Sunteți pe pagina 1din 23

Elemente de managementul proiectelor

Indiferent de tipul proiectelor, de programele din care fac parte , cei care participa la
scrierea lor trebuie sa aiba in vedere o serie de aspecte care se regasesc in continutul lor.
Plasarea acestor aspecte sau gradul de importanta difera de la un tip de proiect la altul, de
termenii de referinta specifici proiectului, de cerintele finantatorului.
In general, un proiect este conceput avand in vedere urmatoarele elemente de baza:

ideea proiectului, reprezentand o problema ce se dorete a fi rezolvata sau o


oportunitate de exploatat prin proiect;

justificarea ideii proiectului (de ce se dorete realizarea proiectului i ce vine in


sprijinul realizarii lui);

scopul proiectului, in sensul delimitarii clare a partii din problema ce poate fi


rezolvata prin proiect sau a componentei ce poate asigura exploatarea oportunitatii
identificate;

grupul-tinta al proiectului i/sau cine beneficiaza de rezultatele implementarii lui (cui


ii este adresat), care, de cele mai multe ori, poate sa rezulte din scop sau obiective i/sau
trebuie definit distinct;

obiectivele proiectului, care trebuie vazute atat pe termen scurt, cele care pot fi atinse
in timpul proiectului, cat i pe termen lung, cele care vor asigura continuitatea proiectului;

rezultatele intermediare ale proiectului, care se stabilesc pentru fiecare obiectiv pe


termen scurt sau la nivelul intregului proiect, plecand de la scopul definit;

stabilirea echipei de implementare a proiectului, identificarea abilitatilor i pregatirilor


profesionale pe care trebuie sa le aiba fiecare membru al echipei (apar in continutul
proiectului daca sunt solicitate sau doar pentru o mai uoara atribuire a responsabilitatilor
lor);

resursele solicitate de fiecare activitate in parte;

evaluarea monetara a resurselor, indiferent daca ele exista i sunt puse la dispozitia
echipei proiectului (contributia proprie a celor care propun proiectul) sau urmeaza sa fie
finantate prin proiect (partea care se dorete sa fie finantata). De fapt, se intocmete bugetul
proiectului, care poate fi defalcat pe fiecare activitate i pe fiecare resursa in parte, pe
perioade de realizare a proiectului i, in final, pentru intregul proiect;

identificarea riscurilor la care ar putea fi expus proiectul;

stabilirea indicatorilor prin care rezultatele pot fi urmarite.


Este necesar sa se retina ca toate elemente anterioare trebuie vazute ca un tot unitar. La un
moment dat, definirea elementelor anterioare nu este un proces strict secvential, insa intre
acestea exista o mare interdependenta i inlantuire logica.
Identificarea ideii de proiect i a sursei de finantare
La ideea proiectului se ajunge, de cele mai multe ori, plecand de la o problema
(nevoie sau oportunitate) care a fost identificata in mediul de lucru al echipei proiectului sau
al celui care solicita un proiect. De fapt, problema poate fi definita ca un dezechilibru intre o
situatie dorita i ceea ce exista in realitate. Este o evaluare a unor nevoi sau oportunitati, prin
care se ofera informatii bazate pe cercetarea domeniului sau a necesitatilor beneficiarilor
viitorului proiect. Definirea problemei presupune o formulare clara, explicatii asupra
posibilelor componente ale acesteia, localizarea i principalele cauze care au condus la
aparitia ei. Pentru punerea in practica a oricarei idei sunt necesare fonduri, care de cele mai
multe ori pot fi obtinute din alte surse decat veniturile proprii ale unei organizatii. De aceea
este necesar sa se prezinte la inceput un context general al propunerii de proiect, in care sunt
surprinse ideea, organizatia care propune i va implementa proiectul, sursa de finantare .

Justificarea ideii de proiect


Identificarea problemei, descrierea cauzelor care au generat-o i a avantajelor posibil
de obtinut prin rezolvarea ei constituie componenta esentiala pentru motivarea alegerii ideii
de proiect. Pentru acest lucru este necesara o documentare detaliata, prin sondari de opinii,
chestionare, analiza documentatiilor existente, statistici etc. i chiar atragerea unor specialiti
pentru a putea ajunge la gasirea unor solutii de rezolvare, dintre care se va alege cea care
raspunde cel mai bine cerintelor problemei. Justificarea se bazeaza, de multe ori, pe
evidentierea necesitatii implementarii proiectului, relevanta pentru organizatie sau finantator
(obiectivele lor), incadrarea in prioritatile i criteriile de eligibilitate etc. In acest mod, se
dorete abordarea urmatoarelor aspecte:

descrierea nevoilor care au fost generate de problema identificata sau care au generato (inclusiv statistici, daca este cazul), pe cine afecteaza (persoane, grupuri de persoane,
comunitati, departamente etc) i cum;

care este stadiul actual de dezvoltare a domeniului abordat prin proiect (ca domeniu
economic, social, tehnologic, cultural etc.), ce proiecte au mai fost derulate in domeniu i ce
rezultate au avut, cum pot fi continuate proiectele anterioare prin proiectul propus;

ce puncte tari ale domeniului ar putea fi exploatate in favoarea rezolvarii problemei


identificate;

ce puncte slabe ar trebui sa elimine proiectul propus;

ce efecte potentiale ar putea sa aiba proiectul asupra domeniului, de o maniera


generala.
Nu trebuie uitate elementele care trebuie sa surprinda gradul de noutate/originalitate/unicitate
raportat la ceva (o zona geografica, stadiul de dezvoltare a domeniului abordat prin proiect,
existenta a ceva similar, dar care poate fi dezvoltat etc.)
Particularitati in realizarea justificarii proiectului, in functie de tipul acestuia:
Pentru proiecte interne organizatiei, cele care vor fi aprobate i finantate de catre
conducere, in plus fata de elementele anterioare:

descrierea legaturii dintre problema/problemele care se incearca a se rezolva prin


proiect i obiectivele/strategiile firmei (cum sprijina proiectul acele obiective i strategii);

descrierea componentelor organizatorice care vor fi afectate de proiect, in ce sens i


cum vor fi ele implicate in implementarea proiectului;

ce s-ar intampla in firma daca proiectul n-ar fi implementat.


Pentru proiecte cu finantare externa organizatiei, de genul granturilor i fondurilor
nerambursabile/ rambursabile de la Uniunea Europeana, Banca Mondiala, organizatii
international , in plus fata de elementele anterioare:

descrierea modului in care proiectul, prin nevoile pe care le acopera, se incadreaza in


obiectivele generale/specifice, masurile i/sau prioritatile finantatorului;

descrierea modului de incadrare in strategiile/prioritatile nationale/regionale;

care este gradul de noutate pentru zona/domeniu;

descrierea eventualelor parteneriate pe care le presupune implementarea proiectului


(daca este cazul);

descrierea experientelor similare i modalitatile de exploatare a acestora;

statistici nationale, regionale sau zonale privind dezvoltarea domeniului/zonei.


Exemplu de problema identificata - idei de proiecte:
Centru de consiliere a cetatenilor
In regiune exista un numar relativ redus de organizatii, indiferent de natura lor
(organizatii neguvernamentale, guvernamentale), care sa poata oferi asistenta legala
cetatenilor in domeniul drepturilor omului. Aceasta lipsa conduce la situatii in care persoane
incompetente sfatuiesc sau consiliaza greit persoane care au probleme grave cu privire la

drepturile lor. Acest lucru determina o rastalmacire a prevederilor legale, o slaba cunoatere a
problemelor juridice cu privire la drepturile pe care le au cetatenii.
Prezentarea grupului (grupurilor)-tinta, beneficiarilor directi i indirecti
De obicei, pentru proiectele finantate, elementele care ar trebui sa fie avute in vedere
pentru identificarea grupurilor-tinta i a beneficiarilor directi sunt stabilite de catre finantator,
sub forma unor categorii bine definite de persoane sau de comunitati, asupra carora proiectul
trebuie sa-i concentreze atentia. La scrierea proiectului trebuie prezentate caracteristicile
beneficiarilor directi i ale grupurilor-tinta care vor fi vizate de catre proiect. Gruprile-tinta i
beneficiarii directi ai proiectului trebuie sa fie descrii din perspectiva necesitatilor lor reale, a
modalitatilor in care proiectul poate veni in sprijinul lor, a relevantei pentru scopul
proiectului, a criteriilor care au stat sau vor sta la baza selectarii lor. In cazul unor proiecte, se
poate constata ca numarul beneficiarilor directi este foarte mare, iar din ratiuni de timp i de
buget nu este posibil sa fie acoperite nevoile tuturor. De aceea, se apeleaza la stabilirea unor
criterii de selectie i a unui numar limitat de persoane care poate fi ajutat prin intermediul
proiectului, actiune care inseamna selectarea grupurilor tinta. Cu alte cuvinte, din randul
beneficiarilor directi se selecteaza cei asupra carora se vor concentra toate eforturile i
resursele proiectului. De exemplu, proiectul PAEM Pacani a avut drept grupuri-tinta omerii
sub 30 de ani, absolventi de liceu i studii superioare (aproximativ 150), precum i femeile
fara ocupatie (aproximativ 300), selectati din categoria beneficiarilor directi: omeri
absolventi de liceu i studii superioare (aproximativ 2500). In acest caz, vorbim de parte i
intreg, adica beneficiarii directi sunt intregul, iar grupurile-tinta sunt partea. Exista i situatia
in care din categoria beneficiarilor directi sa nu fie selectate grupuri tinta, pentru ca numarul
lor este relativ mic i prin proiect este posibil ca nevoile lor sa fie rezolvate in timpul i
bugetul existent. In acest caz, nu mai vorbim de cele doua categorii: beneficiari directi i
grupuri tinta, ci numai de beneficiari directi. Pentru proiectele care fac parte din interiorul
unei organizatii, grupurile-tinta sunt stabilite de catre cel care solicita sau propune proiectul,
prin scopul acestuia. Alaturi de grupuri-tinta i beneficiari directi, se mai contureaza o
categorie, cea a beneficiarilor indirecti, adica cei care nu sunt in atentia directa a proiectului,
pe perioada implementarii lui, dar care pot sa se bucure de avantaje sau rezultate ale
proiectului. In cazul proiectului PAEM, de rezultatele lui a beneficiat intreaga comunitate,
prin avantajele crearii unui Centru de mediere i plasare pe piata fortei de munca, ca i a unui
sistem informational pe piata fortei de munca; precum i firmele care au angajat persoane din
grupul-tinta, institutiile care au format consortiul local, prin institutionalizarea sub forma unei
fundatii .a.
Exemple de grupuri-tinta, beneficiari directi indirecti:

Centru de consiliere a cetatenilor


Beneficiari directi
1.
persoanele carora le-au fost incalcate drepturile prevazute in legislatia drepturilor
omului, aproximativ 100 din oraul X;
2.
studenti in an terminal de la facultatea de drept, aproximativ 300 zi i ID;
Grup-tinta
3.
30 de persoane care au fost selectate din numarul total al celor carora li s-au incalcat
drepturile, selectate plecand de la venitul minim pe membru de familie;
4.
10 studenti de la facultatea de drept selectati in functie de lucrarile de licenta care
urmaresc drepturile omului;
Beneficiari indirecti
5.
organizatii non-guvernamentale implicate in combaterea incalcarii drepturilor omului;
6.
institutiile publice ce au obligatii in privinta respectarii modului de aplicare a
legislatiei drepturilor omului.

Scopul proiectului
Scopul (misiunea) este o declaratie a ceea ce trebuie sa fie realizat. Scopul reprezinta
solutia la problema identificata, spre care sunt orientate toate eforturile. Scopul este la un
moment dat subiectiv, pentru ca ofera o imagine generala asupra modului de rezolvare a unei
probleme. Scopul trebuie sa scoata in relief unde se dorete sa se ajunga prin proiect i ce
nevoi vor fi satisfacute, ale cui sunt nevoile (grup tinta) i cum vor fi rezolvate. Scopul va fi
definit concis, intr-o fraza sau doua. El trebuie sa fie clar formulat i sa asigure crearea unei
imagini generale asupra rezultatului final al proiectului. In functie de domeniu, de
complexitatea problemei sau cerintele finantatorului, este posibil sa apara ca necesar
formularea mai multor scopuri pentru proiect. De exemplu, poate fi vorba despre un scop
social, unul economic, unul educational. Prin scop se delimiteaza exact ce i cat se rezolva
din problema (daca este una complexa, ce necesita mult timp i multi bani) sau ce se
exploateaza din oportunitatea identificata (daca piata este prea mare sau este necesara
pregatirea pietei pentru acceptarea produsului etc.)
Exemplu de scop:
Centru de consiliere a cetatenilor
Consilierea pe probleme juridice a persoanelor care nu au posibilitatea de a-i apara
drepturile prin infiintarea unui Centru de consiliere, in care studentii de la drept vor presta
serviciile de baza specifice, cum ar fi: interviuri cu cetatenii, inregistrarea lor intr-o baza de
date, documentare, cercetare. Acest punct se adreseaza oamenilor obinuiti, oamenilor de pe
strada.
De asemenea, se urmarete ca acest centru sa efectueze analize legislative, sa ofere servicii
publicului larg i institutiilor publice in legatura cu cele mai noi legi privind drepturile omului
i alte aspecte complementare, sa analizeze conformitatea noilor acte normative din punct de
vedere constitutional, sa compare legislatia nationala cu cea din UE.
Obiectivele proiectului
Spre deosebire de scop, obiectivul cuprinde o serie de realizari specifice prin care se
atinge scopul programului/proiectului. Un obiectiv rezolva doar o anumita parte din
problema, fiind un punct final, nu un proces sau o actiune. El descrie o stare de fapt ce va
exista la sfaritul programului/proiectului. Prin el se evidentiaza la ce trebuie sa se ajunga
pentru a rezolva o problema.
Obiectivele programului sunt finalitati statuate formal, catre realizarea carora sunt dirijate
resursele. De regula, sunt stabilite de catre finantatori sau de catre consiliul de conducere al
programului, iar managerul de program trebuie sa directioneze resursele disponibile pentru
atingerea lor. De multe ori, obiectivele programului sunt stabilite in termeni vagi (ex.:
imbunatatirea calitatii mediului, creterea imaginii firmei etc). Clarificarea obiectivelor
programului se realizeaza prin definirea cat mai concisa a obiectivelor proiectelor, esentiala
pentru conducerea i evaluarea programului/proiectului.
Obiectivele pot fi clasificate dupa termenul de realizare: pe termen lung i pe termen mediu i
scurt:
1
obiectivele pe termen lung (cunoscute i sub denumirea de obiective generale,
obiective de dezvoltare), in cazul unui program, evidentiaza directia generala de dezvoltare
sau de politica a domeniului la care programul este menit sa contribuie. In cazul unui proiect
care face parte dintr-un program, obiectivele generale trebuie sa faca referire la contributia
proiectului pentru realizarea programului;
2
obiectivele pe termen mediu i scurt (imediate, operationale, specifice) sunt formulate
ca stari dezirabile ale domeniului, grupului tinta, care trebuie atinse prin implementarea
programului/ proiectului.

In general, obiectivele pe termen scurt sau mediu (in functie de durata estimata a
proiectului) vor fi atinse prin implementarea proiectului, in timp ce prin obiectivele pe termen
mediu/lung (generale) se urmarete asigurarea continuitatii proiectului, dupa ce a fost
finalizata implementarea i s-a incheiat finantarea. Plecand de la obiectivele pe termen
scurt/mediu se vor stabili jaloanele/rezultatele intermediare i se va descompune proiectul pe
activitati/subactivitati.
Exemple de obiective:
Centru de consiliere a cetatenilor
Obiective pe termen scurt
Asigurarea diseminarii cunotintelor despre drepturile umane i civice ale cetatenilor prin
pliante specializate (calitativ);
Asigurarea asistentei directe cetatenilor, prin realizarea unei linii telefonice online in cadrul
centrului
(cantitativ);
Dobandirea de aptitudini profesionale de consiliere legala, precum i pentru prestarea de
servicii in interesul comunitatii de catre studentii atrai in proiect (calitativ);
Crearea cadrului institutional pentru derularea activitatilor din cadrul centrului de analiza
(cantitativ); Rezolvarea unor cazuri de incalcare a drepturilor omului pana la sfaritul
primului an al proiectului
(cantitativ).
Elaborarea planului de implementare a proiectului
Planificarea presupune stabilirea activitatilor i subactivitatilor care vor conduce la
realizarea obiectivelor i a scopului proiectului. In functie de durata maxima a proiectului i
suma posibil de obtinut se vor stabili i resursele necesare pentru derularea proiectului,
numarul membrilor echipei de implementare, durata fiecarei activitati. Estimarea acestor
elemente se face prin documentare i analiza comparativa cu alte proiecte, pe baza de intuitie
i pe baza legislatiei, a unor norme sau standarde de calitate, care reglementeaza durata unor
activitati (de exemplu, durata licitatiilor pentru achizitiile publice, durata pentru obtinerea
unor autorizatii, durata necesara pentru uscarea varului etc.)
Descompunerea proiectului in activitati
Pentru identificarea activitatilor/subactivitatilor in care se va descompune intregul
proiect este necesar sa se plece de la raspunsul gasit la urmatoarele intrebari:
- ce se va efectua in cadrul activitatii/subactivitatii?
- cand se va efectua, ca perioada in care va incepe i se va finaliza, dar i ca dependenta fata
de alte activitati sau fata de un jalon anterior?
- de catre cine va fi efectuata fiecare activitate/subactivitate?
- cum se va desfaura, in sensul instrumentelor avute la dispozitie i a persoanelor care vor fi
implicate in realizarea lor (membri ai echipei proiectului, apelarea la consultanta, colaboratori
sau subcontractarea intregii activitati)?
- care sunt resursele solicitate de fiecare activitate/subactivitate?
La descompunerea proiectului in activitati i subactivitati se pornete de la jaloanele
identificate, pentru ca ele sunt cele care stau la baza definirii actiunilor, stabilirii
responsabilitatilor i alocarii resurselor. Indiferent de scopul proiectului, el trebuie sa contina
obligatoriu activitati de monitorizare i evaluare a modului de derulare a activitatilor, in
functie de o serie de indicatori ce se stabilesc pentru fiecare jalon sau obiectiv in parte.
Ca metode de urmarire i evaluare pot fi enumerate:
- rapoarte tehnice i financiare intermediare i finale;
- calculul indicatorilor de eficienta partiali i finali;

- compararea resurselor prevazute a se aloca pentru fiecare perioada cu cele consumate


efectiv;
- analiza modului de indeplinire a sarcinilor care au revenit fiecarei persoane din echipa
proiectului; Trebuie retinut ca o serie de metode de evaluare sunt stabilite direct de catre
finantator, echipa
proiectului trebuind doar sa-i stabileasca metodele de control intern.
Exemple de activitati i subactivitati:
-Stabilirea locului de desfaurare a cursurilor;
- Selectarea participantilor la cursuri;
- Elaborarea programei cursurilor;
- Selectarea instructorilor;
- Desfaurarea propriu-zisa a cursurilor;
- Gasirea unui spatiu conform normelor
Pentru fiecare dintre activitatile i subactivitatile descrise se va stabili durata (numar
de zile, saptamani, luni) i dependenta dintre ele. Acest lucru se realizeaza, intr-o faza initiala,
pe baza unei imagini de ansamblu asupra resurselor pe care le are la dispozitie echipa
proiectului, urmand ca dupa aceea sa fie proiectate astfel incat sa se incadreze atat in durata
amxima accepatata, cat i in resursele disponibile.
Stabilirea echipei de management i de implementare a proiectului
Echipa de implementare a proiectului poate sa coincida cu echipa care a conceput
proiectul sau nu. In orice caz, este necesar sa se tie cu exactitate ce rol are fiecare membru in
cadrul proiectului, astfel incat coordonarea i controlul activitatilor sa fie uor de realizat, atat
din punct de vedere al modului de derulare i de atingere a indicatorilor prognozati, cat i a
resurselor consumate.
Pentru fiecare activitate trebuie sa se stabileasca o persoana responsabila cu
finalizarea ei, persoanele care desfaoara efectiv activitatea, precum i sarcinile ce le revin.
Daca pentru mai multe activitati este necesara prezenta unei singure persoane, se analizeaza
cum se desfaoara acele activitati din punct de vedere al timpului, cat de mult solicita
persoana fiecare activitate in parte i daca activitatile se pot desfaura paralel.
De asemenea, este momentul in care se stabilesc activitatile care vor fi realizate prin
subcontractarea lor catre terti, ceea ce inseamna ca din echipa proiectului vor fi desemnate
una sau mai multe persoane ce vor raspunde doar de modul in care se va desfaura contractul,
respectarea conditiilor de contractare a activitatii, receptia rezultatului final al activitatii.
Atribuirea responsabilitatilor se poate realiza printr-o organigrama a proiectului.
Resursele solicitate de proiect
Resursele pot fi stabilite odata cu descompunerea pe activitati i cu prezentarea
indicatorilor de realizare. Pentru fiecare obiectiv in parte sau pentru fiecare activitate, la
planificarea resurselor trebuie sa se aiba in vedere atat timpul alocat proiectului, cat i bugetul
in care trebuie sa se incadreze. Principalele categorii de resurse sunt: umane, materiale,
tehnologice, informationale, financiare.
Unitatile de masura ale resurselor se stabilesc in functie de natura resurselor i de nevoile
fiecarei activitati, de exemplu:
1
resurse umane: in termeni de luni pentru cei angajati permanent, in termen de om-ore
sau om-zile pentru colaboratori sau consultanti;
2
resurse materiale: sub forma consumabilelor necesare, a materialelor de productie, a
altor componente sub forma pieselor de schimb sau a upgrade-urilor solicitate prin proiect;

resurse tehnologice: sub foma numarului de echipamente ce vor fi folosite in cadrul


proiectului;
4
resurse informationale: in termeni de achizitii de materiale de biblioteca, abonamente,
includeri in diverse grupuri sau liste de discutii etc;
5
resursele financiare: nu trebuie confundate cu estimarea valorica a celorlalte resurse,
estimare care va sta la baza construirii bugetului. Resursele financiare apar sub forma taxelor
i impozitelor, asigurarilor, taxei de acces la anumite infrastructuri etc.
Mai pot sa apara i alte categorii de resurse, cum ar fi spatii, taxe de participare la conferinte,
mijloace de transport etc.
Pentru a estima resursele la nivelul proiectului, se va pleca, mai intai, de la alocarea lor pe
activitati/ subactivitati, dupa care se vor insuma pentru intregul proiect, pe categorii de
resurse.
Elaborarea bugetului proiectului
La realizarea bugetului trebuie sa se plece de la doua lucruri esentiale: timpul de
desfaurare a proiectului; suma alocata proiectului.
De fapt este etapa ce o continua pe cea precedenta, in sensul ca toate resursele care au
fost alocate trebuie sa fie evaluate acum cu ajutorul unei unitati monetare.
Pentru a uura activitatea de urmarire i control, este de preferat ca bugetele sa se realizeze,
pe de o parte, pe fiecare activitate din structura proiectului, iar, pe de alta parte, pe fiecare
luna sau perioada calendaristica reprezentativa pentru proiect, ca unitate de masura a
timpului.
Pentru fiecare proiect exista o serie de categorii de cheltuieli comune, unele dintre fiind
redate in cadrul Anexei 3. Insa, sunt situatii cand categoriile bugetare eligibile sunt clar
formulate de catre finantator sau cel ce a initiat proiectul. Ca urmare, la elaborarea bugetului
se vor urmari cerintele liniei de finantare in privinta pozitiilor bugetare eligibile.
Stabilirea riscurilor i indicatorilor de evaluare a proiectului
Inca din momentul stabilirii planului proiectului, trebuie sa tim cum sa ne ferim de
riscuri i cum trebuie sa tinem sub control cheltuielile, resursele umane, modul de derulare
activitatilor i de respectare a obligatiilor contractuale. De aceea, este necesar sa se planifice
monitorizarea i evaluarea, tinand cont de riscurile la care ar putea fi supus proiectul.
Stabilirea potentialelor riscuri ale proiectului
Dupa identificarea i planificarea activitatilor, resurselor, bugetului este momentul in
care trebuie sa se identifice potentialele riscuri ce ar putea sa afecteze derularea proiectului.
Riscurile reprezinta unul din factorii de care ar trebui sa se tina cont la stabilirea activitatilor
de monitorizare i control, tocmai pentru elimina cat mai mult posibil probabilitatea de
aparitie a riscurilor sau de diminuare a efectelor lor. Pentru asigurarea unui management
eficient al riscurilor, se va urmari identificarea celor critice pentru proiect, influenta pe care o
au asupra lui, modalitatile de contracarare a aparitiei sau de diminuare a efectelor lor. Ele vor
fi incluse intr-un tabel distinct in dosarul proiectului.
Indicatorii de evaluare a proiectului
In ceea ce privete stabilirea indicatorilor, pentru fiecare jalon sau activitate a
proiectului se identifica indicatori prin care se poate evalua modul de implementare a
proiectului i modul in care rezultatele partiale au fost atinse. La stabilirea indicatorilor se
pleaca de la cele doua tipuri de obiective (productive i institutionale). In orice caz,

indicatorii trebuie sa fie stabiliti clar, sa fie cuantificabili, sa fie uor de verificat realizarea lor
i sa fie realiti, pe baza informatiilor culese in etapa de justificare a proiectului.
Exemple de indicatori:
Centru de consiliere a cetatenilor

1 centru de consiliere constituit cu baza de documentare i baza materiala;

1 centru de consultanta institutionalizat, cu existenta a cel putin 10 consultanti de


specialitate;

25 de studenti instruiti pentru activitatea de consiliere;

25 de cazuri de incalcare a drepturilor omului analizate i rezolvate;

100 de solicitanti pentru asistenta directa;

100 de carti i alte materiale de specialitate achizitionate;

250 de persoane care acceseaza baza de documentare a centrului.

Reguli privind participanii la cercetare


Regulile pentru cercetarea tiiinific
1. Nu crede in minuni - bazeaz-te pe ele.
2. Experimentele trebuie s fie reproductibile, ele trebuie s se efectueze la fel.
3. Un teanc de date este foloitor, indic faptul c ai lucrat.
4. Importana experienei este direct proportional cu echipamentul pe care l-ai foloit.

Parlamentul Romniei

Lege nr. 206


din 27 mai 2004

privind buna conduit in cercetarea tiinific, dezvoltarea tehnologic i inovare


Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 4 iunie 2004

Parlamentul Romniei adopt prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziii generale
Art. 1. - (1) Etica in activitile de cercetare tiinific, dezvoltare tehnologic i de inovare, denumite
in continuare activiti de cercetare-dezvoltare, se bazeaz pe un ansmblu de principii morale i de
proceduri destinate respectrii acestora.
(2) Principiile morale i procedurile destinate respectrii acestora sunt cele reunite in Codul de etic i
deontologie profeional al personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de autoritatea de stat pentru
cercetare-dezvoltare.
(3) Respectarea acestor principii morale determin buna conduit in activitatea de cercetaredezvoltare.

Art. 2. - (1) Activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie s se desfoare in respect fa de fiina i


demnitatea uman, precum i fa de suferina animalelor, care trebuie prevenit sau redus la
minimum.
(2) Buna conduit in cercetare-dezvoltare trebuie s se desfoare cu ocrotirea i refacerea mediului
natural i a echilibrului ecologic, aigurndu-se protecia acestora fa de eventualele agre iuni
produse de tiin i tehnologie.
(3) Buna conduit in cercetare-dezvoltare exclude:
a) ascunderea sau inlturarea rezultatelor nedorite;
b) confecionarea de rezultate;
c) inlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d) interpretarea deliberat distorionat a rezultatelor i deformarea concluziilor;
e) plagierea rezultatelor sau a publicaiilor altor autori;
f) prezentarea deliberat deformat a rezultatelor altor cercettori;
g) neatribuirea corect a paternitii unei lucrri;
h) introducerea de informaii false in solicitrile de granturi sau de finanare;
i) nedezvluirea conflictelor de interese;
j) deturnarea fondurilor de cercetare;
k) neinregistrarea i/sau nestocarea rezultatelor, precum i inregistrarea i/sau stocarea eronat a
rezultatelor;
l) lips de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii proiectului, cu privire la: drepturi
slariale, rspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetrilor, surse de finanare i asocieri;
m) lips de obiectivitate in evaluri i nerespectarea condiiilor de confidenialitate;
n) publicarea sau finanarea repetat a acelorai rezultate ca elemente de noutate tiinific.
(4) Personalul de cercetare-dezvoltare are responsbiliti conform legislaiei in domeniu i codurilor
deontologice profeionale in cercetrile pe subieci umani, in folo irea animalelor pentru experimente
i in protecia mediului.
(5) Buna conduit in cercetare-dezvoltare se aigur in conformitate cu reglementrile internaionale
din domeniu, cu legislaia Uniunii Europene i cu regulile de etic ale programelor de cercetare
tiinific ale acesteia.
Art. 3. - Datele contradictorii, diferenele de concepie experimental sau de practic, diferenele de
interpretare a datelor, diferenele de opinie sunt factori specifici cercetrii-dezvoltrii i nu constituie
abateri de la buna conduit.
Art. 4. - In sensul prezentei legi, urmtorii termeni sunt definii astfel:
a) frauda in tiin - aciunea deliberat de confecionare, fal ificare, plagiere sau instrinare ilicit a
rezultatelor cercetrii tiinifice;
b) confecionarea de date - inregistrarea i prezentarea unor date din imaginaie, care nu sunt obinute
prin metodele de lucru foloite in cercetare;

c) falificare - msluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor;


omiterea unor date sau rezultate de natur a deforma rezultatele cercetrii;
d) plagiat - insuirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei
persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obinute, prezentndu-le drept creaie personal;
e) conflict de interese - ituaia de incompatibilitate in care se afl o persoan care are un interes
personal ce influeneaz imparialitatea i obiectivitatea activitilor sle in evaluarea, monitorizarea,
realizarea i raportarea activitilor de cercetare-dezvoltare; interesul personal include orice avantaj
pentru persoana in cauz, soul/soia, rude ori afini, pn la gradul al patrulea inclu iv, sau pentru
instituia din care face parte.

CAPITOLUL II
Coniliul Naional de Etic a Cercetrii tiinifice,
Dezvoltrii Tehnologice i Inovrii
Art. 5. - (1) In vederea coordonrii i monitorizrii aplicrii normelor de conduit moral i
profeional in activitile de cercetare-dezvoltare, se infiineaz Con iliul Naional de Etic a
Cercetrii tiinifice, Dezvoltrii Tehnologice i Inovrii, denumit in continuare Con iliul Naional de
Etic, organism consultativ, fr personalitate juridic, pe lng autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare.
(2) Componena i Regulamentul de organizare i funcionare ale Con iliului Naional de Etic se
stabilesc prin ordin al conductorului autoritii de stat pentru cercetare-dezvoltare, in termen de 60 de
zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(3) Membrii Coniliului Naional de Etic trebuie s fie persoane cu activitate recunoscut in
domeniu: academicieni, profesori univeritari, cercettori tiinifici gradul I, funcionari publici,
reprezentani ai autoritii de stat pentru cercetare-dezvoltare i ai altor ordonatori principali de credite
care au in subordine i/sau in coordonare uniti de cercetare-dezvoltare.
(4) Pentru activitatea desfurat, membrii Coniliului Naional de Etic sunt remunerai de ctre
autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare la nivelul maxim al gradului profe ional cel mai mare
din activitatea de cercetare-dezvoltare, stabilit pentru unitile bugetare, in funcie de orele efectiv
lucrate.
Art. 6. - In sensul prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este Ministerul
Educaiei i Cercetrii.
Art. 7. - Coniliul Naional de Etic are urmtoarele atribuii:
a) stabilete principiile etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare;
b) elaboreaz codurile de etic pe domenii de activitate;
c) stabilete procedurile specifice de urmat in cazul apariiei unei conduite necorespunztoare;
d) urmrete aplicarea i respectarea de ctre unitile i instituiile de cercetare-dezvoltare, precum i
de ctre personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziiilor legale referitoare la normele de conduit
moral i profeional;
e) formuleaz opinii i recomandri in legtur cu problemele de natur etic ridicate de evoluia
tiinei i a cunoaterii;

10

f) analizeaz cazurile seizate referitoare la inclcarea regulilor de bun conduit i face recomandri
de soluionare i/sau de aplicare a snciunilor;
g) indeplinete i alte atribuii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 8. - (1) Coniliul Naional de Etic i desfoar activitatea in plen i in comi ii de etic pe
domenii de tiin i tehnologie, cu statut permanent sau temporar.
(2) Coniliul Naional de Etic poate avea comiii de etic, cu statut permanent, pentru:
a) tiine socioumaniste;
b) tiine legate de lumea viului;
c) tiine exacte i tehnice.
(3) Coniliul Naional de Etic are un aparat propriu de lucru i, atunci cnd este cazul, poate apela la
experi.

CAPITOLUL III
Comiiile de etic
Art. 9. - (1) Unitile i instituiile care fac parte din istemul naional de cercetare-dezvoltare,
unitile i/sau instituiile care conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum i unitile care
aigur valorificarea rezultatelor sunt responsbile pentru respectarea normelor i a valorilor etice in
cercetare-dezvoltare.
(2) In cadrul unitilor i al instituiilor prevzute la alin. (1) se infiineaz comi ii de etic, pe lng
coniliile tiinifice sau, dup caz, pe lng con iliile de administraie.
(3) Componena comiiilor de etic este propus de coniliile tiinifice sau, dup caz, de con iliile de
administraie i se aprob prin ordin al conductorului instituiei sau al unitii prevzute la alin. (1).
Art. 10. - Atribuiile comiiilor de etic sunt urmtoarele:
a) urmresc in cadrul unitilor sau al instituiilor respectarea codurilor de etic specifice domeniului;
b) cerceteaz cazurile de abateri de la etica profe ional i propun conducerii unitii sau instituiei
msurile necesre.
Art. 11. - (1) In cazul abaterilor de la buna conduit, seizate in scris, pe baz de dovezi, de persoane
sau instituii cunoscute, procedura urmat de comi iile de etic cuprinde urmtoarele etape:
a) informarea in scris a persoanei/persoanelor incriminate cu privire la inceperea anchetei, motivele i
dovezile existente;
b) formularea de recomandri ctre conductorul instituiei sau al unitii.
(2) Termenul de rspuns la seizare este de maximum 30 de zile de la inceperea anchetei. Persoana
git vinovat de ctre comiia de etic poate s se adreseze Con iliului Naional de Etic, ce verific
contestaia i stabilete in termen de 30 de zile verdictul, propunerile i recomandrile ctre
conductorul instituiei sau al unitii.
(3) Pentru analizarea contestaiei, membrii Coniliului Naional de Etic au acces la acele documente
ale instituiei sau ale unitii care sunt legate de acuzaiile ce urmeaz a fi verificate.

11

Art. 12. - Evaluarea din punct de vedere etic a proiectelor de cercetare-dezvoltare i inovare se
realizeaz de ctre comiiile de evaluare ale acestora i va cuprinde in mod obligatoriu verificarea
conformitii proiectelor respective cu:
a) reglementrile de etic general aplicabile, referitoare la:
1. protecia persoanei umane:
- utilizarea embrionilor umani, precum i a altor mostre biologice umane;
- utilizarea datelor personale pentru bnci biologice, inclu iv bnci de gene;
- utilizarea pentru teste clinice a persoanelor (indivizi sau populaie) din urmtoarele categorii:
persoane care nu-i pot da acordul, in special copii, femei gravide, voluntari sntoi;
- protecia datelor personale;
2. protecia animalelor, incluiv a animalelor transgenice i a primatelor nonumane;
3. protecia mediului;
b) reglementrile de etic specifice, interne i internaionale, aplicabile pentru cercetarea respectiv i
care trebuie specificate explicit prin proiect.
Art. 13. - La elaborarea normelor referitoare la etic, precum i in derularea efectiv a activitilor de
cercetare-dezvoltare i inovare se vor respecta reglementrile internaionale la care Romnia este
parte.
Art. 14. - (1) Pentru abaterile de la buna conduit in cercetare-dezvoltare, constatte i dovedite,
Coniliul Naional de Etic propune aplicarea urmtoarelor snciuni:
a) indeprtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a proiectului;
b) schimbarea responsbilului de proiect;
c) retragerea i/sau corectarea tuturor lucrrilor publicate prin inclcarea regulilor de bun conduit;
d) mustrare scris;
e) retrogradarea din funcie;
f) suspendarea din funcie;
g) concedierea.
(2) De asemenea, pentru abaterile de la buna conduit in cercetare-dezvoltare se aplic snciunile
disciplinare prevzute in Codul de etic i deontologie profe ional al personalului de cercetaredezvoltare, precum i snciunile prevzute in Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenie,
republicat, cu modificrile ulterioare, in Legea nr. 129/1992 privind protecia desenelor i modelelor
industriale, republicat, i in Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor i drepturile conexe, cu
modificrile i completrile ulterioare.

CAPITOLUL IV
Dispoziii finale
Art. 15. - Codurile etice pe domenii ale cercetrii se elaboreaz de Con iliul Naional de Etic, in

12

termen de 180 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, i se aprob prin ordin al
conductorului autoritii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 16. - Prezenta lege intr in vigoare la 60 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al
Romniei, Partea I.

Aceast lege a fost adoptat de Senat in edina din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76
alin. (2) din Constituia Romniei, republicat.

p. PREEDINTELE SENATULUI,
GHEORGHE BUZATU
Aceast lege a fost adoptat de Camera Deputailor in edina din 18 mai 2004, cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituia Romniei, republicat.

p. PREEDINTELE CAMEREI DEPUTAILOR,


CONSTANTIN NI
Bucureti, 27 mai 2004.
Nr. 206.

Responsbilitile cercettorului
Decizia de a realiza o cercetare se bazeaz pe aprecierea bine cumpnita de cre fiecare cercetror
privind modul in care poate contribui att la dezvoltarea tiinei psihologiei ct i la bun starea omului.
Odat luat decizia de a conduce o cercetare, cercettorul trebuie s aiba in vedere direciile alternative in care
pot fi investite att energiile ct i resursele. Pe baza acestor aprecieri, cercettorul ii duce la indeplinire
sarcina de investigare cu grij i respect pentru demnitatea i bunstarea oamenilor care particip.
Cnd ia hotrrea de a efectua un studiu, cercettorul are responsabilitatea de a efectua o evaluare
atent a gradului de acceptabilitate a acestuia din punct de vedere etic. In cazul in care se presupune
vreo derogare de la respectarea valorilor tiinifice i umane avute in vedere in aceste principii,
cercettorului ii revine obligaia de a solicita asisten etic i de a respecta msurile impuse in
vederea protejrii drepturilor omului pentru participani.
Cercettorul are obligaia s evalueze dac participantul va fi un subiect cu risc major sau unul
cu un risc minimal.
Cercettorul i asum intotdeauna responsabilitatea de a asigura un instructaj din punct de vedere
etic in cadrul cercetrii. El i asum - de asemenea - responsbilitatea in ceea ce privete

13

tratarea corect din punct de vedere etic a participanilor de ctre colaboratori, asisteni, studeni i
angajai, crora-oricum, le revin obligaii identice.
Cu excepia cercetarii cu risc minim asumat, investigatorul stabilete un acord clar i corect cu
subiecii, anterior participrii lor, care s clarifice obligaiile i responsabilitile fiecruia.
Cercettorul are obligaia de a respecta toate promiiunile i angajamentele incluse in acel
angajament. Cercettorul va informa participanii asupra tuturor aspectelor cercetrii care ar fi
de ateptat - in mod rezonabil s influeneze dorina de a participa i va explica toate celelalte
aspecte ale cercetrii care i intereseaz pe participani. Esecul - posibil in obinerea unei
informri complete inaintea obinerii consimmntului din partea participanilor necesita
msuri de prevedere suplimentare in vederea protejrii bunstrii i demnitii subiecilor
implicai in cercetare. Cercetarea care implic subieci minori sau participani cu disfuncii
care ar limita inelegerea i /sau comunicarea necesit msuri speciale de protecie.
Cerinele metodologice ale unui studiu pretind uneori cercettor ului s recurg la ascunderea
sau la falsificarea unor aspecte care vor fi dezvluite subiecilor, inaintea desfurrii efective a
unui asemenea studiu, cercettorul are srcina special de a verifica dac folosirea unor
asemenea tehnici este justificat prin valoarea perspectiva tiinific, educaional
implicat; de a verifica dac nu exist i alte proceduri disponibile care nu uzeaz de
ascunderea sau de falsificarea unor aspecte ale cercetarii; i s se asigure dac subiecilor li
s-au oferit toate explicaiile necesare, in timpul cel mai scurt cu putin.

Cercettorul va respecta libertatea individual privind refuzul de a participa la sau a se


retrage din experiment in orice moment. Obligaia de a respecta aceast cerin presupune
evaluarea atent a situaiei in care cercettorul se afl intr-o poziie de autoritate sau de
influen asupra subiectului. O asemenea poziie de autoritate include, dei nu se limiteaz la
att situaii in care participarea la cercetare este sarcina de serviciu sau in care subiectul este
un student, client sau angajat al cercettorului.

Cercettorul va proteja participanii de orice disconfort men tal sau fizic, vtmare sau pericol
care poate surveni ca urmare a tehnicilor de cercetare. Dac exist riscul unor astfel de
consecine, cercettorul va informa participanii de acest lucru. Proceduri de inves tigare care
conin un risc de vtmare grav sau de durat a subiectului nu vor fi foloite - cu excepia
cazului in care nefolosirea lor ar expune subiectul la un risc i mai mare, sau, cu excepia cazului
in care exist un beneficiu potenial pentru umanitate implicat in cercetare insoit de o
informare complet i de un consimmnt voluntar din partea fiecrui participant. Subiectul
trebuie informat asupra procedurilor de contactare a cercettorului in timp util, in cazul in
care apare stresul, un ru potenial sau alte probleme in legtur cu participarea i ulterioare
acesteia.

Dup adunarea datelor cercettorul va furniza participanilor toate datele necesare despre
natura studiului i va inltura toate ideile eronate care ar putea s apar, in cazul in care
intrzierea furnizrii informaiilor sau reinerea de la informare se justific prin respectul
valorilor umane i tiinifice, cercetaaorul are responsabilitatea supli mentar de a monitoriza
cercetarea i a se asigura c nu exist consecine nefaste pentru participant.

Atunci cnd procedurile de cercetare dau natere la consecine nedorite pentru subiectul
participant, cercettorul are responsabilitatea de a detecta i de a indeprta sau de a corecta
aceste consecine, inclusiv efectele pe termen lung.
Informaia despre subiectul cercetrii obinut in timpul des furrii acesteia este
confidenial, cu excepia cazului in care in prealabil s-a ajuns la o alt inelegere. Cnd
exist eventualitatea ca altcineva s obin acces la astfel de informaii, aceast posibilitate,
mpreun cu msurile de protejare a confidenialitii sunt explicate subiectului ca parte
component a procedurii de informare in vederea obinerii consimmntului.

14

Consimtmntul in cunotin de cauz i nedivulgarea


Conform principiilor eticii, cercettorul va informa subiecii -inaintea participrii, despre toate
aspectele care - in mod rezonabil -ar putea s influeneze dorina de a participa i va explica toate celelalte
aspecte ale cercetrii despre care subiecii vor s obin infor maii. Acest fapt inseamn c participanii
trebuie avertizai inainte despre acele aspecte ale cercetrii care pot avea efecte nedorite.
Intr-o cercetare cu caracter elementar, de rutina, intreprins asupra memoriei, in care modul de
prezentare constituie variabila independent, probabil c nu este necesar s se furnizeze mai mult de o
descriere cu caracter general, sumar, a srcinii, implicate. In orice caz, uneori cercettorii trebuie s ajung
la detalieri atunci cnd exist i cea mai mic ans ca participantul s interpreteze greit scopul expe rimentului. Adesea, in studii care implic memoria i capaciti cog nitive, cercettorul va asigura subiecii
c srcina nu este un test de personalitate sau de inteligen. Acest lucru se face pentru linitirea
participantului i reducerea temerilor cu privire la evaluare.
Exist cel puin dou dificulti care apar in asigurarea acestei proceduri de siguran, in primul rnd,
multe persoane nu inteleg informaiile preliminare care le sunt furnizate (cum ar fi copiii sau per soanele cu
deficiene in invatare). Aceasta ar presupune gasirea unor persoane care s-i dea consimmntul contient
i pe deplin informat, in al doilea rnd, necesitatea divulgrii a att de multe detalii ale unui experiment ar
putea duce la relatarea proiectului experimental. Dac un cercettor divulg totul despre studiu,
posibilitatea reactivittii subiectului este foarte puternic.
Furniznd suficient informaie pentru a determina un consim mnt in cunotin de cauz,
cercettorul poate provoca invadidarea designului experimental. Astfel, cel ce respect principiile eticii se
afl intr-o dilem in legtur cu determinarea cantiti de iformae care trebuie oferit In mod evident,
participanii trebuie s fie avertiza inaite in cazul unui experiment care le-ar amenia sntatea. As cunderea informaiilor intr-o astfel de situaie ar fi o inclcare a eticii. Dar costurile i conseciele precum
i beneficiile asociate cu o dez vluire complet a unei situaii mai puin duntoare sunt mult mai
dificil de apreciat, in experimentele privitoare la starea depresiv i la memorie, subiecii au semnat un
acord de participare, au fost informai c unele dintre lucrurile pe care le vor face in experiment ar putea
s le provoace o stare de proast dispozi ie i li s-a oferit posibilitatea s refuze participarea. Dar
natura specific a interveniei, in grupul experimental, nu a fost dezvaluit inainte. O complet
dezvluire ar fi provocat modificarea reaciior subiecilor. Soluia in dilema consimmntul ui in
cunotin de cauza nu este intotdeauna uor de iden tificat, cercettorul prudent trebuie s solicite o
aisten calificat din partea celor care pot fi obiectivi.
Libertatea subiectului de a se retrage
Participanilor trebuie s li se ofere posibilitatea de a refuza parti ciparea sau ansa de a se retrage
oricnd. Cu toii suntem de acord c omul de tiin nebun care i-ar intui subiecii de scaun legndu-i
in curele ar da dovad de un comportament total ne-etic. Majoritatea vom
fi de acord ca indivizii care se tem de participare au dreptul de a se retrage. Atunci, care este natura
dilemei etice in acest caz ? Problema major se invrte in jurul definirii exacte a participrii voluntar
consimite. Dac ne gndim cine alctuiete populaia din care se vor alege subiecii pentru experimentele
asupra memeoriei i starilor depresive, vom vedea c - in mare - acesta este alcatuit din studeni c are
abia iau contact cu prelegerile introductive in cercettorie. De obicei acetia i dau acceptul pentru
participarea la experimente i primesc un punctaj pentru activitatea prestat. Se pune problema dac ei
sunt voluntari sau sunt constrni de situaie s accepte. Dac studenii primesc intr-adevar un punctaj
suplimentar in sistemul de credite, atunci se poate spune c acioneaz in conformitate cu voina lor. Dac
ins ei trebuie s participe ca parte a cerinelor cursului respectiv, atunci libertatea lor de a participa la
experiment nu mai este att de evident. Atunci cnd studenilor li se cere s participe, ei ar trebui s
aib la indemn o modalitate op ional de indeplinire a cerinelor, cum ar fi redactarea unei lucrri sau
audierea unei prelegeri anume. Scopul este de a oferi poten ialilor subieci libertatea de a participa
sau nu dup cum doresc.

15

In general, cnd lotul potenialilor subieci se afl intr-o situaie de subordonare, cum ar fi
studenii, prizonierii, militarii in timpul satisfacerii stagiului i angajrii experimentatorului, atunci
cercettorul este necesar s aib in vedere in mod special libertatea subiecilor de a se retrage sau de a
participa, in experimentele privind strile depresive sau memoria, studenii voluntari au fost atrai i
recrutai pe baza acordrii unui credit suplimentar la punctajul lor (participarea nefiind obligatorie), in
vederea acceptului liber- conimtit, ei au fort informai inaintea desfurrii experimentului despre
eventualitatea apariiei unei stri cu caracter depresiv ( i li s-a last libertatea de a accepta sau nu s
participe), in instructajul preliminar, studenilor li s-a adus la cunotin c au aceast opiune de a
parasi experimentul oricnd doresc i ca vor primi - totui - in intregime acel credit supli mentar promis
(deci aveau libertatea de a se retrage).
Protecia mpotriva consecinelor duntoare
O masur suplimentar de protecie a participanilor la o cercetare este sugerat de ctre Asociaia
American de Cercettorie, modalitatea concret ca subiecii s poat lua legtura cu investigatorul in urma
participrii lor la cercetare. Chiar i proiectul cel mai scrupulos (din punct de vedere etic) cu privire la
asigurarea unui risc minim de vtmare poate avea efecte consecutive neprevazute. Astfel, participanii
trebuie s aiba posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi din partea experimentatorului dac apar totui
probleme. Din cauza unor posibile efecte nedorite, cercettorul trebuie s ofere consulttii ulterioare prin
care furnizeaz explicaii suplimentare cu privire la scopurile generale ale cercetrii intreprinse i la natura
interveniei astfel inct orice intrebri i neinelegeri pe care subiectul le-ar putea manifesta s fie
preintampinate i indeprtate.
Eliminarea consecintelor neplacute
Informarea subiecilor post-experiment precum i furnizarea nu merelor de telefon pentru a putea s
contacteze persoanele avizate in caz de nevoie s-ar putea s nu fie suficiente, in cazul unui experiment cu
potenial de pericol mai ridicat. Dac un participant sufer - intr-adevar - unele consecine pe termen lung ca
urmare a participrii sale intr-un experiment, atunci intreaga responsbilitate revine cercettorului, in orice
caz, pentru prevenirea riscurilor, trebuie s facem acele demersuri necesare pentru a le minimaliza. Spre
exemplu, in experimentul cu strile depresive am putea, dup investigaie, s solicitam subiecii s citeasc
aseriuni opuse celor folosite in experiment, in acest fel vom servi un antidot'menit s anuleze efectul
primei intervenii. Dac nu avem succes pe aceast cale, atunci poate este bine s reinem subiecii in
laborator pn cnd constatm c i-au revenit.
Confidenialitatea
Rezultatele unui experiment trebuie tinute secret atunci cnd ele se refer strict la o persoan,
exceptnd cazul in care s-a convenit contrariul. Un cercettor care respect etica nu se plimb de colo
pana colo strignd in gura mare c - de exemplu - X este prost; a lucrat mai slab dect oricare dintre
participanii la experiment . De asemenea, informaiile cu caracter strict personal despre anumii
participani, nu trebuie dezvluite fr permisiunea subiecilor. Principiul confidenialitii pare foarte
clar, dar cercettorul se poate confrunta cu dileme etice atunci cnd incearc s l pun in practic.

Concepte i termeni utilizai in cercetarea tiinific


TEORIA

16

Cunoaterea tiinific a proceselor sociale, precum i a comportamentelor individuale i de


grup se realizeaz totdeauna in cadrul oferit de teoriile recunoscute ca adevrate de ctre comunitatea
cercetrilor, la un moment dat.
Cadrul de realizare al cunoaterii tiinifice este Teoria. Prin teroie inelegem o construcie
intelectual prin care un anumit numr de legi sunt asociate unui principiu din care ele pot fi deduse
in mod riguros. In sens restrns, teoria reprezint un ansamblu de enunuri cu valoare de adevr,
privind relaiile dintre momente. Dac avem in vedere teoriile din tiinele sociale i
comportamentale, vom spune c aici teoriile au diferite niveluri de generalitate.
Intr-o sistematizare mai larg observm c teoriile se mpart in dou categorii, i anume: teorii
clasice (teoria dezvoltrii regionale, teoria localizrii, toria bazei economice, teoria atraciei urbane,
teoria polilor de cretere), ct i teorii moderne (teoria haosului, teoria structurilor disipative, teoria
catastrofelor etc.).
Se poate vorbi de teorie in sens strict, atunci cnd o propoziie:
este dedus dintr-o mulime de propoziii fundamentale;
se demonstreaz concordana ei cu observaia.
PARADIGMA
Reprezint un set de propoziii, care explic modul in care este perceput realitatea, un set de
informaii, care descriu realitatea sau reprezint o modalitate de inelegere a ei.
Paradigma, ca explicaie general asupra lumii, poate fi cu tent pozitivist (cantitativdescriptiv) sau cu tent comprehensiv (cantitativ- explicativ). De aici rezult urmtoarea
clasificare:
paradigme care stau la baz interpretrilor pozitiviste;
paradigme care stau la baz interpretrilor comprehensive;
paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste i neopozitiviste;
paradigme interpretative, ce subsumeaz abordrile de tip fenomenologic, psihanalitic i
comprehensiv;
paradigme critice, ce se aplic in abordrile sociologice, feministe i marxiste.
O form important de paradigm este caracterizat de faptul c nu sunt deduse dintr-o teorie, ci
derivate, prin analogie, dintr-un corpus de cunotine aparinnd altui domeniu.

De ce este necesar inelegerea distinciei dintre paradigma i teorie?


Pentru c absena distinciei intre teorie i paradigm contribuie efectiv la explicarea
caracterului incert al noiunii de teorie in tiinele umane.
Pentru c paradigmele pot servi drept paradigme altor paradigme, astfel schimbul, care este o
paradigm pentru analiza interaciunii sociale, este dominat de o paradigm mai general: cea
a teoriei jocurilor.
Pentru c funciile unor paradigme, precum cele ale schimbului sau teoriei jocurilor, se
suprapun parial, dar nu total, cu cele ale teoriilor in sens strict.
Raymond Boudon atrage atenia c, in cmpul instrumentelor subsumate, in general titlului de
teorie, in afara paradigmei teoretice, mai aflm cel puin alte dou entiti importante, pe care le vom
numi paradigme formale i, respectiv, conceptualei.
Toate cele trei tipuri de paradigme: teoretice, formale i conceptuale permit formarea propoziiilor
explicative aplicate unui segment al realitii sociale. Ce deosebete prima paradigm de celelalte
dou tipuri const in faptul c propoziiile acestora sunt construite prin subsumare. Paradigmele
formale i conceptuale constituie cadre de referin de la care propoziiile explicative mprumut, fie

17

elementele unui sistem conceptual (paradigme conceptuale), fie reguli de sintax (paradigme
formale).

METATEORIA

Reprezint teoria care studiaz structura sistemului conceptual i metodele unei teorii date, in
scopul stabilirii limitelor valabilitii i a domeniului de aplicabilitate a respectivei teorii, precum i a
gsirii metodelor de construire mai raional a acesteia.

IPOTEZA

Ipoteza este un model construit numai in limbaj natural sau i cu ajutorul limbajului
matematic care incerc s surprind, calitativ sau cantitativ, desfurarea unui eveniment, s prevad
existena unui obiect, proprietate sau proces, in realitate sau intr-un spaiu conceptual, fie el formal
sau artistic.
Prin intermediul ipotezei omul exploreaz strile fenomenale, incercnd s asambleze modele
predictive sau interpretante de stare natural. Exist ipoteze cu privire la creaia i evoluia
universului, ipoteze viznd apariia i evoluia vieii pe pmnt sau pe alte posibile sisteme planetare
aparinnd altor stele. Se construiesc ipoteze asupra direciei i vitezei schimbrilor climatice pe
pmnt, a evalurii modificrilor de temperatur, distribuie a vnturilor i regimului precipitaiilor in
viitoarele decenii, secole sau milenii. Se construiesc ipoteze modelante ale structurii i dinamicii
spaiului social, spre exemplu asupra creterii sau scderii populaiei in diferite zone i a cauzelor care
le determin. Sunt realizabile modele ipotetice asupra dezvoltrii economice in diferite teritorii,
asupra declinului economic, asupra cauzelor care guverneaz procesele economice globale,
continentale sau locale.
i cultura este modelabil ipotetic fcndu-se presupuneri asupra direciilor de dezvoltare sau evoluie
a diferitelor compartimente artistice in corelare cu dezvoltarea tiinific i tehnologic accelerat
proprie lumii actuale.
Sunt constructibile ipoteze psihologice care incearc sa propun modele comportamentale ale
individului bazate pe criterii valorizante i pe motivaii personale, s sublinieze factorii sociali sau
ereditari care influeneaz in diferite feluri individualitatea noastr.
In tiin, o ipotez este o legtur intre dou variabile. Este o supoziie care se bazeaz
provizoriu pe observaii i care servete la explicarea anumitor fenomene, dar care nu se poate verifica
att de temeinic prin experien sau experiment, ca s ajung pentru a formula o teorie. O ipotez,
care s-a confirmat prin experiment sau experien (ipotez verificat), respectiv care poate fi dovedit
prin concluzii logice care se bazeaz pe premise valide, poate deveni o teorie sau o parte a unei teorii.
O ipotez care a fost falsificat trebuie inlturat, modificat sau inlocuit.
Nu orice enun despre relaia probabil dintre dou sau mai multe variabile reprezint o
ipotez in cercetrile empirice. Pentru ca s aib calitatea de ipotez, respectivul enun trebuie s fie
testabil. Prin testare, prin confruntarea cu realitatea ipotezele pot fi confirmate. Ipoteza constituie o
explicaie plauzibil ce urmeaz a fi verificat prin faptele de observaie.
Plauzibilitatea ipotezelor rezult din acordul cu cunotinele verifcate anterior. Deci, pentru a fi
plauzibile, in cadrul tiinei normale ipotezele trebuie s aib coeren extern. In acelai timp,
ipotezele trebuie s fie i coerente intern, adic s nu conin elemente contradictorii. In tiinele

18

sociale i comportamentale ipoteza reprezint o reflectare intr-o form specific a realitii obiective,
este un enun cu caracter de probabilitate despre esena, intercondiionarea i cauzalitatea faptelor,
fenomenelor i proceselor socio-umane. Ea are un coninut reflectoriu. Desigur, este vorba de o form
specific de reflectare, pentru c, pn la confirmare, adevrul din ipotez rmne la stadiul de
probabilitate.
Septimiu Chelcea identific trei condiii pe care trebuie s le indeplineasc un enun pentru a
deveni ipotez:
In primul rnd, enunul trebuie s fie testabil astfel inct ipotezele s poat fi confirmate
sau infirmate.
In al doilea rnd, ipoteza trebuie s fie o explicaie plauzibil ce urmeaz s fie verificat
prin faptele de observaie, ceea ce presupune ca ipoteza s aib coeren intern (s nu
conin elemente contradictorii) i coeren extern (coeren ce provine din acordul cu
cunotinele verificate anterior).
In al treilea rnd, ipoteza trebuie s aib un coninut refiectoriu, adic s reflecte
realitatea obiectiv, s fie enunuri cu caracter de probabilitate referitoare la esena,
intercondiionarea i cauzalitatea faptelor, fenomenelor i proceselor sociale.
Tipuri de ipoteze:

In tiine intlnim ipoteze teoretice i ipoteze de lucru. Asupra acestei distincii a atras atenia
sociologul american Robert King Merton in lucrarea Social Theory and Social Structure (1949).
Primele propun interpretri noi ale faptelor i fenomenelor, sunt indirect testabile i
delimiteaz ceea ce s-a numit revoluiile tiinifice.
Cel de-al doilea tip de ipoteze ce sunt vehiculate in cadrul tiinei normale poart i numele
de ipoteze empirice. Se consider c ipotezele de lucru se clasific dup nivelul lor de
abstractizare in trei clase:
1. Ipoteze care avanseaz supoziia uniformitii cazurilor.
2. Ipoteze care vizeaz corelaii empirice. Sunt cel mai frecvent intlnite in cercetrile
de teren.
3. Ipoteze care se refer la relaiile dintre variabilele analitice. Ipotezele de acest tip
presupun un travaliu de elaborare mai amplu in vederea stabilirii unor relaii
probabile intre variabile complexe.

Modaliti de elaborare a ipotezelor

Una dintre cile utilizate de cercettori pentru a elabora ipoteze valide este deducerea
ipotezelor din teorie. Considernd teoria sociologic i, mai general, din tiinele socio-umane ca un
sistem de ipoteze care au un nivel de maxim generalitate, se pot deduce ipoteze de nivel intermediar,
cu raz medie de generalitate i din acestea numeroase ipoteze de lucru testabile prin cercetrile
empirice.
O a doua cale de stabilire a ipotezelor in cercetrile empirice o constituie experiena direct,
saturat de literatura tiinific, a cercettorului care are capacitatea de a intui relaii intre faptele i
fenomenele observate. Observnd faptele i fenomenele din viaa cotidian se formuleaz ipoteze
despre regularitatea probabil a producerii lor, despre legturile posibile dintre ele.
In afara deducerii din teorie i a stabilirii ipotezelor pe baza experienei personale a
cercettorului, analogia reprezint, de asemenea, o surs fertil pentru noi ipoteze. O serie intre ag
de ipoteze sociologice i psihologice au fost stabilite prin analogie cu fenomenele fizice, chimice,
biologice. Referindu-ne tot la problema schimbrii atitudinilor observm c una din cele mai fertile
ipoteze privind rezistena la persuasiune - ipoteza inoculrii, formulat de William J. McGuire, in
1964, a fost stabilit prin analogie cu strategia medical de sporire a rezistenei organismului la

19

mbolnvire prin vaccinare. Analog, subiecii expui la o serie de argumente slabe resping mai apoi
argumentele puternice ale mesajelor contra-atitudinale.
CONCEPTUL

Un concept este un semnificant lingvistic, un ansamblu de caracteristici modale gndite


unitar. Este o form elementar a gndirii, o idee general. Difer de imaginea mental prin faptul c
aceasta este individual. Conceptele sunt abstracte.
Termenul concept este compatibil cu mai multe interpretri, incepnd de la semnificaia
minimal a unui cuvnt izolat, trecnd la semnificaia contextual a unui cuvnt inglobat intr-un
mesaj, apoi la semnificaia unui ir de cuvinte i sfrind cu semnificaia unitar a unui discurs
specific, tratnd un anume subiect.
Conceptul poate defini o nou idee introdus fie in spaiul tiinific, tehnologic, managerial,
politic, cultural, filozofic, social sau critic evaluant. In accepiunea cotidiana utilizm cuvintele
concepte ca desemnani i semnificani ai fiecreia din componentele realitii sau aciunilor noastre
in realitate, aa cum reflect modal mintea noastr i le cupleaz bidirecional la cuvintele
corespunztoare.
In tehnologie avem conceptele materie prim, unealt, meserie, funcie, main, unealt
programabil, lan tehnologic, produs finit etc. in informatic avem conceptele limbaj de programare,
algoritm, opernd, funcie, variabil, procedur. in cultur putem trata diferite tipuri de creaii drept
concepte culturale particulare sau generalizate, avem astfel conceptele distincte roman, poezie, drama
i conceptul inglobnd literatura, avem operele concepte specifice din spaiul muzical, pictural sau
regizoral.
In filozofie intlnim concepte generalizante, numite categoriale, o categorie fiind un sens
generalizant, care denomineaz i inglobeaz o larg gam de particulariti provenite din acelai
substrat, aceiai aciune creativ sau aceiai aciune abstractizant. Exemplu clasic de concept
filozofic este substana sau materia, semnificare generic care include, in dimensiunea ei conceptual,
diversitatea strilor materiei i a manifestrilor ei fenomenale.
Conceptele tiinifice sunt calitative, adic numai modal semnificante i separante de
modaliti precum forma, relaia, proprietatea, interactivitatea i conceptele cantitative, cuantificante
precis de modalitate. tiina posed i utilizeaz att concepte calitative precum timp, spaiu, for,
aciune, vitez, energie, mas, precum i explicitri cantitative, utilizate ca msuri ale conceptelor
generice, ca modelri interactive cantitative ale evoluiei strilor modale. tiina a inventat conceptele
de numr, funcie, relaie funcional, ecuaie diferenial, pentru a descrie cantitativ obiecte i
procese naturale, pentru a oferi predicii anticipate ale acelor fenomene, care pot avea urmri pozitive
sau negative importante asupra omului sau societii.
In orice spaiu al practicii sau teoriei conceptualizant-creative ne situam, orice nou
dezvoltare fie ea de tip obiect, aciune, unealt, serviciu, sau procedur specific organizant, primete
numele de concept, exemple fiind un nou concept de automobil, avion, elicopter, concept arm,
strategie, concept organizare, concept scop, concept iniiativ, concept utilitate, etc.

Latura administrativ a cercetrii. Legile

20

Legea care reglementeaz cercetarea tiinific in Romnia este legea nr. 324 din 8 iulie 2003
privind cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic.
La nivel naional, cercetarea reprezint un domeniu de interes i este sus inut din fonduri
naionale i din fonduri europene. Definirea profilului de cercetator i incadrarea in domeniul
cercetrii este strans legat de competen ele dobndite in cadrul Invmntului Superior din
Romnia.

Romnia promoveaz intrirea capacitii de cercetare i schimbul de experien cu


cercettori strini prin crearea de oportuniti de cercetare pentru acetia urmrind creterea
vizibilitii cercetrii romneti i alinierea la nivel european.
Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului prin Autoritatea Naionala pentru
Cercetare tiinific i alte instituii de finanare promovez i susine participarea
cercettorilor romni la proiecte europene de cercetare in parteneriate internaionale prin
puncte naionale de contact de informare (National Contact Points - NCP) pe domenii
prioritare de la nivelul Comisiei Europene.
Cercetarea in Romnia se desfoar att in cadrul institu iilor de inv mnt superior ct i in
cadrul institutelor naionale de cercetare i urmre te implementarea Strategiei i Planului National de
Cercetare, Dezvoltare i Inovare 2007-2013.
Programul Naional de Cercetare Fundamental , recunoate cercetrii tiinifice fundamentale,
caracterul absolut necesar, rolul primordial, poziia central funcia cultural-civilizatoare i importan a
ei major in ansamblul cercetrii tiinifice i dezvoltrii tehnologice, in viaa social i in economia
Romniei, are scopul de a cultiva, promova, dezvolta i innoi cercetarea tiinific fundamental in
Romnia, prin asigurarea finanrii, gestionarii i organizrii ei.

Autoritatea Naionala pentru Cercetare Stiintifica (ANCS) este instiutie public


de specialitate a administraiei publice centrale, aflat in subordinea Ministerului Educaiei,
Cercetrii, Tineretului i Sportului , prin care acesta si realizeaza atribuiile in domeniul
cercetri. Autoritatea are misiunea de a asigura elaborarea, aplicarea, monitorizarea i
evaluarea politicilor in domeniul cercetrii-dezvoltrii i inovrii, in acord cu Strategia
Naionala in domeniul Cercetrii, Dezvoltrii i Inovrii i cu Programul de Guvernare.
Scopul ANCS este de a asigura, pe aceste baze, lrgirea patrimoniului naional i
internaional tehnologic i de inovare, dezvoltarea economic durabil, accesul pe piaa
intern, european i pe piee globale, realizarea societii informaionale.
Autoritatea Naional pentru Cercetare tiinific exercit atribuiile autoritii de stat
pentru domeniul cercetare-dezvoltare i i desfoara activitatea in conformitate cu
prevederile O.G. 57/2002 privind cercetarea tiinific i dezvoltarea tehnologic, aprobat cu
modificri i completri prin Legea 324/2003, cu modificrile i completrile ulterioare.
Autoritatea are misiunea de a asigura elaborarea, aplicarea, monitorizarea i evaluarea
politicilor in domeniul cercetrii-dezvoltrii i inovrii, in acord cu strategia i cu Programul
de guvernare, in scopul de a fi asigurate, pe aceste baze, lrgirea patrimoniului naional i
internaional tehnologic i de inovare, dezvoltarea economic durabil, accesul pe piaa
intern, european i pe piee globale, realizarea societii informationale bazate pe
cunoatere, satisfacerea nevoilor ceteanului i creterea calitii vieii acestuia.
Autoritatea, are rolul i responsabilitatea:
a) de a asigura planificarea strategica i tactic;
b) de a defini obiective strategice i tactice;
c) de a defini, aplica, monitoriza i evalua politicile necesare realizrii obiectivelor;
d) de a defini cadrul normativ-metodologic, funcional, operaional i financiar necesar
aplicrii politicilor, de a urmri armonizarea legislaiei naionale cu cea a Uniunii Europene;

21

e) de a asigura comunicarea cu celelalte autoriti publice pentru a realiza coerena politicilor


guvernamentale;
f) de a asigura comunicarea cu structurile societii civile i cu cetenii;
g) de a defini, finana, aplica, monitoriza i evalua programe, in scopul atingerii obiectivelor;
h) de a stimula dezvoltarea regional i local, precum i pe cea a sectorului privat;
i) de a stimula dezvoltarea parteneriatului internaional.
In vederea indeplinirii rolului su, Autoritatea exercit urmtoarele funcii:
a) de politic funcia de prezentare i armonizare a punctelor de vedere politice privind
domeniul cercetrii- dezvoltrii i inovrii;
b) de strategie - prin care planific strategic i asigur elaborarea i implementarea politicilor
in domeniul cercetrii-dezvoltrii i inovrii;
c) de administrare - prin care prognozeaz, planific, aloc, monitorizeaz i evalueaz
utilizarea de resurse pentru implementarea politicilor in domeniu;
d) de monitorizare, evaluare i control al realizarii politicilor in domeniul cercetriidezvoltrii i inovrii;
e) de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcional, operaional i financiar in care
se realizeaz politicile in domeniu;
f) de autoritate de stat - prin care asigur urmrirea i controlul respectrii reglementrilor din
domeniul sau de activitate;
g) de reprezentare - prin care asigur, in numele Guvernului, reprezentarea in organismele i
organizaiile naionale, regionale i internaionale, ca autoritate de stat pentru domeniul su
de activitate;
h) de comunicare, att cu celelalte structuri ale administraiei publice, ct i cu societatea
civil i cu ceteanul;
i) de cooperare internaional - prin care asigur aplicarea acordurilor internaionale in
domeniu i promovarea de noi acorduri.
Funcionarea Autoritii Naionale pentru Cercetare tiinific este reglementat prin
Hotrrea de Guvern nr. 1449 din 17 noiembrie 2005, cu modificrile i completrile
ulterioare.

Principiile cercetrii
Principii metodologice ale cercetrii tiinifice
Desfurarea cercetrilor tiinifice presupune respectarea urmtoarelor principii:
1) Principiul unitii dintre teoretic i empiric.
Prezena teoreticului in cercetarea empiric, indiferent de ponderea lui, este de multe ori
implicit, sub forma unor presupoziii, care trebuie s fie contientizate i explicitate, inaintea
demarrii cercetrii. Necesitatea ancorrii in teorie poate fi argumentat astfel:
a)

Teoreticul, sub forma unor concepte sau ipoteze, va organiza i ghida demersul
empiric, micornd astfel costurile cercetrii.
b)
Explicarea i comunicarea arsenalului teoretic face posibil evaluarea de ctre
comunitatea tiinific a validitii instrumentelor i a acurateei rezultatelor.
2) Principiul unitii dintre inelegere (comprehensiune) i explicaie pune in discuie relaia dintre
obiectul i subiectul cunoaterii. In cadrulexplicativ se utilizeaz principiile pozitiviste i se opereaz

22

cu scheme cauzale care evideniaz legturi statistice, influene i determinri intre fenomene i
procese sociale, iar in cel comprehensiv se face apel la intuiie, empatie i la experiena tririlor
proprii.
3) Principiul unitii dintre cantitativ i calitativ impune utilizareaconvergent a metodelor cantitative
i calitative in scopul obinerii unor complementariti i interferene att la nivelul general
epistemologic, ct i la alte niveluri particulare. Pentru o mai bun inelegere, propunem mai jos un
tabel comparativ intre abordrile de tip cantitativ i calitativ.

4) Principiul unitii dintre judecile constatative i cele evaluative presupune angajarea moral a
cercettorului in sprijinul valorilor general-valabile in orice societate democratic.

23