PREFATA.

Dece o carte nca o carte!- despre Aritmetica?

Dece nu! Mai ales daca aceasta carte intentioneaza sa faca Aritmetica asimilabila de catre toti (si
mai ales de catre...tonti)!
Este stiut ca manualele de Matematica sunt deobicei aride si de nenteles, pentru ca autorii sunt
att de savanti nct si nchipuie ca toata lumea trebuie sa fie la nivelul lor si nu-si prea bat capul
cu explicarea materiei pe ntelesul maselor. Mai curnd intra n amanunte abstracte (vezi teoria
Multimilor), numai de dragul de a diseca firul de par n patru.
Deci un prim motiv ca aceasta carte despre Aritmetica (mai pe ntelesul tuturor) sa fie scrisa, ar
fi ca cei care nu au nvatat (nteles) Aritmetica la timpul potrivit, adica n scoala, sa o poata face
acum, chiar daca sunt n pragul pensiei.
Un alt motiv ar fi: cei care sunt acum elevi si au greutati cu asimilarea materiei predate, (poate
din vina lor, poate din vina profesorului) sa fie si ei n stare sa nteleaga despre ce e vorba si sa
asimileze ce li se preda.
Nu stiu cum ati trecut dumneavoastra prin scoala, adica prin lectiile de Matematica, dar eu am
avut foarte mari probleme cu priceperea, n special la pubertate, cnd mintea mea nu era deloc
n clasa ci haladuia pe cmpiile romantismului si se balacea n poezie amoroasa.
Mai trziu, cnd am scapat de aceasta boala, am constatat ca tocmai bazele Algebrei erau cam
absente din cunostintele mele scolastice si am avut mult de suferit ca sa ma pun la curent.
A trebuit sa ni se schimbe profesorul de Matematica si cel nou sa fie un om cu rabdare si
dragoste de meserie, ca sa ma pot pune la punct si sa ajung la zi cu Matematica. Si a fost cam
dureros, trebue sa recunosc.
Asa ca, zilele acestea, fiind pensionar si rascolindu- mi amintirile (ce altceva sa fac cu tot timpul
asta liber?), mi-am amintit de chinurile prin care am trecut cnd a fost vorba sa ajung trenul din
urma, adica sa ma pun la curent cu materia. Si am ajuns la concluzia ca nu ar fi foarte rau sa pun
pe hrtie ce stiu eu, n asa fel nct sa priceapa si cei care sunt nechemati, adica cei care nu au
dela natura darul Matematic ii. Cei pe care Matematica i sperie si le amorteste mintea ca o vizita
la dentist.
n cartea de fata mi-am propus sa iau totul dela nivelul zero si sa pun piatra peste piatra astfel
ca toata lumea sa priceapa si sa poata face acelasi lucru; nu, nu e vorba sa devenim cu totii
zidari, ci e vorba sa pornim dela zero si sa nvatam Aritmetica cum trebuie. Si sa pricepem despre
ce este vorba, pentru ca numai daca pricepi ceva esti n stare sa judeci; memorizarea nu prea
ajuta cnd e vorba de rezolvat probleme de matematica.
Cititorul este sfatuit prieteneste sa nu treaca la un nou capitol pna nu a asimilat corect si
definitiv capitolul precedent. Devine Tango Inutil!
Motivul este simplu: daca sari peste fractii fara sa le asimilezi, cnd vei ajunge la Algebra si vei
ntlni ecuatii cu fractii, vei avea de nvins doua greutati: una cu algebra, care este cam greu de
dige rat, si una cu manipularea fractiilor, care par numai grele, dar nu sunt. Vreau sa zic : odata ce
ai prins esenta, adica stii sa le manipulezi corect, fractiile sunt floare la ureche.
Aceasta este valabil pentru toate capitolele Matematic ii, pentru ca este o stiinta cladita din
blocuri logice si progresive; ncepe cu numerele si ajunge la calcule de cuantica fizica. Poate ca
merge chiar mai departe, dar mintea mea se opreste aici.
Sau poate nu se termina deloc, pentru ca exista unele teorii care sustin ca Matematica nca nu-si
cunoaste limitele. Nici cele de nceput, si nici sfrsitul.
Si apropos de nceput, ar fi interesant sa aflam precis cum am ajuns unde suntem astazi n ceea
ce priveste Matematica.

Dupa unele teorii, stiinta aceasta a numerelor ne-a fost transmisa n timpuri imemoriale de o
civilizatie extraterestra. Ratiunea ar fi ca matematica este mult prea complexa si cere o putere de
judecata la care omul nu ar fi fost n stare sa ajunga nici n zilele noastre, ca sa nu mai vorbim de
Asirieni sau Caldeeni sau alte popoare primitive carora li se atribue nceputurile algebrei si
astronomiei.
Eu unul nu am cunostintele necesare sa aprob sau sa contrazic aceste teorii asa ca ma
multumesc sa stiu ca aceasta stiinta exista si ca fara ea probabil ca nca am mai fi locuit n pomi
sau pesteri.
Si hai sa o mai luam si asa: cnd a aparut si cine a inventat-o ar fi frumos de stiut si ar face
bine la cultura noastra generala, dar nu are nici o importanta.
Ce este important este ca aceasta stiinta trebuie studiata cu ardoare si cu mintea deschisa
pentru a putea fi asimilata si deveni n felul acesta folositoare.
Prin cuvintele de mai sus vreau sa propovaduesc nca odata principiul de baza: nu ncercati sa
memorati, ncercati sa ntelegeti totul si sa va utilizati materia cenusie si logica n locul memoriei.
Nu ca Aritmetica nu ar avea cteva lucruri care trebue nvatate pe dinafara. Luati de exemplu
Tabla nmultirii, fara de care ar trebui sa stam de fiecare data si sa socotim ct face 7 de nmultit
cu 8 sau sa dam fuga la calculator. Sau Puntea magarului, fara de care ar trebui sa rasfoim un
manual de fiecare data cnd am avea de rezolvat un triunghi dreptunghic. Si ar mai fi cteva
exemple, dar sa le lasam, acestea doua sunt deajuns.
Cred ca firul calauzitor al acestei carti ar trebui sa se desfasoare cam n felul acesta:
1) Despre numere;
-numere de baza
-numere pare si impare
-numere compuse
-zeci, sute, mii...
-multiplii si submultiplii lui 10
-regula virgulei zecimale.
2) Operatii cu numere;
-adunarea
-scaderea
-nmultirea
-mpartirea
-numere prime
-puteri
-descompunerea n factori primi
-divizori multipli
-c.m.d.c
-c.m.m.c
-extragerea radacinilor
3) Fractii si operatii cu fractii;
-fractii ordinare
-fractii zecimale
-simplificarea fractiilor
-transformarea ntregilor n fractii
-scoaterea ntregilor din fractii
-aducerea la acelasi numitor
-adunarea fractiilor
-scaderea fractiilor
-nmultirea fractiilor
-mpartirea fractiilor
4) Rapoarte, proportii, numere complexe, aliaje;
-rapoarte si proportii

5)

-regula de trei simpla

-regula de trei compusa
-mpartirea n parti proportionale
-procente
-dobnzi
-amestecuri si aliaje
-numere complexe
Notiuni elementare de masuri si unitati de masura.
-sisteme de unitati
-metrul
-kilogramul
-metrul patrat
-metrul cub
-unitati de masura a capacitatii
-unitati de masura a timpului.

Acestea sunt subiectele pe care le vom parcurge mpreuna n cadrul acestei carti, si e destula
materie n ele ca sa va umple mintea de gnduri!
Logic ar fi trebuit ca dupa partea aceasta, care este Aritmetica, sa urmeze Algebra, care este
tot un fel de Aritmetica, numai ca prefera ca n loc de numere sa utilizeze cu precadere litere.
Si dupa Algebra, ar fi urmat Geometria si Trigonometria, ca sa fie tacmul complect.
Dupa o matura chibzuiala nsa, am decis ca aceste subiecte sa fie discutate n volume separate.
n acest fel, cei care au nevoie sa studieze numai Aritmetica nu trebuie sa dea bani si pe
Geometrie, si reciproca pentru cei care stiu Aritmetica si vor sa studieze Trigonometria.

Notite personale:

CAPITOLUL I.
1)

DESPRE NUMERE.

Ar fi cazul sa facem putina istorie ca sa vedem cum am ajuns sa posedam numerele n bagajul
noastru de cunostinte, dar am fi pe un treren nesigur. Nimeni nu stie cu precizie... matematica cum
ne-am trezit cu sistemul numeric pe care l folosim.
Dupa unele teorii, numerele au aparut ca urmare a utilizarii degetelor pentru indicarea unor
cantitati reale, ca de exemplu cte fructe sunt ntr-un pom sau cti dusmani se ndreapta spre
pestera noastra. Dovada ca n aceasta e un smbure de adevar o constitue faptul ca Digit (Deget)
este nca folosit n loc de Numar, n special n cmpul calculatoarelor.
Numerele, asa cum le cunoastem noi azi, sunt cuvinte care indica o anumita cantitate sau o
anumita ordine pe o scala a valorilor n raport cu unitatea sau si mai bine, cu ZERO, care nseamna
NIMIC.
Deci un numar atribue o valoare unica obiectelor cu care este asociat. Spre exemplu, cifra
zero este asociata cu ceva care nu exista, o cantitate deci inexistenta. Cifra imediat urmatoare,
unu este asociata cu existenta unui singur obiect, pe cnd cifra doi indica cu un obiect mai mult
dect unu deci cu doua mai mult ect zero. Aceste cifre, sau numerale, sau numere, ne indica
imediat si fara echivoc niste cantitati precise.
Indicarea acestor cantitatii este bazata pe faptul ca numeralele (numerele) sunt asezate ntr-o
anumita ordine -hai sa zicem crescatoare, pentru moment-, plecnd dela nimic si crescnd cu o
unitate pe masura ce se departeaza de acesta, adica de zero. Sfrsitul sirului de numere este
undeva foarte departe, la infinit, si unde sau ct de mare este acest infinit nu stie nimeni.
Din cele de mai sus se poate conclude ca numerele sunt o serie de valori consecutive care se
nsira ntr-o ordine anumita n scopul de a atribui un rang sau o pozitie oricarui obiect sau fiinta,
sau orice, cu care sunt asociate.
nca din frageda copilarie suntem ndrumati sa nvatam sa numaram, si nca de atunci
devenim familiari cu numerele n sensul ca ajungem sa le repetam ca niste papagali; cu ct un
copil stie sa numere mai departe de zece, cu att este considerat mai destept. Chiar daca nu
realizeaza exact care este semnificatia acestor numere!
NUMERELE DE BAZA.
Am stabilit mai sus ca numerele sunt SIMBOLURI (scrise) SI CUVINTE (vorbite) care determina
o valoare, si ca ele sunt comparative si consecutive. Valoarea unui numar este totdeauna
comparata cu valoarea lui zero, astfel:
Zero (0) cum am spus mai sus, are o valoare nula, adica este reprezentarea unei cantitati
inexistente. Cnd valoarea unui lucru ajunge zero, acel lucru nceteaza sa mai existe, devine
inexistent, nul.
Reprezentarea grafica, sau simbolul, este un covrig (0) si nu este ntmplatoare, este
reprezentarea unei gauri, a unui gol.
Ca exemplu, vasul din Fig. 1.1, este gol, nu contine nimic. Acest nimic este zero.

Fig.1.1 O cantitate zero.

Unu (1) este unitatea, valoarea atribuita cantitatii de un singur obiect, si astfel valoarea
(cantitatea) de un obiect este total deosebita de zero prin faptul ca exista. Unu este mai mult
dect zero!
n vechime, reprezentarea grafica a lui unu era un bat vertical (I), care a evoluat la ceea ce
este azi, 1.

Fig.1.2
Vasul nu mai e gol, contine acum un singur obiect.
n vasul gol de mai adineauri, am pus o singura bila. Aceasta reprezinta
unitatea, avem acum o cantitate de unu.
Deci, numarul unu reprezinta unitatea, un singur obiect.
Doi (2), este valoarea atribuita la doua unitati grupate laolalta. Deci adaognd unu lnga unu
se obtine doi. Cu unu mai mult dect unu.
Cifra doi, ca si toate celelalte cu care vom lucra, nu se refera numai la obiecte de acelasi fel, ca
bilutele n exemplul nostru. Cifrele se utilizeaza la indicat si conglomerate de entitati diferite. Putem
spune de exemplu :doi barbati sau doua femei, dar putem spune si doi oameni, care poate sa
indice de fapt o femeie si un barbat.
Revenind la valoarea lui DOI, daca un singur leu cumpara o pine, logica spune ca doi lei
cumpara doua pini, adica doi (ca numar) este de doua ori mai puternic, mai mare, dect unu.
Reprezentarea grafica a nceput cu doua bete verticale (II), si a evoluat spre 2 din zilele
noastre.

Fig.1.3 Acum vasul contine 2 bile.

Unu adaogat la unu face doi!

Trei (3), dupa aceeasi logica, ar trebui sa fie o adunatura de trei unitati, si chiar asa este. Trei
bomboane nseamna doua bomboane la care se mai adaoga una, adica trei unitati n total. Se
reprezenta ca trei bete, (III) si cu timpul a evoluat la cunoscuta forma de azi, 3.
Fig.1.4
Vasul contine trei bile.
Unu plus unu plus unu fac trei!

Patru (4), dupa teoria noastra ar trebui sa fie o gramada de patru ori mai mare dect unitatea
sau de doua ori mai mare dect doi. Sau cu una mai mult dect trei. Se scria ca IIII sau IV, si a
evaluat la 4 de azi.

Fig.1.5 Un vas continnd patru bile.

Cinci (5), alt numar fara sot (impar), este deci o gramada formata din cinci unitati. Pe vremea
Romanilor se scria V, iar mai nainte de asta, IIIII.

Fig.1.6.
Vasul contine acum 5 bile.

Sase (6), urmnd aceeasi logic a, ar trebui sa fie mai mare cu o unitate dect 5, pentru ca
fiecare numeral din sir este mai mare cu o unitate dect cel precedent (din stnga lui). Si exact asa
este.
Romanii l scriau VI dar prin transformari miraculoase (care din pacate nu fac obiectul studiului
nostru), la noi a ajuns sub forma 6, pe care suntem fortati s-o utilizam.
Fig.1.7. Reprezentarea unei cantitati de 6.
Urmeaza sapte, opt si noua (7, 8 , 9), care fiecare la rndul sau este mai
mare cu o unitate dect precedentul. Pe vremuri se scriau VII, VIII si IX.
Daca la noua mai adaogam unu, obtinem zece. Romanii l scriau ca un X, dar la noi a ajuns sub
o forma mai ciudata, 10. Vom discuta mai trziu aceasta ciudatenie.

Fig.1.8
O cantitate de zece.
Vasul nostru contine acum10 bile.

Daca le numaram pe degete, babeste, constatam ca avem de

aface, dela 0 la 9, cu 10 (zece) numerale: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Aceste numerale sunt baza
sistemului zecimal, sistemul cel mai utilizat n timpurile noastre. Acestora, cteodata li se da
numele pompos de Numerale Cardinale.
Nu trebuie sa capatati impresia gresita ca numai acestea 10 sunt numerele cardinale; toate
numerele care se ntrebuinteaza la numarat sunt numere cardinale.
Spre deosebire de numerele Cardinale, Numerele Ordinale (primul, secundul, al trei-lea) se
utilizeaza pentru indicarea ordinei unor obiecte, fenomene sau fiinte.
Binenteles ca exista si alte sisteme numerice, dar noi nu vom intra n amanunte, nu
deocamdata. Este deajuns sa mentionam vre-o cteva din cele mai populare: sistemu l
sexagesimal, sistemul hexadecimal, sistemul binar.
NUMERE PARE SI IMPARE.
Pomeneam mai sus ca cifra 5 este fara sot; tot fara sot sunt 1, 3, 7 si 9. Si mai departe, 11,
13, 15, 17, 19, 21, 23,...
Spre deosebire de aceste numere fara sot, (impare, cum li se mai zice) celelalte: 2, 4, 6 si 8
sunt numere cu sot, adica pare, pereche.
Denumirea de cu sot este atribuita respectiv acelor numerale care sunt formate din cel putin
o pereche sau perechi, ca de exemplu doi, (o pereche), 4 (doua perechi), 6 (trei perechi) si 8
(patru perechi). Logic deci, 10 are cinci perechi. Mai departe, socotiti singuri cte perechi sunt n
12, 14, 16, 20, 60, 74, etc.

Faptul ca aceste numere sunt constituite din perechi le face sa fie foarte usor despartite,
divizate.
Spre deosebire de aceste numere pare, cele impare nu se divid exact prin doi, si de aceea sunt
numite impare, adica desperechiate, fara pereche.
Sirul numerelor pare si impare continua si dincolo de cele 10 numerale cardinale, urmnd
aceeasi regula: cresc c u o unitate n mod secvential; cu ct se departeaza mai mult de zero,
valoarea lor creste cu o unitate.
Vom vedea mai trziu cum, din motive de echilibru, scara numerelor se ntinde si n directia
opusa, cu numere care scad secvential pe masura ce se departeaza de zero. Este vorba despre
numerele negative, pe care le vom studia la timpul potrivit.
Numerele divizibile prin doi sunt pare, celelalte sunt impare.
NUMERE COMPUSE
Revenind la numerale, avem de nfruntat una dintre ciudateniile greu de sesizat ale
matematicii: de copii suntem nvatati sa numaram pe degete, ncepnd cu Unu, si ajungnd la
Zece. (Noroc ca nu avem mai multe degete, ar fi fost foarte greu pentru noi, bietii copii).
De zero nu pomeneste nimeni nimic. O fi oare din cauza ca ntradevar este...nimic? Sau ca
notiunea de zero ar fi greu de priceput de catre un prunc?
Ca sa nu ne pierdem pe tarlaua vorbelor, sa recapitulam: cele 10 numerale de baza sunt: 0, 1,
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Plecnd dela zero, fiecare numar mergnd spre dreapta este mai mare cu o unitate ca cel
precedent.
Zero, are valoarea nula, reprezinta o cantitate care nu exista.
Unu este cea mai mica valoare pe care un numar ntreg o poate lua. Este vorba binenteles de
numere POZITIVE; vom nvata mai trziu si despre opusele lor, numerele NEGATIVE.
Doi este mai mare cu o unitate dect unu, este deci dublul lui unu. Aceasta l face un numar
par,(pereche), este compus dintr-o pereche de unu.
Trei este mai mare cu o unitate dect doi, si ca atare este impar pentru ca este compus dintr-o
pereche si o unitate.
Patru este mai mare cu o unitate dect trei sau cu doua unitati dect doi sau cu trei unitati mai
mare dect unu. Este un numar par fiind compus din doua perechi.
Cinci, este si el mai mare cu o unitate dect precedentul (patru) si ca atare este impar, fiind
compus din doua pererchi si o unitate.
Sase, este mai mare cu o unitate dect cinci, si este par pentru ca e format din trei perechi.
Sapte este mai mare cu unu dect sase, deci este si el impar, fiind compus din trei perechi si
jumatate.
Opt este superior cu unu lui sapte, este format din patru perechi, deci este par.
Noua la rndul sau creste cu o unitate fata de opt, si este impar, continnd patru perechi si o
unitate.
Zece, mai mare dect noua cu o unitate, este par, fiind o adunare de cinci perechi.
Tendinta este clara: fiecare numar din sir, creste cu o unitate cu ct este mai departe la
dreapta lui zero.
Daca ar fi sa luam o rigla gradata dela zero la zece si n dreptul fiecarui numeral sa punem
attea bilute cte reprezinta numarul, obtinem un grafic care ilustreaza valoarea numerelor pe
scara naturala a lor. Iata ilustratia n Fig.1.8.A de mai jos.

Fig. 1.8.A Valori crescatoare ale

numerelor.

Cum se vede, n dreptul lui zero nu este prezenta nici o biluta.

Asta ne spune ca valoarea cifrei zero este nul, nimic.
Mergnd spre dreapta, vedem ca unu are o valoare de o singura margeluta, doi are valoarea
dubla, trei are o valoare tripla, si asa mai departe.
Cu ct un numar este mai departat de zero, cu att valoarea sa este mai mare.
Deasemenea, remarcam ca numerele pare sunt compuse din perechi de bilute (una rosie si una
bleu). Numerele impare nu se bucura de acelasi avantaj, au numere inegale de bilute rosii si
albastre.
Pna aici, toate sunt oable si nu prea greu de nteles.
Avem zece numerale de baza, stim ca cresc cu ct se departeaza mai mult de zero, ca sunt att
pare ct si impare...Dar sunt numai zece!
Si ceea ce este si mai ciudat, avem exact 10 simboluri cu care sa reprezentam toate nume rele de
care am avea nevoie.
Daca ne ntoarcem la cele zece simboluri grafice, vedem cu uluiala ca de fapt simbolul pentru cifra
zece nu exista!
Va amintiti: avem 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, dar nu avem zece. Si totusi, noi stim din copilarie ca
zece exista! Si mai stim foarte bine ca mai sunt si alte cifre dupa zece, le-am nvatat de mult si le
si utilizam.
Cum facem nsa sa reprezentam cifre mai mari dect 9 utiliznd numai cele cteva simboluri
existente?
Ca sa poata sa defineasca si cantitati mai mari dect zece sau mai mici dect zero, omul a
trebuit sa gaseasca o cale astfel nct sa fie n stare sa reprezinte si cantitati mai mari de fatidicul
10, fara sa mai inventeze si alte simboluri n afara celor cunoscute.
Noi, ne trezim nca din copilarie pusi n fata unui fapt mplinit: zece este deja prezent.
Dar cum a ajuns omenirea sa conceapa acest simbol?
Probabil ca gndirea a mers cam asa: cnd terminam simbolurile singulare cunoscute, sa
formam grupuri de cte doua simboluri scrise unul lnga altul, ca sa obtinem cifre noi.
De exemplu, hai sa punem un zero la dreapta lui unu, si sa numim acest nou simbol (grup)
ZECE. Valoarea acestui numeral va fi de noua unitati plus una, adica zece, si se va scrie 10. Si
asa s-a nascut o noua grupa de numere, zecile.
ZECILE, SUTELE, MIILE...
n esenta, asternnd un zero dupa unu, s-a creat un numeral nou cu valoarea de zece unitati.
Logica aceasta este foarte ciudata: stiind ca zero este de fapt reprezentarea grafica a unei
nulitati este cam greu de nghitit idea ca atasat lnga o alta cifra, mareste valoarea acelei cifre
de zece ori!
Ori ct de ciudat ar parea, realitatea de necontestat este ca, da, zero atasat la dreapta oricarei
cifre mareste valoarea acelei cifre de zece ori.
Zero, atasat la dreapta oricarui numeral mareste valoarea numeralului de zece ori.
Daca ar fi sa o luam din nou babeste, am ajunge la urmatoarea lista:
00, adica un zero alipit la dreapta unui zero nu reprezinta dect un...dublu zero. Pe vremuri asa
se marcau toaletele!
10, adica un zero alipit la dreapta cifrei unu, reprezinta un simbol nou, numit zece, care are
zece unitati, este unu nzecit.
20, un zero pus dupa cifra doi face ca valoarea lui doi sa se nzeceasca iar simbolul astfel
format se numeste douazeci. Doua-zeci. De doua ori zece!
30, unde zero este alipit la cifra trei, este urmatorul simbol si reprezinta treizeci de unitati. Deci
zece de trei ori, sau trei de zece ori!
E inutil sa parcurgem toata scara, tot ce trebuie sa retinem este regula generala pe care o
repetam:
Zero, atasat la dreapta oricarui numeral (fara virgula!) mareste valoarea numeralului
de zece ori.

Am specificat fara virgula, pentru ca daca ntre numeral si zero exista o virgula, situatia este
total diferita, cum vom vedea mai trziu.
Acum, putem sa mpingem logica mai departe: daca scrim doua zerouri dupa un numar,
valoarea acestui numar ar trebui sa creasca nca de zece ori; de zece ori zece, adica 100! Si asa
este, 100 este scris ca unu urmat de doua zerouri. Un zece nzecit!
Dar am sarit deja la ordinul sutelor fara sa fi terminat de discutat zecile!
De aici n colo, drumul e batatorit, ori de cte ori adaogam un zero la dreapta unui numeral,
valoarea acelui numeral creste de zece ori. Cu conditia ca virgula sa nu fie prezenta!
Cum spuneam, dela 10 am sarit la 100; ce se mai petrece ntre aceste doua numerale?
Se petrec o multime de lucruri care ne cam zglte logica!
Am vazut ca, n scopul de a obtine un nou numeral, am adaogat un zero dupa numeralul unu si
astfel s-a nascut zece.
Lipind un zero la dreapta lui 2, obtinem douazeci, lipit dupa 3 e treizeci, si tot asa.
Ce se petrece nsa ntre 10 si 20?
Cum putem simboliza o valoare care este mai mare cu unul dect zece?
Logic ar fi sa se utlizeze aceeasi logica, adica sa se lipeasca la dreapta numeralului de baza (1)
un numeral secundar (tot unu d.e.), care sa se adune la valoarea nzecita a bazei. Fara virgula
ntre ele!
Zero lipit la dreapta lui unu produce zece. Aici nmultim unu cu zece, deci baza (1) este
nzecita.
Ce se ntmpla daca n loc de zero lipim un unu?
Putem sa spunem ca noul simbol astfel obtinut are valoarea de unu nzecit plus unu?
Se pare ca asa s-a hotart, pentru ca n zilele noastre este dela sine nteles ca 11 nseamna
unsprezece, adica o unitate mai mult dect zec e. Aici am nmultit cu zece si am adunat o unitate la
zece!
Hai sa fim atenti:
-daca dupa o cifra se pune zero, cifra se nmulteste cu 10!. ncaodata, fara nici o virgula!
-daca dupa o cifra (baza) se pune alta cifra -fara nici o virgula-, valoarea bazei devine de zece ori
mai mare, si la ea se adaoga (aduna) valoarea cifrei alipite.
10 se transforma din 1 si zero n zece, adica se nzeceste.
11 face ca la zece sa se adaoge 1, adica n total unsprezece. 12 face ca la zece sa se adaoge 2, cu
un total de doisprezece. 13 adaoga trei la zece. 14 adaoga patru la zece, s.a.m.d.
20 face ca doi sa devina douazeci
22 face ca la douazeci sa se adaoge 2, adica douazecisidoi.
Si acum ca am priceput mecanismul, hai sa studiem putin fonetica acest or noi numerale:
unsprezece. Parca ar fi un fel de prescurtare dela: unu spre zece. Da, dar este nselator, pentru
ca n realitate si de fapt este unu dupa zece. Poate ca mai curnd vine dela unu din-spre zece?
Dupa aceasta incursiune n fonetica, sa revenim: odata logic a aceasta aprobata, lucrurile s-au
simplificat foarte mult.
Asa s-au nascut toate celelalte numerale care urmeaza, pna la douazeci: doisprezece,
treisprezece, paisprezece (patrusprezece)...si tot asa.
Pna acum am vazut cum gnditorii din vechime au gasit ca este logic sa pui zero la dreapta
lui unu ca sa treci peste noua si sa ajungi la zece; apoi cum au conclus ca daca poti sa faci asta c u
zero, poti sa o faci si cu urmatorul numeral, 1. Si au ajuns la 11, unsprezece.
Si de aici au urmat unul dupa altul toate numeralele la rnd: 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20.
A doua decada (serie de zece numerale) a sirului nostru ncepe cu 20, douazeci. Si aici s-a
urmat aceeasi logica de formare, s-a adaogat un zero dupa cifra 2, si conform regulei, valoarea
acestui nou numar a crescut de zece ori 2, ajungnd exact la 20.
De data asta fonetica nu ne mai nseala de loc, pentru ca dupa douazeci urmeaza douazeci-s iunu (21), douazeci-si-doi (22), 23, 24....pna intram n a trei-a decada, si dam peste treizeci
(30).
Dintr-un motiv pe care l lasam expertilor n limbistica sa-l disece, numai ntre zece si douazeci
avem anomalia aceasta fonetica, unde ntrebuintam spre ca sa zicem si, dupa, din-spre.

10

Ce se ntmpla mai departe, este firesc, pentru ca odata ce idea ca zero dupa o cifra o
nzeceste a fost adoptata, idea de a adaoga doi de zero pentru a mari valoarea de o suta de ori a
venit dela sine. Regula s-a generalizat si orice numar urmat de o serie de zerouri si mareste
valoarea cu tot attea zeci pentru fiecare zero.
Putem spune cu certitudine ca:
10, este unu multiplicat de 10 ori ;
100, este 10 multiplicat de 10 ori sau unu multiplicat de 100 ori, adica o suta;
1000, este 1*1000, sau 10*100 (sau 100*10), este numeralul o mie. Zece multiplicat de trei
ori cu el nsusi.
10.000, zece mii, este mai mare de zece ori dect o mie.
100.000, o suta de mii, este mai mare de zece ori ca 10.000 sau cu o suta dect o mie.
1.000.000, milionul, este si el de zece ori mai mare dect suta de mii.
Putem continua asa pna ajungem la capatul de sus al numeralelor, care este + infinit. Cum
arata si numele, este necuprins de mare, nimeni nu a reusit vre-odata sa ajunga la capatul lui.
Pna acolo nsa, mai trebuie sa nvatam multiplii sistemului zecimal, care sunt urmatorii:
1 este unitatea
10, Deca, 1*10
100, Hecto, 1*100 sau 10
1.000, Kilo, 1*1000 sau 10
1.000.000, Mega sau 1*1.000.000, sau 106
1.000.000.000, Giga sau 1000*1.000.000, sau 109.
1.000.000.000.000, Tera, un milion de milioane sau 1012.
Nota: n aceasta carte, pentru a nu confunda necunoscuta x cu semnul nmultirii (x), vom utiliza
semnul nmultirii ntrebuintat n informatica, adica:*.
Pentru aceasta, vedeti mai sus scris 1*100, care nseamna de fapt 1 x 100.
Deci, pna acum am vazut cum sistemul numeral este alcatuit din 10 digiti (dela 0 la 9), si
cum a reusit omenirea sa exprime si cantitati mai mari dect limita 9 prin alipirea unui digit la
dreapta primului, fara virgula ntre ele
. Aceasta alipire la dreapta unui numeral, face ca valoarea numeralului sa creasca nzecit
pentru fiecare zero alipit. Astfel ca 100 devine de zece ori zece.
n caz ca numeralul alipit difera de zero, noul numar obtinut are valoarea marita de zece ori, la
care se adaoga (aduna) numarul alipit. Spre exemplu, numeralul 12 are valoarea zece plus doi;
numeralul 13 este zece +3, si tot asa pna se termina grupa zecilor, adica numeralele compuse
din doi digiti.
Continund logica, cifra 324 are valoarea: trei sute doua zeci si patru.
Din exemplele de mai sus, mai deducem o regula:
nu numai zero poate nzeci valoarea cifrei de care este alipit, ci oricare din cele 9 cifre (diferite de
zero) poate face acelasi lucru.
Deci, daca scrim 335 stim dintr-o privire ca este vorba de: 300+30+5, adica trei sute trei zeci
si cinci. Alta regula: Numarul de digiti atasat la dreapta unei cifre ne indica de cte zeci de ori e
mai mare cifra afectata. Este, daca vreti, multiplicatorul decimal.
Spre exemplu, 5783 este de ordinul miilor pentru ca este compus din:
5000 + (cinci urmat de trei digiti) =cinci mii
700 + (sapte urmat de doi digiti) = sapte sute
80 + ( opt urmat de un digit)=opt zeci
3,
(3, unitate) =trei
adica cinci mii sapte sute optzeci si trei.
Regula: citirea numerelor compuse se face ncepnd cu primul digit dela stnga si continund
spre dreapta cu ordinele de marime subordonate. Ordinul de marime este deci dictat de
pozitia primului digit dinspre stnga:
unitati..........................1
zeci..............................12

(o singura cifra)
(doua cifre)

11

sute.............................123
mii...............................1234
zeci de mii....................12345
sute de mii...................123456
milioane.......................1234567

(trei cifre)
(patru cifre)
(cinci cifre)
(sase cifre)
(sapte cifre)

Privita sub microscop, regula aceasta pare extrem de complicata, dar daca ati ajuns sa cititi
cartea aceasta pna aici, citirea cifrelor trebuie sa se faca reflex, fara sa mai fie nevoie de gndit.
Revenind la primele numerale, sa mai amintim cteva adevaruri despre ele.
Zero, luat ca atare, nu are nici o valoare.
Unu, este primul numar impar, adica el nu se poate mparti exact la doi.
Doi, este primul numar par, se mparte exact la doi.
Trei, al doilea numar impar.
Patru, alt numar divizibil cu doi, este deci par.
Cinci= impar;
Sase= par;
Sapte= impar;
Opt= par;
Noua= impar;
Zece=par.
Parca ntrezarim o noua regula: numerele noastre, sunt alternativ pare si impare! Dupa un
numar impar, urmeaza unul par.
Tot ce am discutat pna acum se refera la numere care sunt unitare sau mai mari dect
unitatea.
n realitate nsa trebue sa stim ca sunt si numere mai mici ca unitatea, pentru ca omul a fost
de multe ori pus n situatia sa mparta doua paie la trei magari, adica fost nevoit sa ntrebuinteze
cantitati mai mici dect unitatea. De exemplu, cnd era nevoie de distribuit un bostan la trei
persoane, sau un porc la cinci membrii ai tribului. Sau o unitate de lungime (un cot, sa zicem) n
mai multe parti mai mic i.
Mintea practica a omului a prevalat si aici: a luat o sfoara de lungimea unui cot, a ndoit-o
odata si a obtinut doua jumatati de cot, a mai ndoit-o odata si a ajuns la patru sferturi de cot, apoi
nca odata si a obtinut 8 optimi si tot asa pna cnd nu a mai fost n stare sa ndoaie sfoara.
De aici si pna a intui ca unu mpartit la doi face doua jumatati (una pentru fiecare din cei doi)
nu a mai fost dect un foarte mic pas. Si cu asta, lumea s-a trezit dintr-odata o jumatate, deci
cu numere mai mici dect unitatea si asttfel cu sistemul fractional, cea mai veche forma de a
exprima numere subunitare (mai mici dect unitatea). Vom discuta fractiile mai trziu, n cadrul
unui capitol dedicat exclusiv calculului cu fractiile.
Dar pentru a ntari ideea de numere mai mici dect unitatea, este de retinut ca fractionarea
ntregului a stat la baza acestui concept.
La nceput ntregul s-a mpartit la doi si multiplii sai (jumatate, n patru, n opt, n saisprezece,
si asa mai departe), dar pe masura ce omenirea se obisnuia cu ideea, s-a trecut si la divizarea prin
numere impare.
Cine nu a auzit de o treime, adica a trei-a parte dintr-un obiect? Sau cincime? Sau chiar o
zecime?
Si asa ne-am trezit noi, bieti elevi, cu sistemul fractional pe care culmea- trebuie sa-l si
nvatam.
Dar sa ajungem acolo, deocamdata avem alte mistere de descifrat pe tarmul numerelor.
MULTIPLII SI SUBMULTIPLII LUI 10.
Pomeneam mai sus de o zecime.
Unor persoane le este mai usor sa lucreze cu numere pare (cu sot), altora cu numere impare
(fara sot), altora cu sistemul sexagesimal, altora cu sistemul zecimal.

12

Sistemul sexagesimal are ca baza cifra 60 pe cnd cel zecimal cifra 10.
Se pare ca ultimul, adica sistemul zecimal, a fost favorizat de mai multi gnditori, astfel nct a
devenit sistemul predominant n zilele noastre.
La baza acestui sistem sta cum am vazut mai sus multiplicarea si divizarea cu zece pentru
obtinerea de numere mai mari sau mai mici dect cele 9 numerale de baza.
Am vazut mai sus ca daca punem un zero la dreapta unui numeral, valoarea numeralului se
nzeceste. Ce ar fi sa mutam acelasi zero la stnga numeralului, ar fi oare posibil sa declaram ca
numeralul a devenit de zece ori mai mic?
Asa a aparut nca o conventie: zero pus naintea oricarui numeral micsoreaza valoarea
acestuia de zece ori.
Si ca sa nu existe discutii, s-a hotart ca ntre zero si numeralul respectiv sa se adaoge o
virgula ; aceasta pecetluieste definitiv soarta numeralului: este o fractiune zecimala, cu valoare
subunitara !
La fel ca mai nainte, doua zerouri puse n fata unei cifre fac ca valoarea acelei cifre sa fie
micsorata de 100 de ori. Si mai departe, logica este aceeasi, fiecare zero pus n fata unei cifre
reduce valoarea acelei cifre de zece ori.
Sa trecem n revista aceste ciudatenii de numere zecimale, asa cum li se mai zice.
N/10 = zecimile, adica numeralele de zece ori mai mici dect unitatea:
1/10, UNU DIVIZAT LA ZECE:
0,1 este deci o zecime
2/10, DOI DIVIZAT PRIN ZECE:
0,2 adica doua zecimi
3/10, TREI ...
0,3, sau trei zecimi
4/10, PATRU...
0,4; patru zecimi
5/10, CINCI ...
0,5; cinci zecimi
6/10, SASE ...
0,6; sase zecimi
7/10, SAPTE...
0,7; sapte zecimi
8/10, OPT...
0,8; opt zecimi
9/10, NOUA...
0,9; noua zecimi
10/10, ZECE DIVIZAT PRIN ZECE
zece zecimi, aceasta este unitatea!
11/10, UNSPREZECE DIVIZAT LA ZECE 1,1; unsprezece zecimi sau o unitate plus o zecime.
Acesta este supraunitar.
Si asa mai departe, pna ne pierdem camasile.
Urmarind aceeasi rutina, daca mpartim unitatea la o suta obtinem SUTIMI, iar daca o
mpartim la o mie, MIIMI.
N/100 = sutimile, de o suta de ori mai mici dect unitatea:
0,01; 0,02; 0,03; 0,04; 0,05; 0,06; 0,07; 0,08; 0,09.
N/1000 =miimile, de o mie de ori mai mici:
0,001; 0,002; 0,003;....0,009
N/10.000 = zecimi de miime, de zece mii de ori mai mici: 0,0001, 0,0002...
N/100.000 = sutim de miimi, de o suta de mii de ori mai mici:0,00001...
N/1.000.000 = milionimi, de un milion de ori mai mici : 0,000001.
Nota: De multe ori, milionimile se mai chema si microni. n special n tehnica.
Ce este de retinut, este ca orice numar se poate diviza la o putere oarecare a lui zece devenind
astfel un numar zecimal.
Ne oprim aici, cu toate ca aceasta cioprtire a ntregilor continua pna n pnzele albe, adica
pna cnd nu mai ramne absolut nimic din numarul de divizat, nici macar o vaga urma. Adica
numarul devine zero.

13

Sa nu cumva nsa sa ramneti cu impresia gresita ca numai cifra unu sufera acest tratament;
toate, dar absolut toate cele 9 numerale (doar zero e scutit) pot pati aceeasi rusine, adica sa fie
cioprtite n cantitati infinitesimale. Spre exemplu: 0,267 este rezultatul divizarii lui 267 prin o mie,
iar 0,00267 prin o suta de mii, pe cnd 2,67 este rezultatul diviziunii cu o suta.
Cu aceasta ocazie am mai aflat de o noua regula: pozitia virgulei este dictata de ordinul
zecimal de marire sau micsorare. Sau reciproca, virgula determina ordinul de marime al
unei cifre compuse.
Va amintiti ca undeva mai la nceput, pomeneam vorbele fara nici-o virgula ntre ele, cnd
discutam de zeci sute si mii.
Este timpul sa elaboram si sa deslusim si aceasta taina.
Daca ntre doua numerale se pune o virgula, aceasta virgula, adica pozitia sa, determina
ordinul de marime al numeralului.
Am dat mai sus exemplul cu numeralul 0,267, dar hai sa luam totul dela nceput.
Daca dupa cifra unu adaogam zero, fara virgula, obtinem zece.
Daca dupa cifra unu punem virgula si apoi zero, obtinem unu virgula zero ! Valoarea lui unu nu
se schimba numai precizia sa.
Este cazul sa explicam aceasta notiune, precizia.
Precizia este o notiune legata an general de tehnica, unde se pune problema respectarii spre
exemplu a dimensiunilor.
Cnd un obiect trebue executat cu o anunita dimensiune, sa zicem 2 metri, precizia cu care
acest obiect este executat este dictata de numarul de zerouri atasat la sfrsitul dimensiunii si
despartit printr-o virgula.
Iata cteva cazuri:
-cnd numarul este scris 2, fara virgula, precizia lui poate varia admisibil ntre 1,9 si 2,1.
Aceasta este un total de 2 zecimi.
-cnd este scris ca 2,0, precizia lui poate varia numai ntre 1,99 si 2,01. Aceasta reprezinta un
total de 2 sutimi.
-cnd este scris ca 2,00, dimensiunea poate varia numai ntre 1,999 si 2,001. Aici este vorba
de numai doua miimi n total.
Idea generala este: cu ct mai multe zerouri dupa virgula, cu att mai precis numarul dat.
Exemplele de mai sus sunt arbitrare, precizia de executie depinde n foarte mare masura de
standardele aplicate de fiecare executant.
Revenind la pozitia virgulei, sa mai luam cteva exemple.
Daca punem un zero urmat de o virgula naintea lui unu, obtinem 1/10= 0,1, o zecime din unu.
Daca punem un zero, urmat de o virgula si de alt zero naintea lui unu adica 0,01, obtinem
1/100, sau o sutime.
Daca acum mutam virgula dupa cei doi de zero, ne ntoarcem napoi la o zecime: 00,1= 0,1.
Primul zero nu mai are nici o valoare.
Mutnd din nou virgula spre dreapta, ajungem la 1,0, adica unu virgula zero. nca o mutare la
dreapta face ca unu sa devina zece: 10,0.
Mutarea virgulei spre dreapta cu un pas face ca numeralul din stnga ei sa fie nmultit cu zece
pentru fiece pas.
De exemplu numarul 6,734 are o valoare de 6 unitati + 7 zecimi + 3 sutimi +4 miimi.
Numarul 67,34 (obtinut prin mutarea virgulei la dreapta o unitate) are valoarea 67 de unitati +
3 zecimi si 4 sutimi.
Numarul 673,4 (dupa nca o deplasare de virgula) are acum valoarea de sase sute sapte zeci si
trei de unitati si 4 zecimi.
Numarul 6734 (fara virgula), este sase mii sapte sute treizeci si patru.
Numarul 6734,00 este tot sase mii sapte sute treizeci si patru, dar este mai precis (la precizie
de sutimi).
Acelasi numar 6,734, dupa mutarea virgulei spre stnga odata devine 0,6734 (zero
unitati+sase zecimi+sapte sutimi+trei miimi+4 zecimi de miime.

14

Dupa nca o mutare spre stnga, 0,06734, avem zero unitati+zero zecimi+ 6 sutimi+ 7 miimi+
3 zecimi de miime+ 4 sutimi de miime.
Sa ne ntoarcem la 1,0, unu virgula zero, si sa vedem ce se ntmpla daca mai adaogam ceva
zerouri dupa virgula, sa spunem trei de zero: 1,000.
Citit, suna unu virgula zero zero zero, deci valoarea lui unu este neschimbata, numai precizia
sa a crescut de trei ori.
Regula noua: numarul de zerouri dela dreapta virgulei zecimale nu afecteaza cu nimic valoarea
numarului, ci numai gradul sau de precizie.
Spre a stabili gradul de precizie al unui numar, dupa ultima cifra semnificativa se pune o
virgula urmata de attea zerouri ct cere precizia dorita.
Ca exemplu, puteti vedea un numar scris si astfel: 123,400. Valoarea numarului nu este ctusi
de putin schimbata pentru ca 400 de miimi fac exact 4 zecimi, dar stim ca numarul este precis la
a trei-a zecimala.
Sa recapitulam: sistemul numeral adoptat de toata omenirea este sistemul zecimal (numit si
n baza 10).
Numeralele cardinale sunt 0; 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9...9999999......pna la infinit.
Numeralele Ordinale sunt: I, II, III, IV, V,VI, VII, VIII, IX, X..
Prin atasarea unui zero la dreapta unui numeral, valoarea numeralului se nzeceste.
Numarul de zerouri care se pot lipi la dreapta unui numar nu are limita, fiecare zero alipit
nzecind numarul dela stnga lui. 200 = 20*10 sau 2*10*10; 2000 = 20 *10 *10 sau 2*10*10*10.
Prin atasarea unui zero la stnga unui numa r, valoarea numarului se micsoreaza de zece ori.
Si aici, numarul de zerouri atasat la stnga unui numar nu are limita, iar valoarea numarului se
micsoreaza de zece ori pentru fiecare zero. Astfelm ca 0,2 = 2/10, 0,02=2/100, iar 0,002 este
2/1000
Prin atasarea unui singur numeral (diferit de zero) la dreapta unei cifre, cifra creste de zece
ori, la care se adaoga valoarea numeralului. 27 este deci 2*10 +7,
12 este de fapt (1*10)+2
66 este (6*10)+6.
Mai departe, prin atasarea unei cantitati oarecare de numerale la dreapta unui numar, valoarea
acelui numar se nzeceste pentru fiecare cifra alipita. Dupa aceasta regula, 200 se poate citi ca
2*10*10, sau 2*100;
278 = (2*100) +(7*10) + 8
1369= 1*1000 = 1000+
3*100 = 300+
6*10
=
60+
9
=
9
Total
=1369
Cum am aflat deja, reciproca ne lasa sa ntelegem ca daca alipim un zero la stnga unei cifre
oarecare si le despartim printr-o virgula, valoarea acestei combinatii este micsorarea de zece ori a
cifrei initiale. 0,1 face ca valoarea lui unu sa se micsoreze de zece ori. 0,01 face din unu o sutime,
pe cnd 0,001 face din el o miime. La fel, 0,7 face din 7 intregi 7 zecimi, pe cnd 0,07 sunt 7
sutimi, iar 1,7 are valoarea de o unitate si sapte zecimi, si tot asa.
Aceasta este valabil si pentru celelelte numere n afara de zero, orice numar pus la stnga
altuia si despartit de acesta printr-o virgula micsoreaza valoarea acelui numar de zece ori.
Evident, doua numere puse la stnga virgulei vor micsora valoarea de 100 ori, precum trei de
zero o vor micsora de o mie de ori. Nu exista limita care sa opreasca numarul de numere la stnga
virgulei, ca si la dreapta sa.
Ca si multiplii zecimali, submultiplii au aceeasi comportare. Valoarea unui numar obtinut prin
alipirea altor numere la stnga, se micsoreaza cu cte o zecime pentru fiecare cifra adaogata.
Putem spune cu certitudine ca 0,145 are o valoare de zero unitati, 100 de miimi+ 40 de sutimi
+ 5 miimi, adica o suta patru zeci si cinci de miimi. Iar 0,0345, are zero unitati, zero zecimi, trei
sutimi, 4 miimi si 5 zecimi de miimi.

15

Spre a deosebi numerele ntregi de zecimalele lor, conventia adoptata este sa se astearna o
virgula (sau un punct n alte parti ale lumii) ntre aceste doua grupe.
Astfel numarul 12345 este un numar ntreg (fara zecimale). Se poate nsa scrie si astfel:
12345,00, dar numai ca sa se ntareasca caracterul de ntreg si sa atraga atentia asupra preciziei.
Oricte zerouri ar fi atasate la dreapta ultimei zecimale, ele nu schimba valoarea numarului.
Cea mai simpla metoda de determinare a unui ordin de marime este cea babeasca, unde se
pleaca dela prima cifra din dreapta si se continua spre stnga cu ordinele de marime crescatoare.
O cifra ca 7654321,0 se descifreaza astfel: zero dupa virgula se elimina ca fiind numai un
indicator de precizie; urmeaza: o unitate+2 zeci+3 sute+4 mii+ 5 zeci de mii+6 sute de
mii+7milioane. Cu alte cuvinte: 7 milioane sase sute cinci zeci si patru de mii, trei sute douazeci si
unu virgula zero.
Se mai poate ajunge la acelasi rezultat despartind numarul dat n grupe de trei, plecnd din
dreapta: 7.654.321,0. Devine imediat evident ca numarul apartine grupei milioanelor pentru ca
este compus din 7 cifre, (3+3+1).
Daca nsa un numar ar fi prezentat sub forma: 1234,5 am sti imediat ca nu mai este un numar
ntreg ci este compus din: 1*1000+2*100+3*10+4 +0,5, pe romneste: o mie doua sute trei zeci
si patru, virgula cinci, (cinci zecimi).
REGULA VIRGULEI ZECIMALE.
Virgula mutata spre dreapta nzeceste valoarea numarului, pe cnd mutarea ei spre stnga duce la
micsorarea de zece ori a numarului, pentru fiecare mutare.
Exemplu:0,763= zero unitati, 7 zecimi, 6 sutimi, 3 miimi;
Daca mutam virgula la dreapta o unitate, obtinem
7,63= 7 unitati, 6 zecimi si trei sutimi
apoi, dupa nca o unitate
76,3= 76 unitati, trei zecimi
si dupa nca una
763,0= sapte sute saizeci si trei unitati, zero zecimi.
Deci, mutarea virgulei spre dreapta, nzeceste valoarea.
n cazul urmator: 271,3 (2*10+7*10+1+0,3), avem un numar de ordinul sutelor; daca
mutam virgula la dreapta cu o unitate, capatam un numar de ordinul miilor (2713), pe cnd daca o
mutam spre stnga, obtinem un numar de ordinul zecilor: 27,13 adica (2*10+7+0,13).
Continund cu mutatul spre stnga, ajungem la ordinul unitatilor: 2,713, adica doi si sapte
sute treisprezece miimi.
Din tot ce am vazut pna acum, ar cam reesi ca numerele apartin n anumite grupe numite
ordine de marime care sunt foarte distincte si care nu pot fi amestecate.
Aceste grupe de ordine de marime sunt:
unitatile, cu numerele dela 0 la 9
zecile
10 la 99
sutele
100 la 999
miile
1000 la 9999
zecile de mii
10000 la 99999
sutele de mii
100000 la 999999
milioanele
1000000 la 9999999
zeci de milioane
10000000 la 99999999
sute de milioane
100000000 la 999999999
miliarde
1000000000 la 9999999999
zeci de miliarde
1000000000 la 99999999999
sute de miliarde
100000000000 la 999999999999
n partea cealalta a spectrului, adica numerele subunitare, avem, urmatoarele ordine de
marime:

16

zecimi cu numere dela

0,1 la 0,9
sutimi
0,01 la 0,09
miimi
0,001 la 0,009
zecimi de miimi
0,0001 la 0,0009
sutimi de miimi
0,00001 la 0,00009
milionimi (microni)
0,000001 la 0,000009.
Lista nu se opreste aici, cum vom vedea putin mai trziu.
Si suntem datori o explicatie asupra notarii prescurtate a numerelor mari.
Prin conventie (alta!), s-a ajuns la ntelegerea ca cifrele cu foarte multe zerouri sa se scrie
prescurtat ca puteri ale lui 10 (zece).
Asa se face ca 100 se poate scrie 10, adica 10 la patrat
1000
10 adica 10 la cub
10000
10?
10 la puterea patru
100000
10?
10 la a puterea cinci
1000000
106
10la puterea sase.
Numerele foarte mici deasemenea se pot scrie ca puteri ale lui 10, de data aceasta nsa
puterile sunt negative.
Cu o astfel de notatie, 0,1 devine 10-1 adica 10 la puterea minus unu
0,01
10-2
minus doi
0,001
10-3
minus trei
0,0001
10-4
0,00001
10-5
0,000001
10-6
minus sase.
Daca va sperie iedeea de putere negativa, asteptati pna ajungeti la capitolul respectiv.
Si apropos de conventii, mai exista una prin care pentru a usura citirea numerelor mari, miile
(trei de zero) se despart de restul printr-un punct, astfel ca o mie se scrie 1.000, zece mii 10.000
iar o suta de mii 100.000. Am trecut foarte repede peste un exemplu putin mai nainte.
Dupa aceasta regula, urmeaza ca milionul sa fie scris: 1.000.000, zece milioane 10.000.000, o
suta de miloane 100.000.000 si asa mai departe. Zece mii devine 10.000, iar o suta de mii
100.000.
Acest fel de notare a numerelor este foarte clar, ordinul de marime poate fi evaluat cu foarte
mare usurinta, toate grupele de o mie fiind demarcate de un punct (sau o virgula, n USA).
Din pacate, aceasta regula nu este aplicata cu prea mare stricteta, asa ca sa nu va mirati daca
una lume uita regula si nu desparte miile prin puncte.
De altfel, si noi n aceasta carte nu am urmat regula pna acuma, hai sa zicem din cauza ca nu
stiam de ea.
Revenind la scrierea abreviata a numerelor : n acest fel, calcule cu numere mari devin mult
mai putin complicate; dar o sa ajungem si la asta, nitel mai ncolo.
Am ajuns deci sa stim ca la dispozitia noastra avem un ntreg arsenal de cifre, dela zero si
pna la plus infinit, cu care sa putem face cte combinatii vrem noi.
Toate aceste numerale pe care am ajuns sa le cunoastem se preteaza minunat la numarat
obiecte care exista, si deasemenea la facut socoteli cu cantitati existente, pozitive cum mai sunt ele
numite.
Pentru ca omul este un animal cu o minte foarte iscoditoare, si pentru ca soarta l-a pus n fata
unor probleme pe care a trebuit sa le rezolve, am ajuns sa aflam ca de fapt, pe lnga toate aceste
numerale pozitive, mai exista o serie de numerale, negative.
Cineva probabil a avut de rezolvat o astfel de problema: sunt dator lui Gheorghe 6 lei, lui Ion
5 lei si lui Nae 3 le i, adica am o datorie totala de 14 lei.
Averea mea este compusa din numai 4 le i, deci mai am nevoie de 10 le i ca sa-mi platesc
datoriile.
Am nevoie de nca zece lei, pentru ca daca scad 14 din 4 ramne 10, dar nu un zece pozitiv,
unul negativ, pentru ca lipseste, am nevoie de el.

17

n ilustratia urmatoare (Fig.1.10) am ncercat sa punem pe hrtie idea scaderii unui numar
negativ dintr-un numar pozitiv.
Spre a fi mai intuitiv, hai sa zicem ca avem de taiat o lungime de scndura de 14 cm. dintr-o
bucata existenta de 4 cm. Pare absurd, pentru ca nu poti taia ceva lung din ceva scurt, dar pentru
a lamuri ideea sa zic em ca se poate.
Asezat spre dreapta dela zero si deasupra liniei numerelor este numarul pozitiv (cantitatea
existenta), n cazul acesta cei 4 cm.
Dedesubtul liniei este asternut numarul negativ, cantitatea care lipseste, care ne trebue, aici
14 c m. ncepnd cu zero dela capatul bucatii existente de scndura, si masurnd spre stnga,
vedem ca dupa ce consumam cei 4 cm. existenti ne mai trebuie 10 cm. Aceasta este cantitatea
negativa, pentru ca lipseste, este inexistenta.
Asadar dupa ce consuma numerele pozitive existente, operatia aceasta ciudata arata cum
rezultatul devine negativ; toate gradatiile marcate cu rosu nu exista, avem nevoie de ele.

Fig.1.10.
Ca atare, din nevoia de a desemna cantitati care nu exista, de care este nevoie, omenirea a
descoperit numerele negative.
Odata idea de numar negativ acceptata, s-a constatat ca de fapt, pentru a avea un echilibru,
pentru fiecare numar pozitiv ar trebui sa existe un numar egal n valoare dar negativ. Numai asa
egalitatea +5-5=0 poate exista!
Sa ne ntoarcem la Fig.1.8.A,si sa aruncam o privire mai adnca: numerele noastre pozitive
cresc n valoare spre dreapta dela zero pna la zece, pentru ca doar atta stiam noi pe vremea
aceea.
Ce se petrece la stnga de zero? Nu ar trebui sa existe si acolo ceva numere care sa
echilibreze balanta?
Sigur ca da, o scara reala a numerelor ar trebui sa cuprinda si numerele negative si nu numai
att, sa treaca de zece. Numerele se ntind de fapt pna la infinit, n ambele parti!
O adevarata scara a numerelor arata ca n Fig.1.11 de mai jos:

Fig.1.11 Scara numerelor.

n ilustratia noastra, valorile numerelor nu merg mai sus de 10, cu toate ca scara se ntinde
dela minus infinit pna plus infinit. Cititorul este rugat sa noteze ca n realitate, valoarea numere lor
urmeaza ndeaproape scara, adica este la fel de ntinsa, dela minus la plus infinit.

18

Recapitulnd: din nevoia de a reprezenta valori inexistente dar necesare, si din ideea ca n
natura totul este bazat pe echilibru, omenirea a decis ca exista att numere pozitive ct si numere
negative.
n mod conventional, numerele pozitive au fost asezate spre dreapta si mai sus de linia
numerelor. Cele negative au fost asezate la stnga si dedesubtul liniei numerelor, din motive de
simetrie.
Oricum, mesajul este acesta: numerele cu care se lucreaza n matematica sunt necuprins de
multe, si cresc dela minus infinit pna la plus infinit.
Privind scara numerelor asa cum este ea prezentata n Fig. 1.11, cititorul poate ramne cu
impresia ca n lumea aceasta exista numai numerale ntregi, fie ele negative sau pozitive.
n realitate, situatia este total diferita, pentru ca de fapt numai ntre unu si doi exista o mica
infinitate de numere:zece zecimi, o suta de sutimi, o mie de miimi, un milion de milionimi, si asa
mai departe. Cu ct divizam mai mult unitatea, cu att mai multe numerale avem!
Daca numaram numai zecimile, ntre unu si doi avem:
1,0; 1,1; 1,2; 1,3; 1,4; 1,5; 1,6; 1,7; 1,8; 1,9; 2,0, adica zece zecimi. Aceasta face 100 de sutimi,
o mie de miimi... de-abea le-am pomenit mai sus.
Pentru ca ar fi imposibil sa nghesuim toate aceste numerale ntr-un desen, putem capata
impresia gresita ca scara numerelor este compusa numai din ntregi, si asta nu este realitatea.
Numerele cu care lucram n aritmetica si mai departe, sunt:
ntregi pozitive;
ntregi negative;
zecimale de ambele semne;
fractionare de ambele semne;
ordinale;
imaginare;
ireale.
Exista o ntreaga teorie a numerelor, numita si Teoria multimilor, dar pentru a ajunge sa
stapnim bine Aritmetica, ne putem dispensa de aceasta teorie, care este destul de abstracta.

19

Notite personale:

20

2) OPERATII CU NUMERE.
Am vazut ce sunt numerele -de fapt am vorbit numai de numerele reale, despre cele imaginare
vom vorbi mai trziu-, dar nca nu stim nimic despre ce se poate face cu aceste numere n afara
de numarat.
Am pomenit n treacat despre nmultire, diviziune, adunare (chiar ridicare la puteri, pentru ca
nu am avut ncotro) dar nu am explicat ce sunt toate vorbele acestea pompoase.
Am ajuns si acolo, sa vedem ce semnificatie au aceste vorbe.
Cu numerele, asa cum sunt ele, nu se poate face mare lucru n afara de numarat (indicat)
cantitati de obiecte sau fiinte sau...orice.
Matematica nsa nu se reduce numai la numarat, se ocupa si de adunarea, scaderea,
nmultirea, mpartirea lor si chiar de lucruri asa de absurde cum ar fi ridicarea la puteri oarecare si
extragerea de radacini de ordinul oarecare din numere. Toate acestea se cheama operatii cu
numerele.
Si macar daca s-ar opri aici, tot ar fi bine, dar nu se opreste aici, merge mai departe cu ecuatii
de gradul unu, doi, trei, cu diferentiale si integra le...si hai sa ne oprim aici, nainte de a ne ngrozi
definitiv de ce ne asteapta. Noi, n cartea aceasta, nu vom merge nici pna la ecuatiile de gradul
doi!
Cea mai simpla operatie matematica este ADUNAREA.

2.1 ADUNAREA.
Dupa cum o da de gol numele, aceasta operatie aduna laolalta obiecte sau fiinte sau chiar si
cantitati abstracte. De exemplu, cnd strngem la un loc doua, trei, patru sau oricte obiecte de
acelasi fel, se cheama ca le adunam si numarul total de obiecte adunate n gramada este
rezultatul acestei adunari.
Cu toate ca n natura este posibil sa aduni ntr-o gramada trei pere, doi bostani si cinci prune,
suma lor este foarte greu de definit. Cum poti numi suma acestor obiecte diferite altfel dect zece
fructe?
n Aritmetica o asemenea adunare nu este posibila, cum vom vedea mai trziu, la adunarea si
scaderea fractiilor.
Aritmetica aduna, deci opereaza, numai cantitati abstracte, numere, care pot reprezenta orice.
Se mai poate spune ca adunarea laolalta a unor cantitati oarecare de lucruri nseamna
nsumarea acestora, deci adunarea ar fi echivalenta cu nsumarea.
n esenta deci, adunarea este operatia aritmetica prin care se obtine totalul lucrurilor care
sunt supuse acestei operatii.

Semnul care defineste adunarea este + (plus).

Adunarea a nceput mai mult ca sigur prin folosirea degetelor dela mini n chip de abac, si
pe vremea aceea era suficient sa aduni pna la zece, eventual douazeci.
Rabojul, de asemenea cred ca a avut o buna parte de participare la dezvoltarea adunarii. A
fost primul registru contabil inventat de omenire.
Adunarea, cum o stim noi (mai bine zis cum trebuie sa o stim) implica nsumarea unor cifre,
dupa anumite reguli.
Sa luam de exemplu numerele simple dela zero la noua si sa vedem ce se ntmpla cnd le
adunam ntre ele.
Sa ncepem cu zero, la care adaugam un alt zero. Evident, doua nimicuri adunate laolalta nu
pot da dect un alt nimic, asa ca rezultatul este tot zero!
Acum, daca la zero adunam unu, ce se va ntmpla?
Daca adaogam ceva (unu) la nimic, nimicul dispare si cantitatea totala obtinuta este ceea ce

21

s-a adaogat, adica unu. E ca si cum, ntr-un buzunar gol ai pune un leu; dintr-o data nimicul
(golul) dispare si suma de bani din buzunar este de un leu.
Cu alte cuvinte, zero plus unu este egal cu unu plus zero, adica unu!
Daca ncercam operatia adaognd doi la zero, este logic sa gndim ca rezultatul total este doi.
Dar daca adaogam zero la doi?
Fara discutie rezultatul este acelasi.
De aici ncolo, nu mai exista dubii, orice numar adaogat (adica adunat, nsumat) cu zero,
devine rezultatul, adica totalul adunarii.
Tabelar, acesta este aspectul adunarii cu zero:
0+0 =0
0 + 1 = 1 si 1 + 0= 1
0+2=2
2 + 0= 2
0+3=3
3 + 0= 3
0+4=4
4 + 0= 4
.
.
0+9=9
9+0= 9
0 + 10=10
10+0= 10
0 + 50=50
50 + 0= 50
0 + 100= 100 100+0= 100
si asa mai departe, pna n pnzele albe.
Nota: Pentru o mai buna ntelegere a adunarii numerelor ntre zero si noua, examinati si Anexa 2.

Trecnd la adunarea cifrei unu, treaba se schimba dar nu foarte mult; ori de cte ori adaogam
unu la o alta cifra, valoarea totalului creste cu unu. Logic, nu?
Iata tabela adunarii cu unu:
1 + 0 = 1; nu uitati ca si inversul, 0+1=1!
1+1=2
1 +2 = 3
2+1=3
1 +3 = 4
3+1=4
1 +4 = 5
1 +5 = 6
.
.
1 + 9 = 10
1 + 10 = 11
1 + 11 = 12
.
1 + 99 = 100
1 +100 = 101
1+ 999 = 1.000
999+1= 1.000
si tot asa. Si nu uitati ca si daca adunati cifrele invers, rezultatele sunt egale.
A venit timpul sa mai adaogam o noua regula la cele nsusite pna acum si anume, ca prin
adunare, ordinul de marime al unui numar poate trece dela unitati la zeci sau dela zeci la sute sau
dela sute la mii, dar n nici un caz nu poate scade.
De exemplu, cnd adunam 9 cu 1, rezultatul trece din ordinul unitatilor (9) n ordinul zecilo r,
(10); adunnd 99 cu 1, rezultatul trece din ordinul zecilor n cel al sutelor, si asa mai departe.
Aceasta regula va deveni foarte importanta cnd vom trece la adunarea de coloane de cifre,
dupa cum vom vedea foarte curnd.
Trecnd la cifra doi, adunarea arata cam asa:
2 +0 =2
0+2=2
2 +1 = 3
1+2=3

22

2+2=4
2 +3 = 5
3+2=5
2 +4 = 6
.
.
2+7=9
2 + 8 = 10
2 + 9 = 11
2 + 10 = 12 10+2=12
si este absolut clar ca regula generala este: numarul de adaogat creste valoarea numarului la
care se aduna cu valoarea numarului adaogat.
Nota: Pentru o mai buna ntelegere a adunarii numerelor ntre zero si noua, examinati si Anexa 3.

nainte de a merge mai departe, nvatati pe dinafara adunarile numerelor dela zero la noua
ntre ele!
Avem cum o droaie de noi termeni pe care trebuie sa-i digeram bine de tot:
Adunare: nsumarea a doua sau mai multe numere.
Numar adaogat: numarul care urmeaza sa se adune la altul
Suma sau Total, este rezultatul operatiei.
Rezultat, este cum am zis mai sus, suma sau totalul adunarii.
Ca orice lucru cu cap, Adunarea are anumite reguli care trebuie respectate cu sfintenie;
nerespectarea acestor reguli duce cu siguranta la rezultate gresite.
Prima regula zice ca numerele de adunat trebuie sa fie asezate n coloane, unele peste altele,
si ca cifrele cu acelasi ordin de marime trebuie sa fie asezate ntotdeauna n aceeasi coloana.
Spre exemplu, daca avem numai numerale simple, ele se aseaza unele sub altele ca mai jos:
6
5
1
9
Daca avem cifre de ordinul zecilor, regula se respecta si aici, unitatile fiind asezate ntr-o
coloana (cea mai din dreapta) iar zecile alaturi de ele (la stnga), n alta coloana:
12
13
14
20
77

corect

12
13
14
20
77

incorect

Cnd avem cifre de ordinul sutelor, se adaoga a treia coloana, cea a sutelor, la stnga zecilor:
124
567
999
556
335

corect

124
567
999
556
335

incorect.

Si parca se ntrezareste o logica: cu ct ordinul de marime al cifrelor de adunat este mai mare,
cu att mai mult rndurilel se ntind nspre stnga. Si ce am spus despre numerele cu aceleasi

23

ordine de marime fiind asezate unul sub altul, n aceeasi coloana, este n vigoare si trebuie sa va
intre n snge!
Va trebui sa luam si niste exemple practice, pentru ca mai sunt niste aspecte care trebuie
asimilate.
Cnd cifrele de adunat sunt mici si suma lor pe coloana nu depaseste zece (deci nu trece n alt
ordin de marime), treaba este foarte simpla.
Asezam frumusel o cifra peste alta si le adunam, ori de sus n jos, dar mai bine de jos n sus;
la sfrsit, tragem o linie sub coloana si scrim rezultatul. Linia putem sa o tragem chiar dela nceput,
nu are nici o importanta. Iata un exemplu:
Fig.2.1

Am avut de adunat 3+2+1+3; le-am asternut frumos unele sub altele, am tras o linie, si
ncepnd de jos, am socotit asa: trei si cu unu fac patru si cu 2 fac sase si cu trei fac noua. Deci,
fiecare numar, pe masura ce mergem n sus pe coloana, se adaoga la suma celor precedente: trei
+ 1 este patru; patru + doi este sase; sase + trei este noua, si acesta este rezultatul final.
Ca sa va fie usor de adunat, memorizati adunarea numeralelor dela unu la noua ntre ele. Am
mai spus traba asta si mai nainte, dar o repetam.
Cum putem sa ne convingem ca rezultatul este corect?
nvatam un termen nou, Proba.
Proba adunarii este scaderea, deci putem sa luam cifra rezultata, suma , si sa ncepem a scade
din ea pe rnd toate cifrele adunate. Daca rezultatul este zero, adunarea a fost corecta.
Mai exista si un alt fel de proba, si anume adunarea inversa.
ncepem adunarea de sus de data asta si mergem n jos. Daca suma rezultata este egala cu
cea initiala, stim ca adunarea a fost corecta.
Si aceasta ne atrage atentia asupra altui adevar despre adunare: ordinea termenilor nu
conteaza; puteam la fel de bine sa scrim cele patru numere n orice ordine, rezultatul ar fi fost
acelasi.
Ce se ntmpla nsa cnd numerele de adunat sunt mai mari, sau de diferite ordine de marime?
Cum ne mai descurcam?
n exemplul urmator, vom lua tot numerale simple, dar vom avea grija ca suma lor pe coloana
sa depaseasca ordinul unitatilor, cu alte cuvinte sa fie de ordinul imediat superior, al zecilor.
Fig.2.2

Vedeti ce se ntmpla? Suma adunarii face 16, si n consecinta am scris rezultatul avnd grija
ca ordinele de marime sa fie respectate. Pentru aceasta, am scris unitatile sub unitati si zecile sub
zeci.
Sa mai facem un pas si sa vedem ce se ntmpla cnd vrem sa adunam de exemplu numere
zecimale. Urmariti Fig.2.3.
Fig.2.3

24

Nimic neobisnuit, toate cifrele cu acelasi ordin de marime sunt asezate ordonat unele sub
altele, si adunate pe coloane cum cere regula. Rezultatul fiecarei coloane, la rndul sau, este
asezat sub coloana respectiva.
Acesta a fost un caz usor, la care ordinul de marime al sumelor pe fiecare coloana nu a fost
mai mare dect 10.
Ce se ntmpla nsa cnd rezultatul adunarii unei coloane este mai mare dect zece?
Am vazut deja la adunarea unei simple coloane, daca suma este mai mare dect zece,
rezultatul se scrie n asa fel ca ordinele de marime sa fie asezate n coloanele respective. Iata un
exemplu putin mai evoluat: avem de adunat urmatoarele coloane
22+
14
56
13
Adunnd coloana unitatilor, constatam ca suma lor este 15, deci avem de aface cu un numar
de ordinul zecilor. O logica elementara ar dicta sa asezam unitatile n coloana unitatilor si zecile n
coloana zecilor.
22+
14
56
13
15
Adunnd acum coloana zecilor, avem: 1+5+1+2=9.
Urmnd regula, ar trebui sa trecem 9 n coloana zecilor, dar locul este deja ocupat de un unu
dela adunarea unitatilor! Iarasi logica ne spune ca acest unu ar trebui adunat cu 9, pentru ca
ambele sunt zeci. Cum procedam?
O solutie ar fi sa stergem 1 si sa punem 10 n loc, pentru ca 9+1=10. Si atunci rezultatul
adunarii este 105.
Pe de alta parte, putem sa procedam si astfel: unitatile se scriu la locul lor final, pe cnd zecile
se scriu undeva de-asupra coloanei zecilor, cumva aparte. Aceasta n scopul de a tine minte si
adaoga mai trziu la coloana zecilor si aceste rezultate partiale (zeci) obtinute din adunarea
unitatilor.
Priviti exemplul din Fig.2.4 unde rezultatul adunarii unitatilor, 15, a fost despartit n unitati (5) scris
sub linia de total) n coloana unitatilor, si zeci (1), pe care l-am scris provizoriu deasupra coloanei
zecilor. Se zice ca tinem unu.

Fig.2.4
Continund cu adunarea coloanei zecilor, gasim ca rezultatul este 9, la care trebuie sa adunam
1 (rezultat tinut din adunarea unitatilor). Deci, adevaratul rezultat al adunarii coloanei zecilor este
10, pe care l scrim dupa toate regulele, zecile (0) n coloana zecilor iar 1 l trecem n coloana
sutelor, pentru ca de fapt 10 zeci fac o suta!
Reiese ca rezultatul acestei adunari este ntr-adevar 105.

25

Pentru ca regula aceasta este foarte importanta, o sa mai luam niste exemple de adunare la
care este nevoie sa tinem socoteala ordinelor de marime.
Fig.2.5
n exemplul din Fig.2.5, avem de nsumat 5 numere de diferite ordine
de marime si care au si o droaie de zecimale agatate de ele.
Nu e nici o minune, respectam regulile si iesim noi la liman.
ncepem cu adunatul coloanei cea mai din dreapta (a miimilor). Suma coloanei este 10, drept
pentru care scrim zero sub linie si adaogam unu (bleu) la ordinul de marime superior, ca n Fig.2.6.
Cu alte cuvinte, tinem unu.
Fig.2.6
Rezultatul adunarii primei coloane: zero sub linia de adunare si unu
(bleu) deasupra coloanei care urmeaza sa fie adunata.

Mai departe, adunam coloana sutimilor si constatam ca suma este zece, la care trebuie sa
adaogam pe unu mostenit dela coloana precedenta, pentru ca este si el tot o sutime. Deci avem
ca rezultat unsprezece, scrim unu si din nou tinem unu, ca n Fig.2.7.

Fig.2.7

Mai departe, adunam coloana zecimilor, a carei suma este 18, la care trebuie sa adaogam si
zecimea capatata anterior, rezultatul real fiind 19. Deci, scrim 9 si tinem 1, ca mai jos n Fig.2.8.

Fig.2.8

Cu aceasta, trecem la adunatul coloanei unitatilor, rezultatul aici fiind 15. Nu avem alta solutie
dect sa scrim 5 si sa oprim unu pentru coloana zecilor.
Exact ca n ilustratie, Fig.2.9.

Fig.2.9

26

Adunarea coloanei zecilor duce la rezultatul 15+1= 16, deci scrim frumos un 6 sub linie si-l
pastram pe 1 pentru coloana urmatoare, cum se vede mai jos n Fig.2.10.

Fig.2.10

Adunarea numerelor din coloana sutelor, cu adaogarea mostenirii, este 13, asa ca evident ca
scrim 3 si pastram pe unu pentru coloana miilor.

Fig.2.11

Suma coloanei miilor este 24, si din nou scrim 4 dar de data asta pastram 2 pentru coloana
zecilor de mii.

Fig.2.12

A mai ramas numai o coloana de adunat, si rezultatul acestei adunari este 6+2=8, pe care l
scrim la locul sau si ne bucuram ca nu mai avem nimic de pastrat. Cu ocazia aceasta asezam si
virgula zecimala la locul cuvenit, adica exect sub celelalte.
Fig.2.13

27

Si apropos de virgula zecimala, puteam sa o asternem la locul ei chiar dela nceput, sau cnd
am terminat de adunat zecimalele, nu are nici o importanta; principalul este sa nu uitam de ea.
n urmatorul exemplu, vom trece mai repede peste toti acesti pasi, adica vom arata o singura
ilustratie cu rezultatele. Cifrele de tinut vor fi de culoare albastra iar rezultatul, rosu.

Fig.2.14

Operatia adunarii deci se reduce la nsumarea fiecarei coloane, ncepnd cu cel mai mic ordin
de marime, adica cel mai din dreapta.
Fiecare coloana produce un rezultat partial, care daca este un numar singular se trece ca
rezultat sub linia de adunare n coloana respectiva. Daca rezultatul nu este singular, cifra cu ordinul
de marime echivalent se trece ca rezultat n dreptul coloanei respective, iar cifra (cifrele) de ordin
de marime superior se tin pentru a fi adaogate la ordinul echivalent imediat superior.
De cte ori suntem n dubiu asupra rezultatului unei adunari, putem face repede mental proba
scurta, si anume: avem de adunat urmatoarele:
22+ (se rotunjeste la 20)
14
(se rotunjeste la 15)
56
(rotunjit la 60)
13
(rotunjit la 15)
Mental, adunam 20 cu 15=35, apoi cu 60 =95, apoi din nou cu 15=110. Tricul este sa rotunjim
cifrele la cele mai apropiate numere terminate n zero sau 5, ca sa ne fie mai usor la adunat.
Rezultatul real al adunarii este de fapt 105, dar noi prin aceasta metoda am aflat ca ntradevar
rezultatul este de ordinul sutelor si este la o diferenta de numai 5 unitati de cel real!
Pentru a capata o mai buna ntelegere a operatiei de adunare si n special asupra mecanismului
de transfer a ordinelor de marime, sa aruncam o privire rapida asupra uneia dintre primele
masini de calculat din istoria omenirii, ABACUL.
Abacul se gaseste sub diferite forme si marimi mai n toate culturile si este cunoscut din
vremuri imemoriale.
Noi vom studia o forma comuna in Europa.
Abacul este compus dintr-o rama din lemn n care sunt montate un numar de srme sau tije
paralele pe care la rndul lor, se nsira un numar de margele, de regula numarul lor fiind mai mare
dect zece pentru fiecare sir.
O bila (sau mai multe) de culori diferite delimiteaza un grup de zece, astfel ca sa fie usor de
deosebit.
Aspectul general al unui abac este aratat n Fig. 2.15 de mai jos.

Fig.2.15
Abacul.

28

Modul de operatie al Abacului este urmatorul:

In stare normala, adica in repaos, toate bilele sunt asezate intr-o parte a abacului (casa), exact ca
n ilustratie sau exact simetric, depinznd de preferintele operatorului.
Pentru a forma un numar, se deplaseaza cantitatea adequata de bile spre partea opusa, spre
piata. Ca exemplu, pentru a scrie numarul 1.025.442, se deplaseaza spre piata urmatoarele
bile:
1 bila pe rndul milioanelor;
0 bile pe rndul sutelor de mii;
2 bile pe rndul zecilor de mii;
5 pe rndul miilor;
4 sute;
4 zeci;
2 unitati. Acest aranjament se vede clar n Fig. 2.15.a.

Fig.2.15.a

n acest exemplu, am ales primul sir ca unitati, dar aceasta nu este obligatoriu. Deasemenea,
casa este n dreapta.Primul sir, depinznd de necesitati, poate avea orice ordin de marime,
celelalte urmnd sa ocupe pozitiile imediat crescatoare. Deasemenea, casa este n dreapta, pe
cnd piata este n stnga.
Pentru a efectua o adunare cu Abacul, ca de obicei se ncepe cu cel mai mic ordin de marime.
Spre exemplu spre a aduna cifra 13, se muta 13 bile de pe rndul unitatilor spre piata asa cum
se vede mai jos n Fig.2.15.1.

Fig.2.15.1

O regula de baza a Abacului cere ca ori de cte ori pe un rnd sunt mai mult de zece bile,
trebuie facuta curatenie, astfel: daca pe sirul unitatilor sunt 10 bile, acestea se trimit acasa, dar se
muta o bila din ordinul zecilor spre piata. Daca sunt mai mult de zece, diferenta pna la zece se
pastreaza pe rndul respectiv, restul se muta n casa, dar n mod obligatoriu se muta o bila din
ordinul de marime superior spre piata.

29

Este exact ceea ce faceam la adunare, cnd pastram o cifra ca sa o adunam la coloana
urmatoare.
Aspectul abacului dupa ce am scris corect cifra 13, este aratat n Fig.2.15.2

trei unitati
un zece. Total= 13.

Fig.2.15.2

DFaca citim abacul acuma, avem ntradevar (1*10) +(3*1) = 13.

Ni se cere acum ca la 13 sa adunam nca 15; pentru aceasta, putem foarte bine sa mutam 5
bile din primul rnd si o bila din rndul doi spre stnga, pentru a obtine un total de 28, cum se
vede n Fig.2.15.3
opt unitati
doua zeci. Total=28.

Fig.2.15.3

Acum, daca ni se impune sa adunam de exemplu cifra 3182 la total, mutam 3 bile pe rndul
miilor, una pe rndul sutelor, 8 pe zeci si 2 pe unitati. Rezultatul este total neacceptabil si interzis
de legile abacului: Avem doua rnduri cu mai mult de zece bilute, cum se vede n Fig.2.15.4!
zece unitati; incorect, prea multe bile.
zece zeci;: incorect, prea multe bile.
o suta
trei mii.

Fig.2.15.4
Spre a scapa cu fata curata, mutam repede acasa zece bile din unitati si scoatem un zece pe
piata; n felul acesta ramn 0 unitati si unsprezece zeci. Trimitem si aici zece zeci acasa si scoatem
o suta pe piata, ca sa commpensam pentru cele trimise acasa.
n final, rezultatul adevarat, care este 3210 iese la iveala cum se vede n Fig.2.15.5.
zero unitati un zece doua sute trei mii.
Fig.2.15.5

30

Binenteles ca puteam sa procedam n mod Ortodox, adica ncepnd cu cel mai mic ordin de
marime, nu cu cel mai mare. Asta presupune sa scoatem pe piata doua bile pe rndul unitatilor.
Adunate la cele 8 existente, obtinem 10 si trebuie sa le trimitem acasa, scotnd un zece pe piata.
Avem acum 3 unitati si 3 zeci, la care avem de adunat 8 zeci (din 3182), si capatam 11 zeci.
Pastram una si trimitem 10 acasa, mutnd o suta spre piata. La aceasta adaogam o alta suta (din
3182) asa ca avem de fapt doua sute. Mutnd 3 mii spre piata, capatam rezultatul final 3210.
Morala este ca mecanismul de transfer al ordinelor de marime este exact acelasi ca si la
adunarea manuala. Abacul este nsa mult mai vizual, de aceea am luat exemplul.
Sa recapitulam: adunarea nsumeaza oricte numere, asezate n orice ordine, rezultatul fiind
suma sau totalul acestor numere.
Adunarea este indiferenta la ordinea numerelor de adunat, de jos n sus sau invers.
Proba adunarii este scaderea sau adunarea inversa. Proba aproximativa este adunarea
scurta.
Practic, adunarea se executa prin asezarea tuturor numerelor de adunat unele sub altele,
avnd mare grija ca toate ordinele de marime de acelasi fel sa fie n aceeasi coloana. Cu alte
cuvinte, toate unitatile sau zecile sau miile trebuie sa fie strict asezate unele sub altele.
Adunarea se ncepe cu ordinul cel mai mic (de obicei coloana cea mai din dreapta), toate
numerele din acea coloana fiind adunate pe masura ce mergem n sus pe coloana. Daca suma
adunarii pe coloana este mai mica dect zece, rezultatul se scrie dedesubtul linei de adunare si se
continua cu coloana urmatoare.
Cnd rezultatul depaseste 10 (sa zicem este 17), atunci 7 este trecut ca rezultat n coloana
respectiva, iar 1 este trecut (transportat) la coloana cu ordinul de marime superior (imediat n
stnga) si adunat la totalul acelei coloane.
Virgula zecimala este ntotdeauna asezata sub toate celelalte virgule, nici la stnga, nici la
dreapta. Orice deplasare a virgulei dela locul ei duce la rezultate total incorecte.
Exercitii de rezolvat:
1) 107+2,560+1103,060+666,777=?
2) 12566001+323991+215,055+6,011+218,1255=?
3) 926,1375+1010,1+2357,976+16666,55=?
4) 0,3141216+0,0152784+0,61459+0,33221+13,0101=?
5) 1910,0002+2007,100+82615+316+1765,009=?
6) ntrebuintnd numai cei 10 digiti (0-9) si numai operatia adunarii, asterneti pe hrtie toate
posibilitatile de obtinere a cifrei unu, apoi doi, si asa mai departe pna la zece.

31

Notite personale:

32

2.2)

SCADEREA.

nsasi numele o da de gol, aceasta operatie nu stie dect sa scada, adica sa substraga
numerele unele din altele, de obicei un numar mai mic din altul mai mare. Mai trziu, la Algebra,
vom vedea ca se poate si invers, dar, vorba aia: mai va!
Cuvntul a scade nseamna a face mai mic, iar a substrage ar fi echivalent cu a scoate, a
fura, asa ca n esenta este vorba de o operatie aritmetica destinata sa faca din cifre mari unele
mai mici. Reversul adunarii.
Cifra din care urmeaza sa scadem ceva se cheama descazut, n timp ce cifra care se scade
din descazut se cheama scazator. Rezultatul, se cheama rest, iar nume re le care participa n

operatie se numesc termeni. Semnul operatiei de scadere este (minus).

Fiind contrariul adunarii, aceasta operatie se opune chiar si inversarii ordinei termenilor; ntradevar, daca se schimba ordinea, si scazatorul devine descazut, rezultatul va fi total diferit daca cei
doi operanzi nu sunt egali. Pentru acest motiv, singura proba a scaderii este adunarea, scaderea n
ordine inversa nefiind posibila.
Proprietatile caracteristice scaderii sunt:
- marirea sau micsorarea ambilor termeni cu aceeasi cantitate nu schimba rezultatul scaderii;
-daca se mareste descazutul cu un numar oarecare, rezultatul va fi mai mare cu aceeasi cantitate.
-daca se micsoreaza descazutul cu un numar oarecare, rezultatul va fi mai mic cu aceeasi cantitate.
-invers, daca se micsoreaza sau mareste scazatorul cu o cantitate oarecare, rezultatul va fi mai
mare sau mai mic cu aceeasi cantitate.
Ca si la adunare, vom vedea mai nti cum functioneaza scaderea numerelor simple, si vom
ncepe cu zero.
Din cauza ca zero nu are nici o valoare, un numar scazut din zero nu va avea deasemenea nici
o valoare, pentru ca din nimic nu poti scoate...nimic.
Scris pe hrtie, 0 1= 0
0 2 =0
0 10000= 0
asa ca regula care se impune este: rezultatul scaderii din zero este zero.
Reciproca, adica scaderea cu zero, duce la cu totul alte rezultate. Orice numar din care se
scade zero ramne neschimbat, pentru ca daca iei nimic din ceva, nseamna ca nu ai luat ntradevar nimic! Pe hrtie, treaba arata asa:
1 0 = 1; 2 0 = 2; 1000 0 = 1000, si asa mai departe.
Trecnd la cifra unu, nu avem prea multe de zis, pentru ca nu sunt prea multe numere
care se pot scade din unu: doar zero si unu!
Am vazut ca daca scadem zero din unu, rezultatul este unu.
Daca scadem unu din unu, rezultatul va fi zero, pentru ca am luat din gramada totul, singura
cantitate disponibila, care era unu. n gramada nu mai ramne nimic, adica zero.
Regula: scaderea a doua numere egale duce ntotdeauna la un rezultat nul!
Daca mpingem lucrurile mai departe si ncercam sa scadem doi din unu, ne cam mpotmolim.
Gramada este compusa dintr-un singur obiect, si noi vrem sa substragem doua! Rezultatul este
acesta: minus unu pentru ca avem un singur obiect si ar trebui sa avem doua! Dar cu asta am
intrat deja n Algebra, si ne oprim aici. De-ocamdata, nu stim sa scadem numere mai mari din
numere mai mici.
Lund reversul medaliei, scaznd unu din alte numere face ca acele numere sa devina mai mici
cu o unitate. Spre exemplu, daca scadem 1 din doi, obtinem unu. Tabelar treaba arata astfel:
1-1=0
2-1=1
3-1=2
4-1=3
5-1=4

33

6-1=5
7-1=6
8-1=7
9-1=8
10-1=9
11-1=10....
Dar sa revenim la scaderea numeralelor simple, si pentru ca am vazut cum merg scaderile cu
unu, sa mergem mai sus pe scara numerelor.
2-0=2
3-0=3
4-0=4
5-0=5
6-0=6
7-0=7
8-0=8
9-0=9
2-1=1
3-1=2
4-1=3
5-1=4
6-1=5
7-1=6
8-1=7
9-1=8
2-2=0
3-2=1
4-2=2
5-2=3
6-2=4
7-2=5
8-2=6
9-2=7
3-3=0
4-3=1
5-3=2
6-3=3
7-3=4
8-3=5
9-3=6
4-4=0
5-4=1
6-4=2
7-4=3
8-4=4
9-4=5
5-5=0
6-5=1
7-5=2
8-5=3
9-5=4
6-6=0
7-6=1
8-6=2
9-6=3
7-7=0
8-7=1
9-7=2
8-8=0
9-8=1
9-9=0
Din tabela de mai sus deducem: cu ct descazutul este mai mare, cu att mai multe
scazatoare se pot scade din el nainte ca restul sa ajunga zero.
Nota: Pentru o mai buna ntelegere a scaderii numerelor ntre zero si unsprezece, examinati si Anexa 4.

Sa trecem la exemple mai folositoare, pentru ca si la scadere sunt cteva tricuri ce trebuie
stiute.
Ca regula, cifrele de scazut se aseaza una sub alta, ordinele de marime egale fiind aliniate pe
aceeasi coloana. Numai ca la scadere trebuie sa asezam ntotdeauna descazutul deasupra
scazatorului; daca nu procedam asa, rezultatul scaderii va fi eronat.
Mai nti, un exemplu usor: sa scadem 3456 din 98767. Conform celor discutate mai sus, le
asternem unul sub altul astfel ca ordinele de marime egale sa fie n aceeasi coloana:
Fig.2.16

n Fig.2.16 se vede exact acest aranjament. Urmeaza sa ncepem a scadea fiecare coloana pe
rnd, ncepnd cu ordinul cel mai mic de marime, respectiv coloana cea mai din dreapta.
Se ncepe prin a scade 6 din 7, si se scrie rezultatul (1) sub linia de total, ca n urmatoarea
ilustratie, Fig.2.17.

Fig.2.17
n continuare, se procedeaza identic pentru restul operatiei, rezultatele trecndu-se cu
sfintenie n coloanele respective.
Se observa ca n coloana zecilor de mii scazatorul este zero, asa ca rezultatul scaderii pe acea
coloana este 9, valoarea ntreaga a descazutului n coloana respectiva.

34

Fig.2.18
Sa analizam ce s-a petrecut mai sus n Fig.2.18.
Am scazut initial 6 din 7, restul fiind 1, pe care l-am scris sub linia de operatie. A urmat
scaderea lui 5 din 6 (coloana zecilor), si rezultatul (1) a fost scris sub linie n coloana respectiva.
Am scazut 4 din 7, rezultatul (3) fiind trecut n coloana sutelor, am scazut 3 din 8, si am trecut ce
am obtinut (5) n coloana miilor. n final, am scazut zero din 9 si am trecut 9 n coloana zecilor de
mii. Simplu, nu e asa?
Din pacate, scaderile nu sunt toate asa de usoare ca n exemplul de mai sus, care a fost
intentionat pregatit sa fie fara batae de cap.
Din exemplul urmator, Fig.2.19, o sa vedem cum se procedeaza n cazurile cele mai generale,
unde cte odata avem de scazut si numere mai mari din numere mai mici.

Fig.2.19

ncepem obisnuit, cu coloana cea mai din dreapta, si ne si poticnim, pentru ca ni se cere sa
scadem doi din zero si noi de-abia am nvatat ca orice numar scazut din zero este zero. Ce facem
mai departe?
Norocul nostru ca nu suntem primii care am fost confruntati cu aceasta problema. Au rezolvato altii, n vechime .
Ideia este urmatoarea: daca descazutul este mai mic dect scazatorul, se face un mprumut
dela ordinul de marime imediat superior.
n cazul de mai sus, se mprumuta din coloana sutimilor o sutime, care se transforma n 10
miimi n coloana miimilor. (Aceasta pentru ca o sutime este compusa din zece miimi!)
Acum putem sa scadem 2 din 10, rezultatul este 8, pe care l si trecem la rezultate.
Nu trebue sa uitam nsa ca am luat o sutime dela locul ei, si deci acolo unde au fost 5 sutimi,
au ramas de fapt numai 4. Marcam aceasta cifra (n cazul nostru am facut-o bleu) si deci cnd
ajungem sa scadem coloana sutimilor, avem de scazut 9 din 4 (si nu din 5). Si iarasi ne-am umplut
de bucurie, iarasi trebuie sa mprumutam dela vecini! mprumutnd o zecime, ( adica de fapt zece
sutimi), coloana sutimilor ajunge dintr-o data bogata, devine 14 sutimi, din care daca scadem 9
rezulta 5, pe care l trecem la locul sau.
Cnd ajungem la coloana zecimilor, trebuie sa ne amintim ca nu mai avem dect 7 zecimi n
loc de opt, (din cauza mprumutului anterior) si deci rezultatul scaderii este 3.
Restul de coloane pna la zeci sunt normale, dar coloana zecilo r prezinta aceeasi problema,
trebuie din nou sa ne mprumutam.
Lund o suta dela vecini (zece zeci), capatam 12 zeci din care nu este nici o problema sa
scadem 9; rezultatul este 3.
n coloana sutelor, iarasi trebuie sa ne amintim ca avem mai putin cu una, deci scadem 4 din 8
(n loc de 9) si scrim 4 la rezultate. Restul este floare la ureche, 7 scazut din 7 da zero, iar zero
scazut din 1 face unu.
Foarte multe din aceste socoteli sunt facute mental, n mod automat, dar nu este o idee
proasta sa notati tot ce faceti. n exemplul de mai sus, am taiat cu o liniuta rosie cifrele care s-au
schimbat n urma mprumuturilor si am adaogat noile cifre rezultate (vopsite bleu spre
recunoastere) undeva, unde am gasit ceva loc.
n viata de toate zilele nsa, nu avem placerea sa ntrebuintam creioane colorate, asa ca o sa
trebuiasca sa ne multumim cu o singura culoare si cu o multime de atentie concentrata.
Acesta este misterul scaderii numerelor mari din numere mai mici: se mprumuta ntotdeauna
dela vecinul cu ordin de marime superior, valoarea acestuia se micsoreaza cu o unitate care se
transforma n ordinul de marime inferior si se aduna cu cifra existenta. In acest fel scaderea devine

35

posibila. Exact reversul adunarii, unde transferam la ordinul de marime superior tot ce depasea
zece.
Lucrurile par destul de simple, dar o sa vedem ca de fapt nu sunt.
Sa luam de exemplu o scadere de felul acesta: de scazut 2 din 4000, adica 4000-2=? De scazut
doua unitati din patru mii!
Cum sa facem sa mprumutam unitati din mii?
Putem sa spunem ca 4000=3990+10? Sigur ca da! Si atunci putem foarte simplu sa scadem 2
din 10, cu rest 8. Priviti mai jos cum merge treaba:
4000=3990+10
-2
3990+8=3998. Proba: 3998+2=4000.
Sa elaboram, si sa scadem acum 222 din 4000.
Utiliznd acelasi procedeu, spunem:
4000222
8
a) Doi din zero, nu se poate; am mprumutat (mental) un zece dela 4000, obtinem 3990+10;
Acum aspectul scaderii este schimbat: n loc de 400 avem 3990.
3990+
10
- 222
8
b) Doi din zece, rezulta opt. Trecem opt la rezultate.
c) Trecem la urmatorul ordin de marime, zecile, si avem de scazut 2 din 9
3990
222
7 8
d) Trecem la urmatorul ordin de marime (sute) si avem de scazut din nou doi din 9
e) 3990
222
778
f) La ordinul miilor, avem de scazut zero din 3, deci rezultatul este 3.
3990
0 222
3778
Proba: 3778+222= 4000.
n practica de toate zilele, aceasta se face prin marcarea cifrelor nlocuite, ca mai jos.
399

4000222
3778 Cum observati, am taiat toate cifrele modificate (cu rosu) si am scris de-asupra

rezultatul mprumutului.
Dupa o multime de practica, acest tric devine asa de obisnuit ca devine instinctiv, de cte ori
ntlnim un zero mprumutam dela vecinul mai bogat si transformam acel zero(sau zerouri) n
noua.
Mai luam un exemplu, ca sa ntarim regula. Avem de scazut 0,492 din 30.000,000, ca in
Fig.2.20.
Fig.2.20

36

Prima observatie este ca descazutul prezinta zerouri n toate coloanele, singura coloana de
unde putem mprumuta ceva fiind coloana zecilor de mii. Dar cum putem mprumuta 10 miimi din
zeci de mii? Ar trebui sa stim, am trecut deja prin asta.
Nu avem dect sa tansformam 30.000,000 n 29.999,990 +0,010! Cu alte cuvinte am luat o
sutime din 30.0000 si astfel am transformat numarul de scazut de asa maniera ca acum avem 10
miimi de unde putem ncepe scaderea. Se asterne totul pe hrtie ca n Fig.2.20.1.
Fig.2.20.1

Dupa cum se vede din figura, mprumutul facut a transformat aspectul scaderii aproape
radical. Avem acum 29.999,990 (culoare bleu) + 0,010 , zece miimi, (culoare verde). Putem
proceda la scadere asa cum am zis mai sus, prin scaderea coloanei cu cel mai mic ordin de
marime.
Fig.2.20.2

Aceasta nseamna sa scadem 2 din 10, cu rezultatul 8, vezi Fig.2.20.2.

Mai departe, atacam coloana imediat din stnga, unde acum trebuie sa scadem 9 din 9, (10 sa consumat deja) astfel ca rezultatul pe aceasa coloana este 0.
Urmatoarea coloana implica scaderea lui 4 din 9, rezultatul fiind 5.
Toate cifrele care urmeaza spre stnga nu mai au scazator, asa ca rezultatele sunt clare, toate
aceste c ifre se muta sub linia de operatie si scaderea s-a terminat cu rezultatul 29.999,508. Vedeti
Fig. 2.20.2.
Spre a ne convinge ca operatia de scadere de mai sus este corecta, facem proba prin adunarea
rezultatului la scazator, ca n Fig.2.20.3 de mai jos.

Fig.2.20.3

Toata filozofia scaderii se pare ca sta n aceasta manipulare a numerelor, pe care unii o
cheama mprumut, altii transfer, altii transformare.
Indiferent ce nume i se atribue, ideea este aceeasi:se apeleaza la ordinul de marime imediat
superior si se manipuleaza numerele astfel nct scaderea sa devina posibila; n tot acest timp,
trebuie tinuta o evidenta ct mai acurata a cifrelor manipulate, pentru a nu face greseli.
Sa mai studiem un aspect al scaderii, si anume scaderea de rnduri multiple. Un exemplu ar fi
cel din Fig. 2.20.4.
Fig.2.20.4

Gndirea este aceasta: daca adunarea se preteaza la rnduri infinit de multe, de ce nu s-ar
preta si scaderea?
Raspunsul este ca nu se preteaza, sau se preteaza dar cu niste conditii speciale.

37

n exemplul din Fig.2.20.4, se pare ca avem de scazut doua cifre, 94939,211 si 495,789 din
1202435,000.
Daca ar fi sa aplicam orbeste regula adunarii si sa le scadem una din alta pe coloane, rezultatul
ar fi total eronat. Motivul este ca am scade un scazator din altul si prin aceasta am micsora
valoarea sa, adica n loc de doi scazatori, am avea numai unul, mai mic. Afara de aceasta, asa cum
sunt asternute cifrele, scaderea este imposibil de efectuat.
Singurul mod n care se poate efectua o astfel de scadere este prin adunarea tuturor
scazat orilor ntr-unul singur. Cu alte cuvinte, n cazul de mai sus, am avea de scazut (94939,211 +
495,789) =95435,009 din 1202435,000, si rezultatul este 110699,991. Am inchis scazatorii n
paranteze, sa se deosebeasca de descazut.
Si la scadere, ca si la adunare, se observa ca analogia cu ABACUL este foarte evidenta. Pentru
a efectua o scadere utiliznd abacul, sa zicem 3210 1787, se ncepe prin a ncarca descazutul n
abac, asa cum se vede n Fig.2.21.

Fig.2.21.

Imediat ce trecem la efectuarea

scaderii, observam ca n coloana (rndul, linia) unitatilor avem zero, deci este cazul sa trecem la
mprumut dela vecinii mai avuti.
n lucrul cu abacul, aceasta se face trimitnd o biluta din rndul zecilor acasa si n acelasi
timp, scotnd 10 bilute dela unitati pe piata, adica n partea activa. Acest aspect este vizibil n
Fig.2.22.

Fig.2.22

Acum putem sa scadem 7 din linia unitatilor, prin trimiterea a 7 bilute acasa. Vezi Fig.2.23.
Rezultatul partial este 3 unitati.

Fig.2.23

38

Ar urma acum sa scadem 80 din linia zecilor, dar nici acolo nu avem dect zerouri, si iarasi
recurgem la mprumut, de data asta dela sute. Pentru asta mutam o biluta cu valoarea 100 spre
dreapta si concomitent 10 bilute cu valoarea zece spre stnga. Rezultatul acestor masinatii se vad
n Fig.2.24.

Fig.2.24

Acum putem efectua scaderea din coloana (linia) zecilor, trimitnd 8 bilute acasa. Rezultatul
pe aceasta linie este 20. Priviti Fig.2.25.

Fig.2.25

Continuam cu linia sutelor, unde am avea de scazut 700 din 100, evident o imposibilitate.
Repetam figura cu mprumutatul, transformnd o mie n sute prin mutarea unei mii la dreapta
si concomitent a 10 sute la stnga.
Aspectul este cel din Fig.2.6.

Fig.2.26

Din 1100 putem scade linistit 700, prin mutarea a 7 bile de pe linia sutelor spre dreapta. Ne
ramn 4 bilute, deci coloana (linia) sutelor va avea ca rezultat 4 sute. Aceasta se poate vedea n
Fig.2.27 mai jos.
Fig.2.27

Nu mai ramne dect de scazut coloana

miilor, unde trimt em o biluta acasa,

39

semnificnd ca am scazut o mie. Rezultatul final este cel din Fig.2.28, si anume 1423.

Fig.2.28.

ntradevar, daca scadem (cu mijloace obisnuite) 1787 din 3210 rezultatul este 1423.
Am ajuns la recapitulare; operatia scaderii se ocupa cu micsorarea unei cifre mai mari
(descazutul) prin extragerea din ea a unei cifre mai mici (scazatorul).
Operatia este total dependenta de ordinea n care numerele sunt asezate; n acest scop,
descazutul se aseaza ntotdeauna deasupra scazatorului, iar pentru ca scaderea sa poata fi
efectuata, descazutul trebuie sa fie mai mare dect scazatorul.
Proba scaderii este adunarea scazatorului cu rezultatul pentru a obtine descazutul.
Practic, scaderea se efectueaza aseznd cifrele de scazut unele sub altele, avnd mare grija ca
ordinele de marime de pe fiecare rnd sa fie asezate n aceeasi coloana.
Se ncepe cu scaderea ultimei coloane din dreapta (ordinul de marime cel mai mic). Daca cifra
descazut din coloana respectiva este mai mica dect de cea a scazatorului din aceeasi coloana, se
mprumuta dela ordinul de marime imediat superior (sau unul disponibil) suficient ca descazutul
sa devina mai mare dect scazatorul. n acelasi timp, valoarea micsorata a cifrei din care s-a
mp rumutat se noteaza astfel ca, la rndul ei, scaderea sa se efectueze din numarul micsorat.
Acest procedeu se repeta ori de cte ori este nevoie pentru efectuarea totala a operatiei.
Toate coloanele se cer a fi aliniate, la fel ca si virgula zecimala, care se aseaza si la rezultat n
aceeasi pozitie, fara a fi deplasata nici la stnga nici la dreapta.
Exercitii de rezolvat:
7) 0,0965-0,0865=?
8) 1,521-0,964=?
9) 8765,432-7654,321=?
10) 6100,22-515,55=?
11) 1200610-1100790=?
12) ntrebuintnd cei 10 digiti (0 la 9) si doar operatia scaderii, asterneti pe hrtie n cte feluri se
poate obtine cifra 1, apoi doi, si asa pna la 10.
Rezultatele sunt la sfrsitul cartii.

40

2.3 ) NMULTIREA
Urmatoarea operatie pe care o vom ataca este nmultirea, care dupa cum se poate deduce din
nume, nmulteste numerele.
Si aici avem de navigat niste ape linguistice cam turburi, pentru ca de fapt si adunarea
nmulteste, adica face numerele mai mari. Si daca ne gndim bine, adunarea repetata a unui
obiect este de fapt o nmultire. Asa ca e cam greu de delimitat unde se termina adunarea si unde
ncepe nmultirea; hai sa spunem ca adunarea strnge laolalta cantitatile una cte una ntr-o
gramada, pe cnd nmultirea le multiplica.
O prima dificultate n definirea mecanismului nmultirii este operatia de numltire cu unu.
Cnd spunem: nmultit cu unu, de fapt ntelegem multiplicat odata . Afirmatia este
nselatoare, pentru ca odata contrazice notiunea de mu ltiplu. Unu este de fapt opusul
muliplului.
Poate ca din acest motiv, multiplicarea cu unu a oricarui numar lasa acel numar neschimbat! n
contrast, toate celelalte numere n afara de unu, multiplica ntr-adevar !
Cnd spunem nsa unu nmultit cu doi, nseamna de fapt unu multiplicat de doua ori, si este
dela sine nteles ca ne asteptam ca rezultatul sa fie dublul lui unu, adica doi.
Semnul atribuit acestei operatii este x (ori), sau * si chiar un punct (.) sau numai o pereche
de paranteze. De exe mplu, 3x4 sau 3*4 sau 3. 4 sau (3)(4) reprezinta acelasi lucru, trei de nmultit
cu patru.
Noi, n aceasta carte, cum am mai spus, spre a nu confunda litera x cu semnul nmultirii, x,
vom utiliza asteriscul (*) pentru a indica nmultirea.
Termenii nmultirii sunt denmultitul si nmultitorul iar rezultatul se cheama produs.
Termenul care urmeaza sa fie multiplicat se cheama denmultitul, iar termenul multiplicator
este nmultitorul,
Ca si la Adunare, inversarea termenilor nu duce la schimbarea rezultatului operatiei. De aici
concludem ca oricare din doua numere pot fi ori nmultitorul ori denmultitul, rezultatul operatiei
fiind acelasi.
nmultirea numerelor n general se bazeaza pe memorarea nmultirii numeralelor simple (ntre
0 si 9), care sunt prezentate n tabela de mai jos mpreuna cu rezultatele nmultirii lor:
Dar ca sa fim constanti, sa vedem cum lucreaza nmultirea lund cteva exemple din rndul
numerelor dela zero la noua, cum am facut si cu operatiile de pna acum.
ncepem cu zero, si atragem atentia cititorului ca conceptul operatiilor cu zero este cam greu
de digerat.
Ca exemplu, intuitia unei persoane care nu stie regulile stabilite, i spune ca daca nmultesti un
numar cu zero, adica de zero ori, numarul acela ar trebui sa ramna neschimbat. Doar am nmultit
cu zero, deci cu nimic , adica nu am nmultit!
Cum am mai aratat si pentru unu, zero este incompatibil, se opune la multiplicare, fiind o
nullitate. Multiplicarea implic a o multime, pe cnd zero este nul.
Si mai mult, zero fiind o cantitate inexistenta, orice numar nmultit cu el devine la rndul sau
inexistent. Acest adevar trebuie retinut cu sfintenie, pentru ca necunoasterea acestei simple
propozitii poate duce la dezastre matematice.
Orice numar multiplicat de zero ori produce zero ca rezultat; aceasta este o axioma si
ca atare trebuie luata foarte n serios.
Din nou, orice numar nmultit cu zero este egal cu zero!
Trecnd la cifra unu, avem de sarit peste un obstacol cam greu: la adunare, am vazut ca
daca punem un obiect sau o unitate lnga alta unitate, obtinem doua unitati. Aceste entitati au fost
adunate laolalta. Este logic!
n cazul multiplicarii, treaba se schimba: unu multiplicat odata ramne neschimbat, pentru
(vezi mai sus) ca a multiplica odata nu c onstitue o multiplicare. Este logic, dar greu de sesizat!
Mai departe, unu multiplicat de doua ori rezulta ntr-o cantitate de doi, iar unu multiplicat de
trei ori este trei.

41

Pentru ca am spus mai sus ca ordinea termenilor nu afecteaza rezultatul nmultirii, si doi
multiplicat cu unu rezulta deasemenea n doi. La fel si trei si oricare alta cifra.
Hai mai bine sa facem niste tabele:
Pentru nmultirea cu zero, nu avem nevoie de nici un tabel: orice numar nmultit cu zero
devine el nsusi zero.
nmultirea cu unu, iarasi nu are nevoie de tabel, pentru ca orice numar nmultit cu unu
ramne neschimbat.
Nota: Pentru o mai buna ntelegere a nmultirii numarului unu cu celelalte, examinati si Anexa 5.

Sa elaboram putin: 1*0=0; unu este prezent de zero ori, adica niciodata. Rezulta zero.
1*1=1; unu este prezent o singura data, rezultatul este unu.
1*2=2; unu este prezent de doua ori, rezultatul este doi.
1*3=3; unu este prezent de trei ori, rezultatul este trei.
1*4=4; aici unu este repetat de patru ori, rezultnd patru.
Vedeti logica?
nmultirea cu doi:
1*2=2 sau invers, 2*1=2 doi este prezent numai odata, rezultatul fiind doi.
2*2=4
2*2=4 doi este dublat, rezultatul este patru.
3*2=6
2*3=6 doi este triplat, se obtine sase.
4*2=8
2*4=8 .........
5*2=10
2*5=10
6*2=12
2*6=12
7*2=14
2*7=14
8*2=16
2*8=16
9*2=18
2*9=18
10*2=20
2*10=20
nmultirea cu trei:
1*3=3
3*1=3
2*3=6
3*2=6
3*3=9
3*3=9
4*3=12
3*4=12
5*3=15
3*5=15
6*3=18
3*6=1 8
7*3=21
3*7=21
8*3=24
3*8=24
9*3=27
3*9=27
10*3=30
3*10=30
nmultirea cu patru:
1*4=4
4*1=4
2*4=8
4*2=8
3*4=12
4*3=12
4*4=16
4*4=16
5*4=20
4*5=20
6*4=24
4*6=24
7*4=28
4*7=28
8*4=32
4*8=32
9*4=36
4*9=36
10*4=40
4*10=40
nmultirea cu cinci:

42

1*5=5
2*5=10
3*5=15
4*5=20
5*5=25
6*5=30
7*5=35
8*5=40
9*5=45
10*5=50

5*1=5
5*2=10
5*3=15
5*4=20
5*5=25
5*6=30
5*7=35
5*8=40
5*9=45
5*10=50

nmultirea cu sase:
1*6=6
6*1=6
2*6=12
6*2=12
3*6=18
6*3=18
4*6=24
6*4=24
5*6=30
6*5=30
6*6=36
6*6=36
7*6=42
6*7=42
8*6=48
6*8=48
9*6=54
6*9=54
10*6=60
6*10=60
nmultirea cu sapte:
1*7=7
7*1=7
2*7=14
7*2=14
3*7=21
7*3=21
4*7=28
7*4=28
5*7=35
7*5=35
6*7=42
7*6=42
7*7=49
8*7=56
7*8=56
9*7=63
7*9=63
10*7=70
7*10=70
nmultirea cu opt:
1*8=8
8*1=8
2*8=16
8*2=16
3*8=24
8*3=24
4*8=32
8*4=32
5*8=40
8*5=40
6*8=48
8*6=48
7*8=56
8*7=56
8*8=64
9*8=72
8*9=72
10*8=80
8*10=80
nmultirea cu noua:
1*9=9
9*1=9
2*9=18
9*2=18
3*9=27
9*3=27
4*9=36
9*4=36
5*9=45
9*5=45

43

6*9=54
7*9=63
8*9=72
9*9=81

9*6=54
9*7=63
9*8=72

Nota: Pentru o mai buna ntelegere a nmultirii lui 2 cu toate celelalte numere, examinati si Anexa 6.

Ne oprim aici, scopul de a afla cum se nmultesc numerele simple (dela 0 la 9) fiind ndeplinit.
La sfrtitul cartii, (anexele 8 si 9) gasiti tabele cu rezultatele nmultirii numerelor dela 10 la 50
si 51 la 100.
Rezultatele nmultirii se afla la ntretaierea rndurilor si coloanelor respective.
Deci, sa recapitulam ce am aflat despre nmultire:
Spre deosebire de adunare care strnge laolalta entitati, nmultirea multiplica, copiaza, entitati.
Deosebirea fundamentala este evidenta n cazul cifrei unu: prin adunare (1+1), cifra unu se
dubleaza. Prin nmultire, (1*1) cifra unu ramne neschimbata, pentru ca o copie a lui unu va fi
ntotdeauna tot unu!
Sintetizarea celor nvatate pna acum este urmatoarea tabela:
TABELA NMULTIRII NUMERELOR SIMPLE.
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
2
0
2
4
6
8 10
12
14
16
18
3
0
3
6
9 12
15
18
21
24
27
4
0
4
8
12
16
20
24
28
32
36
5
0
5
10
15 20 25
30
35
40
45
6
0
6
12
18 24 30
36
42
48
54
7
0
7
14
21 28 35
42
49
56
63
8
0
8
16
24
32 40
48
56
64
72
9
0
9
18
27 36 45
54
63
72
81
Rezultatul nmultirii oricaror numere ntre 0 s i 9 se poate afla din tabela, la intersectia
rndurilor cu coloanele respective. Spre exemplu, rezultatul nmultirii 7*8 se gaseste la intersectia
rndului 7 cu coloana 8 sau rndului 8 cu coloana 7, rezultatul fiind acelasi, 56. Ce spuneam mai
nainte, anume ca nmultirea este indiferenta la ordinea terme nilor, este astfel din nou adeverit.
naninte de a merge mai departe si a ncerca sa pricepeti si sa efectuati nmultiri, memorizati
cu sfintenie tabla nmultirii numerelor dela 1 la 9. Zero nu conteaza, rezultatele date de el
fiind...zero.
Mecanismul efectuarii nmultirii este urmatorul:
Pentru a efectua orice nmultire, se astern numerele unele sub altele, fara a tine cont de
ordinele de marime; singura conditie care se impune este ca ultimii digiti semnificativi (non-zero)
ai celor doi termeni sa fie unul sub altul, ca n exemplul urmator:
1435,012*
100,34 .
Daca nmultitorul prezinta zerouri la sfrsit, ele se aseaza n afara, spre dreapta dela ultimul
digit al denmultitului, ca mai jos n Fig.3.1.B.
Aceasta, pentru ca tot ce se nmulteste cu zero devine zero, dupa cum am aflat mai nainte. n
plus, zero la sfrsitul oricarui numar zecimal nu are nici o valoare; este adaogat numai ca sa
ntareasca gradul de precizie al numarului.
Fig.3.1

44

Iata un mic exemplu, n Fig. 3.1.C, unde sunt de nmultit urmatoarele numere: 1234*2,000.
Pentru ca sunt necesare la indicarea gradului de precizie, zerourile au fost scrise din nou sub
linia totalului, cu virgula zecimala asezata la locul ei.
Daca nmultitorul ar fi 2.000 n loc de 2,000 (doua mii n loc de doi virgula zero, zero, zero),
am proceda la fel, numai ca am tansporta sub total toate zerourile, ca mai jos:
1234*
2000
2468000.
Corect scris: 2.468.000.
Fig.3.1 arata exemple de nmultiri simple, unde nu a fost nevoie de transfer ntre ordinele de
marime, cum vom vedea mai departe n urmatorul exemplu.
Avem de efectuat 384*4, vedeti Fig.3.2.a.

Fig.3.2
ncepem prin a nmulti nmultitorul cu ordinul de marime cel mai mic, n cazul nostru 4
(unitati), si apoi pe rnd, cu toate celelalte numere din denmultit.
Prima nmultire (4*4) da ca rezultat 16.
Ca si mai nainte (la adunare), scrim rezultatul ncepnd de sub unitati, si anume 6 unitati.
Zece unitati din cele 16 le vom transporta la coloana zecilor, n chip de 1 (un) zece. n Fig.3.2.b
vedeti lucrul acesta, unde zecele transportat este asezat de-asupra rndurilor si marcat cu bleu.
Urmeaza sa nmultim acelasi 4 cu urmatorul ordin de marime al denmultitului, 8. Rezultatul va
fi 32, scrim 2 (la care trebuie sa adaogam 1 de mai nainte, deci 3) si transferam 3, cum vedeti n
Fig.3.2.c. unde am trecut 3 (bleu) la sute.
n final, nmultim 4 cu 3 din ordinul sutelor si obtinem 12 sute, la care trebuie sa adaogam cele
aduse dela zeci, n total 12+3=15. Asa ca rezultatul total al operatiei este 1536, cum se vede n
Fig.3.2.d.
O alta demonstratie lamuritoare asupra transferului este urmatoarea, unde fiecare operatie a
nmultitorului este trecuta pe o linie separata. Metoda este foarte clara, mai usor de priceput si
foarte vizuala dar ocupa un spatiu imens. Priviti Fig.3.2.1 mai jos:
nmultirea cu 4

nmultirea cu 2
nmultirea cu 5

Fig.3.2.1
Denmultitul este 384, nmultitorul este 524.Primul rezultat, 4*4=16. Rezultatul acestei
nmultiri partiale este 16 unitati, sau 1 zecime si 6 unitati. Scrim unitatile n coloana unitatilor,
adica 6 sub 4 si zecile n coloana zecilor, 1 sub 2.
Urmeaza 4*8=32, scrim zecile sub zeci (2 sub 1), sutele sub sute (3 sub 5).

45

Continuam cu nmultirea unitatilor (4) cu sutele (3) si obtinem 12 sute, adica o mie si doua
sute. T recem sutele sub sute (2 sub 3) si miile la locul lor.
Urmeaza nmultirea cu 2, (coloana zecilor) unde obtinem 2*4=8; pentru ca am nmultit zeci
cu unitati, rezultatul este tot zeci, asa ca 8 se trece sub nmultitor (sub 2), n coloana zecilor.
Apoi, 2*8=16; 6 se trece n coloana sutelor, 1 la mii. Asta pentru ca am nmultit zeci cu zeci si
rezultatul sunt 16 sute.
Efectuam 2*3=6, (zeci nmultite cu sute, adica 20*300=6000) si trecem rezultatul n coloana
miilor.
nmultirea cu 5 decurge la fel, 5*4=20, (sute cu unitati, obtinem 20 de sute) si deci scrim 0
sub 5 n coloana sutelor, iar 2 trece n coloana miilor.
Efectund 5*8, (de fapt 500*80=40000, adica 40 de mii), trecem 0 n coloana miilor si 4 n
coloana zecilor de mii.
Trecem la 5*3 ( n realitate 500*300)=150.000, trecem 5 n coloana zecilor de mii si 1 n
coloana sutelor de mii.
Adunnd toate coloanele, ajungem la rezultatul 201.216.
Exemplul de mai sus a avut menirea sa va dea o idee mai clara asupra procesului de transfer
n timpul nmultirii, fara sa mai fie nevoie si de adunare. Dezavantajul este ca operatia se ntinde
foarte mult n naltime, altfel fiecare pas este fara batae de cap.
Cum repetitia este mama perfectiunii, sa mai luam un exemplu de nmultire, acesta un pic mai
complicat. Avem de nmultit de data asta 521,107 cu 5,31, adica 521,107*5,31.
Conform regulei, le asternem unul sub altul, astfel ca ordinele de marime cele mai mici sa fie n
aceeasi coloana, ca n Fig.3.3.a.

Fig.3.3
Evident, fortnd alinierea ordinelor de marime cele mai mici, face ca toate celelalte ordine de
marime sa nu mai fie aliniate, dar aceasta nu prezinta nici o importanta, asa cum vom vedea mai
departe.
Imediat dupa ce aliniem cele doua numere, trecem la nmultirea celui mai mic ordin de marime
al nmultitorului (n cazul de fata 1) cu toate digitele denmultitului. Pentru ca ntmplator este o
nmultire cu 1, rezultatul va fi identic cu denmultitul, 521107, ca n Fig.3.3.b. Observati cum
rezultatul se trece imediat sub linie, ncepnd din dreptul primului digit din dreapta.
Este deasemenea de observat ca virgula zecimala nu joaca deocamdata nici un rol, asa ca nu
ne obosim sa o scrim.
Mai departe nmultim ordinul de marime imediat cresc ator (spre stnga) al nmultitorului,
(anume 3) cu toate cifrele denmultitului. Remarcam cum: (Fig.3.3.c)
1) Rezultatele se trec sub cele precedente, ncepnd sub digitul nmultitor. n cazul de fata
rezultatul nmultirii lui 3 cu 7=21, se scrie 1 sub 3 si se transfera 2 la ordinul superior.
2) nmultirea lui 3 cu 0 da zero, dar pentru ca avem un 2 transferat anterior, rezultatul va fi 2, pe
care l scrim imediat la stnga lui 1.
3) nmultind 3 cu 1, rezultatul (3) se trece la stnga precedentului.
4) Din nou, 3*1=3, trecem 3 la stnga celui precedent.
5) 3*2=6, 6 se trece la stnga ultimului 3.
6) 3*5=15, care se scrie la rndul sau la stnga lui 6.
Trecnd mai departe, (vezi Fig.3.3.d) nmultirea cu 5 decurge astfel:
5*7=35, scrim 5 exact dedesubtul nmultitorului si transferam 3.

46

5*0=0, dar pentru ca avem un trei transferat, scrim 3 imediat la stnga lui 5.
5*1=5, scrim 5 la stnga.
5*1=5, identic.
5*2=10; scrim 0 si transferam 1.
5*5=25; 25 la care adaogam pe 1 transferat fac 26, pe care l trecem la rezultat.
Mai ramne sa adunam rezultatele partiale de sus si pna jos, si facnd aceasta suma , obtinem
276707817.
Pentru a afla locul virgulei n suma totala, se aduna numarul de zecimale (numerele
la dreapta virgulei) ale ambilor factori (denmultit si nmultitor). n cazul nostru, 3 zecimale
dela denmultit + 2 dela nmultitor fac 5 zecimale. Numarnd 5 digiti dela dreapta, asezam virgula
acolo, ntre digitii 5 si 6, ca n Fig.3.3.d. Rezultatul final este deci 2.767,07817.
Poate se cuvine sa mai luam un exemplu, nu asa de stufos, dar cu termeni suficient de mari ca
sa pricepem mecanismul de transfer si acela al ordonarii rezultatelor.

Fig.3.4

Este vorba sa nmultim 13,84 cu

0,134 dupa cum se vede din Fig.3.4.a,
unde am efectuat nmultirea cu 4.
Desfasurarea acestei nmultiri este urmatoarea: 4*4=16; se scrie 6 si se transfera 1. Apoi,
4*8=32, plus 1 (transfer)=33; scrim 3 si transferam 3. 4*3=12, la care se adaoga 3, este 15; 5 se
scrie iar 1 se transfera. Urmeaza 4*1=4, plus 1 transferat=5. Rezultat partial 5536.
Trecnd la digitul Nr.2, (Fig.3.4.b) nmultim 3*4=12; scrim 2 dedesubtul lui 3 si transferam 1.
Urmeaza 3*8=24, plus transferul (1) este 25; scrim 5 si tinem 2. Apoi 3*3=9, plus 2-ul
transferat face 11, scrim 1 si pastram 1 pentru mai trziu. 3*1=3, plus 1=4, deci partialul este
4152.
n Fig.3.4.c s-a nmultit denmultitul cu 1, rezultatul (1384) fiind din nou trecut ncepnd din
dreptul digitului nmultitor (1) spre stnga.
n Fig.3.4.d, vedeti adunarea rezultatelor partiale si calcularea numarului de zecimale. Dupa
cum se observa, totalul zecimalelor este 5, doua dela denmultit si trei ale nmultitorului. Deci
virgula se aseaza ntre digitele 5 si 6 ale totalului.
Sa mai vizitam si alte probleme cu nmultirea. Iata nca un exemplu, n care avem de aface cu
zerouri (Fig.3.5).
Fig.3.5
Aici se observa foarte bine cum functioneaza mecanismul de transfer
dela ordinele de marime inferioare la cele imediat superioare, pentru ca
transferul se efectueaza direct, nemai fiind nevoie si de o adunare.
Ca sa demonstram ca ordinea factorilor nu conteaza, vom efectua aceeasi operatie dar cu
termenii inversati, vezi Fig.3.6 de mai jos.
Fig.3.6

Deci, puteti inversa termenii, dar atentie la consecintele...organizatorice.

Este adevarat ca rezultatul este acelasi, dar munca este nitel mai laborioasa si toata operatia
mai complicata.

47

Avem de nmultit 123,456 cu 789,0 (Fig.3.7):

Fig.3.7
Zeroul dela dreapta virgulei nu joaca nici un rol, doar ntareste precizia
numarului. Daca am nmulti si acest zero, am umple hrtia fara folos cu un rnd de zero uri, asa ca
nu ne atingem de el.
Desfasurarea nmultirii este aratata mai jos n Fig.3.8.

Fig.3.8

a) Ultima cifra semnificativa din nmultitor (9) se nmulteste cu ultima din denmultit (6) si
rezultatul, 54 se trece imediat sub linie, unitatile (4) sub unitati, iar zecile (5) se transfera. (Priviti
primul rnd de sus, cu cifre mai mici)
b) 9 se nmulteste apoi cu 5 (9*5=45,+5=50), scrim 0 si transferam 5.
c) 9*4=36,+5=41, scrim 1, transferam 4.
d) 9*3=27,+4=31, scrim 1, transferam3.
e) 9*2=18,+3=21, scrim 1 si tranferam 2.
f) 9*1=9,+2=11
Rezultatul partial pentru 9= 1111104
g) 8*6=48, scrim 8 si transferam 4.
h) 8*5=40, +4=44; transferam 4 si scrim 4.
i) 8*4=32, +4=36; scrim 6, transferam 3.
j) 8*3=24, +3=27; 7 se scrie, 2 se transfera.
k) 8*2=16, +2=18; scrim 8, transferam 1.
l) 8*1=8, +1=9.
Rezultatul partial penru 8=987648.
m) 7*6=42, scrim 2, transferam 4.
n) 7*5=45, +4=49; 9 se scrie, 4 se transfera.
o) 7*4=28, +4=32, 2 scrim, 3 transferam.
p) 7*3=21, +3=24. Scrim 4, transferam 2.
r) 7*2=14, +2=16. Scrim 6 si mutam 1.
s) 7*1=7, +1=8. Scrim 8.
Rezultatul partial pentru 7=864192.
Adunarea partialelor: 1111104+
987648
864192
97406784
Asezarea virgulei: pentru ca sunt numai trei zecimale active (zero nu a participat la nmultire),
asezam virgula dupa a trei-a zecimala, ntre 6 si 7, deci rezultatul total este 97.406,784.
Tot ce am aratat pna acum a fost doar un mod de a efectua operatia de nmultire; n
realitate, sunt o multime de feluri n care aceasta operatie poate fi efectuata si ce metoda foloseste
fiecare depinde de felul n care mintea individului functioneaza.

48

De pilda, o nmultire ca aceasta: 1234 * 5, se poate rezolva si cu ajutorul descompunerii

denmultitului (1234) n ordine de marime (unitati, zeci, sute, mii), care apoi sunt nmultite cu 5,
nmultitorul, dupa care nsumate.
Putem spune ca 1234 este echivalent cu:
(1*1000) +(2*100) + (3*10) + (4*1). 1000+200+30+4=1234
nmultind cu 5,
1000*5=5000
200*5=1000
30*5= 150
4*5=
20
Total
6170, ceea ce se poate verifica executnd operatia n modul obisnuit.
Daca am ncerca sa efectuam penultima nmultire (123,456*789,0) dupa aceasta metoda,
treaba ar deveni foarte stufoasa dar nu imposibila.
Ar fi de descompus termenii n ordine de marime, ceea ce ar duce la:
denmultitul
nmultitorul
123,456 = 1*100=100+
789,0= 7*100=700+
2*10=20+
8*10 = 80+
3*1=3+
9*1
= 9
4*0,1=0,4+
5*0,01=0,05+
6*0,001=0, 006
Fiecare ordin de marime al denmultitului urmeaza a fi nmultit pe rnd cu fiecare ordin de
marime al nmultitorului, ca mai jos:
(100*700)+(100*80)+(100*9)=70000+8000+900=78900
(20*700)+(20*80)+(20*9)=14000+1600+180=15780
(3*700)+(3*80)+(3*9)=2100+240+27=2367
(0,4*700)+(0,4*80)+(0,4*9)=280+32+3, 6=315, 6
(0,05*700)+(0,05*80)+(0,05*9)=35+4 +0,45=39,45
(0,006*700)+(0,006*80)+(0,006*9)=4,2+0,48+0,054=4,734
Adunarea: 78900+
15780
2367
315,6
39,45
4,734
97406,784
Cum am procedat?
Dupa descompunerea ambilor termeni n ordine de marime, am nmultit pe rnd fiecare ordin
de marime al denmultitului cu fiecare ordin de marime al nmultitorului. Spre exemplu, 700 dela
nmultitor a fost nmultit pe rnd cu toti termenii denmultitului (100, 20, 3, 0,4, 0,05, 0,006),
dupa care s-a procedat identic cu 80 si cu 9. Rezultatele fiecarei nmultiri partiale au fost adunate,
totalul acestei adunari fiind rezultatul nmultirii.
Putem acum sa enuntam regulile de baza ale nmultirii:
-nmultirea este de fapt o adunare repetata; daca luam ca exemplu 5*4, putem spune ca 5 va
fi adunat cu el nsusi de 4 ori; n acelasi timp putem spune ca 4 va fi adunat repetat de 5 ori,
rezultatul n ambele cazuri este identic, 20.
Totodata se poate afirma ca 5 este multiplicat de 4 ori, rezultatul fiind binenteles 20.
Poate notiunea de copie e mai aproape de adevar, asa ca putem spune ca n cazul de mai
sus, 5*4 nseamna ca se produc 4 copii ale lui 5, cu un total de 20. Originalul nu se adaoga la total!
Aplic area acestei metode (adunarea repetata) la nmultirea numerelor complexe ar fi foarte
laborioasa nsa, asa ca s-au gasit cai de a efectua operatia de nmultire putin mai simplificate.
Pentru a putea efectua operatia de nmultire corect si eficace, este nevoie sa stim pe dinafara
tabla nmultirii numerelor ntre 1 si 9.

49

RECAPITULARE.
Inmultirea a doua numere se efectueaza astfel:
-denmultitul se scrie primul, iar dedesubt, se scrie nmultitorul, ultimii digiti ai fiecaruia fiind
aliniati, ca ma jos:
1.435,012* (denmultit)
0,34 (nmultitor)
-se trage o linie dedesubt si se procedeaza la nmultirea primului digit din dreapta al nmultitorului
(4) pe rnd cu toti digitii denmultitului, ncepnd cu cel mai din dreapta.
-rezultatul fiecarei nmultiri se trece direct sub digitul nmultitor; n cazul de mai sus, 4*2=8, care
se trece sub linie dedesubtul lui 4.
1.435,012*
0,34
8
-se continua prin a nmulti 4 cu 1, cu 0, cu 5, cu 3, cu 4 si n final cu 1.
1.435.012*
0,34
5740048
4305036
87904,08
Cnd rezultatul nmultirii a doi digiti depaseste ordinul coloanei respective (cum este cazul
4*5=20), n coloana respectiva se trec e ordinul echivalent (zero n acest caz) iar ordinul imediat
superior se transfera la digitul din stnga, unde se va aduna cu rezultatul acelei nmultiri. Deci, 0
dela 20 s-a scris, iar 2 s-a transferat la stnga, unde prin adunare cu produsul lui 4*3=12 devine
14. Din acesta, se scrie (4) pe cnd (1) se transfera la stnga, unde se aduna la produsul 4*4,
(totaliznd 17). Si aici, se scrie 7 si se transfera 1, care se adaoga la produsul 4*1, care deci da 5.
-dupa ce toti digitii nmultitorului se nmultesc cu cei ai denmultitului, se aduna coloanele si
rezultatul se asterne sub linia de total.
-se trece la numaratul zecimalelor prezente n cei doi termeni si se face suma lor, care n exemplul
nostru este 2. Numarnd 2 digiti dela dreapta spre stnga, scrim virgula la locul ei.
Observati ca nu am trecut rezultatele nmultirii zeroului din fata nmultitorului pentru ca nu ar face
dect sa mbcseasca operatia.
Proba nmultirii este:
1) mpartirea rezultatului cu denmultitul urmnd a obtine nmultitorul.
2) mpartirea rezultatului la nmultitor, urmnd a se obtine denmultitul
3) Inversarea termenilor.
Efectele nmultirii asupra numerelor sunt urmatoarele:
-un numar mic nmultit cu un numar mare devine mai mare;
-un numar mare nmultit cu un numar mic devine mai mic ;
-un numar unitar nmultit cu unul subunitar devine subunitar.
Exercitii:
13) 123,567*987,345
14) 660660*51515
15) 0,000136*0,000555
16) 1,010101*3750,02
17) 3,14159*2666
18) Utiliznd numai digitii dela zero la noua (0-9) si doar operatia nmultirii, asterneti pe hrtie
toate felurile n care se pot obtine cifrele unu, doi, trei, si asa mai departe pna la 10.

50

2.3.1) RIDICAREA LA PUTERE.

nmultirea repetata a unui numar cu el nsusi se cheama ridicarea la putere a numarului
respectiv. De exemplu, 3*3 se cheama 3 ridicat la puterea dou-a sau trei ridicat la patrat.
Dece la patrat? Pentru ca aria unui patrat este latura nmultita cu ea nsasi, L*L; prin
analogie, un numar nmultit cu el nsusi se cheama ca e ridicat la patrat.
2*2, adica doi nmultit cu doi este de fapt doi la patrat.
Tot prin analogie (de data asta cu volumul unui cub, L*L*L), un numar ridicat la puterea trei-a
se cheama ca e ridicat la cub.
2*2*2, doi nmultit prin el nsusi de doua ori, se cheama doi la cub sau doi la puterea a treia.
Putina atentie la fonetica: spunem ca un numar ridicat la o putere se nmulteste cu el nsusi de
attea ori de cte ori cere puterea. Afirmatia aceasta este nselatoare, pentru ca dupa cum vedeti
n exemplul cu 2*2*2, adica 23 , doi se nmulteste cu el nsusi numai de doua ori!
Enuntul de mai sus ridicarea la putere este nmultirea repetata a unui numar cu el nsusi,
trebue interpretat astfel: numarul se nmulteste cu el nsusi de attea ori ct cere exponentul, mai
putin una. Cnd spunem 24 =2*2*2*2, avem de fapt patru numere dar numai trei nmultiri!
Ridicarea la putere nseamna nmultirea repetata a unui numar (baza) cu el nsusi de attea
ori ct inidica exponentul, mai putin una.
Deci, numarul de ridicat la putere este baza, iar exponentul indica puterea la care numarul
trebue ridicat.
Cum afirmam mai sus, 3*3 este trei ridicat la puterea doua, 3*3*3 este ridicat la puterea treia, 3*3*3*3 la a patra, s.a.m.d.
Cumva se ntrezareste o regula: exponentul arata de fapt de cte ori baza apare n nmultire,
nu de cte ori este nmultita cu ea nsasi.
Cnd spunem trei la patrat, avem 3*3. Sunt doi de trei n nmultire. Si numai o nmultire.
Cnd spunem trei la cub, avem 3*3*3, si deci sunt trei de trei n nmultire, n schimb avem
numai doua nmultiri.
Daca avem 3 la puterea patru, avem 3*3*3*3, adica patru de trei de nmultit ntre ei, care duc
la numai trei operatii de nmultire.
Astfel, ajungem sa ntelegem dece orice numar ridicat la puterea unu ramne neschimbat, cum
vom vedea mai jos. Pentru ca numarul de ridicat la puterea unu apare n operatia de nmultire
numai odata.
Pentru si mai multa clarificare, sa luam un numar, de exemplu 2 si sa-l ridicam pe rnd la
diferite puteri.
20 =1 (numarl de ridicat la putere apare de zero ori, deci rezultatul este unu.)
21 =2 (numarul de ridicat la putere apare mumai odata!)
22 =2*2=4 (numarul apare de doua ori, avem o singura nmultire)
23 =2*2*2=8 (numarul apare de trei ori, sunt doua nmultiri)
24 =2*2*2*2=16 (numarul apare de patru ori, cu trei nmultiri)
25 =2*2*2*2*2=32 (5 aparitii, patru nmultiri)
26 =2*2*2*2*2*2=64 ) sase aparitii, cinci nmultiri
27 =2*2*2*2*2*2*2*=128 .......
28 =2*2*2*2*2*2*2*2=256 .......
29 =2*2*2*2*2*2*2*2*2=512.....
210 =2*2*2*2*2*2*2*2*2*2*=1024 (zece aparitii, noua nmultiri).
Semnul ridicarii la putere este un simbol mai mic (exponentul) scris la dreapta si putin mai
ridicat de alta cifra (baza), ca de exemplu 3 2 care indica puterea la care este ridicat 3 (la puterea
2).
Orice numar poate fi ridicat la orice putere, pozitiva sau negativa.
Exceptie face 0, care nu poate fi ridicat la nici o putere.

51

n legatura cu ridicarea la puteri negative, ar trebui sa deschidem o paranteza si sa lamurim

cteva notiuni cam ciudate.
Am trecut deja peste numerele negative si stim ca ele reprezinta cantintati inexistente,
cantitati necesare. La Algebra, aceste numere devin dde-odata foarte importante si sunt studiate
pe ndelete, dar la Aritmetica noi trebue sa ne multumim sa stim ca ele exista. De-asemenea mai
trebue sa stim cum se comporta ele n situatia ridicarii la puteri.
La algebra veti nvata ca:
- un numar pozitiv nmultit cu un numar negativ produce un rezultat negativ;
-un numar negativ nmultit cu alt numar negativ produce un rezultat pozitiv;
retineti aceste adevaruri, pentru ca va sunt foarte necesare.
Revenind la ridicarea la putere, ar urma ca daca nmultim un numar negativ cu el nsusi va
rezulta un numar pozitiv. Afirmatia este corecta, si astfel mai nvatam o regula noua: orice numar
negativ ridicat la o putere para (cu sot) produce un rezultat pozitiv. De exemplu, -22 =+4,
si -24 =+16 si asa mai departe.
Ne reamintim nsa ca un numar pozitiv nmultit cu unul negativ produce un rezultat negativ.
Deci, daca ar fi sa ridicam un numar la o putere fara sot, hai sa zicem la cub, ar nsemna ca de fapt
avem (n*-n)*-n=+n2 *(-n)=-n3 . Si astfel mai nvatam o regula: orice numar negativ ridicat la
o putere impara produce un rezultat negativ. Ca exemplu, -23 =-8 si -33 =-27.
Sa revenim la definitia ridicarii la putere: ridicarea la putere este nmultirea repetata a bazei de
attea ori ct cere exponentul; astfel 34 devine 3*3*3*3=81. Atentie la ce am discutat mai sus,
despre exponent si numarul de nmultiri!
Sa o luam metodic si sa ncepem discutia despre puteri dela baza, cu puterea unu.
Daca nu am fi citit mai sus ca orice numar ridicat la puterea unu ramne neschimbat, (si nici
despre rolul exponentului) am fi fost tentati sa judecam astfel: avem de ridicat 5 la puterea unu,
51 , deci nmultim baza (5) cu ea nsasi odata, adica 5*5=25. Si ne facem de rs imediat!
Daca nsa ne reamintim ca de fapt exponentul indica de cte ori baza intra n nmultire,
atunci judecam astfel: 5 ridicat la puterea unu este 5, pentru ca nu se nmulteste cu nimeni!
Regula: ridicarea la puterea unu a oricarui numar lasa acel numar neschimbat. Aceasta
este o axioma, un adevar care nu trebue explicat si nici contrazis.
I) Orice numar ridicat la puterea 1 ramne neschimbat, de exemplu 100001 =10000.
II) Orice numar ridicat la puterea 0 (zero) devine 1; ca exemplu, 100 0=1.
Logica la baza acestor doua afirmatii este foarte eluziva; este foarte greu de imaginat ca orice
numar ridicat la puterea unu ramne neschimbat. Am discutat putin mai nainte aceasta problema
si am stabilit ca:
- n0=1 se datoreaza faptului ca n apare de zero ori n nmultire, deci rezultatul este unu;
- n1=n se datoreaza faptului ca n apare numai odata n nmultire, rezultatul deci fiind n.
Cel mai greu de sesizat este ca orice numar ridicat la puterea zero devine egal cu unitatea!
Cele doua fraze de mai sus (I si II) sunt cum am mai spus axiome, adica sunt considerate
adevaruri de necontestat si care nu trebuie explicate. Ca atare, memorati-le asa cum sunt, pentru
ca o sa va izbiti de multe situatii n care sa le gasiti o aplicatie. Dar de memorat trebuie sa le
memorati!
Cum mentionam mai sus, numerele pot fi ridicate chiar si la puteri negative, dar comportarea
lor se schimba radical, si pentru asta trebue sa elaboram putin.
Am aflat ca un numar oarecare ridicat lo o putere pozitiva implica nmultirea acelui numar cu el
nsusi de cte ori indica exponentul puterii (mai putin una!).
Deci, avem de aface cu o nmultire.
Reversul operatiei de nmultire este mpartirea.
Reversul pozitivului este negativul.
Se poate deci rationa: daca exponentii pozitivi duc la nmultire, atunci exponentii negativi
trebuie sa duca la mpartire!

52

Atunci putem rationa astfel:

A) Ridicarea unui numar la o putere pozitiva echivaleaza cu nmultirea sa repetata si divizarea
produsului prin cifra unu. Divizarea prin unu nu schimba cu nimic rezultatul.
Pentru a demonstra acest adevar, luam urmatorul exemplu: 52 =5*5= 25.
Dar aceasta poate fi scris si sub forma 25/1, fara a schimba valoarea operatiei. Putem afirma
deci ca ridicarea lui 5 la patrat este egala cu 25/1.
B) Ca operatie inversa , ridicarea unui numar la o putere negativa echivaleaza cu divizarea cifrei
unu prin produsul repetat al numarului:
5-2 =
.
5-3 =

Aceasta, divizarea cifrei unu printr-un numar oarecare se cheama rec iproca numarului.
Generalizata, formula ridicarii unui numar la puteri negative arata astfel:

si n traducere nseamna: ridicarea unui numar oarecare (pozitiv) a, la o putere oarecare

(negativa) -n rezulta n reciproca puterii respective, adica mpartirea cifrei unu prin puterea de
ordin n a lui a.
Cele mai bune exemple (mai usor de urmarit) de puteri negative sunt cele al numerelor
zecimale. Astfel,
10-1 =1/101 =1/10=0,1
10-2 =1/102 =1/100=0,01
10-3 =1/103 =1/1000=0,001
10-4 =0,0001
10-5 =0,00001
10-6 =0,000001
10-7 =0,0000001
10-8 =0,00000001
10-9 =0,000000001
10-10 =0,0000000001
10-11 =0,00000000001
10-12 =0,000000000001
Revenind la numerele pozitive, dam mai jos un tabel cu puterile 2 si 3 ale numerelor dela 1 la
20.
Numar
puterea 2
puterea 3
1
1
1
2
4
8
3
9
27
4
16
64
5
25
125
6
36
216
7
49
343
8
64
512
9
81
729
10
100
1000
11
121
1331
12
144
1728
13
169
2197
14
196
2744

53

15
16
17
18
19
20

225
256
289
324
361
400

3375
4096
4913
5832
6895
8000.

Calculul cu numere ridicate la putere se desfasoara cumva diferit de calculul cu numere

obisnuite.
Cteva reguli despre interactiunea numerelor ridicate la putere; sa spunem ca ntlnim
urmatoarea problema: sa se nmulteasca 32 cu 53.
Binenteles ca putem efectua nti ridicarea la puterile respective si apoi nmultirea: 32 *53 =
9*125, si am rezolvat ptroblema.
Operatiile cu numere ridicate la putere se desfasoara dupa urmatoarele reguli:
I) pentru a nmulti doua numere (egale) ridicate la putere ntre ele, se aduna doar exponentii. De
exemplu, considernd:
a= numarul respectiv
m,n= exponentii, fiind numere ntregi, pozitive si m>n;
gasim ca:

am * an =a(m+n);
cu alte cuvinte, bazele se comaseaza iar exponentii se aduna.
Exemplu: 34 *33 , se poate scrie (3*3*3*3)*(3*3*3)=37 =2187
7 factori
II)

n cazul mpartirii,

am:an=a(m-n);

Aici, fiindca mpartirea este opusul nmultirii, bazele se comaseaza iar exponentii se scad.
Relund exemplul de mai sus, 34 /33 =(3*3*3*3)/(3*3*3)=31 =3.
III) Ridicarea la putere a unei puteri:

(am)n=amn;

Cnd avem de ridicat o putere la alta putere, exponentii se nmultesc.

Din cele de mai sus se desprind urmatoarele:
-pentru a nmulti doi exponenti, acestia se aduna;
-pentru a mparti doi exponenti, acestia se scad;
-pentru a ridica un exponent la alt exponent, acestia se nmultesc.
dupa cum vedeti, numerele (bazele) sunt egale n toate cazurile.
Rdicarea la putere ntr-o pilula:

n0=1
n1=n
m-n=1/mn
n2=n*n
n3=n*n*n
n4=n*n*n*n
n5=n*n*n*n*n

54

Operatia inversa a ridicarii la putere este extragerea radacinii, dar pentru ca nu stim
mpartirea, vom discuta aspectul extragerii radacinilor de diferite ordine dupa ce vom parcurge
urmatoarea operatie, mpartirea.
Exercitii:

19) 62793*62 =
20) 8148 /8100=
21) 353 *27 =
22) 63 /52 =
23) 512482 *512300 =
24) 10816 /1088 =

25) 3,145 *3,1412 =

26) 201-2 =
27) 16-5 =
28) 30-5 =

55

Notite personale:

56

2.4) MPARTIREA.
Dupa cum nmultirea este echivalata cu o adunare repetata, mpartirea, care este opusul
nmultirii, este o scadere repetata.
Putem goli un cos continnd 12 mere oferind cte un mar la 12 copii (aceasta este o scadere
repetata) sau cte 3 mere la 4 copii; aceasta este o mpartire. Semnul atribuit acestei operatii este
: sau /. Unele manuale utilizeaza un semn constituit din doua puncte prin care trece o linie, dar
noi nu vom utiliza acest semn. Vom utiliza semnul fractiei (/) deoarece este cel mai apropiat de
scopul nostru, aratnd ca o cantitate (cea din stnga semnului, sau deasupra) se mparte la alta,
cea din dreapta (sau dedesubt), exact ca la fractii.
Ca si nmultirea, mpartirea se efectueaza ntre doi termeni, dempartitul si mpartitorul,
rezultatul fiind numit ct.
Ctul este exact cnd mpartirea se termina fara rest si aproximativ n caz contrar.
Proba mpartirii este nmultirea (pentru cazurile exacte) sau ntrebuintnd urmatoarea formula
n cazurile generale:
D= C*I+r, unde:
D=dempartitul
C= ctul
I=mpartitorul (divizorul)
r= restul.
Cteva din propietatile fundamentale ale mpartirii:
-cnd dempartitul si mpartitorul se termina cu zerouri, se pot suprima fara a schimba ctulun numar egal de zerouri din dreapta ambilor termeni, dar un numar egal de zerouri va trebui
adaogat la dreapta restului.
-daca att dempartitul ct si mpartitorul se nmultesc sau mpart cu acelasi numar, ctul
ramne neschimbat, dar restul trebuie inmultit sau mpartit cu acelasi numar.
Si n cazul mpartirii se cere cunoasterea tablei nmultirii numerelor simple, pentru ca usureaza
enorm munca de mpartire.
Nota: Pentru o mai buna ntelegere a mpartirii, examinati Anexa 7.

Multe mpartiri se pot efectua pe loc, (cu conditia de mai sus, adica stapnirea tablei nmultirii),
prin asa zisa metoda a ordinelor de marime dar n general mpartirile de numere complicate se
efectueaza prin asa numita operatie a mpartirii lungi, pe care o vom studia pe ndelete.
Iata un prim exemplu (Fig.4.1), unde avem de mpartit 2468 la 2.

Fig.4.1
In Fig.4.1.A, se vede cum se aseaza numerele n vederea mpartirii: dempartitul urmat de
mpartitor, separati de o linie frnta n forma de L culcat.
Se procedeaza n felul urmator:
-primul digit din stnga al dempartitului se divide cu mpartitorul. Ca sa fie treaba oabla, am
ales astfel numerele ca sa fie divizibile cu doi, deci 2 dela dempartit divizat la 2 face 1. Acest 1 se
scrie la rezultate sub mpartitor cum se vede n Fig.4.1.B.
Urmeaza automat nmultirea rezultatului (1) cu mpartitorul (2), rezultatul fiind trecut sub
primul digit al dempartitului.

57

Se scad cele doua numere (2-2=0) si rezultatul se trece n aceeasi coloana.

-al doi-lea digit din dempartit se mparte la rndul sau la mpartitor, si avem 4/2=2.
Rezultatul, 2, se trece la dreapta precursorului. Urmeaza sa nmultim ultimul rezultat cu
mpartitorul (2*2=4) si sa scrim acest rezultat sub 4 dela dempartit. Facnd scaderea (4-4=0),
trecem rezultatul n coloana lui 4, asa ca n Fig.4.1.C.
mpartirea lui 6 la 2 face 3, care se trece la dreapta lui 2 obtinut anterior.
3 se nmulteste cu 2, 6 se crie n coloana sutelor si se scade din 6 existent avnd ca rezultat 0.
Se divide 8 la 2, rezultatul este 4, care se trece la dreapta lui 3; se face nmultirea lui 2 cu 4,
se obtine 8, care scazut din 8 da zero, cum se vede n Fig.4.1.D. Cnd toti digitii dempartitului au
fost mpartiti la mpartitor, operatia este terminata si ctul este 1234, fara nici un rest. Proba:
1234*2=2468.
Din pacate, nu toate mpartirile decurg asa de placut, pentru ca nu toate sunt alese special sa
nu aiba rest. Vom trece mai jos la un caz mai real de mpartire a doua numere, dar nu foarte greu.

Fig.4.2
Exercitiul cere sa mpartim 5493 prin 2 si la o prima observatie constatam ca dempartitul are
un singur digit par, deci sansele sa trecem foarte repede prin acesta mpartire sunt minime. Dar sa
perseveram, chiar daca este dabolic (perseverare diabolicum)!
Prima miscare este sa vedem de cte ori mpartitorul (2) se cuprinde n 5, primul digit de
mpartit. Raspunsul este 2, pentru ca 2*2=4 iar 4 este mai mic dect 5. Deci, trecem 2 la
rezultate; nmultim apoi acest partial cu dempartitul (2*2=4) si scadem acest 4 din 5, cu rest 1.
Vedeti Fig.4.2.A.
Mai departe, ncercam sa mpartim restul de 1 la 2, dar deoarece 2 nu se cuprinde n 1,
coborm lnga 1 urmatorul digit al dempartitului, 4, capatnd astfel 14. Acum, 2 se cuprinde de 7
ori n 14, asa ca trecem 7 la rezultate, dupa care l nmultim cu mpartitorul 2 si pe 14 obtinut l
scadem din 14, obtinnd 0. Vedeti Fig.4.2.B.
Urmeaza sa mpartim la doi urmatorul digit al dempartitului, care este 9, n care 2 intra de 4
ori (2*4=8). Trecem rezultatul (4) la locul lui , l nmultim cu mpartitorul si trecem rezultatul n
coloana lui 9. Substragem 8 din 9 si obtinem ca rest 1, pe care l notam sub opt ca n Fig.4.2.C.
Conform regulei, trebuie sa mpartim acum acest rest la 2, dar nu se poate, asa ca din nou
mprumutam dela dempartit, cobornd pe 3 lnga 1, si obtinem asfel 13.
Constatam ca 2 intra de 6 ori n 13 (2*6=12), asa ca urmatorul rezultat partial este 6, pe care
l scrim la locul sau. Scaznd produsul nmultirii dintre 2 si 6 (12) din 13, obtinem 1 ca rest.
Am putea sa ne oprim aici cu mpartirea, dar ar fi inexacta, asa ca continuam prin a
mprumuta dela dempartit. Dar pentru ca dempartitul este acum epuizat, putem mprumuta
numai zerouri dela el.
Aceasta este admisibil, dar logica ne spune ca daca am epuizat dempartitul, continuarea
operatie face ca tot ce urmeaza sa fie o fractie a dempartitului. Prima miscare este sa punem o
virgula dupa ultimul rezultat partial.

58

Asa se si ntmpla, iar modul de procedura este: mprumutam un zero, pe care l trecem lnga
rest (1) si obtinem 10 care se mparte exact la 2, avnd ca rezultat 5. Acest rezultat, se trece dupa
virgula zecimala, asa ca n final rezultatul (ctul) mpartirii lui 5493 la 2 este 2746,5.
Cum se vede n Fig.4.2.D, n clipa n care am epuizat dempartitul, am pus o virgula la rezultat
si am continuat mpartirea; tot ce se obtine dupa aceasta sunt zecimale. n cazul nostru, mpartirea
s-a terminat dupa o singura zecimala, dar sunt cazuri n care de fapt mpartirea continua pna la
infinit.
Ca sa ne convingem ca rezultatul este corect, sa efectuam proba prin nmultirea ctului cu
mpartitorul; ar trebui sa obtinem dempartitul. Efectund 2746,5*2=5493, mpartirea este corecta.
Sa mai luam un exemplu, nu prea complicat, dar cu siretlicuri. Sa mpartim 135.600 la 0,031.
Asezam cei doi termeni pentru mpartire (Fig.4.3.A) si constatam ca avem un mpartitor ciudat,
o fractie zecimala cu un crd de zerouri n fata, facnd mpartirea aproape imposibila.

Fig.4.3

Ne amintim nsa de regula care spune ca putem nmulti ambii termeni ai unei mpartiri cu
acelasi numar, fara a afecta ctul.
Ne prevalam de acest avantaj si nmultim ambii termeni cu 1000, si dintr-o data se face
lumina, avem de mpartit doua numere ntregi: 135600000/31, asa cum se vede din Fig.4.3.B
mpartirea decurge acum dupa tipicul obisnuit, cum vedeti n Fig.4.3.C:

Fig.4.3.C

deoarece 31 nu se cuprinde n 13, mprumutam urmatorul digit (5) si obtinem 135, iar 31 intra de
4 ori n 135. Primul rezultat este 4, care nmultit cu 31 da 124. Scazut din 135, ramne 11, lnga
care coborm urmatorul digit, 6. Acum 31 se cuprinde de 3 ori n 116. Facnd nmultirea cu 31 se
obtine 93 care scazut din 116 da 23. La acesta se coboara un zero de sus, se obtine 230 n care 31
intra de 7 ori. Urmariti mai departe cum decurge operatia, care da un ct egal cu 43741935,4835.
Din cauza ca orict am continua mpartirea nu ajungem sa eliminam restul, ne oprim la gradul de
precizie care ne trebuie, n cazul nostru 4 zecimi.

59

Observati ca virgula zecimala se pune imediat dupa ce mpartirea ultimului digit al

dempartitului a fost efectuata.
Ca sa ne convingem ca totul este corect, mpartim (cu ajutorul calculatorului) cifrele initiale,
adica 135600/0,031 si obtinem exact acelasi lucru. Putem nsa efectua proba, adica sa nmultim
ctul cu mpartitorul, cu acelasi rezultat. ncercati singuri!
Principalul nvatamnt desprins din exemplul de mai sus este ca, n mod ideal, ori de cte ori
putem scapa de zecimale prin nmultirea ambilor termeni cu acelasi numar, sa facem acest lucru
pentru a ne usura viata.
Iata un alt exemplu, dar la care nu reusim sa scapam complect de zecimale: 0,0297/4,2.
Prin nmultirea cu 104 , am ajunge la 297/42000 si nu ar fi nimic gresit n asta, numai ca am
mbcsi operatia carnd dupa noi o multime de zerouri. Mai normal ar fi sa scapam de zerourile
dempartitului si pentru asta nmultim totul cu 10, ramnnd sa mpartim 0,297 la 42.
Priviti cum decurge operatia, n Fig.4.4.

Fig.4.4

Tentativa de a mparti 0 la 42 rezulta cum e si normal n zero, care se trece ca rezultat (ct )
partial.
Deoarece am epuizat unitatile dempartitului, trebue sa punem o virgula dupa 0 dela ct; si
acum putem sa coborm urmatorul digit, 2.
0,297 42
0,0
2
Tentativa de a mparti 2 la 42 este de asemenea sortita sa dea zero, care se trece la rezultat,
dupa virgula. Asta pentru ca am epuizat unitatile si acum urmeaza zecimile.
Coborm urmatorul digit al dempartitului, 9 lnga 2 si obtinem 29. ncercam acum sa
mpartim 29 la 42, cu acelasi zero ca rezultat, pe care l trecem dupa primele doua.

0,297 42
0,00
29
Mergnd mai departe pe linia mprumuturilor si cobornd 7 lnga ceilalti doi digiti, obtinem 297
n care 42 se cuprinde de 7 ori. Trecem rezultatul la ct , nmultim 42 cu 7 si obtinem 294 care se
scade din 297 cu un rest de 3.
0,297 42
0,007
297

60

294
003
Pentru ca dempartitul e epuizat, mprumutam acum un zero, l adaogam la rest si obtinem
30. Pentru ca e mai mic dect 42, trecem zero la rezultat si mai adaogam un zero la rest, obtinnd
300;
0,297 42
0,0070
297
294
00300
42 se cuprinde de 7 ori n 300, trecem 7 la ct si scadem 7*42=294 din 300 cu un rest de 6.
0,297 42
0,00707
297
294
00300
294
006
Pentru ca 6 nu se poate mparti cu 42, trecem zero la ct si mai adaogam un zero la rest, care
devine 60. 42 intra o singura data n 60, asa ca trecem 1 la ct, si scadem 42 din rest, obtinnd
18.
0,297 42
0,007071
297
294
00300
294
0060
42
18
Cum 42 nu se cuprinde n 18, mprumutam nca un zero, obtinem 180, n care 42 intra de
4 ori. Patru se trece la ct, iar produsul 4*42= 168 se scade din 180, dnd 12.
0,297 42
0,0070714
297
294
00300
294
0060
42
180
168
12
Din nou mprumutam un zero, restul e egal acum cu 120 care se mparte la 42 cu rezultatul 2,
care se trece la ct. Scaznd 2*42=84 din 120 gasim 36 rest. Mai mprumutam un zero si gasim
ca 42 intra de 8 ori n 360; trecem pe 8 la rezultat si scadem produsul lui 42*8=336 din rest, unde
ne ramne 24.

61

Mai mprumutam un zero, obtinem 240 care se divide la 42 prin 5. 5*42=210, rest 30. Un
ultim zero mprumutat face ca 300 sa de divida la 42 prin 7 si ne oprim aici, avem mai multe
zecimale dect ne trebue.
0,297 42
0,00707142857
297
294
00300
294
0060
42
180
168
120
84
360
336
240
210
300
294
Puteti observa desfasurarea mpartirii mai sus, unde prin sageti de culoare rosie sunt indicate
rezultatele nmultirii cturilor partiale cu mpartitorul.
De multe ori se ntmpla ca o mpartire sa dea un ct n care se repeta secvente de numere,
cum este de exemplu 10/3=3,33333333... sau 10/6=1,666666...Acestea sunt numite fractii
periodice, si orict de mult s-ar continua mpartirea, restul ar continua sa ramna acelasi.
Recapitulnd, diviziunea sau mpartirea este operatia inversa nmultirii si deci n fapt o scadere
repetata.
Efectuarea oricarei mpartiri necesita cunoasterea tabelei de nmultire a numerelor simple; fara
aceasta, mpartirea manuala devine aproape imposibila.
Pentru a efectua o mpartire a doua numere, anume dempartitul la mpartitor, acestea se
curata de ct mai multe zecimale posibil, prin nmultirea ambilor termeni cu acelasi ordin de
marime al lui 10. Ideea este sa aducem macar unul din termeni (de preferat mpartitorul) la o
stare de numar ntreg. n exemplul urmator, avem de mpartit 456,333 la 0,432, deci nmultim
ambii termeni cu 103 ca sa scapam de zecimale, capatnd 456333/432; aceasta mpartire ntre
numere ntregi- se poate efectua mult mai usor.
Urmeaza asezarea celor doi termeni unul lnga altul ca n Fig.4.5.

Fig.4.5

62

Desfasurarea mpartirii este:

a) 456/432=1; se trece 1 la ct , si se scade 432 din 456, ramne 24.
b) 24 nu se poate mparti la 432, asa nct coborm pe 3, capatam 243 n care 432 tot nu
intra, deci trecem 0 la ct si mai coborm un 3, dempartitul fiind acum 2433.
c) 2433/432=5, asa ca scrim 5 la ct si nmultim 432 cu 5. Rezultatul acestei nmultiri, 2160,
se scade din 2433 dnd ca rest 273.
d) Cum 432 nu intra n 273, coborm ultimul digit al dempartitului (3), capatnd 2733, n
care 432 se cuprinde de 6 ori. Trecem 6 la ct si produsul lui cu 432 (2592) l scadem din 2793,
ramnnd 141.
e) Pentru ca am epuizat ultimul digit al dempartitului, punem virgula dupa 6, si
mprumutam zerouri ca sa continuam operatia, scotnd attea zecimale ct este nevoie.
f) Ca sa putem mparti mai departe, adaogam un zero la 141 si n 1410 acum 432 se
cuprinde de 3 ori. Ctul este acum 1506,3.
g) nmultind 3 cu 432 gasim 1296, care scazut din 1410 da 114.
h) Mai mprumutnd un zero, capatam 1140, care se divide prin 432 cu rezultatul 2, care se
scrie la ct. nmultirea lui 432 cu 2 da 864, care se scade din 1140 si da 276.
i)
Adaogam un zero, capatam 2760/432=6; acesta este a trei-a zecimala a ctului.
6*432=2592, care scazut din 2760 da 168.
j) Mai mprumutam un zero, facem din 168 1680/432=3; acesta este zecimala nr.4.
k) 3*432=1296, scadem din 1680 si gasim 384.
l)
adaogam un nou zero, avem 3840/432=8.
8*432=3456
m) 3456 scazut din 3840 da 384; adaogam zero si constatam ca operatia devine repetitiva, de
acum ncolo ctul va contine numai 8.
Proba se face nmultind ctul cu mpartitorul si ideal ar trebui sa gasim dempartitul;
1056,326388*432=456332,9996.
Eroarea de calcul este 456333-456332,9996=0,0004, mai mult dect acceptabila.
Metoda ordinelor de marime, pe care am parcurs-o si la nmultire se bazeaza pe
descompunerea numerelor n ordine de marime, efectuarea mpartirii n aceasta stare si
compunerea rezultatului.
Daca avem de efectuat de exemplu 824682/4, procedam ca mai jos:
a) descompunem dempartitul n ordine de marime
824682= 8*105 +
2*104 +
4*103 +
6*102 +
8*10+
2
b) mpartim fiecare grupa la mpartitor (4)
8*105 /4=2*105
= 200000
2*104 /4=0,5*104 = 5000
4*103 /4=1*103
= 1000
6*102 /4=1, 5*102
=
150
8*10/4=2 *10
=
20
2/4=0,5
=
0,5
c) recompunem grupele
d) 200000+5000+1000+150+20+0,5=206170,5
e) proba: 206170,5*4=824682
Efectele mpartirii asupra numerelor sunt:

63

-un numar mpartit la altul devine mai mic;

-un numar unitar mpartit la unul subunitar devine mai mare;
Trebuie sa va amintim din nou ca exersarea este mama perfectiunii; prin asta vrem sa
ntelegem ca numai executnd foarte multe operatii veti ajunge sa va simtiti ca acasa cnd aveti
de rezolvat o problema.
Pe de alta parte aceasta contrazice ultimele tendinte n educatie si viata de toate zilele. Odata
cu adventul calculatoarelor, mai nimeni nu-si mai bate capul cu rezolvatul calculelor de mna.
Ce rost are atunci sa rezolvam exercitii?
Raspunsul e simplu: cine vrea cu adevarat sa nvete bazele Matematicii este obligat sa stie
macar operatiile fundamentale, iar mpartirea este una din cele 4 operatii fundamentale.
Exercitii de rezolvat:
29) 0,792/2,4=?
30) 347417,29/326=?
31) 18497275/6035=?
32) 36925,123/0,0003=?
33) 3,141592657/0,0006=?
34) Utiliznd numai cele 10 numerale dela unu la noua, asterneti pe hrtie toate felurile n care se
pot obtine cifrele dela unu la noua prin mpartire.

64

2.5) NUMERE PRIME .

Ce este un numar prim?
Definitie: Un numar prim este un numar care nu poate fi divizat dect prin el nsusi sau prin
unu.
Implicatie: numerele ne-prime admit cel putin nca un divizor.
Care sunt numerele prime:

Fig.4.6
Lista de mai sus nu cuprinde nici pe departe toate numerele prime, ele nu sunt nca
definite n totalitatea lor. Aici sunt aratate numai numerele prime dela 1 la 503. Se pot cstiga
cteva milioane de dolari prin calcularea unui nou numar prim si sunt cercetatori care nu fac
altceva det sa calculeze mumere prime.
Cteva din proprietatile numerelor prime:
-doua numere sunt prime ntre ele cnd nu au dect unitatea ca divizor comun; cu alte
cuvinte, doua numere prime ntre ele au ca cel mai mare divizor comun doar cifra unu.
-doua numere impare consecutive sunt ntotdeauna prime ntre ele;
-doua numere consecutive sunt prime ntre ele;
NOTA:se pare ca ultima afirmatie de mai sus o contrazice pe cea anterioara, asa ca este
nevoie de o explicatie.
Daca luam de exemplu numerele 7 si 8, care sunt consecutive, gasim ca sapte este prim, opt
nu este. Cel mai mare divizor comun al ambelor este unu, deci sunt prime ntre ele.
Deasemenea, daca luam doua numere impare consecutive (de exemplu 7 si 9), constatam din
nou ca c el mai mare divizor comun al lor este unu. Afirmatia pare ciudata, dar realitatea o
confirma.
-daca suma a doua numere este un numar prim, cele doua numere sunt prime ntre ele;

65

Exemplu: numarul 17, care este prim, poate fi obtinut prin adunarea lui 8 cu 9. Opt si noua nu
au alt divizor comun n afara de unu! Afirmatia e confirmata.
-daca doua numere sunt prime ntre ele, si suma sau diferenta lor sunt prime cu produsul lor;
Exemplu: luam aceleasi doua numere, 8 si 9.
8+9=17, suma lor
9-8=1, diferenta
8*9=72, produsul lor.
17 si 72 sunt prime ntre ele, la fel ca si 72 si unu!
-suma tuturor numerelor ntregi mai mici dect un numar prim este ntotdeauna divizibila cu acel
numar.
Hai sa vedem: luam ca numar prim pe 7 si calculam suma numerelor mai mici ca el:
6+5+4+3+2+1=21;
21/7=3, si aceasta afirmatie se adevereste.
Cum se recunoaste un numar prim?
Regula: Numarul examinat se mparte succesiv cu toate numerele prime inferioare lui,
pna ce ctul devine mai mic dect mpartitorul.
Exemplu: numarul 691.
Acesta nu se divide cu 2; 3; 5; 7; 11; 13; 17; 23; 29. Ajungnd la 29, 691/29=23,827, ctul
(691/29=23,8) devine mai mic dect 29, deci numarul 691 este prim.
De asemenea, daca patratul ultimului divizor este mai mare dect numarul, numarul este
considerat prim. n cazul de mai sus, 292 =841, care este mai mare dect 691.
EXERCITII:
35) Gasiti 6 numere prime mai mari dect 503.

2.5.1) DESCOMPUNEREA NUMERELOR N FACTORI PRIMI.

Toate numerele care nu sunt prime, se pot descompune ntr-un produs de numere prime, si
numai ntrun fel. Numerele care formeaza produsul sunt numite factori primi.
Sa pornim invers, sa compunem un numar, sa vedem unde ajungem: luam o gramada de
numere prime si le nmultim ntre ele: 1* 2*3*5*7*11*13*17=510510.
Este logic acum ca daca mpartim pe rnd acest produs la toate numerele prime dela 1 la 17
gasim factorii primi ai sai. Deci, mpartind ncepnd cu cel mai mic numar prim, 2:
510510/2=255255
255255/3=85085
85085/5=17017
17017/7=2431
2431/11=221
221/13=17
17/17=1
gasim ca factori primi: 1, 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17. Exact cei cu care am compus numarul nostru.
Sau, mpartind ncepnd cu cel mai mare numar prim, 17:
510510/17=30030
30030/13=2310
2310/11=210
210/7=30
30/5=6
6/3=2
2/2=1
1/1=1
Gasimdin nou 1, 2, 3, 5, 7,11,13,17. Cu toate ca rezultatul este acelasi, se recomanda sa se
nceapa cu diviziunea la cel mai mic numar prim n afara de unu.
Sa mai luam ca exemplu numarul 23595.

66

23595/3=7865
7865/5=1573
1573/11=143
143/11=13
13/13=1
Factorii primi sunt deci 3; 5; 11; 11; 13. Remarcati ca 11 este gasit de doua ori, asa ca se
trece ca 112.
Verificarea: 3*5*112 *13= 23595.
Sa mai luam un numar: 316778.
316778/2=158389
158389/7=22627
22627/11=2057
2057/11=187
187/11=17
17/17=1
Daca verificam, 2*7*113 *17*1=316778.
Cum vedeti,se pot ivi si cazuri n care un numar prim sa se repete de cteva ori, cum se
observa mai sus sau cum se ntmpla cu numarul 1280:
1280/2=640
640/5=128
128/2=64
64/2=32
32/2=16
16/2=8
8/2=4
4/2=2
2/2=1.
Factorii primi sunt deci 2 si 5, unde 2 este regasit de 8 ori!.
Proba: 28 *5=1280.
EXERCITII.
36) Descompuneti n factori primi urmatoarele numere:
36.1)
7735
36.2) 12630
36.3) 124745509
36.4) 16833317
36.5) 232639949

2.5.2) DIVIZORI MULTIPLI.

Regula divizibilitatii spune ca: un numar A este divizibil cu un numar B numai cnd A contine
toti factorii primi ai lui B, la un exponent cel putin egal cu cel al lui B.
Practic, pentru a afla numarul de divizori al unei cifre oarecare se procedeaza astfel:
sa luam numarul 810 ca exemplu
-se descompune cifra (numarul respectiv) n factori primi, ncepnd cu cel mai mic numar prim;
810/2=405
405/3=135
135/3=45
45/3=15
15/3=5

67

-se aseaza rezultatele tabelar ca mai jos:

810 2
405 3
135 3
45 3
15 3
5 5
-la dreapta primului rnd se pune 1 care se nmulteste cu primul factor prim (2). Rezultatul se
asterne alaturi.
810
405
135
45
15
5

2
3
3
3
3
5

-se continua nmultirea factorilor primi (mergnd n jos) cu primele rezultate (3*1) si (3*2);
810 2
1
2
405 3
3
6
135 3
45 3
15 3
5 5
-se continua n jos cu (3*3) si (3*6), rezultatele se trec orizontal (9;18)
-apoi cu (3*9 si 3*18),
810 2
1
2
405 3
3
6
135 3
9
18
45 3
15 3
5 5
-urmeaza 3*18 si 3*54
- ultimul factor prim, 5, se nmulteste cu toate rezultatele precedente
si se obtine astfel sirul tuturor divizorilor lui 810.
810 2
1
2
405 3
3
6
135 3
9
18
45 3 27
54
15 3 81
162
5 5 5; 10; 15; 30; 45; 90; 135; 270; 405; 810.
Proba: 810/405=2
810/270=3
810/135=6
810/90=9
810/45=18
810/30=27
810/15=54
810/10=81
810/5=162.

68

Numarul total al divizorilor unui numar se poate deduce si din formula de mai jos:
A= B * C? * Df * .....unde A este numarul cu care lucram; n cazul nostru 810=2*34 *5
N= numarul total al divizorilor sai este (+1)(? +1)(f +1), deci
N=(+1)(? +1)(f +1).
n cazul de mai sus, =1, ? =4, f =1, deci N= (1+1)(4+1)(1+1)=20.
Toate numerele care sunt patrate perfecte au un numar impar de divizori.
Toate numerele care nu sunt patrate perfecte au numar par de divizori.
Exercitii:
37) Aflati divizorii multipli ai numerelor:
37.1) 1268
37.2) 46
37.3) 36888
37.4) 666666
37.5) 895483050

2.5.3) CEL MAI MARE DIVIZOR COMUN .

Cel mai mare divizor comun (prescurtat:c.m.m.d.c, sau D) este cel mai mare dintre
numerele care mpart exact toate numerele dintr-un grup de alte numere date.
De exemplu, pentru grupul de numere 4, 6, 8 , 12, c.m.m.d.c este 2 deoarece este singurul
care mparte exact toate numerele care alcatuesc grupul.
Pe de alta parte, grupul 18, 24, 36, are ca divizori comuni pe 2, 3, si 6. C.m.m.d.c este deci 6.
Pentru gasirea c.m.m.d.c al unui grup de numere, se descompun acestea n factori primi:
18 se descompune n 32 *2.
24
3*2*4.
36
22 *32 .
Apoi se culeg factorii primi comuni la exponentii cei mai mici, care n cazul de fata sunt 2
si 3, si se face produsul lor.
Produsul celor trei de doi este 2*3=6.
Proba: 18/6=3; 24/6=4; 36/6=6.
nca un exemplu: gasiti D pentru numerele:
A=412.776
B=144.060
C=201.704.580.
Descompunem n factori primi:
A=23 *34*72*13
B=22 *3*5*74
C=24 *35*53 *73*112.
factori comuni sunt 2, 3 si 7, exponentii minimi fiind 2 .
c.m.m.d.c (D) este format din produsul 22 *3*72 =588. Proba:
412.776/588=702
144.060/588=245
201.704.580/588=343.035
.

2.5.4) CEL MAI MIC MULTIPLU COMUN.

Cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c, sau M) este cel mai mic dintre multiplii comuni ai
unui grup de numere.
Spre exemplu, c.m.m.m.c al numerelor 48, 16, 72 este 144.
Spre a determina c.m.m.m.c pentru un grup de numere, acestea se descompun n factori primi si
din acestia se culeg toti factorii primi (comuni sau nu) la exponentii cei mai mari.

69

Spre exemplu pentru aceleasi numere de mai sus:

A=412.776
B=144.060
C=201.704.580
c.m.m.m.c este=2 4 *35 *53*74 *112 *13=1.835.511.678.000.
Putina recapitulatie.
Spre a afla cel mai mare divizor comun sau cel mai mic multiplu comun, numerele n chestiune
se descompun n factori primi prin divizare sucesiva la nume rele din tabela numerelor prime,
ncepnd cu cele mai mici numere:2, 3, 5, 7, 11, 13...etc.
Pentru a determina c.m.m.d.c, se iau apoi factorii primi comuni la puterile cele mai mici.
Pentru a determina c.m.m.m.c, se iau toti factorii primi (comuni sau nu) la puterile cele mai
mari.
nmultirea tuturor factorilor primi la puterile respective da M sau respectiv D.
Exercitii de rezolvat:
38) Extrageti factorii primi din:
A) 360
B) 1280
C) 3780
D) 9600
39) Gasiti c.m.m.d.c pentru aceleasi numere.
40) Gasiti c.m.m.m.c pentru ele.

70

2.6) EXTRAGEREA RADACINII.

Am vazut cum se ridica numerele la o putere oarecare si promiteam ca vom trece n vedere
extragerea radacinilor dupa ce vom nvata mpartirea.
Acum ca stim si mpartirea, sa trecem la extragerea radacinilor din numere.
Aceasta operatie devine foarte importanta n Matematica, unde o multime de calcule implica
extragerea de radacini de diferite ordine din numere de toate felurile, asa ca nu putem sa ocolim
problema.
Sa recapitulam: ce este un numar ridicat la o putere? Este un numar nmultit cu el nsusi de
attea ori ct cere puterea.
Numarul se numeste baza puterii, iar puterea la care se ridica numarul se cheama
exponentul puterii.
Inversul operatiei de ridicare la putere este atunci extragerea radacinii, si prin asociatie am fi
tentati sa spunem ca un numar se divide cu el nsusi ca sa se obtina radacina . Aceasta ar fi o
afirmatie total gresita, pentru ca orice numar mpartit prin el nsusi rezulta n cifra unu!
Si atunci, cum se scoate radacina dintr-un numar?
Redus la minimum, procedeul consta n gasirea celui mai mic numar care ridicat la puterea
respectiva produce cel mai aproape rezultat de cifra din care vrem sa extragem radacina.
Ca exemplu, radacina numarului 65 va fi un fractie zecimala care ncepe cu op, deoarece
82 =64.
De aici ncolo, treaba se complica, si pentru obtinerea zecimalelor trebue facute o serie de
sapaturi, destul de laborioase, cum o sa vedem. In realitate,
=8,062257748!
Semnul caracteristic al extragerii de radacini este radicalul, care arata ca un V cu o bara
orizontala la partea de sus,
.
Fiind operatia inversa ridicarii la putere, extragerea radacinii la rndul sau implica o baza si un
exponent, numai ca de data aceasta exponentul se numeste ordin.
Numerele ridicate la puterea 2-a sunt ridicate la patrat, la puterea III-a la cub, pe cnd
cele la puterea IV-a sunt ridicate la puterea a patra si asa mai departe.
Reversul medaliei, extragerea radacinilor, urmeaza aceeasi rutina: extragerea radacinii patrate
se cheama radacina patrata, a celei cubice radacina cubica, celelalte fiind numite de ordinul 4,
sau 5 sau....
Diferentierea lor se face printr-un numar (ordinul) adaogat semnului, si anume ntre bratele Vului, ca mai jos:
pentru radacina patrata,

pentru radacina cubica,

pentru radacina de ordinul 4, si asa mai departe.

Prin analogie cu ridicarea la putere, radacina de ordinul doi, sau patrata nu afisaza ordinul
ntre bratele radicalului; cu alte vorbe, un radical fara ordin este considerat de ordinul doi, sau
radacina patrata.
nainte de a intra n amanuntele extragerii radacinilor, trebue sa reamintim cititorilor ca
Matematica are de aface att cu numere pozitive ct si cu cele negative.

71

La ridicarea la putere, am vazut cum un numar negativ ridicat la o putere para produce un
rezultat pozitiv.
Deasemenea am vazut cu un numar negativ ridicat la o putere impara produce un rezultat
negativ.
Din moment ce att numerele pozitive (ridicate la orice putere) ct si cele negative (ridicate la
puteri pare) pot produce un rezultat pozitiv urmeaza logic ca radacinile de ordin par din numere
pozitive pot fi de ambele semne! Si astfel am descoperit o noua axioma: radacinile de ordin par
ale numerelor pozitive pot fi att pozitive ct si negative. Sau, mai bine spus, un numar
pozitiv are ntotdeauna doua radacini, una pozitiva si una negativa.
Ca exemplu,
2 care se citeste: radical de ordinul doi din patru este plus sau minus doi!
Aceasta pentru ca att +2 2 ct si -22 rezulta tot n +4!
Pe de alta parte, radicalele de ordin impar vor produce ntotdeauna rezultate pozitive cnd
numerele de sub radic al sunt pozitive. Despre extragerea radacinilor din numere negative vom
nvata mai trziu, la Algebra.
Binenteles ca si la extragerea radacinilor se cere cunoasterea tablei de nmultiri, si chiar a
ctorva radicali mai uzuali, a caror tabela o gasiti mai jos.
TABELA CU RADACINI PATRATE SI CUBICE ALE CTORVA NUMERE.
Numar
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27

0
1
1,414
1,732
2
2,236
2,449
2,645
2,828
3
3,162
3,316
3,464
3,605
3,741
3,872
4
4,123
4,246
4,358
4,472
4,582
4,690
4,795
4,898
5
5,099
5,196

0
1
1,259
1,442
1,587
1,709
1,817
1,912
2
2,080
2,154
2,223
2,289
2,351
2,410
2,466
2,519
2,571
2,620
2,668
2,714
2,758
2,802
2,843
2,884
2,924
2,962
3

Operatia manuala de extragere a radacinii patrate se poate conduce dupa mai multe metode,
dintre care una este descrisa mai jos. Deasemenea, o descriere si mai detailata a operatiei de
extragere a radacinii se gaseste n Anexa 1.

72

Pentru a ntelege mai bine mecanismul acestei operatii, sa procedam ca ntotdeauna invers,
prin a crea un numar ridicnd alt numar la patrat, de exemplu 4322 =186624. Acum vom ncerca sa
extragem radacina patrata din acest 186624.
Asezam radicandul (numarul dat) sub semnul radical:
Prima miscare este sa despartim radicandul n grupe de cte doua cifre, ncepnd din dreapta,
cum vedeti deja sub radical.
A doua miscare este sa aflam din memorie care ar fi radacina patrata a numarului 18, prima
grupa de doua cifre a radicandului; gasim ca aceasta poate fi numai 4, deoarece 42 =16, si 16 este
mai mic dect 18; ncercnd 52 =25, ar fi prea mare.

4 Acesta este primul digit al radacinii.

Urmatorul pas este sa substragem patratul lui 4 (adica 16) din 18, cu rest 2.
4

-16
02
Pentru a putea continua extragerea radacinii, coborm lnga acest rest a dou-a grupa de cifre
a radicandului, si anume 66. Despartim si aceasta n grupe de doua ncepnd acum din stnga,
26.6.

-16
026.6
Acum dublam prima radacina (4) si obtinem 8.
Urmeaza mpartirea restulului 26 la 8, rezultatul fiind 3..... Acest 3 devine a doua radacina
partiala. Ca atare l alipim lnga 4.

-16
026.6

43

4*2=8; 26/8=3.25

Asezam ultima partiala (3) lnga dublul primei (4*2=8), si obtinem 83, pe care l nmultim cu
ultima partiala, 3. Obtinem 83*3=249.

-16
026.6

43

4*2=8; 26/8=3.25
83*3=249

Scadem acest 249 din 266 si gasim ca rest 17, lnga care coborm ultima grupa de doua cifre
din radicand. Rezultatul este 17 24.

16
026.6
-249
17 24

43

4*2=8; 26/8=3.25
83*3=249

mpartind acum 17 (prima grupa) la dublul prime lor doua radacini (43*2=86), gasim
172/86=2,...... Acest doi este noua radacina partiala si ca atare o trecem lnga 43 deja existent.

432
73

-16
026.6
-249
172. 4

4*2=8; 26/8=3.25
83*3=249; 2*43=86
172. 4/86=2...

Mai avem de efectuat dublarea primelor radacini (43*2=86) si alipirea lnga rezultat a ultimei
radacini, 2, obtinnd deci 862, apoi nmultirea acestui 862 cu ultima radacina, 2. Rezultatul este
862*2=1724.
Acest 1724 se scade din restul de 1724 cu rezultat zero.

432

- 16
4*2=8; 26/8=3.25
026.6
83*3=249 2*46=86
-249
172.4/86=2
172. 4
43*2=86
- 1724
86*2=1724
0000
Restul obtinut, zero, ne indica faptul ca radacina patrata a lui 186624 este 432, exact cu ce
am plecat la drum.
Sa mai facem niste sapaturi, sa ne mai obisnuim cu aceasta operatie ciudata.
Avem de extras radacina patrata din 122.500, adica
.
Se ncepe prin a desparti radicandul (numarul dat) n grupe de doi digiti, ncepnd din dreapta
si se obtine 12.25.00. Acesta se aseaza sub semnul radical, ca n Fig.5.1.

Fig.5.1

I)

Prima miscare este sa aflam din memorie care ar fi radacina lui 12, adica cel mai mare
numar care ridicat la patrat se cuprinde n 12. Constatam ca acest numar poate fi numai
3, deoarece 3*3=9 care e mai mic dect 12. 42 =16, este prea mare.
II) Trecem acest numar (3) la rezultat, iar patratul sau (9) l scadem din 12, obtinnd 3.
III) Lnga acest rest (3) coborm urmatoarea grupa de 2 digiti, 25, astfel ca avem acum 325,
pe care l despartim iarasi n grupe de 2 digiti, gasind 32.5.
IV) n acelasi timp, nmultim prima partiala (3) cu 2=6 si mpartim pe 32.5 la acest 6.
Obtinem 5,... care se trece la rezultate ca fiind a doua cifra a radacinii.
V) Deasemenea, acest 5 se aseaza lnga dublul primei partiale (3*2=6), si grupa rezultata
(65) se nmulteste tot cu 5, adica 65*5=325.
VI) Scaderea acestuia din ultima ramasita (325-325=0) ne spune ca ultimul rest este 0, deci
trecem zero ca ultima partiala si astfel radacina (patrata) din 122500 este 350.

74

Am pus patrata n paranteze pentru ca, de obicei daca nu se specifica ordinul radicalului,
radacina este din oficiu patratica.
n uzul practic, este de ajuns sa spunem ca extragem radacina unui numar, fiind dela sine
nteles ca este vorba de radacina patrata.
Sa mai luam un exemplu de extragere a radacinii, lund un numar si mai mare, obtinut
prin ridicarea la patrat a numarului 6331.Efectuam 63312 = 40.081.561.
Dupa obligatoria despartire n grupe de doua cifre ncepnd ntotdeauna din dreapta,
cautam n memorie radacina patrata a primei grupe, 40.

Fig.5.2

a)
b)
c)
d) cel mai mare patrat perfect care se cuprinde n 40 este 6, pentru ca 62 =36. Trecem 6
la rezultat iar patratul sau (36) l scadem din 40, rest 4.
e) lnga acesta, coborm a dou-a grupa de cifre, 08 si despartim zecile, 40. 8
f) mpartim 40 la dublul primei radacini, adica 40/6*2=3.3... Acesta este al doi-lea digit
al radacinii, 3.
g) asezam ultima radacina partiala (3) lnga dublul primei, 6*2=12 si obtinem 123, care
se nmulteste cu ultima partiala: 123*3=369.
h) 369 se scade din 408 dnd 39, lnga care coborm 15.
i) despartim 39 de 15, si mpartim 39 la dublul primei partiale (12). Rezulta
39/12=3,2..care se trece ca a trei-a radacina partiala, 3. Se poate ajunge la un
rezultat similar si prin mpartirea lui 391 prin dublul partialelor (126), 391/126=3...
j) acum dublam primele doua partiale (63*2=126), si alipim ultima radacina la acest
numar, gasind 1263. Acesta se nmulteste cu ultima radacina 3, ca sa produca 3789.
k) scadem 3789 din 3915 cu rest 126, si coborm ultima grupa, 61 alaturi.
l) mpartim 12/12 ca sa gasim ultima radacina, si rezultatul este 1, pe care l trecem la
rezultat. Similar, mpartind 1266 prin (2*633=1266), se obtine acelasi lucru.
m) dublnd ca deobicei rezultatul previos (633*2)=1266, alipim ultima radacina (obtinem
12661), nmultim cu 1 si obtinem 12661.
n) scadem 12661 din 12661 ca sa obtinem 0.
Radacina lui 40.081.561 este deci 6331.
Proba: 63312 =40.081.561
Acest ea de mai sus ar fi una din multiplele metode de extragere a radacinii patrate si trebuie
recunoscut ca este cam...laborioasa. (Vezi nota 1 din Bibliografie).
O alta metoda pe care am pescuit-o de pe Web, Metoda Kato Fukutaro (vezi 2, Bibliografie)
difera putin si pare mai putin laborioasa, drept pentru care vom lua un exemplu. Sa extragem
radacina numarului 362404.

75

Fig.5.3

a) Numarul dat se mparte n grupe de doi digiti, la fel ca mai nainte.

b) se cauta cel mai mare patrat perfect care se cuprinde n 36, si gasim 6. Acesta este primul
rezultat partial.
c) pentru ca 36-36=0, se coboara restul de digiti (2404) si se mparte la 2, obtinnd rezultatul
1202.
d) mpartim 1 (din 1202) la 6 si obtinem 0, care este al doi-lea rezultat.
e) mpartim 12 (din 1202) la 6 si obtinem 2, care este al trei-lea rezultat.
f) nmultim 6 cu 2, obtinem 12 pe care l scadem din 1202 cu rest 2.
g) calculam 22 /2=2, pe care l substragem din restul de 2 si obtinem 0.
Rezultatul final al extragerii radacinii din 362404 este 602. Facnd proba, 6022 = 362404.
Recomandam cu caldura adoptarea uneia din metode (mai exista si altele) si executarea a ct
mai multe extrageri pentru a putea spune ca stapniti extragerea radacinii patrate.
Extragerea radacinilor de ordine mai mari devine din ce n ce mai greoaie, asa ca vom examina
cteva exemple de extrage a radacinii cubice.
Conform obiceiului, luam un numar oarecare, de exemplu 12,3, l ridicam la cub,
12,33 =1860,867 si extragem radacina cubica din acesta. Daca regasim numarul initial, stim ca nu
am gresit si ca metoda este buna.

I)
II)
III)
IV)
V)
VI)

VII)

Despartim radicandul n grupe de trei, ncepnd dela virgula (pentru numere zecimale) sau
din extrema stnga pentru ntregi. n cazul de fata avem 1 860, 867.
.
Radacina cubic a a primei grupe (1) este 1. Trecem 1 ca prima partiala.
Cubul acestui 1 se substrage din prima cifra a radicandului, cu rest 0.
Calculam triplul patratului acestei prime radacini, adica 3*12 =3.
Coborm prima cifra din grupa 2, adica 8, si dividem acesta prin 3 obtinut mai sus.
Obtinem 8/3=2...; aceasta este a dou-a radacina partiala.
12
-1
13 =1; 12 *3=3
0
8/3=2
Coborm toate cifrele din stnga virgulei; cu aceasta ocazie punem virgula dupa radacina
partiala (12), pentru ca am epuizat ntregul din radicand.
12,
-1
13 =1; 12 *3=3
0
8/3=2
123 =1728

76

VIII)

1860
Calculam cubul primelor doua radacini, 123 =1728 si substragem acesta din 1860 cu rest
132.

12,
-1
13 =1; 12 *3=3
0
8/3=2
123 =1728
1860
-1728
132
IX) Coborm lnga acest rest (132) prima cifra dupa virgula, 8. Obtinem 1328 pe care l
divizam prin triplul patratului lui 12, adica 3*122 =432. 1328/432=3...

-1
0

12,3
13 =1; 12 *3=3
123 =1728
8/3=2
122*3=432

1860
-1728
1328/432=3...
X) Cifra astfel obtinuta, 3, este a trei-a radacina a radicandului.
XI) Proba: 12,33 =180,867.
Un alt exemplu de extragere a radacinii cubice:
Este vorba sa extragem radacina de ordinul 3 din 49.027.896.
Operatia este detailata n Fig.5.4 de mai jos.
Fig.5.4

Observati ncaodata cum semnul radicalului a fost mpodobit cu cifra 3 spre a indica o
radacina cubica.
Deasemenea, radicandul (fiind ntreg de data asta) a fost despartit n grupe de trei digiti
(dela dreapta spre stnga) si nu dela virgula spre stnga ca n primul exemplu.
a) se cauta cel mai mare cub care intra n 49 si se gaseste 3, pentru ca 33 =27. Acest 3
este primul digit al radacinii.
b) cubul acestuia, 27, se scade din 49 dnd un rest de 22. Lnga acesta se coboara un
digit (3) din radicand, avem acum 223.
c) se divide 223 cu 32 *3 =27 (patratul primei partiale de trei ori), adica 223/27= 8;
aceasta cifra ar putea sa fie urmatorul digit al radacinei, daca nu ar fi prea mare.
Ridicat la cub, 383 =54872, este prea mare, nu se cuprinde n 49370.

77

d) ncercam cu 7, 373 =50653; si acesta este prea mare.

e) ncercam cu 6, 363 =46656, acesta e bun, se scade din 49370 cu rest 2714. A doua
cifra a radacinii este deci 6.
f) Se face produsul 362 *3=3888 si se divide restul scaderii (49370-46656=2714) lnga
care se coboara un 5 din radicand, adica 27145/3888=6. Aceasta este urmatoarea cifra
a radacinii.
g) ridicam radacina obtinuta, 366, la cub si avem 3663 =49027896.
Acesta, scazut din radicand (49027896-49027896=0, care este restul operatiei.
Vom mai evalua un exercitiu, putin mai complicat, pentru ca nu strica sa ne familiarizam ct
mai bine cu acest procedeu. E adevarat ca n zilele noastre cnd fiecare are un calculator, pare
ciudat sa mai faci calcule pe cap, dar se pot ivi si situatii cnd devine necesar sa stii sa folosesti
calculatorul de baza, cel cu care fiecare din noi este nzestrat.
Vom lua un numar mai substantial, ca sa avem ct mai mult de lucrat, si anume
34.741.712.440.

Fig.5.5

a) se desparte radicandul n grupe de 3, dela dreapta.

b) se cauta cubul care intra n primii doi digiti, se gaseste 3, care se trece ca primul digit al
radacinii.
c) se calculeaza3*32 =27; aceste se scade din 34 cu rest 7.
d) se coboara urmatorul digit, 7, iar grupul format se mparte la 3*32 . Avem 77/27= 2.... Acest
2 este urmatorul digit al radacinii.
e) se ridica cei doi digiti ai radacinii la cub: 323 =32768.
f) acesta se scade din primii 5 digiti ai radicandului (34741-32768= 19737)
g) acest rest se mparte la 3*322 =3072. Avem 19737/3072=6. Acesta este digitul 3 al
radacinii.
h) se calculeaza 3263 =34645976 care se scade din 34741712 dnd un rest de 95736.
i) se mparte 95736/318828=0,300... Acesta nu este admisibil, asa ca lnga 95736 se
coboara urmatorul digit din radicand (4), obtinnd 957364. Atunci 957634/318828=3...este
ultimul digit al radacinii.
j) se ridica la cub radacina 32633 =34741712440
Ca proba, se scade rezultatul din radicand; daca rezultatul este zero, operatia a fost reusita si
avem o radacina ntreaga, nu zecimala
Cum pomeneam mai sus, mai sunt si alte metode prin care se pot obtine radacini de puterea 3a, precum si cele de ordin mai mare, dar noi ne oprim aici. Operatia este destul de complexa si nu

78

prea folosita, pentru ca sunt alte mijloace de obtinere a radacinilor de ordin mare. Pentru
ntelegerea principiului nsa, am fost obligati sa trecem si prin rezolvarea extragerii radacinii de
ordinul 3.
Si repetam acelasi adagio de mai nainte: numai rezolvarea a ct mai multe probleme permite
stapnirea cu maestrie a matematicii.

Exercitii de rezolvat.
41)

42)

43)

44)
45)

79

Notite personale:

80

2.7) FRACTII.
2.7.1) Fractii ordinare.
A fractura nseamna a rupe un obiect n bucati mai mici, ncel putin doua parti.
Rezultatul obtinut: fiecare bucata din cele doua frnturi egale se numeste o jumatate sau o
doime.
Fractiune este deci rezultatul unei fracturari; se poate afirma ca un obiect rupt n doua
produce doua fractiuni, unul rupt n trei, trei fractiuni, s.a.m.d. Cum am mai spus, cnd fractiunile
sunt egale, ele capata numele numarului n care au fost rupte. Doime (n doua), treime (n trei),
patrime (n patru) s.a.m.d.
Numele de fractie este atribuit functiei matematice, pe cnd fractiune este numele unei
bucati din ntregul fracturat.
Cred ca fractiile au fost inventate de Pacala, n clipa n care a fost nevoit sa mparta trei paie la
doi magari. Pacala se gndea ca ar putea sa hraneasca bietii asini n doua feluri: 1) sa dea cte un
pai ntreg la fiecare, si apoi cte o jumatate din paiul ramas, sau 2) sa rupa cele trei paie n
jumatati si deci sa dea cte trei jumatati la fiecare urechiat. Deci dilema era: este = , adica este
un pai si jumatate egal cu trei jumatati?
Pentru ca Pacala nu nvatase despre fractii (de fapt nici noi), pna sa se decida el care metoda
ar fi mai buna, magarii au murit de foame .
Tot Pacala a rezolvat si problema hranirii a trei magari cu numai doua fire de pai: a rupt fiecare
fir n trei parti si astfel fiecarui urechiat i-a revenit cte doua treimi de pai, frateste.
Deci, o fractiune reprezinta de fapt o parte dintr-un ntreg. Trei fractiuni vor fi trei bucati rupte
dintr-un obiect. Dar atunci, ce este o fractie?
O fractie, este reprezentarea matematica a raportului dintre ntreg si numarul de
bucati n care a fost fracturat. Spre exemplu, o doime, este fractia care reprezinta o jumatate
din obiect. Practic vorbind, cnd un obiect este rupt n 2, se obtin doua doimi. Fractia 1/2
reprezinta numai una din cele doua si se numeste o fractie ordinara, adica obisnuita. Si determina
precis relatia dintre obiect (1) si fractiunile sale (2).
Daca apoi adunam laolalta cele doua jumatati, 1/2+1/2=2/2, obtinem din nou un ntreg,
pentru ca doua doimi fac un ntreg, 2/2=1!
Daca cineva are de mpartit o turta de malai la 4 persoane din familie, o taie (sau rupe) nti n
doua, (vezi Fig.6.A) si apoi fiecare jumatate din nou n doua, ca n Fig.6.B.

Fig.6.A.

Fig.6.B.

Se obtin astfel portii de cte o patrime din turta initiala, deajuns ca fiecare membru al clanului
sa fie fericit.
Numarul care premerge fractia, si care de fapt numara cte parti din ntreg sunt prezente n
fractie, se numeste numarator. Numarul care urmeaza dupa linia de fractie se cheama
numitor pentru ca numeste n cte parti s-a rupt unitatea.
Cnd vedem fractia
care este identica cu

2/3, trebue sa gndim astfel: avem de aface cu doua din cele trei

treimi n care s-a rupt ntregul. Adica, din cele trei treimi n care s-a mpartit ntregul, n fractia

81

noastra sunt prezente numai doua treimi. Doi, numarul deasupra fractiei ne spune cte, ct de
multe, iar numarul de sub linia de fractie, (3) n cte parti s-a divizat ntregul.
Repetam: o fractie ordinara reprezinta de fapt o operatie de mpartire a unui ntreg n bucatele
mai mici.
Sa mai luam un exemplu de fractionare a unui ntreg n parti mai mici. n Fig.6.c avem o tija
din lemn de o lungime oarecare.

Fig.6.c
O tija de lemn reprezentnd un ntreg.

Daca taiem aceasta tija n doua bucati egale, obtinem fractia 1/2 (doua doimi sau doua
jumatati) cum vedeti n urmatoarea ilustratie, Fig.6.d.

Fig.6.d
Doua jumatati ale ntregului. Fiecare din ele reprezinta 1/2
iar adunate laolalta, 1/2+1/2= 1, ntregul se regaseste.

Daca mpartim acum tija n trei parti egale, obtinem 1/3+1/3+1/3=3/3 adica trei treimi.
Fiecare treime este exact a trei-a parte din ntreg. Vedeti Fig.6.e.

Fig.6.e.

Cum se vede pe ilustratie, rigla noastra a fost taiata n trei parti egale care au capatat numele
de treimi.

82

Putem face un pas mai departe si sa cioprtim rigla n patru? Sigur ca da, putem sa o tocam
ct de marunt avem nevoe, fara sa calcam nici o regla.
Noi nu vom merge chiar asa de departe, o vom mai taia numai n patru, ca sa obtinem patru
patrimi sau patru sferturi. Vom avea 1/4+1/4+1/4+1/4=4/4. Si cum stim dela mpartire, 4/4=1.

Fig.6.f.
Cele patru patrimi ale unui ntreg.

Definitia oficiala a fractiei ar fi: o expresie formata din doua numere, un numarator si un numitor.
Numaratorul se aseaza deasupra numitorului si indica n cte parti egale se mparte ntregul.
Sub numarator se asterne o linie orizontala (-) sau o linie nclinata spre dreapta (/) iar sub
aceasta linie se aseaza numitorul.
Spre exemplu, expresia 3/4, unde 3 este numaratorul si 4 este numitorul indica trei patrimi.
Trei nnumara, patru arata n cte bucatele s-a fracturat ntregul.
Aceeasi expresie se mai poate ntlni si sub forma .
Revenind la numarator si numitor, n fractia 5/8 deci sunt 5 optimi;
7/32 indica sapte treizecidoimi.
Deci, ncaoata, o fractie este o expresie de forma numarator/numitor.
n majoritatea cazurilor, fractiile sunt subunitare, adica valoarea numaratorului este mai mica
dect a numitorului, exemplu: 5/7.
Sunt si cazuri nsa cnd numaratorul este mai mare dect numitorul (12/4) si atunci fractia se
numeste supraunitara.
n cazul cnd att numaratorul ct si numitorul sunt egale, fractia este unitara. La
mpartire am vazut ca un numar mpartit prin el nsusi devine unu, deci 4/4=1, 5/5=1, 12/12=1,
s.a.m.d.
De aici desprindem regula de baza a fractiilor: o fractie unitara este aceea la care att
numaratorul ct si numitorul sunt egali.
Exista si fractii compuse, adica formate dintr-un ntreg si o fractie, cum ar fi 3 , unde avem de
aface cu 3 ntregi si 7/11 din al patru-lea ntreg. Cu toate ca ntre 3 si 7/11 nu exista semnul +,
relatia dintre ntreg si fractie este o adunare, este vorba de trei ntregi + 7/11.
Vom vedea cum se lucreaza cu astfel de fractii putin mai departe la Operatii cu fractii.
Diferenta dintre supraunitar si subunitar este clara: tot ce este mai mic dect 1 este subunitar.
Sa stam jos si sa ne vedem ce stiu sa faca de fapt fractiile.
Un ntreg mpartit la unu nu se schimba, pentru ca ajunge tot ntreg, numai ca schimba
stapnul. Cnd mparti un mar la un copil, marul ramne ntreg dar ajunge n mna unui copil.
La fel, daca mparti doua mere la doi copii; merele nu se schimba, ramn tot ntregi, doar ca
cei doi copii au acum cte un mar fiecare.

83

Cnd nsa mparti un mar la doi copii, treaba se schimba total: fiecare copil primeste doar cte
o jumatate de mar!
Un ntreg mpartit la doi este rupt n doua; se obtin astfel 2 jumatati sau doua doimi.
1=1/2+1/2.
Un ntreg mpartit la trei trebuie rupt n trei bucati si se obtin astfel 3 treimi. 1=1/3+1/3+1/3.
Daca mpartim un ntreg la 4, obtinem 4 patrimi sau patru sferturi. 1=1/4+1/4+1/4+1/4.
Mai bine sa construim o tabela:
1/1=1.......................un ntreg
Nota: In anexa 7 gasiti o ilustrare intuitiva
1/2=0,5....................o jumatate (o doime)
a diviziunii numeralului unu prin toate
1/3=0,333.................o treime
celelalte numerale simple (0-10).
1/4=0,25...................un sfert (o patrime)
1/5=0,20...................o cincime
1/6=0,166.................o sesime
1/7=0,142.................o septime
1/8=0,125.................o optime
1/9=0,111.................o noime
1/10=0,1...................o zecime
1/11=0,090................o unsprezecime
1/12=0,083................o doisprezecime
1/13=0,076................o treisprezecime
1/14=0,071................o paisprezecime
.
.
.
1/20=0,05..................a douazecea parte.
.
.
.
.
1/1,000,000=0,000001, o milionime.
Vedem ca, odata cu cresterea numitorului, valoarea fractiei devine din ce n ce mai mica, astfel
ca la un moment dat, cnd numitorul ajunge infinit, fractia devine zero.
1/8 = 0
Traducerea: Orice numar mpartit la infinit devine zero. Se rupe n bucati asa de mici si de
multe, ca nu mai ramne nimic din el!
Sa vedem care sunt propietatile fractiilor.
1) daca se mparte numai numaratorul unei fractii cu un numar, fractia devine mai mica;
daca avem sa mpartim numaratorul fractiei 3/4 la 2 :
- mpartim numaratorul 3 la 4 si apoi la doi si avem

. Putem la fel de bine cobor pe patru lnga doi, ceea ce echivaleaza cu

Evident, 3/8 este de doua ori mai mic dect 3/4. Trei optimi fac un sfert si o optime, pe cnd 3
patrimi sunt trei sferturi, adica o jumatate plus un sfert!
2) Daca se nmulteste numai numaratorul unei fractii cu un numar, fractia devine mai mare
de acel numar de ori.
Exemplu: avem fractia 3/4 si nmultim numai numaratorul cu 2.
; este evident ca 3/2 este mai mare dect 3/4. 3/2 este supraunitar, pe cnd
3/4 este subunitar. Si trei jumatati sunt oricum mai mari dect trei sferturi!
Concluzia: cresterea numaratorului duce la cresterea valorii fractiei; micsorarea lui duce la
micsorarea valorii fractiei.

84

3) daca se nmulteste sau mparte numai numitorul cu un numar, fractia devine respectiv mai
mica sau mai mare de acel numar de ori.
Exemplu: 3/4;
-nmultim numitorul 4 cu 2, gasim

= ; fractia devine mai mica, avem optimi .

; fractia devine mai mare, avem jumatati.

-mpartim acelasi numitor cu 2, gasim

E limpede ca 3/2 este mai mare ca 3/8.

Concluzia: cresterea numitorului duce la miscsorarea fractiei, pe cnd micsorarea lui duce la
cresterea ei.
4) Valoarea unei fractii ramne neschimbata cnd ambii termeni se muliplica sau divid cu
acelasi numar diferit de zero.
Exemplu, fractia 3/4 la care nmultim ambii termeni cu 5 devine (3*5)/(4*5)= 15/20 care
se poate reduce din nou la 3/4 daca mpartim ambii termeni cu 5.
Valoarea unei fractii creste odata cu cresterea numaratorului si scade odata cu cresterea
numitorului.
2.7.2) FRACTII ZECIMALE.
Fractiile zecimale sunt de fapt fractii ordinare care sunt rezolvate prin mpartirea numaratorului
la numitor.
Se spune ca fractia se evalueaza (sau se rezolva) prin efectuarea diviziunii numaratorului
la numitor.
Ca exemplu, rezolvarea fractiei 3/4 duce la rezultatul 0,75; fractia 5/7=0,714 iar 12/4=3.
Cnd se efectueaza mpartirea numaratorului prin numitor, si rezultatul nu este un numar
ntreg, fractia devine fractie zecimala.
Spre exemplu, fractia 1329/88 prin mpartire devine 15 , adica 15 ntregi si 9/88. Pentru ca
rezultatul nu este un numar ntreg, o transformam n fractie zecimala care devine
15,0122727272....
Orict de mult am continua mpartirea, grupul de cifre 27 se va repeta pna la infinit.
Acest tip de fractie se cheama zecimala periodica, iar numarul de cifre care se repeta (27
2), se cheama perioada fractiei.
Alte tipuri de fractii periodice sunt cele cu perioada unu, ca:
1/3= 0,33333
1/6= 0,16666.
Fractiile zecimale periodice se pot transforma n fractii ordinare prin urmatoarea metoda:
Exemplu: 0,185185185...=

; adica, numaratorul este egal cu perioada,(185) numitorul fiind

egal cu atti 9 cte cifre are perioada (999).

n cazul de mai sus, perioada este 185, sunt trei cifre, deci numitorul este 999.
Alt exemplu: 24,573573...=
n cazul acesta, se scade numarul ntreg din suma (perioada+numarul ntreg) si se mparte
totul la attia noua cte numere are perioada.
Exemplul Nr.3: 5,8131313=
=
Regula aici este putin schimbata pentru ca avem o fractie periodica mixta, continnd o cifra
care nu se repeta (8). Pentru aceasta, numitorul este compus din attia noua cte cifre repetate, la
care se adaoga un zero pentru cifra nerepetata. De aici vine 990 la numitor.
Atentie: daca cifra care se repeta este 9, rationamentul de mai sus nu este valabil!

85

2.7.3) OPERATII CU FRACTII .

A) Simplificarea fractiilor.
Ori de cte ori este posibil, o fractie trebuie simplificata. Nu numai att, dar este bine sa va
obisnuiti ca atunci cnd va cad ochii pe o fractie sa va puneti imediat ntrebarea: se poate
simplifica?
Simplificarea unei fractii se poate face prin divizarea ambilor termeni prin acelasi numar, ca n
exemplul de mai jos: 24/42 se poate simplifica n 12/21 prin divizarea ambilor termeni prin 2.

Fig.6.1
Mai departe, 12/21 nca poate fi simplificat prin divizarea cu 3, cnd se obtine 4/7; aceasta se
poate obtine nsa si direct prin divizarea cu 6 a ambilor termeni ai fractiei initiale.
Cnd nu se mai poate gasi un divizor comun, sau numitorul devine un numar prim, fractia nu
mai poate fi simplificata mai departe. n cazul de mai sus, 4/7 nu mai poate fi simplificat.
Numitorul (7) este un numar prim si ca atare nu mai pot fi gasiti divizori comuni cu numaratorul.
B) Transformarea ntregilor n fractii.
Un numar ntreg se poate transforma ntr-o fractie prin nmultirea numaratorului cu numitorul
dorit si mpartirea produsului la acelasi numar.
Ca exemplu, sa transformam un ntreg n

7 n patrimi.

7*4/4= 28/4, care se simplifica n 14/2 si care efectuat, produce 7.

Acum, sa-l transformam n cincimi:7*5/5=35/5.
Alt exemplu: transformati 5 n optimi.
5*8/8=40/8=20/4=10/2=5
C) Scoaterea ntregilor din fractii.
O fractie supraunitara poate fi descompusa ntr-un ntreg si o fractie, prin aceasta extragnduse ntregul din fractie.
27/5 este fractia propusa.
Procedura este urmatoarea:
-se divide numaratorul prin numitor, 27/5=5,....
-daca mpartirea nu este exacta, se substrage produsul ctului cu numitorul (5*5=25) din
numarator: 27-25=2 si se afla astfel restul, adica 2/5. Rezultatul final este 5 ntregi si 2/5, adica
.
Alt exemplu: 64/12.
64/12=5....
5*12=60
64-60=4
Rezultatul:5 4/12 ori 5 1/3=5,33333.
Regula deci este: divizati ntregul prin numitor ca sa obtineti cantitatea de ntregi,
dupa care substrageti produsul (ct*numitor) din ntreg ca sa obtineti restul.
D) Aducerea fractiilor la acelasi numitor.
Pentru a aduce mai multe fractii la acelasi numitor, se procedeaza ca mai jos:
Metoda I)
fractiile de adus la un numitor comun: 3/6; 5/8; 5/12; 3/4.
a) se cauta cel mai mic multiplu comun al numitorilor; se gaseste 24.

86

cmmmc se obtine prin urmatorul procedeu:

se descompun numitorii n factori primi:
6=3*2
8=4*2 sau 23
12=3*22
4=22
Din acestia, se iau factorii primi comuni si necomuni cu exponentii cei mai mari: 23 si 3,
care se nmultesc, 23*3=24.
b) se nmultesc toate fractiile (att numitorul ct si numaratorul) cu cifra necesara ca numitorul
sa devina 24; pentru a afla aceasta cifra, se divide 24 prin fiecare numitor:
24/6=4
24/8=3
24/12=2
24/4=6
c) se efectueaza nmultirea fractiilor cu cifrele gasite:

si obtinem: 12/24; 15/24; 10/24; 18/24, numitorul comun fiind 24. Nu uitati sa le simplificati!
Metoda II)
fractii de adus la acelasi numitor:
1/2; 2/3; 3/4; 4/5.

Fig.6.1.a

a) se nmulteste fiecare numarator cu toti numitorii, cu exceptia celui peste care este asezat:
1*3*4*5=60; (2 din 1/2 este omis)
2*2*4*5=80; (3 din 2/3 este omis)
3*2*3*5=90; (4 din 3/4 este omis)
4*2*3*4=96; (5 din 4/5 este omis)
b) se nmultesc toti numitorii ntre ei:
2*3*4*5=120; acesta este numitorul comun.

87

c) se formeaza fractiile:
60/120; 80/120; 90/120; 96/120, care au acelasi numitor.
Exercitiu.
Se dau fractiile: 3/8; 5/6; 7/12; 5/9.
1) se cauta c.m.m.m.c pentru toti numitorii astfel:
8=23
6=3*2
12=22 *3
9=32
2) c.m.m.c=2 3 *32 =72.
Proba: 72/8=9; 72/6=12; 72/12=6; 72/9=8.
3) Aducem fractiile la acelasi numitor:
Fig.6.2
n Fig.6.2, se indica ntr-o paranteza deschisa, (, cantitatea cu care trebuie nmultita fiecare
fractie pentru a obtine acelasi (comun) numitor.
E) Adunarea fractiilor.
Atragem atentia cititorilor ca adunarea fractiilor este un capitol foarte important din
Matema tica; aceasta parte trebuie luata foarte n serios, pentru ca nestapnirea acestei mici parti
poate duce la catastrofe ulterioare.
Fractiile au de obicei diferiti numaratori si diferiti numitori. Faptul ca numaratorii sunt diferiti
nu are efecte de nici un fel asupra adunarii (sau scaderii) fractiilor, dar faptul ca numitorii sunt
diferiti face ca adunarea sau scaderera fractiilor sa devina imposibila. E ca si cum cineva ar ncerca
sa adune mere cu verze. Rezultatul ar fi o gramada de mereverze!
Rezolvarea acestei dileme este aducerea fractiilor la acelasi numitor; aceasta permite sa se
adune marimi de acelasi fel.
Cu toate ca de-abia am nvatat aducerea fractiilor la acelasi numitor, o sa repetam aceasta
procedura pentru ca este mortal de importanta de aici ncolo, pna obtineti o diploma
universitara si chiar dupa aceea.
Sa luam un exemplu, sa adunam fractiile 1/2+2/3+3/4.
Ar fi deci de adunat doimi cu treimi si cu patrimi, ceea ce este imposibil. Cum s-ar numi
totalul?
Daca nsa toate ar fi doimi sau treimi sau patrimi, (sau chiar saisprezecimi) nu am avea nici o
problema. Sau macar un produs al lor, sau un numar care sa fie divizibil cu toti numitorii. Daca
putem gasi un numitor comun, adunarea devine posibila.
Un prim numitor comun ar putea sa fie 2*3*4=24, adica toti numitorii nmultiti ntre ei. Este
nsa cam mare.
Ca alternativa, putem sa descompunem numitorii n factori primi:
2 este prim;
3 este prim ;
4 se poate descompune, 4=22
si sa aflam c.m. m. m.c al lor, lund toti factorii la exponentii cei mai mari, adica 22 si 3 nmultiti
ntre ei: 4*3=12. Doisprezece e mai bun dect 24, asa ca luam 12 ca numitor comun.
Dealtfel, daca ne gndim bine, 24/2=12, care este produsul dintre 3*4 sau 2*3*2.
Acum ca avem numitorul comun, sa vedem de cte ori fiecare din numitorii exercitiului se
cuprinde n acesta.
12/2=6
12/3=4
12/4=3.

88

Ca sa facem toti numitorii egali, logica dicteaza sa-i nmultim cu rezultatul mpartirilor de mai
sus.
Pentru a nu schimba valoarea fractiei nsa, este necesar sa nmultim att numitorul ct si
numaratorul cu aceeasi cantitate, deci n final avem:
(1/2)*6= 6/12
(2/3)*4=8/12
(3/4)*3=9/12.
Acum, n sfrsit, putem efectua adunarea:
Ca sa ne convingem ca acesta este rezultatul, transformam fractiile din ordinare n zecimale:
1/2=0,5
2/3=0,6666
3/4=0,75.
adunate, acestea dau 0,5+0,666+0,75=1,9166.
Transformnd acum pe 23/12=1,9166, gasim ca rezultatele sunt egale, deci operatia a fost
reusita.
Sa mai luam un exemplu: adunati fractiile de mai jos:
3/8 + 3/5 + 6/7 + 8/9 + 5/6.
ncerc am metoda c.m.m.d.c si pentru asta descompunem numitorii n factori primi:
8=23 sau 2*4
5=5; este prim
7=7; este prim
9=32
6=3*2
Luam toti factorii primi la exponentii cei mai mari, nmultiti ntre ei: 23 *5*7*32*3=7560
mpartim 7560 pe rnd la toti numitorii:
7560/8=945
7560/5=1512
7560/7=1080
7560/9=840
7560/6=1260.
Aducem fractiile la acelasi numitor nmultind cu cturile obtinute:
(3/8)*945= 2835/7560
(3/5)*1512=4536/7560
(6/7)*1080=6480/7560
(8/9)*840=6720/7560
(5/6)*1260=6300/7560
Adunarea 2835+4536+6480+6720+6300= 26871
Rezultatul este 26871/7560. Aceasta se simplifica prin 3, (26871/7560)/3= 8957/2520= 3,554.
Proba urmeaza sa o faceti singuri!
Recapitulare: adunarea fractiilor se poate face numai cu fractii care au un numitor comun si
anume prin adunarea ntregilor ntre ei si a numaratorilor ntre ei. Numitorul adunarii este
obligatoriu numitorul comun.
Ca la orice operatie cu fractiile, dupa efectuarea adunarii fractia se reduce ct mai mult posibil.
EXERCITII.
De adunat:
46)

47)

48)

=
89

49)

50)

Raspunsurile le gasiti la sfrsitul cartii.

F) SCADEREA FRACTIILOR.
Ca si la numerele naturale, si la fractii, scaderea este operatia inversa a adunarii.
Deci, ca si la adunarea fractiilor, la scadere trebuie mai nainte de orice sa aducem fractiile la
acelasi numitor, pentru acelasi motiv ca nu se pot sc ade 3 portocale dintr-o gramada de cartofi.
Pentru ca aducerea la un numitor comun trebuie sa ne fie foarte cunoscuta, sa luam un
exemplu de scadere a doua fractii:
?
Numitorul comun este 24, asa ca avem

. Nici o filozofie!

Sa luam un exemplu mai nfiripat,

.
Ce se ntmpla daca exercitiul ar fi:

Cum scadem 27/63 din 7/63?

Norocul nostru este ca fractia este supraunitara, si putem recurge la siretlicuri. Ca sa rezolvam
aceasta problema, avem doua solutii: transformam ntregii n fractii, ca de exemplu

sau luam un ntreg din 8, 8-1=7, l transformam n 63/63 si l adunam cu 7/63:

; acum

putem efectua scaderea 7

Regula: scaderea fractiilor se efectueaza numai ntre fractii cu acelasi numitor prin scaderea
ntregilor si a numaratorilor ntre ei, numitorul rezultatului fiind numitorul comun.
EXERCITII.
51)

52)

53)

54)

55)

Raspunsurile le gasiti la sfrsitul cartii.

G) NMULTIREA FRACTIILOR.
Aceasta este o operatie la care adusul la acelasi numitor nu este necesar, spre bucuria elevilor
din toata lumea!

90

Pentru a nmulti o fractie cu un numar ntreg, se nmulteste numaratorul cu acel numar

sau se mparte numitorul la acel numar.
Exemplu,
am nmultit numaratorul cu 4.
n acelasi timp,
=3* =6; am mpartit numitorul cu 4.
Care este misterul? Cu ct numitorul este mai mic, cu att valoarea fractiei creste. n acelasi
timp, cu ct numaratorul este mai mare, cu att valoarea fractiei creste. Si atunci, n mod logic,
daca numaratorul creste de patru ori sau numitorul scade de patru ori, valoarea fractiei creste de
patru ori.
Aplicarea la cazul nostru este deci ca putem ori sa nmultim numaratorul ori sa mpartim
numitorul cu aceeasi cantitate, rezultatul fiind egal.
Alt exemplu:
dar putem sa procedam si astfel:
Pentru a nmulti doua fractii ntre ele, se nmultesc att numaratorii ct si numitorii ntre
ei. Exemplu:
; aceasta se poate foarte bine scrie sub forma:
, unde
si ramne de
efectuat doar
Adica, daca ne uitam bine la fractia data, constatam ca am putea foarte bine sa reducem cei
doi 3 (fiind un numarator si un numitor, se anuleaza reciproc) si captam acelasi rezultat fara a mai
efectua nmultirea. Operatia se cheama reducerea fractiilor, si o sa aveti destul de mult de furca
cu dnsa, n special la Algebra.
Sa mai facem ceva exercitii:

*2= 4
2 *5=10 =12
* =2

Fig.6.3

n Fig.6.3 A aveti un exemplu de reducere a fractiilor nainte de a efectua operatia de

nmultire, iar n Fig.6.3 B un exemplu de cum nu trebuie sa procedati. Rezultatul este absolut
acelasi, dar munca este dubla. Nu uitati sa reduceti fractiile ori de cte ori puteti!
Ce se petrece nsa cnd avem de nmultit o fractie cu un numar ntreg? Ca de exemplu
?
Ca sa fim siguri ca nu gresim, transformam ntregul ntr-o fractie, si obtinem:
Este acelasi lucru nsa daca nmultim direct numaratorul cu numarul dat:

91

= .

EXERCITII NEREZOLVATE.
56)
57)

5* =

58)
59)
60)

=
=

Si rezolvarile acestora sunt tot la sfrsit.

H) MPARTIREA FRACTIILOR.
Ca de obicei, este inversul operatiei precedente, nmultirea.
Ca si la nmultire, nu trebuie sa ne preocupam de numitori comuni, operatia se face cu fractiile asa
cum sunt.
A) Pentru a mparti o fractie la un numar ntreg:- se mparte numaratorul cu numarul
respectiv; sau
-se nmulteste numitorul cu acel numar.
Care ar fi logica?
-Cu ct numaratorul este mai mic, cu att valoarea fractiei se micsoreaza, sau
-cu ct numitorul este mai mare, se ntmpla acelasi lucru.
Deci daca vrem sa micsoram valoarea unei fractii, micsoram numaratorul sau marim
numitorul.
Exemple:
am nmultit numitorul cu 2;
sau

unde am mpartit numaratorul cu 2.

B) Pentru a mparti doua fractii ntre ele se nmulteste prima cu a doua rasturnata, ca mai
jos:

Aceasta se mai poate scrie si:

Fig.7.1

92

adica adernd la regulile nvatate putin mai sus n legatura cu nmultirea fractiilor rasturnate,
obtinem acelasi lucru.
Cnd mpartirea se sfrseste cu un rest ca mai sus, raportul dintre numarator si numitor (3/21
de ex.) se numeste ct exact.
Valoarea raportului 3/21=0,14857142 se numeste ct aproximativ.
Un alt exemplu: de mpartit fractiile 3 : 2 .
Pentru a efectua operatia mai usor, introducem ntregii n fractii:

apoi, asa cum am nvatat, nmultim fractiile prima cu a dou-a rasturnata:

Introducerea ntregilor ntr-o fractie se face prin aducerea la acelasi numitor a ntregului, spre
exemplu n fractia
, se nmulteste ntregul (5) cu numitorul (32) , fractia devenind
. Spre verificare, sa extragem acum ntregul din fractie:
177/32=5....
5*32=160
177-160=17, deci capatam din nou 5 , asa cum era de asteptat.
EXERCITII.

:
=

EXERCITII NEREZOLVATE.
61)

62)

63)
64)
65)

:
:

Raspunsurile, ca de obicei, la sfrsitul cartii.

93

2.8) RAPOARTE, PROPORTII, NUMERE COMPLEXE, ALIAJE...

2.8.1) RAPOARTE SI PROPORTII.
Raport este numele dat unei fractii care indica dependenta unei marimi fata de o unitate. Spre
exemplu, cnd vrem sa indicam cantitatea de sare necesara pentru a pune muraturi, spunem o
lingura de sare la doi litri de apa. Se poate deci afirma ca este raportul dintre apa si sare, pe
cnd

reprezinta raportul dintre sare si apa.

Prin extensie, putem ajunge la rapoarte de felul 3/4 sau 8/9, care toate sunt de fapt fractii de
toate zilele.
Si nca mai departe, numerele care populeaza raportul pot fi ntregi, fractionare sau irationale.
Proportii.
Egalitatea a doua rapoarte ai caror componenti cresc (sau scad) n mod egal creeaza o
proportie, adica

Aceasta fractie este o proportie, indicnd ca raportul 12/16 este de patru ori mai mare dect
3/4. Att numaratorul ct si numitorul au crescut n mod egal.
Marimi proportionale sunt perechi de numere al caror raport ramne constant n timp ce ele
variaza. Exemplu 1/2 si 2/4 sunt proportionale.
Marimi invers proportionale sunt perechi de numere al caror produs ramne constant n timp
ce ele variaza. Exemplu 24=6*4=12*2, sau 12=3*4=2*6.
Proprietati ale proportiilor.
Fie proportia

= .

ntre cei patru membrii ai proportiei, A, B, C, si D avem urmatoarele relatii principale:

1) A*D=B*C, aceasta este relatia principala, din care toate celelalte se pot deduce.
2)
3)
4)
5)
6)

;
;

;
.

Toate combinatiile si permutarile de mai sus nu au nici un efect asupra proportiei

valoare ramne neschimbata.

94

= , a carei

2.8.2) REGULA DE TREI.

2.8.2.1) Regula de trei simpla.
Problema: Daca cineva economiseste 50 lei n 180 de zile, cti lei va economisi n 360 de zile?
Evident este vorba de o proportie n care nu cunoastem unul din termeni:
.
Din cele ce am nvatat mai sus la proportii, stim ca A*D=C*B, n cazul nostru
50*360=180* .
De aici este simplu sa izolam necunoscuta:

Era de altfel evident ca suma de bani

va fi dubla daca timpul este dublu. Suma de bani este proportionala cu timpul.
Regula de rezolvare a unei probleme de trei simpla este utilizarea proprietatilor
proportiilor, avnd grija ca termenii cunoscuti sa fie asezati n aceeasi parte a proportiei. De
exemplu, daca avem de aflat care este cantitatea de malai necesara pentru 150 de mamaligi
daca se cunoaste cantitatea pentru 3 mamaligi, problema se rezolva astfel:
-daca pentru 3 mamaligi se consuma 2 kg. de malai,
-pentru 150
se vor consuma x kg.
3..........2
150........x, de unde x=( 150*2)/3=100 kg.
Ca sa verificam corectitudinea, facem egalitatea produselor 100*3=150*2=300.
2.8.2.2) Regula de trei compusa.
n cazul cnd numarul de elemente ale problemei sunt mai multe dect trei, avem de
aface cu regula de trei compusa. Spre exemplu: 11 culegatori, lucrnd 5 ore pe zi timp de 7 zile
au cules 4820kg. Cte kilograme vor culege 15 culegatori n 4 zile lucrnd 4 ore pe zi?
11 culegatori...5 ore ......7 zile...........4820kg.
15
4
4
x.
Spre a rezolva aceasta problema, se procedeaza ca mai jos:
4820* * * =3004,675 kg.
Dupa cum vedeti, cantitatea cunoscuta se mparte la elementele care au creat-o: 4820/11*5*7
si se nmulteste cu elementele noi ale problemei, 15* 4* 4.
O alta metoda de rezolvare a aceleasi probleme ar fi metoda reducerii la unitate. Cere
putin mai multa materie cenusie si e mai greoaie, dar mai sigura.
11 culegatori.........5 ore/zi........7 zile.......4820 kg.
1 culegator..........5.................7............4820/11=438,18 kg.
1
1
7
4820/11*5=87,63
1
1
1
4820/11*5*7=12,52
15 culegatori
1 ora/zi
1 zi
12,52*15=187,8
15
4
1
187,8*4=751,2
15
4
4
751,2*4=3004,8 kg.
Deci, cantitatea cunoscuta se mparte la toti factorii care contribuie la obtinerea ei si se
nmulteste cu toti factorii noi ai problemei. Exact ca si n prima metoda.
2.8.3) mpartirea n parti proportionale.
Sa presupunem ca sunt trei mostenitori ai unei averi de 2.300.000. Testamentul cere ca
aceasta avere sa fie mpartita celor trei mostenitori proportional cu vrsta fiecaruia, respectiv
50, 48 si 37 de ani.
Nu este o problema usor de rezolvat, dar nici nerezolvabila. Intra n actiune mpartirea n
parti direct proportionale.
-Numarul de mpartit se noteaza cu N.
-Valorile (factorii proportiilor) la care trebuie facuta mpartirea se noteaza a, b, c.
Partea fiecaruia se noteaza cu x, y, z. Atunci suma partilor va fi ntregul, x+y+z=N

95

Formula proportiei devine:

n acelasi timp avem
De unde,
=
817.777,77

Spre a verifica, facem suma celor trei parti,

851.851,85+817.777,77+630.370,37=2.299.999,99 diferenta de o sutime este tolerabila si este
rezultatul fractiilor zecimale periodice peste care am dat.
n cazul de mai sus, a fost favorizat cel mai n vrsta dintre mostenitori, pentru ca a fost vorba
de o mpartire direct proportionala cu vrsta.
Ce se ntmpla n cazul unei mpartiri invers proportionale?
Formula se modifica astfel nct n loc sa se nmulteasca N cu factorul respectiv, acesta se
nmulteste cu factorii opusi si se mparte la suma produselor factorilor:

daca o aplicam la aceleasi numere de mai sus, avem:

n acest caz este favorizat cel mai tnar mostenitor.

Facnd suma, gasim: 677.862,5954+706.106,8702+916.030,5334=2.299.999,999. Eroarea
este 2.300.000 - 2.299.999,999=0,001.

EXERCITII DE REZOLVAT.
66)
67)
68)
69)
70)

mpartiti direct proportional suma de 120.000 la 3 persoane dupa anii de serviciu: 6, 4, 2.

mpartiti aceeasi suma la aceleasi persoane, invers proportional.
Sa se divida direct proportional cantitatea de 3450 kg., factorii fiind 10, 5 si 2.
Sa se divida indirect proportional aceeasi cantitate cu aceeasi factori.
Aranjati invers proportional 126880 dupa urmatoarele criterii: 8, 6, 4.

96

2.8.4) PROCENTE.
Cuvntul procent care vine din Latina, nseamna la suta si se ntrebuinteaza pentru a
determina ct la suta dintr-o cantitate este n discutie.
Simbolul atribuit procentajului este %.
Logica este destul de simpla si se bazeaza pe regula de trei; de exemplu: daca un ntreg
reprezinta 100%, ct reprezinta jumatatea lui?
1................100%
.................?
Observati cum membrii de acelasi fel sunt asezati unii sub altii.
Rezolvarea este: (100*1/2)/1=100/2=50%.
Regula: Se nmultesc cele doua numere opuse (pereche) (1/2 si 100) si rezultatul se mparte la
numarul singula r (1).
Sa mai ncercam ceva simplu: daca cercul ntreg are 360, ct la suta sunt 270?
100%..............360
sau 100%.............360 sau 360........100
?.....................270
x..................270
270.........?
urmeaza

=75%. Si ntradevar, 270 sunt 3 sferturi din cerc (3*90), deci 75%.

Cum se calculeaza procentajul dintr-un numar dat? De exemplu, ct este 56% din 1245?
Formula este
unde a este porcentajul, N fiind numarul dat.
Deci

. Ca sa ne convingem, hai sa luam 50% din acelasi numar(1245), sa

vedem daca este jumatatea lui.

si 622,5*2=1245.
Rezultatul este corect, deci formula este corecta.
Sa cercetam acum relatia inversa, care este numarul cnd se cunoaste un procentaj din el.
Spre exemplu, 23 este 50% din ct?
O luam din nou babeste, cu regula de trei:
23...............50%
?................100% deci nmultim 100 cu 23 si mpartim la 50, adica 2300/50=46. Daca ne
gndim ca jumatate (50%) din 46 este 23, atunci este normal ca 100% sa fie dublu.
n unele cazuri se ntrebuinteaza promil (se scrie 0/00) si n loc de 100, este vorba de 1000,
deci ct la mie. Si acesta se calculeaza urmnd acelasi tipic.
EXERCITII NEREZOLVATE.
71)
72)
73)
74)
75)

Ct la suta din 345 este 6?

Calculati numarul al carui procentaj de 45%= 90.
Ct la suta din 860 este 39?
Ct la mie din 9080 este 350?
Calculati numarul care are ca 56/00 pe 650.

2.8.5) DOBNZI.

97

Cuvntul dobnda nseamna profitul obtinut n urma unei tranzactii banesti de felul mprumut
sau depunere n banca a unei sume de bani.
Cnd cineva ti mprumuta o suma de bani, de obicei impune conditia ca suma mprumutata sa
fie napoiata n decurs de un anumit timp. La acea suma se adaoga o dobnda de att la suta pe
zi sau pe luna sau pe ntreaga perioada a mprumutului, care reprezinta rasplata pentru
mprumut.
De asemenea, banii depusi ntr-o banca sunt recompensati prin acordarea unei dobnzi de
att la suta pe zi sau luna sau an. Depunatorul este rasplatit pentru ca tine banii n banca.
Deci, pentru cel care mprumuta (n sensul ca ia) bani, dobnda lucreaza defavorabil, pentru ca
la capitalul mprumutat se adaoga dobnda cnd e vorba de napoiat mprumutul.
Pentru cel care da mprumutul, este avantajos: la sfrsit primeste mai mult dect a investit.
Dobnda poate fi simpla cnd este direct proportionala cu timpul, sau compusa cnd se
adaoga la capital pe o perioada, producnd la rndul ei dobnda.
Calcularea dobnzii simple implica urmatoarele formule si notatii:
D= dobnda
P=procentaj pe perioada T de timp
C 0 =capital initial
T= timp
C 1 =capital final
Formule de calcul:
Dobnda:

Dobnda (n procente) este egala cu produsul dintre capital,

procentaj si timp , totul divizat prin 100.

Capitalul:

. Capitalul este produsul dintre dobnda si 100, divizat prin timp si

procentaj.
Procentul:

. Procentajul este produsul dintre dobnda si 100, divizat prin capital si

timp.
Timpul:

. Timpul este produsul dintre dobnda si 100, divizat prin capital si

procentaj.
Aplicatie: Gheorghe depune 1.200 lei la o banca pe 12 luni cu 10% pe luna. Care va fi dobnda
lui la sfrsit? Dar capitalul final?
D=
=1440 lei.
C1 =C0 +D=1200+1440=2.640 lei. Capitalul final este cel initial plus dobnda.
Care ar fi dobnda si capitalul dupa nca un an n aceleasi conditii?
Calcularea dobnzii acum implica suma totala din banca (2640 lei).
Capitalul total va fi suma celor doua capitale anuale.
D1 =2640*10*12/100=3168.
C1 = 2640+3168=5808.
Calcularea dobnzii compusa este mult mai complicata dect exemplul aratat mai sus, pentru
ca de fapt capitalul creste continuu si deci dobnda cstigata la el creste deasemenea continuu.
Pentru ca aceste calcule devin foarte complexe si mai ales pentru ca aceste calcule ar fi n
dezavantajul institutiilor financiare, dobnzile compuse se calculeaza de preferinta pe perioade de
un an.
Formulele de calcul pentru dobnzi compuse sunt urmatoarele:
C= capitalul depus spre fructificare;
A= capitalul final (dupa o perioada de n ani)
P= procentajul anual.
n= numarul de ani.
r=P/100= rata dobnzii la un leu pe an

98

Aplicatie:
Care va fi capitalul final la o investitie de 100 Euro cu 6% pe an pentru 3 ani?
Aplicnd formula, aflam ca A= 100(1+6/100)3 =100*1,191=119,10.
Calculnd acum cu ajutorul dobnzii simple, aflam ca dobnda pe 3 ani va fi
D=
; adunata la capital, A=100+18=118, diferenta fiind 119,10-118= 1,10
Euro.
EXERCITII.
76) Aflati dobnda simpla pentru C= 1200; P=12%/an; T=3
77) Aflati dobnda compusa pentru aceleasi date.
78) Care va fi capitalul final pentru o investitie initiala de 10.000, cu o dobnda de 8,3% anual,
pentru o perioada de 15 ani?
79) Care va fi dobnda la o suma de 23.450 pe un an cu un procentaj de 6%?
80) Care va fi plata finala pentru un mprumut de 120.000 pe 30 de ani cu o dobnda de 9%
anual?
2.8.6) AMESTECURI SI ALIAJE.
Amestecuri, sunt n general combinatii de materiale sau substante n vederea obtinerii de
proprietati diferite sau alte scopuri.
In Matematica, amestecuri sunt numite formulele care determina proprietati ale
amestecurilor.
O prima utilizare a amestecurilor poate fi determinarea pretului de cost al unei substante
compusa dintr-o serie de alte substante.
A dou-a utilizare a amestecurilor este determinarea proportiilor amestecului.
Formula pentru determinarea pretului mediu al unitatii de amestec este de forma:

unde: A1 ; A2....=cantitatile care se amesteca,

a1; a2 ...=preturile respective.
Formula de mai sus este de fapt o medie aritmetica n care suma produselor (cantitate * pret
unitar) se mparte la cantitatea totala a produsului.
Sa luam un exemplu: la prepararea unei retete n care intra (preturile sunt total arbitrare):
2 kg. sare de bucatarie cu un pret de 1 leu/kg.
5 kg. untura, la un pret de 15 lei/kg.
0,1 kg. piper ................. 25 lei/kg.
0,01 kg. cimbru............... 2,5
12 kg carne ..................... 5
0,5 kg usturoi ...................3
Pretul mediu pe kilogram de produs este:

Determinarea proportiilor amestecului se face prin urmatoarea formula:

99

, unde:
A= cantitatea totala a amestecului,
A1 cantitatea componentului 1
A2 cantitatea componentului 2
a1 pretul/unitate de masura al comp. 1.
a2 ................................................ 2.
pm= pretul mediu al amestecului
Exemplu: Fiind date: cantitatea de amestec: A=12kg.
pretul comp. A1
a1 =20 Lei.
pretul comp. A2
a2 =10 Lei.
pretul mediu...............pm=13,33 lei.
Sa se gaseasca cantitatile A1 si A2 pentru componentele respective.
Aplicnd formula de mai sus, gasim
A1 =
A2 = A-A1 =12-3,996=8,004.

EXERCITII.
81) Gasiti pretul mediu pentru un kg. din amestecul de mai jos:
2 kg. ulei de in la 23 Lei/kg. + 3 kg. ocru la 12 Lei/kg + 0,5 kg. pigment alb la 56 lei/kg.
82) Gasiti cantitatea de component A1 avnd la dispozitie urmatoarele date: cantitatea totala A=
90; pretul mediu=52; pretul componentului I, a1 =32 lei/kg., pretul componentului II, a2=66
Lei/kg.
2.8.7) NUMERE COMPLEXE.
Daca ati remarcat, notarea timpului si a gradelor unui unghi (printre altele) nu urmeaza
regulele generale ale numeratiei zecimale.
Spre exemplu, timpul se exprima n ore, minute si secunde, o zi ntreaga avnd 24 de ore,
fiecare ora avnd 60 minute si fiecare minut 60 secunde.
Unghiurile se exprima n grade, care au ca submultiplii minutele si secundele.
Un cerc complect are 360 grade, fiecare grad fiind divizat n 60 minute, fiecare minut n 60
secunde.
Timpul se noteaza cu: hr. pentru ore
min. pentru minute
sec. pentru secunde.
Masurarea timpului se face prin mpartirea perioadei de o zi si o noapte n 24 de ore. Fiecare
ora are 60 minute, fiecare minut avnd 60 secunde. Daca vrem sa stim cte secunde sunt n 24 de
ore, nmultim 24 ore cu 60 minute si cu 60 secunde, si aflam ca sunt 86400 secunde.
24 hr.............1440 min...........86400 sec.
12 hr.
720
43200 sec.
1 hr.
60
3600 sec.
Operatiunile cu numere complexe sunt nitel mai... complexe, cum vom vedea imediat.
Sa presupunem ca avem de adunat doua perioade de timp: 1hr. 54min. si 58 sec. plus 12hr.
59min. si 69 sec.
Conform regulelor de adunare, asezam totul frumos pe coloane si adunam merele la mere si
perele la pere.
1
54
58 +

100

12
13

59
59
113
117
Rezultatul este deci 13 ore, 113 minute si 117 secunde, dar nu este corect pentru ca minutele
si secundele sunt mai multe dect 60, ct ar trebui sa fie.
Ca sa scapam din aceasta ncurcatura mpartim nti minutele la 60 si gasim ca 113/60=1,88,
apoi scadem 60 din 113 si rezultatul este 53. Avem de fapt (60 + 53) minute, adica o ora si 53 de
minute.
Procedam la fel cu secundele si gasim 117/60=1,96. Facem din nou scaderea 117-60=57.
Numa rul de secunde este deci 57, dar avem 1 minut de adaogat la minutele anterioare. Socoteala
finala este:
1
54
58 +
12
59
69
13
11312760
60
1hr.53
2min.7sec.
14 hr.
55 min
7sec.
Acelasi rezultat se obtine daca se transforma nti totul n secunde si apoi (dupa adunare) din
nou n ore, minute si secunde.
Se procedeaza tabelar, ca mai jos:
1 ora
(1*60*60)
3600 sec
54 minute
(54*60)
3240 sec.
58 sec
58 sec.
12 ore
(12*60*60)
43200 sec.
59 minute
(59*60)
3540 sec.
69 sec.
69 sec.
total ............................ 53707 sec.
Ca sa aflam numarul total de ore, mpartim 53707 la 3600;
53707/3600=14,918
Avem deci un numar de 14 ore.
nmultim 14 cu 3600 si gasim 50400 secunde. Scadem din 53707 si gasim 3307, care divizat prin
60 da 55,116. Acestea sunt minutele.
nmultim 55 cu 60 si gasim 3300 pe care l scadem din 3307, rest 7sec.
Ramne la aprecierea fiecaruia care dintre cele doua metode este mai convenienta.
Un alt exemplu de utilizare a numerelor complexe ar fi notarea unghiurilor. Conventional,
cercul a fost divizat n 360 unitati de unghiu care au fost botezate grade si se noteaza cu un mic
zero atasat lnga numarul respectiv si putin mai sus, ca aici: 3600.
Fiecare grad la rndul sau a fost divizat n 60 de subunitati, care se numesc minute si se
noteaza cu un apostrof minuscul atasat la numarul respectiv: 24. Logica spune ca un cerc
complect are dec i 360*60=21.600 minute, adica 21.600.
Fiecare minut a fost la rndul sau divizat n 60 secunde, simbolul fiind un apostrof dublu sau
un singur semn de cotare: . Un cerc complet ar avea deci 360*60*60=1.296.000 secunde, adica
1.296.000?. Atunci, un singur grad ar trebui sa aibe 60*60 =3600?.
Ca si la ore, adunarea sau scaderea acestor unitati se face prin cele doua metode:
transformarea unghiurilor n secunde si apoi invers, sau metoda mprumutului, cnd se
transforma orele n minute sau minutele n secunde, dupa nevoie.
n afara unghiurilor sexagesimale, se mai ntrebuinteaza si alte sisteme cum are fi miimea
militara sau unghiul centesimal.
Unghiul centesimal este urmarea mpartirii unui unghiu drept (unghiul de 900 ) n 100de unitati
si se noteaza cu un g ca exponent pus dupa numarul de grade respective. De exemplu, 100g
este felul n care se noteaza unghiul drept (de 90) n sistemul centesimal.
Cu acestea stiute, reese ca un cerc complect are 4*100=400g .

101

Gradul centesimal este si el divizat la rndul sau n 100 minute centesimale. Notarea se face cu
un c ca exponent, adica 1g =100c .
Implicatia imediata este ca cercul este acum compus din 400g *100c =40.000c . Cu alte cuvinte,
un cerc are 40.000 grade centesimale.
Minutul centesimal este la rndul sau cioprtit n 100 secunde centesimale, simbolul fiind cc,
adica: 1c =100cc . Asta conduce la concluzia ca un grad centesimal va avea 100*100 secunde
centesimale, adica 1g =100c =10.000cc .
Mergnd mai departe pe acelas fir logic , un cerc complect are:
40.000c *100=4.000.000cc .
Recapitulare:
900 =100g =100*100=10.000c =100*100*100=1.000.000cc .
3600 =400g =40.000c =4.000.000cc.
Relatii de transformare reciproce.
SEXAGESIMAL N CENTESIMAL.
Grade sexagesimale n grade centesimale.
900 .100g
10 ?
10 = 1*100/90=1,1111g
Minute sexagesimale n grade centesimale.
601,1111g
1?
1= 1*1,1111/60=0,018518g
Minute sexagesimale n minute centesimale.
60..1,1111g = 111,111c
1..?
1= 1*111,111/60=1,8515c
Secunde sexagesimale n grade centesimale.
3600..1,111g
1..?
1= 1*1,11110/3600=0,000308g
Secunde sexagesimale n minute centesimale.
3600..1,111g= 111,11c
1..?
1= 1*111,11/3600=0,03086c
Secunde sexagesimale n secunde centesimale.
36001,111g = 11111cc
1................?
1= 1*11111/3600=3,086cc

CENTESIMALE N SEXAGESIMALE.
Grade centesimale n grade sexagesimale.
100g 900
1g.................?
1g = 1*90/100=0,90
Grade centesimale n minute sexagesimale.
100g90*60=5400
1g ?
1g= 1*5400/100=54
Grade centesimale n secunde sexagesimale.
100g ..90*60*60=324000

102

1g ?

1g = 1*324000/100=3240

Minute centesimale n minute sexagesimale.

1g =100c 54
1c .?
1c = 54/100=0,54
Minute centesimale n secunde sexagesimale.
1g =100c .3240
1c ?
1c=3240/100=32,40
Secunde centesimale n secunde sexagesimale.
1g =100*100cc 3240
1cc?
1cc = 3240/10000=0,324
Transformarile dintr-un sistem n altul se fac ori cu ajutorul tabelelor, ori prin aplicarea regulei
de trei, ca si mai sus.
In anexele 10, 11, 12, 13, 14, si 15 sunt date tabele de echivalente pentru transformari
reciproce sexagesimal-centesimal si invers.
Spre pilda, pentru a transforma unghiul 240 , 45 16 n unitati centesimale, se procedeaza
astfel:
900 .100g
24*100/90=26g ,6666
0
24
?
54..100c
45..?

45*100/54=83c ,333

0,324..1cc
16?

16*1/0,324=49cc ,3827

26g ,6666 este evident 26g , 66c si 66cc.

83c ,333 este deci 83c si 333cc .
49cc sunt doar 49cc .
Facnd totalul pe categorii, gasim ca
26g
66c
66cc +
g
c
0
83
33cc +
g
c
0
0
49cc
g
c
26
149
148cc
c
g
c
Pentru ca 149 = 1 49 , adaogam un grad la 26, si pentru ca 148cc = 1c 48cc , adaogam 1c la
minute, de unde totalul definitiv este: 27g 150c si 48cc.
Sa procedam acum la tansformarea unui unghi dat n marimi centesimale n grade minute si
secunde sexagesimale.
Avem unghiul de 150g 20c si 90 cc .
1g ..0,900
150g .

150*0,90/1=1350

1c ..0,54
20c ........................

20*0,54/1=10,8

1cc.0,324
90cc ..

90*0,324/1=29 16

103

Avem deci 1350 , 10 8 si 29 16. Ca sa scapam de resturile dela minute si secunde judecam
astfel: 1 = 60. Ct va fi 0.8? 0,8*60=48, deci avem de fapt 10 si 48.
Daca la acestea adaogam cele 29 dj calculate, avem n final 1350 , 10 si (48+29)=77.
Deoarece 77 sunt de fapt 1 si 17, trecem minutul la locul cuvenit si n final avem rezultatul 1350
11 29.
Exercitii.
83) Transformati unghiul 2720 43 50 n centesimal.
84) Transformati unghiul 312g 98c 124cc n sexagesimal.
85) Transformati unghiul 4600 33 56 n secunde.
86) Transformati unghiul 890g 90c 89cc n secunde centesimale.
87) Adunati unghiurile: (120 15 50) + (1670 44 10).
88) Scadeti unghiul 350g 80c 60cc din 3600 .
89) Substrageti 7200 din 900g .
Rezultatele, ca de obicei, la sfrsitul cartii.

104

2.9) NOTIUNI ELEMENTARE DE MARIMI SI UNITATI DE MASURA.

Sa ncepem cu analizarea cuvintelo r. Marime este, n sensul care ne intereseaza pe noi
exprimarea cantitativa prin masurare a unor proprietati fizice.
n lipsa de alte cuvinte, notiuni ca : masa, volum, timp, forta, lungime, putere, presiune, etc.
au fost numite colectiv marimi.
Ca exemplu, se spune ca V (volumul) unui butoi este de 200 decimetri cubi sau puterea unui
motor este de 5kW. Cu alte cuvinte, o marime este ntotdeauna masurata prin unitatea de masura
corespunzatoare.
Relatile dintre diferite marimi sunt relatii fizice care sunt exprimate prin functii matematice.
Aceste relatii fizice se numesc Legi (daca sunt fenomene descoperite) si Teoreme daca este vorba
de deductii.
Unitatea este o notiune de aceeasi natura cu marimea, aleasa n mod conventional ca termen
de comparatie.
Valoarea marimii este un numar fara dimensiuni fizice care defineste raportul dintre marime si
unitate.
Ca exemplu, L=5m: L (lungimea) este marimea, pe cnd 5 este valoarea iar m (metru)
este deci unitatea.
n vederea exprimarii unui ct mai larg spectru de marimi, toate unitatile de masura au n
afara unitatii de baza- multipli si submultipli zecimali.
Revenind la exemplu de mai sus, lungimea de 5m se mai poate exprima ca:
50 dm. (50 decimetri)
500 cm. sau 500 centimetri
submultipli.
5000 mm. sau 5000 milimetri
0,5 dam 0,5 decametri
0,05 hm 0,05 hectometri
multipli.
0,005 km. 0,005 kilometri
n exemplul de mai sus, metrul este unitatea de baza (principala), toate celelalte fiind multipli
sau submultipli ai metrului.
Tabela de mai sus poate sa produca confuzii, asa ca hai sa definimi multiplii si submultiplii
metrului, de data aceasta ntr-o ordine anumita (dela mare spre mic).
Multiplii :
km=1000 m. Un kilometru are 1000 metri.
hm=100 m. Un hectometru are 100 metri.
dam=10 m. Un decametru are 10 metri.
metru=unitatea.
Submultiplii :
dm=0,1 m. Un metru are 10 decimetri.
cm=0,01 m. Un metru are 100 centimetri.
mm=0,001 m. Un metru are 1000 milimetri.
n cazul multiplilor sau submultiplilor, marimea ramne neschimbata, n timp ce valoarea ei
creste invers proportional cu unitatea de masura. Daca luam cei 5 m si i transformam n milimetri,
gasim 5000 de milimetri, deci valoarea a crescut de 1000 de ori n timp ce unitatea s-a micsorat
tot de attea ori.
2.9.1) SISTEME DE UNITATI.
n lume exista diverse sisteme de unitati n uz, dar pentru scopul nostru vom trece n revista
numai pe cele principale si nici pe acelea n amanunt, pentru ca materialul depaseste nivelul de
cunostinte la care navigam noi n prezent.
Dintre sistemele de unitati, cel mai utilizat este Sistemul International (SI) adoptat n 1960 la
Geneva.

105

Acest system are 7 unitati fundamentale pe care le vom rasfoi curnd.

Alte sisteme sunt cumva specializate sau pe cale de disparitie; printre acestea gasim:
- c.g.s (centimetru-gram-secunde)
- MKG (metru-kilogram-secunde)
- unitati de masura Plank
- unitati de ma sura imperial (utilizate n USA)
- unitati de masura chinezesti
- unitati vechi romnesti.
Sistemul International de unitati de masura, SI, are ca unitati fundamentale:
-metrul (m) pentru lungime (l)
-kilogramul pentru masa (m)
-secunda pentru timp (t)
-amperul pentru intensitatea curentului (A)
-Kelvin pentru temperatura termodinamica (T)
-mol pentru cantitatea de substanta (mol)
-candela pentru intensitatea luminoasa (cd).
n acest capitol noi ne vom ocupa doar de metru, kilogram si secunda ca unitati de masura.
2.9.1.1) METRUL.
Ultima definitie legala a metrului (din 1983) este: distanta parcursa de lumina n vid ntr-un
interval de timp de 1/299.792.458 dintr-o secunda.
Metrul se utilizeaza la masurarea lungimilor.
A MASURA nseamna a compara o ma rime cu alta de aceeasi natura aleasa ca unitate.
Rezultatul masurarii este valoarea marimii, deoarece, cum am vazut mai sus,
marime=valoare*unitate.
Pentru ca metrul nu este potrivit pentru toate tipurile de masuratori, el a fost organizat ca si
toate unitatile de masura-n submultipli pentru masurarea marimilor utilizate n industrie si
tehnologie si de asemenea n multipli pentru masurarea marimilor terestre.
Dupa Dictionarul Webster, Ed.1991, multiplii si submultiplii marimilor sistemelor de masura
dupa SI sunt:
Nume
exa
peta
tera
giga
mega
kilo
hecto
deca
deci
centi
mili
micro
nano
pico
femto
atto

Sufix
E
P
T
G
M
k
h
da
d
c
m

n
p
f
a

Valoare.
1018
1015
1012
109
106
103
102
10
10-1
10-2
10-3
10-6
10-9
10-12
10-15
10-18

106

Fig.8
Fig. 8 este o reprezentare grafica a simetriei valorilor multiplilor si submultiplilor sistemului SI.
n grafic se observa cum att de-asupra ct si sub unitate, puterile lui 10 sunt absolut simetrice.
Asa cum pomeneam mai sus, acste prefixe sunt valabile pentru toate unitatile de masura ale
sistemului SI.
Deasemenea cum ziceam mai sus, n ceeace priveste masurarea lungimilor, se folosesc
urmatorii mutipli si submultipli ai metrului:
-pentru masurari foarte precise cum sunt cele din constructia de masini, aparate de masura, etc, se
foloseste milimetrul, care este a mia parte din metru, zecimea de milimetru, sutimea de milimetru
si micronul (o milionime de metru). Dintre acestea, milimetrul si micronul sunt unitati directe ale
sistemului SI.
-pentru marimi din fizica, se folosesc nanometrul, picometrul si celelalte ca femto si atto.
-pentru masuratori n constructii si n arhitectura se folosesc metrul si deasemenea centimetrul,
decametrul, hectometrul.
-pentru masurarea terenurilor agricole, se folosesc multiplii deca si hecto.
-pentru masurarea distantelor se foloseste kilometrul.
-pentru masuratori astronomice se utilizeaza giga, tera, etc.
2.9.1.2) KILOGRAMUL.
Pentru masurarea masei se utilizeaza kilogramul (kg) care la rndul lui are ca multipli cei mai
utilizati decagramul (1 dag=10kg), hectogramul (1 hg=100kg), chintalul(1q=100kg) si tona
(1 t =1000kg) iar ca submultipi decigramul (1 dg=0,1kg), centigramul (1cg=0,01kg) si gramul
(0,001kg).
n unele sisteme de masura (cgs der exemplu) gramul este unitatea iar kilogramul este un
multiplu al lui.
Pentru uzul farmaceutic si n chimie, biologie, etc. se utilizeaza submultiplii gramului (care de
fapt sunt si ele prefixe ale sistemului SI) ca: miligramul (0,001g), microgramul (0,000001g),
nanogramul (1g*10- 9 ), si asa mai departe.
2.9.1.3) METRUL PATRAT.
Masurarea suprafetelor se face utiliznd un derivat al metrului, metrul patrat; numirea vine
dela faptul ca unitatea de masura a suprafetelor este aria determinata de un patrat cu latura de un
metru, deci 1m*1m= 1m2 .
Metrul patrat are ca multipli arul, 1a =10*10=100m2 si hectarul, 1ha =100*100=10.000m2 .
Acestea sunt ntrebuintate la masurarea suprafetelor, n special n agricultura.
Exista si submultipli ai metrului patrat, si anume:
-decimetrul patrat, 1dm2 =0,01m2
-centimetrul patrat, 1cm2 =0,01dm2 = 0,0001m2
-milimetrul patrat, 1mm2 =0,001cm2 =0,0001dm2 =0,000001m2 .
2.9.1.4) METRUL CUB.
Masurarea volumelor se face cu ajutorul altui derivativ al metrului, metrul cub. Un metru cub
este volumul unui cub cu toate dimensiunile egale cu 1 metru, de unde 1*1*1=1m3 .
Metrul cub are ca multipli:
-decametrul cub=1dam3 =103 m3 =1.000m3 .

107

-hectometrul cub=1hm3 =106 m3 =1.000.000m3 .

-kilometrul cub=1km3 =109 m3 =1.000.000.000m3 .
Submultiplii sunt:
-decimetrul cub, 1dm3 =0,001m3 ,
-centimetrul cub , 1cm3 =0,000001m3 ,
-milimetrul cub, 1mm3 =0,000000001m3 .
2.9.1.5) UNITATI DE MASURA PENTRU CAPACITATE.
Masurarea capacitatilor se face cu litrul, care este unitatea de masura recomandata. Se
noteaza l .
Litrul este cantitatea de apa (distilata) care ocupa un volum de un dm3 , de unde avem
egalitatea 1l=1dm3 .
Litrul are ca multipli:
-decalitru=1dal =10l,
-hectolitru=1hl =100l,
-kilolitru=1kl =1000l.
Submultiplii litrului sunt:
-decilitru=1dl =0, 1 l.
-centilitru=1cl =0,01l.
-mililitrul=1ml =0,001l.
2.9.1.6) UNITATI DE MASURA PENTRU TIMP.
Secunda este unitatea de masura a timpului n sistemul SI.
Ca unitate de masura, secunda este de fapt o subdiviziune a orei care la rndul sau este o
subdiviziune a zilei.
Pentru a putea masura scurgerea timpului, omenirea a decis sa mparta perioada ntre doua
treceri consecutive ale soarelui la meridianul local n 24 de ore. Aceasta este Ziua solara si
dureaza cum am mai spus, perioada ntre doua treceri ale soarelui la meridian, adica atunci cnd
naltimea sa deasupra orizontului este maxima. Popular, aceasta se numeste miezul zilei.
Mai exista si o altfel de zi, anume Ziua siderala, care dureaza perioada ntre doua treceri
consectutive la meridian a unei stele fixe, deci perioada unei rotatii complete a pamntrului n
jurul axei sale.
Orele la rndul lor au fost divizate n 60 minute fiecare, iar minutul a fost divizat mai departe
n 60 de secunde. Asa ca de fapt secunda este 1/24/60/60=0,000011574 dintr-o zi de 24 de ore.
Socoteala inversa, duce la 60*60*24=86400 secunde pe zi.
Secunda a primit ca simbol semnul ().
Minutul se noteaza cu ().
Ora se noteaza cu (h).
Exista doua metode de a nota timpul, si anume metoda Europeana si metoda Americana.
n Europa, timpul este masurat dela miezul noptii pna la miezul noptii, 24 de ore.
Dimineata ncepe la ora 00h 00 01 si noaptea se termina la ora 24h 00 01. Prnzul
(jumatatea zilei) este deci 12h 00 00.
Americanii nu folosesc acest sistem ci prefera sa mparta cele 24 de ore n doua perioade de
cte 12 ore: o perioada dela ora 0 (miezul noptii) la ora 12 (amiaza) si alta dela amiaza (12 ziua)
la miezul noptii. Pentru a elimina confuziile ntre cele doua ora 12, perioada dela 12 noaptea la 12
ziua se cheama AM pe cnd perioada dela amiaza la miezul noptii se cheama PM. AM este
abreviatia pentru Ante Meridian, pe cnd PM nseamna Post Meridian. Ante este un cuvnt
Latin nsemnnd nainte de pe cnd Post nseamna (tot n Latina) dupa.
Traducerea lui AM ar fi deci: nainte de trecerea soarelui la meridian, pe cnd PM nseama dupa
trecerea soarelui la meridian.
Asta nseamna ca n America, la ora 0h 0 1 AM ncepe ziua, iar la ora 12h 0 01 PM ncepe
noaptea. Nu e de mirare ca la plecarea dela lucru, sa zicem la ora 4 PM, Americanii si ureaza
Noapte buna!

108

Revenind la ziua solara si siderala, se stie ca ntre cele doua exista o diferenta de circa 4
minute. Aceste patru minute acumulate duc la un fenomen foarte ciudat si anume: dupa circa sase
luni, soarele ajunge sa treaca la meridian la aceeasi ora dar la antiglob. Cu alte cuvinte, n 6 luni se
acumuleaza attea ore (12 mai precis) nct daca ntr-o zi soarele trece la meridianul Greenwich,
dupa 6 luni, la aceeasi ora, trece la meridianul orasului Auckland (Noua Zeelanda) adica la antiglob.
Pentru a remedia aceasta nepotrivire, s-a adoptat Ziua solara mijlocie care variaza doar cu
cteva milisecunde pe zi. Ziua solara medie este definita ca media anuala a duratei zilei solare.
Durata zilei solare medii este de 24 de ore sau 86400 secunde.
Masurarea timpului se face deci n secunde, minute, ore, zile.
Sapte zile formeaza o saptamna.
Patru saptamni (aproximativ) formeaza o luna.
Douasprezece luni formeaza un an.
Anul este definit ca perioada de timp n care pamntul face o revolutie (rotatie) complecta n
jurul soarelui, adica exact 365,24 de zile.
Pentru usurinta, numarul de zile s-a rotunjit la 365.
Pentru a compensa pentru aceasta rotunjire, odata la patru ani anul are o durata de 366 de
zile. Un astfel de an se numeste un an bisect.
Aceasta duce nsa la unele ciudatenii. De exemplu, daca mpartim 365 zile la 12 luni, gasim ca
o luna are 365/12=30,41 zile, ceea ce nu este posibil.
Pentru a rezolva si aceasta nepotrivire, s-a ajuns la luni inegale, (de 30 sau 31 zile) astfel ca
Ianuarie, Martie, Mai, Iulie, August, Octombrie si Decembrie au 31 de zile, pe cnd Aprilie, Iunie,
Septembrie si Noiembrie au cte 30. Si mai ciudat nca, luna Februarie are doar 28 de zile. n anii
bisecti, Februarie are nsa 29 de zile.
Vorbeam mai sus de trecerea soarelui la meridianul local, si sa vedem acum despre ce este
vorba.
Globul pamntesc a fost divizat n fuse orare, delimitate de meridiane.

Fig.9

Cum se vede n Fig.9, un meridian este o un cerc imaginar care are centrul n centrul globului
si trece prin cei doi poli.
Un alt cerc imaginar este Ecuatorul, care are centrul tot n centrul pamntului si nconjoara
pamntul la jumatatea distantei ntre cei doi poli.

109

Circomferinta ecuatorului a fost divizata n 360 de grade de unghi, asa ca meridianele sunt
distantate ntre ele cu 15. Asa se face ca o rotatie a pamntului (360) are loc n 24 de ore
(360/15=24). Si tot asa se explica trecerea la meridian, care nseamna clipa n care soarele este
exact perpendicular pe meridianul local.
Mai sus putin faceam afirmatia ca Globul pamntesc a fost divizat n fuse orare, delimitate
de meridiane.
Aceste fuse orare stabilesc ora locala pentru fiecare localitate care este situata ntre doua
meridiane.
Fusul orar 0 este stabilit de meridianul care trece prin Greenwich (Anglia), si creste cu o ora
spre Rasarit pentru fiecare meridian n timp ce scade cu o ora pentru fiecare meridian mergnd
spre Apus.
Meridianul zero a fost atribuit localitatii Greenwich de lnga Londra, pentru ca aceasta
conventie a avut loc pe vremea cnd Imperiul Britanic stapnea mai tot globul, si la Greenwich era
observatorul Regal de Astronomie.
Celelalte meridiane (mergnd spre Rasarit) au fost apoi notate +1, +2, +3, pna la +12.
Cele mergnd spre Apus au fost numite -1, -2, -3, etc.
Cteva exemple: Bucurestiul este situat n zona de timp +2, Canada si Coasta de Est a USA sunt n
zona -5, Sidney (Australia) n zona +10 iar Aukland (NZ) este situat n zona +12. Asa se face ca
atunci cnd soarele rasare deasupra Aucklandului, n Anglia (la antipod) este miezul noptii.
Revenind la masurarea timpului, ora 10 GMT nseamna ora 10 dimineata pe meridianul care
trece prin Greenwich.
2.9.1.7) SISTEME DE MASURA N AFARA SISTEMULUI S.I.
n afara sistemului SI mai exista si alte sisteme care se numesc Tolerate. Dintre acestea,
cele mai important este sistemul Imperial de masuri, care este ntrebuintat cu precadere n
Statele Unite.
Acest sistem este o mostenire a faptului ca America a fost o colonie a Imperiului Britanic, care
este de fapt originatorul acestui sistem.
Intre timp, Anglia s-a ndepartat din ce n ce mai mult de acest sistem archaic si a adoptat
sistemul SI.
Sistemul Imperial ntrebuinteaza urmatoatrele marimi:
LUNGIME.
-inch, 1=2,54 cm=25,4 mm; simbolul atribuit inchului este un semn de cotare (), exact ca
acel atribuit secundei in SI. Cteodata poate fi notat si ca ins (plural) sau (in) singular.Ca
exemplu, 3 in. sau 3 ins.
Subdiviziunile inch-ului sunt prin traditie sub forma fractionara si merg dela 1/124 (cea mai
mica diviziune) la 1/2 (cea mai mare diviziune).
n ultimii zece ani, s-au facut eforturi pentru a introduce fractiunile zecimale ale inch-ului, cu
care sunt mai usor de utilizat.
Acestea sunt:
zecimea, 1/10 in=0,1 si echivalenta cu 0,254cm=2,54mm.
sutimea, 1/100 in=0,01 si egala cu 0,0254cm=0,254mm.
miimea, 1/1000 in=0,001, adica 0,00254cm=0,0254mm.
Ca multiplii ai inch-ului, se folosesc:
-foot (un picior), notat (1) =12=0,3048m; simbolul este un singur asterisc, la fel ca la
minutele de unghiu sau de timp (). Ca simbol alternativ, se utilizeaza (ft), ca n 3 ft.
-yard, (yardul), 1yd=3ft=0,9144m. Un yard are 3 picioare, adica 3*12=36 inch.
- statue mile, (mila statutara) care are 1760 picioare sau 1,6093km.
GREUTATE.
-grain=0,064 grams.

110

-dram=27,34 grains=1,772 grams.

-ounce (uncie)=16 drams=28,345 g. Symbol: oz.
-pound (libra)=16 ounces=453,59 g. Symbol: Lb.
-hundredweight=100 lb=45,.36 hg.
-ton (tona)=20 short hundredweights=907,18 kg.
SUPRFATA.
Suprafetele sunt masurate n:
-square inch, (inch patrat); 1 sq. in= 6,452 cm2 ;
-square foot, (picior patrat); 1 sq. ft=144 sq in= 929,03 cm2 ;
-square yard, (yard patrat); 1 sq. yd=9 sq ft= 0,8361 m2 ;
-acre, (acrul); 1 acre=4,840 sq. yd=0,4070ha;
-square mile, (mila patrata); =640 acres=2,590 km2 .
VOLUM.
Volume le se masoara astfel:
-Masuri pentru lichide:
-gill=4 fl. oz=0,1183 l;; un gill echivaleaza 4 uncii de faina.
-pint=4 gills=0,4732 l;
-quart=2 pt=0,9462 l;
-gallon=4 qt=3,7854 l.
-Masuri uscate:
-pint=0,5506 l
-quart=2 pt=1,1012 l
-peck=8 qt=8,098 l
-bushel= 4 pecks=35,2390 l.
**

**

**
La despartire, ma simt obligat sa va reamintesc: nu ncercati sa nvatati Algebra si tot ce
urmeaza dupa ea, daca nu nvatati la perfectie subiectele din aceasta carte.
Acestea sunt blocurile despre care vorbeam la nceput, pe care se bazeaza Matematica.

111

RASPUNSURI LA EXERCITIILE NEREZOLVATE.

Pag.31
1) 107+2,560+1103,060+666,777=1879,397
2) 12566001+323991+215,055+6,011+218,1255=12890431,19
3) 926,1375+1010,1+2357,976+16666,55=20960,7635
4) 0,3141216+0,0152784+0,61459+0,332221+13,0101=14,286311
5) 1910,0002+2007,100+82615+316+1765,009=88613,1092
6) 0+0=0
0+1=1
0+2=2; 1+1=2
0+3=3; 1+2=3; 1+1+1=3
0+4=4; 1+3=4; 2+2=4; 1+1+1+1=4
0+5=5; 1+4=5; 2+3=5; 1+1+1+1+1=5
0+6=6; 1+5=6; 2+4=6; 3+3=6; 1+1+1+1+1+1=6
0+7=7; 1+6=7; 2+5=7; 3+4=7; 1+1+1+1+1+1+1=7
0+8=8; 1+7=8; 2+6=8; 3+5=8; 4+4=8; 1+1+1+1+1+1+1+1=8
0+9=9; 1+8=9; 2+7=9; 3+6=9; 4+5=9; 1+1+1+1+1+1+1+1+1=9
0+10=10; 1+9=10; 2+8=10; 3+7=10; 4+6=10; 5+5=10;
1+1+1+1+1+1+1+1+1+1=10
Pag. 40
7) 0,0965-0,0865=0,01
8) 1,521-0,964=0,557
9) 8765,432-7654,321=1111,111
10) 6100,22-515,55=5584,67
11) 1200610-1100790=99820
12) 0-0=0
1-0=1; 2-1=1; 3-2=1; 4-3=1; 5-4=1; 6-5=1; 7-6=1; 8-7=1; 9-8=1; 10-9=1
2-0=2; 3-1=2; 4-2=2; 5-3=2; 6-4=2; 7-5=2; 8-6=2; 9-7=2; 10-8=2
3-0=3; 4-1=3; 5-2=3; 6-3=3; 7-4=3; 8-5=3; 9-6=3; 10-7=3
4-0=4; 5-1=4; 6-2=4; 7-3=4; 8-4=4; 9-5=4; 10-6=4
5-0=5; 6-1=5; 7-2=5; 8-3=5; 9-4=5; 10-5=5
6-0=6; 7-1=6; 8-2=6; 9-3=6; 10-4=6
7-0=7; 8-1=7; 9-2=7; 10-3=7
8-0=8; 9-1=8; 10-2=8
9-0=9; 10-1=9
10-0=10
Pag.50
13)
14)
15)
16)
17)
18)

123,567*987,345=122003,2596
660660*51515=3403389990
0,000136*0,000555=0,000000075
1,010101*3750,02=3787,898952
3,14159*2666=8375,21234
1*1=1; 1*2=2; 1*3=3; 1*4=4; 1*5=5; 1*6=6; 1*7=7; 1*8=8; 1*9=9
2*1=2; 2*2=4; 2*3=6; 2*4=8;
3*1=3; 3*2=6, 3*3=9
4*1=4; 4*2=8
5*1=5

112

6*1=6
7*1=7
8*1=8
9*1=9
Pag. 55
19)
20)
21)
22)
23)
24)
25)
26)
27)
28)

62793*62 =62795
8148/8100 =848
353 *27 =42875*128=5.488.000
63 /52 =216/25=8,64
512482 /512300 =512182
10816 /1088 =1088
3,145 *3,1412 =3,1417
201- 2 =1/2012 =1/40401
16-5 =1/165 =1/1048576
30-5 =1/305 =1/2.430.000

Pag. 64
29) 0,792/2,4=0,33
30) 347417,29/326=1065,697
31) 18497275/6035=3065
32) 36925,123/0,0003=123083743,3
33) 3,141592657/0,0006=5235,987
34) 1/1=1
2/1=2; 2/2=1
3/1=3; 3/3=1
4/1=4; 4/4=1; 4/2=2
5/1=5; 5/5=1
6/1=6; 6/6=1; 6/2=3; 6/3=2
7/1=7; 7/7=1
8/1=8; 8/8=1; 8/4=2; 8/2=4
9/1=9; 9/9=1; 9/3=3;
10/1=10; 10/10=1;10/2=5; 10/5=2.
Pagina 66
35) 511; 521; 523; 541; 547; 557.
Pagina 67.
36)
36.1)
36.2)
36.3)
36.4)
36.5)

5*7*13*17=7735
2*3*5*421=12630
497*499*503=124745509
139*347*349=16833317
53*71*211*293=232639949

113

Pagina 69
37.1)
1268
634
317

2
1
2
2
2
4
317 317; 634 1268

37.2)
46
23

2
23

1
23

2
46

37.3)
36888
18444
9222
4611
1537
53

2
2
2
3
29
53

1
2
2
4
4
8
12
24
348
696
53; 106; 212; 636; 1272; 18444; 36888.

37.4)
666666
333333
111111
10101
3367
481
37

2
3
11
3
7
13
37

1
2
3
6
33
66
99
198
693
1386
9009
18018
37; 74; 111; 222; 1221; 2442; 25641; 51282; 333333; 666666.

37.5)
895483050
447741525
89548305
17909661
5169887
852841
77531
2501
61
352295; 704550;

2
1
2
5
5
10
5
25
50
3
75
150
7
525
1050
11
5775
11050
31
1790025 14680050
41
7340025
14680050
61
61; 122; 305; 610; 1525; 3050; 4575; 9150; 32025; 64050;
10920525; 21841050; 447741525; 89543050.

Pagina 70
38) A=360, factorii primi: 23 *32 *5
B=1280
28 *5
C=3780
22*33*5*7
D=9600
27*3*52
8
3
2
39) c.m.m. m.c =2 *3 *5 *7=1209600

114

proba: 1209600/360=3360
/1280=945
/3780=320
40) c.m.m.d.c =2 2 *5=20
proba:
360/20=18
1280/20=64
3780/20=189
9600/20=480

Pagina 79
41)

=3256

42)

43)

=1268

=965

44)
45)

=336
=465

Pagina 89.
46)
47)
48)

49)
50)

Pagina 90
51)
52)
53)

115

54)

55)
Nota: Cifrele n paranteze deschise (2, inidica nmultirea fractiei cu cifra din paranteza.
Cifrele n paranteze nchise, 2), indica reducerera (mpartirea) fractiei cu cifra din paranteza.
Pagina 91
56)
57)
58)
59)
60)
Pagina 93
61)
62)
63)
64)
65)
Pagina 96
66) N=120.000; a=6; b=4; c=2

67) N=120.000; a=6; b=4; c=2.

z=

116

68)

69)

70)

Pagina 97
71)
72)
73)
74)
75)
Pagina 99
76) D=
77) A=

=1.200*1,4=1.685

D=1.685-1.200=485
15

78) A=10.000

=10.000*3,306=33.069,44

79) D=
80) 120.000

30

=120.000*13,26=1.592.121,41

117

Pagina 100
81) pm=
82) A1=
A2=A -A1=90-37=53.

Pagina 104
83) 0,9.1g
2720
0,54.1c
43
0,324..1cc
50

302g 222= 302g 22c 2cc

302g

22c

=79c 6292= 79c 63cc

2cc

79c

63cc

=154cc 3209=184cc

184cc
302g
303g

84) 1g ..0,900
312g .312*0,9/1=2800 8; 0,80 =48

101c

2800

3c

249cc
49cc

48

1c 0,54
98c 98*054/1=52 92; 0,92=55

52

1cc..0,324
124cc.124*0,324/1=40 176;

55
40

2800
2810

100
41

95
35

85) (460*3600=1656000)+(33*60=1980)+56=1.658.036
86) (890*1000)+(90*100)+89=890000+9000+89=899089cc
87) (120 15 50)+(1670 44 10)=1790 59 60= 1800
88) (350g 80c 60cc )-(3600 ); 3600 =400g =399g 90c 100cc-350g 80c 60cc =49g 10c 40cc
89) 7200 -900g ; 900g =900*0.9=8100 ; 810-720=900

118

ANEXE

1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)
10)
11)
13)
14)
15)

Desfasurarea detailata a operatiei de extragere a radacinii patrate.

Grafic intuitiv cu desfasurarea adunarii numerelor ntre zero si noua cu zero.
Ilustratie intuitiva a adunarii numeralelor dela zero la noua ntre ele.
Ilustratie intuitiva a scaderii cu numeralele 1 la 11.
Grafic intuitiv cu multiplicarea numeralului unu cu toate celelalte pna la zece.
Grafic ilustrnd nmultirea numeralului doi cu toate celelalte pna la zece.
Ilustratie grafica a mpartirii numeralului unu prin celelalte numerale simple.
Tabela cu nmultirea numerelor dela 10 la 50.
Tabela cu nmultirea numerelor dela 51 la 100.
Tabela cu echivalenta gradelor sexagesimale n grade centesimale.
Tabela cu echivalenta minutelor sexagesimale n minute centesimale.
Tabela cu echivalenta gradelor centesimale n grade sexagesimale.
Tabela cu echivalenta minutelor centesimale n minute sexagesimale.
Tabela cu echivalenta secundelor centesimale n secunde sexagesimale.

119

ANEXA NR.1

Desfasurarea detailata a extragerii radacinii patrate.

1)
2)

3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)

10)
11)
12)
13)
14)

Se desparte numarul dat n grupe de doua, ncepnd din dreapta; pentru fractii zecimale, ncepnd din stnga
virgulei. Exemple: 22.33.44 sau 2.34,567.
Se cauta din memorie cel mai mic patrat care se cuprinde n prima cifra sau n primele doua; de exemplu, pentru
numarul 17 cel mai mic patrat nu poate fi dect 4, deoarece 42 =16 si 16 este mai mic dect 17. Pentru numarul 8,
rezultatul este 2, deoarece 22 =4 pe cnd 32 =9.
Acest patrat este prima cifra a radacinii, ca atare se trece la rezultate. O vom numi prima partiala.
Patratul primei partiale se substrage din primul numar sau prima grupa a radicandului.
Lnga restul acestei scaderi se coboara urmatoarea grupa din radicand. Cifra obtinuta o numim descazut 1.
Se desparte acum descazut1 astfel ca sa poata permite divizarea cu dublul primei partiale. Spre exemplu, daca dublul
primei partiale este 3 si descazut1 este 122, atunci se desparte 122 n 12.2.
Se divide grupa obtinuta mai sus la dublul primei partiale; n exemplul de mai sus, se mparte 12 la 3*2=6.
Rezultatul 12/6=2, este a doua radacina partiala, partial2.
Se trece aceasta la rezultate lnga prima.
Se alipeste a doua partiala lnga dublul primei si produsul lor se nmulteste cu a doua. Exemplu, prima partiala este
2, a doua este 5, dublul primei este 2*2=4; lnga acesta alipim 5, gasim 45, deci 45*5=225.
Acest numar va fi al doile -a scazator, care se scade din descazut 1, obtinnd restul 2.
Lnga acest rest 2 se coboara urmatoarea grupa de 2 cifre din radicand si se desparte astfel nct sa fie divizibila
cu dublul primelor partiale.
Rezultatul diviziunii dintre rest2 si dublul primelor, este a trei-a cifra a radacinii, partiala3.
Daca radicandul nu s-a epuizat, se calculeaza dublul primelor partiale, lnga care se alipeste a trei-a si grupul astfel
obtinut se multiplica cu a trei-a.
Rezultatul, scazatorul3, se substrage din descazut2 cu restul rest3.
Se coboara urmatoarea grupa din radicand si procesul se continua n acelasi mod.
EXEMPLE.
Exemplu Nr. 1, radacina unui numar fractionar.
Radicand: 42,7716
A) Se desparte n grupe de doua, ncepnd dela virgula: 42, 77 16.

B) Radacina partiala a primei grupe (partiala1) este 6, deoarece 62 =36, mai mic dect 42.
6
62 =36
C) Substragem 36 din 42 cu rest 6 si coborm grupa2, recte 77. Obtinem 677.
-36
6 77

6
62 =36
2*6=12

D) Despartim n 67 7, ca sa fie divizibil cu 2*6=12. Acest 677 este rest2.

E) Divizam 67 din rest2 prin dublul primei (12) ca sa obtinem 67/12=5...; aceasta este partiala2.
F) Punem virgula dupa prima (pentru ca am epuizat ntregul din radicand) si trecem partiala2 alaturi : 6,5, ca n
Fig. 5.6.

120

G) Se calculeaza dublul primei (6*2)=12, se alipeste partiala2 (5) de el si se multiplica cifra obtinuta (125) cu
partiala2. Avem deci 125*5=625 si acesta este scazatorul2 .
Fig.5.6

H) Se scade scazator2 din rest2, adica 677-625=52. Acesta este rest3.

I) Rest3 se divide prin dublul primei si a dou-a: 6,5*2=13. 52/13=4.... Acest 4 este a trei-a partiala, partiala3.
Nota 1).
J) Se coboara lnga rest3 ultima grupa din radicand , 16 si se obtine 5216. Acesta devine descazut3.
K) Se calculeaza acum dublul primelor doua partiale, adica 65*2=130. Lnga aceasta cifra se alipeste a trei-a
partiala, se obtine 1304. Acesta se nmulteste cu a tre-ia partiala, gasind 1304*4=5216.
L) Se substrage acest 5216 din descazut3 si se obtine 5216-5216=0. Radacina numarului 42,7716 este deci 6,54.
Priviti Fig. 5.7.
Fig.5.7.
N

Nota 1).
n acest caz particular se obtine aceeasi partiala2 prin divizarea lui
52 la dublul primei, 2*6=12, pentru ca 52/12=4.3333...

Exemplu Nr.2: calculati

A)
B)
C)
D)
E)
F)
G)
H)
I)
J)
K)
L)
M)

Patratul cel mai mic care intra n 2 este 1. Trecem 1 la rezultate; este partiala1.
12 =1; scadem acesta din 2, 2-1=1; acest 1 este rest1.
Punem virgula dupa partiala1, ca sa putem mprumuta zerouri si alipim 00 lnga rest1.
Despartim 100 n 10 .0 ca sa fie divizibil prin 2.
Calculam diviziunea 10/2=5, adica rest1 divizat prin partiala1 dublata; acest 5 ar trebui sa fie partiala2.
Efectuam calculul pentru scazator2, adica lnga dublul primei alipim partiala2 si multiplicam tot cu ea.
Avem 25*5=125. Constatam ca 125>100, scaderea nu se poate efectua.
nlocuim partiala2 lund 4 n loc de 5. Recalculam scazator2 cu acest numar si avem 24*4=96. Putem
efectua acum scaderea 100-96=4. Am obtinut rest2.
Mai mprumutam un grup de 00 pe care l lipim de rest2 ca sa obtinem 400.
Divizam 40. 0 prin dublul primelor 2 partiale, (14*2=28) si avem 40/28=1....; acesta este partiala3.
Calculam scazator3 : lnga dublul primelor doua partiale alipim partiala3 si nmultim totul cu ea. Avem
281*1=281.
Efectuam scaderea 400-281=119, care devine rest3.
mprumutam alta grupa de 00 si obtinem 11900 pe care l despartim n 1190. 0
Divizam 1190 prin dublul primelor trei partiale; 1190/2*141=1190/282=4...; Am obtinut astfel partiala4.

121

N) Calculam scazator4: lnga dublul primelor trei partiale alipim partiala4 si nmultim tot cu ea. Avem
141*2=282; 2824*4=11296.
O) Calculam 11900-11296=604; acesta este rest4. Adaogam o grupa de zerouri, 60400.
P) Divizam 60400 prin dublul primelor 4 partiale. Avem 6040. 0/2828=2...; am obtinut partiala5.
Q) Scazator5 se obtine prin dublarea primelor 4 la care se alipeste partiala5 si cifra astfel obtinuta se
nmulteste cu partiala5. Avem 28282*2=56564, care este scazator5.
R) Scaznd 60400-56564, gasim 3836 (rest5) la care mai adaogam un grup de zero, 383600.
S) 383600/28284=1...;avem partiala6, si odata cu aceasta cea de a cinci-a zecimala a radacinii!
T) Calculam scazator6 prin nmultirea dublului primelor 6 partiale la care alipim partiala 6 prin ultima. Adica
282841*1=282841.
U) Scadem acesta din ultimul rest, 383600-282841=100759, care devine rest6.
V) mpartim rest6 prin dublul partialelor, 100759/282842=3...; avem acum partiala7.
W) Calculam scazator7: 2828423*3=8485269.
X) 10075900-8485269=1590631, care este rest7,
Y) Dviziunea lui rest7 prin dublul partialelor ne da partiala 8 si ultima. 1590631/2828426=5...
Z) Radacina numarului 2, cu o precizie de 7 zecimale este 1,4142135....
Urmariti mai jos, n Fig. Anex1, desfasurarea operatiei.

Fig. Anex1.

122

ANEXA 2.

ZERO.

PREZENTAREA INTUITIVA A ADUNARII NNUMERALELOR 0 LA 9 CU

Aici zero se aduna cu unu;

zero adunat cu doi sau doi adunat

cu zero; rezultatul este tot doi.

Trei adunat la zero este trei.

Zero adunat la trei este trei.

Zero adunat cu patru este patru;

patru adunat cu zero este tot
patru.

Acelasi lucru se ntmpla cu cinci.

Si cu toate celelalte numerale,
pna la infinit.

123

ANEXA 3.

ILUSTRATIE GRAFICA A ADUNARII NUMERALELOR ZERO LA

NOUA NTRE ELE.

124

ANEXA 4.
ILUSTRATIE GRAFICA A SCADERII CU NUMERE NTRE UNU SI
UNSPREZECE.

125

ANEXA 5.

GRAFIC INTUITIV EXPLICND NMULTIREA NUMERALULUI UNU

CU CELELALTE PNA LA 10.

126

ANEXA 6.

Ilustratie gtrafica intuitiva a nmultirii numeralului doi cu

celelalte pna la zece.

127

ANEXA 7.

Grafic intuitiv ilustrnd mpartirea numeralului unu prin toate celelalte pna
la zece. Poate ilustra la fel de bine fractiile 1/1 1/10.

128

Anexa 8.

NMULTIREA NUMERELOR DELA 10 LA 50

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50

20
22
24
26
28
30
32
34
36
38
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
62
64
66
68
70
72
74
76
78
80
82
84
86
88
90
92
94
96
98
100

30
33
36
39
42
45
48
51
54
57
60
63
66
69
72
75
78
81
84
87
90
93
96
99
102
105
108
111
114
117
120
123
126
129
132
135
138
141
144
147
150

40
44
48
52
56
60
64
68
72
76
80
84
88
92
96
100
104
108
112
116
120
124
128
132
136
140
144
148
152
156
160
164
168
172
176
180
184
188
192
196
200

50
55
60
65
70
75
80
85
90
95
100
105
110
115
120
125
130
135
140
145
150
155
160
165
170
175
180
185
190
195
200
205
210
215
220
225
230
235
240
245
250

60
66
72
78
84
90
96
102
108
114
120
126
132
138
144
150
156
162
168
174
180
186
192
198
204
210
216
222
228
234
240
245
251
258
264
270
276
282
288
294
300

70
77
84
91
98
105
112
119
126
133
140
147
154
161
168
175
182
189
196
203
210
217
224
231
238
245
252
259
266
273
280
287
294
301
308
315
322
329
336
343
350

80
88
96
104
112
120
128
136
144
152
160
168
176
184
192
200
208
216
224
232
240
248
256
264
272
280
288
296
304
312
320
328
336
344
352
360
368
376
384
392
400

129

9
90
99
108
117
126
135
144
153
162
171
180
189
198
207
216
225
234
243
252
261
270
279
288
297
306
315
324
333
342
351
360
369
378
387
396
405
414
423
432
441
420

10
100
110
120
130
140
150
160
170
180
190
200
210
220
230
240
250
260
270
280
290
300
310
320
330
340
350
360
370
380
390
400
410
420
430
440
450
460
470
480
490
500

Anexa 9.

51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100

NMULTIREA NUMERELOR DELA 51 LA 100

1
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100

2
102
104
106
108
110
112
114
116
118
120
122
124
126
128
130
132
134
136
138
140
142
144
146
148
150
152
154
156
158
160
162
164
166
168
170
172
174
176
178
180
182
184
186
188
190
192
194
196
198
200

3
153
156
159
162
165
168
171
174
177
180
183
186
189
192
195
198
201
204
207
210
213
216
219
222
225
228
231
234
237
240
243
246
249
252
255
258
261
264
267
270
273
276
279
282
285
288
291
294
297
300

4
204
208
212
216
220
224
228
232
236
240
244
248
252
256
260
264
268
272
276
280
284
288
292
296
300
304
308
312
316
320
324
328
332
336
340
344
348
352
356
360
364
368
372
376
380
384
388
392
396
400

5
255
260
265
270
275
280
285
290
295
300
305
310
315
320
325
330
335
340
345
350
355
360
365
370
375
380
385
390
395
400
405
410
415
420
425
430
435
440
445
450
455
460
465
470
475
480
485
490
495
500

130

6
306
312
318
324
330
336
342
348
354
360
366
372
378
384
390
396
402
408
414
420
426
432
438
444
450
456
462
468
474
480
486
492
498
504
510
516
522
528
534
540
546
552
558
564
570
576
582
588
594
600

7
357
364
371
378
385
392
399
406
413
420
427
434
441
448
455
462
469
476
483
490
497
504
511
518
525
532
539
546
553
560
567
574
581
588
595
602
609
616
623
630
637
644
651
658
665
672
679
686
693
700

8
408
416
424
432
440
448
456
464
472
480
488
496
504
512
520
528
536
544
552
560
568
576
584
592
600
608
616
624
632
640
648
656
664
672
680
688
696
704
712
720
728
736
744
752
760
768
776
784
792
800

9
459
468
477
486
495
504
513
522
531
540
549
558
567
576
585
594
603
612
621
630
639
648
657
666
675
684
693
702
711
720
729
738
747
756
756
774
783
792
801
810
819
828
837
846
855
864
873
882
891
900

10
510
520
530
540
550
560
570
580
590
600
610
620
630
640
650
660
670
680
690
700
710
720
730
740
750
760
770
780
790
800
810
820
830
840
850
860
870
880
890
900
910
920
930
940
950
960
970
980
990
1000

10) Tabela cu echivalenta ntre grade sexagesimale n grade centesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din SUA).

131

11) Tabela de echivalente minmute sexagesimale n minute centesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din
SUA).

132

12) Tabela cu echivalenta secundelor sexagesimale n secunde centesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din SUA).

133

13) Tabela cu echivalenta ntre grade centesimale si grade sexagesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din SUA).

134

14) Tabela cu echivalenta ntre minute centesimale si minute sexagesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din SUA).

135

15) Tabela cu echivalenta ntre secunde centesimale si secunde sexagesimale.

Nota: Virgula zecimala este nlocuita de un punct (dupa sistemul Imperial din SUA).

136

BIBLIOGRAFIE.
15) Memorator Matematic si Tehnic, Editura Tehnica Bucuresti anul 1967.
16) Kato Fukutaro Square Roots (contributed by Edvaldo Siqueira), www.tpub.com

137