Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IDEALIZARE
SISTEM
FIZIC
DISCRETIZARE
MODEL
MATEMATIC
MODEL
DISCRET
SOLUTIE
SOLUTIE
DISCRETA
FEEDBACK OPTIMIZARE
(MINIMIZAREA ERORII)
MEF se bazeaza pe descompunerea unui domeniu al lumii reale (sistemul fizic) intrun numar finit de subdomenii discrete (elemente) conectate intr-un numar finit de
puncte (noduri).
DISCRETIZAREA conduce la un sistem fizic virtual a carui comportare trebuie sa fie
cat mai apropiata de cea a sistemului fizic real, atunci cand sunt atribuite
proprietati si conditii de margine similare.
2
(e)
(De )
(D )
( )
A(u) = 0
B(u) = 0
D = domeniul de studiu
G = limita domeniului de studiu (frontiera domeniului)
De = subdomeniul (element finit)
G e= limita subdomeniului (conturul elementului finit)
o = noduri (puncte de conectare a elementelor)
3
- variabile nespatiale
Intre 1950 1960 tot industria aeronautica a fost cea care a impulsionat
dezvoltarea MEF.
Clasici ai MEF:
M.J. Turner
R.W. Clough
H.C. Martin
L.J. Topp
J.H. Argyris
C.A. Felippa
R.H. Gallagher
K.J. Bath
C. Taylor
C. O. Zienkiewikz
10
NASTRAN
SAP
ANSYS
ADINA
ABAQUS
MARC
TITUS
11
12
[C], C
matricea de amortizare
[D], D
matricea conductivitatii
[E], E
matricea de elasticitate
{d}, d
{F}, F
vectorul fortelor
{H}, H
[I], I
matricea unitate
13
[K], K
matricea de rigiditate
[M], M
matricea maselor
[N], N
[0], 0
matricea nula
{R}, R
vectorul incarcarilor
{},
{T}, T
{v}, v
u, v, w
componentele deplasarii
x, y, z
r, s, tcoordonate normalizate
14
15
ln
2
7
= 2/n
ln = d sin (/n)
6
4
5
Daca sistemul fizic poate fi descris analitic printr-un model matematic sub forma unei
variable sau functii exacte u(x), aceasta poate fi inlocuita pe domeniul de studiu cu o
functie aproximativa ua(x), astfel incat diferenta (eroarea)
e(x) = ua(x) - u(x)
sa fie suficient de mica pentru scopul propus.
Etape pentru definirea functie de aproximare ua(x) :
alegerea unei functii convenabile care depinde de un numar de n parametri ai,
u(x, a1, a2, , an)
gasirea parametrilor ai astfel incat conditia anterioara sa fie satisfacuta (prin atribuirea
unei valori nule erorii in n puncte diferite ale domeniului).
Functia de aproximare u(x, a1, a2, , an) este aleasa in mod obisnuit astfel incat sa
permita operatii de diferentiere si integrare simple, deobicei sub forma polinomiala.
17
Puncte masuratori
0.5
Valorile parametrului
u(x)
10
18
12
18
u(x = 0) = ua(x = 0) = a1
u(x = 0.5) = ua(x = 0.5) = a1 + 0.5 a2 + 0.25 a3
u(x = 1) = ua(x = 1) = a1 + a2 + a3
Cu solutia
= 10
= 18
= 12
a1 = 10
a2 = 30
a3 = 28
u4
u2
u1
u(x)
u3
x1
2
D1
x2
uai(x)
3 x3
D2
4 x4
D3
D
Definirea geometriei
noduri: 1, 2, 3, 4
coordinate nodale:
domeniul complet:
domenii discrete
Functia de aproximare :
Etape:
1 identificarea subdomeniilor (elementelor) De D, De D;
2 definirea unei functii de aproximare ua(x)e pe fiecare element, prin aplicarea
metodei aproximarii nodale
Caracteristici ale metodei de aproximare:
1 fiecare functie ua(x)e este definita utilizand numai variabilele nodale atasate
elementului De;
2 functia de aproximare ua(x)e trebuie sa fie continua pe sub-domeniul De;
3 - functia de aproximare ua(x)e trebuie sa satisfaca anumite conditii de continuitate la
granita intre sub-domenii (elemente)
21
Element 1 (D1)
ua1(x)= N1 u1 + N2 u2
cu
N1 =
x x2
x1 x2
x1 x x2
N2 =
x x1
x2 x1
Element 2 (D2)
ua2(x)= N1 u2 + N2 u3 x2 x x3
cu
x x3
N1 =
x2 x3
N2 =
x x2
x3 x2
Element 3 (D3)
ua2(x)= N1 u3 + N2 u4 x3 x x4
cu
x x4
N1 =
x3 x4
N2 =
x x3
x4 x3
22
24
Roc 1
Roc 2
Roc 3
a. Vedere amonte
b. Vedere aval
Model 3D in elemente finite zonarea materialelor
27
28
29
30
a. Faa aval
b. Faa amonte
Greutate proprie+ presiune hidrostatic - Eforturi principale 1 (KN/m2)
32
a. Faa aval
b. Faa amonte
Greutate proprie+ presiune hidrostatic (GP+PH) - Eforturi principale 3 - (KN/m2)
33
Sectiune 1 1 (maestr)
Seciune 2 2
Sectiune 3 - 3
Sectiune 1 1 (maestr)
Seciune 2 2
Sectiune 3 - 3
36
37
Dinamic - Lac plin modul 3 de vibraie T3 = 0.183 sec
a. Faa aval
b. Faa amonte
Dinamic - greutate proprie+ presiune hidrostatic+cutremur de verificare (GP+PH+MCE)
- Eforturi principale 1 (KN/m2)
38
a. Faa aval
b. Faa amonte
Dinamic - greutate proprie+ presiune hidrostatic+cutremur verificare (GP+PH+MCE)
- Eforturi principale 3 (KN/m2)
39
Sectiune 1 1 (maestr)
Seciune 2 2
Sectiune 3 - 3
40
Sectiune 1 1 (maestr)
Seciune 2 2
Sectiune 3 - 3
42
43
L(1) = L( 2) = 10 2
2 Fx=10
L(3) = 20
(2)
(1)
Fy = -20
(3)
EA(3) = 100
fx,2,u2
L(1)=10
EA(1)=100
L(2)=10
EA(2)=100
(1)
(2)
fy,3,v3
fy,1,v1
(3)
fx,1,u1
= [u1
f = f x ,1
v1
f y ,1
u2
v2
f x,2
u3
v3 ]
f y ,2
f x ,3
f y ,3
L(3)=20
EA(3)=100
fx,3,u3
45
k x1x1
k
y1x1
k x 2 x1
k y 2 x1
k x3 x1
k y 3 x1
k x1 y1
k x1x 2
k x1 y 2
k x1x3
k y1 y1
k y1x 2
k y1 y 2
k y1x3
k x 2 y1
k x2 x2
k x2 y2
k x 2 x3
k y 2 y1
k y2 x2
k y2 y2
k y 2 x3
k x3 y1
k y 3 y1
k x3 x 2
k y3x2
k x3 y 21
k y3 y 2
k x3 x3
k y3x3
k x1 y 3 u1 f x1
k y1 y 3 v1 f y1
k x 2 y 3 u 2 f x 2
=
k y 2 y 3 v2 f y 2
k x 3 y 3 u3 f x 3
k y 3 y 3 v3 f y 3
K
=f
K matricea de rigiditate globala
46
Spre exemplu,
daca
0
0
0
=
0
0
1
k x1y 3
k
y
1
y
3
k x 2 y3
f =
k
y 2 y3
k x3 y3
k
y 3 y 3
47
(1)
(2)
y
x
(3)
2. Localizare
Pentru componenta generica, sistemul local de coordonate este ( x, y )
fy,i,vi
fy,j,vj
(e)
fx,i,ui
F i
ks=EA/L
fx,j,uj
j
F
d
49
k = f
k xixi
k
yixi
k xjxi
k yjxi
k xiyi
k xixj
k yiyi
k xjyi
k yixj
k xjxj
k yjyi
k yjxj
k xiyj ui f xi
k yiyj vi f yi
=
f xj
k xjyj u j
k yjyj v j f yj
50
F = ks d =
EA
d
L
F = f xj f xi
EA 0
L 1
d = u j ui
0 1 0 ui f xi
v f
0 0 0 i yi
=
0 1 0 u j f xj
0 0 0 v j f yj
PROCESUL DE ASAMBLARE
Asamblarea presupune doua etape: transformarea inversa a fiecarei
componente in sistemul de coordonate global si sumarea ecuatiilor pentru
formarea sistemului global de ecuatii.
1. Transformarea coordonatelor
Aceata etapa defineste relatia matriceala de transformare a fortelor si
deplasarilor nodale dintr-un sistem de coordonate in altul (local si global).
ui = ui c + vi s
vj uj
vi = ui s + vi c
vj
j
u j = u j c + v j s v j = u j s + v j c
vi ui
vi
i
ui
uj
x
(e)
52
ui c s 0 0 ui
v
v
s
c
0
0
i
=
i
u j 0 0 c s u j
v
0
0
s
c
j
v j
Matricea cu termenii c si s se numeste matricea transformarii deplasarilor
Td.
Matricea transformarii fortelor Tf este folosita pentru exprimarea fortelor in
sistemul de coordonate global pe baza fortelor nodale din sistemul de
coordonate local.
f xi c s 0 0 f xi
f
yi = s c 0 0 f yi
f xj 0 0 c s f xj
f yj 0 0 s c f yj
53
Matricea transformarii
deplasarilor
fortelor
este
transpusa
matricii
transformarii
Td = TTf = T
2. Globalizare
Lucrand in sistemul de coordonate global este necesar sa introducem indicele
componentei e. Ecuatiile de echilibru componentale in sistemul global de
coordonate vor fi:
f ( e ) = k ( e ) ( e )
( e ) = T ( e ) ( e )
f
(e)
( )f
= T
(e) T (e)
54
(e)
( )k
= T
(e) T
(e)
T( e)
k (e)
E ( e) A( e )
=
L( e)
c2
sc c 2 sc
2
2
sc s
s
sc
c 2 sc c 2
sc
2
2
sc
s
sc s
55
f = k
b.
TT f = TT k
= T
c.
f = TT k
T 1 = T 1T
d.
f = T T k TT
e.
f = T T kT
f.
k = T T kT
= T 1
b : multiplicarea la stanga cu TT
d : multiplicarea in mijloc cu TT-1
56
k (1)
2
2
0.5
0.5 0.5 0.5
k ( 2)
c=s=
2
c= ,
2
s=
2
2
0.5 0.5
100 2 0.5 0.5
=
0.5 0.5
10 2 0.5 0.5
0
.
5
0
.
5
0
.
5
0
.
5
57
- componenta (3), = 0, c = 1, s = 0
k ( 3)
100 0
=
20 1
0 1 0
0 0 0
0 1 0
0 0 0
3. Reguli de asamblare
Elementul esential in procesul de asamblare il reprezinta plasarea corecta a
contributiei fiecarei componente in sistemul global de ecuatii.
Operatia de asamblare poate fi interpretata ca reconectarea fizica a
componentelor in procesul de fabricare a structurii. Ea este supusa urmatoarelor
reguli:
1. Compatibilitatea deplasarilor deplasarile tuturor componentelor
convergente intr-un nod sunt aceleasi (sunt egale).
2. Echilibrul fortelor suma fortelor exercitate de toate componentele
convergente intr-un nod echilibreaza forta exterioara aplicata in acel nod.
58
u3( 2) = u3(3)
Spre exemplu,
pentru nodul 3
v3( 2) = v3(3)
59
- componenta (1)
5 5 5 0 0 u1(1) f x(11)
5
5
(1) f (1)
5
5
5
0
0
v1 y1
5 5 5
5 0 0 u2(1) f x(21)
(1) = (1)
5 0 0 v2 f y 2
5 5 5
0
0
0
0 0 0 u3(1) f x(31)
(1) (1)
0
0
0 0 0 v3 f y 3
0
- componenta (2)
0
0
0
0
( 2)
u1( 2) f x1
( 2) f ( 2)
v1 y1
0 5 5 5 5 u2( 2) f x(22)
( 2) = ( 2)
0 5 5
5 5 v2 f y 2
0 5 5
5 5 u3( 2) f x(32)
( 2) ( 2)
0 5 5 5 5 v3 f y 3
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
60
- componenta (3)
5
0
0
5
0 0 0 5 0 u1(3) f x(13)
0 0 0 0 0 v1(3) f y(13)
0 0 0 0 0 u2(3) f x(23)
( 3) = ( 3)
0 0 0 0 0 v2 f y 2
0 0 0 5 0 u3(3) f x(33)
( 3) ( 3)
0 0 0 0 0 v3 f y 3
k (1) = f (1)
k ( 2 ) = f ( 2 )
k (3) = f (3)
10 5 5
5
5 5
5 5 10
5 5 0
5 0 5
0
5
0
0 u1 f x1
5 0
0 v1 f y1
0 5 5 u 2 f x 2
=
10 5 5 v2 f y 2
5 10 5 u3 f x 3
5 5 5 v3 f y 3
5 5
62
SOLUTIA
In aceasta forma, sistemul global de ecuatii nu poate fi rezolvat deoarece matricea
K este singulara (randurile si coloanele formeaza combinatii lineare). Interpretarea
fizica este cea de deplasare a structurii ca solid rigid fara legaturi (miscare
nesuprimata), deoarece nu au fost prevazute conditii de margine sub forma
legaturilor.
Pentru a elimina ecest inconvenient, se aplica conditiile de margine:
v1 = u2 = v2 = 0
Cel mai simplu mod de exprimare a conditiilor de margine este eliminarea
ecuatiilor asociate deplasarilor suprimate, ceea ce conduce la sistemul de ecuatii
redus. In cazul de fata se elimina randurile si coloanele 2, 5 si 6:
10 5 5 u1 0
5 10 0 u = 10
5 0 10 v2 20
63
u1 1
u = 0.5
2
v2 2.5
numita solutia redusa in deplasari.
Valorile deplasarilor sunt denumite necunoscutele primare ale problemei.
Solutia redusa se extinde la cele 6 componente, prin adaugarea termenilor
nuli:
u1 1
v 0
1
u 2 0.5
= =
v
2
.
5
u 3 0
v3 0
64
NECUNOSCUTE SECUNDARE
Cantitati precum fortele axiale, eforturile unitare axiale sau reactiunile pe directia
gradelor de libertate blocate sunt numite necunoscute secundare. Ele pot fi
calculate pe baza solutiei in deplasari.
Pentru acest tip de componenta structurala, fortele interne sunt numai forte
axiale, notate cu p(1), p(2) si p(3).
2
p(1)
p(2)
p(3)
1
Forta axiala p(e) a componentei (e) poate fi obtinuta prin utilizarea deplasarilor
calculate din solutia globala.
65
( e) = T( e) ( e)
Deplasarea relativa (alungirea scurtarea) se calculeaza ca
d ( e) = ui(e ) u (je)
iar forta axiala, deformatia specifica si efortul unitar axial se determina din
relatiile ce definesc echivalenta cu resortul elastic:
(e)
E ( e ) A( e ) ( e )
=
d
(e )
L
(e)
d (e)
= (e)
L
( e ) = E ( e ) ( e )
66