nu raneste, e dus n robie fara sa se poata
apara de cei ce-l robesc. Necontenit vrajmasii l lovesc din spate, dar mai ales din fata si l fac iubitor
de slava desarta si plin de parere de sine.
Deci tu, de voiesti sa ncepi aceasta lucrare nascatoare de lumina si plina de farmec, fa nceputul
de aici: dupa ascultarea cu de-amanuntul, pe care am zugravit-o mai nainte, trebuie sa le faci toate
cu constiinta. Caci fara ascultare, nu exista nici constiinta curata. Iar constiinta aceasta trebuie sa o
pazesti nti fata de Dumnezeu, fata de parintele tau duhovnicesc si n al treilea rnd fata de oameni
si de lucruri. Fata de Dumnezeu trebuie sa-ti pazesti constiinta curata, ca toate cte le stii ca nu
slujesc Lui, sa nu le faci; fata de parintele tau, ca sa faci tot ce ti spune potrivit scopului pe care-l
urmareste, neadaugnd si netaind nimic; fata de oameni trebuie sa-ti pazesti constiinta, ca cele ce tu
le urasti, altuia sa nu le faci; iar fata de lucruri trebuie sa te feresti de trecerea masurii n tot ce faci:
n mncare, n bautura si n mbracaminte. Simplu graind, toate cte le faci ca n fata lui Dumnezeu,
ca sa nu fii mustrat n vreo privinta de constiinta.
Neascultnd de un povatuitor iscusit, nu-ti dai seama de limitele puterii tale, te
supraevaluezi, n-are cine te face atent la scaderi si greseli ale tale.
Aceasta constiinta este un fel de simt al raspunderii fata de oameni si chiar fata
de lucruri si de mprejurarile ce-ti sunt date, dar mai ales fata de ntrebuintarea
lor. Iar temeiul acestei raspunderi sta n raspunderea fata de Dumnezeu.

Si acum, dupa ce am limpezit si lamurit adevarata luare aminte, vom vorbi, daca voiesti, si despre
nsusirile ei. Luarea aminte si rugaciunea adevarata si nenselatoare consta n aceea, ca mintea sa
pazeasca inima n vremea rugaciunii si sa se ntoarca nencetat nauntru ei si din acel adnc sa-si
nalte cererile catre Domnul. n felul acesta, gustnd mintea ca bun este Domnul, nu mai vrea sa
iasa din locasul inimii, caci zice si ea cu Apostolul: Bine este noua sa fim aici. Si cercetnd tot
timpul locurile acelea, alunga cu lovituri aspre gndurile semanate de vrajmasi. Celor ce nu cunosc
acest fel de vietuire, li se pare aspru si foarte greu, si de fapt lucrul este nabusitor si obositor nu
numai pentru cei necercati, ci si pentru cei ce au agonisit cercare adevarata, dar n-au gustat si n-au

facut sa treaca placerea ei n adncul inimii. nsa cei ce au gustat placerea ei si au facut sa treaca
dulceata ei n adncul inimii, pot striga mpreuna cu Pavel: Cine ne va desparti pe noi de dragostea
lui Hristos? si celelalte.
Sfintii nostri Parinti, auzind pe Domnul zicnd: Din inima ies gndurile rele, uciderile,
preacurviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, si ele sunt cele ce spurca pe om, si ndemnul de a
curata partea dinauntru a paharului, ca si partea din afara sa se faca curata, lasnd orice alta lucrare
a virtutilor, si-au ndreptat toata nevointa spre aceasta paza a inimii, bine stiind ca odata cu ea
dobndesc toate celelalte virtuti fara greutate, iar fara de ea nu pot starui n nici o virtute.
Luarea aminte este o trezvie a omului la sine nsusi. Daca aceasta este
permanenta, se evita toate pacatele si omul face numai binele de toate felurile,
adica se deprinde cu toate felurile de bine si acestea sunt virtutile. n fond acest
al treilea fel de luare aminte si al rugaciunii consta n cautarea sinei proprii si a
ntlnirii prin ea cu Dumnezeu si n staruirea n ele. Este ntlnirea cu Dumnezeu
n rugaciune, dialog ce se petrece n acest abis nesfrsit al sinei, sau al inimii.
Numai n indefinitul nostru descoperit si trait n mod constient ne ntlnim n
mod constient cu infinitul dumnezeiesc; traim constiinta prezentei Lui. Numai n
abisul subiectului nostru, trait constient, ne putem ntlni cu abisul Subiectului
dumnezeiesc, sau cu trairea constienta a Lui, ntr-o acuta responsabilitate.
Propriu zis, abisul subiectului nostru se actualizeaza n ntlnirea cu abisul
Subiectului dumnezeiesc, care ne cheama la raspundere, sau la constiinta de noi
nsine. Dar abisul nostru, sau constiinta de noi nsine se poate si nchide prin
faptul ca mintea se strnge dupa forma lucrurilor marginite. Caci atunci dispare
si constiinta prezentei lui Dumnezeu cel nesfrsit. Mintea noastra are tendinta de
a se ntinde spre Nesfrsitul, ca sa se odihneasca n El, dar iese din finit propriu
zis n inima care se umple de constiinta prezentei lui Dumnezeu. Autorul
Metodei cere sa nu se ramna la lucrarea virtutilor, fara vederea infinitului
dumnezeiesc, sau fara constiinta prezentei lui, ca sa se vada acest infinit si apoi
virtutile vor veni de la sine, prin alipirea de Dumnezeu. Atunci virtutile nu vor
mai fi agonisite cu greutate si nici nu se vor mai pierde cu usurinta, ci se nasc
firesc si devin statornice, caci sunt iradieri ale acestei constiinte ale ntlnirii cu
infinitul lui Dumnezeu, devenita iubire a noastra. Fara ea, care este n fond
esenta luarii aminte, nu se pot deprinde virtutile. mprastierea aduce inevitabil
greselile.

Pe aceasta unii dintre Parinti au numit-o liniste a inimii, altii luare aminte, altii paza a inimii, unii
trezvie si mpotrivire n cuvnt, altii cercetarea gndurilor si paza mintii. Dar toti ndeobste si-au
lucrat pamntul inimii lor si prin aceasta au ajuns sa se hraneasca cu mana dumnezeiasca. Despre ea
zice Eclesiastul: Veseleste-te tinere, ntru tineretea ta si umbla n caile inimii tale fara pata si scoate
ntartarea de la inima ta (Eclesiast 11, 9); sau: Daca duhul stapnitorului se ridica mpotriva ta, sa
nu-ti lasi locul tau (Eclesiast 10, 4). Zicnd loc, a voit sa arate inima, precum zice si Domnul: Din
inima ies gndurile rele. Si iarasi: Nu va mprastiati cu gndurile (Luca 12, 29); sau: Strmta este
poarta si ngusta calea ce duce la viata si: Fericiti cei saraci cu duhul, adica cei ce n-au n ei nici un
gnd al veacului acesta. Iar Apostolul Petru zice: Fiti treji si privegheati, ca potrivnicul vostru,
diavolul, umbla racnind ca un leu, cautnd pe cineva sa nghita. Pavel, la rndul sau, scrie foarte
limpede catre Efeseni, despre paza inimii: Nu ne este lupta mpotriva sngelui si a trupului, iar cte
au scris dumnezeiestii nostri Parinti n scrierile lor despre paza inimii, e cunoscut celor ce le
cerceteaza pe acestea cu osrdie.
nainte de toate, nsa trebuie sa-ti cstigi trei lucruri si asa sa pornesti spre tinta cautata: lipsa de
griji n privinta lucrurilor nendreptatite si ndreptatite, adica moartea fata de toate; constiinta

curata, pazindu-te neosndit de constiinta proprie; si nempatimirea, nelasndu-te atras de nimic din
cele ale veacului acesta, sau ale trupului. apoi seznd ntr-o chilie linistita si ntr-un colt retras, ia
aminte sa faci ceea ce-ti spun: nchide usa si ridica-ti mintea de la tot ce e desert sau vremelnic.
Apoi, apleaca-ti barba n piept, ca sa iei aminte, cu mintea si cu ochii sensibili la tine nsuti. ine putin
respiratia, ca sa fixezi mintea si sa afli astfel locul unde este inima ta, ca acolo sa fie n ntregime si
mintea ta. La nceput vei afla un ntuneric si o grosime de nestrabatut, dar staruind si facnd acest
lucru zi si noapte, vei afla o bucurie nesfrsita. Caci ndata ce afla mintea locul inimii, vede ceea ce nu
crede: vede vazduhul ce se afla n mijlocul inimii si se vede pe sine n ntregime luminoasa si plina de
puterea de deosebire. Si de aici nainte, ndata ce mijeste un gnd, nca nainte de a se alcatui si de a
lua chip l izgoneste cu chemarea lui Iisus Hristos si-l face sa se mistuie. De acum mintea, n ciuda ei
pe draci, ridica mpotriva lor mnia cea dupa fire si i loveste, izgonind pe acesti vrajmasi inteligibilispirituali. Celelalte le vei nvata cu ajutorul lui Dumnezeu, prin pazirea mintii, tinnd pe Iisus n inima,
caci se spune: Sezi n chilia ta si aceasta te va nvata toate.
Daca vrem sa ajungem la barbatul desavrsit al plinatatii lui Hristos, sa ncepem sa urcam scara de la
hrana vrstelor copilaresti, ca pasind treptat sa ajungem la masurile barbatului si batrnilor. Deci cea
dinti vrsta a vietii calugaresti sta n a micsora patimile. Acesta este lucrul ncepatorilor.
A doua treapta si schimbare, care face pe cineva din baietan, tnar duhovnicesc, este staruinta n
cntare. Caci, dupa potolirea si micsorarea patimilor, cntarea se face dulce limbii si e luata n seama
de Dumnezeu, dat fiind ca nu e cu putinta a cnta Domnului n pamnt strain, adica ntr-o inima
patimasa.
A treia treapta si schimbare de vrsta, care face dintr-un tnar un barbat duhovnicesc, este staruinta
n rugaciune: ea este a celor naintati. Iar rugaciunea se deosebeste de cntare ca barbatul desavrsit
de tnarul si baietanul, ca trepte deosebite pe scara pe care pasim.
La aceasta se adauga a patra treapta si schimbare de vrsta duhovniceasca. Aceasta este a
batrnului si celui albit la par si consta n atintirea neabatuta a privirii, care este proprie celor
desavrsiti. Aici calea s-a ispravit si scara a luat sfrsit.
Deci acestea fiind astfel ornduite si hotarte de Duhul, nu e cu putinta copilului sa se faca
barbat si sa urce la treapta batrnului albit altfel dect ncepnd de la prima treapta, precum am zis,
ca pasind bine prin cele patru trepte sa se nalte la desavrsire. Iar nceputul naintarii spre lumina
pentru cel ce vrea sa se renasca duhovniceste este micsorarea patimilor, sau pazirea inimii. Caci
altfel este cu neputinta sa se micsoreze patimile. n al doilea rnd vine staruirea n cntare, caci
patimile fiind domolite si micsorate prin mpotrivirea inimii fata de ele, dorinta mpacarii cu
Dumnezeu aprinde mintea. Astfel mintea ntarita izgoneste prin loviturile trezviei gndurile ce sufla
la suprafata inimii. Si iarasi se daruieste luarii aminte si rugaciunii celei de a doua. n aceasta vreme
se dezlantuie ntarirea duhurilor si suflarile patimilor tulbura adncul fara fund al inimii. Dar prin
chemarea Domnului Iisus Hristos se mistuie si se topesc de acolo ca ceara. nsa ele tot nu se linistesc,
ci, scoase de acolo, aprind prin simturi suprafata mintii. De aici mintea le scoate repede si ndata
simte pacea. Dar sa scape cu totul si sa nu mai trebuiasca sa lupte, este cu neputinta, caci acest lucru
este propriu numai celui ce a ajuns la barbatul desavrsit, care s-a retras cu totul din lume si staruie
nencetat n paza inimii. De la acestea cel ce ia aminte se nalta treptat la ntelepciunea parului alb,
sau la treapta vederii, lucru care e propriu celor desavrsiti.

Mintea ncalzita de dorul lui Dumnezeu, nu mai acorda atentie gndurilor straine
de El. Inima nu se mai ngusteaza prin placerea pentru lucrurile marginite la care
se refera aceste gnduri, ci se ncalzeste de dragostea lui Dumnezeu cel nesfrsit
si i cnta cu foc. Dar nca n-a ajuns la vederea lui Dumnezeu Cel infinit, la
linistea constiintei prezentei Lui. Patima margineste vederea n adncimea fara
sfrsit a Lui. Caldura cntarii poate dezlantui ti ea patimile care acopera abisul
inimii n care se vede nesfrsirea dumnezeiasca. Ele mai ncearca prin simturi sa
tulbure mintea, dar nu mai pot tulbura adncul ei, ci numai suprafata ei si pentru
scurt timp. Dar chemarea numelui lui Iisus largeste vederea, caci prin umanitatea
lui Iisus se poate privi la infinitatea dumnezeirii Lui.
Dupa ce a ajuns cte putin la nepatimire si prin aceasta la obisnuinta privirii n
adncul cel fara fund al inimii si prin ea n abisul dumnezeiesc, poate sa se ocupe
si cu cntarea si poate cauta si la ntelesurile lucrurilor, caci nu mai este ispitit de
ele la ramnerea la ele, ca la singura realitate, deci la pacat. Dar a ncepe cu ele,
nainte de dobndirea nepatimirii, care ngusteaza mintea alipind-o la cele
marginite, nseamna a face primul si al doilea fel de rugaciune si a fi ispitit la
pacate, adica la alipirea de ele si la uitarea lui Dumnezeu.

Deci cel ce mplineste acestea la vreme potrivita si cu buna rnduiala, poate, dupa alungarea
patimilor din inima, sa staruie si n cntare si sa se apere si de gndurile trezite prin simturi si de
tulburarea de la suprafata mintii; de asemenea poate sa caute cu ochiul trupesc si cu cel al mintii
pentru ca si de aceasta e nevoie la cer si sa faca rugaciune curata ntru tot adevarul. Dar aceasta
numai din cnd n cnd si cte putin, din pricina vrajmasilor ce ntind curse n vazduh. Caci numai
acestea se cere de la noi: sa fie inima noastra curatita prin supraveghere. Fiindca de e radacina
sfnta, e vadit ca vor fi si ramurile (Romani 11, 16) si rodul. Dar cel ce si ridica ochiul si mintea la cer
si vrea sa-si nchipuie niscai lucruri gndite cu mintea (inteligibile) n afara de modul n care am grait,
oglindeste mai degraba idoli dect adevar. Caci cta vreme inima este necurata, a doua si prima
luare aminte nu poate nainta, fiindca precum la zidirea unei case nu punem nti acoperisul, apoi
temelia (aceasta e cu neputinta), ci dimpotriva nti temelia, apoi zidirea si la urma acoperisul, asa
trebuie sa gndesti ca e si n acestea. Caci nti ne pazim inima si ne micsoram patimile din ea si prin
aceasta punem temelia duhovniceasca a casei; apoi respingem suflarea duhurilor rele, rascolita prin
simturile din afara, prin a doua luare aminte, si asa scapnd repede de razboi, ridicam zidurile peste
temeliile casei duhovnicesti. Apoi, prin atintirea noastra desavrsita spre Dumnezeu, sau prin
retragerea n sine, ntindem acoperisul casei si asa desavrsim casa duhovniceasca n Hristos Iisus,
Domnul nostru, caruia se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.
SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG
225 CAPETE TEOLOGICE SI PRACTICE

1)Dumnezeu nu este nicaieri pentru cei ce privesc trupeste, caci e nevazut. Dar pentru cei ce inteleg
duhovniceste este pretutindeni.(1)
2)Amintirea lui Hristos lumineaza mintea si alunga dracii.(2)
3)E de trebuinta, asadar, ca cei ce vor sa invete pe altii sa fie ridicati ei insisi, cum s-a spus, ca nu cumva
vorbind despre cele ce nu cunosc, sa piarda, prin ratacire pe cei ce se incred in ei si pe ei insisi.(4)
4)Daca fugi de lume, ia seama sa nu dai sufletului mangaieri de la inceput si sa o cercetezi pe aceasta, chiar daca
te silesc sa faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Caci pe ei ii indeana la aceasta demonii pentru a stinge

caldura inimii tale. Chiar daca nu-ti vor putea impiedica cu desavarsire hotararea, ei o vor face cu siguranta mai
moale si mai slaba.(15)
5)Daca ai primit ,frate, flacara alergand ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un parinte duhovnicesc, de vei
fi indemnat de el, sau de frati care se nevoiesc impreuna cu tine, sa te folosesti de bai sau de mancaruri, sau de
alte mangaieri pentru intarire, sa primeste acestea.
Dar fi totdeauna pregatit pentru post, pentru patimire, pentru infranarea cea mai deplina. Ca de vei fi indemnat
de parintele tau intru Domnul sa te impartasesti de mangaieri, sa te afle ascultator aceluia, ca voia ta sa nu o faci
nici in aceasta. Iar de nu rabdacu bucurie cele ce ai vrut sa le faci de bunavoie, folosindu-te sufleteste.(21)
6)Cand dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau impiedica de la tinta noastra cea dupa
Dumnezeu, se vor furisa in cei ce fataresc evlavia si vor incerca prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai intai
miscati, chipurile de dragoste si de compatimire acestia ii vor indemna pe ceice se nevoiesc sa se odihneasca
spre a nu slabi cu trupul si a cadea in lancezeala. Pe urma il atrag la intalniri fara rost, facandu-I sa-si piarda
zilele in ele. De vor asculta vreunul dintre cei ce se nevoisc si se va potrivi lor, se vor intoarce si vor rade de
pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pazi pe sine strain de toate, cu mintea adunata si
infranata in toate, se vor aprinde de pizma si vor face totul pana ce-l vor alunga din obste, caci nu sufera slava
desarta cea necinstita sa vada in fata ei smerenia laudata.(22)
7)Iubitorul de slava desarta sufera cand vede pe cel smerit la cuget varsand lacrimi si folosindu-se indoit, ca
unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si ii sileste pe oameni sa-l laude fara voie.(23)
8)Sa nu dai milostenie fara voia parintelui tau dupaDumnezeu, din bunurile ce i-ai adus.(25)
9)Sa nu ceri si sa nu ei nici un pahar cu apa, chiar de s-ar intampla sa arzi, pana ce nu te va indemna , miscat de
la sine, parintele tau duhovnicesc. Strange-te pe tine si constrange-te in toate, incredintandu-te si zicand in
gand: Daca Dumnezeu vrea si esti vrednic sa bei, va descoperi parintelui tau, si acesta iti va zice tie: bea , si
atunci bea cu constiinta curata, chiar de e la vreme nepotrivita.(26)
10)Cel ce iubeste din simtire launtrica pe cei cei care-l vorbesc de rau, s-au il nedreptatesc , sau il urasc si-l
pagubesc, si se roaga pentru ei ajunge in scurta vreme la o mare sporire.(29)
11)Este cu neputinta sa umpli si trupul cu mancaruri nesaturate ,dar sa te indulcesti si duhovniceste . (42)
12)* Omul care este obisnuit sa se impotriveasca isi este siesi o sabie cu doua taiusuri, ucigandu-si sufletul fara
sa stie si instrainandu-l se viata vesnica. (45)
13)De voiesti sa te lepezi de toate si sa te lepezi si sa te deprinzi cu vietuirea evanghelica, sa nu te dai in seama
unui invatator neincercat sau patimas, ca nu cumva in loc de petrecerea evanghelica, si o-o inveti pe cea
draceasca. Fiindca invataturile bune sunt la invatatorii buni, iar cele rele, de la cei rai. Caci, desigur, din seminte
rele, ies roade rele.(48)
14)Indupleca pe Dumnezeu cu rugaciuni si cu lacrimi, ca sa-ti trimita un calauzitor nepatimas si sfant. Dar
cerceteaza si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu invataturi despre lucrare ale sfintilor parinti, ca
punandu-le alaturea de cele invatate si faptuite de invatatorul si inainte-statorul tau, sa le poti vedea si intelege
pe acestea ca intr-o oglinda, si pe cele ce conglasuiesc cu Scripturile sa le iei in inima si sa le stapanesti cu
cugetarea; iar pe cele mincinoase si straine sa le dai la o parte si sa le lepezi, ca sa nu ratacesti. Caci sa stii ca in
zilele acestea multi s-au facut dascali mincinosi si inselatori. (49)
15)* Tot cel ce nu vede, dar se incumeta sa calauzeasca pe altii, e un inselator si duce pe cei ce-l urmeaza in
prapastia pierzaniei, dupa cuvantul Domnului: Orbul de va calauzi pe orb, amandoi vor cadea in groapa (Mat.
15,14)(50)
16) Cel ce crede ca viata si moartea sa este in mana pastorului, nu-l va contrazice niciodata. Iar necunoasterea
acestui lucru naste contrazicerea, care pricinuieste moartea spirituala si vesnica. (56)

17)* Rugaciune pentru invingerea patimilor si pentru supunere. (60)

18) Cel ce contrazice pe parintele sau face, bucuria dracilor, Iar de cel ce se smareste pana la moarte se
minuneaza ingerii. (62)
19)Framantarea multa si la vreme nepotrivita intuneca si tulbura cugetarea si scoate din suflet rugaciunea curata
si cainta. Pe de alta parte, aduce oboseala in inima si prin aceasta, inasprire si invartosare. Iar prin acestea cauta
dracii sa duca la deznadejde pe cei duhovnicesti. (63)
20) Trandavia le este nevoitorilor o incercare menita sa le pricinuiasca smerenie. (72)
21)Dracul trandaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au inintat in rugaciune,
sau pe cei ce se sarguiesc cu ea. (73)
22)Trandavia este moartea sufletului si a minti. (74)
23) Nu numai cel ce se linisteste singur, sau cel ce se afla sub ascultare (in obste), ci si egumenul si inainte
statatorul si chiar cel ce slujeste, trebuie sa fie numaidecat fara de grija, sau liberi de toate lucrurile vietii. (80)
24)Cel ce are gandirea ingrijorata de lucrurile vietii nu este liber. (81)
25)* Exista o grija nefaptuitoare si o faptuire fara grija; ca si dimpotriva: o grijafaptuitoare si o lene plina de
griji. (82)
26)Nu darama casa ta, voind sa o zidesti pe a vecinului. Sa sti ca lucrul acesta este obositor si greu. Ia seama ca
nu cumva hotarandu-te la aceasta, sa o darami si pe a ta si sa nu poti sa o zidesti nici pe a aceluia. (83)
27)* Daca n-ai dabandit o desavarsita nepatimire fata de lucruri si de bunurile vietii, sa nuprimesti sa te ocupi cu
chivernisirea lucrurilor, ca sa nu te prinzi in ele, si in loc sa iei plata slujirii, sa suferi osanda pentru hotie si fur
de cele sfinte. Iar de esti silit la aceasta, de intaistatorul, sa fi ca cel ce umbla cu focul care arde si sa opresti
momeala gandului prin marturisire si pocainta, ca sa te pastrezi neatins prin rugaciunea intaistatatorului. (84)
28)Fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca e vorba de virtute, fie de pacate. (85)
29)Alceva este nepetimirea sufletului si altceva nepatimirea trupului; cea dintai sfinteste si trupul prin
staralucirea ei si prin revarsarea de lumina a Duhului, iar cea de a doua singura nu poate sa foloseasca prin sine
nimic pe cel ce o are. (86)

25 DE CAPETE ALE CUNOSTINTEI SI ALE CUVANTARII DE DUMNEZEU (GNOSTICE SI

TEOLOGICE)

1)Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia. Caci pe cat sunt
rasariturile de la apusuri, pe atat e mai inalta teologia decatpocainta. (1)
2)Fiind jos nu cerceta cele de sus... (7)

ALE ACELUIASI, UNA SUTA CAPETE DE DUMNEZEU CUVANTATOARE (TEOLOGICE SI

GNOSTICE)
EXTRASE

1)Pe toti credinciosi, noi credinciosiitrebuie sa-i vedem ca pe unul si in fiecare din ei trebuie sa vedem pe
Hristos si sa avem atata dragoste fata de el, incat sa fim gata sa ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie
sa numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i vedem buni. Chiar daca ai vedea pe vreunul tulburat de
patimi, sa nu urasti pe fratele, ci patimile care il razboiesc. Iar daca il vezi tiranizat de pofte si de ganduri gresite,
sa ai si mai multa mila de el, ca nu cumva sa fii si tu ispitit, (ca unul ce te afli supus schimbarilor materiei
nestatornice. (3)
2)Cel ce nu nazuieste cu iubire si cu dorinta puternica sa se uneasca prin smerita cugetare cu cel din urma ditre
sfinti, ci pastreaza o mica neincredere in el, nuse va uni niciodata deloc nici cu el, nici cu sfintii dintai care au
preceda, chiar daca ar socoti ca are toata credinta si toata iubirea fata de Dumnezeu si fata de totii sfintii. (17)
Cuviosul si de Dumnezeu purttorul Printele nostru
Talasie Libianul si Africanul
Despre dragoste, nfrnare si petrecerea cea dup minte ctre Pavel presbiterul1
SUTA NTIA
Al crei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc si iubitului Domn Pavel, Talasie, la artare isihast, iar n
realitate cuttor de slav desart.
1. Dorul ntins ntreg spre Dumnezeu leag pe cei ce-1 au, cu Dumnezeu si ntreolalt".
2. Mintea, care a dobndit dragoste duhovniceasc nu cuget despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu
dragostea.
3. Cel ce binecuvnteaz cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde ftrnicia sub chipul dragostei.
4. Cel ce a dobndit dragoste rabd fr s se tulbure suprrile si suferintele ce-i vin de la dusmani.
5. Singur iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si fpturile ntreolalt n acelasi cuget.
6."Dragoste adevrat a dobndit acela care nu sufer bnuieli si vorbe mpotriva aproapelui.
7. Cinstit n fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu ncearc nimic pentru surparea dragostei.
8. De dragostea neftarnic tine cuvntul adevrat pornit din constiinta cea bun.
9. Cel ce aduce fratelui la cunostint ocrile altuia, ascunde pizma sub nftisarea bunvointei.
10. Precum virtutile trupesti si atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu.
11. Dragostea si nfrnarea curtesc sufletul, dar mintea o lumineaz rugciunea curat.
12. Brbat puternic este acela" care alung pcatul prin fptuire si cunostint.
13. Cel ce a dobndit neptimirea si cunostinta duhovniceasc a aflat har la Dumnezeu.
14. De vrei a birui gndurile ptimase, cstig nfrnarea si dragostea fat de aproapele.
15. Pzeste-te de nenfrnare si ur si nu vei ntmpina piedic n vremea rugciunii tale.
16. Precum nu se pot vedea aromate n mocirl, asa nici bun mireasm dragostei n sufletul celui ce tine minte
rul.

17. Stpneste cu vitejie mnia si pofta si te vei izbvi degrab de gndurile rele.
18 Slava desart o stingi fptuind n ascuns; iar mndria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.
19 De slava desart tine ftrnicia si minciuna, iar de mndrie prerea de sine si pizma.
20. Povtuitor este acela ce se stpneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii.
21. Sinceritatea prietenului se arat la vreme de cercare, dac ia parte la necaz.
22. Asigur-ti simturile cu chipul (modul) isihiei si cumpneste gndurile care stau n inim.
23. ntmpin fr pomenire de ru gndurile de suprare; iar fat de cele iubitoare de plcere arat-te cu
vrjmsie.
24. Linistea (isihia), rugciunea, dragostea si nfrnarea, sunt o crut cu patru roate, care suie mintea la ceruri. .
25. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea si vei alunga gndul josnic al plcerii.
26. "Precum se topeste ceara de fata focului",2 asa gndul necurat de frica lui Dumnezeu.
27. Rea pagub este pentru sufletul ntelept s zboveasc mintea mult vreme ntr-o patim de ocar.
28. Rabd ntmplrile de ntristare si de durere, c prin acestea te curteste purtarea de grij (Providenta)
a lui Dumnezeu.
29. Dac ai aruncat materia si te-ai lepdat de lume, leapd-te acum si de gndurile rele.
30. Lucrarea proprie a mintii e s se ocupe nencetat cu cuvintele lui Dumnezeu.
31. Precum lucrul lui Dumnezeu este s crmuiasc lumea, asa a sufletului este s-si crmuiasc trupul.
32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului?
33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de Dun voie, fie prin cele aduse de
Provident. .
34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general.
35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima.
36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu.
37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup.
38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3
39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului.
40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se-poate ajunge fr mila lui Hristos.
41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat.
42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu
rugciunea struitoare.
43 De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si
rnduial.
44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric.
45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le.
46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului
(amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire.

celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii.

48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta.
"Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4
49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil.
50. Mintea slobozit de patimi se face n chipul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor.
51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric.
52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.
53" Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat.
54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn.,
55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create.
32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului?
33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de bun voie, fie prin cele aduse de
Provident.
34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general.
35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima.
36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu.
37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup.
38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3
39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului.
40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se poate ajunge fr mila lui Hristos.
41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat.
42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu
rugciunea struitoare.
43-De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si
rnduial.
44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric.
45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le.
46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului
(amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire.
47. Cel cruia i s-a dat ntelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii.
48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta.
"Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4
49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil.
50. Mintea slobozit de patimi se face n crupul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor.
51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric.
52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.

53. Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat.
54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn.,
55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create
56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfrsirea fr margini; si a ajuns acela care a trecut peste cele mrginite.
57. Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaz acela care-L cinsteste pe El. Dar le afl cel ndrgostit de adevr.
58. Mintea ce se misc din dreptate afl adevrul. Dar cea care se misc din vreo patim nu-1 va afla.
59" Precum n fiint Dumnezeu este necunoscut, asa n mretie este fr margini.
60. Fiinta care nu are nceput si sfrsit nu poate fi nteleas dup firea ei.
61. Mntuirea fiecrei fpturi st n purtarea de grij, mai presus de orice buntate, a Fctorului.
62. Domnul sprijin pe toti cei czuti n stri vrednice de mil si ridic pe toti cei frnti.
63. Hristos este judectorul viilor si al mortilor si. rspltitorul faptelor fiecruia.
64. De vrei s-ti stpnesti sufletul si trupul, taie de mai nainte pricinile patimilor.
65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile si le vei desprti cu sigurant de toat pornirea patimilor.
66. Struneste cu nfrnarea pornirile poftei; iar pe ale iutimii cu dragostea duhovniceasc.
67.Linistea (isihia) si rugciunea sunt cele mai mari arme ale virtutii, cci acestea, curtind mintea, o fac
strvztoare.
68. Numai ntlnirea duhovniceasc foloseste. Iar dect toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).
69. Dintre cele cinci feluri de ntlniri, alege trei; pe al patrulea s nu-1 obisnuiesti des, iar de al cincilea
ndeprteaz-te.
70. Linistea o iubeste cel ce nu ptimeste fat de cele ale lumii.
71. Constiinta este un nvttor sincer. Cine ascult de ea petrece fr greseal.
72. Constiinta numai pe aceia nu-i judec ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pcatului.
73. Neptimirea cea mai nalt face gndurile simple. Iar cunostinta cea mai nalt st naintea Celui mai presus
de cunostint.
74. ntristarea cea de ocar e pricinuit de lipsa plcerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece nentristat.
75. ntristarea, peste tot, este lipsa plcerii, fie a celei dup Dumnezeu, fie a celei dup lume.
76. mprtia lui Dumnezeu este buntate si ntelepciune. Cine le dobndeste pe acestea vietuieste n ceruri.
77. Om nenorocit este acela care pretuieste prin fapte trupul mai mult dect sufletul si lumea mai mult dect pe
Dumnezeu.
78. Dragoste deopotriv fat de toti a cstigat acela care nu pizmuieste pe cei strdalnici, iar de cei ri are mil.
79 Dup adevr ar trebui s conduc acela care impune mai nti sufletului si trupului su legile virtutii.
80. Neguttor duhovnicesc este acela care pentru cele viitoare se leapd deopotriv att de cele plcute ct si
de cele acre ale vietii.
81. Sufletul se ntreste prin dragoste si nfrnare; iar mintea, prin rugciunea curat si vederea (contemplarea)
duhovniceasc.
82. Auzind un cuvnt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca s nu te lipsesti de sfatul folositor.

83. Socotinta viclean gndeste rele si preface vredniciile aproapelui n scderi.

84. NU crede gndului care judec pe aproapele. Cci numai cine are vistierie rea gndeste cele rele.
85. Inima bun poart gnduri bune. Cci precum este comoara ei, asa sunt si gndurile ei.
86. Pzeste-ti gndurile si fugi de pcat, ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, s vezi unele n locul altora.
87. ntreste-te gndindu-te la Iudeii care, orbiti de pizm, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeul nostru drept
Belzebut.
88. Bnuiala rea ntunec cugetarea si te face s vezi, n loc de cale, cele alturea de cale.
89. Pcatele stau alturea de virtuti, si de aceea cei ri iau virtutile drept pcate.
90. Mintea zbovind n plcere sau n ntristare cade repede n patima trndviei.
91. Constiinta curat ridic sufletul. Iar gndul murdar l doboar la pmnt.
92. Rscolindu-se, patimile alung slava desart; iar de sunt nlturate, aceea iarsi se ntoarce.
93. De vrei s te izbvesti de toate patimile, apuc-te de nfrnare, de dragoste si de rugciune.
94. Mintea zbovind prin rugciune la Dumnezeu izbveste si partea pasional a sufletului de patimi.
95. Dumnezeu dnd fiint fpturilor, a legat totodat toate prin purtarea Sa de grij (prin Provident).
96. Iar fiind Stpn si fcndu-Se rob, a artat zidirii culmea purtrii Sale de grij (culmea Providentei Sale).
97. Cci Dumnezeu si Cuvntul ntrupndu-Se neschimbat s-a unit cu toat zidirea prin trup6.
98. Minune strin se ntmpl n cer si pe pmnt, c Dumnezeu este pe pmnt si omul n ceruri.
99. Ca unind pe oameni cu ngerii s druiasc totodat ntregii zidiri dumnezeirea.
100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiint Treimi este sfintire si ndumnezeire pentru ngeri si pentru oameni. ,
101. Iertarea pcatelor este slobozire de patimi. Cina n-a fost nc slobozit prin har, n-a dobndit nc iertarea.
SUTA A DOUA
Al crei acrostih este acesta: Roag-te pentru mine, frate preacinstite, c mari rele astept, vrednice de mine,
ntristri pentru suflet si dureri pentru trup.
1. De vrei s te izbvesti dintr-o dat de pcate, leapd-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.
2. Sntatea sufletului este neptimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste plcerilor.
3. nfrnarea cu rbdare si dragostea cu ndelung rbdare usca plcerile trupesti si sufletesti.
4. nceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.
5. E propriu celui rational s se supun ratiunii si s-si struneasc si robeasc trupul
6. Este o rusine pentru omul rational s se supun prtii nerationale si s slujeasc poftelor urte ale ei.
7. Este o fapt rea a sufletului rational s prseasc pe Ziditorul si s se nchine trupului.
8. Ti s-a poruncit s ai trupul slujitor, nu s slujesti plcerilor Iui, mpotriva firii.
9" Rupe legturile iubirii fat de trup si s nu dai nimic slugii ceea ce nu-i neaprat trebuint.
10. nchide simtirile n cetatea linistii, ca s nu trag mintea spre poftele lor.
11. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rbdare sunt nfrnarea, dragostea, rugciunea, atentia7 si
citirea. .

12. Nu va nceta mintea s se nvrteasc n jurul plcerilor pn ce va fi pus. stpnire peste trup.
13. S luptm pentru porunci ca s ne izbvim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca s ne nvrednicim
de cunostint.
14. Netulburarea (nemurirea)8 sufletului st n neptimire si cunostint; de ea nu se poate mprtsi cel ce
slujeste plcerilor.
15. Pune stpnire pe trup stingnd plcerile, si elibereaz-1 de robia cea grea9.
16. Fiind zidit slobod si chemat la slobozenie, nu rbda s fii rob patimilor necurate10.
17. Dracii leag mintea de cele supuse simturilor, prin ntristri si plceri, pofte si temeri.
18. Frica Domnului stpneste poftele si ntristarea dup Dumnezeu alung plcerea.
19. Pofta dup ntelepciune dispretuieste frica si plcerea cunostintei izgoneste ntristarea.
20. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenintrile, fgduintele. *
21. Pofta e oprit de nfrnare si osteneal; si e micsorat de liniste si de dragostea dumnezeiasc.
22. S nu ntepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; cci nu vei rbda cnd vei primi cele asemenea.
23. Mnia e oprit de ndelunga rbdare si de nepomenirea rului; si e micsorat de dragoste si de mpreuna
ptimire (comptimire).
24. Cui i s-a dat cunostint i s-a dat lumina ntelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea ntuneric.
25. Pzirea poruncilor lui Dumnezeu naste neptimirea; iar neptimirea sufletului pstreaz cunostinta.
26. Ridic cele supuse santurilor la o vedere cu mintea (la o contemplatie inteligibil) si vei nlta simtirea
deasupra celor supuse simturilor.
27. Femeia sensibil nchipuieste sufletul activ, cu care nsotindu-se mintea11 naste virtutile
28. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu i aduce cunostint de Dumnezeu celui ce o caut ntru adevr, cu
evlavie si cu dor.
29. Ceea ce este lumina pentru cei ce vd si pentru cele vzute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cuget si
pentru cele cugetate.
30. Tria sensibil (cerul) nchipuieste tria credintei, n care strlucesc toti sfintii ca niste lumintori.
31. Ierusalimul este cunostinta cereasc a celor netrupesti. Cci n ea se contempl vederea pcii.
32. Nu uita de fptuire. Gti uitnd de ea se mputineaz cunostinta, si fcndu-se foamete, te vei cobor n
Egipt.
33. Libertatea spiritual (mintal) st n izbvirea de patimi. La ea nimeni nu ajunge fr mila lui Hristos.
34. Pmntul fgduintei este mprtia Cerurilor, pe care ne-o cstig neptimirea, si cunostinta.
35. Egiptul spiritual este ntunecimea patimilor. La el nimeni nu coboar dac nu cade la foamete.
36.Obisnuieste-ti urechea s asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va deprta de gndurile necurate.
37. Singur Dumnezeu e bun si ntelept prin fire. Dar se face si mintea prin mprtsire, dac se strduieste.
38. Stpneste-ti stomacul, somnul, mnia si limba; si nu vei lovi de piatr piciorul tu.
39 Nevoieste-te s iubesti pe tot omul deopotriv si vei alunga de-a valma toate patimile.
40. Vederea (contemplarea) celor supuse simturilor este o lucrare comun a mintii si a simtirii, Dar cunostinta
celor inteligibile este numai a mintii.

41. Este cu neputint mintii s se ndeletniceasc cu cele inteligibile, de nu va tia afectiunea fat de simtire si
fat de cele supuse simturilor.
42. Simtirea e dus de o mptimire fireasc spre cele supuse simturilor si fiind atras de acelea trage dup sine
si mintea.
43. ncovoaie simtirea spre slujirea mintii si nu-i da vreme ca s o trag ea pe aceea spre sine.
44. Cnd se ntmpl ca mintea s se ndeletniceasc cu cele supuse simturilor, atrage simtirea la ea, ridicnd n
minte cele ce stau n fat13.
45. Semnul c mintea se ndeletniceste cu cele inteligibile l avem n aceea c dispretuieste toate cele ce
desfteaz simtirea.
. 46. Cnd mintea e deschis spre vederea celor inteligibile, are fat de ele o plcere cu anevoie de pierdut.
47. Cnd mintea se mbogteste de cunostinta Unittii, a pus cu totul stpnire si pe simtire.
48. mpiedic-ti mintea s se nvrteasc n jurul celor supuse simturilor ca s nu-si rodeasc prin ele plceri si
ntristri.
49. Cele cu care se ndeletniceste mintea ntru cele dumnezeiesti si fac si din partea ptimitoare (pasional,
afectiv) arm dumnezeiasc.
50. Este cu neputint mintii s se ptrund de cunostint14, de nu-si va fi apropiat15 mai nainte partea
pasional din sine prin virtutile sale.
51. Mintea se face strin de cele ale lumii, atunci cnd si taie orice afectiune fat de simtire.
52. De firea prtii rationale a sufletului tine s se ndeletniceasc cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei
pasionale s mbrtiseze dragostea si nfrnarea.
53. Este cu neputint mintii s zboveasc la un lucru supus simturilor, dac n-a cstigat o patim fat de el.
54. Minte desvrsit este aceea care s-a mbibat de cunostint; iar suflet desvrsit este acela care s-a tesut cu
virtutile.
55. Afectiunea mintii fat de simtire o face roab plcerilor trupului.
56. Mintea e clintit din locul cunostintei, cnd partea pasional (afectiv) a sufletului iese din virtutile sale.
57. Am luat putere s ne facem fii ai lui Dumnezeu. Dar nu ne vom face, de nu ne vom dezbrca de patimi.
58. Nimeni s nu-si nchipuie c a ajuns fiu al lui Dumnezeu n chip actual, dac nu a dobndit nc n sine
trsturile dumnezeiesti.
59 Asemnarea n purtare16 cu binele sau cu rul face sau fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai satanei.
60. Brbat chibzuit este cel ce ia aminte la sine si se grbeste s se despart de toat ntinciunea.
61. Sufletul mpietrit cnd e btut nu simte, iar pe binefctorul su nu-1 recunoaste.
62. Haina murdar scoate pe cel ce-o poart afar de la nunta dumnezeiasc si-1 face prtas de ntunericul de
afar.
63. Cel ce se teme de Domnul se ngrijeste de sufletul su si se izbveste pe sine de tovrsia cea rea.
64. Este cu neputint s dobndeasc mila lui Dumnezeu cel ce L-a prsit pe El si slujeste plcerilor.
65. Chiar dac nu vrem s credem, Iisus a zis c nimenea nu poate sluji la doi domni.
66. Sufletul ntinat de patimi s-a mpietrit si nu primeste s cread fr tieri si arsuri.
67. Pe cei nvrtosati i iau n primire probe nfricosate. Cci fr dureri nu primesc s se nmoaie.
68. Brbatul chibzuit se ngrijeste de sine si prin dureri de bun voie ocoleste pe cele fr voie.

69. Grija de suflet se arat n reaua ptimire si n smerenie, prin care iart Dumnezeu toate pcatele.
70. Precum poftele si mniile nmultesc pcatele, asa nfrnarea si smerenia le Sterg.
71..ntristarea dup Dumnezeu frnge inima; iar ntristarea e nscut de frica de munci.
72. ntristarea dup Dumnezeu curteste inima si deprteaz de la ea ntinciunea plcerilor.
73. Rbdarea este iubirea de osteneal a sufletului. Iar unde este iubire de osteneal, s-a scos afar iubirea de
plcere.
74. Orice pcat se face pentru plcere si orice iertare vine pentru reaua ptimire si pentru ntristare.
75. Cel ce nu vrea s se pociasc prin osteneli de bun voie cade, potrivit Providentei, n osteneli fr voie.
76. Hristos este Mntuitorul lumii ntregi si a druit oamenilor pocinta spre mntuire.
77. Pocinta naste pzirea poruncilor; iar pzirea poruncilor aduce curtia sufletului.
78. Curtia sufletului nseamn izbvirea de patimi; iar izbvirea de patimi naste dragostea17.
79. Suflet curat este acela care iubeste pe Dumnezeu; iar minte curat aceea care s-a desprtit de nestiint.
80. Lupt pentru poruncile lui Hristos pn la moarte; cci curtindu-te prin ele, vei intra n viat.
81. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, pzindu-1 cu toat puterea nesupus plcerilor18 si fr
boal.
82. Rscoala trupului vine*din neglijarea rugciunii, a dietei si linistii celei bune.
83. Linistea cea bun naste roade bune: nfrnarea, dragostea si rugciunea curat.
84. Cetirea si rugciunea curtesc mintea; iar dragostea si nfrnarea partea pasional (afectiv) a sufletului.
85. Pzeste aceeasi nfrnare totdeauna, ca s nu cazi, prin neegalitate, n cele contrare.
86. Cel ce-si pune legi sie-si s nu se fac neasculttor sie-si. Cci cel ce se nesocoteste pe sine,pe sine se
amgeste.
87. Sufletele ptimase sunt apusuri spirituale, cci acestora le-a apus Soarele drepttii.
88. Fiu al lui Dumnezeu este cel ce s-a fcut asemenea lui Dumnezeu, prin buntate, ntelepciune, putere si
dreptate.
89. Deprinderea pcatului este boala sufletului. Iar - pcatul cu lucrul este moartea lui.
90. Neptimirea desvrsit este srcia spiritual, la care, ajungnd mintea, se desparte de cele de aici.
91. Pzeste ntr-o armonie virtutile sufletului; cci din acestea se naste road drepttii.
92. Zic Printii c vederea celor inteligibile este netrupeasc, fiind cu totul liber de materie si form.19
93. Precum cele patru stihii sunt din materie si form, asa si trupurile plsmuite din ele sunt din acelea.
94. Cuvntul fcndu-Se trup din iubirea de oameni, nici ceea ce era n-a prefcut, nici ceea ce a devenit n-a
preschimbat.
95. Precum zicem c Hristos cel unul este din dumnezeire si omenitate si n dumnezeire si omenitate, asa zicem
c este din dou firi si n dou firi. .
96. Mrturisim un singur ipostas al lui Hristos n dou firi, unite nemprtit.
97. Slvim nemprtit ipostasul cel unul al lui Hristos si mrturisim neamestecat unirea firilor.
98. Ne nchinm unei Fiinte a dumnezeirii n trei ipostasuri si mrturisim Sfnta Treime cea de o fiint.

99. Propriettile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tat cea de Fiu si purcederea. Iar comun celor
trei ipostasuri au: fiinta, firea, dumnezeirea si buntatea.
SUTA A TREIA
Al crei acrostih este acesta: dar rele eu, adevrat nu sunt cele pare ntristeaz trupul, dar sufletul l curt, ci
cele care ntristeaz constiinta, iar trupul l desfteaz20.
1. Despre Cel din fire bun cuget cele bune. Si despre tot omul gndeste numai bine.
2. n ziua judectii ne va cere Dumnezeu s dm socoteal pentru cuvinte, fapte si gnduri.
3. Deprinderea virtutii sau a pcatului ne misc s gndim, s grim, sau s svrsim cele bune sau cele rele.
4. Mintea stpnit de patimi cuget cele ce nu se cuvin. Iar cugetarea aceasta o fac artat cuvintele si faptele.
5. Gndului ru i premerge patima. Iar pricina patimii este simtirea (perceptia prin simturi), precum pricina relei
ntrebuintri a acesteia este mintea.
6. ncuie simtirea si rzboieste nchipuirea (prejudecata); si dezrdcineaz patimile cu armele poruncilor.
7. Pcatul nvechit cere nevointa (ascez) ndelungat.
Cci obisnuinta nvrtosat nu poate fi clintit din loc dintr-o dat.
8. Nevointa struitoare n nfrnare si dragoste prin rbdare si liniste scoate cele nrdcinate.
9. Misc-ti mintea necontenit la rugciune si vei mprstia gndurile care struiesc n inim.
10. Nevointa are trebuint de rbdare si de ndelung rbdare. Cci numai prin osteneal ndelungat se
izgoneste iubirea de plcere.
11. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu msur si cu rnduial.
12. Pzeste aceeasi msur n nevoint si s nu dezlegi canonul fr trebuint.
13. Precum dragostea si nfrnarea curtesc gndurile, asa contemplatia si rugciunea toat nltarea trufas.
14. Constiinta curat o fac ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, rbdarea si ndelunga rbdare. .
15. Cel ce rabd loviturile ncercrilor fr voie se face smerit la cuget, bine ndjduitor si cercat
16. Rbdarea este iubirea de osteneli a sufletului. Ea const din osteneli de bun voie si din ncercri fr de
voie.
17. Pcatul e vestejit de struinta n suferinte si e ars deplin de rbdarea pn la capt.
18. Venirea ostenelilor ndurereaz simtirea; iar venirea ntristrii nltur plcerea.
19. Patru sunt patimile (afectele) cele mai generale, pe care le foloseste Providenta cu ntelepciune una
mpotriva alteia.
20. Venirea ntristrii strmtoreaz plcerea; iar frica de chinuri vestejeste pofta.
21. Mintea chibzuit si ntreste sufletul si-si deprinde trupul la toat nevointa.
22. Strduieste-te s faci monah nu numai pe omul din afar, ci si pe omul dinluntru, izbvndu-1 de patimi.
23. Prima lepdare este lepdarea de lucruri; a doua si a treia este lepdarea de patimi si de nestiint.
24. Usor se izbveste cineva, dac vrea, de lucruri. Dar nu cu putin osteneal de patimile21 fat de ele.
25. Stpnindu-ti pofta, vei birui si mnia; cci ea este pricina care strneste mnia.
26. Oare ne-am izbvit de gndurile ptimase si ne-am apucat de rugciunea curat si nematerial, sau nu?

27. Mare este mintea care s-a izbvit de patimi si s-a desprtit de fpturi si petrece n Dumnezeu.
28. Cel ce nainteaz filosofeaz n acestea trei: n porunci, n dogme si n credinta Sfintei Treimi.
29. Mintea izbvit de patimi se afl n acestea: n gnduri simple, n contemplarea fpturilor si n lumina
vesnic.22
30. n sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau ns pe fat abia cnd se arat lucrurile.
32. Patimile sunt strnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire (perceptia
simtual), precum s-a zis.
33. Mintea care a-nchis simtirea si si-a fcut egal starea mustului din trup23 nu mai are rzboi dect cu
amintirea.
34. Patimile sunt strnite de simtire, atunci cnd nu e de fat si dragostea duhovniceasc.
35. Postul cumptat, privegherea si cntarea de psalmi fac egal starea trupului.
36. Aceste trei schimb n ru starea trupului: lipsa de regul n hran, schimbarea aerului si atingerea dracilor.
37. Amintirile ptimase sunt fcute simple24 prin rugciune, citire, nfrnare si dragoste.
38. nchide nti simtirea prin liniste si apoi lupt cu armele virtutilor mpotriva amintirilor.
39. Pcatul cu cugetul este reaua ntrebuintare a gndurilor; iar pcatul cu fapta este reaua ntrebuintare a
lucrurilor.
40. Reaua folosire a gndurilor si a lucrurilor st n a nu te folosi de ele cuvios si drept.
41. Patimile de ocar sunt lanturi ale mintii, care o tin n lucrurile supuse simturilor.
42. Neptimire desvrsit are acela care nu e mptimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.
43. Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se rspunde cu nerecunostinta, se poart cu ndelung rbdare si
rabd ptimind cele ce-i vin de la acela.
44. Gndurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se leapd de ele nu va ajunge la cunostint.
Cel ce ascult de Hristos se cluzeste pe sine spre lumin; iar cel ce-i urmeaz Lui se ndreapt pe sine.
46. Amintirea rului este o lepr a sufletului; si i se ntmpl aceasta din necinstiri, din pagub, sau din bnuiala
gndurilor.
47. Domnul orbeste mintea ptimas; cci se ntristeaz pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.
48. Sufletul brfitor are n loc de lumin spine: cci se vatm pe sine, pe asculttor si uneori si pe cel grit de
ru.
49. Uit rul acela care se roag pentru cel ce 1-a ntristat; si se izbveste de pomenirea rului cel ce nu crut
darurile.
50. Ura fat de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul brfitorului.
51. Trndvia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea plcerii.
52. Cel ce iubeste pe Iisus se deprinde cu osteneli; iar prin struinta din osteneli izgoneste trndvia.
53. Sufletul se ntreste prin ostenelile nevointei; iar fcnd toate cu msur, alung trndvia.
54. Cel ce-si stpneste pntecele vestejeste pofta si mintea lui nu slujeste gndurilor de curvie.
55. Mintea celui nfrnat este biseric a Duhului Sfnt; iar mintea lacomului este slas al ciorilor.
56. Saturarea naste pofta dup feluri multe de mncri; iar lipsa ndulceste si pinea simpl.
57. Cel ce se bucur n chip ascuns mpreun cu cel pizmuit se izbveste de pizm; iar cel ce ascunde pe cel

pizmuit izbveste (si pe altii) de pizm.

58. ndeprteaz-te de cel ce vietuieste cu nepsare, chiar dac a dobndit nume mare la multi.
59. Cstig-ti prieten pe brbatul iubitor de osteneal si l vei afla acopermnt greselilor tale.
60. Nepstorul s-a vndut multor stpni; si cum l poart, asa umbl.
61. n vreme de pace ti este binevoitor ca un prieten; iar n vreme de ncercare te rzboieste ca un dusman.
62. si pune sufletul su pentru tine nainte de strnirea patimilor; iar cnd se strnesc, ti ia sufletul tu.
63. Pmntul nelucrat s-a umplut de mrcini, sufletul nepstor de patimi necurate.
64. Mintea chibzuit si nfrneaz sufletul, si chinuieste trupul si-si struneste patimile. (si stpneste afectele).
65. Miscrile de la artare sunt semnele celor dinluntru, precum roadele produse sunt semnele unor pomi
necunoscuti.
66. Cuvintele si faptele vdesc pe ftarnic si scot la artare pe proorocul mincinos ascuns.
67. Mintea nesocotit nu-si povtuieste (disciplineaz) sufletul si-1 deprteaz de la dragoste si nfrnare.
68. Pricina gndurilor netrebnice este deprinderea rea, care se naste din slav desart, din mndrie si ngmfare.
69. Proprii celor spuse nainte sunt ftrnicia, viclenia, uneltirea, ironia si minciuna, care e cea mai rea.
70. Slujesc celor spuse nainte: pizma, cearta, mnia, ntristarea si tinerea minte a rului.
71. Aceasta e calea celor ce vietuiesc n nepsare si aceasta celor ascunse n mine.
72. Sufletul se mntuieste prin reaua ptimire si smerenie. Ele l izbvesc din patimile mai nainte pomenite.
73. De gndul chibzuit tine cuvntul de folos; iar de sufletul bun fptuirea virtuoas.
74. Mintea luminat scoate cuvinte ntelepte si sufletul curat cultiv gnduri dumnezeiesti.
75. Gndurile celui strdalnic se ndeletnicesc cu ntelepciunea, iar cuvintele lui lumineaz pe cei ce ascult.
76. Cnd slsluiesc virtutile n suflet, cultiv gnduri bune; iar cnd slsluiesc pcatele, naste gnduri
netrebnice.
77. Sufletul ptimasului e fabric de gnduri rele; si din vistieria lui scoate cele rele.
78. Vistieria cea bun este deprinderea virtutilor; si mintea bun scoate din aceasta cele bune.
79. Mintea lucrat de dragostea dumnezeiasc produce gnduri despre Dumnezeu; iar lucrat de iubirea de sine,
face dimpotriv.
80. Mintea miscat de dragostea ctre aproapele gndeste nencetat cele bune despre el; la dimpotriv,
bnuieste cele rele.
81. Pricinile gndurilor bune sunt virtutile; ale virtutilor poruncile; iar a lucrrii acestora voia liber.
82. Virtutile si pcatele venind si trecnd fac starea sufletului bun sau rea, miscndu-4 spre gnduri
corespunztoare,
83. Pricinile gndurilor rele sunt pcatele; a pcatelor neascultarea; a neascultrii nselciunea simtirii; iar a
nselciunii acesteia negrija mintii de a o pzi pe aceasta.
84. n cei ce nainteaz, dispozitiile spre cele potrivnice se schimb Usor; n cei desvrsiti, deprinderile n
amndou prtile sunt greu de clintit.
85. Tria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: "Cine ne va desprti
pe noi de dragostea lui Hristos", si celelalte25.
86. Tuturor patimilor le premerge iubirea trupeasc de sine; iar la urma tuturor vine mndria.

87. Cele trei gnduri mai cuprinztoare ale poftei se nasc din patima iubirii de sine.
88. ntelege, desigur, gndul lcomiei pntecelui, al slavei desarte si al iubirii de argint, crora le urmeaz toate
gndirile ptimase, dar nu toate n comun.
89. Gndului lcomiei pntecelui i urmeaz cel al curviei; gndului de slav desart cel al mndriei. Iar celelalte
n comun celor trei.
90. Urmeaz n comun celor trei: gndul ntristrii, gndul mniei, al pomenirii de ru, al pizmei, al trndviei si
celelalte.
Rugciune
91. Stpne al tuturor Hristoase, slobozeste-ne pe noi de toate acestea, de patimile pierztoare si de gndurile
ce se nasc n ele.
92. Pentru Tine am fost fcuti, ca s ne desftam, asezati fiind n raiul fcut de Tine.
93. Dar ne-am atras nou cinste, alegnd n locul desftrii fericite stricciunea.
94. A crei plat am luat-o n noi nsine, schimbnd viata vesnic cu moartea.
95. Acum, deci, Stpne, precum ai cutat la noi, caut
pn la sfrsit; precum te-ai ntrupat, asa ne si mntuieste pe noi toti.
96. Cci ai venit s ne mntuiesti pe noi cei pierduti. S nune desprti pe noi de partea celor ce se mntuiesc.
97. Ridic sufletele si mntuieste trupurile. Curteste-ne pe noi toti de toat ntinciunea.
98. Rupe legturile patimilor care ne stpnesc pe noi, Cel ce ai rupt cetele aracilor.
99. Si ne izbveste pe noi de asuprirea lor, ca numai tie s-ti slujim, luminii celei vesnice.
100. nviind din morti si cntnd mpreun cu ngerii cntarea fericit, vesnic si nesfrsit.
SUTA A PATRA
Al crei acrostih este acesta: Cu toate acestea, roag-te struitor de Domnul Dumnezeul nostru, s ne
izbveasc pe noi din relele adevrate si din cele neadevrate.
1. Cel ce si-a desfcut mintea de dragoste fat de trup si de mngierile lui, acela a omort cu duhul cel viu
faptele trupului.
2. Nu socoti c te-ai desprtit de afectiunea fat de trup, pn ce mintea se mai ndeletniceste cu cele ale
trupului.
3. Precum cele ale trupului sunt simtirea si cele supuse simturilor, asa cele ale sufletului sunt mintea si cele
inteligibile.
A. Retrage-ti sufletul de la simtirea celor spuse simturilor si mintea se va afla n Dumnezeu si n cele inteligibile.
5. nrudite cu dumnezeirea sunt fiintele cugettoare, cunoscute numai cu mintea; iar simtirea si cele supuse
simturilor au fost create ca s slujeasc mintii.
6. Simtirea si cele supuse simturilor s-si slujeasc spre vederea (contemplarea) duhovniceasc si s nu ntorci
simtirea si cele ale ei spre pofta trupului.
7. Ti s-a poruncit s omori faptele trupului, ca s nvii prin osteneli sufletul omort din plceri.
8. Las-te stpnit de Dumnezeu si stpneste-ti simtirea si nu te lsa tu,s care esti mai bun, stpnit de cel mai
ru.
9. Dumnezeu este vesnic, nemrginit, nehotrnicit (indefinit), si a fgduit bunuri vesnice, nemrginite si negrite
celor ce ascult de El.

10. Tine de firea mintii s petreac n Dumnezeu, s cugete despre purtarea Lui de grij si despre judectile Lui
nfricosate;
11. Ai puterea de-a nclina spre amndou prtile; fii al prtii mai bune si vei supune pe cea mai rea.
12. Bun este simtirea si bune sunt cele spuse ei, ca lucruri ale Bunului Dumnezeu. Dar nu se pot asemna
ctusi de putin cu mintea si cu cele inteligibile.
.13. Dumnezeu a zidit fiinta rational si mintal n stare de a primi duhul26 si cunostinta Lui. Iar simtirea si cele
supuse simturilor le-a fcut spre trebuinta ei.
14. Precum slugii netrebnice i trebuieste nebunie s se supun stpnului bun, asa este nebunie ca mintea
rational s se fac roab trupului striccios.
15. Mintea, carenu-si stpneste simtirea, cade prin ea n cele rele. Cci, nselat de plcerea celor spuse
simturilor, si naste sie-si netrebnicie.
16. Stpnindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Cci amintirile, trezite prin simtire, misc
patimile.
17. Asupreste-ti trupul si roag-te mereu; si te vei izbvi repede de gndurile aduse^de amintire (de prejudecat).
18. ndeletniceste-te nencetat cu cuvinte dumnezeiesti. Cci osteneala cu ele mistuie patimile.
19. Cetirea, privegherea, rugciunea si-psalmodia opresc mintea de la rtcirea n jurul patimilor.
20. Precum primvara misc plantele ca s odrsleasc, asa si neptimirea misc mintea spre cunostinta
fpturilor.
21. Pzeste poruncile si vei afla pace; iubeste pe Dumnezeu si vei afla cunostint.
22. n osteneal, n robotire si n sudoarea fetei ai fost osndit s mnnci pinea cunostintei.
23. Negrija 1-a dus pe strmos la clcarea poruncii si, n loc de desftarea Raiului, 1-a osndit la moarte.
24. Stpneste si tu pe Eva27 si ia seama la sarpe ca nu cumva s-ti dea si tie din pom.
25. Precum sufletul face viu trupul dup fire, asa si virtutea si cunostinta sufletul.
26. Mintea nfumurat, purtat de duhul slavei desarte si al mndriei, e nour fr ap.
27. Stpnindu-ti iubirea de slav desart, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, s cazi n
necinste..
28. Fugind de slava desart, caut spre Dumnezeu; iar de nu, vei cdea desigur n prerea de sine, sau n
curvie.
29. E propriu slavei desarte s-si arate destoinicia; si e propriu mndriei s dispretuiasc si s se otrasc.
30. Fugind de lcomia pntecului, pzeste-te de dorinta de-a plcea oamenilor, care vrea s arate un obraz palid
la vedere
31. Postul frumos este cel ce se bucur de mncare putin si simpl si nu s plac oamenilor.
32. Postind pn seara, s nu mnnd atunci pn te saturi, ca s nu zidesti iarsi cele ce le-ai drmat o dat.
33. Cnd nu bei vin, s nu te saturi de ap; iar de nu, i dai curvei aceeasi materie.
34. Mndria ne face sa ne deprtm de ajutorul dumnezeiesc, s ne ncredem n noi nsine si s ne nltm
mpotriva oamenilor.
35. mpotriva mndriei sunt dou leacuri; cinele primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.
36. Ca s nlturi mndria, trebuie s te rogi cu lacrimi, s nu dispretuiesti pe nimeni si s primesti necazurile
cele fr voie.

37. Povtuirea prin ncercri este un toiag duhovnicesc. Ea nvat pe cel ce se. nalt fr minte s cugete cu
smerenie.
38. Tine de firea mintii s nu sufere gndul ce brfeste n ascuns pe aproapele39.
39. Precum grdinarul, dac nu pliveste buruienile, neac legumele, asa si mintea, dac nu curteste, pierde
ostenelile.
40. Brbat chibzuit este acela care sufer sfatul si mai ales pe Printele duhovnicesc, care-1 sftuieste.
41. Cel omort de patimi nu ascult sfatul si nu sufer ctusi de putin mustrarea si povtuirea duhovniceasc.
42. Cel ce nu primeste sfatul nu si ndreapt cile sale, ci e dus pururea spre prpstii si rpe.
43. Mintea care s-a lepdat de simtire28 si nu mai sufer nici s vad gnd de plcere este monah29.
44. Mintea care s-a tmduit pe sine nssi si tmduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.
45. Caut virtutea si pstreaz-o nevtmat, ca s nu triesti urt si s mori jalnic.
46. Domnul nostru Iisus Hristos a druit tuturor lumina dar cei ce nu ascult de El se ntunec pe ei nsisi.
47. S nu socotesti lucru mic pierderea virtutii; cci pentru ea a intrat moartea n lume.
48. Omort fiind mintea prin clcarea poruncii a urmat cu necesitate si moartea trupului.
50. Precum Adam neascultnd a czut n moarte, asa Mntuitorul ascultnd a omort moartea.
51. Omoar pcatul, c s nu nvii mort si ca s nu treci de la o moarte mic la una mare.
52. Mntuitorul s-a ntrupat pentru neascultarea lui Adam c, dezlegnd osnda, s nvie pe toti.
53. Din viat la viat trece acela care si-a omort patimile si s-a desprtit de nestiint.
54. Cerceteaz Scripturile si vei afla poruncile; si f cele zise si te vei izbvi de patimi.
55. Ascultarea poruncii aduce curtia sufletului; iar curtia sufletului aduce mprtsirea de lumin.
56. Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care mprtsindu-se cel curat rmne nemuritor.
57. nceputul fpturii este credinta n Hristos; iar sfrsitul ei dragostea lui Hristos.
58. Iisus este Hristos si Domnul si Dumnezeul nostru, care, druindu-ne credinta n El spre viat,
59. Ni s-a artat prin suflet, trup si ndumnezeire, ca s izbveasc din moarte si sufletul si trupul ca un
Dumnezeu.
60. S cstigm credinta, ca s venim la dragoste, din care se naste luminarea cunostintei.
61. Bunului credintei i urmeaz pe rnd acestea: temerea de Dumnezeu, nfrnarea de la plceri, rbdarea
ostenelilor, ndejdea n Dumnezeu, neptimirea si dragostea30.
62. Din dragoste sincer se naste cunostinta natural. Iar acesteia i urmeaz cel din urm bun dorit. Acesta este
harul cunostintei de Dumnezeu (al teologiei)31.
63. Mintea, care-si stpneste patimile, le stpneste desigur din fric, creznd lui Dumnezeu cu privire la cele
ce a ndjduit32 si cu privire la cele ce i-au fost fgduite.
64. Cruia i s-a dat fgduinta i se cere nfrnare. Aceasta, dinuind, naste rbdarea, care este o deprindere
mult iubitoare de osteneal.
65. Semnul rbdrii este dragostea de osteneli. Mintea ndrznind spre ele ndjduieste s dobndeasc cele
fgduite si s scape de amenintri.
66. Asteptarea bunurilor viitoare uneste mintea cu cele asteptate; iar zbovind mintea n ele uit de cele de fat.
67. Cel ce a gustat din cele ndjduite arunc cele de fat. Cci tot dorul si 1-a golit n acela.

68. Dumnezeu este Cel ce a fgduit bunurile viitoare. Creznd Lui, cel nfrnat doreste cele viitoare ca (altul)
cele de fat.
69. Semnul c mintea petrece n bunurile ndjduite este c a uitat cu totul de cele de aici si se lrgeste n
cunostinta celor viitoare.
70. Bun este adevrul pe care l nvtm prin Dumnezeul adevrului, care umple nc de aici de ncredintare
sufletul iubitor de Dumnezeu.
71 .Bunurile care asteapt pe mostenitorii fgduintei sunt mai presus de veacuri si mai nainte de orice veac si
mai presus de orice minte si de cuvnt.
72. S ne supunem pe noi nsine canoanelor evlaviei, ca nu cumva, abtnd-ne n patimi, s cdem de la
ndejde. .
73. Iisus Hristos, cel unul din Treime, al crui mostenitor vei fi tu.
74. Cel ce a nvtat cunostinta fpturilor de la Dumnezeu nu va fi necredincios Scripturii cu privire la cele spuse
mai nainte.
75. Duhul Sfnt, aflnd mintea golit de patimi, o nvat tainic, potrivit cu puterea ei, despre toate cele ndjduite.
76. Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe msura curtiei mintii.
77; Cel ce si-a disciplinat trupul si petrece n cunostint e curtit tot mai mult de cunostinta nssi.
78. Mintea, care ncepe s se ntelepteasc (s filosofeze) n cele dumnezeiesti, ncepe de la credint si, trecnd prin cele de la mijloc, sfrseste iarsi la credinta cea mai de sus.
79. t-a nceputul ntelepciunii e vzut frica care e la urm. Iar la sfrsit, iubirea care e la nceput.
80. Mintea ncepnd s se ntelepteasc (s filosofeze) de la credinta cea apropiat sfrseste la teologia
(cunostinta de Dumnezeu) de dincolo de orice minte, care este credinta ce nu se mai uit si vederea celor
nevzute.
81. Ratiunile cu privire la Dumnezeu sunt contemplate de sfinti nu din El nsusi, ci din cele din jurul Lui.
82. Iar ratiunile din jurul lui Dumnezeu se cuget unele prin afirmare, altele prin nlturare.
83. Fiinta, dumnezeirea, buntatea si toate cte se zic pozitiv sunt prin afirmare. Iar nenceptoria, nemrginirea
si nedefinirea si toate cte se zic negativ, sunt prin negare.
84. Dumnezeirea ascuns, mai presus-de minte si de cuvnt, a Sfintei Treimi fiind una, cele spuse mai nainte
sinele asemenea sunt cele contemplate n jurul ei.
85. Precum spun (sfintii) o singur dumnezeire a Sfintei Treimi, asa mresc trei ipostasuri ale dumnezeirii celei
una.
86. Cele spuse mai nainte prin afirmare si negare le cuget comune Sfintei si celei de o fiint Treimii, afar de
cele proprii fiecrui ipostas, care si ele se zic cele mai multe prin afirmare, iar altele prin negare.
87. Cele proprii ipostasurilor dumnezeiesti ndeosebi spun c sunt acestea: nsusirea de Tat, nsusirea de Fiu,
purcederea si toate cte se zic ndeosebi.
88. Iar ipostasul hotrsc c este o fiint cu proprietti deosebite. De aceea fiecare ipostas are si fiint comun si
ceea ce-1 deosebeste ca ipostas.
89. Cele spuse mai nainte n comun prin negare despre Sfnta Treime le socot mai proprii dect cele spuse prin
afirmare. Dar nu asa si n privinta propriettilor deosebitoare desi se zic si ele, cum am spus mai nainte, unele
prin afirmare, altele prin negare, ca nsusirea de a fi nscut si nsusirea de a nu fi nscut si-cele asemenea. Cci
nsusirea de a nu fi nscut se deosebeste dup nteles de nsusirea de a fi nscut. Fiindc cea dinti
nsemneaz c Tatl nu s-a nscut, iar a doua c Fiul s-a nscut.
90. Pentru lmurirea ratiunilor contemplate n jurul fiintei Sfintei Treimi, ne folosim, cum s-a zis de cuvinte si
nume. Dar nu tot asa pentru cele ale fiintei. Cci acestea sunt cu totul necunoscute de nici o minte si negrite
prin nici un,cuvnt, fiind cunoscute numai Sfintei Treimi.

91. Precum zic c fiinta cea una a Dumnezeirii e ntreit n ipostasuri, asa mrturisesc c Sfnta Treime e de o
fiint.
92. Tatl e cugetat ca fr de nceput si ca nceput (principiu). Fr de nceput ca nenscut. Iar nceput
(principiu), ca Cel ce naste si purcede pe Cei ce sunt din El dup fiint si sunt n El din vesnicie, adic pe Fiul si
pe Duhul Sfnt.
93. Unitatea miscndu-se, dup ei, pn la Treime, rmne unitate; iar Treimea adunndu-se iarsi pn la
unitate, rmne Treime, ceea ce este lucru minunat.33
94. nteleg iarsi pe Fiul si pe Duhul, nu fr de principiu, dar vesnice. Nu fr de principiu, ca unele ce se
rapoart la Tatl ca principiu si izvor; dar vesnice, ca "unele ce sunt din vesnicie mpreun cu Tatl, unul prin
nastere, cellalt prin purcedere.
95. Pzeste dumnezeirea cea una a Treimii, nemprtit, si pstreaz cele trei Ipostasuri ale Dumnezeirii celei
una, neamestecate.
96. Proprietti deosebitoare ale Tatlui zic c sunt acelea de-a fi fr de nceput si nenscut; ale Fiului de a fi
nceput (n principiu) si de a fi nscut; iar ale Duhului Sfnt de a fi cu nceputul (principiul) si de a fi purces. Iar
nceputul Fiului si al Duhului nu l zic temporal. Cci cum ar fi asa? Ci prin el arat cauza din care, ca lumina din
soare, si au din vesnicie existenta. Cci din El (din principiu) sunt, dup fiint, desi nu dup El.
97. Proprietatea deosebitoare a ipostasurilor se pstreaz iarsi, dup ei, nemiscat si neschimbat. Iar fiinta
comun sau dumnezeirea nemprtit.
98. Mrturisesc unitatea n Treime si Treimea n unitate, ca una ce se mparte nemprtit si se uneste mprtit.
99. Stiu pe Tatl ca nceputul (principiul) cel unul al tuturor: al Fiului si al Duhului, ca nsctor si ca izvor vesnic,
mpreun vesnic, mpreun nesfrsit, nehotrnicit, de o fiint si nedesprtit; iar al fpturilor, ca Fctor, Proniator
si Judector, prin Fiul adic si n Duhul Sfnt. "Cci din El si prin El si spre El sunt toate; Lui fie slava n veci.
Amin .
100. Pe Fiul si pe Duhul Sfnt le zic iarsi mpreun vesnici cu Tatl, dar nu mpreun fr de nceput (principiu).
mpreun vesnici cu Tatl, ca fiind mpreun cu Tatl din nesfrsit. Dar nu mpreun fr de nceput, nefiind fr
cauz. Cci sunt din El, desi nu dup El, ca lumina din soare, precum s-a spus mai-nainte. Le zic, iarsi, si fr
de nceput, cnd se ntelege nceputul din timp, ca s nu fie cugetate sub vreme cele din care este vremea. Deci
nu sunt fr de nceput n privinta cauzei, dar sunt fr de nceput n privinta vremii, fiind mai nainte de orice
vreme si de orice veac si mai presus de veac si de vreme, prin ele fiind tot veacul si toat vremea si cele din veac
si cele din vreme; si ele fiind, precum s-a spus mai-nainte, mpreun vesnice cu Tatl, Cruia mpreun cu ele I
se cuvine slava si stpnirea, n vecii vecilor, Amin.

Talasie Libianul si Africanul

Dragoste adevarata a dobndit acela care nu sufera banuieli si vorbe mpotriva aproapelui.
Lucrarea proprie a mintii e sa se ocupe nencetat cu cuvintele lui Dumnezeu.
Placerea se stinge prin reaua patimire si prin ntristare, fie prin cele de buna voie, fie prin cele
aduse de Providenta.
Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face sa creasca placerea generala.
Lipsa placerii naste ntristarea: iar placerea e mpreunata cu toata patima.
Trei sunt caile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea
mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire.

Cel caruia i s-a dat ntelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este nceputul si
sfrsitul lumii.
Lumina sufletului este sfnta cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte, umbla n
ntuneric.
Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.
Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel ndragostit de
adevar.
Numai ntlnirea duhovniceasca foloseste. Iar dect toate celelalte, mai de pret este linistea
(isihia).
Constiinta numai pe aceia nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului.
ntristarea cea de ocara e pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea
petrece nentristat.
Auzind un cuvnt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor.
Socotinta vicleana gndeste rele si preface vredniciile aproapelui n scaderi.
Nu crede gndului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gndeste cele
rele.
Pazeste-ti gndurile si fugi de pacat, ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa vezi unele n locul
altora.
ntareste-te gndindu-te la Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu
nostru drept Belzebut.
Banuiala rea ntuneca cugetarea si te face sa vezi, n loc de cale, cele alaturi de cale.
Pacatele stau alaturi de virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate.
Mintea zabovind n placere sau n ntristare cade repede mintea n patima trndaviei.
Constiinta curata ridica sufletul. Iar gndul murdar l doboara la pamnt.
Rascolindu-se, patimile alunga slava desarta; iar de sunt nlaturate, aceea iarasi se ntoarce.
Dumnezeu dnd fiinta fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija (prin
Providenta).
Iar fiind Stapn si facndu-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de grija (culmea
Providentei Sale).
Caci Dumnezeu si Cuvntul ntrupndu-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup.
Minune straina se ntmpla n cer si pe pamnt, ca Dumnezeu este pe pamnt si omul n ceruri.
Ca unind pe oameni cu ngerii, sa daruiasca totodata ntregii zidiri dumnezeirea.
Cunostinta Sfintei si celei de o fiinta Treimi este sfintire si ndumnezeire pentru ngeri si pentru
oameni.

Iertarea pacatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost nca slobozit prin har, n-a dobndit
nca iertarea.
De vrei sa te izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de iubirea de sine, maica tuturor
relelor.
Sanatatea sufletului este nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste
placerilor.
nceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.
E propriu celui rational sa se supuna ratiunii si sa-si struneasca si robeasca trupul.
Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt nfrnarea, dragostea, rugaciunea,
atentia si citirea.
Sa luptam pentru porunci ca sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca sa ne
nvrednicim de cunostinta.
Dracii leaga mintea de cele supuse simturilor, prin ntristari si placeri, pofte si temeri.
Pofta dupa ntelepciune dispretuieste frica si placerea cunostintei izgoneste ntristarea.
Sa nu ntepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda cnd vei primi cele asemenea.
Mnia e oprita de ndelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata de dragoste si de
mpreuna patimire (compatimire).
Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina ntelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea
ntuneric.
Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu i aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta ntru
adevar, cu evlavie si cu dor.
Nu uita de faptuire. Caci uitnd de ea se mputineaza cunostinta, si facndu-se foamete, te vei
cobor n Egipt.
Egiptul spiritual este ntunecimea patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete.
Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de
gndurile necurate.
Este cu neputinta mintii sa se ndeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fata
de simtire si fata de cele supuse simturilor.
Semnul ca mintea se ndeletniceste cu cele inteligibile l avem n aceea ca dispretuieste toate
cele ce desfateaza simtirea.
Cnd mintea se deschisa spre vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie de
pierdut.
Cnd mintea se mbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu totul stapnire si pe simtire.
mpiedica-ti mintea sa se nvrteasca n jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si rodeasca prin
ele placeri si ntristari.

De firea partii rationale a sufletului tine sa se ndeletniceasca cu cunostinta lui Dumnezeu; iar
de a celei pasionale sa mbratiseze dragostea si nfrnarea.
Minte desavrsita este aceea care s-a mbibat de cunostinta; iar suflet desavrsit este acela
care s-a tesut cu virtutile.
Sufletul ntinat de patimi s-a mpietrit si nu primeste sa creada fara taieri si arsuri.
Pe cei nvrtosati i iau n primire probe nfricosate. Caci fara dureri nu primesc sa se nmoaie.
Barbatul chibzuit se ngrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe cele fara voie.
Grija de suflet se arata n reaua patimire si n smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate
pacatele.
Rabdarea este iubirea de osteneala a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara
iubirea de placere.
Cetirea si rugaciunea curatesc mintea; iar dragostea si nfrnarea partea pasionala (afectiva) a
sufletului.
Pazeste aceeasi nfrnare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, n cele contrare.
Cel ce-si pune legi sie-si sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe
sine se amageste.
Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui.
Pacatul nvechit cere nevointa (asceza) ndelungata. Caci obisnuinta nvrtosata nu poate fi
clintita din loc dintr-o data.
Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei mprastia gndurile care staruiesc n inima.
Nevointa are trebuinta de rabdare si de ndelunga rabdare. Caci numai prin osteneala
ndelungata se izgoneste iubirea de placere.
Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu rnduiala.
Pazeste aceeasi masura n nevointa si sa nu dezlegi canonul fara trebuinta.
Precum dragostea si nfrnarea curatesc gndurile, asa contemplatia si rugaciunea toata
naltarea trufasa.
Cel ce rabda loviturile ncercarilor fara voie se face smerit la buget, bine nadajduitor si cercat.
Pacatul e vestejit de staruinta n suferinte si e ars deplin de rabdarea pna la capat.
Venirea ostenelilor ndurereaza simtirea, iar venirea ntristarii nlatura placerea.
Mintea chibzuita si ntareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa.
Cel ce nainteaza filosofeaza n acestea trei: n porunci, n dogme si n credinta Sfintei Treimi.
Mintea izbavita de patimi se afla n acestea: n gnduri simple, n contemplarea fapturilor si n
lumina vesnica.
Patimile sunt strnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire,
precum s-a zis.

Mintea care a nchis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi dect
cu amintirea.
Postul cumpatat, privegherea si cntarea de psalmi fac egala starea trupului.
Acestea trei schimba n rau starea trupului: lipsa de regula n hrana, schimbarea aerului si
atingerea dracilor.
Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, nfrnare si dragoste.
nchide nti simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor mpotriva amintirilor.
Pacatul cu cugetul este reaua ntrebuintare a gndurilor; iar pacatul cu fapta este reaua
ntrebuintare a lucrurilor.
Nepatimire desavrsita are acela care nu e mpatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.
Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se ntmpla aceasta din necinstiri, din paguba, sau
din banuiala gndurilor.
Domnul orbeste mintea patimasa; caci se ntristeaza pe nedrept pentru cele bune ale
aproapelui.
Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul brfitorului.
Trndavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii.
Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mncari; iar lipsa ndulceste si pinea simpla.
Cel ce se bucura n chip ascuns mpreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce
ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma.
ndeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobndit nume mare la multi.
Cstiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si l vei afla acoperamnt greselilor tale.
Nepasatorul s-a vndut multor stapni; si cum l poarta, asa umbla.
n vreme de pace ti este binevoitor ca un prieten; iar n vreme de ncercare te razboieste ca un
dusman.
si pune sufletul sau pentru tine nainte de strnirea patimilor; iar cnd se strnesc, ti ia
sufletul tau.
Mintea luminata scoate cuvinte ntelepte si sufletul cultiva gnduri dumnezeiesti.
n cei ce nainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; n cei desavrsiti,
deprinderile n amndoua partile sunt greu de clintit.
Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: Cine
ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos, si celelalte.
ine de firea mintii sa petreaca n Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre
judecatile Lui nfricosate.
Stapnindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire,
misca patimile.

Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gndurile aduse de amintire (de
prejudecata).
ndeletniceste-te nencetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile.
Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea n jurul patimilor.
n osteneala, n robotire si n sudoarea fetei ai fost osndit sa mannci pinea cunostintei.
Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul.
Stapnindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri,
sa cazi n necinste.
Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur n parerea de sine,
sau n curvie.
E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mndrie sa dispretuiasca si sa se
otarasca.
Fugind de lacomia pntecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate
un obraz palid la vedere.
Cnd nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, i dai curviei aceeasi materie.
Mndria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne ncredem n noi nsine si sa ne
naltam mpotriva oamenilor.
mpotriva mndriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte
aspru.
Ca sa nlaturi mndria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti
necazurile cele fara voie.
Povatuirea prin ncercari este un toiag duhovnicesc. Ea nvata pe cel ce se nalta fara minte sa
cugete cu smerenie.
Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, neaca legumele, asa si mintea, daca nu
curateste, pierde ostenelile.
Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l
sfatuieste.
Cel omort de patimi nu asculta sfatul si nu sufera ctusi de putin mustrarea si povatuirea
duhovniceasca.
Cel ce nu primeste sfatul nu si ndreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si rpe.
Mintea care s-a tamaduit pe sine nsasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine
este doctor.
Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urt si sa mori jalnic.
Omoara pacatul, ca sa nu nvii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare.
Din viata la viata trece acela care si-a omort patimile si s-a despartit de nestiinta.

Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi.
Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care mpartasindu-se cel curat ramne
nemuritor.
Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea ndraznind spre ele nadajduieste sa
dobndeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.

Teodor al Edesei

Trei sunt patimile cele mai generale, din care se nasc toate: iubirea de placere, iubirea de argint
si iubirea de slava. Acestora le urmeaza alte cinci duhuri ale rautatii. Iar din acestea se naste un
roi mare de patimi si toate chipurile rautatii cu multe fete. Deci cel ce a biruit pe acesti trei
conducatori si fruntasi a suportat mpreuna cu ei si pe cei cinci si a supus apoi toate patimile.
Toate cte le-am facut cu patima ne asupresc apoi sufletul n chip patimas prin amintirile lor.
Iar cnd se vor sterge amintirile patimase cu totul din inima, ca sa nu o mai momeasca pe ea,
apare semnul iertarii pacatelor de mai nainte. Caci pna ce sufletul se misca cu patima, se arata
si stapnirea pacatului n el.
Patimile trupesti si materiale se micsoreaza si se vestejesc prin suferintele trupului. Iar cele
sufletesti si nevazute se ating prin smerita cugetare, prin blndete si dragoste.
Unii au ntrebat cu nedumerire: oare gndul strneste patima, sau patima gndul? Si ntre ei,
unii zic ca aceea, altii ca acesta. Eu zic ca din patimi se strnesc gndurile. Caci daca n-ar fi fost
patimile n suflet, nu l-ar fi tulburat gndurile lor.
Pe cei ce petrec n lume si sunt aproape de materiile patimilor, dracii i razboiesc si-i lupta cu
razboiul lucrurilor. Iar pe cei din pustie, pentru raritatea lucrurilor, i supara cu gndurile, dar e
cu mult mai cumplit razboiul al doilea, ca cel dinti. Caci razboiul prin lucruri are trebuinta de
vreme, de loc si de iscusinta. Dar cel al mintii este usor de oprit. Ajutor mpotriva acestei lupte
netrupesti ni s-a dat rugaciunea curata, din care pricina s-a si rnduit sa se faca nencetat. Ea
ntareste mintea pentru lupta, ca una care poate sa se savrseasca fara trup.
Aratnd omorrea desavrsita a patimilor, dumnezeiescul Apostol zice: Iar cei ce sunt ai lui
Hristos, trupul si-au rastignit mpreuna cu patimile si cu poftele lui. Caci cnd omorm patimile
si stingem poftele si supunem cugetul trupesc Duhului, atunci luam crucea si urmam lui Hristos.
Fiindca retragerea nu e nimic altceva dect omorrea patimilor si aratarea vietii celei ascunse n
Hristos.
ngerii, fiind slujitori ai dragostei si ai pacii, se bucura de pocainta noastra si de sporirea n
virtute. De aceea se srguiesc sa ne umple de vederi duhovnicesti si ne-ajuta la tot ce e bun.
Dimpotriva, dracii, fiind pricinuitorii mniei si ai rautatii, se bucura de scaderea virtutii si se
straduiesc sa ne abata sufletele spre naluciri urte.
Credinta este un bun launtric. Ea naste n noi frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu ne
nvata pazirea poruncilor, care se numeste faptuire. Iar din faptuire odrasleste cinstita
nepatimire. Iar rodul nepatimirii este iubirea, care e plinirea tuturor poruncilor, strngndu-le ti
tinndu-le pe toate.
Precum simtirea trupului, cnd e sanatoasa, simte boala care l stapneste, iar cel nu o simte
boleste de nesimtire, asa si mintea, cta vreme are nevatamata lucrarea sa, cunoaste puterile
sale si stie unde i vin patimile cu mai multa silnicie si spre acea parte si ndreapta lupta cu

tarie. Dar e trist cnd si cheltuieste zilele n nesimtire, asemanndu-se celui ce lupta noaptea si
nu vede gndurile vrajmasilor.
S-a scris ca vinul nveseleste inima omului. Dar tu, care ai fagaduit sa te tnguiesti si sa plngi,
ocoleste aceasta veselie si te vei veseli de daruri duhovnicesti. Caci nveselindu-te de vin, vei
convietui cu gnduri de rusine si vei ajunge n multe suparari.
Ia seama sa nu petreci sarbatorile n bauturi de vin, ci n nnoirea mintii si curatia sufletului.
Caci umplndu-ti pntecele si mbatndu-te de vin mai degraba vei mnia pe nainte statatorul
sarbatorii.
Am auzit de la batrni ncercati n faptuire ca gndurile rele se nasc din frumusetea hainelor,
din saturarea stomacului si din ntlniri vatamatoare.
De locuiesti cu un Parinte duhovnicesc si ai simtit folosul de la el, nimeni sa nu te desparta de
dragostea lui si mpreuna locuirea cu el. Sa nu-l judeci n ceva, sa nu-l vorbesti de rau daca esti
mustrat sau lovit, sa nu dai ascultare vreunuia care-l defaima, sa nu te nsotesti cu cel ce-l
batjocoreste, ca sa nu se mnie Domnul asupra ta si sa te stearga din cartea celor vii.
Sa nu fii judecatorul faptelor Parintelui tau, ci mplinitorul poruncilor lui. Caci dracii au naravul
sa-ti arate lipsurile lui, ca sa-ti astupe urechile de la cuvintele lui si asa sa te scoata din lupta ca
pe un ostas slab si fricos, sau sa te fure prin gnduri de necredinta si sa te faca neputincios
pentru orice virtutea.
Cel ce nu asculta de poruncile Parintilor calca cele mai nsemnate datorii ale fagaduintei. Iar cel
ce a luat n brate ascultarea, junghiindu-si voia sa cu sabia smeritei cugetari, mplineste, dupa
puterea sa, cele ce le-a fagaduit lui Hristos n fata multor martori.
Lund seama, am cunoscut si am nvatat limpede ca vrajmasii vietii noastre, dracii, pizmuiesc
foarte tare pe cei ce se nevoiesc n ascultarea Parintilor, scrsnind din dinti mpotriva lor si
nascocind tot felul de uneltiri. Ce nu fac si ce nu le furiseaza n minte, ca sa-i desfaca din bratele
pamntesti? Le da prilejuri asa zise binecuvntate, strnesc ntariri, ridica ura mpotriva
Parintelui, nfatiseaza sfaturile lui ca sageti ascutite. Ce, zic, din om liber te-ai facut rob si nca
rob al unui despot fara mila? Pna cnd te vei lasa ros de jugul robiei si nu vei vedea lumina
judecatii? Apoi te mping la primiri de oaspeti, la cercetari de bolnavi si la ngrijirea de cei saraci.
Pe urma lauda peste masura nevointa linistirii si a singuratatii celei mai de pe urma si seamana
tot felul de neghina rea n inima ostasului evlaviei, numai ca sa-l scoata din turma
duhovniceasca si sa-l traga de la limanul nenviforat, spre a-l arunca n vrtejul pierzator de
suflet al marii nfuriate. La urma, lundu-l ca pe un rob n stapnirea lor l, folosesc dupa voile
lor cele rele.
Dar tie, celui ce esti n ascultarea Parintelui, sa nu-ti scape nebagata n seama viclenia
vrajmasilor si a potrivnicilor. Nu uita nici de fagaduinta ce ai dat-o lui Dumnezeu. Sa nu te lasi
biruit de ocari, sa nu te nfricosezi de mustrari, de batjocuri si de luare n rs, sa nu te supui
gndurilor rele, care umfla lucrurile, sa nu fugi de asprimea parinteasca si sa nu necinstesti jugul
blnd al smereniei prin ndrazneala placerii de sine si a ncapatnarii. Ci punndu-ti la inima
cuvntul Domnului, ca: Cel ce va rabda pna la sfrsit acela se va mntui, poarta cu rabdare
lupta ce-ti este data tie, privind la Iisus, capetenia si desavrsitorul credintei noastre.

Credinta dreapta si launtrica naste frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne nvata pazirea
poruncilor. Caci frica Lui, zise, naste pazirea poruncilor. Din pazirea poruncilor, se naste
virtutea cu fapta, care e nceputul virtutii contemplative. Iar roada acestora e nepatimirea. Din
nepatimire apoi se naste n noi dragostea. Iar despre dragoste zice nvatacelul iubit:
Dumnezeu este dragoste si cine ramne n dragoste ramne n Dumnezeu si Dumnezeu n el.
Cel ce te-ai lepadat de grijile vietii si ai mbracat lupta nevointei, sa nu poftesti a avea bogatie
spre a mparti saracilor. Caci si aceasta este o amagire a celui rau, care ne mpinge la slava
desarta, ca sa ncurce mintea n tot felul de ocupatii. Chiar daca ai numai pine si apa, poti sa ti
cstigi cu ele plata iubirii de straini. Iar de nu ai nici aceasta, ci primesti pe strain numai cu
gndul bun si-i dai cuvnt de mngiere, de asemenea poti sa-ti cstigi plata iubirii de straini. Ai
pentru aceasta ca pilda pe vaduva, pentru marturiseste Domnul n Evanghelie si care a ntrecut
prin cei doi banuti gndul si puterea bogatilor.
Acestea au spus pentru cei ce se ndeletnicesc cu linistirea (isihia). Iar cei ce se afla sub
ascultarea Parintelui un lucru numai sa aiba n minte: sa nu cada ntru nimic din porunca
parinteasca. Facnd dimpotriva, cei ce vor cadea din aceasta porunca si petrecere vor fi
nevrednici de orice virtute si petrecere duhovniceasca.
Ca prieteni trebuie sa ai, iubitorule de Hristos, pe cei ce-ti sunt de folos si sa-ti ajuta la vietuirea
ta. Barbati pasnici, zice, sa-ti fie prietenii tai, frati duhovnicesti si Parinti sfinti; despre care si
Domnul nostru a zis: Mama mea si fratii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui meu celui din
ceruri.
Sa nu poftesti mncari felurite si de mult pret si desfatari aducatoare de moarte. Caci cea
dedata desfatarilor, zice, a murit fiind nca vie. Daca e cu putinta, fugi chiar de saturarea cu
cele usor de gasit. Caci s-a scris: Nu va amagiti cu saturarea stomacului.
Petrecerea deasa afara de chilia ta sa o lepezi, daca ti-ai ales sa te linistesti. Caci este foarte
pagubitoare, ia harul, ntuneca judecata, vestejeste dorul. De aceea s-a zis: Ratacirea poftei
schimba mintea cea fara rautate. Prin urmare taie legaturile cu cei multi (afectiunile fata de
cele multe) ca sa nu se mprastie mintea si sa nu-ti tulburi putinta (modul linistirii).
Seznd n chilia ta, sa nu faci lucrul tau fara judecata si plin de lene. Caci cel ce calatoreste fara
tinta se va osteni n desert. Ci tine-te de lucrarea cea buna: aduna-ti mintea, tine mereu
naintea ochilor ceasul din urma al mortii, adu-ti aminte de desertaciunea lumii, ct de
nselatoare, de neputincioasa si fara de pret este, cugeta la nfricosata dare de seama, cum au
sa nfatiseze dusmanosii purtatori de catastife faptele noastre, cuvintele, gndurile pe care ei ni
le-au strecurat n minte, iar noi le-am primit. Adu-ti aminte si de muncile iadului si cum stau
acolo nchise sufletele, aminteste-ti si de aceea mare si nfricosata zi, adica de nvierea cea de
obste si de nfatisarea naintea lui Dumnezeu, de cea din urma hotarre a Judecatorului care nu
greseste. Gndeste-te la osnda care va pune stapnire pe pacatosi, la rusinea, la mustrarea
cunostintei, la scoaterea afara de la Dumnezeu si la aruncarea n focul cel vesnic, la viermele
care nu moare, la ntunericul cel neluminat, unde este plngerea si scrsnirea dintilor. La
acestea si la toate celelalte chinuri gndindu-te, sa nu lipsesti a-ti uda obrajii, haina, locul unde
sezi cu siroaie de lacrimi, caci cu asemenea gnduri am vazut pe multi dobndind mare multime
de lacrimi si curatindu-si n chip minunat toate puterile sufletului.

Dar gndeste-te si la bunatatile care asteapta pe cei drepti: la nfatisarea de-a dreapta lui
Hristos, la glasul Stapnului, care-i binecuvnta, la mostenirea mparatiei Cerurilor, la darul cel
mai presus de minte, la lumina aceea a tot dulce, la bucuria care nu are sfrsit si nu e ntrerupta
de ntristare, la locasurile acelea ceresti, la petrecerea cu ngerii si la toate celelalte bunatati
fagaduite celor ce se tem de Domnul.
Aceste gnduri sa stea la masa cu tine, sa doarma cu tine si sa se scoale cu tine. Ia seama sa nu
le uiti pe acestea niciodata, ci oriunde ai fi sa nu-ti desfaci mintea de amintirea lor, ca sa fuga
gndurile rele. Si vei fi plin de mngiere dumnezeiasca. Iar sufletul care nu e ngradit de aceste
gnduri nu poate dobndi linistea. Caci izvorul care nu are apa, n zadar poarta acest nume.
Pentru cei ce cauta linistirea, s-a legiuit aceasta rnduiala: post, ct e cu putinta, priveghere,
culcare pe jos si toate celelalte rele patimiri, pentru odihna ce va sa vie. Caci nu sunt vrednice
patimirile vremii de acum, fata de slava ce ni se va descoperi noua. Dar mai ales rugaciunea
curata, sa zic aproape nentrerupta si nentrerupta. Caci aceasta este zid sigur, liman linistit,
paznica a virtutilor, omorre a patimilor, ntarire a sufletului, curatire a mintii, odihna a celor
osteniti, mngiere a celor ce plng. Rugaciunea este vorbire cu Dumnezeu, vedere a celor
nevazute, ncredintare despre cele dorite, petrecere a ngerilor, ndemn la virtuti, ipostas al
celor nadajduite. Prinde-te cu toata puterea de aceasta mparateasa a virtutilor, o, nevoitorule!
Roaga-te cu frica si cu cutremur, cu minte treaza si veghetoare, ca sa fie primita de Domnul
rugaciunea ta. Caci: Ochii Domnului, zace, peste cei drepti si urechile Lui la cererea lor.
S-a zis de cineva dintre cei vechi cu multa dreptate si foarte nimerit, ca cei dinti dintre dracii
care ni se mpotrivesc cu razboi sunt cei carora li s-au ncredintat dorintele lacomiei pntecelui,
cei ce ne pun n minte iubirea de argint si cei ce ne mbie spre slava desarta. Iar toti ceilalti vin
pe urma acestora, lund n primire pe cei raniti de ei.
Mai usor este a curata un suflet necurat dect a reduce la sanatate un suflet odata curatit si
iarasi ranit. Caci celor ce s-au lepadat de curnd de tulburarea lumii, n orice greseli ar fi cazut,
le e mai usor sa ajunga la nepatimire. Dar celor ce au gustat din cuvintele bune ale lui
Dumnezeu si au umblat pe calea mntuirii, dar apoi iarasi s-au ntors la pacat, anevoie le este sa
dobndeasca nepatimirea, pe de o parte pentru reaua deprindere si pentru urta obisnuinta,
pe de alta pentru ca darul ntristarii sare mereu naintea ochilor si le aduce n fata idolul
pacatului. Dar sufletul srguincios si iubitor de osteneala izbndeste usor si n acest lucru greu
de izbndit, cu mpreuna lucrarea harului dumnezeiesc. Caci acesta ne iubeste cu ndelunga
rabdare, ne cheama la pocainta, iar pe cei ce se ntorc i primeste cu mila negraita a ndurarilor,
cum am nvatat din Evanghelie prin parabola fiului risipitor.
Nimeni dintre noi nu e n stare sa biruiasca cu de la sine putere uneltirile si mestesugurile celui
viclean, ci cu puterea nebiruita a lui Hristos. Deci n zadar s-au amagit cei ce se mndresc,
laudndu-se ca au desfiintat pacatul prin nevointele savrsite de ei si prin voia lor libera. Acesta
nu poate fi desfiintat dect prin harul lui Dumnezeu, ca unul ce a si fost omort prin taina de pe
cruce. De aceea si luminatorul Bisericii, Ioan Gura de Aur, zice ca: nu ajunge rvna omului,
daca nu se bucura si de revarsarea ajutorului de sus, dar iarasi ca nu cstigam nimic din
revarsarea harului de sus, daca nu este rvna. Acestea amndoua le arata Iuda si Petru. Cel
dinti bucurndu-se de mult ajutor, n-a folosit nimic, fiindca n-a adus cele ale sale. Iar Petru, cu
toate ca a rvnit, fiindca nu s-a bucurat de nici un ajutor, a cazut. Din acestea doua se tese

virtutea. De aceea va rog, zice, nici sa nu dormiti aruncnd totul asupra lui Dumnezeu, nici
srguindu-va sa nu socotiti ca dobnditi totul prin ostenelile voastre.
Careva dintre cei vechi a spus un cuvnt foarte ntelept si lesne de priceput despre gnduri,
zicnd: Judeca gndurile n divanul inimii, daca sunt ale noastre, sau ale potrivnicilor. Si pe cele
ale noastre si bune aseaza-le n camara cea mai dinauntru a sufletului, pazindu-le nchise n
vistieria cea nejefuita. Iar cele protivnice alunga-le, pedepsindu-le cu loviturile cugetarii
rationale, nedndu-le nici loc nici salas n cuprinsul sufletului tau, sau mai bine zis, junghie-le
desavrsit cu sabia rugaciunii si a cugetarii dumnezeiesti, ca prin omorrea tlharilor sa se
nfricoseze capetenia tlharilor. Caci cel ce cerceteaza cu de-amanuntul gndurile, acela si
iubeste cu adevarat poruncile.
Vrajmasul vietii noastre, diavolul, micsoreaza pacatele noastre prin multe gnduri, si adeseori
le acopera cu uitarea, ca micsorndu-le ostenelile sa nu ne mai gndim la plnsul pentru greseli.
Noi nsa, fratilor, sa nu uitam de greselile noastre, chiar daca ni se pare prin pocainta ni s-au
iertat. Ci sa ne amintim necontenit de pacate si sa nu ncetam a plnge pentru ele; ca sa
cstigam smerenia ca sotie buna si sa scapam de cursele slavei desarte si ale mndriei.
Cel ce a mpreunat faptuirea cu cunostinta este un plugar vrednic de lauda, care si uda locsorul
sufletului din doua izvoare foarte limpezi. Caci cunostinta naripeaza fiinta tnara prin
contemplarea celor mai nalte, iar faptuirea omoara madularele cele de pe pamnt:
desfrnarea, necuratia, patima, pofta cea rea. Iar fiind omorte acestea, odraslesc frumos
florile virtutilor, rodind roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, ndelunga rabdare,
bunatatea, credinta, blndetea, nfrnarea. Si atunci acest ntelept plugar, dupa ce si-a rastignit
trupul sau mpreuna cu patimile si cu poftele lui, va zice mpreuna cu patimile si cu poftele lui,
va zice mpreuna cu propovaduitorul de Dumnezeu purtator: Nu mai traieste n mine Hristos;
ceea ce traiesc, traiesc prin credinta, prin aceea a Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit pe mine si
s-a dat pe Sine pentru mine.
Sa nu uiti nici aceea, iubitorule de Hristos, ca patima, aflnd n tine un locsor si nradacinnduse ca deprindere, aduce cu sine n acelasi ocol si altele. Chiar daca patimile se mpotrivesc ntre
olalta si facatorii lor, dracii, la fel, dar toti cauta n unire pierzania noastra.
Cel ce-si vestejeste floarea trupului prin nevointa (asceza) si taie toata voia lui, acela poarta
semnele lui Hristos n trupul sau cel muritor.
Alunga departe de la tine duhul vorbariei. Caci n el zac patimi foarte cumplite. De aici vine
minciuna, ndrazneala, glumele proaste, nerusinarea, vorbele nebunesti si, scurt graind, din
vorba multa nu va lipsi pacatul; iar barbatul tacut este scaun al simtirii. Ba vom da si socoteala
pentru orice cuvnt desert, cum a zis Domnul. Asadar tacerea e foarte trebuincioasa si
folositoare.
Ni s-a poruncit, ca pe cei ce ne defaima si ne ocarasc, sau ne necajesc n oricare alt chip, sa nu-i
defaimam si suparam la rndul nostru, ci mai degraba sa-i vorbim de bine si sa-i binecuvntam.
Caci cta vreme traim n pace cu oamenii ne luptam cu dracii; iar cta vreme tinem minte raul si
ne luptam cu fratii, petrecem n pace cu dracii, pe care am nvatat sa-i urm cu o ura
desavrsita si sa avem catre ei razboi nencetat.

Fereste-te de a vatama pe aproapele cu o limba vicleana, ca sa nu fii vatamat de ucigasul. Caci

am auzit pe Proorocul care striga: Pe barbatul sngeros si viclean l uraste Domnul; si va pierde
Domnul toate buzele viclene, toata limba ce spune vorbe mari. De asemenea fereste-te de a
osndi greseala fratelui tau, ca sa nu cazi din bunatate si dragoste. Caci cel ce nu are bunatate si
dragoste pentru fratele nu a cunoscut pe Dumnezeu. Fiindca Dumnezeu iubire este, cum striga
Ioan, fiul tunetului, si ucenicul iubit al lui Hristos. Daca Hristos, zice, Mntuitorul tuturor si-a pus
sufletul Sau pentru noi, datori suntem si noi sa ne punem sufletele pentru fratii nostri.
Patriarhul, mplinind lucrarea iubirii de straini, sedea naintea cortului, poftind pe cei ce
treceau; si ntindea masa tuturor, necredinciosilor si barbarilor, fara sa deosebeasca. De aceea
s-a nvrednicit si de acea minunata masa, ospatnd pe ngeri si pe Stapnul tuturor. Deci si noi
sa grijim de iubirea de straini cu multa srguinta si rvna, ca sa primim nu numai pe ngeri, ci si
pe Dumnezeu. Caci zice Domnul: ntruct ati facut unuia dintre acesti prea mici, mie ati facut.
Deci se cuvine sa facem bine tuturor, dar mai ales celor ce nu pot sa ntoarca.
Sa ne silim de-a ajunge sa crmuim simturile prin ratiune si mai ales sa nu ngaduim ca ochii,
urechile si limba sa priveasca, sa asculte si sa graiasca n chip patimas, ci spre cstigul nostru.
Caci nimic nu aluneca mai usor spre pacat ca aceste madulare, daca nu sunt stapnite de
ratiune; si nimic nu ajuta mai mult la mntuire ca ele, daca le crmuieste si le duce ratiunea
spre cele ce trebuie si spre cele ce vrea ea. Daca acestea nu lucreaza cu rnduiala, atunci si
mirosul se moleseste si pipaitul se ntinde cutezator si un roi ntreg de patimi se adauga. Dar
tinute n rnduiala de ratiune, se iveste pace multa si liniste statornica de pretutindeni.
Precum mirul de mult pret, chiar nchis n vas, raspndeste n aer buna sa mireasma si umple de
ea nu numai pe cei ce stau aproape, ci si pe cei dimprejur, asa si buna mireasma a sufletului
virtuos si iubitor de Dumnezeu, raspndindu-se prin toate simturile trupului, arata privitorilor
virtutea asezata nauntru. Caci cine vaznd limba care nu graieste nimic fara rnduiala si
nepotrivit, ci tot ce-i bun si folositor ascultatorilor, ochi nfrnati, ureche ce nu primeste nimic
din cntarile si cuvintele necuvenite, picioare care umbla necuviincios si fata care nu se strmba
de rs, ci mai degraba e gata de lacrimi si de plns, nu va cunoaste ca nauntru se afla si multa
buna mireasma a virtutilor? De aceea si Mntuitorul zice: Asa sa lumineze lumina voastra
naintea oamenilor, ca sa vaza faptele voastre cele bune si sa mareasca pe Tatal vostru cel din
ceruri.
Calea pe care Hristos si Dumnezeul nostru a numit-o n Evanghelie strmta, pe aceasta iarasi
a numit-o jug blnd si sarcina usoara. Cum se vor numara aceste doua mpreuna, odata ce
par a fi potrivnice? Pentru fire, aceasta cale este desigur aspra si cu suis, dar pentru intentia si
nadejdile bune ale celor ce o batatoresc, este vrednica de dorit si de iubit si pricinuieste mai
degraba placere dect greutate sufletelor iubitoare de virtute. De aceea, cineva poate vedea pe
cei ce si-au ales calea strmta si necajicioasa, ca umbla pe ea cu mai multa rvna dect ar umbla
pe una larga si lata. Auzi-l pe fericitul Luca spunnd ca, dupa ce au fost batuti, Apostolii au
plecat de la fata sinedriului bucurndu-se, cu toate ca nu aceasta e firea loviturilor, caci nu
obisnuiesc sa aduca placere si bucurie, ci durere si suferinta. Iar daca loviturile au nascut
placere pentru Hristos, de ce sa ne miram daca si celelalte patimiri si chinuri ale trupului au
acelasi efect din pricina lui Hristos.
Dintre cunostintele de aici, una este dupa fire, iar alta mai presus de fire. A doua se va limpezi
din cea dinti. Cunostinta dupa fire numim deci pe toata aceea pe care o poate cstiga sufletul

prin cercetare si cautare, folosindu-se de particelele si puterile firii: despre zidire si despre
cauza zidirii, atta ct poate ntelege sufletul legat de materie. Caci s-a spus n Cuvntul despre
simtire si nchipuirea mintii, ca lucrarea mintii s-a tocit prin unirea si amestecarea cu trupul si
de aceea nu poate ajunge n atingerea cu formele inteligibile, ci are trebuinta, pentru a le
cugeta, de nchipuire, care are o fire idoleasca, de despartire materiala si de grosime. Prin
urmare e trebuinta de forme pe masura mintii din trup, ca sa le poata sesiza pe acestea. Deci
mintea fiind astfel, orice cunostinta ar primi prin metoda ei naturala, o numim naturala. Iar
cunostinta mai presus de fire este aceea care se iveste n minte ntr-un chip mai presus de
metoda si de puterea ei, adica atunci cnd cele cugetate ntrec (depasesc, transcendent)
masura (analogia) mintii mpreunata cu trupul, fiind cunostinta care se potriveste mintii fara
trup. Aceasta vine numai de la Dumnezeu, cnd afla o astfel de minte bine curatita de toata
mpatimirea materiala si stapnita de dragostea dumnezeiasca. Dar nu numai cunostinta se
mparte asa, ci si virtutea. Caci alta este virtutea care nu ntrece firea si care se numeste, pe
drept cuvnt, si naturala, si alta cea lucrata numai de Primul Bine, care e mai presus de puterea
si starea naturala si care trebuie numita, cu dreptate, supranaturala. Deci astfel mpartindu-se
acestea, cunostinta si virtutea naturala le are poate si cel neiluminat. Dar pe cele supranaturale,
nicidecum. Caci cum le-ar avea, nefiind partas de cauza care le produce? Iar cel iluminat le
poate avea pe amndoua. Mai bine zis virtutea supranaturala n-o dobndeste nicidecum, daca
n-a dobndit mai nti pe cea naturala. Dar nimic nu-l mpiedica sa cstige cunostinta
supranaturala, fara cea naturala. Numai trebuie stiut ca precum simtire si nchipuire au si
necuvntatoarele, dar are si omul aceste puteri, nsa cu mult mai bune si mai nalte, la fel
despre virtutile si cunostintele naturale se poate spune ca le au amndoi, dar cu mult mai bune
le are pe acestea cel iluminat, dect cel neiluminat.
Cunostinta numita naturala, care se ocupa cu virtutile si cu cele contrare, e si ndoita. Una e
simpla, cnd cel ce filosofeaza despre aceste dispozitii nu are experienta lor: aceasta se
ntmpla cnd e ndoielnica. Iar alta e cu lucrul si asa zicnd nsufletita, cnd cunostinta astor fel
de dispozitii e ntarita prin experienta; aceasta e limpede si sigura, necunoscnd nicidecum
ndoiala si nesiguranta. Acestea asa fiind, patru sunt lucrurile care mpiedica mintea sa
dobndeasca virtutea. Unul e obisnuinta deprinderilor contrare, care s-a zis ca ncearca sa o
convinga prin obiceiul ndelungat sa tinda spre cele pamntesti. Altul e lucrarea simturilor, care
trage mintea cu sine spre frumusetile sensibile. Al treilea e tocirea lucrarii mintale, pe care o
sufera din pricina mpletirii cu trupul. Caci nu sta lucrul mintal n fata mintii ca lucrul vazut n
fata vederii sau, scurt vorbind, ca lucrul sensibil n fata simtirii; vorbesc de mintea sufletului
care e n trup, fiindca mintile nemateriale ating mai efectiv cele mintale, ca vederea cele vazute.
Ci precum vederea slabita a celor ce pot sa vada nu vede chipurile limpezi, nici clare, ci mai
degraba tulburi si neclare, la fel si mintea din noi priveste cele inteligibile. Ba nu le poate nici
dori. Caci dupa masura cunostintei e si masura dorintei. n acelasi timp e trasa spre frumusetile
sensibile, care i se par mai clare. Caci e necesar sa se umple de o frumusete ce i se arata, fie ea
adevarata sau nu. Pe lnga aceasta e ispita dracilor necurati si de oameni urtori. Nu se poate
spune cte curse ntind si acestia pe drumul sufletelor, n multe chipuri si moduri, prin simturi,
prin cuvnt, ba asa zicnd prin toate lucrurile, nct daca n-ar fi Cel ce a luat oaia ratacita pe
umerii Sai, ca sa-i faca pe cei ce privesc spre El mai nalti printr-o nesfrsita purtare de grija, nar putea scapa nicidecum nici un suflet.

Al doilea, care socotesc ca pricinuieste si pe cel dinti, e hranirea necontenita a sufletului prin
stiinta. Iar prin stiinta nteleg att pe cea a lucrurilor sensibile, ct si pe a celor inteligibile, fie
privit n ele nsile, fie n raport cu primul principiu, ca fiind din el si spre el, ct si contemplarea
cauzei lucrurilor din cele din jurul ei, att ct e cu putinta. Caci cercetarea firii lucrurilor ajuta
foarte mult la curatire. Ea izbaveste de afectiunea patimasa fata de ele si nalta la principiul
tuturor, ngaduind sa se vada din cele frumoase si minunate si mari. Cel mai frumos, cel mai
minunat si cel mai mare, mai bine zis Cel mai presus de frumusete, de minunatie si de marime.
Cugetarea nvrtindu-se n jurul lor, e cu putinta sa nu doreasca pe Cel cu adevarat bun? Caci
daca e dusa spre ceea ce-i strain, cu att mai mult spre ceea ce e familiar ei, iar ndracindu-se
sufletul de acestea, n care din cele de jos ar rabda sa zaboveasca? Si n care din cele ce
obisnuiesc sa o traga de la Cel iubit? Oare nu se va satura si de viata n trup, ca de una ce-l
mpiedica de la cele frumoase? Caci desi s-a zis ca mintea din materie vede neclar frumusetea
inteligibila, dar bunurile inteligibile sunt de asa fel si asa de mari, nct si numai o licarire scurta
a lor si o aratare neclara a acelui noian de frumusete poate convinge mintea sa se ridice poate
toate cele neinteligibile si sa se ntinda numai spre acelea si sa nu mai sufere sa se desparta de
desfatarea aceea, chiar daca ar ajunge n lucruri de ntristare.
Dar nici lucrul care ne stapneste mai mult, adica grijile, nu convine ratiunii. Caci pentru ce s-ar
ngriji cel ce nu e mpatimit si nici tinde spre nimic din cele de aici? Fiindca nourul grijilor se
naste din tamia patimilor cele mai generale, adica a iubirii de placere, a iubirii de argint si a
slavei desarte. Asa ca cel ce e liber de aceasta e strain si de grija.
Dar nici chibzuinta, care e ncredintata ca nu e altceva despre ntelepciunea si care e cel mai
puternic mijloc dintre cele ce aduc spre cele de sus, nu lipseste din cele spuse. Caci n stiinta
virtutilor se cuprinde si discernamntul exact al binelui si al contrariului lui, pentru care e
trebuinta de chibzuinta. Iar modurile ntrebuintarii si ale luptei ne nvata experienta si lupta cu
trupul. Iar ratiunea fricii nu lipseste din ratiune. Caci cu ct e mai mare dragostea, cu att creste
si frica. Fiindca cu ct e mai mare nadejdea binelui, cu att musca mai mult pe cei raniti de el,
dect zeci de mii de amenintari. Pe ct de mare e fericirea cnd e ajuns, pe att de mare e frica
de a nu-l ntelege, care e cea mai mare nenorocire.
Este un fel de cerc vesnic ce ncepe de la acelasi loc si iarasi n acelasi loc sfrseste. Caci ct
ntelege cineva atta doreste; si ct doreste atta primeste, atta foloseste iarasi pentru a-si
ntari ntelegerea. Si iarasi ncepe miscarea nemiscata sau nemiscarea miscata. Deci sfrsitul e
astfel, pe ct putem noi pricepe. Iar cum trebuie sa mergem spre acest sfrsit, trebuie sa bagam
de seama. Pentru sufletele rationale, care sunt fiinte cugetatoare si putin mai prejos dect
mintile ngerilor, viata de aici este o lupta, viata n trup o nevointa impusa. Iar rasplata este
starea pomenita, care e n acelasi timp un dar al bunatatii dumnezeiesti si o rasplata a dreptatii.
Este rasplata dreptatii, fiindca bunurile acestea ni se arata ca dobndite prin sudoarea noastra.
Iar, fiindca puterea darului nesfrsit ntrece orice osteneala si fiindca nsusi faptul de-a putea
binele si de a-l face este un dar al Lui.
Care este lupta de aici? Sufletul rationat a fost njugat cu un trup animalic, care-si are fiinta din
pamnt si atrna spre cele de jos. Si a fost mpleticit cu el astfel nct din acestea doua, din
suflet si din trup, care-si sunt cu totul contrare, sa se faca unul, neurmnd de aici nici o
schimbare sau amestecare a partilor, ci din cele doua, care ramn dupa firea lor, facndu-se un
ipostas n doua firi depline. Si asa omul, aceasta vietuitoare amestecata (mixta), avnd o fire

ndoita, fiecare fire si lucreaza n parte cele ale sale. Astfel propriu trupului este sa doreasca
cele asemenea. Caci toate fapturile au dragoste fireasca spre cele asemenea, dainuirea lor fiind,
se zice, ajutata de unirea cu cel asemenea. Propriu lui mai este sa se mpartaseasca de gustarea
lui prin simtire, iar fiind greoi, i place odihna. Acestea sunt potrivite si placute firii animalice. Iar
sufletului rational, ca fiinta cugetatoare, i sunt firesti si dorite cele inteligibile si gustarea din
ele, dupa modul sau. Dar nainte si mai presus de toate i este nradacinata n chip firesc
dragostea catre Dumnezeu. El vrea sa se bucure de gustarea Lui si a celorlalte bunuri
inteligibile, dar nu poate face aceasta fara piedica. Primul om poate sa cunoasca si sa se bucure
nempiedicat de gustarea celor inteligibile prin minte, precum a celor sensibile prin simtire
(perceptie simtuala), dar era dator sa nu se ndeletniceasca cu cele de mai jos, ci cu cele mai de
sus. n el era puterea pentru amndoua, fie sa fie mpreuna cu cele inteligibile, prin minte, fie
cu cele sensibile prin simtire. Si nu zic ca Adam nu trebuia sa se foloseasca de simtire, caci nu n
zadar era mbracat n trup, ci ca nu trebuia sa se desfateze cu cele sensibile, ci, privind prin
simtire frumusetea fapturilor, trebuia sa se nalte spre cauza lor si sa se desfateze de El cu
uimire. Avnd doua cai pentru a se minuna de Facator, nu trebuia sa se lipseasca de cele
sensibile si sa se minuneze de ele si nu de Facator, pastrnd frumusetea cea inteligibila. Dar
Adam asa a facut. Folosindu-se rau de simtire, s-a minunat de frumusetea sensibila, parndu-i
fructul frumos la vedere si bun la mncare. Si asa gustnd din el, a parasit gustarea celor
inteligibile. De aceea dreptul Judecator, judecndu-l nevrednic de Sine, L-a lipsit pe el de cele
pe care nsusi le-a dispretuit, adica contemplarea lui Dumnezeu si a celor ce sunt si a pus
ntuneric care sa-L ascunda de El si fiintele nemateriale. Caci nu trebuiau lasate cele sfinte celor
ntinati. Ci i-a ngaduit gustarea celor de care s-a ndragit, lasndu-l sa traiasca prin simtire si
prin mici urme ale mintii. Din aceasta pricina s-a facut lupta noastra fata de cele de aici mai
grea. Caci precum s-a zis, nu ne sta n putere sa gustam din cele inteligibile, ca din cele sensibile
prin simtire, macar ca prin botez suntem ajutati foarte mult, fiind curatiti si naltati.
Aceasta trebuie facut. Dar cum o putem face, trebuie sa chibzuim bine. S-a spus ca trupul
doreste sa se desfateze de cele ale sale prin simtire, lucru care e contrar intentiei sufletului. Si
cu ct mai mult se ntareste, cu att mai mult le doreste. Deci aceasta s-a dat n grija sufletului,
ca sa puna fru tuturor simtirilor, ca sa nu ne desfatam, cum s-a zis, de cele supuse simturilor.
Iar fiindca trupul ntarindu-se se porneste si mai mult e greu de nfrnat, s-a dat n grija
sufletului mortificarea lui prin post, priveghere, stare n picioare, culcare pe jos, nembaiere si
prin toata cealalta rea patimire, ca vestejind puterea lui sa-l aiba usor de strunit si ascultator
spre faptele sale cugetatoare. La aceasta stare trebuie sa se ajunga. Dar fiindca acestea sunt
usor de dorit, dar greu de facut si multe sunt greselile faptelor, caci orict ar fi de atent cineva,
simtirea l fura adeseori, s-a iscodit si un al treilea leac: rugaciunea si lacrimile. Rugaciunea este
multumirea pentru bunurile primite si cererea iertarii greselilor si a puterii care mputerniceste
pentru viitor, ntruct fara ajutorul dumnezeiesc, cum s-a spus si mai nainte, n-ar putea face
sufletul nimic. Ea mai este unirea cu Cel dorit si mpartasirea de El si nvoirea deplina a ntregi
puteri a vointei cu El. Iar partea cea mai nsemnata a tintei urmarite era sa nduplece vointa, sa
vrea aceasta ct se poate de mult. Iar lacrimile au multa putere. Ele cstiga ndurarea
stapnului pentru greselile noastre si spala petele ce n-au venit din placerea simturilor. De
asemenea ntraripeaza dorul spre cele de sus. Asa stau acestea.
Caci stapnit de nestiinta sufletul nu pricepe cum trebuie firea lucrurilor, de unde a venit
fiecare si unde se ntoarce. Si dispretuindu-si scopul sau se ntoarce spre cele pamntesti. Caci

sufletul nu se doreste dupa binele vazut. Iar daca e stapnit de vreo obisnuinta, el poate sa
biruiasca si obisnuinta. Deci cnd nu era nca obisnuinta, a fost amagit de nestiinta. Drept aceea
trebuie sa nazuiasca spre cele dinti si sa cugete drept despre fapturi, pe urma sa-si naripeze
vointa spre primul bine si sa dispretuiasca toate cele de fata, cunoscnd marea lor
desertaciune. Caci ce ajutor ne dau ele pentru sfrsitul (scopul) nostru? Si ca sa rezum totul pe
scurt, un singur lucru are de facut sufletul rational n trup: sa se doreasca dupa scopul sau
propriu. Iar fiindca lucrarea vointei fara ntelegere ramne nemiscata, avem datoria sa lucram
cu mintea. Deci fie ca a cugeta este pentru a voi, fie ca att pentru sine ct si pentru a voi, ceea
ce pare mai adevarat, caci fericirea, careia viata nevoitorului de aici i este nu numai
pricinuitoare, ci si chip, are amndoua lucrarile: cugetarea si dorirea (daca amndoua sunt
acolo la fel, sau una din el e mai de capetenie, n-au dect sa filosofeze cei ce vreau), fapt e ca
pentru vremea de acum ne miscam prin amndoua lucrarile, dintre care una o numim
contemplatie, iar pe alta faptuire. Si este cu neputinta sa se afle una din ele fara cealalta pe
culmile acestor lucrari. Pe treptele cele mai de jos nsa si dupa acelea, se poate. Iar toate
piedicile acestor lucrari, sau acelea care cauta spre cele contrare, le numim pacate. Precum
toate cele ce ajuta sau izbavesc de piedici, le numim virtuti. Iar fapte savrsite prin virtuti le
numim izbnzi, precum ale celor potrivnice, caderi si greseli. Iar ceea ce modeleaza fiecare
lucrare, fie spre mai rau, fie spre mai bine, este tinta cea mai din vrf pe care o stim ca este o
lucrare compusa din cugetare si voire.

Teognost

Cel ce a dobndit supunerea mintala (inteligibila) si si-a supus trupul duhului nu mai are
trebuinta de supunere omeneasca, caci aceasta se supune Cuvntului si legii lui Dumnezeu, ca
un supus recunoscator. Dar noi, cei ntru care se afla lupta si razboiul mpotriva sufletului,
trebuie sa ne supunem si sa avem o capetenie de oaste si un crmaci, care sa ne crmuiasca cu
stiinta si sa ne narmeze ct mai bine, ca nu cumva sa fim biruiti de vrajmasii inteligibili si sa fim
nghititi de patimi, din neiscusinta (din lipsa de experienta).
Cnd nu mai esti suparat de nici o patima si dorul dupa Dumnezeu sporeste n inima ta si cnd
socotim moartea ca un somn, nu te mai temi de ea, ci mai degraba doresti dezlegarea, atunci ai
cstigat precum trebuie arvuna mntuirii si porti nauntru mparatia Cerurilor, bucurndu-te cu
o bucurie negraita.
Despre preotie I
Nimic nu este mai de trebuinta si mai de folos dect cuvntul drept si dect cunostinta. Caci de
aici vine frica lui Dumnezeu si dorul dupa El. Iar din acestea, cea dinti curateste prin evlavie si
sfiala, iar celalalt desavrseste prin deprinderea luminatoare si din dreapta socoteala si face
mintea sa calatoreasca pe culmi, prin nalta suire si vedere. Dar fara frica este nu neputinta
mintii sa ajunga la dragostea dumnezeiasca si prin ea sa zboare spre cele nadajduite si sa se
odihneasca n ele.

Deci vino si asculta-ma pe mine, cel ce doresti aprins si fara sovaire mntuirea. Alearga pna ce
vei primi, cautnd cu ncordare, cernd nencetat si batnd cu rabdare, pna ce vei dobndi,
mplntnd ca temelie neclintita credinta tare si smerenia. Atunci vei primi ceea ce doresti, nu
cnd vei primi numai iertarea pacatelor, ci cnd nu te vei mai speria, nici nu te vei mai teme de
rascoala vreunei patimi, despartindu-te fara frica si cu ndraznire de trup.
Cnd iese sufletul din trup, vrajmasul vine asupra lui cu obraznicie, luptndu-se si osndindu-l si
facndu-se un prs amarnic si nfricosat pentru greseli. Dar sufletul iubitor de Dumnezeu, chiar
daca a fost mai-nainte ranit adeseori de multe pacate, nu se nspaimnta de repezirile si de
amenintarile aceluia, ci mai vrtos se ntareste ntru Domnul si zboara cu bucurie, ncurajat de
sfintele Puteri care l calauzesc si ngramadit de lumina credintei, strignd cu multa ndrazneala
vicleanului: Ce este tie si noua, fugarule din cer si sluga vicleana? Nu tu ai stapnirea peste noi,
caci Hristos Fiul lui Dumnezeu are stapnirea peste noi si peste toti. Lui I-am pacatuit, Lui i vom
raspunde, avnd zalog al milostivirii Lui fata de noi si al mntuirii Lui fata de noi si al mntuirii
noastre, cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule. Caci nimic nu este tie si
slugilor lui Hristos. Zicnd aceasta sufletul cu ndrazneala, diavolul ntoarce spatele tnguinduse cu glas mare, neputnd sa tea mpotriva numelui lui Hristos. Iar sufletul aflndu-se deasupra,
zboara asupra vrajmasului, palmuindu-l ca pasarea numita Oxypteryx (repede zburatoare) pe
corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de Sfintii ngeri la locurile potrivite lui, potrivit cu starea lui.
Chiar daca ai ndeplini toata faptuirea, sa nu te ncrezi n tine, socotind ca ai ajuns la
nepatimire, si sa nu petreci n lume fara grija; ca nu cumva, ncarcndu-te cu ntipariri de patimi
de aici, sa-ti fie grea retragerea din ea. Ci calauzindu-te pururi de frica, ai grija de firea ta
schimbacioasa si nestatornica. Departeaza-te cu ntelepciune de pricinile patimilor. Caci
nepatimirea statornicita la culme nu se afla dect n cei ce au ajuns la dragoste desavrsita si
prin complementare nentrerupta s-au ridicat deasupra celor supuse simturilor si au depasit
trupul smereniei. De acestia nu se mai atinge vapaia patimilor, caci a fost taiata de glasul
Domnului, pentru faptul ca acestia s-au preschimbat ntru nestricaciune.
Nu pofti nepatimirea nainte de vreme, ca sa nu patesti ceea ce a patit cel dinti zidit,
mpartasindu-se fara vreme de pomul cunostintei. Ci lucrnd cu rabdare prin nfrnare
cuprinzatoare si prin cerere staruitoare si pazind dispretuire de sine si prin smerenie
desavrsita cele nfaptuite, asteapta dupa acestea, la vreme bine rnduita, darul nepatimirii, ca
pe un liman de odihna, dupa multa furtuna si tulburare. Caci nu este nedrept Dumnezeu, ca sa
nu le deschida, cnd trebuie, usa nepatimirii, celor ce au umblat drept.
Lupta-te sa iei arvuna mntuirii n chip ascuns nlauntrul inimii tale, cu o ncredintare
nendoielnica, ca sa nu afli n vremea iesirii tulburare si spaima neasteptata. Si atunci ai luat,
cnd nu mai ai inima osndindu-te pentru lipsuri si constiinta ntepndu-te pentru suparari;
cnd s-a domesticit salbaticia patimilor fiara n tine, cu harul lui Dumnezeu; cnd si izvorasc
lacrimile de mngiere si mintea se roaga curat si nemprastiat; si cnd primesti cu bucurie si cu
inima pregatita moartea cea nfricosata, de care fug multi.
Cuvintele vietii vesnice, pe care le-a marturisit verhovnicul apostolilor ca le are Dumnezeu
Cuvntul, sunt ratiunile celor facute de El, pe care cel ce le primeste tainic de la El, ca un
nentinat, a dobndit nca de aici, deodata cu ele, viata vesnica si arvuna Duhului si nadejdea
nerusinata a mntuirii. Dar nu se nvredniceste de aceasta cel ce pretuieste mai mult trupul
dect sufletul si e mpatimit si legat de cele pamntesti.

Cuvntator nu este cel ce are putinta cuvntului vorbit, caci aceasta o are tot omul, ci cel ce
prin puterea ratiunii cauta sa afle urmele lui Dumnezeu. Dar ceea ce este fiinta Celui mai presus
de fiinta nu va afla nicidecum. Caci acesta este un lucru cu neputinta ntregii firi. Ci l va
cunoaste din ntelepciunea ziditoare a lucrurilor, din purtarea de grija, din ndrumarea, tinerea
la un loc, crmuirea si sustinerea lor. Prin acestea se afla si oarecum se vede minunatul mester,
n chipul n care zidarul se vede din lucrul minilor sale.
Credinta si nadejdea nu sunt niste lucruri simple si ntmplatoare. Ci credinta are nevoie de un
suflet tare, iar nadejdea de o socotinta si de o inima dreapta. Caci cum va crede cineva cu
usurinta n cele ce nu se vad, fara har? Si cum va nadajdui n lucrurile viitoare nenvederate, de
nu va avea prin curatie vreo experienta a darurilor Domnului, prin care primeste adeverirea
acelora, ca a unora ce sunt de fata? Deci pentru amndoua este nevoie de virtute, dar si de
nrurirea si de ajutorul lui Dumnezeu, pe care daca nu le avem, n zadar ne ostenim.
Mntuindu%te n dar, multumeste Mntuitorului Dumnezeu. Iar de vrei sa aduci si daruri, adu-l
din sufletul tau vaduvit, cu recunostinta, cei doi banuti, adica smerenia si dragostea. Si stiu bine
ca le va primi pe acestea mai mult dect multimea virtutilor aruncate de multi n vistieria
mntuirii. Facnd asa, chiar de vei avea trebuinta ca Lazar de nviere, dupa ce ai fost omort de
patimi, trimite-le pe acestea, ca pe niste surori bune, ca mijlocitoare catre El si vei dobndi fara
ndoiala ceea ce cauti.
Nu vom fi pedepsiti si osnditi n veacul ce va sa vie pentru ca am pacatuit, o data ce am primit
o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait, nici nu ne-am ntors
de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce-am primit putere si vreme pentru pocainta, ca sa
aratam si mai mult ca dumnezeirea e buna si nu, dimpotriva, patimasa, ca una ce pedepseste si
se mnie. Dar el pedepseste pacatul si nu pe noi. Caci El este n afara de orice patima si
pedeapsa, desi se zice ca se conformeaza faptelor si dispozitiilor noastre, ntorcnd fiecaruia
dupa valoarea celor facute n viata.
Despre preotie II
Daca nu poti sa te desfaci de deprinderea patimasa a curgerii de samnta, din pricina
obisnuintei ndelungate, cum cutezi, nenorocitule, sa te apropii de cele pe care nici ngerii nu le
ating? Deci sau tremura si stai departe de aici nainte de slujba dumnezeiasca si asa vei cstiga
ndurarea lui Dumnezeu, sau asteapta-te sa cazi cu urgie, ca un nesimtit si ca un ndreptat, n
minile Dumnezeului celui viu, care nu te va cruta cu iubire de oameni, ci te va pedepsi fara
mila, fiindca ai cutezat cu nerusinare sa intri la nunta mparateasca cu sufletul si cu haina
ntinata, desi nu esti vrednic nici macar de intrare, dar nca de asezare.
Am cunoscut un preot care ndraznea sa savrseasca cele dumnezeiesti cu nevrednicie, ca unul
ce cazuse n patima curviei. Acesta cazu mai nti ntr-o boala grea si de nevindecat, si se
apropia de moarte. Dupa ce facu totul pentru tamaduirea bolii, dar nu folosi nimic, ci boala se
ntindea si mai tare, veni la constiinta ca are sa moara din pricina ca a slujit cele sfinte cu
nevrednicie. Drept aceea oprindu-se ndata cu juramnt de la sfnta Liturghie, a urmat degraba
si tamaduirea, nct nici urma de boala n-a mai ramas n el.
Mntuirea se cstiga prin umilinta si virtute, nu prin slavita preotie, care cere o vietuire
ntocmai cu a ngerilor. Deci fa-te nepatimitor ca ngerii, petrecnd afara de lume si de trup cu
cugetul, si asa paseste pe aceasta scara cereasca, sau recunoscndu-ti neputinta ta, teme-te de

naltime, ca de una ce pricinuieste mare cadere celor ce sunt n stare sa ramna pe ea, si alege
vietuirea iubita de multi, care apropie de Dumnezeu nu mai putin ca aceea. Caci ntru aceasta,
chiar daca ti s-ar ntmpla sa cazi, usoara ti va fi iarasi ridicarea prin cainta, cu mila si cu harul
lui Dumnezeu.
Nefiind naintea ochilor tai frica lui Dumnezeu, socotesti ca e un lucru simplu sa savrsesti cele
sfinte cu nevrednicie, amagit de iubirea de sine si nchipuindu-ti pe Dumnezeu bun. Aceasta au
patimit-o si Datan si Aviron odinioara, pna ce i-a nghitit pamntul. Temndu-te de aceasta si
nfricosndu-te Cel de care trebuie sa-ti fie frica, cugeta la maretia lucrului si sau savrseste cu
vrednicie si curatie, ca sa nu zic ntocmai ca un nger, lucrul dumnezeiestii preotii, sau oprestete, ca un om chibzuit, de la slujba nfricosata, ca nu cumva, dispretuind aceasta si nesocotinduti constiinta care te mustra, sa zici cu durere atunci cnd vei fi osndit, si cnd toate se vor
judeca si ndrepta: Frica de care m-am temut a venit peste mine, si aceea ce ma va nfricosa
mi s-a ntmplat mie.
ti spun un cuvnt strain, si nu te minuna: Chiar daca nu ai dobndit nepatimirea, pentru
obisnuintele care poate te stapnesc, daca te afli n vremea iesiri n adncul smereniei, daca te
afli n vremea iesirii n adncul smereniei, te vei nalta, nu mai putin ca cel fara patima, mai
presus de nouri. Caci desi comoara celor nepatimitori s-a adunat n toate virtutile, piatra
pretioasa a smereniei e mai de pret dect toate. Ea nu prilejuieste numai mpacare de la
Dumnezeu celui ce o are, ci si intrare mpreuna cu cei alesi n locasurile de nunta ale mparatiei
Sale.
Primind ispasire de pacate de la Dumnezeu, slaveste pe Cel ce nu tine minte raul si nu se
razbuna, asigurndu-te dinspre greselile cu voia, din toata puterea. Caci desi este ispasire si
pentru ele, pna la moarte, prin pocainta de fiecare zi, dar te arati nemultumitor, daca
pacatuiesti cu usurinta ntru cunostinta. Alungnd cinele deznadejdii cu piatra bunei nadajduiri
si cernd totdeauna cu ndraznire si cu staruinta, ti se vor ierta multe pacate, ca ndatorat, sa
iubesti si tu mult n veacul ce va sa vie, pe Cel mpreuna patimitor si prea bun.
Fiind purtator de trup, nu ncerca sa iscodesti cum sunt cele inteligibile, chiar daca partea
mintala a sufletului tinde spre acelea prin curatie. Caci pna ce partea netrupeasca, legata de
suflare si de snge, nu se va desface de grosime si nu va fi n cele inteligibile, nu va putea cugeta
si ntelege cum trebuie acelea. Prin urmare, pregatindu-te sa iesi din materie, ca dintr-un al
doilea pntece ntunecat al mamei, catre cele nemateriale si luminoase, bucura-te slavind pe
Binefacatorul care ne trece prin moarte spre cele nadajduite. Si vegheaza pururi pentru dracii
necinstitori care dau trcoale n jurul nostru si uneltesc mpotriva cinstei noastre si pazesc cu
viclenie calciul nostru, adica savrsirea vietii. Tremura pna la iesire, necunoscndu-ti viitorul
si neavndu-l sigur, ca unul ce esti zidit schimbacios si nestatornic, din pricina voii slobode.
Cnd vrajmasul simte ca sufletul nostru a ajuns la mari masuri ale virtutii, ne ntmpina cu
ispite salbatice si nfricosate. Aceasta stare ne-o cunoaste el din cuvintele rugaciunii si din
ridicarea mai presus de perechea materiala: trupul si simturile. Si atunci cu atta pizma ne
ispiteste urtorul de oameni, nct ne face sa ne scrbim chiar si de viata. Dar nu stie, desertul,
ctor bunatati ni se face pricinuitor, facndu-ne n chipul acesta ceresti prin rabdare si
mpletind mai stralucite cununile noastre.

Nu este alta lupta mai mare dect a neprihanirii si a fecioriei. Chiar si ngerii se minuneaza de
cel ce cinsteste nenuntirea, care se ncununeaza nu mai putin ca Mucenicii. Caci cel ce, legat
fiind cu trupul si cu sngele, se straduieste sa imite necontenit viata nemateriala a celor
netrupesti, prin curatie, de cte osteneli si sudori nu are trebuinta? Att de mare si de nalta
este cu adevarat aceasta virtute, nct putin lipseste ca sa-i para cu neputinta, ca fiind mai
presus de fire, daca nu ar ajuta Dumnezeu de sus, ntarind neputinta firii si proptind
putreziciunea ei si usurnd-o n oarecare chip, ca sa se ridice de la pamnt, prin dragoste de
Dumnezeu si prin nadejdea bunatatilor celor gatite ei.
Trupul umplut de must prin multa bautura si prin mult somn e mare piedica spre neprihanire.
Iar neprihanirea adevarata ramne nemiscata si n fata nalucirilor din somn. Caci alergarea
mintii catre ele este o dovada ca poarta nca n adnc boala patimii. Iar daca se nvredniceste
prin har sa vorbeasca cu Dumnezeu n somn fara de trup, nseamna ca patimile s-au linistit si ea
ramne neatinsa si pasnic treaz al sufletului si al trupului, ca un cine care vegheaza asupra
lupilor ce stau la pnda, nelasndu-se nselat de ei.
ti spun un cuvnt strain si sa nu te minunezi. Este ntre Dumnezeu si suflet o taina, ce se
savrseste ntr-ascuns. Dar este a masurilor celor mai nalte, a curatiei, a dragostei si a credintei
desavrsite. Cnd omul, mpacat la culme, se uneste cu Dumnezeu prin apropiere deplina, n
rugaciune si vederea nencetata (caci prin acestea Ilie ncuie cerul cu seceta si arde cu foc ceresc
jertfa, iar Moise taie marea si biruieste prin ntinderea minilor pe Amalec, si Iona se
mntuieste din chit si din adnc, fiindca sila aduce pe Dumnezeu cel prea iubitor de oameni, ori
unde vrea), nvrednicindu-se de El, macar ca este n trup, a covrsit masura stricaciunii care-l
supune mortii, asteptnd moartea ca pe un somn obisnuit, care-l transporta dulce spre cele
nadajduite.

Teolipt mitropolitul Filadelfiei

Lume nu e numita aici realitatea celor din afara, ci o stare launtrica de alipire patimasa la lucrurile supuse simturilor si la trup.
Monahul le foloseste pe acestea ntr-o mare libertate si detasare spirituala. De aceea le foloseste n limitele strict necesare vietii
pamntesti, neavnd nimic, desi toate snt n stapnirea lor (2 Cor. VI, 10). Monahul se leapada de lume numai n sensul ca nu se
alipeste ei ca singurei sau ultimei realitati. Dezlipirea aceasta de lume se face pentru Hristos, ntruct monahul stie ca n Hristos are
asigurata o viata netrecatoare si infinit mai bogata dect cea pe care i-o poate da lumea. n sensul acesta dezlipirea de lume e
dezlipirea ntru cunostinta adevarului. Cel ce se dezlipeste de lume pentru Hristos e ca cel ce a aflat margaritarul de mult pret, infinit
mai pretios dect toata lumea si dect orice avutie. Dar n Hristos lumea nu e pur si simplu negata, ci regasita n stralucirea ei
adevarata, care i vine din El.

Asculta ce-ti spune David: Pe Cel Preanalt L-ai pus scapare tie (Psalm XC, 8). Si daca ti-ai ales
viata dupa Hristos, cea plina de asprimi, nu vor veni la tine relele din vita lumeasca; nu se va tine de
tine, care ti-ai ales sa te pocaiesti, dragostea de bani, desfatarea, cinstirea, podoaba, nenfrnarea
simturilor; nu vor starui naintea ta naltarile nelegiuite ale cugetului, robia mintii, nestatornicia
gndurilor si orice alta ratacire si zapaceala de buna voie; nici dragostea de parinti, de frati, de
prieteni, de rudenii, nu te va mai ntmpina pe tine; nu se va mai salaslui n tine nici dorul de ntlniri
si de convorbiri fara rost si fara trebuinta. De vei iubi dezlipirea launtrica de acest trup si suflet, biciul
durerii nu se va mai apropia de sufletul tau si sageata ntristarii nu va mai rani inima ta, nici nu vai
mai posomor fata ta. Caci cei ce s-au desfacut de obisnuinta placerii si-au lepadat mpatimirea fata

de toate cele spuse, au tocit acele ntristari. Fiindca Hristos se arata sufletului care se nevoieste si
toarna n inima bucurie negraita, iar bucuria duhovniceasca nu o poate rapi nici una din desfatarile
sau necazurile lumii.
Precum te-ai nsingurat cu trupul, lepadnd pna si gndurile lucrurilor, precum ti-ai schimbat
portul, departeaza si vorbele si pe cei ce-ti sunt aproape dupa neam. Caci de nu vei scapa de
mprastierea n cele dinafara, nu te vei ridica mpotriva celor ce te pndesc din launtru. Si de nu vei
birui pe cei ce te razboiesc n cele vazute, nu vei rapune pe viclenii cei nevazuti. (Facnd pe om sa se
mprastie n cele din afara, dusmanul pune stapnire pe interiorul lui, de care a uitat. De aceea prin
veghere calugarul trebuie sa fie atent mereu la cele ce se petrec n launtrul sau, ferindu-se de a se
pierde n tot felul de gnduri necuvenite, provocate de lucrurile si de mprejurarile din afara, sau de
amintiri ale unor lucruri si mprejurari necuvenite.)
Iar cnd vei face sa nceteze mprastierile din afara si vei parasi gndurile din launtru, mintea ti
se va ridica la lucrurile si la cuvintele Duhului; si n loc de obisnuinta cu rudeniile, vei deprinde
chipurile virtutii; n loc de vorbele desarte, nascute din taifasul cu lumea, sufletul ti va fi luminat si
nteleptit de meditarea si dezvaluirea cuvintelor dumnezeiesti ce se misca n cugetare. Descatusarea
simturilor se face lant sufletului, iar nlantuirea simturilor aduce eliberarea sufletului.
Vnturile ridica valurile marii si daca nu nceteaza vnturile, nu se domolesc valurile si nu se
linisteste marea. La fel duhurile rautatii rascolesc n sufletul celui neatent amintirea parintilor, a
fratilor, a rudeniilor, a celor apropiati, a ospetelor, a serbarilor, a teatrelor si a tuturor celorlalte
nchipuiri ale placerii si poruncesc vederii, limbii si trupului ntlnirea cu ele. Prin aceasta si ceasul de
fata se topeste n desert si cel care va veni, cnd vei petrece singur n chilie, se va risipi n amintirile
celor vazute si graite. Si asa viata monahului trece fara folos n ocupatiile lumesti, care-si sapa
amintirile lor n cugetare, precum picioarele omului, urmele n zapada pe care o calca.
Daca dam fiarelor mncare, cnd le vom omor pe ele? Si daca petrecem n lucruri si gnduri de
ale dragostei si obisnuintei nerationale, cnd vom omor cugetul trupesc? Cnd vom trai viata cea
dupa Hristos pe care am fagaduit-o? Urma picioarelor n zapada se sterge cnd rasare soarele sau
dispare cnd se varsa apa. Iar amintirile sapate n cuget de aplecarea si de faptele iubirii de placere
sunt sterse de Hristos, Care rasare din inima prin rugaciune, si de ploaia lacrimilor din umilinta. Deci
monahul care nu lucreaza potrivit ratiunii, cnd va sterge nchipuirile de mai nainte din cugetare?
Fapta virtutilor se ntipareste n trup, cnd vei parasi obisnuinta lumeasca, iar amintirile bune si
cuvintele dumnezeiesti se ntiparesc n suflet cnd vei sterge prin rugaciuni nentrerupte ce se
deapana n cugetare, cu umilinta fierbinte, amintirile faptelor dinainte. Caci lumina amintirii
credintei n Dumnezeu si zdrobirea inimii rad ca un brici amintirile pacatoase. (Aici Teolipt vorbeste
nu de o singura rugaciune nencetata, ci de rugaciuni nentrerupte. Dar poate fi vorba de aceeasi
rugaciune nencetata. El cere din nou ca rugaciunea sa se faca cu simtirea fierbinte a umilintei sau a
strapungerii inimii. Numai n acest caz cuvintele rugaciunii sau alte cuvinte dumnezeiesti si amintirile
lor si ale ntelesurilor lor se vor ntipari prin repetitie, n mod lucrator, n sufletul nmuiat de ele si de
umilinta care le nsoteste, dupa ce vor fi sters amintirile de caracter ispititor ale faptelor pacatoase
de mai nainte. Cugetarea nu poate fi neutra si statica. n ele se ntiparesc cuvintele si amintirile
faptelor repetate, bune sau rele, cu forta lor care o misca n directia corespunzatoare lor. Una din
aceste doua categorii sterge cealalta categorie. Dar desigur ca, pna la predominarea deplina a

uneia din cele doua categorii, are loc o miscare contradictorie, o sfsiere n suflet. Cnd cuvintele
dumnezeiesti si ntelesurile lor se ntiparesc n mod exclusiv n inima nmuiata sau zdrobita de
umilinta si de iubirea lui Dumnezeu, si prin aceasta ea s-a deschis total lui Dumnezeu, o lumina clara
opusa ntunericului n care orbecaie plina de amintirile ispititoare ale pacatelor, si face loc n ea.
Lumina, care umple atunci inima nu e, dupa explicarile lui Teolipt o lumina a cunoasterii teoretice, ci
a simtirii evidente si iubitoare a prezentei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumina e un orizont al
comuniunii cu Hristos, n care inima a intrat iesind din ngustimea nchisorii n limitele eu-lui propriu,
e un orizont al vietii, al curatiei, al bucuriei, al pacii.)
Ia pilda de la ntelepciunea albinelor. Acelea, stiind ca roiul viespilor le da trcoale, ramn
nauntru stupului si scapa de vatamarea atacurilor acelora. Socoteste ntlnirile desarte ca niste
viespi si fugi de ele cu toata srguinta si rami n adapostul manastirii si de aici ncearca iarasi sa
patrunzi n cetatuia cea mai din launtru a sufletului, care este casa lui Hristos, n care se vede pace,
bucurie si liniste. Caci Hristos, Soarele cunoscut cu inima, trimite aceste daruri ca pe niste raze si le
da sufletului care-L primeste pe El cu credinta si cu iubire de bunatate, ca pe o rasplata.
Deci, seznd n casa, pomeneste pe Dumnezeu, ridicndu-ti mintea de la toate si aruncnd-o
spre Dumnezeu fara de glas. Si toata simtirea inimii vars-o naintea Lui si lipeste-te prin dragoste de
El. caci pomenirea lui Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu, Care atrage privirea si dorinta mintii
spre El si o nvaluie n lumina din jurul Lui. ntorcndu-se mintea spre Dumnezeu, dupa ce opreste
toate ntelesurile care dau chip lucrurilor, l priveste n afara de orice chip. Si n nestiinta care
covrseste orice cunostinta, din pricina slavei neapropiate, i se umple vederea de lumina. Fara sa
cunoasca pe Cel vazut, din pricina neputintei de a-L cuprinde, l cunoaste din pricina adevarului Celui
ce exista propriu-zis si e singur mai presus de existenta. Hranindu-si dragostea si ntarindu-si
srguinta cu bogatia bunatatii ce izvoraste de acolo, se nvredniceste de odihna si fericire nesfrsita.
Acestea sunt semnele pomenirii cu osrdie deplina, iar rugaciunea este convorbirea cugetarii cu
Domnul, cuvintele rugaciunii strabatnd la Dumnezeu mpreuna cu mintea ntinsa ntreaga spre El.
caci ntelegerea rostind necontenit numele Domnului si mintea urmarind atenta si cu limpezime
chemarea numelui dumnezeiesc, lumina cunostintei lui Dumnezeu umbreste tot sufletul ca un nor
luminos. Pomenirii lui Dumnezeu cu osrdie i urmeaza dragostea si bucuria. Adusu-mi-am aminte
de Dumnezeu, zice, si m-am veselit. Iar rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilinta. n
ziua n care Te voi chema pe Tine, iata, am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Jertfa lui
Dumnezeu, duh umilit, caci mintea si cugetul ce se nfatiseaza lui Dumnezeu printr-o simtire
puternica si printr-o rugaciune fierbinte sunt urmate si de umilinta sufletului. Iar daca mintea,
cuvntul si duhul alearga si cad naintea lui Dumnezeu, cea dinti prin luarea aminte, cel de-al doilea
prin chemare, iar cel de-al treilea prin umilinta si dragoste, ntreg omul din launtru liturghiseste
Domnului. Sa iubesti pe Domnul din toata inima ta (Deuteronom 6, 5).
Dar vreau sa stii si aceasta: nu cumva socotind ca te rogi, sa umbli departe de rugaciune, sa te
ostenesti fara cstig si sa alergi n desert. Aceasta se ntmpla la cntarea cu gura, cnd mintea este
purtata n alta parte si este mpartita ntre patimi si lucruri, cnd se ntineaza si ntelesul cntarii. Dar
aceasta se ntmpla si cugetarii caci nu o nsoteste si nu se atinteste spre Dumnezeu, cu Care se face
convorbirea rugaciunii, ci e abatuta pe furis de anumite gnduri. Atunci cugetarea spune din
obisnuinta cuvintele, iar mintea luneca de la cunostinta lui Dumnezeu. Ca urmare si sufletul se arata

fara ntelegere si fara asezare, ntruct mintea s-a mprastiat n niscai naluciri, sau spre cele ce e
furata, sau voieste. Iar nefiind de fata cunostinta n rugaciune si cel ce se roaga nenfatisndu-se
Celui Caruia I se roaga, cum se va ndulci sufletul? Cum se va veseli inima, care se face ca se roaga,
dar nu face rugaciunea adevarata? Veseli-se-va inima celor ce cauta pe Domnul, dar pe Domnul l
cauta cel ce se apropie de Dumnezeu cu tot cugetul si cu inima fierbinte si nlatura tot gndul lumii,
pentru cunostinta si dragostea lui Dumnezeu, care rasare din rugaciunea nencetata si curata.
Ia aminte la modul rugaciunii cu cugetul: convorbirea cu Dumnezeu departeaza gndurile
patimase; cautarea mintii la Dumnezeu alunga ntelesurile lumii; umilinta sufletului izgoneste
dragostea de trup. Rugaciunea, rostind nencetat dumnezeiescul nume, se vadeste ca o conglasuire
si unire a mintii cu ratiunea si cu sufletul, caci unde sunt doi sau trei adunati n numele Meu, acolo
sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 20). Astfel, deci, rugaciunea, adunnd din nvrajbirea prin patimi
si legnd ntre ele si cu sine cele trei parti ale sufletului, uneste sufletul cu Dumnezeu, Cel n trei
ipostasuri. nti sterge din suflet rusinea pacatului prin chipurile virtutii, apoi, zugravind iarasi
frumusetea trasaturilor dumnezeiesti prin sfnta cunostinta dobndita la vremea ei, nfatiseaza
sufletul lui Dumnezeu. Iar sufletul ndata cunoaste pe Facatorul sau caci n ziua n care Te voi
chema, iata am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Dar e si cunoscut de Dumnezeu caci zice: A
cunoscut Domnul pe cei ce sunt ai Lui (II Timotei 2, 9). Cunoaste pe Dumnezeu pentru curatia
chipului, caci tot chipul tinde spre model si este legat de el; si e cunoscut pentru asemanarea prin
virtuti, caci prin aceasta are si cunostinta lui Dumnezeu si este cunoscut de Dumnezeu. (Rugaciunea
unifica cele trei puteri ale sufletului sfsiate prin patimi. Ea nu e numai a mintii, sau numai a ratiunii
care defineste n intuitia totala a prezentei lui Dumnezeu proprie mintii, sau numai a inimii care
traieste cu simtirea aceasta prezenta. Avnd un caracter complex, rugaciunea e singurul mijloc de
unificare a sufletului. Si numai astfel unificat si devenit capabil sa traiasca realitatea de bogatie
complexa a lui Dumnezeu, sufletul poate sesiza prezenta lui Dumnezeu si se poate uni cu El. Sau
invers: rugaciunea are puterea sa unifice sufletul, pentru ca se uneste cu Dumnezeu Cel atotcomplex,
dar unul n aceasta bogatie complexa, cu Dumnezeu, Care e o unitate ntreita: Mintea, Logosul, si
Duhul vietii sau Tatal, Fiul (Cuvntul) n care Tatal sau Mintea se reveleaza, si Duhul Sfnt, n care
Tatal si Fiul se unesc n iubire. Sufletul se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune, fara sa paraseasca
complexitatea lui, ntruct n el se imprima complexitatea unitara a lui Dumnezeu. Iar aceasta
imprimare se face prin rugaciune, cnd sufletul se apropie la maximum de Dumnezeu si se deschide
Lui. Rugaciunea este astfel o comunicare vie ntre suflet si Dumnezeu si viceversa. Prin ea vin n suflet
si se imprima si virtutile care si au originea n bunatatea iradianta a lui Dumnezeu. Si tot prin ea vine
n suflet cunostinta de Dumnezeu, experiat n diferite grade de intensitate. Caci prin rugaciune vede si
simte sufletul pe Dumnezeu n bogatia Lui spirituala si vie. Iar cunostinta e din amndoua partile.
Caci prin rugaciune se nfaptuieste o miscare att din partea sufletului spre Dumnezeu, ct si din
partea lui Dumnezeu spre suflet, dat fiind ca nici sufletul nici Dumnezeu nu sunt obiect, ci fiecare se
misca n libertate si cu mare interes spre celalalt. Sufletul cunoaste pe Dumnezeu prin rugaciune,
ntruct prin ea se activeaza relatia lui, ca fiind chip al lui Dumnezeu, cu modelul sau. Dar si
Dumnezeu cunoaste sufletul, ntruct acesta s-a deschis prin virtuti si n mod culminant prin
rugaciune lui Dumnezeu, ntruct Dumnezeu nsusi S-a imprimat, iradiind n suflet, prin virtuti si prin
rugaciune. Propriu-zis virtutile ca deschideri statornicite, dar mereu n actiune, prin fapte si prin
rugaciune, animate de pomenirea lui Dumnezeu, sunt att chipuri de cunoastere a lui Dumnezeu de
catre suflet, ct si de cunoastere a sufletului de catre Dumnezeu, fiind mereu si tot mai mult deschis
lui Dumnezeu.

Iar cnd te vezi slabind n rugaciune, foloseste o carte si, lund aminte la citire, primeste
cunostinta. Nu trece peste cuvinte grabit. Descoase-le cu cugetarea si aduna-le n vistieria mintii. Pe
urma gndeste la cele citite, ca sa ti se ndulceasca cugetarea din ntelegere si sa-ti ramna neuitate
cele citite. Prin aceasta ti se va aprinde inima de cugetarile dumnezeiesti . n cugetarea mea, zice, se
va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Caci precum mncarea ndulceste gustul cnd e subtiata prin dinti, asa
si cuvintele dumnezeiesti, ntorcndu-se mereu n suflet, mbogatesc ntelegerea si o nveselesc. Ct
de dulci sunt cuvintele Tale pentru gtlejul meu. Ia n inima ta cuvintele evanghelice si povetele
fericitilor parinti, cerceteaza vietile lor, ca sa poti cugeta la ele n timpul noptii. n felul acesta, cnd
cugetarea ti se va osteni de rugaciune, o vei rennoi prin citire si gndire la cuvintele dumnezeiesti si
o vei face si mai srguincioasa la rugaciune.
Psalmodiaza cu gura. Dar cu glas linistit si cu supravegherea mintii, nerabdnd sa lasi ceva
necugetat din cele spuse. Si daca i scapa ceva mintii, repeta stihul ori de cte ori se ntmpla asa
ceva, pna-ti vei avea mintea nsotind cele spuse. Caci mintea poate sa si cnte cu gura si sa tina si
amintirea lui Dumnezeu. Aceasta poti s-o afli din experienta fireasca. Caci precum cel ce se
ntlneste cu cineva, poate sa si vorbeasca, dar sa si caute la el cu ochii, asa si cel ce cnta cu buzele
poate sa stea si atintit la Dumnezeu prin atentie.
Nu ocoli plecarile genunchilor. Caci plecarea genunchilor nchipuie caderea pacatului de la noi si
prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea nseamna pocainta, nchipuind fagaduinta unei vieti ntru
virtute. Dar fiecare ngenunchiere sa se savrseasca cu chemarea ntelegatoare a lui Hristos, ca
prinzndu-ne cu sufletul si cu trupul de Domnul, sa ni-L facem milostiv pe Dumnezeul sufletelor si al
trupurilor.
Iar daca dai minilor si o lucrare linistita n vremea rugaciunii facuta cu cugetarea, ca sa alungi
somnul si trndavia, aceasta nvioreaza si ea lupta nevointei. Caci toate lucrurile aratate, savrsite
mpreuna cu rugaciunea, ascut mintea, izgonesc trndavia, fac sufletul mai vioi, iar ntelegerea mai
agera si mai fierbinte n lucrarea rugaciunii din cugetare.
Cnd bate toaca, iesi din chilie, fiind atent cu ochii trupului la pamnt, dar lucrarea din cugetare
rezemnd-o pe amintirea lui Dumnezeu; intrnd apoi n Biserica si ntregind obstea, nu vorbi cu cel
de lnga tine, nici nu rataci cu minte n desertaciuni, ci limba sa ti se ocupe numai cu cntarea, iar
cugetarea fixeaz-o prin rugaciune. Iar facndu-se sfrsitul slujbei, du-te n chilie si apuca-te de
canonul rnduit tie.
Mergnd la trapeza, nu cauta la portiile fratilor, nici nu-ti mparti sufletul n banuieli urte. Ci
vaznd cele puse naintea ta, da gurii mncare, iar urechii ascultarea celor ce se citesc si sufletului
rugaciunea, ca hranindu-te cu trupul si cu duhul, sa lauzi n ntregime pe Cel ce satura pofta ta cu
cele bune.
Sculndu-te de acolo, intra cu cuviinta si n tacere n chilia ta si, ca o albina harnica, osteneste-te
ntru virtutile tale. Cnd mplinesti o ascultare cu fratii, minile sa lucreze, dar buzele sa taca, iar
mintea sa pomeneasca pe Dumnezeu. Si daca cineva s-ar misca vorbind fara rost, ca sa opresti
neornduiala, scoala-te si fa metanie.

Precum cnd apare lumina, ntunericul se mprastie, asa lumina marturisirii sterge gndurile
patimilor fiind si ele ntuneric. Caci slava desarta si trndavia pe care gndurile le-au avut ca culcus
au fost nimicite, rusinate de marturisire si de greaua patimire a mplinirii canonului. De aceea,
vaznd cugetarea slobozita de patimi prin rugaciunea nencetata si cu buna umilinta, fug cu rusine.
Dar cnd cel ce se nevoieste ncearca sa taie cu rugaciunea gndurile care-l tulbura le taie pentru
scurta vreme si opreste lucrarea lor prin lupta cu ele, dar nu se izbaveste pentru totdeauna daca mai
ngaduie pricinile care-l supara, adica odihna trupului si odihna lumeasca de cinstiri, din pricina
carora nu se misca spre marturisire. Ca urmare, nu dobndeste nici pace, deoarece tine la sine
lucrurile potrivnicilor. Iar tinnd la sine vase straine, nu i se vor cere de stapnii lor? Si cerndu-i-se si
neslobozind lucrurile pe care le tine pe nedrept, cum se va putea izbavi de vrajmasii sai? Dar cnd cel
ce se nevoieste, ntarit prin pomenirea lui Dumnezeu, va iubi dispretuirea si chinuirea trupului si si
va marturisi gndurile fara sa se rusineze, ndata se vor ndeparta vrajmasii, iar cugetarea
eliberndu-se va avea rugaciunea nencetata si gndul la cele dumnezeiesti nentrerupt. (Marturisind
gndurile rele, le tintuim la stlp si le luam puterea, caci le facem de rusine, cum ne facem pe noi
nsine daca le-am da salas n noi mai departe. De aceea, prin marturisire, ne detasam de ele. Lumina
n care sunt puse prin marturisire le arata n urciunea lor si le ia puterea ispititoare. A le tine n noi,
nseamna a ne ascunde ntr-un ntuneric; a le marturisi nseamna a voi sa fim deschisi si a nu mai
ocroti n noi gnduri pe care, din rusine, le tinem ascunse.)
Teolipt este mereu preocupat de raportul mintii cu cugetarea si cu cuvntul. Cugetarea este
lucrarea prin care mintea intra n relatie speciala cu diferite obiecte sau subiecte. n acest rol
cugetarea descopera ntelesurile lucrurilor si aceste ntelesuri exprimate sunt cuvinte. Astfel cuvintele
sunt implicate virtual n cugetare si deci n minte, dar si mbogatesc mintea si cugetarea, prin
specificarea exprimata a ntelesurilor lucrurilor reale. Cuvintele sunt relatii exprimate ale mintii cu
realitatile specificate prin cugetare. Propriu-zis ele indica realitatile, deci tin de realitati, dar ntruct
ntelesurile realitatilor sunt descoperite de minte prin cugetare, cuvintele se pot socoti ca tinnd
fiintial de minte sau de cugetarea ei, ndreptata spre realitatile specificate, sau cu vointa de a le
specifica. Caci asa cum nu pot fi lucruri care sa nu poata fi ntelese de cugetarea mintii, asa nu e
cugetarea mintii fara capacitatea si necesitatea de a se actualiza prin descoperirea si exprimarea
lucrurilor si persoanelor. Astfel se poate spune ca radacinile potentiale ale realitatilor sunt n minte
ca chip al Mintii supreme, Care le are potential ca ultima origine a lor, si al Logosului sau Cuvntului
suprem Care le cugeta specificat din eternitate si le exprima de cnd le creeaza si apoi n mod concret
omenesc, de cnd S-a ntrupat.
Dar mintea care este ndreptata prin cugetare numai spre lucruri este oarecum n afara de sine.
Numai mintea a carei cugetare este ndreptata spre Dumnezeu si exprima prin cuvinte relatia cu El,
specificnd ntelesurile Lui ntr-un mod oarecum impropriu si analogic cu lucrurile create de El, dar
mereu ntr-un efort de depasire a acestei specificari, e o minte adunata n sine, care prin aceasta
concentrare si reunificare a sa, care prin aceasta se uneste n mod superior de Dumnezeu. Caci
Dumnezeu nu e sesizat propriu-zis n afara de minte, n lucrarile ei, ci n interiorul unificat al mintii,
care prin aceasta se uneste n mod superior cu El, neputnd ca ea sa fie singura. De fapt, mintea este
sau cu lucrurile, adica unita ramificat cu ele, sau cu Dumnezeu, obrsia lor si a ei. nsasi necesitatea
de a fi macar cu lucrurile, dar nemultumirea de a fi numai cu ele, sau sentimentul ca nu afla n ele tot
adevarul, sau mplinirea pe care o cauta, arata ca mintea este facuta pentru Dumnezeu. De aceea nu
este bine sa fie mintea singura, adica nu se simte bine singura, sau chiar nu poate sa fie singura. Dar

numai din mintea care s-a uitat pe sine, care a adormit fata de lucrurile specificate din afara si fata
de ea singura, se iveste dragostea fata de adevarata realitate complementara a sa si fata de Mintea
suprema Care o cuprinde si pe ea mpreuna cu celelalte si n Care se regaseste. n unirea aceasta cu
Dumnezeu, cuvntul ce tine n mod fiintial de cugetarea mintii este cuvnt de rugaciune. Caci
Dumnezeu sesizat n maretia Lui milostiva inspira ca atare rugaciunea si slavirea. n felul acesta
rugaciunea este modul prin care cugetarea mintii urca la cunostinta lui Dumnezeu si n aceasta se
actualizeaza puterea si dispozitia ei iubitoare, care n relatie cu alte persoane nu se actualizeaza
dect n parte. Iubirea de Dumnezeu este asa de puternica, nct copleseste sau opreste simtirea
placerilor trupului si pofta trupului dupa ele. Sufletul este atras nencetat de frumusetea lui Hristos si
o cauta pe ea. De aceea l cheama nencetat pe El aceasta este rugaciunea nencetata a lui Iisus.
Fugi de simturi si ai oprit placerea pentru cele supuse simturilor. Fugi si de nalucirile celor
placute din cugetare si ai oprit gndurile mpatimite de placere. Iar mintea, ramnnd fara naluciri,
ca una ce nu primeste nici ntiparirile diferitelor placeri, nici gndurile poftei, se afla n simplitate.
(Prezenta a doua sau mai multe gnduri n minte mparte mintea ntre ele. Eliberarea mintii de ele si
concentrarea ei ntreaga spre Dumnezeu i reface unitatea si simplitatea. Dar n simplitatea aceasta
este o nesfrsita bogatie si largime de ntelegere si o negrait de dulce simtire. Caci n simplitatea ei se
afla simplitatea de ocean a lui Dumnezeu.) Si ajungnd deasupra tuturor celor simtite si a celor
gndite, si urca ntelegerea la Dumnezeu, nemaifacnd altceva dect sa strige din adnc numele
Domnului prin pomenire nencetata, ca un prunc pe tatal sau, Caci voi chema numele Tau, pe
Domnul naintea mea. (Iesire 32, 19).
De vei iesi din poftirea celor pamntesti prin rugaciune nencetata si curata si n loc de somn te
vei odihni de orice gndire la cele de dupa Dumnezeu si te vei rezema n ntregime numai de
pomenirea lui Dumnezeu, se va zidi n tine ca o alta ajutatoare dragostea de Dumnezeu. Caci
strigarea din inima a rugaciunii face sa rasara dragostea dumnezeiasca, iar dragostea dumnezeiasca
trezeste mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci mintea, unindu-se cu dragostea, rodeste
ntelepciunea si prin ntelepciune da rostire celor tainice. (Dragostea premerge cunoasterea lui
Dumnezeu; dar ultima o si sporeste pe prima. N-ar putea cunoaste mintea pe Dumnezeu, daca nu Lar iubi, asa cum nu poti cunoaste cu adevarat o persoana omeneasca, daca nu o iubesti. Dar de ce
cunosti mai mult pe Dumnezeu, l iubesti mai mult.) Caci Dumnezeu-Cuvntul numit prin strigarea
simtita a rugaciunii, lund ntelegerea mintii ca pe o coasta, i harazeste cunostinta si umplnd locul
ei cu simtire, i daruieste virtutea. Astfel zideste dragostea facatoare de lumina si o aduce la mintea
ce si-a iesit din sine (ce a intrat n extaz) si doarme si se odihneste de toata pofta pamnteasca. Iar
dragostea se afla ca o alta ajutatoare a mintii, care s-a odihnit de mpatimirea nerationala dupa cele
ale simturilor. Ca urmare, trezeste mintea cea curata pentru cuvintele ntelepciunii. Atunci mintea,
cautnd la ea si desfatndu-se, vesteste altora simtirile ascunse ale virtutilor si lucrarile ascunse ale
cunostintei, iesind ea prin cuvinte (prin extazul cuvintelor). (Este o explicare simbolica a zidirii Evei
din coasta lui Adam. Mintea primeste ca ajutatoare iubirea, dar n iubire este implicata o alta
persoana, ntregitoare, cu care se uneste deplin. n sensul acesta nu este bine ca mintea sa fie
singura, dar, cum am spus, numai din mintea care s-a uitat pe sine, sau din subiectul care s-a uitat pe
sine, care a adormit fata de toate celelalte si chiar fata de sine, se poate naste dragostea. Dragostea
este zidita n acelasi timp din adevarata ntelegere a mintii, ca dintr-o coasta a ei, umpluta cu simtire,
cum ar fi cu un fel de carne. Iar aceasta o face Dumnezeu-Cuvntul, Care ne vorbeste cnd l
chemam numai pe El, dupa ce am uitat de toate si de noi nsine, intrnd cu noi n dialogul ziditor de

dragoste. Dragostea cauzeaza dialogul si simtirea ei este sporita de dialog prin simtire. Dialogul
realizndu-se prin cuvinte, acestea reprezinta extazul trait de minte n relatie cu cel iubit, n primul
rnd cu Dumnezeu-Cuvntul, Care i-a dat ei capacitatea si pornirea spre cuvnt, sau spre celalalt prin
cuvnt, n primul rnd spre Dumnezeu Cuvntul. Mintea este n limba greaca la masculin.)
De cunosti cele ce cnti, primesti cunostinta; din cunostinta cstigi ntelegere; din ntelegere
odrasleste lucrarea celor cunoscute; din lucrare rodeste cunostinta din deprindere; cunostinta prin
cercare naste vederea adevarata. Iar din aceasta rasare ntelepciunea aratata n cuvintele harului, ce
raspndesc lumina, caci ntelepciunea umple vazduhul cugetarii si tlcuieste celor din afara cele din
launtru.
Mintea cauta nti si afla; apoi se uneste cu ceea ce a aflat. Cautarea o face prin ratiune, iar
unirea, prin dragoste. Si cautarea prin ratiune se face pentru adevar, iar unirea prin iubire, pentru
bine. (Exista si o dragoste care sustine cautarea lui Dumnezeu prin ratiune dar pe masura ce s-a aflat
Cel cautat prin ratiune, ca adevar, El trezeste o noua dragoste. Aceasta este o dragoste care uneste
cu Cel cautat caci El este descoperit ca bine. Binele nu este deosebit de adevar, ci este chipul aratat
de adevarul mai adnc cunoscut.)
Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar pentru o singura zi pna ce mai rasufli,
ci auzi cele spuse: Cnd sunt slab, atunci sunt tare (II Corinteni 12, 10). Caci facnd asa te vei folosi
mai mult si rugaciunea te va ridica ndata, cu mpreuna-lucrare a harului. Fiindca unde este
mngierea Duhului, neputinta si trndavia nu ramn.

SCRISORI DUHOVNICESTI
SFINTII VARSANUFIE SI IOAN
1. Rspuns al marelui Btrn (sau al lui Varsnufie) ctre Ava Ioan de la Berseba, care-i ceruse s ngdue s
vin s vietuiasc ling ei, n mnstirea lor de obste.
l S-a scris n Apostol c "Cel ce a nceput ntru voi lucrul cel bun, El nsusi l va si duce la capt pn n ziua
Domnului nostru lisus Hristos" (Filip l, 6). Si iarsi a spus Stpnul nostru celui ce a venit la El: "De nu se va
lepda cineva de toate cele ce le are si de neamul lui, ba de nu-si va ur chiar si sunetul su, nu poate s fie
ucenicul Meu" (Le. 14, 33 si 26). Si e cu putint lui Dumnezeu s mplineasc acest cuvnt pentru noi. "C ce
este mai bine si mai plcut dect a locui fratii mpreun?" (Ps. 132, 1). Deci m rog s ajungi la msura scris n
Fapte: ,,Cti aveau averi le vindeau si aducnd pretul celor vndute l puneau la picioarele Apostolilor" (Fapte 4,
34, 35).
Si eu cunoscnd rvna ta, ca fiind dup Dumnezeu, am spus iubitului nostru fiu, Serid, care ne-a acoperit pe noi
cu Dumnezeu de ctre oameni (si ndjduim n Dumnezeu c te va acoperi si pe tine mpreun cu noi):
"Primeste pe fratele Ioan cu dragoste mult si s nu stai deloc la ndoial. Cci nc nainte cu doi ani mi-a
descoperit Dumnezeu c va veni aici si multi dintre frati vor veni la noi. Si eu am pzit descoperirea pn ce voi
afla ce va face Domnul. Cnd deci s-a mplinit timpul, am artat-o si eu vou".
Si fiindc am socotit ca din cele ce le port s-ti trimit ceva si tie, iat am luat culionul de pe capul meu si ti 1-am
trimis prin fratele, zicnd: "D-i-1 lui si adu-mi n locui Iui altul". Tine-1 deci pn la moartea ta. Cci tfi va acoperi
de multe rele si ispite. S nu-1 dai deci altcuiva. C el este binecuvntarea lui Dumnezeu prin minile mele. Si
sileste-te s duci la capt lucrul tu si elibereaz-te de orice alt grij, cum ne-am eliberat si noi. Si sezi cu noi
ntru toat negrija. druindu-te lui Dumnezeu.
Si eu, Serid 2, ti spun tie un lucru minunat. Cnd gria Btrnul acestea, gndeam ntru mine: cum voi putea tinea
acestea n minte, ca s le scriu? Dac ar vrea Btrnul, as aduce aci cerneal si hrtie ca s scriu orice cuvnt pe
care-1 aud. Dar el a cunoscut ceeace gndeam si fata lui ncepu s strluceasc ca focul si-mi spuse: "Du-te si
scrie si nu te teme. Dac ti-as spune zeci de mii de cuvinte ca s le scrii, Duhul lui Dumnezeu nu te va lsa s
scrii nici mai multe nici mai putine dect ti-am spus, chiar dac ai voi, ci-ti va conduce mina ca s le scrii acestea
pe rnd.
2. Rspuns al aceluias marc Btrn ctre acelas, vestindu-i lui de mai nainte feluritele necazuri ce vor veni
asupra lui si Jieputinta trupeasc, unit cu acestea, dar si sporirea sufleteasc ce-o va avea din acestea.
Spune fratelui Ioan 3: ntreste-ti inima ca pe-o piatr tare. Iar piatr numesc tria sufletului, ca s poti auzi cele
ce-ti voi spune. Ia deci seama la tine nsuti, ca nu curnva auzind aceasta s te semetesti n inima ta si s cazi din
fgduinta duhovniceasc. Cci pe multi i-a pierdut nfumurarea, chiar dintre cei ce-au atins msura. Deci te
pregteste spre multumire n toate, auzind pe Apostolul care zice: "ntru toate multumiti" (I Tes. 5, 18), "fie n
necazuri, fie n nevoi, fie n strmtorri" (II Cor. 6, 4), fie n neputinte si osteneli trupesti. Multumeste lui
Dumnezeu n toate cele ce vin asupra ta. Cci ndjduesc c si tu vei ,,intra n odihna Lui" (Evr. 4, 1). "Pentru c
prin multe necazuri trebue s intrm n mprtia lui Dumnezeu" (Fapte 14, 22). Na te ndoi deci n sufletul tu si
s iiu slbeasc inima ta n ceva. Si adu-ti aminte de cu-vntul Apostolului "c chiar de se stric omul nostru cel
din afar, cel dinuntru se noeste din zi n zi" (II Cor. 4, 16). Dac deci nu suferi ptimirile, nu poti ajunge la
cruce. Iar de rabzi mai nti ptimirile, vei intra la limanul odihnei Lui. Si te vei linisti apoi ntru toat negrija, avnd
sufletul ntrit si lipit de Domnul pentru totdeauna, strjuit n credint, bucurndu-se ntru ndejde, vcselindu-se n
dragoste, pzit n sfnta si cea de o fiint Treime. Si atunci se va mplini cu tine ceeace s-a spus: "S se
veseleasc cerurile si s se bucure pmntul" (Ps. 95, 11). Aceasta este viata cea fr de griji a omului lui
Dumnezeu. Cci se bucur, iubitul meu frate, Tatl si Fiul si Sf. Duh de mntuirea ta.
3. Rspuns al altui Btrin ctre acelas, care-i ceruse o ntlnire.
Spune fratelui: lart-m pentru Domnul, cci doresc s te vd, dar nu gsesc timp liber din pricina constiintei
altora- Dar m bucur de dragostea pentru binecuvntrile trimise tie de sfntul Btrn. Si fericit esti pentru c te-ai
nvrednicit de ele.
4. Ivindu-se o ispit pentru monahii locului unde vietuia Ava Ioan nainte de a veni n minstirea de obste si avnd
s se nasc o tulburare pe cnd era el acolo, stiind-o aceasta de mai nainte marele Btrn cu duhul, i scrise lui
acestea:
Scrie fratelui Ioan: Iat ti trimic trei mrturii ac puterii lui Dumnezeu, din Scripturile Sf. Duh, prin care doresc s ti
se trezeasc mintea ca s ia aminte la Dumnezeu si la gndurile Duhului, ca s cunosti ceeace se potriveste
timpului de fat.
ntia mrturie este aceasta: Zis-a Dumnezeu ctre Sf. Prooroc Isaia : "Mergi poporul meu, intr n cmara ta,
nchide usa ta, ascunde-te putin pn va trece mnia Domnului" (s. 26,20).

A doua mrturie este aceasta: "Iesiti din mijlocul lor si v osebiti si nu v atingeti de ce este necurat, zice
Domnul, si Eu v voi primi pe voi si voi fi vou Tat si voi mi veti fi Mie fii si fiice, zice Domnul Atottiitorul" (s. 17,
18).
A treia mrturie: "Vedeti cum umblati, nu ca niste nentelepti, ci ca niste ntelepti, rscumprnd vremea c zilele
snt rele" (Ef.' 5, 15-16).
Iar eu zic tie: Alearg spre cele dinaintea ta si des-vrseste lucrul tu degrab, aducndu-ti aminte de Domnul
care zice: "Nimenea punnd mna pe plug si ntorcndu-se spre cele dinapoi, nu se pregteste pentru mprtia
cerurilor" (Le. 9, 62). Cci eu privesc la viata linstit care se afl n Hristos lisus Domnul nostru, cruia fie slava n
veci. Amin.
5. Rspuns al aceluias mare Btrn ctre care se ntristase c Ava Ioan a ntrziat s vin si deaceea socotea c
nu mai vine.
Nu te descuraja, fiule, nici nu te ntrista din pricina fratelui nostru. Pentru c desi lipseste cu trupul, este cu noi
totdeauna. Cci e de un suflet cu noi si nimic nu-1 desparte de iubirea noastr de acum si pn n veac.
6. Scrisoarea aceluias mare Btrn scris ctre Aia Ioan, care se ocupa n tara lui cu unele lucruri de trebuint
pentru mnstire si era tulburat de un rzboi al trupului e .
Scrie fratelui: Tu esti nc n afar, ostenindu-te dup puterea ta pentru Dumnezeu si pentru sufletele fratilor, mai
bine zis pentru odihna si linistea noastr si a ta. Cci dac fratii nostri se odihnesc si snt ocrotiti prin noi, aflm si
noi prin ei odihna desvrsit '; si se mplineste cu noi cuvntul scris: "Un frate ajutat de alt frate este ca o cetate
ntrit si nconjurat de ziduri" (Prov. 18, 19).
Taie toate legturile si prutele pricini pe care le ai pn esti afar si ;s nu lasi nici-o pricin nscocit si nici-o
legtur cu cineva care te atrage la cele dinapoi. Cci de nu faci asa, nu te linistesti ntr-o liniste desvrsit. C
asa am fcut si noi. Fcnd deci aceasta, ndjduesc c te vei linisti cu desvrsire. Si cu ajutorul lui Dumnezeu,
sortul si partea ta va fi cu noi n veac. Deocamdat s nu afle nimeni cele scrise tie. mplinind asadar osteneala
ta, de-ti va nainta lucrul bine, multumeste lui Dumnezeu si te roag Lui. Cci aceasta nseamn: "n toate
multumiti" (I Tes. 5, 18). S nu nesocotim datoria de a multumi lui Dumnezeu. S facem ca acela despre care ai
spus odat pilda: A plecat s se roage n biseric s i se rnduiasc s afle ceva de mncare si 1-a ntlnit pe
careva care i-a spus: mnnc azi cu mine si apoi du-te si te roag. Si i-a rspuns acela: nu vin, cci am plecat
s cer aceasta de la Dumnezeu. Asadar si noi, fie c vom afla, fie c nu vom afla, s dm lui Dumnezeu
rugciune si multumire. Ia seama s porti n trupul tu pururea crucea lui Hristos 8.
7. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre ace/as, care se gndea s mearg cu fratii s culeag cele de trebuint
pentru lucrul de mn si se temea de pustietatea locurilor '. li aduce aminte s ia seama la rzboiul trupului care
tul-bur si-i fgdueste ajutorul lui Dumnezeu n aceast plecare pe care o ia asupra sa pentru ei.
Spune celui ce a fost chemat printr-:o ncuviintare de sus s locuiasc lng noi nu numai n veacul de acum ci si
n cel viitor, fratelui si celui de un suflet cu noi Ioan: Zis-a Stpnul nostru Hristos ucenicilor Si: "Oare nu se vnd
dou vrbii pe un bnut. Si nici una din ele nu va cdea pe pmnt fr voia Tatlui Meu cel din ceruri. Vou ns
si perii capului v snt numrati. Asadar nu v temeti. Voi snteti mai de pret dect un numr mare de vrbii. Tot
cel ce va mrturisi pentru Mine naintea oamenilor voi mrturisi si eu pentru el naintea Tatlui Meu cel din ceruri"
(Mt. 10, 29-32). Ia seama deci la tine s pui cu trezvie pe Dumnezeu pururea naintea ta, ca s se mplineasc si
cu privire la tine cuvntul proorocesc: ,,Vzut-am pe Domnul naintea mea pururea, c la dreapta mea este, ca s
nu m clatin" (Ps. 15, 8). ntinde, asadar, minile tale din tot sufletul tu spre cele ce le ai de mplinit si cuget la
ele pururea ca s auzi glasul lui Dumnezeu spu-nndu-ti: "Iat trimit pe ngerul Meu naintea fetii tale, care va
pregti calea ta naintea ta" (Mt. 11, 10; Mt. 3, 1).
8. Ostenindu-se acela mult si nea fiind cele pentru lucrul de mn, s-a ntristat si s-a mirat cum "ra-a fost trimis
ngerul naintea fetii lui., dup cuvntul Btrnului. El nu stia, c aceasta i-a spus-o Btrnul spre usurarea plecrii
lui. Deaceea i scrie lui Btrnul acestea:
Scrie fratelui c atta vreme ct este corabia pe mare, se asteapt la primejdii si la bntueiile vnturilor. Dar cnd
ajunge la limanul linistei si al pcii nu se mai teme de primejdii, de necazuri si de btaia vnturilor, ci se va afla n
liniste. Asa si iubirea ta, ct vreme esti cu oamenii, asteapt-te la necazuri si la primejdii si la atacurile vnturilor
nemateriale; dar cnd vei ajunge la cele gtite tie, atunci vei fi fr fric. Iar n privinta a cecace am spus nainte,
c Stpnul nostru a zis: "Iat voi trimite pe ngerul Meu naintea fetii tale", el a fost de fapt trimis. Iar despre
faptul de a nu fi aflat cel pentru lucrul de mn, Dumnezeu a zis n cartea lui Moise: "Pentru aceea te-a ocolit si
te-a pedepsit si te-a sleit de foame n pustiul acela nspimnttor, ca s cunosti cele din inima ta" (A doua lege
8, 2-3). ntelege, iubite frate, cele spuse tie de mine si tine-te tare si fr sovial n osteneala ta.
9. Scrisoarea aceluiasi mare Btrn ctre acelas care plecase pentru trebuintele mnstirii si se descurajase

pentru multele necazuri n care a ajuns.

Scrie, fiule, fratelui nostru Ioan, c-1 mbrtism n Domnul, eu si tu si fratele nostru Ioan. Si spune-i: nu te
descuraja n necazurile si greuttile trupesti ce le rabzi si n care te ostenesti pentru noi si pentru obstea noastr.
Cci si prin aceasta ti pui sufletul tu pentru frati si ndj-duesc c mult ti va fi rsplata pentru osteneala
aceasta. Si precum 1-a pus Dumnezeu pe losif s hrneasc pe fratii si n timpul foametei n Egipt, asa te-a pus
si pe tine s ajuti mnstirii mpreun cu fiul meu Serid. Iar eu ti spun cuvntul Apostolului cel ctre Timotei: "Tu
deci, fiule, ntreste-te n harul Duhului Sfnt" (II Tim. 2, 1). Cci vd cum va veni linistea ta si m bucur mpreun
cu tine ntru Domnul. Pentru c atta vreme ct petreci afar, vei afla necaz si osteneal trupeasc. Dar cnd vei
ajunge la limanul linistei, vei afla odihn si pace. Cci nemincinos este Stpnul nostru care zice: "Le voi da lor n
veacul de acum nsutit si n cel viitor viat vesnic" (Mc. 10, 30). Osteneste-te, asadar, frate, din toat inima, ca
s afli mai mult dragoste si odihn. Cci nainte de a ajunge corabia n port e lovit si frmntat de valuri si de
vrtejuri. Dar cnd ajunge n port afla nsfrsit mult liniste, ntelege cele spuse si le pzeste. "Cci Domnul ti va
da ntelegere n toate" (II Tim. 2, 7).
10. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas, ctnd a czut pe piciorul lui o piatr si i-a pricinuit mult durere
si descurajare.
Iubitului frate n Domnul, Ioan, bucurie. Potrivit ostenelii trupului tu pentru noi si zdrobirii piciorului tu pentru noi,
s umple Stpnul Dumnezeu, sufletul tu, iubitul meu, nsutit de bunttile ceresti, ntelege, frate, cele scrise de
mine si le ascunde n tine, pentru c te vor face s simti o bucurie cereasc, stpnitoare, dumnezeeasc. Cci n
numele Sfintei Treimi, descopr c esti mpreun mostenitor al liarismelor mele, date mie de Dumnezeu. Si mastept s ajungi de grab (la el naintnd pas cu pas. Cci vei ajunge prin ostenelile pentru Dumnezeu la odihna
Lui, asa cum altul ajunge la ea pentru smerenie. Iar eu ndjduesc c tu le vei avea pe ammdou cnd va muri
ntristarea din inima ta, nbusindu-se iutimea din tine. Atunci se va mplini n tine cuvntul: "Vezi smerenia mea si
osteneala mea si iart toate pcatele mele" (Ps. 24, 18). Si cnd ti-am spus c vei ajunge naintnd pas cu pas,
gn-deste-te la Evanghelii, cum si de cte ori a dat Hristos ucenicilor barismele vindecrilor si ale scoaterii
dracilor, ca si harisma desvrsit a iertrii pcatelor, zicndu-le: "Crora le veti ierta pcatele, iertate vor fi" (Ioan
20, 23). Deci cnd pentru osteneala ta cea pentru Dumnezeu va ierta pcatele tale, ai ajuns la msura la care
voesc s ajungi.
Iar dac gsesti n scrisoarea mea cuvinte greu de nteles, ntreab pe Serid, cel de un suflet cu tine, pe fiul meu
cel iubit, si prin harul lui Dumnezeu el ti va explica cele greu de nteles. Cci m-am rugat lui Dumnezeu pentru el
si n privinta aceasta.
Tu, deci, omule al lui Dumnezeu, alearg pe drumul gtit tie ca s ajungi cu bucurie la limanul lui Hristos, la care
am ajuns noi, si s auzi glasul bucuriei mplinite, al vietii, al luminii si al veseliei, spunndu-ti-se: "Bine, slug bun
si credincioas, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intr n bucuria Domnului tu" (Mt. 25,
21). Bucur-te n Domnul, bucur-te n Domnul, bucu-r-te n Domnul! Domnul s pzeasc sufletul si trupul tu
de tot rul si de toat mpotrivirea diavoleasc si de toat nlucirea pricinuitoare de tulburare. Domnul va fi
lumina ta, acopermntul tu, calea ta, tria ta, cununa ta, veselia ta si sprijinitorul tu vesnic. Ia aminte la tine
Cci s-a scris: "Nu nesocoti cuvintele iesite din buzele Mele" (Ps. 88, 35).
11. Rspunsul aceluias Btrn ctre acelas., ndemnndu-l s-si aduc aminte de cele scrise lui, spre folosul lui si
spre sprijinirea inimii lui.
Zis-a Solomon despre printii Iui: "Cei ce m nvtau mi spuneau: s se sdeasc cuvntul nostru n inima ta"
(Prov. 4, 4). Asa ti spun si eu, frate: s se sdeasc cuvintele mele n inima ta si cuget totdeauna la toate cele
scrise de mine, precum a zis Dumnezeu prin gura lui Moise: "Lipseste-le de mna ta cea dreapt si vor fi pururea
neclintite naintea ochilor ti si cuget la ele cnd te culci, cnd te scoli, cnd umbli pe drum si te culci n cas" (A
doua lege, 6, 6-8). Arat-le, asadar, pe acestea ntru desvr-sirea faptelor si Dumnezeul meu va fi cu tine n
veac. Amin.
12. Acelasi a poruncit fratelui un lucru si pentru c acela nu l-a mplinit repede, l-a certat pe el. Iar fratele
ntristndu-se, Btrnul i-a poruncit s nu mai spun aceasta vreunuia dintre frati, n acest scop i-a spus Btrnul
aceasta:
Spune fratelui Ioan: Vremea noastr este slab. Si cu mult osteneal afli n vremea de acum un om cu inima
tare 9b. Dar tine cuvntul sfntului Apostol care zice: "Mustr, ceart, ndeamn cu ndelung rbdare si
nvttur" (II Tim. 4, 2).
13. Ridicndu-se o cldire n minstire, acela (Ava Ioan) ca un om priceput a desemnat msurile lucrrii. Dar unii
frati, fr s stie el, socotind c fac un lucru bun, au adugat ceva la acele msuri si au schimbat putin planul. Si
tulbu-rndu-se acela si descurajndu-se din pricina lor, a artat aceasta Btrnului. Btrnul a rspus:
Spune fratelui nostru Ioan, care cuget aceleasi cu noi: Multe snt cele scrise tie de mine prin mna iubitului si
sincerului nostru fiu, care ne iubeste din tot sufletul lui deopotriv pe noi cei trei10 cu iubire desvrsit. Si toate

acestea nu ti le scriu din voia proprie ci din porunca Sf. Duh spre ndreptarea si folosul sufletului si a constiintei
omului dinuntru, pentru necazuri si asuprirea trupului si pentru zdrobirea inimii, nti fereste-te de duhul
descurajrii. Cci naste tot rul si necazuri felurite. Dac ti-as scrie ispitele ce le-am suferit eu, ti spun c nu lear putea purta urechile tale; ba poate nici ale altuia n timpul de fat. Dar ndj-duesc c vei ajunge la ele, ba
chiar le vei vedea cu ochii ti si te vei izbvi de ele cu harul lui Hristos prin credinta ta. Pentru ce slbeste inima
ta si se descurajeaz, din pricina oilor lui Hristos? Sau nu sti ce dureri de cap sufer nvttorul cel bun din
partea copiilor pn ce se cumintesc? Doar ai auzit de la mine cuvntul Apostolului: "Mustr, ceart, ndeamn cu
toat ndelunga rbdare si nvttur" (II Tim. 4. 2). Ascult si ia aminte la cele ce ti le spun ndelunga rbdare
este nsctoarea tuturor bunttilor Gndeste-te la Moise, care si-a ales mai bine "s ptimeasc mpreun cu
poporul dect s aib dulceata trectoare a pcatului" (Evr. 11, 25). Deci cnd te tulbur gndul de la demoni
mpotriva vreunui om, spune gndului cu ndelung rbdare: m-am supus oare pe mine lui D i mnezeu ca s
lovesc pe altii?11. Si va pleca de la tine. Alearg cu brbtie si cu trie, aducndu-ti aminte de cuvintele mele,
mai bine zis de ale Domnului, ca s ne ntelegi pe noi n Hristos lisus, Domnul nostru. Fie ! Amin.
14. Rspunsul aceluias mare Btrln ctre acelas, pentru c rbdase cu greu s aud c oarecare dintre frati
spusese ca s-l umileasc: Cine mai este si acesta ? Sau pentru ce se supr ?
Spune fratelui: Precum se judec Mihail pentru trupul lui Moise (Iuda 9), asa m lupt si eu pentru tine, pn ce nu
te vei izbvi de omul cel vechi. Dar si iudeii murmurau mpotriva Mntuitorului, zicnd: "Nu este Acesta fiul lui
losif? Nu cunoastem pe mama si pe fratii Lui?" (Ioan 6, 42; Mt. 13, 55). Gndeste-te la acestea si rabd pn la
sfrsit. (Mt. 10, 22)12.
15. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas,
care nu se izbvise nc de descurajarea lui:
Spune fratelui: Mi-am adus aminte de proorocia lui leremia proorocul care zice: "Cine. va da capului meu ap si
ochitor mei izvor de lacrimi, ca s plng pe acest popor ziua si noaptea?" (Ier. 9, 1). M asteptam ca s te
hrneasc hrana vrtoas si te vd iarsi avnd nevoie de lapte (Evr. 5, 12). Vezi ce s-a scris: "Si de cele
ascunse ale mele curteste-m" (Ps. 18, 13). Vezi s nu te fure balauri ri si s verse n tine veninul lor. C e
pricinuitor de moarte. Cci nimenea nu ndrepteaz vreodat binele cu rul, pentru c e biruit de ru. Ci
ndrepteaz rul prin bine (Rom. 12, 21). Iat tu stai n stadion: esti dator s te lupti cu fiarele, ca Apostolul (I Cor.
15, 32). Cci el se luda, pentru c biruise fiarele. Ai fost aruncat n furtuna mrii ca s rabzi multe primejdii si s
te lupti cu furia valurilor. Si biruind cu ajutorul lui Dumnezeu vei veni cu noi la limanul linistii, n Hristos lisus,
Domnul nostru, Cruia fie slava n vecii vecilor. Amin.
16. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre ace/as, care ncepuse s se supere pe frati pentru stricarea unor
crmizi din pricina ploii. Cci o punea aceasta pe seama negrijii lor. Stiind de mai nainte c aceasta l va face
s gndeasc ru si de Ava, l trezeste si l ntreste de mai nainte mpotriva acestor gnduri, aducndu-i aminte
si de dragostea adevrat pe care o are Ava f at de el, ca prin aceast aducere aminte s lapede gndul
potrivnic lui.
F o fapt de iubire, fiul meu, si gndeste-te s aduci hrtie si cerneal si las rspunsul pentru care ai venit si
scrie fratelui Ioan mai nti o salutare din partea mea. Cci e pe cale s se supere pe altii si s fie suprat de altii.
Si spiine-i: Bucur-te n Domnul, fratele meu. Dac snt multe valurile mrii, nu este oare cineva care s
trezeasc pe lisus si s certe vnturile si s se fac liniste pentru a cunoaste pe lisus si a I se nchina? (Mt. 8, 22).
Dac toate snt desarte si trectoare, pentru ce e mpins inima noastr de ele, ca s uite de cuvntul evanghelic:
"Ce va folosi omului de va dobndi lumea toat, iar sufletul su si-1 va pierde" (Mt. 16, 26). Afl, fratele meu. c
dac supr cineva pe altul fie cu fapta, fie cu vorba, va avea dup aceea el o suprare nsutit. Ti s-au scris din
partea mea de multe ori cuvintele Domnului din Scriptur, s ai ndelung rbdare n toate si s iei aminte si s
nu fie voia ta amestecat13. Ci cnd mi trimiti vre-o ntrebare cu iubitul meu fiu, Serid, care e mereu necjit c te
vede necjit, sileste-te s tii sub paz gndurile tale, ca s nu arunce vre-un venin pricinuitor de moarte n inima
ta si s te amgeasc s iei tintarul drept cmil si bobul de nisip drept o piatr. Cci asa se va afla omul care
avnd o brn ia seama la firul de pai (Mt. 7, 3-5).
Ti-am scris acestea ca sufletului meu. Cci stiu c inima ta se va bucura de acestea. Fiindc se spune: "Mustr
pe ntelept" si celelalte (Prov. 9, 8). Si, stii, frate, ct de mult te am pe tine n dragostea lui Hristos. fH; Ndjduesc
c esti, nsfrsit, aproape de a nu te mai ngriji de lucrurile pmntesti si de a te afla n lucrarea duho vniceasc a
Printilor. Cci nu m va rusina Domnul meu Hristos pe mine care m rog Lui ziua si noaptea pentru tine41.
17. ntrebarea aceluias ctre acelas mare Btrn.
Stiu, Printe, c acestea mi se ntmpl mie pentru pcatele mele; si c snt fr de minte si pricina relelor. Iar cei
ce m duce n astfel de necaz este Ava, pentru c nu are grije si trece cu vederea lucrurile. Si acestea se pierd
din pricina lui, iar eu nu pot rbda aceasta. Si ce s fac dac eu vreau s alung gndurile15, dar nu am putere ?
lart-m, c "Am spus-o odat; a doua oar nu voi mai aduga (s o spun)" (Iov. 39, 35,). Si m mir c s-a rcit
cldura dragostei pe care o aveam fat de frati. Roag-te pentru mine, pentru Domnul.

Rspuns: Frate, adu-ti aminte c Domnul a spus ucenicilor Si: "Acum si voi snteti nepriceputi?" (Mt. 15, 16). Tiam scris s-ti pzesti gndurile taie. Dac te-ai fi ostenit s le pzesti, ai fi aflat c puterea de care mi-ai scris de
curnd, cu ti-am artat-o ntr-o scrisoare de mai nainte si nu era nevoie s-mi scrii iarsi. Totusi voi aduga alt
rspuns la ntrebarea ta.
Mai nti te mustru. Te-ai numit pe tine pctos, dar n faptele tale nu te socotesti asa. Cci cel ce se socoteste
pctos si pricin a relelor, nu se mpotriveste cuiva, nu se rzboeste, nu se mnie mpotriva cuiva, ci i socoteste
pe toti mai buni. Si dac gndurile te fac s spui, fr s glumesti, c esti pctos, cum ti misc inima mpotriva
celor mai buni? Ia seama, frate, c nu acesta este adevrul. Deci nc n-am ajuns s ne socotim pe noi nsine
pctosi16. Deaceea cnd iubeste cineva pe cel ce-1 mustr pe el, este ntelept. Dar dac spune c l iubeste si
nu face cele ce aude de la el, mai mult l urste. Dac esti pctos, pentru ce l ocrsti si l nvinuesti c prin el
ti-a venit necazul? Nu stii c fiecare se ispiteste de pofta sa? (lacob l, 14) si aceasta-i naste lui necazul? Aceasta
este ceeace ti-am scris despre frati, s nu te fac s iei tintarul drept cmil s.a.m.d. Roag-te mai degrab s-ti
fie prtasi n frica de Dumnezeu. Si cnd spui de tine c esti nepriceput, nu o spune n glum, ci cerceteaz-te si
vei afla c nu te crezi asa. Cci dac ai fi asa, n-ar trebui s te mnii, pentru c n-ai putea deosebi dac lucrul s-a
fcut bine sau ru17. Dar cel nepriceput e prost. Si cel nepriceput si prost e nentelept n judectile lui. Si cum ar
putea ndrepta si ntelepti cel nentelept pe altii? Vezi, frate, c vorbim n glum si numai cu gura si aceasta o
arat faptele noastre. De aceea cnd rspundem gndurilor, nu avem putere, pentru c mai nti primim s
osndim pe aproapele si puterea duhului nostru slbeste18 si nvinovtim pe fratele nostru, vinovati fiind noi
nsine19. Dac socotesti c totul este al lui Dumnezeu care milueste si nu al celui ce voeste, nici al celui ce
alearg (Rom. 9, 16), pentru ce nu ntelegi si nu iubesti pe fratele tu cu o iubire desvrsit? 20 Cci cti nu
voiau s ne ajung pe noi btrnii, si alergau n acest scop? Totusi nu li s-a dat lor s ne ajung. De aceea
nereusind el, ne-a trimis Dumnezeu pe noi la el si 1-a fcut pe el fiul nostru sincer. Cci Dumnezeu iubeste
vointa cea dinuntru.
Ct priveste cuvntui: "Am spus odat" s.a.m.d., dac lupti pentru a ajunge acolo, esti fericit. Dar nu s-a dat
aceasta tuturor.
Iar despre celelalte gnduri, pune n seama lui Dumnezeu tot gndul, zicnd: "Dumnezeu stie ce e de folos". Si te
vei odihni. Si pe ncetul ti va veni puterea s rabzi. Nu nceta s spui. Iar de spui si nu esti auzit, si nici nu afli har
(ascultare) n cuvntul tu, s nu te ntristezi. Cci te vei folosi si mai mult.
Iar privitor la cele ce te mir, iubirea desvrsit nu cade si cel ce a dobndit-o pe ea, rmne n cldur, fiind
nchis n iubirea fat de Dumnezeu si de aproapele. :
Ct despre rugciunea de care ai scris la sfrsit, s-ti ajung cuvntui ce ti 1-am scris, c m rog pentru tine lui
Dumnezeu fr ncetare, noaptea si ziua. Ai cerut-o deci si aceasta de prisos. Ai asadar de la mine hrana cea
dup Dumnezeu pentru mult vreme. Strue si asteapt pe Domnul, n Hristos lisus Domnul nostru, Cruia se
cuvine slava n veci. Amin.
18. Rspunsul aceluias Btrn ctre "ce/as, care l-a. ntrebat de unde este cldura si rceala si nvrtosarea
inimii; si despre rzboiul trupesc.
Despre cldur si rceal, e stiut c Domnul s-a numit foc ce nclzeste si aprinde inima si rrunchii (Ps. 7, 9; 35,
2). Dac e asa, diavolul este rceal si de la el este toat rceala. Cci de n-ar fi asa, cum s-ar fi spus c "atunci
se va rci dragostea multora"? (Mt. 24, 12). Iar "atunci" ce nseamn dac nu n timpurile vrjmasului. Cnd
simtim deci rceala, s chemm pe Dumnezeu, care venind va nclzi inima noastr spre dragostea desvrsit a
Lui, ba nu numai a Lui, ci si a aproapelui. Si venind de fat cldura Lui, se alung rceala urtorului de bine. Iar
cnd acesta a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pntecele tale. Dar primeste pe
Domnul n casa ta si El va usca izvorul din urm si va curati izvorul lacrimilor ca s curg din el apa
duhovniceasc21. Cel ce voeste s vin la frica lui Dumnezeu, vine prin asteptare struitoare22. Cci zice:
"Asteptnd, am asteptat pe Domnul si a cutat spre mine si a ascultat cererea mea" (Ps. 39, 2) Si ce a adugat?
"Si m-a scos pe mine din groapa ticlosiei si din tina noroiului" (Ps. 39, 3). Iar prin groapa aceasta ntelegem si
nvrtosarea inimii. Dobndesti deci ceeace doresti si te vei mntui n Domnul.
19. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre acelas, care l-a ntrebat despre ndelunga rbdare.
Trupul prinde putere ctid se mputineaz viata duhovniceasc a crei esent o coustitue iubirea de Hristoi ce se
naste din simtirea prezentei Lui si a comuniunii cu El. Iar trapul plin de vigoare se face izvorul altoi- curgeri.
Lacrimile inimii snt semnul c omul nu e singur, ci c-L simte pe Domnul Hristos n sine.
Spune fratelui: Ti-am scris despre ndelunga rbdare. Si acum ti spun: Zis-a Stpnul nostru Dumnezeu
ucenicilor Si: "Iat v-am dat vou putere s clcati peste serpi si scorpii si peste toat puterea vrjmasului. Si
nimic nu v va vtma" (Le. 10, 19). F-te dar ca Iov "bncl batjocura ca apa" (Iov. 34, 7). F acestea si cuget
totdeauna la ele.

20. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas, care l-a ntrebat: Dac i-a dat lui Dumnezeu putere s calce
peste serpi si scorpii, de ce se mai tulbur ?23.
Cel ce a primit putere s calce peste serpi si scorpii, nu mai este vtmat sau biruit de ei. Cerceteaz deci inima
ta n fata oricrui lucru si dac el poate tulbura inima ta, mcar ct de putin, afl c esti nc departe de a fi primit
putere asupra acelora si s nu fi fr grij de tine, ca nu cumva s ti se fure vre-o clip24. Ci orice lucru ai vedea
c se ntmpl - si nu spun numai despre cele din lume, care snt trectoare, ci fie n cer, fie pe pmnt - pune pe
Dumnezeu si judecata Lui naintea ochilor ti. Si gndeste-te c putin vreme avem s petrecem n lume. Si asa
f s se slsluiasc blndetea n inima ta, aducndu-ti aminte de Hristos, Oaia si Mielul cel fr de rutate; de
cte a rbdat, nevinovat fiind: ocri, bti si celelalte. Iar noi, mcar c sntem vinovati de ce ne pornim mpotriva
aproapelui, cnd ii-am ptimit nimic din partea lui? Adu-ti aminte c dragostea nu se trufeste, ci e cu ndelung
rbdare si celelalte (I Cor. 13, 4). Si roag-te s ajungi la cele dinaintea ta, ca s nu-ti fie osteneala n desert.
Lipeste-te fr sovire de Hristos, care ne-a iubit pe noi. Lui fie slava n veci. Amin.
21. Rspunsul aceluias Btrn ctre ace/as, punndu-i n minte s nu porunceasc nimnui ceva, ci s-si hotrasca drept regul limpede s se ngrijeasc numai de sine.
Frate, cu ct ti scriu mai multe, cu atta sileste-te mai mult s ntelegi cele scrise de mine si s nu le nesocotesti.
Cci se spun spre cunostinta si spre buna asezare a sufletului.
S stii, frate, c dac cineva nu sufer ocrile, nu va vedea slava si dac cineva nu leapd amrciunea mniei,
nu gust dulceata. Ai fost lsat n mijlocul fratilor si a lucrurilor ca s arzi si s fi cercat. Cci aurul trebue probat
prin foc (I Petru l, 7). Nu-ti tine nimic pentru tine, cci prin aceasta vii la rzboi si la griji. Ci judec cele ale
timpului potrivit cu frica de Dumnezeu si nimic n duh de ceart (Filip 2, 3). F tot ce poti s te nstrinezi de
mnie si fii pild de folos tuturor, nejudecnd pe cineva, nici osndindu-1, ci sfatuindu-i ca pe niste frati adevrati.
Iubeste mai ales pe cei ce te ispitesc. Cci si eu am iubit pe cei ce m ispiteau. Pentru c de gndim bine de ei,
acestia ne ajut s naintm. Nu-ti impune nici-o regul 25. Fii asculttor si smerit si cere-ti socoteal de ce-ai
fcut n fiecare zi. Cci proorocul explicnd cuvntul "n fiecare zi", zice: "Si am zis: acum am nceput" (Ps. 76,
IO)26. Iar Moise zice: "Si acum Israile" (A doua lege, 4, 1). Tine deci si tu pe "acum"27.
Si de ti se impune trebuinta s poruncesti cuiva, probeaz gndul tu, daca nu cumva va misca vre-o tulburare. Si
dac nu ti se pare folositor, ascunde-1 sub limb, aducn-du-ti ndat aminte de Cel ce a zis: "Ce va folosi omul
de va dobndi lumea toat iar sufletul si-1 va pierde?" (Mt, 16, 26). nvat, frate, aceasta, c tot gndul care nu
are n sine renuntarea la smerenie, nu e dup Dumnezeu, ci este n chip vdit din cele de-a sting. Cci Domnul
nostru vine cu senintate, iar toate cele ale vrjmasului, cu tulburare si miscare necurat. Si chiar dac par
mbrcati n haina oilor, se descopere clin tulburarea ce o pricinuesc c "snt lupi rpitori" (Mt. 7, 15). Cci zice:
"Din roadele lor i veti cunoaste pe ei" (Mt. 7, 16). S ne dea Dumnezeu tuturor pricepere ca s nu ne lsm
amgiti de drepttile lor. Cci "toate i snt Lui goale si descoperite" (Evr. 4, 13).
Tu deci, iubite, f s izbuteasc totul n minile tale, punnd naintea ochilor ti frica lui Dumnezeu. Si multumeste-i Lui. C a Lui este slava si cinstea n veci. Amin.
22. R spunsul aceluias mare Btrn ctre acelas,plin de mngere si de ndemn ca s se ntoarc la veselia
duhovniceasc din descurajarea pricinuit lui de diferite ntmplri.
Scrie fratelui Ioan un ndemn duhovnicesc care s veseleasc inima lui n Hristos lisus, Domnul nostru. Si spunei lui: fiindc ne doresti, "precum se doreste cerbul dup izvoarele apelor" (Ps. 41, 1), - dar nu asa de mult ca noi
pe tine - nemaiputnd rbda, cum zice prea dumnezeescul Apostol Pavel (I Tes. 3, 5), am scris iubirii tale aceste
spuse de noi, mai bine zis de Dumnezeu. Rodeasc-ti viata ta struguri, care, clcati n picioare, s-ti produc vin
duhovnicesc, ca s veseleasc sufletul tu necjit. Cmpul tu s rodeasc mbelsugat smnta cea bun care
semnat pe pmntul cel bun s produc una o sut, alta sase zeci si iarsi alta trei zeci (Mt. 4, 8). Si s se
nclzeasc inima ta pentru totdeauna de focul de care a spus Stpnul nostru lisus Hristos: "Foc am venit s
arunc pe pmnt" (Le. 12,49). S se nstpneasc n inima ta pacea Domnului, dup cuvntul Apostolului (Col. 3,
15). Si s se nalte finicul tu cu ramurile lui, potrivit lui David care zice: "Dreptul ca finicul va nflori" (Ps. 91, 13).
S te curtesti de mnie si de iutimea patimilor ca sfintii cei desvrsiti, n care nu se arat nicidecum miscarea
acestora, ba nici mcar vre-o nclinare de-o clip spre ele. Si s nvredniceasc Domnul sufletul tu ca s se
slsluiasc n nevinovtie si n bln-dete, ca s fii o hran a lui Hristos, un miel nevinovat. S calci pe urmele
noastre ca un urmas cuminte si s te ridici la canonul nostru ca un bun mostenitor al harismelor mele. S vad
ochii ti pe Dumnezeu, ca unul ce-ai ajuns curat cu inima (Mt. 5, 8). S fii ndelung rbdtor n necazurile tale, ca
unul ce ai cunoscut fgduinta Stpnului care zice: "n lume necazuri veti avea, dar ndrzniti, Eu am biruit
lumea" (Ioan 16, 33). S ajungi la dragostea de nebiruit care introduce pe cei ce au dobndit-o n curtile
mprtesti si-i face frati ai lui Hristos28. Ptimeste mpreun cu Hristos, ca s te slvesti mpreun cu El (Rom.
8, 17) si dac mori mpreun cu El, ca s te scoli mpreun cu El. Fcnd asa, nu nesocotesti comoara ce st n
fata ta29. Dar pn acum n-ai cunoscut ntelesul ei, sau ce este ea. Cnd ns vei ajunge la linistea desvrsit,
atunci o vei cunoaste pe ea 30 si te vei minuna de darul lui Hristos. Dar ct de neptrunse snt cile Lui ! (Rom.
11, 33). Pn ce esti cu oamenii, nu poti s ie ntelegi. Dar cnd te vei afla fr griji ca noi, atunci vei ntelege cele
spuse. De aceea m rog lui Dumnezeu noaptea si ziua (II Tini. l, 3) ca s fii si tu acclo unde sntem noi, s fii si tu

ntr-o simtire cu noi, n bucuria negrit a sfintilor si n lumina vesnic, ca s afli si tu partea ta n ceeace s-a
fgduit sfintilor, "n cele ce ochiul nu le-a vzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe
care le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El", ntreste-te n Domnul; bucur-te. Amin.
23. ntrebarea acehdas ctre acelas mare Btrtn: Te rog, Printe si nvttorule, s nu te superi pe mine pentru
cele ce le gresesc si s-mi dai un canon (un ndreptar) cum trebue s m folosesc de psalmodiere, de post si de
rugciune. Si dac trebue s fac o deosebire ntre zile.
R s p u n s: Frate, dac ai fi luat aminte la cuvintele cererilor tale, ai fi avut puterea s le ntelegi. Dac m
socotesti Printe si nvttor, cum crezi c m pot supra ? Cci Printele este ndurtor si nu se las nicidecum
st-pnit de suprare si nvttorul e ndelung rbdtor si strin de orice suprare.
Iar n privinta dreptarului de care m-ai ntrebat, multe snt cile pe care se poate intra prin poarta strimt la viata
vesnic. Iat, Domnul Hristos ti spune pe scurt cum trebue s intri. Las regulile oamenilor si ascult pe Cel ce
zice: "Cel ce rabd pn la sfrsit, acela se va mntui" (Mt. 10, 22). Dac deci nu are omul rbdare, nu va intra n
viat. Asadar nu cere o porunc, pentru c nu vreau s fii sub lege, ci sub har31. Cci s-a zis: "Pentru cel drept
nu este lege" (I Tim. 1,9). Iar noi vrem ca tu s fii cu cei drepti. Tine dreapta socoteal, crmuind ca un bun
crmaci vasul printre vnturi. Cnd esti bolnav, tine-te de cele ce ti-am scris, potrivit strii tale. Iar cnd esti
sntos, mplineste-le iarsi dup starea ta. Cci cnd se mbolnveste trupul, nu cere hran dup obisnuinta lui.
Deci nici n privinta aceasta nu se lucreaz dup vre-o regul.
Iar ct despre zile s le ai pe toate deopotriv, sfinte, bune. F asadar toate cu ntelepciune si vei ajunge la viata
cea n Hristos, Domnul nostru, Cruia se cuvine slava n veci. Amin.
24. Nscndu-se o deosebire de preri ntre Ava si el despre un loc din Scriptur si fiecare din ei lupttndu-se
pentru ndelunga rbdare, le-a trimis Btrnul rspunsul acesta, artndu-le c ndelunga rbdare e lipsit de
tulburare. Aceasta pentru ca s-si pzeasc totdeauna netulburarea n chip desvrsit.
Iubite fiule, s nu socotesti c ati nteles prin voi nsiv capitolul de ieri din Epistola Apostolului Pavel ctre
Tesaloniceni. Deaceea eu, cunoscnd slbiciunea rbdrii voastre, sau c este amestecat cu suprare, m-am
rugat lui Dumnezeu pentru voi ca s ntelegeti acest capitol, n aceasta st tot ntelesul scrisorilor mele scrise
prin tine fratelui Ioan.
Pe ling aceasta luati aminte si la capitolele ce urmeaz s le cititi astzi din Apostolul Pavel si din Sfnta
Evanghelie, pentru c au acelasi nteles. Cititi-le de trei ori, cercetnd ntelesul cuvintelor pentru folosul sufletesc.
Cci v port foarte mult n suflet si m ngrijesc de voi, dup
Cine crede n Hristos, primeste harul ca putere a iubirii Lui, care-i d si lui puterea iubirii nengustat de lege. Si
cine iubeste, este si tare si liber si n vesnic naintare, mplineste tot binele din dragoste pentru Hristos,
pentrue-i place Lui. Si El i d aripi n larg.
voia lui Dumnezeu. Nevoiti-v, asadar, mpreun cu mine si luptati-v mpreun s tiati de la voi suprarea si
mnia. Cci e nevoie pentru aceasta de lupta dus cu ajutorul lui Dumnezeu.
Iat capitolele acestea:
Din cea dintii ctre Tesaloniceni, de la: "V rugm, fratilor, s recunoasteti pe cei ce se ostenesc ntre voi si pe
cei ce v crmuesc n Domnul" (I Tes. 5, 13), pn la sfr-situl epistolei.
Din cea dintii ctre Corinteni, de la:
"Iar ct priveste darurile duhovnicesti, nu vreau, fratilor, s fiti n necunostint: stiti c pe cnd erati pagini" (I Cor.
12, l-2) pn la: "Dar n biseric voesc s gresc cinci cuvinte cu mintea mea, ca s nvt si pe altii, dect zeci de
mii de cuvinte cu limba" (I Cor. 14, 19).
Din Evanghelia dup Matei, de la: "Iesind lisus a vzut popor mult si I s-a fcut mil de ei si a tmduit pe
bolnavii lor" (Mt. 14, 14) pn la: "Iar cei ce se aflau n corabie s-au nchinat Lui, zicnd: "Cu adevrat Fiul lui
Dumnezeu esti" (Mt. 14, 33).
25. Rspunsul aceluias ctre acelas si ctre Ava care voia dintr-odat s fac mai strns regula fratilor,
ti spun si tie, fiule, si fratelui, c v-am scris mai nainte despre ndelunga rbdare. V spun si acum: "Strnge
laptele si va fi unt; dar dac strngi snul n mn va iesi snge" (Prov. 30, 33). Iar Sf. Pavel zice: "M-am fcut
Iudeilor Iudeu ca s cstig pe Iudei" (I Cor. 9, 20) s.a.m.d. Apoi zice: "Tuturor toate m-am fcut, ca n orice chip s
mntuesc pe vreunii" (I Cor. 9, 22). Dac vrea cineva s nconvoae un pom, sau o vit, l nconvoae treptat si nu
se frnge. Dar dac-1 trage dintr-odat lemnul se frnge mlat. ntelege ce-ti spun32.

26. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre ace/os, care descoperise unele lucruri despre care Btrnul ti poruncise
s nu le spun nimnui si de aceea czuse in ispit. Si despre desmrsita ndelung rbdare.
Spune fratelui: E scris: "Dac cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Rom. 8, 9). Ia seama de
unde ti-au venit aceste gnduri de ndoial, care te supr nencetat. Oare nu din clcarea poruncii mele, care ti
s-a fcut obisnuint? Cci ti-am poruncit adeseori s nu spui nimnui taina si tu ai vestit-o multora. Snt eu oare
Hristos, care cnd poruncea s nu se spun vre-o fapt a Lui nimnui, atunci se vestea cuvntul despre ea
noroadelor si tuturor (Mt. 7, 36)? Totusi voia lui Hristos este s nu fie izbit aproapele, cci El a venit s
mntuiasc pe oameni cu mult blndete si dulceat. Cci dac omul nu se face ca o fr-mitur, nu poate locui
cu oamenii33. Vezi ce spune Hristos ucenicilor Si: "Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" (Io. 15,
16). Dac deci chemarea ce ne-o faci cu iubire e de la Dumnezeu si nu de la oameni, nevoeste-te s dobndesti
ndelung rbdare34. Cci ti s-au scris tie de mine cele scrise odinioar: "ntru rbdarea voastr veti cstiga
sufletele noastre" (Le. 21, 19). Pune deci iarsi nceput n pstrarea si pzirea celor spuse tie de mine 35. Cci
nu e nc vremea de a le descoperi acum 36. Fii cu curaj n Domnul !
27. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelasi, care se ntristase c a ntrziat s-i scrie si de aceea crezuse
c l-a scos din amintirea lui.
Scrie ndat fratelui, artndu-i nti bucuria, veselia si mbrtisarea mea n Domnul. Si spune-i: S nu socotesti,
iubitul meu, c am predat uitrii pomenirea ta n inima mea, fiindc am ntrziat s-ti scriu. Ci lund aminte la
purtarea ta, mi-am prelungit rbdarea pn acum. Fii ncredintat c precum nu uit Dumnezeul nostru s
miluiasc lumea, nici eu nu uit de iubirea ta, ci m rog lui Dumnezeu noaptea si ziua pentru mntuirea sufletului
tu, ca s ajungi la msurile ce ti le-am artat prin scrisorile dinainte.
Si mai afl si aceasta, c atunci cnd pleci spre slujirea mnstirii, merge totdeauna cu tine si inima mea cu bunvoirea lui Dumnezeu. Drept aceea s nu te descurajezi, fratele meu. Cci ndjduesc c vei ajunge s te bucuri
de toate cte ti le-am scris. Pentru c nu minte Dumnezeu care a spus: "Cel ce rabd pn la sfrsit, acela se va
mntui" (Mt. 10, 22). Cuget la cele ce ti le-am spus si la ce e pus n sarcina ta. "Cci prin multe necazuri trebuie
s intrm noi n mprtia cerurilor" (Fapte 14, 23). Bucur-te, asadar, ntru Domnul; si iarsi ti zic: faucur-te
(Filip, 4, 4). Nimenea s nu afle deci taina. Cci s-a scris: ,,Si cuvintele acestea le-au prut lor ca o aiureal" (Le.
24, 11) 37. C de nu are cineva inima tare nu le poate suporta 3S.
28. I-a venit gtndul s-si pun ca regul s nu ias niceri n zilele de post. Dar Btrnul l-a oprit de la aceasta ca
nu cumva cerind vre-o trebuint roit de Dumnezeu, s ias si s se ntristeze ca unul ce a clcat regula.
Spune fratelui: N-ai auzit de la mine c oriunde vei pleca si orice ai face pentru Dumnezeu, inima mea merge cu
tine? Nici acum, frate, precum ai auzit mai nainte, s nu-ti pui nici-o regul. Si de iesi cud se iveste trebuinta, s
nu te ntristezi n gndul tu. Pricepe ntelesul celor scrise tie de mine. Si lucreaz asa si vei avea odihn. Pace
tie de la mine, mai bine zis de la Dumnezeu39.
29. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelasi, prin care ntreste credinta lui n cele fgduite lui si ridic prin
aceast ncredintare la o si mai mare rvn.
Odihna si tot darul cel bun si toat harisma dumne-zeeasc vine omului prin credint. Nu fii deci nesimtitor la
puterea ce-ti vine n fiecare zi de la Dumnezeu prin smerenia mea 40. Si afl c nu putin ne-a fcut s ne minunm venirea ta la noi41. Alearg deci spre cele dinaintea ta "ca s le iei" (I Cor. 9, 24). Si adu-ti aminte pururea
de unde te-a scos Dumnezeu. Si d-I Lui multumit n toate, rugndu-te s plineasc cu tine mila Sa n veci.
Amin.
30. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, care l-a ntrebat dac e dator s plece pe vapor cu unii frati
pentru a gsi ceva pentru lucrul de min n Egipt. Cci sovia pentru c si el si fratii erau necunosctori ai mrii si
ai locurilor.
Spune fratelui: "Ct timp esti afara, trebuie s te ostenesti pentru Dumnezeu mpreun cu fratii. Pune deci n fata
ochilor ti necazurile Apostolului. Cci "cel ee va rbda pn la sfrsit se va mntui" (Mt. 10, 22), n Hristos lisus,
Domnul nostru, cruia se cuvine slava n veci. Amin,
31. Umblnd ei mult n Egipt nainte de a afla ceva pentru lucru de mna si suferind multe si felurite greutti si
necazuri, Ava Ioan s-a descurajat din pricina aceasta.
Btrnul vazndu-le acestea de mai nainte cu duhul, i-a pregtit de mai nainte un rspuns cu urmtorul cuprins:
Scrie, fiule, cele spuse de mine, mai bine zis de Dumnezeu, si le pregteste s Ie trimiti fratelui Ioan42: nti
salutarea mea n Domnul. Dup aceea spune-i: Te descurajezi n necazuri ca un om trupesc, ca si cnd n-a auzit
c te asteapt necazuri cum a spus si Duhul lui Pavel (Fapte 20, 23), care mngia pe cei ce erau cu el n
corabie, ndemnndu-i s fie cu voie bun (Fapte 27, 22). "Nu stii c multe suit necazurile dreptilor" ? (Ps. 33, 19);
si c n ele se probeaz omul ca aurul n foc? Deci dac sntem drepti, s primim s fim cercati n necazuri. Iar

de sntem pctosi, s le rbdm ca unii ce sntem vrednici de ele. Cci ncercarea lucreaz (produce) rbdare
(Rom. 5, 4). S ne gndim la toti sfintii de la nceput si s vedem cte au rbdat. Cci fcnd binele si grind
binele si struind n adevr, au fost urti si necjiti de oameni pn la moartea lor, iar ei se rugau pentru dusmanii
si pentru prigonitorii lor, potrivit cuvntului Mntuitorului (Mt. 5, 44). Oare ai fost si tu vndut ca nevinovatul losif?
Oare au robit minile tale la cosuri (Ps. 80, 6) ? Ai cobort oare de dou ori n groap (Facere 37, 24; 40, 15) ?
Sau ai fost asuprit ca Moise din copilrie pn la btrnete (Evr. 11, 25) ? Ce-ai ndurat, lenesule? Sau ai fost
prigonit ca David de ctre Saul si de ctre propriul su fiu, plngnd totusi pentru ei cnd au murit (2 Imp. l, 11-'27;
18, 33)? Sau ai fost aruncat n mare ca lona (lona l, 15)? Uitucule si iubitule, pentru ce slbeste cugetul tu ? Nu
te teme si nu tremura ca un lipsit de brbtie, ca s nu te lipsesti de fgduinta lui Dumnezeu. Nu te speria ca un
necredincios, ci ncurajeaz gn-durile tale putin credincioase. Iubeste necazurile n toate, ca s te faci fiu cercat
al sfintilor. Adu-ti aminte de rbdarea lui Iov si a celor ce i-a urmat si rvneste s mergi pe urmele lor. Adu-ti
aminte de primejdiile, de necazurile, de lanturile, de foamea si de multimea altor rele pe care le-a rbdat Pavel (II
Cor. 11, 24-27) si zi fricii tale: snt strin de tine ! Adu-ti aminte de cel ce ti-a scris: Fie c izbndesti n lucrul ce-ti
st n fat, fie c nu, multumeste lui Dumnezeu. Gndeste-te c lucrurile snt striccioase si trectoare. k*r
rbdarea cea dup Dumnezeu mntueste pe cel ce a cstigat-o pe ea.
Iat, te strduiesti s aduci ceva pentru lucrul de mn si s lucrezi. Ca s-ti art c, dup cuvntul Apostolului,
reusita nu atrn "nici de cel ce voieste nici de cel ce alearg ci de Dumnezeu care milueste" (Rom. 9, 16), iat
c Dumnezeu ne trimite oameni care au cele de trebuint ale lumii43. Primindu-i, nu spuneti c eu am grit
despre ei ceva ca s nu cad n slava desart44. lubiti-i ca pe niste frati adevrati si faceti ca giidul vostru s
odihneasc gndurile lor45. Cci ei dispretuesc lumea, ca s-s~ mntuiasc sufletele lor. Si Dumnezeu i aduce
prin mine - cci scriu cu nainte stiint -, pe ei aci la voi ca s aflati c au dispre-tuit-o foarte mult. Tu deci, frate,
fiind tinut de mna mea umbl pe calea cea strimt si plin de necazuri care duce la viata vesnic n Hristos lisus
Domnul nostru, cruia fie slava n veci. Amin.
32. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, care l-a ntrebat dac trebue s mnince deosebit si s nu
ias Miercurea si Vinerea la Sfnta mprtsanie; si dac trebue s se opreasc de la grija lucrului; si de trebue
s se foloseasc de vre-un mijloc de tmduire dac i s-ar ntmpla s se mbolnveasc n nevointa linistirii lui;
si deci s i se dea porunci n vederea mntuirii.
Nu vreau s nu stie iubirea ta despre binefacerea venit tie de la iubitorul de oameni Dumnezeu. Cci iat te-au
ajuns durerile (nasterii)4S. Fiindc a nceput lisus s lucreze cu tine si s te aduc pe tine, dup rnduial la
linistea binecuvntat a Lui, la rbdarea care nu se rusineaz (care nu e fcut de rusine)47. Si chiar dac ti va
veni vre-o slbiciune sau vre-o boal, ndreapt toat ndejdea ta spre Dumnezeu si te vei odibni. Cci
ndjduesc n Dumnezeul meu c nu esti departe de calea lui Dumnezeu.
Ct priveste mncarea deosebit n chilia ta, ea ti e de folos si de ajutor. Dar dac se iveste un motiv s mnnci
cu fratii, nu sovi, nici nu te ngreuna, ci ngusteaz-ti dorinta treptat.
Iar de la mprtsanie nu te opri ct timp intri si iesi, cci altfel prieinuesti sminteal altora.
Si ia seama ca s-ti faci sederea ta cu smerenie si cu fric de Dumnezeu si cu iubire neftrit. Zideste-ti casa ta
pe piatra tare si neclintit: "Iar piatra este Hristos" (I Cor. 10,4).
Iar alte porunci nu snt de trebuint acum. Ti-ajung cele ce ti s-au scris din partea mea. Snt destule pentru a te
duce de la omul vechi la cel desvrsit. Cuget la ele si adu-ti aminte de ele si nu le uita. Cci cuprind toat
Scriptura, ntreste-te n Domnul, pstrnd totdeauna smerita cugetare n cuvinte, n fapte si n miscri.
33. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, pentru c fratele lui dup trup, gndindu-se s se retrag n
viata clugreasc, l ntrebase prin el pe Btrnul despre aceasta.
Zis-a Domnul nostru lisus Hristos: "Nimenea nu vine la Mine de nu-1 va trage pe el Tatl cel ceresc". Si: "Eu l voi
nvia pe el n ziua cea de apoi". Si: "Eu m voi arta lui" (Ioan 6,44; 14,21). Si "Priviti c holdele snt albe pentru
seceris si cel ce secer primeste plat si adun rod spre viata vesnic, ca s se bucure mpreun cu cel ce
secer si cu cel ce seamn". Cci n aceasta se adevereste cuvntul c altul este cel ce seamn si altul cel ce
secer" (Ioan 4, 35-37).
Frate, nimenea voind s intre n cetate nu doarme; si nimenea vrnd s lucreze, nu se leneveste vznd soarele;
si nimenea vrnd s-si lucreze tarina nu st nepstor. Ci cel ce voeste s intre n cetate si iuteste pasul, n loc
s-1 fac mai zbavnic; si cel ce vede soarele ncepe repede s lucreze de fric s nu fie curnd mpiedicat; si
cel ce voeste s-si lucreze tarina, se grbeste ca s nu fie vtmat de neghin. Cel ce are urechi, s aud48.

Cuviosul Vasile de la Poiana Marului

Cuvnt de calauza la cartea Sfntului Grigorie Sinaitul

Multi, citind cartea Sfntului Grigorie Sinaitul si neavnd cercarea lucrarii mintii, gresesc n
ntelegerea cea dreapta a ei, socotind ca aceasta lucrare a fost proprie numai barbatilor sfinti si fara
de patima. De aceea, tinndu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea si cntarea psalmilor, a
troparelor si a canoanelor, savrsesc numai rugaciunea cea din afara. ei nu nteleg ca acest fel de
rugaciune cntata ne-au dat-o Parintii numai pna la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii
noastre. Aceasta, pentru ca deprinzndu-ne prin citire si cntare, sa urcam la treapta lucrarii celei cu
mintea, nu sa petrecem pna la sfrsit n aceasta. Caci ce este mai copilaresc lucru dect aceasta?
Pentru ca citind si cntnd numai cu buzele rugaciunea cea din afara, ramnem la o parere
bucuroasa de noi nsine, socotind ca facem lucru mare si mngindu-ne numai cu ct facem, iar prin
aceasta hranim pe fariseul dinauntru.
Dar Sfintii Parinti lundu-ne de la aceste neputinte ale prunciei noastre, ca pe niste prunci de la
snul celei ce ne hraneste cu lapte, ne arata treapta coborta a acestei lucrari, asemannd cntarea
cu glas, cu graiul pagnilor. Caci zice acest sfnt: Cntarea noastra se cade a fi ngereasca, dupa cum
ne este si vietuirea, iar nu trupeasca sau, sa zic, pagneasca. Caci cntarea cu glas si cu strigare a fost
data pentru lenevirea si pentru nedestoinicia noastra, ca sa ne ridice la rugaciunea adevarata. Iar
roada cntarii din afara a aratat-o Sfntul Simeon Cuvntatorul de Dumnezeu n chipul rugaciunii
nsotite de a doua luare aminte. El zice:
A doua luare aminte este aceasta: cnd mintea se strnge din cele cunoscute cu simturile si pazeste simturile de
cele din afara, adunndu-se n gndurile ei, umbla n acestea n chip desert, uitnd de cele din afara. caci uneori
si cerceteaza gndurile, alteori da atentie cererilor ce le rosteste catre Dumnezeu, si uneori trage spre sine
gndurile robite de demoni, alteori, cuprinsa de vreo patima, ncepe iarasi sa revina cu silire la sine. Si nu-i este
cu putinta celui ce lupta noaptea, care aude glasurile dusmanilor si primeste ranile de la ei, dar nu poate vedea
limpede cine sunt ei, de unde vin, cum lovesc si pentru ce, pentru ca ntunericul pricinuieste mintii aceasta
neputinta. Cel ce se lupta astfel, nu va putea scapa sa fie zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suporta, dar de
plata este pagubit. Ba e furat si de slava desarta, ca unul ce se socoteste ca e cu luare aminte; si e biruit si
batjocorit de ea. Pe lnga aceea mai si dispretuieste pe altii, ca pe unii ce nu sunt ca el si se da pe sine pastor
oilor, asemanndu-se orbului care fagaduieste sa povatuiasca pe orbi. (Simeon Noul Teolog)
Cum putem pazi mintea? Urmnd-o n simtirea celor din afara, sau adunnd-o din ele, care o risipesc prin ele, cnd cauta
spre lucrurile supuse simturilor? Vazul privind cele frumoase, sau necuvenite, auzul auzind cele netede sau colturoase,
mirosul mirosind cele bine sau rau mirositoare, gustnd cele dulci sau amare, pipaitul pipaind cele moi sau tari, pornesc si
alearga dupa ele ca dupa frunzele purtate de vnt, iar mintea, amestecndu-se cu ele, cugeta la lucrarile lor. Este cu putinta a
scapa astfel de gndurile cele de-a dreapta, sau de-a stnga? Nicidecum si niciodata. Deci daca simturile din afara nu pot opri
mintea de la gnduri, trebuie ca mintea sa fuga din simturi n vremea rugaciunii, nauntru n inima, si sa stea acolo surda si
muta la toate gndurile. Caci de se goleste cineva numai de vedere, de auzire si de vorbire, dobndeste oarecare liniste de
patimi si de gndurile rele. Dar cu mult mai mult se va ndulci de odihna de gndurile rele si va gusta bucuria cea
duhovniceasca, care se pricinuieste prin rugaciunea mintii si prin luarea aminte, cnd departa mintea si de la cele cinci
simturi din afara si o va ncuia n camara cea dinauntru si fireasca, sau n pustie. Caci precum sabia cea cu doua taisuri,
orincotro o vei ntoarce, taie cu ascutisul ei cele ce se nimeresc n preajma ei, tot asa lucreaza si rugaciunea lui Iisus: uneori
fiind ntoarsa spre gndurile cele rele si spre patimi, alteori spre pacat, spre aducerea aminte si de moarte si de muncile cele
vesnice.
Iar de va voi cineva, fara aceasta rugaciune, numai cu rugaciunea cea cntata si cu simturile cele din afara, sa surpe
atacurile vrajmasilor si sa se mpotriveasca oricarei patimi, sau gnd viclean, acela va fi biruit degraba si de multe ori. Caci
diavolul, aici l biruieste pe cel ce i se mpotriveste, aici se supune, facndu-se ca e biruit de mpotrivirea aceluia. Prin
aceasta si bate joc de el, facndu-l sa se socoteasca pastor oilor si nvatator.
Cunoscnd aceasta, Sfntul Isihie zice:

Nu poate mintea noastra sa biruiasca prin sine singura nalucirile diavolesti. Sa nu deznadajduiasca niciodata ca
va putea face aceasta, caci vrajmasii sunt foarte vicleni si se prefac a se supune. Si asa te mpiedica cu slava cea
desarta, dar nu suporta nici un ceas sa se mpotriveasca chemarii lui Iisus Hristos. (Isihie Sinaitul)
Vezi sa nu te asemenea lui Israil celui de demult, ca sa fie dat vrajmasilor celor gnditi cu mintea. Ca acela fiind
izbavit de egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit siesi, ca ajutor, idol de lut. Iar prin idol de lut sa ntelegi
mintea noastra cea neputincioasa, care cnd cheama pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor viclene, usor le
izgoneste si cu stiinta maiastra biruieste atacurile nevazute ale vrajmasului. Dar cnd se bizuieste pe sine nsasi,
fara socoteala, se sfarma ca lastunul ce se rostogoleste. (Isihie Sinaitul)
Ajunge aceasta pentru a cunoaste puterea si masura lucrarii mintii si a lucrarii celei din afara, adica a rugaciunii si a cntarii
din afara. Dar sa nu socotesti cititorule, ca lundu-ne pe noi Sfintii Parinti de la multa cntare din afara si poruncindu-ne sa
ne deprindem cu lucrarea mintii, nesocotesc psalmii si canoanele (troparele). Sa nu fie aceasta, caci acestea sunt date de la
Duhul Sfnt Sfintei Biserici, ntru care se savrseste toata lucrarea de sfintire prin hirotonie si toata taina iconomiei lui
Dumnezeu Cuvntul pna la a doua venire a Lui, n care se cuprinde si nvierea noastra. Si nu este ceva omenesc n rnduiala
bisericeasca, ci toate sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastra si nici o mputinare
pentru pacatele noastre.
Dar cuvntul nostru nu se ocupa cu rnduielile Bisericii, ci cu pravila si vietuirea cea deosebita a fiecarui calugar, care
prin silinta si prin dreptatea inimii s-a deprins a dobndi harul Sfntului Duh, si nu prin simplele cuvinte ale Psalmilor (fara
luare aminte), cntate numai cu buzele si cu limba. Caci zice Apostolul: Voiesc a zice cinci cuvinte cu mintea mea, dect
zeci de mii cu limba. Deci se cade, mai nti, a ne curata mintea si inima cu cinci cuvinte de acest fel, zicnd ntru adncul
inimii: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, si asa a ne urca la cntarea ntelegatoare. Deoarece tot cel ncepator si nca
patimas poate savrsi cu ntelegere aceasta rugaciune ntru pazirea inimii. Iar cntarea nicidecum nu o poate, pna ce nu va
curata, mai nti, mintea cu aceasta rugaciune. Pentru aceasta Sfntul Grigorie Sinaitul, cercnd cu de-amanuntul si
cercetnd vietile, scrierile si experienta duhovniceasca a tuturor Sfintilor mai mult dect toti, prin Duhul Sfnt ce locuia el,
cere sa se puna toata silinta pentru rugaciune. iar Sfntul Simeon, Arhiepiscopul Salonicului, avnd acelasi Duh si dar,
porunceste arhiereilor, preotilor, calugarilor si tuturor mirenilor si-i sfatuieste sa zica si sa uneasca cu rasuflarea n toata
vremea si n tot ceasul aceasta sfintita rugaciune. El zice mpreuna cu Apostolul: Nu este alta arma mai tare nici n cer, nici
pe pamnt ca numele lui Iisus Hristos.
Sa stii si aceasta, cel ce rvnesti aceasta sfintita lucrare a mintii, ca nu numai n pustie, sau n singuratatea sihastreasca
au fost nvatatori si cei mai multi savrsitori ai acestei sfintite lucrari. Ci mai mult n marile lavrele, care se aflau n mijlocul
oraselor. E de mirare cum sfintitul patriarh Fotie, fiind ridicat la patriarhie din dregatoria boiereasca si nefiind calugar, s-a
deprins cu aceasta treapta a lucrarii mintii. i atta a sporit nct fata lui stralucea ca a lui Moise, din darul Sfntului Duh ce
se afla n el, zice Simeon Tesaloniceanul. El marturiseste ca acela a alcatuit si o carte despre aceasta lucrare a mintii, cu toata
ntelepciunea filosofica. Mai zice ca si Sfintii patriarhi ai Constantinopolului Ioan Gura de Aur si Ignatie si Calist au scris
carti despre aceasta lucrare. Oare nu-ti ajung acestea, o, iubitorule de Hristos cititor, ca lepadnd toata ndoiala, sa ncepi sa
deprinzi cu luare aminte a mintii? De vei zice. Nu sunt n viata singuratica, ce folos vei avea? Doar Sfntul patriarh Calist s-a
deprins cu lucrarea mintii n Lavra cea mare a Athosului, slujind la bucatarie. Iar de te ndoiesti pe motiv ca nu esti n pustie
adnca, a doua pilda a atentiei inimii ti este Sfntul episcop Fotie. Si iarasi, de te vei lenevi n trezvia inimii pe motiv de
ascultare, spunnd ca ai de mplinit oaresce lucrari, te vei face de rs, caci nici pustia, nici viata singuratica nu duce atta
spre sporire aceasta lucrare, ca ascultarea cu ntelegerea, zice Sfntul Grigorie Sinaitul.
De te temi din partea din dreapta (de pacatul prisosirii virtutii), pe motiv ca nu ai nvatator, n privinta aceasta nsusi
Domnul ti porunceste sa nveti din Scriptura, zicnd: Cercetati Scripturile si ntr-nsele veti avea viata vesnica. Iar de te
tragi la stnga, tulburndu-te ca nu ai loc de tacere, si ntru aceasta te ntareste Sfntul Petru Damaschin zicnd:
Acesta este nceputul mntuirii omului, sa-si lase voia si ntelegerea sa si sa-si faca proprie voia si ntelegerea
lui Dumnezeu. Atunci nu se va afla n toata zidirea lucru, nceput sau loc care sa-l poata mpiedica. (Petru
Damaschin)
De te mpiedici si mai mult, aflnd pricini spre aceasta n multe cuvinte ale Sfntului Grigorie Sinaitul, care zice multe
despre nselaciunea ce se iveste n aceasta lucrare, nsusi acest Sfnt te ndrepteaza zicnd:
Nu se cade sa ne temem sau sa ne ndoim a chema pe Dumnezeu, caci chiar daca s-au abatut vreunii, fiind
vatamati la minte, ntelege ca au patimit aceasta pricina ca au voit sa lucreze dupa voia lor si din naltarea
cugetului. Caci cel ce cauta pe Dumnezeu cu supunere, cu ntrebare si cu smerita cugetare, nicicnd n se va
vatama, din harul lui Hristos, care voieste ca tot omul sa se mntuiasca. Cel ce vietuieste drept si fara prihana,
ferindu-se de placerea sa si de naltarea mintii, de s-ar ridica toate taberele dracesti asupra lui si mii de ispite, va
ramne nevatamat, au zis Parintii, dar cel ce umbla dupa rnduiala proprie si dupa parerea sa, lesne cade n
nselaciune. Iar de se poticneste careva de piatra scrierii (descrierii nselaciunilor), spre oprirea lucrarii mintii,
acesta sa stie ca ntoarce cele de sus n jos si cele de jos n sus. Acestea nu spre oprirea lucrarii au fost lasate, ci
ca sa ne fereasca de nselaciune. Sfintii Parinti ne arata pricinile prin care ne vine nselaciunea, de aceea Sfntul

Grigorie Sinaitul porunceste sa nu se teama, nici sa se ndoiasca cei ce se deprind cu rugaciunea. El ne

nfatiseaza doua pricini ale nselaciunii: lucrarea dupa rnduiala proprie si naltarea cugetarii. (Grigorie Sinaitul)
Voind Sfintii Parinti sa ramnem nevinovati de acestea, ne poruncesc sa cercetam sfintele scrieri ca sa ne ndreptam prin ele.
Zice n aceasta privinta Sfntul Petru Damaschin:
Sa aiba mpreuna vietuitor un frate bun sfatuitor, iar de se poate afla staret bun cu cuvntul si cu lucrul, dupa
chipul Sfintilor Parinti, cunoscnd bine scrierile Parintilor, apoi n chip deosebit se cade a primi n tacere
sfatuirea duhovniceasca din nvataturile si ndrumarile Sfintilor Parinti si a cauta n ele raspuns pentru tot lucrul
si fapta cea buna. (Petru Damaschin)
Deci se cade ca si noi, citind scrierile, sa pazim aceasta masura si aceasta rnduiala si sa nu ocolim nvatatura si ndrumarea
acestora, cum fac aceia care, avnd cercarea lucrarii mintii si socotindu-se a judeca drept, se nfatiseaza sau, mai bine zis, se
dau pe ei nsisi ca stiind ce fac, chiar cnd se departeaza cu trei motive de deprinderea acestei sfintite lucrari.
Cel dinti e ca lasa aceasta lucrare numai sfintilor barbati fara patima, socotind ca numai acestora li se potriveste ea, nu
si celor patimasi. Cel de-al doilea e mputinarea aproape totala a nvatatorilor n acest fel de vietuire, sau cale. Iar cel de-al
treilea e nselaciunea care se iveste chiar n aceasta lucrare. Motivul cel dinti al acestora este nefolositor si nedrept caci nca
treapta cea dinti a calugarilor ncepatori este datoare sa mputineze patimile prin trezvia mintii si paza inimii, care este
rugaciunea mintii ce se cuvine celor faptuitori. Cel de-al doilea este lipsit de judecata si de ndreptatire, caci precum s-a spus
mai sus, n locul nvatatorului avem scrierile ca nvatator, cnd nu se afla nvatator. Iar cel de-al treilea este cel prin care
cineva se face pe sine nsusi piedica siesi, caci citind anume cu gnd de a se nsela, se mpiedica el nsusi n scrieri
ntelegndu-le strmb. Pentru ca, n loc de a primi scrierile spre pazirea sa si spre cunoasterea nselaciunii, le afla si le
primeste ca pricina a fugii de lucrare a mintii. E ca si cum cineva dintre mai marii ostasilor, fiind nstiintat ca dusmanul lui i
pndeste calea vrnd sa-l biruiasca cu nselaciune, asteptndu-l pe ascuns, neputnd face cu el razboi la aratare, el ca un
nepriceput, n loc de a descoperi acestea si de a da pe fata pndirea acestuia ca sa-l biruiasca, se nfricoseaza si fuge facnduse de ocara ntre oameni, dar mai vrtos naintea mparatului sau si a sfetnicilor lui.
De te temi de acest fel de lucrare si deprindere numai din firea si prostia inimii tale, cu mult mai vrtos ma tem si eu
pentru tine. Caci nu trebuie sa te feresti sa mergi n padure din pricina unor basme prostesti, sau din teama de lup, pentru ca
numai de Dumnezeu trebuie sa te temi, nu sa fugi de frica, sau sa te lepezi de El. Cu adevarat aceasta lucrare cere frica si
cutremur, zdrobirea inimii si smerenie si multa cercetare a sfintelor scrieri, dar nu fuga si lepadare, nici ndrazneala, nici
lucrare dupa placerea proprie. Caci zice Petru Damaschin:
Cel ndraznet si nebagator de seama, vrnd mai mult dect este vrednic si dect e n stare, alearga cu trufie spre
ceea ce voieste vrnd sa ajunga nainte de vreme De-si nchipuie cineva ca va ajunge usor la cele nalte, si-a
agonisit poftire diavoleasca, iar nu adevarul, caci pe acesta lesne l vneaza diavolul cu cursele sale, ca pe o sluga
a lui. (Petru Damaschin)
Si de ce sa rvnim sporirea nencetata a mintii n rugaciunea de care de abia se nvredniceste unul din zece mii, cum zice
Sfntul Isaac? Destul ne este noua pacatosilor si neputinciosilor, sa cunoastem macar umbra linistii mintii, care este
rugaciunea cea lucratoare a mintii, cu care izgonesc din inima adaugirile vrajmasului si gndurile cele rele si care este a
calugarilor ncepatori si a color patimasi si prin care se nalta cineva la rugaciunea contemplativa si duhovniceasca de va voi
Dumnezeu. Si nu trebuie sa slabim din pricina aceasta, caci nu se nvrednicesc multi de rugaciunea vazatoare, dar aceasta nu
pentru ca e nedreptate la Dumnezeu, ci trebuie numai sa nu ne lenevim sa mergem pe calea care duce spre aceasta sfintita
rugaciune, adica sa nu ne lenevim a ne mpotrivi, prin lucrarea rugaciunii mintii, amagirilor si patimilor gndurilor rele.
naintnd deci, pe calea aceasta a sfintilor, ne vom nvrednici partii lor, chiar de nu vom dobndi aici desavrsirea, zice
Sfntul Isaac si alti multi sfinti.
Dar si acest lucru este vrednic de mirare si nfricosator: cum cineva, cunoscnd scrierile, nu face experienta lor? Iar altii
necunoscndu-le, nici ntrebnd, ndraznesc sa se apropie cu ntelegerea de luarea aminte a mintii? Ba mai spun ca luarea
aminte si rugaciunea trebuie sa lucreze n partea poftitoare si zic ca aceasta parte se afla n mijlocul pntecului si nu al inimii.
Aceasta este cea dinti si mai voita dintre nselaciuni, caci nu numai ca rugaciunea si luarea aminte nu trebuie sa fie facute n
aceasta parte, ci nici caldura care vine de la partea poftitoare la inima nu trebuie nicidecum a o primi. Iar cnd se vorbeste de
mijlocul pntecelui, ntelege inima, dupa cum zice Sfntul Teofilact. Iar inima nu are locul ei nici n buric, nici n mijlocul
pntecelui, ci n partea stnga a pieptului.

Vasile de la Poiana Marului insista ca mintea sa caute deasupra inimii ca un

mparat, nu n partea dreapta a ei spre piept, nici n josul ei, ca sa nu trezeasca
nici fierbinteala mniei n piept, nici fierbinteala poftei din josul inimii. Dar
noutatea la Vasile consta n faptul ca el cere ca mintea sa nu caute nici n
mijlocul inimii, ci deasupra ei, pentru ca inima este sediul ratiunii si astfel, daca
mintea ar cauta spre acel mijloc, mintea sau ratiunea ar ramne n ea nsasi, ntr-

o pura rationalitate. Mintea trebuie sa caute sa ajunga deasupra sa si sa se

stapneasca pe ea nsasi ca un mparat. Omul trebuie sa caute sa ajunga chiar si
deasupra sa, adica sa se ridice mai presus de sine spre Dumnezeu, spre adevarul
personal infinit, sa intre n relatie cu El, depasindu-se pe sine, asa cum i-o cere
de altfel si firea. Dar pentru aceasta trebuie sa ramna aproape de nsusi centrul
ei, de inima, caci numai prin ea poate urca mai presus de ea. Ideea ca inima e
centrul cugetarii se justifica cu faptul ca ea e centrul vital al organismului, deci si
al cugetarii care dirijeaza omul ntreg. n inima si totusi, prin inima, deasupra
inimii sale, acolo trebuie sa fie omul.
Astfel sunt asezate cele trei parti ale sufletului: partea rationala n piept, partea mniei sau a rvnei n inima, iar partea
poftitoare n buric. La aceasta are si diavolul lesne intrare, dupa cum zice Iov: O umple de bale si o nfierbnta, ca lipitorile
si broastele n balta cea noroioasa, hranindu-se si ndulcindu-se cu saratura poftei.

Partea poftitoare se arata n moliciunea trupului, n extrema lui pasivitate. Daca e

condusa de cugetare si de tarie, devine un sentiment care se alipeste cu dragoste
de cele cu adevarat tari si nalte, de Dumnezeu, sau cauta spre El. Altfel o ia
razna, sau e facuta roaba celui rau, a celor tari n mod aparent si trecator.
De aceea, Sfntul Grigorie Sinaitul zice:
Este mare nevoie de a se ajunge la adevarul vadit si a fi curat de cele potrivnice darului, ca mai ales n
ncepatori s-a deprins diavolul sa dea nselaciunii lui chipul adevarului, dnd viclesugurilor lui nfatisari
duhovnicesti, adica le nlocuieste pe unele cu altele. Aceasta nlocuire o face si n mijlocul pntecelui, aducnd n
locul caldurii firesti, arderea sa,, iar n locul veseliei firesti, bucurie dobitoceasca.
Dar socotesc firesc ca lucratorul sa stie si aceasta: arderea sau caldura care iese de la mijloc (de la mijlocul pntecelui) la
inima, uneori iese singura de la sine n chip firesc, fara gnduri de desfrnare.
Zice Sfntul Calist Patriarhul:
Aceasta nu este nselaciune, ci vadirea firii, iar de socoteste cineva ca si ea este din dar, si nu din fire, aceasta
este cu adevarat nselaciune. Dar nu trebuie sa se ngrijeasca de asta cel ce se nevoieste, ci sa le respinga. (Calist
Patriarhul)
Alteori diavolul nsusi amesteca arderea sa cu pofta noastra si prin aceasta trage inima la gnduri de desfrnare, iar aceasta
este negresit nselaciune. Iar de se ncalzeste tot trupul, dar mintea este curata si lipsita de patima, nct patrunde n adncul
inimii, ncepnd si savrsind rugaciunea n inima, sa se stie ca aceasta este cu adevarat din har, iar nu din nselaciune. Dar se
ntmpla unora dintre nevoitori nu putina mpiedicare si neputinta trupeasca n aceasta sfintita lucrare, caci neputnd tine cu
masura si cu hotarre ostenelile si posturile cele mai presus de fire ce le mplineau sfintii, li se pare ca nu le este lor cu
putinta a ncepe fara acestea, lucrarea mintii. Ferindu-i de aceasta pagubire, prin masura ce le-o rnduieste, Marele Vasile
nvata astfel: nfrnarea se rnduieste potrivit puterii trupesti a fiecaruia. Cu adevarat si de aceasta mi se pare ca se cuvine
sa se tina seama, ca nu cumva, zdrobind cu nfrnarea cea fara masura puterea trupeasca, sa facem trupul sleit si neputincios
spre lucrarea duhovniceasca. Caci pe aceasta trebuie sa o avem lucratoare si nicidecum sa o slabim cu lipsa de masura,
pentru ca daca ar fi fost bine sa slabim cu trupurile si sa zacem abia vii, negresit asa ne-ar fi facut Domnul de la nceput. Dar
de vreme ce ne-a facut asa cum suntem, gresesc cei ce nu pazesc precum este ceea ce a fost facut.
Postitorul sa pazeasca, deci, numai binecredinciosia, ca sa nu se ncuibeze rautatea n suflet din pricina lenevirii; ca sa
nu slabeasca trezvia mintii si ridicarea cugetarii cu dinadinsul spre Dumnezeu; ca sa nu se ntunece sfintirea cea
duhovniceasca si luminarea care se iveste din ea n suflet. Caci de vor creste bunatatile amintite, nu vor avea patimile vreme
a se scula asupra trupului, pentru ca sufletul ndeletnicindu-se cu cele de sus, nu da trupului vreme spre trezirea patimilor. De
aceea, odata ce se produce aceasta stare n suflet, nu se mai deosebeste ntru nimic cel ce mannca anumite bucate de cel ce
nu le mannca. Ba unul ca acesta a tinut nu numai postul, ci si nfrnarea cea de totdeauna si are lauda pentru grija si luarea
aminte cea aleasa, aratata trupului, caci viata cea cu masura nu nfierbnta poftele. Aceasta o spune Sfntul Isaac Sirul:
Trupul cel neputincios de-l vei sili peste masura, aduce sufletului tulburare peste tulburare, iar Sfntul Ioan Scararul zice:
Vazut-am dusmanul numit pntece odihnit si dnd trezvie sufletului, si Vazutu-l-am pe acesta topit de post si totusi plin
de pacat, ca sa nu ne nadajduim n noi, ci spre Dumnezeu cel viu. Cu aceasta se potriveste si ntmplarea pe care o
povesteste Preacuviosul Nicon:
n acele vremuri se afla un batrn singur n pustie, care nu vazuse oameni de treizeci de ani si nu mncase nici
pine, ci numai radacini; dar a spus ca n toti anii aceia a fost foarte mult luptat de dracul desfrnarii. Si au

socotit Parintii ca nici trufia, nici hrana n-a fost pricina razboiului aceluia, ci faptul ca batrnul nu era deprins cu
trezvia mintii si cu lupta mpotriva amagirilor vrajmasilor.
Pentru aceea zice si Sfntul Maxim: Da trupului cele dupa putere si ntoarce toata nevointa ta spre lucrarea mintii. Si
iarasi, Sfntul Diadoh zice: Postul are lauda n sine, dar nu la Dumnezeu. Caci este lucrator si ornduieste bine pe cei ce-l
voiesc cu ntreaga fiinta. Deci nu se cade nevoitorilor binecredinciosi a se trufi pentru el, ci sa vada tinta cugetarii noastre n
credinta n Dumnezeu. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda vreodata cu uneltele lor, ca si cum ele ar fi scopul
mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul cu ajutorul lor, ca din el sa arate cu adevarat mestesugul lor.
Dar avnd o stare potrivita pentru primirea unui anumit fel de hrana, nu-ti pune toata silinta si nadejdea numai n post.
Ci postind cu masura si dupa puterea ta, sileste-te n lucrarea mintii. De ai putere sa te ndestulezi numai cu pine si apa, bine
este. Caci zice: Nu ntaresc celelalte bucate trupul, cum l ntaresc pinea si apa. Dar sa nu-ti para ca mplinesti vreo fapta
buna, postind astfel, ci nadajduieste a cstiga din post ntreaga cumpatare. Si asa ti va fi postul cu ntelegere, zice sfntul
Doroftei.
Iar de esti neputincios, Sfntul Grigorie Sinaitul ti porunceste sa mannci o litra de pine si sa bei pe zi, adica n zilele
cele dezlegate, trei sau patru pahare de vin, sau apa, daca vrei sa afli pe Dumnezeu; si sa primesti cte putin din toate cele
dulci ce se vor afla, ca sa scapi de naltarea cu cugetul si sa nu te scrbesti de cele bune facute de Dumnezeu, ci sa-I
multumesti Lui pentru toate. Aceasta este judecata celor priceputi.
Caci de te ndoiesti de mntuirea ta, fiindca mannci din toate bucatele cele dulci si bei putintel vin, aceasta vine din
necredinta si neputinta cugetului. Iar mpartasirea de bucate fara de pacat si potrivit cu voia lui Dumnezeu se poate afla n
trei stari ale sufletului: n nfrnare, n ndestulare si n saturare. nfrnarea nseamna a fi nca flamnd cnd te scoli de la
masa; ndestularea nseamna a nu fi nici flamnd, nici ngreunat; saturarea, a se ngreuna putintel. Iar a mnca dupa saturare
e usa a ndracirii pntecului, prin care intra desfrnarea. Socotindu-le acestea, alege-ti ceea ce se cade dupa puterea ta,
netrecnd peste aceste stari. Caci si aceasta apartine celor desavrsiti, cum zice Apostolul, adica a flamnzi si a se satura si a
le putea pe toate.
Acestea ti s-au aratat, o, iubitorule al lucrarii si al luarii aminte a mintii, numai din cuvintele Sfintilor Parinti celor mari:
care este masura nfrnarii si postul cel cu socoteala; si cum se cuvine a se nevoi cineva ntru luarea aminte. Deci auzind
acestea, nu se cade a ne departa de la lucrarea mintii, ci a ne sili ntru acestea, cu toata srguinta rugnd pe Domnul nostru
Iisus Hristos, sa ne fie ajutor si nvatator ntru aceasta. Caruia se cuvine toata slava, cinstea si nchinaciunea, n vecii vecilor.
Amin.

Akedia, nestatornicie, dezordine

Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cnd
navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar
pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osnda si la
munca vesnica se gndeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rde. Pe
Dumnezeu, e drept, l marturiseste, nsa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati n piept cnd se
misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul mpietrit si nu asculta. i
amintesti de ocara oamenilor si nu o ia n seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a
nchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta l aduc gndurile nvechite ale slavei desarte. Si
daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mntui. De fapt dracul acesta este dintre
cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este nvederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor
dosaditi, nchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac,
ntruct sufletul e strapuns putin cte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de mpietrirea
venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea
celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungnd acest drac, porunceste n
Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din nchisori, zicnd: Bolnav am fost
si n-ati venit la Mine. n orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul
acesta, n-a primit gnd de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit

din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cti s-au
fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci
a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1
Cnd sufletul nostru ncepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamntului, se furiseaza
de cele mai multe ori n el un gnd de trndavie, care nu-i ngaduie sa stea cu placere nici n
slujba cuvntului si nu-i lasa nici dorinta hotarta dupa bunurile viitoare; ba i nfatiseaza si viata
aceasta trecatoare ca neavnd nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica dea fi numita virtute; si nsasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi
oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavrsit. De aceasta patima molesitoare si
aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru ntre hotare foarte
nguste, cautnd numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai ntorcndu-se astfel mintea la
caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea mprastiere nesocotita. (Diadoh al
Foticeii)1

Ascultarea, taierea voii, supunerea

Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin
minte. (Evagrie Ponticul)2

Credinta

Sa alergam cu bucurie si cu luare aminte catre lupta cea buna nenfricosndu-ne de potrivnici
nostri care, si daca nu-i vedem privesc la fata sufletului nostru si de o vor vedea schimbata din
pricina fricii, atunci ne vor ataca si mai puternic cunoscnd viclenii ca ne-am slabanogit. Deci sa
ne narmam mpotriva lor cu curaj caci nimeni nu porneste razboi mpotriva celor ce lupta cu
ardoare.
Pe ct nfloreste credinta n inima, tot pe att se srguieste si trupul n slujire; iar cnd se
mpiedica n necredinta cade, caci Tot ce nu este din credinta este pacat (Romani 14,23).
Cel ce s-a hotart n adncul sufletului si din toata inima sa nu paraseasca lupta pna la cea din
urma suflare si sa nu se retraga nici n fata a mii de morti si primejdii, unul ca acesta nu va cadea
cu usurinta.
ndoiala inimii si nestatornicia sunt o necontenita pricina de poticnire si primejdii. Cei ce se muta
cu usurinta dintr-un loc n altul sunt cu totul lipsiti de pricepere caci nimic nu determina o mai
cumplita nerodire ca nerabdarea. Manastirea n care ai intrat sa-ti fie tie mormnt nainte de
mormnt. Nimeni n atare situatie nu iese din mormnt dect la nvierea obsteasca. Iar daca unii
au iesit si altfel, nu uita ca au murit din nou. Sa ne rugam Domnului sa nu ni se ntmple si noua
acelasi lucru.

Daca te-ai legat mpreuna cu altii sa traiesti n comunitate si observi ca nu sporesti, paraseste-i
fara nici o remuscare, desi cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva.
Multe sunt lucrarile mintii omului lucrator: meditarea la dragostea lui Dumnezeu, amintirea de
moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a mparatia Cerurilor, a rvnei sfintilor mucenici, amintirea
sfintelor puteri ngerii, amintirea de momentul iesirii sufletului, a judecatii, pronuntarea
sentintei, al pedepsei. Toate aceste gnduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-au facut
pe multi neputinciosi a mai pacatui. Sa ncepem deci cu cele mari si sa sfrsim cu cele care nu
trebuie uitate.
Precum ploaia intrnd n pamnt aduce plantelor o calitate potrivita lor: dulce celor dulci, amara
celor amare, asa si harul daruieste inimilor credinciosilor n care patrunde neschimbat lucrarile
potrivit nevoilor lor: celui ce flamnzeste i se face hrana, celui ce nseteaza, bautura preadulce,
cel caruia i este frig haina, celui ostenit odihna, celui ce se roaga nadejdea inimii si celui ce
plnge mngiere.
Cnd primim cu sufletul deschis toate cele neasteptate ntru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat
ne-am eliberat de frica.
Nu ntunericul si aspectul dezolant al locurilor i ntareste pe draci mpotriva noastra, ci
mputinarea si slabiciunea sufletului nostru, dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie.
Cel ce s-a facut rob Domnului nu se teme dect de Stapnul sau, cel ce nu este asa, se teme
pna si de umbra sa.
Cel ce a biruit frica lasa este vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.
Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceste ca cel fricos sa nu iasa la razboi ca nu cumva
ratacirea cea din urma a sufletului sa fie mai mare dect cea dinti cadere a trupului, si pe drept
cuvnt.
Hotarrea nendoielnica pricinuieste staruinta n necazuri si n locuri, iar ndoiala lucreaza
necredinta, caderea si stramutarile dese.
Barbatia inimii este un alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al
pacatului.
Sa nu te tulburi de cazi n fiecare zi, nici sa renunti cumva la lupta, ci stai barbateste si cu
siguranta; ngerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit ct este
proaspata, dar cele vechi nengrijite si nvrtosate sunt greu de vindecat si au nevoie de multa
osteneala, fier, de brici si de focul ce le nsoteste pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de
nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Daca sunt multe valurile marii, nu este oare cineva care sa-L trezeasca pe Iisus ca sa certe
vnturile si sa faca liniste pentru a-L cunoaste ca Dumnezeu si a I se nchina?
Toti suntem slabi sau bolnavi n privinta credintei putnd-o afirma cel mult prin cuvnt.
Numai cel ce s-a vindecat de o boala fara mijloace ajutatoare arata ca a crezut cu
adevarat.

De crezi cu adevarat ca Dumnezeu este cel ce te-a adus aici, ncredinteaza-i Lui grija de
tine, aruncnd asupra Lui toata grija ta si El va rndui precum voieste ale tale. Iar de te
ndoiesti pentru vreun lucru, sau pentru boala trupeasca ori pentru niscaiva patimi
sufletesti, trebuie sa te ngrijesti singur precum stii caci ndoiala ce apare n cel ce a lasat
toata grija lui Dumnezeu, necazul unei mici suparari, l face sa spuna totdeauna: Daca mas fi ngrijit de trup n-as fi astfel. Dar cel ce se preda pe sine lui Dumnezeu din toata
inima, trebuie sa se predea Lui pna la moarte caci el stie mai bine dect noi ceea ce este
de folos sufletului si trupului nostru si cu ct l lasa sa fie mai chinuit n trup, cu att i
aduce mai multa usurare de pacatele savrsite. Caci nimic nu cere Dumnezeu de la noi
dect multumire, rabdare si rugaciune pentru iertarea pacatelor. n masura n care crezi
mai putin ca se ngrijeste Dumnezeu de ale tale, te ngrijesti tu nsuti mai mult de tine.
Aceasta pentru ca nu cumva venindu-ti totusi vreo suparare de pe urma asa zisei lasari n
grija lui Dumnezeu, sa dai vina pe el. Cel ce se lasa din credinta tare n grija lui
Dumnezeu sa o faca cu gndul de a suporta chiar moartea caci abia atunci se arata deplina
lui credinta ca Dumnezeu l va scapa cnd i se parea ca nu mai este scapare pentru el.
Aceasta binenteles daca va vrea Dumnezeu sa-l scape.
Daca Dumnezeu ne da bunatatile vesnice cele negrait de mari si de pretioase, oare nu va
putea El bunul cu mult mai mult sa ne dea acest mic dar al sanatatii?
Zis-a Domnul catre Marta: De crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu. , crede deci si tu
si vei vedea pe Lazar nviat din morti stnd la masa cu Iisus si vei vedea si pe Maria
seznd lnga sfintele Lui picioare izbavita de grijile Martei.
Iar despre ochii bolnavi, puternic este Cel ce i-a plasmuit sa-i lumineze mpreuna cu
ochii dinauntru cu care daca am vedea, dupa cuvntul Mntuitorului, n-am mai avea
nevoie de cei dinafara care vad desertaciunea lumii.
Sa cunoastem taria cea mai mare a puterii care vine sa se uneasca cu noi, a puterii
Stapnului nostru Iisus Hristos care ne-a dat putere sa calcam n picioare serpi,
scorpioni si toata puterea vrajmasului .
Dumnezeu ne cere noua numai ct putem, dar noi nu dam nici ct putem datorita
moleselii noastre pricinuita de voia noastra. De fapt nu vrem sa dam ct putem, chiar
daca as da ct pot, aceasta ar fi si ea cu mult sub ceea ce este necesar pentru curatirea
mea de pacate, pentru mntuirea mea. Dar mila lui Dumnezeu mplineste nu numai ce nu
pot de fapt sa dau, ci si ceea ce lipseste din ceea ce pot sa dau. Se cere numai sa crezi n
darnicia Lui. Aceasta este ndrazneala credintei si Dumnezeu va da datorita credintei, nu
numai pe masura credintei noastre, ci si ct este nevoie.
Frica de Dumnezeu da putere, ea nu slabanogeste; cu ct mai mare este frica de
Dumnezeu n cineva, cu att este mai prezent El n acela cu puterea Lui care se
raspndeste din El. De aceea cel plin de frica de Dumnezeu este plin de puterea Lui caci
n frica aceasta este trairea prezentei covrsitoare a lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu
ti da putere sa n-ai frica de altceva, te ajuta mpotriva patimilor ti mobilizeaza si
ntareste toate resursele de lupta. n frica Dumnezeu este trait ca Cel ce nu poate fi
definit, este o frica ce-ti deschide orizontul de dincolo de lume care n acelasi timp te
atrage, care te face sa te pocaiesti de pacate, si sa urmaresti binele simtindu-l pe
Dumnezeu ca sustinator al binelui.
Zi ntotdeauna gndului tau: Eu si Dumnezeu suntem singuri pe lume si de nu voi face
voia Lui, nu voi fi aflat ca al Lui, ci ca al celui strain. (Trebuie sa ma port ca si cum n-ar
fi altul pe lume n afara de mine si de Dumnezeu, de aceea nu pot face dect sau voia mea
sau a lui Dumnezeu. Dar daca o fac pe a mea nu voi fi socotit ca al lui Dumnezeu, ci ca o

fiinta autonoma, strain de Dumnezeu sau ca a celuilalt a carui voie o fac caci facnd voia
mea, ma dovedesc robul orgoliulua meu sau a celui ce mi-a insuflat mndria.
Sa privim la Azaria si Anania, care avnd ncredere n Dumnezeu ca poate sa-i scape din
cuptor, ziceau mparatului: Avem n ceruri pe Dumnezeu care poate sa ne izbaveasca
din minile tale si din cuptorul de foc. Si chiar daca nu o va face, noi zeilor tai nu ne
nchinam. (Daniil 3,16-17) Dumnezeu nu i-a slavit ndata ce i-a lasat, pna ce-au fost
aruncati n cuptor, iar cnd s-a aratat tuturor desavrsita lor ncredere n Dumnezeu i-a
izbavit si i-a slavit pe ei lasnd prin ei pilda celor zabavnici n a crede n Dumnezeu, care
zice: Iar cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va mntui.
Unii calugari auzind de apropierea unor tlhari voiau sa plece din manastire. Dumnezeu
care ne-a izbavit pna acum de toate necazurile, negresit ca ne va izbavi si ne va apara de
orice rau. Sa aruncam, deci asupra Lui toata grija noastra (I Petru 5,7) si toata nadejdea.
Oriunde v-ati afla sa nu va fie teama de nici un rau prin rugaciunea sfintilor. Stati tari n
credinta n Hristos cntnd cu Proorocul: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme,
ce-mi va face mie omul? Luati seama sa nu vada omenii ca avndu-L pe Dumnezeu, va
temeti de oameni, caci este scris: chiar de-as umbla n mijlocul umbrei mortii nu ma voi
teme de rele ca Tu cu mine esti. Spune sufletului care se ndoieste sa aiba curaj:
Domnul puterilor este cu noi, ajutorul nostru este Dumnezeul lui Iacov. Va mbratisam
pe toti n Domnul care zice: Eu sunt, nu va temeti.
Prelungirea bolii sau sfrsitul ei tin de prestiinta lui Dumnezeu, cei ce se lasa deci cu
desavrsire n seama lui Dumnezeu sunt scapati de grija si El face cum voieste si cum este
de folos. Deci fiecare se va folosi de mncare dupa credinta pe care o are. Dar ce
nseamna dupa credinta pe care o are? Daca Dumnezeu a sfintit toate si le-a curatit spre a
se mpartasi cei ce cred, de ele, omul trebuie sa ia cu multumire din cele ce se gasesc
nefacnd nici o deosebire. Fiindca nu cele sfinte si curate vatama ci numai constiinta si
banuiala fricoasa si lipsa de credinta, prin socotinta ca-l vatama. Acela fiind sovaielnic n
credinta lui face deosebire ntre acestea si de aceea sporeste n el boala. Daca crede nsa
n Cel ce a venit si a vindecat toata boala si neputinta n popor, crede ca puternic este El
sa vindece nu numai bolile trupesti ci si pe ale omului dinauntru. nsa de face deosebire,
se fereste de cele vatamatoare neavnd ncredere ca le poate suporta si asa a fost biruit
n cugetul lui dovedindu-se n felul acesta ca neavnd o credinta ferma. De aceea feriti-va
sa luati ceva cu patima, caci aceasta vatama sufletul si trupul. (Cel ce face deosebire ntre
mncaruri ca unele ce-ar putea sa-l vatame trupeste si sufleteste, dovedeste ca n-are
credinta ca Dumnezeu l poate feri de ambele feluri de vatamari, sau ca-l poate vindeca
de toata boala trupeasca, fapt care-l fereste si de patima sufleteasca. Unul creznd ca
toate sunt bune si sfintite ca creaturi ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu poate vindeca
orice boala si-l poate feri de orice vatamare, prin credinta lui ferma are siguranta ca
Dumnezeu l va vindeca de orice boala si de aceea se foloseste de orice mncare fara nici
o retinere. Toate lucrurile, ntruct s-au creat ca daruri ale lui Dumnezeu pentru noi sunt
prin aceasta sfinte si deci nevatamatoare, dar cei ce le deosebesc, unesc cu ele o patima
si prin aceasta le fac vatamatoare. Sfntul Maxim Marturisitorul a spus ca lucrurile au
un sens pur care este de la Dumnezeu dar noi legam de unele sensuri o patima, daca
putem desprinde patima de ele, acestea nu mai sunt vatamatoare. Deci n libertatea
omului sta putinta folosirii curate sau a ntinarii lucrurilor. Trebuie sa ne curatim noi
nsine de patima ca sa putem vedea sau folosi lucrurile cum sunt de fapt ele, adica curate.
Omul le murdareste pe toate pentru ca le vede despartite de Dumnezeu, daca nsa
refacem legatura noastra cu Dumnezeu vazndu-le si pe ele ca venind de la Dumnezeu le
readucem la sfintenia lor).

De crede cineva ca nu se vatama nsa simte durerea bolii, ce trebuie sa cugete ca sa

nu cada n necredinta? De mannca cu credinta dar staruie durerea, nicidecum sa nu
intre n ndoiala, caci Dumnezeu l-a lasat n patimirea aceasta stiind ca durerea aceasta l
va izbavi de multe patimi. El trebuie sa-si aduca aminte de cuvintele Apostolului: Cnd
sunt slab, atunci sunt tare. Sa nu creada cumva ca aceasta se datoreaza mncarurilor ce i
se par ca-l vatama, ci din ngaduinta lui Dumnezeu caci chiar de s-ar mpartasi de cele
socotite bune si folositoare, cu nimic nu-l pot folosi acestea fara voia si lucrarea lui
Dumnezeu.
Puterile de la Dumnezeu se dau omului care este deschis lor prin credinta. Asemenea
revarsari de putere se fac prin si deci si din spiritul nostru.
Eu, preaiubite frate, n lncezeala mea de odinioara nu m-am aratat vreunui doctor, nici
nu mi-am pus vreun leac pe rana, nu din virtute ci din lene, ferindu-ma sa umblu prin sate
si orase si sa ngreunez pe cineva facndu-l sa se ngrijeasca de mine nevrednicul,
temndu-ma de raspunsul ce voi avea sa-l dau n ceasul pe care-l si asteptam, vrajmasilor
mei. Fericit este cel ce poate sa rabde, caci se face partas rabdarii lui Iov. Ma gndesc ca
sunt si multe femei care au staruit rabdnd n durerile lor trupesti, lasnd totul n seama
lui Dumnezeu, nct sa ma rusinez sa-mi spun barbat cu numele. Cea care sufera de
curgerea sngelui parasindu-si gndirea de mai nainte, dupa ce vazuse ca doctorii trupesti
nu i-au putut folosi la nimic macar ca cheltuise tot ce avea, si-a nsusit o alta gndire si a
alergat la Marele si Duhovnicescul Doctor ceresc, care tamaduieste si sufletele trupurilor.
Astfel, boala a fugit speriata de porunca. Apoi cananeanca a lasat pe oamenii lumii, pe
vrajitori, ghicitori vaznd desertaciunea mestesugului lor si a venit la Stapnul strignd:
Miluieste-ma, Fiul lui David si de la o margine a pamntului la alta s-a vestit tuturor
ceea ce i-a facut ei Doctorul de oameni iubitor. Le las pe celelalte oprindu-ma doar la
acestea doua, gndindu-ma ca doar voi putea ajunge si eu cndva la credinta lor ca sa ma
nvrednicesc la fericire, caci mi ajung aceste doua femei ca sa ma dea de rusine
nemaifiind nevoie sa mai aduc vorba de credinta si de smerenia sutasului care nu numai
ca a lasat doctorii si vracii timpului si a cazut la Stapnul, ci s-a si socotit pe sine
nevrednic sa-L duca n casa sa, ci I-a spus cu credinta puternica: Spune numai cu
cuvntul si se va tamadui sluga mea . Astfel marea lui credinta a fost laudata de chiar
Mntuitorul celor de fata.
Cine are credinta n Hristos ca o teorie si nu trage din ea nici o concluzie pentru viata
lui, avnd de fapt o credinta lipsita de viata, de miezul ei cel viu si roditor, este tot un
eretic pentru ca mai mult compromite credinta dect o slujeste.
Semnul ca cineva are nadejde n Dumnezeu este sa se scuture de tot gndul si grija
trupului nemainchipuindu-si cumva ca are ceva al veacului acestuia caci altfel si-ar avea
nadejdea n aceasta si nu n Dumnezeu.
n numele Domnului, de ai trebuinta de ceva, spune-mi ca sa-ti dau! Frate, Dumnezeu sati daruiasca rasplata pentru buna intentie, dar niciodata trebuindu-mi vreun lucru, n-am
spus cuiva da-mi, ci vede Dumnezeu de am trebuinta de ceva si nseamna cuiva acest
gnd, iar acela mi aduce iar eu primesc. Aceasta o spun pentru ca daca cer eu, nu este
trebuinta ci pofta. (Dumnezeu are grija de mplinirea trebuintelor oamenilor, nu a
poftelor. Trebuintele sunt cele ce tin de firea data de Dumnezeu; poftele si le strnesc
oamenii cautnd cele peste trebuinta firii, sau sunt strnite de demoni.)
Fiule, n-am voit sa-l necajesc pe acel frate, de aceea am aruncat toata grija asupra lui
Dumnezeu (I Petru 5,7), cautnd sa cunosc prin el voia lui Dumnezeu. Am crezut ca daca
vrea Dumnezeu ca noi sa luam acel loc, l va convinge pe acel frate sa nu se supere, iar de

se va supara, se va arata ca Dumnezeu nca nu voieste ca noi sa luam acel loc. Iata nsa ca
Dumnezeu la convins pe acesta si el a primit cu bucurie ndeplinindu-se astfel lucru cu
pace. S-a minunat atunci fratele de credinta avvei, de nadejdea neclintita n Dumnezeu,
de iubirea lui fata de aproapele si de nelipirea fata de lucrurile lumii caci nu l-a biruit
nevoia si apasarea unei trebuinte.
Frate, credinta n Dumnezeu cere ca daca cineva se preda pe sine lui Dumnezeu sa nu se
mai aiba pe sine n stapnirea sa, ci sa se supuna Lui pna la ultima suflare. Deci orice
vine peste el, sa primeasca cu multumire de la Dumnezeu si aceasta nseamna a multumi
n toate ( I Tesaloniceni 5,18) Daca omul nu primeste cele ce-i vin asupra, nu asculta de
Dumnezeu cautnd de fapt sa-si impuna voia sa. Deci credinta este una cu smerenia.
Roaga-te pentru mine si nu te descuraja pentru ca altfel mnii pe Dumnezeu, sustinndu-ti
voia ta.
Tristetea care vine din nencrederea n Dumnezeu da proportii mari greutatilor venite
sau asteptate pricinuind prin aceasta nu numai o inhibitie, o paralizie a puterilor
sufletesti, ci chiar o neputinta de a mai suporta viata aceasta nseamna moarte. Cine
crede n Dumnezeu relativizeaza toate greutatile vietii, stie ca ele sunt trecatoare, ca
Dumnezeu va interveni la cererea lui si le va nlatura.
Daca credem ca Dumnezeu nu minte si ca celui ce crede, toate i sunt cu putinta , cum
de n-ai dobndit ceea ce-ai dorit?
Ce sa fac daca sunt ostenit de calatorie, iar unii nu ma gazduiesc si nu-mi dau de
mncare, mie fiindu-mi foame? Gndeste-te, cine este Cel care are grija de toti si i
hraneste pe toti. Daca deci Acesta ar fi voit sa te hraneasca, i-ar fi ndemnat pe ei sa te
primeasca, dar daca nu te-au primit, este vadit ca Dumnezeu nu a voit, deci nu sunt
nicidecum ei de vina, caci toate ce se fac spre cercarea si mntuirea omului ca sa rabde si
sa se osndeasca pe sine nsusi ca nevrednic.
De cumparati ocrotirea omului, nu va va ocroti Dumnezeu! Nu cauta sa placi oamenilor
caci unul ca acesta se nstraineaza de Hristos. Aceasta o arata Apostolul zicnd: De as
mai placea oamenilor, n-as mai fi robul lui Hristos. Fa-le toate dupa voia lui Dumnezeu
si-L vei avea pe El n ajutor.
Dumnezeu vrea sa-L avem pe El, sau gndul la El n tot ce facem si noi ne gndim numai
la noi ca fiinte autonome, ignornd total omniprezenta si maretia lui Dumnezeu ca si cum
am putea fi noi sau vreun lucru despartit de fundamentul ultim al lui.
Pazeste totdeauna pe Dumnezeu n duhul tau rugndu-te pentru orice lucru si pazeste cu
hotarre caile tale. Nu cauta sa placi oamenilor si vei primi harul lui Dumnezeu, caci cei
ce cauta sa placa oamenilor sunt straini de Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu nu este cu
ei. Sa ai duhul lui Dumnezeu si El te va nvata toate precum e drept, caci fara el nu poti
izbuti cum se cuvine. Nu te teme de nimeni, ci adu-ti aminte de cuvntul: Domnul este
ajutorul meu, nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul?
Ce este ndoiala inimii si ce nseamna a fi ndoielnic? ndoiala inimii sta n a te ntreba
sau a avea mereu n suflet ntrebarea: Oare Dumnezeu are mila de mine sau nu? Daca
cugeti ca nu, aceasta este necredinta, iar de nu crezi ca Dumnezeu are mai multa mila de
tine dect poti ntelege, pentru ce te mai rogi? Apoi a fi ndoielnic nseamna a nu te preda
cu desavrsirii mortii pentru mparatia Cerurilor, ci a te ngriji mai mult de trup.
Cine alearga la rugaciunile Maicii Domnului si a sfintilor ca la niste munti, alearga de
fapt la credinta n Hristos. Cine nu crede ca Hristos s-a nascut din Fecioara nu crede ca

el este Dumnezeu ntrupat. Cine crede n rugaciunile sfintilor catre Hristos, crede n
credinta lor n Acela ca Dumnezeu care deci ne poate mntui.
ndoiala produce si ea o boala; cnd zici nu cred ca sunt sanatos simti cu adevarat un
nceput de mbolnavire.
Daca celui ce crede toate-i sunt cu putinta unde este atunci credinta ta? Sau daca ti-ai
ales starea unui mort, ntreaba-l pe mort daca o mai doreste pe sotia sa sau daca nu va fi
osndit pentru ca venind ea, a curvit. Daca i-ai lasat pe morti sa-si ngroape mortii lor,
pentru ce nu binevestesti mparatia lui Dumnezeu? Unde s-a ascuns de la tine cuvntul
Scripturii: Credincios este Dumnezeu care nu ne va lasa pe noi sa fim ispititi iar daca le
patimim pe acestea din necredinta noastra, sa nu nvinuim soarele ca nu lumineaza. De
este puternic Cel ce-i zdrobeste pe toti vrajmasii mpreuna cu noi si pentru noi, pentru ce-l
brfim ca sta departe de noi daca aceasta ni se trage din pricina necredintei si lenevirii
noastre? Daca nimeni nu-i mai tare ca El si te falesti zicnd: Tu cu mine esti atunci de
ce te mai temi si tremuri ca un copil avnd asemenea aparator? (De ce te vaiti ca nu poti
birui aceasta ntristare cnd stii ca celui ce crede toate-i sunt cu putinta? Unde este
credinta ta daca socotesti ca nu poti birui ntristarea pricinuita de despartirea de sotie.)
Daca suntem sensibili la cuvntul lui Hristos n care lucreaza Hristos nsusi, simtim n
constiinta chemarea sau revendicarea Lui si trebuinta de a-I raspunde afirmativ. Simtim
n aceasta chemare atractiva lucrarea Duhului lui Hristos cel viu si nu o porunca
cunoscuta din litera Scripturii, privita ca exterioara lui Dumnezeu. Simtim pe Hristos
nsusi prin Duhul Sau n aceasta revendicare dulce si neconditionata, simtim o viata
noua patrunsa n noi, aceasta viata ne face sfinti caci n ea ne simtim uniti cu Hristos,
izvorul sfinteniei noastre.
Sa folosim leacurile ca unii ce n-au ajuns nca la desavrsire dar nu trebuie sa ne punem
nadejdea n ele ci n Dumnezeu care da moartea si viata dupa spusa: Eu bat si Eu
vindec (Deuteronom 32,39). Nu uita deci ca nu se vindeca cineva fara Dumnezeu.
Roaga-te frate sa iesim cu pace din putinele noastre zile caci nimic nu vine la ntmplare
si Cel ce se lipeste de Domnul este un duh cu El. ( I Corinteni 6,7)
Tot ce face omul din frica de Dumnezeu foloseste sufletului sau.
Prednd fiinta ta ca pe o unealta activa voii celui ce-ti cere sa faci ceva, care este
rnduit spre aceasta de Dumnezeu , traiesti predarea ta absoluta, care-ti cere ceea ce-i
spre binele tau prin alta voie concreta. Prin aceasta ti arati ncrederea absoluta n
Dumnezeu. Voia ta nu se mai interpune ntre tine si El; cnd voia ta nu mai nchide
intrarea spre interiorul fiintei tale, atunci l simti pe Dumnezeu n suveranitatea Lui de
care atrni n mod absolut recunoscnd aceasta atrnare. A primi din ascultare pentru
Dumnezeu chiar si moartea aceasta nseamna predarea totala lui Dumnezeu sau
aducerea ca jertfa lui Dumnezeu. Cel ce traieste n aceasta dispozitie este tot timpul o
jertfa vie lui Dumnezeu capabil de a devei o jertfa prin moarte. Dar cel ce se preda lui
Dumnezeu total primindu-l n sine se sfinteste caci nu face nimic contrar lui Dumnezeu
sau separat de el, ci numai ceea ce place lui Dumnezeu si din puterea lui Dumnezeu.
Simtirea prezentei lui Dumnezeu cel Atotputernic da omului putere sa-si stapneasca
agitatia si frica manifestata n violenta si aroganta celui ce nu-si cunoaste modestele sale
masuri.
Cel ce vine la Dumnezeu nu trebuie sa se descurajeze si sa se teama, altfel nu va pune
niciodata nceput caii lui.

Daca Dumnezeu te-a adus aici, El te va si calauzi, iar daca ai venit prin voia ta, scris este:
Le-a trimis dupa mestesugirile inimilor lor . (Psalmi 80,10)
Deznadejdea paralizeaza orice initiativa si orice efort spiritual; nu mai crezi n tine, nici
n ajutorul lui Dumnezeu.
Nu poate muri cineva fara hotarrea lui Dumnezeu, chiar de-ar fi muscat de zeci de mii
de serpi veninosi. (Chiar muscatura nsasi se produce prin voia lui Dumnezeu.)
Frica de Dumnezeu este o marturie launtrica a sufletului despre prezenta si puterea lui
Dumnezeu. (Fil. XII)
Sa nu te tulburi niciodata, ci mai degraba sa ne straduim sa privim spre sarpele de arama
pe care l-a facut Moise, dupa cuvntul Domnului. Caci l-a pus pe el n vrful muntelui, ca
tot cel muscat de vreun sarpe, privind la el sa se vindece (Numeri 21,8-9) Domnul nostru
Iisus Hristos s-a asemanat cu sarpele de arama Fiul lui Dumnezeu s-a facut om , care
prin Adam a devenit sarpe sau dusman al lui Dumnezeu. Dar Fiul lui Dumnezeu s-a facut
om fara pacat, ceea ce s-a aratat n faptul ca s-a facut un sarpe de arama fara venin sau
fara vreo suflare pacatoasa. De aceea la porunca lui Dumnezeu, Moise l-a nchipuit pe
Hristos prin sarpele de arama. Ba ntr-un fel Hristos nsusi lucra prin acel sarpe de arama,
privirea la el vindecnd pe cei pe care veninul serpilor ce-i muscau pe oameni, le
pricinuia acestora moartea. Dar Hristos, omul adevarat, plin de puterea dumnezeiasca, va
scapa pe oameni si de moartea vesnica. (Fil. XII)
De cauta cineva pe Domnul cu durerea inimii, Domnul l aude, daca cere ntru cunostinta
si se ngrijeste cu frica, nu este legat de ceva din ale lumii, ca sa-l duca pe el nempiedicat
naintea scaunului de judecata a lui Dumnezeu, dupa puterea lui. (Fil. XII)
Ia aminte la tine cu amanuntime, ca unul ce esti totdeauna naintea lui Dumnezeu, ca sa
nu nadajduiesti nimic de la nimeni dect de la El singur, cu credinta. Iar de ai trebuinta de
ceva, roaga-te lui Dumnezeu ca sa ti se mplineasca trebuinta dupa voia Lui. Si
multumeste lui Dumnezeu totdeauna ca Celui ce ti-a mplinit-o, iar de-ti lipseste ceva sa
nu-ti pui nicidecum nadejdea n om, nici sa te ntristezi ori sa crtesti, ci suporta cu
hotarre fara tulburare zicnd: Sunt vrednic de multe necazuri pentru pacatele mele, dar
de voieste Dumnezeu, ma poate milui. Astfel cugetnd, ti se va mplini toata trebuinta. Ia
aminte apoi sa nu voiesti sa primesti ceva de nu esti asigurat ca Dumnezeu ti-a trimis
aceea din roade drepte si astfel sa o primesti cu pace si cu constiinta mpacata. Iar cele ce
le vezi venindu-ti din nedreptate, lupta sau viclenie, respinge-le si le arunca gndind ca
mai buna este o particica mica cu frica lui Dumnezeu, dect multe vistierii cu
nedreptate. (Sa nu primesti nici o scapare de vreun necaz, sau vreo usurare a vietii prin
vreo fapta nedreapta a ta sau a altuia caci e de preferat un lucru mai mic ce-ti vine dintr-o
fapta dupa Dumnezeu, dect un bine mai mare venit pe cale necinstita.) (Fil XII)

Cunoastere, gnoza ignoranta

Oamenii se socotesc rationali nsa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au nvatat cuvintele si
cartile vechilor ntelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa
deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si
toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savrsesc cu multa

multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca rationali.(Antonie cel

Mare)7
Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-L placa; si
numai la aceasta si deprinde sufletul sau: cum sa-i placa lui Dumnezeu, multumindu-i pentru o
asa de mare purtare de grija si pentru crmuirea tuturor, orice soarta ar avea el n viata. Pentru
ca este nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare
si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se ntmpla cum trebuie, spre
folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci n cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu
sta mntuirea si desavrsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7
Cel ce poate mblnzi pe cei nenvatati, ca sa iubeasca nvatatura si ndreptarea, facator de om
trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care ndreapta pe cei desfrnati catre petrecerea
virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor. Caci blndetea si
nfrnarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor. (Antonie cel Mare)7
Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ngaduie sa fie ndreptat. Cel ce nu poate fi ndreptat
este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce
traiesc laolalta cu pacatul nu li se ngaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. (Antonie
cel Mare)7
Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de virtutile sufletului, caci
acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele vremelnice se mpartaseste numai pe ct se
poate, dupa cum da si voieste Dumnezeu, folosindu-se cu multumire si bucurie de ele orict de
smerite ar fi. Mncarea scumpa hraneste numai trupul; cunostinta lui Dumnezeu nsa,
nfrnarea, bunatatea, facerea de bine, buna cinstire si blndetea, acestea ndumnezeiesc
sufletul. (Antonie cel Mare)7
Sufletul este n trup, iar n suflet este mintea si n minte cuvntul. Prin ele Dumnezeu fiind
nteles si preamarit face sufletul nemuritor, dndu-i nestricaciunea si fericirea vesnica. Caci
Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existenta numai pentru bunatatea Sa. (Antonie cel
Mare)7
Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o ntuneca fara numai pacatul. Prin
urmare celui curat nimic nu-i este nenteles, iar cuvntului sau nimic nu-i este cu neputinta de
exprimat. (Antonie cel Mare)7
Cuvntul care are nteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea
desarta, care cauta sa masoare cerul si pamntul, marimea soarelui si departarea stelelor, este
o nascocire a omului care se osteneste n desert. Caci cautnd cele ce nu folosesc nimic,
osteneste n zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu neputinta
oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7
Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci raul se naste din
nestiinta, iar binele, care mntuieste sufletul, din cunostinta lui Dumnezeu. Prin urmare daca te
vei srgui sa nu faci voile tale, petrecnd cu trezvie si cunoscnd pe Dumnezeu, mintea ta va fi
cu grija la virtuti. Daca nsa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit de necunostinta lui
Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetnd la relele ce ti se vor ntmpla dupa
moarte. (Antonie cel Mare)7

Ochiul priveste cele vazute, iar mintea ntelege cele nevazute caci mintea care iubeste pe
Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a
luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel Mare)7
Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie pe sine pe toate le stie
ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru mntuirea omului. Caci sta n puterea
omului sa nteleaga toate si sa creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu
pun pret pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte dobndesc de la
Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7
Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si nu
poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7
Sufletul se afla n lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta. Sufletul
care ntelege lumea si vrea sa se mntuiasca n fiecare ceas are o lege pe care nu o calca. El
cugeta ntru sine ca acum e vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o faca aceasta
judecatorul. El stie ca-si poate pierde mntuirea primind cea mai mica placere urta. (Antonie
cel Mare)7
Sufletul cu adevarat rational vaznd fericirea celor rai si bunatatea celor nevrednici nu se
sminteste, dorindu-si fericirea lor n viata aceasta, cum fac oamenii nesocotiti. El cunoaste
lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vietii cu vremelnicia ei si judecata care nu poate fi
mituita. Un suflet ca acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea
hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7
Omului credincios si celui ce vrea sa nteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i este anevoie. Iar daca
vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor celor ce au fost facute si a celor ce se fac cu
cuvntul Lui. Si toate sunt pentru om. (Antonie cel Mare)7
Dintre cele ce le cugetam, unele si pun tiparul pe minte si dau o forma, altele i dau numai o
cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La nceput era Cuvntul
si Cuvntul era la Dumnezeu lasa un nteles n inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun
tiparul pe ea. Cuvintele: lund pine dau o forma mintii, iar: a frnt-o iarasi si pun tiparul
pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul seznd pe un scaun nalt si ridicat, si pune tiparul pe
minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tipar}l pe
minte, dar ntelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala,
naltata prin fapte bune, primind n sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu
sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice
si de femeie, ca e scaun al necinstei, ntelegndu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte;
iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre
cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se
roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te
ntrebi daca, precum este n privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si n privinta celor
trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi
starea ei cugetnd ntelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza
mintea de sensurile care si pun tiparul pe ea si o nfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu,
fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este
trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun

tiparul pe minte, unele nsemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se
ntmpla la fel ca n cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci n cazul celor trupesti unele si
pun tiparul pe minte, altele nu, pe cnd dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie
Ponticul)7
Cel ce a dobndit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte,
care i nfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea
duhovniceasca. Cta vreme nsa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu
fapta, aratnd lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie
Ponticul)7
Pna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, nca n-a privit locul lui
Dumnezeu. Caci poate sa se afle n cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele.
(Evagrie Ponticul)7
Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este mpreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din
somn puterea de ntelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie
Ponticul)7
Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la
jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca
pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia,
schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea
pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi.
Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de
pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de
lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale
copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa
ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu
lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd
rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd
n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea
bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei,
prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre,
pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu
cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare;
nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele.
Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora.
Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de
acestea. (Nil Ascetul)7
Citind dumnezeiestile Scripturi cugeta la cele ascunse ntr-nsele; caci cte mai-nainte s-au
scris, toate-zice- spre a noastra nvatatura s-au scris. (Marcu Ascetul)7
Nestiinta ndeamna la mpotrivire fata de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se sporeste
numarul pacatelor. (Marcu Ascetul)7
Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor
va cadea. (Marcu Ascetul)7

Cel ce dispretuieste cunostinta si se lauda cu lipsa de nvatatura nu e simplu numai n cuvnt, ci

si n cunostinta. (Marcu Ascetul)7
Precum altceva e maiestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este simplitatea n
cuvnt si altceva priceperea. (Marcu Ascetul)7
Simplitatea cuvintelor nu vatama pe cel preacuvios, precum nici maiestria cuvintelor pe cel
smerit la cuget. (Marcu Ascetul)7
Nu zice: Nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat daca nu fac aceea. Daca le-ai face pe
toate cte le stii ca sunt bune, ti s-ar descoperi pe urma si celelalte, cunoscndu-se una din
cealalta. De aceea nu-ti foloseste sa cunosti cele de al doilea, nainte de mplinirea celor dinti.
Caci cunostinta ngmfa, ndemnnd la nelucrare, iar dragostea zideste, ndemnnd la
rabdarea tuturor. (Marcu Ascetul)7
Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe,
ngmfndu-te n desert cu simpla lor ntelegere. (Marcu Ascetul)7
Cel ce a lasat fapta si se reazema pe cunostinta simpla tine n loc de sabie cu doua taisuri bat de
trestie, care n vreme de razboi, cum zice Scriptura, gaureste mna si strecoara n ea otrava firii
nainte de cea a vrajmasilor. (Marcu Ascetul)7
Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat. Caci cunostinta naturala
premerge credintei. (Marcu Ascetul)7
Cel ce primeste cuvintele adevarului primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Caci zice: Cel ce va
primeste pe voi pe Mine ma primeste. (Marcu Ascetul)7
Cel ce zice ca cunoaste toate mestesugurile diavolului, se da pe sine ca desavrsit fara sa stie
nimic. (Marcu Ascetul)7
Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile, dar ntelepti sunt cei ce stapnesc
voile lor. (Marcu Ascetul)7
Daca esti iubitor de nvatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla cunostinta ngmfa pe
om. (Marcu Ascetul)7
Adeseori, din negrija pentru fapte, se ntuneca si cunostinta. Caci lucrurile, a caror mplinire a
fost nesocotita, s-au sters n parte si din amintire. (Marcu Ascetul)7
Scriptura de aceea ne ndeamna sa dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-L slujim Lui cum
se cuvine prin fapte. (Marcu Ascetul)7
Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata. Caci aceasta i arata
fiecaruia toate greselile cte le face. (Marcu Ascetul)7
Mintea, care a uitat de cunostinta adevarata, se lupta pentru cele protivnice, ca pentru unele
ce-i sunt de folos. (Marcu Ascetul)7
Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dupa nestiinta e necredinta.7
Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea adevarului,
pe masura nadejdii n Hristos. (Marcu Ascetul)7

Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispita si de trndavie. Dar n vreme de

rugaciune l pagubeste. (Marcu Ascetul)7
Cel ce a nvatat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El se fereste de tot raul.
(Marcu Ascetul)7
Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de
amndoua partile de prapastii si usor de rasturnat de orice vnt. Cnd e laudat, se umfla de
mndrie; cnd e dojenit, se otareste; cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd ajunge n
suferinte, se tnguieste; de ntelege ceva cauta numaidect sa arate; cnd nu ntelege, se face
ca ntelege; daca e bogat, se ngmfa; daca e sarac, se face ca nu e; cnd se satura, e plin de
ndrazneala; cnd posteste, se umple de slava desarta; cu cei ce-l mustra se ia la cearta; iar pe
cei ce-l iarta i socoteste prosti. Daca, prin urmare, cineva n-a dobndit, prin harul lui Hristos,
cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte
ntmplari. (Marcu Ascetul)7
ntelepciunea nu sta numai n a cunoaste adevarul din naltimea naturala, ci si n a rabda
rautatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a noastra proprie. Caci cei ce ramn la cea dinti se
umfla de mndrie; iar cei ce au ajuns la a doua au dobndit smerenie n cugetare. (Marcu
Ascetul)7
Definitia cunostintei: a te uita pe tine cnd te gndesti la Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
Cuvntul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat de lucrarea dragostei ce
izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra se ndeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea
despre Dumnezeu. Caci nu simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca att de mult se
largeste prin vederi, ct vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam totdeauna cu
credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a cuvnta. Caci nimic nu e mai sarac
dect cugetarea care, stnd afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al
Foticeii)7
Nici cel ce este nca luminat nu se cade sa se apropie de vederile duhovnicesti; nici cel nvaluit
din belsug de lumina bunatatii Preasfntului Duh sa nu nceapa a cuvnta, pentru ca lipsa
luminii aduce nestiinta; iar belsugul nu ngaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de
dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava Domnului. Prin urmare
numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta
masura daruieste sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste
credinta celui ce graieste ntru credinta. Caci rnduiala este ca cel ce nvata pe altii sa guste,
prin dragoste, el mai nti din rodul cunostintei, asa cum plugarul care se osteneste trebuie sa
se mpartaseasca el mai nti din roade. (Diadoh al Foticeii)7
Att ntelepciunea, ct si cunostinta, ct si celelalte daruri dumnezeiesti sunt ale unuia si
aceluiasi Duh Sfnt. Dar fiecare din ele si are lucrarea sa deosebita. De aceea unuia i s-a dat
ntelepciune, altuia cunostinta ntru acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe
om de Dumnezeu prin experienta, dar nu ndeamna sufletul sa cuvnteze despre lucruri. De
aceea unii dintre cei ce petrec n viata monahala sunt luminati de ea n simtirea lor, dar la
cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca nsa se da cuiva pe lnga cunostinta si ntelepciune, n duh de
frica, lucru ce rar se ntmpla, aceasta descopera nsasi lucrarea cunostintei, prin dragoste.
Fiindca cea dinti obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvnt. Dar cunostinta o

aduce rugaciunea si linistea multa, cnd lipsesc cu desavrsire grijile; iar ntelepciunea o aduce
meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da.
(Diadoh al Foticeii)7
Cuvntul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi neiubitor de slava desarta.
Caci mngind toate partile sufletului prin simtirea inimii, l face sa nu mai aiba trebuinta de
slava de la oameni. De aceea i pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacnd-o ntreaga n
dragostea de Dumnezeu. Dar cuvntul ntelepciunii lumesti l ndeamna pe om pururi spre
iubirea de slava. Caci neputnd mngia si satisface pe cei ce-l graiesc, prin experienta simtirii,
le daruieste placerea laudelor, fiind el nsusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom
cunoaste deci fara ratacire aceasta nrurire a cuvntului lui Dumnezeu, daca vom cheltui
ceasurile cnd nu graim, n tacere lipsita de griji si n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)7
Cnd cercetam adncul credintei, se tulbura, dar cnd l privim cu dispozitia simpla a inimii, se
nsenineaza. Caci adncul credintei, fiind apa uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari
iscoditoare. Sa plutim deci pe aceste ape cu simplitatea ntelegerii, ca sa ajungem la limanul voii
lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7
Cel ce s-a mpartasit de sfnta cunostinta si a gustat din dulceata lui Dumnezeu, nu mai trebuie
sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul
de dreptatea lui Dumnezeu. Caci care ar fi deosebirea ntre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului
acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavrsit fata de dreptatea acelora? De
aceea cel dinti se numeste drept omenesc, iar cea de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel
Mntuitorul nostru fiind ocart nu raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda n
tacere sa fie dezbracat si de haine si pentru mntuirea noastra a suferit durere; ba, ceea ce e
mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care l chinuiau. Dar oamenii lumii nu nceteaza sa se judece
pna ce nu-si iau cu adaos napoi lucrurile de la cei cu care se judeca, mai ales cnd si primesc
dobnzile nainte de a li se plati datoria. Asa nct dreptul lor se face adeseori nceput de mare
nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7
Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si datatoare de toata
bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca inima asa de mult spre iubirea bunatatii
Lui, cum o face harisma cuvntarii de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al
bunatatii lui Dumnezeu, daruieste sufletului cele dinti daruri. Ea ne face mai nti sa
dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, n locul poftelor stricacioase,
ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi lumineaza mintea noastra cu focul care o
preschimba, nct o face sa fie n comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu
toata inima spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este frumoasa,
atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu cuvintele lui Dumnezeu n fulgerarile
luminii negraite; ca sa nu spun multe, ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea
nedespartita cu Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si ntre oameni (o minune!) sa se cnte
limpede stapnirea lui Dumnezeu, n sunete dumnezeiesti, armonizate de aceasta
dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al Foticeii)7
Mintea cuvntatoare de Dumnezeu (teologica), ndulcindu-si si ncalzindu-si sufletul cu nsesi
cuvintele lui Dumnezeu, dobndeste nepatimirea n masura potrivita. Caci cuvintele
Domnului, zice, sunt cuvinte curate, argint lamurit n foc pe seama pamntului. Iar mintea

cunoscatoare (gnostica), ntarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai presus de patimi. Dar si
mintea cuvntatoare de Dumnezeu gusta din experienta celei cunoscatoare, daca se face pe
sine mai smerita, precum si mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare),
daca si pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se ntmpla ca sa se
dea amndoua darurile n ntregime fiecarei minti. Iar pricina este ca amndoua sa se minuneze
de ceea ce are mai mult cealalta dect ea si asa sa sporeasca n ele smerita cugetare, mpreuna
cu rvna dreptatii. De aceea zice Apostolul: Unuia prin Duhul i s-a dat cuvnt de ntelepciune,
altuia cuvnt de cunostinta n acelasi Duh. (Diadoh al Foticeii)7

Curaj frica, lasitate

Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se nfricoseze ndata de patimile

care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile
lumesti sufletul si iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac
naintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini ale muncilor. (Antonie
cel Mare)8
Pregateste-te ca uf luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar
daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau
de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept,
marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul) 8
ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de
sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca
pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8
De te vor ameninta dracii, aratndu-se deodata din vazduh ca sa te nspaimnte si sa-ti
rapeasca mintea, sa nu te nfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se
tem de tine, ncercnd sa vada daca le dai atentie, sau l dispretuiesti cu desavrsire. (Evagrie
Ponticul)8
Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugndu-se el, a venit o naprca si s-a lipit de piciorul lui.
Dar el nu a cobort minile, mai-nainte de ce nu si-a mplinit rugaciunea obisnuita. Si ntru
nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dect pe sine nsusi. (Evagrie Ponticul)
8
Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin
minte. (Evagrie Ponticul)8

Curaj-frica

Frica este o nsusire copilareasca pe care o manifesta sufletul mbatrnit ntru slava desarta.
Frica este lipsa credintei aratata n asteptare plina de spaima a unor lucruri neprevazute. Este o
presimtire a unei primejdii nchipuite, o cutremurare a inimii care se nspaimnta si se
mputineaza pentru unele nenorociri ndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar si
n lucrurile cele mai sigure. (Scara Sfntul Ioan Scararul)
Sufletul mndru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme si fuge la cel mai mic
zgomot sau umbre. (Scara Sfntul Ioan Scararul)
Cei ce plng si nu se mai feresc de durere, nu se mai tem de nimic, dar cei predispusi la frica,
chiar si dintr-un lucru mic se nspaimnta si de multe ori si ies si din minti. (Sunt cei ce nu-si mai
cruta trupul si asteapta cu hotarre orice li s-ar ntmpla, cautnd ei de bunavoie suferinta.)
Omul fricos sufera de doua boli: de putinatatea credintei si de iubirea de trup. (Scara Sfntul
Ioan Scararul)
Cnd cineva cade din masura chibzuielii, devine att fricos ct si ndraznet, caci sufletul sau este
slabit. Omul cnd pierde echilibrul interior nu se mai cunoaste pe sine si cade astfel n extreme.
(Scara Sfntul Ioan Scararul)
Precum mormolocii i nfricoseaza pe prunci, asa si umbrele pe cei mndri. Nu este cu putinta ca
cel ce se teme de Dumnezeu sa aiba frica, daca va zice ca afara de Dumnezeu nu se teme de
altul. Frica de Dumnezeu da curaj de a birui orice frica lasa de ceva de pe pamnt. Omul care
crede stie ca Dumnezeu l va apara, sau ca daca va pierde n cele pamntesti, chiar viata sa, o va
avea pe aceasta plina de toate bunatatile n cer. Cel ce are frica de cele pamntesti si nu se
bizuie dect pe sine, se teme n chip real totdeauna de ele. Nici eu-l propriu, nici cele ale lumii
nu-l asigura mpotriva necazurilor si nenorocirilor. (Scara Sfntul Ioan Scararul)
Precum apa strmtorata tsneste spre naltime, asa de multe ori si sufletul strmtorat de
primejdii urca spre Dumnezeu prin pocainta si se mntuieste. (Scara Sfntul Ioan Scararul)
De la Hristos ncoace nu mai poate spune nimeni: Doamne, om nu am caci toti l avem pe
Hristos, dar Hristos lucreaza prin cei ce cred n El. (Scara Sfntul Ioan Scararul)

Ce sa fac parinte ca mi-e frica? Locuitorii cetatii se tem de barbari pna ce nu au ajutorul
mparatului, dar cnd afla ca a sosit n cetate generalul, nu se mai tem stiind ca acum are
cine sa-i apere. Chiar de vor auzi ca se apropie barbarii, nu se ngrijoreaza avnd pe cel ce
se lupta pentru ei. Deci si noi, daca credem n Dumnezeu, nu ne vom mai teme de draci
caci ne va trimite ajutorul Lui. (Sfintii Varsanufie si Ioan)

Un frate se nfricosa tare de tlhari si a destainuit Batrnului frica sa. Dumnezeu nu

paraseste pe nimeni caci a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi (Evrei 13,15), dar
ne preda necredintei noastre. Sunt oare mai multi tlhari care navalesc dect carele si
puterile lui Faraon? Si stim cu totii ca printr-un cuvnt si la un semn al Domnului au fost
deodata necate toate. Nu-ti aduci aminte cum i-a orbit pe cei ce veneau asupra lui Elisei?
(IV mparati 6,18) Cel ce stie sa izbaveasca de ispite pe credinciosi, Acela le-a facut si le
face si acum pe toate. Cum vom uita oare Scriptura care zice: Domnul te va pazi pe tine
de tot raul, pazi-va Domnul sufletul tau. Si cum vom da uitarii cuvntul: Voua si perii
capului va sunt numarati, ori: Nici o vrabie nu va cadea n plasa fara stirea Tatalui
vostru, nu e cu mult mai de pret omul dect o vrabie? O, frica fiica a necredintei, pna
unde m-ai cobort! Aceasta-i nspaimntatoare: orbeste mintea, moleseste inima,
mputineaza sufletul si-i desparte pe oameni de Dumnezeu. Este sora lipsei de nadejde si-i
mna pe oameni de la frica de Dumnezeu n tara pierzaniei. Frate, sa fugim de ea si sa-l
desteptam pe Hristos din somn zicnd: Stapne, mntuieste-ne ca pierim! si El
sculndu-se, va certa navala vntului si o va potoli, iar noua ne va spune: Eu sunt, nu va
temeti! Sa parasim deci toiagul de trestie si sa luam toiagul crucii n care se sprijinesc cei
ce schiopateaza, prin care se scoala mortii, ntru care se lauda Apostolul, cu care am fost
izbaviti de pradarea diavolului, noi nsine asezndu-ne lnga Cel ce S-a rastignit pentru
noi, caci El ne pastoreste pe noi oile Sale si prin El sunt alungati lupii poftitori de snge.
(Crucea este puterea noastra de a ne depasi, este puterea pregatita noua de Hristos. El a
rabdat-o pentru a ntari firea omeneasca din El mpotriva crutarii egoiste si pentru a ne
comunica aceasta putere si noua. Pomenirea ei legata de semnul ei l aduce pe Hristos
nsusi n noi, pe Hristos care a ntarit firea Sa omeneasca rabdnd crucea si care, n urma
acestei ntariri a biruit moartea. Nu putea nvia Dumnezeu o fire omeneasca molesita
mbracnd-o n viata larga netrecatoare care reprezinta o suprema tarie ca pe un obiect. Ea
nsasi trebuie sa vina n ntmpinarea nvierii sale, ca actul acestei tarii spirituale prin
rabdarea durerilor opuse egoismului. Crucea este dovada milei lui Hristos pentru noi, dar
si mijlocul pe care ni l-a daruit pentru a ne ntari si a creste spre taria vietii generoase
nesupusa mortii, ngustarii egoiste. n cruce l avem pe Hristos cu puterea Lui
atotiubitoare dar ca sa ne nsusim si noi aceasta putere. Prin ea alungam diavolii care ne
supun cnd suntem fricosi din egoism, prin ea suntem paziti n pasunea ntinsa a hranei
nemuritoare adusa noua de Hristos. Diavolul vrea sa ne faca fricosi ca sa ne predam si sa
devenim astfel robii lui. Hristos ne vrea puternici, liberi, frati ai Lui si ai tuturor, partasi la
puterea generozitatii si la slava Lui. Dracii ne robesc pentru ca de fapt nici ei nu sunt
liberi fiind robi slabi ai patimii mndriei lor, lucrnd sub stapnirea ei. (Sfintii Varsanufie
si Ioan)

Curvia curatia

Din patru lucruri se nmulteste curvia trupului: din somnul pe nesaturate, din glume si din
mpodobirea trupului. (Avva Isaia)
Neprihanit este cel ce nici macar n somn nu mai simte n sine vreo miscare ct de slaba a
desfrnarii. Neprihanit este cel ce a dobndit o totala insensibilitate fata de trupuri, oricare le-ar

fi frumusetea, iar regula si definitia desavrsitei puritati consta n aceasta: a avea aceiasi
atitudine catre cele nsufletite si cele nensufletite, rationale si cele lipsite de ratiune.
Cel care a dobndit neprihanirea sa nu-si nchipuie cumva ca a cstigat-o prin forte proprii, caci
este cu neputinta ca cineva sa-si biruiasca firea. Unde s-a biruit firea, este vadit ca acolo-i de fata
Cel mai presus de fire.
nceputul curatiei este neconsimtirea gndurilor spurcate si cnd n timpul somnului apar
scurgeri necauzate de imagini tulburatoare. Mijlocul este marcat de miscari firesti cauzate de
ndestularea bucatelor dar nensotite de nchipuiri obscene si izbavire de orice scurgeri. Iar
sfrsitul este moartea trupului fata de aceste miscari, nainte de moartea gndurilor (gndurile
se mai pot ivi n minte dar trupul nu mai reactioneaza deloc).
Cel ce a alungat cinele acesta cu ajutorul rugaciunii se aseamana celui ce lupta cu un leu, dar
cel ce l nfrnge pe acesta cu mpotrivirea n cuvnt se aseamana celui ce-si urmareste
dusmanul. Cel care respinge dintr-o data navala lui, desi se afla nca n trup, s-a sculat din sicriu.
Daca semnul adevaratei puritati este disparitia nchipuirilor din timpul somnului sau
insensibilitatea fata de ele, apoi culmea desfrnarii este aceea de a avea scurgeri treaz fiind n
urma gndurilor care ne umbla prin minte.
Sa nu crezi trupului atta vreme ct traiesti si sa nu-i dai ndrazneala pna nu te vei ntlni cu
Hristos.
Nu ndrazni sa crezi ca nfrnndu-te nu vei mai putea cadea, caci un oarecare nemncnd nimic
a fost aruncat din cer (Cel ce crede ca nfrnndu-se nu va cadea, zamisleste mndria si prin
aceasta a si cazut precum a cazut si satana din cer fara sa mannce nimic.)
Bine a spus oarecare dintre gnostici atunci cnd au definit ndepartarea de lume ca pe o
dusmanie fata de trup si lupta mpotriva stomacului.
n general vorbind, caderile la cei ncepatori provin ntotdeauna din desfatarea cu mncari, la cei
de mijloc, din mndrie, de care e adevarat, nu sunt scutiti nici cei dinti, iar n cei ce se apropie
de desavrsire, numai din osndirea aproapelui.
Nu ncerca sa alungi demonul desfrnarii prin rationamente si argumente contrarii pentru ca
acesta este mult prea puternic ca sa fie ctusi de putin afectat de acestea, ca unul ce are n
ajutor nclinarile rele ale propriei noastre firi.
Cel ce voieste sa-si biruie trupul sau sa se lupte prin puterea proprie, n zadar alearga caci de nu
va nimici Domnul casa trupului si nu o va zidi pe cea a sufletului n zadar posteste, privegheaza
cel ce vrea sa o strice.
Pune naintea Domnului slabiciunea firii tale recunoscnd ntru toate neputinta proprie si vei lua
darul neprihanirii pe nesimtite.
Cnd diavolul voieste sa arunce doua persoane ntr-o legatura de rusine, dupa ce cearca
slabiciunea ambelor parti, dendata arunca focul patimii acolo unde stie ca prinde mai repede.
Sa fim atenti si n aceasta ca sa observam care este dulceata care ne-o procura demonul
desfrnarii prin cntarea de psalmi.

Sa ne ferim de pipait si atingere caci negresit ne vom pngari trupeste, nimic nefiind mai
primejdios dect acest simt. Adu-ti aminte de cel ce si-a nfasurat mna n rasa cnd a voit sa-si
ajute mama bolnava si fa-ti mna moarta spre a nu te apropia de cele firesti ori nefiresti, de
trupul tau sau al altuia. (Maica faptei este atingerea, precum a acesteia vederea si a acesteia
auzul si mirosirea. Deci, daca cineva nu vine condus de acestea la atingere ci cade mai degraba
cu gndul, nu vine la fapta; mai bine zis nu se napusteste spre fapta rea de aceea sa fugim
ncepnd chiar de la privire.)
Negresit, nimeni nu trebuie sa se atinga cu minile sau cu un alt madular, chiar de-ar fi rude
apropiate; si nu numai aceasta, dar nici macar sa nu tinem dezgolit vreun madular al nostru, mai
ales daca cineva este razboit de trup. Nici sa nu ne scarpinam, caci atingerea e maica pacatului.
Aducerea aminte de moarte sa se culce si sa se scoale cu tine, tot asa si rugaciunea lui Iisus, caci
nu vei afla alte ajutoare mai mari ca acestea n somn. Cnd ne ntindem pe asternut trebuie sa
fim cu multa grija pentru ca n timpul somnului mintea singura fara de trup se lupta cu demonii
prin gndurile ce-au strabatut-o n timpul zilei, iar daca gndurile ce ne-a preocupat au fost
ndreptate spre placerile trupesti, mintea va fi o tradatoare a cauzei sale nsati si a trupului.
Nimeni sa nu se nvoiasca a se gndi ziua la nalucirile sale din timpul somnului, caci intentia
demonilor este aceea de a ne pngari starea de veghe cu cele visate.
n vremea razboiului desfrnarii de un real ajutor este: sacul, cenusa, starea n picioare de toata
noaptea, foamea, limba arsa de sete, asezarea n cosciug si nainte de toate umilinta. De
neaparata trebuinta este ajutorul unui parinte sau a unui frate srguincios caci ar fi o minune sa
se poata mntui din ocean o corabie singura.
nviere n aceasta viata pamnteasca este cea venita prin schimbarea moravurilor caci cnd
desfrnatul se face neprihanit si lacomul milostiv si cel aspru blnd, a venit la nviere nca aici
ca o arvuna a celei viitoare. Si cum e aceasta nviere? Prin faptul ca pacatul a fost omort si
dreptatea s-a naltat, caci viata cea veche a ncetat si cea a tot noua si ngereasca e traita. La
nvierea de obste trupul fiind total nduhovnicit ntr-o comuniune dialogica cu Dumnezeu va fi cu
totul neprihanit, deci nestricacios.
Sa fugim, ca sa nu vedem, nici sa auzim de fructul din care ni s-a poruncit sa nu gustam caci m-as
mira sa ne socotim mai tari dect proorocul David. (Priveste aici folosul mutarii din locul care
favorizeaza pacatul, caci Duhul Sfnt nvatnd pe parinti ca cel ce se nvoieste si poate schimba
moravurile din schimbarea locului, acesta striga: fugiti de locul caderilor! Cel ce nu se
departeaza de pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de pacat iar pricinile pacatului sunt
acestea: vinul, femeile, bunastarea si propasirea trupului; nu pentru ca acestea sunt prin fire
pacat, ci pentru ca firea nclina prin ele spre faptuirea pacatului. De aceea omul trebuie sa se
pazeasca cu srguinta.)
Multe sunt chipurile n care lucreaza sarpele poftei trupesti: celor necercati le insufla sa guste
numai din acea dulceata si pe urma sa nceteze; pe cei cercati i strneste ticalosul la aducere
aminte. Multi din cei dinti sunt razboiti din necunoasterea raului, dar ceilalti sufera razboaie ca
unii ce-au trecut deja prin tina acestei urciuni, dar de multe ori se ntmpla si dimpotriva.
Gasim la parintii care lamuresc lucrurile n chipul cel mai amanuntit si un alt nteles subtire al
gndurilor viclene un impuls care apare brusc si nu-i lasa timp de gndit celui atacat,

dezlantuind cu putere n el focul pacatului. Nimic nu apare cu o miscare att de surprinzatoare si

rapida mai greu de observat ca aceasta a curviei, care-si face prezenta n suflet chiar si numai de
la o simpla amintire asupra careia mintea nu apuca sa staruie. Daca a reusit cineva sa nteleaga o
astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor sa ne nvete si pe noi cum se poate curvi numai dintro singura privire, din pipait, dintr-o atingere neatenta de cineva sau din ascultarea vreunei
melodii fara chiar a avea timp sa cugete ctusi de putin. (Este vorba despre gnduri sau imagini
care urca dintr-o data si pe nesimtite din regiunile inferioare ale sufletului, din subconstient
pentru a dezlantui o patima. Robirea urmeaza nsotirii si cere timp si un mod de dezvoltare dar
uneori este unita cu rapirea si se produce repede, fara a mai fi nevoie de obisnuinta, fara timp si
fara un teren deja pregatit. Ea aduce vatamarea prin simple gnduri si simtiri n vremea n care
suntem rapiti.)
Gndurile patimase se nasc din simturile trupului, din amintirea experientelor patimase
anterioare, printr-o vedere placuta, printr-o atingere a vreunui trup, prin mirosirea unei bune
miresme, prin auzirea vreunui glas dulce. Sa nvete acestea cel ce poate n Domnul, caci ele sunt
foarte folositoare si trebuincioase celor ce se ndeletnicesc cu faptuirea prin cunostinta, dar
pentru cel ce lupta n simplitatea inimii acestea nu-i sunt de folos caci cunostinta nu este a
tuturor. Cu toate acestea nici fericita simplitate nu o au toti ca pavaza fata de vicleniile dracilor.
Demonul acesta pndeste si observa cu atentie vremurile prielnice mai mult dect ceilalti
cautnd ticalosul sa ne razboiasca mai ales atunci cnd nu putem sa ne rugam si trupeste
mpotriva lui. Este de folos celor ce n-au dobndit nca adevarata rugaciune a inimii sa-si chinuie
trupul ntru rugaciunea cea exterioara: ntinderea minilor, lovirea pieptului, ridicarea ochilor
ntru curatie spre cer, murmurul gemetelor si deasa plecare a genunchilor. Neputnd deseori
face acestea din pricina persoanelor care sunt de fata, demonii tocmai atunci se reped si ne
razboiesc, neavnd nca taria sa le rezistam prin statornicia mintii si prin puterea nevazuta a
rugaciunii, vrnd nevrnd ncepem sa slabim n fata lor. retrage-te atunci n graba ntr-un loc ferit
si aici ridica privirile spre cer, ntinde-ti minile n forma de cruce fara a le misca pentru ca prin
aceasta nfatisare sa rusinezi pe Amalic si sa-l biruiesti. Striga catre Cel ce te poate mntui, nu
prin cuvinte pretentioase, ci prin vorbe smerite. ncepe mai nti de toate cu : Miluieste-ma ca
neputincios sunt si atunci vei simti puterea Celui Preanalt si vei izgoni n chip nevazut pe cei
nevazuti, prin ajutor nevazut. Cel ce s-a obisnuit sa se roage astfel l va putea izgoni repede chiar
si numai cu sufletul singur pe vrajmas caci al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu
lucratorilor celui dinti, lucru care este conform dreptatii.
Cine a biruit trupul? Cel ce si-a zdrobit inima; dar cine si-a zdrobit inima? Cel ce s-a tagaduit pe
sine, caci cum nu se va zdrobi cel ce a murit voii sale?
Exista un demon care atunci cnd ne ntindem n pat ne sageteaza cu cugete pacatoase si josnice
pentru ca descurajndu-ne ca avem astfel de gnduri spurcate sa nu ne mai ridicam la rugaciune
mpotriva lui si astfel adormind n gnduri murdare sa avem visuri ntinate.
Daca desfrnarea sta n aceea ca cel stapnit de ea se nfierbnta si dupa animalele
necuvntatoare, firea nepatimirii are fata de toate o simtire ca fata de cele nensufletite.
Cauta pastorule virtutea fara de care nu va putea vedea nimeni pe Domnul si fa-i pe fiii tai sa o
cstige nainte de toate pe aceasta, izbavindu-i pe ei cu totul de vederea oricarei fete netede si
asemanatoare celor femeiesti.

Daca pazim trupul nepatat de atingerea femeii, dar inima noastra se uneste cu gndurile
spurcate, nu avem nici un folos.

Sa n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeasi vrsta caci aceasta stare de suflet nu te lasa
sa ajungi la plns. nfrneaza-ti ochii sa nu ia aminte la cineva si nu vei umple inima ta de
cumplita ndrazneala care duce la pierzanie sigura.
Tineretea trebuie sa se pazeasca n toate cu mare grija caci diavolul i doboara repede pe
tineri. Mai nti ncep sa vorbeasca cnd se ntlnesc ca pentru folosul sufletului, ba de
multe ori chiar si fara acest motiv. Dupa aceea trec la altele cum ar fi pofta, ndrazneala,
clevetirea si alte multe rele. Asa se mplineste cu ei spusa: ncepnd de la duh, acum
sfrsiti n trup? Toate acestea le-ati patimit n zadar. Asa ajung tinerii la cadere: de la a
ncepe sa vorbeasca unii cu altii fara judecata si de a sedea mpreuna. Masura iubirii lor
ntreolalta aceasta sa fie: sa nu se cleveteasca unii pe altii, sa nu se urasca, sa nu se
iubeasca pentru frumusetea trupului, nici pentru vreo lucrare trupeasca oarecare; sa nu
sada unii cu altii fara de mare trebuinta ca sa nu cada n ndrazneala care nimiceste
roadele monahului si-l lasa ca pe un pom uscat caci spune Apostolul ca vorbirile rele
strica obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)
Ce sa fac parinte caci sunt tulburat de gndul desfrnarii? Chinuieste-te ct poti
ca aceasta ti sta n putere, dar nu te ncrede n aceasta, ci n iubirea si acoperamntul lui
Dumnezeu. Si nu lncezi caci lncezeala este nceputul tuturor relelor si pe lnga aceasta
pazeste-ti ochii cu desavrsire.
De e nevoie sa vorbesti cu unii, cheama numele Domnului n ajutor zicnd: Doamne
Iisuse, acopera-ma si ajuta slabiciunii mele! si ndrazneste caci va sfarma sageata
vrajmasilor caci numele Lui pricinuieste nelucrarea raului.
Ce nseamna cuvntul: Ia seama sa nu te rapeasca gndul curviei? Acest cuvnt
se potriveste nu numai curviei, ci si altor pacate; aceasta o patimeste mintea din pricina
mprastierii, deci omul trebuie sa se adune n sine zicnd: Doamne, iarta-ma pentru
numele Tau cel sfnt ca din negrija mea mi s-a ntmplat acestea si izbaveste-ma de
mprastiere si de toata cursa vrajmasului ca a Ta este slava n veci. Amin.
Cnd vrajmasul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pntecele
tai.
De unde vine pornirea trupului? pornirea trupului vine din negrija caci negrija mna
fara sa-ti dai seama sa judeci si sa osndesti pe aproapele si asa te tradeaza. Cnd Israil
slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta l pazea de dusmani, dar cnd nu se mai ngrijea
sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu i lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca.
Supararea ta din pricina curviei vine de la gndurile tale mpotriva aproapelui si de la
judecarea lui, dar si de la familiaritatea ndrazneata cu cei cu care ti-am spus sa nu mai ai
aceasta ndrazneala.
De multe ori am fost ispitit si eu n tineretea mea de catre dracul curviei dar m-am ostenit
luptnd cu gndurile, mpotrivindu-ma si nenvoindu-ma cu ele caci puneam naintea
ochilor chinurile cele vesnice si facnd astfel n fiecare zi vreme de sapte ani, m-a usurat
Dumnezeu de ele. Acestei ispite i pune capat rugaciunea nencetata nsotita de plns.

Deci nu te lasa slabit de demoni ca sa privesti la acea fata de care esti ispitit ori sa intri n
vorba cu acela si chiar de-ai ajunge fara voia ta sa te ntlnesti cu el, trage-ti privirea de la
el cu iscusinta, cu frica si cu hotarre si sa nu-ti predai auzul glasului sau. Iar daca acel
frate ar intra n vorba cu tine de la sine sau s-ar aseza lnga tine fara sa stie ca te ispiteste
departeaza-te de el cu iscusinta n chip cuviincios si fara graba. Spune gndului tau:
Adu-ti aminte de judecata cea nfricosatoare a lui Dumnezeu si de rusinea ce o vor suferi
cei ce fac cele spurcate. Lupta deci cu putere mpotriva gndurilor tale si vei afla prin
rugaciunea sfintilor ajutorul lui Dumnezeu.
Din negrija, uitare si nepasare mintea se orbeste treptat si ajunge sa ia aminte la cel pe
care-l poftesti, apoi graieste omul cu el nascocind motive ca sa-i graiasca si sa sada
mpreuna cu el venind astfel pe toate caile la mplinirea poftei sale. A lasa gndul sa
zaboveasca n acestea nseamna a mari razboiul care duce n cele din urma la cadere
sigura, daca nu cu trupul, macar cu duhul prin ndulciri. Si asa ajunge omul sa-si aprinda
singur foc n sine. nsa inima celui ce voieste cu adevarat sa se mntuiasca se teme sa
primeasca samnta.
Cel trimis la Judecata de apoi n iad e descoperit cu toate faptele lui de rusine n fata
tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat rationament nu le mai poate acoperi pentru
vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-si recunosc fara rusine caracterul urt
al faptelor lor este o resemnare ntr-o stare de scrba pe care si-o recunosc toti n mod
reciproc.

Castitatea, fecioria, curatia curvia, desfrnarea

A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul
mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale
duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au
racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si
forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea
nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile
duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe
care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri
foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai
mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se
zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si
mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor
prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l
ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie
monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva,
zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n
ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe
de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)4
Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte
nselator si ct se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea

mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cnd i sta nainte cu evlavie si frica. (Evagrie
Ponticul)4
Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece, cuvntul vei umbla.
Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt
mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din acestea, pornirea spre desfru
vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea acestor patimi, a
numit organele de mpreunare cele de sub pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate.
Caci daca slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde
si se ntarta, de acolo si primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o
alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se
nimicesc toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a
aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur
mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci
precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si nascoceste
nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui pune n miscare tot
mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea mncarilor darma si surpa
la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de
darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte,
precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum
mai marele bucatarilor din Babilon a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic,
tragndu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor,
rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se
si naintnd mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei,
fiindca ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si
foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce
nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort,
nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)4
Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator.
Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si
dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar
stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept
cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind
nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din
vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri
ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc
acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se
de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub
pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna
de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta
simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre
pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel
de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si
felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n
nici o vreme. (Nil Ascetul)4

Trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa mplineasca cu
patima cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori necuratii n vis ori n
somn. Caci chiar daca nu a avut cineva amestecate cu femeia la aratare si e socotit cast,
feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfnt, naintea lui Dumnezeu, care vede
cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si necumpatat; si pe dreptate va fi osndit n ziua
aceea, de nu va plnge si nu se va tngui, topindu-si trupul necontenit cu posturi, privegheri si
rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-o si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea
cuvntului dumnezeiesc, aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat
si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie
spre a o pofti pe ea a si preacurvit cu ea n inima sa. De aceea e de folos tnarului sa nu se
ntlneasca, de e cu putinta, deloc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate, sa
vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si l cunoaste mai
bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n cumpatare, cu putina
bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie mpreuna cu Parinti
duhovnicesti ncercati, lasndu-se nteleptit si calauzit de ei. (Marcu Ascetul)4
Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4

Deznadejde, descurajare, cedare

Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa

si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici nteleasa de ei.
Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mntuirii, prin srguinta si dorinta,
totusi se fac mai buni sau n nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic. (Antonie
cel Mare)9
Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul ntristarii nu primeste sa faca aceasta, ci
el ucide gndurile celor ce au nceput aceasta vietuire, taind si uscnd prin ntristare orice
placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac
razboieste pe un monah cu masura, l face ncercat, caci l convinge sa nu se apropie de nimic
dintr-ale lumii acesteia si sa nlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gnduri
care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau l silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest
lucru l-a gndit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. De as putea, zice, sa ma
omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta. Simbol al acestui drac este salbaticiunea
numita naprca, a carei fire se arata prietenoasa, nsa al carei venin covrseste veninul
celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul nsusi. Acestui drac i-a predat
Pavel pe cel ce a facut nelegiuire n Corint. De aceea si scrie cu rvna Corintenilor, zicnd:
Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie nghitit unul ca acesta de o ntristare mai mare. Dar
duhul acesta, care ntristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De
aceea si Ioan Botezatorul i numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la
Dumnezeu pui de naprci, zicnd: Cine v-a aratat voua sa fugiti de mnia ce va sa vie? Faceti
deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai ntru voi: Parinte avem pe Avraam.
Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamntul si din neamul sau, s-a facut mai tare
dect dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9

Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului.
Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce
le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)9
Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se ntmpla ca, n vreme ce te rogi curat si
netulburat, sa ti se nfatiseze deodata nainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la
parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te nduplece sa crezi ca dumnezeirea este ctimea ce ti sa descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este ctime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9
Ia seama la gnduri cnd te rogi; daca au ncetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu
cazi n vreo cursa si sa te predai nselat. (Evagrie Ponticul)9
Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutita si
vatamatoare, spre pedepsirea ei. (Marcu Ascetul)9
Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9
Parasirea povatuitoare aduce sufletului ntristare multa; de asemenea o anumita smerenie si
deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa
cuviinta, la smerenie. Ea produce n inima ndata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire,
precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea n sens de lepadare lasa sufletul sa se umple
de deznadejde, de necredinta, de fumul mndriei si de mnie. Deci avnd noi experienta
ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. n cazul
celei dinti suntem datori sa-l aducem multumire nsotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce
ne pedepseste nenfrnarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne nvete, asemenea
unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. n cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem
marturisirea nencetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom
putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai
nainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cnd se da lupta ntre suflet si Satana,
ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum
am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9

Discernamntul trezvia

Cei ce voiesc sa slujeasca cu sinceritate lui Hristos, nainte de orice, trebuie sa aiba grija de a-si
alege dupa sfaturile parintilor si prin constiinta lor proprie, locurile, felurile de viata, chipurile de
virtute si ndeletnicirile potrivite cu ei nsisi. Caci nu toti pot duce o viata cenobitica din pricina
lacomiei, dupa cum iarasi nu toti pot trai n sihastrie din pricina caracterului lor irascibil. Fiecare
dar sa cerceteze care i este viata cea mai potrivita.
Observnd din curiozitate faptele bucatarului, l-am vazut purtnd o mica tablita ce-i atrna la
cureaua cu care era ncins si pe care am aflat ca-si nsemna gndurile din fiecare zi, pe care apoi
le marturisea pastorului. Dar nu numai pe acesta l-am vazut procednd astfel, ci si pe multi altii,
caci precum am auzit, asa le-a poruncit lor staretul.

Lupta-te nencetat cu propria-ti cugetare ca, risipita fiind aceasta, sa o aduni pe ct poti n sine.
Dumnezeu nu cere de la ncepatori rugaciune nerisipita. Nu deznadajdui cnd atentia ti este
furata spre altceva, ci persevereaza pururea chemndu-ti mintea sa intre n sine.
Numai cel adunat n sine vede dincolo de sine si respectiv dincolo de aparentele lumii. Minunea
celor de dincolo se vede numai prin mintea adunata n ea nsasi, pentru ca prin ea sunt
transparente si pentru ca infinitatea lor se aseamana cu indefinitul mintii intrnd astfel cu
usurinta n legatura cu el.
Aduna-ti mintea si nu iubi deloc a te arata pentru a te putea desprinde de cele pamntesti caci
dracii se tem de adunarea mintii cum se tem hotii de cini. (Priveste cu atentie n inima ta uitnd
de toate si cerceteaza de e ntinata si din ce cauza, ce fel de patimi sunt n ea pentru care trebuie
sa ceri iertare, sau de poti vedea prin curatia ei transparenta pe Dumnezeu. Dracii se tem de
mintea adunata n inima pentru ca astfel l vedem pe Dumnezeu si traim legatura cu El, de care e
lipita att de tare ca nu mai poate fi furata de ei.)
Nesimtirea fie n trup, fie n suflet este o letargie care prin durata bolii si a nepasarii, a trecut n
fire.
mpietrirea este o cugetare amortita, o fiica a gndurilor patimase ce au pus stapnire pe om(a
prejudecatilor), o nghetare a rvnei, un lat al barbatiei, o necunoastere a strapungerii inimii, o
poarta a deznadejdii, o maica a uitarii si dupa nastere, o fiica a fiicei sale. (Uitarea naste
nesimtirea, iar nesimtirea odata nascuta, naste la rndul ei uitarea. E ceva obisnuit patimilor ca
facnd pui, acestia le nasc la rndul lor pe ele, adica se maresc ele nsesi prin puii care-i nasc.
Nesimtirea si uitarea sunt reciproc maici si fiice, iar uitarea e lepadare aducerii aminte. Prin
uitare omul se rupe de trecut si de viitor, si reduce viata la clipa de fata, se ntuneca din pricina
lipsei de orizont. Nehranita de amintirea trecutului si de gndul la viitor, viata clipei slabeste,
trece ca un abur n nimic, e mai mult moarta. Moartea unui astfel de om se arata si n faptul ca
traieste lenes din prejudecati, din ramasite sau din gnduri ce vin de la altii care staruiesc moarte
n el fara sa le mai dea el viata, gndindu-le si prelucrndu-le el nsusi. Filozofia lui este fixa si
rigida; ea nu se mai adapa din viata n continua miscare. El nu mai gndeste, nu mai vibreaza din
adnc, mintea lui este inerta.)
mpietritul este un filozof nentelept care se osndeste pe sine nsusi voind sa se arate nvatator
altora, orator care se condamna pe sine nsusi prin vorbele pe care le rosteste, orb care pretinde
ca-i nvata pe ceilalti sa vada ceea ce nici el nu vede. Vorbeste despre felul vindecarii unei rani n
timp ce nu nceteaza sa si-o scarpine pe a sa; vorbeste mpotriva bolii dar nu nceteaza sa
mannce cele ce-i sunt vatamatoare; se roaga sa fie eliberat de pacat pentru ca ndata sa se
ntoarca la patima sa. Fac raul striga el, nsa cu osrdie continua sa-l faca. Se roaga cu gura
mpotriva patimii, iar trupul nu-l lasa sa lupte contra ei. Filozofeaza despre moarte dar se poarta
ca si cum ar fi nemuritor, suspina sa se desparta de trup, dar doarme ca si cnd ar fi vesnic.
Predica nfrnarea, dar se straduieste sa-si satisfaca lacomia. Fericeste ascultarea dar e cel dinti
care o ignora. Citeste despre nfricosata judecata si ncepe sa zmbeasca, citeste despre slava
desarta si chiar n timpul lecturii se umple de ea. Se pregateste pentru priveghere, dar ndata
cade ntr-un somn adnc; lauda rugaciunea dar fuge de ea ca de-un bici. Lauda pe cei lipsiti de
rautate dar nu se rusineaza sa tina minte raul si sa se lupta pentru o zdreanta. nfuriindu-se, se
amaraste si din pricina ca s-a amart din nou se nfurie, si cu toate ca este de doua ori biruit, este
att de mpietrit nct nimic nu simte. Saturndu-se se caieste si dupa putin timp, adauga alta

saturare. Fericeste tacerea, dar o lauda prin vorbarie. nvata despre blndete dar se mnie chiar
n timp ce nvata despre ea. Trezindu-se din somn suspina parndu-i rau dar lasndu-si capul pe
perna iarasi se supune patimii. Ocaraste rsul si nvata zmbind despre plns. naintea oricaruia
se acuza pe sine de slava desarta si semetie, dar prin aceasta dezaprobare se slaveste pe sine.
Priveste patimas la fete si vorbeste despre neprihanire; petrecnd n mijlocul lumii lauda pe cei
retrasi n pustiu nerealiznd ct de mult se face singur de rusine. Slaveste pe cei milostivi dar cum
i vede pe cei saraci i ocaraste; se osndeste pururea pe sine nsa nu voieste sa aiba constiinta
raului savrsit, ca sa nu zic ca nici nu poate.
Este o lupta a omului cu sine nsusi, o continua contradictie, niciodata deplin depasita; ea este
proprie celui mpietrit n sensul ca se complace cu voia n aceasta stare. Aceasta boala este
prezentata ntr-un grad mai mare sau mai redus la fiecare si de aceea este mereu un astfel de om
amenintat sa cada tot mai mult n ea. mpietrirea creste cu prelungirea si sporirea pacatului, este
o nvrtosare crescnda a firii. Ea nabusa toate pornirile spre bine si spre eliberare, omoara orice
zvcnire de viata adevarata traind n felul acesta o moarte din ce n ce mai adnc ntiparita si
atotstapnitoare. Aceasta trebuie lovita puternic si mereu ca sa fie ea nsasi distrusa, ca firea sa
se trezeasca prin durere din somnul ei de moarte. De aici reiese trebuinta asprei nevointe,
bunavointa trecatoare, trezita a celui cazut n aceasta moarte nu are putere sa-l elibereze de
nesimtire. Plnsul ndurerat e cel mai puternic leac mpotriva ei.
Mintea ntunecata de murdarii nu poate scapa de uitare si ntelepciunea nu-si poate deschide ei
usa sa.
Cei ce au legamnt cu mine, vaznd morti, rd, stnd la rugaciune sunt cu totul nvrtosati si
ntunecati; vaznd Sfnta Masa ramn nesimtiti, mpartasindu-se de Dar se poarta ca si cnd ar
gusta pine simpla, vazndu-i pe cei strapunsi la inima rd de dnsii. Am nvatat de la tatal care
m-a nascut pe mine sa omor toate cele ce se nasc din barbatie si osteneala. Eu sunt maica
rsului, hranitoarea somnului, prietena mbuibarii, nu sufar dojana si sunt mpletita cu evlavia
mincinoasa.
Nesimtitor, insensibil, indolent este acela care are acest dezgust si aceasta lncezeala interioara
de care vorbesc Parintii, nct se poate spune ca este nveninat de o otrava rece care secatuieste
si ucide sufletul. (nesimtire morala, trndavie intelectuala)
Ceea ce-ti aduci aminte, fa! Si ceea ce nu-ti aduci aminte ti se va descoperi si nu vei preda
cugetarea fara discernamnt uitarii prin uitare. Uitarea de sine n-are nici o putere, dar se
ntareste prin neglijenta si nepasarea noastra; uitarea rupnd legatura prezentului cu trecutul
din pricina alipirii patimase de placerile prezente, slabeste chiar adncimea si intensitatea vietii
prezente prin care nu e fructificata constient de amintirile faptelor trecutului.
Puterea deosebirii, a dreptei socoteli este si se cunoaste ca fiind ndeosebi cunoastere sigura a
voii dumnezeiesti n orice timp, loc si lucru. Dreapta socoteala este constiinta nepatata si
simtirea curata.
n toate nevoile sa apelam imediat, dupa Dumnezeu, la propria constiinta ca la un ndreptar si ca
la o calauza pentru ca stiind din ce parte vine suflarea vnturilor, dupa ele sa ntindem si noi
pnzele. (Corabia se scufunda uneori din pricina valurilor dinafara, alteori din pricina poverii
dinauntru. Noi de asemenea ne pierdem uneori prin pacatele noastre cu fapta, alteori pierim prin
gndurile dinauntru, dar mai cu grija trebuie sa fim fata de gnduri.)

Cnd izbutesc diavolii sa nfrnga sufletul si sa rastoarne lumina mintii nu mai e n noi nenorocitii
nici trezvie nici discernamnt, nici socotinta sau rusine, ci tocire, nesimtire, nedeosebire si
orbire.
Nu putina nevoie avem de trezvie cnd trupul este bolnav, caci dracii vazndu-ne zacnd
neputinciosi din pricina slabiciunii, mai mult ne nteapa cu sagetile lor. de bolnavii din lume se
apropie dracul mniei si al hulei, de cei ce s-au retras din lume, daca au totusi din belsug cele de
trebuinta, se apropie dracul lacomiei pntecelui sau al curviei, iar de sunt locuri lipsite de orice
mngiere si pricinuitoare de nevointe, le ntinde curse stapnul trndaviei si al nemultumirii.
Am vazut cum fiara curviei nmulteste durerile celui bolnav si chiar n timpul bolii i sadeste
simtiri necuviincioase si i provoaca scurgeri. E mai mare mirarea sa vezi cum zburda si se
ndraceste trupul cu toate ca se afla muncindu-se n dureri cumplite. I-am vazut apoi pe altii
zacnd si fiind mngiati pe patul nsusi de lucrarea dumnezeiasca sau de strapungerea inimii si
prin aceste mngieri departnd de la ei durerile, nct se aflau ca unii care n-ar mai fi voit sa se
izbaveasca de boala niciodata. Si iarasi am vazut pe altii chinuindu-se, dar izbavindu-se de boala
ca printr-o certare si l-am slavit pe Cel ce prin lut curata lutul.
Daca cuvntul meu are vreo oarecare credibilitate si mai ales daca voiti sa-mi urmati sfatul,
trebuie sa stiti ca pentru a respinge atacul miilor si zecilor de mii de vrajmasi este bine sa nu fim
schimbatori si a nu ne mprastia ticalosul nostru suflet n toate partile caci chiar de ne-ar fi
adunate toate puterile si nca ne va fi cu neputinta sa patrundem si sa biruim toate vicleniile lor.
Greu este sa nvingem gndurile furisate n noi care provin din amintirea pacatelor de mai
nainte, iar cei ce nu nceteaza sa adauge la ele au deznadajduit de ei nsisi sau nu s-au folosit cu
nimic din lepadare. Totusi stim ca Dumnezeu toate le poate si nimic nu-i este Lui cu neputinta.
n privinta succesiunii patimilor, nu exista o ordine sau o ntelegere ntre cele fara ntelegere, ci
o totala neornduiala si nestatornicie. Legatura ntre ele, trecerea de la una la alta are ceva
neregulat, haotic, aleator, pentru ca toate pornesc din acelasi hau de ntuneric pornit spre rau;
ele ies mpreuna, sunt legate ntre ele.
Dupa cum atunci cnd scoatem apa din fntna, ni se ntmpla sa scoatem fara sa bagam de
seama si cte o broasca, la fel cnd lucram virtutile, de multe ori lucram si patimile n chip
nevazut cu ele. Daca rautatea ar iesi la iveala goala n viata noastra, neacoperita de nchipuirea
vreunui bine, omul nu s-ar mai porni de la sine spre ea.
Cel ce nu cunoaste cursele si mestesugirile vrajmasului este sfsiat cu usurinta si cel ce nu stie
pricinile patimilor, lesne cade. Priceperea amestecata cu simplitatea este un lucru dumnezeiesc,
adica o virtute desavrsita. Daca prima se desparte de cealalta devine viclenie, iar a doua
prostie. Prima face rau, a doua se lasa usor amagita. Unirea lor a cerut-o Hristos: Fiti ntelepti ca
serpii si blnzi ca porumbeii. Prin multe moduri si prin toate ne lupta vrajmasul de aceea cel ce
voieste sa se izbaveasca, trebuie sa aiba ochi multi.
Mai presus de fire sunt: fecioria, nemnierea, smerita cugetare, rugaciunea, privegherea, postul,
strapungerea nencetata a inimii.
Strajuirea gndurilor nseamna a alunga diferitele gnduri si atacuri prin rugaciune, iar pazirea
mintii nseamna a pastra mintea nerobita si nedespartita de pomenirea lui Dumnezeu; si precum
este mai nalta mintea dect gndul, pe att si pazirea ei este mai grea si mai de trebuinta. Caci

minte numim iarasi puterea noastra ntelegatoare si oarecum ochiul sufletului nostru, iar gnd
lucrul vazut de minte si ntiparit n ea. Si pazirea mintii este pastrarea ei n stare de refuz al
oricarui atac, care e cea dinti lucrare voluntara a ei. Strajuirea gndurilor este respingerea celor
ntiparite prin lucrarea ei voluntara.
Fiecare clipa a timpului este data pentru un anumit lucru al nostru; cnd facem acel lucru la
momentul rnduit lui, atunci putem trai viata noastra dupa mai nainte rnduirea lui Dumnezeu,
adica n chip placut Lui, sau sfintit. Trebuie sa aflam acordul ntre momentele timpului si
momentele vietii noastre. Exista armonii mai nainte stabilite ntre unele si altele pentru normele
si sanatoasa dezvoltare a vietii noastre. Timpul nu este un gol pe care sa-l putem umple cu orice,
ci el este corelativ cu vietile omenesti. Exista n el armonii potentiale cu desfasurarea vietii
noastre, aceasta pentru ca viata noastra nsasi este facuta ca sa se ritmeze cu un timp al ei. Noi
putem sa ne desfasuram viata si n raspar cu timpul dar aceasta nu e o normala dezvoltare a ei.
n gasirea acestei armonii se arata din nou darul discernamntului; trebuie sa stii pentru care
moment al timpului se potriveste un moment al vietii tale caci numai atunci potentele fiintei
noastre se actualizeaza deplin si armonios. Fiecare clipa a timpului este potrivita pentru alta
potenta a fiintei noastre, iar potentele acestea fac si ele un tot. Clipa nseamna tot ansamblul de
mprejurari care cere de la noi un anumit lucru. Pe lnga aceea, acordul acesta depinde de o
deplina curatie de patimi. Numai aceasta da o vedere deplin clara si o putere de a ne conforma
cu ceea ce ne cere clipa.
Deci sa nu cautam nainte de timp cele ale timpului (potrivit pentru un lucru) amagindu-ne dintro pornire a mndriei; sa nu cautam iarna cele ale verii; nu n samnta snopii, pentru ca timpul
semanatului cere osteneli si timpul secerisului aduce haruri negraite, iar de nu facem asa, nu
vom lua nici la timpul cuvenit cele ale timpului. (Negustorii necercati n lucruri mari si pricinuiesc
multe pagube, dar n lucrurile mici nainteaza repede pentru ca fiecare lucru si are rndul lui si
fiecare vietuire si are rnduita vremea ei.)
Cnd ne stau n fata rele pe care nu le putem ocoli trebuie sa le cntarim si sa alegem dintre ele
pe cele mai putin vatamatoare.
n toate lucrurile savrsite si n toate felurile de vietuire, fie ntru ascultare, fie ntru neascultare,
fie vazute, fie gndite, acesta sa-ti fie dreptarul daca sunt dupa Dumnezeu. De pilda: daca
savrsind un lucru oarecare nu cstigam mai multa smerenie dect cea pe care o avem, nu
socotesc ca-l savrsim cu voia lui Dumnezeu, fie mic fie mare. (Cerceteaza cu de-amanuntul, caci
toti putem cunoaste daca place lui Dumnezeu lucrul pe care-l facem.)
Vazduhul curatit de nori arata soarele stralucitor, iar sufletul eliberat de gndurile rele ale
pacatelor faptuite mai nainte, prin lupta neobosita, vede numaidect pe Dumnezeu. Obsesia
patimilor este aducerea aminte involuntara a pacatelor de mai nainte. Cel ce se nevoieste o
mpiedica sa nainteze la fapta, nvingatorul desfiintnd pna si atacul (momeala). Mintea este
mereu atrnata n chip patimas de amintirea pacatului si de chipul ngustat si opac al faptei
pacatoase savrsite.
Putin foc curateste toata materia, precum o spartura mica nimiceste toata osteneala. Pazeste-te
de cele asa-zis mici ca sa nu cazi n cele mari!
Exista un asa-numit naintemergator al duhurilor care ne ia n primire ndata ce ne desteptam
din somn si ntineaza primul nostru gnd; deci, tu da prga zilei tale Domnului, caci ea va fi a

celui ce o ia mai nainte. Un lucrator prea bun al Domnului mi-a spus un cuvnt vrednic de
ascultat: Cunosc drumul ntreg al zilei mele de dimineata.
n ce chip doreste cerbul nsetat izvoarele, tot astfel doresc monahii sa cunoasca ceea ce este
bineplacut lui Dumnezeu pentru a o urma cu toata inima si sa afle numai ceea ce este conform
cu aceasta voie, ci si ceea ce este conform cu aceasta voie, ci si ceea ce-i amestecata cu
semanaturile dracilor, si cu att mai mult pe cea vadit potrivnica. Despre aceasta cuvntul nostru
are, cu adevarat multe de spus si anevoie de tlcuit. La fel doreste calugarul sa cunoasca ce
lucruri trebuie sa se faca mai presus de toate si fara nici o amnare potrivit celui ce a spus: Vai
celui ce amna zi dupa zi si timp dupa timp. (Sirah 9,8); de asemenea, care trebuie facute cu
blndete si cu chibzuinta, cum bine zice cel ce a spus: Cu povatuire se face razboiul. (Pilde
24,6) si iarasi Toate cu bunacuviinta si dupa rnduiala. (I Cor. 14,40). Nu tuturor, cu adevarat,
nu tuturor le este dat a cunoaste ndata si cu buna deslusire lucruri att de greu de patruns caci
chiar David, purtatorul de Dumnezeu si cel care avea pe Duhul graind ntru dnsul se ngrijora
spunnd: Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele, Doamne izbaveste-ma!
Toti cei care voiesc sa cunoasca deslusit voia Domnului trebuie ca mai nti de toate sa si-o
omoare nti pe a lor si rugndu-se cu credinta si cu simplitate nefortata si ntrebnd ntru
smerenia inimii parintii sau fratii, sa primeasca cu cuget nendoielnic sfaturile acestora chiar daca
cele ce li se spun ar parea potrivnice si nelalocul lor (nefiresti, neadaptate situatiei) si chiar daca
cei ntrebati n-ar fi oameni duhovnicesti. Caci nu e nedrept Dumnezeu ca sa lase sa fie amagite
sufletele care s-au smerit pe ele prin ncredere si simplitate, acceptnd si punnd mai presus de
stiinta lor sfatul si judecata aproapelui, chiar daca cei ntrebati ar fi ca niste animale
necuvntatoare. Ei stiu ca Cel ce graieste prin ei este nsa Cel nematerial si nevazut.
Cei ce vor urma fara ndoire celor spuse mai nainte se vor umple de multa smerenie.
Daca cineva poate gasi n Sfnta Scriptura raspunsul la problemele ce-l framnta, cu ct mai
mult nu ne poate folosi un om cu suflet viu, dect cuvintele unei carti nensufletite? (Mai mult
trebuie preferat a ntreba un om credincios dect sa ne marginim a interpreta noi spre folosul
nostru vre-un text al Scripturii.)
Sunt unii dintre cei ce cauta sa afle voia lui Dumnezeu, care ndepartndu-si gndul de la orice
nclinare patimasa adica de la aceea care-l face sa doreasca ceva si de la aceea care-l face sa
respinga altceva, si-au oferit Domnului timp de cteva zile, ntr-o rugaciune fierbinte, sufletul lor
gol de orice vointa proprie; atunci au cunoscut care este voia Lui, fie pentru ca Mintea cea mai
presus de minte a vorbit mintii noastre, fie ca Dumnezeu a nimicit cu desavrsire una din cele
doua cugetari ale sufletului, nelasnd-o dect pe aceea care este conforma proniei Lui.
Altii au nteles din greutatea si mpiedicarea ce a urmat hotarrii de a face ceva ca acestea sunt
dumnezeiesti, potrivit celui ce a spus: Am voit sa vin la voi o data si de doua ori, si ne-a
mpiedicat satana. (I Tes. 2,18). Altii dimpotriva, din neasteptatul ajutor al lui Dumnezeu n
lucrul nceput, au simtit ca acesta este bine primit de Dumnezeu si si-au adus aminte de
cuvintele: Fiecaruia care alege binele, i ajuta Dumnezeu. (Rom. 8,28).
ndoiala n a lua o hotarre, nencrederea, nesiguranta, oscilarea care staruie mult timp sunt
semnele unui suflet ntunecat si mndru caci nu e nedrept nct sa nchida usa celor ce bat cu
smerenie.

Inima dreapta s-a izbavit de felurimea lucrurilor, plutind fara primejdii n corabia nerautatii.
De multe ori scopul vrajmasilor este sa ne ndemne la cele mai presus de puterea noastra, ca
descurajndu-ne, sa ne lepadam si de cele dupa putere.
Se ntmpla ca pricina celor mai mari rele este uneori educatia, mediul adica locul de vietuire
si alteori petrecerea cu altii. Dar deseori nsasi coruptia sufletului este suficienta spre a-i aduce
pierzarea. Nu exista loc mai bun si mai sigur dect cerul, dar si de aici au cazut ngeri din pricina
propriei lor nclinari si deci neinfluentati de nimic din exterior.
Multa, cu adevarat multa si greu de patruns este viclenia duhurilor necurate si numai putinora le
este deslusita; ba socotesc ca nici acestora nu le este pe deplin, caci cum de multe ori
desfatndu-ne de mncare si mbuibndu-ne priveghem ntru trezvie, iar postind si asuprindune trupul suntem doborti n chip jalnic de somn? Cum petrecnd n singuratate si linistindu-ne
de zarva lumii ne nasprim si vietuind mpreuna cu altii suntem strapunsi de umilinta? Cum
ndurnd foamea suntem ispititi de somn si ghiftuindu-ne, ramnem neispititi? Cum nfrnndune ne facem ntunecati si nestrapunsi la inima, iar n bauturi de vin veseli cu sufletul si usor de
strapuns la inima? Cel ce poate, sa lumineze aceste lucruri n Domnul caci noi suntem
nepriceputi n unele ca acestea. Totusi vom spune ca aceste rasturnari nu sunt produse
ntotdeauna de demoni, ci uneori provin din propria fiziologie si miscari interne ale trupului.
Auzirea minunatelor fapte ale parintilor duhovnicesti ne desteapta mintea si sufletul la rvna,
auzirea nvataturilor este lumina n ntuneric, ntoarcerea celor rataciti, faclie datatoare de
lumina celor ce nu vad bine.
Cauta fara ncetare si semnele patimilor si atunci vei cunoaste ca multe sunt ntru tine desi nu te
poti cunoaste, fie pentru ca esti bolnav, fie din pricina slabiciunii, fie din pricina adnc
nradacinatelor deprinderi.
Dumnezeu judeca intentia dar cauta cu iubire de oameni si lucrarea. Mare este cel ce nu are nici
o lipsa n cele ce-i stau n putere, dar de multe ori dracii ne mpiedica sa facem cele usoare si
mult mai folositoare noua si ne ndeamna sa ne apucam de cel peste puterea noastra. (Cel ce din
iubire s-a apucat si de cele peste puterea lui a fost numit mare, dar sa luam seama ca uneori
aceasta este o ispita a celui rau, ca neputnd duce la bun sfrsit, sa ne descurajam cu totul. Ca
aceasta este o ispita vicleana se vede cnd nu facem cele dupa puterea noastra dar vrem sa ne
apucam neaparat de cele mai presus de slabele noastre puteri. Deci nti sa le facem pe acelea si
abia pe urma sa ne apucam de acestea.)
Acest adnc al uitarii pacatelor mai nainte facute poate fi asemanat cu subconstientul de care
vorbeste psihologia. El are totusi o eficienta pentru ca da o obisnuinta repetarii acelorasi pacate.
Este ciudat cum uneori amintirea lor ndeamna la repetarea acelorasi pacate si cum alteori
uitarea lor duce la savrsirea lor din nou. n amndoua cazurile lipseste pocainta, care este o
amintire continua a pacatelor, dar o amintire asociata cu durerea pentru faptul de a le fi savrsit.
Contrar aruncarii pacatelor trecute n subconstient, care echivaleaza cu o anumita slabire a
constiintei de sine, pocainta tine totul n amintire, dar nu ntr-o amintire placuta, ci ntr-una
dureroasa care echivaleaza cu un acut simt al responsabilitatii, sau cu o continua accentuare a
constiintei de sine n fata lui Dumnezeu ca persoana suprema.

Trebuie cercetat n ce fel sufletul fiind netrupesc nu vede pe cei ce se apropie de el, desi acestia
sunt doar de aceeasi fire. Nu cumva din pricina njugarii cu ei? (Sufletul nu cunoaste pe dracii ce
se apropie de el sau pe ngeri poate tocmai pentru legatura oarecum fireasca ce s-a stabilit ntre
el si ei n starea lui morala. Prin aceasta subiectul uman facnd voia acelora se identifica
oarecum cu unul sau altul din ei. Numai Dumnezeu, Cel ce i-a creat i poate cunoaste precis.)
Dracul poftelor trupesti si al mniei, al lacomiei pntecelui, leneviei si al somnului nu obisnuiesc
sa nalte cornul mintii, dar duhul iubirii de arginti, al iubirii de stapnire si al limbutiei obisnuiesc
sa adauge raului pe care-l produc ele nsesi si pe acesta al mndriei. Nu-l vom uita nici pe duhul
osndirii, cel plin de sine care este nsotitorul acestora.
Sa cercetam nainte de toate de unde sufla vntul, ca nu cumva sa ne aflam ntinznd pnzele
mpotriva lui.
Este cu neputinta sa ne curatim de la nceput cu totul de lacomia pntecelui si de slava desarta .
Sa nu cautam nsa cumva sa luptam cu slava desarta prin desfatarea cu mncari caci saturarea
pntecelui naste si ea slava desarta aceasta n ceea ce priveste ncepatorii. Mai degraba sa
luptam mpotriva ei prin mputinarea mncarii si asa va veni n cei ce se silesc ceasul, si acum
este, cnd Domnul va supune si pe acesta sub picioarele noastre.
Avem trebuinta de multa dreapta socoteala pentru a cunoaste cnd suntem datori a sta, n ce
fel si pna cnd sa ne luptam cu prilejurile si cu mijloacele patimilor si cnd sa ne retragem, caci
de multe ori este de ales mai bine fuga din pricina slabiciunii noastre, dect o moarte sigura.
Trebuie sa vedem si sa luam seama n ce timp si cum putem sa scapam de mnie prin mhnire,
care din draci ne nalta si care ne smeresc, care ne naspresc sau ne nvrtoseaza si care ne
mngie; care ne fac trndavi si care porniti spre rele, care tristi si care veseli.
Sa nu ne nspaimntam de ne vom vedea la nceputul dreptei noastre vietuiri dupa Dumnezeu
mai mpatimiti de cum eram cnd petreceam n lume. Pentru ca sa dobndim nsanatosirea,
trebuie mai nti sa se dezlantuie n noi toate pricinile care au dus la boala. Daca fiarele se
ascund n locuri dosnice, nu pot fi vazute, tot astfel si patimile.
Cnd li se ntmpla celor ce sunt aproape de desavrsire sa fie biruiti de demoni ntr-un lucru de
putina importanta, ndata acestia se straduiesc din rasputeri sa-si rascumpere greseala nsutit.
Este propriu celor desavrsiti sa cunoasca pururea care gnd este al constiintei, care al lui
Dumnezeu si care de la draci caci dracii nu insufla de la nceput cele potrivnice. De aceea si este
att de ntunecoasa problema aceasta discernerii gndurilor.
Iertare au dobndit multi n scurta vreme, dar nepatimire nu, caci aceasta are nevoie de timp
mult dar si de Dumnezeu.
Simtirea sufletului este o nsusire a lui, iar pacatul este palmuirea simtirii. Simtirea de sine
pricinuieste oprirea pacatului sau micsorarea lui, iar ea este frica constiintei. Iar constiinta este
cuvntul si mustrarea pazitorului dat noua la botez, ce aceea pe cei nebotezati nu-i vedem att
de mult cu sufletele mpunse pentru faptele pacatoase, ci cu mult mai putin. (Poate fi vorba de
cuvntul si mustrarea ngerului pazitor redat noua la botez, dar ntruct el nu poate fi socotit
constiinta noastra trezita din nou la botez, mai degraba este vorba de intrarea lui Hristos sau a
Duhului Sau ntr-un dialog accentuat cu noi la botez. Adresndu-ni-se mereu, cuvntul lui Hristos
devine att de unit cu constiinta noastra trezita prin aceasta, nct aceasta poate fi socotita una

cu El caci constiinta este raspundere iar raspunderea nu poate fi nteleasa fara cuvntul lui
Dumnezeu Care ne cere sa-I raspundem. Constiinta este bipersonala sau interpersonala si cu
deosebire este relatia dintre om si Dumnezeu. Prin constiinta suntem trasi la raspundere, cu ct
simtim mai accentuat pe Dumnezeu Care ne vorbeste. Cuvntul lui Dumnezeu este cel ce
ntretine n noi constiinta si nainte de botez, dar ntr-un grad mult mai slab.
Intentia buna este maica ostenelilor iar nceputul ostenelilor sunt virtutile. Fiica virtutii este
lucrarea n continuare iar rodul unei cugetari continue la virtute este deprinderea iar fiica
deprinderii este calitatea buna a fiintei.
Seznd la naltime ia seama la tine nsuti si atunci vei vedea cum, cnd, de cnd, cti si care furi
vin sa intre si sa fure strugurii. Obosind de pnda, ridica-te si iarasi seznd tine-te cu barbatie de
lucrarea de mai nainte.
Ia seama calugare nsingurat la ceasurile fiarelor caci nu vei putea altfel sa le ntinzi cursele
potrivite. Daca cea care a luat carte de despartire s-a dus cu totul de la tine (trndavia), e de
prisos orice grija pentru ea, dar de mai ndrazneste sa se apropie nu stiu cum te vei putea linisti.
Cel ce se linisteste si lupta cu trndavia se pagubeste de multe ori caci va cheltui timpul
rugaciunii si al vederii duhovnicesti n mestesugirile si luptele cu ea.
Cel ce a naintat nu lucreaza numai cnd este treaz, ci si cnd doarme, de aceea unii i ocarasc pe
draci cnd vin la ei n vise si ndeamna femei desfrnate la neprihanire.
Dobndeste ochi nemprastiat al sufletului mpotriva nchipuirii de sine caci nimic nu poate fura
si pierde att de mult ca aceasta. (Fapta buna este risipita de nalucire si de lauda deci sa nu-ti
destrame sufletul nchipuirea de sine.)
Cstiga-ti o stare sufleteasca neiscoditoare caci curiozitatea poate ntina linistea cum nu o poate
altceva. (n curiozitate se poate arata un mare interes pentru lucruri nensemnate, sau care
ndeamna la rau, opuse lui Dumnezeu, Cel ce cuprinde n Sine totul, totul ornduit n slujba
binelui si a adunarii tuturor n Sine.)
ntistatatorul nu trebuie sa se umileasca totdeauna fara judecata nici sa se nalte totdeauna
nebuneste, ci sa priveasca la Pavel, folosindu-se de amndoua (II Cor. 10-13). Domnul a acoperit
ochii celor calauziti fata de lipsurile ntistatatorului, iar acesta aratndu-le lor pe acestea a trezit
n ei necredinta.
Nu te scuza cu nestiinta caci cel ce nu stie si face lucruri nelegiuite vrednice de pedepsire, se va
bate pentru ca nu a nvatat.
Gndurile ce tind n jos trndu-se pe pamnt ca niste serpi, gnduri care se salasluiesc n inima
ca ntr-un cuib, rapesc mintea si fac ntelegerea sa cada n naluciri ducnd omul n ratacire. Ele l
cuprind usor pe cel ce le asculta facndu-l prin fantezie capetenie, conducator de osti,
nchipuindu-si n jurul lui ostasi narmati, sumedenie de trupe si arme multe pe care le atinge.
Conduce tabere si regimente ce biruie la porunca lui barbari; mparte cinstiri, daruri si distinctii,
zideste cetati, rnduieste capetenii si le departeaza pe altele. Iar cnd vede ca de fapt asa ceva
nu este potrivit cu statutul sau trece la ceva mai adecvat si anume ca este ntronizat arhiereu a
toata lumea care hirotoneste mitropoliti, depune episcopi, aduna preoti, trimite misionari,
daruieste titluri de arhimandriti, numeste pe altii, zideste biserici, nfiinteaza chinovii, nalta
aziluri de batrni, case de oaspeti si spitale, mbraca orfani, apara vaduve si se vede pe sine

doctorul sef al oropsitilor vindecnd n dar pe toti. Aceste gnduri si multe altele asemanatoare
atragndu-i mintea si hranind-o cu o cugetare desarta, fac sa i se cuibareasca n madulare
demonul desfrului, al poftei pntecelui, de vesmntul preotesc si al slavei de staret. Acestea i
nvrtoseaza inima si o umple de boala iubirii de arginti, de ndrazneala slavei desarte, orbeste
ochii inimii, agita trupul, atta simturile spre mpreunarea cu femei aruncndu-l prin curgerea
semintei n groapa desfrului cu mintea, la miscarea mngietoare a minilor aducndu-i aminte
de vechile convorbiri cu femei, de chipurile lor frumoase, de pipairi, mbratisari de trupuri,
mpreunari de buze, uniri de madulare, forma trupurilor, vorbe ispititoare, nchipuirea
miscarilor. Si astfel sarmanul monah se ndulceste pe nesimtite prin aceasta fantezie
complacndu-se n aceasta stare.

Daca ti apare vreun gnd n minte, trebuie sa-l cercetezi spunndu-ti: Unde ca sfrsi acest
gnd? Va sfrsi n gheena. Si astfel gndul te va parasi lasndu-te linistit. Deci fa cu
toate gndurile la fel: ndata ce apare un gnd cerceteaza-l si de este rau, taie-l degraba.
Canonul tau sa fie luarea aminte la gndurile tale si sa ai frica lui Dumnezeu spunndu-ti:
Cum ai petrecut timpul trecut? Ma voi pocai macar acum caci s-a apropiat iesirea mea
si voi rabda pe aproapele meu si ncercarile venite de la el pna ce va face Domnul mila
Lui cu mine ducndu-ma la starea nemnierii scotnd din mine pizma puiul diavolului.
Petrece putinele zile ce ti-au mai ramas cercetndu-ti gndurile si mpotrivindu-te celor
ce-ti aduc tulburare.
Sa ai ncredere ca vei primi cele cerute, dar lundu-le, pazeste-le ca sa ramna harul la
tine, caci multi au luat, dar dupa ce-au luat au cazut n-au pazit cu frica ceea ce-au primit.
A-si pazi cineva inima nseamna a avea mintea treaza si curata cnd este razboit. Caci
mai nti aluneca n nepasare gndul si cnd vrajmasul vede nepasarea, ndata aduce
razboiul. De vrei sa afli daca gndul ce rasare este dusman sau prieten, lasa rugaciune si
ntreaba-l: Esti de-al nostru sau al dusmanilor? Si-ti va spune adevarul. Predarea vine din
negrija deci, nsa sa nu te mpotrivesti caci aceasta doresc ei si nu vor nceta sa te
razboiasca, ci alearga la Dumnezeu aruncnd naintea Lui neputinta ta caci El va putea nu
numai sa-i departeze, ci chiar sa le ia puterea de a lucra. (Supunndu-te ispitei lor, rami
n planul gndurilor finite al aprinderii pentru ele, dar alergnd la Dumnezeu, ridici inima
din planul lor punnd-o n comuniune cu adncul infinit si iubitor de Dumnezeu. Numai
venind nsasi Dumnezeu n ntmpinarea ta cu infinitatea Lui, te ajuta sa te desprinzi de
planul celor finite care-ti promit satisfactiile nguste ale unui egoism despartitor.
Dumnezeu va putea astfel sa te departeze de cele finite, de finitul despartitor al demonilor
si al gndurilor patimase insuflate de ei n constiinta si le ia puterea asupra ta. Chiar
constiinta trezita a neputintei tale te deschide infinitatii Lui caci pui n comparatie
neputinta ta cu puterea infinita a Lui, ba chiar traiesti aceasta deosebire ntre ele, le
traiesti simultan pe amndoua fara sa le desparta, ci constiinta ta umilindu-se de elanul
iubirii cuprinzatoare a Lui.)
Se cere a nu-ti lasa mintea sa fie luata de sub stapnirea ta de oarece gnduri, caci
atunci nu mai esti liber n ntregime odata ce o parte de tine mintea este scoasa de
sub voia ta. A aduce mintea la locul ei este a o aduce la postul de straja n fata lui
Dumnezeu ca un ostas care sta de straja n fata mparatului. Atunci esti stapn pe ea si

pe ea si pe tine, atunci se revarsa n tine darurile Lui, viata Lui, iubirea Lui generoasa
opusa egoismului patimas.
Cel ce cunoaste ce a voit sa faca, venind n cetate, aceea se straduieste sa o si faca n
inima lui neabatndu-se la altele pentru ca altfel cade de la ceea ce cauta.
Daca nu iei aminte la tine, daca esti mprastiat n tot felul de lucruri nu te poti ntlni cu
Dumnezeu si nu poti prinde ajutorul ce ti-l da spre sporirea ta duhovniceasca. Un astfel de
om nu are smerenie caci mu se ntlneste cu marimea puterii lui Dumnezeu n taina fiintei
sale.
Gndul si judecata mintii implica o preferinta pentru bine sau pentru rau, de aceea
poate exista si o judecata sucita, serpuita n ascuns, dar care-si da la suprafata o
aparenta de dreptate, de logica. Chiar cel ce o formuleaza si da n parte seama ca
judecata lui, la aparenta dreapta, este n ascuns nselatoare si sucita. Parintii
duhovnicesti ai Rasaritului au fost foarte preocupati de mijloacele prin care pot fi
deosebite aceste judecati sucite de cele drepte.
Osteneste-te ntru durerea inimii sa agonisesti caldura si rugaciunea caci ceea ce le
alunga este uitarea, iar aceasta se naste din negrija. Ct priveste paza simturilor, sa stii ca
tot darul se da prin osteneala inimii.
Trezvia si veghea este atentia nencetata la tine ca sa nu intre nici un gnd ndoielnic n
privinta calitatii lui. Dar este si o constiinta continua a prezentei lui Dumnezeu unita cu
rugaciunea caci numai din puterea sa omul nu poate sa ramna n aceasta trezvie n mod
nencetat. Trezvia nu este numai o atentie cu scop negativ de neprimire a gndurilor
necuvenite, ci mai ales o lucrare pozitiva; o atrnare necontenita a gndurilor de
Dumnezeu, iar aceasta nu se sustine nici ea cu puterea noastra, ci are la baza ei un
sentiment de raspundere pe care nu ni-l impunem numai noi, ci este sustinut n noi mai
ales de Dumnezeu. n sentimentul responsabilitatii traim relatia justa ntre noi si
Dumnezeu, traim pozitia noastra adevarata sau suntem constienti de ceea ce suntem de
fapt noi. Nu te poti cunoaste daca nu te situezi exact unde esti, cum e cazul cu cei ce nu
stiu de Dumnezeu, caci a sti ce esti nseamna a cunoaste relatia ta cu supremul izvor al
existentei tale
Uitarea este ca o luare n prinsoare de patimile sau de duhurile nevazute care le aprind
caci cel ce uita de sine este trt de patimi si aceasta este una cu constiinta dependentei
absolute a omului de Dumnezeu Cel personal si deci cu smerenia, cu realizarea sau
ntelegerea pozitiei sale adevarate n cadrul realitatii. Iar constiinta dependentei de
Dumnezeu este ca un foc continuu care-l tine pe om treaz, este ca o ardere spirituala
continua.
Deci daca vrei sa te izbavesti de uitare si de luarea n robie, nu poti altfel dect cstignd
focul duhovnicesc care le topeste pe toate. Focul acesta l cstiga cineva prin dorul de
Dumnezeu. Frate! Daca inima ta nu se osteneste cu durere sa-l caute pe Domnul nu vei
putea nicidecum spori!
Pazirea inimii de toate simtirile si cugetele superficial placute care stau sa fure n
fiecare clipa, este o durere continua ce i-o impui, dar nu n suportarea ei este totodata o
bucurie mai nalta.
Frate, ostasii buni se deprind si n timp de pace totdeauna n mestesugul razboiului caci
nu se cuvine ostasului sa iscodeasca n vreme de ncercare, caci s-a spus: M-am pregatit
si m-am tulburat (Psalmi 118,60). Nu fi nepasator fata de patima care te-a biruit, nici
fata de alta caci Parintii spuneau ca nepasarea pierde cu totul roadele monahului. Omul

trebuie sa aiba grija n privinta razboiului pna la cea din urma suflare ca sa nu cada n
cursa ntinsa de preavicleanul vrajmas pe care sa-l alunge Domnul de la noi cu Duhul
gurii Lui.
Daca intra gndul nu te tulbura ci afla ce voieste sa-ti faca si lucreaza mpotriva lui fara
tulburare chemndu-L pe Domnul, caci nu n intrarea tlharului n casa sta raul, ci jefuirea
celor din casa. Iar de iese cu necinste, slava este a stapnului casei, iar necinstea a celui
care a iesit fara sa ia nimic. Cnd vine Domnul n pamntul Iudeii, adica n inima omului,
El scoate dracii; striga deci prin urmare catre El ca macedonienii catre Pavel: Treci prin
Macedonia si ajuta-ne si ca apostolii: Stapne, mntuieste-ne ca pierim si El se va
scula, va certa vnturile cele gndite si ele se vor linisti.
Fiindca ai zis: nu ma folosesc de dulgheria mea , crede-ma frate, ca tu nu stii de te
folosesti sau nu, ci si bat joc dracii de tine aratnd gndului tau ceea ce voiesc, spre a-ti
mplini voia ta si a nu o asculta pe cea a parintilor tai. Caci cel ce voieste sa stea n adevar
ntreaba pe Parinti de se foloseste sau nu, si crede ceea ce spun ei, facnd astfel ceea ce-l
foloseste cu adevarat.
Raul consta ntr-o rasturnare de valori acoperita abil de minciuna. Binele este prezentat
drept rau, iar raul este mbracat n mantia stralucitoare a binelui; patimile care
descompun viata, ca pricinuitoare de viata, virtutile care-l mbogatesc pe om saracindu-l,
taria stapnirii de sine ca slabiciune, lasarea n seama mniei ca tarie. Raul nu-l poate
cstiga pe om dect mascndu-se n bine, el nu poate cstiga dect dndu-se drept bine.
El traieste n minciuna de aceea viata care o da este si ea mincinoasa, un sir de spasme
ale placerii, continuitatea unui chin.
Iertati-ma pentru Domnul caci vorbesc n prostie. Domnul a spus ucenicilor Sai: Acum
nici voi nu ntelegeti?
Dreapta socoteala consta n a lucra cineva dupa masura sa, caci cnd omul face ceva
peste puterile lui nu poate continua mult. Iar Dumnezeu nu cere nimanui ceva peste
puterile sale. Fa deci dupa puterea ta si cunoaste-ti slabiciunea.
Cel ce din graba si nu din dispret pierde un lucru fara sa vrea, este osndit si el?
Unul ca acesta trebuie sa se ocarasca pe sine si sa ceara de la Dumnezeu iertare ca unul ce
a fost fara de grija. (n aceasta se arata ca lucrurile nu sunt de la noi, ci daruri ale lui
Dumnezeu si dispretuindu-le noi, l dispretuim pe cel ce ni le-a daruit. Multe din ele
poarta nsa ntiparite si munca semenilor nostri si astfel i dispretuim n acelasi timp si pe
ei n efortul lor prin neglijenta noastra.)

Staruie n inima ta lund seama la simturile tale si daca vei mpaca cu tine amintirile lor, ai
prins tlharii care o fura, caci cel ce patrunde n toata amanuntimea gndurile sale
cunoaste pe cei ce voiesc sa intre n el si sa-l ntineze. (Nu ajunge eliberarea de patimi
adusa de necazuri, ci ne este necesara grija de omul interior si renuntarea la voile proprii
pentru a dobndi virtutile. Numai renuntnd la propria voie cstigam virtutile care sunt
rezultatul unui mare efort, dar de fapt cel mai mare efort este sa renuntam la mplinirea
voilor proprii mplinind-o pe cea a lui Dumnezeu.) de te ngrijesti de porunci cu inima
fierbinte, vei ntelege ce te tulbura si din ce motive, ndemnndu-te sa-ti schimbi din lene,
fara nici un motiv serios locul si razgndindu-te, vei ramne acolo unde te afli. Caci
tulbura mintea ca sa se miste ntre multe, dar si sa se leneveasca, nsa cei ce cunosc
viclenia lor ramn neclintiti multumind Domnului pentru locul n care li s-a dat sa rabde

toate cele ce le sunt aduse asupra lor. Caci ndelunga rabdare unita cu dragostea
multumesc pentru osteneli si greutati, dar lenevia si plictiseala unite cu iubirea de odihna
cauta locul n care omul este slavit, nsa slava celor multi slabesc simturile, iar robia
adusa n mod necesar de patimi l ia n stapnire si ca urmare paraseste nfrnarea cea
ascunsa prin mprastiere si saturare. (Cnd simturile slabesc, se amesteca n cele
percepute raul este luat n stapnire de patimi. Mai multa putere manifesta n simturi cel
ce rabda si se nfrneaza, cel cu mintea concentrata si nemprastiata. O minte dispersata
lasa simturile slabite sa fie invadate de cele ce aduc si o slabire mintii. Simturile care au o
tarie morala sustinuta de o minte tare, curata cele percepute de ispite.)
Cel ce voieste sa intre n mparatie, sa pazeasca faptele ei. Caci mparatia este oprirea a
tot pacatul. Vrajmasii si seamana n acela gndurile lor, dar ele nu odraslesc fiindca daca
mintea ajunge sa priveasca dulceata dumnezeirii, sagetile lor nu mai patrund n ea ci este
mbracata cu toate armele virtutilor care o pazesc si se ngrijesc de ea si nu ngaduie sa fie
tulburata, ci o fac sa ramna cu vederea ei n cunostinta de unde sa fuga si n deosebirea
celor doua cai si de una sa fuga, iar pe cealalta sa o iubeasca.
Numai cnd ai ajuns sa cunosti cele bune, cunosti cu adevarat cele rele opuse lor, n care
te-ai complacut, caci pna n-ai ajuns sa recunosti cele bune prin osteneala pentru ele nu
cunosti urtenia celor rele n care ai trait ci ai crezut ca ele sunt bune. n zadar ti spuneau
altii ca sunt rele nu-i credeai, despre ele tu aveai parerea ta si nu erau multi care
ndrazneau sa-ti spuna ca gresesti si ca ele sunt rele. Traiai deci n ntuneric; desi vedeai
raul ce-l faceai prin faptele tale altora, nu-ti pasa, caci i dispretuiai pe aceia. Socoteai ca
numai tu si parerile tale au importanta. Privirea ti se largeste si vezi valoarea altora cnd
ai parasit faptele egoiste. Numai cnd ai ajuns sa cunosti dulceata si largimea celor bune ti
se descopera urtenia si ngustimea celor rele n care traiai. O reala comparatie ntre cele
doua moduri de viata nu poate face dect cel ridicat la modul cel bun, de aceea cel ce s-a
ridicat la cele bune, lupta n mod hotart sa nu recada n cele rele, dar sunt unii care nu
fac aceasta.
Pacatul sau raul este asezat ca un zid ntunecos n fata mintii, de nu-L mai vede pe
Dumnezeu si largimea tuturor n El. S-a asezat ca un zid despartitor de Dumnezeu, din
care se raspndeste lumina explicativa peste toate. n acest caz, sufletul se goleste de un
continut real; lumea nsasi devine inexplicabila, strmbata.
De remarcat unirea ntre lumina dumnezeiasca si sfesnicul omenesc al mintii. Mintea nu
poate lumina daca nu are n ea pe Dumnezeu ca lumina, sau daca nu vine n ea lumina
dumnezeirii; lumina dumnezeirii se face lumina mintii. Mintea nchisa lui Dumnezeu nu
mai are n ea lumina reala, sau redusa la lumina ei nu mai vede dect pe omul care are si
lumea n sine, deci o lumina ngusta care nu explica nici pe om, nici lumea. Dar daca
mintea este facuta ca sfesnic al luminii dumnezeiesti, numai unita cu ea realizeaza ceea ce
este propriu firi ei. mplinirea poruncilor aduce omului lumina lui Dumnezeu; mplinirea
lor i pun n lumina celui ce le mplineste importanta fiecarui om chiar de este dusman. i
arata pe Dumnezeu care-l tine n existenta pe fiecare om, chiar daca nu face voia Lui.
mplinirea acestor porunci largeste lumina cunoasterii celui ce le mplineste sau lumina
largita a cunoasterii l ajuta sa le mplineasca. De aceea le-a mplinit pilduitor Iisus
Hristos. Lumina este una cu binele caci binele fiind totdeauna facut altora largeste
orizontul celor cunoscute si valoarea lor.
Cel ce voieste sa cunoasca de s-a salasluit Hristos n el, va cunoaste din gndurile lui caci
cta vreme pacatul convinge inima lui, Dumnezeu nu s-a salasluit nca n el, nici Duhul
Lui n-a aflat odihna n el. (Se da relatia dintre barbat si femeie ca chip al relatiei dintre
Hristos si inima omului. Ct timp inima se simte atrasa de gndurile pacatoase, Hristos nu

este n om, ca n femeia lui si ct timp Hristos nu este n om, nici duhul omului nu este
odihnit caci pacatul l tine n agitatie, iar Hristos i aduce odihna precum i aduce femeii
prezenta barbatului. Deci trebuie ca Dumnezeu sa se salasluiasca n om, ca omul sa
savrseasca faptele n Dumnezeu, ca sufletul sa se elibereze de pacat caci Cel ce se
lipeste de desfrnata, este un singur trup cu ea, iar cel ce se lipeste de domnul, este un
singur duh cu El. Astfel, toata starea contrara firii se numeste desfrnata. (E contrar firii
omului sa nu fie cu Dumnezeu, mai precis cu Hristos. Ea traieste n acel caz nu cu
barbatul ei firesc, ci cu satana, care e vrajmas lui Dumnezeu. Traieste contrar starii care o
face pe veci fericita, aratndu-i sensul adevarat al vietii.) Dar de se elibereaza sufletul si
trece peste cele ce cauta sa-l mpiedice n vazduh, ramne n Dumnezeu si primeste Duhul
Lui, dupa spusa: Cel ce se lipeste de Domnul este un duh cu El. Hristos nvata sufletul
cum sa se roage, ca unul ce i se nchina lui nencetat si este lipsit de El, iar El ramne n
suflet daruindu-i nencetat odihna, descoperindu-i cinstirile si darurile Lui negraite.
Cerceteaza-te deci pe tine, frate ce lucru este al tau si mintea va afla care dintre ele
rodeste lui Dumnezeu si care dintre ele se ncrede n pacat, cnd ochii sunt rapiti spre
placere, sau limba este biruita de vreo graba, sau inima ta se ndulceste cu cinstirea
omeneasca, sau urechile tale se bucura de vorbirea mpotriva cuiva. Caci toate acestea
sunt pagubitoare mintii, fiindca s-a scris n Levitic: Asa sa spui lui Aaron: Sa nu aduci
pe altarul Meu din animale vreunul ce are vreo pata ca sa nu mori. (Lev. 22,18-20).
Aaron este chip al mintii fiindca dusmania amesteca rautatea ei cu pretentia dreptatii, a
poruncit ca sa se cerceteze nainte de a se aduce ceva lui Dumnezeu, ca sa nu moara. Iar a
muri nseamna a cobor de la contemplare si a se nevoi cu cei ce voiesc sa ntineze
simturile ei. (Adam dupa cadere n-a mai putut mnca din pomul vietii sau din curatie caci
din acesta nu se poate hrani cineva dect ramnnd unit cu Dumnezeu, izvorul vietii fara
nceput si fara sfrsit. Dumnezeu, curatia, viata sunt una. Hristos a reintrodus firea
omeneasca asumata de El n raiul ascuns, n raiul nevazut, nu n natura vazuta, ci n
planul trait spiritual. nti a introdus firea asumata de El n raiul trait spiritual apoi va
introduce si pe cei ce s-au unit cu El. Dar curatia la care a introdus firea sumata de El si
apoi pe cei uniti cu El prin credinta, nu ce poate dobndi fara cunostinta Lui si a poruncile
Lui si fara pazirea acestora. Caci n poruncile Lui una cu cuvintele Lui, este modul de
viata al Lui ca om, conforma ntru totul cu voia Lui dumnezeiasca.)
Cel lucrator si iubitor de Dumnezeu trebuie sa fie atent la orice gnd al sau si sa se
sfatuiasca cu ele si sa le deosebeasca. Trebuie sa distinga de vin de la trup sau de la
altceva caci pna ce domneste n vreunul din madularele lui cele contrare ale firii, nca nu
e socotit fecioara .
Monahul trebuie sa stie ca sufletul are puteri ndoite: parerea, nchipuirea si simtirea.
(Parerea, nchipuirea au si ele o pretentie de cunoastere chiar daca nu cunosc realitatea
adevarata. Simtirea este si ea ntr-o legatura cu realitatea deosebita de subiectul ei.) Cele
n care se manifesta viata sunt vointa si alegerea. Prin simtire se iveste n suflet patima
care se uimeste n nchipuire (fantezia), iar din nchipuire se naste parerea. Apoi cugetarea
cercetnd parerea de este adevarata sau mincinoasa stabileste adevarul si prin acesta
devine discernamnt. De aceea si ntelegerea vine de la a ntelege si a deosebi adevarul.
Iar ceea ce e distins si stabilit ca adevar, se numeste ratiune. n alt mod se cunoaste ca
ntia miscare a mintii se numeste cugetare, iar cugetarea despre ceva ce aduce
ntelegerea si aceasta are drept continut ntelesul care exprima legatura sufletului cu ceea
ce ntelege, care e viata lui iar aceasta se numeste reflexiune. Reflexiunea largita
produce gndul care este cuvntul launtric, pe care definindu-l zicem ca este miscarea
nedeplina a sufletului ca dialog interior nerostit, din care provine cuvntul rostit.

De cunoastem care sunt patimile sufletului si care ale trupului, ale inimii si ale mintii,
biruim usor gndurile rele. Mndria este o boala a sufletului, slava desarta la fel precum si
nchipuirea, deci toate cele asemanatoare sunt ale inimii iar ale mintii sunt parerea,
nalucirea, prostia, umflarea ale mintii conducatoare. Suflarile tulburi ale duhurilor
rautatii vin asupra ntelegerii si constiintei fie spre a le pricinui cununi, fie rusine, iar
gndurile urte care fac mintea usor de robit si le atrag n prinsoare facndu-l pe om sa se
nchipuie cnd mparat cnd capetenie ori arhiereu peste cetati si tari, stapn peste tabere
si averi, ziditor de biserici si manastiri, case de oaspeti si spitale, sunt cele pe care le
naluceste si le preschimba desertaciunea mintii n monahii iubitori de slava desarta si
doritori de-a placea oamenilor si n cei ce se cugeta oameni mari. Ele sunt gnduri ce-si
fac cuiburi n ei din lipsa de frica, din nepasare si lenevie caci de nesocotim poruncile lui
Dumnezeu, revin n noi pacatele iertate mai nainte si se raceste inima prin retragerea
harului si ndata se trimit n ea mustele pacatului, gnduri viclene si patimase care
murdaresc mintea conducatoare, tulbura inima si ntuneca cunostinta.
Este nevoie de lupta si de trezvie multa ca sa consimta mintea cu inima si cu buzele la
ora rugaciunii ca sa nu mniem pe Dumnezeu, n loc sa-I slujim Lui sa amestecam n
tamia rugaciunilor noastre mirosul iute al gndurilor rele si sa afle jertfa rugaciunilor
ntinata ca a lui Cain. (Rugaciunile n care ne daruim ntregi lui Dumnezeu, uitnd de noi
sunt o jertfa a arderii de tot daca nu amestecam gndul capacitatii noastre n care ne
afirmam cu mndrie n fata lui Dumnezeu, sau o socotim ca o isprava a voii noastre.
Taierea voii noastre e ca o moarte spirituala a noastra, ca o varsare a sngelui nostru.)
Caci e cumplita si pierzatoare ncrederea ascunsa n gndurile necurate. Fiindca din
gnduri se iveste pe ncetul nstrainarea de Dumnezeu. Caci cnd omul consimte cu ele ca
autor al lor, sunt socotite pacat. (ncntndu-ne de gnduri, ne ncntam pe noi nsine de
capacitatea noastra de a le produce, deci ne mndrim n fata lui Dumnezeu. Ele se
amesteca ca un miros urt n buna mireasma a rugaciunii care trebuie sa fie jertfa totala a
noastra adusa lui Dumnezeu.)
Deci i se cuvine monahului sa patrunda n sufletul sau ca sa afle sa judece, sa examineze,
sa biciuiasca, sa alunge din mintea lui gndurile urte care sunt: jucause, fermecatoare,
vnatoare, comunicative, ucigatoare. Caci sunt si n suflet tulburari si zgomote produse de
gnduri rele si cetati ale relelor si ale puterilor vrajmase.
De nu vom curati omeneste caile, tulburarile si zapacelile produse de gndurile rele
degeaba ne vom osteni. Deci cnd vom pleca genunchiul spre cerere si rugaciune, la
Dumnezeu, sa luam aminte de nu cumva cel rau a rapit vasele noastre bune prin care
slujim lui Dumnezeu. Iar vasele sufletului prin care slujim lui Dumnezeu sunt gndurile
noastre. Daca acestea sunt rapite de vrajmasii nostri, prin ce vom sluji lui Dumnezeu? Nu
are trebuinta Dumnezeu ca trupul si limba sa se roage, iar gndurile sa fie rapite si sa
rataceasca risipite n afara. Voia lui Dumnezeu este ca gndurile, mintea si cugetarea sa
fie ndreptate catre El n chip nempartit si n acest caz Dumnezeu nu se va desparti deloc
de noi caci este n chip nevazut cu noi privind mintea, ntelegerea si gndurile noastre,
vaznd cu cta ardoare l cautam, cum ne straduim sa luptam cu gndurile urte si rele si
cum ne razboim cu ntelesurile viclene; de cntam si ne rugam din tot sufletul. Caci stnd
n chip neobosit, cu hotarre, n chip cuminte si treaz la rugaciune ndata sunt alungati
demonii si ne ncununeaza pe noi. Caci de ne vede ndreptati prin gndurile noastre spre
cautarea cu dinadinsul a lui Dumnezeu ni se arata si ne ntareste, ne lumineaza sufletul,
mbracndu-l cu frumusete negraita. Si astfel ne daruieste ajutorul Lui si toata biruinta,
scapndu-ne de vrajmasii nostri nevazuti. Dar de ne vede lenesi, molatici, zabavnici si
nepasatori, stnd la rugaciune cu mintea adormita, si retrage ajutorul de la noi si ne

facem vas ce se misca pe mare fara crma, batut nencetat de valurile ispitelor, clatinati ca
o trestie de orice vnt.
De voiesti sa scapi de visurile necurate si de nalucirile si nruririle urte ale demonilor,
nu te da pe tine somnului oprit de canonul privegherii. Caci n modul acesta ti se
lumineaza mintea si-ti va straluci lumina cugetata n inima ta, iar demonii vor fugi de al
tine plngnd si tipnd, iar sfntul nger te va mputernici mpotriva patimilor pacatoase.
(Dumnezeu, ngerii si demonii stau n jurul nostru si lucreaza diferit asupra noastra n
sufletul nostru.)
Agricultorul semanndu-si samnta asteapta nmultirea ei, dar daca va lucra mpotriva
vntului, ntristarea i va stapni inima pururea pentru pagubirea de seminte si pentru
zadarnicia ostenelilor pe care le-a depus cu pamntul.
Cel ce petrece pururea n inima lui, iese numaidect din cele ale vietii trupesti caci
umblnd n duh, nu poate cunoaste poftele trupului deoarece acesta si face calatoria n
cetatea virtutilor. El are virtutile strajere la poarta vietii curate de aceea si uneltirile
demonilor ramn nelucratoare asupra lui. Sagetile dragostei lumesti ajung cel mult pna
la ferestruicile firii.
Gndurile mintii si miscarile inimii sunt cele ce ncununeaza sau osndesc pe om.
(Anima nu este goala, ea arata viata n gndurile bune sau rele exprimnd intentiile si
legaturile ei cu cele ce le cunoaste: cu lumea, cu Dumnezeu si gndurile ei aduc
ncununarea sau osnda chiar daca nu apuca sa le prelungeasca n fapte. Prin inima sau
prin cugetarea sau simtirea ei se arata ca omul nu este singur, aceste gnduri de ramn
numai n legatura cu lumea sunt de la draci, iar de nu o vad pe aceasta ca ultima realitate,
sunt de la Dumnezeu. Deci omul este prin inima lui n legatura cu ultimele izvoare ale
binelui si raului. Dar pentru ca omul este cel ce primeste cu voia pe unele sau pe altele, el
este ncununat cnd primeste gndurile bune de la Dumnezeu, sau este dus la chinuri cnd
primeste gndurile placerii egoiste, de la diavol.
Monahul trebuie sa fie atent numai la sine si nu la lucrurile lumii, dar cnd este atent
numai la sine si nu la cele ale lumi, vrnd nevrnd da de Dumnezeu caci cu totul singur nu
poate fi; iar de este atent numai la sine n legatura cu Dumnezeu, se va bucura de liniste,
nu va fi atras cnd de o pofta cnd de alta si afectat de vreun necaz sau de altul, de o frica
lumeasca sau de alta. Va avea n sine numai frica de Dumnezeu si aceasta i va da liniste.
Din fiecare virtute este pericol sa se nasca o patima ndata ce omul slabeste gndul la
Dumnezeu si se gndeste mai degraba la sine cu multumire pentru virtutea n care
socoteste ca a naintat sau cnd o virtute a fost dusa din ncredere de sine prea departe: de
pilda, din prea mult post se poate naste lacomia pntecelui, din prea multa osteneala
lenevia. Smerita cugetare si masura n toate sunt doua mijloace care feresc virtutile de a
deveni pricini ale unor patimi contrare.
Lupta cea dupa Dumnezeu este ntru osteneala si n sudoarea ascunsa a inimii fata de
gndul care te apasa ca sa nu lase sageata lui sa raneasca inima ta.
Cel ce se linisteste trebuie sa se cerceteze n toata clipa, de a trecut peste cei ce-l tin n
vazduh si de s-a eliberat de ei avndu-i nca n jur. Caci cta vreme este supus robiei lor,
nca nu s-a eliberat. De aceea osteneala trebuie sa dureze pna ce se arata mila.
Ia aminte la tine cu amanuntime ca sa te probezi n tot ce voiesti, graiesti, te ntlnesti cu
cineva, mannci, bei sau dormi, de este dupa Dumnezeu si abia atunci sa te hotarasti sa
faci. Deci sa faptuiesti totul cum se cuvine naintea lui Dumnezeu si astfel marturiseste-te
n toate lucrurile tale naintea lui Dumnezeu ca sa ai multa legatura cu El si ndrazneala n

rugaciune. (nainte de a face orice lucru, sa ne gndim de este dupa voia lui Dumnezeu si
care este adevarata pricina sau motiv care ne ndeamna sa-l facem. Sa marturisim aceasta
deschis n fata lui Dumnezeu despre orice vorba sau fapta, ntlnire, mncare sau odihna,
la ce-ti vine n gnd spre mplinire. Sa nu pornesti la nimic fara a te gndi nainte de este
sau nu cu voia lui Dumnezeu ca sa nu-ti para rau dupa ce ai savrsit fapta. Aceasta
nseamna sa fii n dialog cu Dumnezeu privitor la orice lucru, nu numai dupa ce l-ai facut,
ci nca nainte de-al face. Sa nu te lasi condus numai de gndul personal ce-ti rasare n
minte, sa nu te simti singur nici o clipa. Daca Dumnezeu vede nainte ce ai sa faci,
ntreaba-L pentru orice lucru pe care te gndesti sa-l faci si facnd asa esti n permanenta
relatie cu El si vei fi cu ndrazneala n tot raspunsul ce i-l vei da pentru faptele savrsite.
Viclenii draci se silesc asupra noastra nencetat si ca niste strajeri iau aminte la lucrarea
noastra iscodind ce gndim noi, ce iubim si la ce ne silim, si astfel cunoscnd ei spre ce
nclinam, la aceea ne si silesc pe noi. Ca mai nti ne lupta gndurile patimilor facndu-ne
vinovati nti de gnduri si pentru aceste gnduri cauta dracii pricina la noi. De aceea mai
mult din vointa noastra cadem n pacat. Dracii nu ne pot sili la ceea ce noi nu voim si nu
primim, iar ei cunosc ca nu-i vom asculta, ci mai nti ne ncearca putin sa vada cu ce
patima ne mpacam, apoi mestesugeste asupra vointei si a poftei noastre, iar nvoirea la
patima se face din voia noastra. Cursele sunt bntuiala cea din pofte si gnduri spurcate;
acestea sunt usile dracilor si ale patimilor prin care intra n noi robindu-ne. Pricinile
intrarii dracilor mai sunt: somnul cel mult, mbuibarea si multa bautura. Mai nti bat la
usa inimii punnd gnduri pe ascuns ca niste tlhari, fie ca este strajer fie ca nu, adica fie
ca le primim, fie ca nu. Daca le primim ncep a tocmi patima si a ne sili spre ea, iar de
vom goni pofta si gndurile spurcate avnd mintea surda si muta catre acestea, atunci nu
ne mai pot dracii vatama. Multe feluri de curse ne ntinde vrajmasul: uitarea, iutimea,
ignoranta, iubirea de sine, iubirea de ndulcire, mbuibarea, curvia, nendurarea, vorbaria,
trndavia, mputinarea cu sufletul, pizma, ura, fatarnicia, viclenia, crtirea necredinta,
iubirea de agoniseala caliceasca (strngerea de crpe, petece, hrburi, etc.), ndoiala,
iubirea de stapnire peste altii, a place oamenilor, rsul, nepasarea si uitarea. Dupa ce
seamana prga rautatii, ne tulbura cu viforul cel mare, adica cu gndurile curviei, hulei,
etc. nencetat ca sa-i nfricoseze pe cei ce se nevoiesc si astfel sa arunce monahul n
deznadejde ca sa nu se mai roage si sa se nevoiasca. De nu reusesc aceasta atunci
nascocesc alt mestesug cautnd ca facerea binelui sa ne fie prilej de slava desarta. Ne
ndeamna apoi a ntocmi ntrebari duhovnicesti cu fratii, a face ndulciri cu mncaruri si
bauturi, la odihna si la altele sub cuvnt ca facem bine. Deci putin cte putin, fara ca noi
sa bagam de seama, ne ntuneca mintea aruncndu-ne astfel n bratele curviei, iar daca
nici aceasta nu ne doboara, ne fac naluciri noaptea, pornesc oameni mpotriva noastra si
chiar ei nsisi se ridica cu mare nfricosare asupra noastra. Dar ostasul lui Hristos nu baga
n seama aceste ispite, ci le rabda socotindu-le trecatoare. nca si altfel ne lupta si anume,
cu naltarea mintii facndu-ne sa credem ca suntem ceva, fiindca dracii sunt ca vnatorii
alergnd de colo unde vad ca este vnat. Se reped unde vad partea slaba a sufletului si nu
se departeaza nici nu slabesc pna nu ne arunca n groapa.
Din mprastierea gndurilor se face ntunecarea mintii, iar din aceasta caderea n pacat
apoi deznadejdea, moartea si chinul vesnic.
Zburdarea sufletului se face din umblarea printre smintelile lumesti, deci ni se cade a
fugi ca de foc de acestea si a ne cerceta gndurile ca prin pazire sa scapam de faptele cele
rele. De vom lasa mintea sloboda la desertaciuni, atunci se trezesc si patimile una cte
una. Drept aceea, trezeste-te cu mintea si cauta un loc care sa fie de plngere, netrebnic
oamenilor si departat de lume. Viata ta este pentru plns, asemanatoare dobitoacelor, caci
n pustie chiar de vei si pofti vreun lucru din cele ale lumii, nu-l vei afla si vei fi astfel

fara de cadere din pricina departarii caci numai prin departare de cele ale lumii n pustie
se sting patimile.
Dupa cum corabierii crmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de vreo stnca vazuta sau
nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata duhovniceasca trebuie sa cerceteze cu frica ce
trebuie sa faca si ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu le sunt de
folos, taind de la suflet toate gndurile pacatoase. (Antonie cel Mare)10
Dupa cum crmacii si cei ce tin frnele cu srguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot
asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu srguinta
si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca
se poate aceasta, creznd si face loc n nemurire. (Antonie cel Mare)10
Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, si orbesc sufletul; iar puterea de a
deosebi li s-a mpietrit. De aceea nu trebuie sa ne ndreptam mintea spre acestia, ca nu
cumva sa cadem si noi, n chip silnic, n acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste
orbi. (Antonie cel Mare)10
Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa
nu fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de
boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se
ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la
anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis:
Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si:
Nu cele ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce
ramne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)10
Socotesc ca dracul, atingndu-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. n
felul acesta este strnita patima slavei desarte spre gndul de a face mintea sa se
pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul
ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci nfatisndu-se zice-se cu
curatie, socoteste ca nu se mai petrece n el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste
aratare dumnezeiasca lucrarea savrsita n el de diavolul, care se foloseste de multa
patrundere si, prin creier schimba lumina mpreunata cu el si i da, precum am spus,
forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27
ngerul lui Dumnezeu, aratndu-se, opreste, cu cuvntul numai, lucrarea potrivnica din
noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10
Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocart de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau
sa faci ceva ce nu se cuvine si n felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine.
Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu ntelepciune. (Evagrie
Ponticul)10
Un lucru poate fi savrsit bine la aratare, dar scopul celui ce l-a savrsit nu e bun. De
asemenea poate fi rau la nfatisare, dar tinta facatorului poate fi buna. Dar nu numai
fapte savrsesc unii, ci si vorbe graiesc n chipul n care am zis. Caci unii schimba
calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarasi
altii prin scopul evlavios. (Marcu Ascetul)10
Pe cel ce si ascunde defaimarea si ocara punnd nainte laude, cu greu l pot descoperi
cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce, sub chipul smereniei, e plin de slava
desarta. Acestia acoperind multa vreme adevarul cu minciuna, n cele din urma sunt dati
totusi pe fata prin fapte. (Marcu Ascetul)10

Unul facnd un lucru la aratare bun vatama pe aproapele sau; iar altul nefacnd un
asemenea lucru l ajuta cu gndul. (Marcu Ascetul)10
Este cte unul care-si taie o patima pentru o placere. Si poate ca unul ca acesta nu-si da
seama el nsusi de sine, ostenindu-si prosteste. (Marcu Ascetul)10
Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea
aceasta nutrita de slava desarta au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pacat, s-au
umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului. (Marcu
Ascetul)10
Toti aceia care, pentru faptul ca se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebagatori de
seama, socotesc ca se ndreapta din fapte trupesti. Si toti cei care, rezemndu-se pe
simpla cunostinta, nesocotesc pe cei lipsiti de cunostinta, se gasesc cu mult mai
nentelepti dect aceia. (Marcu Ascetul)10
Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fata o porunca, sa slujeasca n ascuns patimii si
prin gnduri pacatoase sa strice fapta buna. (Marcu Ascetul)10
Este o lucrare a harului, necunoscuta celui slab la minte; si este o alta lucrare a
pacatului, care semana cu adevarul. Dar e bine sa nu cercetam prea staruitor aceste
lucruri, ca sa nu ratacim. Ci toate sa le aducem, prin nadejde, lui Dumnezeu, caci el stie
folosul amndurora. (Marcu Ascetul)10
O porunca se vadeste mai aleasa ca alta. De aceea exista si o credinta mai sigura ca alta
credinta. (Marcu Ascetul)10
Pacatele de odinioara, pomenite special dupa chipul lor, vatama pe cel cu buna nadejde.
Caci daca i apar n cuget nsotite de ntristare, l desfac de nadejde, iar daca i se
zugravesc fara ntristare, si ntiparesc din nou vechea ntinaciune. (Marcu Ascetul)10
Cnd mintea, prin lepadarea de sine, se tine stnd numai de gndul nadejdii, vrajmasul,
sub motiv de marturisire, i zugraveste pacatele de mai nainte, ca sa strneasca din nou
patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si, pe nebagate de seama, sa faca pe om nedrept.
Caci facnd vrajmasul acesta, de va fi omul luminat si urtor de patimi, se va ntuneca,
tulburndu-se pentru cele facute. Iar de va fi nca ncetosat si iubitor de placeri, va
zabovi desigur n convorbirea patimasa cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o
marturisire, ci nceput de pacatuire. (Marcu Ascetul)10
Cnd vezi doi rai, avnd dragoste unul fata de altul, cunoaste ca fiecare ajuta sa se
mplineasca voia celuilalt. (Marcu Ascetul)10
Se ntmpla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu, fiind luat de o
miscare nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci oarecum si trupul n adncul
dragostei aceleia negraite, fie ca aceasta se ntmpla n vremea de veghe, fie, cum am
zis, cnd cel care e stapnit de lucrarea sfntului har ajunge n stare de somn. Atunci el
nu mai cugeta la nimic, dect la aceea spre ceea ce a miscat. Cnd i se ntmpla asa ceva,
trebuie sa stie ca aceasta este lucrarea Duhului Sfnt. Caci ndulcindu-se atunci ntreg de
acea dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic altceva, fiind coplesit de o bucurie
adnca. Dar daca mintea, aflndu-se sub o astfel de lucrare, zamisleste vreo ndoiala sub
vreun nteles ntinat, si se foloseste de sfntul nume spre a se apara de cel rau, si nu
numai pentru a primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa nteleaga ca aceea mngiere
cu nfatisare de bucurie este de la nselatorul. Bucuria aceasta este lipsita de calitate si de
intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa preacurveasca. Caci atunci
cnd vede mintea laudndu-se cu experienta simtirii sale, el mbie sufletului anumite

mngieri bune la aparenta, ca aceasta, distrat de dulceata aceea moale si umeda, sa nu

poata cunoaste amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare, Duhul
adevarului si duhul nselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu simtirea din
dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire amaraciunea dracilor, daca nu
s-a umplut de ncredintarea ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile rele
petrec mprejurul madularelor inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de
oameni, ca nu cumva, stiind aceasta sigur, sa se narmeze mpotriva lor cu pomenirea lui
Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10
Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava lui Dumnezeu
n chip vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cnd e curat, printr-o anumita gustare
negraita, mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Fiindca
acum umbla prin credinta si nu prin vedere, cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va
arata vreunuia dintre cei ce se nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura n chip de foc,
fie vreun glas, nicidecum sa nu primeasca o astfel de aratare. Caci este o nselaciune
vadita a vrajmasului, care a amagit pe multi prin nestiinta, facndu-i sa se abata de la
calea adevarului. Noi nsa stim ca pna ce petrecem n trupul acesta stricacios, suntem
departe de Dumnezeu, adica nu putem sa-L vedem n chip vazut nici pe El, nici altceva
din minunile ceresti. (Diadoh al Foticeii)10
Nu trebuie sa ne ndoim ca atunci cnd mintea ncepe sa se afle sub lucrarea puternica a
luminii dumnezeiesti, se face ntreaga stravezie, nct si vede cu mbelsugare propria ei
lumina. Caci aceasta se ntmpla, zice, cnd puterea sufletului pune stapnire asupra
patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se
ntmpla din uneltirea vrajmasului, ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, zicnd ca
acela se preface n chipul ngerului luminii. Prin urmare nu trebuie sa se apuce cineva de
viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva sa afle Satana prin aceasta sufletul gata
pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga numai sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata
simtirea si convingerea inimii, ceea ce nseamna din tot sufletul, din toata inima si din tot
cugetul. Caci cel ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la aceasta stare a iesit din
lume, chiar daca este n lume. (Diadoh al Foticeii)10
nfrnarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor. Deci cel ce
se nevoieste trebuie sa se nfrneze n toate. Caci precum oricare madular al omului,
chiar daca dintre cele mai mici, de va fi taiat, face urta ntreaga nfatisare a omului, fie
ct de mic madularul care lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura
virtute, strica toata frumusetea nfrnarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu
numai pentru virtutile trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru cel dinauntru.
Caci ce folos va avea cel ce-si pazeste trupul feciorelnic, daca sufletul si-l lasa sa se
desfrneze cu dracul neascultarii? Sau cum se va ncununa cel ce s-a nfrnat de lacomia
pntecelui si de la toata pofta trupeasca, dar n-a avut grija de nchipuirea de sine si de
iubirea de slava si n-a rabdat nici cel mai mic necaz, care e masura cu care se va masura
lumina dreptatii celor ce au mplinit faptele dreptatii n duh de smerenie? (Diadoh al
Foticeii)10
Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale n asa fel nct sa le
ajunga ura fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar nfrnarea de mncari trebuie sa o
pazeasca n asa fel, ca sa nu cstige vreo scrba fata de vreuna din ele. Acesta ar fi un
lucru vrednic de osnda si cu totul dracesc. Caci nu ne nfrnam de la ele fiindca ar fi
vrednice de ocara (sa nu fie), ci, ca departndu-ne de multele mncari, sa pedepsim cu
dreapta masura madularele aprinse ale trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca sa-l
putem da saracilor, drept semn al dragostei adevarate. (Diadoh al Foticeii)10

Alta este bucuria ncepatoare si alta cea desavrsitoare. Cea dinti nu e lipsita de
lucrarea nchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita cugetare. Iar la mijlocul
lor se afla ntristarea iubitoare de Dumnezeu si lacrima fara durere. Caci ntru
nmultirea ntelepciunii sta spor de amaraciune si cine-si nmulteste cunostinta si
sporeste suferinta. De aceea sufletul trebuie mbiat nti la nevointe prin bucuria
ncepatoare, ca apoi sa fie mustrat si probat de catre adevarul Duhului Sfnt pentru relele
pe care le-a facut si pentru mprastierile de care se mai face vinovat. Caci ntru
mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca pe o pnza de paianjen
sufletul lui . Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat sufletul ca ntr-un cuptor, acesta
va primi bucuria fara naluciri, n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al
Foticeii)10
Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicnd ca nu trebuie sa ngaduim sa ni se ia lucrurile
ce le avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea saracilor, ca sa nu ne facem
pricina de pacat celor ce ne nedreptatesc pe noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se
ntmpla sa patimim aceasta de la crestini. Dar aceasta nu nseamna altceva dect a tine
cineva la ale sale mai mult dect la sine nsusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca
daca parasesc rugaciunea si paza inimii si ncep putin cte putin sa umblu dupa judecati
mpotriva celor ce voiesc sa ma pagubeasca si sa astept pe la usile judecatoriilor, vadit
este ca cele pentru care ma judec le socotesc mai nsemnate dect mntuirea mea, ca sa
nu zic si dect nsasi porunca mntuitoare. Caci cum mai ascult atunci n ntregime de
cuvntul evanghelic, care-mi porunceste: Si de la cel ce ia cu ale tale nu cere ndarat,
daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvntul apostolic, rapirea lucrurilor mele, sau daca,
judecndu-ma si primind napoi cele ce mi-au fost luate cu sila, cu aceasta nu-l izbavesc
de pacat pe acel lacom? Deci dat fiind ca judecatoriile stricacioase nu judeca potrivit cu
judecata nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata ncrederea n legile
acestea n fata carora si apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce vreau sa ne
nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu prin ntoarcerea lucrurilor
ce le-au rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea
lui Dumnezeu, ca sa primim nu lucrul lacomit, ci pe lacomul nsusi, izbavit de pacat prin
pocainta. (Diadoh al Foticeii)10
Harul obisnuieste la nceput sa umple sufletul de lumina prin simtire multa. Dar
naintnd omul n nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit tainele sale n sufletul
contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Facnd la nceput asa, el vrea ca,
bucurndu-ne, sa ne mne spre contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem
chemati de la nestiinta la cunostinta. La mijlocul nevointelor nsa, vrea sa ne pastreze
cunostinta nepatate de slava desarta. Prin urmare trebuie sa ne lase sa ne ntristam ntr-o
anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult sa ne smerim si sa ne supunem
slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram cu masura, ntr-aripati de nadejdea cea
buna. Caci precum multa ntristare nvaluie sufletul n deznadejde si necredinta, asa si
multa bucurie l mbie la parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt nca prunci.
Iar la mijloc, ntre iluminare si parasire, se afla ncercarea; precum la mijloc ntre
ntristare si bucurie se afla nadejdea. Caci asteptnd; zice, am asteptat pe Domnul si a
cautat spre mine; si iarasi: Dupa multumirea durerilor mele n inima mea, mngierile
Tale au veselit sufletul meu. (Diadoh al Foticeii)10
Cnd sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o oarecare ardoare si
sfiala iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de grijile vietii, naste o anumita
dragoste plina de pace, care cauta cu masura pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba
de la acest gnd, fie pentru ca pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca
firea si cheltuieste repede virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea nteleptii Elinilor

nu aveau cum trebuie ceea ce credeau ca au dobndit prin nfrnare, deoarece mintea lor
nu statea sub nrurirea ntelepciunii netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita n
inima de la Preasfntul Duh este ntreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si
cheama toate partile sufletului la dorul dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima si
nveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie fara margini. Se cuvine deci, ca dupa
ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci dragostea naturala este un semn al firii
nsanatosite prin nfrnare. Dar ea nu poate duce mintea la nepatimire, ca dragostea
duhovniceasca. (Diadoh al Foticeii)10
Unii au nascocit ca att harul, ct si pacatul, adica att Duhul adevarului, ct si duhul
ratacirii se afla ascunse n mintea celor ce s-au botezat. Ca urmare zic ca o persoana
mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele dimpotriva. Eu nsa am nteles
din dumnezeiestile Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul
ndeamna sufletul din afara spre cele bune, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd
sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul n care renastem,
diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca precum odinioara
stapnea ratacirea asupra sufletului, asa dupa Botez stapneste adevarul asupra lui.
Lucreaza desigur Satana asupra sufletului si dupa aceea ca si mai-nainte, ba de multe ori
chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata mpreuna cu harul (sa nu fie!), ci
nvaluind prin mustul trupului mintea, ca ntr-un fum, n dulceata poftelor nerationale.
Iar aceasta se face din ngaduirea lui Dumnezeu, ca trecnd omul prin furtuna, prin foc si
prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Caci am trecut, zice, prin foc si apa, si
ne-ai scos pe noi la odihna. (Diadoh al Foticeii)10
Harul se ascunde, cum am zis, din nsasi clipa n care ne-am botezat n adncul mintii.
Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa
iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra ntr-un chip
negrait n comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu
tarie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinta sa vnda cu multa bucurie toate bunurile cele
de aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina n care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci cnd
va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul n care statea ascuns harul lui
Dumnezeu. Fiindca pe masura naintarii sufletului, si descopera si darul dumnezeiesc
bunatatea lui n minte. Dar atunci ngaduie Domful si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l
nvete sa faca deosebirea ntre bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura
ce se curateste simte tot mai multa rusine de urciunea gndurilor dracesti. (Diadoh al
Foticeii)10
Daca cineva presupune, din pricina ca gndim mpreuna att cele bune ct si cele rele,
ca Duhul Sfnt si diavolul locuiesc laolalta n minte sa afle ca aceasta se ntmpla pentru
aceea ca nca n-am gustat si n-am vazut ca bun este Domnul. Caci la nceput, precum
am spus si mai nainte, harul si ascunde prezenta sa n cei botezati, asteptnd hotarrea
sufletului, ca, atunci cnd omul se va ntoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o
negraita simtire, prezenta n inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea sufletului, ngaduind
sagetilor dracesti sa ajunga pna n adncul acestei simtiri, ca printr-o hotarre si mai
calda si prin cuget smerit sa caute pe Dumnezeu. Deci daca omul va ncepe de aici
nainte sa sporeasca n pazirea poruncilor si sa cheme nencetat pe Domnul Iisus, focul
sfntului har se va revarsa si peste simturile mai de dinafara ale inimii, arznd cu totul
neghina pamntului omenesc. Drept urmare cursele diavolesti se vor departa de acest
loc, ntepnd de aici nainte mai domol partea patimitoare a sufletului. Iar cnd
nevoitorul se va mbraca cu toate virtutile si mai ales cu desavrsita saracie, atunci harul
i va lumina toata firea printr-o oarecare simtire mai adnca, ncalzindu-l spre mai multa
dragoste de Dumnezeu. Din aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge n afara de

simtirea trupului. Caci adierea Duhului Sfnt, miscnd inima spre suflarea pacii, stinge
sagetile dracului purtator de foc, nca pe cnd sunt n are. Dar si pe cel care a ajuns la
aceasta masura l paraseste Dumnezeu uneori n mna rautatii dracilor, lasnd mintea lui
neluminata, ca voia noastra sloboda sa nu fie ctusi de putin legata de lanturile harului.
Aceasta nu numai pentru ca pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa
mai sporeasca nca n experienta duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru desavrsit celui
povatuit, este nca nedesavrsit fata de bogatia lui Dumnezeu, care povatuieste cu
dragoste larga, chiar daca ar putea cineva sui toata scara aratata lui Iacov. (Diadoh al
Foticeii)10
La nceputul naintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Preasfntul Duh
face sufletul sa guste cu toata simtirea si ncredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca
mintea sa afle printr-o cunostinta exacta rasplata desavrsita a ostenelilor iubitorilor de
Dumnezeu. Dar pe urma ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata
facator, ca chiar de vom mplini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic,
ntruct nu avem nca dragostea sfnta ca o deprindere. Drept aceea dracul urii tulbura
atunci sufletele celor ce se nevoiesc, nct i face sa vorbeasca de rau chiar si pe cei ce-i
iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a urii pna la a-si face din ea aproape o
ndeletnicire placuta. Din pricina aceasta, sufletul se ntristeaza si mai mult, purtnd n el
amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputnd-o dobndi n simtire, pentru lipsa
ostenelilor celor mai desavrsite. E trebuinta deci ca sa o mplinim totusi macar de sila,
ca sa ajungem la gustarea ei ntru toata simtirea si ncredintarea. Caci desavrsirea ei
nimeni nu o poate cstiga pna ce se afla n trupul acesta, dect numai Sfintii care au
ajuns pna la mucenicie si la marturisirea desavrsita. Fiindca el ce ajunge la ea se
preface ntreg si nu mai doreste cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea
de bunatatile lumii cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea nteleptul
Pavel, marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice:
mparatia Cerurilor nu este mncarea si bautura, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul
Sfnt, care sunt roada dragostei desavrsite. Asa nct cei ce nainteaza pna la
desavrsire pot sa guste aici des din ea, dar desavrsit nimeni nu o poate cstiga, dect
numai cnd se va nghiti desavrsit ce este muritor de viata . (Diadoh al Foticeii)10
Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd,
ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu
nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu
aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face
foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe
nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e
stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci
temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de
contemplatii dumnezeiesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a
mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de
locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a
sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba
cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce s-au mniat fara
temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va
misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui
cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti.
(Diadoh al Foticeii)10
Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd,
ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu

nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu
aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face
foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe
nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e
stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci
temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de
contemplatii dumnezeiesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a
mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de
locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a
sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba
cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce s-au mniat fara
temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va
misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui
cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti.
(Diadoh al Foticeii)10
mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaci.
Caci suntem supusi la atacul gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn
peste patimi se zice ca este gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade
noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu
ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam cnd
sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebuie sa mai
stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care
trupeasca; si din care virtute ne rapeste mndria, mintea, din care se iveste lacomia
pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste
mpotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10

Dragoste, bunatate, mila, ndelunga rabdare

Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ngaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai.
Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si nu va sti
vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11
Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cnd sunt de fata; iar n dos
nu-i brfeste. Dar nici celor ce ncearca sa-i graiasca de rau nu le ngaduie. (Antonie cel Mare)11
Nu trebuie sa urm pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si care nu
recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vrtos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi
n puterea de a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu ntelegerea. Caci primind raul ca bine, se
pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si nechibzuitii de ei. (Antonie
cel Mare)11
Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu
Ascetul)11
Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu
Ascetul)11
Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11

Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, caci la timpul cuvenit ti vor veni
nmultite. (Marcu Ascetul)11
Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvntul
Domnului. (Marcu Ascetul)11
Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11
Cnd ncepe cineva sa simta cu mbelsugare dragostea lui Dumnezeu, ncepe sa iubeasca si pe
aproapele ntru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele
Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cnd se gaseste o ct de mica pricina.
Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar n sufletul ce sta sub nrurirea lui
Dumnezeu, chiar daca s-ar ntmpla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu
se desface dintr-nsul. Caci aprinzndu-se pe sine nsusi din nou de focul dragostei lui
Dumnezeu, ndata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea
aproapelui, chiar daca a fost ocart sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet
topeste n dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de glceava. (Diadoh al Foticeii)11
Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd,
ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza
de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel
ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si
mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul
ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la
contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind
dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeaesti, pna
nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu
vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i
chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei.
Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce sau mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai
ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea
Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti.
(Diadoh al Foticeii)11

Frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia

Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca n inima osteneala si durerea pentru cinstirea
lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea si fuge de durere. (Marcu Ascetul)13
Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai nti
ntru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si nmuindu-se sufletul prin nrurirea temerii,
vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu n chipul aratat,
daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cnd ajunge mintea la liniste multa si la
negrija, o strmtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o ntru simtire multa de toata grosimea

pamnteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al

Foticeii)13

Iadul

Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de
la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)16

mbuibarea nfrnarea

Lacomia ntru cele ale mncarii determina n viata calugareasca toate caderile, rautatea si
abaterea de la telul propus. Daca nsa ajungi sa domini aceasta stapna, atunci oriunde te-ai gasi
vei putea atinge nepatimire; de te va stapni nsa aceasta tirana, oriunde, cu exceptia
mormntului, te vei afla n primejdie!
Masa dragostei risipeste ura si darurile curate nmoaie sufletul, dar masa luata fara luare aminte
care aluneca n lacomie este maica ndraznelii si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia
pntecelui.
Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dnd nastere celor mai fanteziste si mai
inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate.
Robul pntecelui socoteste cu ce mncaruri va sarbatori praznicul, pe cnd robul Domnului cu ce
daruri se va mbogati.
Cnd sufletul nostru doreste felurite mncaruri, el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie sa
facem uz de toata abilitatea mpotriva unei asemenea preaviclene patimi. Daca nu vom proceda
astfel ne vom trezi ntr-un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. Sa nlaturam deci
mncarurile care ngrasa, apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne provoaca placere.
De este cu putinta, da pntecelui hrana care-l umple si este usor de mistuit pentru ca prin
saturare sa-i nlaturam pofta neastmparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de
nfierbntare ca de bici. Sa cercetam si mncarurile care umfla pntecele si fac vnturi si vom
afla ca acestea strnesc si poftele.
n inima lacomilor se misca visuri cu mncaruri iar n inima celor ce plng, visuri de judecata si de
chinuri.
Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre.
Mintea postitorului se roaga cu trezvie, cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate.
Saturarea seaca izvorul lacrimilor; uscndu-se nsa stomacul izvorasc apele plnsului.
Cel ce-si strmtoreaza pntecele si smereste inima, nsa cel ce-l ngrijeste, se umfla de mndrie.
Asupreste-ti pntecele si cu adevarat ti vei pune atunci lacat gurii, caci limba se ntareste mai
vrtos cnd este strnita de multimea mncarurilor

Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult, lasa-le sa se usuce si strngndu-se se vor
micsora. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-l largeste, iar cel ce se lupta cu el l
ngusteaza si astfel vom ajunge postitori din fire.
Cnd te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din pricina
slabiciunii, lupta-te prin priveghere.
Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut, iar stapnul patimilor este pntecele nesatul.
Seznd la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa vei putea
mpiedica putin patima. Bnd bautura, nu nceta sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapnului
si atunci desigur vei primi ndemnuri spre nfrnare, pocainta sau spre smerenie.
Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei mnca nencetat
ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a postului. Iar azima este cugetul neumflat de
mndrie.
Sa se lipeasca de inima ta cuvntul celui ce zice: Cnd ma tulburau dracii m-am mbracat n sac
si am smerit sufletul meu. si rugaciunea mea s-a lipit n snul sufletului meu. (Ps. 34,12)
Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus stapnire pe ea si
deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina
La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti, iar la calugari lacomia
pntecelui.
Daca lacomia pntecelui sta n aceea ca cel stapnit de ea se sileste pe sine sa mannce chiar
satul fiind, nfrnarea consta cnd chiar flamnd fiind, omul si stapneste firea sa vinovata.

Ct despre poame, sa nu le ceri din propria vointa, dar de ti le vor da, ia si mannca suspinnd
pentru osnda ce ti-o va aduce placerea aceasta.
Ce sa fac parinte cnd patima nu se iveste nainte dar se strecoara n vremea
mncarii? Sa ma opresc de la mncare? Nu te opri ci lupta mpotriva gndului
aducndu-ti aminte ca mncarea se va preface n ceva urt mirositor si ca vom fi judecati
ca unii ce ne-am saturat n vreme ce altii flamnzesc sau se nfrneaza cu desavrsire. De
nceteaza pofta, mannca dar osndeste-te tu nsuti, iar de staruie cheama numele lui
Dumnezeu n ajutor si te va odihni de acest razboi. De pune nsa stapnire pe tine nct nu
mai poti mnca cu buna rnduiala, nceteaza sa mai mannci, iar de sunt unii care sed cu
tine la masa, ca sa nu bage ei de seama, ia cte putin. Daca-ti este foame, mplineste-ti
trebuinta cu pine sau alta mncare de la care nu ai razboi.
Care este semnul lacomiei pntecelui? Cnd vezi cugetul ndulcindu-se la gndul
unei mncari si urmaresti sa o ai neaparat sau naintea tuturor, sa stii ca te stapneste
lacomia pntecelui. Ia aminte deci la tine nsuti si la tot ce-ti sta n putinta ca sa te silesti
sa nu iei cu graba din ea, ci cu buna rnduiala si mpinge mai vrtos acea mncare
naintea altora. Dar dupa cum am spus, nu trebuie sa ncetezi ndata a mnca, ci pazeste-te
sa nu te repezi la mncare fara de rnduiala. Vorbind de lacomia pntecelui Parintii cer sa
nu ntinzi mna la masa naintea altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de

buna rnduiala. Un alt semn al lacomiei pntecelui este a voi sa mannci nainte de ora
rnduita, lucru care nu trebuie nicidecum facut dect doar din vreo pricina binecuvntata.
Dar n toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta.
Ce hrana sa-mi rnduiesc zilnic? A-ti stabili hrana pentru fiecare zi n chilie
nseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie fara rost. Lasa-te calauzit de ndrumarea
lui Dumnezeu, caci zice: Cel ce umbla drept, umbla cu ncredere. (Proverbe 10,10)
Ct priveste mncarurile, sa nu ne ngrijim prea mult de trup caci se ntmpla ca aceasta
sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne arunce n griji si astfel, staruind noi n
ele, sa parasim bunatatile ce ne sunt puse nainte.
Si pentru ca ai spus ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face nimic, fa dupa
puterea ta ca sa tai din pine si din bautura caci Dumnezeu a primit cei doi banuti ai
vaduvei si s-a bucurat mai mult dect toate darurile. Deprinde mai nti de toate
nendraznirea si te vei mntui.
Cnd nu mannci si nu bei cu risipa nici din placere, acestea nu-ti aduc osnda nici nu
sunt spre sminteala. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca pe om.
Mannca taind ct poti placerea de la fapta aceasta, sau asteptnd osnda pentru ea.
Ct despre mncare, sa-ti fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu si fi-i
ncredintat ca nu vei fi osndit. Aceasta consta n a nu lua nimic cu pofta, ci orice ai afla,
sa primesti cu stapnire de sine si rami flamnd si nu satul dupa ce ai mncat.
Omul sa ia seama ca folosind la nevoie vreo mncare placuta sa nu se lase biruit de
placere si chiar de se va ntmpla si aceasta, dupa ce a trecut sa se ocarasca pe sine.
Actul mncarii nu trebuie nicidecum sa ramna o fapta pur trupeasca, ci trebuie sa fie
un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte gnduri sau convorbiri folositoare.
Mncarea este si un dar al lui Dumnezeu, componentele ei fiind n fapt ratiuni
plasticizate ca sa nu mai vorbim de trup care e sustinut n viata lui de suflet si este la
rndul lui o ratiune plasticizata mpletita cu multe ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea
sufletului. Trupul nu este despartit de suflet, mncarurile nu sunt pregatite fara ratiune
omeneasca si nepotrivite cu ratiunea plasticizata a trupului, de aceea ele au rostul sa
ntretina trupul si prin el, omul ntreg.
Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu
fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de
boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se
ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la
anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata
am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele
ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la
alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)34
Cnd dracul pntecelui, luptnd mult si adeseori nu izbuteste sa strice nfrnarea
ntiparita, atunci mpinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducndu-i
nainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata
altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul
acelora. Astfel, urmarind nfrnarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o
vreme trupul nemaiputnd-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa
binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de
acela si sa nu se retina de la pine, untdelemn si apa. Caci aceasta rnduiala au cercat-o

fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai
o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturndu-se cu pine si cu apa, ar mai putea lua
cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci
aceasta se zice nfrnare, ci aceea care taie din cugetare gndurile patimase, pe care
Sfntul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca mprejur a iudeului ascuns. Iar daca se
descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol,
care a mplinit alergarea n foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul
descurajarii, pe acest drac, punnd n minte celui ce se nfrneaza, retragerea cea mai de
pe urma, ndemnndu-l la rvna lui Ioan Botezatorul si a ncepatorului pustnicilor,
Antonie, ca neputnd rabda acesta retragerea ndelungata si neomeneasca, sa fuga cu
rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicnd: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)34
Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece , cuvntul vei
umbla . Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci
asupra celor ce sunt mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din
acestea, pornirea spre desfru vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind
sa arate apropierea acestor patimi, a numit organele de mpreunare cele de sub
pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima,
slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se ntarta, de acolo si
primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe
aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se nimicesc
toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a
aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur
mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei.
Caci precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si
nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui
pune n miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea
mncarilor darma si surpa la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si
mestesugit drese se fac unelte de darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si
darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa
putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon
a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragndu-l cu mestesugul
bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor, rostogolindu-se, a
rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se si naintnd
mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca
ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si
foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate
cele ce nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si
cort, nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)34
Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre
Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa
fie voua si dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o
hrana de obste, dar stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu
vom fi socotiti, cu drept cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn
ntre hotarele firii, neclintind nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii
cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile
dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care
strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate,
mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa rurilor, dar
si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pntece, pentru ca

nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna de deosebirea
ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta simtire,
cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre
pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o
astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din
belsugul si felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima
sa se linisteasca n nici o vreme. (Nil Ascetul)34
Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse
nainte, iar mintea nnoieste-ti-o cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea
Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu bautura de vin, e ca un porc
gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea lui e
robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci
ngramadirea sngelui pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa
n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul ndoit, nascut din lucrarea patimii
dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste masura
placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din
strapungerile inimii si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei
duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gndeasca. Caci putinatatea apei
ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua
singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca
vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le
dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n
cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. (Marcu Ascetul)34
Precum trupul ngreunat de multimea mncarilor face mintea molie si greoaie, tot asa
cnd e slabit de prea multa nfrnare face partea contemplativa a sufletului, posomorta
si neiubitoare de cunostinta. Deci mncarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului.
Cnd trupul e sanatos, trebuie sa fie chinuit att ct trebuie, iar cnd e slabit, sa fie
ngrijit, dar cu masura. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul dect
atta ct trebuie ca sa-i nlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se
curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34
Precum pamntul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samnta curata
semanata n el, dar necat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamntul
inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar
pe cele semanate de Duhul Sfnt n ea le va face sa rasara foarte nfloritoare si cu mult
rod; dar de o vom scalda n multa bautura, va preface n spini si maracini toate gndurile
ei. (Diadoh al Foticeii) 34
Cnd mintea noastra noata n valurile bauturii, nu numai ca vede n somn cu patima
chipurile zugravite de draci, ci si plasmuieste si n sine anumite vederi frumoase,
mbratisnd cu foc nalucirile sale, ca pe niste amante. Caci nfierbntndu-se madularele
ce servesc la mpreunarea trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si nfatiseze
vreo umbra placuta a patimii. Se cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne
ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Caci daca nu s-a nascut n minte placerea, care
sa o mpinga spre zugravirea pacatului, ea ramne ntreaga lipsita de naluciri si, ceea ce-i
mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34
Cei ce vor sa-si nfrneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa
bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid
drumul spre pntece belsugului de mncari. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare
pentru trupurile celor ce se nevoiesc, ci si nsasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte

tare constiinta tematoare de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata
asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34
Domnul nostru Iisus Hristos, nvatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost adapat cu otet n
vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti, ca sa ne lase (mi pare mie)
o pilda nvederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem n timpul sfintitelor nevointe.
Caci nu trebuie sa se foloseasca, zice, de mncari si bauturi dulci cei ce se lupta
mpotriva pacatului, ci sa rabde mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea luptei.
Dar s-a mai adaugat si isop n buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul n care ne
putem curata. Caci acreala este proprie nevointelor, iar curatirea e proprie desavrsirii.
(Diadoh al Foticeii)34

mparatia Cerurilor

Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de
la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)17

nfricosata Judecata

Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine
spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n
vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19
Cei ce au cstigat dragostea desavrsita fata de Dumnezeu si si-au naltat aripile sufletului prin
virtuti se rapesc n nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au cstigat cu totul
desavrsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum
arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ngreuia cumpana celor bune se vor izbavi de
munci. (Diadoh al Foticeii)19

Mnia blndetea

Domnul deschide ochii orbilor celor ascultatori pentru a-i face sa vada virtutile nvatatorului,
dar i ntuneca pentru a nu-i vedea slabiciunile; vrajmasul binelui face nsa contrariul.
Cei srguinciosi sa ia aminte cu att mai mult la ei nsisi ca nu cumva judecndu-i pe cei lenesi sa
se pagubeasca mai mult dect ar merita defectul acelora, ba nca sa fie osnditi mai mult dect
aceia. De aceea si cred ca a fost placut Lot n fata lui Dumnezeu, deoarece fiind el n mijlocul
unora ca acestia, nu s-a aratat niciodata osnditorul lor.

Compatimirea este arderea interioara pentru cei ce pacatuiesc, dupa cuvntul: Cine se va
sminti si eu sa nu ard? (II Cor. 11,29) Ea nseamna a-si face cineva proprii greutatile si
nenorocirile straine sau de a nu dispretui cu gndul pe cei ce sufera, naltndu-se mpotriva lor.
Precum apa adaugndu-se cte putin n foc schimba vapaia cu desavrsire, asa si lacrima
plnsului cu adevarat va stinge vapaia mniei si a iutimii.
Nemnierea este dorinta nesaturata de necinstire, precum n cei iubitori de slava desarta
dorinta de lauda este nemarginita. Blndetea este starea nemiscata a sufletului, care ramne
aceeasi n necinstiri ca si n laude.
nceputul nemnierii este tacerea buzelor n vremea tulburarii inimii; mijlocul este tacerea
gndurilor n vremea tulburarii subtiri a sufletelor, iar sfrsitul este seninatatea mplntata n
suflarea vnturilor necurate.
Mnia este izbucnirea urii ascunse, o continua rennoire a amintirii unor ocari ndurate mai
demult. Mnia este dorinta de a face rau celui ce ne-a suparat; este o patima foarte napraznica
caci iutime se numeste fierberea si miscarea mpotriva celui ce ne-a nedreptatit. Ea salbaticeste
sufletul n fiecare zi, rapeste mai ales mintea de la rugaciune facnd sa apara chipul celui ce ne-a
suparat. Cnd este de durata se preface n ura si pricinuieste n timpul noptii tulburari si
ngalbenirea trupului, navalirea de gnduri furioase (accese de furie).
Unii vaznd ca nu sunt cuprinsi de mnie n toata vremea (ca nu sunt statornici n mnie), nu
dau nici o atentie tamaduirii acestei boli; acesti nenorociti nsa nu se gndesc la cel ce a zis:
Pornirea mniei lui e caderea lui. (Iov 5,2). Mnia este ca miscarea unei mori n plina activitate
care ntr-o clipa, mai mult dect ntr-o zi ntreaga, macina si distruge grul precum si rodul
sufletului. De aceea se cuvine a fi cu ochii n patru pentru ca mnia este ca un incendiu ale carui
flacari mnate de puterea vntului prjolesc si distrug la repezeala ogorul sufletului, asa cum nar putea-o face un foc mocnit.
Dupa cum o piatra colturoasa si dura, lovindu-se de alte pietre si pierde cu totul forma sa
initiala devenind rotunda, tot astfel si sufletul rautacios si aspru, amestecndu-se si traind
mpreuna cu cele dure, va ajunge la aceste doua alternative: sau si va tamadui rana prin rabdare
sau si va cunoaste slabiciune sa pe care o poate vedea ca ntr-o oglinda n retragerea lasa din
comunitate.
Mniosul (irascibilul) este un epileptic care se sfsie si se loveste singur mpins fiind de o pornire
launtrica care determina prabusirea lui.
Nimic nu este att de nepotrivit celor ce se nevoiesc dect tulburarea mniei. Pe cnd
ntoarcerea la Dumnezeu are multa trebuinta de smerenie mnia este semnul unei mari
mndrii.
Daca culmea blndetii este de a pastra linistea inimii fata de cel ce ne ntarta, chiar cnd este
prezent, apoi desigur ca este culmea mniei a ne lupta si a ne salbatici cu vorbele si cu gesturile
mpotriva celui ce ne-a provocat o suparare, chiar si atunci cnd suntem singuri.
Pe cnd ntoarcerea omului la sinea sa adevarata din uitarea de sine care la adus la pacat are
nevoie de smerenie, fapta impulsiva este semnul nchipuirii de sine, adica al necunoasterii sinei
sale adevarate. Impulsivul sau omul care se lasa stapnit de iutime, e un om care nu s-a obisnuit
cu reflexiunea si nici cu smerenia ce vine din cunoasterea reala de sine. Parintii leaga strns

mnia si iutimea, ntruct izvorul imediat al mniei este iutimea sau impulsivitatea. Aceasta este
un semn accentuat al lipsei de putere a spiritului de a stapni pornirile involuntare. Reflexiunea
reduce la proportiile adevarate, neimportante raul ce ti l-a facut altul si n general toate cele le
vieti de aici.
Foarte multa bagare de seama trebuie sa avem fata de acest sarpe caci are si el mpreuna
lucratoare firea noastra, ca si cel ce ispiteste trupurile.
Uneori cntarea cu masura risipeste iutimea n chipul cel mai bun. Alteori, cnd e fara masura si
la timp necuvenit se nsoteste cu iubirea de placere. Sa ne folosim deci de cntare rnduind
timpurile.
Daca voiesti sa-l tamaduiesti pe altul scotndu-i paiul pacatului din ochi, sau mai degraba de
crezi ca vrei, ia seama sa nu-l scoti cu brna n loc sa folosesti delicata penseta a chirurgului.
Brna este cuvntul aspru, iar penseta nvatatura blnda si mustrarea ndelung rabdatoare.
Mustra, zice, cearta, mngie, dar nu si lovi; si chiar de-ar fi nevoie de asa ceva fa-o rar si nu
prin tine nsuti.
Sa privim cu luare aminte si vom vedea pe unii stapniti de iutime practicnd cu ardoare
privegherea, postul si petrecerea n liniste; aceasta nu e de mirare caci scopul diavolului este
acela de a ndemna pe fiecare sa faptuiasca sub pretextul pocaintei lucruri care sporesc mnia.
nceputul rvnitei netineri de minte a raului sta n a primi necinstirile cu sufletul amart si
ndurerat; mijlocul n a ramne fata de ele nentristat, iar desavrsirea (daca se poate vorbi de
asa ceva), n a le socoti pe acestea ca laude. Bucura-te daca esti ntre cei dinti, fii tare daca esti
printre cei din a doua categorie, si fii fericit daca esti n cea de a treia, ca unul ce te veselesti n
Domnul.
Am observat la cei mniosi ceva vrednic de plns care nu se ntmpla dect dintr-o ascunsa
mndrie si anume: se mniau pe ei nsisi pentru ca s-au lasat biruiti de mnie, si m-am minunat
vaznd cum o cadere antreneaza alta cadere. Cu strngere de inima priveam cum voiau sa
pedepseasca un pacat prin alt pacat. nspaimntndu-ma deci de viclenia demonilor, putin a
lipsit sa nu deznadajduiesc de-a mai obtine mntuirea.
Daca s-ar vedea cineva biruit cu usurinta de mndrie, furie, rautate si fatarnicie, sa scoata
degraba sa scoata degraba sabia cu doua taisuri a blndetii, rabdarii si a netinerii de minte a
raului spre a lupta mpotriva acestor patimi. De voieste sa scape complet de ele, unul ca acesta
sa caute n a intra ntr-o obste de frati din cei mai aspri si necrutatori ca ntr-un atelier mntuitor
al unui piuar; acolo fiind ntins si lovit sufleteste de ocarile, necinstirile si napastele fratilor, sau
poate fi tesalat, mpuns, calcat si n chip simtit, si va spala simtirea sufletului de murdaria aflata
n ea.
Nu ajunge ca omul sa lupte singur mpotriva mniei cu sabia blndetii si a netinerii de minte a
raului, caci ea poate avea doua taisuri: cu ea se poate taia mnia sa, dar se poate taia si pe sine
caci blndetea poate fi ngaduitoare cu pacatele sale. Este greu a se curati un suflet pe sine nsusi
de aceea stiind aceasta sfntul Ioan Scararul alterneaza asprimea cu nuantarea.
Cauzele care m-au nascut sunt multe caci eu n-am un singur tata. Mamele mele sunt slava
desarta, iubirea de argint, lacomia pntecelui, uneori si desfrnarea. Cea care m-a nascut pe
mine este trufia; fiicele mele sunt pomenirea de rau, ura, vrajba, dezvinovatirea. Vrajmasele

mele care ma tin acum legata sunt cele potrivnice acestora: nemnierea si blndetea iar cea care
pururea unelteste mpotriva-mi este umilinta.
Zicnd noi rugaciunea: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam si neiertnd,
suntem facuti de rusine din partea noastra nsine, adica de constiinta noastra, precum el nsusi
zice mai departe: Rusineze-l pe el rugaciunea lui Iisus. Dar n general rugaciunea noastra este
facuta de rusine de tinerea de minte a raului, ntruct aproape prin fiecare cerem iertare sau
mila lui Dumnezeu. Propriu-zis noi nsine suntem facuti de rusine prin rugaciunea noastra prin
care cerem lui Dumnezeu mila fara sa o daruim la rndul nostru altora. Aducndu-ne aminte,
fara ndurare, de raul facut noua de cineva, nu mai avem curajul sa cerem noi nsine ceva de la
Dumnezeu cu toata ndrazneala.
Cel ce a dobndit iubirea s-a nstrainat de nebunia mniei; cel ce nsa dusmaneste, si
ngramadeste dureri fara rost.
inerea de minte a raului este o vicleana tlcuitoare a Scripturii, ca una ce tlcuieste dupa
propria stiinta cuvintele lui Dumnezeu.
Rugaciunea lui Iisus va rusina tinerea de minte a raului, caci nu o putem nicidecum rosti pe
aceasta stapniti fiind de tinerea de minte a raului.
Daca te-ai luptat ndelung si n-ai reusit totusi sa scoti ghimpele acesta veninos pleaca-te si te
caieste marturisindu-ti vina naintea celui ce-l vrajmasesti chiar si numai cu gura daca nu poti s-o
faci din toata inima, ca rusinndu-te de aceasta fatarnicie, cu timpul, mpungndu-te constiinta
ca si cu foc, sa te duca pna acolo nct sa-l iubesti cu adevarat.
Atunci vei cunoaste ca te-ai izbavit de putreziciunea aceasta, nu cnd te vei ruga pentru cel ce
te-a suparat, nici cnd l vei rasplati cu daruri, nici cnd l vei aduce la masa, ci cnd, aflnd ca a
cazut n vreo nenorocire trupeasca sau sufleteasca vei suferi si vei plnge ca pentru tine nsuti.
Cel ce vietuieste n liniste si tine minte raul, este ca aspida care, n gaura poarta ntru sine venin
ucigator.
Aducerea aminte de Patimile lui Iisus vor tamadui sufletul ce tine minte raul rusinndu-l foarte
prin acest exemplu de ndelunga rabdare.
Daca te tii rigid si nu te pleci sa-i spui dusmanului macar niste cuvinte bune ndulcind astfel
ctusi de putin relatia, adaugi la patima tinerii de minte a raului si patima mndriei.
n lemnul putred se prasesc viermii cariului si purtarile prea blnde si n chip mincinos linistite au
lipite de ele ura nebuna. Cel ce o leapada pe aceasta a aflat iertare, dar cel ce se lipeste de dnsa
se lipseste de orice ndurare.
Unii s-au dat pe ei nsisi ostenelilor si sudorilor pentru a dobndi iertare, dar cel ce nu tine minte
raul a luat-o naintea acestora, daca adevarat este cuvntul: Iertati degraba si vi se va ierta din
belsug. (Luca 6,37) Netinerea de minte a raului este semnul nendoielnic al adevaratei pocainte;
cel ce tine nsa minte raul, si-si nchipuie ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca
alerga n vis.
I-am vazut pe unii ce tineau minte raul, ndemnndu-i pe altii sa nu faca aceasta, si rusinndu-se
ntr-un timp de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia. (Uneori si cei ce nu fac,
dar nvata sunt folositi de cuvintele lor, care nu acopera faptele, caci de multe ori cuvintele

omului nu sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu Care-l sileste sa vorbeasca prin constiinta lui. n acest
caz, prin cuvintele ce le rostesc unii si predica, sau li se predica si lor; sau din vointa de a ncalzi
pe altii pentru un lucrul bun, se ncalzesc si pe ei nsisi. Caldura cu care primesc altii cuvintele
rostite se ntinde si la ei.
Nimeni sa nu-si nchipuie cumva aceasta ntunecime ca o patima usoara, trecatoare sau putin
primejdioasa, caci una ca aceasta de multe ori cuprinde pna si inimile barbatilor duhovnicesti.
(Nimeni sa nu-si nchipuie ca aceasta patima e simpla, caci ea da nastere multor complicatii)
Clevetirea este frica urii, este o boala subtire, dar o lipitoare grasa ascunsa si greu de observat
care suge si prapadeste sngele iubirii. Este fatarnicia dragostei, ntinarea inimii, sarcina care
mpovareaza constiinta, pierderea curatiei.
I-am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau
spunnd ca fac aceasta din dragoste si purtare de grija, iar eu le-am zis sa nceteze cu o astfel de
dragoste caci nu minte Cel ce a zis: Pe cel ce cleveteste n ascuns pe aproapele lui, alunga-l.
(Psalmi 100,5) Daca spui ca-l iubesti, roaga-te n taina pentru el si nu-l lua n bataie de joc, caci
acesta este felul iubirii primit de Domnul. (Neosndirea aproapelui tine un zid de respect ntre
mine si el, sau o comunicare cu el n iubire, cu voia lui. Prin clevetire pornesc asupra lui cu sila,
fara iubire, voind sa-l tavalesc n noroi ca pe un obiect, dar de fapt prin aceasta nu reusesc sa
intru n ceea ce e mai intim si mai adevarat n el.)
Sa nu-ti ramna ascuns lucrul acesta si te vei trezi ncetnd sa mai judeci pe cel ce greseste: Iuda
era n ceata ucenicilor, iar tlharul n ceata ucigasilor, si ntr-o clipa s-a facut o schimbare
minunata ntre ei.
De voieste cineva sa biruiasca duhul clevetirii, sa nu-l nvinovateasca pe cel ce a gresit, ci pe
dracul care l-a ispitit, caci chiar daca se ntmpla sa nu fim siliti de nimeni atunci cnd cadem, noi
nu voim totusi sa pacatuim naintea lui Dumnezeu.
Precum focul este potrivnic apei, tot la fel de potrivnic este a judeca celui ce voieste sa se
pocaiasca.
Ascultati-ma pe mine toti cei care osnditi faptele altora, daca este adevarat, cum de fapt chiar
este, ca: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati, negresit, n cele n care-l vom
judeca pe aproapele, n acelea vom cadea, fie sufletesti, fie trupesti si altfel nu va fi. Contabilii
nemilosi si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus
niciodata aminte n chip nemincinos si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit
la pacatele sale, nlaturnd valul iubirii de sine, nu s-ar mai ngriji de nimic din cele dinafara ,ci ar
socoti ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plnge pe sine, chiar daca ar trai o suta de ani
si de-ar vedea lacrimile ce-i curg din ochi devenind un adevarat Iordan. (Daca mintea n-ar parasi
luarea aminte de sine, lasnd pe cele ale sale si rznd de ale altora, n-ar ajunge sa judece, caci
judecarea si cercetarea altora este de fapt uitare de sine.)
Am cercetat cu grija plnsul si n-am gasit n el nici o urma de clevetire.
Firile curioase voiesc sa vada fapta aproapelui si privesc cu ochi atenti scaderea lui. Si de o afla, o
rapesc si o analizeaza, iar de nu o afla, voiesc mai bine sa o nchipuie plasmuind-o dect sa plece
cu curiozitatea nesatisfacuta.

Vorbeste cu grija naintea celui mndru si bolnav de pizma, caci cnd tu vorbesti, el da n mnia
lui cuvintelor tale tlcul care voieste. Deci din cele bune ale tale ia pricini vatamatoare, cuvintele
tale schimbndu-se n cugetarea sa dupa felul bolii lui.
Am vazut pe unii facnd n ascuns tot felul de pacate, si amagiti de presupusa lor curatie, i
osndea aspru pe cei ce savrseau greseli mici la aratare.
Lucratorul priceput mannca numai boabele de struguri coapte, neculegndu-le pe cele verzi; tot
astfel si mintea nteleapta va lua aminte cu srguinta la virtutile pe care le vad la unii. Cel
nepriceput nsa va cerceta cu lumnarea lipsurile si defectele fratelui sau. Despre aceasta sa zis:
Iscodit-au faradelegi, istovitu-s-au nascocind iscodiri. (Psalmi 63,6)
Sa nu osndesti chiar de-ai vedea cu ochii tai, caci nu arareori acestia te nseala.
Cel ce judeca va fi judecat, deci osndit de propria lui limba.
Blndetea consta n a ne ruga n chip netulburat si sincer pentru cel ce ne tulbura n vremea
tulburarilor ce ni le pricinuieste. Sufletul blnde tronul simplitatii, iar mintea mnioasa e
pricinuitoarea rautatii. Sufletele celor blnzi se vor mbogati ntru cunostinte, iar mintea
stapnita de iutime locuieste mpreuna cu ntunericul si nestiinta. (Cunostinta adevarata e legata
de blndete , caci blndetea e si o contemplare linistita a semenilor care i se deschid si a tainelor
existentei, a tainei lui Dumnezeu Cel blnd.)
Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetari felurite care s-a facut neclintit spre o
gndire nerautacioasa. Nerautatea este o stare senina a sufletului, izbavita de orice cugetare
vicleana.
Vicleanul nu este niciodata n pace ci totdeauna-i hartuit de mnie, viclesug si de iutime.
Totdeauna crteste, totdeauna e aspru, cnd i se porunceste graieste mpotriva, se
razvrateste; cnd e sfatuit la bine face rau; cnd e dojenit batjocoreste. El ia n rs pe cei ce
vietuiesc bine, i pizmuieste pe cei ce sporesc, se scrbeste de sfaturile bune, i defaima si
dispretuieste pe frati, i dezbina, razvrateste, i face rai, i zeflemiseste pe cei ndelung-rabdatori,
se fatarniceste fata de straini, cleveteste, se asociaza cu fiecare mpotriva celuilalt, atta la sfada,
ntarta pe unul contra altuia, e gata la ocari, defaimari si n a face numai rau. Precum se vede
mnia, ntuneca mintea si l tine pe om ntr-o agitatie continua si accentuata ducndu-l pna la
nebunie. ntre functiile sufletesti este o strnsa legatura, ele nrurindu-se reciproc.
Legea ca nedesavrsita, zice: Ia aminte la tine nsuti (Deuteronom 4,9), iar Domnul, cel mai
presus de desavrsire a poruncit sa-l ndreptam pe aproapele nostru zicnd: De-ti va gresi
fratele tau.. (Matei 18,15). Daca mustrarea ta, mai bine zis, aducerea aminte ndreptata spre
el e curata si smerita, sa nu ocolesti sa mplinesti porunca Domnului, iar de n-ai ajuns nca la
aceasta masura, mplineste macar masura legii. (Evanghelia lui Hristos e legea iubirii aproapelui,
e legea depasirii de sine. Ea cere numai sa nu se faca rau celorlalti, ci sa li se faca bine. Ea a
patruns la ultima cunoastere a omului aratndu-ne ca el nu se poate mntui dect punndu-si
viata sa pentru mntuirea aproapelui. Legea Evangheliei talmaceste legea cea mai adnca a
nsasi fiintei omenesti, tlcuind ceea ce omul nsusi experiaza ca aspiratia cea mai adnca a lui si
ca singura care l face fericit. Ea corespunde unei etape mai avansate a omenescului. Fericirea nu
e dect prelungirea eterna a acestei fericiri reale la care poate ajunge omul de aici. Fericirea nu
este de fapt n noi, ci n altii si n ultima analiza n Cel Care i-a facut si i sustine pe toti ca sa se

scufunde, unificndu-se fara confundare, unii n altii. Dar aproapele nu poate fi mntuit de noi
fara vointa lui, de aceea trebuie trezit la constiinta pacatoseniei lui cnd greseste. Noi l ajutam
trezindu-l la responsabilitatea lui personala, dar trebuie sa o facem cu iubire necoborndu-l iarasi
la starea de obiect si necultivnd iarasi nchiderea noastra n noi prin mndria unei mustrari aspre
si dispretuitoare. Fericirea comuniunii vesnice va fi o comuniune ntre persoane ce se iubesc si se
respecta ca egale. Ne scufundam unii n altii ca persoane n persoane, fara sa ne contopim.
Cnd voiesti sa-l ndemni pe cineva la bine, odihneste-l mai nti trupeste si cinsteste-l pe el cu
un cuvnt de iubire, ca nimic nu-l face pe om sa se rusineze si sa se schimbe de la rautatea lui
spre cele bune ca bunatatile trupesti si ca cinstirea pe care o primeste de la tine.
De te vei mbraca n toata blndetea si nemnierea, nu te vei obosi mult ca sa slobozesti mintea
ta din robie.

O mare importanta se acorda n aceste Scrisori iertarii unora de catre altii si rugaciunii
unora pentru altii. Cererea de iertare nmoaie sufletul celui ce cere dar si celui caruia i se
cere, precum l nmoaie iertarea pe cel ce iarta si pe cel iertat facnd astfel cu putinta
comunicarea reala de putere si de viata de la unul la altul caci amndoua contribuie la
naintarea n smerenie si la eliberarea de slava desarta. Numai cernd rugaciunea altora
ne smerim eliberndu-ne de mndrie, precum n rugaciunea pentru altul ne eliberam de
invidia care nu se bucura de binele altuia. De aceea, numai rugndu-ne unii pentru altii
ne raspunde Dumnezeu cu mplinirea rugaciunilor noastre.

De ce mi se ntmpla sa osndesc pe altii chiar dupa ce am ntrebat?

- Ai de ndurat ispita de a osndi pe altii chiar dupa ntrebare pentru ca n-a murit
n tine nclinarea de a te socoti drept, de a te justifica mereu si nici nu-ti iei
osteneala de a te feri de aceasta patima. Osndeste-te pe tine si astfel va pleca
degrab de la tine osndirea altora.
Cnd esti rapit prin cuvnt sau prin fapta ca sa gresesti cuiva, grabeste-te sa
mergi si sa-i pui metanie si Dumnezeu vaznd aceasta te va acoperi de fata
vrajmasilor tai.
Avva Varsanufie si ncheie aproape ntotdeauna scrisorile cernd iertare
adresantului desi nu-i greseste cu nimic. El n-ar putea fi fericit deplin n
Dumnezeu daca ar sti ca cineva a ramas afara fiind tulburat de ceva mpotriva
lui. El trebuie sa lupte continuu sa nsenineze sufletul fiecarui om cu care a avut o
legatura pe pamnt, de aceea cine nu iarta sau nu cere iertare nu poate intra n
mparatia Cerurilor, a iubirii. Si apoi cine poate spune ca a facut totul pentru altul?
Poate ca cineva sa fie tulburat chiar de o gelozie pe cei virtuosi si sa nu se simta
bine vazndu-i, de aceea cei buni au trebuinta sa se smereasca pentru a nu le da

acelora sentimentul ca se socotesc superiori. Daca totusi nu-i poate fac sa

accepte societatea lor n mparatia Cerurilor, ramn pe de o parte compatimitori
pentru ei, dar pe de alta nu au ce sa le faca. ntr-un fel aceia se simt mai bine n
afara societatii lor; este mai suportabil pentru ei chinul ce le vine din dispretul
bucuriei de bine a celor buni, dect trairea silita n societatea lor.
A cere iertare chiar celui ce i-ai gresit este mai greu dect a-ti spune pacatul tau
altuia, dar iertarea ce i-o ceri si-ti vine de la el te pun din nou chiar cu el n
comunicare afectuoasa, caci umilindu-te n fata lui, el te vede iesind din
dusmania fata de el. Dar cta vreme cererea iertarii este semnul unei pocainte
care-ti nmoaie inima ta si prin ea dai dovada despre aceasta celuilalt si crezi ca
se poate nmuia si el, disperarea ce duce la sinucidere este o nvrtosare
definitiva ntruct nu mai crezi ca celalalt si nsusi Dumnezeu se poate nmuia la
inima. Disperarea e o necredinta n iubirea lui Dumnezeu si n capacitatea de
iubire a oamenilor.
Mila nu dispretuieste, ci pune n valoare pe sarac, vazndu-l legat de Dumnezeu
ca un transparent al lui Dumnezeu prin care Dumnezeu pune la proba pe om.
Nu pentru a-l alunga pe el ti-am spus sa-l slobozesti, ci pentru slabiciunea
gndului tau, ca nu puteai suporta sa fii ispitit de el. Caci noi suntem pacatosi si
nu ne este ngaduit sa alungam pe cineva, ca de puteai sa-i suporti lenea ai fi
luat plata pentru aceasta. De fapt unii parinti i ziceau avvei Pimen despre un
batrn oarecare ce-l suporta pe ucenicul lui lenes, si a zis avva Pimen: n locul
lui eu i-as fi pus sub cap o pernita. Si au zis aceia: Si ce-ai fi spus lui
Dumnezeu? Doamne, Tu ai zis: Fatarnice, scoate nti brna din ochiul tau si
apoi vei vedea sa scoti si paiul din ochiul din ochiul fratelui tau.
-

A facut deci, bine batrnul ca nu l-a mustrat pe frate?

Nu fara rost l-a lasat batrnul nemustrat, caci de multe ori a facut aceasta, dar
el n-a primit mustrarea. Deci, vaznd ca nu se ndreapta, a lasat lucrul la
judecata lui Dumnezeu, zicnd: Dumnezeu stir mai bine ce e de folos, caci
fratele meu e mai bun dect mine. Aceasta o faceau cei desavrsiti
nendraznind sa judece pe nimeni. Aceasta o faceau spre rusinarea celor ce
nu sunt nimic, dar i judeca pe toti!

Frate, nu cauta la altul, ci la tine. Nu iscodi cele ale lui caci nu-ti va folosi la nimic
si nimic nu tulbura att de mult inima ca acestea. (Nu cerceta plin de curiozitate
umbrele din viata altuia, ci pe ale tale, caci facnd primul lucru vei fi tulburat
continuu de tendinta de a-l osndi, iar de pacatele tale vei uit; astfel ca prin
aceasta vei spori pacatele tale).
Cine nu iarta, pastreaza n sine o mndrie care mpietreste; nu se umanizeaza,
nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertat si n afara de ea
omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate intra n mparatia iubirii
si a umanitatii scapata de rigiditate.
Cnd rogi pe cineva sa te ierte l nmoi tot asa de mult pe el ca si pe tine atunci
cnd l ierti tu. l ajuti pe acela sa iasa din rigiditatea lui cum iesi si tu. l ajuti sa
urce cu tine n mparatia lui Dumnezeu izvorul iertarii, pentru ca e izvorul iubirii
care vrea sa-i cuprinda pe toti n ea, al puterii noastre de a ne umaniza. Acolo l
simti si pe El ca iertator, aceasta fiind cu adevarat atotputernicie a lui Dumnezeu.

Daca e o mare mngiere sa te auda cineva cnd esti n suferinta si sa te

compatimeasca, cea mai mare si mai grea nefericire e sa nu te auda , sa nu vrea
sa te auda si sa nu te compatimeasca nimeni acesta e iadul fara nici o lumina.
I-ai dispretuit pe toti, esti uitat de toti; te-ai obisnuit sa n-ai ncredere n nimeni, ti
se nchide poarta comuniunii de catre toti pentru ca tu nsuti ti-ai nchis-o pe a ta
si nu mai esti n stare sa ti-o deschizi. S-a ntepenit n starea ncuiata si ai pierdut
cheile.
mpreuna-patimire a altuia cu mine, numai durerea altuia pentru mine ma poate
nviora, readuce la viata din moartea trndaviei si a nepasarii. Durerea altuia
pentru mine ma poate trezi si pe mine la durerea pentru ticalosia mea, asa cum
Petru a fost adus la plns cnd a vazut ca Hristos va primi moartea pentru el si
pentru toti.
Daca se ntmpla ca n legaturile de nevoie cineva te supara, poarta-te cu
dulceata fata de aproapele care-ti este dator cu ceva, spunndu-ti: Dumnezeu
stie ceea ce este de folos, poate El a voit asa ca sa nu aflu vreo placere pentru
trup, ci mai degraba o suferinta. Adu-ti aminte totdeauna de sfatul: n toate
multumiti si vei avea odihna caci facnd asa nu vei mai fi robul supararii, ci esti
ocrotit de Dumnezeu prin multumirea care o aduci. (Nemultumirea ti mentine
sufletul ntr-o continua neodihna, tulburare, agitatie care nu te lasa sa te gndesti
la Dumnezeu si sa te ntlnesti cu El socotind ca n El ai totul, n orice
mprejurare, n fiecare necaz. Nemultumirea desparte de Cel ce te chiverniseste
si le umple pe toate, ea nu te lasa sa te bucuri nici de ceea ce ai
nemultumitului i se ia darul).
Mila este o putere eficienta pe plan spiritual.
Nu cauta pricina cuiva pentru toate, ci fa-te lui placut n toate si sa nu gndesti
rau despre cineva ca sa nu te faci tu nsuti rau, caci cel rau cugeta cele rele, iar
cel bun cele bune. (Gndind rau despre altul, te-ai facut nsuti rau caci gndul
este al tau, se imprima n tine si te nvenineaza.
Frate, ti vorbesc ca sufletului meu. S-a scris: Cunostinta voastra sa nu fie
sminteala fratilor mai slabi. (I Cor. 8,9). Fratele care te slujeste este simplu, deci
nu cauta sa-l nvatati sa fie ntelept caci vei strni mnia lui. ndestuleaza-te cu
mplinirea de catre el a trebuintelor tale. Este bine sa nu-i trezesti vreun gnd de
ntelepciune ca sa nu-i tulburi inima.
Omul progresat duhovniceste este n acelasi timp puternic si simtitor; are o inima
plina de barbatie dar si de delicatete n bunatatea si curatia lui. N-are nimic
grosolan si trivial fiind statornic n aceasta stare. n aceasta sta puterea si
delicatetea, sensibilitatea lui ferma pentru tot ce e bun si contrara pentru tot ce e
rau. Dragostea niciodata nu cade cu toata delicatetea ei sau pe masura
delicatetii ei. Dar paradoxul mai are si alt sens: omul progresat duhovniceste este
aspru cu sine si delicat cu altii.
Ce voi face avvo caci sunt strnit cu usurinta la mnie? Daca te-ai lupta sa
mori fata de orice om si sa cstigi putina smerenie te-ai odihni si te-ai scoate din
multe primejdii. Sa se smereasca inima ta naintea lui Dumnezeu sa bunatatea
Lui ti va veni n ajutor n toate. (Sa mori oricarui om, nu prin indiferentism, ci prin
a nu da importanta cuvintelor si comportamentului sau care-ti strneste mnia
sau alte patimi. Sa fii sensibil fata de tot ce-ti aduce gnduri de pacat. Este o
moarte care, ntruct se mpaca cu smerenia este una cu ngaduinta, cu

ntelegerea slabiciunilor omenesti dar si cu pazirea curata de ceea ce-ti poate

provoca paguba din ele.
Viata de unul singur nencalzita de dragostea altuia care ne este apropiat ca o
rudenie strnsa, e rece si fiind asa pe pamnt, desigur ca ea nu va putea fi
fericita nici n cer caci fericirea consta n caldura comuniunii. Deci, daca n-ai facut
nimic pentru altii, nu le-ai putut cstiga dragostea lor, iar faptul can-ai facut nimic
sau n-ai facut tot ce ti-a stat n putinta, va fi un ghimpe dureros care te va face sa
suferi vesnic. Iacov este simbolul pentru Dumnezeu, fiii lui Iacov suntem toti, deci
nu pot vedea fata lui Dumnezeu fara sa-l am cu mine si pe Veniamin, un alt fiu al
lui. Nu voi putea vedea fata lui Iacov tatal lui Iosif, neavndu-l pe Veniamin cu
mine. (Facere 44,34)
Toti suntem slabi, toti ne descurajam cnd suntem singuri, dar primim putere
unul de la altul este o experienta pe care o facem mereu. Chiar numai simplul
cuvnt al altuia ne ntareste, cu att mai mult e ntarita rugaciunea noastra de
rugaciunea altuia. Este un fluid de putere care trece de la unul la altul.
Atunci cnd cineva vrea sa rasplateasca raul cu rau, poate sa vatame constiinta
fratelui chiar si numai cu intentia. Exista o comunicare spirituala ntre suflete chiar
cnd nu se arata n fapte; e ceea ce psihologia constata prin fenomenul hipnozei
si al sugestiei. Atta doar ca aceasta vede aceste fenomene numai cnd e activa
si vointa, pe cnd ele se produc chiar cnd vointa nu la voieste. (Filocalia XII)
De este la tine un frate strain, fa cu bucurie lucrul care trebuie si plecnd el, fa-l
asemenea. Primeste-l cu bunavointa si cu frica lui Dumnezeu ca sa nu-i fie vizita
spre paguba. Pazeste-te sa nu-l ntrebi lucruri care nu-i sunt spre folos, ci fa-l sa
se roage. Cnd sade la tine, ntreaba-l Cum te afli? si multumeste-te cu acest
cuvnt si da-i o carte ca sa citeasca si sa cugete la cele din ea. De vine dupa o
osteneala, lasa-l s se odihneasca si spala-i picioarele, iar de-ti spune cuvinte
necuvenite, roaga-l cu iubire: Iarta-ma, ca sunt slab si nu pot sa port aceste
vorbe. De este slabit si hainele i sunt murdare, spala-i-le, iar de-i lipseste ceva
si hainele-i sunt rupte, coase-i-le. De este drumet si ai la tine niscai credinciosi,
nu-l pune mai presus de ei, dar fa mila cu el din iubirea lui Dumnezeu, iar de este
un frate n trecere pe la tine, pentru Dumnezeu si-ti cere odihna, sa nu-ti ntorci
fata de la el, ci primeste-l cu bucurie mpreuna cu credinciosii care se afla la tine.
De este sarac, nu-l trimite fara nimic, ci da-i lui din binecuvntarea ce ti s-a dat tie
de la Dumnezeu, odata ce cunosti ca cele ce le ai nu sunt ale tale, ci sunt daruri
de la Dumnezeu. Daca un frate mbie ceva, nu-l deschide sa afli ce are n el, dar
daca arata foarte pretios ceea ce ti se mbie, spune-i lui: Da-mi sa vad ce este
n el. (Filocalia XII)
De esti n casa cuiva si gazda iese si te lasa singur, sa nu-ti ridici fata ca sa
cercetezi cele aflate n casa lui; nici sa atingi ceva, sa deschizi vreo usa, vreun
vas sau vreo carte. Spune celui ce iese: Da-mi sa fac vreun lucru. Si ceea ceti da, fa-l fara greutate. (Filocalia XII)
Numai Dumnezeu are dreptul sa judece caci El da oamenilor soarta vesnica. Cel
ce judeca pe altul si-l vorbeste de rau si nsuseste un drept al lui Dumnezeu si
putere Lui, pe care de fapt nu o are. Se pretinde deci pe sine dumnezeu, fara sa
poata fi de fapt; vrea sa-i ia locul lui Dumnezeu, fara sa o poata face. (Filocalia
XII)

A te ruga pentru cei ce facndu-ti rau, te-au ajutat sa te mntuiesti, imitnd pe

Hristos, e suprema treapta a iertarii. (Filocalia XII)
De voiesti sa urmezi Domnului nostru Iisus Hristos pazeste cuvntul Lui si atrna
omul tau cel vechi pe cruce cu El si pe cei ce te trag de pe cruce trebuie sa-i
opresti pna nu mori. Si esti dator sa suporti dispretul lor si sa odihnesti inima
celor ce ce-ti fac rau si sa te umilesti pe tine fata de cei ce voiesc sa te
stapneasca si sa tii gura ta nchisa si sa nu judeci pe cineva n inima ta. Caci
de-ti vine un gnd sa judeci pe aproapele pentru niscaiva pacate, gndeste-te
nti la tine ca esti mai pacatos, iar cele bune pe care socotesti ca le-ai facut, sa
nu-ti nchipui c-au placut lui Dumnezeu. Astfel nu vei ndrazni sa mai judeci pe
fratele tau caci iubirea slavei de la oameni naste minciuna, iar refuzul ei cu
smerenie face frica de Dumnezeu mai mare n inima. Sa nu voiesti deci sa fii
prieten al celor mai slaviti n lume ca sa nu se departeze slava lui Dumnezeu de
la tine. De faci lucrul tau de mna, sa nu-l dispretuiesti, ci ai grija de el n frica lui
Dumnezeu. (Filocalia XII)
Cnd nu poti suporta cuvntul aproapelui si vrei sa-i rasplatesti lui, se ridica n
inima ta razboaie sngeroase din pricina celor ce le-ai auzit si te fac sa te
ntristezi de cele ce le-ai grait. Si robia pune stapnire pe tine si te face sa
fericesti pe cei ce n parte se linistesc si-ti naspreste inima fata de cei apropiati
ca fata de unii ce sunt n afara iubirii. Dar lupta-te mai degraba sa dobndesti
ndelunga rabdare, care biruieste mnia cu iubirea, care vindeca ntristarea cu
mpacarea. Acestea ti daruiesc de rugaciunea catre Dumnezeu, caci iubirea si
ndelunga rabdare desfiinteaza mnia fata de cei de o fire; daca aceasta persista
n tine, n loc sa te mnii mpotriva aproapelui, te vei mpaca avnd n tine plnsul
si smerita cugetare. Iar cel ce poate suporta pentru Dumnezeu si pentru pacea
gndurilor sale cuvntul omului dusmanos si nentelegator, fiul lui Dumnezeu se
va chema si unul ca acesta poate dobndi pacea sufletului, a trupului si a
duhului.(Nu poate avea cineva pace cu semenii daca nu are pace nlauntrul sau;
aceasta e si o pace ntre minte (duh), simtire (suflet) si trup. Dar pacea interioara
vine din pacea cu Dumnezeu si aceasta o aduce n om Duhul Sfnt, care aduce
tot continutul interior al omului ntr-o simtire, caci numai n Dumnezeu dobndim
pacea interioara.) (Filocalia XII)
A nu judeca pe altul nseamna a-l iubi, iar ndelunga rabdare nseamna a nu
gndi ceva mpotriva aproapelui. (A nu ma masura pe mine nu nseamna numai
a nu cauta multumirea de masura la care am ajuns, ci si n a plnge n constiinta
ca nu sunt nimic ca n-am realizat nimic din ndatoririle mele. A nu judeca pe
cineva nseamna sa nu ma opresc numai la a nu-l osndi dintr-un indiferentism
fata de el, ci si sa-l iubesc. n toate relatiile fata de celalalt nu trebuie sa ma
opresc la nesavrsirea raului, ci sa naintez la savrsirea binelui.) (Filocalia XII)
n ndelunga rabdare trebuie sa arat numai retinerea de la a raspunde la rau cu
alt rau, ci si n a nu avea un gnd de nemultumire fata de el. (Filocalia XII)
Daca n-am aratat iubire aproapelui, nu ne va ajuta Hristos cnd vom fi necajiti de
vrajmasii nostri, caci Hristos si-a facut cauza aproapelui nostru o cauza proprie.
Dar nici oamenii nu ne vor ajuta n necazurile noastre. Daca n-am raspndit
caldura iubirii n jurul nostru, nu vom avea nici noi din apropierea noastra caldura
interesului fata de noi. (Filocalia XII)

De nu ierti, nu esti liber de stapnirea unei patimi si fara voia ta nici Dumnezeu
nu te poate face liber. Apoi nu putem fi liberi unul fara altul; ne conditionam n
libertate precum ne conditionam prin dependenta unul de altul. Ne daruim
libertatea, precum ne impunem robia si ultimul izvor al libertatii noastre este
Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a creat astfel ca nu putem primi libertatea de la El
si unul de la altul fara voia noastra de-a ne face unul pe altul liberi. Nu ne poate
elibera Dumnezeu de patima, daca nu vrem sa ne eliberam si noi. Nu-mi poate
darui nici altul liberarea de patima mpotriva lui daca nu voiesc si eu sa ma
liberez. Eliberarea de patimi ce ne-o daruim noi este conditia ca sa fim eliberati si
de catre Dumnezeu Dumnezeu ne elibereaza deodata pe amndoi cnd ne-am
eliberat reciproc unul pe altul. (Filocalia XII)
Rautatea pe care o arat altuia ma stapneste n primul rnd pe mine. Vreau sa
dureze n veci raul asupra altuia, va stapni n veci raul asupra altuia, va stapni
n veci asupra mea. Vreau sa fie el n gheena voi fi eu; nu-l vreau eliberat pe
el, nu sunt eu liber. (Filocalia XII)
Cnd seznd la chilie ti vine sa judeci pe aproapele, judeca-l tinnd seama de
pacatele tale cugetnd ca sunt mai mari cele ale tale dect ale lui. Iar de
socotesti ca faci cele drepte, sa nu socotesti ca am placut lui Dumnezeu. (Chiar
n cele morale, omul cnd e tare, cnd e slab. Acestea se succed ca niste
perioade, n asa fel ca atunci cnd este tare simte mila fata de ceea ce e slab n
el, pna cnd aceasta slabiciune se vindeca.) (Filocalia XII)

Blndete mnia, tinerea de minte a raului (ranchiuna), ura

n cuvntari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa nfrumuseteze pe

oamenii cu judecata mai mult dect pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o
lumina care nvaluie sufletul, cum nvaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3
Nu trebuie sa ne mniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de osnda. Ci
pentru dreptatea nsasi, pe cei ce gresesc sa-i ntoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie
prin ei nsisi, fie prin altii. Dar sa ne mniem sau sa ne nfuriem nu se cade, pentru ca mnia
lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te sfatuiasca nici
oamenii prea milosi, caci pentru binele nsusi si pentru dreptate trebuie sa certi pe cei rai, nsa
nu pentru patima mniei. (Antonie cel Mare)3
Scopul dracilor e ajutat mult de mnia noastra, cnd se misca mpotriva firii, facndu-se al lor.
De aceea toti zoresc sa o ntarte zi si noapte. Cnd o vad nsa legata de blndete, atunci cauta
pricini ndreptatite ca sa o dezlege ndata, ca facndu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru
gndurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o ntartam nici pentru lucruri drepte, nici pentru
nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa n mna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac
multi si .mai mult dect trebuie, aprinzndu-se pentru motive nensemnate. Caci spune-mi de
ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cinele cnd
te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si
vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca
mnia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat:
pe David, care striga: Opreste mnia si paraseste turbarea; pe Ecclesiastul care porunceste:

Alunga mnia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau; pe Apostolul care rnduieste:
Sa ridicam n toata vremea si n tot locul mini cuvioase spre Domnul, fara mnie si gnduri.
De ce oare nu nvatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cinii din
casa n vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa ntelegem ca mnia nu trebuie sa fie cu cei
ce se roaga. Mnia este vinul serpilor. De aceea nazireii se nfrneaza de la vin. (Evagrie
Ponticul)3
Cine si-a stapnit mnia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dnsa nu se mai tine de viata
monahala si e strain de caile Mntuitorului, daca se zice ca nsusi Domnul nvata pe cei blnzi
caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vnata mintea monahului, care alearga pe cmpia
blndetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blndete. Aceasta a dobndit-o acel
mare Moise, care a fost numit blnd, mai mult dect toti oamenii. Iar proorocul David a
aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicnd: Adu-ti aminte, Doamne, de
David si de toata blndetea lui. nsusi Mntuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori
ai blndetii Lui, zicnd: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna
sufletelor voastre. Iar daca cineva s-ar nfrna de la mncari si bauturi, dar prin gndurile rele
ar ntarta mnia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avnd pe dracul
crmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cinele nostru, nvatndul sa rupa numai lupii si sa nu mannce oile, aratnd toata blndetea fata de toti oamenii.
(Evagrie Ponticul)3
A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul
mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale
duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au
racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si
forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea
nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile
duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploiie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe
care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri
foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai
mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se
zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si
mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor
prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l
ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie
monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva,
zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n
ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe
de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3
Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al
inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc
multe din miscarile inimii, pe baza cuvntului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrnd eu
sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfntul Preot, spunnd ca e nevrednic lucru sa se
raspndeasca acestea si sa le aduc la urechile celor ntinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor
este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse n inima noastra, si

din acestea iau prilejuri mpotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingnd pe unii care graiau
cele ce nu trebuie, nepurtndu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut n puterea
dracului tinerii de minte a raului si ndata am primit gnduri rele mpotriva lor, pe care le
cunoscusem mai nainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul
Sfnt: Seznd ai vorbit mpotriva fratelui, si mpotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai
deschis usa gndurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea n vremea rugaciunii,
nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avnd-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede
mintea rugndu-se aceea e si potrivit de a spune ca i este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor,
de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gnd rau; si sa nu ne ntunecam privirea la
amintirea aproapelui, caci toate nfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa
necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea n picioare, nici cuvntul, nici
mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri mpotriva
noastra, ca sa nsele dn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce
zice si Sfntul Pavel catre Tit: Dovedeste n nvatatura cuvnt sanatos, nestricat si fara vina,
pentru ca mpotrivitorul sa se rusineze, neavnd de zis nimic rau despre noi. Iar(fericitul David
se roaga zicnd: Mntuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci
oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mntuitorul n Evanghelii a numit pe cel ce seamana
n noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al
Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3
Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta
mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca
cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine. (Evagrie Ponticul)3
Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre
sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3
Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate
sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei
cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot
mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)3
Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te nvete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator,
nu vei dobndi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3
Sa nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele aratate de legea duhului,
adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gndeste. (Marcu Ascetul)3
Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte
mannca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3
Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui blnd cunostinta adevarului,
precum s-a scris: Domnul va nvata pe cei blnzi caile Sale (Marcu Ascetul)3
Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvntul,
nici cu gndul, a dobndit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapnului. Deci nici cel ce
nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o
umbra, si deci n desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3

Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire, aceste amintiri, nu
te va stapni patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile patimii mndriei, fiind
sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gndi, se va surpa usor si de la sine toata cladirea
faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce inima aspra si mpietrita nu se va frnge de va
avea necontenit n minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea
tuturor patimilor mai nainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamnt, cenusa si pulbere
de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la
smerenia Domnului, ce mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca
uitarea acestor gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si
tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adnci si mai launtrice, mai greu de surprins si
de ndreptat, care acopera si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se ncuibeze si sa lucreze n
el si celelalte patimi, ntruct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, caci odata ce sufletul e
acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor
relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede, se cugeta sau ce aude. De
pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va rani de pofta trupeasca. Si asa succednduse amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului
icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza
mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele. (Marcu Ascetul)3
Pe cel ce nu asculta de un cuvnt nu-l sili cu cearta; ci cstigul pe care el l-a lepadat, aduna-ti-l
tie. Caci hotarrea de a nu pune raul la inima ti va folosi mai mult dect ndreptarea lui. (Marcu
Ascetul)3
Mnia obisnuieste mai mult dect celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar
uneori i si foloseste ct se poate de mult. Caci cnd ne folosim de ea fara tulburare mpotriva
celor necuviosi, sau ntr-un fel sau altul nenfrnati, ca, sau sa se mntuiasca, sau sa se rusineze,
prilejuim sufletului un spor de blndete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii
lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, adeseori, mniindu-ne tare mpotriva pacatului, dam sufletului
vigoare, scapndu-l de moleseala. De asemenea nu ncape nici o ndoiala ca, mniindu-ne
mpotriva duhului stricaciunii, cnd suntem n mare ntristare si descurajare, ne aflam cu
cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne nvete aceasta, Domnul s-a mniat si s-a
tulburat de doua ori mpotriva duhului iadului, desi facea toate cte voia cu o vointa
netulburata. Asa a ntors sufletul lui Lazar n trup. nct mie mi pare ca mnia neprihanita a fost
daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar
fi folosit Eva de ea mpotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie
mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de mnie, din rvna cuviosiei, se va afla mai
cercat n cumpana rasplatirilor, dect cel ce nu se misca nicidecum la mnie, pentru greutatea
de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa
stapneasca frnele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat n
mijlocul bataliilor cu dracii, conducnd nentrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai
ai nfrnarii. Pe acesta l aflam numit n Scriptura, la naltarea dumnezeiscului Ilie, carul lui
Israel, pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit ntia oara Iudeilor despre cele patru virtuti n
chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost naltat la cer pe un car cu
foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de(virtutile sale ca de niste cai, vietuind ntru Duhul care l-a
rapit pe el ntr-un vrtej de foc. (Diadoh al Foticeii)3

Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva tuturor
celor semanate de vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a aflat Iov lucrul
acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicnd: Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu
v-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele! Iar cel ce vrea sa ajunga la mnia cea
fireasca taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea dupa fire a mintii.(Isaia
Pustnicul)3

Meditatia

ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa
nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru
ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar
tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment
priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat?
Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile
materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si,
lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas,
nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele
dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura
femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea
lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca
acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu
ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile
si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci
precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l
stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se
cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu
licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici
veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici
nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate
le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici
limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate,
aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca
lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)23
Raul nu este n fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cnd
nsa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea ncepe sa fie
ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui
Dumnezeu sa ne ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, dect
deprinderea raului. Fiindca cel dinti este, pe cnd cel de al doilea, nu este, dect numai n
faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23
Trebuie sa alungam din inima momeala gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea
rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele

necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se

ndeletniceste cu linistea. Scriptura ne ndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De
se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocrmui mintea cele
supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si pofta, caci acestea sunt
supuse puterii ratiunii), am savrsit virtutea si am mplinit dreptatea, ndreptnd pofta spre
Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare
nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa. (Isaia Pustnicul)23
De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotriveste-te
pacatului, ca nu cumva sa te biruie. Srguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gndind ca
ti poarta de grija si ca cele ce le graiesti ntru inima ta sunt descoperite naintea Lui. Zi deci
sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu ct mai
mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea aceasta cu tine
nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami n ea, rami neclintit de patimi,
precum este scris: Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clati n
veac cel ce locuieste n Ierusalim. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa
cugeti ca vede orice gnd al tau, si nu vei pacatui niciodata. (Isaia Pustnicul)23

Moartea

Moartea, de o va avea omul n minte, nemurire este; iar neavnd-o n minte, moarte i este.
Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de
Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24
Dintre cei ce se afla ntr-o ospatarie, unii nchiriaza paturi; altii neputnd avea pat si dormind pe
jos, sforaie nu mai putin dect cei ce dorm n pat. Si asteptnd masura noptii, dimineata toti se
duc, lasnd paturile ospatariei si lund numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin n
viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit n slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o
ospatarie, nelund nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele,
savrsite de ei n viata lor. (Antonie cel Mare)24
A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscnd aceasta, oamenii ntelepti si deprinsi n virtute
si n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara plns,
aducndu-si aminte de nenlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24
Precum trupul, dupa ce s-a desavrsit n pntece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa ce si-a
plinit n trup masura hotarta lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24
Definitia desavrsitei desfatari n Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al
Foticeii)24

Naluciri, vise, vedenii, nselaciune

Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o
anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind
prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin majlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o
ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie
sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei
curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii,
strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu
atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le
misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta
si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa,
si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa
si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se
datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc
dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare.
(Evagrie Ponticul)25
Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile nenselatoare ale
unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o nfatisare la alta, nici nu ngrozesc simtirea, nici nu
aduc rsul sau plnsul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blndetea, umplndu-l de
bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cauta cu mult
dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar n nalucirile aduse de draci totul se ntmpla
dimpotriva. Ele nici nu ramn la aceeasi nfatisare, nici nu arata multa vreme o forma
netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera, ci mprumuta numai din dorinta de a
amagi, nu poate sa-i ndestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta
cumplit, lundu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si cnta n suflet cu strigat. Dar mintea
recunoscndu-i din aceste semne, cnd e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca
a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar n vis, i nfurie grozav. Dar se
ntmpla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza n el o ntristare dulce si
lacrimi fara durere. Iar aceasta se ntmpla celor ce au naintat mult n smerenia cugetarii.
(Diadoh al Foticeii)25

Rvna, osteneala lenevia, indiferenta

Daca ntrebuintam orice srguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu att mai
vrtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce
voieste sa se mntuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38
Ma aflam n miez de zi lnga Sfntul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar
el mi zise: ndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare
si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gnduri despre nfrnare, mi-a zis: ndrazneste,
fiule, ca eu n douazeci de ani ntregi nu m-am saturat nici de pine, nici de apa, nici de somn; ci

pinea o mncam cntarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemndu-ma putin
de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38
Nu socoti ca ai dobndit virtute, daca n-ai luptat mai nainte pna la snge pentru ea. Caci
trebuie sa te mpotrivesti pacatului pna la moarte, luptndu-te cu el si neslabind, dupa
dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38
Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea
neprimejdioasa si folositoare, daca nu mprastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel
ce rabda n aceasta, si n celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si mprastiat, la iesirea din trup,
cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38
Inima iubitoare de placeri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea
iubitoare de osteneli i este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38
Cel ce se lupta, se nfrneaza de la toate; si nu se odihneste pna nu va pierde Domnul
samnta din Babilon. (Marcu Ascetul)38
Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui
Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38
Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care ntreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin
rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui.
(Marcu Ascetul)38
Calea virtutii li se arata celor ce ncep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorta. Nu fiindca asa
este ea, ci fiindca firea omeneasca ndata ce-a iesit din pntece la larg se da n tovarasia
placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin mplinirea binelui, s-au pierdut
deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici nainte cu
bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducndu-ne la nceputul caii
mntuirii, zice: Strmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea. Iar
catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: Jugul
Meu este blnd si sarcina mea usoara. Deci la nceputul nevointelor trebuie sa mplinim
sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vaznd Domnul cel bun scopul
si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere
poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se ntareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa
bucurie, nencetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este Cel ce lucreaza n
noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa. (Diadoh al Foticeii)38

Parintele spiritual, arta conducerii sufletelor

Fiindca atunci cnd socotesc ca e usor sa porunceasca cu cuvntul, desi sunt grele cele
poruncite, dar nu se ncumeta sa nvete fapta, ei fac vadit tuturor scopul lor, ca si nsusesc
adica aceasta conducere nu straduindu-se ca sa foloseasca celor ce vin la ei, ci ca sa-si
mplineasca propria placere. nvete cei ce vreau, de la Abimelec si Ghedeon, ca nu cuvntul,
adunnd o sarcina de lemne, dupa ce a purtat-o, a zis: Faceti si voi n felul m-ati vazut pe

mine. Iar celalalt, nvatndu-i sa faca o treaba ostaseasca si facnd nsusi nti acest lucru, a zis:
Sa va uitati la mine si asa sa faceti. Dar nsusi Domnul facnd si apoi nvatnd, pe cine nu l
convinge sa socoteasca mai vrednica de crezare nvatatura cu fapta, dect pe cea prin cuvinte?
Aceia nsa nchid ochii la aceste pilde si poruncesc cu ngmfare cele ce sunt de facut. Iar cnd
par sa stie ceva despre acestea, din auz, ei sunt asemenea pastorilor mustrati de Prooroc
pentru neiscusinta, care poarta sabia la brat si de aceea, dupa ce si taie bratul, si scot si ochiul
lor drept. Caci nepurtnd grija de fapta dreapta, din pricina nedestoiniciei, acesta stinge,
deodata cu ncetarea ei, si lumina vederii (contemplatiei). Aceasta o patimesc cei ce povatuiesc
crud si neomenos, cnd au la ndemna puterea de a pedepsi: ndata li se sting cugetarile
contemplative cele de-a dreapta, iar faptele, lipsite de contemplatie, se vestejesc. Astfel cei ce
si-au legat sabia nu la sold ci la brat nu mai pot nici sa faca, nici sa stie ceva. La sold si leaga
sabia cei ce se folosesc mpotriva patimilor proprii de cuvntul dumnezeiesc, iar la brat cei ce
vreau sa aiba la ndemna pedeapsa pentru pacate straine. Iar ca e propriu oamenilor usuratici,
care n-au de la ei nsusi nici un folos, sa ia asupra lor usor conducerea altora e vadit si din
experienta. Caci nu s-ar ndemna cineva, care a gustat linistea si a nceput ct de ct sa se ocupe
cu contemplatia, sa-si lege mintea de grijile celor trupesti, desfacnd-o de la cunostinta si
tragnd-o spre lucrurile pamntesti, odata ce se afla n cele nalte. Lucrul acesta e si mai vadit
din acea pilda, asa de vestita, pe care le-a spus-o Ioatam Sichemitilor, zicnd: Au plecat odata
copacii padurii sa-si unga peste ei mparat. Si au zis catre vita: vino si mparateste peste noi. Si a
zis vita: Lasa-voi eu oare rodul meu cel bun, care-i slavit de Dumnezeu si de oamenii, ca sa merg
sa stapnesc peste copaci? De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui, nici
maslinul pentru uleiul lui. Maracinele nsa, lemn neroditor si spinos, a primit stapnirea, o
stapnire care nu avea nici n ea si nu afla nici n copacii supusi nimic care sa o faca placuta. Caci
pilda spune nu de copacii Raiului, ci de ai padurii ca au lipsa de conducere. Astfel precum vita,
smochinul si maslinul n-au primit sa stapneasca peste copacii padurii, bucurndu-se mai mult
de rodul lor dect de cinstea domniei, tot asa cei ce vad n ei vreun rod al virtutii si simt folosul
lui, chiar daca i vor sili multi la aceasta domnie, nu primesc, pretuind mai mult folosul lor dect
conducerea altora. Iar blestemul, pe care li l-a vestit n parabola maracinele copacilor, vine si
asupra oamenilor care fac la fel cu aceea. Caci sau va iesi, zice Scriptura, foc din maracine si va
mistui copacii padurii, sau va iesi din copaci si va mistui maracinele. Asa si ntre oameni odata
ce s-au facut nvoieli nefolositoare, neaparat va urma o primejdie, att pentru cei se s-au supus
unui nvatator nencercat, ct si pentru cei ce au primit stapnirea n urma neatentiei ucenicilor.
De fapt neiscusinta nvatatorului pierde pe nvatacei. Iar negrija nvataceilor aduce primejdie
nvatatorului, mai ales cnd la nestiinta aceluia se adauga trndavia lor. Caci nici nvatatorul nu
trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la ndreptarea supusilor, nici nvataceii nu trebuie sa treaca
cu vederea ceva din poruncile si sfaturile nvatatorului. Pentru ca e lucru grav si primejdios att
neascultarea acelora, ct si trecerea greselilor cu vederea din partea acestuia. Sa nu creada
nvatatorul ca slujba lui este prilej de odihna si de desfatare. Caci dintre toate lucrurile cel mai
ostenitor este sa conduci sufletele. Cei ce se stapnesc peste dobitoacele necuvntatoare nu au
nici o mpotrivire din partea turmelor si de aceea lucrul lor merge de cele mai multe ori bine.
Dar celor ce sunt pusi peste oameni multitudinea naravurilor si viclenia gndurilor le face foarte
grea conducerea si cei ce o primesc trebuie sa se pregateasca pentru o lupta obositoare. Ei
trebuie sa ndure fara suparare scaderile tuturor, iar datoriile nemplinite din pricina nestiintei
sa-i faca sa le cunoasca, cu ndelunga rabdare. De aceea vasul de spalat din templu l tin boii, iar
sfesnicul s-a turnat ntreg si a fost batut din ciocan. Sfesnicul arata ca cel ce vrea sa lumineze pe

altii trebuie sa fie solid din toate partile si sa nu aiba nimic usor sau gol; si sa fie ciocanite afara
toate cele de prisos, care nu pot folosi ca pilda a unei vieti fara prihana celor ce ar privi. Iar boii
de sub vasul de spalat arata ca cel ce ia asupra sa o astfel de lucrare, nu trebuie sa lepede nimic
din cele ce vin asupra lui, ci sa poarte si poverile si ntinaciunile celor mai mici, pna ce este
neprimejdios de a le purta. Caci desigur daca vrea sa faca curate faptele celor ce vin n preajma
lui, e de trebuinta sa primeasca si el oarecare ntinaciune; de vreme ce si vasul de spalat,
curatind minile celui ce se spala, primeste nsusi ntinaciunea aceluia. Cel ce vorbeste despre
patimi si curata pe altii de altfel de pete nu poate trece peste el nemurdarit; caci nsasi
amintirea obisnuieste sa ntineze cugetarea celui ce vorbeste despre ele. Pentru ca, chiar daca
nu se ntiparesc chipurile lucrurilor urte n semne sapate mai adnc, totusi ntineaza suprafata
mintii, tulburnd-o prin desfasurarile cuvntului ca pe niste culori necurate. Povatuitorul mai
trebuie sa aiba si stiinta, ca sa nu-i fie necunoscuta nici una din uneltirile vrajmasilor si sa poata
da la lumina laturile ascunse ale razboiului celor ncredintati lui. n felul acesta, descriindu-le de
mai nainte cursele vrajmasului, le va face biruinta neostenitoare si i va scoate ncununati din
lupta. Dar e rar un povatuitor ca acesta si nu se gaseste usor. Marele Pavel marturiseste acelasi
lucru, zicnd: Caci gndurile lui nu ne sunt necunoscute. Iar minunatul Iov se ntreba
nedumerit: Cine ne va descoperi fata vesmntului sau? Si cine va patrunde n captuseala
armurii lui? Iar portile fetei lui cine le va deschide? Ceea ce zice este aceasta: Nu este vazuta
fata lui, caci si ascunde viclenia n multe vesminte, fermecnd n chip amagitor prin felul cum
se nfatiseaza la aratare, iar n ascuns ntocmind cursa pierzaniei. Si ca sa nu se numere si pe
sine ntre cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov descrie semnele lui, cunoscnd limpede toata
urciunea nfricosata a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafarului; maruntaiele lui sunt serpi de
arama. Acestea le spune, dnd la iveala viclenia lui, ca a unuia ce, prin faptul ca-si ia nfatisarea
luceafarului, planuieste sa atraga la el pe cei ce-l privesc, iar prin serpii dinauntru pregateste
moartea celor ce se apropie. Dar si proverbul, dndu-ne sa ntelegem primejdia lucrului, zice:
Cel ce crapa lemne se va primejdui la lucru, de va aluneca securea. Adica cel ce distinge
lucrurile cu ratiunea si pe cele socotite, unite le desparte din mpreunare si vrea sa le arate cu
totul straine, deosebind adica pe cele cu adevarat bine de cele aparent bune, daca nu va avea
judecata ntarita din toate partile, nu va putea ocoli primejdia ca, cuvntul lui, lipsit de
siguranta naintea ascultatorilor, sa dea prilej de sminteala ucenicilor sai. (Nil Ascetul)30
La fel si acestia, adunndu-si cele de trebuinta din danii si mbracndu-se n vesminte cusute
din stofe moi, rusineaza prin valurile lor pe cei ce trebuie sa se roage sau sa tlcuiasca Scriptura
cu capul descoperit, feminiznd starea barbateasca si pierznd suflete pe care nu trebuia sa le
omoare. Ar trebui sa asculte acestia mai ales de Hristos, adevaratul nvatator, respingnd cu
toata puterea slujba de conducere a altora. Caci zice acela catre nvataceii Sai: Iar voi sa nu va
numiti Rabi. Daca lui Petru, lui Ioan si ntregii cete a Apostolilor le-a dat sa stea departe de
asemenea lucru si sa se socoteasca mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela care sa se
nchipuie pe sine mai presus de ei si sa se socoteasca n stare de o vrednicie de la care au fost
opriti aceia? Sau poate, zicndu-le sa nu se cheme Rabi, nu i opreste de a fi, ci numai de a se
numi? (Nil Ascetul)30
Daca, prin urmare, cel ce lupta cu patimile are lipsa de o att de mare stiinta si experienta, sa
se gndeasca cei ce primesc sa conduca pe altii, de cta cunostinta au ei trebuinta, ca sa
calauzeasca cu ntelepciune si pe cei supusi la cununa chemarii de sus si sa-i nvete limpede
toate cele ale luptei; ca acestia sa nu nchipuiasca numai icoana luptei, lovind cu minile n aer,

ci si n lupta nsasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte, ca sa nu bata cu pumnii aerul n
desert, ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul nsusi. Caci acest razboi este mai greu dect lupta
atletilor. Acolo cad trupuri de-ale atletilor, care pot sa se ridice. Dar aici cad suflete, care odata
rasturnate cu greu mai pot fi ridicate. Iar daca cineva, luptnd nca cu viata patimasa si fiind
stropit cu snge, s-ar apuca sa zideasca biserica lui Dumnezeu din suflete cugetatoare, ar auzi
desigur cuvntul: Nu tu mi vei zidi Mie templu, caci esti plin de snge. Pentru ca a zidi
biserica lui Dumnezeu, e propriu starii de pace. Moise, lund cortul si nfigndu-l afara de
tabara, arata de asemenea ca nvatatorul trebuie sa ct mai departe de zarva razboiului si sa
locuiasca departe de locul nvalmasit al luptei, stramutat la o viata pasnica si nerazboinica. Dar
cnd s-ar afla astfel de nvatatori, ei au lipsa de nvatacei, care sa se fi lepadat n asa fel de ei
nsisi si de voile lor, nct sa nu se mai deosebeasca ntru nimic de trupul nensufletit, sau de
materia supusa mesterului; ca precum sufletul lucreaza n trup ceea ce vrea, trupul nefacnd
nimic mpotriva, si precum mesterul si arata mestesugul sau n materie, nefiind mpiedicat
ntru nimic de ea de la scopul sau, asa nvatatorul sa lucreze n nvatacei stiinta virtutii, fiindu-i
cu totul ascultatori si nempotrivindu-i-se ntru nimic. (Nil Ascetul)30
Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu e ascultat, sa-i
vesteasca venirea relelor. (Marcu Ascetul)30
Daca ti s-a rnduit sa nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaza-te cu mintea, dar nu te
tulbura la aratare. Caci ntristndu-te nu vei fi osndit cu cel neascultator. Dar tulburndu-te,
vei fi ispitit prin acelasi lucru. (Marcu Ascetul)30
n vremea tlcuirii, sa nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fata, povestindu-le lucrurile
cuviincioase si vrednice de lauda mai lamurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit. (Marcu
Ascetul)30
Celui ce nu se afla n ascultarea ta sa nu-i aduci greseala n fata. Caci aceasta tine mai mult de
stapnire, dect de sfatuire. (Marcu Ascetul)30
Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, aratnd fiecaruia n cunostinta cele ale sale. (Marcu
Ascetul)30
Cel ce vorbeste drept e dator si el sa fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele de la
Dumnezeu. Caci adevarul nu este al celui ce graieste, ci al lui Dumnezeu, care i-l daruieste.
(Marcu Ascetul)30
Nu te glcevi cu cei care nu ti-au facut marturisire de supunere, cnd se mpotrivesc adevarului,
ca sa nu-ti strnesti ura, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)30
Acela care cedeaza ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rataceste n privinta
acelui lucru si-l pregateste sa nesocoteasca rnduielile supunerii. (Marcu Ascetul)30
Cel ce sfatuieste sau mustra ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste si cstiga sie-si
virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osndeste cu rautate cade n aceeasi patima,
dupa legea duhovniceasca. (Marcu Ascetul)30
Cnd vatamarea ce izvoraste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie sa ai ndelunga rabdare,
nici sa cauti folosul tau, ci al celor multi, ca sa se mntuiasca. Caci e mai folositoare virtutea
multora, dect cea a unuia. (Marcu Ascetul)30

Nu ncerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile, fiindca acela nu poate fi si
iubitor de fala si iubitor de adevar. (Marcu Ascetul)30

Patimi ispite

Libertatea este vointa sufletului rational gata sa se miste ncotro voieste. Pe aceasta s-o
nduplecam sa fie gata sa se miste numai spre bine, ca sa topim pururea amintirea raului prin
gnduri bune. Spre deosebire de animale, omul fiind rational, mai degraba conduce firea dect e
purtat de ea de aceea chiar cnd doreste ceva, daca voieste, are putere sa nfrneze dorinta ori
sa-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvntatoare nu sunt nici laudate nici mustrate pe cnd
omul este laudat si mustrat. Omul este fiinta care dispune de el nsusi, de sine, tinnd seama n
mod liber de legi dar nefiind ntru totul supus vreunei legi ca lucrurile si animalele ce constituie
natura. Omul ntr-un anumit sens este mai presus de natura facnd-o instrument al vointei sale si
putnd-o umple de duhul dumnezeiesc si de libertatea Lui cu totul superioara care ntareste
libertatea noastra. Numai cnd se face rob patimilor omul devine o simpla piesa a naturii sau
mai prejos de natura, desi pe de alta parte s-a facut asa prin propria-i voie sau acordul sau.
Calugarul este cel ce supune firea sa unei sile nencetate si simturile sale unei paze nentrerupte.
Silirea este obosirea trupului pe care o rabda de bunavoie ucenicii lui Hristos prin tagaduirea voii
proprii si prin renuntarea la odihna cu trupul, n pazirea poruncilor lui Hristos. Prin acest efort
sustinut monahul dovedeste ca omul se poate ridica cu duhul mai presus de firea nvrtosata n
pacate, poate covrsi obisnuintele rele devenite legi ale firii, poate deveni liber fata de ele. El este
la extrema contrara a patimilor n care si-a pierdut cu totul libertatea fata de trup si lume.
Dumnezeu l-a facut pe om cu un amestec de libertate si necesitate; omul se poate dezvolta fie
spre domnia deplina a libertatii, fie spre dominarea sa deplina de catre necesitate. Prin ultima
ajunge sub starea naturii patimase, prin prima se apropie de ngeri.
Mintea desface totul n bucati asemenea unui cine care n cautarea carnii cioprteste n bucati
tot ce e unitar si vrea sa nghita ct mai multe. Ea trebuie sa fie facuta simpla, curata si blnda,
ntelegnd lucrurile n unitatea lor, respectndu-le, nelacomindu-se sa le sfsie, da le descoase
caci n acest caz nu mai ntelege ntregul, esentialul si viata.
Este usor sa pierzi cele bune, dar sa le redobndesti nu este usor caci pacatul are doua ajutoare
prin care razboieste cumplit virtutea nascndu-se dintr-o parte sau din alta prin trecerea masurii
si prin lipsa. Virtutea rasarind numai la mijloc, se sileste sa se mpotriveasca celor doua care o
razboiesc.
De se vor nvoi doi adica cel ce pacatuieste si cel ce-l sfatuieste pe el sa se desparta de faptele
rele si va asculta cel mustrat pe cel ce-l mustra pentru pacate, li se va da de la Dumnezeu ceea ce
vor cere, adica iertare celui ce a pacatuit.
De se vor nvoi doi la fapte bune, ori vor cere spre folos, li se va da lor de la Dumnezeu caci va
face voia celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei de multe necazuri Caci unde sunt doi sau trei
adunati n numele lui Dumnezeu, adica sunt uniti ntr-o hotarre buna conforma cu voia lui

Dumnezeu, este si El n mijlocul lor cu ajutorul Lui. n puterea lor nmultita de elanul comuniunii
si a vointei de bine se revarsa si puterea lui Dumnezeu.
Tinerii care sunt atrasi cu putere de placerile trupului si cele ale mncarii nca de la nceputul
vietii monahale trebuie sa se exercite cu postul si rugaciunea si sa departeze toate presiunile
senzuale si toate josniciile ca nu cumva cele de pe urma sa devina mai rele ca cele dinti.
Daca obisnuinta n rau are atta putere si atrage dupa sine attea rele, apoi cu att mai mult
silirea n virtute si apoi obisnuinta provenita din repetatele asalturi, fiindca aceasta are drept
mare ajutor pe Dumnezeu care conlucreaza cu noi si nsasi firea noastra n care Dumnezeu a
sadit dintru nceput nclinarea spre bine.
Cnd ti se ntmpla sa cazi, nu fugi descurajat de pe stadionul exercitiilor duhovnicesti caci
atunci ai mai mult dect oricnd trebuinta de doctor.
Sa veghem cu toata grija posibila spre a ne pazi sufletul caci corabiile decare este plin portul,
adica monahii care vietuiesc n manastire, cu usurinta se lovesc ntre ele zdrobindu-se, mai ales
cele ce sunt roase ntr-ascuns de mnie ca de un cariu.
Nu fi tacut fara rost pricinuind prin aceasta celorlalti tulburare si amaraciune. Nu fi ncetinel la
narav si la mers cnd ti se porunceste a te grabi altfel vei deveni mai rau dect cei razvratiti si
turbati. Am vazut situatii care m-au facut sa ma mir ct de felurit poate fi raul caci uneori
sufletele sunt chinuite din pricina moleselii, alteori din pricina agerimii.
Sa nu fie ncercarile si razboaiele pricina de ndepartare din locul unde ne aflam caci luptele la
care suntem supusi sunt un semn ca acolo am bineplacut lui Dumnezeu daca a fi razboiti este
semn ca ne mentinem ncercati si vigurosi. Daca suntem luptati de draci, nseamna ca si noi i-am
necajit pe dnsii.
Sa ne nevoim din toate puterile toti cei ce voim sa ne temem de Domnul, ca sa nu dobndim
cumva n locul nevointei noastre pentru virtute, mai degraba viclenie, rautatea, asprimea,
nselatoria, naravul cel rau si mnia.
Am vazut tineri nevinovati care venind la scoala pentru a se ntelepti, a fi educati si pentru a
trage un folos de aici, cu nimic altceva nu s-au ales din mpreuna petrecere cu ceilalti dect cu
nvatarea viclesugului si a rautatii. Cel ce are minte sa nteleaga.
Este cu neputinta ca cei ce se dedau cu toata ardoarea nvatarii unui mestesug sa nu sporeasca
n fiecare zi n el dar unii si dau seama de acest progres, altii nsa nu, potrivit tainicei iconomii
dumnezeiesti.
Un bun zaraf si socoteste fara ndoiala n fiecare seara tot cstigul sau paguba dintr-o zi; n-ar
putea nsa cunoaste cu exactitate acest bilant de nu si-ar nsemna n fiecare ceas ca pe niste
tabele derularea afacerilor sale. n felul acesta, socotelile amanuntite din fiecare ceas arata clar
cstigul zilnic.
Cei care traiesc n comunitati trebuie sa lupte mereu mpotriva patimilor dar n special mpotriva
lacomiei pntecelui si a mniei patimi care prind foarte usor teren n mijlocul multimii.
Diavolul i ndeamna pe cei ce traiesc n ascultare a cauta cu orice pret realizarea unor virtuti
ntru totul nepotrivite locului si timpului. Cercetndu-i pe acestia i vom afla dorind retragerea n
singuratate, realizarea celei mai austere abstinente la mncare, practicarea rugaciunii

nemprastiat, smerenia desavrsita, nencetata cugetare la moarte, completa nemniere, adnca

tacere, covrsitoare curatie. Din cauza ca n-au nteles ca este cu neputinta a se realiza acestea
dintru nceput, s-au repezit la ele nainte de vreme, ratacindu-se sau caznd n deznadejde.
Vrajmasul i-a amagit sa caute unele ca acestea nainte de vremea potrivita lor, ca nu cumva,
rabdnd cu ntelegere, sa le afle pe acestea la vremea lor.
Numai o cugetare puternica sau o constiinta vie poate nfrna cu eficacitate faptele manifestate
prin trup. Aceasta omorre a miscarilor nenfrnate din madularele trupului coincide cu o
mare putere a duhului
De multe ori respingnd cineva ispita unui demon, i se arata acelasi sau altul n chipul unui nger
ajutnd-ul sa-l respinga pe acela. Dar prin aceasta noua nfatisare l amageste cu pacatul
parerii de sine.
Din iubirea de placere, vine negrija, din negrija, uitarea.
Scrie aceasta n inima ta: iubirea de placere si iubirea odihnei sunt pricinile parasirii din partea
lui Dumnezeu.
Raspunde gndurilor de ntristare cu netinerea de minte a raului, iar fata de cele iubitoare de
placere, fii cu dusmanie.
Nu trebuie sa uitam, o, prieteni nici aceasta: ca viclenii draci se retrag pentru o vreme ca
neglijnd noi niste patimi mari pentru ca le socotim mici, sa le facem boli de nevindecat.
Precum febra trupurilor, desi una n sine poate fi pricinuita de diverse cauze si nu numai de una
singura, asa si patimile noastre au multe si diverse cauze de aceea este cu neputinta sa aplici
tuturor acelasi tratament. De aceea fiecare trebuie sa caute cu atentie pricina bolii ca astfel dupa
ce a cunoscut-o, sa primeasca medicamentul potrivit tamaduirii lor prin mijlocirea medicilor
duhovnicesti pe care ni-i ofera pronia lui Dumnezeu.
ine minte raul provocat de draci si fii pururea atent la ispitele trupului caci trupul este un
prieten nerecunoscator si viclean: cu ct i slujesti mai mult cu att ti pricinuieste mai multe
greutati si ispite.
Chiar celor ce par a fi duhovnicesti, li se ntmpla de multe ori din neatentie sau din moleseala
mintii sa li se furiseze aplecarea spre cele ce nu se cuvin.
Toate gndurile rautatii care ne ataca si ne tulbura nu sunt n puterea noastra; depinde de noi
nsa sa attam patima, sa o pastram sau sa o alungam. n putinta noastra sta a nu ne lasa biruiti
de unele dintre acestea.
Cel ce hraneste n sine obisnuinta, este ca omul care hraneste focul, caci masura puterii sta n
materie. Cel ce hraneste obisnuinta n patimi, hraneste focul care ucide duhul, acesta fiind
libertate si viata fara sfrsit n comunicare cu Dumnezeu. Acela se face robul repetitiei nelibere a
unor legi interioare care-l stapnesc si deci a mortii duhului care prin libertate este mereu nou si
deci are putere si motiv sa fie vesnic viu. Obisnuinta de va cere o data iar cererea ei va fi
respinsa, a doua oara o vei gasi mai slaba. De-si va mplini nsa cererea ei a doua oara o vei afla
mai puternica mpotriva ta. n tot lucrul sa ramna n tine aceasta cunostinta caci e mai bun
ajutorul ce-l ai pazindu-te dect oricare altul.

Sa luam seama la vrajmasii nostri ce ne lupta subtire prin gnduri caci ca ntr-un razboi vazut,
fiecare din ei si are locul sau n lupta mpotriva noastra, rnduindu-i-se fiecaruia o lucrare
deosebita lucru care ne minuneaza. (Vrajmasul vazndu-l pe fiecare mai nclinat spre ceva si
mai usor de biruit de ceva, ntinde curse prin acel lucru tinnd seama de obisnuinta, vrsta, de
felul lui si de loc. El nu sopteste gnduri necorespunzatoare, ci compatibile cu felul de a fi a
omului si usor de ndeplinit.)
De nimic nu se bucura dracii mai mult ca de urtul miros al curviei si nici de alta patima ca de
aceasta ntinaciune a trupului.
ngmfarea este pricina caderii, dar unii pot sa se foloseasca si de aceste caderi lund din
acestea pricini de umilinta, precum cei nepriceputi iau din acestea pricini de deznadejde. Cnd se
nalta cineva pe sine socoteste ca prin el este ceea este nu prin Dumnezeu. Deci nemaifiind
deschis lui Dumnezeu, nu-I mai cere ajutorul Lui.
Unele patimi se nasc nauntru sufletului trecnd apoi n trup, altele urmeaza tocmai calea
contrara; aceasta a doua posibilitate o ntlnim n special la cei ce petrec n lume sau n
comunitati, pe cnd cea dinti celor ce petrec n izolare ca unii ce nu au contact cu cele sensibile
care sa-i excite. Dar peste toate, n ceea ce priveste ordinea desfasurarii patimilor eu zic: Cautave-i la cei rai rnduiala si nu vei gasi!
Parintii au stabilit cu ajutorul darului lor de deosebire:
a) Primul atac al pacatului n suflet care se numeste momeala.
b) nsotirea gndului cu momeala cea rea nsotirea.
c) Consimtamnt sau ncuviintarea.
d) Robirea.
e) Lupta.
f)

mpatimirea sufletului.

Momeala este gndul simplu care patrunde n minte.

nsotirea este cugetarea sau convorbirea cu ceea ce s-a aratat n chip patimas n minte.
Consimtamntul este nclinarea sufletului spre ceea ce i s-a aratat.
Robirea este trrea cu sila a inimii sau nsotirii staruitoare a ei cu acea dorinta patimasa,
scotndu-ne astfel din starea fireasca.
Lupta este egalitatea de forte ntre cel care este ispitit si cel care ispiteste conform careia
sufletul nvinge sau este nvins, dupa cum i este voia.
mpatimirea este viciul care s-a cuibarit de multa vreme n suflet si care prin deprindere l-a
condus spre o astfel de obisnuinta cu pacatul nct de bunavoie si de placere i devine rob.
Ticalosul diavol obisnuieste a se atinge de madularele trupului spre a aduce tulburari.
Duhul hulei nu numai ca huleste pe Dumnezeu si cele dumnezeiesti, ci seamana ntru noi
oarecari gnduri foarte rusinoase si necuviincioase ca ori sa parasim rugaciunea, ori sa cadem n

deznadejde. Astfel, pe multi i-a ntrerupt de la rugaciune si pe multi i-a departat de la Sfintele
Taine; trupurile unora le-a topit cu tristetea, pe altii i-a amagit spre nevointa peste masura
nedndu-le nici un ragaz. l face pe om sa-si piarda orice nadejde de mntuire si sa se socoteasca
mai nenorocit si mai vrednic de plns dect pagnii, aducndu-i pna la iesirea din minti.
Cel ce este chinuit de duhul hulei si voieste sa se izbaveasca de el, sa fie ncredintat ca nu
sufletul sau este pricina unor astfel de gnduri ci diavolul. De aceea, dispretuindu-l sa nu luam n
seama cele soptite de el zicnd: Mergi napoia mea, satano! Domnului Dumnezeului meu ma
voi nchina si Lui singur voi sluji! Asupra ta sa se pogoare hula n veacul de acum si n cel viitor.
Amin.
Cel ce voieste sa lupte altfel cu demonul hulei este asemenea celui ce ncearca sa tina fulgerul n
minile lui, caci cum ar putea respinge sau lovi pe cel care ne strabate inima dintr-o data ca o
furtuna si arunca cuvntul lui ct ai clipi si apoi dispare? Caci toti cei ce ne razboiesc stau si lupta
ramnnd multa vreme dnd astfel timp celui ce se lupta cu ei; acesta nsa nu, ci ndata ce apare
se si departeaza; dendata ce ne-a vorbit, a si plecat.
Acest drac obisnuieste sa se salasluiasca n mintea celor simpli si mai nevinovati care sunt mai
tulburati si chinuiti mai tare dect altii. Dar aceasta se ntmpla nu din nchipuirea de sine, ci din
pizma dracilor.
Sa ncetam a-l mai judeca si osndi pe aproapele si atunci nu ne vom mai teme de gndurile de
hula caci lucrul dinti este pricina si radacina celui de-al doilea.
Cel care dispretuieste si nu-l baga n seama pe demonul hulei s-a izbavit de patima, nsa cel care
ncearca si alte cai de a se lupta pna la urma va fi nfrnt caci cel ce voieste sa stapneasca
duhurile cu cuvintele este asemenea celui care ncuie vnturile.
Cel ce a luat biruinta asupra acestei patimi a taiat mndria.
Pe ct de usor cad cei drepti, pe att de greu se pot schimba cei dimpotriva. Usor este sa cobori
sa urci niciodata! Dar nstrainarea adevarata, supunerea umila si paza buzelor au putut face de
multe ori lucruri mari si au preschimbat n chip minunat boli de nevindecat.
Sa luam aminte ca nu cumva sa mplinim putinatatea hranei cu multimea somnului caci aceasta
este un lucru al celor fara minte, ca si cel dimpotriva. Am vazut lucratori care, ntr-o oarecare
mprejurare au facut putin pogoramnt pntecelui, dar repede au chinuit barbateste pe ticalos
cu starea de toata noaptea n picioare si l-au nvatat sa se smereasca dupa aceea de saturare cu
bucurie.
Daca Hristos fuge de Irod trupeste, desi putea toate, sa nvatam de aici cei ncrezuti si cei porniti
sa se arunce pe sine-si n ispite. Sa nu-ti dai, zice, piciorul tau spre clatire si nu va dormita
ngerul ce te pazeste.(Psalmi 100,4)
Din necunoasterea (sau nerecunoasterea) lui Dumnezeu se naste n noi dragostea de noi nsine
sau de trupul nostru. Din aceasta dragoste se nasc cele trei pacate care sunt cele mai
primejdioase dintre toate, adica: nenfrnarea, slava desarta si iubirea de arginti. Aceste trei
patimi intra n noi prin poarta necesitatii si a trebuintei ce o resimte trupul nostru de lucrurile
care-l ntretin, l hranesc si servesc ele nsesi drept poarta si intrare tuturor celorlalte pacate care
ies dintr-nsele ca si dintr-un izvor al lor. Ucignd deci n noi aceasta nenorocita radacina a
dragostei de sine, vom ucide prin ea toate nenorocirile celelalte care provin dintr-nsa.

Asupra celui ce se linisteste am vazut dimineata tabarnd asupra lui din plin dracii slavei desarte
si ai poftei, la amiaza pe cei ai lenei, ai ntristarii si ai mniei, iar seara pe cei iubitori de murdarie
si pe tiranii pntecelui.
Daca te bucuri de vizitele la chilie sa fii ncredintat ca petreci n trndavie si nu te ndeletnicesti
nicidecum cu Dumnezeu. Pilda de rugaciune sa-ti fie tie vaduva cea nedreptatita de potrivnicul
ei.
Nu spune nimic la urechile celui fara de minte, ca nu cumva sa ia n rs cuvintele tale, caci este
vatamatoare petrecerea cu cei deserti. Precum cei ce umbla n aerul viciat se mbolnavesc, asa si
cei ce petrec cu oamenii nepasatori se molipsesc de rautatea lor caci convorbirile rele strica
moravurile bune. (ntelepciunea lui Solomon 2,6)
Nepatimire a dovedit cel ce a spus: Am dobndit mintea Domnului (1Cor. 6,1). Nepatimire a
dovedit egipteanul care a zis ca nu are frica de domnul. nepatimire a dobndit cel ce s-a rugat sa
se ntoarca la el patimile (avva Ioan Colov).
Nepatimire are n sine sufletul care nu se mpatimeste de lucruri si care ramne netulburat chiar
si de amintirea lor.
Hotarul oricarei patimi este sa nu aiba hotar, ca si fericirea vesnica. Patima are si ea o sete de
infinitate n directia nimicului la al carui capat nu se poate ajunge niciodata, odata ce existenta
este creata de Dumnezeu. Aceasta poate fi n parte o explicare a vesniciei iadului. Este o sete spre
o existenta aparenta dar n realitate tot mai inconsistenta. La hotarul ei nu se poate ajunge
niciodata pentru ca faptura este tinuta n existenta de Dumnezeu si ea trebuie sa se miste la
nesfrsit fie n Dumnezeu, Cel real infinit, ca sa cuprinda tot mai mult din el, fie mpotriva Lui,
miscare care este si ea nesfrsita pentru ca El fiind infinit, niciodata faptura nu ajunge sa nege
tot ce este El. Toate patimile si hranesc setea de infinit din nchipuirea ca ceea ce le satisface ar fi
ceva consistent, durabil, ceea ce nu este asa ctusi de putin. Ele se misca n fond spre tot mai
mult nimic, spre subtierea tot mai mare a existentei care-si pastreaza mereu aparenta de mai
multa existenta. Dar parca cel mai mult se hraneste din slava desarta ea facndu-l pe cel
stapnit de ea sa-si nchipuie ca-l vad si ca-l lauda si cei ce nu-s de fata si de aceea da chip
fatarnic chipuri atragatoare vrednice de lauda faptelor sale nevrednice de lauda. Da fata
impunatoarelor ruine sau ruinei propriei fiinte si-si nchipuie prezente care nu sunt, creznd n
sinceritatea celor ce-l lauda, oricte semne vadite de nesinceritate ar da aceia. Chinul acestora
este ca naintnd tot mai mult spre o subtiere a existentei, n acelasi timp sunt stapniti de
nesiguranta acestei aparente consistente, de aceea ajung de multe ori la sinucidere. Dar cu ct si
nfrneaza cineva mai mult miscarile trupului sau spre cele rele, cu att sunt coplesite acestea
mai mult de energiile Duhului Sfnt, care sunt infinite. Cu ct moare cineva mai mult siesi, cu att
se umple mai mult de iubirea lui Dumnezeu care este infinita, fiind a Subiectului infinit.
Daca dovada mpatimirii totale sta n a se supune cineva repede tuturor gndurilor si pornirilor
semanate de draci, eu am nvatat ca semnul sfintei nepatimirii sta n a putea zice cu adevarat:
Abatndu-se cel rau de la mine, n-am cunoscut. (Psalmi 100,5), nici cum a venit, nici pentru ce,
nici cnd a plecat, ci sunt ntreg nesimtitor fata de acestea fiind n ntregime unit cu Dumnezeu,
acum si pururea si n viitor.

Doctorul este dator sa se dezbrace cu desavrsire de patimi ca sa se poata preface la vreme

potrivita, ca le are pe unele, mai ales mnia. Caci de nu le-a lepadat cu totul, nu le va putea
mbraca iarasi n chip nepatimitor.
Nu este nvatator vrednic de lauda cel ce-i face ntelepti pe copiii nvatati, ci pe cei nepriceputi si
ndaratnici, ducndu-i la desavrsire. Iscusinta vizitiilor se arata si este apreciata cnd tin n fru
cai salbatici si-i mblnzeste pe acestia.

Paza simturilor

Ce ne nvata si istoria lui Isboset? Sa nu ne alipim cu grija de cele trupesti, nici sa lasam paza
noastra pe seama simtirii (lucrarii simturilor: perceptiei). Caci acela fiind rege si odihnindu-se n
camara sa, i-a ngaduit unei femei sa faca paza la usa. Dar venind oamenii lui Recab si aflnd-o
pe ea alegnd boabe de gru si dormitnd, au intrat pe nebagate de seama si au omort pe
Isboset, aflndu-l si pe el dormind. Caci toate dorm, si mintea si sufletul si sufletul si simtirea,
cnd stapnesc cele trupesti. Faptul ca pazitoarea de la usa alege boabe de gru, arata ca
cugetarea se ocupa cu multa grija de cele trupesti, ndeletnicindu-se nu n chip trecator, ci cu
srguinta, de curatenia lor. Caci mintea fiecaruia, asemenea unui rege, petrece undeva
nauntru, avnd ca paznic a simturilor cugetarea. Cnd acestea se deda grijilor trupesti (a alege
boabe de gru e lucru trupesc), cu usurinta se strecoara dusmanii si omoara mintea. De aceea
marele Avram nu ncredinteaza femeii paza usii (caci cunostea ct de usor poate fi amagita
simtirea), ca nu cumva, vrajita de vederea celor supuse simturilor, sa mprastie mintea si sa o
nduplece sa ia parte cu ea la desfatari, chiar daca ar fi primejdioasa mpartasirea de ele, ci sade
el nsusi de paza, lasnd intrarea deschisa gndurilor dumnezeiesti, iar grijilor lumesti
nchizndu-le usa. (Nil Ascetul)29
Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se
ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii
prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea
celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un
lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz,
misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea
lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu
vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l
curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin
care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de
toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd
singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care
socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici
un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au
despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca
nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri
urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut
de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,

caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de
ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu
navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri.
Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a
virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea
departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut
de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea
faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa
iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd
voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita
linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata
vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor
intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind
ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai
grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a
sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce
vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut,
nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge
umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara
osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla
cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai
aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse
simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea
inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din
lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind
putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)29
De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci
batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci,
mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa
rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac
mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si
primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul) 29
Dar poate si marele Iov, gndindu-se la sine, ne da sa ntelegem un asemenea lucru, zicnd ca
papura si rogozul sunt hranite de balta, iar cnd e lipsita de ru toata planta se usuca; si ca leul
furnicar se prapadeste cnd nu mai are ce mnca. Caci vrnd marele Iov sa arate cursele pe
care le ntinde patima, i-a nascocit un nume compus de la leul cel foarte ndraznet si de la
furnica cea foarte marunta. De fapt momelile (atacurile) patimilor ncep de la nchipuirile cele
mai marunte, furisndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfrsit se umfla asa de
tare ca alcatuiesc pentru cel pe care l-au prins n cursa o primejdie nu mai mica dect
napustirea leului. De aceea luptatorul trebuie sa lupte cu patimile nca de atunci de cnd vin ca
o furnica, punnd n fata putinatatea ca o momeala. Caci de vor ajunge la puterea leului, va fi
greu sa le biruiasca si tare l vor strmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mncare. Iar
mncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simturi. Caci
acestea hranesc patimile, narmnd la rnd pe fiecare idol (chip) mpotriva sufletului. Dar cel ce

nu stie nici aceea ca simturile au multa amestecare cu lucrurile supuse simturilor iar din aceasta
amestecare se naste cu usurinta ratacirea, si nu-si da seama de vatamarea ce-i vine din acestea,
ci convietuieste cu ele fara grija, cum va cunoaste la vreme cursa ratacirii, daca n-a fost nvatat
de mai nainte sa le deosebeasca? Ca ntre simturi si lucruri sensibile se naste o lupta si lucrurile
sensibile pun bir asupra simturilor e vadit din razboiul Asirienilor mpotriva Sodomitilor.
Scriptura nfatisnd istoric ntmplarea dintre cei patru mparati ai Asirienilor si cei cinci
mparati din jurul Sodomei, spune ca ntre acestia la nceput s-au facut ntelegeri, nvoieli si
jertfe de pace la Marea Sarata, pe urma au slujit cei cinci doisprezece ani, iar n al
treisprezecelea s-au rasculat si ntr-al patrusprezecelea cei patru au pornit cu razboi mpotriva
celor cinci si i-au luat robi. Istoria se ispraveste aici. Noi nsa din istoria aceasta avem sa nvatam
cele ce ne privesc pe noi, si anume sa luam cunostinta despre razboiul simturilor mpotriva
lucrurilor sensibile. Caci fiecare dintre noi, de la nastere pna la doisprezece ani, neavnd nca
curatita puterea de discernamnt, si supune simturile fara cercetarea lucrurilor sensibile,
slujind lor ca unor stapne: vederea, lucrurilor care se vad; auzul, vocilor; gustul, sucurilor;
mirosul, aburilor; pipaitul, lucrurilor care pot misca aceasta simtire. Pna la acea vrsta omul nu
poate distinge sau destrama nici una dintre perceptii, din pricina copilariei. Dar cnd i se
ntareste cugetarea si ncepe sa simta paguba ce-o sufera, planuieste ndata rascularea si
scaparea de aceasta robie. Si daca s-a facut puternic n cugetare, si ntareste aceasta hotarre,
declarndu-se slobod pentru totdeauna, scapat de stapnii amarnici. Dar daca judecata lui e
prea slaba pentru aceasta sfortare, si lasa iarasi roabe simturile, biruite fiind de puterea
lucrurilor sensibile; si acestea vor rabda mai departe robia, fara vreo nadejde de bine. De aceea
si cei cinci regi din istorie, fiind biruiti de cei patru, se arunca n fntnile de smoala, ca sa
nvatam ca cei biruiti de lucrurile sensibile se arunca prin fiecare simt, ca prin niste prapastii si
fntni, n smoala lucrului sensibil corespunzator cu acel simt, nemaintelegnd nimic din cele
vazute, deoarece si-au legat pofta de lucrurile pamntesti si iubesc mai mult lucrurile de aici
dect cele cunoscute cu mintea. (Nil Ascetul)29
Cel ce a mplinit o porunca sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se
probeaza prin cele protivnice. (Marcu Ascetul)29
Nu voi sa auzi rautatile straine; caci printr-o asemenea vointa de-a auzi se sapa si n tine
trasaturile rautatilor. (Marcu Ascetul)29
Daca ti intra n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine si nu pe cel ce le graieste. Caci daca
urechea e rea, rau e si cel care o poarta. (Marcu Ascetul)29

Sfaturi generale, pilde

Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc
cele pamntesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu
numai urti, ci si luati n rs de multi smintiti. Ei nsa rabda toate n saracie, stiind ca cele ce par
multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce ntelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca
toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce nsa nu le ntelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui
Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mntuirea omului. (Antonie cel Mare)43

Numai omul este n stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal i vorbeste
Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici
de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)43
Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe
vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu
nfrnarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu
smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rnd, ci a
sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43
Cnd te ntorci cu multumire spre asternutul tau, aducndu-ti aminte de binefacerile si de
marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplndu-te de ntelegerea cea buna, te vei veseli si
mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si nchiderea ochilor tai, vedere
adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplndu-se de bunurile primite, va da din tot
sufletul si puterea o adnc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, o
singura multumire cumpaneste mai mult dect toata jertfa cea de mare pret naintea lui
Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43
Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai nainte de noi si pe acelea
sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. ntre ele si aceasta o zice careva
dintre dnsii: Mncarea mai uscata si vietuirea aspra, mpreunata cu dragostea, duce pe
monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43
Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi
bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43
Nimic nu duce pe cineva asa de nendoielnic la munci, ca a face pe multi sa rvneasca la
propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la pedeapsa celui ce l-a nvatat. Dar nu mica
este osnda si a celor ce nu au lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut nvatatori ale
celor rele, de a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget
ntelept. (Nil Ascetul)43
Orice planuire a ta sa o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui
Dumnezeu ceea ce ai de gnd sa faci. (Marcu Ascetul)43
Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui si
propovaduitorul nvataturilor celor mai nalte. (Marcu Ascetul)43
Pe cel ce a ncetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de zici ca pentru
Dumnezeu l mustri, mai nti descopera-ti pacatele tale. (Marcu Ascetul)43
Primeste necazurile, ca ntru nimic nu te pagubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar leapada
lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu Ascetul)43
Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop,
va osteni n zadar. (Marcu Ascetul)43
Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savrseste un pacat anevoie de iertat;
dar rugaciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poarta de grija. (Marcu Ascetul)43
Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amndoi ca e de fata harul lui
Dumnezeu. Iar cel ce nu ntelege aceasta va fi stapnit de cel ce ntelege. (Marcu Ascetul)43

Cel ce lauda pe aproapele n chip fatarnic l va osndi dupa o vreme si va fi el nsusi rusinat.
(Marcu Ascetul)43
Fata de ncercarile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fara rugaciune si
pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu Ascetul)43
Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una prin alta si pe
cel partas de ele l mna si mai mult nainte. (Marcu Ascetul)43
De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata,
mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia ce va
sa vie. (Marcu Ascetul)43
Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si
care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43
De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata,
mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia ce va
sa vie. (Marcu Ascetul)43
Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si
care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43
Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu Ascetul)43
Barbatul ndelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de
cuvintele ntelepciunii. (Marcu Ascetul)43
Celui nvrtosat la inima nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru ca daca nu e
nfricat, nu primeste durerile pocaintei. (Marcu Ascetul)7
Pe omul puternic sa nu-l mustri pentru slava desarta, ci arata-i viitoarea necinste. Caci n acest
chip cel cuminte poate fi mustrat fara greutate. (Marcu Ascetul)43
Cel ce uraste mustrarea, se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeste va lupta si cu obisnuinta.
(Marcu Ascetul)43
Cnd, pentru vreo binefacere trupeasca, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu,
acelasi om pe urma ti se va arata ca e rau. (Marcu Ascetul)43
ntmplarile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dupa voia lui
Dumnezeu. (Marcu Ascetul)43
Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta.
(Marcu Ascetul)43
Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc.
(Marcu Ascetul)43
Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dupa putere prin osteneli mici scapa de
cele mari. (Marcu Ascetul)43
Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, l gasesc pe masura mplinirii lor.
(Marcu Ascetul)43

Fa totdeauna binele dupa putere, iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel mai
mic caci cel se ntoarce napoi nu este vrednic de mparatia Cerurilor. (Marcu Ascetul)43
Hristos a murit, dupa Scripturi, pentru pacatele noastre si celor ce i slujesc bine le daruieste
slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste
multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau. (Marcu Ascetul)43
Cel ce vrea sa faca ceva si nu poate e socotit de catre cunoscatorul de inimi, Dumnezeu, ca si
cnd ar fi facut. Iar aceasta trebuie sa o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si la cele rele.
(Marcu Ascetul)43
Cnd auzi Scriptura zicnd ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale, sa nu ntelegi
ca e vorba de o vrednicie egala cu Gheena sau cu mparatia, ci ca Hristos va rasplati faptele
necredintei n El sau ale credintei, nu ca un schimbator care cntareste pretul lucrurilor de
schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rascumparatorul nostru. (Marcu Ascetul)43
Este o porunca restrnsa si este alta cuprinzatoare. Prin cea dinti, se porunceste sa dam o
parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepadarea de toate avutiile.
(Marcu Ascetul)43
Nici una din virtuti nu deschide singura, prin sine, usa firii noastre, daca nu sunt mpletite toate
ntreolalta. (Marcu Ascetul)43
Daca suntem datori sa facem n fiecare zi toate cte le are firea noastra bune, ce vom da lui
Dumnezeu n schimb, pentru relele pe care le-am facut mai nainte? Orice prisos de virtute am
adauga astazi, el e o dovada a negrijii trecute, nu e un drept de rasplata. (Marcu Ascetul)43
Daca fapta rau planuita i este stricacioasa oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grija de
amanuntele ei. (Marcu Ascetul)43
Cel ce privegheaza, rabda si se roaga nestrmtorat, se mpartaseste n chip vadit de Duhul
Sfnt. Iar cel ce e strmtorat n acestea, dar rabda totusi cu voia, primeste si el ndata ajutor.
(Marcu Ascetul)43
Atta adevar se cuprinde n cunostinta fiecaruia, cta siguranta i dau blndetea, smerenia si
dragostea. (Marcu Ascetul)43
Daca vrei sa-l folosesti fara vorba multa pe iubitorul de nvatatura, ndeamna-l la rugaciune, la
credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se dobndesc toate celelalte
virtuti. (Marcu Ascetul)43
Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e mai
puternic dect cei puternici. Caci ei poarta jugul lui Hristos ntru cunostinta. (Marcu Ascetul)43
Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult dect trebuie, va plati prisosul cu osteneli
nsutite. (Marcu Ascetul)43
De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia cu ajutor ne putem
razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu rugaciunea este
luptator cu bun mestesug, vadind lupta mintala pe care o poarta, prin retinerea de la cele
supuse simturilor. (Marcu Ascetul)43

Adeseori cel ce spune adevarul e urt de cei fara de minte, dupa Apostol. Iar cel fatarnic este
iubit. Dar nici una dintre aceste rasplati nu tine multa vreme. Caci Domnul va rasplati fiecaruia,
la vremea sa, ceea ce trebuie. (Marcu Ascetul)43
Cnd vrei sa descurci un lucru ncurcat, cauta n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si vei afla
dezlegarea folositoare. (Marcu Ascetul)43
Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar inima se zdrobeste prin
nfrnarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana si de la lenevirea trupeasca. Caci prisosinta
acestora sadeste iubirea de placere; iar iubirea de placere primeste gndurile rele. Pe de alta
parte, ea se mpotriveste att rugaciunii, ct si slujirii cuvenite. (Marcu Ascetul)43
Cnd facultatea impulsiva (mnia) a sufletului se porneste mpotriva patimilor, trebuie sa stii ca
este vreme de tacere, caci este ceas de lupta. Iar cnd vede cineva ca starea aceasta de
neliniste a ajuns la liniste, fie prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea
cuvintelor, asigurnd nsa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii. Caci pna nu se
smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate grai despre maretia lui Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)43
Ranile primite de trup, daca s-au nasprit si s-au umplut de murdarie, nu simt lucrarea leacului:
dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului, ajungnd prin el la tamaduire desavrsita. Asa
si sufletul: cta vreme e nengrijit si acoperit n ntregime de lepra voluptatii, nu poate simti
frica lui Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva nencetat judecata nfricosata si aspra a lui
Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curateasca cu multa luare aminte, simte frica lui Dumnezeu
ca pe un leac adevarat al vietii, care mustrndu-l, l arde ca ntr-un foc fara durere. Pe urma,
curatindu-se treptat, ajunge la curatirea desavrsita, sporind n dragoste pe masura ce se
micsoreaza frica din el. n felul acesta ajunge la dragostea desavrsita, n care, cum am zis, nu
mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43
ine de sufletul curat cuvntul fara pizma, rvna fara rautate i dragostea nencetata fata de
Domnul slavei. Atunci si mintea si potriveste cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata n
cugetarea sa ca n cel mai curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43
Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine nsusi prs al sau. Caci
cnd cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta
mireasma bunurilor supra-lumesti, ci ndata e cuprinsa de ndoiala: pe de o parte doreste acea
mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de alta nu o mai poate
prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina deselor mpunsaturi ale constiintei
mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi nsine printr-o atentie mai fierbinte, vom cstiga ceea ce
dorim n Dumnezeu, dobndind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43
Domnul zice n Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca nu-l va scoate unul si mai
tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci cel scos cu atta rusine sa intre iarasi si sa
petreaca mpreuna cu Stapnul adevarat, care se odihneste n casa Sa cum vrea? Caci nici
mparatul nu se va gndi sa lase mpreuna cu el n curtile mparatesti pe tiranul, care i-a stat
cndva mpotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba l va omor ndata, sau l va lega pentru o
lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43

Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfnt prin Botezul renasterii, dintre care unul covrseste
nemarginit pe celalalt. Cel dinti ni se daruieste ndata, caci ne nnoieste n apa nsasi si
lumineaza toate trasaturile sufletului, adica chipul nostru, spalnd orice zbrcitura a
pacatului nostru. Iar celalalt asteapta sa nfaptuiasca mpreuna cu noi ceea ce este
asemanarea. Deci cnd ncepe mintea sa guste ntru multa simtire din dulceata Preasfntului
Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca, asa zicnd, peste chip, asemanarea.
Caci precum zugravii desemneaza nti cu o singura culoare figura omului, apoi, nflorind putin
cte putin culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pna la firele parului,
asa si sfntul har al lui Dumnezeu readuce nti prin Botez chipul omului la forma n care era
cnd a fost facut, iar cnd ne vede dorind cu toata hotarrea frumusetea asemanarii si stnd
goi si fara frica n atelierul lui, nfloreste o virtute prin alta si nalta chipul sufletului din
stralucire n stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa nct simtirea ne arata cum ia forma
n noi asemanarea, dar desavrsirea asemanarii o vom cunoaste abia din iluminare. Caci toate
virtutile le primeste mintea prin simtire, naintnd dupa o masura si rnduiala negraita. Dar
dragostea duhovniceasca nu o poate cstiga cineva pna ce nu va fi iluminat ntru toata
ncredintarea de Duhul Sfnt. Caci pna ce nu primeste mintea n chip desavrsit asemanarea
prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape toate celelalte virtuti, dar este nca lipsita de
dragostea desavrsita. Iar cnd se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de
asemanare, ct e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei dumnezeiesti.
Caci precum n cazul portretelor pictate, daca se adauga chipului culoarea cea mai vie, se scoate
la iveala pna si asemanarea zmbetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea
dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina dragostei, chipul, e ridicat
cu totul la frumusetea asemanarii. Nici nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara
numai dragostea. Caci dragostea este plinirea legii, nct omul nostru cel dinauntru se
nnoieste zi de zi n gustarea dragostei, dar se mplineste abia ntru desavrsirea ei. (Diadoh al
Foticeii)43

Plnsul

Mai nti roaga-te pentru dobndirea lacrimilor, ca prin plns sa nmoi salbaticia ce se afla n
sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel mpotriva ta faradelegile tale naintea Domnului,
sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32
Foloseste-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura
Stapnul, cnd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32
Daca versi izvoare de lacrimi n rugaciunea ta, sa nu te nalti ntru tine, ca si cum ai fi mai presus
de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si
sa mblnzesti pe Stapnul prin lacrimi. Deci sa nu ntorci spre patima nlaturarea patimilor, ca
sa nu mnii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32
Multi plngnd pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzndu-si mintea, au ratacit.
(Evagrie Ponticul)32

Cnd socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi n rugaciunea ta pentru pacate, gndeste-te ct de

mult te-ai departat de Dumnezeu, avnd datoria sa fii pururea n El, si vei lacrima cu si mai
multa caldura. Astfel, cunoscnd masurile tale, vei plnge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia:
Cum, necurat fiind si petrecnd n mijlocul unui astfel de popor, adica ntre potrivnici,
ndraznesti sa te nfatisezi naintea Domnului Savaot?32
Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii
tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32

Pocainta

Cel ce a iesit din lume pentru a se usura de sarcina pacatelor sale sa urmeze pilda celor ce sed
naintea mormintelor din afara cetatii si sa nu nceteze din lacrimile fierbinti si nfocate si din
vaietele fara glas ale inimi pna ce nu va vedea si el pe Iisus venit si rostogolind piatra cea
nvrtosata a inimii si dezlegnd mintea noastra ca pe un alt Lazar din legaturile pacatelor si
poruncind ngerilor: Dezlegati-l din patimi si lasati-l sa plece spre fericita nepatimire. Iar de nu
va face asa, nici un folos nu vom avea din retragerea noastra. (Cum plng cei apropiati lnga
morminte pe cei aflati n ele, asa sa ne plngem si noi sufletul nostru mort si ngropat sub
pacate, sub piatra nepasatoare a lor. Numai nmuind aceasta nepasare prin lacrimi fierbinti,
facem sa vina Iisus si sa rostogoleasca deplin aceasta piatra sub care sta ngropat sufletul nostru.
Dar piatra aceasta poate fi socotita si inima noastra mpietrita prin pacatele ntiparite cu
nesimtirea lor n ea. nvrtosarea aceasta vine prin condensarea pacatelor n patimi, ca un
ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul. ngerii ca fiinte create din care iradiaza
libertatea puternica pe care ei si-o trezesc si ntaresc si n noi libertatea, care nseamna
nepatimire. Nepatimirea ca libertate n ceea ce priveste legatura sau influenta patimilor, ne
permite sa ne miscam spre ceea ce este bun, spre iubirea lui Dumnezeu si a semenilor, lucru pe
care nu ni-l permite nicidecum pacatul. Deci se vorbeste despre plnsul nencetat, caci plnsul
lucreaza si pazeste, pricinuind la sfrsit fericita nepatimire. Caci zicea avva Isaia: Sa ne nevoim
fratilor sa rupem de la noi valul ntunericului care este uitarea si sa vedem si sa vedem lumina
pocaintei. Sa ne facem ca Marta si Maria care sunt greaua patimire si plnsul si care plng
naintea Mntuitorului pentru a-l ridica pe Lazar, sau mintea cea legata cu multele legaturi ale
voilor sale.)
Inima ndurerata este inima care sufera pentru pacate. Venirea sufletului la Dumnezeu nu se
nfaptuieste prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinta pentru pacatele savrsite.
Fiind chemati de Dumnezeu si mparatul, sa alergam cu rvna, ca nu cumva avnd viata scurta,
sa ne aflam n ziua mortii fara rod si sa murim de foame. (Daca la moarte ne lipseste rodul
faptelor bune, n-avem din ce ne hrani n viata viitoare si atunci vom muri sufleteste de tot, din
aceasta lipsa a hranei. Caci acolo ne vom hrani din rodul pe care l-am rodit n viata aceasta din
harul lui Dumnezeu si din srguinta noastra, desigur un har pe care ni-l va nsuti Domnul. Am
ajutat pe altii, vom fi ajutati; am vazut pe Dumnezeu n inima noastra curatita, l vom vedea

nesfrsit mai mult atunci si ne vom hrani din aceasta priveliste. Altfel vom muri de foame dar
vom fi constienti de moartea aceasta. Vom suferi de un cumplit gol constient n sufletul nostru
si n jurul nostru.)
Aducerea aminte de focul vesnic, pe de o parte ne arde sau arde mpatimirea noastra de cele
lumesti, pe de alta stinge acest foc sau ne ncalzeste pentru cele ceresti si stinge caldura
patimilor rele. Aceasta aducere aminte nu ne lasa reci nici ntr-o privinta, nici n alta; nu este o
aducere aminte nepasatoare de focul vesnic, nici o gndire rece la putinta fericirii vesnice. Ne
aprinde rvna de a scapa de focul vesnic si rvna de a dobndi fericirea vesnica. Nepatimirea
crestinului nu este o indiferenta, ci o ardere, o pasiune mpotriva celor rele si pentru cele bune.
Este propriu ngerilor de a nu cadea sau, dupa cum spun unii, de a nu putea cadea; dar ceea ce
este propriu oamenilor e de a cadea si de a se ridica iarasi n scurta vreme, ori de cte ori s-ar
ntmpla aceasta.
Constiinta este oglinda launtrica n care te vezi asa cum esti. Alti oameni ti pot spune lucruri
bune despre tine dar ei nu ne cunosc asa de bine cum ne cunoastem noi nsine privindu-ne
constiinta noastra. Sau ne amagesc laudndu-ne din cine stie ce interese. Constiinta este o
oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate. Niciodata nu ajunge viata noastra sa nu mai
arate nici o pata n oglinda constiintei noastre de aceea ea nencetat pe sfinti la pocainta.
Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mngieri trupesti, gndul osndirii de
sine si ngrijirea nengrijata de sine, rabdarea de bunavoie a necazurilor. Cel ce se pocaieste este
pricinuitorul pedepselor sale. Pocainta este asuprirea puternica a pntecelui si lovirea sufletului
printr-o simtire adnca.
Pacatul este mbibat ca o otrava n toata fiinta omului, pocainta este deci o miscare totala,
existentiala de curatire a ntregii fiinte omenesti n toate gndurile si faptele ei.
Cel ce se osndeste sincer pe sine, nu este osndit de Dumnezeu caci trezeste mila Lui vaznd
durerea ce o are cel ce a pacatuit ca L-a suparat pe El prin aceasta si da dovada ca revine la
iubirea fata de El.
Ajungnd la manastirea celor ce se pocaiau am vazut ntr-adevar, daca nu e prea ndraznet sa
spun cele ce ochiul omului nepasator nu le-a vazut si la inima omului trndav nu s-au suit,
lucruri si cuvinte care pot sa-L sileasca pe Dumnezeu; ndeletniciri si chipuri de viata care pot
ncovoia n scurt timp iubirea lui de oameni. Am vazut pe unii din vinovatii aceia nevinovati stnd
toata noaptea pna dimineata afara n aer liber cu picioarele nemiscate, clatinndu-se de somn
n chip jalnic prin silirea firii si nedaruindu-si nici un pic de odihna, ci lovindu-se si trezindu-se cu
ocarri si certari; pe altii privind cu jale la cer si cernd de acolo ajutor cu tnguiri sfsietoare.
Unii stateau la rugaciune cu minile legate la spate ca niste osnditi; si tineau fata ntristata
aplecata la pamnt si se osndeau socotindu-se nevrednici sa priveasca la ceruri, ba neputnd
nici macar sa se roage lui Dumnezeu, stapniti de nepriceperea gndurilor si a constiintei,
nestiind cum si de unde sa ceara ajutor. Ei si nfatisau doar sufletul lui Dumnezeu, fara cuvnt si
mintea fara glas si plina de ntuneric si de o unda subtire de deznadejde. Pe altii, seznd pe
pamnt n sac si cenusa si acoperindu-si fata cu genunchii si batndu-si fruntea de pamnt. Unii,
lovindu-si mereu pieptul si chemndu-si napoi starea cea dinti. Erau care udau pamntul cu
lacrimi, iar altii, fiind lipsiti de lacrimi, se loveau pe ei nsisi. Unii se vaitau pentru sufletele lor ca
pentru niste morti neputnd sa rabde ntristarea din inima lor. Altii gemeau cu inima dar cu gura

mpiedicau sunetul tnguirii; nsa deoarece nu mai puteau sa-l tina, tipau dintr-o data. (Inima
umpluta de ntristare pentru slabiciunea si neputinta ei din pricina faptelor trupesti aratate,
umple locul faptelor trupesti. Ea topeste adica acele fapte si se aseaza n locul lor. Pe locul
oricarei fapte trupesti apare inima ntristata, tinndu-le n cumpana si covrsindu-le; sau orice
fapta trupeasca face sa nasca ntristarea inimii. Din rana produsa de o placere, se naste durerea;
din saturarea de mncaruri grase, se naste nfrnarea tamaduitoare.)
Am vazut acolo pe unii ca iesiti din ei nsisi n felul purtarii si al gndirii, pierduti si ntunecati de
multa mhnire si nesimtitori fata de toate cele ale vietii, apoi scufundati n adncul smereniei si
frigndu-si n focul ntristarii lacrimile ochilor. Pe altii, zacnd jos nsingurati si cautnd la
pamnt, miscndu-si capetele si racnind ca niste lei din fundul inimii, scrsnind din dinti si
suspinnd. Unii cereau cu buna nadejde iertarea de toate, altii dintr-o smerenie negraita se
osndeau socotindu-se nevrednici de iertare si nefiind n stare sa se apere, strigau catre
Dumnezeu. Caci ziceau cautnd n jos la pamnt: Stim, stim, ca suntem vrednici de toata
pedeapsa si chinuirea si pe drept cuvnt ca nu ne ajunge puterea de a raspunde pentru
multimea datoriilor noastre, nici de vom ruga toata lumea sa plnga pentru noi. Numai atta
dorim, numai atta ne rugam, numai atta cerem: Nu cu mnia Ta sa ne mustri pe noi, nici cu
urgia Ta sa ne pierzi pe noi nici dupa judecata Ta cea dreapta sa ne trimiti pe noi la chinuri. Ci
cruta-ne si ne va fi de ajuns ca sa ne izbavim de marea Ta amenintare si de chinurile fara de
nume si ascunse. Pentru ca nu ndraznim noi, cei ce nu ne-am pazit nepatata fagaduinta noastra,
ci am ntinat-o dupa iubirea ta de oameni si dupa iertarea de mai nainte! Se puteau vedea
acolo, o prieteni, se putea vedea cu adevarat n chip vadit cuvintele lui David. Se puteau vedea
oameni ndurnd chinuri si ncovoiati pna la sfrsitul vietii lor, umblnd toata ziua ntristati.
Oameni care uitau sa-si mannce pinea lor, iar apa si-o beau amestecata cu lacrimi si pinea
tavalita n cenusa si n praf. Se puteau vedea altii avnd pielea lipita de oase si fiind uscati ca
iarba vesteda. Nimic altceva nu auzeai de la ei dect aceste cuvinte: Vai, vai, vai! Of, of! E drept,
e drept! Cruta-ma, cruta-ma, Stapne! Unii strigau: Miluieste-ma, miluieste-ma! iar altii mai
jalnic: Iarta-ma, Stapne! Iarta-ma de se poate! Unii se pedepseau pe ei nsisi cu arsita iar altii
se chinuiau cu frig. Unii gustnd putina apa, o departau de la ei ndata gustnd doar att ct sa
nu moara de sete; altii mpartasindu-se de putina pine, aruncau restul departe de ei, numinduse nevrednici de hrana cuvntatoare, ca unii ce-au savrsit faptele celor necuvntatoare. Unde
se vedea ntre ei vreo izbucnire de rs? Unde vreo vorbarie fara rost? Unde vreo fapta a iutimii?
Unde vreo urma de mnie? Nici nu mai stiau de este printre oameni ceea ce se cheama mnie,
caci plnsul alungase din ei cu desavrsire iutimea. Unde se vedea vreo mpotrivire n cuvnt?
Unde vreo sarbatoare? Unde vreo ndrazneala? Unde vreo lecuire sau ngrijire a trupului? Unde
vreo urma de slava desarta? Unde vreo nadejde de desfatare? Unde gndul la vin? Unde gustul
vreunor poame? Unde mngierea de continutul vreunor oale? Unde ndulcirea gtlejului?
Nadejdea tuturor acestora se stinsese n ei. Unde se vedea la ei grija de ceva pamntesc? Unde,
gndul de a judeca pe careva dintre oameni? Nimic din toate acestea. Toti sedeau privind
pururea cu ochii sufletului moartea zicnd: Oare ce ni se va ntmpla? Oare care va fi
hotarrea? Care va fi sfrsitul nostru? Oare va mai fi pentru noi chemare napoi? Oare mai este
iertare pentru noi, ntunecatii, smeritii, osnditii? Oare a avut cererea noastra putere sa ajunga
naintea Domnului, sau s-a ntors napoi umilita si rusinata? Oare intrnd, ct folos a agonisit?
Pornind din trupuri si guri necurate si neavnd nici o putere, a mpacat ea oare pe Domnul cu
desavrsire sau macar n parte? Oare s-au apropiat de noi ngerii pazitori sau nca stau departe

de noi? Caci de nu s-au apropiat, toata osteneala noastra este desarta pentru ca ruga noastra nare puterea nici ntrariparea curatiei pentru a intra la Domnul daca ngerii nostri calauzitori nu se
vor apropia de noi ca sa o ia pe aceasta si sa o aduca Domnului. Pentru aceea ndemnndu-se
unii pe altii ziceau: Sa alergam, fratilor! E nevoie de alergare pentru ca am ramas afara din buna
noastra fratime. Sa alergam, necrutnd trupul nostru murdar si pornit spre rele, ca sa-l omorm
cum ne-a omort si el pe noi. E ceea ce si faceau acei fericiti stapniti de simtul vinovatiei. Se
vedeau la ei genunchi uscati de multimea mataniilor; ochi topiti si scufundati nauntru, undeva n
adnc. Erau lipsiti de par; obrajii erau raniti si arsi de multimea lacrimilor; fetele vestejite si
galbene, nedeosebite ntru nimic de fetele mortilor. Ce nseamna greaua patimire a celor
ndraciti pe lnga a acelora? Sau a celor ndurerati pentru morti? Sau a celor ce petrec n exil, ori
pedeapsa celor osnditi pentru omoruri? Nimic nu e chinul si pedeapsa fara de voie a acestora,
pe lnga cea de bunavoie a acelora. Si va rog sa nu socotiti cele spuse, povesti fratilor! Acestia l
rugau de multe ori pe judecatorul acela mare, pe pastorul si ngerul ntre oameni, sa le puna
minile si grumazul n fiare si sa le tintuiasca picioarele n butuci ca la cei osnditi, si sa nu-i
dezlege nainte de a-i primi mormntul, ba nici chiar n mormnt. Nu voi ascunde nici smerirea
cu adevarat vrednica de mila si iubirea zdrobita catre Dumnezeu, caci cnd vedeau acestia ca vor
purcede catre Domnul l rugau prin ntistatatorul lor, pe acel mare pastor, sa nu-i nvredniceasca
pe ei de nmormntare omeneasca, ci sa fie aruncati ca niste dobitoace, n apa rului sau sa fie
lasati n tarina cutreierata de fiare. Iar eu, vaznd si auzind acestea de la ei, putin a trebuit sa nu
deznadajduiesc cunoscnd nepasarea mea si asemannd-o cu greaua lor patimire. Dar cum era si
asezarea acelui loc si ntocmirea lui? nsasi vederea locului ndemna la pocainta si la plns, caci
cele ce altora le sunt grele si anevoie de primit, celor ce-au cazut din virtute si din bogatia
duhovniceasca le sunt placute si usor de primit. Pentru ca sufletul care s-a lipsit de ndrazneala
de mai nainte si a cazut din nadejdea nepatimirii, care a stricat pecetea curatiei, a fost jefuit de
bogatia darurilor, s-a nstrainat de mngierea dumnezeiasca, nu numai ca primeste cu toata
rvna ostenelile, ci si pe sine se srguieste a se ucide n chip binecredincios prin nevointa, daca a
mai ramas n el o scnteie de iubire si de frica a Domnului. Asa faceau cu adevarat fericitii
acestia. Nu-mi este necunoscut faptul, o minunatilor, ca nevointele acestea pe care vi le-am
povestit vor fi respinse de unii, primite ca probabile de altii pe cnd altora pricinuitoare de
deznadejde. Barbatul viteaz si va lua din acestea bold si sageata de foc si, rvna primind ntru
inima sa, va nvinge. Cel ce este mai neputincios, recunoscndu-si slabiciunea si dobndind
ndata smerenie prin osndirea de sine continua, va alerga si el n urma celui dinti, dar nu stiu
de-l va ajunge. Barbatul lenes nu trebuie sa asculte cele ce le-am spus, pentru ca nu cumva
deznadajduindu-se, sa risipeasca si ceea ce a lucrat pna acum, ori sa i se ntmple ceea ce s-a
spus n Scriptura: De la cel ce nu are osrdie, i aceea care i se pare ca o are i se va lua. (Matei
25,29)
Cnd omul si aduce aminte de pacatele sale si se pedepseste pe sine, atunci si Dumnezeu are
grija de el ca sa-l odihneasca, pentru ca Dumnezeu se bucura ca si-a dat siesi certare pentru
abaterea de la calea Lui. Caci acesta este semnul nepatimirii. Si pe ct de mult si sileste sufletul
sau, pe atta se nmulteste cinstirea lui din partea lui Dumnezeu.
Cel ce se pocaieste cu adevarat, toata ziua n care plnge o socoteste ca pierduta chiar daca a
savrsit alte lucruri bune n ea.
Cel ce se plnge pe sine nsusi, nu se ngrijeste de plnsul, de caderea sau de ocarrea altuia.

Cinele muscat de o fiara, se mnie si mai mult pe ea nfuriindu-se neasemanat mai mult pe
aceasta din durerea ranii. Sa luam aminte de nu cumva nu din curatie, ci din nrautatire, a ncetat
constiinta sa ne muste. Semnul iertarii caderii sta n a te socoti pururea dator. Constiinta curata
e pricinuita de ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, ndelunga rabdare.
Semnul iertarii nu sta ntr-o liniste nepasatoare, ci ntr-o grija ca esti mereu dator sa faci ceva
pentru a merita iertarea. Pacatul savrsit devine astfel un bold de continua naintare n cele
bune. El poate fi astfel o forta de continua sensibilizare spirituala.
Nu e nimic deopotriva cu ndurarea lui Dumnezeu, sau mai mare ca ea, de aceea cel ce
deznadajduieste s-a njunghiat pe sine. (Cel ce deznadajduieste n mila lui Dumnezeu, s-a omort
pe sine sufleteste, caci nu mai face nimic pentru a se ridica din rautatea pacatului pentru a
nainta n bine.)
Semnul pocaintei pline de grija sta n a ne socoti pe noi vrednici de toate necazurile vazute ce ni
se ntmpla, ba nca de si mai multe.
Regula si chip, pilda si icoana de pocainta sa-ti fie tie mai nainte pomenitii sfinti osnditi de
bunavoie si nu vei mai avea nevoie nicidecum de vreo carte n viata ta.
Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi si un plns de fiecare ceas.
Tremurarea de moarte este semnul pacatelor nepocaite. (Teama de moarte este fireasca omului
si si are originea n neascultare).
Dupa cum pinea este cea mai necesara dintre toate alimentele, tot astfel meditatia asupra
mortii ntre toate celelalte ndeletniciri. Cel ce voieste sa tina pururea n sine pomenirea mortii si
a judecatii lui Dumnezeu dar s-a predat pe sine grijilor si mprastierilor lumesti, este asemenea
celui ce noata dar voieste sa-si ciocneasca palmele. Adevarata pomenire a mortii taie pofta de
mncare, iar cnd nenfrnarea la mncare a fost stavilita cu ajutorul smereniei, totodata sunt
stavilite si patimile. Insensibilitatea inimii ntuneca mintea, iar multimea mncarurilor seaca
izvorul lacrimilor. Setea si privegherea necajesc inima, iar inima necajita varsa lacrimi.
Aspre celor lacomi la mncare si de necrezut celor trndavi le vor fi aceste cuvinte, dar barbatul
faptuitor le va cerca cu srguinta. Cel care le-a cunoscut prin cercare va rde de usurinta cu care
a izbndit; cel care este nsa mereu n cautare fara a trece la fapte odata, nca si mai mhnit va fi.
Inima care nu este ndurerata de pacate face si mintea nvrtosata, adica ia omului sensibilitatea
ntelegerii starii sale. Cunoasterea de sine a omului este deci o chestie de simtire. Un om
nesimtit nu se cunoaste cu adevarat.
Cine bea mult nu poate plnge.
Mi-a povestit odata un calugar egiptean: nfigndu-mi pomenirea mortii n simtirea inimii, am
voit odata, determinat de o imperioasa nevoie sa dau putina mngiere lutului, dar am fost
mpiedicat de pomenirea mortii ca de un judecator. Iar ceea ce era mai minunat, e ca voind sa
alung pentru putin timp acea pomenire, nu mi-a fost cu putinta.
Un altul, deseori iesea dintru sine prin aceasta cugetare asa nct facea impresia unui lesinat sau
epileptic, ba cteodata l gaseau aproape fara suflare.
Cei ce cugeta la moarte, adaugnd nencetat frica la frica, nu se odihnesc pna nu se va topi si
nsasi puterea oaselor.

Rugndu-l mult pentru un cuvnt pe cuviosul Isihie Horevitul cnd era el sa se savrseasca,
numai att am auzit de la el: Iertati-ma! Nimeni, de va avea pomenirea mortii ntru inima sa nu
va putea sa mai pacatuiasca vreodata!
Cel ce a murit tuturor, si-a adus aminte de moarte, dar cel ce este nca legat de ele, nu nceteaza
de a lucra el nsusi mpotriva sa. (Cei care au descoperit lipsa de atractie si falsa plinatate a
tuturor celor din lume, a descoperit infinitatea ce-i asteapta dupa despartirea de ele prin moarte.
Perspectiva infinitatii vesnic noi a curatiei, a iubirii se deschide pentru cineva dupa ce s-a plictisit,
a obosit de monotonia pe care o poate oferi alipirea exclusiva de lume, alipire ce pare sa aiba si
ea o infinitate, dar o infinitate n monotonia repetitiei, deci o infinitate aparenta. O infinitate care
la un moment dat devine lesinata, lipsita de interes, cnd ajungi sa te saturi de a tot acapara
acelasi fel de lucruri care nu ofera nimic nou, nimic care sa satisfaca setea de infinitatea
adevarata. Infinitatea mincinoasa crapa la un moment dat pentru spiritul saturat si dezgustat de
ea si prin aceasta crapatura tsneste din ascunzimea sa adevarata infinitate cea a ordinii
Duhului. Aspiratia de naintare n ea este ajutata nu numai de dorul ei, ci si de frica continua de a
ramne nlantuit prin patimi n monotonia acestei lumi.)
Nu te amagi nepriceputule cu gndul ca vei face mine ce ai facut azi, caci nu-ti va fi tie de
ajuns o zi pentru a achita complet datoria ce o ai fata de stapn. Noua oamenilor nu ne este cu
putinta a petrece cu pietate o singura zi din viata daca nu vom cugeta ca aceasta este ultima pe
care o mai apucam. Si este un lucru minunat de constatat cum unii dintre elini au cugetat la fel
atunci cnd au definit filozofia ca fiind cugetarea asupra mortii (Platon n Phaidon si Cicero n
Tusculanae).
Suprema valorificare a timpului este conditionata de ntelegerea fiecarei zile ca stnd la usa vietii
de dincolo a eshatologicului. Carpe diem foloseste intens ziua ca fiind ultima ce ne poate
asigura viata eterna. Timpul este un dar de la Dumnezeu nsa si o datorie de a-l umple cu fapte
daruite domnului cu srguinta de a ne desavrsi. Nu trebuie sa pierdem nici o clipa caci chiar de
l-am folosi ntreg, nu ne ajunge sa mplinim toata datoria ce ne este data odata cu el.
Aceasta este a sasea treapta: cel ce s-a suit pe ea nu va mai pacatui niciodata, daca e adevarat
ce s-a spus: Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si n veac nu vei pacatui. (nt. I. Sirah)
Strapungerea inimii este un chin nencetat al constiintei care primeste mprospatarea rvnei.
Mustrarea constiintei este uitarea firii, devreme ce printr-nsa cineva a uitat sa-si mannce
pinea sa. Pocainta este lipsirea nentristata de toata mngierea trupeasca.
Plnsul sau strapungerea inimii este o marturisire a pacatelor facuta de minte lui Dumnezeu, un
dialog nevazut nencetat si ndurerat n care sufletul si recunoaste necontenit pacatele n fata lui
Dumnezeu. Sufletul este att de concentrat n aceasta marturisire ndurerata, ca uita sa
mannce, biruind trebuintele firii.
Celor care voiesc a spori n fericita plngere le sunt doua virtuti: nfrnarea n toate si tacerea
buzelor; celor desavrsiti: smerita cugetare, setea de necinstiri, foamea de bunavoie, de
necazuri, neosndirea celor ce pacatuiesc si nemarginita mila pentru cei ce gresesc.
Tristetea pentru starea degradanta este att de mare, ca cel ce o traieste nu mai simte tristetea
pentru lipsa mngierilor sau placerilor trupesti.

Cnd ai ajuns la plns, tine-l cu toata taria caci nainte de a se mbiba n tine, usor ti se rapeste.
Si este topit ca ceara de tulburari, de griji trupesti, de placeri si mai ales de multa vorbarie si de
glume usuratice.
Plnsul, predispozitia pentru plns dispare usor nainte de a ti se face o calitate a firii, de a
cstiga ntreaga ta fiinta calitatea plnsului, care nu este dect dorul intens dupa viata n
Dumnezeu.
Daca nimic nu-i sunt mai potrivit smereniei dect lacrimile, nimic nu i se mpotriveste acesteia ca
rsul. (Smerita cugetare este rugaciunea necontenita cu lacrimi si cu durere caci aceasta
chemnd pe Dumnezeu pururea n ajutor, nu lasa pe om sa se ncreada nebuneste n puterea si
ntelepciunea sa, nici sa se nalte fata de altii caci acestea sunt boli cumplite ale patimii
mndriei.)
Staruie plin de cutremur n cererea rugaciunii n fata Judecatorului ca un vinovat ca sa stingi cu
nfatisarea din afara si cu starea dinauntru mnia Dreptului Judecator. Caci nu poate sa treaca cu
vederea sufletul care sta plin de durere n fata Lui si daruieste osteneli celui neostenit.(Sufletul
ce se pocaieste, cere nencetat iertare Judecatorului, cum cere vaduva din Evanghelie. El nu
osteneste n aceasta cerere de la Cel ce nu se osteneste plictiseste de a-l auzi. Lui Dumnezeu
i face placere ca acest dialog de intensa simtire a sufletului cu El sa dureze nencetat. Starea
sufletului ce se pocaieste este starea de rugaciune, luarea aminte cu evlavie, cu strapungere si cu
durere nsotita de marturisirea pacatelor cu suspine negraite.)
Sa nu faci ca cei care, ngropnd mortii, odata i bocesc si apoi benchetuiesc n urma lor, ci sa fii
asemenea celor condamnati la spart piatra care n fiecare ceas sunt biciuiti de catre soldati.
Cel care uneori plnge iar alteori se desfateaza si rde este asemenea celui ce alunga cu pine
cinele iubitor de placeri si care n felul acesta face impresia ca-l goneste, pe cnd prin fapta sa l
ndeamna a starui nainte. (Inima iubitoare de placeri este temnita si lant n vremea mortii, iar
cea iubitoare de durere s-a dezlegat de cele ale lumii, caci acestea nu-i mai fac placere, s-a
deschis orizontul ceresc al celor duhovnicesti dupa care a nazuit cu durere.)
Nu suntem chemati, o prieteni, aici la nunta, cu adevarat nu; ci Acela care ne-a chemat aici, ne-a
chemat pentru a ne plnge pacatele noastre.
Sa-ti fie ntinderea n pat chip al zacerii tale n mormnt si vei dormi mai putin.
Desfatarea de la masa sa-ti aduca aminte ca tu nsuti vei servi drept hrana viermilor si nu te vei
mai mbuiba. Nici cnd te mpartasesti de bautura apei, sa nu uiti de setea provocata de acea
vapaie vesnica si negresit vei sili firea la cumpatare. Cnd suferim necinstirea cinstita a
ndrumatorului care ne mustra, ne umileste si ne pedepseste, sa avem n minte nfricosata
sentinta a Marelui Judecator. Prosteasca tristete si amaraciune ce s-a semanat ntre noi, cu
blndetea si rabdarea o vom ucide ca si cu un palos cu doua ascutisuri.
Seara, la culcare si cnd te scoli, fii mereu cu gndul la focul cel vesnic si nu vei mai fi stapnit de
lenevie n rnduiala ta.
Sa te ndemne la plns chiar haina ta caci toti cei ce-i plng pe morti se-mbraca-n negru.

De nu poti plnge, ar trebui sa plngi tocmai pentru ca nu ai acest dar; daca nsa plngi mai
mult ar trebui sa versi lacrimi pentru ca prin pacatele tale ai cazut din starea nalta n cele mai de
jos, asemanndu-te dobitoacelor.
Am vazut picaturi mici ca de snge, varsat cu durere si am vazut curgnd valuri de lacrimi fara
nici o remuscare. Eu judec pe cei ce se ostenesc mai mult dupa durerea lor si nu dupa lacrima si
cred ca si Dumnezeu la fel.
Celor care voiesc sa petreaca n durerea inimii si n plns nu li se cuvine a teologhisi caci de se
vor ndeletnici cu aceasta, cu siguranta vor pierde lacrimile. Cel ce vorbeste despre Dumnezeu se
aseamana celui ce sade n scaunul judecatoresc, pe cnd cel ce plnge, se aseamana celui ce
petrece n sac deasupra gunoiului. De aceea, cred, a si raspuns David cel care desi plngea, era
totusi nvatator si ntelept, celor care l-au ntrebat: Cum voi cnta cntarea Domnului n pamnt
strain? (Psalmi 136,4) adica n pamntul mpatimirii.
Strapungerea face sufletul ca un burete moale si umed din care curge apa lacrimilor, iar aceasta
care iese din suflet spala murdaria pacatelor asa cum apa spala murdaria unei haine dupa ce o
nmoaie.
Pe lnga strapungerea pe care o producem noi prin srguinta si gndurile noastre, mai este si
cea care se misca de la sine, sau cea care e miscata de Dumnezeu. Aceasta este mai mare dect
cea produsa de puterile noastre.
Numai n Dumnezeu se poate plnge cu plnsul curat, dar n Dumnezeu nu poate plnge dect
cel ce voieste ceea ce voieste Dumnezeu. De aici se vede ca ntlnirea cu Dumnezeu se
nfaptuieste n stare de plns, de adnca nduiosare. Plnsul este un dar al lui Dumnezeu, al
ntlnirii cu iubirea Lui. Din nou se face vadit caracterul personal al lui Dumnezeu Care ne da
puterea sa plngem facndu-ne sa simtim iubirea Lui fata de noi. ntlnirea este o ntlnire
pricinuitoare de o simtire pna la lacrimi.
Cei ce-au dobndit plnsul ntru simtirea inimii si-au urt nsasi viata lor ca una ce e plina de
osteneala, pricinuitoare de lacrimi si de dureri. Iar de la trupul lor s-au ntors ca de la un dusman.
Cnd vedem la cei ce par sa plnga dupa Dumnezeu mnie si mndrie, sa socotim lacrimile lor
potrivnice lui Dumnezeu caci ce partasie are ntunericul cu lumina? (II Cor. 6,15)
Rodul strapungerii mincinoase este nchipuirea de sine, iar al celei adevarate este mngierea.
Precum focul topeste trestia, asa lacrima topeste toata ntinaciunea vazuta si gndita.
Parintii afirma ca este greu a deosebi, mai ales la ncepatori care sunt lacrimile adevarate, acest
lucru fiind acoperit de multe obscuritati si aparente. Ca ei spun ca lacrimile pot sa izvorasca din
felurite pricini: din fire, de la Dumnezeu, din necazuri, din curvie, din laudare, din slava desarta,
din dragoste, etc. Dupa ce prin frica de Dumnezeu ne-am scuturat de toate falsele pricini a
lacrimilor, sa cautam a ne agonisi si lacrimile curate si sincere ale cugetarii la moarte, deoarece
n acestea nu se afla nici nselaciune nici mndrie, ci dimpotriva, ele ne curata, ne sporesc
dragostea fata de Dumnezeu, ne spala de pacate si ne elibereaza de patimi.
Nu crede izvoarelor de lacrimi nainte de curatirea desavrsita caci nu are crezare vinul stors de
curnd din teascuri.

Cel ce calatoreste n plnsul nencetat dupa Dumnezeu nu nceteaza a praznui n fiecare zi, dar
cel ce este ntr-o permanenta sarbatoare; poate tocmai de aceea bunul acela plngator a spus
suspinnd: Scoate din temnita sufletul meu. (Psalmi 141,7) ca sa se bucure n lumina Ta
negraita.
Am vazut la unii plns si am vazut la altii alt plns din neputinta plnsului. Acestia desi l au, se
simt ca si cum nu-l au si prin nestiinta lor cea buna ramn nejefuiti de el. Ei sunt cei despre care
s-a zis: Domnul ntelepteste orbii. (Psalmi 145,8)
Precum vaduva care si-a pierdut barbatul, avnd un fiu unul nascut, l are dupa Dumnezeu
numai pe el spre mngiere, asa si sufletul care a cazut nu are alta mngiere n vremea iesirii
dect neplacerile gtlejului, (postul) si lacrimile. Nu vor cnta unii ca acestia niciodata, nici nu
vor salta n cntece de veselie caci ele sunt pagubitoare plnsului. Iar de vei ncerca sa chemi
plnsul prin ele, el se va departa si mai mult de la tine caci plnsul este durerea mbibata ntr-un
suflet nvapaiat. El s-a facut n multi nainte mergator al fericitei nepatimiri, facnd materia usor
de stapnit curatind-o si subtiind-o.
Lacrimile nascute din amintirea mortii au nascut frica, iar dupa frica ce naste lipsa de frica, se
iveste bucuria.
Unui osndit care si-a primit sentinta la moarte nu-i mai arde sa priveasca spectacole de teatru.
Cel ce plnge cu adevarat, nu va mai lua seama vreodata la desfatare, marire, mnie ori la furie.
Plnsul constituie durerea profunda a sufletului ce s-a pocait, care adauga zilnic durere peste
durere, fiind ca si femeia n durerile nasterii.
Plnsul nencetat naste obisnuinta (dispozitia permanenta a sufletului) trecnd apoi la simtirea
inimii si cu greu ne mai poate fi luat. Orict de mari ne-ar fi virtutile pe care le practicam, ele sunt
zadarnice, false si trecatoare daca nu dobndim inima ndurerata.
Sunt patimi care seaca izvoarele lacrimilor si sunt altele care nasc n ele (n izvoarele lacrimilor)
noroi si serpi. Datorita celor dinti s-a mpreunat Lot n mod nelegiuit cu fiicele sale; datorita
celorlalte a cazut diavolul din cer. (Materiile care usuca n noi izvoarele sunt vinul, stapnirea si
cinstirea fara de masura, caci acestea doua din urma nalta cugetul prin care a cazut si diavolul.)
De multe ori nsasi pustietatile aspre si deprimante sau austeritatea chiliei sa ndemne mintea
noastra la strapungere. Sa te ncredinteze despre aceasta Iisus, Ilie si Ioan, care se rugau n
singuratate. (Si locul ajuta mult si nlesneste lucrarea virtutii.)
De multe ori un singur cuvnt a risipit plnsul, dar este de mirare ca un singur cuvnt l-a adus
iarasi.
Nu vom fi nvinuiti, o, prieteni, la iesirea sufletului ca n-am savrsit minuni, nici ca n-am
teologhisit, ori ca n-am fost vazatori; dar vom da negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plns!
A fost a saptea treapta: cel ce s-a nvrednicit de ea sa ma ajute si pe mine, caci si el a fost ajutat
sa spele prin aceasta petele acestui veac.
Unul din mijloacele de penitenta, nainte, era si petrecerea n preajma gunoaielor urt
mirositoare cf. Iov.
Nimeni vietuind n pacate sa nu deznadajduiasca de sine, stiind ca plugaria schimba soiurile
plantelor, iar ngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul.

Exista o deznadejde din multimea de pacate, din povara constiinte, a ntristarii de nesuportat si
din pricina coplesirii sufletului din pricina multimii ranilor, si o scufundare a lui n adncul
deznadejdii sub greutatea acestora. Si exista o deznadejde care ni se ntmpla din mndrie si din
nchipuirea de sine, din pricina ca socotim caderea ce ni s-a ntmplat sub demnitatea noastra.
Cine ia seama, va afla n acestia aceasta stare: cel dinti se preda pe sine nepasarii, cel ce-al
doilea nu mai are nadejde n nevointa, ambele fiind vatamatoare, pentru ca pe unul obisnuieste
sa-l tamaduiasca nfrnarea si buna nadejde, iar pe al doilea smerenia si neosndirea celorlalti.

Cine se obisnuieste cu amnarea greu mai scapa de aceasta obisnuinta; cine se opreste din
urcus, a cazut n aceiasi clipa mai jos de unde este. Cel ce cedeaza lenei devine robul ei,
si slabeste libertatea sau stapnirea asupra lui nsusi.
N-am ajutat pe om n clipa n care a trebuit, l-am putea pierde, fiecare clipa impune o
datorie unica pentru veci pe care n-o mai poti ndeplini altadata. Fiecare clipa s-a dat cu
rostul ei unic de la Dumnezeu avnd o nsemnatate pentru vesnicie.
O clipa poate fi cea din urma, n alt sens sa cugetam ca orice ceas ar putea fi ceasul din
urma al vietii noastre moarte si deci, ceasul trezirii noastre din moarte la viata daca
auzim glasul celui n stare sa ne trezeasca la o existenta responsabila, sa ne faca treji ca
sa ne dam seama ca existam. De nu ne vom deschide urechea sufletului la acest glas de
acum ne vom obisnui sa nu-l mai auzim niciodata ramnnd deci n moarte definitiv
facnd din aceasta clipa n sens contrar, clipa noastra cea din urma. Cine intra n
chilie sau n intimitatea sensibila cu Dumnezeu parasind alipirea de lucrurile moarte, a
trait n momentul acela si traieste tot timpul ct ramne n aceasta stare ceasul din urma
n sens bun.
Gndeste-te ca putina vreme vom petrece n lume!
Cine urca, o face pentru ca aude glasul Domnului care-l cheama, nsa cel ce se
obisnuieste sa nu dea toata atentia poruncii lui Dumnezeu ndata ce o aude asteptnd sa i
se spuna a doua oara, sa i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea
receptiva a inimii, ncepe sa se toceasca, sa se sclerozeze spiritual, moare. Cade din
simtirea planului dumnezeiesc care-l face liber, din planul vibrant al duhului n cel al
automatismului naturii ncetnd sa mai fie el nsusi. Se afirma iarasi importanta lui acum
si al lui astazi, necesitatea de a mplini n aceasta clipa ceea ce cere Dumnezeu n ea.
Fiecare clipa ne este data pentru a o umple cu mplinirea datoriei noastre legate de ea
pentru a imprima n noi ceea ce ne cere si Dumnezeu nsusi ne spune n ea ce datorie
avem de mplinit n ea.
Sa nu ne cheltuim, frate, zilele noastre n mprastiere, ci sa cstigam plnsul plin de
lacrimi ca sa dobndim fericirea.
Asteapta ziua iesirii si te vei usura de plictiseala!
Prin pastrarea amintirii mortii omul se gndeste ca este muritor, iar cel muritor nu este
vesnic, iar cel ce stie ca nu este vesnic paraseste de bunavoie cele ale veacului acestuia.
Adu-ti aminte ca vom parasi fara voie lumea si ca viata noastra nu este lunga caci ce este
viata omului? N-avem ctusi de putin siguranta ca vom trai pe lumea aceasta nici de
dimineata pna seara. Sa parasim dar atunci cu voia lucrurile de aici alegndu-ne mai

degraba negrija de lucrurile pamntesti cei ce dorim sa ne aratam fetei lui Dumnezeu.
Grabeste-te, paseste repede pna ce e ziua nainte de a cadea noaptea n care vor plnge
cei nepasatori si lenesi cautnd atunci n zadar a se pocai. Afla ca timpul nu se va lungi
iar cnd va veni ceasul sa ne temem de ziua si de ora aceea nfricosatoare n care nu vom
mai avea ndurare caci cine s-a rugat lui si a fost auzit? Sa ne temem de ziua aceea
nfricosatoare n care nu vom mai avea ca aparator nici frate nici rudenie, putere, bogatie
sau slava. Acolo va fi singur omul cu faptele lui. Sa vindem lucrurile stricacioase care ne
atrag n adncul fara fund cumparndu-ne n schimb haina de nunta. (ceasul care va
veni este ceasul prin excelenta, ceasul cel din urma n care sunt concentrate toate
ceasurile traite anterior si dupa care nu vom mai avea nici un ceas al hotarrilor noi.)
Fii ascultator si smerit cerndu-ti socoteala pentru ce-ai facut n fiecare zi. Sa nu-ti scape
vreo clipa de sub stapnire, sa nu ti se ntmple n vreo clipa ceva ce n-a fost sub atentia
ta. Sa nu-ti rapeasca diavolul clipele date tie spre cresterea ta. Nu lasa vreun acum sa
treaca nefolosit; sa nu amnam mplinirea a ceea ce ni se cere n acest moment caci prin
aceasta ne obisnuim sa tot amnam. Fa fapta buna pe care ti-o cere situatia chiar n acel
moment. Tot timpul si spatiul sunt imprimate de un imperativ moral. Faptul ca fiecare
moment al timpului si al persoanei si are unicitatea lui sau se cere umplut de ceea ce este
de trebuinta n acel moment arata ca nici momentele timpului nici mplinirile persoanei
nu sunt destinate sa se topeasca ntr-o esenta indistincta ci si au ecoul lor prelungit si unic
ca multumire sau osnda n eternitatea persoanei. Trebuie sa mai vedem si ceea ce nu este
potrivit sa facem ntr-un moment dat, la aceasta ajutndu-ne discernamntul.
ntrebarile arata si ele o nemultumire a omului cu starea n care se afla, deci o vointa de
trecere peste ea, de iesire din ea. Este framntare spre viata nu o mpacare cu nesimtirea
patimasa.
Cel ce plnge din durere pentru pacatele sale si nmoaie fiinta, intra cu adevarat n
comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, a iesit din starea rigida si egoista a pacatului
este un om nou. S-a spalat, a nlaturat rugina care-l nvrtosa si-i acoperea fata
adevarata de om adevarat, comunicativ. S-a facut un om simtitor care nu mai poate
continua viata nesimtita n pacat.
Este necesara o comunitate de gnduri pentru sanatatea trupeasca a omului. Omul nu
este sanatos cnd se nchide n sine, aceasta o arata caracterul interpersonal al omului.
Dar este necesar ca gndurile mele sa fie comune nu pentru a le sustine, ci pentru a le
lepada. Adica trebuie lepadate gndurile care sustin egoismul si nu se pot lepada dect
comunicndu-le altuia cu scopul hotart al lepadarii. Cel caruia le comunici trebuie sa-ti
devina un sot de comuniune. Nu ma pot lepada de egoism daca nu intru n comuniune cu
altul caci numai unei alte constiinte ma pot descarca aratndu-i ca parasesc egoismul.
Cel ce nu simte ticalosiile sale ca pacate si se lauda cu ele este nesimtit si cinic acesta
nu mai poate iesi din ele. Dar nici cel ce le recunoaste glumind nu le simte cu adevarat si
ca atare nu se poate lepada de ele. Adevarata simtire a lor este mpreunata cu o adnca
nemultumire si cu o mare suferinta pentru ele, acesta este nceputul adevarat al
schimbarii prin pocainta si strapungere a inimii.
Tocirea sau nesimtirea inimii, orbirea mintii sunt unite ntre ele. Nesimtirea inimii este
legata de nentelegerea valorii celorlalti oamenii, a necunoasterii lui Dumnezeu si a
sensului vietii pe care-l lumineaza cunoasterea Lui.
Semnul iertarii pacatelor l are cineva n aceea ca le uraste si nu le mai face, caci cta
vreme mai cugeta la ele si inima lui are placere de ele, este semn ca nca nu i s-au iertat,
ci este nca tinut de ele. (i s-au iertat pacatele cnd ai cerut cu adevarat iertare pentru

ele si ai cerut cu adevarat iertare pentru ele cnd nu-ti mai place sa persisti n ele ci te
dezgusta provocndu-ti repulsie, deci nu mai vrei sa le savrsesti n continuare. Daca
nca ti place sa le faci nseamna ca sunt nca ntiparite n fiinta ta, ca n-au fost ctusi de
putin sterse de acolo pentru ca n-ai voit cu putere sa ceri sa ti se stearga cu adevarat. Nu
ti se iarta un pacat daca continui sa fii atasat de el.)
nvrtosarea inimii este de fapt ca un somn foarte adnc, o mare nesimtire. Jigneste pe
altul fara sa simta durerea ce i-o pricinuieste. nvrtosarea este ca o piele sau ca o pnza
de ghimpi pusa peste inima facnd-o pe de o parte nesimtita, pe de alta nteapa cu
ghimpii ei pe altii. Aceasta nsa i provoaca si lui suferinta caci i se raspunde si lui cu
aceiasi moneda.
n tot lucrul trebuie sa ai nemultumire de sine caci chiar de vei face cer nou si pamnt
nou, nu poti fi fara de grija!
Prezenta mortii iminente n mintea noastra sa sprijine cugetul tau, caci este ascunsa de tot
omul. Sa ne srguim sa facem bine nainte sa fim luati de aici caci nu stim n ce zi ni se va
face chemarea.
Perseverarea, ncapatnarea, cantonarea n rau cu toate greutatile si impedimentele ce
se nasc din aceasta, sporeste raul din noi caci nvrtoseaza tot mai mult fiinta noastra si
acesta este raul cel mai mare. El ne dezobisnuieste de a ne mai pocai, de a ne mai pare
rau, de a ne nmuia, cu toate greutatile si suferinta ce decurge din aceasta stare. Aceasta
ne face sa ntelegem iadul vesnic sau chinul vesnic n care te chinuiesti n rautate, n
mndrie fara sa mai ai puterea de a scapa de ele prin pocainta. ntunericul cel mai
dinafara singuratatea extrema n afara oricarei comunicari cu viata ce-ti vine din
legatura de iubire cu altii si cu Dumnezeu supremul izvor al iubirii. Viermele care
secreta venin mndria care secreta veninul ncapatnarii chinuitoare si te roade
mereu. Scrsnirea dintilor de scrba, dar si de gol, de plictiseala, de ncapatnare.

Rabdare, suferinta

Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)39
Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39
Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie
biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie
Ponticul)39
Pregateste-te ca un luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti.
Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te
tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai
drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie
Ponticul)39
Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie n cele neplacute nu va fi lipsit
nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39

Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar
nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci
Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea
scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39
Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcnd si usca ntinznd, prin acestea se fac
vesmntul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39
Inima nvrtosata este poarta de fier zavorta naintea cetatii; iar celui ce patimeste raul si este
strmtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru. (Marcu Ascetul)39
Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mhnirii sale afla sprijin mpotriva lui.
(Marcu Ascetul)39
Cel ce crede n rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda bucuros toata nedreptatea.
(Marcu Ascetul)39
Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, i nspaimnta pe draci; iar cei ce lupta cu cei
dinti, e ranit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39
E mai bine sa fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe amndoi
i-a biruit. (Marcu Ascetul)39
Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda.
(Marcu Ascetul)39
ntmplarea dureroasa face pe ntelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si ntristeaza pe
masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39
Orice suferinta fara voie sa te nvete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti va lipsi
prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
Gndeste-te la sfrsitul oricarui necaz fara voie si vei afla n el pieirea pacatului. (Marcu
Ascetul)39
Oricta batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi nsutita slava de la
multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39
Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari
pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i face
sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari
pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i face
sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39
Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicnd descurajarea nu-ti va
molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39
Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi neegalitatile
dintre lucruri. Neegalitatea gndurilor aduce schimbarile starilor proprii. Caci Dumnezeu a
rnduit n chip potrivit ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie. (Marcu Ascetul)39

Roaga-te sa nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina.
(Marcu Ascetul)39
Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii bine
placuti si totusi ncercati. E drept ca s-a scris: Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti. Dar tot
asa s-a scris: Cei ce voiesc sa traiasca cucernic n Hristos, prigoniti vor fi. (Marcu Ascetul)39
ncercarile care ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne
atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu Ascetul)39
Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin
rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39
Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvntul
Domnului. (Marcu Ascetul)39
Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel nenvinovatirea oamenilor pentru
nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39
Daca vei ntelege ce zice Scriptura, ca n tot pamntul stapnesc judecatile lui Dumnezeu,
orice ntmplare ti se va face nvatator spre cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39
Cnd suferi vreo ocara de la oameni, cugeta ndata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si
ocara te va lasa nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osndei, cnd va veni.
(Marcu Ascetul)39
Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel cei ce urasc pacatul
iubesc mustrarea. Pentru ca cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua patimilor.
(Marcu Ascetul)39
Cnd sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic despre el:
Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat. (Marcu Ascetul)39
Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit ceea ce i se datoreaza,
crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta si va mosteni viata
vesnica. (Marcu Ascetul)39
Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e
dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39
Daca vrei sa-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabdale ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si nvioreaza amintirea prin
fiecare ntmplare. Iar respingerea lor micsoreaza durerea si osteneala spirituala a inimii si prin
aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39
Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima
raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor. (Marcu
Ascetul)39
n durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si
izbaveste de muncile vesnice. (Marcu Ascetul)39

ntmplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-nainte, fiecare greseala
aducnd dupa sine ceea ce se leaga de firea ei. (Marcu Ascetul)39
Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savrsite,
ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui. (Marcu Ascetul)39
Cnd respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si
fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti).
(Marcu Ascetul)39
Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, lund
crucea si ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearca sa aiba grija de inima sa fara acestea,
rataceste cu mintea si cade n ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39
Cel ce voieste sa nlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe cele de acum. Caci
astfel mpacndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari. (Marcu
Ascetul)39
Cel ce se mpotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce
le primeste ntru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu
Ascetul)39
Dupa ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu
multumire, fara ntristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)39
Daca Petru n-ar fi ramas fara izbnda n pescuitul de noapte, nu ar fi izbndit n cel de zi. Si
daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan
nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cnd i s-au deschis cerurile.
(Marcu Ascetul)39
Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptarii se numeste
ncercare. (Marcu Ascetul)39
Tot necazul vadeste aplecare vointei, dndu-i acestuia prilej sa ncline fie la dreapta, fie la
stnga. De aceea necazul ce se ntmpla sa vina se numeste ncercare, dnd celui ce se
mpartaseste de el cunostinta voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39
De vrei sa nu fii muncit de gnduri rele, primeste umilirea sufletului si necazul trupului. Iar
aceasta nu numai n parte, ci n toata vremea, locul si lucrul. Cel ce se lasa povatuit de buna
voie prin necazuri, nu va fi stapnit de gndurile fara de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele
dinti, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39
Daca esti nedreptatit si ti se naspreste inima, nu te ntrista, caci cu bun rost a fost pus n
miscare ceea ce ti s-a ntmplat. Ci bucurndu-te, alunga gndurile care rasar, stiind ca,
biruindu-le de la primul atac, va fi biruit mpreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus n miscare;
dar daca gndurile continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39
Toata ncercarea se aseamana cu un trg: cel ce stie sa faca negustorie cstiga mult; iar cel ce
nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39

Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii va fi mnat nainte de biciul

calului si de boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge falcile n zabale si
fru. (Marcu Ascetul)39
Definitia rabdarii: staruinta nencetata de a vedea cu ochii ntelegerii pe Cel nevazut, ca vazut.
(Diadoh al Foticeii)39
Cnd din pricina unor boli trupesti ce ni se ntmpla, ne scrbim de noi nsine, trebuie sa stim
ca sufletul nostru este nca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamnteasca si nu
vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din
pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste
ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie,
ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39
Precum ceara, daca nu e ncalzita si nmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea ntiparita n
ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si
neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ti este de ajuns harul Meu. Caci
puterea Mea n neputinte se desavrseste. Dar nsusi Apostolul se lauda zicnd: Cu mare
placere, deci, ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa se salasluiasca ntru mine puterea lui
Hristos. Dar si n Proverbe s-a scris: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si bate pe tot fiul pe
care-l primeste. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se ntmplau
necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se nalte, cum nsusi zice, de bogatia covrsitoare a
descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte
gndurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau mpotriva
pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult
deasupra patimilor intrate n firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avnd pace multa
din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe
slabiciuni, iar sufletul cu gnduri rele. Aceasta se ntmpla mai ales celor n care cunostinta
lucreaza ntru multa simtire si ncredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mndria, si
sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfntul
care zice: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne. Deci trebuie sa rabdam cu
multumire voia Domnului. Caci n felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie
necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gndurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci
sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava
lumeasca spune si acum nencetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci
chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau
socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, mpreuna
cu multe ocari si umiliri, mai ales cnd acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru
slava Domnului. De aceea trebuie sa ne mplinim mucenicia constiintei noastre cu multa
hotarre si rabdare, naintea lui Dumnezeu. Caci rabdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a
cautat spre mine. (Diadoh al Foticeii)39

Rsul

nceputul pieirii monahului este rsul si lipsa fricii. Cnd te vezi stapnit de rs, cunoaste-te n
adncul relelor si n adncul iadului. Rsul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci
topeste toate virtutile. Rsul ntristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, ntuneca
ntelegerea, scufunda n noroi constiinta, naspreste si mpietreste inima, face rugaciunea
neprimita. (Rsul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a
insuficientelor proprii, a nemplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor
de rs (glumet) este urt n fata lui Dumnezeu, privit cu scrba de ngeri, gol de toata virtutea,
mbracat n rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rsul este dusmanul nfrnarii si
prietenul demonilor, desfrnarii, rusine, osnda a celui cstigat de el. (Rsul nu vede realitatea
profunda si grija de-a ramne n unirea cu ea, de a nainta spre ea si n ea.) Rsul risipeste
sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte ntre
oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el si pregateste chinurile vesnice si
grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine n monotonia
lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar ct timp va putea-o
face?) Rsul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este
creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rsul nu ia n serios nici o valoare; priveste cu
ngaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta ntre oameni este deci o arma a diavolului.)
Rsul nu recunoaste ceea ce s-a mplinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rsul goleste
sufletul de orice continut, de orice gndire, de orice relatie serioasa cu altii. Rsul opreste
simturile de a lua contact cu realitatea. Rsul este pacatul nencetat si un cui n suflet, sabia
diavolului si o secera pustiitoare. Rsul este necunoasterea Scripturilor, mnie nentrziata,
strmbarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rsul este miscarea ntre cele
rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rsul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa
multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adnceste n bogatia vietii, nu
simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rsul este vietuire amagitoare, navala desfrului,
hambar de nduri rele si magazie de ntelesuri urte. Rsul este lipsit de gndul mortii si de
cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rde, ci de cel trist, cu
att mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rde trezeste compatimirea
lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mntui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel
ce rde se pierde.)

Retragerea

Si cel legat de grijile si preocuparile vietii ca si cu un lant poate sa umble, dar mai greu caci si
osnditii care au picioarele ncatusate nu rareori umbla nsa se mpiedica mereu si din aceasta
pricina si produc rani. Un om necasatorit nsa legat de catre grijile lumesti este asemanator celui
ce are doar minile ncatusate; de aceea, cnd voieste sa alerge spre viata monahiceasca, nu
este mpiedicat; cel casatorit nsa, se aseamana cu cel legat de mini si de picioare.
Retragerea din lume este ferirea de bunavoie de dorita materie si tagaduinta firii pentru
dobndirea celor mai presus de fire. (Eliberarea firii de sub stapnirea celor create si ridicarea ei
la starea de stapnire adevarata a lor. Stapnirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a
facut partas de puterile dumnezeiesti mai presus de fire.)
Este o mare rusine a ne mai ngriji de oarecare lucruri ce nu ne pot fi de vreun folos n ceasul
nevoii noastre, adica al mortii, dupa ce am parasit toate cele desarte pentru a urma nu unui om
ci lui Dumnezeu Care ne cheama n slujba Sa. Aceasta este ceea ce a spus Domnul, a te ntoarce
la cele de mai nainte si a nu fi gasit potrivit pentru mparatia cerurilor.
Sa ascultam ce a spus Domnul tnarului care a ndeplinit toate poruncile: Un lucru-ti lipseste:
vinde averile si da-le saracilor si tu nsuti sa te faci sarac primind milostenie.
Cei ce voim sa alergam cu srguinta n cmpul vietii duhovnicesti, sa observam cu luare aminte
ca toti cei ce petrec n lume, desi vii, au fost socotiti morti de catre Domnul, atunci cnd a spus
oarecaruia: Lasa mortii adica pe cei din lume, sa-si ngroape mortii lor, adica pe cei ce au
murit trupeste.
Cel ce a urt lumea, s-a izbavit de tristete iar cel ce mai pastreaza legatura cu lucrurile vazute,
nca nu s-a izbavit de tristete caci cum nu se va ntrista lipsit fiind de ceea ce ndrageste? Peste
tot nsa noi avem nevoie de multa nfrnare de care sa ne ocupam cu ntelepciune, mai mult
dect de altele.
Iesiti din mijlocul lor si va departati, iar de necuratia lumii nu va apropiati (Isaia 52,11) zice
Domnul, caci cine dintre aceia a facut vreodata minuni? Cine a nviat morti? Cine a alungat
dusmani? Nimeni. Toate acestea de care lumea nu este n stare sunt recompensele care se dau
monahilor. De-ar fi putu savrsi si cei din lume lucruri asemanatoare ce nevoie ar mai fi fost de
atta osteneala si de retragere n singuratate?
Cel ce s-a nstrainat de lume pentru Domnul nu mai pastreaza nici o relatie cu vreun lucru sau
vreo fiinta pentru a nu se arata dus n ratacire de patimi.
Fugi ca si de bici de locurile unde poti sa cazi caci dupa fructele care nu le vezi, nici nu cauti
mereu sa te ntinzi.
Bine este a-i ntrista pe parinti si nu pe Domnul, caci El este Cel ce ne-a zidit si tot El ne-a
mntuit; iar aceia care si-au iubit fiii, de multe ori i-au pierdut si i-au dat chinului vesnic.
nstrainat este acela care pretutindeni petrece cu mintea, ca si unul ce nu cunoaste limba printre
cei de alta limba.

Sa nu-ti fie mila de lacrimile parintilor si ale prietenilor daca voiesti sa nu plngi tu nsuti
pururea.
Retragerea sa ne fie n regiunile cele mai lipsite de mngiere, mai aspre si mai deprimante,
altfel vom zbura din lume ducnd cu noi si patimile noastre.
Nu putem naste n noi obiceiul cel bun si statornic dect prin osteneala si truda, iar cel ndreptat
cu multa osteneala poate sa piara ntr-o clipa. Prieteniile rele strica obiceiurile bune. (I Cor.
15,33) Cel ce dupa departarea de lume mai are nca relatii cu cei din lume sau cu cei ce s-au
apropiat de el, ori va cadea n cursele lor, ori si va ntina inima cugetnd la cele ale lor, sau de va
ramne curat, osndindu-i pe cei ntinati si va ntina si pe sine-si dimpreuna cu ei.
Daca te grabesti spre nstrainare si spre singuratate nu cauta tovarasia si sprijinul unor suflete
iubitoare de lume pentru ca furul vine pe neasteptate. De aceea multi ncercnd sa mntuiasca
mpreuna cu ei pe altii nepasatori si zabavnici si-au pierdut mpreuna cu acestia focul sufletului
lor, stingndu-se n timp cu totul. Daca ai primit flacara, alearga caci nu stii cnd se va stinge si te
va lasa n ntuneric.
Mustra amnarile care adorm mereu miscarile spre cele bune.
Cel ce se nstraineaza seznd ntre cei de aceiasi limba ca unul de alta limba nu se socoteste pe
sine vrednic sa spuna ceva altora sau sa vorbeasca cu ei. ( ntru cunostinta poate nsemna si ca
este constient ca trebuie sa ramna strain deci ca nu trebuie sa caute sa se nteleaga cu ceilalti.)
N-am venit, zice Domnul, sa aduc pace pe pamnt si iubirea parintilor fata de fii si a fratilor fata
de fratii care se hotarasc sa nu-Mi slujeasca Mie, ci lupta si sabie; adica sa despart pe iubitorii de
Dumnezeu de iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale, pe iubitorii de slava, de cei smeriti
la cuget. Caci Domnul se bucura de mperecherea si de dezbinarea ce se naste din iubirea fata de
El.
Iubirea de argint este nchinare la idoli, fiica necredintei, scuza mincinoasa pentru boli,
prevestirea batrnetii, frica de seceta, vestitoarea foametei. Iubitorul de argint rde de
evanghelii si le nesocoteste. (Zgrcitul vede n sine numai trupul de aceea cauta sa-i lungeasca
viata ct mai mult vadindu-si nebunia n aceasta pornire spre un fel de durata socotita fara de
sfrsit aici pe pamnt. De aceea patima zgrceniei este legata cu o mare lasitate abdica de la
orice ca sa-si prelungeasca viata trupului. Cel liber de lacomie, dimpotriva, cunoscnd ca sufletul
este infinit mai valoros dect trupul si ca el este nemuritor, dispune de un mare curaj. El poate
renunta la toate ale lumii, pna si la trup; iubitorul de argint departndu-se de iubirea de
Dumnezeu, iubeste idolii. Auzind vinde averile tale si le da saracilor, rde de porunca socotindo imposibila, la fel auzind nu va ngrijiti de ziua de mine, nu crede, ci face mpotriva. Pentru el,
banii si bunurile materiale sunt cele mai sigure valori. El nu-L nesocoteste numai pe Dumnezeu,
ci i calca si pe semenii lui n picioare.)
Viata iubitorului de argint este ca o camera pentru morti, avndu-le pe toate, gndeste la ceea
ce nu are. n general iubirea de argint ntretine n viata chinul unei permanente nesigurante din
lipsa credintei. Pe de o parte ea da un pret absolut vietii pamntesti, pe de alta traieste o spaima
continua. n zgrcenie si lacomie sunt implicate toate patimile. Iubitorul de placeri iubeste
argintii ca prin ei sa se desfateze, iubitorul de slava ca prin ei sa fie slavit, necredinciosul ca sa-si
asigure confortul viitor si sa elimine greutatile batrnetii, bolii si a strainatatii. El crede mai mult

n bani dect n Dumnezeu, Ziditorul si Purtatorul de grija al ntregii creatii pna la cele mai mici
si mai nensemnate vietati. n fond, iubitorul de argint nu cunoaste ca realitatea suprema este o
Persoana care ne iubeste si are puterea sa sustina totul, ci se ncrede ca n realitati supreme si
sigure n obiectele de consum stricacioase si lipsite de capacitatea de a darui mereu viata din
iubire.
Cel ce-a biruit aceasta patima si-a taiat grijile; cel legat de ea nu se va ruga niciodata n chip
curat.
Calugarul neagonisitor este stapnul lumii; el a ncredintat grijile sale lui Dumnezeu si prin
credinta toate i se supun lui. (El nu este stapnit de nimic, el refuza toate aratnd ca este mai
presus de ele. Daca ajunge sa posede ceva, da aratnd ca este stapn peste orice ar putea avea;
el a descoperit planul nesfrsit mai bogat n viata a persoanelor si al legaturii iubitoare dintre ele
si n ultima analiza al Persoanei lui Dumnezeu, care ntemeiaza existenta si viata n iubire a
tuturor persoanelor.)
Sa nu ne aratam o, calugari mai necredinciosi dect pasarile, caci acestea nu se ngrijesc pentru
viitor, nici nu aduna.
Nu vor lipsi valurile din mare, nici mnia si ntristarea din iubitorul de arginti. Cel ce
dispretuieste bunurile materiale s-a izbavit de judecati si de certuri, dar iubitorul de agoniseala
se lupta pentru un ac pna la moarte.
Credinta adevarata curma grijile, dar aducerea aminte de moarte pricinuieste lepadarea de trup.
Iubirea de arginti este radacina tuturor relelor caci ea pricinuieste ura, furtisaguri, pizma
despartiri, dusmanii, certuri, tineri de minte a raului, nemilostivire si crime.
Precum cei ce dormiteaza sunt usor de pradat asa sunt si cei ce se ndeletnicesc cu virtutea n
apropiere de lume.
nceputul linistirii sta n alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbura adncul iar sfrsitul ei sta n
a nu se teme de zgomote, ci a fi nesimtitor la acestea.
n general Parintii recomanda linistirea mpreuna cu altul care pe de o parte i usureaza trezvia,
pe de alta i da putinta cugetarii nemprastiate. Dar pentru evitarea altor pericole, ei recomanda
linistirea n trei.
Linistea marii si arsita soarelui de amiaza pun la ncercare rabdarea corabierului; lipsa celor de
trebuinta vadeste srguinta celui ce se linisteste. Cel dinti pluteste molesit pe ape, cel de-al
doilea trndavindu-se se amesteca n multime. (Nu trebuie parasita linistea n vremea ispitelor
nchipuind motive, zica-se binecuvntate ci trebuie sa sezi nauntru si sa rabzi primind cu
barbatie pe toti cei ce vin asupra ta, cu deosebire pe dracul trndaviei, care fiind mai tare ca toti
face sufletul cu deosebire cercat. De fugi nsa de lupta sau te lasi biruit ti vei face mintea
nepriceputa si lasa.)
Nu te teme de zgomotele care te tulbura caci plnsul nu stie de frica nici nu se sperie.
Nu astepta vizite nici nu te pregati pentru ele caci starea de liniste este simpla si libera de orice
alegere.

Daca toate sunt desarte si trecatoare pentru ce este mpinsa inima noastra de ele ca sa uite
cuvntul Domnului: Ce va folosi omului de va dobndi lumea toata iar sufletul sau l va
pierde.
De doresti sa te faci duhovnicesc respinge cele ale trupului caci cele ce le tagaduieste
cineva pe acele le si leapada. Asculta glasul domnului care zice: De voieste cineva sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine si sa-Mi urmeze Mie. Dar cum se va lepada omul
de sine daca nu prin parasirea voilor lui. (Avem aici o explicare a lepadarii de sine, a
tagaduirii sale care nseamna nu o nimicire totala a fiintei proprii ci o nemplinire a
trebuintei vietii naturale sau a voilor acestei vieti mplinind n acelasi timp voile lui
Dumnezeu. Aceasta arata ca omul continua sa existe ca subiect care mplineste voia lui
Dumnezeu pe un plan superior umplndu-se de voia dumnezeiasca. Aceasta este ridicarea
fiintei pamntesti n planul existentei unita cu Dumnezeu ntr-o deschidere pentru puterile
ce vin de la Dumnezeu. Propriu-zis, ntr-un plan pur natural omul nu poate trai. Cnd vrea
sa ramna nchis n acest plan el se mndreste facndu-se astfel robul unei patimi venita
de la tatal trufiei care este diavolul si cauta sa dezvolte firea sa prin porniri exagerate care
sunt tot attea patimi. Patimile se misca n orizontul lumii acesteia n care toate sunt
pieritoare, n realitate l pustiesc pe om n viata. Numeroasele satisfactii ce i le procura
mplinirea patimilor sunt urmate de o destramare si o pustiire generala, o pustiire
anticipata de o pustiire partiala ce urmeaza dupa satisfacerea fiecarei patimi n parte.
Parasirea voii si a poftei este nsa un act de mare curaj, de o mare iubire a lui Dumnezeu,
dect parasirea celor contrare firii. Desigur, pna la un anumit loc unele din cele ale firii
trebuie pastrate si satisfacute dar unii pastreaza mai putine din ele dect altii.)
Daca ne ngrijim noi nsine de sotie si de copii (odata ce ne-am lepadat de toate) nu se
mai ngrijeste Dumnezeu de ei, dar daca i lasam, Dumnezeu se va ngriji de ei si de noi.
Nu socoti deci ca trebuie sa te ngrijesti de ei, sau sa te rogi pentru ei ca nu cumva sa-i ai
n amintirea ta ivindu-se astfel patimi n sufletul tau.
Daca erai mort si-ar fi venit o vaduva nedreptatita puteai oare sa o ajuti? Iar daca ai
ajutat-o pe aceea si vine alta, de-o vei trece cu vederea pe a doua, iata ca ai calcat
porunca. Mortul nsa nu se ngrijeste de unele ca acestea, deci chiar de vor bombani
mpotriva ta, aceasta sa nu te tulbure nicidecum.
A prefera un loc altuia sau un om altui om nseamna a tine la cele din planul acesta, a
da importanta celor lumesti nestatornice prin fire si a socoti ca mntuirea depinde de un
loc sau de un om din lume conditionnd prin aceasta si mpiedicnd de fapt naintarea.
Dar Dumnezeu cu ajutorul si ocrotirea Lui este pretutindeni. Cel preocupat intens de
curatirea lui si de iubirea lui Dumnezeu n-are nevoie sa schimbe mediu (locurile,
oamenii) si nu pune pasiune n aceasta directie. Se cere sa mori fata de oameni n sensul
de a nu-ti face dependenta fericirea si mntuirea fata de ei si nici de a cauta la pacatele
lor, la placerile ce ti le aduc, la ceea ce se poate exploata din ei dar aceasta nseamna
totodata a nu-i sminti, ci a le face bine cnd este cazul, sau a te interesa de mntuirea
lor; a nu fi interesat lumeste de tine. Nu te va supara gndul ca nu esti luat n seama, vei
ramne calm si vei putea cugeta la Dumnezeu n loc sa te agiti pentru tine. Te-ai ridicat
mai presus de tine cel de la suprafata gasindu-te pe tine, cel adevarat.
Ce nseamna parinte nepretuirea de sine? Frate, nepretuirea de sine nseamna a te
socoti pe tine deopotriva cu cineva si a nu spune despre un lucru bun eu l-am facut .
(Nepretuirea de sine este o detasare de sine, o nepreocupare de valoarea proprie si o
mpacare cu aceasta atitudine fata de tine si din partea altora. Ea nu are sens dect n
constiinta acuta a relatiei tale cu Dumnezeu caci numai n relatie cu El socotesti ca tot ce
esti si ce faci datorezi lui Dumnezeu si ca Dumnezeu stie ce face pentru tine si cta silinta

ai pus tu sa nmultesti darul ce ti l-a dat. Aceasta ti da o liniste continua, o netulburare de

pe urma faptului ca nu esti recunoscut de ceilalti n ce ai tu bun, n valoarea ta. Esti liber
si de tine si de parerea celorlalti; l socotesti numai pe Dumnezeu ca judecator drept. Cnd
ti nchipui ca esti mare lucru nu mai vezi realitatea cu adevarat mare si mai bogata care
este Dumnezeu deci nu mai esti n comunicare cu ea, te-ai ngustat n limitele tale.)
Spune-mi parinte cum trebuie sa se raspunda unei ntrebari trupesti? Presupune ca
au venit unii ntrebnd despre purtarea unui razboi si le-am raspuns ca lucrul acesta este o
nedreptate, iar Dumnezeu nu ajuta nedreptatii. Deci, daca ntreaba cineva despre lucruri
trupesti, da-i raspuns adevarat dupa Dumnezeu si nicidecum ocolit si trupesc.
Cine pune mare pret pe lucrurile lumii socotind nevoia de ele prea apasatoare se tulbura
usor cnd nu reuseste n ciuda eforturilor sa le obtina, sau le pierde, ori nu-si adauga
ceva la ceea ce deja poseda. Astfel se ntmpla ca n-are pacea pe care o da Hristos care
n-a cautat cele trecatoare ale lumii. Mila de oameni pe care a avut-o Hristos si pe care o
putem avea de la El si noi, ne face sa dispretuim judecatile cu ei pentru lucrurile lumii
caci ne descopera relativizarea lor n comparatie cu valoarea absoluta a sufletului.
Domnul a zis: Tot cel ce nu uraste pe mama, pe copii, ba nca si sufletul lui, nu poate fi
ucenicul Meu . Iar a-si ur cineva sufletul nseamna ca prin nevointa sa-si taie voile sale.
Unul ca acesta nu baga de seama ctusi de putin n seama cuvintele oamenilor, nici nu
cauta sa placa lor ci ia aminte numai si numai la ntrebarile lui Dumnezeu si la
raspunsurile date lor prin gura sfintilor. Dar cel ce ntreaba sa creada ca Dumnezeu pune
n gura celui ntrebat raspunsul dupa inima lui, caci este scris: dea tie Domnul dupa
inima ta (Ps. 19,5)
Cel strain si sarac de buna voie este cu adevarat tare si s-a ridicat deasupra tuturor
putnd vietui si fara ele. Si-a descoperit subiectul sau nesfrsit mai de pret dect toate. El
este cu adevarat liber si puternic fiind unit cu Tatal Cel Atotputernic si supremul subiect
nesupus de nimic. El este un fiu dupa har al mparatului Suprem.
O, tu care esti printre oameni si voiesti sa mori lor nu judeca, nu dispretui pe nimeni si
nu ramne lipit voii tale caci aceasta nseamna a muri oamenilor aflndu-te printre ei.
(Este un paradox: esti alipit de oameni si de lume cnd esti alipit voii tale, cnd esti
egoist. i se pare ca prin aceasta esti stapn peste ceilalti si pe lucruri, fiind de fapt robul
lor. Numai prin lepadarea generoasa de egoism care te deschide oamenilor si tainelor
lumii. Slujind intereselor adevarate si eterne ale oamenilor, ai murit lor pentru ca ai murit
vointei proprii de a te folosi de ei n mod egoist. Daruieste-te oamenilor ca sa mori lor,
mai bine zis sa mori pornirii de a profita de ei; ai murit n acest caz oamenilor si lumii n
ceea ce au superficial dar i-ai descoperit si i ajuti pe oameni n adncul lor netrecator si
tot n acest adnc ti s-au luminat lucrurile, le-ai descoperit o valoare neasemanat mai mare
n Dumnezeu. Te unesti cu ei si cu toate n mod real n Dumnezeu; ai nviat pentru toti si
toate n Dumnezeu.
Am carti proprii si gndul mi spune sa le dau manastirii ca sa scap de grija lor odata ce
cele deobste ale manastirii se dau fiecaruia ca sa le citeasca. La fel despre haine spune-mi
parinte daca trebuie sa fac la fel si ce haine trebuie sa pastrez pentru slabiciunea trupului
meu? Daca voiesti sa scapi de ele, bine este sa le dai manastirii caci toate cele ale
manastirii sunt ale lui Dumnezeu. Ct priveste hainele de care ai nevoie, tine pentru iarna
doua mantale fara mneci, groase si o bluza, iar pentru vara doua mantale usoare si o
bluza. Pentru iarna mai tine un cojoc pentru piept n cazul n care va fi tare frig, iar cnd
nu este frig, culionul si doua haine lungi, una pentru iarna si una pentru vara. De
asemenea doua acoperaminte: unul gros si altul subtire. Sa ai o saltea si o perna caci este

nevoie de ele. Ct despre mantaua de lna, tine-o si pe ea daca ai nevoie, iar de primesti o
haina si ai nevoie de ea, tine-o si da-o n schimb pe cea veche avvei. De n-ai nsa nevoie
de aceasta, da-o si pe ea avvei.
Faptul de a muri fata de orice om te face sa te mostenesti cetatea si comorile ei.
Ceea ce nu e de folos este si pagubitor, iar ceea ce pagubeste trebuie lepadat.
Ucenicul serios si dornic sa se faca monah se pazeste pe sine de ntlniri cu altii caci din
ele se nasc dispretul, moleseala, nesupunerea si cumplita ndrazneala. De aceea se spune
despre avva Ioan Colov ca nu pierdea nicidecum timpul cu astfel de ntlniri. Iata, aceasta
nseamna a fi fara grija fata de orice om!
Ce este linistea? Ea consta n a-si aduna cineva mintea oprind-o de la a da si a lua, de la
dorinta de a place oamenilor si de la celelalte lucruri vatamatoare. Dar sa stii ca mila este
mai mare ca jertfa caci sub masca linistii se poate ajunge foarte usor la mndrie pna ce
omul nu s-a cstigat pe sine nsusi, adica pna ce n-a ajuns fara prihana caci abia atunci se
naste n om cu adevarat linistea cnd am purtat crucea.
Retragerea din relatiile cu ceilalti se recomanda numai celui nesporit duhovniceste pe
care aceste relatii l ispitesc.
Cnd omul coboara n smerenie sporeste. Ramnerea n chilia ta te face lucrator pentru
ca esti ferit de necazuri iar aflndu-te fara de griji nainte de vreme, vrajmasul ti
pregateste mai multa tulburare dect odihna si astfel te va aduce n stare sa spui: mai
bine nu m-as fi nascut. Ct priveste stingherirea de catre oameni Parintii au spus: Se
afla vreun om gemnd de moarte care sa ia minte la prieteniile lumii acesteia? Deci nici
tu nu le da si nu primi nimic de la ei si asa se vor nstraina de la tine. n privinta slujirii
tale de catre frate, de-ti faci ceea ce-ti trebuie prin tine nsuti te ajuti pe tine, dar de faci
aceasta prin altul, ce prisoseste din osteneala lui o ia acela.
Daca se ntmpla ca cineva voieste sa-mi daruiasca un lucru si am nevoie de el dar mi
vad inima ca vrea sa-l primeasca din patima ce sa fac? Se ntmpla aici ca si cu hrana
tu stii ca avem nevoie de hrana n fiecare zi dar nu trebuie sa o primim cu placere si
pentru placere. De vom primi multumind lui Dumnezeu Care ne-o da si ocarndu-ne ca
nevrednici de ea, Dumnezeu face din ea un lucru sfnt si o binecuvntare. Astfel,
Dumnezeu va alunga patima de la tine.

Linistea, izolarea, retragerea, fuga de oameni

Sa nu-ti iei tnar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa strneasca prin el vreo sminteala si sa-ti
tulbure cugetul, ca sa te ngrijesti de mncari alese, caci nu vei mai putea sa te ngrijesti numai
de tine. Sa nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna
duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca dect cea trupeasca. Iar
daca te gndesti la folosul tnarului, sa nu te nvoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria
aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau,
pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci
locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce
locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrnd-nevrnd va face si el tovarasie
cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras n vorbire desarta, nici n oricare alta

napasta, ca mnia, ntristarea, nebunia dupa lucruri pamntesti, frica de sminteala, grija de
nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te
scoata din linistea din chilie si sa te traga n grijile lor. Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si
ngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie. Iar daca si chilia, n care locuiesti, e ncarcata
cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le
mplinesti, ca sa te poti linisti! ncalzeste-ti inima, srguind sa te afli n voia lui Dumnezeu si n
razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22
Daca nu te poti linisti usor n partile tale, grabeste spre nstrainarea cu voia si ntareste-ti
gndul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si
pe toate caile pune stapnire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi:
iubeste nstrainarea, caci te izbaveste de mprejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai
de folosul linistii. Fugi de zabovirile n cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: ca iata,
zice Sfntul, m-am departat fugind si m-am salasluit n pustie. De este cu putinta, n nici un
chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru
petrecerea ta. Am vazut, zice iarasi Sfntul, faradelege si pricini n cetate. Asadar cauta
locurile netulburate si singuratice si sa nu te nfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de
vei vedea acolo, sa nu te nspaimnti, nici sa fugi, lepadnd alergarea ce ti e spre folosul tau. Sa
stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata
cunostinta spre mntuire. Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mntuieste de
mputinarea sufletului si de furtuna. Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci
vagabondarea mpreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate. Multe ispite sunt cu
acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamnt n chilia ta. (Evagrie Ponticul)22
Daca ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, caci numai ntlnindu-te rar cu dnsii le vei fi de
folos. Iar, daca vezi ca ti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnsii.
Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de ntlnirile cu
barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti mpreuna; ba si de sfaturile lor
cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lnga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai
sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul i numeste
asa zicnd: Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din
Ceruri. Cu cei mprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dnsii sa nu primesti, ca
nu cumva sa te traga n mprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au ntr-nsii
patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt
cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamntului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si
spre rvna lor de-a plnge. Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamntului, ca sa sada ei
mpreuna cu mine. Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu
vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, nsa de graba sa te ntorci la chilia ta. De
este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramna cu tine harul
linistii si vei avea ntr-nsa nempiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22
Asezndu-te n chilia ta, aduna-ti mintea si gndeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la
moartea trupului, ntelege ntmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea
aceasta, att a placerii ct si a straduintei, ca sa poti sa rami nestramutat n aceeasi hotarre a
linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gndul si la starea cea din iad, gndeste-te cum se chinuiesc
sufletele acolo, n ce tacere prea amara? Sau n ce cumplita suspinare? n ce mare spaima si
framntare? Sau n ce asteptare? Gndeste-te la durerea sufletului cea nencetata, la lacrimile

sufletesti fara sfrsit. Muta-ti apoi gndul la ziua nvierii si la nfatisarea naintea lui Dumnezeu.
nchipuieste-ti scaunul acela nfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe
pacatosi: Rusinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsusi, a ngerilor, a Arhanghelilor, a
Stapnilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit,
sarpele cel mare, ntunericul si peste toate acestea plngerea si scrsnirea dintilor, spaimele,
chinurile. Gndeste-te apoi si la bunatatile ce i asteapta pe drepti: ndraznirea cea catre
Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ngeri, Arhangheli, Stapnii, mpreuna cu tot
poporul mparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu n tine amintirea acestora
amndoua si plnge si suspina pentru soarta pacatosilor, mbraca vederea ta cu lacrimi de frica
sa nu fii si tu printre dnsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste.
Srguieste-te sa te nvrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osnda acelora. Sa nu
uiti de acestea, fie ca te afli n chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta
dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gndurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie
Ponticul)22
Sa fugim de vietuirea n orase si sate, ca cei din orase si sate sa alerge la noi; sa cautam
singuratatea, ca sa atragem pe cei ce fug acum de noi, daca peste tot place aceasta vreunora.
Caci s-a scris despre unii cu lauda, ca au parasit orasele si au locuit ntre pietrei si s-au facut ca
niste porumbite singuratice. Iar Ioan Botezatorul a petrecut n pustie si toate orasele au venit la
el cu toti locuitorii; si s-au grabit sa-i vada cingatoarea de piele cei mbracati n haine de matase,
si au ales sa petreaca n aer liber cei ce aveau case mpodobite cu aur, si sa doarma pe rogojina
cei ce se odihneau pe paturi batute n nestemate; si toate le primeau, desi erau potrivnice
obiceiului lor. Caci dorul dupa viata virtuoasa a barbatului taia simtirea celor dureroase si
minunea vederii lui departa osteneala petrecerii n strmtoare. (Nil Ascetul)22
Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara,
tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l
va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda
asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau?
Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele
boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci,
cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit
sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a
razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a
poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea
ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind
celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin
aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei
apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil
Ascetul)22
Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se
ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii
prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea
celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un

lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz,
misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea
lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu
vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l
curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin
care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de
toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd
singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care
socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici
un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au
despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca
nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri
urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut
de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,
caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de
ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu
navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri.
Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a
virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea
departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut
de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea
faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa
iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd
voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita
linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata
vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor
intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind
ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai
grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a
sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce
vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut,
nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge
umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara
osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla
cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai
aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse
simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea
inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din
lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind
putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)22
De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci
batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci,
mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa
rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac

mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si
primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul)22
De aceea sfintii au fugit din cetati si au ocolit mpreuna vietuire cu cei multi, cunoscnd ca
mpreuna petrecere cu oamenii stricati aduce mai multa paguba dect ciuma. De aceea,
nelund nimic, au parasit avutiile desarte, fugind de mprastierea adusa de ele. De aceea Ilie,
parasind Iudeea, locuia n muntele pustiu al Carmelului, care era plin de fiare, neavnd pentru
astmpararea foamei nimic afara de copaci, caci se multumea cu ghindele copacilor,
mplinindu-si trebuinta cu acestea. Elisei de asemenea ducea aceiasi vietuire, primind de la
nvatatorul sau, pe lnga alte virtuti, si pe aceea de a petrece prin pustiuri. Iar Ioan, locuind n
pustia Iordanului, mnca agurida si miere salbatica, aratnd celor multi ca nu e greu sa
mplineasca trebuinta trupului si osndindu-i pentru desfatarile ncarcate. Poate si Moise,
poruncind israelitenilor ca sa adune mana de la zi la zi, a pus aceasta lege n chip general,
rnduind ca omul sa ngrijeasca de viata numai pentru ziua de azi si sa nu se asigure de mai
nainte. El a socotit ca asa se cuvine fiintei rationale sa faca: sa se multumeasca cu cele ce se
nimeresc, caci ngrijitorul celorlalte este Hristos; sa nu aiba grija de cele dinainte, ca sa para ca
nu crede n harul lui Dumnezeu, care nu ar revarsa totdeauna darurile Sale necontenite. (Nil
Ascetul)22
Si scurt vorbind, toti sfintii, de care n-a fost vrednica lumea, au parasit-o, ratacind prin pustiuri,
prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamntului si umblau n piei de oi si de capre, lipsiti,
strmtorati, necajiti, fugind de naravurile rele ale oamenilor si de faptele smintite care
covrsesc orasele, ca nu cumva sa fie dusi de valmasagul tuturor ca de puterea unui puhoi. Se
bucurau de petrecerea cu fiarele si socoteau vatamarea de la acestea mai mica dect cea de la
oameni. Mai bine zis, au fugit de oameni, ca de niste uneltitori si s-au ncrezut n fiare, ca n
niste prieteni. Caci acelea nu nvata pacatul, iar de virtute se minuneaza si o cinstesc. Asa de
pilda oamenii au dat pierzarii pe Daniil, dar l-au scapat leii, pazind ei pe cel osndit n chip
nedrept din pizma, ca si dreptatea batjocorita de oameni; n felul acesta au rostit ei judecata
cea dreapta cu privire la cel osndit pe nedrept. Astfel virtutea barbatului s-a facut oamenilor
pricina de pizma si de dusmanie, iar fiarelor prilej de sfiala si de cinste. n cte fiinte a fost
semanata dorinta dupa mai bine! (Nil Ascetul)22
Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim
slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele
mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri,
njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt
stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor
supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a
sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi
mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se
ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce
nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata
cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum
cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce
are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia
de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca

numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele
dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)22
ine de sufletul desavrsit sa fie lipsit de griji, si de cel necredincios sa se chinuiasca cu ele. Caci
despre sufletul desavrsit s-a spus ca este un crin n mijlocul maracinilor. Aceasta l arata
vietuind fara griji ntre cei apasati de multe griji. Caci crinul si n Evanghelie este icoana
sufletului fara griji. El nu se osteneste, zice, nici nu toarce, si e mbracat ntr-o slava mai mare ca
a lui Solomon. Iar despre cei ce au multa grija pentru cele trupesti se zice: Toata viata
necredinciosului e necata n grija. Si de fapt e cu adevarat neevlavios lucru sa ntindem ct
tine viata grija pentru cele trupesti si sa nu aratam nici o srguinta pentru cele viitoare; sa
cheltuim toata vremea pentru trup, desi nu are trebuinta de multa osteneala, iar sufletului,
care are atta putinta de crestere nct nu-i ajunge toata viata pentru desavrsirea lui, sau sa
nu-i nchinam nici macar o vreme ct de scurta sau, daca ni se pare ca-i nchinam putina, sa o
facem aceasta fara vlaga si cu nepasare, amagiti de suprafata lucrurilor vazute. n felul acesta
noi patimim ceea ce patimesc cei prinsi, ca printr-o undita, de cele mai urte dintre femeile
stricate care, n lipsa frumusetii adevarate, nascocesc una mincinoasa, ca o momeala pentru
privitori, ndreptnd prin tot felul de fainuri urtenia lor. Caci odata ce am fost biruiti de
desertaciunea lucrurilor de aici, nu mai putem vedea urciunea materiei, fiind nselati de
patima. (Nil Ascetul)22
Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea
sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici
un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste
trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat
sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea
materiei. (Nil Ascetul)22
Cel ce vrea sa strabata marea spirituala rabda ndelung, cugeta smerit, vegheaza si se
nfrneaza. De se va sili sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima. Linistirea e
retinerea de la rele, iar de-si va lua cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lnga rugaciune, nu va
avea alt ajutor mai sigur spre starea de nepatimire. Nu se poate linisti mintea fara trup, precum
nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune. (Marcu Ascetul)22
Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu
dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii i este i este ca un acoperamnt, care
l mpovareaza. Din aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra
acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotarrile judecatii sale. Deci n toate chipurile
retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al Foticeii)22
Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile
ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele
ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita,
pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo.
Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie
vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai
atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci
cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22

Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din
aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire, care se
mpotriveste oricarui atac ncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica lui Dumnezeu,
iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia Pustnicul)22

Rugaciune

Vazndu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent dect toti ceilalti n timpul cntarii psalmilor si
mai ales cnd se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori si schimba
trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea
purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: Mam obisnuit de la nceput a-mi aduna gndurile si mintea mpreuna cu sufletul strigndu-le:
Veniti sa ne nchinam si sa cadem la nsusi Hristos mparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)
Cel ce petrece n viata de obste nu poate profita cu bun cstig de pe urma cntarii psalmilor ct
poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs de mpreunarea glasurilor si melodicitate
risipeste atentia mintii de la textul psalmului.
Sa pazim linistea si pacea sufletului n toate dar mai vrtos nsa n timpul cntarii psalmilor caci
dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin tulburari.
Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cnd avem mintea adunata, ci sa luptam sa adunam
mintea prin rugaciune.
Sa ne luptam mai nainte de toate cu dracul ntristarii caci venind acesta lnga noi n vremea
rugaciunii si aducndu-ne aminte de ndraznirea noastra de mai nainte, voieste sa ne oprim din
rugaciune.
Dracul ntristarii ne sopteste n vremea rugaciunii, daca ntrerupem firul ei prin goluri, ca nu
simtim n ea ndraznirea catre Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si
aceasta ne face sa ne ntristam si sa ncetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum n starea cuvenita
ei. Dar trebuie sa staruim n rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata n
ntregime n gndul la Dumnezeu.
Fii cu luare aminte frate la dracul ntristarii caci multe sunt cursele lui pna ce te face
neputincios, caci ntristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine
staruind n voia lui Dumnezeu. Dar acela ti zice: Unde vei scapa caci nu ai pocainta? Acesta
lucreaza cu dusmanie pna ce-l face pe om sa-si piarda nfrnarea. Dar ntristarea dupa
Dumnezeu nu-l apasa pe om ci i zice: Nu te teme, vino iarasi!
Celui ce a cstigat lacrima sufletului tot locul i este potrivit pentru rugaciune.
Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit dect cea la aratare, asa sa ntelegem si cele
spuse nainte.
Cnd pornesti sa te nfatisezi naintea Domnului sa-ti fie haina sufletului tesuta ntreaga din
firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti

fie tesatura cererii tale simpla, nempestritata n chip felurit caci un singur cuvnt vamesul si fiul
risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.
nainte de toate sa punem pe hrtia rugaciunii noastre o multumire sincera, n al doilea rnd
marturisirea si zdrobirea sufletului ntru multa simtire. Apoi sa facem mparatului cererea
noastra. Chipul de mai nainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui
frate oarecare de catre ngerul Domnului.
Nu face pe desteptul n cuvintele rugaciunii tale caci gnguritul simplu si nemestesugit al
pruncilor a nduiosat pe Tatal cel din ceruri.
Nu fi ndraznet chiar daca ai dobndit curatia; mai degraba apropie-te ntru smerita cugetare si
multa ndraznire vei avea.
ndulcesc bucatele untdelemnul si sarea; naripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.
Lupta sa ridici, mai bine zis sa nchizi cugetarea n cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru
pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui
Dumnezeu s-o poata statornici.
Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.
Alta este bucuria ce se naste din rugaciune n cei ce petrec n obste si alta cea care se iveste n
cei ce se roaga ndeletnicindu-se cu linistea. Cea dinti este amestecata poate cu nchipuiri; cea
de-a doua se umple ntreaga de smerita cugetare.
Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata ti va fi aproape chiar si cnd te vei afla la
masa, iar de rataceste nempiedicata nu va putea sa ramna niciodata lnga tine.
Credinta naripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.
Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvntatorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta
oglinda calugarului.
Nu te nalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit
Cnd te rogi cu trezvie esti mai repede mpins spre mnie caci aceasta este scopul vrajmasilor
(rvna noastra la rugaciune o ntoarce vrajmasul spre mnie mpotriva vreunor frati sau
mprejurari care ne ntrerup). Sa mplinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa
simtire. Dar sufletul se roaga ntru simtire cnd se ridica mai sus de mnie.
ncredintarea mplinirii oricarei cereri se iveste chiar n rugaciune, iar ncredintarea este
izbavirea de ndoiala. ncredintarea este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit.
Precum mparatul pamntesc priveste cu scrba la cel ce sta naintea lui dar si ntoarce fata de
la el si vorbeste cu dusmanii stapnului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta naintea
Lui n rugaciune si primeste gnduri necurate.
Alunga cu bta cinele ce se apropie de tine si de cte ori se obrazniceste din nou ia-o de la
capat. (Cinele este dracul care printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta
trebuie alungat cerndu-se ajutorul lui Dumnezeu.)
Cere prin plns, cauta prin ascultare, bate prin ndelunga rabdare! Ca cel ce cere astfel va lua si
cel ce cauta va afla. Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din

partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugndu-te pentru o
femeie ai toate sansele sa te gndesti cu pofta la ea.)
Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau al unor
lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi
probleme necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti n vremea rugaciunii. Aceasta
nseamna sa te lasi furat de la ceva important.)
Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales n sarbatorile anuale si
mparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu daruri.

Rugaciune

Rugaciunea si rabdarea pot sustine mpreuna cu urcusul continuu si o nencetata tensiune, ca o

caldura care daca se raceste, greu mai poate fi reaprinsa.
Numele Domnului nostru Iisus Hristos este nfricosator dracilor si celor ce se lasa stapniti de
patimile inspirate de aceia. Dar este nfricosator prin blndetea si curatia umanitatii Sale, care
nseamna totodata o libertate de tot ce este rau, o putere absoluta fata de rau. n El existenta
umana nu este supusa nici unei robii sau limitari egoiste.
Din rugaciunile sfintilor se revarsa n noi o putere care ne sustine asa cum n cuvntul de
ncurajare al prietenilor simtim prezenta inima lor care ne da putere n dureri si greutati. n
puterea venita noua prin rugaciunile sfintilor si care ne sustine rabdarea se ntlneste puterea lor
cu puterea noastra trezita de puterea lor si cu puterea lui Dumnezeu din care sfintii se ntaresc n
rugaciunea lor si care ne-o comunica. Este o comunicare ntre trei persoane: ntre mine, sfnt si
Dumnezeu care este prezent ntre mine si sfnt unindu-ne. Unde sunt doi sau trei adunati
(sufleteste) n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor.
Ct despre citit, este de folos a citi Vietile Parintilor caci asa se lumineaza mintea n Domnul.
Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile trecatoare n sensul de moarte a
vointei de a te folosi de ei si de ele n chip egoist si pentru a obtine placeri trupesti n sensul de a
refuza sa fii oamenilor de ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a ajuta prin ele pe oameni si
mai ales de a cunoaste prin ele pe Dumnezeu. Adica gndurile la oameni si la lucruri trebuie
adunate n gndul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre mntuirea oamenilor prin aducerea lor la
El. n Dumnezeu trebuiesc adunate toate pentru ca toate sunt din el si toate se desavrsesc n el.
Gndindu-te n legatura cu Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si patimasa,
sfintindu-se.
Trebuie sa se pomeneasca la sfrsitul doxologiei de seara sau de noapte sfintele Biserici,
mparatul, conducatorii, poporul, saracii, vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere
de catre cineva sa se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapnit de patimi? Este
bine sa cerem n rugaciune pacea sfintelor biserici si cele urmatoare, dar sa o facem ca niste
nevrednici care nu avem putere spre aceasta. Aceasta este porunca apostolica si e bine sa ne
rugam pentru cel ce ne-o cere caci este un cuvnt al Evangheliei si al Apostolului: Celui ce cere,

da-i (Matei 5,42) si Rugati-va unii pentru altii ca sa va vindecati. (Iacov 5,16) Si iarasi: Precum
voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Ba unii se rugau si pentru Apostoli
(Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca, se osndeste pe sine nsusi, iata pentru ce putnd
sau neputnd, eu ma silesc spre aceasta din pricina poruncii.
Cererile marelui Batrn catre Dumnezeu puse n miscare de cererea celui ce-l roaga sa le faca, se
adreseaza n acelasi timp sfintilor ca sa-si adauge rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui ce a
determinat rugaciunea lui. Astfel toate se mpletesc: cele de jos se ntemeiaza pe cele mai de sus
si acestea sunt puse n miscare de cele mai de jos. Este o ntlnire de ntregire, o sobornicitate a
completarii n rugaciunea tuturor ntr-un fel n jurul celui mai de jos, desi acesta si-a adresat
cererea celui mai de sus. Este n ea o urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborre a
acestora la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune ntregitoare spre Dumnezeu, sau
Dumnezeu i face sa se uneasca n aceasta sobornicitate a rugaciunii n El. Nimeni nu urca spre
Dumnezeu si n Dumnezeu singur, ci toti mpreuna aceasta este Biserica.
Rugaciunea n izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si
rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mndrie si Dumnezeu celor mndri le sta
mpotriva. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru
altul nu este nsotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramne fara rezultat. Aceasta n cazul cnd
acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu nsoteste rugaciunea mea cu a lui. Cnd nsa eu
ma rog pentru altul care este nca n valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar
cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie ct de ct transpus ntr-o sensibilitate de
dragostea mea pentru el. Numai nsotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are
efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a
Bisericii ca o comuniune de dragoste n Dumnezeu.
Cine crede n Dumnezeu, l are pe Dumnezeu lnga el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii
lui Dumnezeu n om. Cnd te gndesti la cineva esti n comunicare cu el, cu att mai mult esti n
comunicare cu Dumnezeu cnd te gndesti la Dumnezeu cu ncredere n El si cnd i adresezi
cererile tale de ajutor.
Cine se roaga pentru altul cstiga el nsusi caci savrseste un act de iubire si sporeste n ea
ridicndu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin nsasi faptul ca se roaga,
se pune n legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugndu-te pentru altul
continuu, te rogi si pentru tine continuu si cti pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba
mereu n minte pe toti n mod continuu? Dar cel desavrsit i poate avea virtual pe toti n gnd. n
orice caz rugaciunea cuiva pentru altul l uneste cu acela n cugetul lui. Astfel rugaciunea este un
mijloc de unire ntre oameni pentru ca este un mijloc de unire ntre ei.
A avea grija de Dumnezeu nseamna a te gndi la El si la mplinirea poruncilor Lui prin care
naintam n vietuirea n El si n grija de semeni si prin aceasta mplinim adevarata grija de noi.
Nu te ncovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci rugndu-te nencetat, zi: Doamne, Iisuse
Hristoase, mntuieste-ma de patimile de ocara si vei afla mila lui Dumnezeu.
Ati osteni inima ta nseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu sa nu te lase sa ratacesti sau sa
umbli dupa voile tale. Prin aceasta vii la deosebirea gndurilor (dreapta socoteala). Seamana
deci cu nadejde ca sa seceri fara sa slabesti.

Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia vazuta a patimilor omul nu poate
scapa dect intrnd n relatia de dialog direct cu Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele
lui Dumnezeu chemat te pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la rele, te scoate din
egoism n care omul nu este propriu zis singur, ci sub robia celui rau.
Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la citit ca sa poti lua de la cele spuse, caci
daca primim sa ne ocupam de gndurile vrajmasului, niciodata nu vom putea face nimic. (Numai
constiinta prezentei lui Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate atrage sufletul de la un
gnd necuvenit. Numai ea ma scoate din limita puterilor mele; alte gnduri invocate de mine
mpotriva acelui gnd nu ma poate ajuta sa-l biruiesc pentru ca sunt sustinute numai de slaba
mea putere. Numele nu este doar o copie a ntregului, ci ntregul lui real care fara a nceta sa fie
si n afara, este si nauntrul celui ce-i rosteste numele.)
Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu stie de care lucruri avem trebuinta,
roaga-te zicnd: Stapne, Doamne Iisuse Hristoase, calauzeste-ma dupa voia Ta! iar de vrei sa
te rogi mpotriva patimilor, zi: Tamaduieste-ma dupa voia Ta. Daca te rogi mpotriva ispitelor,
zi: Tu sti ce-mi este de folos, ajuta slabiciunii mele si fa sfrsit ispitelor dupa voia Ta!
La rugaciune staruie n ntelegerea cuvintelor.
A chema numele Domnului nseamna a-l chema pe Dumnezeu nsusi si Dumnezeu vine cnd este
chemat caci atunci i se deschide inima. Deci unde este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu
nsusi.
Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a cstiga smerenie, supunere si netinere la
voia ta n ceva, caci din aceasta se naste mnia. Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci
din aceasta vine tocirea inimii si orbirea mintii, nascndu-se astfel nepasarea si nvrtosarea
inimii. Vegheaza nencetat gndind la legea dumnezeiasca din care se ncalzeste inima de focul
ceresc. Sa nu te molesesti nici sa te mputinezi caci nu-ti cere Dumnezeu ceea ce este peste
puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvntul fara rost si nu primi n mintea ta sa cugeti ctusi de
putin la cele rele.
Ct despre mncare, bautura, somn, tuturor sa le premearga multumirea. Cugeta la cuvntul
Apostolului: Fie de mncati, fie de beti, fie ca faceti orice altceva. Pazeste-o pe aceasta n
toate si te va pazi Dumnezeu, caruia i multumesti.
Observam ct de mult face sfntul Varsanufie dependenta aflarea adevarului n lucruri nesigure
de rugaciunea catre Dumnezeu. Numai n responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau n fata
lui Dumnezeu prin rugaciune, nteles ca Persoana infinita omul este ferit sa afirme sau sa preia
afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de aflare a adevarului nu exclude osteneala cercetarii, iar
osteneala la aceasta aduce si o sporire a ntelegerii duhovnicesti a omului care l ndeamna si ea
pe om la rugaciune si-l deschide luminii iubitoare ce-i vine de la Dumnezeu prin ea. Deci
descoperirea ntelesurilor adevarate si mai adnci ale Scripturilor depinde si de cresterea omului
prin osteneala sa n timp, dar si de nsiruirea de generatii de cercetatori care au descoperit
urmasilor ntrebari noi si putinta de a gasi sensuri noi si mai adnci ale Scripturii, prin
raspunsurile la ele. De aceea unele greseli pe care le gasim la nvatatorii vechi s-au datorat si
faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri ntr-un timp necopt. Cautarea este si ea s-ar putea
spune o rugaciune cnd este facuta din raspunderea n fata lui Dumnezeu, si rugaciunea o
cautare, caci prin amndoua omul se adnceste n taina izvorului tuturor care este Dumnezeu.

Dar este trebuinta ca omul sa-si nteleaga cautarea prin rugaciune si rugaciunea ca efort de
apropiere prin ntelegere de izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor.
Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si ntareste neputinta noastra. (deci poti
vorbi cu altii si sa te gndesti permanent la Dumnezeu; iar gndul la El te tine treaz si n cele ce le
vorbesti cu cineva. Aceasta se ntmpla cnd vorbesti de lucruri serioase, pline de raspunderea n
fata lui Dumnezeu.)
Cnd l rog pe Stapnul nsusi, cum trebuie sa zic? Miluieste-ma Stapne pentru Sfintii Tai
mucenici si pentru Sfintii Parinti si-mi iarta pacatele pentru mijlocirile lor. Caci si Proorocul
zicea: Pentru Avraam, robul Tau, ba nsusi Domnul a zis: Voi apara cetatea aceasta pentru
Mie si pentru David, robul Meu.
De ma aflu ntre oameni si acestia ncep sa graiasca fara rost, sa ramn sau sa plec? Daca nu
esti nevoit de vreo treaba sa rami, pleaca, iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune
neosndindu-i, ci recunoscndu-ti slabiciunea ta.
Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui Dumnezeu? Trebuie sa se
cheme numele lui Dumnezeu n vremea convorbirii ct si nainte si dupa ea, n tot timpul si n tot
locul caci s-a scris: Nencetat sa va rugati. Asa se alunga ispita.
Cum poate sa se roage cineva nencetat? Cnd cineva e sigur trebuie sa psalmodieze cu gura
si sa se roage si n inima. Dar de e cineva n piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura,
ci numai cu cugetul, dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca si sa cada astfel n
cursele vrajmasului.
Psalmodierea nu nseamna numaidect cntare; orice dupa un anumit timp de practica capata
un anumit ritm, o armonie interioara care este un fel de cntare. Numai rugaciunea grabita nu
are aceasta ordine ci este lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele rugaciunii peste
ntelesul ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu este un mister care le uneste pe toate
ntr-o rnduiala. Produce simtirea prezentei si ajutorul Lui. Numai adunata n Dumnezeu creatia
scapa de dezordine.
Puterea cuvintelor nseamna si ntelesul lor. Ele au n ele o putere; cuvintele au puterea asupra
celui ce le rosteste sau le aude cnd acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.
Omul se poate linisti oriunde si n orice slujba daca l cheama pe Dumnezeu n tot ce face.
Oare este bine sa starui n rugaciunea : Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma sau e mai bine
a citi din Sfnta Scriptura si a rosti psalmi? Trebuie facute amndoua; putin din una si putin din
cealalta, caci s-a scris: Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o lasati.
Ct priveste psalmii, nu lasa nvatatura lor caci aceasta ti da putere si lupta-te ca sa-i rostesti
pentru ca mult folosesc. Ceea ce-ti ntrece puterea nu cauta sa auzi caci deocamdata ai
nvataturi care te folosesc pe masura ta.
De ti se ntmpla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai chemat pe Dumnezeu si ai cerut
rugaciunea Sfintilor si ai ramas n ndoiala, totusi fa-l caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu l
voi ruga pe El pentru acel lucru. Iar, daca ntrebat fiind, ti se cere sa raspunzi ndata dat fiind ca
nu se misca mai repede mintea, trimite-o la Dumnezeu si El ti va da ce sa raspunzi fara grija.

(Dumnezeu cu care mintea se pune ndata n legatura, te va face sa raspunzi n mod cumpanit si
plin de raspundere ntrebarii ce ti se pune.)
Ma vad ca toata ziua sunt mprastiat si nu reusesc sa pomenesc numele lui Dumnezeu! Multi
aud mereu despre o cetate si apoi li se ntmpla sa intre n ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de
care a auzit. Frate, toata ziua te gndesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de o porunca a lui
Dumnezeu si a se ocupa de mplinirea ei nseamna a sluji lui Dumnezeu si a te gndi la El. (Chiar
daca nu pomenesti numele lui Dumnezeu n mod expres, mplinind o porunca data de El, tot
pomenire a Lui savrsesti, caci cine lucreaza n curtea unui stapn chiar de nu se gndeste direct
la el n mod permanent, l are pe el n slujirea sa.)
n privinta pomenirii nencetate a lui Dumnezeu, fiecare o poate pe masura sa, dar smereste-te
numai!
Cnd nu poti ntreba un batrn trebuie sa te rogi de trei ori pentru orice lucru si dupa aceasta, ia
seama spre ce nclina inima ta macar si ct un fir de par si fa aceasta. Caci e vadita nstiintarea si
ea se arata nendoielnic inimii.
Cnd ma ndoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi ce sa fac? Cnd se iveste
trebuinta sa faci un lucru roaga pe Dumnezeu de trei ori cerndu-i sa nu ratacesti si daca rami
n acelasi gnd, fa ce-ti spune el caci n acest caz ti vine de la Dumnezeu si nu de la tine. Cnd nu
dobndesti siguranta, ntreaba-i pe Parinti.
Ceasurile si cntarile sunt predanii bisericesti pentru conglasuirea ntregului popor, la fel, la fel
n manastiri ele sunt pentru conglasuirea obstii de calugari. Skitiotii nsa, nu au nici ceasurile si
nu cnta nici imnuri, ci savrsesc lucrul de mna si mediteaza, fac cte putina rugaciune de unul
singur iar la vecernii skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunnd la sfrsitul fiecaruia n locul
doxologiei: Aleluia si fac apoi o rugaciune. La fel si noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa
aceasta se aseaza la lucrul de mna. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua
oficii divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de noapte de patru ore pna
la rasaritul soarelui care n parte consta si din lucrul de mna caruia i dedicau de altfel ntreaga
zi. Monahii pahomieni nu lasau din mna acest lucru nici macar la rugaciunea comuna ntruct
considerau ca acesta nu mprastie mintea, ci dimpotriva o ajuta sa se concentreze. Skitiotii
tineau urmatoarea rnduiala: Cnd te asezi la lucru de mna trebuie sa spui din inima psalmi,
iar la sfrsitul fiecarui psalm sa te asezi zicnd: Doamne, miluieste-ma pe mine ticalosul! De
esti hartuit de gnduri, adauga: Dumnezeule, vezi necazul meu si ajuta-ma. Deci, cnd ai facut
trei rnduri de plasa, scoala-te la rugaciune si plecnd genunchiul apoi sculndu-te, spune la fel
rugaciunea amintita. (Sfntul Vasanufie) Metoda este simpla: ea consta din aceea de a
ntrerupe munca (mpletitul plaselor) la mici intervale pentru a ne scula la rugaciune si la
nchinarile legate de ea. Astfel Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea zilnic o suta de
rugaciuni respectiv o suta de ngenuncheri. Aceasta pare sa fi fost regula obisnuita (se gasesc si
alte cifre ntruct fiecare si avea masura sa personala). n timpul lucrului mintea nu lncezea ci
era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea versetelor scripturistice, chiar psalmi ntregi care n
acest scop erau memorati pe de rost. Unei astfel de meditati i urma de fiecare data o scurta
rugaciune de mpunsatura care era facuta seznd. Aceasta nu era fixa n ce priveste continutul si
putea fi schimbata dupa preferinta atunci cnd era preluata o anume formula. Nici mai sus
numitele rugaciuni nici aceasta scurta rugaciune de mpunsatura nu erau deosebit de lungi si
nici nu trebuiau sa fie astfel. Ct priveste prelungirea rugaciunii, daca stai n picioare sau daca te

rogi nencetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei ori de cte ori te ridici caci mintea ta este
le rugaciune toata ziua. (Sfntul Varsanufie)
La rugaciunile mai lungi exista ntotdeauna pericolul mprastierii fiindca scade rapid
concentrarea sau si mai rau, demonii seamana n ea neghina lor. Stnd la rugaciune trebuie sa
te rogi sa fii eliberat de omul cel vechi sau sa zic Tatal nostru, ori sa le faci pe amndoua si
apoi sa sezi la lucru de mna. (Sfntul Varsanufie)

Se recunoaste aici o putere a numelui Lui nsusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim pacatele si
sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit saraciei noastre. Cnd rostim
numele lui Hristos cu credinta, El nsusi vine la noi. Numele cuiva este o punte ntre el si
cei ce-l rostesc cu respect. Cnd cineva rosteste numele meu, eu sunt atras n legatura cu
cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)
De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija si n loc sa-L cinstesti pe
Dumnezeu, mai vrtos sa-L dispretuiesti, ci rami cu toata frica cu mintea ta la rugaciune.
Nu te rezuma de pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te ntr-unul si usurndu-l pe
celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute hoinarind cu gndurile si astfel Dumnezeu sa
primeasca jertfa ta. (Fil. XII)
De cntati mpreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu voi un strain,
rugati-l cu dragoste ca sa-si faca rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pna la a doua sau a
treia oara, fara cearta. n ceasul aducerii darului tau spune gndurilor si simturilor tale sa
staruie n frica lui Dumnezeu ca sa te nvrednicesti de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil.
XII)
Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugndu-se cu adevarat astfel:
Doamne, sunt naintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de folos. Lupta-te Tu, caci
eu nu cunosc rautatea lor. Si daca lucrezi conform nvataturii Mntuitorului, El nu te va
lasa sa ratacesti n ceva, dar de nu mplinesti dect o porunca sau doua, nu te-ai predat pe
tine ascultarii de El si n acest caz nici El nu se ngrijeste de tine. Caci precum un locsor
nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca se seamana
n el samnta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea
le neaca pe primele pentru ca sunt mai adnci n radacini, asa daca nu te cureti pe tine de
voile trupesti, nu te poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu poate
face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera de puterile vrajmasului fara ajutorul
lui Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de aceea
voia omului n ea nsasi nu stie ce are de facut spre folosul lui; este deci nevoit sa se
roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca n interesul sau.
Omul nu cunoaste prin el nsusi nici rautatea, ca e de la diavol si ca e rautate; el crede n
mndria lui ca tot ce voieste el supunndu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)
Domnul nostru este foc mistuitor (Evrei 12,29) caci precum focul topeste ceara si
usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gndurile urte si departeaza patimile
sufletesti, lumineaza mintea, da stralucire ntelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia
ascunsa loveste demonii si alunga gndurile urte. (Meditatia este reflectia la tainele
dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gndurile referitoare la placerile
trupesti. Cugetarea la acele taine da omului adevaratul sens al existentei, l lumineaza sil umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul launtric si-l narmeaza
prin reflectia (meditatia) ascunsa se ntareste de catre Dumnezeu, se mputerniceste de
ngeri, se slaveste de catre oameni. Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a
sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul netulburat. Caci

demonii sunt greu loviti cnd monahul se ntrarmeaza cu meditatia si cititul. Meditatia
este faclia mintii si desteptarea constiintei, ea topeste desfrul, slabeste iutimea, alunga
mnia, departeaza rautatea si scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii
mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste
lacrimile, naste smerita cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea
netulburata. Reflectia alunga gndurile murdare, biciuieste demonii, curateste trupul.
Aceasta l nvata pe om ndelunga rabdare, aduce nfrnarea si pregateste ntelegerea
mortii. (Fil. XII)
Seznd la masa cu fratii, de esti mai tnar nu spune mintii nu mnca , ci adu-ti aminte
de pacatele tale ca sa nu mannci cu placere si ntinde mna numai la cele dinaintea ta. De
este ceva naintea altuia, sa nu ntinzi mna ta la aceea. Hainele tale sa-ti acopere
picioarele iar genunchii sa fie uniti ntre ei. Nu ntinde mna ta spre cele ce ti se pun
nainte spre mncare. (Fil. XII)

Diavolii ori de cte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu srguinta mpotriva,
sadind n mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gndim
n vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea n robie, iar rugaciunea noastra sa o faca
nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este
rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
Cnd te vad dracii rvnind cu adevarat la rugaciune, ti strecoara gndurile unor lucruri
asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme ti fura amintirea lor, ca miscndu-se mintea
spre cautarea lor si neaflndu-se, sa se descurajeze si sa se ntristeze foarte. Apoi, cnd
revine iarasi n rugaciune, i aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca
mintea cautnd sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie
Ponticul)40
Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel
ce-ti sta mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de
porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din
tine.40
Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre
sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea
rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu ntristezi vreun suflet; iar de nu, n desert alergi.
(Evagrie Ponticul)40
Lasa-ti darul tau, zice, naintea altarului si plecnd mpaca-te mai nti cu fratele tau, si
apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului nnegreste cugetul celui ce se
roaga si ntuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40
Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai
dreptate sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui.
Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci
foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)40

Uneori stnd la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte,
nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un cstig care nu-ti mai
poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40
Apropiindu-se ngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla n
multa odihna, rugndu-se curat. Alteori, amenintndu-se obisnuitul razboi, mintea se
lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi.
Totusi cernd si mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie
Ponticul)40
De multe ori, rugndu-ma, am cerut sa mi se mplineasca ceea ce am socotit eu ca e
bine, si am staruit n cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca
sa rnduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scrbit pe urma
foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit
asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40
Rugaciunea nemprastiata este o ntelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40
Roaga-te mai nti sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de
uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40
Cere n rugaciune numai dreptatea si mparatia, adica virtutea si cunostinta si toate
celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40
Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te
pe tine spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de
memorie n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
Cnd diavolul cel preaviclean, facnd multe, nu poate mpiedica rugaciunea dreptului, o
lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma l razboieste iarasi pe cel ce se roaga.
Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mnie si asa strica starea lui cea buna dobndita prin
rugaciune, fie ca-l atta la placere patimasa si asa i pngareste mintea. (Evagrie
Ponticul)40
Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind
rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rnduit dintru nceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi.
Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit
nimic rugndu-te. (Evagrie Ponticul)40
Tot razboiul ce se aprinde ntre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva dect
pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urta, iar noua
foarte mntuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40
Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care
le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere n starea de rugaciune. (Evagrie
Ponticul)40
Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, cstigata prin deprindere, care rapeste
mintea nteleapta spre naltimea spirituala, prin dragoste desavrsita. (Evagrie
Ponticul)40
Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai
cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie
Ponticul)40
Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii.
Caci poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre

ntelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau
mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin
urmare cheama-l pe El, zicnd: Sfinteasca-se numele Tau, vie mparatia Ta , adica
Duhul Sfnt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a nvatat, zicnd: n Duh si n
Adevar se cade sa ne nchinam Tatalui . (Evagrie Ponticul)40
Cel ce se roaga n Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L
preamareste din El nsusi. (Evagrie Ponticul)40
Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si
daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40
Cnd mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cte putin din
trup si se departeaza de toate gndurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea
umorala, umplndu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de
hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40
Duhul Sfnt, patimind mpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cnd
suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar,
se salasluieste n ea si alunga toata ceata de gnduri si de ntelesuri care o mprejmuiesc,
ndemnnd-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40
Rugndu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu n tine, nici sa nu ngadui mintii tale sa
se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te n chip nematerial de Cel nematerial si vei
ntelege. (Evagrie Ponticul)40
Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat
de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)40
Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul
rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gndul patimas si nu va avea o stare
neclintita. (Evagrie Ponticul)40
De te rogi cu adevarat vei afla multa ntarire si ncredintare si ngerii vor veni la tine ca
si la Daniil si-ti vor lumina ntelesurile celor ce ti se ntmpla. (Evagrie Ponticul)40
Cunoaste ca sfintii ngeri ne ndeamna la rugaciune si stau de fata mpreuna cu noi,
bucurndu-se si rugndu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim
gnduri potrivnice, i amarm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atta pentru noi, iar noi
nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi nsine, ci dispretuind slujba noastra
si, parasind pe Stapnul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie
Ponticul)40
Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca nenfrnarea trupului. Iar
rugaciunea face mintea sa-si mplineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40
Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau ntrebuintarea cea mai buna si
mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
Psalmodierea este un lucru al ntelepciunii variate; iar rugaciunea este nceputul
cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40
Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu
barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor
chinui. (Evagrie Ponticul)40

Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si
vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma
voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite,
foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40
Daca stai n rugaciune naintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul
tuturor, de ce I te nfatisezi att de lipsit de judecata, nct ti uiti de frica Lui cea
nentrecuta si tremuri de niste tntari si gndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De
Domnul Dumnezeul tau sa te temi , si iarasi: De El se nfricoseaza si tremura toate,
de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40
Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste
prin mintrie Ponticul) 40
Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblnd prin pustie, i
s-au aratat doi ngeri, calatorind mpreuna; dar el nu i-a bagat n seama, ca sa nu se
pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci si amintea de cuvntul Apostolului, care zice:
Nici ncepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos .
(Evagrie Ponticul)40
Rugaciune savrseste acela care totdeauna primul gnd al sau ca rod al lui Dumnezeu.40
Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramnt. Iar de nu, n
zadar ti iei o nfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40
De vrei sa te rogi n duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca
umbra n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strmtoarea, materiile rugaciunii nempovarate.
(Evagrie Ponticul)40
Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce
zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi
nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele
urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare
mpotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40
Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cnd lumineaza mai viu,
nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici ntiparirea rugaciunii suprafiresti si cu
adevarat nfricosate, care se face n duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie
Ponticul)40
Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei
mai mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)
40
Lauda rugaciunii nu sta simplu n cantitatea, ci n calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au
suit la templu precum si cuvntul: Iar voi, rugndu-va, nu bolborositi si urmatoarele.
(Evagrie Ponticul)40
Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este
vatamatoare, dect aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu
Ascetul)40
Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu nmulteste rugaciunea, ca atunci cnd l vei uita
Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40

Nu exista rugaciune desavrsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga
nemprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40
Mintea care se roaga nemprastiat strmtoreaza si frnge inima; iar inima nfrnta si
smerita Dumnezeu nu o va urgisi . (Marcu Ascetul)40
Daca, n vreme ce te rogi, te copleseste trndavia, sau esti suparat n diferite chipuri de
pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de
Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, dect sa te gndesti la lucruri dinafara, chiar daca
sunt de folos. (Marcu Ascetul)40
Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui
Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40
Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea.
Negrija de ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40
Toate cte le graim sau le savrsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau
vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu
Ascetul)40
Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ngrijim de nimic n parte,
ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai
mparatia lui Dumnezeu, dupa cuvntul Domnului. Iar daca ne ngrijim de fiecare
trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ngrijeste
de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului.
Aceasta e ceea ce a spus Domnul: Fara mine nu puteti face nimic. (Marcu Ascetul)40
Daca ocupi vreodata pozitia ntarita a rugaciunii curate, nu primi n acea vreme
cunostinta lucrurilor, ridicata n fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de
pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stnd nchisi n cetatuia
noastra, dect sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de
rugaciunea mpotriva lui. (Marcu Ascetul)40
Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie
care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care si
poate ajunge deplin scopul. Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai n
Duhul Sfnt. Dar asa de strns si de nencetat sa priveasca la acest cuvnt n camarile
sale, nct sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta
nencetat la acest nume sfnt si slavit n adncul inimii, vor putea vedea odata si lumina
mintii. Pentru ca daca e tinut strns n amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului,
printr-o simtire puternica. Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor ce arde toata
rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci
zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii n caldura inimii,
sadeste n noi numaidect deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa
ne mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva
vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al
Foticeii)40
Mintea noastra adeseori se simte ngreunata la rugaciune, din pricina marii ngustimi si
concentrari a acestei virtuti. Dar mbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvntarea de
Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile
dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare
peste masura, sa ne ndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cntarea Psalmilor si cu
cetirea Scripturilor, netrecnd cu vederea nici tlcurile barbatilor nvatati, a caror

credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facnd aceasta, nu lasam mintea sa amestece
cuvintele sale n cuvintele harului, precum nu-i ngaduim sa fie furata e slava desarta si
sa fie mprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim n vremea contemplatiei n
afara de orice lucrare a nchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa
fie ntovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se n ceasurile de linistire (isihie) si
ndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile
mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara
osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie n darul
deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime.
Aceasta nsa e proprie numai acelora care sunt plini n toata simtirea si ncredintarea lor
de darul Duhului Sfnt. (Diadoh al Foticeii)40
Cnd sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, si face cu glas mai mare si
cntarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cnd se afla sub lucrarea
Duhului Sfnt, cnta si se roaga ntru toata destinderea si dulceata, numai cu inima.
Starii de suflet celei dinti i urmeaza o bucurie amestecata cu nchipuiri, iar celei din
urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci
pomenirea, ramnnd fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca
anumite cugetari nlacrimate si blnde. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele
rugaciunii cu lacrimi n pamntul inimii, n nadejdea bucuriei secerisului ce va urma.
Totusi, cnd suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cntarea rugaciunii cu un
glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, n nadejdea bucuriei, pna ce nourul acela
greu va fi mprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40
Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor nct i pare
celui razboit ca primeste chiar sagetile nsesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul
ce se afla la nceputul curatirii. Caci daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului,
nu ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si
curateasca inima sa o ncalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavnd
dect acest cuget si acest lucru, fara ncetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de
putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu
rugaciune n pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci
precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa nceteze orict de scurta vreme focul
din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste
pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin ntrerupere ceea ce se socoteste sa cstige prin
rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamntul inimii n focul
pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cte putin sub dogoarea bunei
pomeniri, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai
multa slava. (Diadoh al Foticeii)40

Saracie, detasare, lepadare iubirea de argint, avaritia

Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie
nti ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cnd trebuie sa le dea napoi,
sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, ntru nimic scrbindu-se pentru lipsirea de ele, mai
bine zis pentru napoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat
iarasi napoi. (Antonie cel Mare)41

Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la ndemna pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac
robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si i insufla gnduri si nchipuiri ca cele ce le au sunt
rele. Si dupa cum hainele mai mari mai mari dect masura mpiedica la miscare pe cei ce se
lupta, asa si dorinta avutiei peste masura mpiedica sufletele sa lupte sau sa se mntuiasca.
(Antonie cel Mare)41
Starea n care se afla cineva fara sa vrea i este si paza si osnda. Deci ndestuleaza-te cu ct ai,
ca nu cumva purtndu-te cu nemultumire, sa te pedepsesti singur fara sa simti. Iar calea spre
aceasta este una singura: dispretuirea celor pamntesti. (Antonie cel Mare)41
Ct priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ngrijeste-te numai de cele care sunt
de trebuinta trupului. Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine.
Caci el se ngrijeste, zice, de noi. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa
primesti cnd ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mndrie. Iar daca prisosesti
tu n aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca ntre dnsii copiii
Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: Prisosul vostru sa
mplineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa mplineasca lipsa voastra; ca sa se faca
potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit.
Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici
pentru o zi, nici pentru o saptamna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mine, va
aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine mparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu.
Cautati, zice Domnul, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga
voua.(Evagrie Ponticul)41
Despre faptul ca nu trebuie sa ne ngrijim de mbracaminte si bucate, socot de prisos a mai
scrie, nsusi Mntuitorul oprind acest lucru n Evanghelii. Nu va ngrijiti, zice, n sufletul vostru
ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca, caci toate acestea le fac pagnii si
necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapnului si tagaduiesc pe Facatorul. De
crestinii este cu totul strain acest lucru, de ndata ce cred ca si cele doua vrabii vndute cu un
ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ngeri. Au nsa dracii si obiceiul acesta: dupa gndurile
necurate, aduc n suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind
locul cugetarii cu multime de gnduri, si sa nu mai poata rodi cuvntul, fiind coplesit de
gndurile grijii. Lepadnd dar asemenea gnduri, sa lasam toata grija noastra n seama
Domnului, ndestulndu-se cu cele de fata, cu mbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim
n fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine n haina
saracacioasa, sa priveasca la Sfntul Pavel cum asteapta n frig si dezbracat, cununa dreptatii.
Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a mbracat cu gndurile
grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte
cu ncepatoriile, cu domniile si cu stapnitorii ntunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i
va fi cu putinta; acest lucru l-am nvatat de la nsesi cazurile vazute. Caci se va mpiedica n
haina si se va rostogoli la pamnt, ca si mintea de gndurile purtarii de grija, daca e adevarat
cuvntul care zice ca mintea ramne statornic lipita de comoara sa, ca unde este comoara ta,
acolo va fi si inima ta. (Evagrie Ponticul)41
Cnd vor fugi degraba de la noi vreunele din gndurile necurate, sa cautam pricina pentru care
s-a ntmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru
nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic mpotriva noastra? De pilda daca unui pustnic i-

ar veni n minte gndul ca i s-a ncredintat ocrmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca
nu va zabovi la nchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai nainte. Dar
daca unuia i-ar veni acest gnd n legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela
fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si n privinta altor gnduri se va afla pricina
cercetndu-se n acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru rvna si puterea noastra, ca sa
vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau nca petrecem n pustie,
loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint
si e foarte dibaci n puterea de-a amagi. Astfel cnd e strmtorat de desavrsita lepadare de
sine, ndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care
nu-s nca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza nchisorile orasului si rascumpara
sclavii; arata alipire femeilor bogate, i face ndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe
altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe ncetul l nvaluie n gndurile
iubirii de argint si-l da pe mna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce nainte multimea celor
ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca ntreolalta cte
putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca
sa nu scape. Si asa biata minte, nvaluita ntr-aceste gnduri, se lupta cu nversunare cu aceia
dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu
recunostinta. Pe cei ce se mpotrivesc i da pe mna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din
hotarele cetatii. Aflndu-se apoi aceste gnduri nlauntrul sau si nvrtindu-se n minte, ndata
ce nfatiseaza dracul mndriei, nalucind straluciri necontenite si draci naripati n vazduhul
chiliei, ca pna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, nsa, dorind pierzarea astor fel de
gnduri, sa traim cu multumire n saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus n lume si nimic nu
putem duce din ea. Avnd hrana si mbracaminte, sa ne ndestulam cu ele, aducndu-ne
aminte de Sfntul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie
Ponticul)41
Domnul s-a lepadat cu totul de grija celor pamntesti si a poruncit sa cautam numai mparatia
Cerurilor, noi nsa, silindu-ne sa umblam tocmai pe o cale potrivnica, am nesocotit poruncile
Domnului, si departndu-ne de purtarea lui de grija, ne-am pus nadejdile n mini. El a spus:
Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite si Tatal vostru
cel din ceruri le hraneste pe ele, si iarasi: Priviti la crinii cmpului, cum cresc si nu se ostenesc,
nici nu torc. Ba chiar a poruncit Apostolilor sa nu-si ia cu ei nici traista, nici punga, nici toiag, ci
sa tina seama de fagaduinta nemincinoasa, pe care le-a dat-o trimitndu-i la slujba de ajutorare
a celorlalti oameni cnd le-a spus: Vrednic este lucratorul de hrana sa. El stia ca mai mult ne
asigura Providenta cele necesare, dect srguinta noastra. Noi, nsa, nu ne oprim de a agonisi
pamnt ct se poate de mult. Cumparam turme de oi, boi de munca, rvniti la nfatisare si
marime, si magari bine hraniti. Oile vrem sa ne dea din belsug lna pentru trebuinte; boii sa ne
slujeasca la lucrarea pamntului, aducndu-ne noua hrana, iar lor si celorlalte dobitoace nutret;
n sfrsit vitele de povara sa faca mai aleasa hrana necesara, ntregind cele ce lipsesc n tara, cu
marfuri din strainatate, pentru a spori placerile vietii noastre. Dar nu ne multumim numai cu
att, ci alegem si mestesugurile cele mai aducatoare de cstig, care nu ne lasa deloc vreme sa
ne gndim la Dumnezeu, ci ne ntorc toata grija spre ele. Iar mai pe urma nvinuim mai de graba
slabiciunea purtatorului de grija dect pe noi nsine, pentru alegerea ce am facut-o. Dar chiar
daca nu marturisim prin cuvnt, suntem vaditi prin lucruri, ca ne bucuram de-o vietuire
asemenea mirenilor, cnd ne ndeletnicim cu aceleasi lucruri ca si ei si mai degraba zabovim n

osteneli trupesti. Astfel multi cred ca evlavia ar fi un prilej de agonisire de lucruri, si ca nu

alegem viata, odinioara linistita si fericita, pentru altceva, dect ca printr-o mincinoasa cinstire
de Dumnezeu sa fugim, pe de o parte de muncile cele ostenitoare, iar pe de alta, cstignd
slobozenie spre placeri, sa putem da pornirilor noastre drumul spre cele ce vrem. Mndrindune nu multa nerusinare fata de cei simpli, iar uneori si fata de cei ce ne ntrec, socotim viata
virtuoasa ca o ndreptatire la asuprire, dar nu ca o pricina de smerenie si de ngaduinta. De
aceea suntem socotiti chiar de cei ce trebuie sa ne cinsteasca ca o turma usuratica. Ne calcam
n picioare unii pe altii prin trguri, amestecati ntr-o adunatura de tot soiul, neavnd nimic care
sa ne deosebeasca de ceilalti oameni, cum ar trebui. Vrnd sa fim cunoscuti nu din felul de
vietuire, ci din nfatisare si ocolind ostenelile pentru virtute, dorim cu furie slava pe ele, facnd
teatru din adevarul de odinioara. De acea numele lui Dumnezeu este hulit, iar viata cea
preadorita s-a facut urta; si dobnda celor ce vietuiesc cu adevarat ntru virtute a ajuns sa fie
socotita amagire. Gem orasele de cei ce ratacesc prin ele degeaba si sunt tulburati cei de prin
case, carora le e sila si sa-i mai priveasca, vazndu-i ca staruie la usi, cersind tot mai nerusinat;
iar multi, dupa ce sunt primiti n case, fatarind pentru putin timp evlavia si acoperind cu masca
fatarniciei gndul de viclesug, i jefuiesc pe aceia, iar pe urma pleaca, nct fac sa se ntinda
peste toata viata monahala un nume urt. Si asa sunt alungati din orase ca o ciuma cei ce erau
odinioara ndreptatorii lor; si sunt izgoniti ca niste spurcati, mai rau dect cei umpluti de lepra.
Mai bucuros se hotaraste cineva sa creada tlharilor si spargatorilor, dect celor ce se
ndeletnicesc cu viata monahala, socotind ca e mai usor pot sa se pazeasca de rautatea vadita,
dect de prefacuta vrednicie de crezamnt, care unelteste n ascuns. Acestia nici n-au nceput
macar viata de evlavie si nu cunosc folosul linistirii, ci au fost mpinsi la viata singuratica fara
judecata poate de vreo strmtoare oarecare. Au socotit lucrul acesta ca o treaba de negustorie,
bun pentru cstigarea celor trebuincioase. Si eu socotesc ca ar face lucrul acesta mai cuviincios,
daca n-ar umbla pe la toate usile, ci ar socoti ca nfatisarea i mpiedica de la primirea unor
daruri mai bogate, ca nu cumva, vrnd sa plateasca trupului birul datorat, sa nu-i dea numai pe
cel trebuincios, ci si pe cel care l-au nascocit desfatarile celor ce duc un trai molatic, mplinindusi poftele lor nemasurate. Dar a tamadui pe cei ce sufar de aceste boli nevindecabile este foarte
greu.(Nil Ascetul)41
Caci cu ce se alege viata noastra din toata osteneala desarta n jurul acestora? Nu toata
zdroaba omului merge n gura lui? cum zice Eclesiastul. Dar hrana si vesmintele sunt destul
pentru sustinerea pacatosului acestuia de trup. De ce, asa dar, lucram la nesfrsit si alergam
dupa vnt, cum zice Solomon, mpiedicnd, din pricina srguintei pentru cele materiale, sufletul
sa se bucure de bunurile dumnezeiesti si ncalzind trupul mai mult dect se cade? l hranim ca
sa ne facem un dusman vecin cu noi, ca sa nu fie n lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din,
pricina marii lui puteri, sa fie mai tare n razboiul lui mpotriva sufletului, nengaduind ca
aceasta sa fie cinstit si ncununat. Caci n ce costa trebuinta trupului, pe care lund-o ca motiv
mincinos, ntindem pofta pna la greutati nebunesti? Ea consta, desigur, n pine si apa, dar nu
ne dau izvoarele apa din belsug? Iar pinea nu e att de usor de cstigat de cei ce au mini? Si
ne-o putem agonisi prin astfel de lucrari, prin care trebuinta trupului se mpaca fara ca sa fim
mprastiati, dect foarte putin, sau deloc. Dar ne da oare mai multa grija mbracamintea? Nici
aceasta, daca nu avem n vedere moliciunea venita din obisnuinta, ci numai trebuinta. Ce haine
din pnza de paianjen, ce vizon, sau porfira, sau matase a purtat primul om? Nu i-a ntocmit
Facatorul o haina din piei si nu i-a poruncit sa se hraneasca cu ierburi? Punnd aceste hotare

trebuintei trupului, a oprit si osndit de departe urciunea vietuirii de acum a omului. Nu mai
spun ca si acum va hrani pe cei ce bine vietuiesc, Cel ce hraneste pasarile cerului si le mbraca,
Cel ce mpodobeste crinii cmpului cu atta frumusete, fiindca nu e cu putinta sa-i convingem
pe cei ce s-au departat asa de mult de la aceasta credinta. Caci cine nu va da cu bucurie cele de
trebuinta aceluia care vietuieste ntru virtute? Unde este, asadar, si la ce foloseste srguinta
noastra, daca Dumnezeu tine crma lucrurilor si toate le poarta si le duce precum vrea? Dar la
neputinte, se va zice, trupul are lipsa de mngieri, si cu ct e mai bine sa murim, dect sa
facem ceva din cele ce nu se potrivesc cu fagaduinta? Desigur ca daca Dumnezeu vrea ca noi sa
mai traim, sau va pune n trupul nostru o putere care sa tina cumpana slabiciunii, nct sa
putem purta si durerea venita din neputinta si sa primim nca si cununi pentru barbatie; sau va
gasi mijloace pentru hranirea celui ostenit. n orice caz nu-i va lipsi priceperea de-a ne mntui
Celui ce este izvorul mntuirii si al ntelepciunii. Bine este, asadar, iubitilor, sa ne ridicam iarasi
la vechea fericire si sa ne nsusim din nou vietuirea celor vechi. Caci cred ca este lucru usor
pentru cei ce vreau, si chiar daca ar fi vreo osteneala, nu e fara rod, avnd destula mngiere n
slava naintasilor si n ndreptarea celor ce le vor urma pilda. Pentru ca nu mic va fi cstigul celor
care au nceput aceasta vietuire, daca vor lasa celor ce dupa ei chipul unei vietuiri desavrsite,
care va fi naltarea lor. (Nil Ascetul)41
Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara,
tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l
va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda
asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau?
Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele
boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci,
cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit
sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a
razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a
poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea
ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind
celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin
aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei
apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil
Ascetul)41
Nu e de nici un folos a se lepada de lucruri cei ce nu staruiesc n aceasta judecata, ci se lasa
trti si dusi iarasi de gnd si de aceea se ntorc necontenit spre cele parasite, vadindu-si
dragostea fata de ele, ca femeia lui Lot. Caci aceea, ntorcndu-se, sta pna azi, prefacuta n
stlp de sare, ca pilda celor ce nu asculta. Tot astfel i ntoarce obisnuinta, al carei simbol este
aceea, spre sine, pe cei ce vor sa se desparta fara sa se schimbe. Dar ce vrea sa spuna si legea,
care porunceste ca cel ce intra n templu, dupa ce a mplinit cele ale rugaciunii, sa nu se
ntoarca pe aceeasi poarta pe care a intrat, ci sa iasa pe cea dimpotriva facndu-si drumul,
nentors, drept nainte? Nimic altceva dect ca nu trebuie sa-si slabeasca cineva prin ndoieli
ncordarea pasirii nainte spre virtute. Caci nencetatele aplecari spre lucrurile din care am iesit

ne trag prin obisnuinta cu totul spre cele dindarat si, slabanogind pornirea spre cele dinainte, o
ntorc spre ele si o fac sa tnjeasca dupa vechile pacate. (Nil Ascetul)41
Fiindca obisnuinta trage pe om la sine cu putere si nu-l lasa sa se ridice la cea dinti deprindere
a virtutii. Pentru ca din obisnuinta se naste deprinderea, iar din deprindere se face firea. Si a
stramuta firea si a o schimba este lucru anevoios. Chiar daca e clintita putin cu sila, ndata se
ntoarce la sine. Iar daca a fost scoasa din hotarele ei, nu se mai ntoarce la integritatea ei, daca
nu se pune multa osteneala spre a o aduce la calea ei, caci vrea mereu sa revina la deprinderea
din obisnuinta, pe care a parasit-o. Priveste la sufletul care se tine lipit de obisnuinte, cum sade
lnga idoli, lipindu-se de materiile fara forma, si nu vrea sa se ridice si sa se apropie de ratiunea
care cauta sa-l calauzeasca spre cele mai nalte. El zice: Nu pot sa ma ridic naintea ta, fiindca
ma aflu n rnduiala obisnuita a femeilor. Caci sufletul care se odihneste de multi ani n
lucrurile vietii, sade lnga idoli, care pe ei sunt fara forma, dar primesc forme de la mestesugul
omenesc. Sau oare nu sunt un lucru fara forma, bogatia si slava si celelalte lucruri ale vietii, care
nu au n ele nici un chip statornic si hotart ci, simulnd adevarul printr-o asemanare usor de
ntocmit, primesc de fiecare data alte si alte schimbari? Forma le dam noi, cnd prin gnduri
omenesti nascocim nchipuirea unui folos pe seama lucrurilor, care nu slujesc spre nimic
folositor. (Nil Ascetul)27 41
Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim
slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele
mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri,
njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt
stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor
supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a
sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi
mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se
ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce
nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata
cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum
cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce
are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia
de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca
numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele
dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)41
Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la
jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca
pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia,
schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea
pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi.
Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de
pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de
lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale
copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa
ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu
lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd

rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd
n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea
bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei,
prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre,
pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu
cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare;
nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele.
Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora.
Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de
acestea. (Nil Ascetul)41
Sa ne dezbracam deci, rogu-va, de toate, caci vrajmasul ne asteapta la lupta gol. Oare atletii
lupta mbracati? Legea de lupta i aduce n arena dezbracati. Fie ca e cald, fie ca e frig, asa intra
ei acolo, lasnd afara vesmintele. Iar daca vreunul dintre ei nu vrea sa se dezbrace, nu primeste
nici lupta. Noi nsa, care am fagaduit sa luptam si nca cu vrajmasi cu mult mai ageri dect cei ce
lupta la aratare, nu numai ca nu ne dezbracam, ci ncercam sa luptam lund pe umeri nca si
nenumarate alte poveri, dnd vrajmasilor multe mnere de care sa ne poata prinde. De aceea
zice proverbul catre cel ce gateste pe luptator: Scoate-i haina, caci a trecut la rnd. Pna ce
era afara de locul de lupta, i se potriveau bine hainele celor care nu lupta, acoperindu-i barbatia
luptatoare cu nvelisul vesmintelor. Dar odata ce a trecut la lupta scoate-i haina. Pentru ca
trebuie sa se lupte gol, mai bine zis nu numai gol, ci si uns. Caci prin dezbracare luptatorul nu
mai are de ce sa fie prind de catre potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn, chiar daca ar fi
prins vreodata, i-ar aluneca din mini. Untdelemnul l scapa din prinsoare. De aceea potrivnicii
cauta sa arunce cu tarna unul n celalalt, ca, nasprind prin praf alunecusul undelemnului, sa se
poata face usor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile
pamntesti n lupta noastra; si ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este aici lipsa de griji. Si
precum acolo cel uns se desface cu usurinta din prinsoare, dar daca ar lua pe el praf, cu anevoie
ar scapa din mna protivnicului, tot asa aici, cel ce nu se ngrijeste de nimic, anevoie poate fi
prins de diavolul, daca e plin de griji si si naspreste lunecusul lipsei de griji a mintii prin praful
grijilor, cu anevoie va scapa din mna aceluia. (Nil Ascetul)41
Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea
sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici
un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste
trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat
sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea
materiei. (Nil Ascetul)41
Caci cei ce au trecut odata hotarele trebuintei firesti si ncep sa nainteze n viata materiala,
voiesc sa adauge la pine ceva dulce pe deasupra, iar la apa, vinul care se face de aici nainte
trebuincios, iar din acesta pe cel mai de pret. Ei nu mai vreau sa se multumeasca cu vesmintele
de trebuinta, ci mai nti si cumpara lna de cea mai frumoasa, alegnd nsasi floarea lnii, apoi
trec de la aceasta la stofele amestecate din in si lna, pe urma umbla dupa haine de matase, la
nceput dupa cele simple, apoi dupa cele mpestritate cu razboaie, cu fiare si cu istorii de tot
felul, si aduna apoi vase de argint si de aur, care slujesc nu numai la mese, ci si dobitoacelor, si
le aseaza pe multe policioare. Ce sa mai spunem despre ambitia lor att de desarta, pe care o
ntind pna la cele mai necinstite trebuinte, neprimind sa li se faca nici macar de necinste din

alta materie, ci vrnd sa le faca argintul si aceasta slujba? Caci asa este placerea. Se ntinde pe
sine pna la cele mai de pe urma si cinsteste lucrurile necinstite prin stralucirea materiei. Dar a
cauta acest prisos e un lucru potrivnic firii. (Nil Ascetul)41
Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator.
Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si
dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar
stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept
cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind
nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din
vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri
ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc
acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se
de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub
pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna
de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta
simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre
pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel
de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si
felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n
nici o vreme. (Nil Ascetul)41
Daca L-a chemat si pe Domnul nsusi, zicndu-i: Toate ti le voi da tie, de vei cadea si Te vei
nchina mie, si daca a ncercat sa amageasca prin lucruri ce par stralucitoare si pe Cel ce n-are
trebuinta de ele, cum nu-si va nchipui ca poate sa amageasca pe oamenii usor de prins, care
sunt asa de aplecati spre lucrurile sensibile? (Nil Ascetul)41
Nimic n-a folosit cel ce s-a lepadat de toate si se ndulceste cu patima. Caci ceea ce facea prin
avutie, face si acum neavnd nimic. De asemenea cel ce se nfrneaza, daca agoniseste avere, e
frate la cuget cu cel de mai nainte; caci lor este aceeasi pentru placerea din cuget, iar tatal este
altul pentru deosebirea patimii. (Marcu Ascetul)41
Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne odihnim. Lucrarea sufletului sta
n facerea de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le da saracilor, dupa
cuvntul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de averi, petrece n nadejdea
mintala. La aceasta odihna ne ndeamna si Pavel sa intram cu srguinta, zicnd: Sa ne silim sa
intram la aceasta odihna. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici hotarnd ca aici
este rasplata obsteasca, ci fiindca trebuie sa avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inima si
apoi sa intram, pe masura vredniciei noastre, n mparatia Cerurilor. Acesta descoperind-o si
Domnul a zis: mparatia Cerurilor este nauntrul vostru! Dar a spus-o si Apostolul: Credinta e
adeverirea celor nadajduite; si iarasi: Alergati asa sa o luati; si iarasi: Cercetati-va pe voi
nsiva de sunteti n credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos locuieste n voi? Afara numai
daca nu sunteti crestini netrebnici. (Marcu Ascetul)41
Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa aiba. (Diadoh al
Foticeii)41

E foarte potrivit si ct se poate de folositor ca odata ce am cunoscut calea evlaviei sa vindem

ndata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele sa-i mpartim dupa porunca Domnului, ca nu
cumva, pe motiv ca vrem sa mplinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mntuitoare.
Caci facnd asa vom dobndi nti negrija cea buna si apoi saracia nepndita care ne tine
cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata, dat fiindca nu mai avem materia
care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai mult dect celelalte virtuti ne va ncalzi si ne va odihni
la snul ei, pe noi cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care si ncalzeste
copilul, lundu-l n bratele sale, cnd din simplitate copilareasca acela si-a aruncat departe de el
haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din pricina nerautatii, mai degraba n goliciune,
dect n culoarea pestrita a hainei. Caci zice Scriptura: Domnul pazeste pe prunci; de aceea mam smerit, iar El m-a mntuit. (Diadoh al Foticeii)41

Slava desarta

Dintre gnduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata
lumea si deschide usile tuturor dracilor, facndu-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De
aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplnd-o cu multe vorbe si lucruri si
ntinndu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului
sau. Gndul acesta l fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-nsul sa primeasca
intrare din nou n suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dinti. Din gndul
acesta se naste si cel al mndriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamnt pecetea
asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata
noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac l alunga rugaciunea
staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte.
(Evagrie Ponticul)44
Cnd mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia
ndata i da pinteni prin cetati, purtndu-si fara stapnire lauda izvorta din slava. si
ntmpinnd-o duhul curviei, printr-o rnduiala nevazuta, o nchide ntr-o cocina de porci,
nvatnd-o sa nu se mai ridice altadata din pat nainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu
faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtnd nca urmele bolii ntr-nsii, se dau la
drumuri si merg la bai nainte de vreme, caznd din nou n boala. De aceea seznd locului, sa
luam si mai bine aminte la noi nsine, ca nainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre
pacat, iar nnoindu-ne ntru cunostinta sa dobndim multime de vederi felurite. Si asa
naltndu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mntuitorului nostru. (Evagrie
Ponticul)44
nceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, ncearca sa
margineasca dumnezeirea n chipuri si nfatisari. (Evagrie Ponticul)44
Cnd vezi vreun gnd ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine.
(Marcu Ascetul)44
Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de gnduri deale slavei desarte, secera acum cu scrba spicele semintelor din inima. (Marcu Ascetul)44

Cel ce cugeta semet si cel ce iubeste slava desarta se nsotesc cu placere unul cu altul. Caci cel
dinti lauda pe iubitorul de slava desarta, care-i cade nainte slugarnic; iar celalalt mareste pe
cel cu cuget semet, care-l lauda ntr-una. (Marcu Ascetul)44
Cnd dracul slavei desarte se aprinde puternic mpotriva noastra, lund ca motiv venirea
vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa lasam cu acest prilej ceva din asprimea
dietei noastre obisnuite. Prin aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba
plngndu-si ncercarea neizbutita. Totodata vom mplini cu dreapta judecata legea dragostei,
pazind n aceeasi vreme taina nfrnarii nedezvaluita, prin pogoramntul ce l-am primit. (Diadoh
al Foticeii)44

Smerenia, defaimarea de sine mndria

ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de

sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca
pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul) 45
Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi
alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi
pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le
vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie
Ponticul) 45
Cel ce este stapnit de pacate si de mnii si ndrazneste cu nerusinare sa se ntinda la
cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa
primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu
capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapnire, pentru
ngerii care stau de fata, nvelindu-se n cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie
Ponticul)45
Cel ce e smerit n cugetul sau si mplineste o lucrare dumnezeiasca, cnd ceteste
dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce n legatura cu sine si nu cu altul. (Marcu Ascetul)45
Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera mpreuna cu cel ce nu-l are si pastreaza darul prin
mpreuna patimire; iar cel mndru si-l va pierde, scufundndu-se n gndurile trufiei. (Marcu
Ascetul)45
Gura celui smerit n cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamana cu
sluga aceea care a palmuit peste obraz pe Domnul. (Marcu Ascetul)45
Sa nu te nalti ntru inima ta pentru ca ntelegi cele zise n Scripturi, ca sa nu cazi cu mintea n
duhul hulirii. (Marcu Ascetul)45
Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii
tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)45

Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin aceasta mai ntelepti dect
cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia ca sunt laudati, nu
le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slava desarta pentru simplitatea sa, a cazut n
mndrie. (Marcu Ascetul)45
Precum nu se ngaduie apa si focul laolalta, asa nu se ngaduie ntreolalta apararea si smerenia.
(Marcu Ascetul)45
Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul si
pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)45
De ai fost naltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: Cel ce se nalta pe sine, umili-se-va.
(Marcu Ascetul)45
Precum celui ce se pocaieste i e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de
bunavoie i e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu Ascetul)45
Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce
facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu acelea. Ascunzndu-ti virtutea, nu te mndri, ca
si cnd ai mplini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai n a ascunse cele frumoase, ci si n a nu
gndi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)45
mprejmuieste-ti cuvntul cu ntarituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre partea
naltei pareri despre tine, ca nu cumva cednd sa faci cele dimpotriva. Caci binele nu se
savrseste numai de catre om, ci si de catre Dumnezeu, atotvazatorul. (Marcu Ascetul)45
Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si
ntuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei, mai ales
pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mndrie; prin
ea se ntareste si se face nebiruita. Caci pna ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al
supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste si nfrunzeste mbelsugat si aduce
mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu poate fi doborta, pna ce are ca sprijin
si ntarire temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce n tine arborele faradelegii (adica
patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului
sa-l taie si sa-l arunce n foc cum zice Evanghelia, si sa-l scoata afara mpreuna cu toata
rautatea; si daca vrei sa se darme si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu
viclesug n suflet (si o face aceasta adunnd de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini
ntemeiate sau nentemeiate, provocate de lucruri si de cuvinte referitoare la cele materiale si
ridicnd n suflet o cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de mndrie), sa
ai smerenia Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi,
si din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita n
ceruri de toata firea rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, ncepatorilor,
Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume n-au
ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului, - n ce adnc de smerenie omeneasca s-a
cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate noua, celor ce sedeam n
ntunericul si n umbra mortii si ajunseram robi prin calcarea lui Adam fiind stapniti de vrajmas
prin lucrarea patimilor. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel de robie nfricosata si stapniti fiind de
moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci
umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osnda

dumnezeiasca, s-a facut ntru toate asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile
de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre
hotarrea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora,
facndu-Se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; Cuvntul trup s-a facut, ca
trupul sa se faca Cuvnt; fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim cu
saracia Lui; s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea
Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se nnoieste, prin harul si puterea
Duhului; omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin aceasta
nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca afara frica, nemaiputnd sa cada
niciodata. Caci dragostea niciodata nu cade, fiindca dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si
cine ramne n dragoste, n Dumnezeu ramne. De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si
cei ce s-au nevoit asemenea lor ntru virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd
lui Hristos cu dragoste desavrsita, n toata viata lor. Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare
la umilirea aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de
oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu Cuvntul, la luarea omului asupra Sa, la
nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la batjocuri, la luarea
n rs, la brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie de joc, la hlamida rosie, la cununa de
spini, la osndirea lui de catre capetenii, la strigatul iudeilor celor faradelege si de acelasi neam
cu El, mpotriva lui: Ia-L, ia-L, rastigneste-l! la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si
fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor care treceau si ziceau: De esti Fiul lui Dumnezeu,
pogoara-te de pe cruce si vom crede tie, si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi:
la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; la nvierea din
morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la
naltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la slava mai presus de toata
ncepatoria, Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce o aduc toti ngerii Celui
nti nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: Aceasta sa se
cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi
ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru asemanarea omului
facndu-se si la nfatisare aflndu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facndu-Se pna la
moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume
mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor
ceresti, al celor pamntesti si al celor de dedesubt, si urmatoarele. Iata la ce slava si naltime
L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut om, pricinile mai nainte spuse.
(Marcu Ascetul)45
Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)45
Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plngnd totusi ca nu-l poate iubi ct
vrea, nct sufletul lui este necontenit ntr-o astfel de dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se
slaveste n el, iar el este ca si cnd n-ar fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele
cuvintelor nu-l ndulcesc. Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci
slujeste lui Dumnezeu dupa rnduiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu si ascunde
amintirea vredniciei, ngropnd cu smerenie undeva n adncul dragostei de Dumnezeu lauda
ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca sa-si para n cugetarea sa totdeauna o sluga
netrebnica, fiind cu totul strain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem

datori sa-l facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covrsitoarea bogatie a dragostei
Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)45
Smerita cugetare este un lucru greu de cstigat. Cu ct este mai mare, cu att se cer mai multe
stradanii pentru dobndirea ei. Ea se iveste n cei partasi de sfnta cunostinta n doua cazuri si
chipuri: cnd luptatorul pentru evlavie se afla n mijlocul drumului experientelor duhovnicesti,
el are un cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei
pe cei ce se ngrijesc de dreptate, sau a gndurilor rele; apoi cnd mintea e luminata de harul
dumnezeiesc ntru simtire si siguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o nsusire
fireasca, ntruct, fiind plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava
desarta, chiar daca ar mplini nencetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit
dect toti, n urma mpartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dinti smerita cugetare
cuprinde de multe ori ntristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie mpreunata cu
o sfiala plina de ntelepci}ne. Fiindca cea dinti se iveste, cum am zis, n cei ce se afla la mijlocul
nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au apropiat cu desavrsire. Cea dinti se
ntristeaza adeseori cnd e lipsita de fericirile pamntesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi
cineva toate mparatiile pamntului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale
pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel
ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea dinti ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu
ne-ar nmuia harul, aducnd asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia
noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh al Foticeii)45

Smerenia mndria

Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la nceput au naltat cladirea virtutilor fara
supunere si pentru ca sunt necercati n nevointele smerite ale supunerii, au fost biruiti si cladirea
li s-a micsorat slabindu-se. Cei ce au naltat stlpi sunt cei ce de la nceput intra n viata
singuratica, de aceea, fiind fara temelie sunt biruiti. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce naintnd
pe ncetul pe drumul lipsit de mndrie al supunerii, se fac de nebiruit ca unii ce au experienta
razboaielor.
Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire, n general se ratacesc.
Nu refuza sa nveti, chiar de-ai fi foarte ntelept, caci n iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos
aceasta dect a ne bizui pe ntelepciunea noastra. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare, ci ceea
ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. nsasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara
a cere sfatul altora, ascunznd n ea mndrie, e pascuta de pacat. Cererea de sfat e un prilej de
smerenie si de ntarirea comuniunii, care cnd este sincera si curata este adevaratul bine.
nchipuirea de sine i face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de slava, caci a-ti nchipui ca
esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. De aceea desertaciunea este si se numeste neexistenta.
nchipuirea ca esti ceva se iveste atunci cnd nu esti ceea ce-ti nchipui, sau vrei sa acoperi lipsa
a ceea ce vrei sa arati ca esti. Ea este mpreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de
smerenie; iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu recunosti solul tau real pe care
trebuie sa cladesti, sau ca numai Dumnezeu este solul tare pe care poti sa cladesti tainic.

Ascultarea este nencrederea n judecata proprie n orice privinta, chiar si-n cele evident bune,
pna la sfrsitul vietii.
Totul merge bine pna cnd ntistatatorul nu nceteaza a te mustra; cnd nsa s-a oprit, nu mai
am ce sa zic!
Cei ce se supun ntru Domnul cu simplitate strabat un drum bun nentartnd asupra-le viclenia
demonilor prin iscodirea cu de-amanuntul (prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce
porunceste parintele). nainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator, iar de
ne va porunci, si tuturor oamenilor.(Descoperindu-ne ranile, ele nu vor progresa nspre rau, ci se
vor vindeca.
Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa scapi de cea viitoare.
Se mai putea vedea la aceia o priveliste nfricosatoare si cu totul ngereasca: venerabili
ncaruntiti de ani si ntr-adevar sfinti, alergnd ca niste copii ntru mplinirea ascultarii fata de
superior si facndu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera
cte 50 de ani n ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mngiere au dobndit dupa atta
osteneala. Unii mi-au spus ca aflndu-se n abisul smereniei, s-au scapat prin aceasta pentru
totdeauna de razboiul dintr-nsii, iar altii au spus ca au dobndit o completa imunitate fata de
ocari si defaimari.
Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batrn ntrebndu-l ce a cugetat stnd n
genunchi dinaintea mesei. Privindu-mi superiorul, zise, ca pe nsusi Hristos, n-am socotit
niciodata ca-mi porunceste el, ci nsusi Dumnezeu. Atunci stateam rugndu-ma Domnului ca
naintea jertfelnicului si nu ca naintea oamenilor. Nimic rau nu am cugetat despre pastorul meu,
din credinta si dragostea ce le am fata de dnsul, caci zice cineva: Dragostea nu gndeste raul.
(I Cor. 13,5). Sa mai stii apoi si aceea parinte ca, din momentul n care cineva s-a daruit pe sine
simplitatii si nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapnire pe
dnsul.
. Eu cunoscndu-l nevinovat de acuza pe care i-o aducea pastorul, aflndu-ma singur cu
staretul i luasem apararea economului, dar nteleptul mi zise: Si eu stiu parinte ca este
nevinovat, dar precum nu este bine, ci cu totul jalnic ca un tata sa smulga pinea de la gura
pruncului flamnzit, tot asa este un rau procedeu al pastorului de suflete fata de sine si fata de
ucenic, acela de a nu-i dobndi acestuia cununi de biruinta asupra pacatului prin mustrari
continui att ct stie ca poate suporta, prin insulte, dispret, umilire si batjocoriri. Altfel ar
decurge de ici trei mari greseli: n primul rnd se lipseste pe sine de rasplata ce o poate primi de
pe urma mustrarii, apoi, putnd fi de folos si altora, oferindu-le un exemplu de virtute printr-un
altul, nu o face; iar n al treilea si cel mai important rnd, pentru ca se ntmpla adesea ca cei ce
par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor, nefiind observati vreme ndelungata si nemaifiind
pusi la ncercare prin mustrari si ocara, ca unii ce sunt socotiti virtuosi, pierd cu timpul virtutile
avute caci desi este pamntul bun, aducator de roade si fertil, nemaifiind udat cu apa umilirii nu
va produce dect spini, maracini de trufie, de desfrnare ori de netemere. Acest lucru l-a
cunoscut marele acela cnd a scris lui Timotei: Mustra-i, povatuieste-i, cearta-i pe ei cu timp si
far de timp. (II Tim. 4,2) Iar eu m-am mpotrivit acestui adevarat calauzitor al sufletelor
punndu-i nainte slabiciunea firii noastre omenesti care face pe multi sa paraseasca obstea din
pricina mustrarilor motivate sau nu, la care el mi-a raspuns: Sufletul legat de Hristos prin iubirea

si credinta fata de pastor, nu se departeaza de el ci dimpotriva mai degraba si-ar varsa sngele
dect sa faca aceasta, mai ales daca s-a ntmplat ca prin pastor sa i se vindece ranile sufletesti
aducndu-si aminte de cel ce zice: Nici ngerii, nici capeteniile, nici o alta faptura nu va putea sa
ne desparta de dragostea lui Hristos. Iar daca el nu este astfel legat, mpreunat si unit , ma
minunez cum poate ramne cu oarecare folos ntr-un loc unde este retinut doar printr-o falsa si
nselatoare ascultare.
Odata am intrat n vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate al carui nume era
Avakir, ce se afla de 15 ani n manastire si pe care-l vedeam mereu nedreptatit aproape de catre
toti, mai n toate zilele fiind izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. Si iam spus: Frate Avakir, pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecnd la culcare
nemncat? Si el a raspuns: Crede-ma parinte, superiorii mei ma pun la ncercare pentru a
deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi facut vinovat n vreo ceva. Cunoscnd eu deci
intentia lor, cu usurinta le rabd pe toate si iata, sunt 15 ani de cnd cuget astfel; de altfel, ei nsisi
mi-au spus la intrare n manastire ca pna la 30 de ani obisnuiesc sa puna la ncercare pe cei ce
se leapada de lume. Si cu adevarat parinte Ioane, ca aurul numai prin cercare se lamureste.
Acesta mai nainte de a se savrsi, le-a spus parintilor: Multumesc, multumesc Domnului si voua
pentru ca m-ati ispitit astfel spre mntuirea mea, caci iata, sunt 17 ani de cnd am ramas
neispitit de diavoli!
Voind odata proestosul sa-i puna rabdarea la ncercare minunatului barbat cu numele Mina, l
trimise ntr-o seara sa urce la staretie si sa faca metanie egumenului cerndu-i dupa obicei
binecuvntarea. Si l-a lasat fericitul sa zaca la pamnt pna la vremea slujbei, apoi mustrndu-l si
ocarndu-l ca pe un iubitor de aratare, fatarnic si nerabdator, l lasa sa plece, caci stia cuviosul ca
ndura aceasta ncercare cu vitejie. Iscodindu-l eu pe el daca nu cumva i-a venit somnul stnd n
genunchi naintea egumenului, mi-a adeverit ca stnd culcat la pamnt a rostit toata Psaltirea.
Angajndu-ma odata ntr-o discutie cu oarecare dintre acei foarte viteji batrni despre viata
anahoretica, ei mi-au raspuns zmbindu-mi si nu fara o oarecare intentie de a ma ironiza: Noi,
parinte Ioane, fiind materiali ducem o viata nca si mai aplecata spre cele materiale; am socotit
de aceea ca trebuie sa ne multumim a ncepe un razboi pe masura noastra si de aceea preferam
sa ne luptam cu oamenii care, uneori pot fi insuportabili, dar alteori se mblnzesc, ceea ce e cu
mult mai de preferat dect cu demonii care pururea se salbaticesc mpotriva noastra.
Unul din acei pururea pomeniti parinti care avea o mare dragoste pentru mine dupa Dumnezeu
si-si deschidea sufletul mie, mi zise cu bucurie: Daca ai n tine o, preantelepte puterea celui ce
a zis ntru simtirea sufletului ca toate le pot ntru Hristos Cel ce ma ntareste. (Fil 4,3), daca
Duhul Sfnt a pogort peste tine ca roua curatitoare peste Fecioara Maria, daca puterea Celui
Preanalt te-a umbrit ca si pe ea prin rabdare, ncinge-ti mijlocul ca si barbatul Hristos Dumnezeu
naintea Cinei de taina cu stergarul ascultarii si sculndu-te de la masa linistii, spala picioarele
fratilor ntru zdrobirea inimii, sau mai vrtos arunca-te la picioarele lor cu adnca umilinta.
Aseaza-ti portari aspri si neadormiti la poarta inimii tale; stapneste-ti mintea cea de nestapnit
n placerile ce nfierbnta trupul. Cstiga-ti linistea mintii n miscarile si agitatiile madularelor, iar
ceea ce este mai minunat fa-te ndraznet cu sufletul n mijlocul tulburarilor, leaga-ti limba
pentru a nu te avnta nebuneste n discutii contradictorii, lupta zilnic de saptezeci de ori cte
sapte contra acestei stapne. Poarta crucea n suflet si nfrnge-ti mintea ntr-nsa precum ai
nfige nicovala n lemn pentru a rezista la toate loviturile, la toate ispitele, ocarile, calomniile,

batjocurilor, nedreptatilor cu care una dupa alta poate sa fie ciocanita. Astfel mintea nu slabeste
defel, nici patimeste vreo zdrobire, ci ramne mereu linistita si nemiscata. Dezbraca-te de vointa
ta ca si de o haina a rusinii si astfel, gol, intra n arena luptelor duhovnicesti. Iar ceea ce este mai
rar si mai cu anevoie, mbraca platosa credintei care nu poate fi patrunsa si nici sparta de
necredinta fata de povatuitor; condu cu frul ntelepciunii senzualitatea care se avnta fara de
rusine, leaga-ti ochiul prin grija de moarte caci el voieste n fiecare moment sa iscodeasca
frumusetea trupurilor, mintea iscoditoare care voieste ntru lenevie sa critice aproapele; redu-o
la grija de tine nsuti si arata n mod sincer aproapelui tau toata dragostea si simpatia. Atunci
ntru aceasta ne vor cunoaste toti a fi cu adevarat ucenicii lui Hristos, ntruct n comunitate
traind, ne iubim unii pe altii. Vino, vino, zise iarasi bunul prieten, vino sa salasluim mpreuna;
soarbe bautura batjocurilor n fiecare ceas ca pe o apa a vietii, caci David dupa ce a cautat toate
cele placute sub cer, n cele din urma gasindu-se n impas spuse: Iata ct este de bine si ct este
de frumos nimic altceva, dect a locui fratii n unire. (Psalmi 13,41). Si daca nu ne-am
nvrednicit nca de binele unei astfel de rabdari si ascultari, cel putin sa ne recunoastem
slabiciunea stnd n singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti,
sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne mpartaseasca darul rabdarii.
Cel ce se fereste si evita mustrarea ndreptatita sau nu, acesta refuza sa primeasca nsasi
mntuirea, iar cel care o primeste, cu sau fara durere, obtine n graba iertarea pacatelor sale.
Arata lui Dumnezeu, n gnd si cu sinceritate credinta si dragostea ta catre parintele
duhovnicesc si atunci Domnul asigurndu-l printr-o tainica inspiratie de sentimentele tale catre
dnsul, l va ndemna sa se uneasca si sa se mprieteneasca cu tine.
Cel care-si marturiseste duhovnicului tot sarpele pacatului, si arata marea ncredere ce o are
pentru dnsul, iar cel care-l ascunde rataceste nca pe cararile pierzarii.
Cel care ntr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar de sustine un adevar, sa
stie ca sufera de boala diavolului, adica de mndrie si daca savrseste aceeasi greseala ntr-o
discutie cu egali de-ai sai, s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca,
n sfrsit, se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai ntelepti, acesta nu mai poate fi vindecat
prin nici un remediu omenesc.
Cel ce nu se supune cuvntului nvederat lucru este ca nu se supune ici faptei, caci cel ce este
necredincios ntru cele mici (n cuvnt), necredincios si neplecat va fi si n cele mari (n fapta); de
aceea osteneala i va fi zadarnica, iar din cuvioasa ascultare nimic altceva nu va dobndi dect
osnda lui nsusi.
Am uitat, o iubitii mei prieteni sa va pun nainte si aceasta placuta pine a virtutii pe care am
vazut-o acolo si anume ascultatori care se zdrobeau pe ei nsisi prin ocari si se necinsteau din
dragoste de Dumnezeu pentru ca sa fie pregatiti si obisnuiti a nu se nspaimnta de dispretuirile
venite din afara.
Sufletul care cugeta mereu la marturisire este oprit de acest gnd ca si de un fru pentru a nu
gresi. Dar faptele pe care nu le marturisim, le savrsim ca n ntuneric si fara nici o teama.
Atunci vom practica o adevarata si sincera ascultare cnd, chiar fiind proestosul absent, noi toti
l vom socoti de fata alaturi de noi si cu aceasta n minte vom cauta sa ne departam de cele ce
am nteles ca-i sunt neplacute, adica: discutia inutila, mncarea, somnul, etc. Copiii cei rai

socotesc ca absenta nvatatorului este pricina de bucurie, pe cnd cei buni o socotesc ca o
paguba.
ntrebnd pe unul din acei preaiscusiti parinti n ce fel ascultarea naste smerenie, mi-a spus:
Ascultatorul chibzuit chiar de-ar nvia morti, chiar de-ar dobndi darul lacrimilor, chiar de s-ar
izbavi de razboiul patimilor, cugeta ca toate acestea s-au savrsit prin rugaciunile parintelui sau
si astfel ramne strain de orice mndrie. Caci cum se va mndri cnd recunoaste ca a facut toate
acestea prin ajutorul altuia si nu prin srguinta sa?
Diavolul lupta uneori si pe cei ce sunt n obste ntru supunere cautnd sa-i ntineze, sa-i faca
nvrtosati cu inima, sa-i forteze mpotriva obiceiului lor sa fie tulburati, iar alteori sa-i faca
oarecum uscati si neroditori, lenevosi la rugaciune, somnorosi si ntunecati pentru ca astfel
convingndu-i ca n-au nici un folos de pe urma supunerii ci ca dimpotriva au dat napoi, sa-i
scoata din rnduiala exercitiilor luptei duhovnicesti. Caci nu-i lasa sa nteleaga ca adesea lipsirea
cu buna socoteala de cele ce ni se par a fi de folos este pricinuitoarea unei adnci umilinte.
Cnd te marturisesti considera-te ca un criminal si poarta-te ca atare n gesturi, n nfatisare si n
felul de a gndi. ine-ti ochii plecati spre pamnt si daca se poate, uda cu lacrimile tale picioarele
judecatorului si doctorului, ca si pe ale lui Hristos.
Ascultarea naste smerenia iar smerenia liberarea de patimi fiindca Domnul si-a adus aminte
de noi ntru smerenia noastra si ne-a izbavit de vrajmasii nostri. (Psalmi 135,22-23)
Constiinta sa-ti fie oglinda n care sa-ti privesti supusenia, si-ti va fi de ajuns.
Am vazut un ucenic ntrerupnd cuvntul proestosului sau si am pierdut orice nadejde ca va mai
putea fi vreodata cu adevarat supus, caci mi-am dat seama ca n-a cstigat din aceasta supunere
smerenie ci mndrie.
Fii atent atunci cnd esti mpreuna cu fratii sa nu te srguiesti a te arata pe tine mult mai drept
dect ei n vreo privinta oarecare altfel vei savrsi doua rele: n primul rnd i vei rani pe aceia
prin mincinoasa si falsa ta srguinta, iar n al doilea a rnd, tie nu-ti vei dobndi dect numai
slava desarta.
Fii srguincios cu sufletul nearatnd aceasta prin trup, prin nfatisare, cuvnt deschis sau
subnteles. Fa asa, doar daca ai ncetat sa-ti dispretuiesti aproapele. De esti nsa plecat spre
aceasta, fa-te fratilor tai asemenea si nu te deosebi mndrindu-te prin mincinoasa nchipuire de
sine.
Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai, caci ei cauta sa te adape
din izvorul ce curata orice desfrnare. De abia atunci va rasari n sufletul tau curatia desavrsita,
iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta.
Chip al desavrsitei supuneri sa ne fie, o prieteni, argintul viu, caci el coborndu-se dedesubtul
tuturor, ramne totusi curat de orice ntinaciune.
Cei ce s-au facut slujitorii altora, traiesc cu trupul ntre oameni dar mintea lor bate prin rugaciuni
la poarta cerului.
Trebuie sa ne ncredem cu tarie n cei ce au primit n Domnul grija de noi chiar daca ne-ar
porunci unele lucruri care ni se par potrivnice si vatamatoare mntuirii noastre, caci mai ales
atunci se probeaza credinta noastra n ei ca ntr-un cuptor al smereniei. Iar semnul credintei

celei mai desavrsite este acela de a ne supune fara crtire poruncilor parintelui nostru, chiar
cnd vedem ca ele sunt potrivnice celor nadajduite de noi.
Smerenia se naste din ascultare, iar din smerenie dreapta socoteala. Din discernamnt se
naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta prevederea. Cine deci oare, nu va alerga
atunci pe drumul acesta al smereniei vaznd cte bunatati i pregateste aceasta? Despre aceasta
mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: Gatit-ai saracului ascultator ntru bunatatea
Ta, Dumnezeule venirea Ta ntru inima lui. (Psalmi 67,11)
Simtind unii ascultatori ngaduinta proestosului, s-au nselat pe ei cerndu-i acestuia ascultari
sugerate de ei nsisi. Unii ca acestia sa cunoasca nsa ca n felul acesta au pierdut cu totul cununa
muceniciei deoarece ascultarea adevarata este renuntarea la orice fatarnicie si dorinta proprie.
Mergi, vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu, i-ati crucea si ndura cu staruinta viata de obste a
fratilor si fara ndoiala, vei dobndi comoara n ceruri.
Adu-ti aminte nencetat de cuvintele celui ce a spus: Cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va
mntui. (Matei 10,22) si mergnd, sa alegi de e cu putinta pe cel pe care socotesti ca nu e altul
ntre oameni mai sever si mai aspru ca sa te deprinda ntru umilinta. Astfel staruind, bea n
fiecare zi doctoria umilirii si a dispretului, cum ai bea mierea si laptele. Si daca unul ca acesta ar
petrece n nepasare, ce voi face? Chiar de l-ai vedea curvind sa nu te desparti de el, ci zi n
sinea ta: Prietene cu ce scop ai venit aici? Atunci vei vedea pierind din tine mndria si
nvrtosarea furioasa.
Cei din obste sa pretuim mai mult ascultarea dect nevointa caci cea din urma ne nvata
mndria pe cnd prima ne nvata smerenia.
De esti mndru alege-ti un povatuitor aspru si sever, iar nu blnd si ngaduitor. Iar cnd fara
ncetare te ocaraste, arata-i nca si mai multa credinta si dragoste si prin aceasta vei cunoaste ca
Duhul Sfnt locuieste nevazut n sufletul tau si ca puterea Celui Preanalt te-a umbrit. Dar sa nu
te mndresti pentru ca nduri ocarile si necinstirile stapnului tau, ci mai vrtos tnguieste-te
caci fara ndoiala ai facut ceva vrednic de ocara ntartndu-l asupra-ti.
Eu cred ca trebuie sa pastram tacerea n fata tuturor necinstirilor ce ni se aduc, caci, acesta este
momentul cnd putem dobndi mare cstig; cnd nsa este ocart altul, trebuie sa-i luam
apararea pentru a pastra legea pacii si a dragostei ce ne mpreuna.
Cel ce alearga spre nepatimire si spre Dumnezeu socoteste pierdute toate acele zile n care n-a
fost ocart si batjocorit; dupa cum arborii, cu ct sunt mai mult batuti de vnturi, cu att si nfig
mai adnc radacinile, asa si cei ce traiesc n ascultare, dobndesc o ntarire sufleteasca de
neclintit.
Ascultarea este un suprem act continuu de vointa; viata n simplitate e cea fara complexitati si
ntrebari inutile care o micsoreaza ca traire din iubire. Toate ntrebarile, complicatiile si
problemele sunt eliminate prin acceptarea este neconditionata a voii povatuitorului, cel ce
asculta avnd o singura datorie sa asculte si sa mplineasca ntocmai ceea ce i se cere. Prin
povatuitor asculta de Dumnezeu ale Carui voi i se fac concrete prin acela. De aceea nu mai are
nici o frica de primejdii sau de moarte, fiind ncredintat ca se afla sub directa atentie si grija a lui
Dumnezeu caruia i mplineste voia. Pe toate le vede bine pentru ca nu vede nici o primejdie.
Merge cu ochii nchisi, deplin convins prin credinta ca nu i se va ntmpla nimic rau ci ca situatiile

extreme n care este pus sunt doar pentru a-i ncerca credinta. La baza acestei taieri a voii este de
fapt o mare si o continua voire sau hotarre de autodepasire a ego-ului, a ezitarii, a necredintei.
n fiecare clipa moare individul care-si face vreo voia de-a sa.
Lepadarea discernamntului, a alegerii proprii sta n a accepta pe unele ce par rele, ca bune
precum Avraam mplinind porunca de a-l njunghia pe fiul sau si-a mbogatit fara sa judece
ascultarea pe care o avea de la nceput. Ascultarea de Dumnezeu vine din bogatia ntelegeri
adevarate a ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si mbogateste aceasta ntelegere prin
experienta continua ce o face cel ce asculta despre propasirea sa n eliberarea de mndrie.
Ascultatorul este cel ce a respins regula proprie urmnd sfatul altuia.
Ascultarea tine locul si chiar depaseste virtutile ce tin de nevointa (post, rugaciune curata,
priveghere de toata noaptea, dormitul pe jos, etc.).
Cel ce judeca si tine seama de toate amanuntele, dispretuieste; iar cel ce dispretuieste
nesocoteste si nici nu asculta. Chiar daca nu cade n neascultare, dar nici nu mplineste cu
credinta ceea ce i se porunceste. Iar tot ce nu este din credinta, este pacat.
Ascultarea este si trupeasca dar si sufleteasca caci cei ce-au trait n singuratate desi nu se
supuneau unui om, si supuneau trupul Duhului. Deci e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteasca
mpreuna cu cea trupeasca nu-l va vedea pe domnul, caci multi supunndu-se parintilor numai
trupeste, si-au robit sufletul placerilor, de aceea cu nimic nu s-au folosit din supunerea lor caci
ramnnd patimasi nu-l vor vedea pe Domnul. domnul este nepatimitor si numai cei ce se
nrudesc cu El n aceasta l pot vedea sau simti.
Cel ce se supune se judeca si se osndeste pe sine ca neputnd din pricina starii lui pacatoase sa
nteleaga prin el nsusi cum se cuvine voia lui Dumnezeu, si judecndu-se n felul acesta, se
izbaveste de judecata lui Dumnezeu.
Cel ce mplineste voile altuia cu constiinta curata, nefacnd nimic dupa voia sa, chiar daca din
nestiinta si uitare i va lipsi ceva din cele datorate si de aceea pare celor ce privesc superficial,
vrednic de judecat, el totusi nu e osndit de Dumnezeu. De va ncerca sa nteleaga poruncile
dupa voia lui si sa le mplineasca dupa cum i se pare lui ca este mai bine, se osndeste pentru ca
si mplineste placerea sa. Facndu-si voia lui, suporta consecintele ce decurg din aceasta.
Nu este ngaduit ascultatorului sa supuna vorbei multe sau iscodirii poruncile ori faptele
pastorului, caci n acest caz dracii care pururea strnesc cugetarea la gnduri iscoditoare l
sfatuiesc cu viclenie sa faca drumul simplu n chip sucit. ntrebarile, analizele, nclinatia de a
contrazice n sfaturile si poruncile primite sunt tot felul de pretexte de amnare sau de refuz a
mplinirii lor. binele este simplu si se percepe doar cu mintea simpla, cea sucita l acopera cu tot
felul de complicatii iscodite.
Cel ce porneste la ascultare cu hotarre, se dovedeste pe de o parte barbat puternic, pe de alta,
n stare de smerenie; este tare n smerenia slujitoare. El se ncinge cu putere, dar cu puterea
smereniei, el renunta la linistea care-l odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii aproapelui.
Prin marturisire se pastreaza sufletul n sinceritate sau ntr-o transparenta deplina neavnd nimic
de ascuns sau acoperit de ntunericul minciunii, nici o umbra, ci totul n lumina.

A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti, e un semn al vietii ce se

ndrepteaza, iar a le ascunde este un semn al sufletului patimas, caci nimeni ajutnd pe hoti sau
stnd de partea curvarilor si acoperindu-i prin complicitate nu se ndrepteaza.
Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu. Nu-l dezlega, ca sa nu fie legat si
mai tare de mnia lui Dumnezeu. De nu-l voi lega eu, legaturile lui vor ramne nedezlegate ca
de ne vom judeca pe noi nsine, nu vom mai fi judecati (I Cor. 14,31). Sa nu socoteasca cineva
aceasta ca cruzime si neomenie, ci ca cea mai mare blndete si cel mai bun leac si multa purtare
de grija. Dar a suferit destul timp pedeapsa! va zice cineva. Ct? Spune-mi! Un an, doi, trei?
Dar nu ma intereseaza vremea ci ndreptarea sufletului. Arata-mi deci aceasta: de s-a strapuns la
inima, de s-au schimbat si atunci s-a mplinit totul; iar de nu s-a ntmplat aceasta, vremea nu-i
de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe ori, ci de a folosit legatura. Daca a
adus folos n scurta vreme, sa nu mai fie tinuta, iar de nu a fost spre folos n 15 ani, sa fie tinuta
n continuare. Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. Legnd duhovnicul pe cel
ce a gresit, nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se ndreapta, pe
cnd legatura lui personala cu Dumnezeu nu-i ngaduie sa simta obiectiv aceasta si omul
continua sa pacatuiasca. Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul, el crede automat ca pacatul
lui n-are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare.
Pironeste de stlpul marturisirii orice sarpe ce se misca n tine si asa l vei ucide. Cine voieste sasi faca biruitor cuvntul sau, voieste sa-l umileasca, sa-l domine, sa se impuna altuia. Desigur, el
ar putea spune ca nu voieste sa se impuna pe sine, ci adevarul, dar despre adevarul lui Hristos
ajunge sa dai marturie traindu-l si murind pentru el. El nu se impune cu argutii ale ratiunii, a
carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. Nu tine de vietuirea crestineasca a se apara si nu se
vorbeste de ea n nvatatura lui Hristos. mpotrivirea n cuvnt arata ncapatnare si mndrie,
parere nalta ea dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere n toate.
Cel singur neavnd pe nimeni care sa-i poata proba lucrul, i se pare ca a ajuns la mplinirea
poruncilor. Astfel facndu-si din nepricepere o deprindere ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si
patimile caci i lipseste din jur orice ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea
poruncilor. Cum va putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavnd pe nimeni care sa se
arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde n
ndelunga rabdare nestnd nimeni mpotriva voii sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns
nvatatura Scripturilor pentru ndreptarea naravurilor, face ca cel ce nvata tmplaria dar nu
lucreaza niciodata. nsusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei spala? Cum vei
sluji? Dect cine vei fi cel mai din urma singur de sine petrecnd?
Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mhni cnd nu te vor socoti astfel nici altii.
Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau n vreo ntinare, n vreo tulburare sau lenevire la
rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din ascultare, ci sa nteleaga ca aceasta li se ntmpla
din iconomia dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adnca smerenie.
Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta daca ti le-ar dezvalui
cineva. Desigur, spunndu-le tu nsuti vei trece prin clipe de mare rusine nsa cu rusinea pe care
o suferi lovesti pacatele care-ti produc rusinea si nlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este
trecatoare, dar rusinea obiectiva a ramnerii n pacatul nemarturisit e durabila si se adnceste
mereu.

La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mndria si pornirile spre placere prin ascultare. n
ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor.
Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa nenfrnare.
Daca orice corabie se poate neca chiar avnd crmaci iscusit, n mod sigur se va neca neavnd
deloc.
Cel smerit si ascultator nu slujeste patimii nchipuirii de sine.
Semnul smereniei este rabdarea desavrsita a defaimarii.
nsusirea slavei desarte a monahului e ca vrea sa fie slavit pentru virtutile sale, iar propriu trufiei
este a se nalta pentru faptele sale si a-i dispretui pe ceilalti. A celor din lume este ca vor sa fie
slaviti pentru frumusete, bogatie, stapnire si pentru inteligenta.
Nu-i usor a ne izbavi de slava desarta, dar se izbaveste cineva prin lucrarea ascunsa a virtutilor si
prin luarea aminte deasa. Semnul izbavirii e a nu mai tine minte raul celui ce ne-a vorbit de rau.
Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita nflorind pna si la mormnt n vesminte, mirodenii,
convoaie si cntari (cu ocazia nmormntarii cu mare pompa; aceasta se vede si n monumentele
costisitoare pe care si le cladesc unii ct sunt n viata).
Fiecare virtute este capabila sa nasca slava desarta; aceasta mpletire tine de o etapa nca
nedesavrsita a firii noastre. Patima este att de mpletita cu firea, nct ni se pare ca luptnd cu
patima, luptam cu firea noastra si vedem n aceasta o greutate. Numai o ntelegere adnca a firii
noastre ca regasindu-se deplin cnd se uita pe sine, sau se preda total lui Dumnezeu si semenilor,
ne scoate din aceasta stare contradictorie si chinuitoare pentru a ne ridica la starea paradoxala
suprema, fericita si conforma cu ea, la starea n care nu mai esti prin tine, ci prin Dumnezeu, prin
Cel ce te iubeste si pe care l iubesti desavrsit.
E propriu celor naintati sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile, dar e propriu celor sfinti si
cuviosi sa treaca nevatamati prin laude.
Sa ne ferim sa fim laudati ct si de a ne ferici unii pe altii n fata. Cea de-a doua este a
lingusitorilor si a celor miscati de draci, prima a usuraticilor. Cel de-al doilea este ca un stricator
al bunatatilor ngerul diavolului; cel dinti este un mostenitor nesocotit, pregatit sa piarda
ndata ostenelile. Amndoi lucreaza mpreuna pierderea reciproca.
Cnd vei auzi pe aproapele si prietenul tau ca te-a defaimat n dos sau chiar fiind tu de fata,
atunci si numai atunci arata-i iubire si manifesta-ti dragostea fata de dnsul.
Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor, dar mai mare e a respinge lauda dracilor.
Nu cel ce se dispretuieste si se defaima pe sine arata ca este smerit caci cum nu se va suporta
cu usurinta pe sine, ba nca prin aceasta se va si mndri, ci acela care ocart fiind de altul nu-si va
mputina iubirea catre dnsul. (Cel smerit nu se tulbura cnd e nedreptatit si nu se ngrijeste sa-i
convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.)
Nu te compara cu cei pacatosi, ci mai degraba cu cei naintati n virtuti, caci masurndu-te cu cei
dinti vei cadea n groapa nchipuirii de sine; nsa masurndu-te cu cei din urma vei nainta spre
naltimea smereniei.

Slava desarta se foloseste de darurile naturale si prin acestea de multe ori i-a dobort pe
nenorociti. Cel ce se mndreste cu darurile sale naturale (inteligenta, nvatatura, cititul limpede,
elocinta, cu destoinicia si cu toate celelalte pe care le are fara nici o osteneala, nu-si va putea
nsusi niciodata bunatatile mai presus de fire; caci cel necredincios n putine, va fi necredincios si
n multe si stapnit de slava desarta.
nceputul lepadarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii, mijlocul ei este oprirea
tuturor lucrarilor gndite ale slavei desarte, iar sfrsitul este ndeplinirea fara nici un regret cele
ce tin de necinstire naintea multimii oamenilor.
Cel ce are grija de limba se dovedeste lucrator al virtutilor, iar nepedepsirea limbii arata
desertaciunea din el.
Nu-ti ascunde rusinea pe motiv ca fu vrei sa dai prilej de poticnire; trebuie avut n vedere si felul
pacatului, caci nu este nevoie totdeauna de aceeasi doctorie.
Cnd vezi un gnd n tine ispitindu-te cu slava desarta, cunoaste limpede ca-ti pregateste
rusinea.
Cnd laudatorii, mai bine-zis amagitorii ncep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea
faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednic de cel spuse sau facute.
Cei simpli nu sunt cuprinsi de aceasta otrava caci slava desarta este lepadarea simplitatii si o
prefacatorie continua.
Mndria este tagaduirea lui Dumnezeu, dispretuirea oamenilor, maica a osndirii, nepoata a
laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, naintemergatoarea iesirii din
minti, pricinuitoarea caderilor, izvor al mniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, radacina hulei.
Cel ce sufera de nchipuirea de sine nu traieste ancorat n realitate. Toata imaginea este sa este
un fum care-l intoxica. El iese din legatura cu Dumnezeu si cu oamenii care sunt singura realitate
ce-l tine si pe el n real.
Unde s-a produs caderea, acolo s-a salasluit mai nainte mndria, caci al doilea lucru este
vestitor al celui dinti.
Cel ce se nalta cu cugetul, se mpotriveste cu cuvntul, dar cel smerit nu stie sa se mpotriveasca
nici cu privirea. Monahul semet contrazice cu tarie spusele altuia. Barbatul mndru iubeste
stapnirea si cu toate ca-i constient prin aceasta ca-si agoniseste pieirea, totusi nu se ncumeta
sa-si paraseasca naravul.
Cel ce respinge mustrarea cuibareste patima n sufletul sau, iar cel ce-o primeste s-a dezlegat de
legatura ei.
Celor mndri le este folositoare ascultarea cu supunere, o viata aspra si lipsita de orice cinstiri
precum si citirea faptelor celor mai presus de fire ale Parintilor. Doar asa va mai fi poate vreo
speranta de mntuire si pentru acesti nenorociti.
Sa ne cercetam pururea pe noi nsine si sa nu ncetam niciodata ane compara cu parintii si
luminatorii dinaintea noastra si atunci vom vedea ca nu le-am urmat nici macar un pas, nu neam pazit fagaduinta ci ducem nca o viata lumeasca.

Trufia lucreaza uitarea greselilor, caci aducerea aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei
cugetari. (Uitarea greselilor pricinuieste uneori nchipuirea de sine, alteori nesimtirea. Uitarea de
sine din mndrie da aparenta unei cunoasteri de sine caci sinea cunoscuta prin mndrie, e o sine
de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cnd sinea cunoscuta prin smerenie
este sinea afundata pe veci n temeiul neclintit si adevarat care este Dumnezeu. Cel mndru,
nestiind de pacatele sale nu se deosebeste de Dumnezeu n nchipuirea sa si deci nu-si vede
fundamentul sau; cel smerit stiind de greselile sale sau de micimea sa, si vede fundamentul sau
care-l sustine totusi pe veci, iertndu-l. rupta de realitate, mndria o contraface prin nchipuire,
traieste ntr-o fantasmagorie, ntr-o nalucire prelungita. Golit de toate, cel mndru si nchipuie,
se autoiluzioneaza ca ar avea ceva; ntunecat fiind, crede ca se afla n lumina dar bogatia lui
nsasi e saraca si n lumina ei el nu vede nimic real, nimic consistent.)
Nepoatele mele sunt caderile duhovnicesti: mnia, clevetirea, hula, fatarnicia, ura pizma, viata
dupa o regula proprie, mpotrivirea n cuvnt, neascultarea, razvratirea. Un singur vrajmas avem
asupra caruia nu avem putere; ti-l spunem pentru ca suntem biciuite de el. El consta n a te
defaima pe tine nsuti n chip sincer naintea Domnului. Atunci abia sa ne socotesti ca pe o pnza
de paianjen.
Sa ndrazneasca patimasii care se smeresc caci chiar de vor cadea n toate gropile si vor fi
vatamati prin toate modurile si se vor mbolnavi de toate bolile, nsa dupa nsanatosire vor fi
tuturor doctori si luminatori, sfesnice si povatuitori nvatnd chipurile de vindecare a fiecarei boli
izbavindu-i astfel pe cei ce bolesc prin experienta lor.
Nu te lauda, o omule cu o bogatie pentru care n-ai depus nici o stradanie, caci cunoscnd
dinainte Miluitorul nostru vatamarea si pieirea spre care mergi ti-a trimis aceste daruri fara a
cere n schimb vreo plata.
Nimicitoarea tuturor patimilor este smerita cugetare, caci cei ce au cstigat-o pe aceasta le-a
biruit pe toate. Nascatoarele tuturor patimilor sunt placerea si viclenia; cel ce le tine pe acestea
nu-l va vedea pe Domnul, dar nu vom avea nici un folos de ne vom nfrna de la una fara s-o
nlaturam si pe cealalta.
Cel ce-si nchipuie ca e ceva si-i nvata pe altii lucruri a caror experienta nu o are nici prin fapta
nici prin cunoastere ndelungata, sufera de doua boli si de doua orbiri: de nchipuire de sine si
slava desarta, de nesimtire si de ignoranta. Daca mai are si lacomia pntecelui va fi trt n
patimile de rusine si va auzi cuvntul Mntuitorului: Doctore, vindeca-te pe tine nsuti.(Luca
42,3)
Cnd i vedem pe unii iubindu-ne n Domnul, sa ne pazim nendrazneti mai ales fata de ei caci
nimic nu obisnuieste sa risipeasca dragostea si sa pricinuiasca ura ca ndrazneala. Mergi la
prietenii tai cu cuviinta si de vei face asa te vei folosi si pe tine si pe ei, caci sub masca iubirii
sufletul leapada frul pazirii sale.
Cel care vietuieste fara a fi supus unui superior nu poate dobndi smerenia dintru nceput
deoarece tot cel ce se conduce singur si nchipuie ca este destul de ntelept ntru aceasta arta de
a trai n singuratate.

Dracii mai au un viclesug subtire pe care cei nepriceputi nu-l simt si anume: dupa ce ne-au
ndemnat sa spunem sau sa facem ceva necuvenit, iar noi nu ne-am nvoit, ne ndeamna sa
aducem multumire plina de mndrie lui Dumnezeu.
Toti cei ce voim sa ne apropiem de Domnul sa o facem n chip simplu si neprefacut, fara viclenie,
iscodire ca si cum ar veni la lectiile unui nvatator. Caci El fiind simplu si necompus voieste ca si
sufletele ce vin la El sa fie simple si nevinovate. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara
smerenie. Vicleanul este cel ce-si nchipuie ca din nfatisarea din afara si din cuvinte cunoaste
gndurile cele aflate n inima.
Trebuie sa nu-ti cntaresti propriile fapte, sa nu le observi, ci sa fie ca si cum n-ar fi. Sa nu te
dedublezi prin constiinta valorii tale aceasta e smerenie si simplitate n acelasi timp.
Nevicleana e firea curata a sufletului care n ntlnirile cu toti se poarta asa cum a fgst zidita.
Viclenia este cuget ratacit, mincinoasa crmuire de sine, ncalcarea juramintelor, cuvinte
mestesugite, perfide, intentii ascunse si camuflate, dusmana marturisirii pacatelor, cuget
ntortocheat, ndaratnicie prosteasca, dorinta de a trai dupa o regula proprie, pricinuitoare a
rsului atunci cnd sunt mustrate pacatele, descurajare ce duce la nebunie, evlavie prefacuta,
viata draceasca.
Viclenia este o stiinta, sau mai vrtos o urciune draceasca, straina ntru totul de adevar care
socoteste ca nu-i vadita celor multi.
Caderea i-a nteleptit adeseori pe multi nraiti daruindu-le acestora fara voie nerautate si
mntuire.
Cel ce s-a smerit nlauntrul sau nu e furat de buze caci ceea ce nu are vistieria, nu se scoate pe
usa.
Cei mai multi ne numim pe noi nsine pacatosi si poate ca si suntem, dar ceea ce probeaza inima
cu adevarat este primirea defaimarii. (Cel ce poate rabda cuvntul aspru al unui om urcios si
nentelept pentru Dumnezeu si pentru a linisti atmosfera, fiul pacii se va chema si unul ca acesta
poate dobndi pacea sufletului si a duhului cercarea si dovedirea smereniei se face prin
necinstire.)
Cel ce alearga spre limanul nenviforat al smereniei, nu va nceta sa cugete si sa nascoceasca tot
felul de planuri, cuvinte, gnduri, de mestesugiri, iscodiri, cereri si rugaciuni pna ce , cu ajutorul
lui Dumnezeu si prin purtari tot mai smerite si mai simple va scapa vasul sufletului sau de marea
pururea bntuita de furtuna a nchipuirii de sine.
Unii iau ca pricina de smerita cugetare relele facute nainte, biciuind prin ele nchipuirea de sine;
altii se umilesc prin lipsurile de toate zilele, unii doboara prin ncercarile, bolile si prin greselile
de zi cu zi naltarea lor. altii si-au facut din lipsa darurilor maica darurilor. (Cel sarac e cel mai
bogat daca-si cunoaste saracia.)
Cunoasterea e ntelegerea neclintita a masurilor proprii si amintirea nemprastiata a greselilor
celor mai subtiri.
Daca chipul celei mai de pe urma mndrii este a fatari virtuti pe care nu le avem, apoi semnul
celei mai adnci smerenii este sa ne nfatisam ca vinovati pentru pacate ce nu sunt ale noastre,
de dragul dispretuirii.

Sa preferi sa-i superi pe oameni, dect pe Dumnezeu, caci se bucura vazndu-ne alergnd spre
necinstiri ca sa strmtoram prin acestea si sa pierdem nchipuirea desarta de sine. nstrainarea
este chipul cel mai bun al acestei nevointe caci numai cei cu adevarat mari pot rabda sa fie
batjocoriti de ai lor.
Deoarece noi cu greu ne nvoim sa ne smerim, Domnul a rnduit in purtare de grija si aceasta:
nimeni nu-si poate vedea ranile sale precum le vede aproapele sau, de aceea trebuie sa fim
recunoscatori pentru nsanatosirea noastra, nu noua ci aceluia si lui Dumnezeu.
Trebuie sa ne osndim si sa ne ocarm pe noi nsine nencetat ca prin micsorarea noastra sa
lepadam pacatele fara de voie. (Este un mijloc de a ascuti constiinta de noi nsine, de neputinta
noastra.)
Cta vreme pacatuim ntru cunostinta nu este smerenie n noi.
ncrederea n sine si luarea deciziilor de unul singur i este celui smerit o greutate greu de
suportat, pe ct i este celui mndru porunca altuia.
Cunoscnd Stapnul ca putem ntipari chipul virtutii sufletului prin purtarea cea din afara, lund
un stergar ne-a aratat calea smereniei, caci sufletul se face asemenea lucrarilor din afara si lund
chipul celor ce se fac cu trupul se ntipareste de ele.
Smerenia si fara fapte ne pune naintea lui Dumnezeu, dar fara ea, desarte sunt toate faptele
noastre, caci preschimbarea mintii noastre o voieste Dumnezeu. n minte ne facem buni si n
minte ne facem netrebnici.
Daca mndria i-a facut pe unii din ngeri draci, negresit smerenia poate face si din draci ngeri.
Drept aceea sa nu sovaie cei ce au cazut.
Putem nsira mai multe fapte sau cai care duc la smerenie, fara ca ele sa fie semne precise ale
dobndirii ei: saracia sau neagonisirea, nstrainarea, ascunderea ntelepciunii ce o avem, grairea
nemestesugita, simplitatea, sinceritatea n vorbe, cersitul milosteniei, ascunderea neamului bun,
izgonirea ndraznelii, ndepartarea de flecareala. Nimic nu poate smeri mai mult sufletul ca
starea saracacioasa si modul de viata n care cersesti depinznd de mila altora.
Sa-ti fie tie chipul si pasirea, haina, scaunul, asternutul, hrana si toate celelalte potrivite
smereniei la fel cuvntul si purtarea. Toate acestea sa arate smerenia ta.
Primejdios lucru este a iscodi cu dinadinsul lucrarile lui Dumnezeu; iscoditorii plutesc n corabia
mndriei si a nchipuirii de sine!
Maica supunerii este dispretuirea de sine si dorinta cu orice pret a sanatatii.
Daca culmea slavei desarte sta n a face cineva schime si fapte fatarnice chiar cnd nu-i nimeni
de fata care sa-l laude, semnul lipsei slavei desarte se arata n a nu se lasa cineva niciodata furat
cu cugetarea de prezenta celor ce-l lauda.
Pe ct de multa credinta n el vede ntistatatorul la supusii sai si la altii din afara, pe atta
trebuie sa se pazeasca pe sine cu toata grija n cele ce le face si le spune caci stie ca toti privesc la
el ca la o icoana pilduitoare si socotesc cele spuse si facute de el ca la dreptar si lege.
Multi au socotit, din pricina tacerii crmaciului ca plutesc bine pna ce s-au izbit de stnca.

Daca cineva mustrat ndeosebi nu se rusineaza, va face si din mustrarea n fata mai multora
prilej de nerusinare urndu-si de bunavoie nsasi mntuirea sa.
nti de toate sa fie ntrebat cel vinovat care au fost faptele lui dupa felul lor, pentru doua
motive: ca prin marturisire sa se simta totdeauna mpuns n constiinta i sa ramna fara
ndraznire, si ca cunoscnd ce rani are sa fie trezit la iubirea noastra.
Ia seama sa nu cercetezi cu de-amanuntul lucrurile cele mai mici caci nu vei fi urmator lui
Dumnezeu& (Nu sili pe cel ce te-a ascultat de la primul cuvnt cu cearta, ci fa-ti al tau cstigul pe
care l-a aruncat el.) Caci mai mult dect ndreptarea lui ti va fi tie nepomenirea raului. Lund de
la Dumnezeu slujba de a nvata si nefiind ascultat, ntristeaza-te n cuget dar nu te tulbura la
aratare caci ntristat de el nu te vei numara cu cel ce nu te-a ascultat, dar tulburndu-te vei fi
certat pentru acelasi lucru. Primind slujba de a porunci, pazeste treapta ta si nu trece cu tacerea
cele de trebuinta pentru faptul ca vezi mpotrivire, caci pentru cei ce asculta vei lua plata pentru
roadele lor, iar celor ce nu asculta sa le ierti toate si vei lua la fel de la Cel ce a zis: Iertati si vi se
va ierta voua.
Aceeasi mncare le pricinuieste adeseori unora rvna, altora dezgustul. Trebuie tinut seama la
aruncarea semintei de cele de fata: de timp, de persoana, de calitate, de cantitate.
Unii cnd preiau o conducere pierd n timpul acesteia bogatia virtutilor capatate anterior n loc
sa sporeasca, deoarece se umplu de slava desarta si de iutime.
Cnd ascultarea o cere nu trebuie sa mai existe frica de moarte!
n marturisire se arata vointa de a depasi pacatul; nu ajunge numai o parere de rau interioara.
Sa nu-i nveti pe cei simpli si nevinovati cele mestesugite si subtiri, ci mai vrtos ndruma-i la
simplitate.

Patimi ispite

ti poruncesc sa nu ma tulburi cu cererea unei convorbiri caci nu fac deosebire ntre oameni att
timp ct traiesc!
A raspunde raului cu rau, a cauta satisfacerea placerii, da impresia ca ntareste fiinta noastra. Pe
aceasta se ntemeiaza argumentarea paruta rationala a ispitei. Trebuie sa demascam falsitatea
acestei argumentari aratnd ca ntarind prea mult trupul, ntarim pentru un timp ceea ce este
pieritor slabanogind nsa n acelasi timp puterea si libertatea noastra ca subiect. Peste tot cei doi
batrni vad mntuirea omului prin a ceea ce este netrecator n fiinta lui. Cel bun este tare si
puternic: savrsirea binelui este o ntarire reala a existentei; ontologicul deplin implica eticul
Hristos ntareste pe om pe cruce comunicndu-ne taria Lui de a suporta si noi greutatile si
ispitele, ne face si fiinta noastra tare pentru ca o face buna.
Ispita ca o samnta a raului este primita de om prin cedarea lui, prin faptul ca nu lupta ca sa nu
se semene ea n el. Omul primeste ispita printr-un act de slabiciune, este o cedare n fata falsei
argumentari.

ngerii rai demonii, pot face rau oamenilor prin distrugerile de produse n natura deoarece
exista posibilitatea de lucrare tainica a spiritului asupra naturii.
Omul pacatos este ros de patimi ca de niste viermi, este sfsiat de ele traindu-si starea de
descompunere prin ele. Este nchis de ele n temnita egoismului sau ntunecat. Sub masca
satisfactiilor de scurta durata ca niste spasme, oferite de lume, se ascunde o mare nefericire.
Daca ne-am departat de rele si ne-am nstrainat de mestesugarul lor diavolul, cu noi este
Dumnezeu. Daca ni s-a facut amara dulceata lumii si ni s-a ndulcit dorinta de faptele cele bune
avnd totdeauna vietuirea n ceruri (Filipeni 3,20), cu adevarat cu noi este Dumnezeu. De vedem
pe toti oamenii ca pe unul si toate zilele deopotriva, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Daca-i
iubim pe cei ce ne osndesc, ocarasc, dispretuiesc si ne pagubesc ca pe cei ce ne iubesc si ne
lauda, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Semnul de a fi ajuns cineva la masura aceasta este ca
l are ntotdeauna cu sine pe Dumnezeu caci de fapt Dumnezeu chiar este totdeauna cu el, iar cel
ce nu este n felul acesta si nu-l are pe Dumnezeu cu sine, le va avea negresit pe cele ale celui
potrivnic si urmarea o cunosc toti cei ce au minte.
Este propriu celor desavrsiti sa lase gndul sa intre n inima lor ca apoi sa-l scoata, tu nsa nu
lasa focul n padure ca sa nu o arda. Nu lasa sa-ti ia hainele ca sa nu fii nevoit sa le iei napoi cu
mare lupta si sudoare. Deci nu te juca cu tulburarea caci sigur nu vei ramne neclintit n aceasta
lupta!
n ceea ce priveste boala ta, daca trupul primeste hrana n fiecare zi si totusi slabeste, atunci
este de la draci.
Cnd ne nchipuim persoane cu care ne certam avem de-a face cu ispita despartitoare a
diavolului din pricina mndriei sau a ambitiilor noastre din pricina ca ne amintim de niscai jigniri
ce ni s-au adus. Cnd ne nchipuim persoane care strnesc n noi pofta desfrului care n betia ei
uita de toate, avem de-a face cu miscari iscate n noi de mbuibarea care-i stapnita si ea de
egoismul lor. Ispitele din placere ne vin noaptea iar cele de mndrie ziua.
Ispitele semanate de draci ndeamna la pacate care la nceput par dulci dar pe urma lasa o
amaraciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor n vicii. Omul are o dulceata n sine si
o raspndeste si n afara; omul bun i ndulceste pe toti pe masura bunatatii lui, de aceea toti
sfintii comunica o dulceata sufleteasca. Omul rau i amaraste si i agita pe toti. Att bunatatea
ct si rautatea au o forta iradianta: de aici se vede ca atunci cnd cineva devine rau fara sa fi
suferit vreo influenta vazuta pe masura rautatii lui, trebuie sa fi primit aceasta influenta de la
fiintele nevazute.
Ai pacatuit? Linisteste-te din tulburarea pacatului si nu lua n seama cele rele, ci cele bune caci
cel bun ia n seama cele bune, iar cel rau cele rele (Mt.12,35). Ridica-te iarasi sustinut de mna
lui Dumnezeu si sa nu crezi gndurilor tale caci dracii ti arata lucrurile precum voiesc ei. Asigurate deci mpotriva lor caci sunt cumplit de rai si plini de furie mpotriva noastra Domnul sa-i
alunge pe ei degraba de la tine!
Pizma diavolului orbeste inima ta ca sa cugeti cele rele n locul celor bune si cele amare n locul
celor dulci si asa sa ai parte de osnda mpreuna cu cel ce zice binelui rau si dulcelui amar si cu
cel ce socoteste lumina ntuneric si ntunericul lumina (Isaia 5,20). (Aceasta este minciuna care
nu mpiedica numai cunoasterea realitatii, ci conduce viata celui ce o sustine sau si-o nsuseste si

celor amagiti de el pe drumul fals, pe drumul esecului lor, al strmbarii fiintei umane, a slabirii ei
si a unirii ei cu nefiinta. Lund ntunericul drept lumina toata fiinta se scufunda n ntuneric
nemaivaznd nici un sens al existentei, toata fiinta se cufunda n felul acesta n non-sens).
Trebuie oare sa mbrac vesmnt rnduit anume pentru slujba Liturghiei, sau sa sa-mi acopar
cu o haina pna la calcie? Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care i face placere
lui Dumnezeu. Haina pna la calcie nseamna omorrea madularelor. Spune-mi frate, daca omul
poarta o porfira ntreaga din matase si este desfrnat, l curateste cumva vesmntul de curvie
sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O
singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam pe cea a curatiei.
nsasi retinerea de la pacate nseamna izbavirea de ele caci aceasta aduce taria manifestata de
ea si o transformare n fiinta omului, dat fiind ca retinerea nseamna o frica continua de
Dumnezeu, un fel de traire a puterii lui n om.
Rabdarea bolilor si a necazurilor cu sentimentul ca sunt o certare a lui Dumnezeu spre
ndreptare si nsanatosire, produce si ea o mutatie treptata n fiinta omului mpreunata cu
scaparea de pacate prin retinerea de la ele. Pacatul si virtutea sunt stari totale ale fiintei umane
care se modifica prin liberul arbitru al omului. Acolo unde se neaga pacatul si virtutea se neaga
libertatea si putinta de schimbare n bine sau n rau a firii omenesti prin libertate omul fiind
considerat ca o bucata a naturii n care se mplinesc legile firii fara voia lui.
Sunt tulburat de patimile sufletului meu; spune-mi pentru Dumnezeu ce sa fac ca sa ma usurez
de ele? Frate, cel ce voieste sa se mntuiasca si doreste cu dinadinsul sa fie copilul lui Dumnezeu
sa agoniseasca: smerenie, supunere, ascultare si nendrazneala. Ia seama ca ai spus: Ce sa fac?
si iata ca ti-am zis! Si ti dau chezasie ca nu vei mai fi stapnit nici de vrajmasi, nici de patimi.
Semnul nvoirii sta n a place acel lucru omului si a se ndulci n inima lui cugetnd la el cu
placere. Iar cnd cineva se mpotriveste gndului si lupta cu srguinta sa nu-l primeasca arata ca
nu primeste nvoirea ci mai vrtos o respinge, iar aceasta lupta pricinuieste omului probare si
sporire.
Cnd cineva este ispitit de pofta sa, este semn ca n-a avut grija ci si-a lasat inima sa se pogoare
la cele savrsite de el mai nainte si astfel si aduce singur asuprasi mnia din pofta proprie.
Diavolul cauta sa puna stapnire pe om prin toate pacatele si patimile. Omul este chemat sa
lupte pentru a scapa de orice forma de stapnire a lui pentru ca nlaturnd orice acoperis al celor
relative care l pot stapni sa se afle n comuniune nemijlocita cu Dumnezeu Cel absolut nesupus
planului celor relative, libertatea iubirii depline, Dumnezeu fiind iubire, nu-l face pe om rob, nu-l
stapneste propriu zis. Cnd omul ajunge sub vreo stapnire, s-a despartit de Dumnezeu , s-a
supus domniei fortelor inferioare care ntrerup legatura cu Dumnezeu.
Demonii ti aduc gnduri ispititoare pentru ca nu le cunosti rafinatele uneltiri, sau Dumnezeu i
lasa sa faca aceasta pentru a spori si tu n cunoasterea subtilitatilor binelui ce se opune
subtilitatilor mincinoase ale raului.
Pazeste-ti limba de la grairea desarta, pntecele de placere, iar pe aproapele pazeste-l de mnia
ta. Agoniseste nendraznirea, nepretuirea de sine, dragostea fata de toti si tinerea lui Dumnezeu
n minte gndindu-te ca curnd te vei arata n fata Lui. Sa le ai pe toate acestea n tine si
pamntul tau va aduce cte o suta roada lui Dumnezeu.

Alungarea patimilor patimile sunt necazuri si Domnul nu ne-a ferit de ele ci a zis: n ziua
necazului cheama-Ma pe Mine si te voi izbavi si Ma vei slavi. deci n orice patima nimic nu e mai
de folos dect a chema numele lui Dumnezeu. Ct despre mpotrivirea n cuvnt, ea nu este cu
putinta oricarui om, ci numai celor puternici carora dracii li se supun, caci daca vreunii din cei
neputincigsi ncearca una ca aceasta, dracii si rd de el ca de unul ce vrea sa se mpotriveasca
aflndu-se deja sub puterea lor. La fel certarea lor este cu putinta numai celor mari care au
putere, noua celor slabi nu ne este dat dect sa alergam la numele lui Iisus caci patimile sunt
draci dupa Sfnta Scriptura si acestia ies n numele lui Iisus. Deci ce voiesti mai mult de att?
Dumnezeu sa te ntareasca si sa-ti dea putere n frica Lui.
Daca mannca cineva vreo mncare si se vatama la stomac, la splina sau la ficat si prin ngrijirea
si priceperea doctorului se vindeca, numai e cu negrija de sine ca sa nu-l ajunga ceva si mai rau,
ci si aduce aminte mereu de primejdia dinainte cum a spus si domnul celui vindecat de El: Vezi,
te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti ceva mai rau.
Raul nu se poate desfiinta cu rau niciodata!
Exista o pace din partea patimilor de scurta durata este multumirea fiarei care s-a saturat, e
pacea trupului obosit de spasmul placerii, dar patima se va trezi din nou.
Cnd te lupta vreun gnd rau cheama fara tulburare numele lui Dumnezeu si va fi alungat acel
gnd.
Ce sa fac, caci sunt tulburat de razboiul lacomiei pntecelui, al iubirii de argint si al altor
patimi? Cnd te razboieste patima lacomiei lupta cu toata puterea pe care o ai dupa Dumnezeu
ca sa nu dai trupului ce pofteste, iar fata de iubirea de argint, la fel. Pna ce te necajeste razboiul
sa n-ai nimic de prisos peste haina. Lupta-te tot asa n ceea ce priveste vasele si n cele mai mici
lucruri.
Cel ce ncepe sa nainteze n bine este mpresurat de pizma si mnia diavolului, dar si a multor
oameni prin care el lucreaza.
Voile despartite de voia lui Dumnezeu nu sunt voi deplin libere, ele nu sunt voia cea adevarata
caci aceasta este robita de mndrie ori de alte patimi. Ea este multipla caci tu nsuti esti sfsiat
supunndu-te cnd unui stapn, cnd altuia, neputnd avea nici o consecventa. Voia cea
adevarata se afirma cnd afirma voia lui Dumnezeu. Atunci este omul cu adevarat liber si unitar,
sau el nsusi, caci face permanent ceea ce corespunde subiectului sau ca fundament vesnic al
existentei sale fericite n fundamentul ultim al lui.
Cele contrare firii sunt patimile; fara ele poate omul trai caci nu fac parte din fire, deci parasindule pe acestea pentru Dumnezeu, nu da ceva din ceea ce i este necesar, dar cel ce da din ale firii
sale, aduce o jertfa lui Dumnezeu. nsa prin aceasta se ridica pe un nou plan de existenta mai
presus de fire. Jertfa este sfintita de Dumnezeu cnd este primita.
Lucrnd Dumnezeu n noi ca Persoana libera si iubitoare, nu nabusa voia noastra, ci se aseaza
pe linia ei, deci o ajuta si pe ea sa se mplineasca. Numai fortele impersonale sau numai cel ce
vrea sa te domine ti stinghereste vointa, cel ce te iubeste nsa ti promoveaza libertatea, te
ncurajeaza, te ajuta sa lucrezi tu nsuti caci se bucura sa-i raspunzi cu iubirea ta libera lucrnd de
bunavoie cele bune care corespund si voii lui. Binele este iubirea ntreolalta sau este produsul ei.

Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca n acestea socotind sa ne prinda n cursa nerusinarii lui si
sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa ntiul atac sa luam aminte la al doilea si tot asa n
continuare caci s-a scris: De sapte ori ntr-o zi cade dreptul si se ridica. (Psalmi 24,16). Dar a se
ridica nseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pna ce la sfrsit arata cine este. Dar n
toate sa avem grija sa chemam numele cel sfnt al lui Dumnezeu caci unde este Dumnezeu,
acolo sunt toate cele bune. Dar tot asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si
e vadit ca de vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare n chip rau, acestea sunt de la
diavol.
Somnul are si el dulceata lui caci este si un somn al firii integrale a omului n care se odihneste si
sufletul nu numai trupul.
Daca cineva este bolnav si are nevoie de baie, nu este pacat sa faca, dar daca este sanatos baia i
aduce refacere, odihna nsa si moleseala trupului.
Nimic altceva nu-i de folos omului dect sa nu ia si sa nu faca un lucru cu patima.
Animalele, lucrurile, energiile naturii sunt unelte indirecte ale sufletului, si de acestea toate ne
folosim prin intermediul trupului. Trupul este o unealta directa prin care ne facem toate celelalte
unelte indirecte. Tot cosmosul este un fel de trup largit al omului; toate ale lumii sunt simtite de
suflet prin trup devenind prin trup nu numai obiecte ale sufletului, ci si un cmp simtit si mijloace
de lucrare asupra lumii. Toate se aduna n cunoasterea si simtirea sufletului prin trup. Curatind
simtirile trupului, curatim simtirea tuturor mpreuna cu sufletul. Cnd nu folosim trupul pentru
lucrarea binelui prin el, ci numai pentru satisfacerea poftelor lui din folosirea lucrurilor, l facem
slujitor egoist al raului. Trupul ca unealta a sufletului cstiga n lucrarile cu care se obisnuieste o
dexteritate uimitoare care nu se poate explica fara lucrarea mintii prin el. Toti muschii palmei
capata o flexibilitate conforma cu lucrul ce-l mplineste. Ochiul prinde nuante din formele vazute
si din sentimentele spirituale ale persoanelor fata de ele. Trupul este ecranul traitor al tuturor
imaginilor unite cu revelatiile spirituale ale sufletului.
Binele facut ti trezeste multumire ori de cte ori te gndesti la el, deci n veci. a spus Sfntul
Grigorie de Nissa.

Cnd calatoresti nu cauta nici la dreapta nici la stnga, ci repeta psalmii, roaga-te lui
Dumnezeu n tot locul unde te afli si nu te amesteca nicidecum cu ncredere cu locuitorii
lui. n locul sau n casa n care te opresti nu fii cu ndrazneala, ci fii cu sfiala n toate. La
ceea ce ti se pune pe masa ntinde-ti mna cnd esti ndemnat sa mannci. Cnd mannci
sa nu-ti ridici fata spre aproapele nici sa graiesti cuvnt desert; sa nu-ti ntinzi mna spre
ceva spre a lua fara sa spui: Binecuvinteaza! Bnd apa sa nu lasi gtlejul sa glgie
asemenea oamenilor din lume; seznd mpreuna cu fratii, de-ti va veni cumva flegma sa
nu scuipi cumva naintea lor, ci ridica-te si o arunca departe. Sa nu-ti ntinzi trupul n
vazul oamenilor. De te ncearca vreun gnd necuvios sa nu-ti deschizi gura si va pleca
degrab acesta de la tine. Sa nu-ti deschizi gura la rs caci aceasta nseamna lipsa de sfiala.
Sa nu poftesti cu gndul sau cu privirea: fie haina, bru sau culion si sa nu-ti mplinesti
capriciul tau facndu-ti ceva asemanator. De-ti procuri o carte sa nu o nfrumusetezi cu
vreo podoaba caci aceasta este patima.
De gresesti n ceva nu minti din rusine, ci fa metanie zicnd: Iarta-ma! si greseala
trece. De-ti spune cineva cuvnt aspru, sa nu-ti nalti inima caci mnia lui Dumnezeu nu
ntrzie. De esti mustrat de cineva pentru vreun lucru nu te aprinde, ci pune metanie

zicnd: Iarta-ma, ca nu voi mai face. fie ca stii ca ai facut acel lucru, fie ca nu esti
vinovat, caci toate acestea sunt adevarata propasire pentru cel tnar.
De afli cuvinte din afara, nu le spune pe acestea cuiva caci de le vei pazi n tine, nu va
gresi limba ta. De voiesti sa mplinesti un lucru iar cel ce locuieste mpreuna cu tine nu
voieste aceasta, renunta la voia ta ca sa nu se nasca certuri si sa se mhneasca. Cnd
voiesti sa locuiesti cu un frate n chip trecator nu-i porunci n vreun lucru oarecare si sa
nu voiesti a fi capul lui. De locuiesti cu fratii sa nu te compari cu ei , iar de-ti vor porunci
tie vreun lucru pe care nu-l voiesti, lupta cu voia ta pna ce l vei face ca sa nu-i superi si
sa-i pierzi prin descurajare si ca sa ai locuirea pasnica cu ei. De locuiesti cu un frate si-i
spui ca voiesti ceva, adauga: dar voi face cum voiesti si daca spunndu-i ce voiai sa faci
i ceri o hotarre, fa ceea ce gaseste el de bine, cu frica lui Dumnezeu. De locuiti
mpreuna si lucru ce ti-l cere este trecator, fa-l. De sunteti mai multi faceti-l mpreuna si
nu cruta trupul tau tinnd seama de constiinta tuturor.
Sa nu lauzi cele ce nu le-ai cunoscut, iar de cele cunoscute sa nu vorbesti ca si cnd le-ai
vazut. Sa nu osndesti pe cineva pentru chipul lui. De dai apa sau ceva de trebuinta sa nu
te arati nepasator, ci gndeste-te la Dumnezeu ca a avut grija de tine.
Cel mai tnar sa se lase lipsit de toata frumusetea trupeasca caci aceasta este spre folosul
lui (pentru a nu ispiti si mai mult adaugnd la frumusetea specifica tineretii, eleganta
hainelor, pentru a nu se umple el nsusi de ngmfare, parere de sine si de curvie). Cel
tnar sa nu se poarte niciodata haina frumoasa pna ce nu va ajunge n vrsta caci aceastai spre vindecare.
Sa se foloseasca de vin pna la trei pahare, nsa doar n caz de mare trebuinta; sa nu-si
descopere dintii cnd rde, iar fata sa caute n jos cu rusine. n vremea somnului ncingeti trupul si fii cu grija ca sa nu-ti duci minile nauntru caci trupul are multe patimi hranite
din nestiinta.
De trebuie sa pornesti la drum poarta sandale si umblnd, minile sa-ti stea apropiate de
bru si sa nu te afli deloc naintea altora. De mergi la drum cu niscaiva frati si se va afla
printre ei vreunul pe care-l iubesti pentru Dumnezeu, sa nu ndraznesti sa i-o arati n vazul
celorlalti ca nu cumva sa fie printre ei vreunul slab si sa-i vatami constiinta facndu-l
invidios. Mergnd la unii frati sa nu te astepti sa se bucure de tine foarte, ci de e vor
primi, sa multumesti lui Dumnezeu.
Aflndu-se unul mai mare si vorbind cu cineva sa nu fii nepasator si sa sezi, ci stai pna
ce ti se va arata ce sa faci. De vei pleca n oras, ochii tai sa caute numai n jos ca sa nu-ti
strnesti patimile cnd vei fi n chilia ta. Sa nu dormi la drum n casa cuiva unde se teme
inima ta sa nu pacatuiasca.
De voiesti sa mannci ntr-un loc si afli ca o femeie trebuie sa mannce si ea acolo sa nu
sezi deloc caci mai de folos ti este sa se supere gazda dect sa curveasca inima ta n
ascuns. Pleaca de poti pna nca n-ai luat seama la haina ei. Mergnd pe drum, de-ti va
spune o femeie: Pace tie! , raspunde-i n inima ta cautnd cu ochii n jos.
De te va sili un frate sa graiesti mpotriva fratelui tau, sa nu te lasi convins de el
pacatuind astfel naintea lui Dumnezeu, ci spune-i cu smerenie: Iarta-ma frate caci sunt
ticalos iar acestea pe care mi le spui le fac si eu, deci nu pot sa-i zic acestea altuia. De
auzi ca a spus cineva mpotriva ta un cuvnt si te ntlnesti cu acela n vreun loc oarecare
sau se apropie de tine, arata-i o fata vesela si binevoitoare dupa puterea ta; nu-i spune cele
auzite ntrebnd: De ce ai spus asta? caci s-a scris n Pilde: Cel ce tine minte raul
savrseste faradelege. (Pilde 24,24)

De vor locui cu tine niste frati ngrijeste-te ca ei sa auda de la tine lucruri serioase caci
vei da seama pentru ei naintea lui Dumnezeu. De-ti iei o chilie sa nu-ti iei multi frati cu
tine ca-ti ajunge unul pentru slabiciune si nu profita de calitatea de gazda.
De pleci la drum si voiesti sa mergi la un frate si nu va voi acesta sa te primeasca si-l vei
vedea apoi la drum, sau va veni la tine uitnd de purtarea lui, fa cu el un bine prisositor.
De te odihnesti n chilia ta si-ti aduci aminte de cineva care ti-a facut un rau, scoala-te si
roaga-te lui Dumnezeu din toata inima ca sa-l ierte si gndul rasplatirii raului facut de el
alunga-l de la tine.
De esti ispitit noaptea prin nchipuire de mpreunare, pazeste-ti inima sa nu cugete ziua la
trupurile din nchipuire ca sa nu te ntinezi din aceasta placere si sa-ti pricinuiesti o grea
cadere, ci arunca-te naintea lui Dumnezeu cu toata inima ta si te va ajuta caci este
ndurator cu slabiciunea oamenilor.
De faci nevointa sa nu se ncreada inima ta n aceasta ca ea te pazeste, ci spune cugetului
tau ca pentru neputinta trupului Dumnezeu ia seama la slabiciunea mea. De te ocaraste
cineva nu-i raspunde ci rami tacut si daca cercetndu-te vei afla n tine cele ce le-ai auzit
de la el, caieste-te ca unul ce-ai pacatuit iar bunatatea lui Dumnezeu te va primi iarasi.
De te cuprinde n timp ce te linistesti n chilie vreo slabiciune sa nu te descurajezi, ci
multumeste-i lui Dumnezeu. De vezi sufletul tau tulburat, spune-i: Nu-ti mai aduce nici
un folos aceasta dect gheena n care vei pleca si te vei linisti n tine. Linistindu-te n
chilia ta, primeste sa mannci dnd ceea ce este de trebuinta trupului tau, ca sa te sustina
n mplinirea slujirii tale ca sa nu voiesti sa o parasesti, dar nu mnca nimic cu placere sau
pofta n gust fie ca este mncare buna sau rea. De se iveste trebuinta unei vizite fie la un
frate, fie la o obste si se gateste ceva cu totul dulce, nu lasa trupul sa se sature, ci sa
voiesti sa revii repede la chilie ca sa nu ti se faca trupul tradator.
De te ndeamna demonii la o nevointa peste puterile tale, sa nu-i asculti caci ei l
nfierbnta pe om spre tot lucrul pe care nu-l poate pna cade n minile lor.
Mannca o data pe zi si da trupului numai ceea ce este de trebuinta sculndu-te nca mai
voind sa mannci, iar veghea ta fa-o cu masura nelipsind trupul de ceea ce-i este de
trebuinta.
Fa slujbele tale cu masura si cunostinta ca nu cumva din multa priveghere sa ti se
ntunece sufletul de prea multa ncordare. ti ajunge o jumatate de noapte pentru
priveghere lasnd-o pe cealalta pentru odihna trupului. Foloseste doua ore nainte de a te
culca rugndu-te si cntnd, apoi odihneste-te. Cnd Domnul te scoala, fa-ti slujirea cu
rvna iar de vezi ca trupul ti este povrnit spre somn spune-i: Voiesti acum putina
odihna pentru ca apoi sa fii aruncat n ntunericul cel mai din afara? si daca te silesti
putin, degrab ti vine si puterea.
Sa nu ai prietenie cu oamenii de care constiinta ta stie ca sunt familiari si altora, ca sa nu
le provoci acelora sminteala cu stiinta.
De te afli ntr-o vietuire grea a trupului pentru Dumnezeu si oamenii voiesc sa-ti urmeze
pilda cinstindu-te pentru aceasta, paraseste-o si treci la alta, ca osteneala ta sa nu se
schimbe n lenevie, iar de simti ispita slavei desarte nu da atentie oamenilor stiind ca ceea
ce faci este un ndemn de la Dumnezeu.
Daca te lepezi de lume sa nu-ti lasi tie nimic si de te crezi pe tine voind sa ai ceva,
oboseste-ti si mai mult trupul cu rucodelia ca sa te linistesti n chilia ta mncndu-ti cu
umilinta pinea.

De pleci n cetate, vinde lucrul tau de mna netrguindu-te pentru pretul lui ca cei din
lume, ci da-l cuiva pe orice ca sa nu pierzi puterea cstigata n chilia ta. De vinzi ceva de
care ai trebuinta nu te trgui spunnd: De nu-mi dai att nu ti-l dau, iar de voiesti
aceasta, sileste-te putin si de nu primesti pretul lui, accepta fara multa vorba. De te tulbura
gndurile oriunde te afli, spune-i: Ma aflu ca toti sfintii care au fost ncercati de
Dumnezeu n starea de saracie pna ce a vazut ca hotarrea lor este credincioasa si atunci
i-a dus la largime.
De-ti mbie un frate un lucru si ai trebuinta de el, nu te atinge de el fara sa ti-l ofere acela
sau sa-i spui lui. Daca un frate ti spune tie cnd pleci de acasa: Cumpara-mi un lucru ,
de poti aceasta, fa-o, iar de esti cu altii, sa nu faci aceasta fara parerea lor caci astfel i
superi pe cei ce locuiesc mpreuna cu tine.
De apare nevoia sa mergi n localitatea ta pentru vreun lucru pazeste-te de rudeniile dupa
trup, sa nu petreci cu ei, nici sa-ti nsusesti spusele lor.
De primesti spre o trebuinta a ta ceva de la un frate, sa nu uiti ci ngrijeste-te sa i-l ntorci
degraba, iar daca lucrul este o unealta, ntoarce-i-o ndata dupa ce ti-ai savrsit lucrul tau.
De se va strica la tine, repar-o si nu neglija aceasta. De-i dai ceva unui frate mai sarac si
vezi ca nu poate sa ti-l ntoarca, nu-l necaji sau strmtora n vreun fel si de-i dai vreo
haina, lasa-i-o lui.
Pazeste-te sa nu te mpartasesti de Jertfa avnd vreun gnd rau fata de fratele tau caci
altfel te amagesti pe tine.
Pazeste-te de convorbirile cu ereticii voind sa sustii credinta cea dreapta ca nu cumva
veninul cuvintelor rele ale lor sa te otraveasca. De afli vreo carte cunoscuta ca eretica sa
nu voiesti sa o citesti ca nu cumva sa se umple inima ta de veninul mortii, ci rami n ceea
ce ai fost luminat neadaugnd si nescotnd nimic din aceea. Pazeste-te de constiinta
mincinoasa care se mpotriveste nvataturii sanatoase cum a spus Apostolul (I Tim. 1,10).
Daca esti tnar si nca n-ai ajuns sa-ti robesti trupul si auzi de virtutile nalte ale
parintilor, nu te grabi la ele voind sa le traiesti n odihna, caci nu-ti vin daca nu le practici
lucrarea lor, dar de le practici, ti vin de la ele nsusi.
De iesiti mpreuna pentru un lucru trecator, fiecare din voi sa ia aminte la sine si nu la
fratele sau si sa nu caute sa-l dascaleasca pe acela. De faceti un lucru trecator la chilie,
orice, lasati-l pe cel ce lucreaza cu voi sa lucreze cum voieste, iar de zice: Faceti iubire
de ma nvatati, caci nu ma pricep! si de este unul care stie, sa nu-i spuna din invidie:
Nu stiu .
De coace fratele tau pine sau altceva si nu este bine, nu cumva sa sa-i zici: L-ai copt
rau! , caci aceasta-i moartea sufletului tau, ci gndeste-te ca daca ai fi auzit tu aceasta de
la altul te-ai fi suparat. Gndind n felul acesta te vei linisti.
De cntati mpreuna si unul va gresi un cuvnt, nu-i spuneti repede aceasta caci l veti
tulbura. De a trecut cuvntul, sa fie trecut, iar de spune: Faceti iubire si spuneti-mi ,
spuneti-i.
De mncati la ceva la trapeza si este vreunul ntre voi care nu vrea acea mncare, sa nu
spuna ca nu poate mnca aceea, ci sa se sileasca pentru Dumnezeu pna la moarte si
Dumnezeu l va linisti pe el.
De faceti un lucru mpreuna si unul dintre voi l strica din slabiciune, sa nu-l certati, ci
mai degraba bucurati-va cu el.

De va aduc niscai frati ceva vesti sa nu-i ntrebati ceva care sa-i vatame si de va va lasa
acea veste la chilie si unul dintre cei veniti neputndu-se nfrna, spune unuia dintre voi
ceva vatamator, sa nu spuna cel ce a auzit acestea vreunuia dintre frati, ci sa taca pna ce
va trece ceea ce au lasat aceia de la ei ca sa nu se umple inima lor de veninul mortii.
De pleci la niscai straini pentru vreo trebuinta sa nu ntrebi pe vreunul de ceva ce nu te
intereseaza ca sa poti reveni nevatamat la chilia ta. Iar de auzi ceva din cele ce nu le
voiesti, revenind la tine sa nu le spui fratilor tai. De va aflati la straini sa nu ndrazniti sa
rostiti vreo judecata despre nici un lucru n locul unde ati intrat, ca sa se foloseasca si altii
de pilda voastra, mai ales de tacerea voastra ascunsa si aratata.
Toate patimile se afla n cel slab cu inima si n lenea lui fiindca nu vede pacatele lui, iar
ajutorul lui Dumnezeu, nadejdea, blndetea, constiinta si parasirea voii proprii, silirea n
toate cele bune sunt cuprinse n smerita cugetate.
Mndria, sfada, gndul de a te socoti mai presus de fratii tai, dispretuirea constiintei,
necugetarea la tine cnd fratele tau te supara si ntrebarea: Ce am eu din toate cele
auzite ce mi se aduc? tin inima nvrtosata.
De lucrezi cu un frate slab, nu-l judeca n ascuns voind sa faci ceva mai presus de el.
Daca fratele lucreaza la un lucru si l strica, nu-i spune nimic de nu-ti va zice: Fa iubire
frate si ma nvata. De stii nsa sa-l nveti dar taci, moarte-ti este tie aceasta.
De faceti lucrul vostru precum trebuie dupa puterea voastra sa nu spui ce ai facut tu sau
fratele tau caci aceasta arata lipsa de ntelepciune.
De nu poti spune fratelui tau un cuvnt de bucurie pentru ca socotesti ca a facut ceva rau,
cugeta ca fratele ti este stapn fiindu-ti frica sa gresesti n fata lui de frica pedepsei ce-o
vei primi.
De voiesti sa te nfrnezi mai mult ia-ti o chilie aparte si nu-l necaji pe fratele tau care
poate este mai slab.
Daca un frate strain vine la voi si ati auzit dinainte despre el ca este iubitor de vreo
pricina rea, nu cercetati aceasta prin cuvinte pna nu se va arata voua scaderea lui. Pazitiva sa nu faceti ceva ce stiti ca de va ntelege fratele se va necaji.
De voiesti sa iei ceva si ai nevoie de acel lucru, sa nu murmuri mpotriva fratelui tau
spunnd: De ce n-a nteles de la sine sa-mi dea lucrul?, ci spune cu simplitate: Fa
iubire si da-mi acest lucru de care am trebuinta caci aceasta este sfnta curatie n inima
ta. Fiindca de nu spui, ci susotesti judecndu-l vadit este ca te afli n robia patimii.
De se iveste ntre voi ntrebare despre un cuvnt al Scripturii, cel ce cunoaste cuvntul sii stie ntelesul dupa puterea lui, sa lase voia lui n urma fratelui si sa-l odihneasca pe
acesta n bucurie caci cuvntul care i se cere este sa se smereasca n fata fratelui sau.
(Daca cunosti ntelesul unui cuvnt din Scriptura de care se vorbeste dar l cunoaste si
altul, lasa-l pe el sa-l spuna caci cuvntul cel mai bun pe care-l poate spune n aceasta
ocazie este smerenia. Din smerenie se arata cel mai clar ca ai nteles mesajul Scripturii.)
Cel ce cugeta la judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc n fata caruia va avea sa se
nfatiseze, sa faca tot ce se poate ca sa nu greseasca cu gura lui caci altfel nu va afla nici o
mngiere n acel ceas nfricosator.
Exista o ntelepciune draceasca ea este aceea care cauta toate argumentele ca sa
demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa-si justifice mndria si patimile egoiste, dar

aceasta ntelepciune care se numeste mai precis falsa cunoastere sau gnoza panteista
mai degraba ntuneca pe cel ce o adopta lipsindu-l pe unul ca acesta si pe toate de sens.
De voiti sa iesiti la un mic lucru trecator, sa nu dispretuiasca unul pe celalalt si sa iasa
singur lasndu-l pe fratele sau ca sa-i sufere constiinta, ci sa-i spuna cu iubire: Vrei sa
mergem mpreuna? si de va vedea pe fratele sau obosit n acel ceas sau cu trupul slabit,
sa nu staruie zicnd : Trebuie sa mergem acum , ci sa lase pna altadata si sa plece la
chilia sa cu iubire compatimitoare. Paziti-va sa nu va mpotriviti fratelui n ceva ca sa nu-l
necajiti.
Daca locuieste cineva cu parintele sau cu fratele sau, sa nu-i fie constiinta preocupata de
cineva din cei dinafara, ci toate de cel cu care locuiesti caci aceasta este pacea si
supunerea. De locuiesti cu unul mai mare ca tine sa nu voiesti sa faci o binefacere unui
sarac, daca nu-l ntrebi mai nti pe acela; deci sa n-o faci pe ascuns.
De ntrebi pentru gndurile tale, nu ntreba dupa ce-ai facut ceea ce ti se pare ca a fost
conform cu ele, ci ntreaba-te despre ceea ce te razboieste acum, fie ca e vorba de o
strmtorare, fie de vreun lucru de mna.
De voiesti sa schimbi lucrul de mna sau sa locuiesti cu un alt frate, sau ca sa iesi de la
vreunii ntreaba cu libertate nainte de a fi facut aceea (Nu ntreba dupa ce ai facut un
lucru, despre gndul care te-a ndemnat sa faci acel lucru, ci ntreaba-te despre acel gnd
nainte de a face lucrul respectiv, aceasta ca sa nu suferi de parerea de rau ca ai facut un
lucru nainte de a fi cugetat mai serios, daca e bine sa-l faci sau nu).
Sa nu te ntrebi nainte de a fi facut, fie despre slabiciunea sufletului, fie despre patimile
care te duc la acestea dar sa nu te ntrebi ca si cnd nu le-ai facut nca. Deci ntreaba-te
despre rana, zicnd: Iata, am fost ranit. aceasta, ca sa te vindeci de ceea ce te mna
spre rana. (Sa nu te ntrebi despre gndul de-a face un lucru, de e bun sau rau nainte de-a
fi facut acel lucru, dar cugetndu-te n situatia celui ce le-a facut ca sa simti toata bucuria
sau respectul ce-ti va veni dupa mplinirea lui). Iar de vorbesti despre gndurile tale, nu fi
fatarnic si nu spune unul fata de altul, sau ca si cnd ai de facut altceva, ci spune adevarul
si pregateste-te ca sa faci ceea ce ti se spune, fiindca altfel rzi de tine nsuti si de batrni.
De ntrebi pe batrni despre vreun razboi sa nu asculti de cele ce-ti vorbesc nauntru mai
mult dect pe batrni, ci roaga-te mai nti lui Dumnezeu zicnd: Fa mila cu mine si
ceea ce voiesti, da parintilor mei sa-mi spuna . Si astfel ceea ce-ti vor spune parintii, fa
cu credinta si te va odihni Dumnezeu. (Rugaciunea oricui e primita de Dumnezeu, deci
desi esti mai mic duhovniceste, roaga-te sa-ti spuna cei mai mari ceea ce este bun. n
felul acesta primesti ceea ce ti se spune cu credinta ca vine de la Dumnezeu. Prin aceasta
nu-l umilesti pe cel mai mare caci admiti ca lui i spune Dumnezeu ceea ce nu esti sigur
ca trebuie sa faci.)
Te va odihni Dumnezeu de locuiesti cu fratii si nu esti multumit pentru niscai motive, de
pilda: pentru lucrul de mna, sau pentru legatura ce ti-o impui sau pentru odihna pe care
nu o doresti; pentru neputinta de a rabda, pentru lenevie, sau pentru ca voiesti sa te
daruiesti mai mult patimirii folositoare, pentru ca vrei sa te linistesti, sau pentru ca nu poti
purta jugul prezentei lor, sau pentru ca nu poti face voia ta, pentru ca nu-ti mplinesti
trebuinta ta, sau pentru ca esti slab si nu poti purta osteneala comuna, sau pentru orice
motiv ce-ti ndeamna inima sa iesi cu ntristare pentru ei, sau sa fugi pe ascuns, din necaz
sau n vreme ce se iveste ntre voi vreo lipsa de pretuire si nu-ti aduce aminte de fratietate,
pune piedica ce ti-o pune vreo rautate. Te va scapa de aceste nduri facndu-te sa cauti
mai degraba pacea, ca sa fie odihnita inima ta oriunde vei pleca. Deci arunca dispretul

asupra ta nevorbind mpotriva fratilor cu care te-ai ostenit si sa nu asculti de vrajmasii ce

te ndeamna sa preschimbi binefacerile lor n fapte rele.
Ocoleste osndirea si nu voi osnda fratelui tau sa acopere osnda ta si sa nu cazi sub
vrajmasii unde vei avea sa locuiesti.
De pleci sa locuiesti ntr-un loc, sa nu voiesti sa-ti ridici degraba chilie pna ce nu afli
felul de vietuire al locului ca nu cumva sa ai acolo vreo pricina de sminteala, fie pentru
grija ce ti-o da, fie pentru ca vei vedea pe vreunii care nu-ti plac, fie pentru slava, fie
pentru odihna, fie pentru sminteala prietenilor. Caci de esti ntelept, vei cunoaste n putine
zile tot ce-ti va fi spre moartea sau spre viata ta.
De predai chilia fratelui tau, ca sa nu ramna n putine zile, sa nu ai pe fratele tau ca sa
ramna sub stapnirea ta.
De ti se da o chilie ca sa rami n ea cteva zile sa nu strici ceva, nici sa zidesti de nu
ntrebi nainte pe cel ce ti-a predat-o fie spre odihna, sau nu, fiindca aceasta este
mpotriva constiintei.
De locuiesti cu cineva, sau lnga el si primesti porunca de la el, pazeste-o pentru
Dumnezeu si nu dispretui porunca, nici n ascuns, nici la aratare, calcnd-o.
De te linistesti n chilia ta si te-ai legat pe tine pentru ora mncarii, fie ca nu mannci
ceva fiert, fie orice altceva si iesi ntre straini, pazeste-te sa nu spui cuiva seznd la masa,
zicnd: Iarta-ma, nu mannc aceasta! altfel toata osteneala a ajuns desarta n minile
vrajmasilor, caci Stapnul si Mntuitorul a spus: Fa n ascuns, ca Tatal tau sa-ti
rasplateasca la aratare. Cel ce iubeste ostenelile lui, le va pazi ca sa nu se piarda.
De locuiti mpreuna, de te va chema fratele tau la orice lucru de mna, fie nauntru, fie n
afara, sa nu spui: Mai ai rabdare ca sa-l mai ocolesc putin , ci asculta-l repede.
De faceti un lucru mpreuna, orice scadere vezi la altii, sa nu o lasi sa se afle n gura ta
pentru a o spune fratilor caci este moarte pentru sufletul tau; deci fa aceasta daca esti
ntelept.
De locuiesc cu tine niscai frati si se ostenesc cu tine o zi, odihneste-i nainte de ora
mncarii.
Nu lua aminte la tine, ci mai vrtos la judecata lui Dumnezeu si sa-L ai pe Dumnezeu
naintea ochilor n tot lucru pe care-l faci.
De pleci sa locuiesti n vreun loc si vezi acolo vreo mestesugire care fie ca aduce paguba
lucrurilor, fie vreo vatamare, sau se fac lucruri necalugaresti, sa nu-ti deschizi nicidecum
gura pentru a critica; iar de nu te poti linisti, pleaca n alt loc numai de criticat sa nu critici
caci aceasta este moarte.
De esti slab si patimas pazeste-te sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna patimile gndurile lui,
caci acest lucru este pierzator pentru sufletul tau.
De se iveste ntre voi cuvnt pricinuitor de rs paziti-va sa nu lasati glasul sa vi se faca
auzit caci este semn al necunostintei, al netemerii de Dumnezeu si-al lipsei de paza n voi.
Deoarece mnia a intrat n toata lumea n zilele noastre nimic din ce auziti sa nu va
tulbure, ci ziceti n inima voastra: Ce sunt acestea fata de locul n care vom intra pentru
pacatele noastre?
Faceti iubire pentru Dumnezeu ca sa stiti sa va paziti pentru ca nu putin lucru este
credinciosului sa aiba macar un lucru ct de mic.

Iubirea cuiva sa cerceteze Scriptura din curiozitate naste dusmanie si cearta iar plnsul
pentru pacate aduce pace, caci nebunie este pentru monahul care sade n chilia lui sa-si
paraseasca aducerea aminte de pacate si sa cerceteze Scripturile din curiozitate! Cel ce-si
ocupa mintea cu ntrebari prostesti: cum a spus Scriptura asa si asa, nainte de-a se fi
dobndit pe sine vadeste o inima curioasa, usuratica si foarte robita, nsa cel ce vegheaza
cu toata puterea sa nu fie robit iubeste sa se arunce pe sine pururea naintea lui
Dumnezeu. (Se cere sa nu cercetam Scriptura uitnd de Dumnezeu, ci avnd n primul
rnd n constiinta pe Dumnezeu. Abia atunci am cstigat stapnirea asupra noastra
scapnd de robia pacatului. Cine cerceteaza Scriptura uitnd de Dumnezeu este stapnit
de mndria de-a cunoaste din Scriptura mai mult dect altii nu pentru a-l cunoaste pe
Dumnezeu din trairea Cuvntului Sau.)
Cel ce cauta vreo asemanare a lui Dumnezeu huleste pe Dumnezeu, iar cel ce cauta sa-l
cinsteasca iubeste curatia n frica lui Dumnezeu.
Cel ce respecta si pazeste cuvintele lui Dumnezeu l-a cunoscut pe Dumnezeu si le
mplineste ca unul ce se foloseste. (Trairea lui Dumnezeu ne da puterea sa mplinim
cuvintele lui Dumnezeu din scriptura. Cel ce-L cauta pe Dumnezeu arata ca-L iubeste,
iar iubirea lui Dumnezeu l tine curat de pacate pe cel ce o are.)
Sa nu cauti cele nalte, ci roaga-te Lui pentru ajutor ca sa te curete de pacat caci cele ale
lui Dumnezeu vin de la sine daca locul s-a facut curat.
Cel ce se sprjina pe sine, pe cunostinta sa si tine la voia sa cstiga dusmania si nu poate
scapa de duhul ntristarii.
Cel ce mplineste cu fapta cuvintele Scripturii dupa parerea sa sprijinindu-se pe
ntelegerea lui, nu cunoaste slava lui Dumnezeu, iar cel ce zice: Nu stiu, sunt om, da
slava lui Dumnezeu. (Cel constient de nestiinta lui privitor la lucrurile spirituale, acela
primeste n sine bogatia cunoasterii de Dumnezeu caci tocmai sentimentul de a nu sti este
produs de bogatia coplesitoare a lui Dumnezeu. Aceasta traire ntru smerenie a bogatiei
lui Dumnezeu este ea nsasi o cunostinta a lui Dumnezeu potrivita cu puterea lui de
creatura infinit mai prejos de Dumnezeu.)
Sa nu voiesti sa-ti dezvalui gndurile n fata tuturor, ci numai n fata parintilor, ca sa nuti atragi ntristare n inima ta.
Pazeste cu mare atentie gura ta, ca aproapele tau sa fie cinstit lnga tine. nvata limba ta
n cuvintele lui Dumnezeu ntru cunostinta si minciuna va fugi de la tine.
Iubirea slavei de la oameni naste minciuna. (Iubitorul de slava pe lnga faptul ca prin
minciuna si atrage lauda, i face si pe cei ce-l lauda sa minta atribuindu-i laude
nemeritate.)
De vorbeste cineva de rau pe fratele sau coborndu-l si descoperindu-i pacatul, sa nu
voiesti sa nclini spre aceasta ca sa nu te ia n stapnire cele ce nu le voiesti.
Simplitatea si vointa de a nu te masura pe tine nsuti curateste inima de toate relele.
Cel ce graieste ceva si are n inima lui prin viclenie altceva si face toata slujirea catre
Dumnezeu desarta. Sa nu te lipesti de unul ca acesta ca sa nu te spurci de otrava lui
ntinata. Umbla deci cu cei lipsiti de rautate ca sa te faci partas de curatia lor.
Curateste-ti inima fata de toti ca sa se salasluiasca pacea lui Dumnezeu n tine caci
precum de va fi muscat cineva de un scorpion, veninul acestuia va patrunde tot trupul lui,
asa este rautatea din inima fata de aproapele.

Prin patru lucruri sporeste curvia n trup: prin dormitarea la tnar, prin saturare de
mncare, prin purtarea usuratica, neserioasa si prin mpodobire.
Prin patru lucruri se face sufletul pustiu: Prin umblarea din loc n loc, prin iubirea
mprastierii (umblarea din loc n loc, mprastierea nseamna neaprofundarea n ceea ce se
afla n orice; nseamna a ramne mereu a ramne la suprafata lucrurilor), prin iubirea
materiei si prin superficialitate.
Prin patru lucruri sporeste mnia: prin darea si luarea usoara, prin impunerea voii tale,
prin vointa de-a nvata pe altii si prin a se socoti pe sine ntelept.
A nu vedea cineva valoarea altuia nseamna a-si ngusta vederea, a se ntuneca, a nu
primi ceea ce este n el lumina. Egoismul este starea care ntuneca pe om reducndu-l la
el nsusi n chip mincinos este necomunicare.
Uitarea l razboieste pe om pna la ultima suflare cerndu-i lupta grea pna la agonie; ea
este mai tare dect toate gndurile si naste toate relele surpnd n fiecare clipa cele zidite
cu truda de catre om (remarcabila caracterizare a uitarii, ea nu ne lasa sa continuam binele
pe care l-am nceput facndu-ne sa cadem din el, nu ne lasa sa crestem spiritual, este tot
ce e mai contrar vointei noastre de bine ne invadeaza fara sa vrem. Acesteia i trebuie
opusa trezvia care cere o vointa si o constiinta mereu vigilenta).
mpreuna cu Mntuitorul au fost atrnati pe cruce doi tlhari; cel din dreapta L-a slavit si
L-a rugat: Pomeneste-ma Doamne cnd vei veni ntru mparatia Ta , iar cel de-a
stnga L-a hulit. Aceasta nseamna ca nainte ca mintea sa se trezeasca din nepasare este
cu vrajmasul, dar cnd Domnul o va trezi din nepasarea ei dndu-i sa vada si sa distinga
toate, va putea sa se urce pe cruce. Dar vrajmasia hulitoare ramne la cuvinte grele si
mintea slabita de mndrie refuza osteneala si se ntoarce iar la nepasare. (Mintea trezita
din nepasarea ei se poate urca pe crucea mntuitoare, altfel oricum tot va patimi chinuri,
dar chinurile unei cruci care n-o va duce la viata vesnica caci nu va vedea n ea
acceptarea jertfei de sine aduse lui Dumnezeu pentru nepasarea anterioara, ci se va
ncapatna sa-l ignore pe Dumnezeu si sa nu ceara mila Lui.) Acestia sunt cei doi tlhari
pe care Domnul Iisus Hristos i-a desfacut de prietenia ntreolalta, unul prin hula
despartiu-se de nadejde, iar celalalt a staruit rugndu-L pna ce L-a auzit zicnd: Astazi
vei fi cu Mine n rai. Acesta este cel ce-a ajuns dupa ce-a practicat tlharia sa mannce n
rai din pomul vietii.
Cel ce voieste sa vina la odihna Domnului si sa nu fie biruit de vrajmasi se desparte de
oameni n orice privinta spre a nu critica pe vreunul, a lauda, a ndrepta, a ferici pe
cineva, a supara n vreo privinta pe aproapele, a observa scaderile lui, a nu lasa vreun ac
de dusmanie n inima lui si a supune voia sa nenteleptului. De vei face asa, te vei
cunoaste pe tine si vei ntelege ceea ce te vatama. nsa cel convins de dreptatea lui si tine
mortis la parerile si la voia lui nu poate scapa de dusmanie, nici nu se poate odihni si nici
nu vede ceva din cele ce-i lipsesc.
Sa nu nveti pe cineva de nu ti-o cere, iar de ti-o cere, spune-i adevarul dupa Dumnezeu
chiar cu pretul de a suferi moartea pentru aceasta caci asa se arata omul liber pentru
Dumnezeu.
Spunea avva Isaia despre dorinta de a-l nvata pe aproapele: De unde stiu eu ca am
primit porunca de la Dumnezeu sa spun altuia Fa aceasta sau aceea? Ct eu ma aflu n
pocainta pentru pacatele mele? De-ti cere totusi cineva nvatatura spune-i adevarul chiar
de-ar fi sa suferi si moartea pentru aceasta. De se va ntoarce iarasi la tine, ntrebndu-te
acelasi lucru deoarece nu pune toata rvna pentru a nvata serios, taie-l de la tine, caci

unul ca acesta omoara sufletul tau. Caci este mare lucru pentru om sa-si lase voia si
ndreptatirea sa, pe care o socoteste dupa Dumnezeu, si sa pazeasca cuvntul celui ce-l
nvata dupa voia lui Dumnezeu.
De-ti spune cineva cuvinte nefolositoare sa nu le asculti nici o clipa ca sa nu-ti vatami
sufletul tau. Sa nu te mpiedice motivul cum ca s-ar supara acela ca nu asculti cele spuse
de el si sa-ti zici ca vei asculta dar n-ai sa le primesti n inima, caci nu esti mai presus de
primul om zidit pe care L-a facut Dumnezeu cu mna Lui si pe care nu l-a folosit negrija.
Fugi deci degraba si sa nu voiesti nicidecum sa-l asculti, dar ia seama ca nu cumva fugind
cu trupul sa voiesti sa cunosti cele spuse, caci de auzi ct de putin dracii nu se vor
multumi numai cu att, ci te va pravali n groapa pierzarii.
Din cele ce le vad, cstigul, cinstea si odihna, l razboiesc pe om pna la moarte.
A-l nvata pe aproapele este o cadere a sufletului si a voi sa-l readuci la firea cea buna
arata o boala grea a sufletului (pentru ca se manifesta o mare ncredere n sine a celui ce
ntreprinde sa-l nvete pe altul).
A judeca un membru al Bisericii nseamna a dispretui un madular al lui Hristos sau a
lupta un madular al trupului Lui mporiva altuia. Fiecare madular nsa trebuie sa ajute alte
madulare. Fiecare madular nsa trebuie sa ajute alte madulare.
Toti suntem ca ntr-un spital: unul este bolnav de ochi, altul are o buba si cte alte
slabicini mai sunt. Unele din ele sunt vindecate dar cnd omul mannca ceva din cele ce-l
vatama, iarasi apare boala. Asa este si cu cel ce aflndu-se n pocainta, judeca sau
dispretuieste pe careva. Oare cei din spital, suferind de diferite neputinte, nu vor gndi
fiecare la boala sa, caci zacnd toti n spital se pazeste fiecare precum i-a spus doctorul.
De te-ai predat lui Hristos, pentru ce mai voiesti sa umbli iarasi n lume? Nu te atinge, nu
gusta, nu te folosi de ceea ce te-ai lasat, odata ce-ai pornit pe aceasta cale, caci de ai averi
si vii, de ce nu ti-ai luat si femeie? Daca ai murit cu Hristos prin Botez si ai nviat cu El
prin credinta, cauta cele de sus unde este Hristos, nu cele de pe pamnt. De voiesti sa
mparatesti cu Hristos pazeste poruncile Lui. Pazeste-te pe tine pna la moarte sa nu ai
prietenie cu cei tineri.
Sa-ti pazesti ochii cnd ti mbraci hainele si sa nu bagi mna n snul tau caci multe
patimi ascunse are trupul!
De esti mbiat cu vin , ia doar trei pahare si sa nu calci cumva porunca din prietenie (unii
batrni sunt de parere ca trei pahare deja este prea mult).
Sa nu locuiesti ntr-un loc unde inima ta se teme ca vei pacatui fata de Dumnezeu.
Sa nu-ti neglijezi rnduiala pravilei pentru ca sa nu cazi n minile vrajmasilor tai.
Sileste-te la meditarea Psalmilor pentru ca aceasta sa te pazeasca de robia ntinaciunii.
Iubeste toata patimirea neplacuta si patimile vor fi umilite.
Nu cauta sa vezi ct de mare te-a facut vreo fapta, sau ct ai crescut prin ea; deci nu pune
pret pe ea.
Sa nu descoperi naintea tuturor gndurile tale ca sa nu pricinuiesti sminteala fratelui tau.
Descopera gndurile tale parintilor tai ca harul lui Dumnezeu sa te acopere.
Nu descoperi oricui gndurile tale, ci numai celor pe care i-ai probat ca sunt
duhovnicesti.

De vezi vreo sminteala, dar nu de moarte, la fratele tau, nu-l dispretui ca sa nu cazi n
minile vrajmasilor tai!
Fereste-te sa nu te lasi robit de cele n care ai pacatuit, ca sa nu se mprospateze n tine!
Nu fi iubitor de cearta ca sa nu se salasluiasca n tine tot raul!
Preda inima ta spre ascultarea parintilor tai si harul lui Dumnezeu va locui n tine.
Nu te face ntelept de la tine ca sa nu cazi n minile vrajmasilor tai!
Obisnuieste-ti limba sa spuna: Iertati-ma si smerenia va veni pe nesimtite le tine.
Nu fugi de osteneli si ti se va da repede linistea. Cu ct te ostenesti mai mult n cele
bune, cu att ti vine mai repede si mai sigur odihna si linistea de la Dumnezeu. Te faci
prin cele bune liber de grija de tine, te faci indiferent la necazuri si apoi mai ai si
multumirea binelui facut.
Orbii vad , nseamna ca cel ce priveste lumea aceasta cu nadejde este orb; dar daca
paraseste aceasta nadejde desarta si priveste la cea adevarata, a vazut. (De fapt cel ce
priveste lumea aceasta cu nadejde este orb. Daca nu cunoaste dect realitatea terestra nu
ntelege ca aceasta nseamna a nu avea de la ea dect moartea definitiva si nentelegnd
aceasta este orb. Cel ce nsa are nadejde ntr-o viata deosebita de lume, vede realitatea.)
La fel schiopii umbla nseamna ca cel ce voieste pe Dumnezeu si iubeste cugetarile
trupesti ale inimii este schiop, iar daca le paraseste pe acestea pe acestea si iubeste pe
Dumnezeu din toata inima, umbla. (Cel ce ramne la lumea aceasta este schiop adica nu
se poate misca din lumea aceasta, dar cel ce iubeste pe Dumnezeu poate umbla
nemairamnnd paralizat n ea, se misca din ea.) Surzii aud, nseamna ca fiind cineva n
mprastiere este surd prin robie si uitare dar de se aduna n cunostinta, aude. (Cel
mprastiat cu mintea nu aude glasul lui Dumnezeu, care-i arata drumul spre El si
trebuinta de a-L urma. Nu aude ceea ce este esential pentru viata lui toate se confunda
n auzul acestuia.)
Fierea pe care a baut-o Mntuitorul pentru noi este pentru a nimici toata pofta cea rea din
noi ca sa ne nchidem gurile noastre, sa nu ngaduim poftelor sa iasa din trupul nostru si
sa se mplineasca. Otetul baut este pentru a stinge toata ndrazneala si toata tulburarea
desarta. Scuipatul primit pentru noi este pentru a stinge toata vointa de-a place oamenilor
si iubirii slavei de la oameni. Ceasul al saselea cnd s-a rastignit ntru acreala inimii
mpotriva pacatului pentru mntuirea noastra, este chin pentru noi spre a ne ntari
mpotriva a toata lenevia si lipsa de curaj pna ce va muri n noi pacatul dupa cum s-a
scris: prin cruce a omor pacatul si vrajmasia n El (Efeseni 2,16) (A suporta pacatul pe
care si l-a nsusit n sensul ca a luat vina pentru pacatul nostru, deci si acreala fata de el,
ca vrajmasie mpotriva altora. Toate acestea le-a omor. Traia aceste simtiri ale noastre
fara sa fie autorul lor personal ca sa le omoare, sau sa-si produca simtirea ca le-a omor,
ca sa ne transmita si noua aceasta simtire.)
Cel ce plnge, de aude cuvinte, nu zice de ele bine sau rau, de sunt bune sau rele caci
auzirea lor nu este primita. Nu ia aminte la cei multi de sunt buni sau rai, de sunt altii
legati mpreuna cu el, nu ia aminte la ei nici nu cugeta mpreuna cu ei la ce au facut caci
fiecare poarta povara lui (Gal. 6,5). Atras sa-si ascunda fata ntunecata, nici un om nu
pune vreun cuvnt pentru ea (celui cu fata ntunecata, necomunicativa nu-i cere sa si-o
arate). De frica chinurilor marturiseste cele ce le-a facut socotindu-se vrednic sa fie
judecat pentru cele ce le-a savrsit.

Fara efortul de a face fapte bune, inima se mprastie n tot felul de nduri, iar
mprastierea aceasta aduce uitarea datoriei de-a face binele. Uitarea poate apoi nainta
pna la ntunecarea totala a cugetarii, omul nemaifiind preocupat de un sens al vietii
sale si al lumii. La starea aceasta ajunge cel ce-si plnge simplu, ntr-un oarecare
interval de timp pacatele, netrecnd la faptele bune contrare pacatelor. Iar aceasta
mprastiere, uitare si ntunecare este nsotita si de o uscaciune sporita a inimii.
Pna ce n-am trecut de la plnsul pentru pacate, la faptele care sa le mputineze, nu pot
transmite nici eu altora o influenta buna, adica darul meu n acest sens, chiar daca-i rog
sa-l primeasca. Pentru ca nu ma vad nca pe mine nsumi odihnit prin ele, deci n stare
sa-l comunic. N-am ajuns la aceasta descoperire a mea pentru mine si pentru altii, nici
printr-o durere extrema pentru pacatele mele, sau printr-un vierme care mi musca
nencetat inima pentru ele sunt ntr-o stare ambigua.
Cnd mannc ma caiesc, dar cainta mea nu este adevarata e aceiasi stare de
ambiguitate a celui ce ncepe sa traiasca nemultumirea starii sale pacatoase, dar n-are
nca curajul s-o paraseasca. Mncarea produce celui ce se afla nca n pacate placere
dar nceputul nemultumirii cu ele l face sa se caiasca de placerea mncarii, dar nu sa se
ridice deasupra ei.
Cugeta la tine nsuti n fiecare zi ce patima ai biruit nainte de a-I arata cele ce le ceri.
Precum pamntul nu poate da rod fara samnta si apa, asa nu poate omul sa se pocaiasca
fara smerita cugetare si osteneala trupului.
Prin amestecarea undelor vazduhului nfloreste samnta, iar omul nfloreste prin porunci
iar mintea lui prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
Credinta n Dumnezeu si frica de el se arata n nentristarea constiintei.
De se seamana n tine placerea curviei cnd sezi n chilia ta, ia seama si opune-te
gndului spurcat ca sa nu te rapeasca. Sileste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu ca el ia
aminte la tine si ca de cugeti ceva n inima ta, toate sunt descoperite naintea lui.
Nu te grabi n rugaciunile tale ca sa nu te mannce fiarele.
Iubeste-i pe cei credinciosi, ca sa fii miluit prin ei; doreste-i pe sfinti, ca rvna lor sa te
mannce.
Adu-ti aminte de mparatia cerurilor ca dobndirea ei sa te atraga ncet spre ea.
Gndeste-te la gheena ca sa urasti faptele care duc la ea.
Sculndu-te dimineata, n fiecare zi, gndeste-te ca vei da raspuns lui Dumnezeu despre
toata fapta si nu vei pacatui fata de El iar frica lui Dumnezeu va locui n tine. Pregatestete sa-L ntlnesti si vei face voia lui.
Cerceteaza-te pe tine aici n fiecare zi n ce-ai ramas n urma si nu te vei nfricosa n
ceasul de nevoie al mortii.
Nu te crede pe tine credincios si statornic pna la rasuflarea din urma. Sa nu te nalti cu
cugetul ca esti bun caci te vei ncredinta vrajmasilor tai (cine se ncrede n sine, se ncrede
n sugestiile diavolului caci acesta l face pe om sa se mndreasca cu faptele sale, sau ca a
nvins vreo patima.
Nu te ncrede n tine ct timp esti n viata pna ce n-ai trecut peste toate stapniile
ntunericului. (Daca ai trecut peste toate stapniile sau ispitele ntunericului, nu te mai
ncrezi n tine care esti o dovada ca esti rob al unei stapnii a ntunericului, al neobservarii

ca nu esti prin tine liber de tot pacatul, ca esti nca supus egoismului si nepredat deplin lui
Dumnezeu.)
Priveste frate cu trezvie la duhul care aduce ntristare omului caci multe vnari le
ndreapta spre tine pna ce te face neputincios. Caci ntristarea dupa Dumnezeu este
bucuria de a te vedea pe tine n voia Lui. Ea este supararea vrajmasilor, caci cel ce-ti
spune: Unde ai sa fugi caci nu este pocainta? este vrajmasul care spune aceasta omului
pentru a-l face sa lepede nfrnarea. Dar ntristarea dupa Dumnezeu nu i se opune omului,
ci-i spune: Nu te teme, vino iarasi (la mine)! caci vaznd ca omul este neputincios l
ntareste iarasi spunndu-i: Ai inima cuminte fata de gndurile tale si acestea ti se vor
usura, cta vreme pe cel ce se teme de ele l face sa se topeasca sub greutatea lor. Fiindca
cel ce se teme de lucrarile lor, se arata ca e necredincios n Dumnezeu. Dar a nu se
masura pe sine (a nu cauta sa constate la ce masura a ajuns) si a se avea pe sine
necunoscut arata pe om ca nu e mpins de patimile lui spre a-si mplini voile sale, ci ale
lui Dumnezeu. Dar cel ce voieste sa-si spuna cuvntul lui n multe, arata ca frica lui
Dumnezeu nu este n el. Caci frica lui Dumnezeu este pazitoare si ajutor al sufletului,
ntarire a voii launtrice de-a pierde pe toti dusmanii ei. (ntristarea dupa Dumnezeu are
loc cnd se traieste la ndemnul vrajmasului faptul de-a nu avea pocainta si de-a parasi si
de-a nu avea nfrnarea. Dar daca aceasta stare e o ntristare dupa Dumnezeu, ea nu i se
impune, ci simte pe Dumnezeu ca-l cheama la El si-i ntareste inima mpotriva gndurilor
amintite ce-i vin de la vrajmasul. Numai cel ce se ncrede n sine, masurndu-si progresul
nu se afla de fapt ntr-o legatura cu Dumnezeu, adica nu simte o ntristare la ispita
descurajatoare a vrajmasului de-a parasi nfrnarea. Deci e mai bine ca omul sa aiba o
ntristare la asemenea ispite si a socoti ca nu se cunoaste, dect a se masura pe sine cu
ncredere. Avem aici niste analize foarte subtile ale starilor paradoxale ale sufletului.
Inima e constiinta plina de simtire a omului care-si poate vedea gndurile ca opuse ei.)
Exista patimi dar exista si virtuti, nsa de suntem lenesi ne facem vaditi ca tradatori.
(Pentru noi exista si virtuti si patimi pentru ca nu avem calitatea neschimbarii n bine.
Numai Dumnezeu o are pe aceasta, dar ne este normala persistarea n virtuti. nsusindune patimile ne facem tradatori ai lui Dumnezeu si a firii noastre iar acestea ni se
ntmpla din lene deci lenea nu ne este proprie firii.)
Barbatia inimii este un ajutor dat sufletului de-a fi dupa Dumnezeu, precum lenea este
un ajutor al raului spre rau. Puterea celor ce voiesc sa dobndeasca virtutea sta n aceea
ca de vor cadea nu-si pierd curajul ci se ngrijesc iarasi sa se ridice.
Uneltele virtutilor sunt ostenelile trupesti ntru cunostinta; patimile se nasc din lenevie
(nepasare).
Nejudecarea aproapelui este un zid ridicat ntru cunostinta fata de cei ce ne razboiesc, iar
judecarea lui darma zidul ntru necunostinta (Nejudecarea altuia este un zid care ma
apara prin cunostinta adevarata de cei ce ma razboiesc caci nejudecarea altora este
cunostinta adevarata a nevredniciei mele, iar judecarea altora darma zidul meu de
aparare prin necunostinta. A judeca pe altul nseamna a nu ma cunoaste pe mine ca nu
sunt mai bun si deci n-am nici un drept sa-l judec).
Pazire limbii l vadeste pe om ca este faptuitor, iar needucarea limbii l arata departe de
orice fapta buna. (Cine are grija de limba arata ca se sileste sa faca fapte bune, serioase,
iar cel ce n-are grija de limba arata ca n-are virtutea care sa o stapneasca. Omul care a
ntarit binele n sine nu vorbeste fara rost, vorbaretul, flecarul arata ca nu este ntarit n
cele bune, nici nu este preocupat de ele.)

Mila naste trecerea cu vederea prin cunostinta a greselilor altora si conduce la iubire, iar
lipsa de mila vadeste mpietrirea inimii. (Mila ne face sa trecem cu vederea greselile
altora cunoscndu-ne pe noi nsine supusi pacatelor. Ea ne conduce la iubire; iar lipsa
milei nseamna lipsa virtutii.)
Nevointa sufletului consta n a ur mprastierea, iar a trupului consta n saracie. Caderea
sufletului se arata n iubirea mprastierii, iar ndreptarea lui n linistea unita cu cunostinta.
Somnul pe saturate este tulburarea trupului, iar privegherea cu masura este mntuirea
inimii. Somnul mult ngroasa inima, iar privegherea cu masura o subtie, dar mai bine este
sa dormi n tacere si ntru cunostinta dect a priveghea ntru desertaciune. (n mod
paradoxal somnul pe saturate aduce tulburare si zapaceala n trup si apoi prea multa
odihna trupeasca naste pofte si patimi. Somnul mult ngroasa inima, l face pe om lipsit
de sensibilitate, nsa privegherea cu masura l sensibilizeaza n lupta cu patimile.)
Plnsul fara tulburare alunga relele.
Nejignirea constiintei aproapelui naste smerita cugetare. (Cnd nu ranesc constiinta
altuia arat ca nu ma socotesc a fi mare lucru si practicnd continuu aceasta comportare
sporesc n smerita cugetare.)
Slava de la oameni naste si ntareste mndria.
Cautarea mncarurilor placute trezeste cu usurinta patimile, mpodobirea trupului este o
catastrofa a sufletului iar ngrijirea lui cu frica lui Dumnezeu este buna.
Pazirea gurii trezeste ntelegerea celor duhovnicesti: cnd gura ta tace ntru cunostinta,
iar poliloghia naste teama si prostia.
A renunta la voia ta n favoarea aproapelui nseamna ca mintea ta vede virtutile lui, iar a
tine la voia ta fata de cea a aproapelui arata necunostinta. (A afirma voia ta mai mult
dect a altuia este semn clar ca esti stapnit de ignoranta. A afirma voia ta, nseamna ca
nu-ti cunosti patimile, limitarile si slabiciunea.)
A spune gndurile tale lumesti altora nseamna ca vrei sa te impui ca sa cstigi slava
lumii. Cnd le spui nsa parintilor duhovnicesti, le spui aratnd ca le dezaprobi si vrei sa
fii ntarit n dezaprobarea lor si atunci scapi de ele.
naintea tuturor virtutilor este smerita cugetare, naintea tuturor patimilor este lacomia
pntecelui.
Sfrsitul virtutilor este dragostea, iar sfrsitul patimilor este ndreptatirea de sine. (A se
ndreptati cineva pe sine, nseamna a ndreptati tot ceea ce face, deci si orice rau.)
Cel ce nu se critica pe sine nu poate suporta mnia altora. (Cel n stare sa se critice pe
sine suporta fara greutate mnia altora.)
A iubi lumea ca trebuitoare face sufletul sa se ntunece, iar a nu vedea nici o trebuinta de
ea aduce cunostinta.. (Cel ce socoteste lumea trebuitoare nu vede ca totul vine de la
Dumnezeu, deci n-are cunoastere adevarata.)
mpaca-te cu toti ca sa ai ndrazneala la rugaciune.
Iubirea ostenelii este ura fata de patimi, iar lenea le aduce pe nesimtite. (Osteneala
alunga patimile, lenea le atrage. Lenea te face sa uiti datoria de a face binele, sau
uitarea aduce lenea de a face binele.)

Cel ce are moartea aproape n asteptarea lui nu pacatuieste mult, dar cel ce o vede
departata n timp se va mpleti cu multe pacate. Cel ce zice: Mai am pna voi ajunge la
sfrsit , s-a nfratit cu dulcea patimire.
Primeste sfatul Parintilor si vei trai tot timpul n odihna.
Ia seama la tine, si daca gndul ti spune ca fratele tau este suparat pe tine sa nu-l
dispretuiesti ci pune-i metanie cu glas ntristat pna-i vei risipi amaraciunea. Ia seama sa
nu fii cu inima uscata fata de frati, caci toti traim sub sila vrajmasului.
De locuiesti cu fratii sa nu poruncesti nimic, ci osteneste-te mpreuna cu ei.
De te tulbura dracii n privinta hranei, a acoperamntului ori pentru saracie, ispitindu-te
cu vreo osndire, sa nu te nvoiesti, ci preda-te lui Dumnezeu cu toata inima si Acesta te
va odihni.
De te necajeste pizma, adu-ti aminte ca suntem madulare ale lui Hristos si ca cinstirea si
osndirea aproapelui sunt ale noastre ale tuturor si te vei odihni. (Daca ma gndesc ca toti
suntem madulare a aceluiasi trup al lui Hristos, nu-l voi mai pizmui pe cel pe care-l vad
mai cinstit dect mine, caci toata cinstirea adusa unui madular are efect asupra trupului
ntreg, deci si asupra sa. Nici nu-l voi osndi pe altul, ca sa nu sufar si eu de osnda ce i-o
aduc, fiind madular al aceluiasi trup.)
De te necajeste vorbirea de rau a fratelui tau si auzind unele ca acestea te vei ntrista,
ocoleste sa-i raspunzi si te vei odihni.
Daca dispretuirea din partea aproapelui razboieste inima ta mpotriva lui, gndeste-te ca
Dumnezeu te lasa n minile vrajmasilor pentru a te face destoinic n lupte si te vei linisti.
(Dumnezeu te lasa prin dispretuirea din partea aproapelui supus ispitei vrajmasului, ca
sa-ti dea prilej sa rabzi fara suparare aceasta ncercare.)
Daca placerea femeilor ti este foarte dulce, gndeste-te la cele ce-au murit de la nceput
si pna acum, unde s-au dus, si astfel te vei odihni.
De toate ispitele ne scapa discernamntul, comparnd si deosebind, dar este cu
neputinta sa dobndim discernamntul daca nu ne straduim mai nti n urmatoarele:
nti linistea, linistea naste nevointa, nevointa naste plnsul, plnsul naste frica de
Dumnezeu, aceasta naste smerenia, smerenia naste prevederea, prevederea naste iubirea,
iubirea naste sufletul sanatos si nepatimitor. Din toate acestea omul cunoaste ca nu e
departe de Dumnezeu. Deci, cel ce voieste sa ajunga la aceste cinstite virtuti sa fie fara
de grija fata de orice om si sa se pregateasca de moarte. Si de cte ori se roaga, sa
nteleaga ceea ce-l desparte pe el de Dumnezeu si o va nlatura si va dispretui toata
lumea.
Cere cu toata puterea ta de la Dumnezeu sa trimita frica de El ca prin dorirea lui
Dumnezeu sa piara toate patimile ce razboiesc bietul suflet voind sa-l desparta de
Dumnezeu ca sa-l stapneasca pe el.
Sa nu cauti sa te odihnesti ct esti cu trupul n razboi cu patimile, nici sa te ncrezi n tine
daca te vezi odihnit n vreo vreme de patimi. Deoarece le opresc pe ele cu viclenie pentru
o vreme, gndind ca poate omul socotind ca si-a desfacut inima de ele si ca se odihneste,
pot sa sara deodata asupra bietului suflet si sa-l rapeasca ca pe o vrabie. O fac aceasta
gndind ca de-l vor face pe om sa se vada mai tare ca el n orice pacat, l vor umili fara
mila, facndu-i mai grea iertarea ca pentru cele de la nceput pentru care s-a rugat sa fie
iertat.

Negrija de om este absenta vointei de-a fi laudati de oameni. Vreau sa dau omului toata
atentia, dar nu vreau sa a nici o atentie de la el. La aceasta dispozitie pot ajunge daca ma
gndesc ca moartea apropiata face toate cele pe care le ofera lumea fara importanta.
Domnul nostru Iisus Hristos cunoscnd marea lor cruzime si ndurndu-se de neamul
omenesc a poruncit: Privegheati n orice clipa ca nu stiti n care ceas va veni furul. Sa
priveghem ca nu cumva sa vina si sa ne gaseasca pe noi dormind! nvatndu-i pe ai Sai,
le-a spus: Luati seama, sa nu se ngreuneze inimile voastre de mncare, de bautura si de
grijile vietii acesteia si sa vina peste voi fara de veste ceasul acela. (Luca 21,34) Stiind
ca cei rai sunt mai tari ca noi si aratndu-le celor ce-L urmeaza ca puterea este a Lui, deci
sa nu se teama, le-a spus: Iata, Eu va trimit ca pe niste oi n mijlocul lupilor. Dar le-a
poruncit sa nu ia nimic pe drum, caci deoarece nu aveau ceva de-a lupilor, acestia nu
puteau sa-i mannce pe ei. Iar ntorcndu-se ei sanatosi dupa ce-au pazit porunca, s-a
bucurat mpreuna cu ei multumind lui Dumnezeu Tatal pentru ei. Apoi le-a ntarit
zicndu-le: Am vazut pe Satana ca un fulger din cer. Iata, v-am dat voua putere sa calcati
peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului si nimic nu va va vatama. Deci
apostolilor Lui le-a dat stapnirea si puterea sa pazeasca si sa mplineasca poruncile lui cu
teama. Dar aceste cuvinte nu sunt date numai acelora, ci tuturor care vor sa-L urmeze,
caci iubindu-i pe ei, le-a spus cu iubire desavrsita: Nu te teme turma mica! Caci a
binevoit Tatal vostru sa va dea voua mparatia si Vindeti averile voastre si dati
milostenie, si veti avea pungi nenvechite si comori nemputinate n ceruri. Dupa ce au
pazit ei si acest cuvnt le-a spus: Pacea Mea va dau voua, pacea Mea las voua.Cel
ce voieste sa mannce si sa bea la masa Lui, sa se suie cu El pe cruce, iar crucea lui Iisus
este nfrnarea de la orice patima pna ce le desfiinteaza.
Sa ne ferim de ntristare unita cu vointa de-a ne masura pe noi ca sa vedem ct de mari
suntem, ca si de cea adusa noua de ocara altora sau de faptul de-a ne vedea legat numele
de evenimentele deosebite ale lumii caci acelea nasc ntristarea.
Nu-si cunoaste cineva pacatele pna ce nu se desparte de ele, caci pna ce le savrseste
omul cu placere nu cunoaste pe Dumnezeu fata de care anumite fapte sunt condamnate.
n panteism nu exista pacate, de aceea nici smerenie, rugaciune sau plns pentru ele.
Tlharul de-a dreapta a ajuns la toate acestea, cel de-a stnga ramne n ntuneric,
nepasare si mndrie.
Trebuie razboite cu mintea n chip barbatesc si urte toate cele vazute contrare fiecarui
om si combatute cu ura cea mai amara pna la capat. Si acestea sunt relele ce stapnesc pe
toti fiii lui Adam: cstigul, cinstirea, odihna, lauda cu cele pe care le vom parasi,
nfrumusetarea trupului ca sa fie curat si frumos, cautarea vesmintelor elegante. Acestea
hranesc placerea pe care sarpele a aruncat-o n inima Evei. Din ele cunoastem ca suntem
fiii lui Adam: din gndurile rele care ne-au facut pe noi dusmani ai lui Dumnezeu.
Daca te-ai facut copil dupa cuvntul Mntuitorului care zice: Lasati copiii sa vina la
Mine, ca a lor este mparatia Cerurilor , te-ai facut cu adevarat mireasa a lui si Duhul cel
Sfnt al Lui te-a mostenit pe tine nca fiind n trup. Iar de nu, asteapta ntristare si
suspinare amara pentru ca rusinea si osnda te nsotesc pe tine naintea sfintilor. Cunoaste
ca, precum fecioara sculndu-se n fiecare zi de dimineata, nu e atinsa de alta grija dect
de a se nfrumuseta pe sine pentru a place mirelui ei, pentru aceasta uitndu-se de multe
ori n oglinda, ca nu cumva sa afle ceva urt care sa-i strice aspectul, la fel sfintii au mare
grija noaptea si ziua sa-si cerceteze faptele si gndurile si sa vada de sunt sub jugul lui
Dumnezeu sau nu.

A se linisti omul n chilie este a se arunca naintea lui Dumnezeu si a-si pune toata
puterea mpotrivindu-se oricarui gnd rau al vrajmasului.
Lumea este mprastierea pacatului. (Pacatuieste mprastierea, sau mprastierea este
pacat. mprastierea este produsa de atentia exclusiva la lume, la cele ce ni le ofera lumea
facndu-ne sa uitam de Dumnezeu.) Lumea nseamna cele contrare firii sau a mplini
cineva voile sale dupa trup. (Lumea n sens rau este ntelegerea ei ca simplu mijloc de
satisfacere a voii proprii privitoare la trup. Este independenta de Dumnezeu si reducerea
trebuintelor doar la cele trupesti.) Lumea consta n a se socoti pe sine traind numai n
veacul acesta. Lumea consta n a se ngriji cineva mai mult de trup dect de suflet; n a te
lauda cu cele pe care n curnd le vei parasi. Lumea zace sub cel rau (Ioan 5,19) si a
mai zis Mntuitorul despre ai Sai ca i-a luat din lume. Din care lume i-a luat daca nu din
toata mprastierea pacatului, deci cel ce voieste sa se faca ucenic al lui Iisus, sa fuga de
patimi caci de nu le va desfiinta, nu poate sa se faca locas al lui Dumnezeu, nici nu vede
dulceata dumnezeirii Lui daca nu se desparte de ele.
Lumea n sens ngust nseamna a cunoaste cineva pe Tatal, ci a pretui numai pofta
trupului, a ochilor si trufia acestei vieti iar a nu cunoaste pe Tatal, nseamna a nu
cunoaste pe Dumnezeu ca iubire deci a nu se putea mpartasi nici el de iubirea lui
Dumnezeu. nseamna a reduce totul la niste placeri trupesti trecatoare, deci a nu
cunoaste propriu zis un sens al existentei. Omul care nu-L cunoaste pe Dumnezeu
ngusteaza lumea la dimensiunile n care se percepe pe sine, sau la relatiile sale ca fiinta
redusa la ceea ce este trupesc si trecator n ea. Lumea ne ndeamna la pacat cnd o
socotim ca pe o realitate n sine, deci opusa lui Dumnezeu. asa a folosit-o diavolul pentru
a atrage pe Adam si Eva la pacat.
Numai pe cei ce nu sunt din lume i pazeste Tatal de cel rau caci numai pentru ei se
roaga Iisus Tatalui sa-i pazeasca; pentru cei ce sunt din lume nu se roaga tatalui sa-i
pazeasca de cel rau, cum nu se roaga nici pentru lume n general. Prin aceasta arata ca
lumea este a celui rau si de aceea si cei din lume sunt ai aceluia. Prin lume ntelege aici
Iisus lumea asa cum este cugetata de cel rau si de cei ce fac voia lui: o lume despartita de
Dumnezeu si folosita exclusiv pentru pofte contrar voii lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu
a dat omului prin libertate nu numai putinta de a-si nsusi prin voia lor voia lui
Dumnezeu, ci si putinta de a-si nsusi voia celui rau. Aceasta pentru ca att cel rau ct si
omul pot sa cugete lumea nu numai ca opera a lui Dumnezeu si ca drum spre Dumnezeu,
ci si ca existnd prin ea nsasi si nchiznd pe om n ea nsasi ca pierind definitiv ca toate
obiectele din ea. Cei ce nu cugeta astfel, ci vad n lume un drum spre Dumnezeu, cum este
fiul Lui facut om. Acestia pot ajunge unde este Iisus, Fiul Lui.
n lumea vazuta ca despartita de Dumnezeu domneste moartea; de lumea astfel vazuta si
traita trebuie sa ne despartim. Iar moartea domneste n lumea astfel vazuta, pentru ca nu
traim n ea iubirea semenilor nostri. Despartirea egoista ntre noi ne slabeste spiritual si
aceasta slabire a duhului nostru aduce inevitabil moartea trupului pentru ca aceasta
slabire se datoreaza despartirii de Dumnezeu. De aceea spune Sfntul Ioan: Cine nu
iubeste pe fratele sau, ramne n moarte. Deci iata trei lucruri legate de lumea aceasta:
despartirea de Dumnezeu, moartea definitiva, lipsa iubirii sau lumea unita cu Dumnezeu,
biruirea mortii, iubirea.
Vorbeste si diavolul necontenit ncercnd sa ne convinga sa folosim lumea contrar voii
lui Dumnezeu pentru egoismul nostru trupesc. Strmba ratiunile lucrurilor prezentndule ca mijloace de satisfacere a placerilor noastre trupesti, trecatoare. Dar se foloseste si
Dumnezeu Cuvntul si apoi ntrupat de cuvintele si de ratiunile cele drepte ale lucrurilor
spre a-L vedea prin ele pe El, ca Creator, ca sa-l iubim pe el si sa ntarim duhul nostru

ca sa naintam n unirea cu el. Att cuvintele diavolului, ct si ale lui Hristos au n ele
intentia si forta de a ne duce la fapte, nu au un scop teoretic.
Dar iata care sunt si cele ce nasc sfada si strica fara mila sufletul: flecareala, vorbirea
sucita, schimbarea cuvintelor dupa placerea fiecaruia, ndrazneala, vorbirea n doi peri si
oprirea cuvntului celuilalt. Sufletul care le are pe acestea este sterp de virtuti, deci nu fiti
fara grija de viata voastra fratilor si nu dati mintii motiv pentru nici o lenevire n fapte
caci aceasta va va lipsi de timpul trebuincios de a ajunge la odihna Fiului lui Dumnezeu
care este smerenia n toate si renuntarea la rautate, la ura fata de orice om si nencrederea
n nici o fapta care nu este a lui Dumnezeu si pastrarea pacatului n fata ta si moartea fata
de orice fapta a rautatii. Astfel Dumnezeu care nu este mincinos, va veni n ajutorul
nostru prin ndurarile lui.
Vrajmasii nostri nu nceteaza niciodata sa ne surpe, deci nu neglija, nici nu-ti dispretui
constiinta. Nu te ncrede deloc n tine cum ca ai ajuns vrednic de Dumnezeu, ci vezi-te n
tinutul vrajmasilor tai. (Vrajmasii ti vorbesc prin ispite soptind n sinea ta ndemnul la
rele.)
Rabdarea raului ntru cunostinta ntelege nepasarile tale dinainte de ea, iar plnsul
simturilor vindeca ranile produse de vrajmasii launtrici. (Suferirea raului cu constiinta ca
acesta si are cauza n nepasarile anterioare te face sa ntelegi gravitatea acelora.
Tlharul de-a dreapta ntelege ca sufera pentru nepasarea de mai nainte fata de bine.)
(Vrajmasii ne ispitesc prin nduri dar nu fara contributia simturilor care se afla n
atingere cu cele din afara, de aceea lupta mpotriva ispitelor launtrice este nsotita de
retinerea neplacuta si dureroasa a simturilor de a se bucura de placerea atingerii celei
dinafara.)
Cunostinta sau constiinta luptnd mpotriva ispitelor launtrice naste virtutile si n
acelasi timp le pazeste. Nu exista lupta mpotriva patimilor care ntuneca si pentru
virtutile care lumineaza sensul vietii fara cunostinta si constiinta acestui sens. Aceasta
cunostinta naste virtutile si le pazeste.
A afla multumirea n vremea ispitei ntoarce ispitele ce vin spre cele dinapoi si a nu crede
ca osteneala ta place lui Dumnezeu ti pregateste ajutorul Lui ca sa te pazesti. Caci cel cesi da inima sa ca sa ceara ajutorul Lui cu adevarat nu poate sti de a placut lui Dumnezeu
fiindca pna ce constiinta l mustra pentru unele fapte contrare firii, este strain de
libertate. Pna ce este cel ce-l mustra, este si Cel Ce-l judeca si pna ce se simte cineva
osndit nu se poate vorbi de libertate pentru el. Daca rugndu-te, deci, te vezi pe tine
neosndindu-te pentru nimic, esti cu adevarat liber si ai intrat n odihna lui Dumnezeu
dupa voia Lui. (Sa nu fii multumit ca ai rezistat ispitei care te-a luptat caci aceasta te
face sa te ncrezi si sa slabesti lupta, ceea ce-ti aduce din nou ispita pe care crezi ca ai
biruit-o. Numai cnd ajungi sa nu te mai ncrezi n tine faci un efort mai mare si ceri cu
mai multa staruinta ajutorul lui Dumnezeu, iar El ti da acest ajutor. Sa nu crezi ca
cererea ajutorului lui Dumnezeu de catre tine a placut Lui si El ti-a dat acest ajutor cu
adevarat, caci nu poti fi sigur ca este asa. De crezi ca este asa, te ncrezi n tine si
ncetezi a-L mai ruga fierbinte pentru ajutorul Lui. Pna ce te mustra constiinta pentru
ceva contrar firii, ea te si judeca. Esti sub judecata ei, nu esti nicidecum liber sau
nesupus osndei. nsa n-avem voie sa ne nchipuim ca am fi liberi de osnda nainte de
judecata din urma a lui Dumnezeu; numai atunci ni se va da libertatea adevarata pentru
ca vom trai deplin iubirea lui Dumnezeu.)
A judeca cineva pe aproapele, a-l nesocoti, a-l dispretui n inima sa , a-l brfi, a-l certa cu
mnie si a-l defaima, l face pe unul ca acesta strain de mila de care se fac partasi sfintii,

odata cu virtutile vrednice de cinste. Unele ca acestea desfiinteaza ostenelile pe care le

face omul si pierde roadele cele bune ale lor, caci de zice cineva: mi plng pacatele
mele dar face din acestea, se amageste pe sine si este fara de minte.
Cel ce cauta linistea si nu se ngrijeste sa taie n ea patimile, este orb n ceea ce priveste
cele duhovnicesti.
Cel ce lasa pacatele sale si se ngrijeste sa ndrepteze pe altul se leneveste n cererea din
toata inima si este lipsit de rugaciunea catre Dumnezeu ntru cunostinta.
Aceasta este barbatia omului: sa se lupte cu pacatele lui de mai nainte de care se roaga
sa fie iertat cernd sa nu mai fie cstigat iarasi de ele, fie cu inima , fie n simturi, fie n
faptele sale.
Daca nu domneste amintirea pacatelor nencetat n inima lui si aceasta nu-l ntoarce de
la toate cele din lume, ca sa nu-l stapneasca, nu se poate nfrna de la pacatele lui si nu
se poate simti satul de ele. Apoi, peste toate acestea nici nu se va putea retine sa nu
judece faptura lui Dumnezeu caci fapta celor ce plng cu adevarat, cu mintea si cu
simturile lor prin aceste fapte vazute, este sa nu-l judece pe aproapele si a raspunde cu
rau, nseamna a fi departe de plns.
A te face robul a ceva din lume producndu-ti nchipuiri importante despre ceea ce te
leaga de ea nseamna a nu ntelege lumea n adevaratul ei sens ca opera supusa lui
Dumnezeu, sau despre ceea ce este ea cu adevarat n mizeriile ei care sfrsesc cu
moartea fiecarui om. Este a nu vedea ca ea nu este deloc singura si ultima realitate. A da
importanta prea mare vreunui element al creatiei este orice judecata gresita care o are
cineva despre ceva din lume, sau despre oameni. Aceasta este o amagire care conduce la
greseli pentru ca nu esti n stare sa cunosti exact realitatea nconjuratoare si esti prin
aceasta si lipsit de smerenie.
A voi sa cunosti un lucru care nu este al tau este o rusine si o lipsa de nvatatura, o robie
grea care nu-ti ngaduie sa cunosti pacatul tau.
Cnd mi spui de altul ca este rau sau mai rau ca tine, judecndu-l, te faci pe tine mai rau
ca el.
De te osndeste cineva si suferi, nu este n tine plnsul adevarat. (Plnsul adevarat este
cel pentru pacatele tale, pentru insuficienta ta. Dar de plngi pentru ca te simti ofensat,
nu suferi cu adevarat de slabiciunea ta, de pacatul tau si acest plns nu te ndrepteaza.)
De se ntmpla cu tine o fapta de dare si luare si te vor lipsi unii de ceva si te vei supara,
nu este n aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune vreunii cuvnt mpotriva ta si te
tulburi nu este acea frica nici n aceasta. De te njura vreunii si te doare nu este nici aici.
De alergi la cei slaviti ai lumii dorind prietenia lor, nu este nici aici. De vor vorbi vreunii
cu tine si vei voi sa le opui cuvntul tau, si aici gresesti, iar de se vor trece cu vederea
cuvintele tale si te va durea esti departe de sanatate caci toate acestea l arata pe omul cel
vechi ca traieste si stapneste, ca nu sunt aici cele ce-l razboiesc pe el, nici plnsul
adevarat al celui n care lucreaza Dumnezeu.
ntristarea pentru pacate face mintea sa cstige simturile trupesti si le stapneste, dar ea
pazeste simturile spirituale ale mintii prin care aceasta intuieste ntelesurile lucrurilor.
De orice purtator de venin pe care-l vede cineva, fuge cu frica, dar sufletul nerusinat si
netrebnic ramne n toate cele ce-l omoara si nu se fereste, nici nu se desparte de ele, ci se
ndulceste si se ncrede cu inima n ele, de aceea si cheltuieste vremea n zadar,
ramnnd sterp.

Pe calea virtutilor sunt si caderi, este si vrajmasie, prefacere si schimbare, sunt masuri,
este micsorare, descurajare, bucurie, durere a inimii, propasire si sila. Este o calatorie care
nu are oprire, iar nepatimirea este departe de toate acestea si nu are nevoie de ceva caci
este n Dumnezeu si Dumnezeu n ea. (Este o remarcabila definitie a nepatimirii: ea este
n Dumnezeu si Dumnezeu este n ea deci are totul, nu este lipsita de nimic. n patimi
doresti cu ardoare ceva, esti supus lor, n-ai liniste; n nepatimire ea este iubirea
desavrsita caci iubirea are n ea toata libertatea. Dumnezeu este fara nici o patima caci
nu este supus la nimic si nu este marginit.) Teama de vreo patima este departe de
nepatimire si pna ce se urca n cineva vreo nvinovatire, este departe de nepatimire.
Multi oameni necercati au crezut ca au ajuns la ea aflndu-se nca patimile n sufletul si
trupul lor nefiind nca deplin curatit, de aceea s-au abatut de la calea cea buna.
Hristos ne cere toate calitatile amintite ale poruncilor ca sa intram n mparatia
cerurilor, dar sa le cstigam pe acestea prin constiinta si straduinta. Ne cere sa ne
facem ca pruncii , sa redevenim ca ei dupa ce ne-am departat de calitatile lor prin
ispitele vietii. Trebuie sa redevenim ca pruncii dar prin lupta constienta cu vicleniile
lumii si aducnd copilariei constiinta despre bunatatile ce le au copiii, ca simplu dar.
Prin constiinta si printr-o vointa slaba se actualizeaza potentele pacatoase ale omului,
dar prin constiinta si printr-o sporita cunoastere si printr-o vointa ntarita sunt nvinse
pacatele cu actualizari ale acelor potente. Cuvntul lui Iisus prin care ne cere sa ne
facem ca pruncii trebuie sa ne umple de teama si teama aceasta trebuie sa fie o forta
pentru a-l mpdini caci zicnd : Amin, Iisus a spus ca acesta este adevarul, iar
adevarul este El nsusi. Fiti convinsi despre necesitatea a ceea ce va cer pentru ca
adevarul acestui fapt este ntemeiat de Mine Care sunt Adevarul prin excelenta.
Nerespectnd ceea ce va spun, nu Ma respectati pe Mine.
Sufletul se aseamana cu fierul care cnd este nengrijit se acopera de rugina, dar cnd se
pune n foc, focul l curata si ct timp este n flacara nimic nu se poate atinge de el pentru
ca este arzator. Asa este si sufletul: ct timp ramne cu Dumnezeu si se ocupa de El, se
face foc si ard toti vrajmasii lui care l fac sa rugineasca n timpul ct este nengrijit dar
Dumnezeu l curata si-l face nou ca pe fier nct nu se mai ndulceste cu ceva din cele ale
lumii, ci se odihneste n firea lui de care s-a nvrednicit si n care se afla mai nainte. Iar
de paraseste firea lui, moare caci asa mor si animalele care din fire traiesc n apa cnd
sunt scoase pe uscat, asemenea si pasarile ct timp zboara sunt neprimejduite, dar cnd
coboara pe pamnt se tem sa nu fie vnate. Asa este si sufletul: cnd paraseste firea lui
moare ndata, deci cei ce s-au facut vrednici si si-au nsusit darurile dumnezeiesti vad
lumea ca o nchisoare si nu voiesc sa ramna n ntunericul ei ca sa nu moara. Nu poate
sufletul acela sa mai iubeasca lumea chiar de-ar voi, caci si aminteste de nceputul lui pe
care l-a avut nainte de a se hotar el nsusi sa ramna n Dumnezeu. Si stie ce i-a facut
lumea si cum l-a facut pustiu. (Lumea a facut sufletul pustiu caci l-a cobort sub nivelul
lui firesc care este viata n Dumnezeu, de aceea a ramne sufletul exclusiv n lume.,
nseamna a muri caci lumea i da o viata finita, nsa sufletul este facut cu aspiratia dupa
viata infinita si vesnica.)
Pazeste-ti inima si sa nu te lenevesti zicnd: Cum pot sa pazesc poruncile si virtutea fiind
pacatos si slab? Caci cnd paraseste omul pacatele sale si se ntoarce la Dumnezeu ,
pocainta sa l renaste. Este ceea ce spune Apostolul: Precum am purtat chipul celui
pamntesc, sa purtam si chipul celui ceresc. (I Cor. 15,49) Vezi ca s-a dat omului sa se
schime prin pocainta si sa devina prin ea ntreg nou? (Eu-l sau subiectul ramne acelasi,
ca o anumita permanenta a acelei constiinte dar chipul sau mbracamintea sau pecetea
se schimba. Aceasta nseamna o anumita dualitate a omului. Pe de alta parte omul poate
deveni din vechi nou, dar pe de alta ramne ntr-o entitate ca subiect. Se schimba, dar cel

neschimbat are o continuitate cu cel dinainte. Schimbarea unita cu identitatea subiectului

nseamna pocainta.) Cta vreme pruncul se afla la snul mamei, aceasta l pazeste de tot
raul, iar cnd plnge i mbie snul ei si-l loveste usor peste fata potrivit cu puterea lui ca
sa-l faca sa primeasca laptele ei cu frica si sa nu-si tina inima ncapatnata. Apoi, fiindca
plnge i se face mila de el fiindca l iubeste si-l mngie cu dragalasenie pna ce primeste
snul ei. De i se arata pruncului aur, argint, margaritare sau orice lucru al lumii, el ia
aminte la ele, dar aflndu-se la snul mamei, le trece cu vederea pe toate ca sa se
mpartaseasca de laptele ei. Apoi nici tatal nu-l bate pentru ca nu munceste sau pentru ca
nu pleaca la razboi cu dusmanii lui fiindca este mic si nu poate, are picioare dar nu poate
sta pe ele, are mini dar nu poate tine arma n ele. Astfel i arata ndelunga rabdare pna
ce creste, iar cnd a crescut putin si vrea sa lupte cu altul si acela l rastoarna jos, tatal lui
nu se mnie stiind ca este copil, dar dupa ce ajunge barbat si si arata rvna lui dusmanind
pe vrajmasii tatalui sau, acesta i ncredinteaza cele ale sale fiindca este fiul sau. Dar daca
dupa toate ostenelile pe care parintii le-au depus pentru el, acesta naintnd n vrsta si
uraste parintii si nu vede binefacerile lor ci se mprieteneste cu dusmanii lor, ei si retrag
iubirea de la el si prin aceasta l scot din casa lor si nu-i mai dau mostenirea.
Omul are nevoie de un mare discernamnt si de taiere a toata voia trupeasca, sa fie treaz
si cu luare aminte n toate caile lui ca sa nu rataceasca si sa cada n minile vrajmasilor
pocaintei caci afirmarea dreptatii proprii o sfsie pe aceasta. Judecarea celor pacatosi o
alunga, dispretuirea celor lenesi i mpiedica aparitia caci s-a scris n Pilde: Toate
cararile ei sunt strmte si cea lenesa n-a mncat bucate. A facut barbatului ei cte doua
haine de vison si purpura. Este ca o corabie ce face negustorie, aduna bogatie de departe.
Aducerea femeii la existenta din coasta lui Adam este un chip al faptului ca omul cel nou
primeste existenta din umanitatea Fiului lui Dumnezeu. Caci din trupul Lui cel fara de
pacat ne nastem si noi din nou. Precum fiecare soi se naste din soiul propriu, asa se naste
si omul ndumnezeit din umanitatea ndumnezeita a lui Hristos n care umanitatea este
cel mai unita cu ndumnezeirea fiind a aceleiasi Persoane a Cuvntului lui Dumnezeu. Nu
poate fi omul faptura noua dect din Fiul lui Dumnezeu facut om.
Sa nu voiesti sa-ti ceara sfat sau cuvnt pentru timpul acesta, nici sa te ncrezi n cel ce te
ntreaba. (Placerea de a-ti cere sfat ascunde n ea mndrie si vanitate; nu te ncrede n
cel ce-ti cere sfat caci poate o face ca sa te linguseasca ori sa te ncerce sa vada ce stii
sau ce raspuns i-ai putea da, sau e pericol sa te lasi furat de slava desarta.) Sa ai
nencetat auzul atent si mintea treaza la cei ce graiesc catre tine si roaga pe Dumnezeu sati dea sa cunosti pe care dintre ei trebuie sa-l asculti. Pune toata puterea ta n a nu grai
avnd unele n gura ta si altele n inima.
Cel ce asculta n liniste trebuie sa aiba frica de a se ntlni cu Dumnezeu pna la
rasuflarea lui cea din urma caci ct timp pacatul mai ndupleca inima lui, nca nu s-a ivit
n el frica de Dumnezeu si este nca departe de mila Lui.
Cel ce zice: Nu-mi pasa de cele ce aud, vad si vorbesc se aseamana orbului caruia i
este ascunsa lumina. ntelegeti aceasta de la soare cnd un mic nor aparnd n dreptul lui
i acopera lumina si-i opreste caldura. Dar acestea nu sunt vadite tuturor ci numai celor ce
au cunostinta. (Nu poti fi indiferent la ceea ce vezi sau graiesti; aceasta este una cu
orbirea, caci esti n ntuneric iar acest lucru nu poate veni dect din pacatul care se
aseaza ca un nor pe lumina soarelui. Raul aflat n aceasta nepasare nu este vadit dect
celor ce, depasind pacatul au ajuns la cunostinta a ceea ce bun si a ceea ce este rau.)
Omul care si vede totdeauna pacatele sale, nu are limba sa vorbeasca cu vreun om.

Foloseste puterea ta ca sa scapi de aceste trei patimi care omoara sufletul: cstigul,
cinstirea si odihna.
Cine nu se lupta sa se curete de patimile egoismului nu se roaga lui Dumnezeu sa-i faca
parte de mila lui socotind ca-si cstiga el nsusi cele necesare.
Vai mie ca mannc cele de care se scrbeste Dumnezeul meu si de aceea nu ma vindeca
pe mine!
Taie de la tine orice pofta si placere trupeasca pna la cea mai nensemnata. La fel si
vointa de a cunoaste vreun om fara a fi de trebuinta, de-a te atinge de un alt trup sau de-a
mnca putin sau foarte putin cnd nu este vremea, ca pastrndu-te si asigurndu-te prin
cele mici, sa nu cazi n cele mari, sau dispretuindu-le pe cele mici sa cazi pe nesimtite.
Ia aminte la tine cu amanuntime ca precum te ndepartezi n fapte de viclenie, asa sa te
nfrnezi si de la pofta ochilor si a auzului, a gurii si a pipaitului ca sa ai ochii totdeauna
privind atenti la tine si la lucrul tau de mna si sa nu cauti la vreun om daca nu vezi ca
este vreo trebuinta binecuvntata pentru aceasta. Iar la vreo femeie sau la vreun barbat
frumos sa nu privesti n general fara vreo trebuinta. Nu le ngadui urechilor sa auda
cuvinte nefolositoare, iar gura sa taca si sa nu vorbeasca de nu este neaparata nevoie. De
cunosti acestea, pune-ti toata puterea n a te ngriji de ele ca sa te acopere Domnul n
ceasul ispitei.
Patima l desparte pe om pentru ca l nchide n egoismul lui. Patimile sunt rani ale
sufletului: despartirea de Dumnezeu ce-o aduc sufletului nu-l lasa pe acesta ntr-o simpla
neutralitate, ci-l mbolnaveste prin ranile ce i le pricinuiesc. Omul supus patimilor nu
raneste numai pe altii, ci se raneste si pe sine; el este sub starea normala cea conforma
firii, se afla n diferite neputinte dureroase. Pocainta este forta care-l vindeca pentru ca
ea este puterea lui Dumnezeu si prin ea omul se ridica deasupra patimilor si se mbraca
n haina virtutilor ceea ce arata iarasi ca omul nu poate fi ntr-o stare neutra, ci este
mbracat ori n patimi ori n virtuti. Nici unele nici altele nu sunt simple acoperaminte
exterioare, ci forme urte sau frumoase ntiparite n el. Cei ce vor fi aflati la judecata
finala nentipariti de formele stralucitoare ale virtutilor, ci de cugetarile ntinate ale
patimilor vor fi aruncati n ntunericul egoismului, potrivit ntunecimii proprii lor caci
cine nu ntelege realitatea comuniunii iubitoare cu Dumnezeu si cu semenii se afla ntrun ntuneric interior care se prelungeste n afara lui ca iad. Ziua Judecatii de Apoi este
numita ceasul nevoii pentru ca nimic nu-l poate scapa pe om de osnda ce-i vine
atunci a pierdut toata libertatea.
Cunoasterea mincinoasa nu este o cunoastere reala si totusi da impresia ca este
cunoastere. Patimile cuceresc prin impresia ca sustin viata omului cnd de fapt nu fac
aceasta, ci o slabesc, deci nu nimicesc existenta total. Dumnezeu nu i pierde total pe
ngerii si pe oamenii pe care i-a facut, ci i lasa ntr-o existenta chinuita. Cunostinta
mincinoasa continua sa dea impresia ca este o cunoastere a realitatii, de fapt ea nu o
scoate cu totul din realitate, dar o strmba n asa fel ca nu mai este realitatea adevarata,
ci o realitate strmbata, o realitate devenita ntuneric dar chiar ntunericul acesta are un
fel de realitate, este cum se spune, mai jos, o realitate minora, ciuntita, dar este luata
drept realitatea suprema ntreaga.
Patimile ne leaga sufleteste cum legau fsiile trupul mort al lui Lazar. Ele au originea n
demoni si nu sunt prezente dect unde sunt prezenti ei. Numai Hristos le-a asumat cu voia
Lui si erau tinute n el ca patimi ireprosabile, de aceea au putut fi desfiintate prin
moartea Lui.

Vai noua, ca facndu-Se Fiul Omului, Cel ce este deofiinta cu Tatal, n-a avut unde sa-si
plece capul n noi desi s-a nomenit pentru noi iar vulpile sau duhurile rele si viclene siau facut n noi vizuini. (Era potrivit firii date noua de Dumnezeu sa ne facem biserici
vesnice ale fiului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat n acest scop. Dar n loc de aceasta neam facut vizuini si locasuri ale duhurilor rele, robi si unelte ale ispitelor lor urte. Dar
ceea ce-i mai mult socotim ca aceasta este o nsusire proprie noua: socotim murdaria
curatie si ntunericul lumina, nsa n aceasta se arata ca suntem facuti pentru curatie si
lumina.)
Vai noua ca attndu-ne demonii cu amintiri si nduri de desfrnare ne aflam bucurndune de ele. Vai noua ca parasind gndul la rugaciune si la Dumnezeu cheltuim zilele
noastre n mprastieri si flecareli. Vai noua ca avnd trupul usor lunecos spre pacat l
attam si noi prin saturare, moleseala, nduri necurate, primirea prin ochi si urechi a
desertaciunilor, iar prin atingerea trupurilor ne facem cai nfierbntati de iepe si nu ne
gndim nici la cinstea noastra cuvntatoare, nici la chinurile vesnice.
Pacatul ca fapta si stare opusa lui Dumnezeu si nefireasca ntretine de obicei o
dezbinare n om caci sufletul nu se lasa cu totul linistit, supus trupului care-si mplineste
placerile. Unitatea omului o aduce numai mplinirea celor bune care multumesc sufletul
si pornesc de la el mai ales cnd se gndeste la Dumnezeu. Aceasta arata ca omul este
facut de Dumnezeu pentru a sta n legatura cu El; aceasta este starea lui fireasca.
Pacatul recurge la tot felul de subtilitati contradictorii; omul si apara pacatele
acoperindu-le cu pretentia ca nu le-a facut, dar pacatuieste si prin aceasta caci
acoperindu-le le recunoaste, dar totodata nu le recunoaste.
Necredinta n Dumnezeu aduce omului toate amagirile facndu-l sa prefere placerile
trecatoare urmate de descurajarea deplina. naltimea n bine se arata n unitatea ntre
componentele persoanei umane. Coborrea n cele rele nseamna si o dezbinare launtrica
a omului caci sufletul lui nu se nvoieste deplin cu placerile trupesti si cu ct sporeste
satisfacerea acestora cu att creste o anumita dezaprobare a sufletului caci omul nu
poate iesi cu totul din firea lui creata pentru sporirea n bine.
Pofta nu o poate taia cineva dar poate sa nu se faca robul ei caci nu putem dezradacina
gndurile, dar putem lupta mpotriva patimilor. Fiindca cel ce se ndulceste de gndurile
sale si face voia sa, nu va vedea slava lui Dumnezeu nici nu biruieste orice patima, ci se
aseamana omului ncins care umbla toata ziua si nu nainteaza duhovniceste prin
osteneala sa. (Gndurile mna la activitatile exterioare, nu te lasa sa starui n rugaciune
ca unica gndire la Dumnezeu. Vrei sa-ti arati voia de asemenea prin fapte exterioare, pe
cnd n rugaciune nu mai tii sa-ti arati voia proprie.)
Daca Dumnezeu ne vrea liberi, caci vrea sa-L iubim, iar iubirea nu este fara libertate,
demonii ne robesc prin patimi dndu-ne impresia ca suntem liberi dar de fapt nu suntem
caci nu iesim de sub stapnirea lor ca forme ale egoismului, contrare lui Dumnezeu. Att
ele, ct si demonii ne ncnta cu parerea ca facem voia noastra ca sa ne desparta de
Dumnezeu. Demonii vor prin aceasta sa fim ca ei.
Orice patima vine din necunoasterea lui Dumnezeu Care este mai presus dect noi
nsine si care ne fereste de a ne socoti n stare sa dobndim prin noi nsine mntuirea sau
viata de veci, deci sa vedem realiznd prin noi un sens al existentei.
Gndurile rele sau viclene nu-l lasa pe om sa vada existenta asa cum este avnd izvor si
culme a ei pe Dumnezeu Care vrea sa fim buni, sa recunoastem valoarea tuturor
oamenilor, sa credem n viata viitoare. Gndurile din care lipseste Dumnezeu ngusteaza

existenta si o nchide n timp si pe om n socotinta ca nu are dect o scurta viata

pamnteasca. l face orb fata de existenta infinita, vesnica si plina de sens.

Spovedania, descoperirea gndurilor, sfatuirea

De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si
osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea
nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis.
Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De
aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si
de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis.
Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din
amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit
de cel ce l-a pus acolo. Acesta l arm mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n
ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este
rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip
cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu
usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii
este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se
poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul) 46
A iscodi plin de curiozitate planurile nvatatorului si a vrea sa pui la ncercare cele poruncite de
el, nsemneaza a pune piedica naintarii tale proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui
nencercat ntemeiat si potrivit este ntr-adevar ntemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel
fara mestesug lucrurile mestesugului. Cel dinti are ca regula stiinta; celalalt ca asa s-ar cuveni.
Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de cele mai multe ori se abate de la
linia dreapta, fiind nrudita cu ratacirea. Asadar cei ce au predat altora grija mntuirii lor,
lasndu-si toate socotintele, sa-si supuna gndurile mestesugului celui priceput, judecnd
stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai nti, lepadndu-se de toate, sa nu-si lase nimic afara,
nici cel mai mic lucru, temndu-se de pilda lui Anania, care creznd ca nseala pe oameni, a
primit de la Dumnezeu osnda pentru furt. (Nil Ascetul)46
Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara,
tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l
va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare
dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda
asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau?
Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele
boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi
pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci,
cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit
sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a
razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a
poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea
ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind

celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin
aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei
apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil
Ascetul) 46
Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste asa de
mult ca judecata constiintei sale. (Marcu Ascetul)46
Cel ce se osteneste fara sfat e sarac n toate. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat.
(Marcu Ascetul)46
Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza n cel ce aude, precum acela
a crezut. (Marcu Ascetul)46
E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei
nencercati n razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine
ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine
sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni nencetat cu barbati cunoscatori. n felul
acesta, desi nu ai tu nsuti faclia adevaratei cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta
duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te cu cel ce o are, nu vei umbla n ntuneric, nu te vei
primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea ntre fiarele lumii spirituale, care pndesc n
ntuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului dumnezeiesc.
(Marcu Ascetul)46

Suferinta rabdare

Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamntul, iarba si toate
mortaciunile pe care rurile le-a varsat ntr-nsa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa
ce a fost framntata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita.
Cel ce primeste necazurile din timpul de fata n asteptarea bunatatilor de mai trziu, a aflat
cunostinta adevarului si se va izbavi usor de mnie si de ntristare. si cunoaste mult mai bine
complexitatea firii cel ce suporta necazurile dect cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de
probleme si care n felul acesta ramne la suprafata fiintei lui nepusa la ncercare prin grele
necazuri.
Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul i ncununeaza Dumnezeu, ci
si pe cei ce si-au dovedit iubirea ntru nevointa caci precum aceia au rabdat mpunsaturile pentru
domnul, asa si acestia au rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul.
Cel ce ia de bunavoie stare smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel ntr-un fel pregatit
dinainte, nu va mai suferi att de mult la venirea asupra lui a ocarilor si greutatilor inevitabile
vietii. Acestea nu-l vor ntrista, ba chiar nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele
pentru ca le vede n lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator.
Mai bine este sa fim ispititi de oameni dect de draci, dar cel ce place Domnului i biruieste si pe
unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti mpotriva pustnicilor, iar mpotriva celor ce petrec n

chinovii sau savrsesc virtutea nsotiti cu altii, i narmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati.
Dar razboiul al doilea e de departe mai usor dect cel dinti pentru ca nu exista oameni att de
amarnici cum sunt dracii. Oamenii ct de rai ar fi mai au si o parte infima de mila, mai pot fi
nduplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care ntrerup chinul pornit asupra-ti, pe cnd dracii
nu. n orice caz, poti lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot att de tare ca ei,
poti afla o portita de scapare n ispitirea lor si deci i poti nfrnge mai usor.
Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se mpotriveste cu succes dracilor, dar cel ce
se mpotriveste celor dinti, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor mpotriva noastra nu este
despartita de cea mpotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii
se mai nmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam.
Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si dreapta, cnd se tulbura
se loveste pe sine zicnd: De ce te mnii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume?
Chiar din aceasta arati ca esti bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce ncetnd sa te
ocarasti pe tine l nvinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia
aminte la porunca lui Dumnezeu: Cnd era ocart, nu ocara, cnd patimea, nu ameninta (I
Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe
calea cea dreapta pe care au umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a
iubirii si a rabdarii barbatesti, nu va nainta ctusi de putin ci si va cheltui anii n desert. Cel ce
rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire, nviat, pentru ca s-a lasat si el
rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omornd cu totul
voia sa egoista, a nviat n dragostea lui Hristos.
Mustrarea te face atent la tine nsuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva rau n tine sau care face
altuia impresia ca nu esti cum trebuie n vreo privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te
vindeci si n acea privinta si deci sa-ti cstigi mntuirea. E o cruce care te desavrseste, nsasi
primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale i aduce iertarea lor.
Precum pe ostasul care a primit rani grele n vremea razboiului, mparatul nu porunceste sa-l
scoata din oaste, ci mai degrab sa-l nainteze n gard, asa l ncununeaza mparatul ceresc pe
calugarul care a suportat de la draci primejdii multe.
Daca hotarul trndaviei este a nu avea rabdare n nici o odihna, al rabdarii este a se socoti cineva
n orice necaz ca fiind n odihna. Lenesul niciodata nu socoteste ca se odihneste ct i place
este si aici o sete infinita a lncezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o
greutate.
Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea cugetului. Bunul si
Preabunul nostru Domn si Stapn, cnd vede pe unii mai trndavi n nevointa, smereste trupul
lor prin boala ca printr-o nevointa mai nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati
sufletul de gndurile rele sau de patimi. Toate cele ce ni se ntmpla, vazute sau nevazute se pot
primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi greutatilor: unul se
revolta, altul ramase nentristat iar al treilea a cules din aceasta rod mult primind totul cu
multumire.
Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea n greutatile ntmpinate si dupa rabdarea
ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mngieri. Smerenia este ea nsasi izvor al
rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mngieri, iar rabdarea stnd tare, ntareste firea ta

nct nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge n tine o forta caci vointa ascunde n ea
rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem n lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta
sunt firea noastra si ea le pune n lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o
pune de obicei n mod deplin n lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt
nesfrsite cnd ea sta n legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare dect
prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt n care se manifesta o frica, o
slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o ntarim
din rezervele ei launtrice care stau n legatura cu rezervele de putere nesfrsita ale lui Dumnezeu
Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si
necazurile care nu sunt ntmpinate cu rabdare aduc un chin ndoit caci rabdarea omului e pe
masura primejdiilor ce-i vin. Att se ncordeaza omul ct e de mare greutatea careia trebuie sa-i
faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cnd rabdarea e maica mngierii si
putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu
dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor.
Barbatul rabdator a murit nainte de mormnt facndu-si mormnt chilia sa. Rabdarea se naste
din nadejde si plns, caci cel lipsit de acestea doua e robul trndaviei.

Vorba desarta tacerea

A-l cerceta pe frate, bine este, dar a flecari este un lucru murdar si aceasta fapta te pune la
proba. Cerceteaza-i pe toti dar pazeste-te de vorbarie si zi de pilda ca si n ntlnirile Sfintilor
Parinti: Cum te afli avva? Apoi: Spune-ne noua un cuvnt al vietii, cum aflam calea lui
Dumnezeu? Roaga-te pentru mine ca multe pacate am. si cele asemenea acestora. La sfrsit
faceti o rugaciune si pleaca de la el cu pace.
Ce sa fac Parinte ca ma tem de rusine si de dispret caci cnd cad n vreo convorbire cu unii
sunt atras si robit de ea nct uit de mine iar de-mi aduc aminte de mine, mi-e rusine sa-i
parasesc pe cei cu care vorbesc? Ca sa nu cada cel slab n acestea si n iubirea de slava, trebuie
sa fuga dendata de vorba multa si sa taie convorbirea dnd ca motiv ca avva i-a poruncit ceva si
ca se grabeste. Iar nesuportarea dispretuirii vine din necredinta. Iisus s-a facut om si a fost
dispretuit; frate, esti tu oare mai presus dect El? Aceasta este necredinta si amagire a dracilor.
Cel ce doreste smerenia poate orict sa zica o vreau, de nu sufera necinstiri nu poate
nicidecum sa o dobndeasca. Sa nu nesocotesti ceea ce ai auzit caci altfel vei fi dispretuit prin
nsasi fapta ta.
Frica de Dumnezeu este n afara de orice fel de tulburare, neornduiala si zapaceala, drept aceea
de ne narmam nainte de orice ntlnire cu frica de Dumnezeu si luam aminte la noi nsine cu
multa atentie, cum e vom mai tulbura si pentru ce vom mai rde, caci frica de Dumnezeu nu este
rs. De aceea se spune de cei nebuni ca si nalta glasul lor. apoi cuvntul celor nebuni este far
de rnduiala si fara har, iar despre cel drept se spune ca de abia zmbeste. Daca deci purtam n
noi pomenirea lui Dumnezeu si gndul ca trebuie sa pastram n ntlnirile cu fratii smerenia si
cugetarea linistita si ne place sa staruim n acestea avnd n fata ochilor nfricosatoarea judecata
a lui Dumnezeu, starea aceasta alunga din inima noastra toate gndurile viclene. Acolo unde

este liniste, blndete si smerenie locuieste Dumnezeu. Sa ne amintim de Sfntul Apostol Pavel
care zice: Cuvntul vostru sa fie totdeauna cu har si cu sare dres si daca vom starui n acestea,
Atottiitorul Dumnezeu ne va da cu mila lui o stare desavrsita prin frica Lui.
De ndrazneala nu putem scapa de nu ne vom sili sa scurtam vorbirea caci multa vorbire nu
foloseste chiar de ar parea ca se ocupa cu lucruri duhovnicesti. Ct despre rs lucrurile stau la fel
caci e rodul ndraznelii, fiindca de are cineva ndrazneala veseliei, prin aceasta se naste n el rsul
si precum s-a zis de ndrazneala ca nu-l foloseste pe om, asa nu trebuie sa zaboveasca sau sa se
reverse cineva nici n rsul ei, ci sa-si strnga cugetarea ca sa rosteasca cu cuviinta. Sa stii ca cei
ce se revarsa n ea, toti vor cadea n curvie!
Cel ce sta de vorba cu vreunii trebuie sa-si arate fata si cuvntul vesele dar cugetarea launtrica
sa suspine caci despre aceasta s-a scris: suspinul inimii mele naintea Ta este pururea (Psalmi
37,10)
Starea launtrica nainte si n timpul convorbirilor cu ceilalti. Precum mestesugarul nepriceput
daca sta de vorba n vreme ce lucreaza si primejduieste lucrul, asa si cel ce se foloseste de
veselie. El trebuie sa se asigure cu grija lund aminte la cuvinte, la veselie si la privire ca nu
cumva sa se abata cu totul de la plnsul launtric. Deci unul ca acesta avnd sa intre n vorba cu
cineva trebuie sa-si ntrebe gndul sau ce trebuie sa faca si asa sa se pregateasca pe sine caci s-a
scris: M-am pregatit si n-am fost tulburat. (Psalmi 118,60) Iar a se pregati nseamna a deosebi
persoanele pentru a sti din ce pricina voiesc sa vorbeasca cu noi si a-si pregati gndirea n frica
lui Dumnezeu potrivit cu scopul celui ce vine. De vine cineva din prietenie sa se foloseasca
cuvinte placute potrivite cu ea; daca e sa primesti Parinti, fa-o cu bucurie ca Avraam care a spalat
picioarele Stapnului si ale ngerilor primindu-i cu bucurie. n fiecare caz mprejurarea ne va
spune ce dispozitie sa adoptam. Cnd vom pofti pe cei ce vin la noi sa ia ceva: fie de mncare, fie
de bautura sa o facem cu buna dispozitie dar si aceasta sa fie tinuta sub paza ca sa nu ni se
tulbure cugetarea.
Fiindca de multe ori lucrurile indiferente ma duc la vorbarie n care nu pot ocoli pacatul, ce sa
fac? Sa tinem masura n felul acesta: de stim ca am vorbit o data biruiti de un gnd sa ne oprim
a doua oara pe ct e cu putinta. De suntem biruiti si a doua oara, sa ne pregatim sa dam lupta si
a treia oara. n felul acesta ne vom pregati pentru taierea tuturor convorbirilor urmatoare caci
de va ajunge numarul lor la zece si cineva a fost biruit doar n noua si s-a oprit de la una, iata ca a
ajuns mai bun dect cel ce a fost biruit n toate zece.
Daca n lucrurile bune este de folos tacerea, cu ct mai mult n cele de mijloc? Dar daca nu
putem tacea, ci suntem biruiti de dorinta de a vorbi, sa nu zabovim n aceasta ca sa nu cadem
din multa vorbire n cursa dusmanului. (De cte ori n-am experiat ca convorbirile ne-au facut robi
nu numai demonilor prin pacatele savrsite n cursul lor, ci ne-au produs si dusmani vazuti pentru
ca am spus vreun lucru ce n-a placut celor de fata, sau celor absenti carora li s-a comunicat.)
Daca dai impresia oamenilor ca taci cu voia, aceia te pot socoti mndru si ca i jignesti. De
smerenie tine sa-ti faci smerenia si virtutile neobservate.
Tulburarea ce-ti vine n cursul convorbirii este pricinuita pentru ca nu ai pomenirea lui Iisus n
inima, din a nu fi adunat n tine n timp ce vorbesti, sau sa ai gndul la pacatele tale si la datoria
de a ne smeri. De aici vine pasiunea pusa n convorbire prea dam multa importanta celor ce le
spunem, si noua ca si cnd de noi ar depinde ca sa se cunoasca adevarul.

Cuvntul desert iese din omul desert si ntretine desertaciunea din el iar omul desert e cel ce si-a
ngropat bogatia adncurilor sale sau si-a uscat. O raspndind moartea desertaciunii n jurul sau.
Cnd cuvintele nu slujesc scopului de a-i mbunatati si a-i umaniza pe oameni, de a produce o
apropiere ntre ei, ele mai mult ncurca viata lor. ele ncurca astfel logosul relatiilor dintre
oameni, le umple de ntunericul nencrederii, le arunca ntr-o naclaiala murdara, acopera totul de
non-sens.
Daca aud ca cineva ma vorbeste de rau pe mine, ce sa fac? Ridica-te si fa o rugaciune mai
nti pentru el, apoi pentru tine zicnd: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe acest frate si pe
mine, sluga nevrednica si ne acopera de cel rau cu rugaciunile sfintilor.
De ncepe careva sa-l brfeasca pe altul si observ, ce trebuie sa fac? Trebuie sa tai repede ori
sa muti cuvntul la o convorbire folositoare. Dar nici n ea sa nu zabovesti ca nu cumva din multa
vorbarie sa se ajunga la clevetire.
Daca ncepi sa vorbesti naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, aceasta e ca si cum ai nvata pe
ceilalti, dar daca nvata cineva neavnd nsa putere, cuvntul lui nu este convingator, ci neroditor.
Deci daca nu aduci nici un folos, ce trebuinta e sa mai vorbesti? (Orice discutie despre Dumnezeu
catre altul e ca si cum i-ai preda, dar de n-ai putere sa-i nveti pe altii convingndu-i, nu te baga
n vorba.)
De sunt cu prieteni de-ai mei si ncep acestia sa spuna cele nefolositoare, poruncesti sa mut
convorbirea la cele bune? De stii ca primesc cu placere cuvntul lui Dumnezeu, vorbeste-le din
Vietile Parintilor ndreptnd convorbirea spre mntuirea sufletului.
Cel ce ntreaba plin de preocupare de Dumnezeu trezeste raspunderea si n cel ntrebat astfel
trece vibrati constiintei prezentei lui Dumnezeu de la cel ce ntreaba la cel ntrebat, sau acesta
nsusi se va simti miscat de raspunderea trezita n el, sa se roage lui Dumnezeu sa-i dea cuvntul
adevarat. Un interlocutor serios l face si pe celalalt serios.
Iar pentru ca vorbesti de sfinti, urmeaza-le ascultarea si credinta aratata prin fapte si fiindca
vorbesti de ascultare, sa stii ca nu e una mai buna dect cea aratata n supunere, caci n aceasta
sta ascultarea. Si a zis cineva: Fiul ascultator va trai.
Cnd ti se cere vreun lucru sa-l faci sau i ceri tu cuiva ceva, raspunde-i pna la a treia oara:
Iarta-ma si daca staruie si dupa a treia oara, atunci fa-o cu smerenie. Iar tu la fel, cere-i de trei
ori si de nu vrea, lasa-l n pace caci cearta nu e buna. Si pentru orice lucru, fie ca e vorba sa
suporti ceva de la cineva, fie ca-i ntinzi mna, roaga-te pna la a treia oara si de nu vrea
nceteaza cu pace. Si nu-l necaji. Aceasta este adevarata cale a lui Dumnezeu n care ia aminte la
tine ca sa lucrezi fara ftie, cu inima curata caci n acest caz Dumnezeu ti da mna si te ajuta
prin harul Lui.
Ct despre placerea de care vorbesc Parintii, nu stii ce este cum nu stiu multi caci tacerea
aceasta nu nseamna doar a tace cu gura. Pentru ca exista un om care graieste zece mii de
cuvinte folositoare si i se socoteste ca tacere si este altul care graieste o singura data un cuvnt
desert si i se socoteste ca si cnd ar fi calcat n picioare toate nvataturile Mntuitorului.
Nu este bine sa vorbesti nentrebat.

Oamenii comunica n lucruri superficiale, materiale, din interese trecatoare si adeseori ignobile,
pe cnd adevarata comunicare este cea n care se aduc la mijloc problemele existentiale, capitale
si grave ce determina omul la efortul de autodepasire, la deschidere, sinceritate si iubire
altruista. Comunicnd pe pamnt lucruri superficiale si desarte, cu att mai putin vom fi ntr-o
comuniune strnsa ntre noi si Dumnezeu dincolo.
ntelepciunea lumii prin faptul ca defineste, nchide ceea ce cunoaste n margini despartitoare
ramnnd departe de realitatea n care toate sunt unite n chip tainic, indefinibil. Unitatea
aceasta a lor o vedem cel mai clar n Dumnezeu, daca ne deschidem lui.

Vorba desarta tacerea

Ia aminte la tine cu amanuntime si sileste-te sa te deprinzi cu tacerea ca sa-ti dea Dumnezeu

puterea sa lupti si sa te deprinzi cu ea. De ti se iveste trebuinta sa graiesti, sa faci nti proba n
tine nsuti ca este o trebuinta binecuvntata si voita de Dumnezeu, ca mai degraba dect sa taci;
deschide gura cu frica de Dumnezeu si cu cutremur avnd fata n jos, cuvntul cinstitor si supus.
Astfel, de te ntlnesti cu cineva, sa vorbesti putin, din motive de iubire si sa taci repede, iar de
esti ntrebat despre ceva, asculta apoi spune ct e nevoie si nu grai nimic mai mult. (Foarte mult
recomanda avva Isaia tacerea deoarece aceasta nseamna reflexie la tainele lui Dumnezeu si la
taina propriei persoane. Persoana umana se comunica si prin vorbire, dar si prin tacere. Prin
amndoua traieste si face sa fie traita lumina si taina ei. Ajunge sa o vad reflectnd ca sa-mi dau
seama nu numai de taina ei, ci si n lumina ei si a lui Dumnezeu. Cine vorbeste tot timpul
nentrerupnd vorbirea de reflexie, cade ntr-o vorbarie superficiala facnd niste conexiuni
ntmplatoare care gnd i vine primul, acela l spune. n tacere se arata simtirea prezentei lui
Dumnezeu ca lumina si taina inepuizabila. Unde nu e Dumnezeu nu e nici taina, nici lumina
inepuizabila. Se are impresia ca totul se poate ntelege, ca totul se poate margini la mintea
proprae.) (Filocalia XII)

Trndavia osteneala

Toti cei care intra n aceasta frumoasa lupta dura, cu multe piedici si totusi usoara, sa stie ca
trebuie sa se arunce oarecum n focul ispitelor si al luptelor cu ei nsisi daca voiesc sa primeasca
ntr-nsii focul nematerialnic. Sa se cerceteze fiecare pe sine si apoi sa mannce din aceasta pine
cu ierburi amare si sa bea din paharul acesta cu lacrimi ca sfrsitul acestei lupte sa nu-i fie
propria condamnare.
Vrednic de dispret si primejdios lucru cu adevarat este ca un calugar sa intre de la nceput
molesit si descurajat n arena prevestind tuturor junghierea sa. Fara ndoiala deci ne va fi de
folos a ncepe cu tarie, chiar daca pe urma slabim, caci sufletul care a fost odata puternic, dar
acum a slabit este mboldit ca si cu o lance de amintirea vigorii anterioare. Multi au fost aceia
care s-au ncurajat cu acest gnd, deci cnd sufletul deznadajduieste pierzndu-si fericitul si
vrednicul de iubire zel, sa cerceteze cu atentie din ce pricina l-a pierdut si mpotriva ei luptnd

sa-si recstige degraba vechea srguinta si rvna, caci nu va fi cu putinta sa se ntoarca prin alta
poarta dect prin cea care a iesit.
Nimeni sa nu se socoteasca pe sine nevrednic votului monahicesc invocnd ca motiv greutatea si
multimea pacatelor sale, nici sa nu-si nchipuie ca se smereste daca nevrnd sa se lipseasca de
dulcea mpatimire si da ca pricini pentru staruirea n pacate nsasi pacatele sale; caci unde este
multa putreziciune, acolo este trebuinta si de o mare interventie chirurgicala spre a fi
ndepartata necuratenia. Iar cei sanatosi n-au nevoie sa vina la spital.
Daruieste lui Hristos cu srguinta nevointele tale si te vei bucura la batrnete de bogatia liberarii
de patimi. Cele adunate n tinerete hranesc si-i mngie la batrnete pe cei slabiti.
Sa ne straduim, tinerilor cu zel sa alergam cu buna paza caci nu cunoastem timpul mortii. Avem
dusmani din cei mai rai, este adevarat, din cei mai periculosi, nselatori si mrsavi, puternici sa
neadormiti, materiali si nevazuti, care doresc sa aprinda templul lui Dumnezeu prin vapaia n
care ei nsisi se prjolesc. Nici un tnar sa nu plece urechea la vrajmasii lui diavolii care-i spun:
Sa nu-ti chinui trupul daca vrei sa nu cazi n boala si slabiciune, caci cu greu se va mai afla cineva
(mai ales n neamul acesta de acum) care sa-si supuna trupul mortii. Scopul urmarit de diavol
este acela de a ne arunca n moleseala si trndavie chiar n momentul intrarii noastre n lupta, ca
apoi si sfrsitul sa corespunda nceputului.
Ceea ce li se pare multora greutatea luptei, altora nu li se pare deloc asa, ceea ce nseamna ca
numai n aparenta e greutate, dar de fapt este ceva usor. Totusi Dumnezeu a ascuns greutatea
celor din lume pentru ca daca ar fi stiut ei, nu s-ar mai fi lepadat nimeni si ar fi primit viata
monahala. Pentru ca dupa Apostol: omul trupesc nu primeste cele ale Duhului caci nebunie
sunt lui. (I Cor. 2,15). Iar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc. Cei ce petrec
potrivit lumii ar putea sa lepede nsusirile proprii rusinii daca nu i-ar chema Dumnezeu prin
mestesugul Lui? Caci trup si snge nu pot mosteni mparatia lui Dumnezeu (I Cor. 15,50). Multi
vaznd greutatea stadionului zic: Daca Hristos numeste jugul bun si usor, de ce sunt supusi unei
sile cei ce-l iau? Acestia nsa nu stiu ca celor ce privesc si cauta spre nadejdea celor viitoare,
fericite si vesnice, li s-a spus ca acestea sunt bune si usoare; dar celor ce se trasc pe jos si se
agata cu putere de lucrurile desarte ale lumii acesteia, le sunt aspre si greu de strabatut. Cel ce
se dezlipeste cu anevoie de cele de jos trebuie sa se sileasca pentru urcus. Asa si tnarul din
Evanghelie declarnd ca le-a facut pe toate, a gresit tocmai fata de lucrul cel mai desavrsit, dar
cel ce s-a scuturat brusc de toate, zboara cu multa usurinta prin vazduhul acesta.
Binele barbatului este cnd ia jugul din tineretea lui.
Calea lata si larga e cea a iubirii de sine si a cautarii placerii proprii, caci iubirea de sine nu e
strmtorata de luarea n considerare a altuia. Iar necazurile si primejdiile omoara dulcea
mpatimire pe cnd odihna o hraneste si o creste. Ei se strmtoreaza pe ei nsisi pentru altii si n
primul rnd pentru Dumnezeu, din iubirea fata de El si de ei, dobndind n schimb iubirea lor.
Lenesii cauta totdeauna ce este mai usor; de fapt trecerea de la poruncile ascultarii la rugaciune
sau invers, cnd una din ele li se pare mai usoara, e numai un pretext pentru a scapa de una, dar
a nu o face si pe cealalta. Cine are rvna adevarata le mplineste pe amndoua.
Barbatul supus prin practicarea ascultarii nu va cunoaste trndavia caci prin cele ale simturilor
nfaptuieste cele ale gndirii, adica prin cele sensibile si chiverniseste realitatile spirituale. Viata

de obste este potrivnica lncezelii, nsa barbatului traitor n pustie i este vesnica nsotitoare
neparasindu-l pna n pragul mortii. Vaznd chilia pustnicului si zmbeste si apropiindu-se d el
se fixeaza acolo.
Doctorul i cerceteaza pe bolnavi dimineata, iar trndavia, pe cei ce se nevoiesc la amiaza.
Stnd la rugaciune, din pricina trndaviei ne aducem aminte de lucruri necesare si urgente si
astfel se foloseste de toata ingeniozitatea spre a ne trage de la rugaciune cu capastru unui
pretext binecuvntat.
Dracul trndaviei sufletesti aduce pe la amiaza o tremurare de trei ceasuri mpreuna cu dureri
de cap, fierbinteala ameteli si crampe la stomac. Pe la ceasul al noualea (15), acestea se
domolesc. Punndu-se masa, ne face sa sarim din asternut; sosind vremea rugaciunii, iarasi ne
ngreuneaza trupul. Stnd noi la rugaciune ne cufunda n somn si ne mpiedica prin cascat sa
pronuntam stihurile n ntregime.
Fiecare din celelalte patimi este nimicita de o virtute, dar trndavia sufleteasca este moartea
tuturor virtutilor.
Silitorii se vadesc pe sine n lupta cu trndavia caci nimic nu ncununeaza mai cu prisosinta
monahul ca biruinta trndaviei.
Ia seama si o vei vedea razboindu-te cnd stai n picioare ndemnndu-te sa te asezi pe scaun, sa
rezemi peretele chiliei si sa te misti de pe un picior pe altul.
Cel ce-si plnge din toata inima pacatele nu cunoaste trndavia.
Staruie n locul n care te afli, mpotrivindu-te moleselii care nu prin stramutare vei domoli
patimile, ci prin luare aminte a mintii. Avem nevoie de rabdare ca facnd voia lui Dumnezeu sa
dobndim fagaduintele. Cel ce e purtat din loc n loc de trndavie s-a departat de adevaratul sau
scop ca si bolnavul de sanatate. Deci nu n fuga se face cunoscuta virtutea, ci n rabdare, iar
rabdarea noastra se ntareste prin ndeletnicirea mintii cu contemplarea si cu cugetarea la cele
ce ne asteapta. Prin acestea, ngrasndu-se, mintea primeste putere precum trupul din
mncarile simtite.
Cnd ti se ngreuiaza ochii, apuca-te de lucrul minilor, dar daca nu-ti vine somnul, nu parasi
rugaciunea caci nu poti sa slujesti n acelasi timp si lui Dumnezeu si lucrului de mna.
Somnul este din fire, din pricina mncarii sau poate dintr-o postire exagerata din care trupul
slabind, cauta sa se ntareasca prin somn. Precum multa bautura vine din obisnuinta, asa si
somnul mult, de aceea sa luptam mpotriva lui mai ales la nceputul lepadarii, caci cu anevoie se
tamaduieste o obisnuinta.
Stnd la rugaciune n biserica demonii ne cufunda n somn, altii ne lovesc n stomac pe
neasteptate cu dureri greu de ndurat; altii ne ndeamna sa vorbim n timpul slujbei, ne atrag
mintea spre gnduri spurcate, ne fac sa ne rezemam ca si cum am fi obositi. Uneori ne fac sa
cascam des, unii sa rdem mult n vremea rugaciunii pentru a ne departa ct mai mult de
Dumnezeu, altii din lenevie ne silesc sa ne grabim cnd rostim rugaciunile sau invers, din iubirea
de placere ne ndeamna sa taraganam cntarea psalmilor, alteori ne fac sa deschidem cu greu
gura pentru a rosti stihurile. Cel care nsa, rugndu-se, cugeta ca se afla naintea lui Dumnezeu,
va sta ca un stlp fara a putea fi batjocorit ctusi de putin de vreunul din demoni mai nainte

amintiti. Cuptorul probeaza aurul, iar starea la rugaciune srguinta si dragostea de Dumnezeu
a calugarilor.
Ochiul veghetor curata mintea, iar somnul mult mpietreste sufletul. Monahul care privegheaza
este dusmanul curviei, iar somnorosul sotul acesteia. (Ni s-a poruncit sa priveghem n rugaciuni
si citit caci monahul care privegheaza si subtiaza ntelegerea spre contemplarea celor nalte, nsa
somnul ntuneca mintea si o face greoaie. Dar ia seama sa nu te predai n timpul privegherilor
vorbei desarte sau gndurilor murdare, caci mai bine ti este sa dormi dect sa priveghezi
ocupndu-te cu lucruri desarte.)
Privegherea este potolirea aprinderii trupesti, izbavire de visuri ntinate, ochi umezit, inima
nmuiata, straja n fata gndurilor rele, cuptor de mistuire a mncarilor, mblnzirea patimilor,
pedepsirea limbii, alungarea nalucirilor.
Prin priveghere se slabesc pornirile poftelor pricinuite de surplusul de vigoare a trupului si de
neatentia mintii. Mintea cstiga timp mai mult pentru cercetarea de sine, pentru adncirea n
ntelesurile existentei care apar n timpul privegherii nempiedicate de cele de afara. Aceasta
ajuta la alegerea faptei bune n clipele urmatoare. Privegherea adnceste nu numai
semnificatiile gndurilor prezente, ci si a faptelor trecute si vede prezentul n lumina ntregului
trecut si a viitorului.
Monahul priveghetor este un pescar al gndurilor care n linistea noptii poate sa le observe cu
usurinta si sa le stapneasca.
Somnul mult este pricinuitorul uitarii, iar privegherea curateste mintea. Somnul mult este
pentru cel lenes un tovaras viclean caci i rapeste jumatate din viata, daca nu si mai mult.
Calugarul nepriceput privegheaza n convorbiri, dar cnd se pune la rugaciune i se mpaienjenesc
ochii. Calugarul lenes e destoinic n vorbarie dar voind sa se apuce de citit nu mai poate vedea de
somn.
Este cu neputinta sa se cugete n somn n continuare cuvintele psalmilor, dar se ntmpla des sa
ni le puna pe acestea n minte dracii ca sa ne nalte spre mndrie.
Nimeni sa nu aduca drept scuza neputinta sa pentru nemplinirea poruncilor evanghelice, caci
sunt suflete care au facut si ceea ce este mai presus de porunca. Sa te ncredinteze de aceasta
cel ce l-a iubit pe aproapele mai mult dect pe sine si si-a pus sufletul pentru el, macar ca nu
luase porunca de la Dumnezeu pentru aceasta.
Sufletul trndav i ridica mpotriva lui pe draci, dar nmultindu-se razboaiele se nmultesc si
cununile. Cel scapat neranit nu se ncununeaza numaidect, dar cel care nu se oboseste de pe
urma caderilor ce i se ntmpla va fi slavit de ngeri ca un luptator.
Facnd Cineva trei nopti n pamnt, a nviat pentru totdeauna, iar cel ce a biruit trei ceasuri, nu
mai moare. (Hristos, Dumnezeul nostru, petrecnd n pamnt trei zile si trei nopti, a nviat, iar cei
ce-i urmeaza, de vor birui pacatul timp de trei ceasuri nu vor muri. n general cel ce sta trei
ceasuri nebiruit de o ispita s-a ntarit n asa fel ca nu mai poate fi rapus de alte ispite.)
Este greu sa ne scuturam de somnul amiezii mai ales n ceasurile de vara; poate atunci si numai
atunci nu e de lepadat lucrul minilor.

Am cunoscut pe dracul trndaviei pregatind calea si mergnd naintea celui a curviei, ca

molesind cu tarie trupul si scufundndu-l n somn, sa pricinuiasca n cei ce se linistesc ntinaciuni
prin visele spurcate. De i te vei mpotrivi cu tarie, se va razboi negresit cu putere ca sa te faca sa
ncetezi nevointele, ca nefolosindu-ti la nimic. Dar nimic nu dovedeste mai mult nfrngerea
dracilor ca razboiul nversunat al lor mpotriva noastra.

Trndavia osteneala

Trebuie sa cnti putin si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si sa pazesti putin gndurile caci
cel ce are multe feluri de mncare la masa sa are placere sa mannce din toate, iar cel ce
mannca un singur fel n fiecare zi nu numai ca n-are placere n ea, ci cu vremea se si scrbeste.
Sta n puterea celor desavrsiti sa se mpartaseasca n fiecare zi de acelasi fel de mncare fara a
se scrbi. Ct despre cntare si despre rostirea pe dinafara sa nu te legi pe tine, ci fa dupa
puterea data tie de Domnul. De citit si de rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din aceasta, putin
din aceea si asa vei cheltui ziua placnd lui Dumnezeu. Parintii desavrsiti ai nostri n-au avut o
regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila: sa cnte putin, sa rosteasca putin pe
dinafara, sa-si cerceteze putin gndurile, sa se ocupe putin cu mncarea iar acestea toate cu
frica lui Dumnezeu.
Oricine lauda dulceata cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din ea o face sa para amara.
. Oare nu e amar cuvntul: De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia
crucea si sa urmeze Mie.? Iar de este dulce pentru ce vrnd sa mplinim voia proprie l
respingem? Cel ce se arata pe sine cunoscnd calea care duce la cetate ntreaba de ea fie din
dispret, fie ca sa ispiteasca pe cel ntrebat si sa rda de el, iar de cunoaste calea dar nu umbla pe
ea este judecat ca unul ce o nesocoteste. Deci, daca cineva arata fratelui sau calea, dar nu are
grija sa mearga el nsusi pe ea, e socotit vinovat.
Nu cauta pe Domnul si nu ntreba unde locuieste. (Sisoe) Ce-ti voi spune deci tie care ai
parasit straduinta de a cerceta pacatele si doresti sa ma vezi pe mine Vierme mputit, pamnt si
cenusa? (Iov 42,6) (Sa nu cautam sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii
noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune batrnul, sa-ti dau cunostinta
lui Dumnezeu pe care nu o posed.)
Ceasurile si cntarile sunt predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea ntregului popor; la fel
n manastiri pentru conglasuirea celor din obste. (Cntnd toti laolalta se produce o unitate de
cuvnt de gndire si simtire a celor din biserica, o simfonie.) Cei din Schit nsa nu au ceasurile,
nici nu cnta imnuri, ci savrsesc lucrul de mna, mediteaza si fac putina rugaciune de unul
singur. Iar stnd la rugaciune trebuie sa te eliberezi de omul cel vechi, sa zici Tatal nostru sau sa
le faci pe amndoua, apoi sa sezi la lucrul de mna. Ct priveste prelungirea rugaciunii cnd stai
n picioare, daca te rogi nencetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu trebuie sa o reiei de cte
ori te ridici caci mintea ta e toata ziua la rugaciune. Dar cnd te asezi la lucrul de mna trebuie sa
spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la sfrsitul fiecarui psalm sa te rogi seznd:
Dumnezeule miluieste-ma pe mine ticalosul. De esti hartuit de gnduri atunci adauga:
Dumnezeule, Tu vezi necazul meu, ajuta-ma! Cnd deci ai facut trei rnduri n plasa, scoala-te

la rugaciune si plecnd genunchii si sculndu-te spune la fel rugaciunea amintita. La vecernii, cei
din Schit spun 12 psalmi si la sfrsitul fiecaruia n locul doxologiei (Slava Tatalui) spun Aliluia si
fac o rugaciune; la fel si noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul si
cerceteaza gndurile sale sau citeste Vietile parintilor. Dupa ce citeste 5-8 foi trece pe urma la
lucru de mna. Cel ce cnta sau rosteste psalmi din inima trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca
nu-i prin apropiere cineva.
i-am spus-o de multe ori: Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii ceasul n care va veni
Domnul!
n privinta somnului de noapte, roaga-te de doua ori seara socotind apusul soarelui. Slavind
astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi scoala-te la priveghere si petrece asa celelalte
patru ore. Vara fa la fel dar scurtnd timpul si spunnd mai putini psalmi pentru scurtimea
noptilor.
n privinta hainelor, cel slab trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de vara si de iarna, iar cel
ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea, setea si golatatea, poate petrece timpul cu o
singura haina. Dar sa nu ne naltam frate n cuget, ci sa ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu
murmuram avnd doua sau trei vesminte.
Frate, sunt uimit si ma minunez cnd cei din lume dorind sa cstige se razboiesc, dispretuiesc
fiarele salbatice, cursele tlharilor, primejdiile marii si nsasi moartea nedescurajndu-se ctusi
de putin datorita bogatiei rvnite, chiar daca nu sunt singuri ca o vor dobndi. Iar noi ticalosii si
molesitii care-am primit putere sa calcam peste serpi, scorpioni si peste toata puterea
vrajmasului, noi care am auzit: Eu sunt, nu va temeti!, care stim limpede ca nu ne luptam din
puterea noastra, ci din puterea lui Dumnezeu care ne ntareste si ne narmeaza, suntem att de
lipsiti de curaj mai fricosi dect femeile. Dar de unde vine aceasta? De acolo ca trupurile
noastre n-au fost strapunse de frica Lui (Psalmi 118,120), ca glasul suspinului nostru nu ne-a
facut niciodata sa mncam pinea (Psalmi 101,56). Ia aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea
de trup nu ne lasa nici sa rasuflam. De vrei sa fii rvnitor, osteneste-te, sileste-te, teme-te de
Dumnezeu si El va face voia ta, caci a spus ca va face voia celor ce se tem de El. (Psalmi 144,19)
Ct despre citit, este de folos a citi Vietile Parintilor caci asa se lumineaza minte n Domnul.
Crede mie frate ca stiu un om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la o astfel de masura, ca
odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe saptamna este cucerit de hrana
duhovniceasca si dulceata ei l face sa uite cu totul de hrana simtita. Apoi cnd vine la
mpartasirea de ea nu voieste sa se mpartaseasca simtindu-se satul si scrbit de ea. Iar daca
totusi se mpartaseste, se defaima pe sine zicnd: Pentru ce nu sunt ntotdeauna asa? si
doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina necuprinsa a intimei legaturi dintre
suflet si trup. La urma urmelor, trupul este rationalitate plasticizata si sensibilizata plina de
lucrarea spiritului uman si n ultima instanta de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci
Duhul acest suport al vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui n sufletul omenesc, deci si n
trup fara sa recurga la noi adaosuri de materie pe care el sa o prefaca n materie vie si nsufletita
a trupului? n afara de aceasta, materia este n ultima analiza energie concentrata. Poate ca noi,
prin puterea spiritului nu actualizam toata energia concentrata n trupul nostru. O lucrare mai
intensa a Duhului poate actualiza lucrnd direct asupra trupului, sau prin spiritul nostru mai
multe zacaminte de energie condensata n trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii n

oase, alipirea lor de carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii nct se
poate trai o vreme mai ndelungata fara o hrana noua. Dar aceasta poate fi si urmarea
concentrarii tuturor gndurilor ntr-un singur gnd ndreptat spre Dumnezeu, ceea ce atrage n
gndul astfel concentrat dar si n oasele unificate si lipite de trup puterea Duhului Sfnt care
actualizeaza mai multe energii concentrate n ele.)
Iarna nu se bea mult, de asemenea trebuie sa se mannce mai putin, adica din toata cantitatea
bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si apa cte o jumatate de pahar de fiecare. Daca
te tii tare si nu obosesti, este bine sa bei odata pe zi, iar de nu poti, bea de doua ori, dar de
fiecare mai putin. n vremea miscarilor si razboaielor gndurilor trebuie sa mai tai putin din
masura obisnuita, nca o a 12-a parte si o jumatate de pahar de bautura nct mncarea sa fie
micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar.
Cei ce se crmuiesc pe ei nsisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama de trup si de nclinarea lui
caci a mnca dupa pofta nseamna a pofti sa mannci nu dupa trebuinta trupului ci din lacomia
pntecelui. Iar de vezi ca cineva din nclinare doreste mai multe legume verzi dect uscate, dar
nu din pofta, ci pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci exista firi care primesc
mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau acre. Aceasta nu este patima sau lacomie. Dar a pofti
si a dori mncarea este pofta si ea este slujitoarea lacomiei pntecelui. Deci cnd lucreaza
mpotriva ei si te folosesti de mncare din trebuinta, nu o faci din lacomia pntecelui.
Noi punnd piciorul pe prima treapta a scarii sa nu voim sa urcam ndata la cea mai de sus. Daca
nfaptuim cele de la mijloc ajungem prin nfrnare si la cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta
masura pot sa fie precum zice Apostolul si satui si flamnzi pentru ca s-au nvatat n toate.
(Ramn stapni pe ei nsisi si cnd sunt satui si cnd sunt flamnzi pentru ca s-au deprins sa se
stapneasca n ambele cazuri.)
A fi molesit, a nu voi sa sporesti cum ti-o cere nsasi firea, nseamna a te lasa stapnit si purtat ca
un obiect. Dar fiind om nu poti fi redus prin trndavie la starea totala de obiect, ci devii robul
patimilor. A fi molesit nseamna a te lasa nchis n nchisoarea neputintei si monotoniei
plictisitoare, nseamna a cadea din plinatatea fiintei ntr-o existenta paruta, ntr-un cosmar n
care nu faci si nu mai poti face nici un gest de eliberare, ci cu tine se fac, desi ti se pare ca faci tu
nsuti lucruri care nu le faci de fapt tu. Aceasta este moartea sufleteasca de pe pamnt care
culmineaza n viata de apoi.
Dormitul pe scaun te duce cu timpul la smerenie, nsa preda-te lui Dumnezeu n frica Lui.
Asculta frate! Ai ajuns slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai seama ca aceasta este spre
osnda, mai ales pentru un tnar care mai degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu
pna ce n-am primit nstiintare de la Dumnezeu sa ma linistesc n izolare, ma slujeam singur
chiar n vreme de boala pregatindu-mi putina mncare si aprinznd focul. Nu face ceea ce faci ca
de nu vei muri n chip pacatos, ci de ai vreo nevoie, nu vorbi mai mult de ea dect este trebuinta,
caci cel ce nu si-a zidit chilia sa cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca Domnul a zis: Fiul Omului n-a
venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu sngele tau va
fi asupra ta (III mparati 2,38). Am ntrebat si am auzit ca un tnar nu foloseste alt tnar chiar
de l-ar adapa cu cunoasterea ntregii Scripturi.
Vegheaza frate ca esti muritor si vremelnic. Strnge calul tau n frul cunostintei ca nu cumva
privind ici si colo sa nnebuneasca dupa femei, mai bine zis dupa barbati si sa te arunce pe tine

calaretul lui. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa ntoarca ochii tai ca sa nu vada stricaciunea. De vei
dobndi o inima de barbat vor fugi de la tine toate razboaiele. Fa-te usturator ca spirtul pe rana
si nu lasa sa se adune mputiciunea si necuratia. Dobndeste plnsul ca sa te nstrainezi pe tine
de ndrazneala ce destrama sufletele celor ce au cstigat-o pe aceasta. (Calul e altceva dect
calaretul; pofta trupului si vrerea pacatului strnita de aceasta pofta altceva dect adevaratul
stapn peste toate cele din care se constituie omul, desi voia subiectului poate ceda si se poate
pune ntr-o anumita masura n slujba poftei si a pacatului. Subiectul este trt oarecum fara voia
lui sau cu pe jumatate de voie n cele pe care pe de alta parte le simte contrare lui, putnd fi dus
prin repetitie pna la moartea sufleteasca nct omul sa devina un fel de automat, sau obiect
purtat de impulsuri regulate n colo si-ncoace.)
Nu toti care sunt n manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul monahului pentru ca s-a spus:
Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui
Meu Care este n ceruri. Deci de ce-ti rzi de tine frate nenorocit caci de ntrebi si nu starui, ci
ntrebnd iarasi le spui altora cautnd slava desarta si sa placi oamenilor. Pentru aceasta
culcndu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te nabusa si pentru aceasta ngaduie
Dumnezeu sa fii pedepsit prin ndepartare ca sa te ocarasti pe tine nsuti, dar tu nu ntelegi.
Acesta este timpul care ni s-a dat sa ne cercetam patimile noastre si de a ne tngui. Cnd sezi n
chilia ta si esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine n toate si arunca neputinta ta naintea lui
Dumnezeu si El te va ajuta si-ti va da putere ca sa sporesti ntru El.
Cnd ai vreo suferinta n trup, te nfrnezi de la lucrurile care te vatama, atunci de ce dar nu
lupti sa te nfrnezi cnd sufera sufletul? Foloseste puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru
rugaciunile sfintilor caci nseteaza sa vada mntuirea noastra Cel ce s-a jurat pe sine ca nu
voieste moartea pacatosului, ci sa se-ntoarca si sa fie viu. Adauga si tu cei doi banuti ai tai si-L
vei bucura pe El ca si vaduva aceea. Leaga-ti barca de corabia Parintilor tai si acestia te vor
crmui spre Iisus.
n privinta limbii, a pntecelui si a ndraznelii fa si tu ce poti ca sa te-nfrnezi caci fara osteneala,
trezvia si plnsul din inima, nu pot fi tinute. Adu-ti aminte ca mult poate rugaciunea lucratoare
a dreptului.
Nu cauta sa te slujeasca cineva, ci slujeste-te singur!
Trebuie ntru totul sa ne lipim de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din vorbirea si suspinul
acestora sa ne umplem de pocainta cea dupa Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce
faceau oile lui Iacov, care privind la nuielile din apa, zamisleau si nasteau dupa chipul lor pestrit.
Astfel daca ntiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim n acelasi fel de lucruri, nu vom ntrzia sa
pasim pe aceeasi cale cu ei.
A fi desavrsit nseamna dupa Sfntul Apostol Pavel a tinde mereu n sus: Cele dinapoi uitndule si spre cele dinainte ntinzndu-ma (Filipeni 3,13). Aceasta este desavrsirea omului:
tensiunea continua, neoprirea, nealunecarea n jos, este desavrsirea n mers cu privirea atintita
la tinta finala.
De voiesti sa te mntuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la pamnt picioarele tale si
nalta-ti mintea la cer si acolo sa-ti fie cugetarea ziua si noaptea. Dispretuieste-te cu toata
puterea ta, noaptea si ziua, luptndu-te sa te vezi putin mai prejos de orice. Aceasta este calea
cea adevarata si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se mntuiasca n Hristos care-l

ntareste pe el. Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Sa
alerge sa ia cununa. ti dau marturie despre aceasta naintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste
sa daruiasca viata vesnica tot celui ce voieste. De voiesti, lucreaza frate!
Binele l cstigi miscndu-te, numai cel ce ramne lenes n cele rele, nu se misca, nu alearga, iar
miscarea este sustinuta de vointa. Cel ce se lasa n voia raului nu se misca propriu-zis, este
inert pentru ca nu se foloseste de vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun, voieste sa fie
mereu mai bun, sa faca tot mai mult bine. n rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit de orice
vointa; binele are o tinta niciodata deplin ajunsa e Dumnezeu. Raul n-are nici o tinta sau
ndeamna doar la repetarea unei placeri de scurta durata. Fericirea vesnica ncununeaza o vointa
ce se ntareste continuu. Trndavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se ncununeaza cu
fericirea plinatatii netrecatoare a vietii.
Cel ce voieste sa biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la priveghere, fie la orice alt lucru.
De pilda, daca e dator sa nu mannce cum e obiceiul pna la ora noua dar slabiciunea i cere sa
mannce la ceasul al treilea (9), sa se sileasca sa nu mannce pna la ceasul al saselea (12). Cu
privegherea, la fel, caci astfel silinta se mpotriveste lucrarii dracilor. n ceea ce priveste
pogoramntul, aceasta este un ajutor dat trupului. (Nevointa aceasta perseverenta si tenace
este un mijloc de ntarire a vointei sau a spiritului mpotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe
om. Pofta e printre primele, mnia dintre ultimele. Numai omul ntarit prin nevointa, omul
linistit si generos se poate face lacas al Duhului Dumnezeiesc. Numai el este liber pentru relatia
de iubire adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai acest om este tare si nu e preocupat din
slabiciune pentru sine. Demonii l slabesc pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau
cu acest scop.)
Fratilor, plng si ma tnguiesc pentru mnia ce ne ameninta caci toate le facem mpotriva a ceea
ce trebuie. Fiindca s-a spus: De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult dect a carturarilor si
fariseilor nu veti intra n mparatia Cerurilor, si faradelegile noastre au ntrecut cu mult pe cele
ale celorlalte neamuri.
mpotriveste-te rautatii si Domnul i va aduce pe dusmanii tai sub picioarele tale, cei potrivnici
ajungndu-ti n cele din urma prieteni. Lupta-te pna la moarte pentru adevar si Dumnezeu va
lupta pentru tine. Nu cere ajutor de la oameni, caci cel ce-si pune nadejdea n ei cade repede, iar
ajutorul lui Dumnezeu ntrece cu mult ajutorul a zeci de mii de oameni. Pentru aceasta a zis
Proorocul: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul. Sprijineste-ti
deci inima ta n Domnul, mbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit lnga tine. (Numai
luptnd cu toata puterea, e prezent si Dumnezeu n tine, luptnd cu puterea Lui mpreunata cu
puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie n mine. n taria luptei mele este
prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt
puterea mea ncordndu-se. nsa n ncordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe masura ei.)
Daca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si asa credem, sa facem ntru El tot ce putem iar El i va
nimici pe cei ce ni se mpotrivesc caci El risipeste sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile
crmuitorilor. Iar voia Lui ramne n veac. (Psalmi 32,10) Sustine pe ct poti adevarul si lupta-te
pentru el. Sa stam ntru adevar si nu vor ntrzia dusmanii sa vina la picioarele noastre. Astfel se
va slavi Dumnezeu prin robii Sai.

Sfntul Varsanufie cere ca omul sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-o dea odata pentru
totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum mprejurarea i spune ca este de folos.
Libertatea n bine, aceasta e recomandarea. Sa nu se ngradeasca omul printr-o lege a repetitiei
formale.
Sa nu te molesesti cu trupul caci te va dobor! (Moleseala trupului este moleseala sufletului;
trupul trndav si pretentios a scapat de sub puterea si controlul sufletului sau sufletul nu mai are
putere asupra lui. Este un trup care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de aceea nu mai
este n stare sa se ncordeze fara greutate.)
Frate, silirea n toate si smerenia l duc pe om de graba le sporim.
Sa nu judeci pe cineva, sa nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu gndi despre cineva
cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre pieirea sufletului. Ia aminte la tine si asteapta
moartea cea grabnica. Spune-ti cuvntul fericitului Arsenie: Arsenie pentru ce-ai iesit din lume?
Ce-ai venit sa cauti aici? Alearga spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mntuiesti iuteste-ti pasul
ca sa te afli n aceasta buna mpreuna-vestire cu sfintii Batrni. De vrei sa te mntuiesti lucreaza!
Este o mare bucurie sa ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va ndrazni sa creada
ca cererea lui se va mplini. Dar daca ceri samnta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l pregatesti
pentru plivirea ei, caci despre pamntul cel bun si cultivat se spune ca a dat cte o suta de roade
pentru una.
Nu poate fi omul tare dect n Dumnezeu. Cnd este singur este slab. n omul credincios nu se
poate deosebi ce este al lui de ce este al lui Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face, Dumnezeu
face dar pune atta rvna ca si cum totul ar depinde de el caci fara rvna si efortul lui n-ar lucra
Dumnezeu, nsa chiar rvna lui si are provenienta de la Dumnezeu. Va fi tras la raspundere daca
n-a lucrat asa cum voieste Dumnezeu, sau va fi rasplatit daca lucreaza asa. Dar n-ar fi putut lucra
cum vrea Dumnezeu daca n-ar fi avut ntarirea lui Dumnezeu si e osndit cnd n-a lucrat asa
pentru ca n-a primit ajutorul lui Dumnezeu.
Numai prin multe lupte repetate se ntareste omul n asa fel ca ispita sa nu mai aiba putere
asupra lui.
Ni se cere sa facem ceea ce sta n puterea noastra si nimic mai mult caci acoperamntul si mila
lui Dumnezeu va ntari neputinta noastra.
De unde vine trndavia si ce trebuie facut cnd se iveste ea? Este o trndavie a firii din
oboseala si una de la draci. De voiesti sa le deosebesti cerceteaza astfel: cea de la draci se iveste
n cineva nainte de timpul cnd are nevoie de odihna, caci ncepnd sa lucreze nca nainte de a
ispravi o treime sau o patrime din lucrare, trndavia l ndeamna sa lase lucrul si sa se scoale.
Deci nu trebuie sa primeasca ndemnul ei, ci sa faca rugaciune si sa sada la lucrul lui cu rabdare.
Astfel, vaznd vrajmasul ca omul face rugaciune tocmai din pricina trndaviei, pentru a nu-i mai
prilejui asemenea fapta fuge. Cea a firii se iveste cnd omul se osteneste peste putere si se
sileste a lucra mai mult dect poate. Astfel trndavia firii se naste din neputinta trupului. n acest
caz trebuie sa-si ncerce omul puterea si sa-si odihneasca trupul n frica de Dumnezeu.
(Trndavia care este produsa de o prea mare oboseala a trupului are n ea ceva spiritual si care
arata n ea o influenta a celui rau. Simt o trndavie pentru ceva si atunci cnd fac ceea ce nu-mi

produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie, descurajare care tot prin autosugestie
se poate nvinge. Ea se nvinge cu vointa dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa slaba.)
Daca din trndavie se naste o atipire care ma mpiedica de la lucrul pe care-l fac, oare trebuie sa
ma ridic sau sa ramn seznd? Sa te ridici si sa nu ncetezi a te ruga lui Dumnezeu si va alunga
Domnul atipirea de la tine.
Foloseste toata puterea ta caci multi au fost cu Iisus si multi s-au nstrainat de El.
Cel ce cauta cu adevarat viata vesnica se straduieste sa pazeasca cuvntul lui Dumnezeu pna la
varsarea sngelui n taierea voii sale.

Fericiti cei ale caror osteneli s-au facut ntru cunostinta, caci i-au odihnit de orice povara si ei
au biruit reaua lucrare a dracilor, mai ales pa a celor ai lasitatii, care mpiedica pe om de
la orice lucru bun. Ei cauta sa aduca o lene n mintea care voieste sa staruie n Dumnezeu,
ncercnd sa o departeze de la aceasta cale. Socotesc ca daca este n noi iubirea, rabdare si
nfrnarea, nu vor putea dracii sa faca nici un lucru cu noi, mai ales de va cunoaste mintea
ca lenea este cea care le distruge pe toate. Si-o vei dispretui pe ea, daca vei fi parasit toata
materia vazuta. (Fil.XI)
Uraste toate cele din lume si toata odihna trupeasca fiindca acestea te fac dusman al lui
Dumnezeu, caci precum omul care are un dusman lupta cu el, asa trebuie sa luptam si cu
trupul nostru ca sa nu se odihneasca. (Fil. XI)

Paza mintii, trezvia raspndirea, mprastierea

Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile ntunericului. Iar sufletul
zabovind n amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este
dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28
Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o
anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind
prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o
ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie
sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei
curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii,
strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu
atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le
misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta
si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa,
si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa
si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se
datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc
dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare.
(Evagrie Ponticul)28

Dintre gnduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se
taie de catre cele bune. Sfntul Duh ia aminte la gndul cel dinti ce l-am pus si dupa acela ne
osndeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gndul de a primi pe straini si-l am ntradevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, l taie si furiseaza n suflet gndul de-a primi pe
straini pentru slava. Sau am gnd sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine
peste el un gnd bun, l taie pe cel rau, ndreptnd catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne
sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28
Deci daca staruim cu fapta la gndurile dinti, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea
numai plata gndurilor ce ni le-am pus mai nti, deoarece oameni fiind si luptnd cu dracii, nu
putem tine gndul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem n noi semintele
virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lnga gndurile care taie (de-al doilea), se aseaza n tara
ispititorului si va lucra strnit de ele. (Evagrie Ponticul)28
Dupa multa bagare de seama am aflat ca ntre gndurile ngeresti, omenesti si de la draci este
aceasta deosebire: nti gndurile ngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si
urmaresc ntelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca
nisipul si a fost risipit n anumite particele de sub pamnt si de ce trebuie multa osteneala si
truda pna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat
mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul
Mntuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gndul dracesc nu le stie si nu le
cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea cstigarii aurului fara rusine, si zugraveste
desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gndul omenesc nu se ocupa nici cu
dobndirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamnt, ci
aduce numai n minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvnt se
poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa n chip trainic. (Evagrie
Ponticul)28
Este un drac care se numeste ratacitor, care se nfatiseaza mai ales n zorii zilei naintea fratilor
si le poarta mintea din cetate n cetate, din sat n sat si din casa n casa, prilejuind, zice-se,
simple ntlniri, apoi convorbiri mai ndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor
amagiti si putin cte putin i departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de
virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gnd de unde vine si unde
sfrseste, ca nu fara rost si din ntmplare face cercul acesta lung, ci vrnd sa strice starea
sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe
convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii, care
ntineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi nsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul
lui, sa nu graim ndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum nfiripa n minte si n
ce chip putin cte putin vrea sa o mpinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie
vazut facndu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci
sa-i mai ngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflnd cu de-amanuntul tot lucrul
pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvntul si sa-l alungam. Dar fiindca se ntmpla ca n
vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa
faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte n tine nsuti de cele
ce ti s-au ntmplat, de unde ai nceput, pe unde ai umblat si n ce loc ai fost cuprins de duhul
curviei, sau al mniei, sau al ntristarii si cum s-au petrecut acestea. nvata-le acestea si tine-le
minte, ca sa-l poti da pe fata cnd se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns,

ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se nfurie de-a binelea, vadeste-l ndata ce se
apropie si dezvaluie cu cuvntul locul dinti n care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte
tare se scrbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea n
faptul ca a fugit gndul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa
biruirea acestui drac urmeaza un somn adnc si greu, o amortire a pleoapelor, nsotita de
cascari nenumarate si de umeri ngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfnt, prin
rugaciune ncordata. (Evagrie Ponticul)28
Foarte mult ne foloseste spre mntuire ura mpotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea
virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem n stare, pentru ca
duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei.
Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste nsa doctorul
sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri nfricosate de la duhuri,
noaptea si ziua, pna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la nceput, nvatndu-se a zice catre
Domnul, asemenea lui David: Cu ura desavrsita i-am urt, ca vrajmasi s-au facut mie. Iar cu
ura desavrsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gndul, lucru
care este semnul celei mai mari si celei dinti nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28
Gndurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris:
A dat fiecarui om cuget ntru inima sa, sadind n el si pofta si mnia ntru ajutor, ca prin
mnie sa alunge gndurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cnd e biciuit de vnturi
si de ploi. I-a mai dat pe lnga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa
de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rnduit sa se hraneasca si sa se mbrace de la aceasta
turma, iar la vreme sa-i adune fn. Caci zice cuvntul: Cine pastoreste turma si din laptele ei nu
mannca? Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie
rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tlharii, iar daca s-ar ntmpla una ca aceasta n
padure, ndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gndul despre fratele
nostru se nvrte n noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gndul despre
muiere, daca se ntoarce n noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gndul despre argint si aur,
daca se cuibareste nsotit de lacomie; asemenea si gndurile sfintelor daruri, daca cu slava
desarta pasc n minte! Si tot asemenea se va ntmpla si cu alte gnduri de vor fi furate de
patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le
pazeasca priveghind. Caci se ntmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa n naluciri
rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: Nu am adus tie oaie rapita de
fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de
gerul noptii, nct s-a dus somnul de la ochii mei. Iar daca din osteneala ni s-ar ntmpla vreo
nepurtare de grija, sa grabim putin n sus pe stnca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub
muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca
ntelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28
Toate gndurile necurate, staruind n noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si
pieire. Caci precum icoana pinii zaboveste n cel flamnd din pricina foamei sale si icoana apei
din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar ntelesurile
gndurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru
se ntmpla si n cazul gndurilor slavei desarte si al altor gnduri. Iar mintii necate n astfel de
gnduri i este cu neputinta sa stea naintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci
de aceste gnduri fiind trasa n jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul

cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mini si de picioare si
aruncat ntru ntunericul cel mai dinafara, din aceste gnduri si avea tesuta haina sa, pentru
care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta
este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care
gndurile lucrurilor sensibile, care zabovesc n minte, strica cunostinta, am aratat-o n Capetele
despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28
Cnd vreunul dintre vrajmasi te va rani n lupta si vrei sa-i ntorci sabia lui, precum scrie, asupra
inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase n tine nsuti gndul aruncat de el, ce fel este si din
cte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este:
sa zicem ca e trimis de el gndul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta n mintea care l-a primit, n
sensul aurului, n aurul nsusi si n patima iubirii de bani. Apoi ntreaba: Ce este pacat dintre
acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine,
avnd minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul nsusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut?
Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de
sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa
si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o
taiem, dupa ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetnd n acestea, se va nimici
gndul, desfacndu-se ntr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin
cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la naltime. Iar daca, vrnd sa te folosesti mpotriva lui
de sabia sa, doresti sa-l dobori mai nti cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a
ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ngerii si dracii n lumea noastra, iar noi nu mergem
n lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe ngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne
hotarm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit
dimineata, a fost aruncat la pamnt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adncului
ca un rob? Si de ce ncalzeste adncul ca pe o topitoare, tulburnd pe toti prin rautatea sa si pe
toti vrnd sa-i stapneasca? Caci trebuie sa stim ca ntelegerea acestor lucruri foarte mult l
vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu ncetul n cei care s-au curatit si
vad ntructva ntelesurile ntmplarilor. Cei necuratiti nsa nu cunosc vederea acestora. Si daca,
aflnd-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi n toiul
razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat
sa se ntlneasca cu David al nostru. n felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de
vederea lui si n cazul celorlalte gnduri necurate. (Evagrie Ponticul)28
Amintirea ti aduce n vremea rugaciunii sau nchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi,
sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se
foloseste de tot mestesugul ca sa-i ntineze scopul. El nu nceteaza prin urmare sa puna n
miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata
mpiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai
cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28
Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci
poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre ntelesurile lor,
care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor
si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28

Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului.
Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce
le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)28
Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari n vremea rugaciunii, pentru a-si ndeplini
rugaciunea si a petrece n linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste mpreuna cu cei
nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)28
Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji
necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)28
Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai
mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28
De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si
osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea
nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis.
Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De
aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si
de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis.
Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din
amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit
de cel ce l-a pus acolo. Acesta l are mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n
ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este
rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip
cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu
usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii
este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se
poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul)28
Aceasta pare ca vrea sa o arate Scriptura printr-un simbol cnd zice: Pamntul pe care umblati
se schimba cu schimbarea popoarelor si a neamurilor. Caci ndata ce s-a miscat spre cele
potrivnice cel ce are deprinderea virtutii, s-a miscat si aceasta, fiind un pamnt mpreuna
schimbator. De aceea chiar de la nceput nu trebuie sa se lase trecere spre cugetare nalucirilor,
care obisnuiesc sa vatame gndul, precum nu trebuie lasata cugetarea sa coboare n Egipt, caci
de acolo este dusa cu sila la Asirieni. Cu alte cuvinte, daca cugetarea a cobort n ntunericul
gndurilor necurate (caci acesta este Egiptul), e dusa la lucru cu sila si fara sa vrea de catre
patimi. De aceea si legiuitorul, oprind simbolic patrunderea placerii, a poruncit sa fie pazit capul
sarpelui, deoarece si acela pndeste calciul. Caci scopul aceluia este sa mpinga pe om la
faptuire, la care daca nu ajunge, nu poate usor sa amestece veninul prin muscatura. Dar silinta
noastra este sa frngem nsasi prima rasarire a placerii, caci aceasta fiind zdrobita, lucrarea va fi
slaba. Poate nici Samson n-ar fi aprins semanaturile celor de alt neam, daca n-ar fi legat cozile
vulpilor, ntorcndu-le capetele de laolalta. Caci cel ce poate ntelege cursa planuita de
gndurile viclene de la rasarirea lor, trecnd peste nceputuri (caci acestea se prefac la intrare
ca sunt cuvioase, uneltind sa ajunga la tinta), va vadi din compararea sfrsiturilor (cozilor)
ntreolalta, ticalosia gndurilor. Aceasta nseamna ca, legnd coada de coada, pune ntre ele, ca
o faclie, judecata care le da pe fata. Adeseori gndul curviei vine de la gndul slavei desarte si

da nfatisari cuviincioase nceputurilor cailor ce duc la iad, ascunznd alunecarile primejdioase

de mai trziu prin care i duce la temnitele iadului pe cei ce i urmeaza fara judecata. nti acest
gnd l ncnta pe cineva cu preotia sau cu viata sa de monah desavrsit, facnd pe multi sa vie
la el pentru folos; apoi din cuvnt si fapta l face sa-si nchipuie ca si-a agonisit un nume bun. Si
astfel, dupa ce l-a ncercuit de ajuns cu asemenea cugetari si l-a atras departe de trezvia
naturala, mbiindu-i ntlnirea cu vreo femeie, asa zisa cuvioasa i duce ndraznirea cunostintei
spre mplinirea lucrului necurat, trndu-l la cea mai de pe urma rusine. Cel ce vrea asadar sa
lege cozile, sa ia aminte la sfrsiturile la care vreau sa ajunga cele doua gnduri, cinstea slavei
desarte si necinstea curviei, si cnd le va vedea limpede mpotrivindu-se ntreolalta, atunci sa
creada ca a facut ca Samson. Iarasi, gndul lacomiei pntecelui are ca sfrsit pe cel al curviei; iar
al curviei are ca sfrsit pe cel al ntristarii. Caci ndata l iau n primire pe cel biruit de asemenea
gnduri, dupa ce le-a nfaptuit, ntristarea si nemultumirea. Sa se gndeasca asadar cel ce lupta,
nu la gustul bun al bucatelor, nici la dulceata placerii, ci la sfrsiturile amndoura. Si cnd si va
nfatisa ntristarea, care urmeaza amndoura, sa stie ca le-a legat coada de coada si, prin darea
la iveala, a nimicit semanaturile celor de alt neam. (Nil Ascetul)28
ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa
nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru
ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar
tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment
priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat?
Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile
materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si,
lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas,
nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele
dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura
femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea
lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca
acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu
ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile
si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci
precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l
stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se
cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu
licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici
veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici
nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate
le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici
limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate,
aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca
lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)28
Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntareste din pricina negrijii noastre si pe masura
acesteia. (Marcu Ascetul)28
Nu zice: Ce sa fac, caci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpla sa fac?, ci, aducndu-ti
aminte, cugeta la ceea ce esti dator sa faci. Deci fa binele de care-ti aduci aminte; si cel de care

nu-ti aduci aminte se va descoperi tie. Si sa nu-ti dai cugetul fara judecata uitarii. (Marcu
Ascetul)28
Scriptura zice ca iadul si pierzarea sunt aratate naintea Domnului. Acestea le zic despre
nestiinta si uitarea inimii. Caci iad este nestiinta, fiindca amndoua sunt ntunecate. Si pierzare
este uitarea, pentru ca prin ea am pierdut din cele ce le aveam. (Marcu Ascetul)28
Cnd cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa faci si vei avea folos.
(Marcu Ascetul)28
Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea sa primim ndreptarea.
(Marcu Ascetul)28
Sa nu dispretuiesti a avea grija de gnduri. Caci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un gnd.
(Marcu Ascetul)28
Tot gndul e masurat si cntarit la Dumnezeu. Caci poate fi cugetat sau cu patima, sau
cumpatat. (Marcu Ascetul)28
Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi
urmat trupul. (Marcu Ascetul)28
Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi
urmat trupul. (Marcu Ascetul)28
Atacul (momeala) este o miscare fara imagini a inimii, care e prinsa ndata de cei ncercati, ca
ntr-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea. Caci miscarea fara
chipuri este un atac nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cte unul
nu se ntoarce pna nu arde cu flacara. (Marcu Ascetul)28
Zaboveste n cuget si nu vei osteni n ncercari. Iar plecnd de acolo, rabda necazurile ce vin
asupra-ti. (Marcu Ascetul)28
Cel purtat de gnduri e orbit de ele. El vede lucrarile pacatului, dar pricinile lor nu le poate
vedea. (Marcu Ascetul)28
n vreme de necaz, ia seama la momeala placerii. Caci ntruct alina nacazul e bine primita.
(Marcu Ascetul)28
nainte de dezradacinarea relelor, sa nu asculti de inima ta; caci cele ce le are puse nauntru, pe
acelea cauta sa le si sporeasca. (Marcu Ascetul)28
Cnd vezi poftele ce zac nauntru ca se misca cu putere si cheama mintea ce vietuieste n
liniste, la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a adus la fapta
si le-a asezat n inima. (Marcu Ascetul)28
Cel ce nu staruieste n cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti
pentru credinta. (Marcu Ascetul)28
Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Caci chiar de sunt folositoare, nu-s mai folositoare
ca nadejdea. (Marcu Ascetul)28

Tulburarea de bunavoie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalta, cea a mintii pe cea
trupeasca si cea a trupului pe cea a mintii. Caci mpreunarea lor da nastere unui rau si mai
mare. (Marcu Ascetul)28
Unul a primit un gnd si l-a tinut fara multa socoteala. Altul l-a primit si l-a confruntat cu
adevarul. E de ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai multa evlavie? (Marcu Ascetul)28
Precum un vitel nedeprins, alergnd dupa iarba, ajunge la un loc marginit de prapastii din
amndoua partile, la fel se afla sufletul pe care gndurile l-au desfacut pe-ncetul de locul sau.
(Marcu Ascetul)28
Cnd mintea, dobndind barbatie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite, atunci
inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag ncoace si ncolo. (Marcu
Ascetul)28
De vin asupra noastra gnduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele lor; iar de vin gnduri cu
voie, iubim si lucrurile spre care se ndreapta. (Marcu Ascetul)28
Un gnd care zaboveste arata mpatimirea omului. Iar daca e alungat repede, arata razboi si
mpotrivire. (Marcu Ascetul)28
Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea. Negrija de
ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)28
Radacinile gndurilor sunt pacatele vazute, pe care le savrsim cu minile, cu picioarele si cu
gura. (Marcu Ascetul)28
Nu poate sta de vorba cu patima n minte cel ce nu iubeste pricinile ei. (Marcu Ascetul)28
Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osnda, nu pomeni special, dupa chipul lor,
greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu Ascetul)28
Nu poate birui cel ce se razboieste nici gndurile rele, fara sa biruiasca pricinile lor, nici pricinile
fara gnduri. Caci cnd rapunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi prin cealalta de
catre amndoua. (Marcu Ascetul)28
Gndurile fara de voie rasar din pacatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa libera. De
aceea, cele din urma sunt pricinile celor dinti. (Marcu Ascetul)28
Gndurilor rele neintentionate le urmeaza ntristarea. De aceea si dispar degraba. Iar celor
intentionate le urmeaza bucurie. De aceea cu anevoie ne izbavim de ele. (Marcu Ascetul)28
Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile
ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele
ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita,
pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo.
Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie
vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai
atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci
cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)28
Numai Duhul Sfnt poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si
sa lege pe tlhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin

pacea sufletului sa dam odihna Duhului Sfnt n noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminnd
n noi totdeauna. Caci raspndindu-si el nencetat lumina n camarile sufletului, nu numai ca se
fac aratate n minte acele mici si ntunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind
date pe fata de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea Apostolul zice: Duhul sa nu-l stingeti!,
adica nu lucrati, sau nu gnditi cele rele, ca sa nu ntristati bunatatea Duhului Sfnt si sa va
lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom
ntrista se va departa de la noi, lasnd mintea ncetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28
Simtirea mintii consta n gustarea precisa a realitatilor distincte din lumea nevazuta. Caci
precum prin simtul gustului trupesc, cnd se afla n stare de sanatate, deosebim fara greseala
cele bune de cele rele si dorim cele bune, tot asa mintea noastra, cnd ncepe sa se miste n
deplina sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mngierea dumnezeiasca si sa nu mai
fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul, gustnd din dulceturile pamntesti,
experimenteaza fara greseala simtirea lor, asa si mintea, cnd se afla deasupra cugetului
trupesc, poate sa guste fara sa se nsele mngierea Duhului Sfnt. (Gustati, zice, si vedeti ca e
bun Domnul si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea dragostei, nct sa-si poata
da seama fara greseala de cele ce-i sunt de folos, dupa Sfntul care zice: Si aceasta ma rog, ca
dragostea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, n cunostinta si simtire, ca sa pretuiti
cele ce sunt de folos). (Diadoh al Foticeii)28
Cnd mintea noastra ncepe sa simta harul Preasfntului Duh, Satana cauta si el sa ne mngie
sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducnd peste noi, n vremea linistirii de noapte, o
adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinnd n pomenire
fierbinte sfntul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfntul si slavitul nume al Lui, ca pe o
arma mpotriva nselaciunii, se va departa amagitorul viclean. nsa de aici nainte se va aprinde
statornic mpotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscnd cu de-amanuntul
nselaciunea celui viclean, va cstiga si mai multa experienta n a deosebi aceste doua lucrari.
(Diadoh al Foticeii)28
Cel ce petrece pururi n inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umblnd
n duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta facndu-si plimbarile n cetatea
ntarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile
dracilor mpotriva lui ramn fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pna la
ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28
Cnd sufletul se tulbura de mnie, sau se ncetoseaza de aburii vinului, sau se supara de o
ntristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui Dumnezeu (orict de mult s-ar sili). Caci
fiind ntunecata ntreaga de furia patimilor, se nstraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea
lucrul dorit nu are unde sa-si ntipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare chipul
ntarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a nvrtosat din pricina asprimii patimilor. Dar
izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul bun a fost furat pentru scurta vreme de
uitare, folosindu-se mintea ndata de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela
mult dorit si mntuitor. Fiindca are atunci harul nsusi, care cugeta mpreuna cu sufletul si striga
mpreuna cu el: Doamne Iisuse Hristoase. Caci harul nvata sufletul cum nvata mama copilul,
straduindu-se mpreuna cu el sa spuna numele tata, pna cnd l aduce la deprinderea de-a
rosti limpede, n loc de orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cnd doarme. De
aceea zice Apostolul: Asemenea si Duhul sta ntr-ajutor neputintelor noastre. Caci a ne ruga

precum trebuie nu stim, ci nsusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Pentru ca fiind
noi prunci fata de desavrsirea virtutii, avem trebuinta numaidect de ajutorul Lui ca, unind si
ndulcind El toate gndurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre
pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea ntru Dnsul, cum zice tot
dumnezeiescul Pavel, strigam nencetat, cnd suntem calauziti de El sa numim pe Dumnezeu
Tata: Avva Parinte. (Diadoh al Foticeii)28
Cnd cineva sta n vreme de iarna ntr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la nceputul zilei
ntreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se ncalzeste de soare, iar cea din spate ramne
nepartasa de caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt
la nceputul lucrarii duhovnicesti si ncalzesc n parte inima prin harul sfnt, din care pricina si
mintea ncepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei ramn de cugeta
dupa trup, deoarece nca nu sunt luminate de sfnta lumina, printr-o simtire adnca, toate
madularele inimii. Nentelegnd unii aceasta, au socotit ca n mintea celor ce se nevoiesc sunt
doua ipostasuri ce se mpotrivesc unul altuia. Dar daca n aceeasi clipa se nimereste ca sufletul
sa gndeasca si bune si rele, aceasta se ntmpla n chipul n care omul dat mai nainte ca pilda
simte totodata si gerul si caldura. Caci de cnd mintea noastra s-a rostogolit la chipul ndoit al
cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte n aceeasi clipa si gnduri bune si gnduri rele,
mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se grabeste sa nteleaga
binele, ndata si aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului
s-a sfsiat n doua. Cnd vom ncepe nsa sa mplinim cu rvna fierbinte poruncile lui
Dumnezeu, harul, luminnd toate simturile noastre printr-o adnca simtire, va arde pe de o
parte amintirile noastre, iar pe de alta, ndulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice,
ne va face sa izvorm gnduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se ntmpla foarte des
celor ce s-au apropiat cu desavrsire, avnd n inima nentrerupta pomenirea Domnului.
(Diadoh al Foticeii)28
Cnd vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai
pe El singur, o ntareste zicnd: Nu te teme, fiul meu Iacob, prea micule la numar Israel; si
iarasi: Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va
fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si puhoaiele nu te vor nghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei
fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfntul lui Israel, cel ce te
mntuieste. De va auzi mintea aceasta ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd:
Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de
mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si
veti fi mncati de molii. (Isaia Pustnicul)28
Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate
bizui pe vreo roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele sale, fiindca
nu stie ce i se poate ntmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale cta vreme are
suflare n narile sale. Si precum omul nu stie ce patima l va ntmpina pna la cea din urma
suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci trebuie sa strige totdeauna catre
Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia Pustnicul)28
Cerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea naintea
lui Dumnezeu; si leapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28

Vorba desarta tacerea

Sa ne aratam tacuti si fara stiinta n fata celorlalti caci abia atunci dovedim si dobndim cea mai
multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se n vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce
observa si afla.
Tacerea fara rost este pricinuita ori din mndrie, ori din lenea mintii si aceasta-i semnul
tmpeniei, pe cnd tacerea cu rost este semnul unei lucrari intense a mintii prin care surprinde
tainele cele mai adnci ale existentei. n aceasta tacere mintea omeneasca se ntlneste cu
lucrarea intensa a Sfntului Duh Care i comunica taine mai presus de cuvnt. O astfel de tacere
este semnul unei intense a persoanei , deci si a lui Dumnezeu care i atrage mintea n tainele
Sale. Numai persoana poate tacea n felul acesta intens de gndire.
Alunga departe de tine duhul mult vorbitor caci n el sunt ascunse toate patimile cele rele:
minciuna, ndrazneala, gluma usuratica, rsul, calomnia, rautatea, vorba prosteasca si pe scurt
vorbind, ceea ce s-a spus: Din multa vorbire nu va lipsi pacatul. (Pilde 10,19) Barbatul tacut
este scaunul simtirii iar Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvnt desert. (Teodor
al Edesei)
Limbutia este tronul slavei desarte prin care omul se arata pe sine si cauta sa se faca cunoscut.
Limbutia este semnul dupa care-i recunosti pe ignoranti, usa clevetirii, calauza glumelor si a
prostestii veselii, slujitoarea minciunii, destramarea umilintei, nascatoarea trndaviei, naintemergatoarea somnului, mprastierea mintii, nimicitoarea pazei sufletului, racirea fierbintelii
inimii, ntunecarea rugaciunii.
Tacerea ntru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia cugetelor, pazitoarea rvnei
dupa Dumnezeu, cercetatoarea gndurilor, straja mpotriva dusmanilor, nchisoare unde intra
sufletul si-si plnge pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice,
iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al ntristarii (pocaintei), vrajmasa
ndraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a nvata pe altii, adaus de cunostinta,
prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu.
Cel ce nu-si cunoaste greselile si nfrneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut nca pe sine
cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat, linistea omului duhovnicesc mistuie slava
desarta.
Un singur cuvnt rostit a Petru si din pricina aceasta a plns cu amar, caci a uitat a s-a spus: Zisam: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu limba mea. (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul:
Mai bine sa cazi de la naltime pe pamnt, dect din pricina limbii. I
Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate n felul acesta sa se ocupe cu patrunderea
ntr-o lume necunoscuta nca si pe care cauta sa o nteleaga. Cnd se scufunda n Dumnezeu si n
cunoasterea smereniei sale n fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii.
Tacerea ntru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i lasa sa se apropie.

Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate descrie. si da seama ca de
negraitul omenesc, pe lnga aceasta, cunoscndu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la
cunostinta micimii si nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvnt vrea sa
nvete pe altul ceva. Daca numai n tacere se cunoaste pe sine ca negrait, numai n tacere se
poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait. Tacerea n care s-a apropiat cineva de
Dumnezeu e pe de alta parte o convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El l
cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. De-ti vei pazi
limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii ca sa privesti sufletul tau
si prin aceasta vei intra n bucuria Duhului. nsa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu
vei iesi din ntuneric.
Limbutia se naste sau din prea mare libertate n vorbire si din obisnuinta cea rea deoarece
limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a deprins si precum i cere obiceiul, asa si
graieste sau mai ales din slava desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din
lacomia pntecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si nfrneaza stomacul cu
oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii.
Cel ce se srguieste n cugetarea la moarte si opreste limba, iar cel ce a agonisit plnsul inimii se
fereste de vorbarie ca de foc.
Iubitorul de singuratate si liniste si-a ferecat gura; cel caruia i place sa se arate n lume nsa, este
alungat din chilie de catre nsasi patima sa.
Cel ce a simtit focul dumnezeiesc fuge de nsotirea cu oamenii cum fuge albina de fum, caci
precum fumul necajeste albina, tot asa acestuia i este neplacuta si respingatoare ntlnirea cu
oamenii.
Foarte greu se poate opri puhoiul unei ape dezlantuite, dar si mai greu este a opri potopul de
cuvinte daca nu este nfrnat cu putere. A fost treapta a unsprezecea cel ce a biruit-o a taiat
radacina unei multimi de patimi!
Dupa cum lovind piatra cu un fier aceasta scapara scntei, tot astfel minciuna se naste din vorba
multa, gluma prosteasca si prea multa veselie.
Minciuna este nimicirea dragostei, iar juramntul mincinos tagaduirea lui Dumnezeu. Nimeni ,
daca este sanatos la minte, nu-si va nchipui ca minciuna este un pacat de mica importanta, caci
Duhul Sfnt a rostit un verdict nfricosator: Pierde-i-vei pe toti cei ce graiesc minciuna! (Psalmi
5,6). Cu ct mai mult vor patimi atunci cei ce nu ezita sa ntareasca minciuna cu juraminte?
I-am vazut pe unii care, laudndu-se ntru minciuna lor si producnd rsul prin glume usuratice
si de prost gust, vorbe gaunoase si povestiri nerusinate, ca au nimicit si au alungat plnsul celor
ce-i ascultau lasndu-i ntr-o stare jalnica.
De multe ori maica minciunii este fatarnicia caci unii spun ca fatarnicia nu este altceva dect
planuirea si nascocirea minciunilor avnd mpletit juramntul. Cel ce pururea se teme de Domnul
e strain de minciuna, avnd ca judecator nemitarnic propria constiinta.
Judecatorii i lecuiesc pe mincinosi prin tortura; cei ce se pocaiesc nsa nlatura cu desavrsire
minciuna prin multimea lacrimilor.

Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii sale un anumit plan pe care l-ar fi urmarit sau faptul
ca a voi sa-si ajute aproapele si astfel socoteste ca fiind o fapta dreapta aceea care n realitate i
pierde sufletul.
Numai cnd ne vom curati cu totul de minciuna si numai atunci sa ncercam a o folosi, nsa cu
numai multa teama si doar n caz de forta majora.
Mincinosul prezinta realitatea n chip distorsionat ca sa puna pe cineva n situatia de a nu lucra
potrivit cu ea si deci de a se pagubi. Dar uneori cineva trebuie crutat de a afla realitatea n toata
grozavia ei pentru a-l pregati treptat pentru ea.
Nu cunoaste pruncul minciuna si nici sufletul izbavit de viclenie. Cel veselit de vin spune fara sa
vrea adevarul n toate, la fel si cel mbatat de umilinta nu va putea minti.

Pocainta

Dumnezeu cunoscnd de la nceput rautatea diavolului si faptul ca prin ispita Lui vom cadea n
pacate, a dat firii noastre si posibilitatea pocaintei. Diavolul n-are aceasta posibilitate pentru ca
rautatea lui are alte proportii si nu se datoreaza vreunei ispite straine, ci inclusiv propriei vointe.
n noi pacatul nu s-a nascut exclusiv din vointa noastra si nici nu s-a sters orice posibilitate de
bine, deci de regret pentru raul facut. Regretul pentru binele nesocotit nu nseamna si puterea
revenirii totale prin noi nsine la bine. La aceasta ne ajuta Dumnezeu, dar ajutorul lui Dumnezeu
se uneste cu regretul nostru pentru binele parasit, sau cu dorinta lui. Binele nu ni se impune cu
sila; ajutorul pentru deplina revenire la bine pentru iesirea din pacat, deci pentru mntuire ne-a
venit numai prin Hristos caci unindu-ne cu El ca om, ne unim cu El ca Dumnezeu. (Filocalia XII)
Pocainta a carui posibilitate ne-a dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul Fiului Sau cnd se va
ntrupa, este ca o candela. Noi trebuie sa ntretinem flacara din ea cu untdelemnul faptelor
noastre si numai de vom fi luminati prin lumina candelei ce ne vine din Hristos, izvorul de lumina
al tuturor, vom putea intra n mparatia luminii. Numai de vom fi luminati cunoscnd si
acceptnd pe Hristos ca lumina lumii, ca sens al existentei; prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca
Tata iubitor, avnd un Fiu iubitor, vom avea parte n veci de lumina. Pocainta e candela
luminata, care ne lumineaza persoana, pentru ca prin ea ne vedem cum ar trebui sa fim si vedem
si legatura noastra cu Dumnezeu si cu semenii. (Filocalia XII)
ntunericul iadului este produsul ntunericului dracilor care nu cunosc, sau nu recunosc pe
Dumnezeu deci sensul pozitiv al existentei, astfel sporeste ntunericul n care au nceput sa
traiasca sufletele care n-au voit sa-L cunoasca pe Dumnezeu, care explica existenta si da fericire
din iubirea Lui ca plinatate de viata. (Filocalia XII)
Pocainta fiind si un regret pentru pacatele egoismului este si o silinta de revenire n comunicare
cu ceilalti. Placerile trupesti sunt nsotite de mprastierea cugetarii; ele l fac pe om sa nu se
concentreze n sine si sa vada bucuria ce i-o aduce fapta buna fata de altul. Placerea mpiedica de
aceea cunoasterea de sine a omului, cunoastere care e lumina proiectata n sine dar si n relatiile
lui cu tot ce exista, inclusiv cu Dumnezeu. (Filocalia XII)

Pocainta nseamna a ne ntoarce de la pacat iar pacatul nu este unul, ci ntreg omul vechi se
numeste pacat, (Pacatul este ntreg omul cazut n ceea ce este contrar firii lui. Pocainta ne
ndeamna sa ne opunem acestui om ntreg cazut din normalitatea firii. Este o silinta a omului
vechi ntreg de a deveni un om nou al binelui.) De aceea zice Apostolul: Cel ce se lupta se
nfrneaza de la toate. (Filocalia XII)
Sa credem cu toata convingerea ca Dumnezeu ia n seaea pocainta noastra. Sa nu avem nici o
ndoiala si sa nu amnam manifestarea ei n fata lui Dumnezeu, caci si Dumnezeu o ia n seama
imediat. Amnarea ncrederii ca Dumnezeu va lua n seama pocainta noastra, nseamna slabirea
ei. Cu ct ne ncredem mai mult n Dumnezeu ca o ia n seama, cu att este mai puternica si cu
ct o amnam mai mult, cu att slabeste mai mult si o ia Dumnezeu mai putin n seama. Caci
este o nsusire importanta a lui Dumnezeu mila fata de cei ndurerati, iar unde este pocainta
mare este si durere mare. Pocainta este astfel o ntoarcere hotarta a omului de la viata
patimasa la o viata virtuoasa, o ntoarcere din durere si cu durere, ca atare este o revolutie
afectiva n viata omului. (Filocalia XII)
Moartea este noaptea de care sunt constient si deci ma chinuie. Cunoasterea iubirii lui
Dumnezeu aratata de Hristos este lumina, este ziua, este sensul satisfacator al vietii mele.
Aceasta ziua, aceasta lumina a ndepartat noaptea care ma nconjoara. Dar moartea aceasta nu
este numai una cu ntunericul si cu moartea din el ntr-un mod oarecum constient, ca el nsusi
devine acestea. Pe de alta parte si ntre somn, betie si moarte este o identitate. Noaptea ne face
sa dormim si ne ndeamna la betie si acestea ne fac sa dorim noaptea. Somnul este si el ntuneric
si moartea spirituala le mareste, iar betia la fel. Dar somnul spiritual nu este inconstienta totala,
ci cosmar chinuit, sau un sir de cosmaruri, la fel si betia. n somn si n betie strmbam si facem
fara sens toata realitatea asa va fi iadul. Somnul si betia nu sunt una cu moartea, ca un fel de
cosmar care ntuneca si strmba realitatea, ci si una cu patimile caci patimile te fac sa te repezi
la placerile momentane pierznd perspectiva vietii ndelungate a bucuriei nesfrsite. (Filocalia
XII)
Sa nu cadem cu sufletul din faptele conforme firii caci el este pe de alta parte schimbator din fire.
Adica se poate abate prin fire de la cele conforme firii; se poate abate prin fire, nu ntruct
firea ar cere-o, ci ntruct firea i da si aceasta posibilitate datorita libertatii cu care este
nzestrat. Poate cadea prin fire din starea conforma firii. (Filocalia XII)
Cel ce se gndeste pururea la moarte, la focul vesnic, la viermele neadormit, la ntunericul cel
mai dinafara, la plnsul cel nemngiat, la scrsnirea dintilor, la rusinea ce-o avea naintea
scaunului nfricosator al judecatii lui Hristos, dinaintea ngerilor si a oamenilor, topeste bucuria
placerii si ntoarce toata pofta spre Dumnezeu. (Filocalia XII)
Focul si ntunericul cel mai dinafara este ntunericul nentelegerii ultime pe care si-au cultivat-o
cei ce n-au voit sau nu s-au ostenit sa cunoasca adevarul ca toate au un sens numai daca sunt de
la un Creator constient si iubitor. Lipsa lor de cunostinta fiind lipsa iubirii, ei n-au nici o bucurie ci
traiesc ntr-un chin nesfrsit asemenea unui foc care-i arde. Amndoua sunt la marginea extrema
a existentei, oarecum n afara ei, daca gradul suprem al existentei se arata n iubirea si n
nemarginita cunoastere a lui Dumnezeu, iubirea tripersonala suprema. (Fil. XII)
ntunericul si chinurile iadului sunt ntunericul cel mai dinafara caci este zona cea mai saraca a
existentei si cei ajunsi n ea nu nteleg nimic din rostul existentei. (Fil. XII)

Carnea si sngele nu pot sa mosteneasca mparatia lui Dumnezeu, nici stricaciune nu

mosteneste nestricaciunea. (I Cor.15,50) Daca noi nu ne silim sa naintam spre trupul
nduhovnicit, nu vom mosteni nestricaciunea trupului lui Hristos caci desi nu pier definitiv nici
trupurile n iad, ele vor suferi de anumite chinuri proprii trupurilor stricacioase: durerile produse
de focul arzator, de ntepaturi, de lucrarea viermilor. (Fil.XII)
Cei din iad nu sunt lasati acolo pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca ei se ncapatneaza sa
nu stie de Dumnezeu. Este marea taina a libertatii si a mndriei unora n afirmarea ei. Chiar n
suferinta lor, vor sa-si afirme cu ncapatnare sfidarea fata de Cineva care este superior. (Fil.XII)
Cel care n-a luptat aici pentru a cstiga credinta, respectiv cunoasterea lui Dumnezeu si-a
pregatit o stare de ncapatnare vesnica n necredinta. (Fil.XII)
Cel care a fost n comuniune cu cei pacatosi pe pamnt si i-a aprobat, se va descoperi n ziua
judecatii ca a fost n comuniune cu diavolul. (Fil.XII)
De ai fost un fel de nvatator al celui pacatos aici fara sa-l ndrepti, te vei afla partas la pedeapsa
lui n ziua judecatii. (Fil.XII)
Dreptatea lui Hristos va lasa si pe vrajmasii nostri sa fie prezenti n partea stnga, la judecata
finala pentru a arata ntruct ca le-am urmat lor iubind mai mult pacatul dect virtutea. ngerii
ce vor sta de-a dreapta se vor bucura toti de iubirea fiecaruia care s-a ndreptat spre toti. Iubirea
va uni atunci pe toti iar egoismul de pe pamnt aratat atunci pe fata va singulariza pe cei ce l-au
practicat. (Fil. XII)
Hristos trebuia sa arate, nainte de a se lasa rastignit ca e mai tare ca toate ncercarile si
ispitirile, ca e mai tare si dect moartea. Asa i putea convinge pe apostoli ca a putut nvinge
moartea, desi n moartea Lui arata o si mai mare putere si are o si mai mare semnificatie putndo nvinge chiar dupa ce se lasa El nsusi dus n stare de moarte si nvie nu pentru a reveni la viata
istorica, ci deschizndu-ne viata n vesnicie. (Fil. XII)
Mintea care nu mai este stapnita de nimic din cele ale lumii se pregateste, si aduna simturile
ndreptate spre lume, spre o singura tinta: sa se pregateasca prin moarte spre trecerea la
nemurirea vietii viitoare mpreuna cu Hristos pe care-L vedem ca model n aceasta. Simturile i-au
devenit un trup unic cu Hristos, deci totodata un trup cu Hristos prin mpartasirea cu El. Si El Care
a nvins moartea prin cruce imprima trupului celui ce s-a mpartasit de El aceasta pornire spre
moarte si spre trecerea prin ea la viata vesnica n unire cu El. (Fil. XII)
n ora crucii este o mare primejdie. Propriu-zis nu pentru Sine se roaga Iisus Hristos sa treaca
paharul mortii, ci pentru noi. El putea sa suporte prin sine acest pahar, dar si-a nsusit frica
noastra de el cernd ajutor Tatalui ca sa ne faca si pe noi sa cerem acest ajutor n clipa ncercarii
extreme. Numai cu ajutorul Tatalui putem nvinge crucea pe care am primit-o ca sa o nvingem si
pe ea dupa ce-am nvins celelalte patimi egoiste ale noastre prin patimiri neplacute. (Fil. XII)
Ce trebuie cugetat despre bucuria ce va veni sufletului care s-a hotart sa slujeasca lui
Dumnezeu si sa-si desavrseasca lucrarea? De fapt, la iesirea lui din lumea aceasta lucrul lui va
merge naintea lui si se vor bucura cu el ngerii lui Dumnezeu pentru ca l-au vazut mntuit de
stapniile ntunericului. Cnd sufletul va iesi din lume, vor merge mpreuna cu el ngerii si-l vor
ntmpina toate puterile ntunericului voind sa-l mpiedice cercetndu-l de are ceva de-al lor n
el. Atunci nu ngerii vor lupta pentru el, ci faptele pe care le-a facut l mprejmuiesc mpotriva

acelora ca sa nu se atinga de el. Iar cnd vor nvinge faptele lui, vor cnta ngerii naintea lui pna
se va ntlni cu Dumnezeu ntru veselie. Atunci, n acea ora va uita toata osteneala si toata
suferinta. Deci si noi fratilor sa mplinim lucrarea noastra lucrnd bine scurta si greaua viata de
aici, ferind lucrul nostru de tot raul pna ce ne vom scapa mintile de ispitele celor vicleni ce vor
veni naintea noastra, caci vor cerceta cu putere tot lucrul nostru, fiind rai si fara mila. Fericit cel
n care nu se va afla nimic de-al lor deoarece veselia si bucuria lor va fi vesnica. (Fil. XII)

Tacerea vorba desarta, clevetirea

Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei ntelepti. Iar cel ntelept este barbatul ce
place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu.
(Antonie cel Mare)47
Cnd afli pe unul glcevindu-se si luptndu-se mpotriva adevarului si a lucrului vadit, pune
capat glcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a mpietrit cu totul mintea. Caci precum apa
cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47
Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca
vei fi luat n rs de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de
cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, dect ceea ce voieste Dumnezeu
pentru mntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47
Cuvntul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea tlcuieste cuvntul. (Antonie cel
Mare)47
Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvnt nemuritor. Tacnd ntelegi si dupa ce ai
nteles graiesti. Caci n tacere naste mintea cuvntul. Si rostind cuvnt de multumita lui
Dumnezeu, ti lucrezi mntuirea. (Antonie cel Mare)47
Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa nteleaga nimic. Cerceteaza
dar ce-ti este de folos sa faci pentru mntuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47
Nu vorbi cu doua limbi, ntr-un fel aratndu-te cu cuvntul si ntr-alt fel aflndu-te cu
constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura l pune sub osnda. (Marcu Ascetul)47
Precum usile bailor, deschizndu-se necontenit, mping caldura dinauntru afara, asa si sufletul
cnd vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, mprastie si slabeste puterea
tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin
la vreme potrivita si mpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de gnduri,
nemaiavnd nici pe Duhul Sfnt, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun
scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la
vreme, ea nefiind dect mama gndurilor prea ntelese. (Diadoh al Foticeii)47