Sunteți pe pagina 1din 10

Gabriel Herea

Despre moarte (Antropologie general)

Moartea (apariia ei) (259)


Moartea sufleteasc (nemurirea chinuitoare a celor mori sufletete) (260)
Moartea trupeasc (262)
Moartea trupeasc, primit ca o binecuvntare de la Dumnezeu (264)
Ieirea sufletului din trup n momentul morii trupeti (265).

UNIVERSITATEA AL. I. CUZA - IA{I

MITROPOLIA MOLDOVEI {I BUCOVINEI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX|


DUMITRU ST|NILOAE

LUMINA DIN INIMI


Spiritualitate isihast\ n traducerea [i tlcuirea
P\rintelui St\niloae

Antologie tematic\ alc\tuit\, ca tez\ de licen]\, sub `ndrumarea


I.P.S. DANIEL, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei,
de Liviu Petcu [i Gabriel Herea

TRINITAS
Ia[i, 2003

ANTROPOLOGIE GENERAL|

259

Via]a `n Dumnezeu e moartea sim]urilor. Cnd vie]uie[te inima, mor sim]urile. Iar
`nvierea sim]urilor este moartea inimii. {i cnd acestea `nvie, e semn c\ a murit inima
pentru Dumnezeu.(Sf. Isaac Sirul, Cuv.nev., cuv.73, `n Fil.rom., vol.X, p.373,374)
Noi s\ c\ut\m locul (]inutul) inimii prin faptele poc\in]ei [i ale vie]uirii, care sunt
bine pl\cute lui Dumnezeu, [i cele ale Domnului vin de la ele, dac\ locul inimii se face
curat [i nep\tat. (Sf. Isaac Sirul, Ep.IV., `n Fil.rom., vol.X, p.490)
8. Despre moarte
Domnul Dumnezeu, atunci cnd l-a f\cut pe om, l-a f\cut spre via]\ [i nu spre
moarte. Nu era `n planul crea]iei ca omul s\ moar\, ci fericirea o dorea Dumnezeu
pentru crea]ia Lui. Adam era bine alc\tuit [i `ntemeiat spre des\v=r[ire, dup\ cum ni se
spune: a privit Dumnezeu toate cte a f\cut [i iat\ erau bune foarte (Facere 1,31);
timpul ca dimensiune a perisabilit\]ii nu `l afecta pe omul primordial. Dezvoltarea
spiritual\ a lui Adam se afla `ns\ `ntr-o stare de poten]abilitate; el nu era des\vr[it
spiritual, ci doar avea posibilitatea de a se des\vr[i. C\ci Dumnezeu nu a predestinat
pe om spre fericire, c\ci o fericire predestinat\ nu mai este fericire, ci i-a dat libertatea
de a `mplini prin lucrare proprie asem\narea cu Dumnezeu `n comuniune fericit\.
Adam nu a lucrat asem\narea. Porunca indicat\ de Creator a fost r\sturnat\ datorit\
nebuniei asem\n\rii cu Dumnezeu `n opozi]ie cu Acesta [i nu `n comuniune. Dezbin\torul
a realizat cea mai mare fapt\ a sa prin cteva cuvinte: a desp\r]it pe om de Dumnezeu.
A[a a ap\rut moartea. C\ci i se spusese omului: Din pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului s\
nu m\nnci, c\ci `n ziua `n care vei mnca din el, vei muri negre[it. (Facere 2, 17)
Desp\r]irea de Dumnezeu este moartea sufleteasc\ `n care s-a aruncat ne`n]eleptul prin
libera sa voin]\. {i pentru a sesiza foarte clar morbiditatea ce amor]ise puterile suflete[ti
ale omului este de ajuns s\ citim referatul biblic `n continuare [i s\ observ\m lipsa total\
a p\rerii de r\u [i a poc\in]ei: nebunul era fixat `n autonomia egoist\.
Trupul `i r\m\sese `ns\ omului la fel de bine alc\tuit ca atunci cnd a fost creat, dar
fericirea `i era compromis\ de egoism. ~n aceast\ situa]ie, pentru ca omul s\ nu fie
nefericit ve[nic al\turi de un trup nesupus stric\ciunii, (nu cumva s\-[i `ntind\ mna
[i s\ ia roade din pomul vie]ii, s\ m\nnce [i s\ tr\iasc\ `n veci Facere 3, 22),
Dumnezeu a `ng\duit ca omul s\ `mbrace via]a biologic\. El a `ntors moartea
`mpotriva vie]ii biologice [i astfel prin moarte este omort nu omul, ci stric\ciunea
care-l `nv\luie495. Moartea trupeasc\ distruge din efectele mor]ii suflete[ti, dndu-i
astfel posibilitatea omului de a `nvia suflete[te [i a-[i `mplini scopul primordial de a fi
fericit.
a. Moartea (apari]ia ei)
Prin trup omul este muritor. Dar prin minte [i cuvnt, nemuritor. T\cnd `n]elegi, [i
dup\ ce ai `n]eles, gr\ie[ti. C\ci `n t\cere na[te mintea cuvntul. {i rostind cuvnt de
mul]umit\ lui Dumnezeu, `]i lucrezi mntuirea. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr.,
cap.107, `n Fil.rom., vol.I, p.36)
495

Panayotis Nellas, Omul animal `ndumnezeit, p.101,102.

260

ANTROPOLOGIE FILOCALIC|

Cele muritoare sunt nemul]umite de ele `nsele, [tiind de mai `nainte de moartea
care vine. Nemurirea `i vine sufletului cuvios din bun\tatea lui, iar moartea i se trage
sufletului tic\los [i f\r\ minte din r\utatea lui. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr.,
cap.169, `n Fil.rom., vol.I, p.46)
Dumnezeu n-a f\cut moartea, dup\ cum s-a scris (Prov. 1,8), ba chiar a `mpiedicat-o
s\ apar\, pe ct trebuia [i ct era cu dreptate s\ o `mpiedice de la cei f\cu]i de El cu voie
liber\. C\ci a dat mai `nainte un sfat pricinuitor de nemurire [i o porunc\ prin care
asigura de mai `nainte sfatul S\u de via]\-f\c\tor. C\ci a vestit de mai `nainte `n chip
v\dit [i a amenin]at, declarnd c\ nesocotirea poruncii care d\ via]\ va fi moartea.
Aceasta, ca s\ fie p\zi]i de experien]a mor]ii fie prin dragoste, fie prin cuno[tin]\, fie
prin fric\. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.47, `n Fil.rom., vol.VII, p.451)
Hot\rrea cu privire la moartea sufletului, care a venit la `ndeplinire prin c\lcarea
poruncii, potrivit cu dreptatea Ziditorului (c\ci p\r\sindu-L noi, ne-a p\r\sit [i El, f\r\ s\
ne sileasc\, ca pe unii ce aveam voie liber\), a fost vestit\ de mai `nainte de c\tre
Dumnezeu cu iubire de oameni, pentru pricinile pe care le-am spus. La ea a ad\ugat [i a
pus pe deasupra hot\rrea cu privire la moartea trupului. Dar rostind-o pe aceasta, a
`ntrziat trecerea ei la `ndeplinire din adncul `n]elepciunii [i din prisosin]a iubirii Sale
de oameni, pentru viitor. El n-a zis c\tre Adam: ~ntoarce-te de unde ai fost luat, ci:
P\mnt e[ti [i `n p\mnt te vei `ntoarce. Cei ce ascult\ cu pricepere, pot vedea [i `n
aceste cuvinte c\ Dumnezeu n-a f\cut moartea sufletului, nici a trupului. C\ci n-a zis
nici mai `nainte poruncind: Muri]i `n ziua `n care ve]i mnca!, ci: Ve]i muri `n ziua `n
care ve]i mnca. Nici acum n-a zis: ~ntoarce-te `n p\mnt!, ci: Te vei `ntoarce,
prevestind [i `ng\duind ceea ce avea s\ se `ntmple, [i ne`mpiedicnd, din pricina
drept\]ii. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.51, `n Fil.rom., vol.VII, p.454,455)
b. Moartea sufleteasc\ (nemurirea chinuitoare a celor mor]i suflete[te)
Dac\ `ntrebuin]\m orice srguin]\ [i iscusin]\ ca s\ sc\p\m de moartea trupeasc\,
cu att mai vrtos suntem datori s\ ne str\duim ca s\ sc\p\m de moartea sufleteasc\,
pentru c\ cel ce voie[te s\ se mntuiasc\ nici o piedic\ nu are, f\r\ numai negrija [i
lenea. (Sf.Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.45, `n Fil.rom., vol.I, p.25)
Moartea, de-o va avea omul `n minte, nemurire este; iar neavnd-o `n minte,
moarte `i este. Dar nu de moarte trebuie s\ ne temem, ci de pierderea sufletului, care
este necuno[tin]a de Dumnezeu. Aceasta este primejdioas\ sufletului. (Sf. Antonie cel
Mare, ~.d.v.mr., cap.49, `n Fil.rom., vol.I, p.25, 26)
Moartea `nseamn\ propriu-zis desp\r]irea de Dumnezeu. Iar boldul mor]ii este
p\catul (I Cor. 15,56), pe care primindu-l Adam a fost izgonit [i de la pomul vie]ii, [i
din rai, [i de la Dumnezeu. Acestei mor]i i-a urmat `n chip necesar [i moartea trupului.
C\ci via]a este propriu-zis Cel ce a zis: Eu sunt via]a (In. 14,6). Acesta coborndu-se `n
moarte, l-a adus pe cel omort iar\[i la via]\. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.dr, suta
a doua, cap.93, `n Fil.rom., vol.II, p.86)

ANTROPOLOGIE GENERAL|

261

Virtutea [i cuno[tin]a496 nasc nemurirea; lipsa lor e maica mor]ii. (Talasie Libianul,
D.drag., suta `nti, cap.38, `n Fil.rom., vol.IV, p.15)
S\ nu socote[ti lucru mic pierderea virtu]ii, c\ci pentru ea a intrat moartea `n
lume. (Talasie Libianul, D.drag., suta a patra, cap.47, `n Fil.rom., vol.IV, p.36)
Trnd\via este moartea sufletului [i a min]ii.497 Dac\ Dumnezeu i-ar `ng\dui s\
lucreze `mpotriva noastr\ dup\ puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mntui
vreodat\. Datoria noastr\ este s\ i ne `mpotrivim cu toat\ puterea ce ne este dat\, dar st\ `n
puterea lui Dumnezeu s\ ne trezeasc\ `n chip tainic [i s\ ne arate `n chip v\dit biruitori ai
ei. C\ci e cu neputin]\ ca, murind cineva, s\ `nvie f\r\ ajutorul Celui ce s-a `nviat pe Sine
din mor]i. (Sf. Simeon Noul Teolog, C.225cap., cap.74, `n Fil.rom., vol.VI, p.37)
Precum pentru iubitorul de trup [i de via]\, de pl\ceri [i de lume desp\r]irea de
acestea este moarte, a[a pentru iubitorul de cur\]ie [i de Dumnezeu, de cele netrupe[ti [i
de virtute, moarte cu adev\rat este desp\r]irea cea mai mic\ a cuget\rii de acestea. Cel
ce prive[te lumina supus\ sim]urilor, dac\ va `nchide pu]in ochii sau i se vor acoperi de
altcineva, se nec\je[te [i se `ntristeaz\, [i nu poate peste tot s\ rabde aceasta, mai ales
dac\ privea la anumite lucruri de trebuin]\ sau interesante. Dar cu ct mai vrtos nu se
va `ntrista [i nu se va nec\ji cel ce e luminat de Duhul Sfnt [i prive[te cu trezvie [i cu
`n]elegere, fie c\ privegheaz\, fie c\ doarme, bun\t\]ile acelea pe care ochiul nu le-a
v\zut [i urechea nu le-a auzit [i la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2,9), la care `ngerii
s\ priveasc\ (I Petru 1,12), de va fi smuls de cineva de la vederea lor? C\ci el socote[te
aceasta, pe drept cuvnt, moarte [i `nstr\inare de via]a ve[nic\. (Sf. Simeon Noul
Teolog, C.225cap., cap.61, `n Fil.rom., vol.VI, p.74,75)
Traiul [i via]a de aici se fac o mare a r\ut\]ilor celui ce vie]uie[te dup\ oameni [i e
mi[cat de duhul p\rerii de sine; ca o mare care `nv\luie [i `nghite puterea `n]eleg\toare a
sufletului cu talazurile s\rate ale pl\cerilor [i izbe[te cu valurile s\lbatice ale patimilor
cele trei p\r]i ale sufletului, `nfuriate de duhurile r\ut\]ii. Ea se `nal]\ ca o primejdie
`nsp\imnt\toare [i-l arunc\ `n cea mai mare dezn\dejde cnd vederea lui [i crma
sufletului e sf\rmat\ de pl\cerile trupului, iar mintea crmace se scufund\ `n adncul
p\catului [i `n moartea duhovniceasc\. Dar cnd el a ajuns `n adncul smereniei, marea
r\ut\]ilor `[i lini[te[te valurile, d\ruindu-i pacea, iar talazurile s\rate ale pl\cerilor `[i
preschimb\ valurile `n ploi de lacrimi [i le preface `n bucuria umilin]ei luminoase.
(Cuviosul Nichita Stithatul, C.300cap., suta `nti, cap.85, `n Fil.rom., vol.VI, p.220)
A fi mort [i nesim]itor este totuna cu a fi orb la minte [i a nu vedea duhovnice[te.
C\ci unul s-a lipsit de puterea vie [i lucr\toare; iar cel ce nu vede, de lumina
dumnezeiasc\ care-l face s\ vad\ [i s\ se roage498. (Sf. Grigorie Sinaitul, Cap.acro.,
cap.5, `n Fil.rom., vol.VII, p.98)
496

Tlcuirea Pr. St\niloae: Sunt cele dou\ etape generale ale vie]ii duhovnice[ti. (n.s.1, p.15)
Tlcuirea Pr. St\niloae: De[i porne[te de la trup, trnd\via devine [i o stare a sufletului [i a
min]ii.(n.s.41, p.37)
498
Tlcuirea Pr. St\niloae: Avem aici o defini]ie a luminii dumnezeie[ti care nu are nimic care s\ nu
o fac\ acceptabil\ [i `n]eleas\. Ea e cea care ne face s\ `n]elegem [i s\ ne `n]elegem. Astfel `n]eleas\,
lumina dumnezeiasc\ risipe[te nedumeririle celor ce cred c\ ea este conceput\ ca o lumin\ asemenea
celei materiale. (n.s.4, p.98)
497

262

ANTROPOLOGIE FILOCALIC|

Este cu neputin]\ a gusta dulcea]a celor dumnezeie[ti f\r\ sim]irea `n]eleg\toare (a


min]ii). C\ci, precum cel ce [i-a tocit sim]urile le-a f\cut nelucr\toare fa]\ de cele
supuse lor [i nici nu vede, nici nu aude, nici nu miroase, fiind amor]it, mai bine zis pe
jum\tate mort, a[a [i cel ce [i-a amor]it puterile suflete[ti, cele dup\ fire, prin patimi, le-a
f\cut nesim]itoare fa]\ de lucrarea [i `mp\rt\[irea tainelor Duhului. C\ci cel ce nu vede,
nu aude [i nu simte duhovnice[te este mort, fiindc\ nu este Hristos viind `n el, nici el
mi[cndu-se [i lucrnd `n Hristos 499 . (Sf. Grigorie Sinaitul, Cap.acro., cap.97, `n
Fil.rom., vol.VII, p.129)
C\ci `nvierea trupului urmeaz\ `nvierii sufletului, precum [i moartea a urmat la
`nceput mor]ii sufletului. Iar moartea sufletului este `nstr\inarea de via]a `n Dumnezeu.
{i aceasta este moartea cea cu adev\rat cumplit\.
Iar cea de dup\ aceea, adic\ a trupului, e atotdorit\. C\ci e un semn al iubirii de
oameni a lui Dumnezeu. De ea se va lipsi, vai, ceata celor osndi]i la judecata viitoare.
C\ci celor ce nu s-au folosit bine de talantul harului dumnezeiesc, dat de Dumnezeu, le
r\mne o `nviere unit\ `n veci cu acea a doua moarte, cum ne-a descoperit Ioan `n
Apocalips\ (20,14; 21,8), care e mai rea ca moartea. Iar dac\ aceia tr\iesc f\r\ de
moarte [i `n acela[i timp sunt mor]i, sunt mul]i care tr\iesc [i aici mor]i, cum a ar\tat
Domnul vie]ii [i al mor]ii (Matei 8,22). (Sf. Grigorie Palama, D.`mp.dum., cap.8, `n
Fil.rom., vol.VII, p.381,382)
C\ [i sufletul cuvnt\tor e omort uneori, cu toate c\ are existen]a ca via]\500, ne-a
`nv\]at Marele Pavel, scriind: V\duva care petrece `n desf\t\ri, de[i e vie, e moart\
(1 Tim. 5,6). C\ a zis aceasta [i despre pricina de fa]\, adic\ despre sufletul cuvnt\tor,
nu e r\u s\ o spunem. C\ci sufletul lipsit de Mirele duhovnicesc, dac\ nu se `ntristeaz\ [i
nu plnge, [i nu-[i alege via]a strmt\ [i anevoioas\ a poc\in]ei, ci se revars\ `n
desf\t\ri, petrecnd cu poft\ `n ele, de[i e viu (c\ci dup\ fiin]\ este nemuritor), a murit.
(Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.45, `n Fil.rom., vol.VII, p.450)
c. Moartea trupeasc\
Dintre cei ce se afl\ `ntr-o osp\t\rie unii `nchiriaz\ paturi; al]ii, neputnd avea pat
[i dormind pe jos, horc\ie nu mai pu]in ca cei ce dorm `n pat. {i a[teptnd m\sura nop]ii,
499

Tlcuirea Pr. St\niloae: Ct timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipurile
Cuvntului personal. Pentru a-L avea pe El trebuie s\ avem sim]irea `n]eleg\toare a prezen]ei Lui. Dar
aceast\ sim]ire nu o putem avea ct\ vreme puterile sufletului ne sunt tocite prin p\cat sau `ntoarse spre
interesele noastre egoiste. Numai cnd Hristos `nsu[i viaz\ `n noi `nt\re[te puterile noastre de sim]ire a
prezen]ei Lui. Sim]irea min]ii sau sim]irea `n]eleg\toare a fost folosit\ de Sfntul Grigorie de Nyssa [i
de Diadoh pentru a indica o sesizare spiritual\ a prezen]ei lui Dumnezeu (Cuvnt ascetic, cap.36; Fil.rom.
vol.I, Bucure[ti, Humanitas, 1999), nu numai o deduc]ie teoretic\ a Lui prin ra]iune. Prin sim]irea
aceasta se sesizeaz\ nu numai prezen]a lui Dumnezeu, ci [i bun\t\]ile variate ce iradiaz\ din El. Cuvntul
sim]ire a min]ii se folose[te pentru a indica un contact cu realitatea spiritual\ a lui Dumnezeu, analog cu
contactul pe care-l avem prin sim]urile trupului cu realit\]ile sensibile. (n.s.50, p.129)
500 Tlcuirea Pr. St\niloae: Existen]a sufletului nu e simpl\ existen]\, ci via]\. Sau via]a omului e una
cu existen]a sau cu fiin]a lui. Totu[i poate fi [i via]a lui omort\, devenind via]\ moart\. Dar nu
`nceteaz\ de a exista, ba chiar de a vie]ui, cu o con[tiin]\ sl\bit\ [i am\git\, o dat\ ce via]a e existen]a sau
fiin]a lui. (n.s.42, p.450)

ANTROPOLOGIE GENERAL|

263

diminea]a to]i se duc, l\snd paturile osp\t\riei [i lund numai lucrurile lor. Asemenea
este [i cu to]i cei ce vin `n via]\: [i cei ce au tr\it cu pu]ine [i cei ce au vie]uit `n slav\ [i
bog\]ie ies din via]\ ca dintr-o osp\t\rie, nelund nimic din desf\tarea [i din bog\]ia
vie]ii, f\r\ numai faptele lor, bune sau rele, s\vr[ite de ei `n via]a lor. (Sf. Antonie cel
Mare, ~.d.v.mr., cap.80, `n Fil.rom., vol.I, p.31)
A sc\pa de moarte este cu neputin]\. Cunoscnd aceasta, oamenii `n]elep]i [i
deprin[i `n virtute [i `n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea f\r\ suspine, f\r\
fric\ [i f\r\ plns, aducndu-[i aminte de ne`nl\turarea ei [i de izb\virea din relele
vie]ii. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.82, `n Fil.rom., vol.I, p.32)
Numai un lucru nu este `ng\duit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul. S\ se
uneasc\ cu Dumnezeu `i este `ng\duit, dac\ va `n]elege c\ poate. C\ci voind [i
`n]elegnd, creznd [i iubind, prin buna vie]uire omul ajunge `mpreun\ vorbitor cu
Dumnezeu. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.127, `n Fil.rom., vol.I, p.39)
Dumnezeu a dat, prin providen]\, firii durerea f\r\ voie [i moartea de pe urma ei,
spre pedepsirea pl\cerii de bun\voie. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., sc.2,
rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.320)
Omort\ fiind mintea prin c\lcarea poruncii a urmat cu necesitate [i moartea
trupului. (Talasie Libianul, D.drag., suta a patra, cap.49, `n Fil.rom., vol.IV, p.36)
Va veni peste noi ceasul `nfrico[at al mor]ii; va veni [i a-l ocoli nu este cu putin]\.
Fie ca St\pnul lumii [i al v\zduhului, venind atunci, s\ g\seasc\ f\r\delegile noastre
pu]ine [i ne`nsemnate, ca s\ nu ne v\deasc\, adeverindu-ne, [i s\ plngem f\r\ folos.
C\ci sluga aceea, zice, care a cunoscut voia St\pnului s\u [i n-a lucrat dup\ voia lui
ca o slug\, se va bate mult (Lc. 12,47). (Isihie Sinaitul, Cuv.trez., suta a doua, cap.59,
`n Fil.rom., vol.IV, p.82)
~]i spun un cuvnt str\in, [i s\ nu te minunezi. Este `ntre Dumnezeu [i suflet o tain\
ce se s\vr[e[te `ntr-ascuns. Dar este a m\surilor celor mai `nalte, a cur\]iei, a dragostei
[i a credin]ei des\vr[ite. Cnd omul, `mp\cat la culme, se une[te cu Dumnezeu, prin
apropiere deplin\, `n rug\ciune [i vedere ne`ncetat\, [] `nvrednicindu-se de El, m\car
c\ este `n trup, a covr[it m\sura stric\ciunii care-l supune mor]ii, a[teptnd moartea ca
pe un somn obi[nuit, care-l transport\ dulce spre cele n\d\jduite. (Teognost, D.f\pt.,
cap.69, `n Fil.rom., vol.IV, p.266)
Moartea vine la fel [i pentru p\c\tos [i pentru drept, dar deosebirea e mare. Ca
muritori, mor amndoi [i nu e nici o mirare. Dar cel dinti, f\r\ plat\ [i osndit; iar
cel\lalt, fericit `n veacul de acum [i `n cel viitor. (Petru Damaschinul, ~nv.duh., `n
Fil.rom., vol.V, p.89)
moartea f\r\ p\cate nu e moarte, ci mutare de la necaz la odihn\, de la `ntuneric
la lumin\ negr\it\ [i la via]\ ve[nic\. (Sf. Varsanufie [i Ioan, Scr.duh., cap.218, `n
Fil.rom., vol.XI, p.249)

264

ANTROPOLOGIE FILOCALIC|

Dar ct\ bucurie trebuie s\ cuge]i c\ va avea sufletul care a `nceput s\ slujeasc\ lui
Dumnezeu [i [i-a des\vr[it lucrarea lui? C\ci la ie[irea lui din lumea aceasta, va face s\
mearg\ `naintea lui lucrarea lui [i se vor bucura cu el `ngerii cnd `l vor vedea sc\pat de
st\pnirile lumii. Deoarece cnd va ie[i sufletul, vor merge cu el `ngerii [i vor ie[i `n
`ntmpinarea lui toate puterile `ntunericului, voind s\-l ia `n st\pnire de vor avea ceva
de al lor `n el. Dar atunci nu `ngerii vor lupta pentru el, ci faptele pe care le-a f\cut. Ele
`l vor `nconjura [i-l vor p\zi de acele puteri, ca s\ nu se ating\ de el. Iar de vor `nvinge
faptele lui, vor cnta `naintea lor `ngerii, pn\ ce vor ajunge la Dumnezeu `ntru veselie.
(Cuviosul Isaia Pustnicul, 29cuv., cuv.16, cap.1, `n Fil.rom., vol.XII, p.115,116)
d. Moartea trupeasc\, `ncetare a p\catului (primit\ ca o binecuvntare de la
Dumnezeu)
Iar cnd moartea nu mai are pl\cerea ca mam\, care o na[te [i pe care trebuie s\ o
pedepseasc\, se face `n chip v\dit pricina vie]ii ve[nice.501 Astfel, precum via]a lui
Adam din pl\cere s-a f\cut maica mor]ii [i a stric\ciunii, la fel moartea Domnului
pentru Adam (c\ci El era liber de pl\cerea lui Adam) se face n\sc\toare a vie]ii
ve[nice502. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.314)
Deci aceea[i moarte, `n Adam este o osnd\ a firii de pe urma p\catului, iar `n
Hristos o osnd\ a p\catului de pe urma drept\]ii. C\ci cel ce sufer\ moartea ca o osnd\
a firii de pe urma p\catului s\u, o sufer\ dup\ dreptate. Dar cel ce nu o sufer\ de pe
urma p\catului s\u, prime[te de bun\voie moartea adus\ `n lume de p\cat spre
desfiin]area p\catului, d\ruind-o mai degrab\ din iconomie firii ca un har spre osndirea
p\catului. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.316)
Pentru c\ cel ce a fost botezat [i p\ze[te botezul, `nt\rindu-l prin porunci, nu mai
pl\te[te moartea ca o datorie pentru p\cat, ci prime[te `ntrebuin]area mor]ii ca osnd\ a
p\catului, care s\-l treac\ `n chip tainic la via]a dumnezeiasc\ [i f\r\ de sfr[it.[]
Fiindc\ dac\ p\catul se slujea de moarte ca de o arm\ pentru nimicirea firii `n cei ce
s\vr[esc p\catul asemenea lui Adam, cu att mai mult se va sluji firea de moarte, ca
de-o arm\ spre nimicirea p\catului `n cei ce s\vr[esc dreptatea prin credin]\. (Sf.
Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.317)
C\ci cu dreptate a fost rnduit\ moartea `mpotriva sim]irii, ca s\ nu mai poat\ oferi
diavolului intrare `n suflet. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.63, `n Fil.rom.,
vol.III, p.338)
501

Tlcuirea Pr. St\niloae: Moartea fiind `n grece[te de genul masculin, iar pl\cerea de genul
feminin, textul grec poate permite jocul de cuvinte: cnd moartea nu mai are pl\cerea ca mam\, se face
tat\ a vie]ii ve[nice. (n.s.1, p.314)
502
Tlcuirea Pr. St\niloae: Via]a lui Adam e pricin\ de moarte ob[teasc\. Moartea Domnului e
pricin\ de via]\ ob[teasc\ [i ve[nic\. Pentru c\ via]a lui Adam este o fals\ via]\, o consumare a
adev\ratei vie]i prin viermele pl\cerii. Iar moartea Domnului nu `nseamn\ o omorre a vie]ii, ci a
viermelui care rodea smburele adev\rat al vie]ii. (n.s.2, p.314)

ANTROPOLOGIE GENERAL|

265

Iar ca s\ nu fim cu totul ne[tiutori ai covr[itoarei Sale iubiri de oameni [i ai


adncului s\u de `n]elepciune, deci ai pricinii pentru care a ad\ugat Dumnezeu sfr[itul
prin moarte, i-a d\ruit omului s\ mai tr\iasc\ nu pu]in timp.Astfel a ar\tat c\ ne educ\
cu mil\, mai bine zis a rnduit educarea noastr\ prin dreptate, ca s\ nu dezn\d\jduim cu
des\vr[ire. Prin aceasta ne-a dat vreme de poc\in]\ [i de a ne face binepl\cu]i Lui
printr-o vie]uire pentru care ne las\ s\ exist\m503. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat.,
cap.53, `n Fil.rom., vol.VII, p.455,456)
e. Ie[irea sufletului din trup `n momentul mor]ii trupe[ti
Precum iese omul din pntecele maicii sale, a[a [i sufletul, gol, iese din trup: unul
curat [i luminos, altul avnd petele gre[elilor, iar\[i altul, negru de mul]imea p\catelor.
De aceea sufletul ra]ional [i iubitor de Dumnezeu, aducndu-[i aminte [i gndindu-se la
relele de dup\ moarte, vie]uie[te cu evlavie ca s\ nu fie osndit pentru acelea. Iar cei ce
nu cred, fiind nepricepu]i cu mintea, nu se poart\ cu evlavie [i p\c\tuiesc, nesocotind
cele de dincolo. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.111, `n Fil.rom., vol.I, p.36,37)
Precum trupul ie[ind din pntecele maicii sale nu poate s\ se hr\neasc\ fiind `nc\
nedes\vr[it, tot astfel [i sufletul cnd iese din trup, dac\ nu [i-a agonisit prin
bun\vie]uire cuno[tin]a de Dumnezeu, nu poate s\ se mntuiasc\ sau s\ se uneasc\ cu
Dumnezeu. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.116, `n Fil.rom., vol.I, p.37)
Dup\ cum vei sluji sufletul pn\ este `n trup, a[a [i el te va sluji pe tine dup\ ce vei
ie[i din trup.C\ci cel ce [i-a slujit aici trupul bine [i cu desf\t\ri s-a slujit pe sine r\u
pentru dup\ moarte. Fiindc\ [i-a osndit sufletul ca un lipsit de minte. (Sf. Antonie cel
Mare, ~.d.v.mr., cap.115, `n Fil.rom., vol.I, p.37)
Sufletul nu va dori s\ se despart\ de trup pn\ nu-[i va pierde orice pl\cere pentru
lumea de aici. C\ci toate sim]urile trupului se `mpotrivesc credin]ei, fiindc\ ele sunt
numai pentru lucrurile de acum, iar aceea veste[te m\re]ia bunurilor viitoare. (Diadoh
al Foticeii, Cuv.asc., cap.55, `n Fil.rom., vol.I, p.357,358)
Cnd sufletul iese din trup, vr\jma[ul d\ n\val\ asupra lui r\zboindu-l [i oc\rndu-l
cu `ndr\zneal\ [i f\cndu-se pr[ amarnic [i `nfrico[at al lui pentru cele ce a gre[it. Dar
atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu [i preacredincios, chiar dac\ a
fost mai-nainte r\nit adeseori de p\cate, nu se sperie de n\v\lirile [i amenin]\rile
aceluia, ci se `nt\re[te [i mai mult `ntru Domnul [i zboar\ plin de bucurie, `ncurajat de
Sfintele Puteri care `l conduc, [i `mprejmuit ca de un zid de luminile credin]ei, strignd
[i el cu mult\ `ndr\zneal\ diavolului viclean: Ce este ]ie [i nou\, `nstr\inatule de
Dumnezeu? Ce este ]ie [i nou\, fugarule din ceruri [i slug\ viclean\? Nu ai st\pnirea
peste noi, c\ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are st\pnirea peste noi [i peste to]i. Lui i-am
p\c\tuit, Lui `i vom r\spunde, avnd z\log al milostivirii Lui fa]\ de noi [i al mntuirii
503

Tlcuirea Pr. St\niloae: Chiar `n moartea care vine dup\ un proces `ndelungat Dumnezeu a pus o
putere educativ\, iar `n aceast\ semnifica]ie educativ\ a ei se arat\ pentru om un motiv de n\dejde
pentru grija lui Dumnezeu fa]\ de noi. (n.s.48, p.456)

266

ANTROPOLOGIE FILOCALIC|

noastre cinstita Lui Cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierz\torule. C\ci nimic nu este ]ie
[i slugilor lui Hristos. Zicnd acestea sufletul cu `ndr\zneal\, diavolul `ntoarce spatele,
tnguindu-se cu glas mare, neputnd s\ stea `mpotriva numelui lui Hristos.[] Dup\
aceasta e dus cu veselie de dumnezeie[tii `ngeri la locurile hot\rte lui, potrivit cu starea
lui. (Ioan Carpatiul, Cap.mng., cap.25, `n Fil.rom., vol.IV, p.131,132)
S\ se cur\]easc\ sufletul t\u de amintiri rele [i s\ fie c\l\uzit de lumea gndurilor
celor bune, avnd `n mintea ta pururea cuvntul: Inima iubitoare de pl\cere este
`nchisoare [i lan] `n vremea ie[irii, iar cea iubitoare de osteneal\ u[\ deschis\. C\ci
`ntr-adev\r sufletele curate cnd ies din trup sunt c\l\uzite de `ngeri, care le conduc de
mn\ spre via]a fericit\. Iar pe cele `ntinate [i nepoc\ite le vor lua, vai, dracii. (Teodor
al Edesei, 100cap., cap.28, `n Fil.rom., vol.IV, p.207)
Sufletul care se desparte de trup, plin de `ncredin]are (en plhroforia) [i-l dezbrac\ pe acesta ca pe-o hain\, `ncearc\ o bucurie negr\it\ [i net\lm\cit\. C\ci dobndind
acum cele n\d\jduite, `l leap\d\ pe acesta f\r\ `ntristare, `ndreptndu-se cu pace spre
`ngerul luminos [i vesel care vine din `n\l]ime, [i str\b\tnd f\r\ piedic\ `mpreun\ cu
acela v\zduhul, nev\t\mat ctu[i de pu]in de duhurile r\ut\]ii, ci suindu-se cu bucurie [i
cu `ndr\zneal\ [i graiuri de mul]umire, pn\ va ajunge s\ se poat\ `nchina F\c\torului [i de
acolo s\ primeasc\ hot\rrea de-a se rndui cu cei asemenea [i de aceea[i m\sur\ `n virtute, pn\ la `nvierea cea de ob[te. (Teognost, D.f\pt., cap.61, `n Fil.rom., vol.IV, p.263)
C\ci sufletul are `n chip firesc prin duh a[a de mare leg\tura iubitoare cu trupul
s\u, `nct niciodat\ nu vrea s\-l p\r\seasc\ [i nu l-ar p\r\si nicidecum dac\ n-ar veni sila
adus\ de vreo boal\ foarte mare sau de vreo lovitur\ din afar\504. (Sf. Grigorie Palama,
D.cun.nat., cap.38, `n Fil.rom., vol.VII, p.444)

504

Tlcuirea Pr. St\niloae: Duhul omului este `n minte [i `n cuvnt sau mintea [i cuvntul lui sunt `n
duh. Duhul e leg\tura dintre minte [i cuvnt. Este `ns\[i leg\tura de iubire dintre ele. Dar iubirea pe care
o reprezint\ duhul nu une[te numai mintea [i cuvntul, ci se `ntinde [i asupra trupului, unind [i trupul cu
mintea [i cu cuvntul. Trupul devine viu [i se sus]ine `n via]\ prin duhul min]ii sau prin iubirea ei fa]\ de
el. Iubirea aceasta, care une[te pe Tat\l [i pe Cuvntul sau Duhul lor, `ntocme[te [i d\ via]\ [i trupului
Cuvntului la plinirea vremii. (n.s.34, p.444)