Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia
De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune
ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea
Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica
verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere
ceva pentru incaltat, ca era descult.
Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si
frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana
peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede
la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in
stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o
poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa
si purta in picioare niste ciubotele nou-noute...
Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna
prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului;
pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare!
Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele.
Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul.
Ma duc si eu la iarmaroc adauga Iepurele sa-mi cumpar
ciubotele.
Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor...
Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai!
Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci
virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers
ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau
bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure
dintii de frig.

 Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e

noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu
cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi
strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la
piept.
Si ce-i de facut atunci? intreba el.
Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru
adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si
pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu
avu incotro sil asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos
Martin ii primi tare bucuros:
Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si
dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste
picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu
mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a
lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui
niscaiva calatori.
Eu. zic sa cerem ceva de mancare sopti ogarul si udatura.
Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici
un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult.
Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti
schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi
la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse:
Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut...
Am niste placintele...
As manca si eu din ele!
Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . .
Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si
buzele. Mos

Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adevarat

ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa inghita cu lacomie

bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de

placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul.
Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu
mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si
fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma
ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita
mirat. Se minuna si Mos Martin.
Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti
fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu
bani" . . . Ati mancat si baut numai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se
cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar
degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui:
Plateste, dumneata, cumetre!
Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba?
Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am
sa ma imprumut la un prieten negustor...
Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida
pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire.
Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de
cojocul vostru ...
El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind
Ogarul. El sa plateasca.
Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna
si, daca platesc, ramin descult...
Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut
Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel
de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin
apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il
ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu
sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in
care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la
3

ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua
galbenii. Ogarul isi sterse mustatile, se culca si adormi fara grija.
Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia
lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa
doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si
ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate...
Cum de se lasase pacalit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni
iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla
zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe
bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul
noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea
cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul
statuse o clipa pe ginduri, uitindu-se cand la ciubotelele ogarului, cand la
picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in
mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului.
Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. ..
Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o
fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai
mult in padure si-n noapte.
Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de
unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu
mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele
din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii
venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a
se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal.
Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste
dealuri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se
facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor
nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut

prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu
gind sa-l prinda si sa-l descalte.

Gasca de aur
de Fratii Grimm
A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre
ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori
aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in
padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un
cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli
setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet
batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el:
- Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa
sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi
insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet:
- Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din
vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii
cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai
departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp
ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut
ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca
din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la
omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maicasa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin.
Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si
o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare:
- Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici peo masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si
5

lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu

de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de
cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un
picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai,
Prostila isi puse in gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taicasau ii raspunse:
- N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas,
baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el
vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa
incuviinteze.:
- Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la
cap!
Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu
apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere
inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel
batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el:
- Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma
sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete!
Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete:
- Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si
o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa
te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si
cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum
sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi
fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se
preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se
saturara si la sfarsit omuletul zise:
- Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa
imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de
colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand,
6

omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi
la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur.
O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana
peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si
mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat
mai degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele
orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare
privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot
smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n
dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse
de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o
pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand
o vazu venind si pe cea de-a treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua
surori mai mari strigara la ea:
- Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu
pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in
sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se
repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase
agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de
zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o
porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de
ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila,
fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ...
Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care
tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa
strige ca in gura de sarpe:
- Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau?
Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o
apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o
atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in
rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi
7

dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau
picioarele in urma a trei fete...
- Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei
cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la
preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti
cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le
trecura pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri.
Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de
pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei
agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care
zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit
ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica,
numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza
din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina
imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe
domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind

acestea,

Prostila

se

infatisa

inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand
ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost
insirati pe-o sfoara, odata izbucni intr-un hohot de ras, si rase cu atata pofta,
ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca
imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila.
Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de
chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fiesa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot
vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure
i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse
zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea
sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si
omul raspunse:
- Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si nam cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru
8

ca nu-mi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce

inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura
de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla
ca-mi sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu
mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si
omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de
stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua
si secase vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou
imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea
catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un
neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el,
il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare
sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni
imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase
copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste
burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor
intreg de paine, dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de
foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu
cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura
tare mult si-i zise:
- Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa
mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi
acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse
porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame
se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca
se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de
paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca
vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de
nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o
scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie
atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat.
9

- Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el

voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio
pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc.
Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel
batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul,
ascultandu-i pasul, ii grai astfel:
- Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti
s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care
mi le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia
nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand
Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi
bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de
nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului,
Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti,
alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea
A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si
mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o
daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la
padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi
tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit
cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea
raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand
ochiurile pe carlige.
Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre!
Cat, de? cat? Ihi, ihi, mult de tot!
10

 Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare?

Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata...
Da, dar la fata vrea zestre.
S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie
mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul
mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei.
Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati
nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi,
ooof, of!"
Ei, toate se intorc, si apele se intorc de la Dumnezeu, numai
tineretile ba. Ce nu e la timp nu mai e niciodata. M-as multumi eu si pe un
prichindel de baiat.
Ba te-ai multumi si pe-o codana. Tu sa-nsiri, si ea sa desire, tu sa
cerni, si ea sa risipeasca, tu sa pui de mamaliga, si ea sa rastoarne caldarea
pe foc.
Daca e pe-asa, m-as multumi si pe-un copil cat ghemul, numai s-aud
in casa "mama", ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani.
Da' daca ar fi mai mic?
Fie si mai mic. Si batrana incepu sa rada.
Ce neroada!
Ba neroada, nu gluma!
Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana
capul peste cap de ras, odata tresari ca, de dupa usa, se-auzi un glas ascutit
si intepat:
Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita, se uita si incepu sa
se inchine.
Bine, bine, zise acelasi glas, vad eu ca nu-ti trebuie copii... Baba isi
lua inima in dinti si zise:
Ba-mi trebuie... da' unde esti... cine esti?
Cine sunt? Neghinita, gandul lumii. De mic ce sunt, patrund in
urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. Adineauri eram in urechea ta a
11

dreapta, apoi am trecut in a stanga, s-am ras de m-am prapadit cand am

vazut ce-ti trec prin minte...
Ei, as! Ce mi-a trecut? Nimic!
Nu e adevarat, raspunse Neghinita razand, omul spune mai putin
decat gandeste. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la
radacina, cine stie ce-ai mai fi spus... Baba se facu ca para focului.
Zau asa... nu te rusina, mama, nu zau... Asa e omul. Cand e mic face
nebunii fiindca e mic; cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar, iar la
batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face... Batrana pierdu
sfiala si rabdarea si se rasti cat putu:
Neghinita, ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca
de lacusta si un bazait ca de albina. Batrana simti pe mana o picatura calda.
Iacata-ma si pe mine!... Biata femeie facu niste ochi mari cat toate
zilele si se mira toata de ce vazu pe mana, ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar
fi minunat mai mult. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa; si era mic cat
o neghina; si avea niste ochisori ca doua scantei albastre, si niste maini si
picioruse ca niste firisoare de paiajen. Batrana dadu sa-l sarute. Neghinita,
tasti pe nas, tasti iar pe mana!
Incet, mama, incet, ca ma strivesti, zise Neghinita.
Sa te sarut, ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama.
Incet, sa nu ma sorbi. Il saruta.
Cum mananci tu, Neghinita al maicai?
Eu? Eu ma satur din fum. Pana acum am mancat la mese
imparatesti fara sa stie nimeni. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau
inaintea imparatilor, iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul.
Bine o fi de ei, Neghinita mama...
As, binele focului! Saracii mor de foame, iar ei mor de mancare. De
saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca, si de ei e rau ca trebuie sa
porunceasca la multi. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te
judeca judecata dreapta; pe ei ii minti si dau din cap; ba si mai si: ei stiu ca-i
minti, si tac, si inghit, si n-au ce face, ca sa nu se strice trebile imparatiei.
12

 Da' bine, Neghinita, tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla

intr-o zi.
Da? Ei, nu e asa deloc. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa, si
ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. Ba uneori intrec randunelele
ca o sageata de argint.
Ce bucurie pe unchiasul meu, zise batrana, cand o afla ca are si el
un copil. Deseara o sa se imbete de bucurie.
Ba e vorba, raspunse Neghinita, eu vreau sa vad pe tata acusiacusic!

Si batrana, cand auzi cuvantul tata, se bucura de bucuria

mosului si ii zise:
Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe, pusa pe-un deal
mare si intins. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau, acolo sa te
opresti, ca dai peste unchiasul babei.
Iata, plec. Cum ii deschise usa, Neghinita se arunca, cu mainile
intinse si cu piciorusele deschise, intr-o unda de adiere. Si se facu nevazut,
ca un strop de lumina. Pe drum intalni o cireada de vaci. De minunici ce era,
se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige:
Mai vacari, mai, veniti de ma scoateti din inima pamantului, ca va
fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas, pana detera peste
Neghinita. Unul, mai rau si mai prost dintre ei, vru sa-l striveasca si-si repezi
calcaiul din baierile inimii. Neghinita tasti, si sari alaturea, iar vacarul, lovind
cu sete pamantul, isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. Ceilalti incepura
cu maciuca si, cum izbeau, ramaneau cu jumatatea in mana, iar ailalta se
ducea zbarnaind.
Sa nu va paziti vacile, cum va paziti mintile. Cruce lata, minte
intunecata, urechi de vacar, urechi de magar! le zise Neghinita, si se dadu
vantului. Ajunse la unchias. I se sui pe nas, ca sa-l vada mai bine. Unchiasul
se bucura, dar nu ca baba, iar Neghinita se intrista. Dar ca sa se-arate
grozav, zise unchiasului:
Nu cata ca-s mititel. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca
copilul. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. Muntii nu-s mai mari
13

ca oile? si-i pasc turmele. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l
despica fierul plugului. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la
pamant. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. Ia sa
vezi cum ii dau eu la arie, fara bici, fara nimic. Unchiasul, minunat, il duse la
arie. Cum ajunse, Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi, hai, hi,
hai!" Ciupeste pe unul, ciupeste pe altul, caii incepura sa fuga, dar ce fuga,
parc-ar fi avut douazeci de bice pe salele lor. Si cum se crucea mosul, iata si
un negustor care trecea la scaunul imparatiei.
Mosule, ii zise negustorul, cine mana caii asa de grozav, ca eu aud
"hi-hai, hi-hai" si nu vad pe nimeni!"
Ei, tata, raspunse batranul, m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o
neghina, da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. Neghinita opri caii si sari
in palma unchiasului. Cum il vazu negustorul, se gandi sa duca imparatului
asa minune.
Mosule, zise negustorul, iti dau o punga de bani pe el. Neghinita,
sfar, in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. Si mosul zise, crezand ca
de la el zice:
Tu, care vinzi si cumperi, ai cumparat vreun suflet pe-o punga de
bani?
Iti dau... doua. Si iar mosul, dupa Neghinita:
Doua pungi... pentru un suflet?
Iti dau... zece. Mosul ingalbeni si zise, iar dupa soapta lui Neghinita:
Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului.
Iti dau... douazeci! Si mosul, calcand in gura lacomiei, tacu, cu toate
soaptele bietului Neghinita. Neghinita vazu lacomia, da' tot el sopti mosului::
"Fie!" Si mosul zise:
Fie! Batu palma in palma cu negustorul. Tocmeala se facuse.
Negustorul plati si lua pe Neghinita, vandut de bunavoie. Negustorul pleca.
Neghinita striga mosului:
Mosule, mosule, ai fost sa n-ai copii, iar biata baba, da! Imparatul
era la mare si la greu sfat cu toti carturarii, ca bantuia seceta si molima. Si
14

daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita, imparatul ramase

inmarmurit, invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile
lungi.
Nu se poate, maria-ta, asa ceva nu scrie la carte.
Ba se poate, zise Neghinita, sarind pe masa sfatului, ca multe se pot
si nu stau in carti; si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din
condei.

Si dupa ce se minunara cat se minunara, incepu sfatul. Neghinita

se sui pe mana imparatului, pe umar, apoi in crestetul capului, si de-acolo

zise razand:
Invata, maria-ta, ca cei mai mici sunt cei mai mari. Imparatul, cam
de voie, cam de nevoie, raspunse:
Asa e, Neghinita, asa e. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si
plecara ochii in jos. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece
caturi, cat o nuca de mare, toata din aur-lamur si impodobita cu pietre
scumpe. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora, numai ca sa
se tie de nazdravanii. Si, incet-incet, pasi-pasi, pana intra in urechea
invatatului care cauta in stele cu ocheanele. Acolo asculta ce asculta, si
intelese ca acest vestit carturar, in loc sa se gandeasca la sfat, se gandea ca
imparatul are nasul cam mare. Se duse binisor si intra in urechea
carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. Asta se
gandea nu la sfat, ci ca-i placea inelul imparatului. Asa afla, pe rand, ca unul
se gandea la o cucoana frumoasa, ca altul se gandea cam ce linguseala sa
carpeasca imparatului, altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin, altul ca
bine e sa fii imparat, altul ca imparatul e om ca toti oamenii, numai unul, cu
fruntea cat toate zilele, asculta cuvintele si intrebarile imparatului. Neghinita,
cum afla gandul tuturora, zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot, din fir
pana in ata. Imparatul, crezand ca singur, el de la el, a citit in mintea lor, se
manie foc si le zise:
Ei, tu, care cati in stele, ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat
un bustean. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si
dadu in genunchi, cerand iertare.
15

 Tu, se rasti imparatul catre doctor, daca ai avea inelul meu, ai omori
mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi.
Tu, zise imparatul necajit alorlalti, te gandesti la secaturi si nu vezi
ca esti cu un picior in groapa; tu iti pregatesti limba ca sa ma minti; tu crezi
ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu; tu nu stii ca un
invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob; tu te
pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii, da' nu te gandesti ca invatatii sunt
ca neoamenii; iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia
toata; numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. Cu totii cazura in genunchi.
Acum ce sa le fac, zise imparatul manios, sa le tai capul? Carturarii
murira si inviara, iar Neghinita, care se suise in crestetul imparatului:
Ferit-a Dumnezeu, maria-ta, fara invatati cine sa minta lumea?
Sa nu fie decat adevarul pe lume!
Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi
maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat, ai dormit, ai
vanat, ti-ai socotit cazanele cu bani, ai petrecut, ba cu luminatia-sa
imparateasa, ba si fara ea, decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile
imparatiei. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla
adevarul?
Imparatul zambi, cu ciuda, nu e vorba, dar zambi ca sa dreaga treaba
si ii ierta pe toti. Vazand insa ca cel din urma carturar, care se gandise la
sfat, tremura mereu, ii zise:
Ei, dar tu, cel mai cuminte, de ce tremuri?
Maria-ta, zise bietul batran, mai bine sa spun si eu decat sa afli
maria-ta. Iata, socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea
mica. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare, apoi sparse sfatul
carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului, nedomirit de cum
ghicise gandurile tuturora. Imparateasa si cuconii ei, vazand pe Neghinita, se
minunara, dar, cand aflara ca imparatul, la vreme de batranete, ghiceste
gandurile oamenilor, se crucira si tot nu le venea sa creada.
Imparate, zise imparateasa, zau asa, ghiceste-mi si mie un gand.
16

 Sa vedem, raspunse imparatul. Imparateasa se gandi si incepu sa

rada... Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce
bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea
dreapta a imparatului, si sopa-sopa-sopa. Imparatul
Pace! Imparateasa radea si zicea:
Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite, imparatul era cam tare de
urechea dreapta. Neghinita intelese, si tasti in urechea stanga, si iar sopasopa. Imparatul se lumina la fata, dadu din cap, rase cu hohote si zise:
Ei... imparateasa, imparateasa... da' tot muiere! De, bine te gandisi
tu, da' nu se poate... Imparateasa se rusina, pleca ochii in jos si se gandi:
"Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte, intru in pamant! De cate ori
n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa
miezul noptii." In sfarsit, ce-i veni lui Neghinita, vru sa rada si de imparat; si
isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice, spune-i mereu
acelasi lucru... omul crede, ca omul e prost. Ce nu crede intai crede mai pe
urma. Am sa-i fac una si buna imparatului, sa-l las fara sfetnicii cei
credinciosi si sa-l incurc cu nebunii." Imparatul, de umbla in fruntea ostilor,
de sta la sfat mare, de se culca, de se scula, de manca, de-si mangaia
cuconii, un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi, omule de Dumnezeu, ca ti-au
imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite, Neghinita ii intrase
intr-o ureche. Azi asa, maine asa, pana nu mai avu incotro. Sparse sfatul cel
vechi si chema altul nou. Tot unu si unu! Cum venira, cum aruncara pe bietul
imparat din scaunul neamului lui...
Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. Imparatul iesi
plangand din cetate. Neghinita, sus pe umarul lui.
De ce plangi, maria-ta? tine-ti firea, nu fi muiere.
Ei, ei, Neghinita, cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc?
Ci taci, maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti, colea, o carja. Buzduganul e
greu la batranete, te doboara. Carja te sprijina.
Ei, ei, Neghinita, unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat
atatia mosi-stramosi ai mei?
17

 Ci taci, maria-ta! Intinde-te colea, pe fanul inflorit si moale, si sa-mi

spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea, sau fanul cu
frumusetea?
Neghinita, unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile?
Ci taci, maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe
si spune-mi drept, care e mai usoara, coroana cu grijile sau lipanul cu
umbrele?
Asa o fi, Neghinita, mai zise imparatul, oftand tocmai din baierile
inimii, asa o fi, se potriveste s-asa, fiindca stii tu sa le potrivesti, dar cand ma
gandesc in ce slava eram ieri... imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile
mele!
Ci taci, maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata, ba razboaie, ba
sfaturi, ba taie capul unuia, ba intinde la bice pe altul, ba citeste jalbele, ba
asculta pasurile, ba cate si mai cate, si mai multe fara sa vrei de cate pe
vrute. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era
supusul mariei-tale s-avea un stapan, iar maria-ta, purtand grija tuturora,
erai sluga tuturora. Vezi, de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga, cel mai
nevolnic din toata imparatia. Curata socoteala: erai imparat, nu om; acum
esti om, nu imparat. Si esti mai mare, ca unde-ti spune gandul, acolo te duc
picioarele. S-apoi, cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara
prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat... si sa vezi maria-ta...
Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse, in crucis si in
curmezis, in toata imparatia, c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja
de corn. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita:
Neghinita, de ce-l bat pe ala, de racneste ca din gura de sarpe?
Fiindca imparatul e surd si n-aude, raspunse Neghinita.
Neghinita, de ce-or fi atatia oameni goi si desculti?
Fiindca imparatul e orb si nu vede.
Neghinita, de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o
cojita uscata?
Fiindca imparatul mananca prea mult.
18

 Neghinita, de ce-o munci unii si noaptea, de dau pe branci?

Ca sa doarma imparatul si ziua, de i-o veni pofta.
Neghinita, atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd, si
orb, si lacom, si somnoros?
Ei, poi, inainte de-a fi imparat, vedea, auzea, muncea, cumpatat la
mancare si la bautura. Bietul pribeag statu pe ganduri, in mijlocul unui oras
mare, mare si zise:
Neghinita, mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat, si as sti eu sa fac
cum e bine. Si, ca din senin, abia sfarsise vorba de pe urma, s-auzi o galagie,
un vaiet, o duduitura, ca parca se cutremura pamantul. Cand colo, ce sa fie?
Stafeta mare. Niste voinici, cu suliti lungi, aduceau vestea ca norodul a bagat
la duba pe imparatul al nou, cu sfetnici cu tot, si ca cheama iarasi pe
adevaratul imparat. Cum auzi batranul, zise voinicilor:
Stati, ca eu sunt! Si-l cunoscura toti, si ii detera in genunchi. Iar
Neghinita, de colo, de pe umar:
Maria-ta, mai vezi, mai auzi, ori ti s-a facut foame si-ti vine sa
dormi? La toate vine randul, dupa cum se intoarce roata, ca de-aia e roata,
sa se intoarca, iar nu sa stea locului. Si-i veni randul si lui Neghinita, gandul
lumii. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul, sa mai faca vreo dracie. Ii intra
in urechea dreapta, crezand ca e in a stanga. Cu stanga n-auzea de loc. "Nu
face nimic. Mi-e lene sa ma mut, se gandi Neghinita. In loc sa soptesc, voi
striga." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul
auzea de minune.
Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul, nu-l mai afla de la
nimeni! Imparatul, auzind acest glas tare in fundul urechii, ii zvacni inima sisi trase o palma cat putu peste ureche, zicand:
Iiiii, sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in
ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei... Neghinita cazu
lesinat...
Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am
eu ac de cojocul tau! Imparatul, infuriat, porunci sa-l lege de gat cu un fir
19

lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. Asa
sfarsi bietul Neghinita

Copilul cel istet

de Petre Ispirescu
A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un
neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta
pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat
a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.
Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si
prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta
a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil
de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga
avere.
Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.
- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.
- Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise
sarpele. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De
atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau impreuna,
dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a dat sarpelui
tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Numai ca omul a imbatranit,
iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe
sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul
pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira
20

si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea

invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.
- Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta
povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a
zis ca nu are ce sa faca.
Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l
poarte la gat pana va muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat
a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii
cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el
era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de
imparateasa.
Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a
intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi,
ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele
ceva, Kamill Maximilian a strigat la el:
- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca
impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat
Kamill a zis:
- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada
lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre
pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna

A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi
slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea
asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase.
Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca
sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii
21

lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa

iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur
copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul
anilor.
Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si
frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant
tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si
praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe
toti slujitorii si le spuse:
- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla
aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un
covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va
sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa
nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea
cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa
se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu
si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si
neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe
sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului.
Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in
cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o
opri din drum si o lua de mana zicandu-i:
- Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar
de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fatafrunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie,
o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil...
- Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza.
Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse:
- Batranule unchi, ce este toamna?

22

- Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si
astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care
veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe
dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea
cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit.
Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele
ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intrun somn adanc pentru totdeauna.
Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei.
Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa
din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul
definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar
pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi
aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga
vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit
tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de
vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa
cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si
galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii
spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa
parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu
lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri
si frumoasa toamna se apropie de ea.
Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare,
in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal
imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu
ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte
frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de
frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa
adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

23

Fat-frumos si lupul cel nazdravan

de Petre Ispirescu
A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau
trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat
de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima
le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu
totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se
afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa
dansul si se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand,
intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele
se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii
lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de
aur, lucru ce nu se auzise pana atunci.
A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa
vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la
dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii,
vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu
cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi.
Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi.
In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie
mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e
pomana aia!
Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da
in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de
veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua
merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat
acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai
mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista
24

pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l
dea celui ce se va lega a prinde pe hot.
Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea
lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din
gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le
dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare;
dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui.
A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se
intoarse la tatal sau cu nasul in jos.
Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa
aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn
adanc, si nu mai stiu nimic.
Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii
cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa
pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic
care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni
se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda.
Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in
gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel
ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de
pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se
destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si
ramase treaz si nebantuit de piroteala.
Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de
un stol de paseri ca se apropie.
Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o
sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o
miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se
auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie
de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce
luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva
25

pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene
cu totul si cu totul de aur.
Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu
penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele,
mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga
prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca
hotul este o pasare.
Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal
sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele
cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe
aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot.
Se gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la
caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce
el.
Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu
sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta
de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga
departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu
robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei
o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de
padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in
departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira
de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse FatFrumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga:
- Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata.
Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si
intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de
picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina
tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot.
Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura
merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le
26

culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii

mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin
gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un
merisor frumos la vedere, ii mai zise:
- Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine
vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo.
Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun,
porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea
in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul
locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa.
Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si
lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara,
veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se
linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se
urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe
colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o
multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si
atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in
gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el
sa-l sfasie, iara el aparandu-se.
Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se
sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi
prinse a-i zice:
- Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu
binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o
dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa
datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea
pangarit cu ponosul de talhar.
- Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit
de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si
de aceea am venit sa pui mana pe hot.
27

- Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi,

impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata
facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte.
- Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta.
- De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea
imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu
colivia.
Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob.
Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de
imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un
colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz.
El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea
ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de
lumina ca soarele.
Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise
credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si
sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce
ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa
dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui
vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera
mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta,
cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu.
Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i
spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el
n-are nici o putere.
Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu
cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau.
Atunci imparatul ii zise:
- De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei
izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat.

28

Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe

drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se
gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci.
- Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise.
- Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum
sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna?
- De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira
catesitrei spre Zana Craiasa.
Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de
unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si
cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce
lupul.
Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de
frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce
facu si se furisa in gradina.
Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si
cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau
facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si
plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul,
lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat,
si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese
Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se
plimbe prin gradina.
Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea
de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu
se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul
de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva
cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste
sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma
laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa,
veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns
29

in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele,
de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si
o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu
firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati
voise sa o fure, dara se rapusera.
Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia.
Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui
Fat-Frumos, prinse a-i zice:
- Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse:
- A mea sa fii, nedespartita pana la moarte.
Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale.
Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise:
- Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si
plecara a se intoarce de unde venisera.
Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca
Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan.
Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la
tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa
sireapa.
Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta
Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de
dansa, de nu se poate povesti.
Imparatul ii zise:
- Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum
te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa.
Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua
la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu
hotarele acelei imparatii.
Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa
se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete
de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata
30

dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata

inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu
chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse,
duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe
ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu
pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu
dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie.
Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise:
- Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea
cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine.
Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si
primind-o Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde
lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre
imparatia tatalui sau.
Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp, unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat
de vestita.
Cand il vazura ostasii, toti cu totii strigara:
- Sa traiesti, imparate, ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si
iapa, care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar, venea, nene, iapa cu
imparatul pe dansa, de nu-i da picioarele de pamant, ci parc-ar fi zburat.
Se luara la intrecere. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie
cineva de aceasta iapa, caci pe toti ii lasa in urma.
Cand fu la o departare buna, o data statu iapa, tranti pe imparat, se
dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, si o rupse d-a fuga, si fugi, si
fugi, pana ajunse pe Fat-Frumos.
Cand fura a se desparti, lupul zise lui Fat-Frumos:
- Iata, de asta data ti s-au implinit toate poftele. Pazeste-te in viata ta a
nu mai pofti lucruri peste puterea ta, caci nu vei pati bine.
Apoi se despartira, ducandu-se fiecare intr-ale sale.

31

Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic, ii
iesi inainte cu mare, cu mic, ca sa-l primeasca, dupa cum i se cuvenea.
Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai
gasea pe fata pamantului, si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Cum ajunse,
porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa; iara colivia cu
pasarea o puse in palimarul despre gradina.
Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. Si dupa cateva zile
se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa, intinse masa mare pentru bun si
pentru rau, si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate.
Dupa care traira in fericire, fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Si or fi
traind si astazi, de n-or fi murit.
Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa.

Iepurasul cel haios

Traia odata in padure Iepurasul cel Haios, care isi petrecea toata ziua
in cautarea mierii. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul, dar mierea
era favorita lui!
Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui
copac batran. Dar, de cele mai multe ori, trebuia sa gaseasca diverse
metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs, unde putea sa manance pe
saturate miere din borcanul acesteia.
La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere
se tot goleste. "Cineva imi mananca mierea, si am sa-l prind," si-a spus ea.
Doamna Urs a intins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel
mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel incat acesta sa cada cand
va fi atins.
Ziua urmatoare, cand Doamna Urs a plecat la vanatoare, Iepurasul cel
Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a
32

urcat sa-l ia. Dar cand l-a atins, borcanul a cazut, Iepurasul cel Haios a cazut
si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios!
Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste,
dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Cand
Doamna Urs s-a intors acasa, Iepurasul cei Haios era lipit de podea. "E, si
acum sa vedem ce am prins," si-a zis razand Doamna Urs. "Se pare ca voi
avea ciorba de iepure in seara asta la masa."
Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin.
A aprins apoi focul in camin, sub oala, si a iesit afara sa adune cateva ridichii
si cartofi pentru ciorba. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga,
dar se lipea tot mai rau. "Oh, daca as putea sa scap de aici, niciodata nu as
mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand.
Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic,
mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. A inceput sa
se scurga pe langa urechi, de peste tot, in jos spre labute.Curand Iepurasul
cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior, apoi pe celalalt. Cu o miscare
din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a
pornit-o repede spre padure.
Din acea zi, Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. S-a
multumit cu morcovi, spanac si salata ca si restul iepurasilor.

Cei unsprezece cocori

de Hans Christian Andersen
Departe, in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la
noi, era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema
Elsa.
Cei unsprezece frati, unsprezece printi, se duceau la scoala cu decoratii pe
piept, cu spada la sold.
33

Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur, si spuneau frumos

lectiile pe de rost; cu un cuvant, toate la ei aratau ca-s printi.
Surioara lor Elsa, statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu
cadre, de-un pret asa de mare... cat o jumatate din imparatie.
Erau cu adevarat fericiti copiii acestia, dar fericirea asta nu putea sa
tina in veci.
Tatal lor, care imparatea peste tot cuprinsul, se-nsura a doua oara c-o
imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. Ei simtira
asta chiar din ziua intai.
Era sarbatoare mare; copii se jucau, si lume dupa lume curgea mereu
la palat; atunci in loc sa le dea copiilor, ca de obicei, prajituri si mere
zaharisite, imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai, spunandu-le sa
manance, ca-i foarte bun.
Dupa o saptamana, trimise pe mica Elsa intr-un sat, la niste oameni
saraci; iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite, incat
acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii.
- Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti, le zise haina
imparateasa. Zburati in vazduh, fiti pasari mari fara glas.
Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea, caci in clipa aceea
ei se schimbara in unsprezece cocori.
Si, scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma
palatului.
A doua zi in zori, trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor
Elsa.Se rotira in zbor de cateva ori, intinzandu-si ciocurile si batand din aripi.
Dar surioara lor dormea, si nimeni nu-i auzi, nimeni nu-i zari.Se ridicara in
slavi si se facura nevazuti.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri
intunecoase, la marginea marii.
Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza, caci n-avea alte jucarii.
Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare, si i se parea
ca-n departare vede stralucind ochii fratilor ei; si razele soarelui care-i
atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei.
34

Treceau asa zilele una dupa alta. Cand vantul clatina incetisor tufele de
trandafir din fata casutei, el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe
lume ?" Si trandafirii leganandu-se, raspundeau: "Dragalasa Elsa".
Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de
rugaciuni, vantul intorcand foile, soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca
tine ?; iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa"; si cartea, si trandafirii
spuneau adevarul.
Cand implini cincisprezece ani, Elsa se-ntoarse la palat. Imparateasa
vazand-o atat de frumoasa, se facu foc si para de necaz, si prinse-o ura de
moarte pe biata fata. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca
pe fratii ei; dar nu se-ncumeta la una ca asta, deoarece imparatul nu mai
putea de dor sa-si vada fata.
A doua zi de dimineata, imparateasa intra in odaia de baie, care era
toata de marmura, impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi.
Lua trei broaste, le saruta, si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul
Elsei, cand o intra in baie - ca sa fie proasta ca tine"; alteia: "Tu, pe frunte sa
i te asezi, sa se faca urata ca tine, sa nu si-o mai cunoasca tatal sau"; iar
celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai, si s-o faci asa de rea, meat toata viata
ei un chin sa fie".
Arunca broastele in apa limpede, care numaidecat se facu verzuie,
apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. In aceeasi clipa o broasca i
se aseza pe crestet, alta pe frunte si cea de-a treia pe inima; dar Elsa parca
nici nu baga de seama. Cand iesi din baie, trei flori de mac rosii sangerau
luciul apei.
Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei,
atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut.

Se

schimbasera

in

flori,

numai atingand capul si inima fetei, atat de curata si de sfanta era ea, meat
toate vrajitoriile n-aveau nici o putere asupra-i.
Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate
farmecele ei, spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea

35

neagra; apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot
parul, asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti.
Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. Nimeni n-o
mai recunoscu, afara doar de cainele din curte si de randunele, dar ce folos,
ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei, care erau
departe, si mahnita, fugi din palat, strabatu campii si crivine si se infunda
intr-o padure ce nu se mai sfarsea.
Nu stia singura unde se duce; toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii,
care, nu mai incapea acum nici o indoiala, ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in
toata lumea.
In curand innopta. Biata fata nu mai vedea drumul; istovita de
osteneala, se lasa pe iarba moale, se inchina si-si rezema capul de radacina
unui copac. Peste tot domnea tacere adanca. Aerul era placut, si mii de
licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. Atinse cu mana o
ramurica, si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele.
Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei, ii vedea jucandu-se si scriind cu
condeiele lor de diamant pe tablite de aur, si rasfoind cartea cu cadre care
pretuia cat jumatate de imparatie.
Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule, acum
scriau ispravile lor mari, si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. In cartea cu
cadre toate erau vii: pasarile cantau, oamenii se miscau si veneau sa
vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. Si cum intorcea o foaie, toti isi luau
numaidecat locul, ca sa nu se faca incurcatura printre cadre.
Cand se destepta Elsa, soarele era sus; dar ea nu-1 vedea din pricina
copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei; numai razele lui
strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant.
Miresme dulci pluteau in aer, si pasarile veneau si se asezau pe umerii
fetei. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac, al carui fund era
numai din nisip curat si marunt. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si
stufosi; intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura.

36

Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei, care era asa de limpede, meat,
daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile, ai fi crezut ca-s zugravite pe
fund.
Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata, se ingrozi; dar luand
apa-n maini si spalandu-si fata, se vazu iarasi curata si alba cum a fost.
Atunci dezbracandu-se de haine, intra in apa.
Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat.
Dupa ce se imbraca si-si impleti parul, dand de-un izvor in apropiere, bau
apa in pumni, si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. Se
gandea la fratii ei, si mai ales la Dumnezeu de sus, care n-are s-o lase
pierzarii.
El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti, El ii puse-n cale
un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta; Elsa se
opri aici si isi potoli foamea.
Apoi iar porni, si merse, merse pana ce-ajunse in desimea cea mai
intunecoasa a codrului. Acolo tacerea era asa de mare, ca auzea lung
rasunand in urma zgomotul pasilor ei, si fosnetul frunzelor uscate de-abia
atinse de picioarele ei.
Nu se vedea o singura pasare, si nici o raza de soare nu strabatea
printre crengile lungi si stufoase. Trunchii copacilor erau asa de apropiati
unul de altul, meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. Niciodata
nu-si inchipuise o astfel de pustietate.
Se facu noapte; de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin
iarba si nici o stea pe cer; cu mult amar pe suflet, Elsa se culca si adormi
numaidecat.
In somn, i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu
din cer, inconjurat de ingeri, o privea cu bunatate. Cand se destepta, nu stia
bine dac-a visat asta, sau a fost adevarat.
Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu
fructe, din care-i dadu si ei cateva. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece
feciori de imparat calari strabatand padurea.
37

- Nu, raspunse baba, dar ieri am vazut unsprezece cocori; aveau

coroane de aur pe cap, si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe
de-aici.
Si duse fata pe-un coboras; in vale serpuia un raulet, ale carui maluri erau
umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos.
Elsa isi lua ziua buna de la batrana, si porni inainte pe lunca rauletului
pana la capatul lui, unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. Acolo
se desfasura marea in toata frumusetea ei; inaintea fetei, cat cuprindea cu
ochii, era numai stralucirea marii, dar nici o panza, nici o corabie nu se zarea.
Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm,
cum le rotunjise si le poleise apa; si sticla, si fier, si piatra, toate se
netezisera la fel, si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea
delicata a mainii unei fete.
- Pietricelele astea s-au facut asa lucii, de mult ce s-au frecat de valuri;
iata cum tot ce-i aspru se netezeste.
Va multumesc, valuri limpezi si neadormite, pentru invatatura ce-mi
dati; am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune, ca voi aveti sa ma duceti
intr-o zi langa fratii mei iubiti.
Pe iarba aruncata de mare, erau unsprezece pene de cocori, albe,
stropite de cateva picaturi de apa.
Roua era, sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un
buchet. Ea nici nu baga de seama singuratatea; marea cu schimbarile ei
vesnice, ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare, cate nu i-ar fi
putut arata toate lacurile intr-un an de zile.
Cand venea un nor mare, negru, marea parca zicea: "Si eu pot lua fata
asta". Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba.
Cand dimpotriva, norii erau rosii si vantul potolit, marea se asemana cu
o floare de rasura, aici trandafirie, aici alba, aici verzuie.
Iar cand era liniste, la cea mai usoara adiere, apa salta usor, ca pieptul-unui
copil adormit.

38

Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori, avand coroane de

aur pe cap, si care se apropiau de tarm. Zburau unul dupa altul, parca era o
panglica lunga, alba.
La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui
tufis. Indata cocorii se asezara imprejur, falfaind din aripile lor albe si mari.
Cand soarele scapata de tot, penele cocorilor cazura si ei se schimbara in
unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei.
Ea scoase un tipat cand ii vazu, si se arunca in bratele lor, chemandu-i
pe nume. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura.
Mare si frumoasa, aproape sa n-o mai cunoasca; radeau si plangeau
totodata, si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei
lor.
- Noi zburam sub chip de cocori, zise cel mare, atata vreme cat soarele
luceste pe cer, dar cum apune, luam iar trup omenesc.
Din pricina asta, aproape de asfintitul soarelui, trebuie sa ne asezam
pe pamant; daca am zbura inainte in slavile cerului, am cadea din inaltimi,
ca niste oameni, in prapastie.
Noi nu stam in tara asta, noi locuini dincolo de mare, intr-o tara tot asa
de frumoasa, dar pan-acolo drumu-i lung de tot; trebuie sa treci marea si nu-i
nici o insula unde am putea poposi noaptea.
O singura stanca ascutita, unde abia incapem, inghesuiti unii intr-altii,
se ridica in mijlocul marii. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti
de valuri; cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta.
Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. E singurul mijloc ce-avem de a
vedea tara noastra scumpa, si ne trebuie, ca sa trecem marea, cele doua zile
mai lungi din an. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an;
unsprezece zile putem sta aici, si-atunci zburam deasupra marii de unde
zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru, turnul inalt
al bisericii unde este ingropata mama noastra. Tufele si copacii parc-ar fi
rudele noastre; caii salbatici alearga in livezi, ca-n vremea copilariei noastre;
39

carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi, pe care le-ascultam cu-atata

placere. Intr-un cuvant aici e tara noastra, spre care pururi se indreapta
gandurile noastre, si unde te regasim in sfarsit, scumpa surioara. Mai avem
doua zile de stat, si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa, ce e
drept, dar care nu e tara noastra. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici
corabie, nici barca.
- Ce-as putea face oare, ca sa va scap, zise Elsa.
Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor; abia catre ziua atipira.
Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor.
Fratii ei, schimbati iarasi, se inaltau facand roate mari in vazduh.
Numai unul dintre ei, cel mic, ramase langa dansa.
El puse capul pe umarul fetei, ea-i mangaia aripile albe, si petrecura
astfel toata ziua impreuna.
A doua seara venira si ceilalti, si cand soarele asfinti, se prefacura iar
in feciori de imparat.
- Maine plecam, zise cel mai mare, si nu mai venim decat peste un an.
N-am vrea sa te lasam aici; ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur
te-as putea purta cat tine codrul tot; iar laolalta aripile noastre, vor fi in stare
sa te duca pe deasupra marii.
- Da, da, luati-ma cu voi, zise Elsa.
Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si
rachita.
Pusera pe Elsa inauntru, si cand rasari soarele, cei unsprezece cocori
luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor, care dormea inca.
Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz, unul din cocori zbura
deasupra capului ei, ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa.
Cand se trezi Elsa, pamantul nu se mai vedea; ei i se parea ca viseaza
inca, atat de neinchipuit era zborul asta printre nori, deasupra marii.
Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea, si un
manunchi din radacinile cele mai gustoase; fratiorul ei cel mai mic i le
pusese.
40

Si dansa ii zambi cu recunostinta, ca tot el era acela care zbura deasupra ei,
umbrind-o cu aripile lui.
Cocorii se inaltara atat de sus, ca intaia corabie ce se zarise sub ei, li
se paru un pescarel pe apa. In urma lor era un nor mare, ca un munte; Elsa
isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori, si umbrele erau mari
ca de uriasi; niciodata nu vazuse ceva mai frumos; dar cum se inalta soarele
pe cer, umbrele se topeau.
Ca o sageata in vazduh, asa zburau cei unsprezece cocori, mai incet
totusi ca de obicei, caci acum duceau si pe surioara lor.
Cerul se posomori deodata, si noaptea se apropia; Elsa ingrijorata, se
uita cum scapata soarele spre asfintit, si stanca pustie nici nu se zarea inca. I
se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. Si numai ea era toata
pricina intarzierii lor; caci daca apunea soarele, ei facandu-se iar oameni, ar
fi cazut in mare si s-ar fi inecat. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei, dar
stanca tot nu se arata.
Norii negri se apropiau din ce in ce; vantul prevestea furtuna, tunetul
incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. Acum soarele atingea
marea; inima fetei zvacnea.
Cocorii, repede coborara, asa de repede meat ei i se paru ca si cade;
dar deodata isi luara iar zborul.
Soarele se vedea numai pe jumatate, cand ea zari stanca pustie; se
arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Soarele nu mai era
decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca; si cand se stinse de tot, ca
cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa, isi vazu fratii imprejurul ei,
stransi gramada, si tinandu-se toti de mana. Nu mai era nici un locsor gol.
Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor; cerul parea in flacari;
tunetele bubuiau fara incetare. Elsa si cu fratiorii ei, tinandu-se de maini,
ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu, ca sa le dea putere si ocrotire. In zori
furtuna se potoli.

41

Cocorii isi luara zborul cu Elsa, de cum aparu soarele. Marea

era

inca

zbuciumata; de sus vazuta, spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de

valuri.
Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari, care pareau ca plutesc in
aer.
In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori, se vedea un castel urias
imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia.
La poalele muntilor erau paduri de palmieri, care faceau flori frumoase
si mari cat roata carului.
Fata intreba daca asta-i tara unde merg; dar ei clatinara din cap, in
semn ca nu-i asta; palatul acela minunat, care-si schimba mereu infatisarea
era locuinta zanei Morgana.
Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul.
Pe cand privea Elsa, fermecata de vederea asta, munti, paduri, castel
se naruira deodata, si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete, toate
la fel, cu turnurile si ferestrele ascutite.
I se paru ca aude si orga cantand, dar era numai vuietul valurilor.
Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea, cand, pe neasteptate, le vazu
prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea; apoi se stersera si
ele, si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii.
In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. Erau munti albastri cu
paduri de cedri, orase, palate.
Cu mult inainte de asfintitul soarelui, Elsa se afla pe-o stanca, in fata
unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa, ca un covor inflorit.
- Acum, sa vedem ce-o sa visezi la noapte, ii spuse cel mai mic dintre
frati, si-i arata odaita ei de culcare.
- De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos, raspunse ea; si gandul
asta atat ii stapani mintea, ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i
fie-ntr-ajutor.
Deodata, i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de
ceata al Zanei Morgana.
42

Acum zana venea spre ea, si, cu toata frumusetea si stralucirea ei,
semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure, si care-i spusese
despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur.
- Fratii tai, ar putea scapa de legaturile vrajii, zise zana, dar iti trebuie
pentru asta multa putere si statornicie.
E adevarat ca apa, desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale,
rotunjeste pietrele cele mai aspre; dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o
indure degetele tale; ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te
asteapta.
Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu.
Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos.
Nu uita nimic din ce-ti spun.
Din locurile acelea sa culegi urzicile, cu toate ca mana ta, numai cat leo atinge, are sa se faca toata basici; sa strivesti cu picioarele tale urzicile
acelea, sa le faci fuioare, sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu
maneci lungi.
Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori, si vraja va inceta. Dar,
tine bine minte, ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi, ani
de-ar trebui sa treaca pana atunci, un cuvant sa nu spui.O vorba de vei rosti,
vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. Vezi deci,
ca viata lor atarna de limba ta. Nu uita nimic din sfaturile mele.
Zana atinse cu urzica mana Elsei, si Elsa se destepta ca arsa de foc.
Era ziua de mult, si aproape de locul unde dormise era o urzica
intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. Atunci fata ingenunche, multumi
lui Dumnezeu, si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. Culese cu mainile
ei delicate urzicile care o usturau, si rabda cu draga inima durerea, ca sa-si
scape fratii ei iubiti. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica, si facu din
toate fuioare verzi.
Cum asfinti soarele, sosira si fratii ei. Se speriara grozav cand o gasira
muta, si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor; dar vazandu-i mainile,

43

intelesera ce facea ea pentru dansii; cel mai mic incepu a plange, si lacrimile
lui picand pe mainile fetei, basicile piereau, si durerea inceta.
Toata noaptea si-o petrecu lucrand; nu mai vroia nici sa doarma, pana
ce nu-i va mantui pe fratii ei. A doua zi, plecand cocorii, ramase singura;
niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Ispravise intaia haina si
incepuse pe-a doua.
Pe cand lucra ea asa zorita, un sunet de corn s-auzi in padure, care-o
inspaimanta. Si zgomotele se apropiau, se auzea acum si latratul cainilor; ea
atunci repede intra in pestera, isi stranse toate urzicile intr-un morman, si se
aseza pe ele, ca sa le-ascunda.
Curand dupa asta un caine iesi din maracini, apoi un altul si inca unul.
O luara la fuga latrand, si-apoi iar se-ntoarsera; indata dupa ei venira si
vanatorii toti, si cel mai mandru dintre ei, care era chiar imparatul acestei
tari, se apropie de Elsa.
Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa.
- Cum ai venit tu aici, dragalasa copila ? Elsa clatina din cap, caci viata
fratilor ei atarna de tacerea ei, si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva
imparatul sa-i afle durerea.
- Vino cu mine, urma el: tu nu poti sa ramai aici.
Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa, iti voi darui matasuri si odoare
scumpe, coroana de aur voi pune pe capul tau, si cel mai mandru palat al
meu va fi locuinta ta.
Apoi o si lua pe calul lui.
Ea plangea si-si frangea mainile, dar imparatul ii zise:
- Nu vreau decat fericirea ta, si ai sa-mi multumesti intr-o zi.
Porni astfel printre munti, urmat de toti ceilalti vanatori.
Pe inserate se zari mareata cetate, cu bisericile ei inalte. Imparatul
duse pe Elsa in palatul lui, unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub
inalte bolti de marmura, in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de
maiestrite impodobiri.

44

Dar ea, in loc sa se uite la toate frumusetile astea, plangea si nu-si mai
lua gandul de la fratii ei.
Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti, ii
impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi
si subtiri.
Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea, ca toti curtenii se
inchinara in fata ei pana la pamant, si imparatul o alese de sotie, cu toate ca
marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi
decat o vrajitoare, care fura ochii lumii si mintea imparatului.
Dar el astea nu le lua in seama, porunci sa cante muzica, bucatele cele
mai alese fura aduse la masa. Cele mai frumoase fete din toata imparatia
prinsera a juca imprejurul Elsei, si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin
sali minunate. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea
Elsei; mahnirea singura se vedea, numai ea stapanea intreg sufletul fetei.
In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa;
odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu
pestera de unde o luase imparatul.
Pe jos era mormanul de urzici, si in tavan era agatata haina care-o
tesuse. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea, numai asa de-a minune.
- Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta, zise imparatul, iata si lucrul
tau; in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la
zilele trecute.
Elsa vazandu-si lucrul ei, se insenina si se rosi de bucurie.Se gandi la
mantuirea fratilor ei, si saruta mana imparatului; acesta o imbratisa si
porunci sa traga clopotele, ca sa vesteasca tuturor nunta lui. Fata cea
frumoasa, dar muta, din padure, era acum imparateasa tarii. Drept e ca si
unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului, dar el nu puse nici un
temei, si nunta se facu.
Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe
capul miresei; el de necaz, i-o apasa atat cat putu. Dar ea nu simti nimic,
toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. Muta-i era gura, dar
45

ochii ei aratau dragoste imparatului, care era atat de bun si nu voia decat
fericirea ei. Din zi in zi il iubea mai mult, si ar fi putut sa i se destainuiasca si
sa-i spuna toate chinurile ei, dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea
lucrul.
Noaptea, pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei, si
acolo lucra de zor; ispravi astfel sase haine. Dete sa inceapa pe-a saptea si
iata ca nu mai avea fuioare.
Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir, dar trebuia
ca singura sa le culeaga, si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea
degetelor mele, fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea, voi incerca,
Dumnezeu poate ma va ajuta".
Si, tremurand, parc-ar fi savarsit o fapta rea, se strecura binisor, la
lumina lunii, in gradina, trecu prin lungile alei, strabatu apoi ulitele pustii si
ajunse la cimitir.
Zari, pe cea mai larga piatra de mormant, un cerc de vrajitoare
groaznice, care dezgroapa mortii si le sfasie carnea.
Elsa e silita sa treaca prin fata lor; ele o urmaresc cu privirile lor
dracesti, fata insa isi face cruce si trece inainte, isi culege urzicile care-o
ardeau, si se intoarce la palat.
Dar unul dintre curteni o vazuse; el capata credinta ca imparateasa nui decat o vrajitoare, care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul.
Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera; doua lacrimi mari
curgeau pe obrajii lui, si banuiala crunta ii sfasia inima.
Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme; vazu pe Elsa
sculandu-se, si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea.
Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat, biata imparateasa baga
de seama lucrul asta; dar ea nu intelegea care sa fie pricina, si supararea
asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei.
Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri, ca boabe de margaritar,
totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. Nu mai lipsea acum decat o

46

singura haina; dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si
culeaga urzici.
Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare; dar
hotararea ei era neclintita, ca si credinta-i in Dumnezeu.
Porni deci, imparatul insa, si curteanul ce-o dusmanea, o urmareau. O
vazura cum intra in cimitir, zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau
fioroasele nelegiuiri.
Imparatul se departa infricosat, gandindu-se ca frumosul cap ce se
rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii.
- Norodul s-o judece! porunci el; si norodul o osandi arderii pe rug.
Smulsa

din

stralucirea

patului,

fu

aruncata

intr-o

inchisoare

intunecoasa, unde vantul suiera printre gratiile ferestrei.

In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de
urzici ce culesese.

Hainele arzatoare ce tesuse, acestea-i erau singura

invelitoare; si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei.
Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu, se apuca iar de lucru. Copiii pe
strada cantau cantece de batjocura pentru ea, si nu era fiinta sa-i spuna o
vorba buna.
De-odata intr-o seara, o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei; era
cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. Elsa incepu sa planga cu
hohot de bucurie, cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte
pentru ea; dar hainele erau acum aproape gata, si fratiorii ei nu erau
departe.
I se trimise un preot, caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei.
Elsa cand il vazu clatina din cap, si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu
intrebarile lui.

Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si

sfarseasca lucrul, fara de care, chinurile ei toate, si lacrimile si lungile nopti

de veghere, toate erau in zadar.
Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare; dar Elsa, stiindu-se
nevinovata, isi urma lucrul ei.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei, ca sa-i

47

ajute, si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea, ca sa-i mai
aline durerea.
Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la
poarta palatului, cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului.
Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta; era inca noapte, imparatul
dormea, si nimeni nu indraznea sa-l scoale.
Ei insa staruira, apoi facura amenintari, meat fu nevoie sa se cheme
paznicii.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat; dar
deodata soarele rasarind, cei unsprezece frati nu se mai vazura; unsprezece
cocori zburau pe deasupra palatului.
La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe
vrajitoare. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea, impodobita intr-o haina
de panza groasa.
Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri, fata-i era galbena ca
ceara, buzele i se miscau incet, pe cand degetele ei torceau inca fir subtire
din fuiorul verde.
Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. Cele zece haine
erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea.
Multimea

adunata

isi

batea

joc

de

ea

ocarand-o:

"Uite

cum

boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la

ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. Sa-i smulgem hainele astea
blestemate, si-n mii de bucati sa le rupem!"
Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata, cand iata ca apar
unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta, falfaind incet din
aripile lor mari. Multimea se dadu inapoi, speriata.
- Asta-i un semn de la Dumnezeu, poate ca-i nevinovata, zisera incet
vreo cativa; dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura
mare.
Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana; ea atunci repede
arunca cele unsprezece haine pe cocori, care intr-o clipa sa schimbara in
unsprezece mandri feciori de imparat.
48

Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului, caci o maneca de la

haina lui era inca neispravita.
- Pot, in sfarsit, sa vorbesc, striga surioara fericita; aflati ca sunt
nevinovata.
Si vazand poporul toate acestea, se inchina in fata ei, ca inaintea unei
sfinte; dar imparateasa biruita de-atata zbucium, cazu lesinata in bratele
fratilor ei.
- Da, e nevinovata! zise cel mai mare, si povesti tot adevarul.
Pe cand vorbea el, un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se
raspandea in aer; caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese
deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. Locul de chin se prefacu
intr-un tufis de trandafiri rosii, deasupra carora stralucea o floare alba,
luminoasa ca o stea. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei,
care se destepta; pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea.
Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure; pasarile veneau in
stoluri, si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai, ca acel care-aduse la
castel pe cei doi soti tineri si frumosi.

Papusa ratacita
A fost odata ca niciodata o fetita mica, frumoasa si cuminte pe care o
chema Raluca. Ea avea multe papusi, pe care le iubea si de care avea foarte
mare grija.
Intr-o frumoasa zi de primavara, Raluca se juca afara cu papusile. Era
placut afara, si Raluca se juca deja de multa vreme. La un moment dat, a
venit acasa tatal ei, carand in brate un pachet mare. Cand l-a vazut, Raluca
s-a bucurat foarte tare, iar tatal ei i-a spus:
- Raluca, haide in casa, ti-am adus ceva frumos!
- Vin imediat, numai sa imi strang papusile, a spus Raluca

49

S-a apucat grabita sa isi stranga papusile,ustensilele de bucatarie si

toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. Dupa ce a terminat, a luat
cutia cu toate jucariile si a mers in casa. Din cauza grabei, fetita nu a
observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra, una din papusile care ii placeau
cel mai mult.
Intre timp, tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru
papusi, foarte frumoasa.
- Eu am facut-o, Raluca! Iti place?
- Da, tata, imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita.
Tatal a dus casuta in camera fetitei, iar Raluca a inceput sa se joace.
Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta,
fiecare papusa in cate o camera. Fiecare camera avea un pat, un dulap
pentru haine, o masuta. Apoi, a pus toate ustensilele de bucatarie in
bucataria din casuta. Din cauza ca era atata de fericita, n-a observat ca
lipseste Alexandra.
Cand a venit ora de culcare, mama ei a venit in camera, a ajutat-o sa
stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si
i-a spus o poveste, pana cand Raluca, obosita de atata joaca, a adormit.
Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra.
Alexandra a asteptat cuminte in iarba, crezand ca Raluca isi va da
seama ca lipseste si va veni dupa ea. Dar timpul trecea si Raluca nu mai
venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi
primita de la tatal ei). Cand a inceput sa se insereze, pe Alexadra a apucat-o
frica. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba.
Peste putina vreme, afara era deja intuneric, iar papusa s-a adapostit intr-o
tufa, tremurand de frica. La un moment dat, o tufa din apropiere a inceput sa
se miste, iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. Din tufa care se misca
se auzeau niste voci. Cineva spunea: Sunt cam obosit, eu zic sa ramanem
aici, in tufa asta iar alta voce i-a raspuns: Fii serios! Numai ce te-ai trezit
din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam, uite ce frumos e afara!

50

Deodata, din tufa au iesit doi caini, de fapt un catel si o catelusa. Cand
i-a vazut, Alexandra a mai tras un tipat, iar cei doi caini s-au oprit iar
catelusa i-a spus cainelui:
- Pedro, ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra!
- Am auzit, draga! Hai sa mergem pana acolo, sa vedem despre ce e
vorba.
Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa, si au gasit-o pe
Alexandra, tremurand de frica.
- E o papusa, cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa.
- Ce faci aici, papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro
cu blandete.
- Da, a raspuns Alexandra. Stapana mea, Raluca, m-a uitat aici in iarba
cand a plecat in casa. Si mor de frica, n-am mai stat niciodata singura afara
peste noapte.
- Draguta de tine, a spus catelusa. Las ca avem noi grija de tine, bine?
Uite, pe mine ma cheama Doris, iar el este prietenul meu Pedro.
- Iar eu sunt Alexandra, a raspuns papusa, usurata ca a gasit niste
tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea.
- Ne pare bine ca ne-am cunoscut, a spus Doris. N-o sa te lasam
singura. Te luam cu noi la plimbare prin cartier, apoi mergem la noi acasa iar
maine dimineata te aducem din nou aici, ca sa te gaseasca stapana ta.
- Bine, sunt de acord, a spus Alexandra zambind.... Dar voi unde
locuiti?
- Nu stam departe de aici. Locuim amandoi intr-o curte iar seara, dupa
ce stapanii se culca, iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperito de curand. Hoinarim prin cartier, iar dupa aceea ne intoarcem acasa
- Asa ca hai sus pe spatele meu, si sa pornim la drum! a zis Pedro. Sa
stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine
s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa!

51

Pedro s-a pus cu burta pe pamant, astfel ca Alexandra sa poata urca

pe el, apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la
drum.
- Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris.
- Stapana mea este foarte buna cu noi, papusile. Are mare grija de noi,
chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte, iar parintii ei o
iubesc foarte mult. Dealfel, m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva
cadou frumos, iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. Dar de obicei
este tare grijulie cu noi, ne considera ca fiind copiii ei.
- E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. Si stapanii nostri au o fetita
mica, cred ca are vreo cinci ani
Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi.
Si tot mergand, grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. Era
foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate, strajuite de pomi si felinare,
iar din loc in loc era cate o banca. Erau cativa oameni care se plimbau, dar
nu foarte multi, caci era deja noapte.
- Noi venim aici aproape in fiecare zi, a spus Doris. Ne place aici, ca e
liniste si aer curat. Iar putin mai incolo este si un lac.
- Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela
un lac ?
- Este o apa mare, in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult
stuf. O sa iti placa, stai putin sa ajungem acolo!
Intr-adevar, nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. Alexandra a
coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. Cei doi
caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum
au gasit-o pe Alexandra.
Intre timp, Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa
lac, si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde, cu
gura mare si ochii bulbucati. Era o broasca.
- Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca.

52

- Ma cheama Alexandra, si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris

si Pedro.
- Aha, daca esti prietena cu ei, inseamna ca esti prietena si cu mine. Pe
mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea.
- Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori?
- Ha, ha, ha! Micuta papusica, eu stiu sa sar,nu sa zbor. Uite!
Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de
pe alee.
- Buna seara, Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. Ai cunoscut-o pe
proaspata noastra prietena?
- Da, sigur ca da, este o papusa foarte simpatica!
- Asa este. Saraca, a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la
plimbare.
- Sa aveti mare grija de ea, a spus broscuta intorcandu-se spre lac.
- Stii, i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea, eu trebuie sa
stau mereu langa apa, sa ma ud din cand in cand. Altfel, mi se usuca pielea.
Trebuie sa intru acum in apa, asa ca imi iau ramas bun de la tine. Sper sa ne
mai vedem!
- La revedere, broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem!
Alexandra s-a intors langa prietenii ei, acestia au ajutat-o sa se urce in
spinarea lui Pedro, apoi au plecat spre casa, caci se facuse tarziu. Au ajuns
acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. Alexandrei
i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris, apoi toti trei au adormit, obositi de
aventurile din acea seara.
Intre timp, la Raluca acasa, papusile din casuta au inceput sa
sopteasca intre ele, cand Raluca a adormit.
- Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. N-am
mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus.
- Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria, prietena cea
mai buna a Alexandrei.

53

- Probabil, a zis si Paduche din camera lui. Sper sa nu pateasca ceva

peste noapte!
In cele din urma, au adormit si papusile, ingrijorate pentru soarta
prietenei lor.
Dimineata, cand s-a trezit, Raluca a fugit repede la casuta primita cu o
zi inainte. Si-a privit cu drag papusile, si deodata si-a dat seama ca lipseste
Alexandra. S-a uitat peste tot, dar n-a gasit-o. Si-a adus aminte ca nu a pus-o
in camera, chiar se si mirase seara ca era o camera libera. Atunci, s-a gandit
ca a uitat-o afara, si a inceput sa planga. Alarmata, mama ei a venit in
camera si atunci, plangand, fetita i-a spus:
- Mama, am pierdut-o pe Alexandra, cred ca am uitat-o afara!
- Hai sa mergem dupa ea, sa cautam.
Raluca si mama ei au mers repede in fata casei, sa caute papusa, dar
nu au gasit-o. Raluca a inceput sa planga, iar mama ei incerca sa o
linisteasca.
- Hei, Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada.
Raluca, stapanindu-si lacrimile, s-a uitat cine o striga. Era prietena ei
Mara, impreuna cu mama ei. In mana Mara ducea ceva, dar abia cand s-a
apropiat Raluca a vazut ca era o papusa, si era chiar Alexandra!
- Alexandra, Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. Unde ai gasit-o?
- La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo. Azi dimineata, cand am
iesit din casa, cainii nostri,
Doris si Pedro se jucau cu ea. Cred ca ei au gasit-o pe undeva.

Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. A dus-o sus, si

a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor.
De atunci, Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. Iar
Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini.
Mai ales ca uneori seara , dupa ce se innopta, auzea latraturi vesele de caini,
si banuia ca sunt prietenii ei.
54

Fratii imparati
de Petre Ispirescu
A fost odata un biet om sarac. El avea femeie si trei copilasi. Lucra
bietul om de da pe branci, zi si noapte, orice si pe unde gasea, si doua in tei
nu putea lega si el. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui.
Intr-o dimineata, plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru
casa, vazu intr-un copaci un cuib de pasare, cum nu mai vazuse el pana
atunci. Se mira nitel, apoi parca-i da cineva ghes, vru sa stie ca ce fel de
pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib.
Isi lepada calevrii, isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se
urce in el. Incet, incet, el se sui pana la cuib, se uita intr-insul, pasarea nu
era, cand, ce sa vaz? un ou ca de gaina. Asa de frumos era oul si lucios,
lucios, incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. In cele din urma, il lua
si-l baga in san. Dupa ce se dete jos, culese cateva uscaturi, facu o sarcina
mica, lua la spinare si pleca cu dansa acasa.
Copiii, cand vazura oul, sareau de bucurie. Se mira si femeia lui, caci
nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu
dansul, ca sa nu-l scape jos sa se sparga. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si
sa manance toti dintrinsul, altul zicea ca sa-l fiarba, altul zicea ca sa-l
pastreze.
Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea
pe bani, ca tot si-a pierdut el ziua de munca, si cu ce va prinde pe dansul sa
ia nitel malai. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca.
Se duse deci cu oul in targ. Se aseza si bietul muncitor in rand cu
femeile ce vindeau oua.
Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua, dara la
el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de
55

oul lui. In cele mai de pe urma, iaca un negutator chiabur ca vine si la

dansul.
- De vanzare ai oul asta, prietene? ii zise.
- De vanzare, jupane.
- Ce cei pe dansul?
- Pai, ce-i vrea sa-mi dai, jupane.
- Sa-ti dau o punga de bani.
- Ia lasa, jupane, nu-ti mai bate joc de mine, zise el si se uita in alta
parte, crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou.
- Ba nici ras, nici nimic, incepu a zice negutatorul cel chiabur. Iata doua
pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult.
Si scoase pungile cu bani, i le puse in mana, lua oul si pleca.
Bietul om ramase inlemnit in loc, uitandu-se dupa negutator cum se
ducea. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. Si apoi unde se mai auzise ca
un ou sa se vanza cu doua pungi de bani.
Cand se destepta din zapaceala lui, pipai pungile sa vaza nu e vrun vis,
apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala.
Dara ia pe negutator de unde nu e. El isi cautase de drum vesel ca
cumparase asa ou.
Daca vazu si vazu, deschise si el pungile, se uita in ele, dara odata il
luara de ochi banii ce era acolo. Apoi le stranse la loc, le baga in san si pleca
sa-si cumpere merinde. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre
casa. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie
cineva sa-i ia pungile.
Cand ajunse acasa, tranti sacul jos si zise:
- Iata nevasta, ce minune facui eu cu oul ala poznas, vezi tu?
- Vaz. Dar ce e in sacul ala marele?
- Ei! dara ce nu e, aia intreaba-ma, malai, fasole, pastrama, peste
sarat, ceapa, ardei, usturoi.
- Si unde le duci?
- Ia auzi: unde le duc! acasa, fa, tie si copiilor, unde sa le duc?
56

- Ce vorbesti, barbate, ori ai capiat astazi? Vezi, ma, ca ti le-o fi dat

cineva sa le duci aiurea si tu, stiind lipsa de acasa, t-ei fi ratacit cu ele
incoace. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat
munca ta pe zece zile?
- Pai bine, fa, nevasta, nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala
poznas, de-l gasii eu azi in padure?
- Ce spui, barbate? atat a facut oul ala, cat ai dat tu pe toate astea?
- Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea, sa vedem ce o sa mai zici!
Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat.
Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani.
Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din
una, cand din alta, cum auzira zornaitul banilor, alergau de la sac la bani si
de la bani la sac. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor.
- Barbate, mai zise femeia, dara asta nu e lucru curat. Atatia bani
pentru un ou de gaina!
Si pipaia banii sa vaza, nu care cumva sunt niscai fermece, ori altceva?
- De gaina, de negaina, uite, l-am vazut cu doua pungi de bani, cum ii
vezi cu ochii verzi. Apoi ori ca el a facut atata, ori ca negustorul la care l-am
vandut n-a fost om curat, eu nu stiu. Atata stiu numai ca trebuie sa
multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce
este belsug in casa noastra. Acum vezi de rosteste de masa, sa mancam si
sa ne veselim.
Asa si facura. Toata ziua intr-o veselie o dusera.
A doua zi, se scula de dimineata, se gati si pleca la munca. Nu stiu insa
cum facu el, nu stiu cum drese, ca se pomeni iarasi in padure. Nici el nu stia
cum venise acolo, stia numai ca el la munca plecase.
Daca vazu asa, cata copaciul, se sui in el si mai gasi un ou.
Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel
negustor.

57

Pasamite oule astea erau de diamant, care faceau de zece ori atat cat
ii da lui pe ele negustorul.
El insa era bun bucuros ca lua si atat, caci scapa de saracie el si cu toti
ai lui.
Cumpara de asta data haine pentru copii, caci erau goi. Mai lua niste
unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa, caci nu credea ca o
sa fie in toate zilele Paste, sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Cateva
zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. Se facu insa
mai nazuros in targ, tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru
pungi de bani in loc de doua.
Apoi daca vazu ca asa merge treaba, isi facu o cascioara, isi mai
indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte.
Intr-una din zile, ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul, dete
peste pasarea ale cui oua le lua el. Sta pe cuib. Asa frumusete de pasare nu
mai vazuse, nici mai auzise. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca
acasa la dansul. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe
stapana oualor.
Apoi, ducandu-se in targ, porunci o colivie foarte frumoasa si foarte
mare, in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui.
Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de
suitul in copaci.
Gaina ii oua in toate zilele cate un ou, in colivie.
Imbogatindu-se el, goni saracia din satul lui. Facea bine la tot satul.
Ajuta pe orice nevoias, cumpara vaci la toate vaduvele, ocrotea pe toti copiii
sarmani.
Omul era nesatios. Ci cat are, tot ar vrea sa mai aiba. Muncitorul, dupa
ce vazu ca are destul, incepu a face negot. Si fiindca negotul, cand merge
bine, de firea lui este sa se intinza ca pecingenea, dete ghies muncitorului sa
calatoreasca prin tari straine dupa negot.
Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari.

58

Intr-o zi, cand lipsea si nevasta lui d-acasa, copiii intrara in colivie ca sa
se joace cu gaina. Jucandu-se ei acolo, unul din ei ridica aripa gainei si vede
ca este ceva scris acolo:
- Sa te vaz, nene, zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati, poti tu
sa citesti ce zice aici?
- Ba nici boaba, raspunse el. Astea parca nu sunt slove de care ne
arata dascalul.
- Sa mergem sa chemam pe dascal, sa ne spuie el ce zice acele slove,
zise cel mai mic din frati.
- Bine zici tu, raspunsera amandoi, fratii mai mari, sa mergem, sa
mergem.
Si intr-un suflet ajunsera la dascal, ii spusera si-l rugara sa vie sa
citeasca, ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei, pe care o
pastreaza in colivie tat-al lor.
Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii, dara
dupa ce-l incredintara, se hotari sa vie intr-o doara, mai mult de hatarul lor,
decat pentru vro isprava.
Cand vazu acele slove si le citi, dascalul ramase inmarmurit si,
intrandu-i gargaunii in cap, ii si puse gand rau gainei.
Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si
ca nu insemna nimic.
Ce facu dascalul, ce drese, se dete pe langa muma copiilor si, cu
sosele, cu momele, ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa.
Biata femeie, slaba ca toate femeile, se planisi dascalului.
Intr-una din zile, dupa ce isi scoasera ochii, dascalul uitandu-se la ea cu
ochi galesi si cu giugiuleli, ii zise:
- Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa.
- Maine e sarbatoare, raspunse femeia, voi trimite sa cumpere o pasare
buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale.
- Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea, nu
ti-as fi mai spus dumitale, caci am si eu destule in curte, slava Domnului!
59

Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. Femeii ii dete un fier ars prin
inima.
- E, apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia.
- Ceva asa, deosebit, raspunse dascalul. Si ca sa nu mai ocolim, ti-oi
spune romaneste, pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din
colivie.
- Vai de mine, dascale, dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice
barbatu meu cand s-o intoarce?
- Orice va zice, iaca, tu sa-i spui ca a murit. Si apoi nu pricep la ce sa
mai tineti o gaina, care si asa e destul de batrana si care peste curand
negresit ca tot are sa moara.
- Orisicum, dascale, tot nu-mi vine sa fac una ca asta, ca sa nu se
amarasca barbatu-meu.
- Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. Asta imi
dovedeste ca nu ma iubesti. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o
nesimtitoare. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa, ca sa-ti fac
voile, si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. Sa stii dara ca de azi incolo nai sa ma mai vezi, ma duc sa ma inec.
Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul, apoi, de frica ca sa nu-si
faca seama singur pentru dragostea ei, se indupleca si fagadui dascalului cai va da gaina s-o manance fripta, singur, singurel, dupa cum dorea.
Cum auzi dascalul de una ca aceasta, ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea
il iubeste. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui.
A doua zi, dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale
gainei, nici din maruntaie, ci s-o friga asa intreaga-intregulita, se duse la
biserica, unde veni si femeia cu copiii.
Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau, insa pe
cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit, copiii se intoarsera de la
biserica, desi nu se ispravise slujba, caci li se facuse foame, si se rugara de
bucatareasa sa le dea ceva sa manance.

60

Cu atata gingasie se rugara copiii, incat bucataresei i se facu mila de

dansii, le dete cate un codru de paine si, pe langa aceasta, celui mare ii dete
capul gainei, celui mijlociu pipota, si celui mai mic inima, socotind ca acestea
sunt lucruri de nimic.
Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica.
Dascalul, care statuse ca pe ghimpi la biserica, cum iesi, veni
numaidecat sa se puie la masa. Numai gandindu-se la gaina, ii lasa gura apa.
Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap,
fara pipota si fara inima. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul, incat p-aci,
p-aci era sa'nebuneasca.
Atunci racni ca un leu la bucatareasa, intreband-o cum a facut de i-a
calcat porunca.
Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase, zicandu-i ca nu
credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie.
Vazu ca nu mai are incotro si se stapani, gusta cate ceva din masa, se scula
foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor.
Femeia, de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se
jertfise sa-i faca placerea, ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit.
Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l
inveseleasca.
Iara el, care nu-si lua de loc gandul de la gaina, ii zise:
- Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat
gaina so taie si sa o friga. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti,
am sa te pui inca la o incercare. Un lucru am sa-ti mai cer.
- Spune, spune mai curand, sufletul meu, numai sa se poata. Eu insa
sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta, ii raspunse femeia.
- Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai, ori sa fii cu mine.
Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani, si nu mi s-a mai intamplat ca
vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. Toata
lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti, eu ma silesc
cu ei sa-i invat cate in luna si in soare, fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei,
61

si ei, ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti, de s-a luat
lumea de ganduri cu ei, dara azi, sa iasa ei din biserica, sa vie sa manance si
apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in
lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume
rau, mai bine sa mor, caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului
nume rau, mai bine ochii din cap.
- Ce stai, dascale, de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e
pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati
ca margaritarul? Cum se poate una ca asta, ca eu sa-mi pierz copilasii?
Gandeste-te, dragutul sufletului meu, ca sunt copiii mei.
- Ori ei, ori eu, raspunse el.
- Bine, ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va
omori cu pietre, cand va auzi una ca asta.
Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta.
- Eu nu zic sa-i omoram, ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras, sa
zici ca i-ai trimis pentru invatatura. Nu mai pot, ma intelegi? sa stea cu mine
aici, caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia, terchea, berchea, trei
lei perechea.
Cu gura zicea el unele ca acestea, dara in capul lui clocea alte ganduri
spurcate.
- Ei bine, daca este asa, ma invoiesc, dara cum sa facem? intreba
femeia.
- Foarte lesne, raspunse dascalul, la noapte sa-i inchidem intr-o
magazie si maine, in faptul zilei, ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la
un prieten al meu.
Gandul dascalului era sa ia pe copii, sa-i duca in padure si acolo sa-i
spintece pe cate unul, unul, si sa le scoata dintr-insii capul, pipota si inima
gainei si sa le inghita el. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data.
Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. Incepura
sa planga. Cel mijlociu insa zise:

62

- Fratilor, ascultati-ma pe mine, ca va fi bine de noi toti. Stiti de ce ne-a

inchis dascalul aici cu voia mamei?
- De ce intrebara ceilalti.
- Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa
gainei. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el,
ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. Dara n-a vrut
Dumnezeu cu dansul.
- Adevarat sa fie, mai intrebara fratii, ca insemna ceva acele slove?
- Mai e vorba! raspunse el. Iaca sa v-o spui eu acum. Slovele acelea
ziceau ca: cine va manca capul gainei, va ajunge imparat.
- Eu imparat?! zise cel mare, care mancase capul.
- Asa, raspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va manca inima gainei, de
cate ori se va culca, se va pune la capul lui o punga cu banet, unde o va gasi
cand se va scula.
- Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic, care mancase inima.
- Tie, ii raspunse fratele cel mijlociu. Iara cel ce va manca pipota gainei
se va face nazdravan.
- D-aia stii tu nazdravaniile astea, strigara fratii cel mare si cel mic
deodata.
- D-aia, fratilor, le raspunse mijlociul. Acum, ca sa scapam de aici,
trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa
fugim, caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor, sa
ne duca in padure si sa ne omoare.
Se pusera cu totii, sfaramara fereastra si fugira. Mersera, mersera,
toata noaptea. Cand se lumina de ziua, ajunsera la un loc unde se deschidea
trei drumuri. Aci stete sa se odihneasca. Se hotarara sa apuce fiecare pe
cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. Se imbratisara, se
sarutara, isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se
despartira.

63

Mersera ei toata ziua, cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara.
Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. Atunci
nazdravanul zise:
- Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna, daca el ne-a adus
aci. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. Mai-nainte de aci este
un oras mare. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa
fii tu.
- Ia lasa vorba aia incolo, mai frate, si nu ma mai face sa-mi intre
gargauni in cap. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru, ca
burta, auzi, cica n-am mancat de ieri si cere, sarmana.
Mergand ei, ajunsera la orasul care era inaintea lor. Aci intalnira un
batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han, unde sa maie noaptea.
Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la
alegerea imparatului, care se va face maine, ca nu va gasi nici un loc de mas
si ii lua la dansul acasa, unde le dete de mancare si un pat de odihna.
A doua zi de dimineata se scoala cu totii, se spala, se scutura si pleaca
cu batranul afara din oras pe o campie intinsa, ca sa vaza si ei cum se aleg
imparatii la cetatea aceea.
Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un
porumbel alb nevinovat, il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de
fete, il arunca in sus, si pe cine s-o lasa porumbelul, p-acela il face imparatul
lor.
Pe locul hotarat se adunase, inca pana a nu se face ziua, atata lume,
cata frunza si iarba, de nu se mai putea misca, si batranul cu copiii abia
gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. N-apucara sa
se aseze bine si auzira un sunet de bucium. Atunci se facu o tacere de se
auzea musca zbarnaind. Toata lumea tinea ochii tinta in sus.
Aruncadu-se porumbelul in vazduh, acesta ocoli pe dasupra lumii si
veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. Fiii de imparati si de
boieri, cari venisera cu gand d-a fi alesi, incepura a striga ca nu se poate, e

64

greseala, nu e bun de imparat, si altele, si cerura ca sa se faca o a doua

incercare.
Se inalta dara porumbelul de a doua oara, si de asta data, fara nici un
ocol, veni si se puse drept pe capul baiatului. Inca o data strigara fiii boierilor
ca nu se poate, nu se poate, si cerura a treia cercare. Iara pe baiat il bagara
intr-un sac si-l dusera departe de lume.
La a treia inaltare, porumbelul, dupa ce falfai putin pe dasupra locului
pe unde sta baiatul mai-nainte, isi ia zborul si se duse de se puse drept pe
sac.
Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Il
scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron, in sunetul buciumelor,
al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate.
Imparatul cel nou, cum se vazu intronat, mai intai hotari ca frate-sau
nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. Si cu
ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate.
Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor
despre numele lor, iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu
minte si drepti.
Cand auzi dascalul de fuga copiilor, turba de manie: caci era un zacas
de n-avea margini. Vru sa-si faca seama singur, dar n-avu curaj. Vazand insa
ca norocul ii sta impotriva, se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui.
Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din
calatoria cea lunga ce facuse. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. Cand
afla de fuga copiilor, cat paci era sa-i vie rau, dara se stapani. Cerceta in
dreapta si in stanga, si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. Atunci el
hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul
ce i-a pricinuit procletul de dascal.
Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai
multi ani, fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor
vinovati.

Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati,

negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei.

65

Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo, fratele imparatului, nazdravanul,

simtind ca are sa vie tata-sau la judecata, spuse fratine-sau, imparatul, si
amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era.
Cand venira impricinatii la infatisare, iesi inainte fratele imparatului si
primi pe negustor la scara, iara cand il duse inaintea imparatului, acesta se
scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse.
Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai
zica, se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. El
cauta cand la imparatul, cand la fratele imparatului, se minuna in sine, dara
nu cuteza sa zica nimic. Intrand in camara si dascalul cu femeia, statura ca
trasniti de Dumnezeu. Vezi ca se stiau vinovati de moarte.
Dupa ce se aseza imparatul pe tron, judecata incepu. Negutatorul isi
spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si
asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. Dascalul o
malcise de tot, iara femeia indruga si ea cateva vorbe, aruncand toata vina
in spinarea dascalului. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va
vedea copiii, i-ar cunoaste el?
- Mai e vorba? raspunse negutatorul.
El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau.
- Noi suntem, raspunse imparatul.
La aceste cuvinte, femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca
varga. Iara negutatorul, crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii.
Imparatul zise ca de cand el este imparat, asa pricina grea nu mai judecase.
Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate
dreptatea lui. Asa si facura.
Pe cand inca se rugau, deodata, dascalul si femeia se facura stane de
piatra. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la
scara palatului. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca.
In vremea aceasta, fratele cel mic, dupa ce se desparti de fratii sai, se
duse, se duse, ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste, si ajunse la
orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la
66

gazda la un om al lui Dumnezeu. De cate ori se culca, de atatea ori gasea

cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula.
Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai
insemnate. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul, vazand tot ce era
vrednic de vazut, ajunse la margine si acolo era un ostrov. Iara daca vru a sti
ce era acolo, calauza se feri d-a-i spune.
Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise:
- Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo, ca e
stingere de tine.
- Pentru ce? intreba flacaiandrul.
- Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce
capiu. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza, pana ce nu o da doua
pungi de bani.
- Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz, zise el, bani am destui, precum
vezi.
Nici rugaciunile gazdei, nici frica de capiare nu l-a putut opri de a
merge sa vaza pe acea maiastra. Se duse deci, dadu doua pungi de bani si
intra in ostrov. Acolo umbla catva timp, ca un haidamac, pe dinafara, ca doar
maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. Ea iesi, el o vazu si apoi se
intoarse. A doua zi se duse iara, a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a
randul. De ce o vedea, d-aia dorea sa o mai vaza.
Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. "Trebuie
sa aiba multi bani", se gandi ea.
Iara daca trimise de-l chema, ii zise:
- Mare stare trebuie sa ai tu, tinere, de o risipesti asa. N-am vazut pana
acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta.
- Da, mare si nesfarsita, raspunse flacaiandrul cu mandrie, ca si
puterea cu care o fac.
Cum auzi maiastra aste vorbe, ii puse gand rau. Se lua deci pe langa
dansul cu soptele cu momele, viclenindu-l ca sa-i afle puterea.

67

Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu

niste cuvinte mai dulci decat mierea. Se insela si ii spuse.
Atunci ea ii dete ceva de bau, iar el dete dintr-insul afara inima gainei.
Ea o lua, apoi ii dete pe bete din ostrov.
Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac, golanel si gonit, cugeta:
"Daca nu tioi face-o eu, apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face".
Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase.
- Nu ti-am spus eu, saracul de mine, sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci
acum?
- Ma voi duce in lume, si ce va vrea Dumnezeu cu mine.
A doua zi pleca si, trecand printr-o padure, ajunse la marginea unui
rau. Acolo dete o coliba de pescar. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa
se abata.
Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul.
Intr-una din zile, pescarul zise flacaiandrului:
- Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. Pana una alta, ia si tu
halaul ala, si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de
leguma pentru azi si maine.
- Las' pe mine, raspunse flacaiandru.
Pescarul pleca. Iara baiatul intra cu plasa in garla. Batu in sus, batu in
jos si peste sa prinza, catusi decat. Tocmai era sa se lase de pescuit, cand
vazu o mreana.
Mreana fugi, el dupa ea, pana ii veni bine si, aruncand plasa, o incalci
intr-insa si o trase la margine.
Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. Se bucura in inima
sa ca facuse o treaba cumsecade.
Se puse deci de o curata de solzi, o spinteca, ii scoase maruntaiele.
Cand in loc de lapti, ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. Lua el acel ceva,
il spala, si ramase un fel de covatea mititica de piatra.
- Buna este si asta, zise el, sa am cu ce bea apa.

68

Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. Cand s-o duca la gura,
ea era plina cu galbeni. Se mira de asta intamplare. Rasturna banii in poala
si mai lua o data apa ca sa bea. Cand sa aduca la gura, se facu iara bani.
- Acum, aide la zana mea maiastra, zise el.
Lasa si plasa, si peste, si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din
oras. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga
la ostrov.
Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa.
Fu peste putinta. Il tragea ata la rele. Pana una alta, umplu gazdei doua
tocitori cu bani. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline, si
se duse la ostrov.
Cum il vazu maiastra, il cunoscu. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu
mana in foc, si-l chema la dansa.
Acolo, cu prefacaturi, cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum
are atata stare. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa
dansa, se lasa sa fie maglisit, si maiastra ii sterse si covatica. Cum se facu
stapana si pe acest lucru, porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta
si il goni cu rusine din ostrov.
Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat, nu se putu astampara de
necaz, cum de sa nu se tie el, ca sa nu fie si batjocorit, si cu banii luati.
Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. Gazda il povatui sa ia pe
seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa
nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi.
Eu nu voi, si pleca in lume.
- Ce mi-o da Dumnezeu, zise el.
Merse, merse, prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui,
trecu prin paduri, si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata
vedea odorul. In cele din urma, cazu de obida si de mahnire. Stand el asa si
zbatandu-se cu gandurile, baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o
apa. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca.

69

Tot scaldandu-se, vazu de ceea parte a raului niste smochini. Isi aduse
aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele
smochine. Manca ce manca, dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba.
Unde din om ce era, se pomeni deodata magar.
Alta nevoie acum. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte
toate, acum are sa fie si prigonit. Umbland in sus si in jos pe marginea
padurei, ii era frica sa intre inauntru padurei, ca sa nu-l apuce vro fiara
salbateca, se temea iara sa iasa mai la lumina, ca sa nu-l prinza vrun om, sal puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea,
de-i plangeai de mila. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de
frica. Flamanzi iara. Cautand cate ceva de mancare, dete peste niste
roscove. Se apuca sa manance, caci era lihnit de foame.
Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet, incet, se
schimba si se facu iara om.
Statu in loc si se cruci si el de asta minune. Apoi deodata zice:
- Acum esti a mea! Stai, mai tu, ca ti-o fac eu tie pe piele, femeie fara
de inima ce mi-ai fost!
Se apuca si umplu sanul de roscove. Apoi facu un cosulet, cum putu,
din nuiele de richita, si culese intr-insul smochine, de care mancase si el.
Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate, ii spuse ca acum s-a implinit.
Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti, ii dete un fier ars prin inima,
si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza, oare n-or fi fratii lui?
Dara pana sa se porneasca catre dansii, se mai duse o data la ostrov, cu
cosuletul de smochine pe mana, si incepu a striga la smochine, pe la poarta
palatului. Maiastra, auzindu-l, trimise sa-l cheme. Cum il vazu, il cunoscu.
Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru
dansa, porunci de-i cumpara cosul cu totul. El lua banii si se facea a se mai
plimba prin ostrov.
Maiastra se puse la masa. Cand la sfarsitul mesei, dupa ce mancara
impreuna cu ai lor smochine, se facura magari.

70

Hat in sus, hat in jos. Ba ca o fi una, ba ca o fi alta, nimic. Ramasera

magari ca toti magarii.
Atunci flacaiandrul, prinzandu-i, le puse cate un capastru in cap, ii lega
unul de altul si ii duse cu dansul, dupa ce lua covatica si o baga in san, caci
inima gainei o mancase maiastra.
Se duse cu cardul de magari la gazda lui.
- Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele, zise el gazdei, bani ai destui,
ostrovul si palaturile sunt ale tale. Ramai sanatos.
- Sa ne vedem sanatosi, raspunse gazda, si sa auzim de bine. Dara cu
turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat, care sa vaza de ei.
Asa si facu. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui, cu alaiul dupa
dansul.
Pe cand mergea, fratele nazdravan spune imparatului toate cele
intamplate fratelui lor celui mai mic, si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste.
Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul, se mira ca
gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. Acesta ii povesti toata
intamplarea cu muma lor si a dascalului, si cum ii pedepsise Dumnezeu.
Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor,
apoi merse de se infatisa imparatului. Cum se vazura, se cunoscura si se
imbratisara.
Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie
magarii, pe care singur ii ingrijea. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca
sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni. Intr-o zi, la masa, cand
vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna, imparatul ii zise:
- Ei, ce ai de gand cu magarii tai, destul i-ai pedepsit, iarta-i. Sa nu
socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Dara este destul. Mai cu seama caci stiu
ca se topeste inima in tine de dorul ei.
- Adevar ai grait, ii raspunse fratele cel mic. Pentru hatarul tau fac tot.
Trimise de aduse magarii acolo, le dete de mancara roscove si indata se
facura iara oameni. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta
minune. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa
71

frumusete de muiere nici c-au mai vazut, si nici ca se mai poate afla in toata
lumea.
Ea atunci incepu a zice:
- Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea
proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la
loc.
Apoi, uitandu-se la fratele imparatului cel mic, ii zise:
- Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta, daca voiesti, sunt gata a
te lua de barbat. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut.
- Apoi eu ce umblam, pacatele mele, cand tot veneam pe la tine, si tu
ti-ai batut joc de mine. Fie ca si eu mi-am scos din capete. Sunt gata si eu a
te lua de sotie, mai cu seama acum, ca nu mi-a mai ramas la inima nici o
zacaseala.
Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. Ei nu se mai dusera
de acolo. Ramasera cate trei fratii la un loc. Trebile imparatiei mergeau
gaitan.
Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate, cand povete bune
si cand ajutoruri de bani; si in toata lumea se duse vestea despre ei, carora li
se zicea: La cei trei frati imparati.

Unchiasul facator de minuni

De mult, tare de mult, traia odata un om batran, el si cu nevasta sa. Si
oamenii acestia indragisera un biet caine, pe care il hraneau cu peste si cu
tot ce aveau ei mai bun in bucatarie.
Ast caine, venise cine stie de unde ratacit, obosit si insetat. Nimerise
mai inainte la niste vecini rai la inima, care il batura si il alungara. Cand auzi
cum schiauna de durere, mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii, pana
ce cainele intra in sfiala.
72

-Tot suntem noi singurei, zise el babei, sa-l oprim la noi. Unde mananca
doua guri, poate sa traiasca si el.
Intr-o zi, pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina, cainele veni
dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. Deodata il vazura ca
se opreste scurt si ca incepe sa latre tare, dand din coada cu putere:
-Uau! Uau! Uau!
Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare, ascuns in
pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. Cand colo, ce sa vezi? Locul
era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase,
ingropate acolo.
Mosul si baba carara impreuna comoara in casa, si dupa ce facura
pomana saracilor, isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera
oameni avuti.
Acuma, intr-o casa vecina, vietuiau un om si o femeie, amandoi lacomi
si zgarciti. Acestia, cand auzira de intamplarea fericita, venira la batrani sa-i
roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp, zicand ca tare le era drag si lor.
Mosnegii se invoira bucurosi.
Cum sosira cu el acasa, vecinii pregatira mancare buna pentru caine si
ii spusera:
-Daca ai binevoi, domnule caine, ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si
noua un loc unde sa fie ingropate parale multe.
Cainele insa, care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si
bruftuiala, nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte.
Atunci oamenii rai, infuriati, il legara cu o funie de gat si-l trasera afara,
in gradina, tarandu-l de colo pana colo. Dar toate fura in zadar. Oriincotro il
duceau, nu iesea nici un latrat din gatlejul sau; pentru ei, cainele n-avea nici
un "uau-uau".
In cele din urma, animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa.
Vecinii, crezand ca e locul cu norocul, se repezira si sapara, dar nu gasira
decat murdarii si starvuri, care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si
astupe nasul.
73

Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor, oamenii rai lovira cu

sapa pe bietul caine, pana ce il ucisera.
Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu
s-a intors acasa, se duse la vecin sa-l intrebe. Iar omul rau ii raspunse ca-l
omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin.
Bietul batran, cu inima grea de durere, se duse la locul unde fusese
ingropat cainele sau iubit, cu o strachina plina cu mancare buna, arse tamaie
si presara flori pe mormant, varsand siroaie de lacrimi.
Noaptea, pe cand batranul dormea, i se arata cainele sau drag care ii
multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse:
-Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. Cand
te vei folosi de ea, sa te gandesti la mine.
Cum se trezi, unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul
si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. Dar cand puse orezul in ea, ce sa
vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa, iar in tot, o bogata comoara.
Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta, cerura
batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. Dar nici nu apucara sa
piseze in ea orezul, ca totul se prefacu in gunoi. Cuprinsi de furie, oamenii
pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc.
Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita; numai
ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau.
Intr-o noapte, cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa
ii mai facusera vecinii sai. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si
o va presara pe pomii uscati de seceta, arborii vor invia si vor inflori dintr-o
data.
Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu
inchipui cum poate cineva atata de negru la inima, incat sa se razbune pana
si pe un lucru neinsufletit.
Cum se facu ziua, mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii
ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Acestia, socotind ca nu mai

74

are ce sa faca cu dansa, i-o inapoiara. Batranul multumi si se intoarse repede

acasa.
Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat
din fundul gradinii sale. Cum atinse pomul, cum se acoperira crengile cu
muguri, pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc.
Uimit de acesat minune, mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa
cutreiere tara, dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi
la viata copacii uscati.
Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. Si
pretutindeni, cum vantura putina cenusa din piulita arsa, cum prindeau viata
arborii.
Vestea ajunse la urechile unui print, care auzind de mosneagul facator
de minuni, socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. El trimise dupa unchias,
iar acesta cum i se infatisa, smerit, printul ii spuse:
-Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare, daruiti de imparat, dar
uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. Arata-ti puterea si te voi
rasplati cum se cuvine.
Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata
intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. Printul
il darui cu bogate matasuri, cu haine scumpe si alte maulte daruri, incat
mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie.
Dar vecinii cei rai, cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe
mosneag, se repezira la locul unde arsera ei piulita, adunara toata cenusa ce
mai ramasese, o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in
orasul apropiat. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor
uscati si sa-i faca sa infloreasca.
Nici nu avu mult de asteptat, ca un print il chema la castel si ii porunci
sa invieze pomii din gradina sa. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii
minunea. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste
crengile uscate, nici un mugur, nici o floare nu se ivira. Ba inca, toata cenusa
zbura in ochii si in gura printului, orbindu-l si inabusindu-l.
75

Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau, se
repezira la el, il inhatara si-l batura, de era cat pe-aci sa-l ucida. Ca vai de el,
se tara pana acasa, unde mai sa moara de necaz si de rusien, ca-l mai vedea
si nevasta in halul asta.
Bunul unchias, cu baba sa, afland de belelele in care cazusera vecinii,
trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania
omului, dovada toate cele ce au patit, le dadura si lor o parte din bogatiile
adunate cu atata staruitor noroc.
Iar vecinii,, recunoscand acum, dupa atatea intamplate, ca intr-adevar,
asa e, se indreptara si multumira binefacatorilor lor. De atunci, dusera si ei
viata buna, linistita, nu ca inainte.

Zmeul
A fost odata, intr-o vreme, un imparat si o imparateasa si aveau o fata
foarte frumoasa. Si voiau sa-si marite fata, ca sa lase ginerelui tronul, caci nu
aveau nici un baiat. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu; si zmeul
acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. Si
s-au pornit din toate imparatiile, pe unde s-a auzit de frumusetea ei, sa vina
sa o ia, dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca, pe altul il fugarea, si
asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. Zmeul se purta cu
gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana
pe imparatie. Si-i facea mari pagube imparatului. Ii parjolea viile, inainte de
culesul lor; ii pustiia ogoarele inainte de seceris si, in sfarsit, s-a apucat sa
dea foc pana si palatului. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa
poata ucide zmeul, ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea
imparat. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea, dar le
era frica de zmeu, caci pe multi ii mancase.

76

Dar departe, intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si

viteaz. Acesta si-a zis in sinea lui: ,,Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa
las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau
atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat
de veste imparatului, ca Florea, feciorul cutarui imparat, are sa vina sa ucida
zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. Dar iata ca si zmeul a prins de
veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul
imparatiei.
A venit Florea, dar, de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo, n-a
putut trece mai departe. Atunci s-a dus la un cioban, ii da bani multi si-si
cumpara un rand de straie ciobanesti. Le imbraca, ia si o bata ciobaneasca si
un vas cu lapte acru intr-o caruta. Si asa, a trecut prin fata zmeului si merge
la imparatul. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul, arunca hainele
ciobanesti, ramane in straiele lui frumoase si-i spune:
- Inaltate imparate, eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata
de nevasta!
Dar imparatul i-a spus:
- Bine, fatul meu; vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii
zmeului. Caci ochelarii aceia, cine ii avea, vedea dintr-un capat de imparatie
pana in celalalt, daca se intampla sa fie razboi. Si Florea a fagaduit ca ii va
aduce. A plecat si, de unde pana unde, a aflat ca zmeul este treaz sase luni
intregi si ca apoi alte sase luni doarme. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca,
daca doarme ori este treaz, pentru ca ochii, tot timpul, ii tine deschisi.
Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: ,,Am sa merg si, de-l gasesc dormind,
bine, iar daca nu, am sa ma lupt cu el, chiar de ar fi sa si mor! Ori asa, ori
asa, m-am hotarat!
Intr-o vreme insa, zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o
potarniche. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului,
potarnichea incepea a vorbi. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda.
Norocul lui. Zmeul dormea. Potarnichea insa incepe a striga:
- Tatucule, poarta s-a deschis!
77

- Spune, spune, potarnichea mea, grai zmeul prin somn.

- Tatucule, vine asupra-ti!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- Tatucule, ti-a luat ochelarii!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- Tatucule, i-a luat si fuge! Spune, spune, potarnichea mea!
Si Florea a adus imparatului ochelarii. Dar imparatul ii spune:
- Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care
fugea ca sageata. Si Florea s-a dus iarasi. A intrat in curtea zmeului. Cum s-a
deschis poarta, potarnichea a inceput iarasi:
- Tatucule, a intrat in curte un strain!
- Spune, spune, potarnichea mea! grai zmeul prin somn.
- Tatucule, a intrat in grajd!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- Tatucule, a luat calul si fuge!
- Spune, spune, potarnichea mea!
Si a luat calul si 1-a dus la imparatul.
- Inaltate imparate, ii spune, ti-am adus si calul!
- Ei, acuma, ii spune, sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci
Florea iarasi; si deschide
poarta. Potarnichea incepe iara:
- Ta... tu... cu... le, s-a... des... chis... poar... ta...!
- Spune, spune, potarnichea mea, grai iarasi zmeul in somn.
- Tatucule, a intrat un strain.
- Spune, spune, potarnichea mea!
- Tatucule, vine asupra mea!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- Tatucule, m-a luat si pleaca!
- Spune, spune, potarnichea mea!
Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus:
- Sa traiesti multi ani, imparate, ti-am adus si potarnichea!
78

- Ei, fatul meu, ca sa avem pace intru imparatia noastra, sa-mi prinzi si
pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat!
Atunci, Florea s-a gandit ce sa faca. La urma urmei, s-a chibzuit intr-un
fel sa-l vare intr-un poloboc.
In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca. Cand s-a
trezit, ce sa vada?! Casa goala!
Cauta sa-si gaseasca ochelarii, sa vada ce se mai intampla in lume.
Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul, sa-l incalece sa
plece. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui
Florea; si zice in sinea lui! ,,Ah, Florica, Floreo, mi-ai luat ochelarii - ochii mei;
calul - picioarele mele; potarnichea - limba mea!. Ah, Florica, Floreo, de mi-ai
pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace, pana sus
in munti, ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe
Florea.
Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag; si si-a pus barba
alba si par alb, o cocoasa si haine vechi; si-a mai luat inca doage si cercuri,
un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte, unde era zmeul. Acolo a inceput
sa faca un poloboc. Incepe deci sa bocaneasca, boc! boc! si sa stranga
doagele polobocului. Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit
aproape sa vada ce este. Vede un mosneag facand un poloboc.
- Noroc bun, spune zmeul mosneagului.
- Noroc, fatul meu, raspunde Florea zmeului.
- Dar ce faci acolo?
- Ce sa fac? un poloboc, ca sa pun putin must de struguri, sa-mi fac
vin.
- Ce vin, mosule, vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le
are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ?
- Dar unde ti-s gaurile?
- Iata-le! Pune mana si vezi-le!
- Ah, vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup!
- Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului!
79

- Dar unde e? Eu nu o vad, graieste Florea.

- Uite, colo jos, raspunde Zmeul. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se
face ca nu ajunge.
- Nici nu o vad, nici nu o ajung. Nu mi-ai face un bine, sa intri inauntru
sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele, pana ce l-a facut sa
intre in poloboc. O data ce a intrat in poloboc, i-a dat o pana de lemn si tot
ce a cerut, ca sa astupe gaura. Dar cum a intrat zmeul inauntru, Florea nu
pierde vremea, ci poc! poc! inchide polobocul bine. Si cum bocanea, zmeul
striga:
- Ei, ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide, sa ies!
- Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci sia dat jos parul si barba si straiele cele vechi; si a ramas Florea in straiele lui
aurite. Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune:
- Dura, dura, polobocule, sa mergem la curtea imparatului, sa-i iau fata
de nevasta!
Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea.
- Ah, Florica, Floreo, spune zmeul, mi-ai luat ochelarii - ochii mei; calul picioarele mele; potarnichea - glasul meu; si acum si pe mine in poloboc! Ah,
ai sa-mi pici o data in mana!
Dar Florea de afara:
- Dura, dura, polobocule, sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata
de nevasta!
Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului:
- Mi-ai dat foc la ale mele, dar acu' am sa te ard si eu pe tine!
A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. Si asa au scapat de zmeu.
Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat, dupa cum i-a fagaduit. Si a
fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. Si in loc sa ia zmeul
bogatiile imparatului, imparatul a luat averea zmeului. Iar Florea a trait cu
nevasta in bine si fericire.

80

Fantana de la capatul lumii

A fost odata ca niciodata, si a fost tare de mult, cand traia o fata, pe
nume Rosemary. Era o fata buna, dar nu deosebit de iscusita, si vesela era,
dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete; si, dupa cum se vede, toate
ar fi fost asa cum trebuie, de n-ar fi avut o mama vitrega, rea. Asa ca in loc
de a se bucura de rochii frumoase, de prajituri dulci si de prieteni cu care sa
se joace, ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu
peria lespezile de piatra de pe jos, sa-si suflece manecile pana la coate si sa
spele. Si cu cat facea mai mult amar de treaba, cu atat mai mult o ura mama
ei vitrega. Daca se trezea cu noaptea-n cap, tot nu era destul de devreme;
daca gatea pranzul, nu era destul de bine gatit. Sarmana Rosemary!
Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea, i se spunea ca sunt
facute anapoda.
Ei, si intr-o buna zi, mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de
ea.
-Copilule, ii spuse, ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii; cand o s-o gasesti, umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. Si,
baga de seama, sa nu risipesti nici o picatura. Drum bun si cale batuta.
Asa ca Rosemary, care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale, n-a
intrebat-o de nici unele, a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. Nu peste mult a intalnit un carutas, care oprise ca sa stranga
chingile calului.
-Incotro ai pornit-o? o intreba el. Dar acolo in mana ce ai?
-Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii, ii raspunse ea, si acesta
e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin
minte sa caute o astfel de fantana. Spunand acestea, sari inapoi in caruta,
dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare, in mijlocul drumului.

81

Merse ea cat merse si, curand, vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in
curtea unui han.
-Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. Dar, acolo, in mana ce ai?
-Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii, rosti ea, si acesta e un
ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. Nu exista
o astfel de fantana pe lume.
Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe, intreband pe oricine
intalnea daca stie unde se afla fantana. Dar nimeni nu stia. Unii erau
rautaciosi, altii batjocoritori, iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat
in putinta, dar nu stiau cum sa o faca.
In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa, incovoiata de-a binelea,
cautand ceva pe urma lasata de o caruta. Purta o broboada sfasiata, n-avea
dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros, cu care tot rascolea
noroiul.
-Ce cauti, matusica? o intreba Rosemary.
-Am avut si eu doi banuti, sa-mi cumpar paine, si, de nu-i gasesc, n-o
sa am ce manca deseara.
Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu, avand
ochii ageri.
-Iti multumesc, spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. Niciodata nu i-as
fi gasit de una singura, trebuie s-o recunosc. Acum, spune-mi incotro ai
pornit-o si ce ai de gand sa faci cu acest ciur.
-Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii, spuse Rosemary, dar ma tem ca
nu exista un astfel de loc pe pamant. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu
ciurul cu apa si sa-l duc acasa, mamei mele vitrege.
-De, vezi, spuse batrana, exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi
spune cum sa o gasesti. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo, asta te
priveste.
Asa ca ii arata drumul din varful batului.

82

-Prin spartura din gardul acela viu, spuse ea, peste dealul cela
indepartat, sus pe cararea pietroasa, de-a lungul alunisului si apoi pe buza
vaii, si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. Sa ai spor la drum si sa ti se
para calea scurta.
Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. Prin spartura din
gardul viu merse Rosemary cu ciurul, peste deal, de-a lungul cararii de langa
alunis, pana ce ajunse la o vale adanca, si umeda, si foarte verde, si pustie.
Si chiar la capatul vaii era o fantana. Era atat de acoperita de iedera si
muschi, incat aproape ca nici n-o baga in seama. Dar exista, fara indoiala, si
era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii.
Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in
apa. De multe ori il afunda, dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile
ciurului, astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei
sale vitrege. Se aseza si planse.
-N-o sa izbutesc niciodata, suspina ea. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul
plin de apa, ca sa-l pot duce acasa. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca
necazul ei nu va lua niciodata sfarsit, auzi un oracait si o broasca verde si
grasa sari de sub o frunza de feriga.
-Ce s-a intamplat? intreba broasca.
Rosemary ii povesti.
-Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu,
te pot ajuta.
-Sigur ca iti fagaduiesc, spuse Rosemary nerabdatoare. Tot ce doresti,
numai ajuta-ma te rog.
Broasca statu pe ganduri, o clipa, doua, inghiti o data ori de doua ori si
sopti:
"Lipeste cu muschi si unge cu lut,
apa sa duca pe drum cunoscut."
Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si
acoperi fundul ciurului cu el. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra

83

muschiului, apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. Dupa care cufunda

ciurul in apa; de asta data nici o picatura nu se pierdu.
-Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic, ii spuse ea,
intorcandu-se sa plece. Iti multumesc, draga broscuta, iti multumesc ca m-ai
ajutat. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta.
-Mda, nu cred ca te-ai fi gandit, oracai broasca. Du apa cu grija si nu-ti
uita fagaduiala.
Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit
aceasta timp de o noapte intreaga. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei
broaste ar putea sa-i aduca vreun rau, asa ca pleca plina de recunostinta. Va
puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa.
Nadajduise sa se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. Dar iata
ca ea se intorcea, catusi de putin necajita de calatorie, carand un ciur plin de
apa, tocmai dupa cum i se spusese. Mama vitrega nu grai prea multe, pentru
ca era prea inciudata. In schimb, o puse sa pregateasca cina pentru
amandoua, apoi sa spele vasele, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut.
Si, cum se lasa noaptea, fura uimite auzind o bataie in usa.
-Cine poate fi? intreba mama vitrega.
Rosemary se indrepta spre usa si striga:
-Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora?
Se auzi un oracait, si un glas spuse:
"Deschide-mi usa si da-mi drumul,
deschide iute, timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece."
Era broasca. Rosemary aproape ca uitase de ea. Mama vitrega o
intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre
fagaduiala facuta.
-Pai, las-o inauntru, ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. Trebuie sa-ti
tii cuvantul.

84

Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura.

Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. O privi pe fata si
vorbi din nou. Iata ce spuse:
"Ridica-ma sus pe genunchi,
sus pe genunchi, ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece."
Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda
pe genunchi, dar mama ei vitrega ii spuse:
-Fa ce-ti cere. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Asa ca fata sui broasca
pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. Apoi ii vorbi inca o data:
"Da-mi carne si da-mi bautura,
da-mi iute,vezi ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece."
-Fa ce-ti spune, porunci mama vitrega. Fetele trebuie sa-si tina
cuvantul.
Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intro farfurie, in fata broastei, care lasa capul in jos si manca pana la ultima
firimitura. Apoi ii vorbi inca o data:
"In patul tau as vrea sa dorm,
sa dorm in pat ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece."
-Nu, spuse Rosemary, niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat
de rece si de lipiciosa. Pleaca, broscoi urat!
Auzind-o, mama ei vitrega rase cu lacrimi.
-N-ai ce sa-i faci, striga ea. Aminteste-ti de fagaduiala. Fetele trebuie
sa-si tina cuvantul.
Dupa ce glasul astfel, mastera merse in camera sa si Rosemary
ramase singura cu broasca. De! Rosemary se sui in pat, lua broasca alaturi
85

de sine, dar o puse cat de departe putu. Dupa catava vreme adormi adanc.
Dimineata, inainte de a se crapa de zi, fu trezita de un oracait, chiar langa
ureche.
-Ai facut tot ce ti-am cerut, spuse broasca. Un lucru iti mai cer si cu
asta iti indeplinesti fagaduiala. Ia un topor si desparte-mi capul de trup.
Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima.
-Draga broscuta, ii spuse, nu-mi cere sa fac asta. Ai fost atat de buna
cu mine. Nu-mi cere sa te omor.
-Fa cum iti cer, spuse broasca. Aminteste-ti de fagaduiala ta. Noaptea
nu s-a sfarsit.
Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era
folosita la despicatul bustenilor pentru foc. Cu greu ar fi putut rabda sa
priveasca la biata broasca, dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si
sa-i taie capul.
Cand isi veni in fire fata, broasca nu mai exista: in locul ei statea un
tanar chipes. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. Tanarul ii
zambea:
-Nu te teme, ii spuse cu un glas bland. Nu sunt aci pentru a-ti face rau
sau a te speria. Am fost print candva, dar o vrajitoare ticaloasa m-a
preschimbat in broasca; si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a
primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi!
La aceste cuvinte, mama ei vitrega, pe care sunetele vocilor o
trezisera, intra in camera. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul
print, in locul broastei urduroase.
Pentru prima oara in viata ei, mama vitrega nu putu spune nimic. Privi
la print, casca gura, dar nici un sunet nu scoase. Pe urma privi la Rosemary
si casca gura, apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei.
Era singurul lucru pe care-l mai putea face.
Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte
fericiti. Cat despre mama vitrega, care incercase sa se descotoroseasca de

86

fiica ei, avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de
vraja si si-a gasit sot bland si iubitor.

Croitorasul cel vestit

de Fratii Grimm
A FOST ODATA... Intr-o frumoasa dimineata de vara, un croitoras sedea
la masa lui de lucru, de langa fereastra si, cum era pliu de voiosie, cosea de
zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. Tocmai in-tr-acest timp
se intimpla sa treaca pe strada o taranca, strigand cit o lua gura:
Magiun bun de vinzare! Hai la magiun!
Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si, scotindu-si pe fereastra
capsorul cel dragalas, croitorasul ii zise:
Ia vino sus, draga matusica, la mine o sa-ti desfaci repede toata
marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte, din pricina ca avea tin cos tare
greu, si cand ajunse in camera croitoru lui, acesta o puse sa dezlege si sa-i
arate toate oalele cu magiun. Le cerceta cu atentie, nu cumva sa se insele,
le cantari in mina, pe rind, isi viri nasul in fiecare, si-n cele din urma ii spuse:
Da, da, nu-i tocmai rau!... Ia cintareste-rni, draga matusica, asa, ca
la vreo patru uncii. Adica, ia stai, poate sa fie chiar si-un sfert de funt, ca
doar n-o sa saracesc din pricina asta!
Femeia, care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine
stie ce vinzare, ii cintari cit ceruse, dar pleca imbufnata si bombanind.
Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea
lui... Si-o sa-im dea si putere, nu gluma!"
-Scoase piinea din dulap, isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel
s-o unga cu magiun din belsug. Si, stiu eu c-o sa-mi placa mult, se bucura el,
dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!..." Puse felia de piine cit mai
aproape de el, s-o aiba tot timpul in fata ochilor, si se apuca sa coasa mai
87

departe. Si de bucuros ce era, facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. In

vremea asta, mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si
ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. Atrase de mirosul placut,
acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine.
Hei, mustelor, da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul,
incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. Dar mustele, care nu intelegeau deloc
graiul oameni lor, nu se lasara izgonite, ci tabarira puzderie asupra ospatului.
Atunci croitorasul isi iesi din sarite si, apucind o basma, incepu sa loveasca
fara crutare in gramada de muste. Pai daca-i asa, las pe mine, ca va-nvat eu
mint!" isi zise el.
Ridica basmaua, numara si, ce credeti: nu mai putin de sapte muste
zaceau moarte in fata lui, cu piciorusele tepene!
Da stii ca imi esti voinic, ma baiete! se grozaviei, si-si admira singur
vitejia. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!..." isi croi la
iuteala un briu, il cusu bine sa fie trainic si broda pe el, cu litere de-o
schioapa: Sapte dintr-o lovitura!"
...Da ce, parca tirgul asta al nostru, e de ajuns? continua sa vorbeasca
cu sine insusi; de fapt, lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava, ca doar
nu e un fleac!" Si de voios ce era, inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de
miel... Se socoti el ce se socoti, si cum atelierul i se paru prea neincapator
pentru o asemenea vitejie ca a lui, isi in cinse briul, hotarit sa-si incerce
norocul in lumea larga. Inainte de-a porni la drum, scotoci prin toata casa,
doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii, ca sa ia cu el, dar nu gasi decat o
bucata de brinza veche, pe care se grabi s-o vire in buzunar. Nici nu apucase
bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase.
Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. O scoase dintre
maracini si-o viri si pe ea in buzunar, langa bucata de brinza. Apoi o porni
voiniceste la drum, si usurel si sprinten cum era, pas sa se prinda oboseala
de el. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. munte, si cand se vazu in
crestetul lui, dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare,
Croitorasul se apropie de dinsul, fara teama, si se si baga in vorba cu el:
88

 Buna ziua, frate-miu; dupa cum vad, stai aici, la viata tihnita, si te
multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic
ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!... Eu nu ma multu mesc
doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga, ca sa-mi incerc puterile si
norocul... N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre
croitoras si n-avu decat un singur raspuns:
Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti, c-un coategoale!...
Ce-ai spus?! Na, citeste ici, ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si
p-orma sa vorbim... se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina,
aratindu-i uriasului briul. Uriasul citi: Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea
ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data, incepu sa se
uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. Dar in sinea lui tot
nu-l crezu in stare de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer
care. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn, pana ce incepu sa picure
apa dintr-insul.
Hai, fa si tu ca mine, de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie
uriasul.
Numai atit?!... paru sa se mire croitorasul. Pai asta-i o joaca de copil
pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si, bagind mina in bu
zunar, scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din
ea.
Acu , ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. Uriasul tacu incurcat,
dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. Si ca
sa o mai incerce o data, ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli
atit de sus, ca abia il mai puteai zari cu ochii.
Ei, pricajitule, ia sa te vad si pe tine ce poti!...
Strasnica azvirlitura, n-am ce zice, raspunse croitorasul, dar vezi ca,
pana la urma, pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!... Eu o sa
zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata... Acestea zicand, scoase
pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. Bucuroasa la culme ca-si
89

recapatase libertatea, pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai

intoarse.
Ei, cum iti placu zvirlitura asta, frate-miu?!... Il cam lua peste picior
croitorasul.
Ce sa zic, vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul, cam in
sila. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea
ai putea? Sau te dor salele?!... Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar,
care zacea doborit la pamint, si-i zise: Ia sa te vad! De esti chiar atit de
voinic pe cit spui, ajuta-ma sa scot copacul asta din padure!
Da cum sa nu, bucuios! raspunse croitorasul. Hai, treci de ia in
spinare tulpina cu partea dinspre rada cina, iar eu o sa duc coroana, ca doar
cracile si frunzisul is partea cea mai grea. Uriasul isi salta tulpina pe umar,
iar croitorasul, al naibii, odata-mi sari pe-o creanga. Si cum matahala nu mai
putea sa-si intoarca defel capul inapoi, trebui sa care in spate tot copacul,
ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui
si fluiera plin de voiosie cintecul: Trei croitorasi au iesit calare din oras", ca
si cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate.
Uriasul cara copacul o bucata buna de drum, dar la un moment dat simti ca-l
lasa puterile si striga gifiind:
Opreste, ma, ca nu mai pot; prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din
spinare, ca m-a deselat...
Croitorasul sari sprinten de pe creanga si, apucind trunchiul cu amindoua
miinile, de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci, incepu sa-si rida de
bietul urias:
Poftim, coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un
fleac de copac ca asta!... Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira
sa ajunga in fata unui cires. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus,
incarcate cu cirese pirguite si, aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul
voinicului nostru, il indemna sa-l prinda in mina, ca sa poata culege cirese cit
i-o fi voia. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul,
si cand uriasul il lasa din mina, ciresul isi ridica deodata crengile, saltindu-l in
90

aer si pe croitoras. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint, viu si

nevatamat. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in
zeflemea!
Cum vine asta, voinicosule, n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui
niste crengi atit de subtirele?!...
Ia auzi-l ce vorbeste!... Pai putere am cita poftesti! ... se grabi
croitorasul sa raspunda. Ce, asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul
care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu
totul alta pricina... Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau
focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. Sari si tu ca mine, de
poti!... Uriasul isi facu vint, dar, oricit incerca el, nu fu in stare sa sara peste
pom, ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. Si se intimpla ca si de
data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. Atunci uriasul incerca altceva:
De esti atit de voinic pe cit spui, atunci hai cu mine in pestera
uriasilor, sa vii acolo peste noapte. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma.
Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care
stateau roata in jurul unui foc. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie
fripta si se infrupta din ea. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in
sinea lui: Oricum, aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de
atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa
doarma cit i-o fi voia. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul
nostru, asa ca nu se culca in el, ca toti oamenii, ci se ghemui intr-un coltisor.
Pe la miezul noptii, socotind ca croitorasul e toropit de somn, uriasul se scula
fara sa faca pic de zgomot si, apucind un drug mare de fier, izbi in pat cu
atita putere, ca-l sfarima in doua. De-acu ,s-azis cu lacusta asta afurisita!"
se bucura el.
A doua zi, in zori, uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama
pe croitoras. Uitasera cu totul de el. cand colo, ce sa vezi: al naibii ghiuj
pasea pe urmele lor, voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara
atunci uriasii vazindu-i si, teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i
faca pe toti chisalita, o luara la goana de le sfiriiau calciiele, nu alta.
91

Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si, drept sa va spun, nasul
lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de
locuri, intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. Si cum se
simtea tare trudit, se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. In timp ce
dormea, oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui, sa-l vada mai de
aproape, si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu
care era incins flacaul statea scris: Sapte dintr-o lovitura!"
Vai de zilele noastre, incepura ei a se vaicari, da ce-o fi cautind pe la
noi viteazul asta, ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de
osti... Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca
un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. Si
ca, in nici un caz, n-ar trebui sa fie lasat sa plece. Imparatul socoti ca sfatul
poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de
in credere la croitoras, sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se
invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. Si cum voinicii! nostru inca
mai dormea, curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste. Si-n timp ce
croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi, curteanul ii si spuse
despre ce era vorba.
Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. sunt gata sami pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare
cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu
raveau multi dregatori, dintre cei mai alesi. Vezi insa ca celelalte capetenii
din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste
mari si tari.
Cum o scoatem la capat cu asta, se intrebau oame nii unii pe altii,
daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra, cum
ii e obiceiul, sapte dintr-o lovitura doboara... Si dintre noi, nici unul n-are
asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira, si pana la urma chitira sa
mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire.
Nu ne simtim in stare, maria-ta, sa luptam cot la cot cu unul ca el,
care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. Imparatul fu
92

foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se

instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. Si
se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. Chibzui el ce
chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic, dar vezi ca nu era chiar atit
de usor!... Sa-i dea papucii de-a dreptul, nu cuteza, de teama ca viteazul sa
nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si, dupa aceea, sa se
inscauneze el in jiltul domnesc. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se
descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un
gind, o minune. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l
ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca
el. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se
pripasisera doi uriasi, si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa
prade, sa ucida si sa dea foc, facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si
pricinuind mari pagube. Si-i mai zise ca, pana atunci, oricine se-ncumetase
sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. Iar de s-ar arata el gata sa le
vina de petre canie acestor uriasi, imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui
vitejesti si i-ar da de sotie pe singura lui fiica si drept zestre o jumatate din
imparatie. Si o suta de calareti i-ar sta oiicind in pieajma, sa-i asculte
poruncile si sa-l ajute la nevoie. Ei, asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine!
Strasnic m-a mai nimerit!... gindi croitorasul in sinea lui. Ca, vezi, cu o
domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te
intilnesti chiar in fiece zi!..." Si continuindu-si parca gindul, grai catre trimisul
im paratului :
Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste
imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in
codru... Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa, ca cine doboara sapte dintro lovitura n-o sa se teama de doi, fie ei uriasii uriasilor. Croitorasul porni cit
mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape.
De indata ce Sjunse la marginea padurii, voinicul grai catre insotitorii
Asteptati-ma aici, ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si, n-aveti
nici o grija, la amindoi o sa le fac de petrecanie!... Apoi se infunda in padure
93

si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul, ba in dreapta, ba in stinga, fiecare

desis. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. Dormeau
bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare, ca se zbateau crengile
in jurul lor ca batute de furtuna. Croitorasul, care nu era lenes din fire, isi
umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac, de-ai ii zis ca-i o
veverita. Dar cum se urcase prea sus, se lasa sa alunece pe o creanga, pana
ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. Apoi, zvirr!
incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. Cum era toropit de
somn, uriasul nu simti nimic multa vreme, dar pana la urma se trezi si,
inghiontindu-si prietenul, il intreba:
Ce te-a apucat, ma, sa dai in mine?
Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. De unde ai mai scos-o ca dau
in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. Tintind bine, il
pocni cu o piatra pe celalalt urias.
Aoleu, da asta ce-i?! tipa acesta, ca ars. De ce ma lovesti?
Nu te-am lovit defel! bombani primul urias. Se ciorovaira ei asa citva
timp, dar cum erau tare obositi si picau de somn, se lasara pagubasi si
incepura iar sa traga la aghioase. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese
din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului
urias.
Te cam intreci cu gluma, auzi!... racni acesta, sa rind in sus ca un
apucat. Si, insfacindu-l de piept pe tovarasul sau, il izbi cu atit a putere de un
copac, ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. Dar parca
celalalt se lasa mai prejos?!... Si in curind le sari artagul in asa hal, ca
incepura sa smulga copacii din jur, cu radacini cu fot, si sa si-i repeada, ca
orbetii, unul in capul celuilalt, pana ce se prabusira amindoi la pamint, de
parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. In timp ce cobora din copac cu
iuteala, croitorasul isi spuse in sinea lui: Mare noroc am avut ca nu l-au
smuls si pe asta in care eram cocotat; altminteri ar fi trebuit sa sar ca o
veverita intr-altul. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu, ca doar sunt usor
ca fulgul!..." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc, de vreo citeva
94

ori, in pieptul celor doi uriasi. Intr-un sfirsit, se intoarse la calaretii care-l
asteptau in marginea padurii si le zise:
Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi; dar nu mi-a fost deloc
usor, zau asa!... In desperarea lor, sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din
radacina, ca sa. se apere, dar poti sa te pui cu unul ca mine, care doboara
sapte dintr-o lovitura?!...
Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii.
Auzi vorba!... se supara croitorasul. Eu, ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par. Calaretii nu prea vrura sa se increada in
spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. Si
nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi, scaldati
intr-o baltoaca de singe... Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci
cu radacinile smulse din pamint. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru
rasplata care i se cuvenea, dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala
facuta si pe loc scorni altceva, cu gindui sa se descotoroseasca de
nepricopsitul asta, care-i statea ca un os in git.
Prea te grabesti, voinicule, grai pisicherul de imparat. Cuvintul meu
e cuvint, da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din
imparatie, se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru
nu-i pentru tine... Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog, si
dihania asta mari pagube face. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai
degraba, cu atit va fi mai bine.
Daca-i vorba de-un inorog, lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si
mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi... Ca doar maria-ta stie ce-mi
poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o
funie, croitorasul o porni la drum. Ajuns in padure, le spuse si de asta data
insotitorilor sai sa adaste acolo. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult, caci
era aproape. Iar acesta, de cum il zari pe croitoras, se si repezi asupra-i,
tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura.
Copacel-copacel, nenisorule, striga voinicul nostru, ca doar nu ti-o
merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc, linistit, asteptind pana ce
95

fiara fu foarte aproape de el. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui

copac. Dar inorogul nu-l slabea defel si, repezindu-se cu toata puterea in
copac, isi infipse cu atita furie cornul in trunchi, ca nu mai putu sa-l smulga
de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. Ei, acu mi-a picat in lat !" se
bucura croi torasul.
Iesi dindaratul copacului si, dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei,
reteza cu securea cornul infipt in copac. Dupa ce sfirsi toata treaba asta, lua
inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. Dar vezi ca nici de asta data
nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia
isprava vitejeasca. Pasamite, inainte de-a se porni nunta, croitorasul trebuia
sa-i mai prinda un porc mistret, care facea mari stricaciuni intr-una din
padurile sale. Si ca si-n celelalte doua dati, cei o suta de vinatori urmau sa-i
stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie.
Bucuros o fac, maria-ta, raspunse croitorasul, ca pentru mine asta-i
o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori, si
acestia fura tare multumiti, fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita
inversunare, ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina.
De indata ce-l zari pe croitoras, fiara se napusti ca turbata asupra lui,
cu botul plin de spume si, scrisnind cu furie din coltii ascutiti, si-i dezveli intrun rinjet, vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Si cu siguranta ca l-ar fi
rapus, daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un
paraclis aflat in apropiere. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui, nu
zabovi inauntru, ci sari afara pe fereastra. Ocolind apoi paraclisul, se piti
dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste
buzna inauntru... Dihania cea fioroasa spumega de furie, dar cum era prea
greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra, pica in
capcana intinsa cu istetime. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept
martori ca prinsese fiara, iar dupa aceea se infatisa imparatului, care, de
voie, de nevoie, trebui sa-si tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din
imparatie. Ei, de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet
croitoras, si-ar fi luat-o si mai mult la inima, ca si asa avea necaz destul!...
96

Nunta se sarbatori cu multa stra lucire, dar cu putina bucurie. Si asa se

facu ca croitorasul ajunse imparat. Trecu ce trecu si intr-o noapte
imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin
somn. Si zicea el asa: Baiete, ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi
cirpeste nadragii, ca de nu, odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi
dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. A doua zi ii impartasi imparatului
totul, aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase, si-l ruga din suflet s-o
scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de
croitoras. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise:
Nu te mai prapadi atit cu firea, fata mea!... La noapte cauta de lasa
deschisa usa de la iatac. Slugile mele vor sta de veghe afara, si de indata cel va cuprinde somnul pe barbatu-tau, tu sa le dai de veste. Intr-o clipa l-or
lega fedeles, sa nu aiba cum se impotrivi, si dupa aia l-or duce pe-o corabie,
care o pleca cu el in lume. Si "asa o sa i se piarda urma... imparateasa
ramase multumita de spusele tatalui ei si, la rindu-i, ii zise ca va face
intocmai cum a sfa tuit-o el. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau
ei la cale. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea, ii destainui tot
ce se uneltise impo triva lui.
Daca-i vorba pe-asa, las ca pun eu capat la toate urzelile lor!...
raspunse croitor asul. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut, cand veni seara, se
culca la ora obisnuita, alaturi de nevasta-sa. Astepta ea cu inima fripta sa-l
vada adormit, si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el, se dadu jos
din pat, deschise usa iatacului si se culca la loc. Atunci croitorasul, care se
facea numai ca doarme, incepu sa racneasca:
Baiete, ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii, ca
de nu, odata te ating cu cotul peste urechi!... Am doborit eu sapte dintr-o
lovitura, le-am facut de petrecanie la doi uriasi, am prins un inorog si-un
mistret, si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa
usa iatacului?!
Auzindu-i vorbele, care te puteau baga in racori, nu altceva, slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa, de parca le-ar fi gonit din urma
97

o oaste de salbatici. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a

face cu el si sa-i caute pricina. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul
nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui

Hansel si Gretel
de Fratii Grimm
A fost odata ca niciodata un taietor de lemne, tare nevoias si omul asta
isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit, unde-si ducea viata
impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai.
Pe baietel il chema Hansel, iar pe fetita Gretel. De sarmani ce erau, nu
prea aveau cu ce-si astampara foamea. Si-ntr-o buna zi, intamplandu-se sa
se abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca
nici macar painea cea zilnica.
Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si,
zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida.
Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si:
Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii,
cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele?
Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi
si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o
imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii
lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta
sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei!
Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul.
Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme nar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie
Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de
foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie.
98

Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi.

Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida.
In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei
nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse
zgripturoaica de femeie catre tatal lor.
La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse
lui Hansel, printre sughituri:
De-acu s-a sfarsit cu noi!
Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare!
ii zise cu blandete fratiorul.
Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si,
deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe,
din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai
multe ori pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in
casa si-i sopti lui Gretel:
Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din
nou in patul lui si adormi.
Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si
infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca.
Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne!
Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti:
Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea,
nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati!
Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele
lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure.
Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre
cascioara ce ramasese in urma.
Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi.
Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice:
Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai
bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele!
99

Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii,

cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun.

Dar vezi ca femeia i-o taie pe data:

Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care

straluceste pe horn.
Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si
ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o
lasa sa cada pe carare.
Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea
si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise:
Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe
cinste, sa nu va fie frig deloc!
Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o
movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca,
femeia grai:
Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in
padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si
va luam acasa.
Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului,
fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand
lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo,
nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor!
Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori
batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea.
Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura
toropiti de oboseala si adormira bustean.
Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi.
Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul:
Cum o sa iesim din padure?
Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i:

100

 Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi

drumul, n-avea grija!
Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce
se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma
pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau
drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera
la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si
dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata
de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie:
Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati
facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi
ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase
singuri.
Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si
numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su,
care se perpelea in asternut:
De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat
o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu
rabdari prajite.
Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul
padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa.
Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele.
Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si
gandea in sinea sa: Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima
bucatura! Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama
spusele lui, ci-l tot ocara si-l mustra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A
trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai
trebuie si a doua oara sa faca la fel.
Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii
adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele,
cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa,
101

asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea,
isi mangaie surioara, spunandu-i:
Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu
bine.
Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe
copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai
micsoara decat de cealalta data.
In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu
a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos.
Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot
opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum
trebuie!
Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi
spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag.

Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o

porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului.

Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile.
Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii,
unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare
si mama le zise cat putu ea de bland:

Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa

puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa
taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam.
Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de
paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum.
Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata
sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se trezira de-abia in toiul noptii.
Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise:

102

 Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa

gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne
arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur!
De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din
culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de
pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera
pe toate.
Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel:
N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul!
Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai
mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de izbutit tot nu izbutira sa
iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva
boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.
De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se
facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira
bustean.
Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O
luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se
afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se
aflau in primejdie de moarte.
Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba
si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa
ce-si sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea
copiilor.
Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de
ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira
mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata
cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din
zahar curat.

103

 Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o

sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta,
ca e tare dulce!
Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor,
rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp,
Gretel rontaia de zor o spartura de geam.
Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul
casutei:
Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?!
Cine, cine e afara?
Si copiii raspunsera pe data:
Vintul, vintul!
Azi inconjura pamantul!
Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu
pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata
buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de
geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta.
Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana
de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele.
La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot
ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba,
clatinand usurel din cap:
Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si
ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau.
Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o
mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o
multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi
cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si
se simtira in al noualea cer.

104

Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca

era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele.
Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor.
De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l
fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o
socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea!
Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe,
ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si
cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele
locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura:
Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape.
De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se
trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas
dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de
bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: Strasnica bucatura o sa
am, n-am ce zice!
Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un
grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca
oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic.
Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde
dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga:
Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os,
da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc!
Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i
muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot
ce-i poruncea vrajitoarea cea haina.
Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se
ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci.
In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si
inca din prag se apuca sa strige:
105

 Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns!

Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca
avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget.
Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa.
Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la
fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte.
Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i
curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun
ia fiert!
Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a
doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz!
Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat
sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna!
Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar
nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala!
Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar
trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pentru fiertura in carligul de fiert si
sa aprinda focul.
Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel.
Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult.
Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel
afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari.
Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de
incins, ca sa punem inauntru painea!
ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare
in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis
cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancato.
Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se
prefacu ca-i natanga si neindemanatica:
As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume?
106

 Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde,
ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in
ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el.
Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse
pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce
mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru!
Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea
haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in
scrum.
Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si,
deschizindu-l, striga bucuroasa:
Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit!
Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare
pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi
sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi
ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi!
Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo,
ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si
nestemate!
Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu
Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu.
Iar Gretel spuse si ea:
Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele!
Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.
Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult
mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata.
Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la
o apa mare.
Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu
vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta.

107

 De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba
nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba
inotand.

Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt.

Si incepu a striga:
Rata, ratisoara,
ia-i in spate, pe-aripioara,
pe Hansel si Gretel,
ca nici pod, nici punte n-are
apa asta mare!
Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe
surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise:
Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne
treaca pe rand.
Si faptura cea buna chiar asa si facu.
Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si,
de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Sintr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai
luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta!
Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor.
Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai
avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise.
Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si
nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea
si el din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si, dupa ce le arunca
pe podea, apuca sa arunce alt pumn, pana ce-si goli amandoua buzunarele.
Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile
si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui.
Si traira ei impreuna, numai in bucurie si fericire.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge
pe-aici un soricel. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul, ca o sa-si faca din blana
lui o caciula mare cat roata carului.
108

Sarea in bucate
de Petre Ispirescu
A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte
mult. Mai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le
indelpinea orice dorinta.
Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe
bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau nespus pe
tatal lor.
Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste.
-Te iubesc ca mierea. -raspunse fata.
Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie.
-Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta.
Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.
Atunci a intrebat-o pe fata cea mica:
-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti?
-Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata -raspunse mezina.
Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat.
-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!
Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Surorile
si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o
aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat
mahnita, cu lacrimi in ochi.
Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat
servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o
indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna.
Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa
ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa
109

munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand

si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.
Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau.
Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti.
Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de
imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla
atingere a mainii sale delicate alina orice durere.
Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea
sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare
cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a
ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu
cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord, vrand pentru fiul sau o
mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu
le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Tanara
mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a
marturisit ca acesta este tatal ei. A venit si ziua mult asteptata a cununiei.
Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor
sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt
oaspete. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se
strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai
vazut-o de foarte mult timp.
Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai
imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici
un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au
raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A
luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau
foarte bune.
Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l
pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii, ca
sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca

110

ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat
zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii.
Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care
a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si
desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

Zana zanelor
Ce era, ce nu era, era odata un imparat tanar, fiu de mare imparat,
care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare.
Intr-o zi, se scula dis-de-dimineata si, impreuna cu patru tovarasi
credinciosi, pornira calari peste campii.
Ajungand intr-o padure, se despartira, fiecare apucand in alta parte.
Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si, tot uitandu-se jur-imprejur, zari
langa el o ciuta sprintena si frumoasa, frumoasa cum nu se poate spune cu
gura. Ciuta avea la gat o salba de margaritare, mari cat oul de porumbita, iar
la picioare, mai sus de genunchi, purta bratari de aur lucrate numai si numai
in fire de aur.
Vazand ca vietatea e asa de frumoasa, imparatul nu putu sa traga in
ea cu arcul, ci se hotari s-o prinda de vie. Si o alerga calare, la galop, o fugari
din toate puterile, si pe jos, goni dupa ea ca un nebun, se roti ca un vartej,
dar toata straduinta lui fu zadarnica.
Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie, insa el tot mai
alerga, pornit pe urmele ei. Ciuta, simtind ca imparatul o sa goneasca
intruna asa dupa dansa, coti in salturi catre o vale si iesi din padure,
apucand drumul peste campie. Imparatul, speriat c-o scapa, isi chema
tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Si asa, fiind in mijlocul
campului, o inconjurara din toate partile, apropiindu-se cu mare dibacie.
111

Ciuta, aflandu-se la stramtoare, facu o saritura inalta si pieri intr-un lac

rotund care s-afla chiar in inima campiei.
Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil, uitandu-se mereu acolo si
asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa; dar asteptara aproape toata
ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi.
Amurgise, se intuneca, si imparatul uitase sa mai plece. Ministrul, unul
dintre tovarasii lui, neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand
intr-un loc atat de indepartat si parasit, incepu sa-i zica imparatului astfel:
- Marite imparate, luminatia ta, cata sa plecam cat mai curand de
langa balta asta, ca mie nu mi se pare a bine. Mintea mea imi spune ca ciuta
pe care o vazuram nu e ciuta adevarata, ci mai degraba vre-o naluca gata sa
ne faca vre-un pocinog. Te rog, marite-imparate, hai sa plecam cat mai
curand din locul asta parasit, caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.
Imparatul, auzind vorbele ministrului, ii raspunse nepasator:
- Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. E
drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta, dar acum c-am intalnit-o si
am zarit-o cum a sarit in lac, nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul
povestii asteia.
Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. Isi pusera in minte sa
sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. Nu-si miscau ochii
de la apa, ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Dar asteptara
pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta, nici nimic. Osteniti de
alergatura, cascara si adormira.
Cand se desteptara, ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele
de dimineata. Imparatul, cand il privi, fu cat p-aci sa-si piarda mintile de
uimire.
Ministrul, cu ochii cascati la o astfel de minunatie, pe cat era de speriat
la inceput, pe inca se mai infricosa. Si cu adevarat, era de speriat si de
infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. Dar imparatului, nici frica nu-i trecu
prin minte, nici sperietura nu-i patrunse in inima; se scula cu mare barbatie
112

si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc

inauntru. Si apropiindu-se, vazu ca toate portile sunt deschise. Inainta fara
sfiala, se uita in sus, se uita in parti, si nu vazu nici un om.
Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare, impodobita cu lucruri
scumpe si stralucitoare; pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun
imparatesc. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece
ani, iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete, toate in
picioare si cu mainile la piept.
Imparatul, de mirare, ramase mut; si in loc sa fie infricosat de o astfel
de naluca, el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea
pe scaunul imparatesc, se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor, incat
se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi.
Fata, nemiscata pe tron, vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa
ale imparatului, ii zise:
- Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma
cunosti, intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri, pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu
m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana, imparateasa
zanelor, pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am
vazut multe feluri de flacai, tineri si frumosi, dar de nici unul nu mi s-a
incalzit inima. Trecand si prin locurile acestea, te intalnii pe tine, si din clipa
in care te-am zarit, mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul
care-mi aprinse inima. M-am prefacut in ciuta, sa pot sa te-nsel, sa alergi
dupa mine. Si asa, vazandu-te cum goneai in urma mea, cu acea mare
dorinta, ma aruncai in lac, facandu-ma nevazuta. Insa pricepand ca ti-ai pus
in minte sa m-astepti pana-n zori, pe marginea lacului, eu cu roabele mele,
in timp ce voi dormeati, am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si
sa-ti vorbesc.
Cand ispravi zana cuvintele, iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte,
o scrisoare, dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. Imparateasa zanelor citi cartea
si incepu numaidecat sa planga, cu lacrimi ca ploaia. Imparatul, nestiind

113

pricina plansului, se mira si se framanta, neputincios, si astepta. La urma,

imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa:
- Voinicule tanar, cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit
mama; si ma cheama toate zanele acolo, sa ma sui pe scaunul imparatesc.
Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. Insa, iubitul meu, sa stii ca
daca te-oi afla credincios fata de mine, intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat.
Si spunand imparateasa vorbele astea, se facu nevazuta. Imparatul, cu
tovarasii lui, de unde se gaseau in palatul luminos, se pomenira langa o
balta, intr-o livada mica si intunecoasa, fara urma de om sau pasare.
Facandu-se apoi ziua alba, imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai
era nici un fel de palat prin apropiere. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza
si ca ei nu sunt aievea. Se sculara de-acolo si pornira catre casa.
De-atunci, imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. De
nimic nu mai avea chef pe lumea asta, caci zi si noapte mintea lui nu pleca
de la imparateasa zanelor. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui
desarte; nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei, nimic nu-l mai multumi in
viata, decat plecarea la vanatoare.
Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile; oamenii
lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea, dar el nu asculta pe
nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea.
Dupa trei ani de asteptare, intr-o zi, imparatul pieri din mijlocul
palatului. Nimeni nu stia incotro se dusese. Si pe cand oamenii imparatesti il
cautau preturindeni, el se afla langa genunchii imparatesei zanelor.
Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea, minunandu-se:
Iubitul si frumosul meu, eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o
iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. Iubitul meu, am vazut ca trei
ani de zile nu m-ai uitat nici ziua, nici noaptea, trei ani de zile ai fost intristat
si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si, de cate ori te vedeam cu fata
supta de neimplinirea dorului, crede-ma ca mintea mi se zdruncina; dar nici
altminterea nu puteam sa fac, pentru ca datinile noastre asa imi cereau.

114

Acum a venit vremea sa fim impreuna; insa trebuie mai intai sa dai
vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai, bune ori rele, n-o sa mantrebi cum e si cum nu e, si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile; ci
totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi, fiindca numai asa o sa
izbutim sa traim impreuna. Daca nu vei face asa cum iti zic, atuncea o sa
traim despartiti si nevazuti unul de altul. Insa tu sa stii ca o zana nu face
niciodata un lucru urat.
Si asa, dupa ce se invoira, imparatul si zana zanelor se pusera sa faca
nunta. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii, intreaga imparatie fu
in mare si stralucita sarbatoare.
Vremea trecu repede. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa,
frumoasa cum nu se poate spune cu vorba.
Dupa un an, zana nevasta nascu un baietel frumos, voinic si inzestrat
nevoie mare, un fecior, pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Zanele ingrijira de
copil, il dadura lui taica-sau in brate, taica-sau il lua cu mare grija si-l
mangaie, il saruta cu nespusa dragoste, apoi il dadu maica-sii; zana nevasta
lua copilul in poala, si batu din palme cat putu. Indata veni o zgriptoroica
batrana si infricosatoare si, tot uitandu-se la zana nevasta, astepta cu gura
cascata, gata sa inhate copilul.
Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile, si fara sa-i fie mila,
il azvarli in gura zgriptoroaicei, zicandu-i:
- Ia catelul asta de-acilea, ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor!
Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei, cu mainile
maica-sii, era cat p-aici sa-si piarda mintile. Se cruci framantandu-se si se
zbatu neputincios.
De multe ori vru sa-si deschida gura, sa-i zica muieri-si cele nezise, dar
isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de
cununie, si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie.
Asa ca imparatul, vrand-nevarand, se facu sarmanul ca n-aude si ca
nu vede nimic, nu-i zise muiere-si nici ca-i alba, nici ca-i neagra.

115

Cu astazi, cu maine, trecu asa inca un an, si nevasta sa ramase grea a

doua oara.
Implinindu-se noua luni, nascu o fata; dar ce fata, ca parca era luna
plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult,
zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului, pe care mama-sa nemiloasa il
dadu zgriptoroaicei sa-l manance, norocul imi dudu fata asta atat de
frumoasa, ca sa-mi indulceasca inima".
Dupa vre-o cincisprezece zile, intr-o dimineata, zana nevasta isi lua
fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Barbatul sedea la
fereastra, uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. Dar
multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult, caci zana zanelor, vazandul cat de mult se bucura, ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa
aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine, zana nevasta azvarli in
mijlocul flacarilor copila, fara nici o mila si fara nici o jale.
Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de
maica-sa, o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si, de mult rau ce-i venea,
viata nu si-o mai dorea. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se
duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse, planse pana ce i se facura
ochii negri si stinsi ca taciunii.
Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica
si pentru fetica arsa in flacari, el, sarmanul, ca sa nu-si calce vorba de
omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare, nu deschise gura sa-i zica
nimic urat nevesti-si.
Si asa, zi cu zi, imparatul, din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului,
slabi si se topi, incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. Intr-o seara,
zana nevasta ii zise:
- Barbate, afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti
bata oastea si, de s-o putea, sa-ti ia si imparatia. Ministrii, cu oamenii cei mai
alesi de acolo, sunt pe ganduri. Cea mai mare grija a lor este ca n-au
imparat.

116

Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti

le spusei, trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta, sa-ti pui lucruile la
cale. Dar, de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii, ca eu, cu toata oastea
mea de zane, o sa viu sa-ti ajut, ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti.
Zicand vorbele astea, zana nevasta batu din palme si indata venira
doua zane tinere. Imparateasa le porunci:
- Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei
lui, dupa cum il aduserati aici acum doi ani.
Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi
imparatul se afla in mijlocul palatului. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai
sfatului imparatesc, cand isi vazura stapanul, se bucurara si se mirara. Il
intrebara unde fusese atata amar de vreme, iar imparatul le povesti toate,
toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita; dar fiecare vorba ce-i
iesea din gura parca era framantata cu pelin amar.
Zvonul se raspandi. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat,
pierdut acu doi ani de zile, a venit sanatos in scaunul imparatiei sale, se
dusera care mai de care sa-i ureze bun venit.
A doua zi, se tinu marele sfat imparatesc, vorbindu-se de-ale bataliei,
pana la murgitul serii; a treia zi, ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse
hotarele, cu oaste multa si nenumarata. Imparatul isi facu toate planurile si,
a patra zi, strangandu-si oastea, pleca la batalie.
Armata mergea inainte, iar merindele si berea veneau carate in urma.
Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. Zanele luara
toate mancarea si toata baututura, le rasturnara pe jos si le calcara cu
picioarele, le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii
si nici porcii. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa, necajiti, speriati,
amarati. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera,
imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise:
- Cale buna va urez si noroc, flacai credinciosi ai imparatului.
- De noroc sa ai parte, tanara doamna.

117

- Dar va intreb, feciori ai imparatului, de ce sunteti atat de intristati?

Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele?
Auzind vorbele astea, oamenii se uitara unul la altul, ochi in ochi, si
ramasera tracuti. Imparateasa zanelor le mai zise:
- Flacai credinciosi ai imparatului, nu va jeliti si va-ntristati. Duceti
multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i
cuvintele astea;
- Zana, nevasta-ta, le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii.
Imparateasa zanelor pleca, iar ostenii se dusera la-mparat, vestindu-i
cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la
imparateasa lor. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si
flamanda, parca un fulger cazu aspura lui. Se scula cu un mare suspin in
piept si-si incaleca armasarul, intorcandu-se grabnic la palat.
Cand navali vartej in sala stralucitoare, o vazu sezand pe scaunul
imparatesc pe nevasta-sa. Ea, cum il zari ca vine, incepu sa rada cu hohote,
si razi, si razi si razi pana aproape de lesin. Atunci imparatul nu mai putu sa
rabde, isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu
amar:
- Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand
te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima
nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum
de nu-ti fu tie mila, acu doi ani, de baiatul meu, de l-ai dat cu mainile tale in
gura zgriptoroaicei, in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te
dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila, acu
un an, de fetica noastra - pe care parca o facusesi icoana frumusetii - de-ai
aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile
astea, te-ai repezit si pana acolo, sa ma ajuti cum imi spusesi, si in loc de
ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!
Spune-mi, acuma, ti s-a-mplinit pofta, ca-mi lasasi oastea raspandita
pe dealuri si prin poieni, flamanda?

118

Zana nevasta, auzind vorbele astea, simti un nod in gat si incepu sa

planga cu lacrimi ca ploaia. Si asa, dupa ce-i trecu nodul de plans, se
intoarse si zise catre barbatul sau:
- Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta; dar fiindca
pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie, dupa datinile
noastre, ale zanelor, de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot
sa te mai vad! Si, ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus
cand te-am luat, ca zanele niciodata nu fac un lucru urat, acum a venit
vremea sa vezi cu ochii tai, si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o
sa te caiesti mult. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de
folos.
Zana nevasta urma apoi asa catre imparat:
- Barbate, tu, dupa mintea ta, judecasi cum iti veni la gura, si zisesi ca
am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance, si ca am aruncat fetica in
mijlocul focului, am ars-o; ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii!
Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii
dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah,
barbate, n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai
vazut-o este sora mea mai mare, care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l
creasca. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea, biata fata, cu mare
bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. Eu imi dau seama foarte bine
ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi, dar cand ti-oi aduce
baiatul si fetica impreuna, sa-i vezi cu ochii tai, atuncea n-o sa mai ai ce zice.
Spunand asa, ea batu din palme cat putu, si indata venira doua zane,
inchinandu-se inaintea imparatesei lor, intreband-o:
- Ce poruncesti, doamna?
Imparateasa zanelor le zise:
- Acuma, intr-o clipa, sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita.
Cele doua zane, aplecandu-se inaintea imparatesei lor, ii raspunsera
cu glas supus:
- Faca-se porunca data, marita noastra imparateasa!
119

Plecara si, dupa putin, se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in

brate si, inclinandu-se dupa cum le era datina, pusera copii langa mama lor.
Imparateasa ii lua si-i stanse la piept, ii mangaie, ii saruta, apoi ii dadu in
poala barbatului.
- Vezi, acum, barbate, cu ochii tai, si crede vorba ce ti-am spus, ca
zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi, acum, baiatul, despre care-ti
credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica, este ca un miel sugaci de
primavara. Vezi, acum, barbate, fetica, despre care-ti credea gandul ca a
ars-o focul, este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. Crezi acum ca
zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca, te scosei din suferinta si dorul
pentru baiat si pentru fata, la care te gandeai ziua si noaptea. Acuma, inca
un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta
vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. Vrajmasii ii fagaduisera multa
avere, numai sa le faca cele venea lor la mana.
Capitanul, nesatios de avere, ce nascoci? A amestecat toata mancare
si toata bautura armatei cu otrava. Si asa, ostenii, nestiind, dintr-o singura
masa, s-ar fi otravit pana la unul. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea
mea de zane, si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere,
apoi sa caza asupra vrajasilor, sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor.
Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de
dusman nu se mai afla in imparatia ta. De toate astea, pe care ti le spusei,
ce zici, iubitul meu?
Imparatul, vazand baiatul si fetica, si auzind cate ii marturiseste
nevasta-sa, se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie, dar acea
caire nu-i folosi la nimic. Zana nevasta se scula in picioare, isi lua copii de
mana si, cu mare durere, suspinand si lacrimand, ii zise imparatului:
- Ah, iubitul meu si doritul meu, sunt silita sa ma despart de tine si de
tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta, dupa cum
nici tu n-o sa ne mai vezi veodata, pe mine si pe copii nosti. Ramai sanatos si
cerul sa ne dea rabdare!

120

Asa fu si, dupa ce se luara de mana, zana nevasta se facu nevazuta

din fata imparatului.
Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii,
de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba
si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu
se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de
oftari si de suspinuri.
Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica
toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si
mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum
isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele
unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa,
de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si
nu mai avu chef de nimic.
Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi
de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu,
el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nusi mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura.
Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta
vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia
lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas:
- Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani.
Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza?
nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe.
Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul
noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si
crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea.
Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma
se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare
dor, lua baiatul si fata in brate, si-l saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand,
apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise:
121

- Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a
lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea,
era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar
mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa
nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca
nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai
aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma
lasasi viu si intristat, ori mort neingropat.
Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise:
- Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de
lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam
ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti
doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne
despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai
vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu,
toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca neam mai intalnit pe lumea asta.
Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala
unde era scaunul imparatesc.
Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in
liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu
fumoasa lui nevasta.
Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai,
Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

122

Cel mai frumos cadou

Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a
micutului oras acoperit de zapada. Casele raspandite pe dealuri, purtand
cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste
de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi, ca intr-un basm
povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece
pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu parfumul de vanilie al
cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Dar linistea nu dureaza mult. O sanie cu cai trece in goana pe strada,
raspandind un zvon voios de zurgalai si, ca la un semnal, orasul se animeaza
din nou. Celor cativa oameni, intarziati dupa cumparaturi si care acum se
grabesc sa ajunga acasa, incarcati de pachete, li se alatura, curand, grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi, care, infruntand curajosi troienele, se bat
cu bulgari, alearga, se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. Apoi,
parca amintindu-si brusc de ceva, se opresc, seriosi, se scutura de zapada si
se aduna la un loc, inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat
plin de veselie, care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos
Ajunul?".
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate
din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri, care sclipesc
in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite,
in jurul bradului, cu toti cei dragi, al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor
care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si
portocalelor impartite cu darnicie... Dar, mai ales, e timpul colindelor.
Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de
strada.
In aceasta veselie generala, numai Mihaita e trist. intai a incercat
mama sa-l impace, cu prajituri si cozonac, apoi a venit bunica, sa-i
povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun, istorioara care ii
123

placuse atat de mult. Dar Mihaita ramase tot suparat. Degeaba ii promisese
si taticul o plimbare cu sania, asa cum isi dorea el de atata timp. Nici macar
gandul la cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai
adus nici o bucurie, ca in ceilalti ani. Iar colindele copiilor veniti cu
"Steaua"..., ei bine, nu turnara decat gaz peste foc.
Ca, de fapt, din cauza colindelor era suparat. De cateva luni incercase
sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat, impreuna cu ceilalti
copii, dar ea parca se facuse ca nu il aude. incercase si la tata, si la bunica,
ba chiar si la bunicul, dar nici ei nu ii dadusera voie, spunand ca e prea mic.
"Poate la anul." - raspunsesera ei. "O sa mai cresti, o sa mergi la scoala... Ai
si tu rabdare."
A, da! Si mai era un motiv pentru care era suparat, poate ca mai
suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul. Bunicul disparuse cu
cateva zile in urma, asa cum facea in fiecare an, de Craciun.
Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei, pe bunicul il iubea cel
mai mult. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele
mai frumoase povesti, bunicul era cel care il juca pe genunchi, de-l facea sa
se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai
frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume, de care Mihaita avea voie
sa traga oricat vroia. Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea
vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu
bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. Asa ca fara
bunicul parca nu era Craciun.
Ei, poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare, ca sa nu il
supere pe Mos Craciun!
Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna, apoi ramase
cu buna, care, cu ochelarii pe varful nasului, tocmai se pregatea sa-i citeasca
o poveste. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea.
- Spune-mi, bunicuto, unde tot pleaca bunicul in fiecare an?
Bunica il privi sever, peste ochelari.

124

- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde
nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc
repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm
minunat, despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. Mihaita, oricat era
el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand, leganat de glasul cald
al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub
barbie, stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote
ciudate care veneau din curte. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub
plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada, in
intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte
putea sa fie un hos, un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur,
ce-i fu dat sa vada? intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie
aurie, stralucitoare, incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati
sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. Tropotind
usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii
asteptau linistiti, in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine,
dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
Incet-incet, sa nu il auda Mosul, Mihaita deschise usa si se strecura pe
hol. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in sufragerie,
unde era bradul, se auzea un fosnet slab.
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata
lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. Desi
acesta nu putea sa-l vada, Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa
125

hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului, luminat de razele argintii care
veneau de afara.
Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii
recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa. Desi
ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se
poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Cand se dezmetici, Mosul iesise deja pe usa de la intrare. inhatandu-si
paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele, Mihaita iesi si el
afara, in frig, vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul.
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Mihaita si
incepura sa sforaie, nelinistiti. Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii
de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Mihaita, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu
ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului.
Dintr-o data, Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare.
Aha, deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era, de fapt, MOS
CRACIUN!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit,
mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!".
isi lua avant si, dintr-o data, sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului.
Mosul il stranse, incurcat, la piept.
- Bunicule, de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita, cu nasul infundat in
blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului.
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul,
razand. Daca ma vede vreun copil, de la anul nu mai sunt Mos Craciun.
- Cum adica, nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul.
- Ba da, dar o sa fie alt bunic.
Mihaita se intrista, dar apoi, gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l
aiba pe bunicul alaturi de el, se inveseli din nou.

126

- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am

intarziat deja.
- Bunicule, te rog, ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad
cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou
la anul?
- Hai, bunicule, te rog! se smiorcai Mihaita. Zau, n-o sa spun la nimeni.
Si apoi, pot sa te ajut. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si
aceasta dorinta. Suie repede in sanie, ca avem drum lung de facut.
Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din
curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. Curand, Mihaita simti cum
saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si
casele, care se faceau din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste
luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! striga, entuziasmat, baiatul.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul
sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de
zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. Clopoteii de la gatul renilor
umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin, o
melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare,
dar zborul lor era atat de lin, incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc.
Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo, de jos,
de pe pamant. Cand intr-o parte a saniei, cand in cealalta, striga vesel si ii
atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind
argintiu, ba asupra unei gramajoare de luminite rosii, albastre, galbene si
verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri, intr-o curte scufundata in
bezna.
127

Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca
fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea, care-i invalui in lumina ei
ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de
zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. Nu isi putea lua
ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si
stralucitor. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri
negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau
jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
in fiecare oras si sat, coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si,
numai intr-o clipita, Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista
in dreptul fiecarui copil cuminte. Strabatura multa cale, de la muntii si
campiile acoperite de patura groasa de nea, pana la tinuturile gheturilor
vesnice, unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada, de
la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean, unde de jur imprejur nu se
putea vedea nimic altceva decat apa, pana la padurile fierbinti din Africa si
din America, unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera,
pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau
atat de bine.
Desi incantat de tot ceea ce vedea, la un moment dat, Mihaita incepu
sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce
in ce mai mari sa nu atipeasca. Bunicul zambi.
- Ce e, dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, Mihaita casca prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca
am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice
"peste"!
Dar Mihaita nu il mai auzea. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si
adormitor prin vazduhul de cristal, baietelul adormise deja, ghemuit sub o
gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,

128

fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la
drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului.
Cand se trezi pentru a doua oara, Mihaita auzi, de undeva, de foarte
aproape, glasul bunicului.
- Scoala, somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti
curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu
seama ca se afla acasa, in patucul lui cald, cu asternuturi fosnitoare. Cum,
ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunicul
avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit
decat niciodata.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Mihaita ii inlantui gatul cu
mainile si-l saruta pe obraz.
- Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. imi pare rau ca nu o sa mai
fii Mos Craciun si la anul, ca am mai fi putut sa mai mergem din nou
impreuna sa impartim darurile. A fost nemaipomenit!
Bunicul il privi mirat.
- Ce Mos Craciun, baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost
nemaipomenit?
- Cum, ai si uitat? Azi noapte, cand am aflat ca esti Mos Craciun, te-am
convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat
impreuna prin toata lumea!
- Cred ca ai visat, Mihaita! Acum, hai sa deschidem cadourile. Sunt
convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai.
Mihaita se lasa pagubas. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu
voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare, era mai bine sa il lase in pace.
Totusi, baietelul mai avea ceva de soptit bunicului:
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos
Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Mihaita:
- Asta va fi micul nostru secret, nu-i asa?
129

Craiasa Albinelor
de Fratii Grimm
Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce
norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si
desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.
Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei,
fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor. Dar
cand dadu in sfarsit de fratii sai, acestia incepura sa-si bata joc de dansul:
- Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi,
mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !
Totusi pornira la drum catestrei si, tot mergand ei asa, iata ca dadura
peste un musuroi de furnici. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l
surpe si sa-l rascoleasca, pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la
goana inspaimantate de moarte. Dar prostila ii opri, strigandu-le:
- Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea !
Pornira ei mai departe si, dupa un cot de deal, dadura peste un lac, pe
luciul caruia inotau o multime de rate. Cei doi frati mai mari se repezira sa
prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila se impotrivi si
de data asta:
- Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti !
Mersera ei mai departe si, intr-o buna zi, numai ca nimerira langa un
roi de albine, aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere,
ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras... Cei doi frati mai
mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa
poata lua mierea. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie:
130

- Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc !

In cele din urma, cei trei frati dadura peste un palat, si avea palatul
asta grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si-n ele se
aflau o multime de cai, toti de piatra. Cat despre oameni, nu se zarea unul pe
nicaieri.

Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira

in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.

Si avea usa asta o ferestruica, taiata taman la mijloc. Cei trei catara
prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un
mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !... Strigara la el o data,
strigara a doua oara, dar mosneagul nu-i auzi. Mai strigara a treia oara, si
abia atunci se trezi mosul, descuie lacatele si se ivi in prag.... Si fara sa
spuna o vorba, ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.
Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii, mosneagul ii duse in cate un
iatac, ca sa se odihneasca.
A doua zi, batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si, facandui semn sa-l urmeze, il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Pe masa
asta se aflau scrise trei incercari care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul
sa smulga palatul de sub puterea blestemului.
Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau
ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului, care toate
trebuie gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una
dintre ele, cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de
piatra !"
Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua, dar cand
fu sa apuna soarele, baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a
putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.
Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se
prefacu in stana de piatra !
In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu, dar nici lui
nu-i merse mai bine.. Si oricat se stradui el, nu fu in stare sa gaseasca mai

131

mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de

piatra.
Iata ca veni si randul lui Prostila... se apuca el sa caute in desimea
covorului de muschi, dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar,
totul mergea atat de incet, ca-l cuprinse deznadejdea.
Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat, se aseza pe o piatra si
incepu sa planga. Si cum plangea el asa, numai ce I se infatisa craiasa
furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile
pe care flacaul le scapase de la pieire. Nu trecu mult si micile ganganii
izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o
gramada bunicica.
A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul
lacului cheia de la iatacul domnitei.
De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului, se ivi inotand un card
de rate. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si lasandu-se in
adanc, ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.
Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite
adormite, flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa.
Ei, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau catestrele ca picaturile de
apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit,
fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea
mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere.
"Ei, acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea
lui. Si iata ca veni in zbor o albina. Era chiar regina roiului pe care flacaul o
scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand
buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura
aceleia care gustase din miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o
data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si numaidecat se
risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc
si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara
infatisarea omeneasca.
132

Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre

domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai
mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira
cu totii ani multi in belsug si fericire.

Povestea fulgului de zapada

Era odata, demult, tare demult, o fetita care se numea Roua. Roua se
nascuse in casa unui om bun si harnic. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor.
Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor.
Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor, iar tata ii facea
coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce
curgea in fundul gradinitei.
Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. Avea doi ochi ca
doua scantei, limpezi si plini de bunatate. Privirile ei blande alinau cea mai
mare durere. Parul ei, un val matasos, moale si stralucitor, atingea pamintul
in mers. Mainile ei erau asa de indemanatice, ca cejucru luau il si terminau;
dar nu oricum, ci frumos si bine. Intr-un cuvant, toti erau asa de fericiti, ca
pereche in lume nu aveau. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie
ce daduse peste ei.
Cum uneori, insa, zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in
sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Mama, de
caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte, si isi aducea destul de
des, se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea, si plangea pana
se linistea. Astfel, zilele treceau, Roua crestea, se facea tot mai frumoasa,
dar si durerea in sufletul parintilor crestea.
133

Mama avea mare grija de fetita. O urmarea pas cu pas si niciodata nu

o lasa sa iasa afara in plin soare. Ea o scotea pe fata la plimbare numai
seara.
In gradina care era plina de cele mai frumoase flori, Roua zburda, se
ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. Acolo
vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe, ca parul ei era un val
inspumat de matase.
Cand nu era luna, licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul
apei ca sa faca lumina in calea fetei.
Uneori, obosita de atata alergat, se oprea cu mama ei sub un pom si
asculta susurul raului, piuitul pasarelelor care se pregateau de ,somn,
fosnetul frunzelor, soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii,
infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit
de dragi. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna
ceva. Tuturora le soptea usor Noapte buna. Mangaindu-le cu degetele ei
subtiri si moi cand pleca sa se culce.
Aceasta fericire si multumire nu dura mult. Venind intr-o zi la ea
prietenele ei, una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara, iar alta,
de ce nu vine si ea in vizita la ele. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si
nu raspunse. Dupa plecarea lor, alerga la mama ei, spunandu-i; "Mama,
mama, de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?"
Copila mea, copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa
pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie.
Dupa putin timp, mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele,
noi te vom pierde, asa a vrut zana cea rea." De atunci, nelinistea mamei a
crescut si in curind se imbolnavi. Roua o ingriji, cu dragoste, asigurind-o ca e
destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta.
In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. Intr-o
zi, venind de la lucru, ea aduse un voal de matase subtire ca panza de
paianjen, alb si sclipitor, pentru a-i face o rochie.
134

Cind rochia a fost gata, Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat.
Era atit de frumoasa in seara aceea, ca licuricii alergau de colo colo prin
gradina, sa vesteasca toate cantatoarele, ganganiile, florile, frunzele, vantul
ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada.
Si, intr-adevar, privindu-se in undele lacului, Roua nu se mai
recunoscu. De fericire baga mana in apa s-o tulbure, sa vada daca nu e vreo
nalucire. Nu, cu adevarat era ea.
Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria, acasa.
cand pleca, nu uita totdeauna sa-i spuna: Ai grija de casa si mai ales de
tine. Roua zambea, o imbratisa, o saruta si mama pleca linistita.
Intr-una din zile, dupa ce Roua termina toata treaba, lua rochia cea
frumoasa si se imbraca. Se privi in oglinda. Era incantata. Ce-ar fi sa ma duc
la prietenele mele, sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa,
dar Isi aduse aminte de sfatul mamei. Atunci, se intoarse si incepu sa
danseze prin camera. Invartindu-se, atinse perdeaua care ii dezvalui
minunile de afara. Privi pe fereastra. Soarele arzator arunca raze de aur care
invaluia tot pamintul. Pasarelele ciripeau, zburdand de ici-colo, cantand
cantece de bucurie catre soare. Florile cu rochitele lor care de care mai
frumoase, isi ridicau capsorul, pline de fericire, inspre el. Fluturasii in haina
lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta
si tot asa mereu.
Ce bine trebuie sa fie afara, gandi Roua. Cum as vrea sa fiu si eu in
soare, sa ma bucur cu toate vietuitoarele!
Duse mana la cap, isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa
mearga la usa.
Nu, nu, nu trebuie! si se intoarse.
Trecu ziua, veni mama, mersera in gradina si se culcara.
A doua zi, in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o
mai slabea. Isi lua rochia cea minunata, se privi in oglinda, insa bucuria nu-i
mai fu atat de mare. Se duse la fereastra plictisita. Privi. Acelasi tablou. De
cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. Trecu si ziua aceasta cu bine.
135

Veni a treia zi. Roua isi puse rochia, se privi in oglinda vru sa danseze,
sa cante. Zadarnic. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare.
"Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea apoi cu glas tare: Ma duc doar in prag,
mai departe, nu". Se mai suci, se mai invarti, privi pe fereastra. Fluturii
zburau de colo pana colo, parca ziceau: "Vino, vino!"
Isi lua inima in dinti si se duse la usa. O deschise. Vai, ce incantare!
Caldura ii invalui trupul. Ce bine se simtea acum. Nu o durea nimic, nu
simtea nimic rau. Iesi in curte. Incepu sa alerge, sa cante, sa mangiie florile,
incerca sa prinda un fluture.
Obrajii i se rumenira, ochii ii straluceau mai tare. Dar parul, parul era
numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe.
Fericirea era nemasurata. Roua se simtea usoara, parca plutea. Radea,
se invartea, nu mai avea astampar. De-indata, vrand sa se opreasca in loc,
sa se odihneaasca, simti ca nu mai poate,atinge pamintul. Bucuria ii fu mai
mare.

Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus, tot mai

sus.
"Ajung la soare, ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el.
Ce frumos e!"
Privi in jos. Ce frumos se vedeau casele, gradinile, pamantul! Se gandi:
"Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. Cum
o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!"
In acest timp, Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. Parul ei
despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai
repede, tot mai sus si tot mai sus. Urcand asa, Roua simti ca-i este frig. Se
ghemui dar frigul era tot mai mare. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar
fi atarnat cineva pietre de picioare. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intrun palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina,
dadea numai de apa. Era palatul lui Nor Cenusiu. Nici n-avu timp sa se
dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii,
care mai mari, care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb, Nor
Pufusor, Nor Cenusiu, Norulet Albastrui.
136

Se inghesuiau asa de tare, incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai
cunosteai.Povestea fulgului de zapada
Roua abia isi gasise un loc sa stea. N-au intrat bine cu totii ca usa se
tranti si aparu Nor Cenusiu, tunind si fulgerand. Cu glas ca din butoi sau ca si
cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai
multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie.
Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el,
aratand-o pe Roua. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei, ca se duce la
soare. Striga degeaba. Nimeni n-o asculta. Si cu totii se ingramadeau la usa,
care mai de care sa iasa mai repede afara. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant,
care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. Rouai i se lumina
fata de un zimbet. Tot va ajunge la soare. Deodata, norii se imprastiara care
incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant, care ii zise: Prinde-te cu
mainile de bara mea si tine-te bine, ca te duc eu la soare. Si au zburat ei
asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata. El auzise
de la Nor Cenusiu ca sus, in vazduh, undeva, o fetita si cu Ger Napraznic
avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma,
fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia..
Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei, ca sa-i mai intre in voie mosului
care era tare suparat, mai ales in ziua aceea, caci

raza de soare se

strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata, din

mustata. Asa ca Vajaie Vant, dand peste cei doi calatori, o insfaca pe fata si
pleca cu ea. Bate-Vint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase.
Roua incepu sa planga. Isi dadea seama ca acum merge la rau, si chiar asa
era. Ajunsesera la portile palatului de gheata, unde locuia Ger Napraznic.
Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. Poarta se deschise,
iar cand intrara, la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati,
care faceau de straja.
Palatul era foarte mare, inalt, facut numai din gheata si era asa de
rece, ca-ti ingheta suflarea. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre
bolovanii de gheata o potecuta, pe unde trecura cei doi calatori, sufland din
137

greu. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla

Ger Napraznic. El sedea pe un scaun inalt de gheata. Era invelit cu o patura
de zapada, iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o
pulbere ce se lipea unde nimerea. Asta era bruma.
Cum o vazu pe Roua, o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intrun colt al camerei si sa-l pieptene, ca de mult nu-si mai scuturase bruma din
par. Roua tremurand de frig se apropie de lada, o deschise si scoase,
spre mirarea ei, un pieptene facut din turturi. Incepu sa-l pieptene si sa
planga de frig ce-i era.
Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. Se incrunta si zise: "Nu-i
de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata, tu vrei sa ma topesti
cu totul? Ai grija, un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!"
Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile, dar dorul de mama,
de casa, de gradina, de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o
indemna la plans. Si plangea fara oprire. Ger Napraznic, ca sa scape de
lacrimile ei, le prefacea pe loc in pufusor de bruma, care, din cauza rasuflarii
lui, se involbura prin camera si se lipea la ochi, pe fata, pe gat si te ingheta.
Atunci, Roua deschise geamul. Bruma iesi afara si, cu graba mare, dusa de
vanturi, alerga in jos cat mai aproape de pamant.
Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. Ea slabea din zi in
zi tot mai tare si se simtea tare, tare usoara. Se gandi ce-ar fi daca o data cu
bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra, si asa facu.
Ger Napraznic simti ca, nu mai e pieptanat, lovi cu pumnul intr-un
clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata
se infatisa inainte-i Vijaie Vant.
"Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde, sufla de poti si
prefa-o in fulg de zapada!"
Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa, cu barba in vant, cu toiagul de
gheata in mana si cu mantaua fluturand. Alerga se alerga, dar baga de
seama ca Roua se departa tot mai tare. Atunci, incepu sa sufle, Roua simti
138

ca-i ingheata spatele, apoi mainile, picioarele, capul si incet, incet simti ca o
cuprinde un somn odihnitor. cand sa inchida ochii, ea se mai uita odata spre
pamant, sa vada ce-i era mai drag. Si, spre marea ei bucurie, i se infatisa tot
ce iubise ea mai mult casa, curtea, gradina, insa florile nu mai erau,
pasarelele plecasera de mult, fluturii se ascunsesera, merele, perele,
strugurii nu mai erau. In gradini si vii pomii erau goi. Pamantul era pustiu.
Trecuse multa vreme de cand plecase. .Roua, totusi a recunoscut locurile
dragi. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul, n-am sa te las," gandi
ea. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si, intinzand-o, se lasa
usor in jos, aparind pamantul de furia gerului napraznic.
Si, asa, fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un
firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca, sa
ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna, asteptand
primavara sa incolteasca, sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu
rod imbelsugat.
De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada, in el veti vedea ochii
stralucitori ai Rouai, care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc.

Cei doi melci Kiyi si Yogo

Traiau odata, sunt multi ani de atunci, pe vremea cand melcii nu aveau
cochilie, doi melci frati, care se iubeau foarte mult unul pe altul. Ce facea
Yogo, trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo.
Au trait ei asa, in deplina intelegere, timp de cativa ani, pana cand,
intr-o buna zi, o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. Bietul Yogo
cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta
intruna, zi si noapte. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi, care nu stia ce sa mai
faca sa-si vindece fratele.

139

L-a infasurat intr-o frunza mare, uscata, dar pe data vantul salbatic
sufla frunza, ducand-o departe. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost
pentru fratele lui si, in cele din urma, dadu de un zid de piatra, care avea
niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se
poate mai potrivita. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si
dupa multa truda si greutati istovitoare, el reusi sa-l aseze binisor inauntru.
Odata pus la adapost de vremea rea, prin grija necontenita si
bunatatea lui Kiyi, care nu-l parasea decat pentru cateva clipe, ca sa-i aduca
frunze proaspete si laptuca, in cele din urma Yogo se simti mai bine. Curand
sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care, in
treacat fie spus, erau ca un balsam pentru Yogo. Plimbarile se repetara zi de
zi, de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile
pierdute.
Dar intr-o zi, vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se
mai intamplase. Yogo, fara sa-si dea seama, se departa prea mult de
ascunzis. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o
ploaie cu galeata, care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte.
Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi
alerga deznadajduit la vraciul Bufnita, care veni si-l consulta amanuntit pe
Yogo. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene
Kiyi, desi boala fratelui tau nu e prea grava, in schimb e foarte sacaitoare,
caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica
nebagare de seama. Se numeste febra fanului. Ai grija sa nu iasa prea mult
in aer liber, sa nu stea prea mult la soare, nici la prea multa caldura." Si
intorcandu-le spatele, vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise,
lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit.
Era atat de naucit, incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Si
planse astfel multa vreme, pana cand il auzi pe Yogo, care se simtea vinovat
de necazurile fratelui sau, hohotind de ti se rupea inima. Degeaba incerca
Kiyi sa-l impace, ca pana la urma se dadu batut. Ceva trebuia insa sa faca;
dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina, care sa-i
140

apere de vant, de frig, de ploaie si de soare!

Dar pelerinele n-au fost

niciodata o imbracaminte pentru melci, cu atat mai putin in acele vremuri

cand ele n u existau nici pentru oameni. Ingrijorat, Kiyi sedea in fata gaurii
din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si
impunatoare. Se uita bine la ea, preocupat de gandurile sale, si deodata
scoase un strigat de bucurie. Asta era! El o opri pe doamna Broasca
testoasa, rugand-o sa zaboveasca o clipa, deoarece voia sa-i spuna ceva
foarte important: "Doamna Broasca testoasa, toata ziua nu m-am gandit
decat la fratele meu Yogo, fiindca, dupa cum probabil ati auzit, il necajeste
febra fanului, o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent,
la soare ori la caldura. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid,
unde este multa umezeala, dar nici nu indraznesc sa-l scot afara, de teama
sa nu raceasca. Nu gaseam o iesire pana nu v-am vazut trecand pe aici. N-ati
putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati
dumneavoastra, ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?"

"De

ce

nu?"

raspunse Broasca testoasa, dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece

luni sub carapacea mea, fara sa se miste. In acest timp am sa-i pun pe spate
o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintrun material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intr-alta." Si
cum s-au invoit asa s-a facut.
Cand, in cele din urma anul trecu, Yogo iesi de sub carapacea doamnei
Broaste testoase, purtand mandru o minunata cochilie usoara, cu spirale
albe. Si, dupa cum fagaduise broasca, cochilia cantarea aproape nimic. Kiyi
nu mai putea de bucurie. In sfarsit, fratele lui avea un adapost sigur de
vreme rea. Cat despre el insusi, care era puternic si obisnuit cu orice fel de
greutati, n-avea nevoie de nici o cochilie. Cu toate acestea, tot Kiyi era
intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie, sa priveasca in jur si sa
se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. Si
astfel, desi au trecut multi ani de atunci, melcii taratori, nepotii lui Kiyi, ies
inca si acum primii afara, sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo, melcii cu
cochilie, ca sa nu se strice vechiul obicei.
141

Poveste de Mos Nicolae

A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?), o
familie

de

oameni

saraci.

Traiau

undeva,

izolati,

intr-o

cascioara

saracacioasa, intr-o poiana. Erau: tatal, mama si o fetita de vreo 5 anisori.

Erau saraci, si parintii isi faceau reprosuri multe, fiecare in gand, pentru
faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala.
Era in miez de iarna. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea
valea si dealurile din jur. Peste vale se vedea satul alaturat, cu casele
acoperite de aceeasi zapada, dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa
de inteles ca acolo e cald Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat
un minim de caldura, cat sa nu inghete de frig, dar o inconjurau cu toata
dragostea de care erau in stare. O iubeau mult.
Intr-o zi, fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: Mama,
cine e mos Nicolae?. Mamei i s-a pus un nod in gat. Stia ca de raspunsul ei
atarna deceptia fetitei. I-a spus ca acest mos Nicolae e un batran, care
vine la copiii cuminti, in seara de 5 decembrie, asta seara, si le lasa acestora
in cizmulite cate un cadou. Dar, continua mama, pentru ca noi stam departe
de sat, e posibil ca mosul sa nu vina la noi. I-a spus aceste lucruri si a intors
fata in alta parte, pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care
izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate
pune in ghetutele fetitei ei
Fetita nu a asteptat alte explicatii. A izbucnit in aplauze si a zis: A! Cu
siguranta va veni si la noi. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa,
o sa las ghetutele afara in seara asta!
Mama nu a mai continuat. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca, a doua
zi, copila va fi atat de dezamagita, si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi
cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii mosul a venit
142

In seara aceea fetita s-a culcat fericita, in asteptarea cadoului de a

doua zi, iar parintii au adormit tristi si plansi
Noaptea a trecut ca oricare alta. S-a facut dimineata. Primul gand al
fetitei, cand s-a trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la ghetute, sa
vada ce i-a adus mosul, in timp ce mama ii incalzea lapticul - sursa de
hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale
familiei.

Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste, sa-si

linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale, dar

Stupoare!
Fetita a venit imbujorata, fericita, dansand de fericire in piciorusele
desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. S-a apropiat de
parinti si le-a zis: Mami, tati, uite, vezi, mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a
adus! Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt, apoi amandoi s-au
uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un
capsor mic de pisoi, un ghem alb de blana, care peste noapte gasise putina
caldura in cizmulitele fetitei, si se adapostise acolo pana catre dimineata. Si
acum a iesit de acolo cu un mieunat slab, simtind mirosul de lapte cald din
odaie.

Pupaza din tei

de Ion Creanga
Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicandumi:
-Scoala, duglisule, inainte de rasaritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul
armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?... Caci asa ne
amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib, de multi ani, intr-un tei foarte
batran si scorburos, pe coasta dealului, la mos Andrei, fratele tatei cel mai
mic. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! dis-dimineata, in
143

toate zilele, de vuia satul. Si cum ma scol, indata ma si trimite mama cu

demancare in tarina, la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai in
Valea-Seaca, aproape de Topolita. Si pornind eu cu demancarea, numai ce si
aud pupaza cantand:
Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu, atunci, sa nu-mi caut de drum
tot inainte? ma abat pe la tei, cu gand sa prind pupaza, caci aveam grozava
ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca
ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum ajung in
dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui
incetisor in tei care te adormea de mirosul... florii, bag mana in scorbura,
unde stiam, si norocul meu!... gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de
multumire:
-Taci, lelita, ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum!
Si cand aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariu de
creasta ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pana atunci, si-i
dau iar drumul in scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul
meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni, ca se
afla prin scorburi cateodata si serpi, unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar
bag mana sa scot pupaza... pe ce-a fi...; dar ea, sarmana, se vede ca se
mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii, undeva, caci n-am mai dat de
dansa nicaieri; parca intrase in pamant.
Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat, scotand caciula din cap si
tuflind-o in gura scorburii. Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita, ma sui
cu dansa iar in tei, imi iau caciula si in locul ei pun lespedea, cu gand c-a iesi
ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau
iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari...
Si oricat oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cat am
umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei, sa
prind pupaza, si lingurarilor, nici mai ramane cuvant, li se lungise urechile de
foame asteptand. S-apoi, vorba ceea: Tiganului, cand i-e foame, canta;
boierul se primbla cu mainile dinapoi, iar taranul nostru isi arde luleaua si
144

mocneste intr-insul. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor,

sezand in coada sapei, cu ochii painjeniti de-atata uitat, sa vada nu le vine
mancarea dincotrova? Cand, pe la pranzul cel mare, numai iaca-ta-ma-s si eu
de dupa un damb, cu mancarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind
asa de cu chef... Atunci au si tabarat balaurii pe mine, si cat pe ce sa ma
inghita, de nu era o chiranda mai tanara intre dansii, sa-mi tie de parte.
Hauileo, mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti, iar nu cu dansul! Atunci lingurarii, nemaipunandu-si mintea cu mine, sau asternut pe mancare, tacand molcum. Si scapand eu cu obraz curat, imi
iau traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la tei, ma sui intrinsul,
pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. Atunci iau
lespedea cu ingrijire, bag mana si scot pupaza, vlaguita de atata zbucium; iar
ouale, cand am vrut sa le iau, erau toate numai o chisalita.
Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de
mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite; si una-doua, la pupaza,
de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. Insa a doua zi dupa
asta, iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi, c-o falca-n cer si cu
una in pamant, si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea:
Mai auzit-ai dumneata, cumnata, una ca asta, sa fure Ion pupaza,
care, zicea matusa cu jale, ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani?
Grozav era de tulburata, si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea
aceste. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa, caci pupaza era
ceasornicul satului. Insa mama, sarmana, nu stia de asta nici cu spatele.
Ce spui, cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie, cand as afla ca el a
prins pupaza, s-o chinuiasca. De-amu bine ca mi-ai spus, las' pe mine, ca ti-l
iau eu la depanat!
Nici nu te mai indoi despre asta, cumnata Smaranda, zise matusa,
caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au
spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o; gatul imi pun la mijloc! Eu, fiind
ascuns in camara, cum aud unele ca aceste, iute ma sui in pod, umflu

145

pupaza de unde era, sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a
dreptul in targul vitelor, s-o vand, caci era tocmai lunea, intr-o zi de targ.
Si cum ajung in iarmaroc, incep a ma purta tantos printre oameni, de
colo pana colo, cu pupaza-n mana, ca doar si eu eram oleaca de fecior de
negustor. Un mosneag nebun, c-o vitica de funie, n-are ce lucra?
De vanzare-ti e gainusa ceea... mai baiate?
De vanzare, mosule!
Si cat cei pe dansa?
Cat crezi dumneata ca face!
Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana,
javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la
picior, apoi mi-o arunca-n sus, zicand:
Iaca pozna, c-am scapat-o! Pupaza, zbrr! pe-o dugheana si, dupa ce
se mai odihneste putin, isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa
mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitandu-ma dupa dansa!... Eu atunci,
hat! de sumanul mosneagului, sa-mi plateasca pasarea...
Ce gandesti dumneata, mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu tia fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de
mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii
mosneagului, si faceam un taraboi, de se stransese lumea ca la comedie
imprejurul nostru; da, iarmaroc nu era?!
-Dar stii ca esti amarnic la viata, mai baiate?! zise mosneagul de la o
vreme, razand. In ce te bizui de te indarjesti asa, nepoate? Dec! nu cumva ai
pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea,
cum vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba s-un topor iti fac,
daca ma crezi, de-i zice aman, puiule! cand ii scapa de mana mea!
Da pace baiatului, mosule, zise un humulestean de-ai nostri, ca-i
feciorul lui Stefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, si ti-i gasi beleaua cu
dansul pentru asta.

146

 He, he! sa fie sanatos dumnealui, om bun; d-apoi chitesti dumneata

ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul; chiar mai
dinioarea l-am vazut umbland prin targ, cu cotul subsuoara, dupa cumparat
sumani, cum ii e negustoria, si trebuie sa fie pe-aici undeva, ori in vro
dugheana, la baut adalmasul. Apoi bine ca stiu a cui esti, mai tica! ian stai
oleaca, sa te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimis cu pupazi de vanzare,
sa spurci iarmarocul?
Toate ca toatele, dar cand am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat
gura. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni, si unde-am croit-o la fuga
spre Humulesti, uitandu-ma inapoi sa vad, nu ma ajunge mosneagul? Caci
imi era acum a scapare de dansul, drept sa va spun. Vorba ceea: Lasa-l,
mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!
Tocmai asa patisem si eu; ba eram inca bucuros ca am scapat numai
cu-atata. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu mama si cu matusa
Mariuca, gandeam eu, batandu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de
osteneala.
Si cand ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi in targ; si fratii imi
spun, cu spaima, ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot
satul in picioare din pricina pupezei din tei; zice ca i-am fi luat-o noi, si pe
mama a pus-o in mare suparare cu asta. Stii ca si matusa Mariuca e una din
cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de inteles, ca matusa
Anghilita lui mos Chiriac, s-a mantuit vorba. Si cum imi spuneau ei ingrijiti,
numai ce si auzim cantand in tei:
Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu
mirare:
I-auzi, badita! Doamne, cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe
sfanta dreptate!
Mai asa, surioara!... Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a
patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila!
Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ, dupa mama, sa-i
spuna bucurie despre pupaza... Si a doua zi, marti, taman in ziua de lasatul
147

secului de postul San Petrului, facand mama un cuptor zdravan de alivenci si

placinte cu poalele-n brau, si parpalind niste pui tineri la frigare, si apoi
tavalindu-i prin unt, pe la pranzul cel mic, cheama pe matusa Mariuca lui
mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima:
Doamne, cumnatica-hai, cum se pot invrajbi oamenii din nimica
toata, luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim, soro, mai bine sa mancam
ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea
gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba
dintre noi sa piara, si neghina din ogoare! Caci, dac-ai sta sa faci voie rea de
toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci campii!
Asa, cumnata draga, zise matusa Mariuca, strangand cu nedumerire
din umere, cand se punea la masa. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data
temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. Si altii ca altii,
dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua.

Stejarul din Borzesti

de Nicolae Gane
A fost odata un timp, pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei
tari surori, pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga,
indemanatica, locuita de-un popor ager si drept pamantean. De pe atunci,
deci, si pana-n zilele noastre, ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de
copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului, nu departe de satul Borzesti,
sub un soare frumos de primavara. In doua taberi era despartita ceata
copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie, un
copilandru cu plete negre si cu ochii de mure, iute si neastamparat ca
Trotusul ce se pravale de la munti; cealalta era tabara moldovenilor sub
148

comanda lui Stefan, un copilandru cu plete blonde, cu ochii albastri,

ganditori, si cu inima cutezatoare. Cel dintai era fiu de taran, cel de al doilea
fiu de domn.
Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde, in racoarea aerului, sub
stapanirea dreapta a soarelui de primavara.
Si ambele taberi, inarmate pana-n dinti cu pusti de soc, cu sabii de
sindila, cu suliti de trestii, se bateau amarnic intre ele, de clocoteau vaile
Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. Iar comandantii, calari pe
fugari aprigi de nuiele, alergau cand la aripa dreapta, cand la aripa stanga a
ostirilor insirate, si-si imbarbatau soldatii la lupta.
A tinut cat a tinut batalia nehotarata, dar, in sfarsit, copilul cel cu ochi
albastri ganditori, care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau,
invinse pe tatari, prinse pe hanul lor, pe neastamparatul Gheorghie, si-l lega
de-un stejar batran, martur de cea intai izbanda a viitorului domn.
Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul
stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc, unii pentru vreo minge
furata, altii pentru vreo cetate de hartie daramata, tot fapte rale ce nu
puteau fi iertate; iar bietul han, cu ochii plecati in jos, isi astepta osanda,
abia stapanindu-se de ras.
In sfarsit, Stefan, dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale, zise
cu sprancenele incretite:
Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus, ca
sa fie de pilda si altor neamuri!
Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe
creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor
invingatori. Joc nebunatic, copilaresc, la care soarele, in maretia lui, se uita
zambind, el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca!
Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot aduc apele Trotusului de sus
in jos?... Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han

149

tataresc, si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat

stancile cele mari de la obarsiile Trotusului.
Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul
ce se apropia, in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la
cei ce-s spanzurati aievea, deodata se vazu o ceata nenumarata de
adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci... vai!...
toti copiii, cuprinsi de groaza, apucara la fuga care-ncotro, uitand pe micul
Gheorghie, care atarnat de creanga stejarului, zambea inca in nevinovatia
lui, nestiutor de urgia ce-l ameninta. Da! el zambea inca... dar atotvazatorul
soare inceta de a zambi, caci in acel moment o suta de sageti, o suta de
suliti se infipsera in trupul lui. Ceriul se posomori, frunzele si crengile
copacului, patate de sange copilaresc, se clatinara infiorate.
Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare, si micul Stefan,
schimband sabia de lemn pe palosul de otel, se urca de pe treapta pe
treapta pe scara lumii, pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii
Moldovei, inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist.
Astfel, facandu-se insusi tiitor peste toata tara, incepu viata grea si
anevoioasa, tot in razboaie si osteneli, caci tara, fiind bogata, larga si
indemanatica, destepta setea tuturor vecinilor. Dar cu cat nevoile veneau
mai grele peste dansul, cu atat inimosia lui crestea; si a voit Dumnezeu ca el
sa mearga din biruinta in biruinta, si numele lui sa se mareasca tot mai mult,
incat sa razbata peste hotarele Moldovei, departe in lumea apuseana si sa
razbata prin patura veacurilor pana la noi.
Iar el, domn drept credincios si pamantean, de fiecare biruinta inalta
cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de
bunatatea lui Dumnezeu. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp
aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei,
pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. Dar tot nu era
linistit. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie, gandul micului
Gheorghie, ucis de tatari; si oriunde s-ar fi dus, orice-ar fi facut, chipul cel
oaches si dragalas i se infatisa necontenit, cerandu-i parca razbunare.
150

Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste

tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului, pustiind pamantul, rapind
cardurile de vite, dand foc satelor si girezilor de pane, robind femeile si
copiii.
Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. O! de asta
data, nu mai era ca acum treizeci de ani, pe sesul Trotusului, la stejarul din
Borzesti; era o adevarata batalie cu tatarii. Stefan cel blond cu ochii albastri
ganditori, calarea, nu ca atunci pe o nuia de alun, ci un cal aprig de soi
moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie, varandu-se
unde primejdia era mai mare.
Si-n loc de sabii de lemn, se-ncrucisau acum sabii de fier, si-n loc de
pusti de soc, detunau tunuri de schija, incat se-nnegrea vazduhul de fum, de
uneori nu se mai vedea om cu om. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei
de pe pamant; iar tatarimea, cuprinsa din doua parti, se macina si se mistuia
ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. Ros era soarele sus
ca in timp de grea cumpana, ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. Dar
sufletul bataliei, acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui
Stefan, care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare, dand inima
ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura.
Si, in adevar, sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor, caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si
robita, prinzandu-se pe insusi seful lor, fiul hanului tataresc de peste Volga.
Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei
Evdochia, sora tarului Simeon.
Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste
Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu
odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie, iar Stefan raspunse solilor
ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui, care au
a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii.

151

Era o zi frumoasa, o adevarata zi de primavara, ziua in care Stefan isi

aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde
micul Gheorghie fusese ucis de tatari.
Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de
ani trecuti peste crestetul lui, cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a
insangerat. De altfel, nimic nu era schimbat; acelas camp verde inflorit,
aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului, care curg fara repaos pe
asternutul lor de prund, acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat
odinioara jocul cel nebunatic de copii.
De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar, fiul hanului Mengli
Gherei de peste Volga, si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui
Stefan: hatmanul Arbore, hatmanul Sendrea, aprodul Purice, logofatul Tautu,
vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte; iar in mijlocul lor,
drept in fata tatarului, sta insusi Stefan, copilandrul de odinioara peste capul
caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul, insa
din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri intinse
de la munti si pana la mare, la umbra carora se adapostea un popor intreg
de plugari si de osteni. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu
darurile de peste Volga.
Voi, hatmani si capitani! zise Stefan, incretind din sprincene; v-am
adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc, si sa
hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. Sunt acum treizeci de
ani, eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din
Borzesti, cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei, hanul
tatarilor de peste Volga, cu o urdie nenumarata, si ucise fara mila pe
nevinovatul Gheorghie. Iata ca acum, cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu,
fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre, dupa ce si el ne-a calcat
tara fara dreptate, a ars multime de holde si sate, a ucis multime de femei si
de copii. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui. Las
la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine!

152

Atunci toate fruntile se posomorara, toti ochii se pironira asupra

tatarului, care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra
moldovenilor facandu-i cani; iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele:
Maria-ta!... N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne
batjocoreste, caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc, si sangele
unuia mai mult n-ar spori intru nimic roada pamantului nostru. Dar acest
unul este fiul hanului tataresc, si maria-ta, care te lupti de atatia ani pentru
intemerea neamului nostru, esti dator sa faci dintr-insul pilda, ca sa mearga
vestea peste cele patru hotare ale tarii, cum ca oricine samana moarte pe
pamantul nostru, moarte culege!
Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte, la moarte!... Iar Stefan,
intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei, le zise:
Duceti-va cu daruri, cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de
mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat, incat el
nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. Iar daca vrea sa-l intalneasca
in locul unde s-a dus, atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele!
Apoi, dupa ordinul lui, fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de
peste Volga, stapanul Crimeei si al Ucrainei, spaima polonilor si a
moscovitilor, fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de
aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie, cand fu
strapuns de sagetile tataresti; s-atunci surlele, trambitele si darabanele ii
facura cinstea cea de pe urma, si o salva puternica de sinete, imprastiind
vestea mortii lui, facura sa salte apele Trotusului.
Iar Stefan, judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea,
deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate, a poruncit sa i se
dea foc, si-n locu-i a zidit, in amintirea tovarasului sau din copilarie, o
biserica cu hramul Sfantului Gheorghie.
De atunci si pana azi multe s-au intamplat, caci patru sute de ani
trecut-au peste tara, intovarasiti de voi si nevoi, dar inca si astazi, cand merg
calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti, simt o tainica strangere
de inima, aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara
153

piciorul lui Stefan, care a fost sufletul de viata, cheagul neamului romanesc,
si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui
umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit
proteguitor.

Iepurele si ariciul
de Fratii Grimm
Intr-o zi frumoasa de toamna, se intalni iepurele si ariciul. De cum vazu
iepurele, ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata.
Iepurele ingamfat, se uita de sus la arici si-l intreba:
- Tu ce alergi de zor asa de dimineata?
- Ma plimb raspunse politicos ariciul.
- Te plimbi? zise razand iepurele. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi
picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea.
Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. Nu ajunge ca s-a nascut cu
picioare strambe, dar iepurele mai si glumeste pe seama lui.
- Stii ceva spuse ariciul hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te
intrec, daca alergam!
- Esti tare glumet spuse iepurele. Cum vrei sa ma intreci cand ai
picioarele asa strambe? Dar fie, daca asta vrei. Pe ce punem pariu?
- Pe un ban de aur si o sticla de tuica zise ariciul.
Iepurele se uita batos la arici, iti rasuci mustata. Dupa care intinse laba
catre arici si spuse:
- Bine, fie, sa ne intrecem!
- Ei, pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva, sa ma iau la
intrecere cu stomacul gol. Mai intai merg acasa sa mananc ceva, si ne
intalnim peste jumatate de ora.
Iepurele nu spuse nimic, asa ca, ariciul o lua spre casa.
154

De cum ajunse acasa, striga:

- Femeie, unde esti? Vino degraba, mergem impreuna pe camp!
- La ce treaba? intreba femeia arici.
- Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga!
- Vai de capul tau, nenorocitule, cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai
pierdut mintile;
- Lasa asta pe seama mea. Hai, fuguta, vino cu mine.
Cum mergeau ei pe camp, ariciul asa grai:
- Vezi aratura asta?
- O vad zise nevasta ariciului.
- Acolo vom alerga cu iepurele. Eu alerg intr-o brazda, iepurele alearga
in cealalta brazda. Tu n-ai alta treaba, decat sa stai aici, la capatul brazdei,
iar cand iepurele ajunge aici, tu sa zici: Eu am ajuns deja!
Femeia dadu din cap ca a inteles, si porni spre capatul araturii.
Ajunse si iepurele:
- Incepem?
- Incepem! zise ariciul.
Iepurele numara:
- Unu, doi, trei si!
Iepurele porni in goana, ariciul abia iti ridica picioarele. Dupa cativa
pasi, se piti in brazda si nici nu mai misca.
Iepurele ajunse la capatul brazdei, dar femeia arici ridica, capul din
brazda si spuse: Eu am ajuns deja. Iepurele ramase mut de uimire, nu-i
venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. Nici nu banuia ca ariciul il
pacali, stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic.
- Nu-mi vine sa cred zise iepurele. Sa alergam inca o data!
Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii.
Acolo insa il astepta ariciul. Cand ajunse, ariciul il intampina din nou.
- Inca o data! - striga iepurele, si o lua iar la goana.
- Din partea mea, putem alerga de cate ori vrei spuse ariciul.
155

Iepurele alerga cat il tineau picioarele, de vreo saptezeci de ori, dar de

fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. Cand a simtit ca nu-l mai tin
picioarele, se dadu batut. Nu intelegea cum e posibil, dar asta e. Ii dadu
ariciului banul de aur si sticla cu tuica, dupa care se prabusi la marginea
araturii.
Ariciul lua ce castigase, merse la capatul araturii isi lua femeia, dupa
care mersera linistiti acasa. Baura cate un pahar de tuica, si traira linistiti,
dar dupa aceasta intamplare, nici un iepure nu mai face glume pe seama
picioarelor scurte ale aricilor.

Cufarul zburator
de Hans Christian Andersen
Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu
bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata,
dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para,
lua inapoi un galben, fiindca eraCufarul zburator priceput; dar intr-o buna zi a
murit.
Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a
inceput sa duca o viata de petreceri; facea zmee din banii de hartie si arunca
in apa galbeni in loc de pietre.
Cu asemenea indeletniciri, paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai
ramas decat patru banuti de arama, iar haine nu mai avea decat un halat
vechi si o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el,
pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Numai unul
din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica:
"Fa-ti bagajul!.
Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar.
Acuma, sa vedeti, cufarul acesta era tare ciudat.
156

Cum il incuiai, putea sa zboare. Asa a facut si feciorul de negustor;l-a

incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn, deasupra norilor, tot mai
departe si mai departe. Cand fundul cufarului scartaia, feciorul negustorului
se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita
si asta nu-i prea placea. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor.
A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. Nu s-a uitat nimeni la
dansul. Fiindca turcii umblau ca si el, cu halat si cu papuci. Cum mergea el
asa, a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.
- Asculta, doica turceasca a intrebat-o el ce palat e acela de colo, cu
ferestre asa de inalte?
- Acolo sta fata sultanului a raspuns femeia. S-a prorocit ca are sa fie
foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de
vorba cu ea, decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana.
-Bine, multumesc! a spus feciorul de negustor; s-a dus in padure, s-a
bagat in cufar, a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la
printesa pe fereastra.
Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de
negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. Ea s-a trezit si s-a speriat, dar el i-a
spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost
foarte magulita.
Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate, ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste
zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi
frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si
dragalasi.
Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea
indata a spus da!
- Sa vii sambata seara a zis ea; sambata seara, sultanul si sultana vin
la mine la ceai. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul
turcilor; cauta numai si invata bine o poveste frumoasa, pentru ca tatei si

157

mamei le plac foarte mult povestile; mama vrea sa auda povesti cu talc si
cuviincioase, iar tata vrea sa fie vesele.
- Bine, n-am sa aduc alte daruri decat o poveste a spus el si a plecat,
dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si
de asta avea el nevoie.
Si-a luat zborul, si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure
si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste; pana sambata trebuia sa fie
gata si nu era chiar asa de usor.
Sambata seara povestea era gata. Sultanul, sultana si toata curtea
erau la ceai la printesa.Toti l-au intampinat cu prietenie.
Cufarul zburator- Nu vrei sa ne spui o poveste? a spus sultana; dar
una care sa fie cu talc.
- Dar sa fie si cu haz a zis sultanul.
- Da, da! a raspuns el. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri
si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Se faleau fiindca se
trageau dintr-un brad batran si inalt, din care fiecare din ele era o aschie.
Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o, tigaie tot
veche de fier. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii:
"Cand eram noi in copac, stateam intr-o creanga verde. Dimineata si
seara beam ceai de diamant, adica roua, toata ziua ne imbaiam in soare,
cand era soare, si pasarile ne spuneau povesti. Vedeam ca suntem bogate
prin faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati
si iarna erau goi, pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in
verde si vara, si iarna. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne
siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. Trunchiul
familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care daca voia putea sa faca si
inconjurul lumii, ramurile celelalte s-au dus care incotro, iar noi avem acuma
menirea sa aprindem oamenilor lumina;de aceea noi, obraze subtiri, am
ajuns sa stam la bucatarie.
"Soarta mea s-a desfasurat altfel a spus tigaia de fier langa care
sedeau chibriturile. De la inceput, de cand am venit pe lume, am fost de o
158

multime de ori curatita si incalzita; eu fac treaba cu temei si sunt la loc de

cinste aici in casa.
Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu, curata si
frecata, si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. Afara de caldarea
de apa, care se duce cateodata in curte si se intoarce, toti cati suntem aici
stam mereu in casa.
Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea
multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.
Deunazi, o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea
cosnita, ca a cazut de la locul ei si s-a spart; era o femeie asezata si cu pareri
sanatoase, asta pot sa v-o spun.
"Mai taci acuma, ca ai vorbit destul i-a taiat vorba scaparatoarea si a
izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile.
"Mai bine sa ne veselim oleaca." "Da, haide sa vedem care dintre noi e
de neam mai bun au spus chibriturile.
"Ba nu, mie nu-mi place sa vorbesc de mine a zis oala de lut. Hai mai
bine sa povestim cate o intamplare. Uite,incep eu. Am sa spun ceva care s-a
intamplat oricui; asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si
are sa se bucure. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii, intr-o familie
linistita..."
"Incepe foarte frumos au spus farfuriile. Cu siguranta ca povestea are
sa ne placa."Cufarul zburator
"In casa aceea, mobilele erau sterse de praf, dusumelele maturate si
spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate."
"Ce frumos povestesti spuse matura. Se vede imediat ca povesteste
o femeie, e ceva delicat si fin...""Da, da, se vede asta!" a spus caldarea de
apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind.
Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de
frumos ca si la inceput.

159

Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de

patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala, fiindca stia ca asta
are sa-i necajeasca pe ceilalti.
"Daca o incununez, maine ma incununeaza si ea pe mine" s-a gandit
matura.
"Mie mi-a venit pofta sa dansez." a spus vatraiul si a inceput sa
danseze. Doamne, iarta-ma, cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche
care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.
"Ei, ma incununati si pe mine?" a intrebat vatraiul. Si l-au incununat
si pe el.
"Neam prost!" - si-au spus in gand chibriturile.
Acuma samovarul trebuia sa cante, dar a spus ca-i racit si nu poate
daca nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseala. Nu voia sa cante decat pe
masa din sufragerie. Pe marginea ferestrei era o pana de scris, veche, cu
care scria scrisori bucatareasa. N-avea nimic deosebit, doar atata ca fusese
bagata prea tare in cerneala, dar era mandra de asta.
"Daca samovarul nu vrea sa cante spuse ea n-are decat sa nu
cante. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. E
drept ca n-a invatat nicaieri, dar putem sa trecem asta cu vederea."
"Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta a zis ceainicul de tabla
(canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum
canta o pasare straina. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca
am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata zise cosnita sunt cum nu
se poate de suparata pe voi toti. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? Nar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si
eu am sa va arat ce sa faceti. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!
"Sa facem cat mai multa zarva! au spus cu totii.
In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai
miscat. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila.
Fiecare se gandea: "Hei, dac-as fi vrut, sa vezi ce petrecere ar fi fost!"

160

Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cum s-au mai aprins

toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi
suntem mai de pret decat toate celelalte. Uite cum stralucim si ce lumina
dam! Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele.
- Frumoasa poveste a spus sultana. Parca as fi fost si eu in bucatarie
cu chibriturile. Da, acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. - Da, da! a
spus sultanul luni te-nsori cu fiica noastra.
Il tutuiau acum, fiindca curand avea sa faca parte din familie.
Cu o zi inainte de nunta, seara, a fost iluminatie in tot orasul. S-au
impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era
minunat de frumos.
"Trebuie sa fac si eu ceva" s-a gandit feciorul de negustor si a
cumparat rachete, pocnitori si artificii, le-a pus cu el in cufar si si-a luat
zborul.
Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii
pana peste cap; asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai
vazusera niciodata. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc
avea s-o ia pe fata sultanului.
Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a
spus el: "Hai sa ma duc prin oras, sa vad ce spune lumea. Nu-iCufarul
zburator de mirare deloc ca era curios sa afle.
Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui, dar
tuturor li se paruse frumos ce vazusera.
- Am vazut pe dumnezeul turcilor zicea unul ochii ii straluceau ca
niste stele si barba lui e ca o spuma.
- Zbura imbracat cu o mantie de foc zicea altul. Si pe pulpanele
mantiei sedeau ingeri.
Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta.
Feciorul de negustor s-a dus iar in padure, ca sa se bage in cufar, dar
cand a ajuns in padure, ia cufarul de unde nu-i!

161

Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese

din el decat scrum. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu
se mai putea duce la fata sultanului.
Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. L-o mai fi asteptand si acuma,
dar el cutreiera lumea si spune povesti; povestile lui insa nu mai sunt asa de
frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul
turcilor.

Scufita rosie
de Fratii Grimm
Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Mama si
bunica o iubeau foarte mult. Bunica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de
minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Intr-o buna zi,
mama facu placinte si ii spuse fiicei sale:
- Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e bolnava. Ia o placinta si
ulcica asta cu unt pentru ea. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care
locuia in alt sat.
In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita, dar nu indrazni, pentru
ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Lupul o intreba unde se duce.
Si biata copila, care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse:
- Ma duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise
de mama.
- Locuieste departe? o intreba Lupul.
- Vai, da! spuse Scufita Rosie. Locuieste acolo, hat departe, dincolo de
moara, in prima casa din sat.
- Ei bine! spuse Lupul, as vrea sa merg si eu sa o vad. Eu o s-o iau pe
aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.
Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si
fetita pleca pe calea cea mai lunga. Sufita Rosie se veselea, alerga dupa
162

fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale. Lupul sosi la casa bunicii
primul, si batu la usa: cioc, cioc!
- Cine-i acolo? intreaba batranica.
- Eu sunt, copila ta, Scufita Rosie, spuse Lupul indulcindu-si glasul. Iti
aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama!
Bunica cea buna, care era in pat, ii striga:- Trage zavorul, manerul va
ceda!
Lupul trase ivarul si usa se deschise.
El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, pentru
ca nu mai mancase de trei zile. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. O
astepta pe micuta Sufita Rosie, care dupa catva timp batu la usa: cioc, cioc!
- Cine-i acolo?
Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului, se sperie mai intai, apoi
se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse
- Eu sunt, nepotica ta, Sufita Rosie. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu
unt pe care ti le-a trimis mama.
Lupul ii striga:
- Trage zavorul, manerul va ceda!
Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise.
Lupul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse:
- Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.
Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat, spunand:
- Vai, bunico, da de ce ai bratele asa de mari?
- Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea!
- Vai, bunico, da de ce ai picioarele asa de lungi?
- Ca sa alerg mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da de ce ai urechile asa de lungi?
- Ca sa te aud mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da de ce ai ochii asa de mari?
- Ca sa te vad mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da de ce ai dintii asa de mari?
163

- Ca sa te inghit!
Si zicand acestea, Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti.
Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi. Se intampla ca
tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. Auzind sforaitul Lupului isi
spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". Intra in
casa si deodata il vazu pe Lup. A, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut!
Vanatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o
pe bunica. Trebuia sa o salveze. El lua o foarfeca, sa spintece burdihanul
domnului Lup. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie, si, cand mai facu
vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand:
- Vai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului!
Bunica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie se duse sa
caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu
oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. Cei
trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si
se indrepta spre casa; bunicuta, careia ii era foame, manca placinta si untul
din ulcica; iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma
mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele
mamei".

Ratusca cea urata

Hans Christian Andersen
Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii; graul isi legana spicele-i
galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite
164

mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in

limba egipteana, limba pe care o invatase de la mama ei. in jurul campiilor si
livezilor se ridicau paduri mari, inlauntrul carora erau lacuri adanci.
Da, cu adevarat, era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se
revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci; foi mari de
lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei; si erau asa de late, meat copiii
se puteau ascunde sub ele; acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul
unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea
ouale; era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i
faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul
santurilor, decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa.
In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul; se auzea: "piu! piu!"
sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace.
"Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul.
Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia
lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.
- Ce mare e lumea! zisera puisorii, cum iesira din ou.
- Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. O! Nu,
hotarele ei se intind mult mai departe, dincolo de cealalta parte a gradinii,
pana in livada preotului; insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Sunteti toti
aici? adauga ea ridicandu-se. Ati iesit toti? Nu, nu-i am inca pe toti, oul cel
mai mare nici nu s-a clintit, sta neciocnit; Doamne! Ca mult mai tine. Spun
drept, m-am saturat.
Si se aseza iar sa cloceasca, dar cu un aer foarte plictisit.
- Ei bine, cum merge? intreba o rata batrana, care venise sa-i faca o
vizita.
- Mai am numai un ou, si nu stiu ce sa ma mai fac, ca uite nu iese
puiul. Ia priveste putin pe cei scosi, nu gasesti ca sunt cei mai draguti
bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor, si el nici
macar nu vine sa ma vada.

165

- Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca, zise rata cea batrana...
A, sa stii de la mine, asta-i un ou de curca. Si eu am fost o data pacalita ca si
d-ta, si am avut mare grija, si mult necaz am mai tras cu puiul, ca toate
jiganiile astea se tem grozav de apa. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in
apa. Degeaba voiam eu sa-l invat, si bleotocaream si ma rasteam la el, toate
erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou; da, asa e, e un ou de
curca. Da-l incolo, si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.
- Ba nu; tot am pierdut eu atata vreme, am sa mai stau o zi-doua,
raspunse rata. - Cum vei vrea, zise batrana, si pleca. In sfarsit ciocni si oul
cel mare. Piu! Piu! facu puiul, si iesi din ou. Ce mare si ce urat era!
Rata il privi lung si zise:
- Ce fel de boboc, asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Oare
sa fie intradevar pui ; de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa,
chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. A doua zi era o vreme de toata
frumusetea; soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan; mama ratustilor, se
duse cu toata fainilia la sant; hustiuliuc, si sari in apa.
- "Mac-mac", zise ea pe urma, si puisorii se scufundara si ei unul dupa
altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Dar indata iesira la
suprafata apei si incepura a inota repede, repede. Piciorusele lor umblau ca
niste lopetele, si toti se bucurau de apa, chiar si bobocul cel mare cenusiu si
urat.
- Nu, asta nu-i pui de curca, zise mama. Ce bine stie sa se slujeasca de
picioarele lui, si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu, si... nu-i asa de
urat, cand te uiti mai de aproape la el.
- Mac-mac! Veniti cu mine, sa va faceti intrarea in lume, hai sa va
prezint la curtea ratelor. Numai luati seama sa nu va departati de mine, sa
nu va calce cineva, si sa va paziti bine de pisica.
Intrara cu totii in curtea ratelor. Ce galagie era acolo! Doua familii se
certau pe un cap de tipar, si la urma il lua pisica.
- Vedeti cum se petrec lucrurile in lume, zise rata, ascutindu-si ciocul
pe iarba, caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Acum, miscati picioarele,
166

urma ea; tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. Este
cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. E de rasa spaniola, de aceea e
asa de mare, si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei; asta-i
ceva foarte frumos, si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. Asta
inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda, si ea trebuie sa fie bagata in
seama nu numai de dobitoace, dar chiar si de oameni. Haide, tineti-va bine;
nu, nu asa, nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta
isi departeaza picioarele cu grija; uitati-va la mine cum tin eu labele in afara.
Plecati capul si ziceji: Mac! Mac!
Ei ascultara, si celelalte rate din jurul lor ii priveau, si ziceau tare:
- Ia uita-te aici; mai vin altii acum, parca n-am fi noi destule aici. Pfi!
Dar ce boboc e acela? Nu, nu-l primim intre noi, Doamne fereste!
Si deodata o rata mai mare zbura langa el, s-arunca asupra lui si-l
musca de gat.
- Lasa-l in pace, striga mama, nu face rau nimanui.
- Se poate, dar e asa de mare si de pocit, zise rata care incepuse
galceava, ca are nevoie sa fie putin mustruluit.
- Frumosi copii mai are mama, zise rata cu panglica rosie. Toti sunt
draguti afara de acela; n-a iesit bine; as vrea sa ti-l mai cioplesti putin.
- Asta nu-i cu putinta, raspunse mama lui. Adevarat ca nu-i frumos; dar
are o fire asa de buna, si inoata de minune; as indrazni chiar sa spun ca
inoata mai bine decat toti ceilalti. Cred c-o sa creasca frumos, si cu vremea
s-o mai potrivi el. A stat prea mult in ou, din pricina asta nu-i asa de bine
facut.
Pe cand vorbea asa, il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul.
- Si apoi, la urma urmei e un ratoi, si nu-i pasa asa mult de frumusete.
Cred c-o sa fie voinic, si o sa-si faca el drumul in lume.
- Dar ceilalti sunt foarte draguti, adauga batrana; acum copii, fiti ca la
voi acasa, si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.
Si pornira sa se joace, ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa.
167

Dar bietul boboc, cel iesit mai in urma din ou, din pricina urateniei lui,
se vazu muscat, lovit, batjocorit, nu numai de rate, dar si de puii de gaina.
- Prea e mare, ziceau toti; si curcanul, care venise pe lume cu pinteni la
picioare si se credea imparat, se umfla, ca o corabie cand isi intinde panzele,
si merse tinta spre el, infuriat grozav, ca i se inrosise tot capul. Bietul boboc
nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca, sau sa mearga inainte; se simtea
destul de mahnit ca era asa de urat, si ca era rasul si batjocura tuturor
ratelor din curte.
Asa s-a petrecut in ziua dintai, si lucrurile mersera din ce in ce mai rau.
Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni; surorile lui chiar erau foarte
rautacioase cu el, si mereu ii spuneau:
"- Bine ar fi sa te ia pisica, uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui
li spunea uneori:
"- As vrea sa fii departe de aici". Ratele il muscau, puii de gaina il
bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul.
Atunci o porni el si iesi afara din curte. Pasarelele de prin tufisuri
vazandu-l zburara speriate-. "Si toate astea pentru ca sunt urat", se gandi
bobocul; inchise ochii si merse mai departe. Ajunse la un iaz mare, unde
traiau ratele salbatice. Se culca acolo in noaptea aceea, ca era tare amarat si
cadea de osteneala. A doua zi, cand se trezira ratele salbatice, dadura cu
ochii de tovarasul lor cel nou.
- Ce-i asta? se intrebau ele; bobocul se intoarse in toate partile si
saluta cat putu mai frumos.
- Te poti fali, ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice; dar de
asta putin ne pasa noua, -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din
neamul nostru.
Sarmanul, parca se mai gandea el sa se insoare, el care nu cerea
altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz!
Petrecu astfel doua zile. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci
salbatici. Ei nu traisera inca prin lume, asa ca erau foarte obraznici.
168

- Asculta camarade, zisera noii veniti, esti asa de urat ca te-am lua
bucuros cu noi. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici, in apropiere, in cealalta
balta sunt gaste salbatice foarte dragute, mai toate domnisoare, si stiu sa
cante frumos. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul, cu toata uratenia ta.
Dec-data se'auzi: poc. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in
desisul de trestii, si apa se rosi de sangele lor.
Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. Si iar se mai
auzira pocnituri de pusti. Era vanatoare mare; toti vanatorii stateau culcati
de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile
copacilor, ce se indoiau deasupra trestiilor. O abureala albastrie, ca mici
norisori, se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei;
apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau, chiau... si trestiile si loziile
se aplecau in toate partile. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa sil ascunda sub aripa; dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare,
infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime.
Cainele se intoarse spre boboc, ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga.
- Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele
nu vrea sa ma manance.
Si ramase asa, in tacere, in vreme ce gloantele suierau prin trestii si
pocniturile pustilor nu mai conteneau.
Abia pe sub seara zgomotul inceta; dar bietul boboc tot nu indraznea
sa se miste. Mai astepta cstva timp, se uita de jur-imprejur, si luandu-si
inima in dinti, o rupse la fuga. Strabatu el campii, livezi, cand iata ca o vijelie
naprasnica il impiedica de-a merge mai departe.
Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata, de parca nu stia nici
ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Furtuna
era in toiul ei, si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca
langa cocioaba; toate-i mergeau din ce in ce mai rau.
Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani; putea deci sa
intre inauntru; ceea ce si facu. Acolo locuia o femeie batrana, cu motanul si
cu gaina ei; si motanul, "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea, stia sa-si
169

rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos; stia chiar sa scapere scantei, dacai frecai bine spinarea in raspar. Gaina avea niste picioare foarte scurte, si-i
zicea "Patica". Ea facea oua minunate, si batrana o iubea ca pe copilul ei.
A doua zi vazura pe bobocul cel strain. Motanul incepu a morai si gaina
a carai.
- Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Si cum ea nu prea
vedea tocmai bine, crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise.
- Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata.
Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit, o sa vedem.
Astepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. Motanul era
stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana; asa ca aveau obiceiul sa
spuna:

"Noi si lumea"; ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea

mai buna jumatate din lume. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea

sa mai incapa si alte pareri; dar aceasta supara foc pe gaina.
- Nu.
- Ei bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa; ai auzit? si motanul il
intreba si el:
- Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei?
- Nu.
- Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc
intre ei.
Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt; dar deodata racoare si
lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat
nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui.
- Ce-i asta? zise ea. N-ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de
gargauni. Fa oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca.
- Totusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul; e asa de
placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund!
- Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina; imi
pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i

170

faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa
se dea la fund; despre mine nu-ti mai vorbesc.
Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput; crezi
tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra
capului ei?
- Nu ma intelegi, zise bobocul.
- Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu
mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun
nimic.

Nu te crede prea mult, copile, mai bine muljumeste lui

Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ai poposit colea, la caldurica, ai gasit
o societate de la care ai putea folosi mult, si in loc de asta tu te pui sa judeci
si sa te faci nesuferit. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Credema, eu t|i vreau binele; iti spun poate lucruri neplacute; dar tocmai dupa
asta se cunosc adevaratii prieteni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci
oua, sau invata sa torci.
- Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse
bobocul.
- Cum vei vrea, zise gaina.
Si bobocul porni; luneca pe apa, se dete la fund; dar toate lighioanele-l
dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se
ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori; nori grei se
bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Pe gard ciorile zgriburite de frig
croncaneau; numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Bietului boboc numai
bine nu-i era.
Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de
pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri; bobocul nu mai vazuse niciodata
asemenea pasari; erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si
mladios. Erau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit; isi desfacura aripile lor
lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in
tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus, asa
de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit, se invarti in apa ca o
171

roata, ridica gatul, si-l intinse in sus, spre lebedele calatoare, si dadu un tipat
asa de ascutit si de ciudat, ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai
putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari
deloc se dete la fund; iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. Habar navea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele; si cu toate astea le iubea,
ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. N-avea nici un necaz
pe ele.
Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta
urata, sa stea cu ele.
Si iarna era asa de frig; bobocul inota mereu in fata apei ca s-o
tmpiedice de-a ingheta de tot; dar in fiecare noapte copca in care inota se
facea tot mai mica. Era un ger asa de cumplit, ca se auzea gheata trosnind;
bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca
in jurul lui. Dar, in sfarsit, se simti istovit; osteneala-l dobori; nu se mai putu
misca si fu prins de gheata.
A doua zi de dimineata, veni pe-acolo un taran si-l vazu; s-apropie,
sparse gheata, lua bobocul si-l duse femeii lui. Acolo bobocul isi veni in
simtire.
Copiii dadura sa se joace cu dansul, dar bobocul crezand ca vor sa-l
omoare, de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte, incat tot laptele se
imprastie in odaie. Femeia striga si batu din palme de manie; el, nebun de
spaima, sari in putinei, de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul
afara. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea, alerga dupa el si voia sa-l
bata cu clestele; copiii se repezira pe gramada de gunoi, ca sa prinda ratoiul.
Ei radeau si tipau; noroc pentru bietul boboc, ca poarta era deschisa; se
strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada, prapadit de
osteneala.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a
avut, bietul, de indurat in iarna aceea strasnica.

172

Statea rebegit, culcat in marginea iazului, printre trestii, cand intr-o zi

incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Ciocarliile cantau. Era o
primavara fermecatoare.
Atunci, deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui, care - minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l
duca departe, oriunde... in curzind se pomeni intr-o gradina mare, unde merii
erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi
si verzi pana deasupra santurilor. Ce frumoase erau toate in locurile acelea,
si cum se cunostea ca era primavara!
Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre, de toata
frumusetea. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Bobocul
cunostea pasarile acestea minunate; el fu cuprins deodata de-o neliniste
ciudata:
- Vreau sa ma due la ele, la pasarile acestea imparatesti; au sa ma
ucida ca am indraznit eu, asa de urat, sa ma apropii de ele; dar ce-mi pasa?
La urma urmei, e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de
servitoare si sa indur toate necazurile iernii.
Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Acestea-l vazura si venira
spre el cu penele zburlite:
- Omorati-ma, zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei, isi
astepta moartea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu, acolo sub el, insusi
chipul lui; nu mai era insa o pasare sluta, cu pene cenusii, inchise, o pasare
urata, de care fugeau toti, era si el acum lebada! Da, era lebada.
Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari, cand iesi dintr-un ou
de lebada.
Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce
indurase; acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea, vazand
frumusetea care-l inconjura, si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l
mangaiau cu ciocurile lor.
In gradina venira copii, care aruncau paine si graunte in apa; si cel mai
mic dintre ei striga:
173

- lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie:

- Da, da, adevarat, a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe
mal; alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri
zicand cu totii:
- Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste...
Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei.
Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia
singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era
ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum
fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti
zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Si
socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o
lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul
frumos si striga din toata inima:
- Atata fericire niciodata n-am visat. Cum as fi putut eu visa atata
fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"!

Pestisorul de aur
A fot o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu
sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era
neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai
ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face
fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche,
legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita.
Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.
Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu
nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea
sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul
174

isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o
buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata,
insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si
de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur.
Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l
arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata
a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma,
cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia
apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei
dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni.
Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata
micului pestisor auriu.
Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni
aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte,
ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe,
nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat,
mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata
pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotari sa puna la incercare promisiunea
facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i
ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.
Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor.
Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta
sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite.
Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise
pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale
spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o
covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa
statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum
dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult
timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.

175

Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou
barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca
cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si
impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe
bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu
incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit,
cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca
pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va
spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse
rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga
il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii.
Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi
o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.
Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul
bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea
in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. Te pomenesti ca
nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume, asa ca ii povesti barbatului sa
faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i
se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini
dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se
intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care
se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de
Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de
cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa
niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la
palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine
sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia
seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.
Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru
drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il
inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat.
176

Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri,

stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la
tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi,
pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste
el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe
el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Avea o ultima
rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca
sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui
asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea
si impacarea.
Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel
ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea.
Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il
imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de
curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i
faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand
vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat;
inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai
inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii,
asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit,
dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei.
Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe
care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare
zi.

Printesa bob de mazare

A fost odata ca niciodata un tanar print, care s-a intors acasa dupa o
lunga calatorie prin intreaga imparatie. Era in cautarea unei printese pe care
177

voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga, dar nici una dintre
printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. Parintii
lui ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita, pe
seama lui. Printul se intorcea spre casa, gandindu-se cu tristete ca la fiecare
pretendenta gasise cate un cusur. Era tare obosit si trist dupa drumul pe
care il facuse. Era trist, mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta
parintilor sai. La palat, parintii sai, regele si regina-mama l-au intampinat cu
multa dragoste, in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie.
Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si
ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. Isi iubeau feciorul nespus
de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu
mult noroc in viata. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si
intelegere, dar cu toate acestea, dupa primele momente de bucurie ale
revenirii, printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. Nu mai
mergea la vanatoare, nu mai calatorea, nu mergea la petreceri. Statea toata
ziua in odaia lui, visand. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult
pe rege si pe regina, asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de
intrebari despre pricina supararii sale. Printul le povesti parintilor sai despre
frumusetea calatoriei sale, despre palatele si curtile domnesti pe la care
trecuse in drumul sau, dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de
frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. Multe printese a intalnit, dar
fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. Povestea printului era
asa de trista incat, in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a
servitorilor, perechea regala cazu intr-o mare tristete. Dar iata ca intr-o
noapte izbucni o furtuna puternica, cu tunete si fulgere, iar ploaia cadea ca si
cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat, printre tunete si fulgere,
cineva batu la poarta palatului. Chelarul deschise poarta si tare se mai
minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa, cu hainele zdrentuite
si parul valvoi din cauza furtunii, cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca
cu stapanii palatului.

178

Chelarului i se facu mila de ea, se duse la regina si o anunta ca o

tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o
noapte. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata, dar au
primit-o pe tanara hoinara. Si abia atunci, regele si regina si-au dat seama ca
in fata lor statea o tanara fata tare frumoasa. Desi dupa infatisare si haine
arata foarte neingrijita, purtarea ei era cuviincioasa. Le-a spus ca este o
tanara printesa hoinara, dintr-un regat indepartat si ca cere adapost.
Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. Au poftit-o
inauntru, i-au pregatit odaia pentru oaspeti, iar servitorii I-au pregatit un pat
cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume, punandu-i 20
de saltele dintre cele mai mari si confortabile.Bucuroasa, regina il cheama la
ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor.
Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in
sinea lui ca poate poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde
cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Cu acest
gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. Regina
dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de
mazare pe salteau de jos.- Ei, acu vom vedea daca esti printesa adevarata
sau nu, gandi regina in sinea ei.Si acestea fiind spuse, intreaga curte merse
la culcare.Dar, dimineata, la masa, spre uimirea lor, tanara printesa nu mai
sosea. Regina, ingrijorata, isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei.
Tanara printesa statea in odaia ei, foarte obosita, cu ochii umflati de
nesomn. Printesa, palida si usor ofensata, ii povesti reginei motivul pentru
care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:N-am putut sa dorm nici un
strop! se planse ia reginei, aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise
atata neplaceri. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat
al printesei. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era
o veritabila printesa. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de
fina, incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele.
- In sfarsit, fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si
abatut! Exclama regina. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o
179

nunta ca-n povesti. Tanara pereche dansa in primul rand, in acordurile

muzicii; toata lumea, de la mic la mare se bucura si se veselea. Iar bobul de
mazare, care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria
palatului ca semn al fericirii si norocului.

Soacra cu trei nurori

de Ion Creanga
Era odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de
virtute, dar slabi de minte.
O razesie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu
livada frumoasa, vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. Pe langa
acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre; caci lega paraua
cu zece noduri si tremura dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine, mai dura inca doua case
alature, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua
hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine - in
casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de
moartea sa. Asa facu; si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai
cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.
Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi
struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei.
Soacramea - fie-i tarna usoara!- asa a facut cu mine. Si barbatu-meu Dumnezeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit
casa; ... desi cateodata erau banuiele... si ma probozea... dar acum s-au
trecut toate!"
Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani.Celui
mai mare ii venea vremea de insurat, si baba, simtind asta, umbla valvartej
sa-i gaseasca mireasa; si in cinci-sase sate, abia-abia putu nimeri una dupa
placul ei: nu prea tanara, nalta si uscativa, insa robace si supusa. Feciorul nu
iesi din hotararea maica-sa, nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra,
180

ba inca netaiata la gura, care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura

mare si sa tot carteasca de toate cele.
Dupa ce s-a sfarsit nunta, feciorii s-au dus in treaba lor, iar nora
ramase cu soacra. Chiar in acea zi, catre seara, baba incepu sa puna la cale
viata nurori-sa. Pentru baba, sita noua nu mai avea loc in cui. "De ce mi-am
facut cleste? ca sa nu ma ard", zicea ea. Apoi se suie iute in pod si coboara
de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa, niste
chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat.
- Iata ce am gandit eu, noro, ca poti lucra noptile. Piua-i in casoaia de
alature, fusele in oboroc sub pat, iar furca dupa horn. Cand te-i satura de
strujit pene, vei pisa malai; si cand a veni barbatu-tau de la drum, vom face
plachie cu costite de porc, de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom
manca! Acum deodata, pana te-i mai odihni, ia furca in brau, si pana maine
dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de
pisat. Eu ma las putin, ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra.
Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste; si pe langa isti doi ochi, mai am unul la
ceafa, care sede purure deschis si cu care vad, si noaptea si ziua, tot ce se
face prin casa. Ai inteles ce ti-am spus?
- Da, mamuca. Numai ceva de mancare...
- De mancare? O ceapa, un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din
polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine... Lapte, branza, unt si oua
de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale; caci casa s-a
mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul.
Apoi, cand insera, baba se culca in pat, cu fata la perete, ca sa n-o
supere lumina de la opait, mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o
privigheze; dar somnul o cuprinse indata, si habar n-avea de ce face nora-sa.
Pe cand soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa; acus la
strujit pene, acus imbala tortul, acus pisa malaiul si-l vantura de buc. Si daca
Enachi se punea pe gene-i, ea indata lua apa rece si-si spala fata, ca nu
cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Asa se munci biata
nora pana dupa miezul noptii; dar, despre ziua, somnul o dobori, si adormi si
181

ea intre pene, caiere, fusele cu tort si bucul de malai. Baba, care se culcase
odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin
casa, incat biata nora, care de-abia atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se
scoale, sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Incet-incet, nora s-a
dat la brazda, si baba era multumita cu alegerea ce-a facut. Peste cateva
zile, carausii sosesc, si tanara nevasta, vazandu-si barbatelul, mai uita din
cele necazuri!
Nu trece mult, si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu, si-si ia un
suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire
numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata, dar foc de harnica.
Dupa nunta, feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu
soacra acasa. Dupa obicei, ea le da de lucru cu masura si, cum insereaza, se
culca, spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa
adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.
Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel
atoatevazator, si asa, una pe alta se indemnau la treaba, si lucrul iesea garla
din mainile lor. Iara soacra huzurea de bine.
Dar binele, cateodata, asteapta si rau. Nu trece tocmai mult, si vine
vremea de insurat si feciorului cel mic. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o
troita nedespartita de nurori... de aceea si chitise una de mai inainte. Dar nui totdeauna cum se chiteste, ce-i si cum se nimereste. Intr-o buna dimineata,
feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. Baba se scarmana pe cap, da la
deal, da la vale, dar n-are ce face, si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si
pace buna!
Dupa nunta, barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar
cu soacra acasa. Baba iarasi le da de lucru cu masura si, cum vine seara, se
culca dupa obicei. Cele doua nurori, vazand pe cea mai tanara codindu-se la
treaba, ii zic:
- Da' nu te tot codi, ca mamuca ne vede.
- Cum? Eu o vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram,
si ea sa doarma?!
182

- Nu cauta ca horaieste, zise cea mijlocie, mamuca are la ceafa un ochi

neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai
mancat niciodata moarea ei.
- La ceafa?... vede toate? n-am mancat moarea ei?... Bine ca mi-am
adus aminte... Dar ce mancam noi, fetelor hai?
- Ia, rabdari prajite, draga cumnatica... Iar daca esti flamanda, ia si tu o
bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca.
- Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa
bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt?
- Ba sunt de toate, zisera cele doua, dar sunt ale mamucai.
- Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei.
Fetelor hai! S-a trecut de saga. Voi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva
de-a mancarii, stii cole, ceva mai omeneste; s-acus va chem si pe voi.
- Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum?
- Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi, sa dati vina pe
mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.
- Apoi dar... daa!... fa cum stii; numai sa nu ne bagi si pe noi in belea.
- Hai, fetelor, taceti, gura va mearga; ca nu-i buna pacea, si mi-e draga
galceava. Si iese cantand:
Vai, saracul omul prost,
Bun odor la cas-a fost!
Nu trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptor de placinte, cativa pui
parpaliti in frigare si prajiti in unt, o strachinoaie de branza cu smantana si
mamaliguta erau gata. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei, si se
pun la masa cu toatele.
- Hai, fetelor, mancati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma reped in
crama s-aduc si un cofaiel de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe
gat.
Dupa ce-au mancat s-au baut bine, le-au venit a canta, ca rusului din
gura garliciului:
183

Soacra, soacra, poama acra,

De te-ai coace cat te-ai coace,
Dulce tot nu te-i mai face;
De te-ai coace toata toamna
Esti mai acra decat coarna;
De te-ai coace-un an s-o vara,
Tot esti acra si amara;
Iesi afara ca o para;
Intri-n casa ca o coasa;
Sezi in unghi ca un junghi.
S-au mancat, s-au baut, s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc.
Cand se scoala baba in zori de ziua, ia nurori daca ai de unde.
Iese afara speriata, da incolo, da pe dincolo, si cand intra in bordei, ce
sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa... Pene imprastiate pe jos,
farmaturi, blide aruncate in toate partile, cofaielul de vin rasturnat, ticalosie
mare!...
- Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata.
Nurorile atunci sar arse in picioare; si cele mari incep a tremura de
frica, cum e varga, si lasa capul in jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunde:
- Da' bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca, si le- am
facut de mancare, si le-am scos un cofaiel de vin, si de aceea ne- am
chefaluit si noi oleaca. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.
- Si m-au vazut cuscrii cum dormeam?
- D-apoi cum sa nu te vaza, mamuca?!
- S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance!
- D-apoi da, mamuca, fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot; si de
aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si
ei erau asa de mahniti, de mai nu le-a ticnit mancarea.
- Ei, lasa, ticaloaselor, ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de
atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Cand isi aducea ea
aminte de puicile cele nadolence si boghete, de vinisorul din crama, de risipa
184

ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum
era, crapa de ciuda si rodea in nurori, cum roade cariul in lemn.
Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei; si cea mai
tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si
mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum:
- Cumnatelor, zise ea intr-o zi, cand se aflau singure in vie. Nu putem
trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de
baba.
- Ei, cum?
- Sa faceti cum v-oi invata eu, si habar sa n-aveti.
- Ce sa facem? intreba cea mai mare.
- Ia, sa dam busta in casa la baba, si tu s-o iei de canepa dracului si s-o
trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit, cat ii putea; tot asa sa faci
si tu cu capul babei, de peretele cel despre apus, s-apoi ce i-oi mai face si eu,
veti vedea voi.
- D-apoi cand or veni ai nostri?
- Atunci, voi sa va faceti moarte-n papusoi, sa nu spuneti nici laie, nici
balaie. Oi vorbi eu si cu dansii, si las' daca va fl ceva!...
Se induplecara si cele doua, intrara cu toatele in casa; luara pe baba
de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. Apoi cea mai tanara, flind
mai sugubata decat cele doua, tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta
cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe dansa; apoi ii scoate limba afara, i-o
strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper, asa ca limba indata se
umfla, si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si, slaba si stalcita cum era,
cazu la pat bolnava de moarte.
Apoi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina, asezara baba intr-un
asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa; si dupa
aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza, a-si da ghiont una
alteia si a vorbi despre starlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mana
mortului, despre gainile ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cate
alte nazdravanii infioratoare, incat numai aceste erau de ajuns, ba si de
185

intrecut, s-o vare in groapa pe biata baba. Iaca fericirea visata de mai inainte
cum s-a implinit!
Pe cand se petreceau aceste, iaca s-aud scartaind niste care: barbatii
veneau. Nevestele lor le ies intru intampinare si, dupa sfatuirea celei mai
tinere, de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i
dezmierda care de care mai magulitor.
- Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii.
- Mamuca, le lua cea mai tanara vorba din gura, mamuca nu face bine
ce face; are de gand sa ne lase sanatate, sarmana.
- Cum? zisera barbatii inspaimantati, scapand resteiele din mana.
- Cum? Ia, sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la
suhat, si un vant rau pesemne a dat peste dansa, sarmana!... ielele i-au luat
gura si picioarele.
Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa; dar biata baba era
umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura; simtirea insa nu sio pierduse de tot. Si, vazandu-i, isi misca putin mana si arata la nora cea
mare si la peretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si peretele
despre apus; pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei; dupa aceea
de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav.
Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama
lor. Atunci nora cea tanara zise, prefacandu-se ca plange si ea:
- Da' nu intelegeti ce vrea mamuca?
- Nu, zisera ei.
- Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul
si casa cea despre rasarit; cel mijlociu, cea despre apus; iara noi, ca mezini
ce suntem, sa ramanem aici, in casa batraneasca.
- Ca bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau. Atunci ceilalti,
nemaiavand incotro sovai, diata ramase buna facuta.
Baba muri chiar in acea zi, si nurorile, despletite, o boceau de vuia
satul. Apoi, peste doua zile, o ingropara cu cinste mare, si toate femeile din

186

sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si

ziceau: "Ferice de dansa c-a murit, ca stiu ca are cine-o boci!"

Printul porcar
de Hans Christian Andersen
Intr-o tara mica, dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei, traia odata
un print. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii, fapt pentru care se
si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. Indragea, de
asemenea, foarte mult, plantele si vietuitoarele padurii, dar mai cu seama
pasarile ii erau dragi. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara
seaman, care raspandeau in jur o miresma imbatatoare, ce incanta orice om.
Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap, era o privighetoare
care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc.
Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in
casatorie. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare
este dragostea pe care i-o poarta. Intr-o buna zi, se hotara sa-i daruiasca
iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. Se duse asadar in
gradina, taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un
sipet de argint, impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Ii porunci apoi
slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina, ca semn al
iubiri pe care i-o purta printul. Cand primi vestea sosirii solului, tatal printesei
il pofti pe slujitor sa intre in palat.
Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau,
despre bunatatea, nobletea, intelepciune lui si despre marea dragoste pe
care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. Dar, la auzul acestor vorbe,
printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. Apoi, raspunse cu o voce
187

de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. Pasarica nu avea penele
frumos colorate, era prea cenusie, iar trandafirul avea un parfum mult prea
puternic. Printesa nu iubea, decat florile si pasarelele facute de mana omului,
caci, spunea ea, numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Cand slujitorul ii
povesti printului cele intamplate, acesta se gandi la un siretlic prin care s-o
invete minte pe printesa cea infumurata. Se imbraca in straie de drumet
sarac si, cu infatisarea schimbata, o porni la drum. Dupa ce facu o buna
bucata de drum pana in imparatia invecinata, ajunse la palat si batu
nerabdator la poarta.
- Sa traiesti intru multi ani, Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. Sunt
un biet om sarman, nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale
si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul
tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii, se gandi ca acest
baiat sarman i-ar putea fi de folos. Printul se muta asadar intr-o camaruta
saracacioasa, in curtea slujitorilor. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare
zi. Lucra de dimineata pana seara, dar niciodata nu se plangea de soarta lui.
In putinele lui clipe de ragaz, printul cel harnic mestesugea de zor sa
faca o ulcica. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte, ci era de o
frumusete nemaivazuta pana atunci, impodobita de jur imprejur cu clopotei
care scoteau un clinchet cristalin. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea
ca atunci cand fierbea apa in ea, oricine putea sa afle dupa mirosul ce se
raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. Fiica
imparatului, auzind ca imparatul are o ulcica fermecata, vru numaidecat s-o
cumpere. Pastorasul ii ceru insa, in schimbul ulcelei fermecate, zece saruturi.
Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret, ba chiar se facu foc si
para de suparare. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da
sarutarile in locul sau.
-Sa-mi fie cu iertaciune, dar asta nu primesc, raspunse pastorul.
- Ce baiat incapatanat suspina atunci fiica imparatului. Si vazand ca
n-are incotro, le spuse tovaraselor ei:

188

- Acoperiti-ma, sa nu ma vada nimeni. Fata isi dorea atat de mult sa

aiba acea ulcica, incat, inconjurata de insotitoarele sale, ii dadu pana la urma
pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata, iar pastorasul ii dadu in
schimb ulcica.
Dupa cateva zile, pastorasul isi ciopli un fluieras. Acest fluieras canta
atat de frumos, incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il
auzeau.Intr-o zi, fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara
sa-i ceara acestuia fluierul, pe un pret bun. Le porunci insotitoarelor sale sa
afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. Printul ii trimise insa vorba
ca fluerasul lui nu este unul oarecare, si de aceea pretul nu se masoara in
galbeni, ci in o suta de sarutari. Printesa se supara din nou cand auzi acest
raspuns si vru numai decat sa plece, insa, in cele din urma, dorinta de a avea
aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca
pretul cerut.
Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor, asa ca nu-l
bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor.
- Ceeee...? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i
pazea turma de porci. Si negru de suparare, ii alunga pe cei doi din imparatia
sa. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa
induplecat de lacrimile ei. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata,
mandru nevoie mare, in camaruta lui.
- Of, doamne, ce nenorocita sunt! plangea printesa.
Plangea, plangea intruna, si singurul lucru la care se putea gandi acum
era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care
o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu
porcarul, intr-o cocina. Printesa, imbracata in haine frumoase, statea asadar
in fata cocinei si plangea, plangea si nu se mai putea opri din plans. Nu stia
sa gateasca, nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. Cum ar fi
putut sa traiasca alaturi de acest pastoras, pe care ea il credea singurul
vinovat de toate necazurile ei. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara
socoteala celui care o amagise, il vazu pe porcar stand falnic in fata ei, in
189

vestminte de print. Fata era cat pe ce sa lesine, atat de mult se mira. Dar nu
apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa, caci de indata se facu
nevazut. Printesa il cauta peste tot, dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca.
Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate, fata il zari pe
print stand la fereastra palatului sau. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine
fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand
i-a raspuns cu atata ingamfare. Printul ii trase apoi luarea aminte ca
aruncase darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui trandafirul si
privighetoarea dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste
jucarii fara nici un pret. Apoi, luand-o de mana, printul o duse pana la
marginea imparatiei sale si o indruma indarat, la tatal ei, zicandu-i ca nu are
nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. Si
iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere
si de intelepciune.

Povestea privighetorii
de Hans Christian Andersen
Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai
frumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In jurul
palatului erau splendide gradini imense, pline cu plante si flori rare. In
spatele acestor gradini, o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare.
In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. Privighetoarea canta
atat de frumos incat, oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata
cantecul ei. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua, se
opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand.
"Ce frumos canta!" ziceau ei, uitand de problemele lor si ascultand
muzica dulce. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul
imparatului, ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate, dar
190

cand auzeau cantecul privighetorii, toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos
din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau
frumusetea

palatului

imparatului

si

gradinilor

lui.

Dar

ei

laudau

privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. Aceste carti ajungeau
peste tot in lume, iar intr-o zi, imparatul insusi deschise una dintre acestea.
"Ce minunat!" zise el, "Aceasta carte spune ca, dintre toate lucrurile
minunate din regatul meu, cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde
este aceasta privighetoare, de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?"
Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre
privighetoare. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea, nici macar
doamnele de onoare, bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul
privighetorii.
In sfarsit, unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh, privighetoarea,
o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama, care
locuieste pe malul marii. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit, dar
atunci aud cantecul privighetorii, care e atat de dulce incat imi dau
lacrimile." Asa incat omul, impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au
plecat spre padure sa caute privighetoarea.

Au mers ei ce-au mers si au

ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca.

"Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O, dar am mai auzit sunetul
asta inainte.", zice un curtean.
"Ah, nu", a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta, mai
avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare."
Curand ei au trecut pe langa un iaz, unde cateva broaste oracaiau de
zor.
"Ce dragut", zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul
clopotelor de la biserica!".
Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis:
"Dar nu-i privighetoarea, insa o vom gasi curand."
Au mai mers putin si, in sfarsit, ajutorul de bucatar a zis:

191

"Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta, gri, cocotata

pe o creanga deasupra capetelor lor.
"Ce incolora este, nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o
pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte.
Atunci privighetoarea a inceput sa cante, iar trilurile ei dulci au umplut
padurea. "Ah, ce minunat!" au soptit doamnele de onoare.
"Da, intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul
unor clopotei de cristal!". Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna
ziua, privighetoare, am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru."
"Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea.
"Nu chiar acum, poti veni in seara asta la palat sa canti pentru
imparat." a zis unul din curteni.
"Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure, insa daca imparatul
doreste, voi veni asta seara la palat." In acea seara, palatul imparatului era
impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in
onoarea acelei seri. In sala tronului, intreaga curte statea in jurul imparatului,
imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. Langa tronul
imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea.
In sfarsit, micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. S-a
asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Cantecul ei era ca o zi insorita de
primavara si cumva, i-a atins pe toti cei care ascultau. Imparatul chiar s-a
aplecat catre ea sa asculte mai bine, lacrimile au inceput sa-i curga si se
rostogoleau pe obraji. Cand privighetoarea a terminat cantecul, imparatul a
zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. El a oferit privighetorii lantul sau
de aur, dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui
ii erau o recompensa suficienta. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec,
chiar mai frumos decat primul, dupa care a zburat inapoi in padure. Toti cei
de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu
mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. Cateva dintre
doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii, dar fara
succes.
192

Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte, ii va

oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. Asa
ca, privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau
vrajiti de cantecele ei. Intr-o zi, imparatul a primit in dar o cutie mare de la
imparatul Japoniei. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea.
"Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare", a gandit
imparatul in timp ce deschidea cutia. In schimb, in cutie a gasit o
privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand aceasta pasare a fost
atinsa, a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata, ba chiar a
inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. "Ce frumoasa este!" au
exclamat toti curtenii. "Va canta in duet cu privighetoarea adevarata". Asa
incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna, dar pasarea artificiala
putea sa cante un singur cantec iar si iar, in timp ce, privighetoarea
adevarata canta altfel de fiecare data. "Ce draguta si ritmata muzica canta
aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii, iar curtenii au
fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte, cu
atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala.
Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata
macar o data, insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la
casa ei din padure. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. "Dar nu-i
nimic, avem cea mai buna privighetoare chiar aici." au completat ei. Dupa
aceasta intamplare, adevarata privighetoare a fost izgonita din regat, iar
privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur,
cantand in fiecare seara. A trecut un an, privighetoarea de aur canta in
fiecare seara, toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Intr-o seara,
imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei, dar in loc sa cante, pasarea
scotea un sunet strident. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a
chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante
din nou. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare, dar ea nu va mai putea
sa cante in fiecare seara, ci numai o data pe an. Aceasta stire i-a intristat pe
toti curtenii, dar s-au impacat cu gandul acesta. Au trecut astfel alti 5 ani si o
193

gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Imparatul insusi s-a imbolnavit
foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Curtenii care-l iubeau mult
erau foarte tristi, dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe
imparat.
Imparatul zacea in patul sau, era atat de palid si fara vlaga incat toti se
asteptau sa moara in orice moment. Chiar incepusera cu totii sa-l considere
deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. In tot acest timp,
imparatul zacea singur in dormitorul lui superb, zacea in patul lui de aur cu
colivia privighetorii aurite alaturi. Abia mai putea respira, ca si cum o
grautate ii apasa pieptul. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul
sau cu coroana lui de aur pe cap. Iar in jurul sau auzea diverse voci, unele
amenintatoare si crude. "Macar de-as putea asculta putina muzica, sa nu mai
aud vocile astea chinuitoare..." a mormait imparatul. S-a intors catre
privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine, te rog". Dar
pasarea

de

aur ramanea

tacuta. Camera

parea

atat de

tacuta

si

rece...Deodata, o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. Era

privighetoarea adevarata, care auzise de boala imparatului si venise sa-i
cante. Privighetoarea a cantat despre primavara, cand mugurii se transforma
in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.
Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene, culorile iau aparut in obrajii palizi, in timp ce asculta trilurile privighetorii. Chiar si
vocile auzite inainte si chipul mortii, toate au disparut.
Privighetoarea canta tot mai frumos, iar imparatul s-a simtit din nou
puternic si a intrebat-o:
"Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul
meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. Cere-mi orice si vei avea!"
"Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta, prin
cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau, si bune si rele, dar sa
nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea."
"Foarte bine", a zis imparatul.

194

A doua zi, la rasaritul soarelui, cand toti servitorii se asteptau sa-l

gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau, acesta a aparut in sala
tronului, spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!"

Mica Sirena
de Hans Christian Andersen
A fost odata ca niciodata, in adancul marii,un castel frumos ca-n
povesti. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii, la asa de mare
adancime era. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie, alge
ce cresc pe fundul marii, iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor
stoluri de pasari pe cer. Aici salajuiau craiul si craiasa marii, care aveau cinci
fete sprintare, cinci sirene mititele. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda
meduze.
- Vai, ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele, razand.
Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei
fiinte din mare sau de deasupra ei. Dupa ce se jucara un timp, sirenele il
rugara din nou pe tatal lor:
- Haide, lasa-ne sa vedem lumea de desupra!
Craiul se incrunta.
- Nu, nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani, spuse
el cu hotarare. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri, dar e
mult prea primejdios!
- Acolo deasupra, mai spuse si craiasa, nu e nici pic de apa si oamenii
merg cu picioare.
Sirena mezina, care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre
toate, asculta cu mare atentie. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii
despre lumea de deasupra.

195

- Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de

deasupra! ofta sirena mezina. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si
zi de zi, mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de
soare strecurandu-se prin apa. Desi cuprinse de nerebdare, sirenele
dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze
spre suprafata marii. Lunile treceau incet, dar, in cele din urma, cea mai
mare implini cinsprezece ani. Cand se intoarse din mult asteptata excursie,
se porni sa povesteasca:
- Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus
mama, dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa.
Mai trecu un an, care parea ca nu se mai sfarseste, si cea de-a doua sirena
implini cinsprezece ani. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata.
- Cand soarele apune, vazduhul e ca fermecat, spuse ea la intoarcere,
cu ochii stralucindu-i de fericire.
Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. Obisnuia sa se
aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii, care reprezenta un om din lumea
de desupra.
- Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. Atunci cum
se face ca nu cad?
Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata
pentru prima oara, ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau.
- Pe pamant se descurca foarte bine, le spuse ea razand surorilor ei.
Dar in apa sunt tare neindemanatici.
Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata, ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. Zarise cerul noaptea.
- Mii de stele stralucesc acolo sus, spuse ea plina de fericire.
- Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos?
se intreba mica sirena nerabdatoare.mica sirena
In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Se uita cu mirare
si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului. Puntea
era luminata frumos si se auzea muzica. Sirena era atit de uimita ca se duse
196

mai aproape de corabie. Un val mare o ridica, asa ca putu sa vada puntea.
Zarii oameni care stateau de vorba, radeau si dansau. Cand isi facu aparitia
un tanar, muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale.
- La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli.
- Multumesc, prieteni ! facu printul. N-am sa uit niciodata ziua in care
am implinit cincisprezece ani !
Petrecerea continua cu cantece si veselie. Sirena se uita cu atata
atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. Briza cea
blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare, care biciuia marea iscand
valuri uriase. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce
corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. Deodata catargul cel
mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. Apa navali pe
punte. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. Mica sirena
vazu ingrozita cum printul este luat de apa, cum lupta din rasputeri sa
ramana la suprafata, dar valurile puternice il imping la fund.
- Nu! striga sirena inotand iute spre el.
Il trase la suprafata de gulerul hainei. Nu crezuse niciodata ca o sa
aiba atata putere. Mica sirena inota multa vreme, tinandu-l pe print in brate.
Avea ochii inchisi printul. Cand ajunse la mal, mica sirena il puse pe nisip.
Era la capatul puterilor. Tragandu-si sufletul, ii aranja parul dandu-i-l peste
cap si il saruta usor pe obraz. Apoi, cu glasu-i minunat, incepu sa-i cante un
vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. Printul se trezi, clipind din
ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el.
Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere.
Mica sirena aluneca inapoi in apa, usurata ca printul era in afara primejdiei,
dar inima ii era plina de tristete. Ajunsa din nou in adancul marii, mica sirena
nu se mai aseza nicicand langa statuie. Avea acum la ea o bucata de stofa
rupta din haina printului la naufragiu.
- Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes, isi zise ea. Parintii
se mirau de ce era fata lor este atat de trista. Ea nu le spusese nimic despre

197

calatoria pe care o facuse la suprafata. In cele din urma se hotari ca trebuie

sa ajunga cumva sa fie cu el.
- Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea. Atunci ii veni in
minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina
de bucurie.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate, care erau
tinutul vrajitoarei. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei
caracatite. Micii sirene ii era atat de frica, incat abia putu sa ingaime cateva
vorbe.
- Stiu ce vrei, micuto ! spuse vrajitoarea,fixand-o cu privirea. Doua
picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut. Dar trebuie sa-mi dai ceva
in schimb si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica
sirena nu statu deloc pe ganduri. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna
cu printul ei.
- Da! striga ea.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul.
Sirena isi atinse cu tristete gatul, nefiind in stare sa mai scoata un vreun
sunet.
- Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor, ii spuse vrajitoarea.
Cand o s-o bei, coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. O sa te doara,
dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant!
Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. Ajunse la mal,
langa castelul printului. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara", gandi ea,
stand in cumpana o clipa. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe
fundul marii, departe de cel pe care-l iubea, isi lua inima in dinti si bau
licoarea. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de
trup. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise, lesina pe nisip. Cand
se trezi, nu numai ca avea doua picioare frumoase, dar el era acolo, tanarul
chipes pe care-l salvase de la naufragiu, Fat-Frumos, cel pe care il tinuse ea
in brate.
- In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. Mi-am facut atatea griji
cand te-am gasit fara cunostinta.

198

Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. N-a fost usor

deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala, de slabiciune, dar ea de-abia
invata sa mearga. In seara aceea se dadea un bal la castel. Mica sirena,
frumoasa si tacuta, dansa fericita cu printul. Nimeni nu stia cine e sau la ce
renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate.
Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. Acesta
era cu ea. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si
spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi.
Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe
plaja. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. Nu ma iubeste!"
De cand mica sirena parasise taramul marii, surorile ei o vizitasera in fiecare
zi.

Neputand sa vorbeasca, le explica prin gesturi cat de disperata era.

- Stiu, raspunse cea mai mare, printul n-o iubeste. Trebuie s-o ajutam

pe draga noastra surioara. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. Daca o sa-i dam

parul nostru lung si frumos, poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora
noastra.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou
ajutorul.
- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de
haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra
cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sasi recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!
Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din
licoare si incepu sa cante:
"Plina de durere
Imi simt inima,
Uitat e cantecul de sirena
Pe care ti l-am soptit la ureche."
Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la
mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se
intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului.

199

- Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu

cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai!
Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului
licoarea.
- Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum
eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua
licoarea si o bau pana la fund.
-

Vino

dupa

mine

in

regatul

meu,

spuse

sirena

zambind

radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu

mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit!
Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra.
Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati
de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda
este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei
minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si
craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai
puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene,
apoi craiul se intoarse catre tanar.
- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau
doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda
unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru
caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire
vesnica.

Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre

supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe

langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand
luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la
castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
200

A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai
mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii
le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica
de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice.

Baiatul cel mic era tare

slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic
de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai
sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in
schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de
cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii.

Intr-o seara, pe

cand copiii dormeau, padurarul ii spuse nevestei:

-Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad
murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure.
-Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului.
In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea
invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la
invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel
auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se
gandi decat la ce avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui
parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa.
Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui.
A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in
timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o
rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige
parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse:
-Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va
duc inapoi, acasa. Veniti cu mine!
Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele
albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa
intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia
castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina.
201

Femeia zise cu durere:

-Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au
sfasiat lupii!
Nevasta paduralului plangea amarnic:
-Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii!
Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas:
-Aici suntem!
Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse:
-Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca
sunteti obositi si flamanzi!
Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se
poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind
din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe
copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu
ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi
usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului
dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se
gandi:"As putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de
paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din
padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de
casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul
firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu
dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le
ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure!
Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau
mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li
se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa
vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful
unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se

202

indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O

femeie le deschise si intreba:
-Ce doriti dragii mei copii?
Degetel raspunse:
-Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse
plangand:
-Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii!
-Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor
sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun.
Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot
de spaima.
Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa
foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se
grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame
si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne
proaspata.
-Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducanduse drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot
ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul.
Bietii copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche.
Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii:
-Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos
bun.
Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga:
-De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine?
-Ia taci din gura! raspunse capcaunul.
-Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o
jumatate de porc!
-Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare.
Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii.
Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte
203

inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara

devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o
coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta
capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase
caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar
coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi
lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac
micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui.
Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor.
-Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale.
Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi
sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l
urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele.
Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le
gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata
inaintea ochilor si striga plin de manie:
-O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte
poste. O sa pun mana ei!
Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia.
Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile
ca pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci.
Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca
tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi.
Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa.
Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele.
Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa
ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o
gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise.
-Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in
mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul
si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l
204

ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar
capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste.
Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le
duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie
A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti
patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp
fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina,
Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si
trebaluind prin casa cat era ziua de lunga.
Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele
negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita.
- Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a
ajuns sarac lipit pamantului!
Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua
zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il
refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui,
abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la
bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe
si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir.
Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita
cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse
toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si
calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in
cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze.

205

Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii

striga cu un glas subtirel:
- Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine.
Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel
imens.

Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan,

negustorul intra in castel pe urmele spiridusului.

- Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de
asemenea, foame.
Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa,
aceasta se si umplu cu tot felul de bucate.
- Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se
citea negustorului pe chip.
- Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si
manca pe saturate.
Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si
spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand
dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon.
Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din
nou spiridusului pentru ospitalitate.
- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat
cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la
o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada.
Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si
se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare.
- Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu.
Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care
striga la el cu un glas tunator:
- Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii
trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata.
- Imiimi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea.
206

- Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul
tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si
acum, du-te!
Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce.
Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar
cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina
sufletul.
- Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui
trandafir!
Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de
cumplita porunca.
- O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori
pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei.
- Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo
cand se vor scurge cele trei luni.
Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se
scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu
faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al
tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca
dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sasi salveze tatal de la moarte.
- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se
razgandeasca.
Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul:
- Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca
ar fi asteptat-o.
Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa
printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri
si mobilata frumos.

207

- Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu

podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi
disparu pe usa.
Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila
dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase
pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul.
- Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului
meu! Ia uita-te in oglinda!
Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei
chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata.
- Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie?
- Da, ii raspunse Frumoasa.
- Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un
glas ragusit. Hai cu mine.
Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa
aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata
ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea
acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa
manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la
castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba
prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea.
- Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia.
- Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun.
- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia.
Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse:
- Nu.
Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea.
Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba
daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi,
Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in

208

mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la

Bestie.
- Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun.
Tata e bolnav si are nevoie de mine.
- Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci
inainte sa se fi implinit opt zile.
- Iti promit, murmura Frumoasa.
Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul.
- Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa.
- Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate.
Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau?
- Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are
suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci?
- De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal
zambind fericit.
A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la
castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si
podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca
Frumoasa astepta clipa cand erau ocupateFrumoasa isi mangaie calul:
- Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e
pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca
sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos.
Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand
Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa
alerge, strigand infricosata:
- Unde esti? Unde esti?
- Vino, Frumoaso, dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. Era
spiridusul.
- Frumoaso, murmura Bestia. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o
data inainte sa mor.

209

- Cum sa mori? striga Frumoasa, ingenunchind langa el si sarutandu-l

pe obraz. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine.
Bestia inchise ochii. Si, dintr-o data, curtea toata se lumina ca prin
farmec. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei.
- Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea.
- Chiar eu sunt, ii raspunse printul. Iubirea ta a risipit vraja ce ma
transformase in bestie. Te iubesc, Frumoaso.
- Iubirea ta ma face nespus de fericita, raspunse Frumoasa zambind.
- Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo, zise printul
aratand spre castel.
Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. In aer
plutea parca o muzica fermecata, in timp ce ei se sorbeau din ochi si se
gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.

Frumoasa din padurea adormita

de While Perrault
A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. Si erau tare
mahniti, cat nu se poate spune. In cele din urma, regina aduse pe lume o
fata. Se facu un botez de pomina, la care micuta printesa avu drept nase
sapte ursitoare din tara, fiecare dintre ele facandu-i cate un dar.
Dupa ceremonie, oaspetii se intoarsera la palatul regelui, unde se
dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam
minunat, si anume o furculita si un cutit de aur, impodibite cu diamante si
rubine. Dupa ce se asezara cu totii la masa, iata ca se pomenira in incapere
cu o ursitoare batrana, care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un
turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta.
Regele porunci sa i se dea un tacam, dar acesta nu era din aur.
Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. Una
210

dintre ursitoarela tinere, care era in apropierea ei, auzi amenintarea. Ea se

gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese.
Cand se ridica de la masa, aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa
o perdea, ca sa ramana cea din urma, pentru a putea drege raul. Intre timp,
celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. Cea mai tanara ii
darui frumusetea, a doua, intelepciunea, a treia, blandetea, a patra ii ura sa
danseze ca nimeni alta, a cincea, sa cante ca o privighetoare, a sasea, sa
cante la toate instrumentele muzicale.
Cand veni randul celei batrane, ea prevesti ca printesa se va intepa in
deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. Prevestirea aceasta
cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata, care aveau lacrimi in
ochi. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu
glas tare:
- Veniti-va in fire, o rege si tu, regina, fetita voastra nu va muri. E drept
ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit, si printesa se va intepa intrun fus, dar, in loc sa moara, va cadea intr-un somn adanc, care va tine o suta
de ani, la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta.
Pentru a ocoli aceasta nenorocire, regele dadu porunca sa nu se mai
foloseasca nimeni de fuse sub, amenintarea pedepsei cu moartea. Sa fi
trecut vreo cincisprezece, saisprezece ani; pe cand regele si regina s-au dus
la unul din castelel lor, s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o
batrana care torcea. Ea folosea fusul, pentru ca porunca regelui nu ajunsese
la urechile ei.
- Ce faci acolo, maicuta? o intreba printesa.
- Iaca torc, frumoasa mea copila, ii raspunse batrana, nestiind cine e
fata.
- Vai, ce minunat este, a continuat printesa, cum faci? Da-mi si mie
fusul o clipa, te rog!
Lua fusul, se intepa in deget si cazu lesinata. Batranica stiga dupa
ajutor. Oamenii venira repede, din toate partile. O stropira pe printesa cu
211

apa pe fata, ii frecara tamplele, dar nimic n-o putea readuce in simtire.
Regele, care se inapoiase, auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. Porunci
ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat, pe un pat cu
broderii din aur si argint.
Printesa era frumoasa ca lumina zilei, caci somnul nu-i rapise nici
culorile vii ale fetei, nici bujorii din obraji, nici culoarea buzelor trandafirii.
Doar ochii ii avea inchisi. De altfel, respira usor, asa ca iti puteai da
seama ca nu murise. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata, se afla
departe de palat, atunci cand s-a intamplat nenorocirea. Un pitic care purta
cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. Ursitoarea pleca de indata si dupa
un ceas ajunse la castel. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si
ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta.
Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel:
guvernantele, domnisoarele de onoare, fete in casa, ofiteri, bucatari. Mai
atinse caii si chiar catelusa printesei.Adormira cu toti cat ai clipi. Rege si
regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se
apropie de acel loc. Porunca nu-si avea rostul, caci multi copaci, maracini si
spini au inconjurat castelul. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo
prin padure. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor, si
acesta la mare departare.
La capatul a o suta de ani, un fecior de domn, de alt neam decat
printesa cea adomita, mergand la vanatoare, vazu turnurile castelului ivinduse deasupra unei paduri intinse si foarte dese. Oamenii dadeau raspunsuri in
doi peri; unii spuneau ca e un vechi castel, bantuit de duhuri, altii ca acolo isi
dadeau intalnire vrajitoarele. Cei mai multi povesteau de un capcaun care
locuia acolo si inghitea copii.
Printul nu mai stia ce sa creada, dar un taran batran il lamuri:
- Printe, sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata
povestind ca in castelul acesta se afla o printesa, cea mai frumoasa din cate
au fost vazute, dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani, pana cand va
veni un fiu de domn si o va trezi.
212

Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe

printesa cea frumoasa. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti,
maracinii si spinii se dadeau in laturi, deschizandu-i poteca. El se avanta
singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei.
Oamenii sai nu putura sa-l urmeze, deoarece copacii si maraciniise
adunasera din nou.
Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. Strabatu multe incaperi ale
castelului, in care se aflau cavaleri de onoare dormind, unii in picioare, altii
sezand si, in sfarsit, ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. Pe un pat
vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. Tremurand de emotie,
printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea.
In clipa aceea, vraja se destrama si printesa se trezi. Ea spuse:
- Ai sosit, in sfarsit! O, printul meu, cat de mult m-ai lasat sa te astept!
Vrajit de vorbele ei, i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a
incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea. Odata cu printesa se
desteptase intregul palat, fiecare gandindu-se la ce avea de facut , dar,
nefiind cu toti indragostiti, simteau ca mor de foame. Trecura deci in sala
oglinzilor unde cinara. Viorile executara cantece vechi, dar muzica lor era
minunata. Imediat dupa cina, s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute.
Nimeni nu dormea, deoarece nu simteau nevoia. A doua zi, printul isi parasi
in zori sotia pentru a se intoarce in oras, unde tatal sau il astepta.
Printul ii istorisi:
- Umbland la vanatoare, m-am ratacit in padure si m-am adapostit in
coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza.
Tatal sau, om bland si bun, nu banuia nimic, dar maica-sa nu-l crezu,
pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. Mama a inteles ca era
indragostit. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. Avea acum doi
copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare, pentru
ca o intrecea in frumusete pe sora lui.
Regina incerca sa afle adevarul, dar printul nu indraznea sa-i
incredinteze taina sa. Ii era teama, fiindca ea se tragea dintr-un neam de
213

capcauni. Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. La

curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii
vedea.
Cand regele muri, printul a ramas stapan in tara. El isi dadu public in
vileag casatoria. Printesa , sotia sa, insotita de cei doi copii, sosi in capitala,
primita in triumf. Putin dupa aceea, regele porni la lupta impotriva vecinului
sau, imparatul Cantalabute. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i
incredinta sotia si copiii. Regele urma sa fie in razboi toata vara. De-abia
plecat, regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara, pentru a-si
satisface oribila pofta. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse
bucatarului intr-o seara:
- Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora.
- Cu neputinta, doamna! striga bucatarul.
- Iti poruncesc, spuse regina, am pofta sa mananc carne proaspata.
Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si, luand cutitul
mare, urca in camera micutei Aurora. Fetita avea atunci numai patru ani. Il
iubea pe bucatar,fiindca ii aducea adeseori bomboane. Vazand-o, el incepu
sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Se duse in curte sa taie un mielusel
si pregati un sos bun, pa care regina il manca cu mare pofta. Pe micuta
Aurora o lua si o incredinta sotiei lui, ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul
curtii. Opt zile mai tarziu, regina cea rea ii spuse bucatarului:
- Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare.
Bucatarul nu se impotrivi. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si
prima data. Se duse sa-l caute pe micul Soare, care avea trei ani. Il
incredinta pe baiat sotiei, ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. Apoi pregati o
friptura de ied frageda, pe care capcauna o gasi delicioasa. Pana aici totul
mersese bine, dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului:
- As dori s-o mananc pe printesa. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si
copiii.
De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. Regina
tanara avea douazeci de ani, fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani
214

pe care ii petrecuse dormind. Pielea ei era alba, dar mai putin frageda. Ca
sa-si scape viata , bucatarul se hotari sa-i taie gatul. Intra cu pumnalul in
mana in camera tinerei reginei. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti
respectos despre porunca primita de la regina-mama.
- Indeplineste porunca, raspunse tanara regina. Fa ce ti s-a spus! Ma
voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata.
Ea ii credea morti.
- Nu, doamna, nu veti muri, ii raspunse bietul bucatar, dupa cum nici
copiii nu va sunt morti, i-am ascuns la mine. O voi pacali din nou pe regina. Ii
voi da sa manance o caprioara tanara, in locul dumneavoastra.
Si se duse in odaia lui, unde ea isi regasi copiii. Regina manca la cina
caprioara cu aceeasi pofta. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. Se
pregatea sa-i spuna tanarului rege, la intoarcerea sa, ca lupii mancasera pe
tanara regina si pe copii. Dar intr-o seara, cand isi facea de lucru prin curtea
castelului, recunoscu vocea reginei si a copiilor. Furioasa ca a fost pacalita,
porunci sa i se aduca un cazan mare, plin cu naparci si broaste raioase, ca
sa-i arunce in el pe regina si pe copii, pe bucatar si pe nevasta acestuia. A
doua zi, dis-de-dimineata, totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i
arunce in cazan, cand regele, la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea
intoarce, intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol
infiorator. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. Capcauna se arunca in cazan si fi
inghitita, intr-o clipita, de jivinele respingatoare.
Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii.

Fetita cu parul de aur si ursii din padure

215

A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata
lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta,
la marginea padurii. Intr-o zi, ii spuse mamei sale:
- Mamico, pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de
flori?
- Ce dragut din partea ta, fetita mea! Dar ai grija, padurea este adanca
si sa-r putea sa te ratacesti, ii atrase atentia mama.
O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor,
Ursuletul, care se juca prinzand fluturi cu plasa. In timp ce ursuletul se juca
admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii, Ursul si Ursoaica
se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor, pe fata lor aparand un zambet
de incantare.
- Vai ce bine e sa fii copil! - rosti Ursoaica.
- Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. Apoi isi continua
drumul prin padure, aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros
imbatator.
Fetita, cum ajunse in padure, incepu sa culeaga flori pentru mama ei:
margarete minunate, albastrele si maci rosii ca focul. Cum era atat de
preocupate de ceea ce facea, nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in
mijlocul padurii si ca vremea trecuse. In curand I se facu foame si sete si se
simti foarte obosita. Spre norocul ei, zari printre copacii din padure o casuta.
Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa, si se uita prin gaura cheii si cum
nu vazu pe nimeni, deschise usa si intra. Inauntru zari o masa mare, intinsa,
cu trei farfurii pline cu orez si miere. Vai, ce miros imbietor aveau!
Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare, una mijlocie
si o farfurie mica. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte
comode. Mai era acolo un fotoliu mare, unul mijlociu si unul mic. Pentru ca ii
era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. Manca o
lingura de orez din prima farfurie, dar acesta era fierbinte si isi arse limba;
apoi gusta din farfuria mijlocie, dar orezul era prea des si in cele din urma,

216

gusta si din ultima farfurie. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica
era asa de buna incat manca tot orezul, pana la ultimul bob.
Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare, dar pentru ca era prea mare,
nu-I placu si se ridica din el; apoi se aseza pe scaunul mijlociu, dar nici
acesta nu-I placu:avea perina prea moale. Asa ca se hotara sa se aseze pe
cel mai mic dintre scaune, dar in momentul in care se puse pe el, acesta era
asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum
era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. A urcat la etaj, a intrat
in dormitor, unde a zarit trei paturi: unul mare, unul mijlociu si unul mic. Intai
se culca in cel mare, dar era prea tare si incomod. Se culca apoi in patul
mijlociu, dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o
intepa. La urma, il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald
incat adormi pe loc. Pe vremea aceasta, familia de ursi care locuia in casuta
se intorcea de la plimbare. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit
pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe
rand:
- Cineva, s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce
groasa.
- Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda.
- Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata.
Apoi, intreaga familie s-a apropiat de masa:
- Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa.
- Cineva a mancat din farfuria mea, spuse Ursoaica cu voce ei blanda.
- Uitati-va, cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o
faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe
obrajorii sai. Apoi ursii au urcat la etaj.
Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea
sa morocanoasa:
- Cineva s-a culcat pe perna mea!
- Cineva mi-a dat la o parte patura, sopti Ursoica.

217

- Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce

surprinsa.
Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. Tare s-a mai
speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din
pat, o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. Incepu sa alerge spre
casa cat o tineau picioarele, repede-repede, fara sa arunce macar o privire
inapoi. Si de-atunci incolo, ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o
niciodata pe Fetita cu Parul de Aur.

Cenusareasa
de Hans Christian Andersen
A fost odata un om bogat, care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie
rea si ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit. Barbatul avea la randul lui o
fiica ca painea calda. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere
copile, ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Fata era pusa sa
roboteasca cat era ziulica de mare. Spala vase, freca podelele din camerele
doamnei si domnisoarelor, dormea in pod, pe un brat de paie, in timp ce
surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu paturi moi si oglinzi in care se
vedeau din cap pana in picioare.
Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei,
care stia de frica nevestei. Cand termina treaba, se cuibarea in cenusa, intrun colt al vetrei, si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Cu toate
hainele sale ponisite, Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei,
in ciuda vesmintelor lor bogate. Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o
mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si
surorile Cenusaresei, vestite prin frumusetea lor.
- Voi purta rochia de catifea rosie, spuse sora cea mare.

218

- Iar eu, fusta cea alba, mantia tesuta cu flori de aur si colanul de
diamante, adauga mezina.
Surorile cerura parerea Cenusaresei, care le sfatui cum stia mai bine,
ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Astfel surorile incuviintara ca
Cenusareasa sa le pieptane.
Ele o intrebara:
- Cenusareaso, ti-ar place si tie sa mergi la bal?
- Vai, domnisoarelor, va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una
ca mine!
- Ai dreptate, lumea s-ar prapadi de ras, vazand-o pe Cenusareasa la
bal.
Fata, care era buna la suflet, le ajuta la pieptanat pe cele doua surori, care
nu mancasera timp de doua zile, rabdand de foame in fata oglinzi. In sfarsit,
sosi si seara petrecerii. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.
Cand le pierdu din ochi, se porni sa verse lacrimi amare. Nasa fetei, vazand-o
inlacrimata, o intreba:
- De ce plangi? Ce-i cu tine?
- As dori atat de mult ...as dori atat de mult
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci, nasa ei, zana, o
intreba:
- Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal?
- Vai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.
- Ei bine, daca vei fi o ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse:
Mergi in gradina, alege un dovleac si adu-mi-l.
Cenusareasa pleca sa-l caute. Dupa un timp, aduse un dovleac de
toata frumusetea. Zana il scobi, lasandu-i numai coaja. Apoi il atinse cu
nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Se duse apoi la cursa de
soareci, unde gasi sase soareci si, cu o atingere de nuia, ii prefacu, unul
dupa altul, in sase armasari suri. Era un echipaj de toata frumusetea.
- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care
cauta acum un vizitiu.
219

- Ai dreptate, raspunse nasa fetei, du-te si vezi.

Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un
vizitiu cu mustata faloasa.
- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa
stropitoare, mai spuse zana fetei.
Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le
transforma in sase lachei chipesi, care se urcara in spatele calestii. Zana o
intreba pe Cenusareasa:
- Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita?
- Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate?
Zana le atinse cu nuiaua fermecata, si pe indata hainele ei se
preschimbara in vesminte din aur si argint. Ii darui o pereche de conduri din
sticla, cum nu se mai vazusera. Astfel gatita, Cenusareasa se urca in
caleasca, iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.
Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si
pleca fericita. Printul stiind de sosirea unei printese, alerga in intampinarea
ei, oferidu-i bratul, la scara calestii, si o conduse in marea sala de bal, unde
se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. "E neasemuit de
frumoasa", se auzea de pretutindeni. Regele insusi sopti reginei:
- Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda.
Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura, iar fiul regelui ii oferi
cinstea de a o invita la dans, in admiratia tuturor pentru gratia cu care
misca. In timpul ospatului, printul, stand cu ochi la ea, nu manca mai nimic.
Fata se apropie de surorile ei, spunandu-le cuvinte de lauda, dar ele nu o
recunoscura. In timp ce o admirau, Cenusareasa auzi orologiul batand un
sfert de ora inaite de miezul noptii; ea facu o plecaciune adanca si disparu.
Acasa o intalni pe nasa ei, careia ii multumi zicand:
- Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.
In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse
sa le deschida.
- Ce mult ati zabovit! le spuse ea.
220

- Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. Nimeni nu o

cunoaste, ii spuse una din surori.
A doua zi, cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de
asemenea, mai frumoasa decat intaia data. Printul nu se misca de langa ea,
si cum fata se distra de minune, uita de povetele nasei ei.
Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si
fugi sprintena ca o caprioara. Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se
intampla sa-i cada un condur din sticla, pe care printul il culese. Ajunse
acasa fara caleasca, fara lachei, cu hainele ponosite si numai cu un condur in
picior.

Cand surorile se intoarsera de la bal, Cenusareasa le iscodi:

- Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera:

- Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un
condur de sticla, pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii.
E tare indragostit de printesa cea frumoasa, mai spusera surorile. Cateva zile
mai tarziu, fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se
va potrivi pantoful pe care il gasise. Il incercara mai intai printesele, apoi
ducesele si intreaga curte, dar in zadar. A fost adus apoi celor doua surori,
care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur, dar nu au reusit.
Cenusareasa, care le privea, recunoscu condurul si intreba:
- Pot si eu sa incerc?
Surorile se pusera pe ras, batandu-si joc de ea. Cavalerul care aduse
condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa.
- Am porunca sa incerce toate fetele condurul, spuse el si se apropie cu
pantoful de piciorul Cenusareasei, pe care se potrivi fara nici o greutate.Si
mare fu uimirea celor doua surori, cand Cenusareasa scoase dintr-un
buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. In aceeasi clipa sosi si
nasa fetei.
Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei, prefacandu-le
intr-o mandrete de straie. De indata, cele doua surori, o recunoscura si se
aruncara la picioarele ei , cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.
Cenusareasa le ajuta sa se ridice, spunandu-le:
221

- Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic.

Cenusareasa fu condusa la print, care a fost si mai impresionat de
frumusetea ei. Peste putin timp dupa aceea, el o lua de sotie. Iar ea le primi
pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.

Capra cu trei iezi

de Ion Creanga
Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu
dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba
ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o
zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice:
- Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a
mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu
cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa
va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
- Auzit-ati ce-am sus eu?
222

- Da, mamuca, zisera iezii.

- Pot sa am nadejde in voi?
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari.
Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane.
- Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de
cele rele, si mai ramaneti cu bine!
- Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si
Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare.
Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si
trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman
de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme
cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand
vorbea capra cu dansii. "Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De
i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si
i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
- Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga!
- Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu
demancare.
- Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa
deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul
223

ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind
aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si
subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!...
- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i
mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi!
Ma duc sa-i deschid.
- Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai
de-apoi a veni cineva s-a zice:
Deschideti usa,
Ca vine matusa!
S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca
matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana?
- Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume,
de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si
bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara
iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace
ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana!
Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum
poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i
rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu
traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are
cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce
era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l
mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce
pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu
neastampar, zicand:
- Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce
Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie?
Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi!
224

- Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia

sa mai odihnesc oleaca aste batranete!
Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a
pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori
cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea
pacatul si-l manca spinarea, saracutul!
- Sa-ti fie de bine, nanasule!
- A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la
nanaselul, sa te pupe el!
Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l
jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea
pe limba ei piere".
Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi
ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn,
cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste
nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti,
de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai
mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul
din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a
se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai.
- Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat!
Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei!
Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina
nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat.
Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a
mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu
dintii ranjiti, in feresti.
- Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte
cand ma vad!
Baietii mamei, baieti,
Fumusei si cucuieti!
225

Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un

fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o
cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!...
Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o
insala... si cum ajunge, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare
iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de
sange incepe a-i spune:
- Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe
capul nostru!
Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si
ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit
putin in fire s-a intrebat:
- Da' ce-a fost aici, copile?
- Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai
mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti...
- Si?...
226

- Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa

sa deschida.
- S-atunci?...
- Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub
chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si
trage zavorul!...
- S-atunci?...
- Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul
lup, se si arata in prag!
- Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie
copilasii nicioadata?
- Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti!
- Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o
casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la
pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la
mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de
care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci,
cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte
ca ai sa-i scoti fara coarne!
- Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii
ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!"
- Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul".
S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai
miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa
prinda el de veste.
Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatrusau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca?
"Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu
cumatrului una de si-a musca labele!". Aproape de casa ei era o groapa
adanca, acolo-i nadejdea caprei.

227

- La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe

fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune
poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate.
Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu
oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne
putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele
numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si
peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru
lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe
cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru,
pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu
crucea peste lup.
- Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici?
- Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe
la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna!
- Ca ce fel, cumatrita draga?
- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de
mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva!
- Da' nu mai spune, cumatra!
- Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei,
mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De
aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta
sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...
- Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat
la nunta.
- Te cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-desus.
Apoi capra porneste inainte plangand, si lupul dupa dansa, prefacanduse ca plange.
- Doamne, cumatre, Doamne! zise capra suspinand. De ce ti-e mai
drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte...
228

- Apoi da, cumatra, cand ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. Nu-ti
face si d-ta atata inima rea, ca odata avem sa mergem cu totii acolo.
- Asa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici, de cruzi s-au
mai dus!
- Apoi da, cumatra; se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei
mai tineri.
- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi? D-apoi asa?...
- Doamne, cumatra, Doamne! Oiu face si eu ca prostul... Oare nu
cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca
acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris; si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i
dai un baiet, sa-l invete cojocaria. Si din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung
pan-acasa la cumatra!
- Ia poftim, cumatre, zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra
groapei cu pricina, sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat
Dumnezeu!
Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. Atunci lupul
nostru incepe a manca halpov; si gogalt, gogalt, gogalt, ii mergeu sarmalele
inregi pe gat.
- Dumnezeu sa ierte pe cei raposati, cumatra, ca bune sarmale ai mai
facut!
Si cum ospata el, buf! cade fara sine in groapa cu jaratic, caci scauiesul
de ceara s-a topit, si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita; nici mai bine,
nici mai rau, ca pentru cumaatru.
- Ei, ei! Acum scoate, lupe, ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card?
Capra ti-a venit de hac!
- Valeu, cumatra, talpele mele! Ma rog, scoate-ma, ca-mi arde inima-n
mine!
- Ba nu, cumatre; c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui
Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri; mie insa-mi plac si de isti mai batani,
numai sa fie bine fripti; stii, cole, sa treaca focul printr-insii.
- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa!
229

- Arzi, cumatre, mori, ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece
baietului istuia de spariet, ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte, dihanie rautacioasa si spurcata, cand mi te-ai jurat pe parul
tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii!
- Ma ustura inima-n mine, cumatra! ma rog, scoate-ma, si nu-ti mai
face atata osanda cu mine!
- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai
plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura!
Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o
peste dansul, in groapa, ca sa se mai potoleasca focul. Apoi, la urma
urmelor, napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au
apucat, pana-l omorara de tot. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi
iezi, da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas, si pagubasa sa fie. Si
auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-au mai parut bine!
Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si
pe baute, veselindu-se impreuna... Si eram si eu acolo de fata, si-ndata dupa
aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa, sam mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata; si unde n-am mai
incalecat si pe-o capsuna si v-am spus, oameni buni, o mare si gogonata
minciuna!

Betisorul nazdravan
de Vladimir Suteev
Ariciul mergea spre casa. Pe drum, l-a ajuns din urma Iepurele, si au
pornit impreuna. In doi drumul este de doua ori mai scurt. Pana acasa
drumul fiind lung merg si discuta. Deodata, de-a curmezisul drumului, un

230

betisor. Luat cu vorba, Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el, mai sa

cada.
- Ah, tu!... - s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul,
aruncand-ul cat colo.
Dar Ariciul a ridicat betisorul, l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga
din urma pe Iepure. Vazand la Arici betisorul, iepurele s-a mirat:
- Asta nu-i un betisor oarecare - a explicat Ariciul. Este un betisor nazdravan.
Iepurele n-a zis nimic, doar a forait inciudat. Au mers mai departe pana
ce au ajuns la un raulet. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a
inceput sa strige:
- Hei, Cap - Tepos, arunca betisorul, n-ai cum sa ajungi cu el aici!
Ariciul n-a zis nimic, s-a dat putin inapoi, si-a luat avant, a infipt
betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -- iata-l pe celalalt mal, alaturi de
Iepure, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De mirare, Iepurele a ramas cu
gura cascata:
- Bravo tie, deci stii sa sari!
- Eu nu stiu nicidecum sa sar -- a spus Ariciul, -- m-a ajutat betisorul cel
nazdravan -- peste toate - saritor.
Au pornit mai departe. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina.
Iepurele sare din musuroi in musuroi. Ariciul merge in spatesi cu betisorul
incearca tot drumul.
- Hei, Cap - Tepos, ce te tot tarasti acolo? Probabil, betisorul tau...
Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus, ca a alunecat de pe un
musuroi si s-a dus in smarc, pana la urechi. Acum- acum va incepe sa-nghita
apa si se va ineca.
Ariciul s-a catarat pe musuroi, cat mai aproape de Iepure, si-i striga:
- Tine-te de betisor! Cat poti de tare!
Iepurele s-a prins de betisor. Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a
tras din mlastina pe prietenul sau. Cand au ajuns pe loc uscat, Iepurele ii zice
ariciului:
231

- Iti multumesc, Ariciule, ca m-ai salvat!

- Asta-i buna! Nu eu, ci betisorul cel nazdravan -- din necaz bun
salvator.
Au mers mai departe si, chear la marginea unei paduri mari,
intunecate, au vazut jos, pe pamant, un Puisor. Cazuse din cuib si tipa jalnic,
iar parintii sai se roteau in zbor, pe deasupra lui, nestiind ce sa faca.
- Ajutor, ajutor! - ciripeau ei.
Cuibul era foarte sus - greu sa ajungi la el. nici Ariciul, nici Iepurele nu
stiau sa se catare in copac. Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. S-a gandit
Ariciul din nou cu folos.
- Stai in picioare langa copac, cu fata spre el - a poruncit el Iepurelui.
Iepurele a facut precum i s-a spus. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul
betisorului, s-a urcat pe umerii Iepurelui, a ridicat cat a putut betisorul,
ajungand chear aproape de cuib. Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in
cuib.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si
Ariciului ciripind:
- Multumim, multumim, multumim!
Iepurele ii spuse Ariciului:
- Bravo, Ariciule! Bine gandit!
-Asta-i buna! Nu eu, ci betisorul cel nazdravan - in sus - ridicator.
Au intrat in padure . Cu cat inainteaza, cu atat padurea este mai
deasa, mai intunecoasa. Iepurasului i se face frica. Dar Ariciul nu se lasa:
merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte.Dar deodata, de dupa un
copac, le sare in fata un lup, le inchide calea si maraie:
- Stai!
Iepurele si Ariciul s-au oprit.Lupul isi linge botul, clantane din dinti si
zice:
- Cu tine, Ariciule, n-am nici o treaba, esti tepos, dar pe tine,
Urecheatule, am sa te infulec cu blana cu tot!
Iepurasul a inceput sa tremure de frica, s-a facut alb ca varul si nu se
mai putea clinti din loc, de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. A inchis
232

ochii - acum o sa-l infulece lupul.Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a

apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare.
Lupul a urlat de durere, a facut un salt inapoi, si, pe-aci ti-e
drumul...Fugea de-i sfaraiau calcaiele, fara sa se uite in urma sa.
- Iti multumesc, Ariciule, m-ai salvat si din gura Luoului!
- Nu eu, ci betisorul nazdravan - ce loveste - in - dusman, a raspuns
Ariciul.
Si au pornit mai departe. Au trecut prin padure si au iesit la drum
deschis. Dar drumul era greu, tot in urcus.Ariciul inainteaza, sprijinindu-se in
betisor, dar bietul Iepure a ramas in urma, mai sa se prabuseasca de
oboseala.Pana acasa nu mai este mult, dar Iepurele nu mai poate sa mearga.
- Nu-i nimic - a zis Ariciul, - tine-te de betisorul meu.
S-a prins Iepurele de betisor, iar Ariciul il trage dupa el.Si Iepurelui i s-a
parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.
- Uite - zice el Aeiciului - betisorul - tau- nazdravan m-a ajutat si de
aceasta data.
Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa, unde de multa vreme il
asteptau Iepuroaica si Iepurasii...Se bucura cu totii de revedere, iar Iepurele
ii spune Ariciului:
- Ehei, daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat, n-as fi ajuns s-ami mai
vad casa.Rade Ariciul si ii raspunde:
- Iti daruiesc tie acest betisor, poate ti-o mai fi de folos.
Iepureleinsa s-a impotrivit:
- Dar ce-o sa faci tu fara betisorul - asta - fermecat?
- Nici o grija - a raspuns Ariciul, - oricand se poate gasi un betisor, dar
nazdravania lui - si a facut semn spre frunte - dar nazdravania lui uite unde
este!
Acum Iepurele a inteles totul:
- Adevarat ai grait: important nu este betisorul, ci mintea luminata si
sufletul bun!

233

Alice in Tara Minunilor

de Charles Lutwidge Dodgson
Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara, Alice se plictisea sezand
impreuna cu sora sa la umbra unui copac. Deodata, vazu trecand un iepuras
alb. Iepurasul se opri, scose un ceas din buzunar, se uita la el si porni grabit
mai departe. Arzand de curiozitate, Alice alerga dupa el si il vazu facand un
salt si disparand intr-o scorbura uriasa, la poalele unui copac. Intr-o clipa,
Alice il urma, fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai
iasa de-acolo. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus
de adanc. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri, pline de
carti, lampi si borcane, iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in
trecere.
In cele din urma, se opri pe o gramada de frunze. Iepurele nu se mai
vedea nicaieri, iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. Scapase teafara
si, uitandu-se in jur, zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Incerca
cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta, cand observa o
usa mititica, in spatele unei perdele.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita.
Iar cand incerca s-o descuie, spre bucuria ei, usita se deschise.

Privind prin

deschizatura mare cat pentru o pisica, vazu o gradina minunata cu flori viu
colorate. Necajita, Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. Dar, spre
mirarea ei, pe masa aparu o sticluta, pe a carei eticheta erau scrise
cuvintele: "BEA-MA". Lua o inghititura, dar bautura avea un gust atat de
delicios, incat Alice o sorbi pe toata.
- Ce ciudat ma simt! spuse ea. Parca intru la apa.
Si, intr-adevar, asa si era; Alice era acum inalta doar de-o schioapa.
Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Dar cheia se gasea inca
pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Dar nu
trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. In cutiuta era o
prajitura pe care era scris, cu litere din zahar: "MANANCA-MA". Alice manca
234

prajitura si simti cum creste. Crescu atat de inalta, incat ajunse cu capul in
tavan.
- Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica, spuse Alice si incepu sa
planga.
Iar lacrimile se adunara, formand o baltoaca mare in jurul ei. Dintr-o
data, Alice auzi lipaitul unor picioruse. Iepurele Alb reaparu, tinand in maini o
pereche de manusi albe, din piele fina, si un evantai. Murmura:
- Of, Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine!
Zarind-o pe Alice, Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la
fuga. Alice ridica o manusa si o puse in mana. Spre uimirea ei, i se potrivea
perfect.
- Pesemne ca iar am intrat la apa, spuse Alice.
Din nebagare de seama, Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie
in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. Intorcandu-si ochi in
jur, dadu peste un soarece care cazuse si el in apa.
- Vai, Soricelule, tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba.
In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta, aceasta se
aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea; o Rata si o Broasca
Testoasa, un Elefant si o Girafa, plus altele cateva. Apa incepu sa scada, si
curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. Incercand sa faca putina
conversatie, Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei, Dinah. Dar soarecelui
nu-i placea defel ce auzea, ba incepu sa tremure de frica. In cele din urma
iesira cu totii la mal, uzi leoarca si nefericiti. Atunci Pasarea Dodo spuse:
- Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la
intrecere.
Marcara traseul si toti o luara la goana, care cum se pricepu, pana se
uscara de-a binelea. Alice fu declarata invingatoare, iar Pasarea Dodo ii
inmana solemn un degetar drept premiu. Rugata sa tina o cuvantare, Alice le
vorbi despre draga ei Dinah, uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau
de pisici. Si toate o luara la fuga. Timp de o clipa, Alice ramase singura in
acest loc atat de ciudat, dar apoi Iepurile se intoarse, murmurand:
235

- Of, Ducesa! Of, blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare?
Apoi o observa pe Alice, si-i striga:
- Mary Ann, da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul!
Speriata si nedumerita, Alice o rupse la goana in directia pe care i-o
aratase.
- Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui, spuse ea. Dar ar trebui
sa-i duc totusi lucrurile, daca le gasesc.
Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. Intra si se repezi
la etaj, unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. Tot
pe masuta, ea gasi si sticluta.
- Poate daca beau din ea, murmura Alice, ma va face sa cresc din nou.
M-am plictisit sa fiu atat de mica.
Si, inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei, se trezi cu capul in tavan. Era
prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si, pentru ca continua sa creasca, isi
scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. Apoi, Alice auzi pe
Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa, proptita zdravan in piciorul ei.
Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam, Iepurele scoase un strigat.
Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira
asupra ferestrei, azvarlite de Iepure. Spre mirarea lui Alice, pietricelele se
preschimbara in prajiturele. Manca iute una si, ce sa vazi, incepu sa
descreasca. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa, unde
gasi o Soparla, inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase
mana prin aer.
Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. "As vrea sa cresc pana la
inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata", isi
spuse ea. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben, care sedea pe
o ciuperca si tragea dintr-o narghilea.
- Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea
pe Omida.
Creatura o privi somnoroasa.
236

- O parte a ciupercii te va face mai inalta, cealalta parte te face mai

mica, spuse Omida.
Apoi se indeparta tarandu-se alene, lasand-o pe Alice sa mediteze in
fata ciupercii. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din
marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana
dreapta. Abia ce muscase putin, ca simti cum creste. Speriata, descoperi ca
ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor, in timp ce gatul ii era lung
ca un sarpe. Iute, lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si
ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita.
Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Sub ochii
ei, un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet.
Pestele Valet scoase la iveala o tava, pe care se afla o scrisoare si spuse;
- Pentru Ducesa. O invitatie de la Regina, la un joc de crochet.
"Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele", isi spuse Alice.
Curioasa, Alice batu la usa, dar pentru ca nu-i deschise nimeni, intra.
Holul dadea intr-o bucatarie, unde o zari pe Ducesa care sedea pe un
scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. O bucatareasa amesteca intro oala care umplea aerul cu nori de piper, iar o pisica mare dormea deasupra
caminului, cu un zambet pe fata. Aerul incarcat de piper era de nesuportat
pentru Alice, care nu stiu cum sa iasa mai repede. Mare ii fu mirarea lui Alice
cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac.
- Eu sunt Pisica din Cheshire, spuse aceasta somnoroasa.
- Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice.
- La dreapta sta un Palarier, raspunse Pisica. Iar la stanga, un Iepure de
Martie. Amandoi sunt nebuni.
Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier, care isi luau
ceaiul la o masa intinsa sub un copac, cu un Harciog adormit intre ei.
Palarierul ii spuse ca, in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie, pentru
ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea
cinei. Nu peste multa vreme, Alice porni mai departe. Trecu printr-o usa
taiata intr-un copac si se trezi din nou in sala cea lunga. Lua cheia de pe
237

masuta de sticla si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa.
Apoi, in sfarsit, deschise usita si patrunse in gradina minunata. Uimita, Alice
vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie.
- Ce faceti aici? ii intreba.
- Regina nu poate suferi trandafirii albi, spuse un gradinar.
Alice incepu sa planga, dar mai apoi se indrepta de spate si zise:
- Prostii!
- Atunci, hai sa jucam crochet! stiga Regina.
Ciocanele erau de fapt flamingi, bilele erau arici, iar portile erau
soldatii care faceau podul. Pentru Alice, jocul era destul de greu. Ducesa si
Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. Vazand-o pe Alice, Ducesa o
cuprinse cu bratul.
- Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad, spuse Ducesa.
- Si cum iti place Regina? intreba Iepurele.
- Deloc, raspunse Alice. E atat de
Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua:
- sigur ca o sa castige, incat nici nu mai are rost sa mai jucam.
- La locurile voastre striga Regina. Ca de nu, va tai tuturor capetele!
Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. Vazand-o ca nu joaca, Regina
tipa:
- Taiati-i capul!
- Dar, Majestatea voastra, protesta Alice, flamingoul meu a zburat, iar
ariciul a luat-o la sanatoasa. Chiar atunci se auzi in departare un strigat:
"incepe procesul!". Toata lumea se repezi in sala de judecata, unde Juvete in
lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. O tarta mare, asezata pe o masa,
trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau juratii, scriind preocupati pe
tablitele lor. Privind scena, Alice simti ca i se face foame.
- Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei, spuse Regele catre
jurati. Va rog sa dati verdictul!
Pe neasteptate, Alice simti cum incepe sa creasca iar.
- Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. Alice!
238

- Aici! tipa Alice, sarind cu atata graba, ca rasturna boxa cu jurati.

- Taiati-i capul! zbiera Regina.
- Cui ii pasa de voi? Spuse Alice, care crescuse de-acum la inaltimea ei
obisnuita. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc!
Auzind acestea, tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei,
iar Alice se porni sa tipe, incercand sa le indeparteze.
Dintr-o data, Alice se trezi la poalele copacului, alaturi de sora ei.
- Ce vis curios am avut, spuse ea.
- Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai, ii raspunse sora ei.
Si, in timp ce-si beau ceaiul, Alice ii povesti minunatele ei aventuri in
Tara Minunilor.

Alba ca zapada si cei sapte pitici

de Fratii Grimm
De cand ne stim, din vremuri de demult, fratii mei si cu mine muncim
in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. E o
munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului
ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. Noi nu putem admira schimbarea
anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile... Numai ca, intr-o buna zi...
Dar mai bine s-o iau de la inceput... Intr-o zi de iarna, o regina
frumoasa si inteleapta, care statea la fereastra si broda, se intepa cu acul,
iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. " Ah, isi
zise ea, de-as avea o fetita cu pielea alba ca zapada, cu buzele rosii ca
sangele si cu parul negru ca abanosul... ". Si iata dorinta i se implini: regina
nascu o fetita intocmai cum o visase, pe care o boteza Alba ca Zapada.
Numai ca, vai, biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita. Dupa
multi ani, regele isi lua o noua sotie. Noua regina era tare trufasa si nu era

239

multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. Avea in
iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul.
Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in
oglinda si o intreba:
- Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?
Si in fiecare zi, oglinda ii raspundea:
- Regina, tu esti cea mai frumoasa din lume!
Multumita, trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. In vremea
asta, Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai
inteleapta. Si iata intr-o buna zi, pe cand regina isi intreba oglinda:
- Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?
Aceasta ii raspunse:
- Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte
frumoasa, dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.
Regina cea rea fu cuprinsa de furie. Dadu porunca sa i se infatiseze
unul dintre vanatori:
- Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada, du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te
cred ca ai omorat-o, sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea.
Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere.
- Printesa, am primit porunca sa te iau cu mine la padure. Trebuie sa-i
dai ascultare reginei. Urmeaza-ma!
Cand sa-si scoata pumnalul, vanatorul fu cuprins de mila, vazand
chipul dragalas si nevinovat al printesei.
- Alba ca Zapada, mai bine fugi!
- Bine, dar porunca reginei?
- Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi
si nu te mai intoarce niciodata la castel!
Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci, fara sa se mai uite in urma,
alergand cat o tineau picioarele, Alba ca Zapada se pierdu in padure.
Pe drumul de intoarcere, vanatorul prinse o caprioara, o dobora si-i lua
inima, pe care o aseza intr-un sipetel. Cu aceasta in mana se infatisa reginei.
240

- Maria Ta, iata inima Albei ca Zapada. Porunca ti-a fost indeplinita.
Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. Vietuitoarele padurii o
urmareau curioase.
- Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura?
Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute.
- Ce casa draguta! exclama ea cu incantare, dar ce mica este! Cine
poate locui acolo?
In vremea asta, la castel, regina cea rea isi intreba oglinda:
- Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?
Iar oglinda ii raspundea:
- Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte
frumoasa, dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.
Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure.
- Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile,
o sa ma ocup eu insami de treaba asta. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa
din lume...
Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure. Cum nimeni nu-i
raspunse, apasa clanta si intra.
Infometata, musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte.
" Ce mic e totul aici! se mira ea. Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac
eu curatenie! " se hotara ea.
Punand mana pe o matura, Alba ca Zapada se apuca de treaba:
matura praful din toate ungherele, spala si orandui totul. Cand termina,
cuprinsa de oboseala, adormi pe un patuc.
La sfarsitul zilei, dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului,
cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa.
- Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa
dorm.
- Si eu!
- Si eu!
- Cu totul de acord!
241

- Sunt de aceeasi parere!

- E adevarat!
- Si inca cum!
- Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa!
Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati, am impins usa.
Nimeni... Doar casa arata parca altfel decat o stiam...
- Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici!
In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc.
Avea pielea foarte alba, precum zapada, iar parul ii era negru ca abanosul.
- Ce frumoasa e! Dar si ce inalta!
- Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum!
- Sst! O s-o trezesti...
- Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii.
Cine sunteti?
- Noi suntem cei sapte pitici, iar tu te afli la noi acasa. Tu ai facut
curatenie in casa?
- Da, eu, sper ca nu v-ati suparat.
- Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica!
Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine, Alba ca Zapada ne-a spus
povestea ei, iar noi i-am zis:
- Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce
noi vom cobora in mina.
- O, va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi!
A doua zi dimineata, am plecat catre mina mult mai veseli decat de
obicei.
In vremea asta, la castel, regina cea rea punea la cale o rezbunare
cumplita.
- Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar, cu palaria asta urata si cu salul
mancat de molii, nimeni nu ma va recunoaste. O s-o ispitesc pe prostuta
aceea cu fleacurile astea...
Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe. Din cele ce le plac fetelor.
242

Cu infatisarea ei schimbata, regina cea rea ajunse in padure, la casa piticilor.

- De vanzare! Piepteni, cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua
buna, fata mea. Ia priveste cingatorile astea frumoase. Care-ti place?
Caci, trebuie s-o spunem, fara sa stea pe ganduri, Alba ca Zapada ii
deschise deja usa casutei.
- Incearc-o pe asta, te ajut eu sa-i strangi sireturile.
Si proptindu-se bine, asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de
sireturile cingatorii, si stranse, si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa
strige:
- Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc...
Insa regina strangea, strangea mereu...
Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina.
- Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul!
Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala,
nesuferita de regina disparu.
- Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute!
- Adu un pahar cu apa! Poftim, bea, o sa te simti mai bine...
Reintoarsa la castel, regina isi intreba iarasi oglinda:
- Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?
Insa oglinda, ca si in alte dati, ii raspundse:
- Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte
frumoasa, dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. Regina fu cuprinsa
de o furie neagra. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si
zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. Apoi lua un mar frumos si rosu la
culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet.
Si iarasi lua calea padurii...
- Bine te-am gasit, fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere?
" Oh, ce frumoase sunt, se gandi Alba ca Zapada, iar babuta asta pare
tare sarmana! "
- Poftim, gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de
bun...
243

Alba ca Zapada, increzatoare, nu-si mai aminti de sfaturile noastre si

intinse mana catre frumosul fruct otravit. Nici nu musca bine din mar ca si
cazu si ramase nemiscata. Otrava fuse tare puternica. Regina cea rea incepu
sa rada:
- In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa!
Apoi se grabi s-o ia din loc, in vreme ce micile animale ale padurii se
apropiau intristate. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si
frumoasa nu mai traia!
- Baba asta urata si rea e desigur regina!
- Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada!
Cand ne auzi vocile, regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la
sanatoasa cat putu de repede. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem
dupa ea, daramite s-o mai si prindem.
- Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate
inainte de a se face nevazuta prin padure.
Sigura de victorie, regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si
scoata mai intai straiele de cersatoare.
- Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?
Insa oglinda ii raspundse:
- Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte
frumoasa, Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Dar, de acum
inainte, chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima.
Ingrozita, regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip
hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci.
Noi, piticii, am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca
Zapada. Statea intinsa pe jos, acolo unde cazuse, si era cu adevarat lipsita
de viata. Toata viata am jelit-o, alaturi de vietuitoarele padurii.
Era atat de frumoasa, incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. In zori am
asezat-o intr-un sicriu de cristal, pe varf de munte, astfel ca oricine s-o poata
admira.
Ce pustie avea sa fie casa fara ea!
244

Dar iata ca, intr-o buna zi, un tanar print trecu pe acolo, ducandu-se la
vanatoare. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal, atat de
frumoasa incat parea ca doarme, nu se mai putu dezlipi de locul acela. I-am
istorisit toata povestea...
- Ridicati capacul, zise el atunci, as vrea s-o vad mai de aproape, este
atat de frumoasa!...
Cu mare delicatete, o cuprinse in brate. Si atunci, miscarea facu sa
cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. Pe data Alba ca Zapada
deschise ochii.
Cand il vazu pe print, obrajii i se imbujorara. chipul printului se lumina
de un zambet. Alba ca Zapada era vie, printul o readuse la viata.
- Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta...
- Cat despre noi piticii, am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. Numai ca
de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu
bine.
De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o
istorisim tuturor."

Aladin si lampa fermecata

P. B. Kerr

Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. El era tare sarac
si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. Intr-o zi, pe cand
se juca cu prietenii in piata din centrul orasului, se intalni cu dervisul.
Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. El se
adresa lui Aladin:
- Mai baiete, nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa
castigi cateva rupii?

245

- Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti,

raspunse Aladin.
- Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa
cautam o lampa veche.
Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. Tu esti
singurul om care poti sa mi-o aduci. Vei gasi acolo o multime de bijuterii, poti
sa le iei pe toate. Mie nu-mi trebuie decat lampa.
- Asa sa fie, domnule.
Aladin urma pe dervis in afara orasului, indreptandu-se spre un loc
parasit. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi
data la o parte doar daca se rostea formula magica. Inainte de a patrunde in
grota, dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. In
timp ce dervisul rostea formula magica, Aladin se opri pe marginea lacului si
incepu sa se joace aruncand pietre in apa. Era atat de preocupat de joaca sa,
incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa
grotei se deschise. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota.
Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. Dervisul il asepta afara si
il tot grabea:
- Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa!
Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei, tare veche si ruginita,
si ii striga dervisului:
- Domnule, de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie?
Sunt aici atatea alte minunatii! "Poate o fi fermecata?" se gandi in sinea
sa Aladin. Apuca lampa si se indrepta spre iesire.
- Da-mi lampa! Ii porunci dervisul.
- Ajuta-ma, te rog, sa ies de aici, il ruga Aladin pe dervis.
- Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul.
Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare, Aladin
incepu sa dea inapoi inspaimantat.

246

- Daca nu-mi dai lampa, sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si

incepu sa bolboroseasca formule magice. La rostirea acestor cuvinte, placa
de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. Aladin ramase in intuneric, si
incepu sa strige catva timp, dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si
ca nimeni nu-l putea auzi. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care
isi freca mainile cu disperare, din inelul pe care il primise de la dervis iesi un
spiridus.

Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. Apoi

i se adresa lui Aladin astfel:

- Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta.
- As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Spiridusul nu zise nimic, dar in
calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe
deget. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar
aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita. In timp
ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un
gnom.
- Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine.
Astept ordinele tale!
De atunci, Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. Ori de cate
ori se adresau lampii, aceasta le satisfacea toate dorintele. Anii au trecut si
Aladin se facu un tanar chipes. Intr-o frumoasa dimineta, Aladin o zari in
piata publica pe Iasmina, prea frumoasa fata a sultanului. Printesa era asa de
frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. Si sultanului ii fu pe
plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Din acel moment
si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. Intr-o zi, pe cand
printesa se gasea singura acasa, un negustor batran batu la usa palatului:
- Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Cine
vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin,
schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Cine credeti ca era
negustorul? Era chiar dervisul cel rau!
Aladin si lampa fermecata Acesta, ce puse mana pe lampa se ivi
spiridusul:
247

- Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. Iti

astept ordinele!
- Spiridusule, eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul, si vreau sa ma
duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat!
Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. S-a
uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel.
- Du-ma la iubita mea, ii ceru el inelului, nu pot trai fara ea.
Cat ai zice peste, Aladin se trezi in bucataria dervisului, langa scumpa
sa sotie, care tocmai pregatea ceaiul.
- Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe
sotia sa.
Cand se intoarse dervisul, bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus.
Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa, cat se poate de
repede. La vederea lor, sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie, iar
poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. Despre dervisul cel rau nu amai auzit
nimeni niciodata, iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la
adanci batranete.

Greuceanu
de Petre Ispirescu
A fost un imparat si se numea imparatul Rosu. El era foarte mahnit ca,
in zilele lui, niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. Tramise deci
oameni prin toate tarile si ravase prin orase, ca sa dea de stire tuturor ca
oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei, acela va lua pe fiie-sa
de nevasta si inca jumatate din imparatia lui, iara cine va umbla si nu va
izbandi nimic, acela sa stie ca i se va taia capul.Greuceanu
Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la
capat o asemenea insarcinare; si cand la treaba, hat in sus, hat in jos, da din
248

colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca, vezi ca nu
toate mustele fac miere. imparatul insa se tinu de cuvant.
Pe vremea aceea, se afla un viteaz pre nume Greuceanu. Auzind si el
de fagaduinta imparateasca, ce se gandi, ce se razgandi, ca numai isi lua
inima in dinti, incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa, si
pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. Pe drum se intalni cu doi
oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie, pentru
ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. Ei
erau tristi, bietii oameni, dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de
dulci, incat le mai veni nitica inima, ca era si mester la cuvant Greuceanu
nostru.
El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca
norocul. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la
moarte, ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba; iara de nu,
sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. Asta sa fie in norocul meu;
niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". Si astfel, poftorindu-si unele
ca acestea, aide, aide, ajunge la curtea imparateasca. nfatisandu-se la
imparatul, atatea ii povesti, asa cuvinte bune si dulci scoase si atata
mestesug puse in vorbirea sa, incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa
omoare pe acei oameni; ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult,
si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor.
Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit
pe imparatul pana intr-atata, incat l-a facut sa-i ierte. Multumira lui
Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui
Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda, ceea ce si
facura. Aceasta izbanda o lua drept semn bun, si Greuceanu, mergand a
doua oara la imparatul, grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare:
- Marite doamne, sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei
imparatii. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele
si luna pe care le-a hrapit de pe cer, si stiu ca cu moarte au murit, fiindca nau putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. si eu,
249

marite doamne, cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei, si

mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul, doar-doar va da Dumnezeu sa
ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei, pentru nesocotita lor
indrazneala. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor.
- Dragul meu Greucene, raspunse imparatul, nu pot sa schimb nici o
iota, nici o cirta din hotararea mea. si aceasta nu pentru altceva, ci numai si
numai pentru ca voiesc sa fiu drept. Poruncile mele voi sa fie una pentru
toata imparatia mea; la mine partinire nu este scris. Vazand statornica
hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul, Greuceanu
cuvanta cu glas voinicesc:
- Fie, marite imparate, chiar de as sti ca voi pieri, tot nu ma voi lasa
pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. Se
invoira, si preste cateva zile si pleca, dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e
bine sa faca, ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. Greuceanu
lua cu dansul si pe fratele sau si merse, merse, merse cale lunga, departata,
pana ce ajunse la Faurul-pamantului, cu care era frate de cruce. Acest faur,
fiind cel mai mare mester de pe pamant, era si nazdravan. Aici se oprira si
poposira. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu
Faurul-pamantului si se sfatuira. Si, dupa ce se odihnira cateva zile si mai
planuira ceea ce era de facut, Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Indata
dupa plecarea Greuceanului, Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui
Greuceanu numai si numai din fier, apoi porunci sa arza cusnita ziua si
noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc.
Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga, si mai lunga, pana ce li
se facu calea cruci; aici se oprira, se asezara pe iarba si facura o gustarica
din merindele ce mai aveau, si apoi se despartira, dupa ce se imbratisara, si
plansera ca niste copii. Mai nainte d-a se desparti, isi impartira cate o basma
si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini, sa
mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni; iara cand basmalele vor
fi rupte in mijloc, sa se stie ca unul din ei este pierit". Mai infipse si un cutit in
pamant si zisera: "Acela din noi, care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul
250

ruginit sa nu mai astepte pe cellalt, fiindca aceasta insemneaza ca a murit".

Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga.
Fratele Greuceanului, umbland mai multa vreme in sec, se intoarse la
locul de despartire si, gasind cutitul curat, se puse a-l astepta acolo cu
bucurie, ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. Iara Greuceanu se duse,
se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor, asezate unde-si
intarcase dracul copiii. Daca ajunse aici, Greuceanu se dete de trei ori peste
cap si se facu un porumbel. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase
Faurul-pamantului. Facandu-se porumbel, Greuceanu zbura si se puse pe un
pom care era tocmai in fata caselor. Atunci, iesind fata de zmeu cea mare si,
uitandu-se, se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica,
ca sa vina sa vaza minunea. Fata cea mica zise:
- Maiculita si surioara, pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie
pentru casa noastra. Ochii ei nu seamana a de pasare, ci mai mult seamana
a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici
inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Pasamite aveau
zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. Apoi intrara catestrele zmeoaicele
in casa si se pusera la sfat. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori
preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Acolo se ascunse
intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Dupa ce
lua in cap tot ce auzi, iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru
Verde si acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce
auzise, stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa
se intoarca unul de cu seara, altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre
ziua. Asteptand Greuceanu acolo, iata mare, ca zmeul cel mai mic se
intorcea si, ajungand calul la marginea podului, unde sforai o data si sari
inapoi de sapte pasi. Dara zmeul, maniindu-se, zise:
- Ah, manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de
nimeni, numai de Greuceanu de Aur; dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la
pamant.
Greuceanu, auzind, iesi pe pod si striga:
251

- Vino, zmeule viteaz, in sabii sa ne taiem, sau in lupta sa ne luptam.

- Ba in lupta, ca e mai dreapta.
Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. Aduse zmeul pe
Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. Aduse si Greuceanu pe
zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. Apoi, dupa ce arunca
lesul zmeului si al calului sub pod, se puse sa se odihneasca. Cand, in
puterea noptii, veni si fratele cel mare al zmeului, si calul lui sari de
saptesprezece pasi inapoi. El zise ca si frate-sau, iara Greuceanu ii raspunse
si lui ca si celui dintai. Iesind de sub pod, se lua la tranta si cu acest zmeu. Si
unde mi-aduse, nene, zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau.
Dara Greuceanu, sarind repede, unde mi-aduse si el pe zmeu o data, mi-l
tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Aruncandu-i si
mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod, se puse iarasi de se odihni.
Cand despre zori, unde venea, mare, venea tat-al zmeilor, ca un tartor, [de]
catranit ce era, si cand ajunse la capul podului, sari calul lui saptezeci si
sapte de pasi inapoi. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru
mare, si unde racni:
- Ah, mancare-ar lupii carnea calului; ca pe lumea asta nu mi-e frica de
nimenea, doara de Greuceanu de Aur; si inca si pe acesta numai sa-l iau la
ochi cu sageata si il voi culca la pamant.
Atunci, iesind si Greuceanu de sub pod, ii zise:
- Deh! zmeule viteaz, vino sa ne batem, in sabii sa ne taiem, in suliti sa
ne lovim, ori in lupta sa ne luptam.
Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se
rupsera sabiile; in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile; apoi se
luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul; si
stranse zmeul pe Greuceanu o data, dara acesta, bagand de seama ce are
de gand zmeul, se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic, apoi
Greuceanu stranse o data pe zmeu, tocmai cand el nu se astepta, de-i parai
oasele. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. si se luptara, si se luptara, pana ce

252

ajunse vremea la namiezi, si ostenira. Atunci trecu pe dasupra lor un corb

carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. si vazandu-l, zmeul ii zise:
- Corbule, corbule, pasare cernita, adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti
voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot.
Zise si Greuceanu:
- Corbule, corbule, mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce, caci eu ti-oi
da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal.
Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apa
dulce si ii astampara setea; caci insetosasera, nevoie mare. Atunci
Greuceanu mai prinse la suflet, si, imputernicindu-se, unde ridica, nene, o
data pe zmeu, si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse
piciorul pe cap, tinandu-l asa. Apoi ii zise:
- Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele si luna, caci azi
nu mai ai scapare din mana mea. Se codea zmeul, ingana verzi si uscate,
dara Greuceanu ii mai zise:
- Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi gasi, si inca si capul reteza-ti-l-voi.
Atunci zmeul, tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune, zise:
- In Codru Verde este o cula. Acolo inauntru sunt inchise. Cheia este
degetul meu cel mic de la mana dreapta.
Cum auzi Greuceanu unele ca acestea, ii reteza capul, apoi ii taie
degetul si-l lua la sine. Dete corbului, dupa fagaduiala, toate starvurile, si,
ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde, deschise usa cu degetul
zmeului si gasi acolo soarele si luna. Lua in mana dreapta soarele si in cea
stanga luna, le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Oamenii, cand
vazura iarasi soarele si luna pe cer, se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a
dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai
omenirii. Iara el, multumit ca a scos la bun capat slujba, o lua la drum,
intorcandu-se inapoi.
Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare, se imbratisara si,
cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute, intinsera pasul la drum ca
sa se intoarca la imparatul. In cale, dete peste un par plin de pere de aur.
253

Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra

acestui par, ca sa mai rasufle si caii, iara pana una, alta sa culeaga si cateva
pere, spre a-si mai momi foamea. Greuceanu, care auzise pe zmeoaice ce
planuisera, se invoi a se odihni; dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere, ci
zise ca le va culege el. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. Cand, ce
sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se
auzi din pom, zicand:
- Ma mancasi fripta, Greucene, precum ai mancat si pre barbatul meu.
Si nimic nu mai ramase din acel par, decat praf si cenuse; iara frate-sau
incremeni de mirare, nestiind ce sunt toate acestea. Dupa ce plecara si
mersera ce mersera, detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu
fluturei si cu apa limpede si rece. Fratele Greuceanului zise:
- Sa ne oprim aici nitel, ca sa ne mai odihnim caisorii. Iar noi sa bem
nitica apa rece si sa culegem flori.
- Asa sa facem, frate, raspunse Greuceanu, daca aceasta gradina va fi
sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu.
Apoi, tragand palosul, lovi in tulpina unei flori care se parea mai
frumoasa si o culca la pamant; dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a
marginilor ei, dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat, ca si din
tulpina florii, si umplu vazduhul de un miros gretos. Praf si tarana ramase si
din fata cea mai mare de zmeu, caci ea se facuse gradina si izvor ca sa
invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. i scapand si d-aceasta pacoste,
incalecara si plecara la drum, repede ca vantul; cand ce sa vezi d-ta? Unde
se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu
alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu; si avea de ce sa
fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot, nici fete, nici gineri.
Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana, zise
fratina-sau:
- Ia te uita, frate, inapoi si spune-mi ce vezi.
- Ce sa vaz, frate, ii raspunse el, iata un nor vine dupa noi ca un vartej.

254

Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul;
dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. Acesta ii
spuse ca se apropie norul ca o flacaraie; apoi, mai facand un vant cailor,
ajunsera la Faurul-pamantului. Aci, cum descalecara, se inchise in fauriste.
Pe urma lor iaca si zmeoaica. De-i ajungea, ii prapadea! Nici oscior nu mai
ramanea din ei. Acum insa n-avea ce le mai face.
O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete
ca macar sa-l vaza in fata. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o
gaura in parete. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu
cel de fier, ce arsese in foc de sarea scantei din el. Cand zmeoaica puse gura
la spartura ca sa soarba pe Greuceanu, Faurul-pamantului ii baga in gura
chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. Ea, inghiort! inghiti si pe loc si
crapa. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si
astfel scapara si de dansa.
Faurul-pamantului deschise usa fauristei, iesi afara si se veselira trei
zile si trei nopti de asa mare izbanda. El mai cu seama era nebun de bucurie
pentru muntele de fier. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta
cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Dupa ce fura gata, sufla asupra lor si le
dete duh de viata. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce, Faurulpamantului, Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la
Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata.
Merse, merse, pana ce li se infurci calea. Aci se oprira si poposira. Apoi,
Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau, ca sa duca
imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda
savarsita; iara el ramase mai in urma. inaintand el alene, rasturnat in caruta,
trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca
neajunsuri. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu, dara, ca sa nu
scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca, ii scoase cuiul din capul
osiei de dindarat si-l arunca departe in urma.
Apoi tot el zise Greuceanului:
255

- Mai, vericule, ti-ai pierdut cuiul, du-te de ti-l cauta.

Greuceanu sarind din caruta, isi uita acolo palosul, din greseala. Iara
cand el isi cauta cuiul, diavolul ii fura palosul, apoi, asezandu-se in marginea
drumului, se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra.
Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, il intepeni bine, se urca in caruta, si pe
ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Ascultati acum
si va minunati, boieri d-voastra, de patania bietului Greuceanu. Un mangosit
de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului, daca il va face sa ia
el pe fata imparatului.
Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. impielitatul
stia ca Greuceanu, fara palos, era si el om ca toti oamenii. Puterea lui in
palos era; fara palos era necunoscut. ii fura palosul si-l dete becisnicului de
sfetnic. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata, zicand ca el este cel cu
izbanda cea mare. Imparatul il crezu, vazandu-i si palosul, si incepusera a
pune la cale cele spre cununie. Pe cand se pregatea la curte, pentru nuntirea
fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna
de la zmei, vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa
soseasca in curand.
Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la imparatul
si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. imparatul il
asculta. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea, zorind sa se faca mai curand
nunta, cu gand ca, daca se va cununa odata cu fata imparatului, apoi poate
sa vina o suta de Greuceni, ca n-are ce-i mai face, lucru fiind sfarsit.
Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta, si mai
taragai lucrurile. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si,
infatisandu-se la imparatul, acesta nu stia intre care sa aleaga. Credea ca
acesta sa fie Greuceanu, dara nu-si putea da seama de cum palosul lui
Greuceanu se afla in mana sfetnicului. Atunci baga de seama si Greuceanu
ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el
stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la
caruta cu dansul. Pricepu el ca nu e lucru curat.
256

- Imparate prealuminate, zise el, toata lumea stie ca esti om drept. Te

rog sa-mi faci si mie dreptate. Mult ai asteptat, mai asteapta, rogu-te inca
putin si vei vedea cu ochii adevarului. Priimi imparatul a mai astepta pana ce
sa se intoarca Greuceanu. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de
fier si intr-un suflet merse, pana ce ajunse la stana de piatra, acolo unde
Necuratul ii scosese cuiul de la caruta.
- Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii, zise el, da-mi palosul ce miai furat, caci de unde nu, praful nu se alege de tine.
Piatra nici ca se clinti din loc macar. Atunci Greuceanu se dete de trei
ori peste cap, se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel, si unde incepu,
nene, a lovi in stana de se cutremura pamantul. De cate ori da, de atatea ori
cadea cate o zburatura din piatra. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful.
Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Iara
buzduganul, de ce da, d-aia isi intetea loviturile, si dete, si dete, pana o facu
pulbere. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra, cata prin
pulberea ce mai ramasese, si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana.
Il lua si, fara nici o clipa de odihna, veni si se infatisa iarasi la
imparatul.
- Sunt gata, marite imparate, zise el, s-arat oricui ce poate osul lui
Greuceanu. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca, spre
a ne intelege la cuvinte. Imparatul il chema. Acesta, daca veni si vazu pe
Greuceanu cu sprinceana incruntata, incepu sa tremure si-si ceru iertaciune,
spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Dupa rugaciunea
lui Greuceanu, dobandi iertare si de la imparatul, dar acesta ii porunci sa
piara din imparatia lui. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare
si se facu o nunta d-alea imparatestile, si se incinse niste veselii care tinura
trei saptamani... Si eu incalecai p-o sea, si va povestii d-voastra asa.

Fetita cu chibriturile
257

de Hans Christian Andersen

Era un ger grozav; ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou.
Pe frigul acela si pe intunericul acela, mergea pe strada o biata fetita cu
capul gol, si cu picioarele goale. Avusese ea doar niste papuci cnd plecase
de-acasa, dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari, pe care mama ei ii
rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu
grabindu-se sa treaca o strada, unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua
trasuri. Unul din papuci nici nu-l mai gasise, iar celalalt il luase un baiat care
zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui, cnd o avea si el unul.
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei
vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie.
Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si
n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii
de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa
ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la
ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata
la ce se gandea ea.
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in
strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o
patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa;
aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o
bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub
acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele
mari cu paie si cu trente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig.
A! Un chibrit aprins.
Le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din
cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti!
Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu
manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o
soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru
258

ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum
piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri;
fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.
Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina
se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie
unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri;
in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un
miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu
furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai
avu in fata ei decat zidul rece si gros.
Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de
Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la
negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de
tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc.
Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din
pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele
acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte
buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade
o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".
Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul
careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si
duios!
- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca no sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si
gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. si aprinse repede toate
chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta
ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa
de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in
stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame,
nici griji; erau la Dumnezeu.
259

Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos
fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea
din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu
gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa. "A vrut sa se
incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce
stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

Fata babei si fata mosneagului

de Ion Creanga

Era odata un mosneag s-o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar
o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tifnoasa si rea la inima; dar, pentru ca
era fata mamei, se alinta cu s-alinta cioara-n lat, lasind tot greul pe fata
mosneagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si
buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si
frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si
de mama cea vitriga; noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si
rabdatoare; caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje
prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfirsit, in toate partile
dupa treaba. Cit era ziulica de mare, nu-si mai stringea picioarele; dintr-o
parte venea si-n alta se ducea. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot
cirtitoare si nemultamitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului era peatra
de moara in casa; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.
Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara, fata
mosneagului nu se incurca, ci torcea cite-un ciur plin de fuse; iar fata babei
indruga si ea cu mare ce cite-un fus; s-apoi, cind veneau amindoua fetele
acasa noaptea tirziu, fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei
mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci
fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag,
260

spuind ca ea a tors acele fuse. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca

acela este lucrul minelor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiicasa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor.
Cind venea duminica si sarbatorile, fata babei era inpopotonata si
netezita pe cap, de parc-o linsese viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care
sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la
toate aceste. s-apoi, cind venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei
umbla cum umbla melita: ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, cai soiu rau- ca-i laie, ca-i balaie; si ca s-o alunge de la casa; s-o trimita la
slujba, unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poate sa innaraveasca
si pe fata ei.
Mosneagul, fiind un gura-casca, sau cum iti vre sa-i ziceti, se uita in
coarnele ei, si ce-i spunea ea sfint era. De inima, bietul mosneag poate c-ar
mai fi zis cite ceva; dar acum apucase a cinta gaina la casa lui, si cucosul nu
mai avea nici o trecere; s-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu
didiochiul; caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.Intr-una din zile,
mosneagul, fiind foarte amarit de cite-i spunea baba, cheama fata si-i zise:
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca esti
rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea; deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atita
gilceava la casa asa din pricina ta. Dar te sfatuiesc, ca un tata ce-ti sunt ca,
orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina si harnica; caci la casa mea tot ai
dus-o cum ai dus-o; c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!- dar prin
straini, Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da; si nu ti-or
putea rabda cite ti-am rabdat noi. Atunci biata fata, vazind ca baba si cu
fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mina tata-sau si, cu lacrimi in
ochi, porneste in toata lumea, departindu-se de clasa parinteasca fara nici o
nadejde de intoarcere!
Si merse ea cit merse pe-un drum, pana ce, din intimplare, ii iesi
inainte o catelusa, bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele;
si cum o vazu pe fata, ii zise:
261

- Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma grijeste, ca ti-oiu

prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si, luind catelusa, o spala
si-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multamita fiind in
suflet ca a putut savirsi o fapta buna. Nu merse ea tocmai mult, si numai
iaca ce vede un par frumos si inflorit, dar plin de omizi in toate partile. Parul,
cum vede pe fata, zice:
- Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oiu
prinde si eu bine vrodata!
Fata, harnica cum era, curati parul de uscaturi si de omizi cu mare
ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. si, mergind ea mai
departe, numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. Fintina atunci zise:
- Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca ti-oiu prinde si eu bine
vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine; apoi o lasa si-si cauta
de drum. si, tot mergind mai departe, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit
si mai-mai sa se risipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice:
- Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca poate ti-oiu
prinde si eu bine vrodata!
Fata, care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui, isi sufleca
minicile, calca lut si lipi cuptiorul, il humuli si-l griji, de-ti era mai mare dragul
sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. Si
mergind ea acum si zi si noapte, nu stiu ce facu, ca se rataci; cu toate
aceste, nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu, ci merse tot inainte pana ce,
intr-una din zile, des-dimineata, trecind printr-un codru intunecos, da de-o
poiana foarte frumoasa, si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii
pletoase; si cind s-apropie de acea casa, numai iaca o baba intimpina fata cu
blindete si-i zice:
- Da' ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti?
- Cine sa fiu, matusa? Ia, o fata saraca, fara mama si fara tata, pot
zice; si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a
pus minile pe piept! Stapin caut si, necunoscind pe nime si umblind din loc in

262

loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale
si te rog sa-mi dai salasluire.
- Sarmana fata! zise batrina. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a
indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sint sfinta Duminica. Slujeste
la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa
mea.
- Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac.
- Ia, sa-mi lai copilasii, care dorm acum, si sa-i hranesti; apoi sa-mi faci
bucate; si, cind m-oiu intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici
fierbinti, ci cum is mai bune de mincat. Si, cum zice, batrina porneste la
biserica, iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. intai si-ntai face
lautoare, apoi iese afara si incepe a striga:
- Copii, copii, copii! Veniti la mama sa va leie!
Si, cind se uita fata, ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia
de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa, tare in
credinta si cu nadejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie; ci le ia pe cite una si
le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate, si
cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si
toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie; si dupa ce-a sezut la masa,
a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada, care a vrea ea, si
sa si-o ieie ca simbrie; dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. Fata se
suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite,
altele mai noua si mai frumoase. Ea insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai
veche si mai urita dintre toate. si cind se da cu dinsa jos, sfinta Duminica
cam increteste din sprincene, dar n-are incotro. Ci binecuvinteaza pe fata,
care isi i lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul
de unde venise.
Cind, pe drum, iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte
crescute si rumenite- si maninca fata la placinte, si maninca, hat bine; apoi
isi mai i citeva la drum si porneste. Cind, mai incolo, numai iaca fintina
grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima, dulce si
263

rece cum ii gheata. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint, cu care
a baut la apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte.
Si mergind mai departe, iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere,
galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. Parul, vazind pe
fata, si-a plecat crengile-n jos; si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite ia trebuit.
De-acolo mergind mai departe, iaca, se intilneste si cu catelusa, care
acum era voinica si frumoasa, iara la git purta o salba de galbeni pe care a
dat-o fetei, ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. si de aci, fata, tot
mergind inainte, a ajuns la tata-sau. Mosneagul, cind a vazut-o, i s-a umplut
ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate salba si paharele cele
de argint si le da tatine-sau; apoi deschizind lada impreuna, nenumarate
herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi iese din ea, incit mosneagul pe
loc a intinerit, vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa
faca de ciuda. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis:
- Las', mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma duc sa-ti aduc eu si
mai multe. Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. Merge si ea
cit merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului; se intilneste
si ea cu catelusa cea slaba si bolnava; da si ea de parul cel ticsit de omide,
de fintina cea milita si seaca si parasita, de cuptiorul cel nelipit si aproape sa
se risipeasca; dar cind o roaga si catelusa, si parul, si fintina, si cuptiorul sa
se ingrijeasca de dinsele, ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc:
- Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a
mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine?
Atunci, cu toatele, stiind ca mai usor ar put capata cineva lapte de la
o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o
sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. si
mergind ea tot inainte, au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica; dar si aici s-a
purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. in loc sa faca bucatele bune si
potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de
bine, ea i-a oparit pe toti, de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere.
264

Apoi bucatele le-au facut afumate, arse si sleite, de nu mai era de chip sa le
poata lua cineva in gura- si cind a venit sfinta Duminica de la biserica, si-a
pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa.
Dar sfinta Duminica, blinda si ingaduitoare, n-a vrut sa-si puie mintea
c-o sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta; ci i-a spus sa se suie in pod,
sa-si aleaga de-acolo o lada, care i-o placea, si sa se duca in plata lui
Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai
frumoasa; caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar
sa faca slujba buna nu-i placea. Apoi, cum se da jos din pod cu lada, nu se
mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica, ci
porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte; si mergea de-i piriiau
calciiele, de frica sa nu se azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa,
dinsa, s-o ajunga si sa ieie lada.
Si cind ajunge la cuptior, frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta, focul o arde si nu poate lua.
La fintina, asisderea: paharutele de argint, nu-i vorba, erau, si fintina plina cu
apa pana-n gura; dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa,
paharele pe loc s-au cufundat, apa din fintina intr-o clipa a secat, si fata de
sete s-a uscat!- Cind prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu
lopata de pere multe ce avea, dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro
una?
Nu, caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i
ajunsese crengile la nouri! s-atunci- scobeste-te, fata babei, in dinti! Mergind
mai inainte, cu catelusa inca s-a intilnit; salba de galbeni avea si acum la git;
dar cind a vrut fata sa i-o ieie, catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a
lasat-o sa puie mina pe dinsa. isi musca fata acum degetele mamucutei si
ale tatucutei de ciuda si de rusine, dar n-avea ce face. in sfirsit, cu mare ce a
ajuns ea si acasa, la ma-sa, dar si aici nu le-au ticnit bogatia. Caci, deschizind
lada, o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba, cu
fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, si apoi s-au facut balaurii
nevazuti cu lada cu tot.
265

Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate

bogatii; el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. Cucosii cintau
acum pe stilpii portilor, in prag si in toate partile; iar gainile nu mai cintau
cucoseste la casa mosneagului, sa mai faca a rau; c-apoi atunci nici zile
multe nu mai aveau. Numai atit, ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de
mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva, daca-i copt
malaiul.

Degetica
de Hans Christian Andersen
Era odata o biata femeie saraca; ea traia singura si grozav dorea sa
aiba un copil pe langa dansa, care sa-i fie sprijin la batranete. Se duse intr-o
zi in padure, acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. Aceasta-i dete un
bob de orz, zicandu-i:
- Asta nu-i orz, de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. Pune-l
intr-un ghiveci de flori si asteapta.
- Iti multumesc, zise femeia, si cum se intoarse acasa, isi sadi bobul de
orz.
In curand rasari din pamant o floare mare, frumoasa, ce semana c-o lalea
imbobocita.
"Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene; si-n
clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. Acum se vede bine ca-i o
lalea adevarata; si-nauntrul ei, pe fundul verde sedea o fetita mica, mica de
tot si draguta, numai cat degetul cel mic de inalta; ii dadu numele de
Degetica. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan, foi de viorele
266

ii puse in loc de saltea, si o inveli cu o foaie de trandafir. Dormea in timpul

noptii, si ziua se juca pe masa, unde femeia punea o farfurie cu apa,
inconjurata de-o cununa de flori. In farfurie plutea o foaie mare de lalea, pe
care Degetica putea sa stea, si sa se plimbe de la o margine la alta cu
ajutorul a doua fire albe de par de cal, ce-i tineau loc de vasle. Nu se putea
inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta; s-apoi stia sa si cante, si avea un
glas asa de dulce, cum nu se mai auzise pe fata pamantului. Intr-o noapte,
pe cand ea dormea, o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a
ferestrei. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica, invelita cu
foaia ei de trandafir.
- Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu, zise broasca.
Si insfacand coaja de nuca, iesi pe aceeasi fereastra, ducand si pe Degetica
afara in gradina. Pe acolo curgea un parau, care in trecerea lui atingea o
mlastina. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. Slut si murdar, semana
leit cu mama lui. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga, cum zari
pe dragalasa fetita in coaja de nuca.
- Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti, zise broasca. Ar putea sa ne scape
inca, e asa de usoara, ca un fulg de lebada. S-o punem pe-o foaie lata de
lipan, in mijlocul apei. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. In
vremea asta, noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare, care o sa fie
locuinta voastra. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de
lipan prinsa de mal, si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica.
Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla, incepu a plange cu amar; de
jur imprejur era numai apa, cum sa se mai intoarca ea pe uscat?
Broasca, dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si
floricele galbene, veni cu odorul ei sa ia patutul micutei, sa-1 duca in odaia
pregatita. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu, viitorul
tau sot. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea, in fundul baltii."
- Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. Apoi luara coaja de nuca si
se departara; biata Degetica, ramasa singura pe frunza ei verde, incepu sa
planga cu hohot, gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta.
267

Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca, si vrura sa vada si ei pe

Degetica. Si cum o vazura, li se paru atat de draguta, incat socotira c-ar fi o
mare nenorocire pentru dansa, sa ia de sot pe fiul broastei. Nunta asta nu
trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei, si cu dintisorii lor
taiara codita ce-o tinea de mal; frunza desprinsa, duse pe Degetica departe,
pe rau, asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. Ea trecu astfel prin multe
locuri frumoase, si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai
fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte,
tot mai departe, Degetica facu o adevarata calatorie. Pe cand mergea ea
asa, un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei, si la urma se aseza chiar pe
frunza, nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune.
Degetica, vesela ca scapase de uricioasa broasca, se bucura de
frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia
soarelui. Isi lua cingatoarea, lega un capat de aripa fluturasului, pe celalalt
de frunza, si astfel putu inainta mai repede. Dar iata ca trecu un carabus,
care, zarind-o, o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. In vremea asta
frunza de lipan luneca inainte pe rausor, dusa de fluturasul care nu se mai
putea desprinde de ea. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata
Degetica, cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum
pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza, si se gandea ca el o sa moara
de foame, daca nu s-o putea desface. Carabusului nu-i pasa nimic de toate
astea; el o aseza pe frunza cea mai mare din copac, o ospata cu sucul
florilor, si, cu toate ca ea nu semana deloc a carabus, ii lauda foarte mult
frumusetea.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. Fetele
carabusilor insa, vazand-o, isi miscara antenele zicand:
- Ce mai lucru! N-are decat doua picioare.
- Si nici antene n-are, adauga una; E slaba, subtire, si seamana cu
omul. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare; si carabusul care-o
adusese, cu toate ca o gasea frumoasa, dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc
fel de fel de cusururi, i se paru si lui pe urma ca-i urata, si nu mai vru s-o
tina. O dete jos din copac, si o aseza pe-o floare de cicoare. Degetica incepu
268

a plange de suparare, ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei; si

doar ea era minune de frumoasa. Ramasa singura in padure, isi petrecu
acolo toata vara. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o
frunza de brusture, ca sa fie ferita de ploaie. Cu sucul florilor se hranea, si
setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. Asa trecura vara si
toamna; dar iata ca sosi iarna, iarna cu zapada si frigul ei. Toate pasarelele,
care-o desfatasera cu cantecele lor, plecasera-n alte tari, copacii nu mai
aveau frunze, florile erau vestejite, si frunza de brusture care-o adapostea se
suci, neramanand din ea decat un cotor uscat si galben.
Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica, cu cat acum si hainele ei
erau aproape numai zdrente. Intr-o noapte incepu a ninge, si fiecare fulg ce
cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. Se-nvelise, biata, c-o
frunza uscata, dar ce caldura sa-i tina asta; si acum era aproape sa moara de
frig. Langa padure era o intinsa miriste de grau; nu se vedea decat paisul
ramas deasupra pamantului inghetat. Degetica porni intr-acolo; aceasta era
pentru ea o uriasa padure de strabatut. Ajunse zgribulita de tot, la vizuina
unui soarece de camp. Intra pe-o gaurica mica, sub paie; soarecele era
batran si avea o locuinta foarte buna; o odaie plina numai cu graunte de tot
felul, o bucatarie si o sufragerie frumoasa. Degetica veni la usa ca cersetoare
si ceru sa-i dea si ei un bob de grau, ca de doua zile n-a mancat nimic.
- Saracuta de tine, zise soarecele, care avea o inima buna, vino de
mananca si tu cu mine in odaia mea; este cald aici. Si prinzand soarecele
dragoste de Degetica ii zise:
- Iti dau voie sa stai toata iarna aici; da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna
odaia curata, si sa-mi spui povesti frumoase; ma prapadesc dupa ele.
Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic.
- O s-avem musafiri, zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa
vina la mine o data pe saptamana. El e mult mai bogat decat mine; are odai
mari si poarta o blana frumoasa de catifea. Daca ar vrea el sa te ia de sotie
ai fi foarte fericita; sa-i spui povestile tale cele mai frumoase.

269

Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu

era decat un sobol. Imbracat in blana-i de catifea neagra, veni sa-si faca
vizita. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui; dar
sobolul vorbea rau de soare, de flori, ca el niciodata nu le vazuse. Degetica ii
canta o multime de cantece, intre altele: "Zboara carabus, zboara, zboara!"
si "Cand vine in camp calugarelul". Sobolul incantat de glasul ei, isi arata
numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata, dar
de hotarat nu hotari inca nimic, fiindca era foarte chibzuit. Sobolul ca sa faca
placere fetitei si soarecelui, ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce
sapase de curand, pe sub pamant, intre cele doua locuinte; si le spuse sa nu
se sperie de-o pasarica moarta, pe care au vazut-o in drumul lor. Si-ntaia
oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta, sobolul le iesi
inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia
un felinar. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta, sobolul sparse
putin tavanul hrubei, si o raza de lumina strabatu de-afara; in fata lor statea
intinsa o randunica, desigur moarta de frig, cu aripile stranse, cu capul si
picioarele ascunse sub pene. Vederea asta mahni sufletul fetitei; ea care
iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor!
Dar sobolul impinse cu laba pe randunica, zicand:
- N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare!
Slava Domnului, niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de
ticaloasa. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip,
cirip! si cand vine iarna moare de foame.
- Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece; acest ciripit nu aduce
nimic; e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si
fac o fala numai ca stiu sa cante. Degetica nu zise nimic; dar cand soarecele
si sobolul se intoarsera cu spatele, ea se apleca incetisor asupra pasaricii si
dand la o parte penele capului, ii saruta ochii inchisi. "Poate ca-i tocmai
aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara, se gandi ea; biata
pasarica, tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o
facuse in tavan, isi petrecu musafirii pana acasa. Neputand dormi deloc
270

noaptea aceea, Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie, si

repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. Apoi ii puse de-o parte si
de alta un smoc de lana ce gasise la soarece, parca i-ar fi fost teama ca nu
cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit.
- Adio, pasarica frumoasa, adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care
ma fericea atat de mult asta vara, cand puteam sa ma bucur de verdeata si
sa ma incalzesc la soare. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei; dar
deodata se scula speriata, simtise o miscare usoara, incepuse a bate inima
pasarelei, care nu era moarta ci numai amortita de frig. Caldura o reinviase.
Toamna, cand se duc rindunelele in tarile calde, daca intarzie vreuna pe
drum, frigul o culca la pamant, ea pare moarta si zapada o inveleste.
Degetica tremura inca de spaima; pe langa ea, care nu era mai inalta decat
degetul cel mic, randunica parea un urias. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul,
stranse bine lana imprejurul pasaricii, se duse repede s-aduca o frunza de
menta cu care se-nvelea ea, si i-o puse pe cap. In noaptea urmatoare
ducandu-se iar la bolnava ei, o gasi cu viata, dar era atat de slaba, meat abia
o clipa deschise ochii sa vada fetita, care tinea in mana, ca sa-i dea lumina, o
farama de putregai lucitor.
- Iti multumesc, dragalasa copilita, zise pasarica; tu m-ai incalzit. Peste
putin timp am sa capat puteri, si-am sa zbor la soare.
- E frig tare afara, raspunse Degetica; ninge, ingheata, mai stai in
patutul tau, o sa am eu grija de tine.
Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. Pasarica o bau, si-i povesti cum
rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini, nu s-a mai putut tine de celelalte
pasari cand au plecat in tarile calde. Atunci a cazut la pamant si din clipa
aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Toata iarna Degetica,
fara stirea soarecelui si a sobolului, ingriji cu multa dragoste pe randunica.
Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul, pasarica isi lua
ziua buna de la fetita, care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol.
Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita.
Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece.
271

- Nu, zise ea, nu pot merge.

- Adio dar, adio dragalasa copilita! raspunse randunica, luandu-si
zborul spre soare. Degetica o privi zburand, si avea lacrimile in ochi; ii era
asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai
vazu.
Si Degetica era cu atat mai mahnita, cu cat ea nu putea iesi sa se
bucure de razele soarelui.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui,
si pentru fetita, numai cat degetul cel mic de inalta, se parea ca-i o padure
mare.
-In vara asta, trebuie sa-ti lucrez zestrea, ii zise soarecele, caci plicticosul
sobol ceruse mana fetitei. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai
bine chivernisita din rufarie si din haine. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau,
si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni, care torceau si teseau fara
incetare. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii, care
usuca pamantul si-l face de nesuferit. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai
pe toamna. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii,
la rasaritul si la apusul soarelui, si se uita si ea printre spicele batute de vant
la cerul albastru, bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la
randunica iubita; dar randunica era departe, poate ca n-o sa mai vina
niciodata.
Sosi si toamna, si Degetica isi gatise zestrea.
- Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Si biata fetita
incepu a plange, ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol.
- Ce prostie! striga soarecele; ia sa nu fii asa de incapatanata, ca pe
urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca
te ia de sotie un domn asa de falnic, care poarta o blana de catifea neagra,
cum nici imparateasa nu are la fel. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca
gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. Dar iata ca sosi si
ziua nuntii. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant,
unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui, fiindca sotul ei nu-l putea

272

suferi. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de
lumina.
- Ramani cu bine, soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit, ridicand
manutele in sus, ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum
inainte in intuneric, lipsita de razele tale.
Apoi facu cativa pasi afara din casuta; graul era secerat, nu mai
ramasese decat paisul.
- Adio, adio! zise ea sarutand o floricica rosie, daca vreodata vei vedea
pe randunica mea, sa-i spui ca ma gandesc la ea.
- Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. Ridica ochii si-o vazu.
Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica; cobori repede
ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. Aceasta-i
povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol, care locuia sub
pamant, unde niciodata nu strabate soarele. Si spunand toate astea, siroaie
de lacrimi curgeau din ochii ei.
- Vine iarna, zise randunica, eu trebuie sa plec in tarile calde; vrei sa vii
cu mine? Te vei sui pe spinarea mea, te prinzi cu cingatoarea ta de mine; si
vom zbura departe de uriciosul tau sobol, si de locuinta-i intunecoasa,
dincolo de munti, unde soarele straluceste mai frumos ca aici, unde vara si
florile nu se trec niciodata. Haide, vino cu mine, scumpa fetita, tu care mi-ai
scapat viata cand zaceam in intuneric, pe jumatate moarta de frig.
- Da, da, merg cu tine! zise Degetica. Si se sui pe spatele pasarelei,
lega cingatoarea ei de o pana mai mare, si astfel trecura pe deasupra
padurii, a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. Degeticii ii era frig;
atunci se vari in penele calde ale pasarelei, lasandu-si numai capsorul afara,
ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. Si ajunsera
astfel intr-o tara calda, unde vita cu struguri dulci creste pe margina
santurilor, unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali, unde felurite
flori, care de care mai minunate, raspandesc cele mai dulci miresme. Pe
drumuri, copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. Randunica se opri pe
marginea unui lac albastru, langa un palat de marmura, inconjurat de
273

coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. Pe sub streasina erau

nenumarate cuiburi. Unul din aceste cuiburi era al randunicii.
- Iata si locuinta mea, zise pasarica; tu insa n-ai sa poti sta aici; alege-ti
o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo; o sa-mi dau toata silinta ca
sa nu-ti lipseasca nimic.
- Cu bucurie! raspunse Degetica, batand din manutele ei.
Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate;
randunica puse fetita acolo, intr-o floare, pe una din cele mai largi frunze.
Degetica in culmea fericirii, era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau.
Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot, alb si
straveziu ca sticla, statea pe o floare inalta cat degetul; el avea pe cap o
coroana de aur, si la umeri aripi stralucitoare. Era Duhul florilor, si fiecare
floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc;
iar el, Domn era, peste intreg poporul acesta.
- Doamne, ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. Printisorul asta,
cand vazu pasarea, uriasa pentru el, se sperie intai, dar cum zari pe Degetica
i se mai puse inima la loc. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. Ii puse
coroana de aur pe cap, o intreba cum o cheama, si daca vrea sa fie sotia lui.
Ce sot era acesta, pe langa fiul broastei, ori pe langa sobolul cu blana de
catifea neagra! Primind sa fie sotia lui, ea se facea Zana florilor! Se invoi
deci, si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna,
mititei ca si ea, si care veneau sa-i faca daruri. Nimic n-o bucura mai mult, ca
o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe.
Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la
alta. In vremea asta randunica in cuibul ei, canta cele mai vesele si
melodioase cantece de nunta, insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se
desparta de fetita.
- De-acum inainte, n-o sa te mai cheme Degetica, ii zise Duhul florilor:
noi iti vom zice Maia.
- Adio, adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca.

274

Acolo cum sosi, isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a
scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea.

Punguta cu doi bani

de Ion Creanga
Era odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, si mosneagul un
cucos; gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o
multime de oua; iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul intr-o zi perdu
rabdarea si zise:
- Mai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua,
ca sa-mi prind pofta macar.
- Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua,
bate si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i manca; ca eu asa am batut gaina, si
iacata-o cum se oua. Mosneagul, pofticios si hapsin, se ia dupa gura babei si,
de ciuda, prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicand:
- Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea
degeaba.
Cucosul, cum scapa din manile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe
drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o
punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia in clont si se intoarna cu dansa
inapoi catre casa mosneagului. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier
si cu niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos, vede in
clontu-i o punguta si zice vezeteului:
- Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. Vezeteul se da
iute jos din capra trasurei, si c-un feliu de mestesug, prinde cucosul si
luandu-i punguta din clont o da boieriului. Boieriul o ia, fara pasare o pune in
buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul, suparat de asta, nu se lasa,
ci se ia dupa trasura, spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta
275

cu doi bani ! Boierul, inciudat, cand ajunge in dreptul unei fantani, zice
vezeteului:
- Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. Vezeteul se da
iarasi jos din capra, prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul, vazand
aceasta mare primejdie, ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa; si-nghite, singhite, pana ce-nghite toata apa din fantana. Apoi zboara de-acolo afara si
iarasi se ia in urma trasurei, zicand: Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta cu
doi bani !
Boierul, vazand aceasta, s-a mirat cumplit si a zis:
- Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei, las' ca ti-oiu da eu tie de
cheltuiala, mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa, zice unei babe
de la bucatarie sa ia cucosul, sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa
puna o lespede la gura cuptorului. Baba, canoasa la inima, de cuvant; face
cum i-a zis stapanu-sau. Cucosul, cum vede si asta mare nedreptate, incepe
a varsa la apa; si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic, pana ce
stinge focul de tot, si se racoreste cuptoriul; ba inca face s-o aparaie prin
casa, de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. Apoi da o bleanda
lespezei de la gura cuptiorului, iesa teafar si de-acolo, fuga la fereastra
boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri
mari, Dati punguta cu doi bani !
Punguta cu doi bani- Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de
cucos, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l
zvarle in cireada boilor s-a vacilor; poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de
hac; l-a lua in coarne, si-om scapa de suparare. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l
zvarle in cireada! Atunci, bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la
buhai, la boi, la vaci si la vitei; pan-a inghitit el toata cireada, s-a facut un
pantece mare, mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra, intinde aripele
in dreptul soarelui, de intuneca de tot casa boierului, si iarasi incepe!
Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta cu doi bani ! Boierul, cand mai vede si
asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, doar va scapa de
cucos. Mai sta boierul cat sta pe ganduri, pana-i vine iarasi in cap una.
276

- Am sa-l dau in haznaua cu banii; poate va inghiti la galbeni, i-a sta

vreunul in gat, s-a ineca si-oiu scapa de dansul. Si, cum zice, umfla cucosul
de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii; caci boieriul acela, de mult banarit
ce avea, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si
lasa toate lazile pustii. Apoi iesa si de-acolo, el stie cum si pe unde, se duce
la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari, Dati punguta cu doi
bani ! Acum, dupa toate cele intamplate, boierul, vazand ca n-are ce-i mai
face, i-azvarle punguta. Cucosul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui
si lasa pe boier in pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasca, vazand
voinicia cucosului, s-au luat dupa dansul, de ti se parea ca-i o nunta, si nu
altaceva; iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand:
- Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici
lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos, iar paserile dupa
dansul, si merge el cat merge, pana ce ajunge acasa la mosneag, si de pe la
poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul, cum aude
glasul cucosului, iesa afara cu bucurie; si, cand isi arunca ochii spre poarta,
ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe
langa acest cucos; s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri,
care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. Mosneagul, vazand
pe cucosul sau asa de mare si de greoiu, si incunjurat de-atata amar de
galite, i-a deschis poarta. Atunci cucosul i-a zis:
- Stapane, asterne un tol aici in mijlocul ograzii.Mosneagul, iute ca un
prasnel, asterne tolul. Cucosul atunci se asaza pe tol, scutura puternic din
aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului, pe langa paseri, si de
cirezi de vite; iara pe tol toarna o movila de galbeni, care stralucea la soare
de-ti lua ochii! Mosneagul, vazand aceste mari bogatii, nu stia ce sa faca de
bucurie, sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. Atunci, iaca si baba vine
nu stiu de unde; si, cand a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau
rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda.
- Mosnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!

277

- Ba pune-ti pofta-n cuiu, mai baba! Cand ti-am cerut oua, stii ce mi-ai
raspuns? Bate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni; c-asa am batut eu
cucosul, stii tu din a cui pricina... si iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce in poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o
ia la bataie, de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina, cum scapa din
manile babei, fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o
margica s-o inghite. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la
poarta: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. Gaina
sare peste poarta, trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu; si, dupa
vrun ceas de sedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce
cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina!... Si, cand se uita in cuibariu, ce sa vada?
Gaina se ouase o margica. Baba, cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa,
o prinde s-o bate, s-o bate, pan-o omoara in bataie! Si asa, baba cea zgarcita
si nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamantului. De-acu a mai manca si
rabdari prajite in loc de oua; ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara
sa-i fie vinovata cu nemica, sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat; el sia facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine; pe baba, de mila, a
pus-o gainarita, iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul, cu salba
de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie, de ti se
parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cucos de facut cu bors.

Hainele noi ale imparatului

de Hans Christian Andersen
A fost odata un imparat, caruia ii placeau asa de mult hainele noi, incat
el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. Cand mergea la o parada sau
cand se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gand decat sa-si arate
hainele noi. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele, si cum se zice de-un
rege: "E la sfat", astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu
278

haine". In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini; intr-o
zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si
spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. Nu numai
culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele facute din
aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om
care nu-si indeplinea bine slujba, sau care era marginit la minte.
"Astea-s haine strasnice, se gandi imparatul; cu ele am sa pot
cunoaste destoinicia oamenilor mei; am sa pot deosebi pe cei destepti dintre
prosti. Da, imi trebuie numaidecat aceasta stofa". Si dadu indata o mare
suma de bani celor doi pungasi, ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede.
Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor, cu toate ca nu era
nimic pe tevile lor. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur; dar
ei le puneau de-o parte, in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe
razboaiele goale. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei", isi
zise imparatul. Si i se umplea inima de grija, gandindu-se ca cei prosti si
nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. Nu doar ca se
indoia de dansul, dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva,
care sa vada lucrul inaintea lui. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea
minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si
netrebnic e vecinul lui.
"O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu, se gandi
imparatul, sa vada ce-au lucrat tesatorii; el poate mai bine ca oricine sa
judece lucrul; el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin
vrednicia lui".

Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei

doi pungasi la razboaiele lor goale. "Dumnezeule! se gandi el deschizand

ochii mari, eu nu vad nimic". Dar nu zise nici un cuvant. Cei doi tesatori il
poftira sa vina sa se uite mai de aproape, si-l intreba cum i se par culorile si
desenul, si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor; batranul ministru isi atinti
ochii, dar nu vedea nimic, prin faptul ca nici nu era nimic. "Doamne! se gandi
el, sunt eu intr-adevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca

279

una ca asta. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun,
ca stofa e nevazuta pentru mine."
- Ei bine, cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori.
- O, e frumoasa, nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse
batranul ministru, punandu-si ochelarii. Ce desen si ce culori!... Da, pot
spune imparatului ca sunt foarte multumit.
- Asta ne bucura grozav, zisera amandoi tesatorii, si ei, incepura a-i arata
desene si culori inchipuite, dandu-le fel de fel de nume. Batranul ministru ii
asculta cu cea mai mare luare-aminte, ca sa poata spune imparatului toate
deslusirile lor. Cei doi sarlatani cereau mereu bani, matase si fir de aur; le
trebuia foarte mult pentru stofa asta. Bineinteles ca ei puneau toate astea
de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. Catva timp
dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca
tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. Acestuia i se intampla acelasi
lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita, dar nu vazu nimic.
- Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani,
aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. "Cu
toate astea prost nu sunt! se gandi omul. Pesemne ca nu sunt vrednic de
locul meu? Asta-i cam ciudat, sa iau bine seama sa nu mi-l pierd". Apoi lauda
si el stofa, si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a
desenului.
- E de-o frumusete neinchipuita, spuse el imparatului; si tot orasul nu
mai vorbea decat de stofa cea minunata. In sfarsit vru si imparatul s-o vada,
cat era inca pe razboi. insotit de-o multime de oameni alesi, printre care erau
si cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa, se duse in sala unde cei doi
pungasi teseau mereu, dar fara fir de aur nici de matase.
- Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. Desenul
si culorile sunt demne de Marita ta.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale,
ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. "Ce-i asta, se gandi imparatul, eu nu vad
nimic. Asta-i ingrozitor. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a

280

imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui, ca tocmai mie sa mi se

intample o asemenea nenorocire". Apoi deodata striga:
- E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire.
Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa
spuna adevarul. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara, fara
insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul.
- Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace
hainele din stofa asta la cea dintai mare parada.
- E neinchipuit de frumos, e fermecator, e admirabil! strigau toate
gurile si multumirea era pe fetele tuturor. Cei doi sarlatani fura decorati si
primira rangul de Mari tesatori ai curtii. Toata noaptea in ajunul marii parazi
ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. Lumea toata vazu ce
osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. in sfarsit se
facura ca scot stofa din razboi, taiara in aer cu niste foarfeci mari, cusura cu
un ac fara fir, apoi spusera ca haina-i gata. imparatul, urmat de aghiotantii
lui, se duse s-o vada si pungasii, ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut
ceva, zisera:
- Iata pantalonii, iata haina, iata si mantia. Totul e usor ca panza de
paianjen. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea
haina; asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe.
- Negresit, raspunsera aghiotantii; dar ei nu vedeau nimic, pentru ca
nici nu era nimic.
- Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace, noi ii vom incerca hainele,
in fata oglinzii celei mari. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i
dau hainele una dupa alta. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat, iar el, se
suci, se rasuci in fata oglinzii.
- Doamne! Ce bine vine, parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara
curtenii. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de
ceremonii intra.
- Va asteapta la usa baldachinul, sub care Maria Voastra va merge la
parada, zise el.
281

- Bine, sunt gata, raspunse imparatul. Cred ca nu sunt rau imbracat. Si

se mai intoarse inca o data in fata oglinzii, ca sa-si priveasca bine infatisarea
lui mareata.
Curtenii, care trebuiau sa-i duca din urma trena, se facura ca ridica
ceva de jos; apoi tinura mainile in sus, nevoind a lasa sa se bage de seama
ca ei nu vad nimic. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i
maret, toti oamenii, in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita!
Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea, ca nu cumva
sa se bage de seama ca el nu vede nimic; s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i
prost si ca-i nevrednic de slujba lui. Niciodata hainele imparatului nu
starnisera o mai mare admiratie.
- Dar eu vad ca n-are haine deloc, zise un copil mic.
- Doamne, asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. Si indata rosti si
multimea cuvintele copilului.
- Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc.
- N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul.Imparatul fu grozav de
jignit, caci i se paru ca avea dreptate. Asa era. Totusi se socoti in gand si isi
lua hotararea: "Orice-o fi, trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica
apoi cu mai multa mandrie, capul; si curtenii tineau inainte, cu respect, trena
care nu era.

Ileana cea sireata

de Ioan Slavici
A fost ce-a fost; daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioara
un imparat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasa, cea
mijlocie si mai frumoasa, iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si
Sfantul Soare se oprea in cale, ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea
282

ei. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si
puternic, cum ca iaca, nu e bine, si are sa se bata cu dansul pentru o mare
pricina imparateasca. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si, cand
vazura cum ca nu e incotro, porunci voinicilor sa incalece pe armasari, sa-si
apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca
si sa fie. Mai inainte de a incaleca si el insusi, imparatul chema pe fiicele sale
la sine, le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare
frumoasa, cate o pasarica vesela si cate un mar fraged.
- A carei floare se va vesteji, a carei pasarica se va intrista si al carei
mar va putrezi, despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta, grai imparatul
cel intelept. Incaleca apoi pe cal, zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai
in calea cea mare. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca
imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa, ei se intelesera intre
sine si incalecara, ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa
rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. Cel mai batran
dintre feciori, voinic, si viteaz si frumos merse inainte, ca sa vada ce e si
cum, si apoi sa aduca veste si sa spuie. Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe
sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. In crepetul
zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea, isi intari inima si batu la fereastra
celei mai mari dintre fetele de imparat.
- Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce.
- Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc, ce stau
de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. Fata cea de imparat nici nu se
apropie de fereastra, ci grai cu glas intelept:
- Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti
ramana pe urma. Peste trei zile si trei nopti, feciorul de imparat iarasi batu la
fereastra. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas
bland:
- Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale
si flori sa-ti ramana pe urma. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de
imparat la fereastra fetei. In crepetul zorilor de-a zecea z,. adica dupa ce au
283

tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si
batu, acum d-a treia oara la fereastra.
- Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat, acuma mai rastit
decat in celelalte randuri.
- Eu sunt, surioara! grai feciorul de imparat. De trei ori cate trei zile
stau cu dor la tine la fereastra; vreau sa-ti vad fata, sa-ti privesc ochii si sa
aud cum curg vorbele de pe buzele tale. Fata de imparat deschise fereastra,
privi cu suparare la voinicul cel frumos, apoi grai cu glas neauzit:
- Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea
cea mijlocie, si numai dupa aceea vino la mine.
- Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu, grai feciorul de imparat. Sa-mi
dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. Si nici n-a zis bine
pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa.
- Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu
maneca cea tesuta cu altite. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti
creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. Feciorul de imparat merse la
fratii sai, le spuse cum si ce, si cel mijlociu porni in cale. Dupa ce feciorul cel
mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la
fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise
fereastra si ii grai cu glas dragastos:
- Eu ti-as privi in fata si ti-as, grai o vorba: sa mergi insa la sora mea
cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine.
- Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. Sami dai o sarutare ca sa pot merge mai iute. Si nici nu zise, pana ce si fura un
sarut.
- Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata. Mergi in calea pe care-ai
venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. Feciorul cel de
imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si, acum de-a treia oara porni
feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat. Cand el sosi la cetatea
cea cu trei fete, Ileana,sta la fereastra si, cum sta ea il vazu si-i grai cu glas
vesel:
284

- Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de
infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei, el stete
locului, privi la ea si grai cu glas voinicesc:
- Am pomit catre soare, ca sa-i fur o raza, sa-i incredintez sora si s-o
duc acasa sa mi-o fac mireasa. Acum, surioara, ma opresc in cale sa privesc
la tine, in raza fetei tale, si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. Ileana ii
raspunse cu intelepciune:
- De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba, de ti-ar fi sufletul cum iti este
fata, mandre si frumoase, blande si dragastoase, te-as chema in casa, te-as
pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. Feciorul de imparat sari de pe
cal cand auzi aceste vorbe, apoi grai cu glas voinicesc:
- Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba, ca-mi este sufletul precum imi
vezi fata: lasa-ma in casa, pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti
para; si nici nu-si grai vorba, pana ce si sari pe fereastra, si peste fereastra in
casa si in casa la masa, si la masa tocmai in frunte, unde sedea imparatul
cand era mire.
-Ei! stai! grai lleana. Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai
dup-aceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea.
Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir?
- Ba! grai feciorul de imparat.
- Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. Poti tu face ca
sa cante liliacul in glas frumos?
- Ba! grai feciorul eel de imparat.
- Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. Poti tu face sa
rodeasca mar pe iarba lupului?
- Pot! grai feciorul de imparat.
- El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. Asaza-te la
masa.
Feciorul de imparat sc aseza la masa. Ei, dar Ileana e Ileana cea
sireata! El nu se aseza inca bine, si iata ca si cazu, cu scaun cu tot in pivnita
cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. Acuma Ileana incepu
285

sa strige: "primejdie", si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si

pentru ce, ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a
intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului. Multe vorbe n-au
facut argatii, ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara
pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Ileana spuse
judecata:
- Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor
ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. Asa s-a
poruncit, asa s-a intamplat. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii
sai, le-a spus toata intamplarea si, dupa ce le-a spus-o, mare suparare a
intrat in sufletele lor. Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de
imparat, ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea
imparatului celui cu trei feciori, pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei
pentru batjocura ce a pus pe capul lor. Cand cea mai mare fata de imparat
primi cuvantul feciorilor de imparat, ea se facu bolnava, chema pe Ileana la
sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi, daca Ileana li
va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat.
Ileana, de dragul suroni sale, le facea toate; ea lua asadar cofita si
porni catre curtea celor trei feciori de imparat, ca sa mearga sa ceara sau sa
ieie si sa aduca. Sosind la curte, Ileana intra in ruptul sufletului in curtea
imparateasca si grai catre bucatarul cel mare:
- Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul?
Mergi iute, ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua
picioarele pe umeri si se departa - ca si la porunca imparateasca adica.
Ileana ramase singura in cuhne, isi umplu vasele de bucate, varsa apoi pe jos
toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale.
Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura, ei se
suparara inca mai tare decat ce-au fost pana acuma, trimisera din nou vorba
la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. Abia primi sora cea
mijlocie cuvantul voinicilor, ea se lacu bolnava, chema pe Ileana la sine la
pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi, daca va gusta dm vinul ce se
286

afla in pivnitele feciorilor de imparat. Ileana pentru sora sa le facea pe toate;

lua dar cofita si porni ca sa mearga - si sa vina. Sosind la curte, ea intra in
ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare:
- Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi
si vezi cum, ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se
departa ca la porunca imparatesei adica. Ileana isi umplu vasele cu vin,
varsa ce-a mai ramas prin pivnita, si apoi porni catre casa. Feciorii de
imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca
ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. Fetele de imparat se facura
acuma amandoua bolnave, chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele
numai atunci se vor insanatosi, daca Ileana le va aduce doua mere de la
feciorii cei de imparat.
- Dragi surorile mele - grai Ileana catre ele - pentru voi ma duc si in foc,
si in apa; cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa
aceea cofita si porni, ca sa mearga, sa afle, sa ia, sa aduca si sa scape pe
dragele surorile sale de la moarte.
Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are
sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur, el porunci ca, daca va
auzi cineva vaiete in gradina, nimeni sa nu cuteze sa intre, ci sa lase pe cel
ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. Lua dupa aceea cutite mari, si sabii, si
sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant, pe sub marul cel cu
poame de aur; le ascunse asa, ca numai varful ascutit le iesa din pamant.
Dupa ce a gatit tot, el se ascunse intr-un tufis, asteptand sosirea Ilenei.
Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la
intrare, le arunca cate o bucatica de carne; leii incepura a se bate, iar Ileana
merse la mar pasi incet printre cutite, sabii, sulite si alte lucruri si se sui in
pom.
- Sa-ti fie de bine, surioara! grai feciorul de imparat acuma. Imi pare
bine ca te vad la casa mea.
- A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana, ca am voinic imparatesc, si
frumos si viteaz, de tovaras. Aide, sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere
287

pentra dragele surorile mele, ca le-au cerut cu limba de moarte. Feciorul de

imparat nici nu dorea mai mult, el avea de gand ca sa traga pe Ileana din
pom intre cutite.
- Esti buna, tu, Ileano, grai el, fii dar inca mai buna si-mi da mana de
ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau - isi gandi Ileana - dar parte sa ai
de el!" ii dete apoi mana, il ridica pe trupina pana la cracuri, il lasa apoi ca sa
cada intre cutite, si sabii, si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite
spre pierzarea ei.
- Na-ti, grai dupa aceea, sa stii si tu ce ai avut de gand.
Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar
nimeni nu venea sa-i ajute, ci-l lasau ca, dupa porunca lui, sa se vaiete in
pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. Ileana isi lua merele,
le duse acasa, le dete la surorile ei, se intoarse dupa aceea la curtea
imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din
primejdia cea mare. Feciorul eel de imparat, batjocorit ca vai de el, trimise
dupa cea mai vestita vrajitoare din tara, ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i
vindece ranile. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani
multi ca s-o lase pe ea, pe Ileana. sa mearga in locul vrajitoarei.
Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului; ea porunci apoi
ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura
sarata, si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.
Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice, durerile lui
inca mai nesufente. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine, trimise dupa
un popa, ca, mai nainte de de-ar muri, sa-si usureze sufletul si sa se
impartaseasca. Dar Ileana nici acuma nu dormea; ea merse la popa, ii dete
multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. Asa ajunse Ileana ca
popa la curtea imparatului.

Cand Ileana ajunse la patul feciorului de

imparat, el era pe pragul mortii; nu mai erau in el decat trei rasuflari.

- Fatul meu, grai Ileana popita, m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti
pacatele, Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. Esti
suparat pe cineva ori ba?
288

- Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat, pe nimeni, afara de Ileana,

fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai
departe feciorul de imparat. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc, ma
duc s-o petesc la imparatul, si daca n-o pieri in noaptea cea dintai, atunci ea
sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe, zise
inca si ea putine si apoi merse acasa. Aici intelese ca surorile ei plang si se
vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la
lupta cea mare.
- Bucurie s-aveti, le zise Ileana, cand auziti ca tatal nostru cel bun are
sa vina acasa intreg si sanatos.
- Hei! ca noi ne-am bucura, raspunsera, daca nu ne-ar fi vestejit
floarea, nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica; dar acum e
vai si amar de capul nostru.
Cand Ileana auzi astfel de vorbe, ea merse la sine in casa si afla ca
floarea e inca aburita de roua, ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu
zice "mananca-ma, surioara". Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci, ea dete
la una dintre ele floarea, la alta dete pasarica, iar sie-si tinu numai marul cel
fraged. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. Imparatul,
indata ce sosi acasa, intra la fata cea mai mare si o intreba de floare, de
pasarica si de mar. Ea ii arata numai floarea; si asta era insa pe jumatate
vestejita. Imparatul nu zise nimic, ci merse la fiica-sa cea mijlocie. Asta-i
arata numai pasarica; si asta era insa pe jumatate intristata, imparatul iarasi
nu zise nimic, ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica, la Ileana cea
inteleapta. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei, el era sa-l manance
cu ochii de frumos ce era.
- Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana.
Ileana nici nu raspunse, ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o
pasare vesela.
- Mare sa cresti, fata mea! grai imparatul, acum vad ca ti-ai pazit
credinta. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la
cea mare. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat, ele isi
289

adusera cu graba pasarea, floarea si marul de la Ileana. Hei! dar bunul

Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda; pasarea era trista
si numai marul era proaspat, fraged, rumen si imbietor la fata. Cand
imparatul o vazu aceasta, el intelese toata treaba; porunci dar ca pe cele
doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase
ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti, iar pe Ileana o lauda si o
saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea, zicandu-i:
- Mult noroc sa ai, fata mea, caci tu ti-ai pazit credinta. Dupa ce
feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit, el incaleca si porni
ca sa vina si sa peteasca pe Ileana, Imparatul cel batran, tata Ilenei, ii zise cu
vorba parinteasca, cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in
cale:
- Fatul meu, voinice, mergi si intreaba pe Ileana; cum ca doreste, cu
ajutorul lui Dumnezeu, asa are sa fie. Iar Ileana nu zise nici o vorba, ci lasa
ca voinicul cel patit sa o sarute. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai:
- Dragi copiii mei, bag scama asa a fost dat, ca voi sa va fiti sot si sotie;
sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu
feciorul cel voinic, incat i-a mers vestea in septe tari... Hei! dar Ileana n-a
uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai
noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. Porunci dara ca sa se faca o
papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi, cu fata, cu ochi, cu
buze, cu toata faptura Ilenei... si cand papusa fu gatita, ea o ascunse in patul
in care ea avea sa se culce in acea noapte. Sara, cand cuscrii si corinteii s-au
fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat, feciorul de imparat grai
catre mireasa lui:
- Draga Ileana, sa mai astepti putintel, ca eu vin indata.Iesi dupa aceea
din casa. Ileana nu se gandi mult, ci sari din pat, lasa papusa cea de zahar in
locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. Ileana nici nu se
ascunsese bine, pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie
ascutita in mana.
290

- Sa-mi spui acuma, Ileana draga mea, grai el, tu m-ai aruncat pe mine
in pivnita?
- Eu! grai Ileana de sub perdea. Feciorul de imparat dete o data cu
sabia peste sanisorii papusii.
- Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara.
- Eu! grai Ileana.
Feciorul de imparat dete peste fata.
- Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara.
- Eu! grai Ileana. Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos.
- Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara.
- Eu! grai Ileana. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o
data curmezis. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte.
- Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea
oara, si mai in urma.
- Eu! grai Ileana.
Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei, incepu
apoi sa dea in toate partile, si crucis, si curmezis, si in lung, si in lat, sa dea
din toate puterile ce avea, incat ii curgeau lacramile parau. Cand se
apropiara zorile de ziua, el incepu sa planga din toata inima. O data ii sari o
bucatica de zahat in gura.
- Hei! Ileana! dulce ai fost vie, dar dulce esti si moarta! zise el
plangand inca mai tare.
- Dulce, zau! grai Ileana, iesind de sub perdea, dar pe de-o suta si de o
mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. Feciorul de imparat stete
impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa. El o cuprinse
in brate, si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu
pace si cu noroc.

Povestea Porcului
291

de Ion Creanga
Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani, si
baba de nouazeci; si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si
posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. si, Doamne!
tare mai erau doriti sa aiba macar unul, caci, cat era ziulica si noaptea de
mare, sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile, de urat ce le era. si apoi,
pe langa toare aceste, nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca
vai de el, niste toale rupte, asternute pe laite, si atata era tot. Ba de la o
vreme incoace, uratul ii manca si mai tare, caci tipenie de om nu le
deschidea usa; parca erau bolnavi de ciuma, sarmanii! In una din zile, baba
ofta din greu si zise mosneagului:
- Doamne, mosnege, Doamne! De cand suntem noi, inca nu ne-a zis
nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea
asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta!
- Apoi da, mai baba, ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu?
- Asa este, mosnege, vad bine; dar, pana la una, la alta, stii ce-am
gandit eu asta-noapte?
- Stiu, mai baba, daca mi-i spune.
- Ia, maine dimineata, cum s-a miji de ziua, sa te scoli si sa apuci
incotro-i vedea cu ochii; si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai, dar a fi om, da'
sarpe, da', in sfarsit, orice alta jivina a fi, pune-o in traista si o ada acasa;
vom creste-o si noi cum vom putea, si acela sa fie copilul nostru.
Mosneagul, satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii, se
scoala a doua zi dis-dimineata, isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba...
Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare, pana ce da peste
un bulhac. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei,
care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. Scroafa, cum vede pe
mosneag ca vine asupra ei, indata incepe a grohai, o rupe de fuga, si purceii
dupa dansa. Numai unul, care era mai ogarjit, mai rapanos si mai rapciugos,
neputand iesi din glod, ramase pe loc. Mosneagul degraba il prinde, il baga in
292

traista, asa plin de glod si de alte podoabe cum era, si porneste cu dansul
spre casa.
- Slava tie, Doamne! zise mosneagul, ca pot sa duc babei mele o
mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat in gand ieri
noapte de una ca asta. Si cum ajunge-acasa, zice:
- Iaca, mai babusca, ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un
baiat ochios, sprancenat si frumusel de nu se mai poate. iti seamana tie,
rupta bucatica!... Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc
baietii: ca, dupa cum vezi, ii cam colbait, mititelul!
- Mosnege, mosnege! zise baba, nu rade, ca si aceasta-i faptura lui
Dumnezeu; ca si noi... Ba poate... si mai nevinovat, sarmanul!
Apoi, sprintena ca o copila, face degraba lesie, pregateste de
scaldatoare si, fiindca stia bine treaba mositului, la purcelul, il scalda, ii trage
frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile, il strange de nas si-l
sumuta, ca sa nu se deoache odorul. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine,
ca peste cateva zile il scoate din boala; si cu tarate, cu cojite, purcelul incepe
a se infiripa si a creste vazand cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la
el. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos,
de hazliu, de gras si invelit ca un pepene. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si
obraznic, ea tinea una si buna, ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai
de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama.
Intr-una din zile, mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate
ceva.
- Mosnege, zise baba, nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat,
ca tare-a fi dorit, mititelul!
- Bine, mai baba. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l
manance, surla, ca mult ma mai inadusi cu dansul. De-am avea paine si sare
pentru noi, da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati... Cand m-as potrivi
eu babei la toate cele, apoi as lua campii!" In sfarsit, mosneagul se duce la
targ, targuieste el ce are de targuit si, cand vine acasa, baba il intreaba, ca
totdeauna:
293

- Ei, mosnege, ce mai stii de pe la targ?

- Ce sa stiu, mai baba? Ia, nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si
marite fata.
- Si asta-i veste rea, mosnege? - D-apoi ingaduieste putin, mai baba, ca
nu-i numai atata, ca, de ce-am auzit eu, mi s-a suit parul in varful capului. si
cand ti-oi spune pana la sfarsit, cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe
tine.
- Da' de ce, mosnege? Vai de mine!
- D-apoi, iaca de ce, mai baba, asculta: imparatul a dat de stire, prin
crainicii sai, in toata lumea, ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si
pana la curtile imparatesti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de
fel de copaci, pe de-o parte si de alta, si in copaci sa cante tot felul de pasari,
care nu se mai afla pe lumea asta, aceluia ii da fata; ba cica-i mai da si
jumatate din imparatia lui. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta
si n-a izbuti sa faca podul, asa cum ti-am spus, aceluia pe loc ii si taie capul.
si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati, cine mai stie de
pe unde au venit, si nici unul din ei n-a facut nici o isprava; si imparatul,
dupa cum s-a hotarat, pe toti i-a taiat, fara crutare, de le plange lumea de
mila. Apoi, mai baba, ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a
bolnavit de suparare!
- Of! mosnege, of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai
despre fetii de imparat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ca mare
jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru
nu poate vorbi si nu-l duce capul, ca pe altii... la atatea iznoave.
- Bune-s si acestea, mai baba; da' buna ar fi si aceea cand ar avea
cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului, ca stiu c-ar
incaleca pe nevoie si, Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume!
Cand vorbeau batranii, purcelul sedea in culcus, intr-un cotlon sub
vatra, cu ratul in sus si, uitandu-se tinta in ochii lor, asculta ce spun ei si
numai pufnea din cand in cand. si cum sfatuiau batranii, ei inde ei, despre
294

acestea, numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". Baba
atunci a ametit de bucurie, mosneagul insa, gandind ca-i Uciga-l crucea, s-a
speriat si, uimit, se uita prin bordei in toate partile, sa vada de unde a iesit
acel glas; dar, nevazand pe nime, si-a mai venit in sine. insa godacul iar a
strigat:
- Tata, nu te infricosa, ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la
imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. Mosneagul atunci zise ingaimat:
- D'apoi ai sa-l poti face, dragul tatei?
- Despre asta n-aibi grija, tata, ca esti cu mine. Numai du-te si vesteste
imparatului ce-am spus eu! Baba, atunci, venindu-si in sine, saruta baiatul sii zise:
- Dragul mamei, drag! Nu-ti pune viata in primejdie, si pe noi sa ne lasi,
tocmai acum, straini, cu inima arsa si fara nici un sprijin!
- Nu te ingriji, mamuca, defel; ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt
eu. Atunci mosneagul, nemaiavand ce zice, isi piaptana barba frumos, ia
toiagul batranetilor in mana, apoi iese din casa si porneste spre imparatie si,
cum ajunge in targ, se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului.
Un strajer, cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo, il intreaba:
- Da' ce vrei, mosule!
- Ia, am treaba la imparatul; feciorul meu se prinde ca i-a face podul.
Strajerul, stiind porunca, nu mai lungeste vorba, ci ia mosneagul si-l duce
inaintea imparatului. imparatul, vazand pe mosneag, il intreaba:
- Ce voiesti de la mine, mosule?
- Sa traiti multi ani cu bine, luminate si preaputernice imparate!
Fecioru-meu, auzind ca aveti fata de maritat, m-a trimis, din partea lui, ca sa
aduc la cunostinta mariei-voastre ca el, cica, poate sa va faca podul.
- Daca poate sa-l faca, faca-l, mosnege; si atunci fata si jumatate din
imparatia mea ale lui sa fie. Iara de nu, atunci... poate-i fi auzit ce-au patit
altii, mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa, apoi mergi de-ti ada
feciorul incoace. Iara de nu, cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap.

295

Mosneagul, auzind aceste chiar din gura imparatului, se pleaca pana la

pamant; apoi iese si porneste spre casa, ca sa-si aduca feciorul. si, cum
ajunge acasa, spune fecioru-sau ce a zis imparatul. Purcelul atunci, plin de
bucurie, incepe a zburda prin bordei, da un ropot pe sub laite, mai rastoarna
cateva oale cu ratul si zice:
- Haidem, tatuca, sa ma vada imparatul! Baba, atunci, incepe a se boci
si a zice:
- Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum
m-am chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia, si acum... parca
vad c-am sa raman fara dansul! Si, tot bocind ea, o apuca lesin de suparare.
Iar mosneagul, de cuvant; pune cusma pe cap, o indeasa pe urechi, isi ia
toiagul in mana, iese din casa si zice:
- Hai cu tata, baiete, s-aducem nora mane-ta.
Purcelul, atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub laite, apoi se ia
dupa mosneag si, cat col, mergea in urma lui, grohaind si musluind pe jos,
cum e treaba porcului. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc, si
strajerii, cum ii vad, incep a se uita unul la altul si a bufni de ras.
- Da' ce-i acesta, mosule? zise unul din ei.
- D'apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul imparatului.
- Doamne, mosule, Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer
batran; se vede ca ti-ai urat zilele!
- Apoi da, ce-i scris omului in frunte-i este pus, si tot de-o moarte are
sa moara cineva.
- D-ta, mosule, cum vedem noi, cauti pricina ziua-miazamare, cu
lumanare, zisera strajerii.
- D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre; ia, mai bine paziti-va gura si
dati de stire imparatului c-am venit noi, raspunse mosneagul.
Strajerii, atunci, se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri, apoi
unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori, mosneagul cu
purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa. Mosneagul, cum intra,
se pleaca pana la pamant si sta la usa, smerit. Iara purcelul calca inainte pe
296

covoare, grohaind, si incepe a muslui prin casa. Atunci imparatul, vazand asa
mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a rade, iara pe de alta se tulbura
grozav si zise:
- Da' bine, mosnege, cand ai venit in cela rand, parca erai in toata
mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a
pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc?
- Fereasca Dumnezeu, inaltate imparate, sa cuget eu, om batran, la
una ca asta! D-apoi, sa avem iertare, luminareavoastra, ca acesta mi-i
flacaul, despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra,
daca va mai aduceti aminte.
- Si el are sa-mi faca podul?
- D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu, ca chiar el, maria-ta!
- Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a
fi podul gata, mosnege, are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. intelesu-mai?
- Milostiv este Cel-de-sus, maria-voastra! Iara daca s-a intampla, - sa
nu banuiti, puternice imparate! - dupa dorinta luminarii-voastre, apoi atunci
sa ne trimiteti copila acasa.
Si zicand aceste, se pleaca dupa obicei, isi ia purcelul, iese si porneste
spre casa, urmat de cativa ostasi, in paza carora l-a dat imparatul pana a
doua zi; ca sa vada ce poate fi una ca asta. Caci multa vorba, mult ras si
mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de
batjocura nemaipomenita. Si, catre seara, ajungand mosneagul si cu purcelul
acasa, pe baba o apuca un tremur, de spaima, si incepe a se vaicara si a
zice:
- Vai de mine, mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi
trebuiesc?
- Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale; m-am luat dupa
capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. si acum,
iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii, ci ei m-au adus pe

297

mine. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai
steie unde sta!
Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai
ciondanit si, cat erau ei de ingrijiti, despre ziua au adormit. Iara purcelul
atunci s-a suit binisor pe laita, a spart o fereastra de bardahan si, sufland o
data din nari, s-au facut ca doua suluri de foc, de la bordeiul mosneagului,
care acum nu mai era bordei, si pana la palatul imparatului. si podul, cu
toate cele poruncite, era acum gata. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse
intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si, deodata, baba si
mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca, si toate bunatatile
de pe lume erau acum in palaturile lor. Iara purcelul zburda si se tologea
numai pe covoare, in toate partile.
Tot in acea vreme, si la imparatie strasnica zvoana s-a facut, si insusi
imparatul cu sfetnicii sai, vazand aceasta mare minune, grozav s-au speriat,
si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau, a facut sfat si a
gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o.
Caci si imparatul, cat era de imparat, le daduse acum toate pe una, si nici
macar aceea nu era buna: frica!
Nunta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului, cum a
ajuns la casa mirelui, i-au placut palaturile si socrii. Iar cand a dat cu ochii de
mire, pe loc a incremenit, dar mai pe urma, strangand ea din umeri, a zis in
inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu, apoi asa sa
ramaie". si s-a apucat de gospodarie. Purcelul toata ziua musluia prin casa,
dupa obiceiul sau, iara noaptea, la culcare, lepada pielea cea de porc si
ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult, si nevasta lui
s-a deprins cu dansul, de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. La vro
saptamana, doua, tanara imparateasa, cuprinsa de dor, s-a dus sa-si mai
vada parintii; iara pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i da mana sa iasa cu
dansul. Parintii, cum au vazut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, si, intreband-

298

o despre gospodarie si barbat, ea a spus tot ce stia. Atunci imparatul a

inceput s-o sfatuiasca, zicand:
- Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun
neajuns, ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci, dupa cum vad eu, omul
acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. si trebuie sa fie ceva neinteles de
mintea noastra, de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa
aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. si aici,
mama sfatui pe fata cu totul de alt fel:
- Draga mamei, ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in
lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc
zdravan in soba si, cand a adormi barbatu-tau, sa iei pielea cea de porc si s-o
dai in foc, ca sa arda, si atunci ai sa te mantui de dansa!
- Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit in cap de una ca asta.
Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa, a si poruncit sa-i
faca un foc bun in soba. si cand dormea barbatusau mai bine, ea a luat
pielea cea de porc, de unde o punea el, si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe
dansa au inceput a parai si pielea a sfarai, prefacandu-se in cioric ars si apoi
in scrum; si a facut in casa o duhoare asa de grozava, incat barbatul pe loc sa trezit inspaimantat, a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. si
cand a vazut aceasta mare nenorocire, a lacrimat, zicand:
- Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva, rau ti-a
priit, iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a
vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. Iara barbatu-sau i-a zis:
- Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci sa
plesneasca cercul acesta, si numai atunci sa se nasca pruncul din tine,
pentru ca ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit si cazaturile ieste de
batrani, m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea
candva nevoie de mine, atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma
cauti la Manastirea-de-Tamaie.
Cum a sfarsit de zis aceste, deodata s-a starnit un vant naprasnic, si,
venind un vartej infricosat, a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut
299

nevazut. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit, de nu se
stie ce s-a facut. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora, cu toate
bogatiile si podoabele din el, s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al
mosneagului, de mai inainte. Atunci batranii, vazand asta mare nenorocire si
pe nora lor in asa hal, au inceput a o mustra, cu lacrimi in ochi, si a-i zice cu
asprime sa se duca unde stie, ca ei n-au cu ce s-o tina.
Ea, vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita, ce sa faca si
incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de
sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele
trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. in sfarsit, s-a hotarat a se
duce in toata lumea, sa-si caute barbatul. si hotarandu-se astfel, a zis
Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. si a mers ea, a mers tot
inainte, prin pustiuri, un an de zile, pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu
totul necunoscut. si aici, vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi,
care marturisea despre vechimea ei, a batut la poarta. Atunci se aude
dinlauntru un glas de femeie batrana, zicand:
- Cine-i acolo?
- Eu sunt, un drumet ratacit.
- De esti om bun, da-te aproape de chilioara mea; iara de esti om rau,
du-te departe de pe locurile aceste, ca am o catea cu dintii de otel si, de i-oi
da drumul, te face mii de farame!
- Om bun, maicuta!
Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru.
- Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri,
femeie, hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici, necum om pamantean.
Atunci drumeata a oftat din greu si a zis:
- Ia, pacatele mele m-au adus, maicuta. Caut Manastirea-de-Tamaie si
nu stiu in care parte a lumii se afla!
- Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Eu
sunt sfanta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.

300

- De nume am auzit, maicuta, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap
nu mi-a trecut vreodata.
- Vezi? Tot de noroc sa se planga omul!
Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic, si pe loc s-au
adunat toate jivinele din imparatia ei; si, intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie, au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de
numele ei. Sfanta Miercuri, auzind aceste, s-a aratat cu mare parere de rau,
dar, neavand nici o putere, a dat drumetei un corn de prescura si un paharut
de vin, ca sa-i fie pentru hrana la drum; si i-a mai dat inca o furca de aur,
care torcea singura, si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o, ca ti-a prinde bine la
nevoie".

Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare, la sfanta Vineri.

Si drumeata, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice

si necunoscute, pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri. si aici i s-a
intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un
corn de prescura, un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana
singura; si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea
mai mare, la sfanta Duminica. si de aici drumeata, pornind chiar in acea zi, a
mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de
pana aici. si fiind insarcinata pe al treilea an, cu mare greutate a putut sa
ajunga si pana la sfanta Duminica. si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi
randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. si facandu-i-se mila de aceasta
nenorocita si zdruncinata fiinta, a strigat si sfanta Duminica o data, cat a
putut, si indata s-au adunat toate vietatile: cele din ape, cele de pe uscat si
cele zburatoare. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna
din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. si toate au
raspuns, ca dintr-o singura gura, ca nu li s-a intamplat sa auda macar
vorbindu-se vreodata depre aceasta. Atunci sfanta Duminica a oftat din
adancul inimii, s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis:
- Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu, sau altaceva, asa trebuie
sa fie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Ca aici este capatul unei
lumi necunoscute inca si de mine, si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai
301

mearga inainte de aici, este cu neputinta. Si atunci, numai iaca un ciocarlan

schiop se vede venind, cat ce putea; si, sovalc, sovalc, sovalc! se infatisaza
inaintea sfintei Duminici. Atunci ea il intreaba si pe acesta:
- Tu, ciocarlane, nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie?
- Da' cum sa nu stiu, stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul, de
mi-am frant piciorul.
- Daca-i asa, apoi acum indata ia pe aceasta femeie, du-o numaidecat
acolo, cum ii sti tu, si povatuieste-o cum a fi mai bine.
Atunci ciocarlanul, oftand, a raspuns cu smerenie:
- Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre, stapana, desi este
foarte cu anevoie de mers pana acolo. Apoi sfanta Duminica a dat si ea
drumetei un corn de prescura si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru hrana
pana la Manastirea-de-Tamaie; si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca
tot de aur, batuta cu pietre scumpe, si cu puii tot de aur, ca sa-i prinda bine
la nevoie; si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului, care indata a si pornit,
sovalcaind.
Si cand ciocarlanul pe jos, cand drumeata pe sus, cand ea pe jos, cand
el pe sus. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci
indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. si tot asa mergand ei
inca un an de zile, cu mare greutate si zdruncen, au trecut peste
nenumarate tari si mari, si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare, in care
fojgaiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecatori, vidre
cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii
si jiganii inspaimantatoare, care stateau cu gurile cascate, numai si numai
sa-i inghita; despre a carora lacomie, viclenie si rautate nu-i cu putinta sa
povesteasca limba omeneasca. Si, in sfarsit, dupa atata amar de truda si
primejdii, cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. Aici calatoarea
s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului, din care abia mai putea falfai, si el si-a
dat drumul cu dansa pe o alta lume, unde era un rai, si nu altaceva!
- Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. Aici se afla Fat-Frumos,
pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe
302

aici? Atunci ea, desi ii fugeau ochii de atatea straluciri, se uita mai cu bagare
de seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in
care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin, si indata i se umplura ochii de
lacrimi de bucurie.
- Mai stai! si nu te bucura asa degraba, ca inca esti nemernica pe
aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii, zise ciocarlanul.
Ii arata apoi o fantana, unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul; ii
spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca; o povatuieste ce sa
faca, rand pe rand, cu furca, cu vartelnita, cu tipsia si cu closca cu puii de aur
daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri, sfanta Vineri si sfanta Duminica.
Apoi, luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui, iute se intoarna
inapoi, zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior.
Iara nemernica drumeata, lacrimand, il petrecea cu ochii in zbor, mergand
spre fantana ce-i aratase el. Si cum ajunge la fantana, scoate mai intai furca,
de unde o avea stransa, si apoi se pune jos sa se odihneasca. Nu trece mult
si, venind o slujnica sa ia apa, cum vede o femeie necunoscuta si furca cea
minunata torcand singura fire de aur, de mii de ori mai subtiri decat parul din
cap, fuga la stapana-sa si-i da de veste!
Stapana

acestei

slujnice

era

viespea

care

inalbise

pe

dracul,

ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos, o vrajitoare strasnica, care inchega

apa si care stia toate dracariile de pe lume. Dar numai un lucru nu stia harca:
gandul omului. Talpaiadului, cum aude despre aceasta minunatie, trimite
slujnica degraba, sa-i cheme femeia cea straina la palat si, cum vine, o
intreaba:
- Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. Nu ti-e de vanzare,
si cat mi-i cere pe dansa, femeie, hai?
- Ia, sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul.
- De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte, cand s-a
inturna imparatul de la vanatoare.
Atunci drumeata da furca si ramane. stirba-baba-cloanta, stiind ca
imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce, i-a pregatit
303

acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. si cum a venit

imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut, harca i-a si trimis laptele; si
cum l-a baut imparatul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-iadului a
chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului, dupa cum avusese
tocmeala, si a lasat-o acolo, zicandu-i incetisor:
- Cezi aici pana despre ziua, ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. Harca,
nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul, ci avea grija sa
n-o auda, din odaia de alaturea, un credincios al imparatului, care in toate
zilele umbla cu dansul la vanat.
Si cum s-a departat baboiul de acolo, nenorocita drumeata a
ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice:
- Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul
meu, ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si, sarmana,
s-a chinuit asa pana despre ziua, dar inzadar, caci imparatul parca era dus
pe ceea lume!
Despre ziua, Talpoiul a venit posomorata, a scos pe necunoscuta de
acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. si
nenorocita, iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea, s-a dus iarasi la
fantana si a scos acum vartelnita. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si
aceasta mare minune, fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri
are acum o vartelnita de aur, care deapana singura si care-i mult mai
minunata decat furca ce i-a dat. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la
dansa prin slujnica, pune mana si pe vartelnita, tot cu acelasi viclesug, si a
doua zi dis-dimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda.
Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului, simtind ce s-a petrecut
si facandu-i-se mila de nenorocita de straina, s-a pus in gand sa descopere
viclesugul babei. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare,
credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele
doua nopti din urma. si imparatul, cum a auzit aceste, pe loc a tresarit, de
parca i-a dat inima dintr-insul. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a
lacrima. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi, la
304

fantana stiuta, urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si

closca cu puii de aur, cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in
preajma fantanii, numai ce iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la
fantana, si cand mai vede si aceasta mare minunatie, nici mai asteapta sa ia
apa, ci fuga la stapana-sa si-i spune.
- Doamne, stapana, Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum
o tipsie de aur si o closca de aur, cu puii tot de aur, asa de frumosi, de-ti fug
ochii pe dansii! Babornita, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme,
zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". Si cum vine
straina, hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu
puii de aur, tot cu acelasi viclesug. Dar imparatul, cand a venit in asta-sara
de la vanat si cand i s-a adus laptele, a zis in gandul sau:
- Acest lapte nu se mai bea si, cum a zis, l-a si aruncat pe furis,
undeva, si pe loc s-a facut ca doarme dus.
Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme, bizuindu-se ea si
acum in puterea bauturii sale, a adus iarasi pe straina in odaia lui, tot cu
aceeasi randuiala ca si in noptile trecute; si lasand-o acolo, s-a departat!
Atunci zbuciumata drumeata, cazand iarasi in genunchi langa patul sotului
ei, se ineca in lacrimi, spunand iarasi cuvintele aceste:
- Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate, care
se chinuiesc de patru ani, cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta
cea dreapta peste mijlocul meu, sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul
tau, ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis
aceste, Fat-Frumos a intins mana, ca prin somn, si cand s-a atins de mijlocul
ei, dang! a plesnit cercul, si ea indata a nascut pruncul, fara a simti catusi de
putin durerile facerii. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate
a patimit ea de cand s-a facut el nevazut.
Atunci imparatul, chiar in puterea noptii, se scoala, ridica toata curtea
in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa, dimpreuna
cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. Apoi mai
porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci, si sa lege si sacul
305

cu nucile si pe harca de coada iepei, si sa-i dea drumul. si asa s-a facut. si
cand a inceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica si din Talpa-iadului bucatica;
si cand a picat sacul, i-a picat si harcei capul.
Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care
v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui FatFrumos. Ea, prin
dracariile ei, prefacuse atunci pe stapanusau, Fat-Frumos, in purcelul cel
rapciugos si rapanos, cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata
de-a ei, din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac.
Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. Iara pe credincios
cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa, si pe langa dansii l-au
tinut pana la sfarsitul vietii lui.
Acum, aduceti-va aminte, oameni buni, ca Fat-Frumos nu facuse nunta
cand s-a insurat. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata, cum nu s-a
mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. si
numai cat a gandit Fat-Frumos, si indata au si fost de fata parintii
imparatesei lui si crescatorii sai, baba si mosneagul, imbracati iarasi in
porfira imparateasca, pe care i-au pus in capul mesei. si s-a adunat lumea de
pe lume la aceasta mare si bogata nunta, si a tinut veselia trei zile si trei
nopti, si mai tine si astazi, daca nu cumva s-a sfarsit.

Broasca testoasa cea fermecata

de Petre Ispirescu
A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor
vremea de insuratoare, le-a zis imparatul:
- Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa
intrati si voi in randul oamenilor.

306

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam,

raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa
plece mai curand.
Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste
cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui
imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si
invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu
mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat,
carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu
dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu
ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el.
Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de
cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii.
Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a
lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare
ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand,
ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare.
In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa
stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el
acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva,
balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o
lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica
inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce
merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara
mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea
armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mai-nainte, adica fata apei
lucie ca o oglinda.
El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in
apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata
ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde
307

lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful

nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la
dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era
de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca
testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea
inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu
ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse
acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sasi mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi
la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo
si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se
uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in
petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor.
Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si
el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa
mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu
ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa
plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva,
asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si
cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si
cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca
il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga:
- Asta sa fie logodnica mea.
- Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca.
Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti
ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine.
Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi
rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i
ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si
se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub
soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intro lingura de apa. Dara se
308

opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana

a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se
pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau
alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu
logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a
sa-si aduca si el logodnica.
Broasca

intra

iarasi

in

elesteu,

iara

dansul

pleca

la

curtea

imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l
trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu
vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase
calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea
cu gatul stramb, de atata uitat inapoi. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor
adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se
intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica
mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu
vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca,
dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in
tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare.
Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea
tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise
el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos".
A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de
impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si priimeasca
nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare,
ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului.
Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor.
Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele.
Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise
imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati.
Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca
fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai
309

despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice,
fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in
desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos,
insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se
vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de
ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel
mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea
testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om
ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca
sa mearga. Atunci ea ii raspunse:
- Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si
inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece
ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a fost rapit-o
dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase,
viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum
pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el
ii mai zise:
- Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca
lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si
cu cumnatele mele.
- La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie,
sa ne imbaiem.
- Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el.
- De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci.
Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intralta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la
soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si
ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe
fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul
ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea
scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge
310

de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu

cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau
asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea.
Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din
mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode
toate.

Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de

aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu

margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina,
unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta
ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu
pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se
urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si
asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau
imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara
zburau de parca n-atingeau pamantul, iara nu ca mergeau. intr-o clipa
ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata
intarziere.
Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte
taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata
alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata
bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub
soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in
cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai
putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea
minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate
inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai
ascultau alte vorbe, decat vorbele ei, ca mult erau cu lipici.
Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele
tot ce va vedea pe zana ca face, si la cununie si la masa. Imparatul isi implini
pofta inimei lui. El dorise, vezi, sa-si cunune toti copiii intro zi, si asa si facu.
Era vesel imparatul pentru aceasta, cat un lucru mare. Dupa ce se cununara
311

fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare, se prinsera in hora si

jucara, ca la nunta unui imparat. Ceilalti jucau, nu jucau, dara zana cand
juca, parea ca n-atinge pamantul. Lumea privea si i se umplea inima de
mandrie, caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o
domneasca. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai
mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor.
.Intre acestea veni seara, si se puse o masa d-alea imparatestile. Imprejurul
mesei imparatesti, o multime de alte mese erau puse pentru boierime,
pentru negustorime si pentru prostime. Se pusera la masa.
Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce
face ea ca sa faca si ele, dupa povata sotilor lor. Zana, din fiecare fel de
bucate ce se aducea la masa, lua cate nitele si baga in san. Asemenea
facura si cumnatele ei. Mancara si se veselira cat le ceru inima. Cand se
sculara de la masa, zana se duse la imparatul socru, ii saruta mana, ii
multumi, si, scotand din san, de unde bagase bucatele, un manunchi de flori
bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiasca.
Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein, cum nu mai
mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne
traiasca doamna si imparateasa noastra", iara ea, fara a se mandri, se trase
din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. In calea
ei, incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare, de umplu
locul; iara mesenii, cu buni, cu prosti, se plecara si le adunara. Ducandu-se si
nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca, ii sarutara si ele
mana. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei,
bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate, incat nu
mai semana a haine puse pe om, ci a alte dihanii, si se facu un ras de mila
lor in toata nunta, incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe,
fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta.
Atunci multimea, cu mic, cu mare, si imparatul impreuna cu dansa,
strigara intr-un grai, ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Imparatul
312

se cobori din scaun, si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Aceasta imparateasa
cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpatata, se facu de o iubira pana si
cumnatele ei. Iara fiul imparatului, cu agerimea mintii lui, cu intelepciunea
cea fireasca si cu povetele imparatesei, sotia lui, domni in pace, in liniste si
in veselie toata viata lui. Eram si eu p-acolo. Si fiindca am dobandit si eu un
os de ros, mi-am pus in gand sa va povestesc, boieri d-voastra, lucruri care,
de s-ar crede, m-ar da de minciuna.

Cele douasprezece fete de imparat si

palatul cel fermecat
de Petre Ispirescu
A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. El argatea pe la unii si
pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. Si fiindca avea darul de a fi curatel,
toti flacaii din sat il pizmuiau. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau
peste picior, iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui.
Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate, el se facea ca nu intelege
vorbele aruncate in pofida lui; se arata prostanac. pentru aceasta ei il
porocleau zicandu-i cascaundul satului.
Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau
care de care sa-l apuce. Cand trecea prin sat, fetele isi dau coate si se uitau
la dansul pe subt sprincene. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. El era curat
la fata si chipes; chica lui neagra, ca pana corbului flutura ca o coama pe
grumajii lui albi ca zapada; mustacioara abia mijea, de parca era o umbra pe
buza lui cea de sus; dara apoi ochii? Avea niste ochi, neiculita, de bagase pe
toate fetele in boale.
Cand era la adapatul vacilor, fetele care de care se intrecea sa-i dea
pricina de vorba; dara el nu baga pe nimeni in seama; se facea ca nu pricepe
313

ce vor ele. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de

seama, intre ele, il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. Si de unde
sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta, nici in stanga, mergea cu vitele la
pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti
argati.Nu stiu ce facea el, ce dregea, ca vacile pe cari le pastea el erau mai
frumoase decat ale celorlalti argati. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale
altor argati, fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai
indestulatoare. Pe unde calca piciorul lui se cunostea, fiindca si ierburile se
inveseleau.
Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. Dara el
nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca, fiinda nu stia
ce-i este ascuns in cursul vremilor. Ci smerit, precum il lasase pe el
Dumnezeu, isi vedea de ale sale, fara sa se atinga cu cuvantul sau in
oricareva fel, de altii sau de al altora. Si tocmai pentru aceasta flacaii si
ceilalti argati il ponosluia.Intr-o zi de primavara, ostenit fiind tot umbland
dupa vaci, se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi; isi si
alesese, vezi, loc pentru asa ceva.
Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele, toate inflorite, de
parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. Ceva mai cat colo un paraias,
a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet,
serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc, si susurul apei
parca te indemna la somn. Copaciul subt care se adumbrise era maret si
parca se lupta ca sa ajunga la nuori. Printre cracile lui intinse se giugiuleau
pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se
aprindea intr-insul focul dragostei. Desisul frunzelor sale facea o umbra, de
parca ramneai la ea. Bag seama, nu era asa cascaund flacaul acesta, si pe
nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. Cum puse
capul jos si adormi.N-apucase sa doarma, ca de cand incepui sa va
povestesc, si o data sari drept in sus.
Visase un vis foarte frumos si se desteptase.Visase ca unde venise la
dansul, mare, o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre
314

pamant, si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia, ca acolo

are sa se procopseasca.Cand se destepta, isi zise: "Ma, ca ce sa fie asta?" si
incepu a se pune pe ganduri; toata ziulica il muncira gandurile si nu se
domirea de loc, de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. El nu intelegea
ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca.A doua zi, mergand iarasi
cu vitele la pascut, abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina, si
iarasi se culca la tulpina lui, si iarasi visa acelasi vis.Sculandu-se, isi zise:
"Ma, asta nu e lucru curat", si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri.
A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub
care se culca, si visa acelasi vis; ba inca de asta data zana il ameninta cu
boala si cu toate ticalosiile omenesti, daca nu s-o duce.Atunci si el, daca se
scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar, se infatise la stapanu-sau si-i
zise:
- Stapane, pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut
norocul. Destul am argatit, si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu
salta ceva. Fa bine si-mi da socoteala.
- Da pentru ce, baiete, sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de
simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia, mai bine sezi la mine, si eu
voi cata sati dau o fata buna din sat, cu nitica zestricica, sa te mai ajut si eu
cu ce m-o lasa inima, sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii, nu mai hoinari
prin a lume, ca sa nu ajungi fara nici un capatai, ca vai de lume.
- Ba, de multumit, sunt multumit de d-ta, stapane; mancare am
destula, nu pot sa manii pe Dumnezeu; dara asa mi-a venit mie, sa ma duc in
lume, si nu voi ramanea pentru nu stiu ce.
Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie, ii dete
ce bruma mai avea sa ia, si el pleca, luandu-si ziua buna de la
stapan.Ducandu-se

de

la

satul

sau,

flacaul

ajunse

drept

la

curtea

imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. Gradinarul fu bunbucuros sa-l priimeasca, cand il vazu asa curatel, caci dobandise pana atunci
cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai
uracios si mai scarbos in omenire.Curatel, curatel, dara hainele de pe dansul
315

erau imoase, deh! ce sa zici, ca de macar. Gradinarul puse de-l imbaie, il

primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la
gradina imparateasca. Si cum era de potrivit facut la boiul lui, ii sedesa bine
cu hainele ce imbraca.
Pe langa celelalte trebi gradinaresti, slujba lui de capetenie fu ca sa
faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori, si in fiecare
dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite, fete ale imparatului, cand
vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina.Aceste domnite erau ursite sa
nu se poata marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura
ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. Ursitele lor
le daruise cu patima jocului. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte
rupeau cate o pereche de conduri de matase alba, dantuind.Nimeni nu stia
unde merg ele noaptea de joaca.
Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor
sale si pentru inima lor de gheata, de care nu se putea lipi nici un june din
cei ce venisera in petit.
Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine, precum ca sa
se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare
cate o pereche de conduri, poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele, si el
i-o va da lui de sotie.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc, intr-o camara
din palatul sau, incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate
mari. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele, caci
nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa, caci nu puteau.Pasamite,
lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. Asa le era
oranda.
Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului, incepu a curge la
petitori; ba feciori de domni si de imparati, ba feciori de boieri mari, pana si
feciori de boieri mai mici. Si care cum venea se punea de panda la usa
domnitelor cate o noapte. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare
dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna; dara in loc de aceasta, i se
spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata.
316

Nu se stia ce se fac. Nici de urma macar nu li se mai dedea.Unsprezece flacai

o patise pana acum. Ceilalti cari mai erau, incepusera a se codi; nu mai voira
sa stea de panda.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se
rapune atati tineri.Si astfel, unul cate unul, se carara pe la casele lor de la
curtea acestui imparat, sii lasara fetele in plata Domnului; caci nimeni nu mai
voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere.
Insusi imparatul fu coprins de spaima, cum de sa piara asa junii ce
voiau

sa-i

pandeasca

nimeni.Imparatul

era

fetele,

nevoit

sa

si

nu

mai

cumpere

cuteza

mereu

pe

sa

indemne

fiecare

zi

pe
cate

douasprezece perechi de conduri, si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca

fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba, fara sa puie pirostriile in
cap.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. Si
domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul, si
gradinarul de lucrul lui.El, cand da florile domnitelor, nici nu-si ridica ochii
asupra lor; dara cand da florile fetei celei mici, nu stiu de ce, ca se rosea ca
un bujor, si-i tacaia inima, de sta sai sara din piept afara.Fata baga de seama
aceasta, insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand
vine inaintea lor.Azi asa, maine asa, el vedea ca nu e de nasul lui o asa
bucatica. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui, bat-o pustia! si ar fi voit
sa se puie si el la panda, si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise
inaintea lui.
Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da
flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. Cum
auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei
mai mici, unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras,
cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un
argat, caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi
cuiva.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si
el, dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului, sa lasam ca nu1 uitase
pateniile atator flacai ce pierisera, lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie
cu buzele umflate. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic, ca de va
317

fi gonit de la curtea imparateasca, n-are sa mai vaza pe fetele imparatului,

caci dandu-le flori in fiecare dimineata, oricat se feri de vreo patima, totusi
gigasiile si frumusetile fetelor de imparat, si mai cu seama cautatura cea
blajina a fetei celei mici, il ademenise pana intr-atat, incat, se socotea el, ca
daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe
ca o coala de hartie, cu pielea moale ca puful, ale fetelor de imparat, nu va
mai putea trai.
Ziua, noaptea, il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si
implineasca pofta inimei, fara de care, simtea el, ca nu va putea sa mai
traiasca.Intr-una din nopti, adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia
de-i rodea baierile inimei, vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori
unde i se aratase odinioara.Ea ii zise:
- Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit; acolo vei gasi doi pui
de dafin, unul ciresiu si altul trandafiriu; alaturi de dansii vei vedea o
sapaliga de aur, o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. Sa iei acesti
pui de dafin, sa-i pui in doua ghivece frumoase, sa-i sapi cu sapaliga cea de
aur, sa-i uzi cu nastrapa cea de aur, sa-i stergi binisor cu stergarul cel de
matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. Cand vor creste si se vor
face ca de un stat de om, orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai
pe tocmai.
Zise si pieri ca o naluca, fara sa apuce argatul gradinarului sa-i
multumeasca barim.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului, nici nu
se sterse la ochi macar, si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si
ramase nauc de bucurie, cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in
somn. Acum se sterse si el la ochi, se pipai sa vaza nu care cumva doarme
inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este
naluca, de noapte, puse mana si lua dafinii.Ii ingriji cum stiu el mai bine, ii
sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo, ii uda cu nastrapa, ii sterse cu
stergarul si, ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui, tocmai
precum ii poruncise zana.

318

Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. Nu trecu mult si se

facura mari. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut.Cand ajunsera
ca d-un stat de om, el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il
invatase zana:
Dafine, Dafine,
Cu sapaluga de aur sapatu-te-am,
Cu nastrapa de aur udatu-te-am,
Cu stergar de matase stersu-te-am,
Da-mi darul d-a ma face, oricand voi voi eu,
Sa nu fiu vazut de nimeni.
El ramase buimacit de mirare, cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se
infiinteaza un boboc de floare, cum creste de se mareste si cum se deschide
o floare asa de frumoasa, de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. El
puse mana de o rupse, o lua si o baga in san; vezi ca asa il invatase
zana.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu
noua lacate mari, ca sa se culce, el se furise binisor pe langa ele si intrara
impreuna. El le vedea pe ele ce fac, dara ele nu-l vedeau pe dansul. El le
vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare, ele incepura a se
pieptana, a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca.El se mira de
cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe
unde au sa iasa ele, unde au sa se duca si ce au sa faca.Cand deodata, fata
cea mai mare zise surorilor sale:
- Gata sunteti, fetelor?
- Gata suntem, raspunsera ele.Atunci cea mare din surori batu cu
piciorul in pamant, si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. Ele se
coborara prin acea deschizatura si mersera, pana se ajunsera la o gradina
garduita cu zid de arama.Cand fura sa intre, fata cea mare batu din picior
iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. Intrand, baiatul calca
pe rochia fetei celei mici.Aceasta, intorcandu-se repede, nu vazu pe nimeni;
si, chemandu-si surorile, le zise:

319

- Surorilor, banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine, ca uite, simtii ca m-a
calcat oarecine pe rochie.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici
ele pe nimeni, ii raspunse:
- Nu fii asa banuitoare, soro; cine sa fie aci, ori sa se ia dupa noi. Nici
pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. Ia vezi mai
bine, sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si, cum esti tu fricoasa,
ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. Nu fi asa de usurica!
Ea tacu. Baiatul se tinea dupa dansele.Trecura printr-o padure cu
frunzele de argint, trecura prin alta cu foile de aur, trecura prin alta padure
cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate, cari sclipeau de-ti luau
ochii, si ajunsera la un elesteu mare.In mijlocul acelui elesteu se ridica un
dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci.
Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea, care
straluceau de la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Si asa de cu
mestesug erau facute, incat cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori, si
cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci.
Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le
asteptau la margine. Cum ajunsera, se pusera fiecare in cate una si plecara.
Argatul se puse in luntrea fetei celei mici.Luntrile pornira si mergeau in
rand ca cocorii. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma.
Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri
la vasle ca sa ajunga pe celelalte.Cum iesira la celalalt mal al elesteului, se
auzi o muzica, care, vrand, nevrand, te facea sa dantuiesti. Fetele se
repezira ca fulgerul, intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le
pandisera, si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii.
Baiatul se tinu mereu dupa ele. Intrand si el in palat, ce-i vazura ochii?
Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. Ea era
impodobita numai cu aur, cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce
ardeau in niste sfesnice de aur curat, mai mari decat omul. Paretii albi ca
laptele straluceau de-ti luau ochii, si cu dungi de aur, impodobite cu zamfiruri
si rubinuri de licareau ca focul.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate
320

minunile astea. Si avea si la ce privi, caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai
vazusera ochii. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el
tontoroiul de colo pana colo, fara sa vrea; caci nu era chip sa stea la un loc
fara a salta, cand canta muzica aia. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele
din casa saltau.
Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva
frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia; organe, fluiere, chitari, alaute,
buciume, cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de
ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume.D-apoi fetele1? Trageau cu
foc la niste hori, batuta, braul, ca la usa cortului, de unul singur, piparus si
cate jocuri toate, de puteai sa-ti rupi bojocii jucand.Si jucara si jucara, pana
despre ziua. Cand, deodata, incetand muzica de a mai canta, iesi ca din
pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile, si ce este pe lume, si ce nu
este. Se pusera cu totii la masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima.
Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea,
lasandu-i gura apa.
La masa le slujea niste arapi, imbracati in niste haine foarte scump
impodobite.Dupa ce se sculara de la masa, prinsera a se intoarce acasa.Se
intoarsera iarasi pe unde au fost venit. Baiatul se tinea dupa dansele, ca
dracul dupa calugar.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint, ce-i
dete argatului prin gand, ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci.Un
freamat puternic se facu atunci in toata padurea, ca de o furtuna ce vine
intaratata asupra copacilor; si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc,
ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim.Fetele rasarira.
- Ce sa fie asta, leiculita? zisera.
- Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori. Iaca, pasarica ce-si are
cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin
frunze; caci numai ea poate sa razbata pe aici.
Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate, tot pe unde
iesisera.A doua zi, argatul de la gradinarie, cand dete manunchiurile de flori
fetelor imparatului, ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei
321

celei mici.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori, se uita cam cu
mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre
florile ce priimise.A doua seara, iarasi asa o petrecura. Baiatul, iarasi pe furis,
se tinuse dupa dansele, cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii
cei cu frunzele de aur, pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi
domnitei celei mici. Fata cea mai mare, iarasi cu cuvinte linistitoare, alina
frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde
argatul rupse ramurica.
Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa
intre ele, ii dete un fier ars prin inima.Ea cauta vreme cu prilej si,
prefacandu-se ca vrea sa se primble, iesi preste zi prin gradina si, intalnind
pe argat la o cotitura a gradinei, il opri si-i zise:
- De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori?
- De unde o stie prea bine maria-ta.
- Care va sa zica, tu te-ai tinut dupa noi, si stii unde mergem noi
noaptea.
- Cam asa maria-ta.
- Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a
vazut?
- Pe furis.
- Na o punga de bani, si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea
noastra de noaptea.
- Eu nu-mi vanz tacerea, maria-ta.
- Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva, voi pune sa-ti taie capul.
Zise ea vorbele astea aspre din gura, dara din inima altceva cugeta. E i
se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel.A treia noapte cand
se duse dupa dansele, tot pe furis, rupse o ramura din padurea cu copacii cei
care aveau foile de diamant, si iarasi se facu freamat printre frunze, si iarasi
surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare.
Domnita insa cea mica, nu stiu de ce, dara in inima ei se strecura o bucurie
ascunsa.In ziua urmatoare, cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de
322

flori, cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de
fiii de domni si de imparati. Atat i se paru de dragalas.Argatul si dansul cata
asupra domnitei cu ochi galesi, dara tot pe furis, si o vazu ca se tulburase
oarecum, se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba.
Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si
luara cu cuvintele cam peste picior. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea. Nu
se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. Ei, vezi, ii
intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost, deoarece dovedise
lucruri ce nici maiestrele nu le stiau.
Si apoi, adevarul vorbind, boiul lui cel falnic, chipul lui cel bine potrivit
si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. Pe langa acestea, si
infatisarea, si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. Dupa ce intrara in casa
fetele, domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac
ele noaptea. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sasi piarza inima si simtirile, cum facusera si cu ceilalti tineri.Flacaiandrul insa
se furisa si de asta data de intra in camara fetelor, ca sa asculte la sfatul
lor.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva
pentru dansul.Acum, dupa ce stia totul, dara totul ce trebuia sa stie, se duse
la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu:
Dafine, Dafine,
Cu sapaluga de aur sapatu-te-am,
Cu nastrapa de aur udatu-te-am,
Cu stergar de matase stersu-te-am,
Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat!
Ca si de la rand, un boboc de floare incolti, crescu si se deschise o
floare minunata. El lua floarea si o baga in san. Odata cazura de pe fata lui
arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat, ca si cand atunci il
facuse ma-sa. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da
seama. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum.
Pasamite se ascutise la minte. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste
haine ca ale fiilor de imparati si de domni.Atunci se duse la imparatul si ceru
323

si dansul sa-i pazeasca fetele, intr-o noapte.Imparatului i se facu mila de

tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba, decat sa se rapuie. El
starui. Imparatul priimi. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la
gradinarie; asa de mult se schimbase.
Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste, nici ele, vezi, nu-l
cunoscura. Numai cea mica, fiind cu cuiul la inima, il cunoscu si incepu a
tanji de dragoste. Noaptea urmatoare, cand plecara ele la joc, il luara si pe
dansul. El stia ce i se pregateste, dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea
in clapca. Ajunsera la palatul vrajit, jucara pana despre ziua, apoi se pusera
la masa. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea
lui, bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea, bautura care
sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. Atunci unde isi intoarse niste ochi
lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia, si zise cu grai duios
domnitei celei mici:
- Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta, daca ai asa inima de
gheata.
- Nu, n-am inima de gheata, focul dragostei tale mi-a incalzit-o,
raspunse ea. Nu bea. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine, decat fata de
imparat. Cum auzi asa, el arunca bautura la spate, si mai apropiindu-se de
dansa, ii mai zise:
- Sa nu-ti fie teama, maria-ta, ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu
capul.
Toti cei de fata auzira vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi si toti
cu totul se pomenira in palaturile imparatului. Palatul cel fermecat pieri ca o
naluca, ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Cand ii vazura imparatul,
incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Flacaul, fostul argat la
gradinarie, ii povesti toata siretenia noptilor. Imparatul dete pe fata cea mica
dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. Apoi se infatisara si celelalte fete
cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. Imparatul se
indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. Si se facu o bucurie mare in toate

324

partile, care bucurie de ar fi o suta de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o

spune.
Inainte de a se cununa, fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce
putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului
ce le tineau inlantuite. El spuse. Iara ea, ca sa nu fie barbatu-sau mai presus
decat ea, ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii, se duse de taie dafinii si-i
baga in foc.Apoi se cununara si traira o viata fericita, cum se traieste pe
lumea noastra asta baltata, pana ce se istovira toti cu totul, in adanci
batranete.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

Tinerete fara batranete si viata

fara de moarte
de Petre Ispirescu
A fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si
frumosi, si, voind sa aiba copii, a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca
pentru aceasta; a imblat pe la vraci si filosofi, ca sa caute la stele i sa le
ghiceasca daca or sa faca copii; dar in zadar. In sfarsit, auzind imparatul ca
este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme; dar el
raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta, sa vie la dansul. S-au sculat deci
imparatul si imparateasa si, luand cu dansii vro cativa boieri mari, ostasi si
slujitori, s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i-a vazut de departe, a
iesit sa-i intampine si totodata le-a zis:
- Bine ati venit sanatosi; dar ce imbli, imparate, sa afli? Dorinta ce ai o
sa-ti aduca intristare.
325

- Eu nu am venit sa te intreb asta, zise imparatul, ci, daca ai ceva

leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai.
- Am, raspunse unchiasul; dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie FatFrumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el. Luand imparatul si
imparateasa leacurile, sau intors veseli la palat si peste cateva zile
imparateasa s-a simtit insarcinata. Toata imparatia si toata curtea si toti
slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare.Mai-nainte de a veni ceasul
nasterii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut nici un vraci sa-l impace.
Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici
asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.
- Taci, dragul tatei, zice imparatul, ca ti-oi da imparatia cutare sau
cutare; taci, fiule, ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat, si
alte multe d-alde astea; in sfarsit, daca vazu si vazu ca nu tace, ii mai zise:
taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de
moarte.Atunci, copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera in timpine si in
surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. De ce
crestea copilul, d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. Il detera pe la
scoli si filosofi, si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le
invata intr-o luna, astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Toata
imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon
imparat. De la o vreme incoace insa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si
dus pe ganduri. Iar cand fuse intr-o zi, tocmai cand copilul implinea
cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii
imparatiei si se chefuiau, se scula Fat-Frumos si zise:
- Tata, a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere.
Auzind aceasta, imparatul s-a intristat foarte si i-a zis:
- Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru
nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac.
- Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, apoi sunt nevoit sa cutreier toata
lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Atunci toti

326

boierii si imparatul detera in genuchi, cu rugaciune sa nu paraseasca

imparatia; fiindca, ziceau boierii:
- Tatal tau de aci inainte e batran, si o sa te ridicam pe tine in scaun, si
avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie.
Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa, ramanand statornic ca o
piatra in vorbele lui; iar tata-sau, daca vazu si vazu, ii dete voie si puse la
cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia.
Apoi, Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai
frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea
mana si apuca pe cate unul de coada, il trantea, si astfel toti caii cazura. In
sfarsit, tocmai cand era sa iasa, isi mai arunca ochii o data prin grajd si,
zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab, se duse si la dansul; iar
cand puse mana pe coada lui, el isi intoarse capul si zise:
- Ce poruncesti, stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa
ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. Si intepenindu-si picioarele,
ramase drept ca lumanarea. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa
faca si calul ii zise:
- Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tata-tau palosul, sulita,
arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau; iar pe mine
sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in
lapte. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul, el a chemat pre
vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre
a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. Fat-Frumos, dupa ce rascoli
trei zile si trei nopti, gasi in sfarsit, in fundul unui tron vechi, armele si
hainele tatane-sau de cand era flacau, dar foarte ruginite. Se apuca insusi cu
mana lui sa le curete de rugina si, dupa sase saptamani, izbuti a face sa
luceasca armele ca oglinda. Totodata ingriji si de cal, precum ii zisese el.
Destula munca avu; dar fie, ca izbuti.
Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine
curatate si pregatite, odata se scutura si el, si toate bubele si rapciuga

327

cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras,

trupes si cu patru aripi; vazandu-l Fat-Frumos astfel, ii zise:
- De azi in trei zile plecam.
- Sa traiesti, stapane; sunt gata chiar azi, de poruncesti, ii raspunse
calul. A treia zi de dimineata, toata curtea si toata imparatia era plina de
jale. Fat-Frumos, imbracat ca un viteaz, cu palosul in mana, calare pe calul
ce-si alesese, isi lua ziua buna de la imparatul, de la imparateasa, de la toti
boierii cei mari si cei mici, de la ostasi si de la toti slujitorii curtii, carii, cu
lacramile in ochi, il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care
cumva sa mearga la pieirea capului sau; dar el, dand pinteni calului, iesi pe
poarta ca vantul, si dupa dansul carale cu merinde, cu bani si vreo doua sute
de ostasi, pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca.
Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate,
Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna, ii
trimise inapoi, oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul.
Si apucand calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti,
pana ce ajunse la o campie intinsa, unde era o multime de oase de oameni.
Stand sa se odihneasca, ii zise calul:
- Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e atat
de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat. A fost si ea
femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta, ci ii tot
necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie; in clipa aceasta este cu copiii ei, dar
maine, in padurea ce o vezi, o s-o intalnim venind sa te prapadeasca; e
grozava de mare; dara sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi,
iar palosul si sulita sa le tii la indemana, ca sa te slujesti cu dansele cand va
fi de trebuinta. Se detera spre odihna; dar pandea cand unul, cand altul. A
doua zi, cand se revarsa ziorile, ei se pregateau sa treaca padurea. FatFrumos insela si infrana calul, si chinga o stranse mai mult decat alta data, si
porni; cand, auzi o ciocanitura groaznica. Atunci calul ii zise:
- Tine-te, stapane, gata, ca iata se apropie Gheonoaia. Si cand venea
ea, nene, dobora copacii: asa de iute mergea; iar calul se urca ca vantul
328

pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si, cand era
gata a o lovi cu a doua sageata, striga ea:
- Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede, ii dete
inscris cu sangele sau.
- Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce
este, caci de nu era el, te mancam fript; acum insa m-ai mancat tu pe mine;
sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana
aicea; cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in
campia unde ai vazut oasele cele multe.
Se dusera acasa la dansa, unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l
omeni ca pe un calator. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau, iara
Gheonoaia gemea de durere, deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in
traista, i-l puse la loc si indata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu masa
trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din
cele trei fete ce avea, frumoase ca niste zane; el insa nu voi, ci ii spuse curat
ce cauta; atunci ea ii zise:
- Cu calul care il ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. Dupa trei zile,
se pregatira de drum si porni. Merse Fat-Frumos, merse si iar merse, cale
lunga si mai lunga; dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de
o campie frumoasa, pe de o parte cu iarba inflorita, iar pe de alta parte
parlita. Atunci el intreba pe cal:
- De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse:
- Aici suntem pe mosia unei Scorpii, sora cu Gheonoaia; de rele ce
sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au
facut lighioi, asa precum le vezi; vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap,
vor sa-si rapeasca una de la alta pamant; cand Scorpia este necajita rau,
varsa foc si smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o
goneasca de pe taramul ei, a parlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea
decat sora-sa si are trei capete. Sa ne odihnim putin, stapane, si maine disde-dimineata sa fim gata.

329

A doua zi se pregatira, ca si cand ajunsese la Gheonoaia, si pornira.

Cand, auzira un urlet si o vajietura, cum nu mai auzisera ei pana atunci!
- Fii gata, stapane, ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia,
cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari, se apropia ca vantul
de iute; iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa
asupra ei cam pe deoparte. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap; cand era
sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte, ca nu-i face nimic
si, ca sa-l incredinteze, ii dete inscris cu sangele ei. Scorpia ospata pe FatFrumos si mai si decat Gheonoaia; iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l
luase cu sageata, carele se lipi indata cum il puse la loc, si dupa trei zile
plecara mai departe.
Trecand si peste hotarele Scorpiei, se dusera, se dusera si iara se mai
dusera, pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai
primavara; fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce,
de te imbata; tragea un vantisor care abia adia. Aicea statura ei sa se
odihneasca, iara calul ii zise:
- Trecuram cum trecuram pana aci, stapane; mai avem un hop: avem
sa dam peste o primejdie mare; si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si
de dansa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Aceasta casa este
incongiurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai
salbatice din lume; ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe
foarte; cu dansele nu este chip de a te bate; si ca sa trecem prin padure e
peste poate; noi insa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe dasupra. Dupa
ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi; atunci calul, tinandu-si
rasuflarea, zise:
- Stapane, strange chinga cat poti de mult, si incalecand, sa te tii bine
si in scari, si de coama mea; picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea,
ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. Se urca, facu proba, si intr-un minut fu
aproape de padure.

330

- Stapane, mai zise calul, acum e timpul cand se da de mancare

fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte; sa trecem.
- Sa trecem, raspunse Fat-Frumos, si Dumnezeu sa se indure de noi. Se
urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel, de la soare te puteai uita, dar
la dansul ba. Trecura pe dasupra padurii si, tocmai cand erau sa se lase in
jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si
dodata toata padurea se puse in miscare; urlau dobitoacele, de ti se facea
parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos; si de nu era doamna
palatului afara, dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din
padure), ii prapadea negresit. Mai mult de bucurie ca au venit, ii scapa ea;
caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. Opri pe dobitoace,
le imblanzi si le trimise la locul lor. Stapana era o zana nalta, suptirica si
dragalasa si frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos, ramase
incremenit. Dara ea, uitandu-se cu mila la dansul, ii zise:
- Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aici?
- Cautam, zise el, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
- Daca cautati ceea ce zisesi, aci este.
Atunci descalica si intra in palat. Acolo gasi inca doua femei, una ca
alta de tinere; erau surorile cele mai mari. El incepu sa multumeasca zanei
pentru ca l-a scapat de primejdie; iara ele, de bucurie, gatira o cina placuta
si numai in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi
dansul; pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau imbla in
tihna prin padure. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele,
caci ziceau ca li se urase, sezand tot singurele; iara el nu astepta sa-i mai
zica o data, ci priimi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. Incet,
incet, se deprinsera unii cu altii, isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la
dansele, si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. La
insotirea lor, stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de
primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera
sa nu mearga, caci nu va vi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea
Valea Plangerii.
331

Petrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese

tot asa de tanar, ca si cand venise. Trecea prin padure, fara sa-l doara macar
capul. Se desfata in palaturile cele aurite, traia in pace si in liniste cu sotia si
cumnatele sale, se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia
aerului, ca un fericit. Iesea adesea la vanatoare; dar, intr-o zi, se lua dupa un
iepure, dete o sageata, dete doua si nul nimeri; suparat, alerga dupa el si
dete si cu a treia sageata, cu care il nemeri; dara nefericitul, in invalmaseala,
nu bagase de seama ca, alergand dupa iepure, trecuse in Valea Plangerii.
Luand iepurile, se intorcea acasa; cand, ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un
dor de tata-sau si de muma-sa. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre; dara
ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul.
- Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii! ii zisera ele, cu totul
speriate.
- Am trecut, dragele mele, fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie; si
acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei, insa si de voi nu ma
indur ca sa va parasesc. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang
de nici o mahnire. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi
intoarce, ca sa nu ma mai duc niciodata.
- Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, si
chiar tu, ducandu-te, ne temem ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi; caci
ne zice gandul ca vei pieri. Toate rugaciunile celor trei femei, precum si ale
calului, n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe d-antregul. In cele mai de pe urma, calul ii zise:
- Daca nu vrei sa ma asculti, stapane, orice ti se va intampla, sa stii ca
numai tu esti de vina. Am sa-ti spui o vorba, si daca vei priimi tocmeala mea,
te duc inapoi.
- Primesc, zise el cu toata multumirea, spune-o!
- Cum vom ajunge la palatul tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma intorc,
de vei voi sa ramai macar un ceas.
- Asa sa fie, zise el. Se pregatira de plecare, se imbratisara cu femeiele
si, dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul, porni, lasandu-le suspinand si
332

cu lacramile in ochi. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei; acolo

gasira orase; padurile se schimbasera in campii; intreba pre unii si pre altii
despre Scorpie si locuinta ei; dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la
strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.
- Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos, mai alaltaieri am
trecut pe aici; si spunea tot ce stia. Locuitorii radea de dansul, ca de unul ce
aiureaza sau viseaza destept, iara el, suparat, pleca inainte, fara a baga de
seama ca barba si parul ii albise.
Ajungand la mosia Gheonoaiei, facu intrebari ca si la mosia Scorpiei, si
primi asemenea raspunsuri. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au
schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau,
simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau. Aici
alti oameni, alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea.
In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in cari se nascuse. Cum se dete
jos, calul ii saruta mana si ii zise:
- Ramai sanatos, ca eu ma intorc de unde am plecat. Daca poftesti sa
mergi si d-ta, incaleca indata si aidem!
- Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Calul
pleca ca sageata de iute.
Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele, ofta si,
cu lacrami in ochi, cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste
palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele; ocoli de vreo doua-tei ori,
cercetand fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute;
grajdul in care gasise calul; se pogori apoi in pivnita, garliciul careia se
astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o parte si in alta, cu barba
alba pana la genunchi, ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia
umbland, nu gasi decat un tron odorogit; il deschise, dara in el nimic nu gasi;
ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit ii zise:
- Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam. O palma ii
trase Moartea lui, care se uscase de se facuse carlig in chichita, si cazu mort,

333

si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei

dumneavoastra asa.

ZANA MUNTILOR
A fost odata un imparat foarte viteaz; toate imparatiile de prinprejurul
imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. Cand se isca
sfada intre dansii, la acest imparat mergeau mai intai la judecata si, cum
zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cand
fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune cata
bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Toti imparatii
vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor, care ii
ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos, a dobandit fecior.
Dupa ce se mari, il puse de invata carte. El era asa de silitor, incat se
mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Ceea ce invata ceilalti
copii intr-un an, el invata numai intr-o saptamana. Ajunsese sa nu mai aiba
dascalii ce sa-i dea sa invete. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste
filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau.
La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit; si, pana sa
vie filosofii cei vestiti, imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete
mestesugul sau.
Dupa ce venira filosofii, invata si de la dansii cate in luna si in soare.
Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie
procopsit ca nici unul din fiii de imparati, incat se uita la dansul ca la soare.
Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. in toata
imparatia lui si a vecinilor lui imparati, alta vorba nu era decat de
intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat.

334

N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de

la fel de fel de imparati, care voiau sa-si dea fetele dupa dansul, dara el nu
voia sa se insoare asa de tanar.
Intr-una din zile mergand la vanatoare, vazu o turturica, care tot sarea
inaintea lui; lui ii fu mila sa o vaneze; el cauta vanaturi mari, fiindca nu se
temea de primejdii; era vanator mester si viteaz. in cele din urma, daca vazu
si vazu ca tot ii sarea in cale, intinse arcul si dete cu o sageata. El se mira
prea mult cum de nu o putu omori el, care era asa de bun vanator, ci o rani
putin in aripa, care, asa ranita, se duse de nu o mai vazu. Cum se duse
turturica, simti, nu stiu cum, nu stiu de ce, ca ii tacaia inima.
Dupa ce se intoarse acasa, era tot cm gales. imparatul vazand ca
tanjeste fiu-sau cu sanatatea, il intreba ce are, iara el raspunse ca n-are
nimic.
Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea
lui. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea, ca sa-i dea pricina, si daia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Nu stia insa cum sa faca, cum sa
dreaga, ca sa se cunoasca cu fiul imparatului.
Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la
vanatoare, o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica
si, fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa, o primi.
Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la
cotetele

imparatesti

ajunsese

de

poveste.

imparateasa

era

asa

de

multumita, incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru
barbatia acestei femei tinere, dara saraca. Ea si incepuse a se gandi la
norocirea bietei femei. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre
gainareasa, voi sa o vaza si el. intr-o zi, cand imparateasa se duse sa
cerceteze gainile si sa vaza de cotete, merse si fiul sau cu dansa.
Gainareasa, cum vazu pe fiul de imparat, isi arunca ochii asupra-i cu o
cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste, dara cu smerenie,
incat feciorul de imparat se fastaci oarecum, dara isi tinu firea. Simti ca
obrajii ii arde, o sudoare rece il trecu, si inima incepu sa-i tacaiasca, de parea
335

ca o sa-i sparga pieptul. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie

istoria asta. Pleca ochii in jos, nu zise nici carc, si se intoarse acasa.
Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa,
pentru vrednicia si curatenia ei. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta,
si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo, pentru ca ea nu le da prilej
de gluma.
Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin, insurandu-se, a fost poftit la
nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. imparatul plin de bucurie
merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau.
In ziua aceea, cand era cununia fiului de imparat, la nunta caruia
merse acest imparat cu feciorul sau, gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o
lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Vataful, cam razand, ii zise: Ce-i
trebuie chelului? Tichie de margaritar. Apoi o lasa. Iara ea, inghitind
infruntarea, nu zise nimic si pleca.
Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de
imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea, boiul si intelepciunea
lui. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Cand, deodata,
vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de
imparat nu avea.
Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si
ea era asa de bine facuta, incat ochii tuturor ramase la dansa. Ea cum veni,
nici una, nici alta, se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul
juca pana catre seara.
Vorbira, rasera, isi povestira fel de fel de lucruri, dara cam pe sub
mana, fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa
inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate, caci bagasera de
seama ca necunoscuta tot langa el juca.
Feciorul de imparat nu mai era al sau. Se mira insusi de schimbarea ce
simtea intr-insul, dara nu cuteza sa spuie nimanui. El isi pusese in gand ca, la
hora din urma ce va juca, sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era, de

336

unde venea, de este fata ori maritata, si se gandea ca de n-ar avea barbat sa
o ceara de nevasta. Cand, pieri ca o naluca.
Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Se intoarse acasa, dara cu
gandul era tot la dansa. Tata-sau, vazandu-l tot pe ganduri si trist, nu stia ce
sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta
de imparat, unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau.
Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta
si frumoasa, care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul.
Dupa multe intrebari, afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea,
incotro era imparatia tatalui sau, doara caci nu-i zisese ca sade chiar la
dansul. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa, daca era singura, si
ea priimi. insa tocmai cand era sa se sparga nunta, ea pieri de langa dansul
din hora.
Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui, insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Desi se facuse valva ca feciorul
de imparat este indragostit cu o zana, el insa se apara inaintea tatalui sau ca
nu stie la sufletul sau nimic. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si
nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Unul dintr-insii zise ca e
teama sa nu dobandeasca lipici.
Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat, unde nu voi
sa se duca, fiindca inima lui nu era de veselii, ci se ingrija mai mult de fiul
sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste, ii facu voia. Acesta porunci
la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu
smoala, sa le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe
drum smoala. Dupa ce puse la cale toate astea, se duse la nunta.
De cum incepu hora, fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din
senin, si iara se prinse langa dansul.
De asta data era gatita si mai frumos, avea niste haine de la soare te
puteai uita, dar la dansa, ba. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la
un cires copt. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. ii
fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa.
337

Cand fu inde seara la hora cea mai din urma, pieri ca o maiastra de
langa dansul.
Nu se poate spune cat de mult se mahni el; cazu la pat si zacea, fara
sa-i poata ajuta cineva. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sai tamaduiasca copilul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur.
Maiastra, daca se nomoli in smoala, mai bine lasa condurul acolo decat sa
intarzie.
Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din
casa in casa, si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur, si la
care s-o potrivi, aceea sa fie sotia lui. Tata-sau se invoi si el la aceasta
otarare. Se dusera deci, credinciosii lui, ocolira toata imparatia, cercara toate
femeile condurul, si la nici una nu se potrivi.
Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Apoi
porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. La nici una nu se
potrivi. Nu mai ramase decat gainareasa, pe care o uitasera; dara
imparateasa, aducandu-si aminte de dansa, ii porunci sa se incalte si ea cu
condurul. Cand il trase la calcai, pare ca fu de acolo. Era turnat pe piciorul ei.
Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Feciorul de imparat
cum auzi, porunci sa i-o aduca, si cum o vazu striga:
- Asta este, mama.
Ea, desi

tagaduia,

dar

intetita

de

rugaciunile

imparatului,

ale

imparatesei si ale fiului lor, in cele din urma marturisi ca ea este stapana
condurului.
Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra, ca il indragostise de cand il
vazuse la vanat, ca el ranise o turturica, si ca acea turturica era ea, si daca
nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca, de va lua de barbat un om de pe
pamant, toata puterea ei piere. Mai spuse ca, spre a-l putea vedea mai
adesea, intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru
dragostea lui.

338

Dupa aceea iesi la scara, batu de trei ori in palme, si iata o carucioara,
fara sa fie trasa de cai, veni; ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintrinsa, apoi, curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului
de imparat:
- Iata, pentru dragostea ta, ma lepad de puterea mea cea maiastra,
numai si tu sa ma iubesti, precum te iubesc si eu.
Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului, carele in
scurt timp se facu sanatos. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa
moartea tatalui sau, ramasera ei in scaunul imparatiei, si domnesc si astazi
daca nu vor fi murit.
Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

FATA SARACULUI CEA ISTEATA

A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau
dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau
dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi
cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea,
vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu
tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu
gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa
dansii?!
Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din
acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau
langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand
venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui,
jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de
foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de
foame.
339

Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le

da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le
aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tatsau si biata ma-sa de multe ori
se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca
sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult.
Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca
a doua zi are sa fie mai bine.
Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata.
Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la
munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai
ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la
urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori,
si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie
neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni,
ca si urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se
roage pentru salas, el ii zise:
- Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca
nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau.
Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un
bordei.
- Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa
izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in
seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca
locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i
ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu
cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de
dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra
saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca
judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta?
Taranul cel bogat zise:

340

- Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea
parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai
langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa
ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru
bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste
noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intrinsa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o
plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta?
- Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul.
Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat
pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui
Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o
groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit
ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci
n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum luminezeva Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate.
Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca
saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise:
- Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega
mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va.
Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine.
Intaia intrebare suna asa:
Ce este mai gras in lume?
A doua: Ce este mai bun?
Si a treia: Ce alearga mai iute?
Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu
va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa
va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor.
Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai
usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta
slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul,
341

gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era

vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta.
Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva.
Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te
luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba
ce are de este asa de trist?
- Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a
indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i lear putea spune, necum un sarman prost ca mine.
- Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor.
- Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se
mananca mamaliga.
- Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne
vei spune si noua?
Atunci saracul zise:
- Iaca, iaca, iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim; caci de unde nu, ne va
sta capul unde ne stau talpile. Fata cea mare se puse pe ganduri si, dupa ce
mai cugeta ea ce mai cugeta, se apropie de tata-sau si ii zise:
- Ia lasa, tata, nu mai fi asa de mahnit. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa
pierim. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns, ti-oi spune si eu ceva. Si
poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. Saracul paru
a se mangaia oarecum; dara numai inima lui stia. Nu voia, vezi, sasi mai
mahneasca si copiii. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i
ghiceasca intrebarile, fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Saracul se arata a fi
multumit, dara se indoia. Se infatisa inaintea boierului. Bogatasul, mandru si
cu pieptul deschis; saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul
cel zdrentuit de pe dansul. Boierul intreba pe bogatas:
- Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu
coraj:
- Apoi de, cucoane, ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda,
care are grasimea pe el de o palma de groasa.
342

- Minciuni spui, raspunse boierul. Si intreband si pe saracul, el raspunse

cu sfiala:
- Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie
mai gras pe lumea asta, ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem.
- Asa este, raspunse boierul. Acum zise bogatasului iara:
- Ce alearga mai iute pe lumea asta?
- Armasarul meu, cucoane, raspunse bogatasul, ca alearga peste vai si
dealuri, cand ii dau drumul, de nu-i vezi copitele.
- Apoi de, cucoane, capul meu nu ma duce asa departe, fara decat dau
cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul, raspunse si saracul.
- Tu ai dreptate. Cela aiureaza. In cele din urma, mai intreba o data pe
bogatas:
- Ce este mai bun pe lumea asta?
- Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stapane, raspunse el,
ca judecata cea dreapta a mariei tale.
- Eu, boierule, cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e
mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufere pe lume cu toate
rautatile noastre.
- Adevarat, asa este, zise boierul.
Si, intorcandu-se catre bogatas, adaoga:
- Iesi afara, taran viclean si mojic ce esti, sau pui acum de-ti trage la
talpi atata cat nu poti duce. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. Si
chemand mai aproape pe sarac, il intreba cu un grai blajin:
- Spune-mi, bre, omule, cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de
potrivit, caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte.
Bietul sarac se cam codea. Nu-i venea sa spuie drept, de teama sa nu
pateasca ceva. Dara daca se vazu incoltit, spuse tot adevarul precum era.
Atunci boierul, mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului, ii porunci ca a
doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. Ea sa fie nici imbracata, nici
dezbracata, nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe langa drum. Cum
auzi saracul unele ca acestea, incepu a se boci si a se vaicara, de nu-ti venea
343

sa-l mai auzi, si se intoarse la ai sai. Fata cea mare, cand auzi cele ce ii
spuse:
- Nu te teme, tatuca, ii zise ea, ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti
doua mate. Cum se facu dimineata, fata arunca pe dansa un volog (plasa),
lua matele la subtiori, incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca.
Mergand astfel pe drum, ea nu era nici calare, nici pe jos, caci ii da de
pamant cand un picior, cand altul, tapul fiind pitic; umbla ni pe drum, ni pe
langa drum, caci tapul nu tinea drumul drept. Aci trecea pe langa cate un
gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor; aci trecea de cealalta
parte. Nu era nici imbracata, nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Si
asa, cu chiu cu vai, ajunse la curtea boiereasca. Cand o vazura boierul si
oamenii curtii, venind asa, incremenira. Boierul, vezi, nu voia sa se dea
ramas, si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant.
Acestia, cum vazura alaiul cu care venea fata saracului, se repezira la dansa,
dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele, iara
fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul.
Vazand si aceasta iscusinta a fetei, boierul n-avu incotro si fu nevoit so priimeasca. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze), o imbraca cu
niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul
pe langa dansul, care il slujea cu credinta. Dupa ce o vazu boierul curatita si
ferchezuita ca o mireasa, si cum avea si ea pe vino-incoace, i se paru mai
frumoasa de cum era atunci; ce-i abatu lui, ca pofti sa o aiba el de nevasta,
mai cu seama ca era burlac, si se cununa cu dansa. Mai-nainte de a se
cununa, boierul zise dansei:
- Eu te iau de sotie; dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara
de mine. Ea priimi. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor, boierul se duse
o data in treaba lui pe mosie. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la
curte.

Afland ca boierul nu este acasa, si vazand pe cuconita intr-un

cerdac, ei incepura sa se jeluiasca la dansa. Ea asculta si tacea. Unul zise:

- Aveam sa ma duc pana in cutare loc, insa o roata de la caruta mi se
stricase. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate, mai cu seama ca
344

era a fata. Atunci m-am rugat de vecinul meu, asta care e de fata, sa-mi
imprumute el o roata. El, ce e drept, aseara mi-a imprumutat roata ce i-am
cerut, cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Cand, ce sa
vedeti, cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. Taranul cel cu
roata ii taie cuvantul si zise si el:
- Nu-l credeti, cucoana, sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat
manzul. Cucoana asculta din cerdac si tacea. Taranii asteptara ce mai
asteptara si, daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata, intrebara:
- Da unde-i dus boierul, cucoana?
- Ia, s-a dus, raspunse ea, sa vaza un lac de malai ce-l avem pe
marginea unui iaz, ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca
malaiul.
Taranii se uitara lung si plecara. Ajungand la poarta ograzii boieresti, ei
incepura a se intreba unul pe altul:
- Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei, ma, nea asta? Cum se poate
broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei, ce vorbira, ca numai se
intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Daca venira dinaintea
cerdacului iara, prinsera a intreba:
- Da bine, cucoana, ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca
broastele sa manance malaiul?
- Nu stiu daca broastele poate sa manance malai, au ba, raspunse
cucoana; dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Tocmai atuncea isi venira
si taranii de acasa. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei, se mirara de
atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Viind si boierul
acasa, intreba:
- Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut?
- Ce sa fie? raspunse ea. Iaca, iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat
cu ei, si ce le-am zis eu. Boierul, cum auzi, ii zise:
- Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine, nu mai putem trai
amandoi. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea, si sa
te duci la tatatau acasa. Cucoana zise:
345

- Vorbele tale, barbate, sunt sfinte pentru mine, pentru ca de aceea

barbatul este barbat. Nu sunt vinovata intru nimic, caci n-am judecat pe acei
jeluitori, ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Dar daca d-ta gasesti cu
cale sa ma gonesti, eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din
adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e
mai drag din casa dumitale.
Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti, lasa-ma sa ma mai veselesc o
data si eu in casa domnului meu si barbat. Da o masa si cheama pe prietenii
nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din
urma oara. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea
infricosatele, unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Sezura, se
inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Cucoana insa tot indesa paharele
boierului si el tot bea. Si(-i) mai dete unul, si inca unul, pana il facu cuc. Se
imbata boierul de se coclise turta. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare,
fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa, unde il puse pe
cuptor de dormi pana se trezi. A doua zi, cand se destepta, boierul, vazanduse in astfel de hal, intreba unde se afla. Cucoana ii raspunse:
- La tata acasa. Cand m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie sa iau din
casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am si facut. Nimic nu mi-a fost mai
drag decat barbatul. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. Cand
auzi boierul asemenea vorbe cu noima, se gandi ce se gandi, apoi raspunse:
- Aidem, nevasta, acasa, si sa traim ca in san de rai; acum pricep eu ce
odor de femei am dobandit.
Si m-am suit pe o sea
Si am spus-o asa.
M-am suit pe o roata
Si am spus-o toata.

346

FATA MOSULUI CEA CUMINTE

A fost odata un om batran care avea o fata mare, de se dusese vestea
in lume de vrednicia ei. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu
o baba, care avea si ea o fata mare.Baba, insa, punea pe fata unchiasului la
toate greutatile casei; iar fata ei se clocise de sedere.Biata fata unchiasului
torcea, tesea, facea paine, matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba
punea parte fetei sale, si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara.Nu era
ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el, ca sa-si goneasca copila, si-i
zicea:
- Daca nu-ti vei duce fata de aici, paine si sare pe un taler cu tine nu
mai mananc.Bietul om se cam codea; dara baba intr-o noapte turna apa pe
vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. A doua zi, disde-dimineata, se scoala fata sa faca focul, fiindca tot pe ca cadea pacatele;
dara foc nu mai gasi in vatra.Atunci, de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea
vitrega, se urca pe bordei, se uita in toate partile, doara va vedea incotrova
vreo zara de foc, ca sa se duca sa ceara macar un carbune; dara nu se vazu
nicairi ceea ce cauta ea. Cand, tocmai cand era sa se dea jos, zari spre
rasarit abia licarind o mititica valvotaie; se cobori de pe acoperis si o lua intracolo.Se duse, se duse si la foc nu mai ajunse; dara in drumul ei intalni o
gradina paraginita, care o striga zicandu-i:
- Fata mare, fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de
omizi; si, cand t-ei intoarce, ti-oi da poame coapte sa mananci.Se apuca fata
de lucru numaidecat si cum ispravi, indata pleca. Mai incolo dete peste un
put, care ii striga:
- Fata mare, fata mare! vino de ma sleieste, ca ti-oi da apa rece, sa te
racoresti cand t-ei intoarce. Data slei putul si pleca inainte. Merse ce merse
si dete peste un cuptor, care-i striga si acesta:

347

- Fata mare, fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse, si,

cand t-ei intoarce, iti voi da azima calda. Fata lipi si sterse cuptorul si-si
cauta de drum. Mai merse nitel si dete peste o cascioara, si batu la poarta.
- Cine e acolo? ii zise dinauntru; daca e om bun sa intre, daca nu, sa nu
vie, caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel, si-l face mici
farami.
- Om bun, raspunse fata.
Dupa ce intra, fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se
va intoarce acasa, pentru ca intarziase, intreba daca nu cumva are trebuinta
de o slujnica. Santa Vinerea, care locuia inauntru si care priimi pe fata, ii
raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata; ea ramase acolo.Mai intai ii
spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i
avea in curte, insa mancarea sa fie nici calda, nici rece; apoi sa scuture si sa
deretice pan casa. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. Fata facu tot,
precum ii poruncise. Cand veni acasa, Santa Vinerea intreba de puii ei, carii
erau balauri, serpi, nevastuici, ciuhurezi, soparle, naparci si gusteri, cum le-a
dat mancarea, si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea
de acasa; asa de bine au fost cautati.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu
toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. Dupa catva
timp, zise fata:
- Maica Santa Vinere, mi s-a facut dor de parinti, fa bine si-mi da voie
sa ma duc.
- Du-te, fata mea; dara mai-nainte cauta-mi in cap, si sa vezi ca o sa
curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii, de tronuri si
de lazi; pe care din ele iti vei alege, aceea sa fie simbria ta. Se asezara si
indata vazu curgand apa de care-i spusese, si pe dansa veni niste lazi si
tronuri prea frumoase. Fata se gandi ca, daca va lua o lada d-ale frumoasele,
slujba ei nu facea atata, si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si
necioplita; atunci ea zise:
- Maica Santa Vinere, iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea.

348

- Ia-l, fata mea, daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos, si du-te cu
Dumnezeu. Fata unchiasului isi lua ziua buna, pleca cu cutia la suptioara si,
intorcandu-se pe la cuptor, capata o azima calda, si trecand pe la put, bau
apa rece de se racori; iara cand ajuse la gradina, manca poame coapte. Fata
ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire; ii spuse tot ce a
facut si deschise cutia. Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare, pietre
nestemate, margele, ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. Baba
si fiica-sa pizmuia pe fata mosului; iara lui ii crestea inima de bucurie. Baba
trimise si ea pe fie-sa, sa faca ce facuse fata unchiasului. Se duse, se duse si
fata babei, si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete; dar
ea raspunse:
- Da ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni
mai departe, sosi pana la put, si daca o chema putul, ea ii raspunse si lui:
- Da ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te
sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor, care o
striga ca si pe fata unchiasului; ea ii zise si lui:
- Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine?
Si pleca inainte, pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea.
Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba, apoi maica
Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului, si pleca
la biserica.Cand veni Santa Vinerea acasa, toate lighioanele, cu gaturile
intinse, se plansera ca li s-au oparit gatlejurile; intra in casa si vazu o
arababura de nu-i mai da nimeni de capatai.In cele din urma, zise fata cea
lenese:
- Maica Santa Vinere, mi s-a facut dor de parinti, da-mi dreptul meu,
caci mi s-a urat aci, sa ma duc acasa.
- Du-te, fata mea, raspunse Santa Vinerea, dara mai asteapta nitelus,
ca o sa treaca o apa dinaintea portitei, aducand fel de fel de lucruri; pe care
ti-o placea ca so iei, alege; iara pana atunci sa-mi cauti in cap.
N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada
cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. Santa Vinere ii zise:
349

- Deoarece ti-ai ales asta lada, ia-o; dara sa nu o deschizi pana acasa;
si cand o vei deschide, sa fii numai cu muma-ta singura in casa, ca sa nu
vaza nimeni ce e intr-insa. Fata lua lada si pleca.Cand se intoarse pe la
cuptor, vazu azime calde, se cerca sa ia si nu putu; ea nu mai putea rabda
de foame. Pe la put trecu cu jind, ca nu-i dete macar o picatura de apa, ca sa
se racoreasca; iara cand trecu pe la gradina, ii lasa gura apa si nu putu nici
sa se umbreasca putin de arsita soarelui. Ajungand acasa obidata de
osteneala si flamanda, n-avu rabdare, ci chema pe muma-sa la o parte si-i
zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara.
Cum ramase singurele, deschise lada; dar ce iesi d-acolo? balauri,
serpi, si cate lighioni toate, carora le arsese gatlejurile cand le dase de
mancare; si indata le sfasiara si le mancara. Tot satul se spaimanta de
intamplarea asta; si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea
dumnezeiasca. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai
frumosi ai satului, care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie.Mare veselie se
facu in sat la nunta lor, si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Cine nu crede
sa faca bine sa se uite imprejur, si va vedea multe de aceste case. Iara eu
incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI

A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Acest imparat avea un
fecior si o fata. Intamplandu-se sa-i moara feciorul, il ingropa cu mare cinste
si alai ca pe un imparat. Cand fu a duce mortul la biserica, fata imparatului
ceru a merge si dansa sal petreaca. Asa de pazita era fata aceasta de tatasau, incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara, nici vantul nu-i
batuse parisorul. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate,
si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. Si asa gatita ii sedea si mai

350

bine decat altminteri. Caci, nu e vorba ea era foarte frumoasa. Crinii si

viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea.
Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda, ramase cu ochii zgaiti la
dansa. Si asa de putintica si dragalase mai era, incat s-o sorbi intr-un pahar
cu apa. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Atunci veni un
vantisor lin si usor, de-i resfira pletele; iara ea simti ca un fior rece i se
strecoara prin inima.Cum, cum, ingropara mortul si toata lumea se intoarse
acasa.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. Ea avea un fiu.
El era de treaba, smerit si sfiicios ca o fata mare. Toti feciorii de boieri aveau
pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Nu-i gasea insa nici o pricina, ca sa
puie mana pe dansul. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi
si la stat. El era aratos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o
mie. S-apoi era dulce la cuvantare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu
se mai satura cineva de dansul ascultandul.
De la moartea fratelui sau, fata nu se prea simtea bine. Ba c-o fi una,
ba c-o fi alta, ba c-o fi deochi, ba c-o fi sagetatura, si toate descantatoresele
si vracii nu-i putura da de leac.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era
insarcinata. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana.
Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Ea insa nu spunea minciuni, se
pomenise si ea asa. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma, fara
sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. Nu mai asculta nici rugaciuni,
nici nimic. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. Porunci deci ca
numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina, ca sa otarasca pedeapsa
ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce
adusese ea parului caruntit al tatalui sau.
Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava
necinste, fata cu moarte sa se omoare. Unii ziceau ca sa se arza de vie. Altii
ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare
salbatice. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe
Dunare.Tocmai pe atunci, din pacate, iata ca si feciorul vaduvei trecea pe
acolo in treaba lui. Cum il vazura boierii, numaidecat se invoira, si hotararea
351

fu gata, cam ce, adica, sa faca cu fata imparatului.Toti fura intr-o glasuire ca
fata sa se dea pierzarii. Insa ca una ce este fata de imparat, si ca una ce
trebuie sa fi savarsit nelegiuirea cu un om, carele si acela trebuie sa piara,
acel om sa fie fiul vaduvei, deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul
nelegiuit, si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. Cum
hotarara, asa si facura.Imparatul porunci, si numaidecat se aduse un boloboc
mare; puse de-l smoli si, bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei,
porunci de infunda bolobocul bine, si il dete pe Dunare.
Pe cand insa dogarii infundau bolobocul, una din roabele fetei de
imparat, mai miloasa la inima, se strecura prin calabalac si le dete pe sub
ascuns o copaie de mere, doua azime si un fedeles cu apa. Noroc ca nu o
vazu nimeni.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti, fara a se opri
undeva. Merindea din butoi se ispravise. Biata fata isi plangea nevinovatia cu
niste graiuri de-ti rupea baierile inimei, iara bietul baiat, si el nevinovat ca si
dansa, o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. Cand,
ce sa vezi dumneata? A patra zi, disdedimineata, bolobocul se loveste de un
bustean si se sparge. Pasamite bolobocul ajunsese la margine, adus fiind de
talazurile Dunarii, si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine.
Iesira deci la uscat dosaditii de ei, si dara multumira lui Dumnezeu ca
le-a scapat zilele, si-i facura sa mai vaza o data lumina.Apucara pe o poteca
si intrara intr-un bunget de padure. Aci o luara apoi pe o partie, si merse, si
merse, pana ce vazu ca se deschide o poienita. In asta poienita dete de niste
case foarte frumoase, batatura carora era campul cu florile. Toate lucrurile in
aceasta casa erau cu sart. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele isi aveau
vataful lor si nimic nu era nerostit. Cand voiai ceva, era destul numai sa
poruncesti si indata se facea. Aci era in adevar: pune-te masa, ridica-te
masa.
Trecura multi ani de la aceasta intamplare. Imparatul isi uitase de fiica
sa. Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. Nici unul din
amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. Vezi ca el in viata lui nu
alunecase pana atunci, era curat, cum il facuse ma-sa; si pe fata imparatului
352

o gasise acasa. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se
nascu, si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. Iara ei petrecand bine,
isi uitasera de necazurile cele trecute.
Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. Atata numai ca pacolo nu se vedea nici pui de om. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului.Intruna din zile, imparatul, tatal fetei, pleca la vanatoare. El se incumese a razbi
mai inauntru padurei decat alta data. Si, din vanat in vanat, el se rataci.
Orbacai in sus, cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu
putea sa dea. Se luase de ganduri. Cand, iaca da in poienita cu casele. Vazu
si casele. El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de
salbaticime de padure. De voie, de nevoie, trebui sa se duca acolo, caci ochii
nu-i dase in geana de nu stiu cat timp.
Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai
scapara. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu
draga inima. Intrand imparatul, isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua
potarnichi din cele ce vanase el. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le
puse la foc, acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise.Toate lucrusoarele
vorbeau in casa aceea, pana si oalele si vatraiul.La vatra aceea erau doua
oale puse la foc. Aceste oale se certau. Sluga imparatului auzi cu urechile
sale cum se ciorovaiau aceste oale.
- Fa buzato, da-te la o parte ca tu ai fiert destul.
- Ba, da-te tu mai la o parte, scurto ce esti, ca au fiert si matele din
tine.
Si cascand gura la dansele, sluga uita si potarniche si tot. Cand se
destepta sluga imparatului, friptura se facuse scrum. Se bocea biet si se
tanguia de-i plangeai de mila. Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa
roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala.Apoi trimise si pofti pe
imparatul in casa cea mare. Aci, stand de vorba, stapanul casei porunci sa se
puie masa. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura, talerele,
lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde.
Venira bucatele si mancara. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba,
353

cand in loc de a se strange masa, vazura ca lingurile incep a salta pe masa.

Vataful le suduia, dara ele nu ascultau de cuvantul lui. Imparatul nu baga de
seama, caci vorbea cu fiul gazdei, un copilandru dezghetat si sfatos, de te
tragea inima sa stai cu dansul de vorba.Atunci gazda, ca sa faca pace, zise:
- Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta.
- Ca n-are la cine altul sa fie, raspunse vataful lingurilor. Trebuie sa-l
cautam.
- Nu mai trancani, ii mai zise gazda. Aide, ridica masa si te cara de aci.
Auzind imparatul cele ce se vorbira, ceru sa fie cautat, ca sa-si iasa din
banuiala, caci el nu se stia vinovat.Atunci, tragandu-i incaltamintea, ii cazu
lingura pe care o cautau din cizma imparatului.Pasamite gazda se vorbise cu
vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta.Imparatul se facu ca sfecla de
rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda:
- Arata-ti, Doamne, minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt.
N-am bagat eu lingura in cizma.
- Cum nu stii dumneata, zise si gazda, despre lingura, asemenea nu
stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta.
Atunci, cunoscandu-se, se imbratisara si se iertara unul pe altul.Fata
de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus
in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma;
caci el sa indragostit de dansa, a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie
credincioasa.Imparatul

nu

stia

cum

s-o

mai

mangaie,

cunoscandu-i

nevinovatia. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije, si cu totii

impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei, dand marire lui Dumnezeu ca
nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn.Iara eu incalecai p-o sea si v-o
spusei dumneavoastra asa.

CEAINICUL
354

Eram noua in cartier. Blocul nostru singurul dat in folosinta, era numai
pe jumatate locuit. Alte doua blocuri gemene, se aflau inca in constructie, cu
alte cuvinte, un adevarat santier.Materialele aruncate peste tot, ciment
lemnarie, munti de nisip, bare de fier, gropi de gunoi imi faceau viata
imposibila. In schimb, cei doi baieti ai mei, se simteau minunat, in aceasta
harababura, pe care o socoteau plina de pitoresc.
La nici cinci minute distanta de bocul nostru, era un deal impadurit.
Tufisurile cresteau salbatec, printre copacii de pin sau brad (recunosc
rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina
si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. Era placut sa te
plimbi in acel loc, de fapt, un fost santier de sapaturi arheologice, m-au
informat copii, cunoscatori ai inprejurimilor.Ceainicul Puteai gasi acolo,
monede, cioburi, ba cu putin noroc, chiar un vas intreg.
Si se pare ca baietii mei au avut. Intr-una din expeditiile lor de
cercetare, au adus acasa un ceainic mic de lut. Avea exact forma obisnuita,
gura alungita si destul de mestesugit executata. Un desen sters, se
intrezarea pe burta lui, semanand cu un cap de batran, purtand panza
traditionala a musulmanilor, adunata in jurul fruntii. Ceainicul era plin de
noroi, asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa, poate s-o mai dizolva ceva din
acel strat gros de pamant uscat. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a
placut, dar si fiindca mi-am facut socoteala, ca prin peretii lui argilosi, aroma
esentei de ceai se pastreaza mai bine. Unde mai pui ca era o relicva
istorica dupa cum ma asigurasera copii.
La putin timp dupa ce ne-am mutat, sotul meu a fost concentrat, asa
cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel, doar ca mie, mi se parea
mult mai des ca la altii. Medic la o unitate, mereu aveau nevoie de el, iar
cand pleca, parca era un facut, unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca.
-Asa coincidenta mai zic si eu, bombanem intotdeauna cand gaseam
plicul de la armata cu antetul cunoscut.
La fel era si acum. Inca nu iesise sotul meu din casa, cand Tom,
baietelul meu de cinci ani, a facut febra. Statea de doua zile in pat. Mai ales
355

noptile, erau grele. Copilul necajea, totusi eu ma chinuiam sa raman calma si

surazatoare: o mama exemplara. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna.
Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita
-Am sa ma intind putin pe canapea, mi-am spus, sa ma odihnesc. Pana
la masa de seara, mai e timp. Afara se lasase intunericul. Stateam culcata de
mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm, cand mi-am amintit de
ceainic.
-Am sa incerc sa-l curat, mi-a trecut prin minte. Am intrat in bucatarie,
am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la
toate incheieturile. Portretul se destingea acum mult mai clar.
-Seamana cu un seic din basmele Seherezadei, mi-am spus, cu bucata
de panza care-i acoperea fruntea, prelungindu-se pe umeri
Deodata, vasul mi-a alunecat din mana uda, si s-a imprastiat pe balate
intr-o multime de cioburi. Un fum gros inecacios, s-a inaltat de acolo, silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. Cand i-am redeschis, batranul statea in fata
mea. Puteam sa-l ating cu mana, puteam sa-i vorbesc, doar ca buzele imi
erau pecetluite. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza.
-Nu te speria. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. Acum,
fiindca l-ai spart am aparut la lumina, iar cand o sa gasesc un altul nelocuit,
dispar din nou. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. Gandeste-te
bine!
-E absurd, absurd, absurd., mi-am zis, probabil visez, dar tot atunci
fara sa vreau, am rostit cuvintele, pe care in mod inconstient le aveam in
minte.
-Sa-mi fie copilul sanatos. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere
Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine, casa intrega se cutremura. Dani,
baietelul meu cel mare, ma scutura cu toata puterea.
-Mama, mamico, te rog trezeste-te! Tom nu e in casa, nu-l gasesc
nicaieri.
Imediat, am realizat ca adormisem, ca totul fusese un vis stupid si doar
disparitia

copilului

era

unica

realitate.
356

Am

sarit

de

pe

canapea

inspaimantata. Afara era bezna. Numai in halat si papuci, am inceput sa-l

caut cu disperare. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam, deci exclus sa fie in
vizita la vre-o unul din ei. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu
gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot.. Stalpii electrici inca nu
aveau becurile montate. Cu cat trecea timpul, panica punea tot mai mult
stapanire pe mine. Pe santier lucrau multi arabi, ii vedeam intotdeauna
dimineata venind la lucru. Ganduri negre mi se involburau in minte.
Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc, la o oarecare distanta.
Acolo sunt oameni, mi-a trecut prin minte, poate ei ma vor ajuta sa gasesc
baiatul. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi
sparga pieptul, l-am vazut pe el, batranul din vis; sedea langa foc si bea ceai,
iar Tom ii tinea tovarasie. Aceiasi barba, ochii vii si patrunzatori, chiar si
haloul de basm, care-i inconjura fata de seic oriental. Era ca-n vis. Pe foc
fierbea ceainicul micut, pe care eu il cunosteam asa de bine, imprastiind in
aerul pur si rece mireasma plantelor. Inainte sa pot spune ceva, asa aiurita
cum priveam scena, baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune.
-Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum,
basme cum n-am mai auzit niciodata. El spune ca le gaseste pe toate in
ceainicul acesta si ca in fiecare noapte, se umple cu povesti din nou. Tu poti
sa crezi?. Iarta-ma daca te-am necajit. Am vrut doar sa ma plimb putin. Ma
simt bine, bine de tot, sunt de-acum sanatos. Asa-i ca nu esti suparata pe
mine? Ascultam uimita vorbele copilului. In cele din urma am reusit sa intreb.
-Cine esti dumneata?
-Paznicul santierului, mi-a raspuns simplu, arabul. Imi pare tare rau
daca v-ati speriat, a adaugat cu voce domoala, taraganata, dar cand am
vazut baietelul singur, mai ales ca se lasase noaptea si frigul, l-am poftit la
ceai. Nu e bine ca un copil mic, sa se invarteasca pe intuneric. Cine stie ce i
se mai poate intampla. Apoi s-a intors spre Tom zambind
-Poti veni la mine de cate ori doresti, daca mama iti da voie. Iar catre
mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). Promit sa-l
protejez!
357

CEI TREI URSULETI

A fost o data. Au fost trei ursuleti, pe cel mare il chema Mandrila, iar
pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. Nici unul dintre ei nu aveau casa si
toata iarna tremurau de frig.
Intr-o vara, Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca
o casa. Dupa ce au doborat un copac, au inceput sa-l taie in bucati. In acea
vreme, Mandrila, fratele lor mai mare, se plimba fluierind prin padure.
Vazandu-si fratii, deodata se opri. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau
fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac.
- Ha, ha, ha! neputinciosilor! rase Mandrila. Sa va arat eu cum se ridica
un bustean. Si-l ridica cu mare usurinta.
- Vino, Mandrila, sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti.
Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Mai la deal
gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri.
- Da, asta este pe masura mea. Din cateva lovituri il voi dobori, gandi
Mandrila.
Ramasi singuri, cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze.Trecindu-le
prin minte sa apuce amandoi de odata, izbutira sa ridice busteanul. Bucurosi,
pornira sa cante.
Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s doi puterea creste!
Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. Ingropara
stalpi si batatorira pamantul in jur. Sub mainile harnice ale ursuletilor, casuta
se inalta vazind cu ochii. Cand fu aproape gata, cei doi ursuleti taiara
ferestre luminoase.
In acest timp, Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. Fratii mai mici
venira sa-i dea o mana de ajutor.
358

- Hei, Mandrila, cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale, in timp ce

Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului.
- Bine, nu vezi, raspunse Mandrila, incredintat ca trage singur de
fierastrau.
- Ha, ha, ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.
- Vino, mai bine sa lucram impreuna!
- Nu! eu voi lucra singur, mai bine si mai repede decat voi.
Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. Mandrila, singur
muncea fara spor. Casa lui, asezata pe coasta dealului, se inalta greu. In
vale, insa, munca era pe sfarsite.
- Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor, se gandea Mandrila.
Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale,
amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor.
Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda, hotari Mandrila.
Ursuletii isi dadura seama, cu groaza, ca grinda le va darama casuta.
- Nu va fie frica! o prind eu, le striga Mandrila, incercand sa-i
linisteasca. Incercarile lui fura zadarnice.
Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. Intepenira
bine o proptea in pamant. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri.
Cei doi ursuleti rasuflara usurati.
Recunoscand-si greseala, Mandrila se apropie de cei doi ursuleti,
cerand iertare.
A doua zi, Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. Cu
puteri sporite, ursuletii terminara casa cat ai bate din palme, inainte de
venirea iernii. Cuibariti in casuta lor din padure, la adapost de viscol si ger,
cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. Si astfel au trait multi ani de-a
randul si daca ar mai fi, si azi ar mai trai.

ZDRENTUITA
359

Intr-un maret palat, la malul marii, traia odata un lord batran si foarte
bogat, care nu avea nici sotie nici copii in viata, avea doar o nepotica al carei
chip nu-l vazuse niciodata. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei, ii
murise cea mai draga dintre fiice. Cand batrana doica ii adusese copila, el se
jura ca, atat cat va trai, nu se va uita la ea, nu avea decat sa traiasca sau sa
moara, lui nu-i pasa.
Asa ca-i intoarse spatele, se aseza la fereastra si privi peste intinderea
nesfarsita a marii, varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise,
pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri, se
incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din
dusumea. Lacrimile sale, care picurau pe pervazul geamului, sapasera un
sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare.
In tot acest timp, nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija.
Doar doica cea batrana se mai indura de ea si, cand nu era nimeni prin
preajma, ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata
din sacul cu zdrente.
Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara
poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si
umerii golasi. Si asa crescu ea, mai mult nemancand si imbracandu-se cu te
miri ce, petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. Singurul ei tovaras era
gascarul care, atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita, ii canta
atat de vesel din fluier, incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze
cu galagioasele gaste.
Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea
o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul
invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul, unicul sau
fiu, urma sa-si aleaga nevasta.
O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o
dusera batranului lord, care inca mai sedea la fereastra, varsand lacrimi
amare. Dar, cand auzi despre ce era vorba, isi zvanta lacrimile si ordona sa i
360

se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba, apoi trimise sa-i aduca
haine scumpe si bijuterii si se imbraca. Ordona sa se puna seaua de aur pe
calul cel alb, ca sa poata iesi in intampinarea regelui.
Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu
poate sa-l vada si ea pe rege. Cand batrana doica o vazu asa, se duse la
stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Dar acesta s-a
incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata.
Auzind asta, Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul
cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. Gascarul o asculta apoi ii
propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Ea a privit insa cu
tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. Vazand-o gascarul a
scos fluierasul si a inceput sa cante, iar fata imediat s-a veselit. Baiatul a
luat-o de mana si, cu gastele deschizandu-le drumul, au pornit spre oras.
N-au mers prea mult, cand un tanar chipes, imbracat frumos, veni
calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se
oprise regele. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo, descaleca si merse
alaturi de ei tot drumul. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie
duioasa. In acest timp, tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se
indragosti de ea. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta.
Dar Zdrentuita rase, zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta
gascarita, apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele
pe care le va intalni la bal.
Cu cat ea il refuza, cu atat tanarul o ruga mai aprins. In cele din urma,
ca s-o convinga de sinceritatea sa, o implora sa vina la bal la ora
douasprezece noaptea, asa cum era imbracata, desculta si impreuna cu
prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia.
Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica,
iar domnii si doamnele dansau in fata regelui, tocmai cand orologiul batea
ora douasprezece, pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul, urmati de
cardul de gaste. Strabatura sala, in timp ce doamnele susoteau. domnii
radeau, iar regele privea nedumerit.
361

Dar cand ajunsera in fata tronului, tanarul se ridica de langa tronul

regelui si veni in intampinarea lor. Luand-o de mana pe Zdrentuita se
intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el, caci tanarul era
chiar printul in cinstea caruia se dadea balul.
Inainte sa termine ce avea de spus, gascarul duse fluierul la gura si
incepu sa cante, iar in timp ce canta, hainele Zdrentuitei se transformau in
vesminte stralucitoare, o coronita de aur era in parul ei, iar cardul de gaste
se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.
Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea
mai frumoasa fata din tinut.
Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci.
Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii, la curte nu putea
ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Cred ca l-ati putea
vedea, caci el tot mai sta langa fereastra, plangand amarnic si privind
departe spre intinderea nesfarsita a marii.

in vizita la maicuta domnului

Isidora i puse cpuorul pe pern i nchise ochii. Un zmbet luminos
i rmsese agat de colul buzelor. Bunua i povestise iari, nainte de
culcare, despre Micua Domnului Fecioara Sfnt cum i spunea ea ct
era de bun i iubitoare i cum nvase attea i attea fetie s fie vrednice
i pricepute, s preuiasc ce e bun i s se ndeprteze de rele ntr-un
cuvnt s fac Voia Domnului. Pe msur ce povestea, vocea bunuei
devenea tot mai sfioas i parc lacrimi i rsriser n colul ochilor, iar cnd
sfrise povestea, amndou rmaser tcute cu gndul dus spre Sfnta
Sfintelor.
n acea seara, dup rugciunile obinuite, Isidora i mulumi n mod
special Bunului Dumnezeu pentru c o trimisese pe Micua Domnului pe
362

Pmnt chiar dac demult tare de tot. i dorea s fi trit i ea pe vremea

aceea, s fi mers la coala Preasfintei... Nu c doamna ei de la coal nu era
bun, dar ar fi fost cu siguran altceva... Bunua mereu spunea c
nvtoarele i profesoarele, mai mult dect orice femeie, ar trebui s O
aib drept exemplu pentru c atunci i copiii ar fi mai buni i ar face mai
mult Voia Domnului.
Adormi, astfel, cu rugciunea n gnd i avu un vis minunat.
Se fcea c mergea printr-o pdurice de arbuti plini de flori albe si roz
semnau cu leandrii bunuei -, pe o crruie de pietri alb. Soarele lumina
blnd, iar sute de fluturi care de care mai frumos colorai pluteau parc pe
razele trimise s mngie floricelele. Isidora se opri uimit de frumuseea
locului i, deodat, un fluture mare, auriu i se aez pe umrul drept cu
antenele aintite n sus parc meditnd ncotro s se ndrepte. Ca s nu l
sperie, fetia i opri rsuflarea i se strdui nici s nu clipeasc. Fluturele
pluti lin pe cellalt umr, unde zbovi puin, i ddu apoi ocol fetiei i se
avnt nainte printre copcei, ndemnnd-o s l urmeze.
- Stai! strig aceasta i o lu la fug ct o ineau picioruele. Zgomotul
cristalin al glasului i tropotul pailor pe pietri ridicar ntr-o clip n aer toi
fluturii care pn atunci se odihniser printre crengi. Isidora alerg i mai
repede, temndu-se pentru o clip c nu-l va mai gsi pe fluturaul su, dar
i liniti imediat btile inimii amintindu-i c nu mai era altul de aceeai
culoare i aa de mare.
Alerga deja de ceva vreme i ncepuse s oboseasc, dar fluturele
parc-i citea gndurile cci, de fiecare dat cnd i venea s ncetineasc
paii, acesta se ntorcea i i ddea ocol - vrnd parc s o mping de la
spate.
La un moment dat crarea fu tiat de o ap destul de mic, dar cu
unde repezi, i abia atunci Isidora i ddu seama c fonetul pe care l auzea
de ceva vreme era de la ap i nu de la crengile btute de vnt, dar fusese
prea preocupat s urmreasc zborul fluturaului i nu se uitase n jurul ei
de loc.

Dou pietre plate erau aezate temeinic n albia apei astfel nct
363

chiar i ea, cu picioruele sale destul de mici, reui s treac de partea

cealalt fr s se ude. Abia atunci i lu seama la hainele cu care era
mbrcat. Avea n picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspr (fr
ciorpei, ar fi observat bunua destul de dojenitoare), iar n sus o rochie de
stof bleumarin lung i lrgu legat n talie cu un nur mpletit de ln.
Arta destul de ciudat, cu nite mneci i ele destul de largi i lungi pn
aproape la vrful degetelor. i duse mnuele la cap i i simi prul strns
ntr-o mpletitur ca un coc, acoperit de un fel de batic care i atrna pn la
umeri, pe care trgndu-l puin l vzu c era alb.
Fluturele dispruse dar privirea i era deja atras de poienia care se
ntrezrea printre copaci, n faa ei, la vreo zece pai.
Cnd ajunse n marginea poieniei se opri din nou, de asta dat uor
ncurcat. Ceea ce vzu era att de frumos i se potrivea att de mult cu
ceea ce i imaginase de attea ori nct se temea ca intrarea sa s nu
tulbure tabloul.
Pe treisprezece pietre mari i destul de plate, aezate n cerc, stteau
o doamn i dousprezece fetie (le numrase destul de repede n gnd,
folosindu-i degetele ascunse la spate) care cu cpuoarele plecate coseau
ceva cu mare atenie. Doamna, cu spatele la soare, sttea dreapt cu
minile aezate n poal, cu palmele n sus, cu privirile pierdute n albastrul
cerului, parc rugndu-se. O lumin deosebit se desprindea din chipul ei i
se mprtia n aer, Isidora neputnd spune daca razele soarelui le mngia
cpuoarele fetielor sau lumina aceea trecea pe rnd peste fiecare. Vocea
care se auzi era att de cald i de dulce i se potrivea att de bine cu
iubirea care izvora din fiina aceea parc de pe alte trmuri.
- Vino, Isidora, stai jos, ai venit tocmai la timp s asculi povestea.
O piatr o atepta chiar n dreapta Doamnei. Isidora merse uor i se
aez cu grij s nu deranjeze. Fetiele ridicar ochii i i zmbir, apoi i
continuar lucrul cu capetele uor aplecate spre Doamna. Un miros suav de
trandafiri i lcrimioare i nc ceva pe care Isidora nu reui s l
recunoasc o nvlui uor. Un fior i trecu prin inim mirosul acela ...
364

cteodat simea ceva foarte asemntor cnd trecea s se nchine n faa

unora dintre icoanele Maicii Domnului.
Cu siguran chiar Ea era! Iar fetiele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa
strige n gura mare dar nu se cuvenea ... Apoi o npdir toate cele nvate
de la bunua despre respect i Sfnta familie Divin. Cum s stea jos n faa
Maicii Domnului? Noroc c avea capul acoperit! i era destul de cuviincios
mbrcat!
i ridic ochii i ntlni privirea clar i luminoas a Sfintei Sfintelor;
zmbetul Su blnd o fcu s uite de toate. Nu mai era nimic altceva dect
povestea ce sttea s nceap.
- Copilele mele dragi, astzi v voi spune o alt poveste despre
puterea minunat a iubirii.
A fost o dat o feti care, pe cnd avea vreo apte aniori, i pierduse
prinii ntr-o molim ce se abtuse asupra satului. i prsise casa pustie
acum fr cntecul mamei i zgomotul uneltelor mnuite cu atta
ndemnare de tatl su i satul i se refugiase n satul vecin mpreun cu
puinii supravieuitori. Fur primii cu bunvoin dar cu destul de mult
rceal. Se strecurase aproape nevzut i i fcuse un culcu ntr-o
cmru construit lng peretele bisericuei din sat n care fuseser
depozitate cteva bnci rupte i vreo dou couri de nuiele sparte. i luase
de acas numai un pled mic de ln, o rochie brodat a mamei sale i un
scunel cu trei picioare fcut de tticul ei special pentru ea.
n fiecare diminea se ruga pentru sufletelor prinilor si i pentru
cele ale tuturor celor care muriser mpreun cu ei, apoi l ruga pe Bunul
Dumnezeu s aib grij de ea i s o ndrume s fac ceea ce trebuie n
via. Apoi pleca s culeag tot felul de ierburi tmduitoare pe care le
ddea vraciului satului pentru o pine. Ap i lua de la un izvora dulce
ascuns sub o piatr mare pe care l descoperise pe cand culegea plantele, iar
smochine gsea din belug n copceii de la marginea satului.
n zorii unei zile, cam dup un an de cnd rmsese orfan, o
porumbi alb veni fr veste i ls pe pervazul ferestrei cinci semine
365

mici, aurii, apoi, dup ce gnguri de trei ori blnd spre fetia abia trezit din
somn, i lu zborul pierzndu-se n razele soarelui ce tocmai rsrea.
Cu siguran era un dar de la Bunul Dumnezeu, i zise n gnd fetia
dndu-i lacrimile de fericire c primise un semn de la Atoatestpnitorul. Le
plant cu mult evlavie lng peretele de rsrit al odiei s aib lumina
blnd a dimineii i umbra rcoroas i binevenit a dup-amiezei. Acum, n
fiecare diminea, dup ce i spunea rugciunile, mergea s ude pmntul
n care pusese semincioarele i mulumea Bunului Dumnezeu pentru darul
su. Apoi, cu lumin n suflet, pleca s culeaga ierburile de leac.
Dup o sptmn ieir din pmnt nite tulpinie care n scurt timp
se transformar ntr-o tuf plin de frunzulie de un verde nchis, strlucitor.
Dup nc o sptmn tufa ncepu s nfloreasc. Era minunat. Florile, ca
nite stelue albastre, se deschideau n fiecare diminea, lsnd s se vad
n mijlocul fiecreia o pictur de ap care se scurgea ncet, pe frunze i
cdea ca nite lacrimi pe pmnt. Iar apoi, n fiecare sear, florile se
nchideau ca nite ochi care se pregteau de culcare i tufa redevenea
verde.
Fetia fu i mai bucuroas florile miroseau att de proaspt, iar
culorile erau att de frumoase nct ncetul cu ncetul fetia i mut locul de
rugciune lng tuf. Astfel c n fiecare diminea, lacrimile ei de durere i
speran se mpleteau cu lacrimile dulci ale florii.
Trecur cteva anotimpuri i planta rmsese la fel de nflorit i de
puternic.
ntr-o zi, cnd fetia se duse la vraci s i duc plantele, acesta i
povesti despre necazul ce se abtuse asupra conductorului inutului. Dup
ce i pierduse soia, acum i fiica sa era bolnav fr ans de nsntoire,
dup cum spuseser cei care se ocupaser de ea. Nedndu-se btut, acesta
a trimis veste tuturor vracilor din inut s vin cu orice ierburi ar tii i s
ncerce s i vindece fata. Aa c pentru a doua zi, fetia trebuia s vina mai
repede i cu anumite plante pe care i le spuse, necesare unei fierturi secrete
care, spera vraciul, va fi de ajutor bolnavei.
366

Tot drumul pn acas, i apoi la culcare, fetia se rug pentru copilul

bolnav i pentru printele ndurerat, s le ierte Bunul Dumnezeu pcatele i
s i ndrume pe calea cea bun. tia ce nseamn pierderea familiei i i
dorea, dac ar fi fost cu putin, s nu mai treac nimeni prin aceast
suferin. n noaptea aceea o vis pe porumbia care i adusese seminele.
Avea o coroni de lumin deasupra capului i i vorbi cu o voce tainic i
blnd:
- Feti drag, culege picturile ce curg din florile cele albastre i du-i
fetei conducatorului s bea trei zile la rnd. Dar s nu spui nimnui de unde
le ai i nici s nu dai vreun fir din floarea ta! S pleci la amiaz i s te
nfiezi conductorului mine la rsritul soarelui.
Dimineaa, dup ce se trezi, fetia mulumi cu i mai mult evlavie
Bunului Dumnezeu pentru c i ascultase rugciunile i se ndurase de
sufletele celor doi, apoi strnse ct putu de multe picturi ntr-un ulciora pe
care l adposti n cmrua n care dormea i apoi plec s culeag plantele
cerute de vraci, dei ar fi zburat pn la casa conductorului s i aduc mai
repede izbvirea. Dar vru s dea ascultare ntocmai ngerilor Domnului (cci
asta i zicea n sinea sa c era de fapt porumbia) i nu plec dect la
vremea sorocit. Cnd ajunse, dup vreo cinci ceasuri de mers, afl c nici
unul dintre vracii sosii nu avuser sori de izbnd, iar fata conductorului
se stingea vznd cu ochii o febr mare pusese stpnire pe ea i ncepuse
s aiureze i s aib vedenii urte.
La rsritul soarelui, fetia se nfi conductorului i i spuse c avea
leacul. Privirea profund i autoritar chiar dac venea de la o feti att de
mic credina din glas l fcur pe printe s capete puin speran. ntradevr, dup ce i ddu s bea puin din ulciora, bolnava se cufund ntr-un
somn adnc i linitit, aductor de via.
- Acum ar fi bine s ne rugm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de
cuviin, spuse fetia conductorului ncremenit n faa patului bolnavei i
ngenunche la fereastr mpreunndu-i minile i ridicndu-i ochii spre cer.
Acesta czu la rndul su n genunchi i i mrturisi printre lacrimi
367

credina n Domnul Dumnezeu cci pn atunci nu crezuse i chiar se luda

c pe lumea aceasta singurul su stpn este el nsui.
A doua zi dimineaa bolnava bu din nou din leac i pe la amiaz
deschise puin ochii, dar continu s doarm tot restul zilei. Iar a treia zi,
cnd ultima pictur de licoare fu nghiit fata se ridic i strig dup tatl
su. Toat casa ncepu s freamete de bucurie, vestea nsntoirii fiind
purtat din gur n gur i apoi din sat n sat, n tot inutul.
Fetia profit de neatenia tuturor i, mulumind Bunul Dumnezeu
pentru minunea fcut, plec pe nevzute acas. Cnd conductorul vru s i
vorbeasc i s i mulumeasc, s o rsplteasc pentru fapta sa, fetia era
deja departe i nimeni nu putu s spun nici de unde era i nici mcar cum o
chema. Atunci conductorul i fiica sa czur n genunchi i rugar pe Bunul
Dumnezeu s rsplteasc cu prisosin mesagerul trimis, cci i fcuse pe
deplin datoria.
Anii trecur, fetia crescu i, atunci cnd Bunul Dumnezeu credea de
cuviin, o trimitea n lume s fac bine, dndu-i de veste prin porumbi.
Uneori pleca cu leacuri special alese dup spusele acesteia, alteori numai cu
lacrimile miraculoase ale florii. Dar ntotdeauna mergea n suflet cu
dragostea i credina n Dumnezeu i n puterile Sale nemrginite pe care le
semna n sufletele celor aflai la nevoi.
Se ls linitea n poieni. Mnuele se opriser din cusut, rsuflarea
abia se mai auzea, iar ochii rmseser aintii pe chipul Maicii Preasfinte dar
povestea fusese numai pn aici. Zmbetul Acesteia le nvlui cu att de
mult iubire nct Isidora nchise ochii ca sa i-l ntipreasc mai bine n
minte. Cnd i deschise era dimineaa i Maica Domnului i surdea din
icoana de pe peretele camerei sale. Dormise i visase, dar totul i rmsese
ntiprit n minte i n suflet. Se va strdui s aib mcar atta iubire ct
fetia aceea...

368

cei trei purcelusi

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu
parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca
in lume sa-si gaseasca norocul.
Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus sa simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta
plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul
este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati lau imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus sa simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, ia spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca
ma opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns
la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra
este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui
de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a
inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a
inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a
tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate
partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa
celui de al doilea purcelus.
A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot
afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut
pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar
la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta.
Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a
doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi

369

purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui

de al treilea purcelus.
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba.
Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel
mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa,
dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta.
Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot
degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si
epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul
in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au
pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa
coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat
direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin
casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai
intors niciodata.
Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta
casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi
din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti
pentru totdeauna.

Calatorie cu ingerasul pazitor

tefnu ntotdeauna i dorise s fie i el ngera. Avnd n vedere c
nu avea dect 4 ani, ntotdeauna nu dura de prea mult timp, ci de cnd
auzise pentru prima dat rugciunea pentru ngeraul pzitor, pe care mai
nti i-o spusese mmica, iar cu timpul o nvase i o spunea singur seara i
dimineaa.

370

Voia i el s zboare i s-i ajute pe copii; i aa i ajuta pe colegii de

grdini i pe cei doi prieteni din faa blocului ori de cte ori era nevoie, dar
era mic i nu putea s fac nc prea multe...
De attea ori se visase ngera, aa ca cei din iconiele pe care le
strngea n sertar, sau ca figurinele colecionate pe pian. Mmica i tati i le
cumpraser de fiecare dat dndu-i un srut pe frunte i spunndu-i: s fii
i tu ca ei, pui drag!.
ntr-o noapte visase aa de frumos... veniser trei ngerai, l luaser cu
ei parc avea i el aripi i colindaser toat lumea. Trimisese lumin
peste o mulime de copii, ca un fel de ploaie sclipitoare care i cura i i
lsa mai luminoi. Fusese att de bine! Cnd s-a trezit dimineaa, tefnu ia dorit din tot sufletul ca acei copii (dac existau) chiar s se simt mai bine
i se rugase n mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu.
Ieri noapte fusese Ajunul Crciunului. tia c fusese destul de cuminte
(adic fcuse numai poznele obinuite, specifice unui copil vioi i curios ca
el, cum zicea tata cteodat) aa c Moul nu l va ocoli, dar se gndea la ali
copii i se rug la Dumnezeu s-i ierte i s-l trimit pe Moul i pe la ei.
Apoi, cu gndul la povestea despre naterea Micului Prunc Sfnt spus de
mama la culcare, l mai rug pe Bunul Dumnezeu s i fac pe oameni mai
buni, ca dac Mntuitorul va vrea s se mai nasc vreodat printre oameni
s l primeasc cu bucurie, aa cum L-ar fi primit el.
Se trezise mai diminea cci nu se auzea nici un zgomot n cas. Ziua
de Crciun! Bucurie i prjituri i cadouri... apoi slujba la biseric cu toate
colindele acelea att de frumoase are s fie o zi fantastic! Se ntoarse pe
o parte pregtindu-se s se dea jos din pat, cnd ... ce s fie asta? Curios! Ce
i-e i cu Moul sta! S-i aduc un clopoel... i-apoi cadourile trebuie s
stea sub brad, ce cutau pe perna lui?!
tefnu lu clopoelul i-l scutur uurel. Hm... nu se auzea nici un
sunet. l scutur mai tare i, deodat, din cupa clopoelului ncepur s ias
multe scnteioare care, ncet, se unir formnd conturul unui ngera aa
cum era cel pe care l lipise pe dulap.
371

- Dac vrei s vii cu mine, susur acesta cu un glas cristalin, mai

scutur o dat clopoelul. Vom fi napoi pn s se trezeasc ai ti.
Iupiii! strig n gnd tefnu, va s zic Bunul Dumnezeu l
ascultase n rugciunile lui, i lu clopoelul scuturndu-l cu putere fr s
mai stea pe gnduri. Scnteioarele ncepur s curga i mai tare din clopoel
pn devenir un nor care l nconjur pe bieel.
tefnu se simi tot mai uor, tot mai uor i nchiznd ochii se gndi
c imediat va putea s zboare cu adevrat. Cnd i deschise se trezi fa n
fa cu fluturele albastru desenat pe lustr.
- Oooo! Zbor ... se entuziasm el, dar n loc s i aud glasul vzu cum
mprtie n jur o mulime de stelue aurii.
Ce frumos! Trebuia neaprat s se vad. Dac ar fi fost i tata acolo
s-i fac o poz ... Apoi i aminti c acesta era secretul lui i al ngeraului
din clopoel i chicoti incetior mprtiind nc puine stelue. Repede la
oglind! Avea o oglind cam mititic ct s-i vada cpuorul cnd se
pieptna dimineaa nainte de a pleca la gradini. Hm! Dar ce era asta?! n
oglind se vedea numai lumin ... Se ndrept din ce n ce mai curios ctre
geam o s se vad cu siguran mai bine n el.
Imaginea l ls peste msur de uimit. Nici pe departe un ngera cu
care era el obinuit. Era doar o minge mare de lumin aurie, cam cum sunt
ppdiile vara numai bune de suflat. Va s zic aa artau ngeraii de
fapt ...
- Dar la ce te ateptai, drag tefnu? O alt minge apruse de
niciunde lng el; era parc mai mare i cu siguran mai aurie.
- Bun dimineaa, continu ea, eu sunt ngeraul tu pzitor. i
mulumesc c m-ai ascultat de attea ori i c eti aa de bun. Dac ar fi mai
muli copii ca tine, ar fi i mai muli ngerai bucuroi. tii, noi i ajutm pe
oameni s fac numai lucrurile plcute lui Dumnezeu. Ei trebuie doar s ne
asculte. Nu pare deloc greu la prima vedere, dar de fapt .... Mai bine hai cu
mine s i art.

372

i ntr-o clip cele dou mingi de lumin se ridicar mult deasupra

oraului, aproape de nori. ngeraul pzitor se opri i i spuse lui Stefnu:
- Uite la fetia aceea! n doar cteva clipe a rupt dou jucrii i le-a
aruncat sub pat. Acum a aruncat cu mingea i era ct pe ce s sparg
veioza.
De parc ar fi avut un binoclu, tefnu vzu imediat copila cu pricina.
Avea o feioar cam rutcioas, cu un pr rvit, iar camera ei era
murdar i plin de jucrii stricate, aruncate care ncotro. Nici hainele nu
prea nimeriser dulapul sau sertarele i zceau care pe pat, care pe scaun.
n camera de alturi o btrnic cu siguran bunica sttea trist pe un
scaun i tot ofta ncetior. Cnd fetia trntise mingea, zgomotul o fcu s
tresar i se ridic pe jumtate de pe scaun, dar se ls s cad la loc cu o
fa dezndjduit, care parc spunea c nu are rost s intervin.
tefnu ar fi fcut ceva, orice ca s o vad mai fericit pe btrn i so cumineasc pe feti.
- Dar ngeraul ei pzitor unde este? ntreb el.
- Pi nu a mai rmas prea mult din el, veni rspunsul. Pentru c fetia
nu l asculta i pentru c nu a reuit aproape de loc s o fac s se ndrepte
i-a pierdut din ce n ce mai mult puterea i lumina ... l vezi? E acolo, lng
umrul ei drept!
ntr-adevr, o pat aproape cenuie un cerc strmb care semna
foarte bine cu cercurile pe care le fcea Stefnu cnd era mai mic i abia
nvase s in creionul n mn se inea aproape de umrul drept al
fetiei. Dar mai era ceva ca un fel de cea negricioas care o urma peste tot
i aproape i cuprinsese umerii ca o tren.
- Ia te uit, dar aceea ce este? Umbra aceea negricioas!
- Aaaaa, pi cnd nu asculi de ngeraii cei buni, atunci cu siguran
asculi de cei ri, iar acetia te ndeamn la tot felul de lucruri care de care
mai urte i nepotrivite.
- Pi eu mi doresc din toat inima ca toi copiii s i asculte ngeraii
de lumin! Nu putem face nimic?
373

- Drag copil, aa ne dorim i noi, dar trebuie s i doreasc i fiecare

copil i nu numai ei, ci i prinii lor! Dar nu te ntrista, ntmplrile acestea
ca cea cu fetia - pe care tocmai ai vzut-o - nu sunt chiar aa de dese.
Foarte muli copii sunt buni i foarte buni, sau mcar bunui. Iar ngeraii lor
arat destul de luminoi. Voiam doar s tii c trebuie s fim buni cu orice
sacrificiu i efort, pentru c ajutndu-i ngeraii le vei da putere s te ajute
i ei pe tine, iar n momentele de cumpn - oricare ar fi ele - cel mai bun
ajutor de la ei l primeti. Iar acum, drept rsplat i mulumire pentru felul n
care te-ai purtat pn acum, vino cu mine s i art ceva.
tefnu era deja foarte ncntat pentru ceea ce primise i nu credea
c i se cuvenea ceva anume pentru c se purtase frumos acas i la
grdini ar fi fcut i mai multe ca s vad lumina aceea blnd din ochii
prinilor si de fiecare dat cnd se uitau la el. Iar acum tia ct de mult
bine i fcea ngeraului prin faptele sale bune!
- Lipete-te de mine! i fcu semn ngeraul, o s zburm cu cea mai
mare vitez!
Mingile de lumin se unir i zburar pn la un curcubeu mare i
frumos.
- Acum poi s-i dai drumul! Adic s te dai pe curcubeu! Dac ai s te
uii cu atenie n jurul tu ai s vezi c nu eti singurul!
i ngeraul pzitor ncepu s strbat culorile n lung i n lat,
devenind cnd rou, cnd galben, cnd albastru sau violet dup cum atingea
benzile de culoare ale curcubeului. tefnu nu atept de dou ori ndemnul
- i acas i plcea teribil de mult s se dea pe tobogan, dar acum cnd
acesta era facut din culori att de frumoase ...
O mulime de alte mingi strlucitoare, care mai mici, care mai mari,
care mai pufoase se scldau n culorile curcubeului. Ce amestec de culori!
Parc era perna lui de acas!
Cnd se dezmetici mai bine, tefnu bg de seam c era chiar
pernua lui n care i nfipsese cu mult ndejde nsuorul. Era din nou
acas! i bucurie i regret; ar fi vrut s mai zboveasc n lumea ngeraului,
374

dar i acas era att de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimnui despre
expediia sa... Doar promisese! i-apoi cine-avea s cread un vis?!
mpinse cu picioarele pturica i sri pe podea cu un mic tropit. Un
clinchet subirel de clopoel se auzi i tefnu ncremeni nemicat ncercnd
s-i dea seama de unde venea sunetul. Era chiar sunetul clopoelului primit
de la ngera. i venise din mna sa stng care l strngea cu putere. Ha ha
ha! Fusese adevrat! tia el, fusese mai mult dect un vis. Iar calea spre
lumea ngerailor i era deschis ...

Secretul lui Mos Craciun

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. Asa cum
stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi, usor trasa peste
fata, ochelari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru, obligatoriu cu
gulerul ridicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat, binoclu si aparat
de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut, dar stia ca inca este prea mic sa-si
implineasca acest vis. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana.
- Ei si, ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5
ani, a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.
Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta
de nici doua zile. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi.
Ceva frumos, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. Asa ca Danut va incerca
sa descopere misterul lui Mos Craciun.
- Stiti, mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit
de departe, dintr-o tara numita Laponia. Ca are acolo o casa plina de
spiridusi care, cat e anul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze
daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus, jocuri
mecanice, masini teleghidate si cate si mai cate. Ba, mai mult, Mosul stie ca
375

noi, copiii, ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video, asa ca

bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. Cand jucariile sunt gata pregatite, e
deja Craciunul. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand
ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau
sub brad!
Pe toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii
totul despre Mos Craciun. Nu vad atunci unde e misterul, ce mister vrei tu sa
dezlegi?
- Ei, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista
brusc Danut. Sunt chiar foarte complicate. De exemplu, cum se face ca in
ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In
fiecare se afla cate unul. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine
intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus
darul la gradinita si vine si acasa la mine, desi stau la bloc si nu are horn pe
unde sa coboare. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos
care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai
inteleg nimic. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti
si in mintea celor mari. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am
de gand sa-l dezleg.
Zis si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp
la dispozitie, Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita, Alexandru si Ionut. Si
toti patru, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie. Momentul actiunii:
noaptea

de

Craciun,

locul

actiunii:

dormitorul

lui

Danut,

obiectivul:

dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. La un singur capitol au cam

avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii, ochelari negri si pardesie
lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii, cand
ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. Pina la
urma, baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele.
Mai mult, la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub
plapuma si sa astepte acolo, cu lumina stinsa, sosirea lui Mos Craciun.
376

- Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, Mihaita.

- Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru
intalnirea cu el, chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni.
- Poate!, mai spuse ganditor Mihaita, poate vine la cei care au fost peste an
cuminti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile!
Tragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna
intrebarea care-l framanta de multa vreme:
- Daca Mosul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru?
- Taci! se ingrozi Alexandru, vorbesti prostii, o sa vezi ca Mosul nici
macar nu va veni, pentru ca nu exista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema
lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia
catre dimineata si rateaza intalnirea cu el?
- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca stati
si voi treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos
Craciun in carne si oase.
In liniste, copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii
deschisi si atentia incordata la maxim, va fi imposibil sa rateze marea
intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una...
Baietii, insa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la sosirea
mosului... Ene. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Doar vroia sa se
faca detectiv, nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda, sa fie atent la
cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida
ochii. Ce mai, munca de detectiv e tare grea!
Asa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin
un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu cizme
negre si cu un sac doldora de jucarii.
- E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si exact in clipa in
care somnul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.
377

Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul
bradutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. El insa, nu avea nici timp
nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.
- Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile
Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el?
- Nu, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina
tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Tin minte ca, atunci
cand a intrat in camera, m-a sarutat pe frunte.
Auzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- Aha, deci l-ai vazut. Si cum arata? Era asa cum il stim noi, batrin si cu
barba alba?
- Da, da se infierbinta Danut. Era exact asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Doar te crezi detectiv, nu-i
asa? Daca Mosul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma, ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el existenta
Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca
prietenii, sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun... Descurajat, incepu sa
caute prin camera ceva, orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo... O
urma de cizma pe covor, o jucarie miscata de la locul ei, un glob spart...
Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma...
- Ei, vezi, acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o
poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate
totul n-a fost decat un vis... Un vis frumos... Trist si abatut, se gandi ca ar fi
timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si descheie
nasturii de la pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand ajunse la nasturele
de la guler, Danut scoase un chiot de bucurie.
- Uraaaaaa!
Uimiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de
bucurie: in mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului de la
pijama, trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Pesemne le uitase acolo cand
378

il sarutase pe frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire.

Numai Danut dansa, sarea si striga cat il tineau puterile:
- Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat!
De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta, Danut incearca sa nu
adoarma. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Si daca se
intampla, totusi, sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme, atunci nu uita
sa-si verifice dimineata nasturii de la pijama. E imposibil sa nu gaseasca
infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului, pentru ca de-acum
e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat

Cei doi baieti parasiti

Era un om, caruia i-a fost murit femeia cea dintai, si i-au ramas de la
dansa un baiat si o copila; dara pentru ca era inca tanar, s-a insurat de-a
doua oara si si-a luat o muiere, pe care o iubea foarte.
Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia
totuna pe barbatu-sau, ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva, pentru
ca nu-i putea suferi in ochi. Barbatu-sau insa nu vrea, pentru ca-i era fii
drepti din sangele sau. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i
prapadeasca, ca de nu i-a pierde, ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. El o
avea foarte draga, ca ochii din cap, si pentru ca sa nu-l lase, i-a fagaduit ca ia intra in voie. Dara ce sa faca cu dansii, ca de omorat, nu cuteza sa-i
omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa
se coroata de dansii.
Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure
si sa-i lase acolo si, neputand ei nimeri mai mult acasa, se vor curati asa de
dansii. Cum s-au sfatuit, asa au si facut!
Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa
faca merinde, pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne.
379

Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista, cat sa aiba de ajuns pe
ziua aceea. Cand sa se porneasca, a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i
ajute a strange lemne. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat, pentru ca
copila, ca mai marisoara, avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu
se duca; dara infricosandu-i mastia, ca va fi vai de dansii acasa de n-or
merge, n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. Cand insa la dus, a apucat
copila, pe nevazute, o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea
catinel dupa dansii. Cum au ajuns in padure, a si inceput copila a presura
cenusa pe urma sa, tot ici-colea, ca sa poata cunoaste drumul pe unde au
mers. Mergand ei asa pana hat afund in padure, au statut putin de-au facut
foc si au mancat. Ce sa faca amu tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si
sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis:
- Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati, ca eu m-oi duce, ia, mai
incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa.
Copiii nu prea vroiau sa ramaie, zicand ca el s-a indeparta poate prea
tare, si ca ei se tem singuri aici, dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i
se rumpea inima dupa copii, dara n-avea incotro, ca nevasta-sa ii spusese
acasa, ca de i-a aduce indarat, apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama; si
de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo, ca el a veni
indata si apoi or merge acasa. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo
singuri, iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure
pana ce s-a pierdut din ochii lor. Aici a legat doua lemne de un copac si cand
batea vantul, se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa
incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. Copiii, auzind bontanitura si
ciocanitura aceasta, credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand
lemne. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa
vie la dansii ca sa mearga acasa, dara bontanitura nu inceta, nici tata lor nu
se arata.
Ce sa faca ei acuma, ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si
s-au dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. Cum au ajuns aici si au
zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind, s-au speriat si au
380

cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in
prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au
intors, tremurand de frica, iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. De aici
s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt, tot da, da, da, tot da, da,
da, pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa.
Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese, tot placinte si
scoverze, si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. Cand la urma le-au
ramas vro cativa carmoji. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau:
- Ia de-ar fi acuma copiii acasa, ar manca si ei acesti carmoji si n-ar
mai ramane!
Dara copiii, care venisera pana atuncea acasa, se temeau sa intre
deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac
parintii lor in casa si ce vorbesc ei. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma
copiii nostri acasa, ar manca si ei acesti carmoji!", crezura c-au zis-o din
inima buna si se raspunsera de sub fereastra:
- Iata-ne, maica! iata-ne, taica! Si au intrat repede in casa. Atuncea a
incremenit numai femeia, si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului
sau, si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre, ca el a scos-o numai din
minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca, ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa, si ca ea l-a parasi de buna
seama, daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai
nimereasca acasa si sa se coroata de dansii!
Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale, ca ea nu voia
sa-i creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare, ca ea s-a duce de la
dansul incotro or duce-o ochii, daca a mai vedea baietii acestia in ochi.
Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le:
- Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va
hodiniti, ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne!
Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa
zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne, ca el ii inseala si-i lasa
inapoi, si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata
381

lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi, ca el n-a voit sa-i lase
acolo, ca i-a cautat, dara n-a putut da peste dansii, ca, cautandu-i, a ratacit
si nu i-a putut nimeri, si de aceea a venit singur fara de dansii acasa, si ca el
socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii
cu aceste cuvinte magulitoare, si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat
intaiasi data, au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat,
noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!"
Cand dimineata la pornit, da copila sa ia iarasi cenusa din vatra, dar
mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute, cat n-a putut sa ia. Dara
iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut
poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. Copila a ramas si acuma ceva
mai indarat si a inceput, ca si mai nainte, sa tot presure din taratele acelea
in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa, de s-a intampla cumva sa-i
lase iarasi tata. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc, nu pe unde
mersesera ieri. Ducandu-se asa, au ajuns de la o vreme foarte afund in
padure, intr-o desime nespus de mare, pe unde nu mai umblase picior de
om.
Aice au stat ei, au scaparat, au atatat un foc si s-au hodinit putin. Dupa
aceea a zis iarasi tata catre baieti:
- Ramaneti voi aici, dragii mei, la foc si incalziti fripturica aceasta, ca
eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii, pe oara de ieri, nu vroiau
nicidecat sa ramaie indarat, dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le
ca sa-l strige indata, cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. Bietii
copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas.
Tata lor s-a dus, ca si mai nainte, intr-o parte, unde nu-l mai zareau
copiii, si a legat iarasi doua lemne de un copac, care, pentru ca batea vantul
si se tot loveau unele de altele, bontaneau asa, ca si cum ar fi fost taind
cineva lemne, si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. Copiii, auzind totuna
bontanitura aceea, socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost
incalzit bine friptura aceea, si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance

382

impreuna. Striga o data, de doua, de trei..., de zece ori sa vie, ca-i friptura
incalzita, si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau:
- Vezi, fratioare, mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara,
ce-om face noi?
Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat
dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. Vai si amar, cand au
vazut ei iarasi niste lemne legate de copac, care tot bontaneau lovindu-se la
batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa, caci acuma a fost innoptat
cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre
foc. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma, fiindca era foarte intuneric
si el s-a fost potolit. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme; au strans
vreascuri de primprejur, de si-au facut un foc bun, si dupa aceea s-au asezat
pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata, caci acuma la
intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. Cand s-au sculat dimineata, au
gasit focul stins, si erau foarte flamanzi, pentru ca aseara au fost mancat
tare putin. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate, unde nu vedeau
nimica, decat tot copaci, si unde nu auzeau nimica, decat cand si cand niste
foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete
de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. Dara copila i-a
zis:
- Fratioare! vina incoace cu mine, ca eu am luat ieri, cand ne-am pornit
de acasa, tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam
ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa!
Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. Pornesc pe
urma aceasta si merg o bucatica bunisoara, cand de-aice-nainte li se pierde
urma aceea de tarate, pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. Ce sa faca
ei acuma? Dau incolo, dau incoace, cearca urma aceea ba-ntr-o parte, ba
intr-alta, dar nu dau de dansa. Umbland tot asa, cercand, s-au ratacit si mai
tare in padure. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si
nu puteau nimeri nici acasa, nici unde i-a fost lasat tata-sau. Ei au fost

383

flamanzit foarte. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din
ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc!
Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze
pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa:
- Surioara draga! noi om pieri de foame, de n-om vana ceva! Si eu as
vana cate ceva, dara n-am arc si nici n-am din ce face!
Atuncea-i zise surioara:
- Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa!
El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi.
Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari,
pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Dupa aceea le-au dat in
cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si, frecandu-le
amu cat le-au frecat, iata ca deodata au inceput a se aprinde, si asa au facut
foc, au fript acele pasari si le-au mancat, dara fara paine si fara sare. Dupa
ce-au mancat ei si s-au saturat, s-au sfatuit amandoi, ca copila sa stranga
vreascuri si sa faca foc, iara el sa mearga la vanat. Fiecare a mers dupa
treaba sa. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut.
Dupa ce-a venit cu vanatul la foc, l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au
fript frumos. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o
parte, ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta.
Ducandu-se ei asa prin padure, i se facuse baiatului o sete ca aceea
cat numai sa se stinga, si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini
stropi prin niste urme de fiare salbatice, pentru ca plouase nu de mult.
Rozandu-l asa de tare setea, a zis baiatul catre copila:
- Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat
doara numai din urma aceasta de lup!
- Da cum sa bei tu de-aici?!, raspunse sora-sa, ca te-i face lup si ma-i
manca!
El n-a baut de aici, dara mergand asa mai departe vede alta urma, de
urs, si pentru ca nu mai putea rabda de sete, da sa beie apa din ea. Insa
surioara nu l-a lasat, zicandu-i ca, de-a bea, s-a face urs si-a manca-o! S-au
384

mai dus amu cat s-au mai dus, si baiatul slabise de tot si nu se mai putea
tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat, si dand peste o urma de cerb
cu apa intr-insa, a baut, fara sa mai intrebe de sora-sa, si cum a baut, s-a si
facut indata cerb. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane
indarat, il zareste numai ca cerb si zice catre dansul:
- Vezi, fratioare, nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi,
ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge.
Dara cerbul i-a raspuns:
- Nu te teme, surioara, ca eu nu ti-oi face nimica, si tot oi ramane pe
langa tine!
Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte
frumoasa si mare, pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite.
Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina.
Dara cu cat le fu bucuria mai mare, cu atat si grija mai tare, ca ce sa faca ei,
ca nu puteau merge mai departe, pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe
cerb si sa-l impuste!
In poiana aceasta au poposit ei oleaca, si cerbul s-a fost dat la pascut.
Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei, care iesise la
vanat cu capai si cu toata randuiala. Aici a vrut sa poposeasca putintel siapoi sa s-apuce de vanat. Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat, a
zis catre surioara sa:
- Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan, si eu m-oi duce in
padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa, ca ma tem ca sa nu mampuste!
Cum a zis, a si facut. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a
ascuns pe sora-sa sub dansa, iar singur a mers in padure. Boierul acela - ca
boier era stapanul mosiei aceleia - a venit cu trasura pana nu departe de
capita aceea, sub care era ascunsa fetita, si a oprit caii ca sa poposeasca
putin si sa-si hraneasca si capaii. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate
o jemna sa manance. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus
tocmai langa capita aceea, sub care era ascunsa fetisoara, si-a pus painea
385

jos s-o manance. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o
mananca. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Boierul s-a mirat cum de-a
gatit-o asa degraba si i-a dat alta. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a
pus jos s-o manance, si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos.
Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. Cainele da iarasi
fuga la caruta si incepe a se gudura, ca doara i-ar mai da si alta. A mai
capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. Cand l-a vazut boierul iarasi
langa sine mai cerand alta, s-a mirat foarte, ce sa fie aceasta ca capaul
acesta gateste asa degraba de mancat, pe cand ceilalti n-au ros nici jemna
cea dintai, si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute, de nu-i ceva sub
capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita,
au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier.
Vazand-o boierul asa de curatica, s-a mirat foarte tare, de unde sa fi
venit ea acolo sub capita si, fiindca i-a placut foarte, deoarece era si
frumusica, a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit
pe aste locuri?
Atuncea i-a raspuns copilita:
- Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul, daca mi-i fagadui ca mi-i implini
o cerere!
Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept, i-a zis:
- Spune-mi, draguta, fara frica, ca eu ti-oi face toate pe voie!
Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu
dansii de la-nceput si pan la sfarsit, si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica
cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte, i se facu mila de dansii
si zise catre copila:
- Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine!
Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. Dupa ce l-a adus, a auzit
boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare, si pe urma i-a luat peamandoi cu sine, pe copilita langa dansul in caruta, iara cerbul venea dupa
dansii.

386

Cum a ajuns acasa, a trimis pe cerb in gradina, in care se afla si un

helesteu, ca sa petreaca acolo, iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o
foarte frumos, si, fiindca era boierul inca holtei, si-a luat-o de sotie. Deci
vazand casenii sai aceasta, s-au mirat foarte, pentru ca el traia foarte bine
cu o muiere de casa, care semana foarte tare copilei aceleia si care
nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. Acuma insa trebuia sa
slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei
cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa, numai dear fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de
dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului!
Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile, iata ca i-a daruit
Dumnezeu un prunc foarte frumos, de care s-au bucurat tare. Dara odata s-a
dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece
copilul. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. Dupa amiazazi a
zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa
o scalde si sa o spele. Scaldand-o ea acolo pe-o punte, ca helesteul era
foarte adanc, au socotit in sine:
"Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe
cucoana-sa in helesteu de se-neaca. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in
hainele ei si a mers acasa, fara ca sa spuna cuiva ceva. De aceasta nu stia
altul nime, fara numai cerbul care era in gradina. Cand a venit boierul seara
acasa, n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa, ca asa de bine semanau ele una cu
alta! Dara ea i-a zis lui, facandu-se inca cam suparata:
- Asculta, dragu-meu, ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa
amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine; dara,
spalandu-ma, s-a lunecat de pe punte si, cazand in helesteu, s-a inecat
indatamare!
El i-a raspuns:
- Nu te supara de aceasta, draga mea! ca argate om mai afla noi,
numai de-om fi sanatosi!

387

Si asa au trecut vro cateva zile. Copilul cucoanei inecate insa era de
tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat
nu-i mai sta gura. Boierul o intreba:
- Da de ce tot plange copilul?
- Ca nu stiu - raspunse ea, - Dumnezeu stie ce-i lipseste, caci acuma
nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva, ia asa cum is baietii cei
mititei, nici nu stii ce le mai lipseste!
Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina, si vede ca cerbul
e suparat foarte tare si nici nu paste, ci numai sade asa si gogeste, si
intreaba pe cucoana sa, cu care se primbla de subsuoara, ca oare ce sa-i fie
de nu paste el?
- Nu stiu, - raspunse ea, - Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da
oare sa-l taiem, draga, ca asa as manca eu o fripturica de cerb, ca tare mi-i
dor!
Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta, ci a schimbat vorba pe alta.
Dupa aceea vin ei iarasi acasa. Dar copilul tot plange si plange, ca mai
murea de foame. Boierul o mai intreaba:
- Oare ce-i lipseste?
Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul, si ca
mai bine ar muri, decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una,
si de alta si a mers la gradinar sa vada, ori de nu va sti el ce-i lipseste
cerbului, de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat?
Gradinarul, intrebat fiind despre cerb, i-a raspuns:
- Eu, cucoane, nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste, dara
atata i-am luat seama, ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi
la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice:
- Surioara, surioara!
Prinde-te de razisoara,
Ca tata umplutu-te-au,
Apa, malul, suptu-te-au,
Si pe pruncul tau,
388

Nepotelul meu,
L-apleaca tata stearpa
Si-l mangaie cea cioroaica!
Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar, s-a pus si el singur la
panda si a vazut cum a doua zi, dupa amiazazi, a venit cerbul iarasi la
helesteu si a zis tot acele cuvinte. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei
din helesteu pe loc drumul si sa caute, ori de-i drept aceea ce zice cerbul,
sau ba.
Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul
helesteului plina de mal si supta de apa, dara inca tot vie. Indatamare au
luat-o, au spalat-o, au imbracat-o si au dus-o boierului in casa.
Vazand-o boierul, s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o
herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda;
apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa, sa o lege de
coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa.
Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. Fugind calul
asa cu dansa, a zdrobit-o toata, si unde i-a picat capul, s-a facut un musuroi;
unde i-a picat nasul, s-a facut o mlastina, unde i-au picat mainile, s-au facut
greble si unde i-au picat picioarele, s-au facut furci.
Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au
facut multi copii, pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au
facut norociti. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat
pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara!

Puiul
Sandi, sa asculti pe mamica!

389

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala ca venea

de departe, tocmai din Africa s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau,
la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa
adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un
mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile dea randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput
sa le cloceasca.
Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea
in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu
cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit
niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de
gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble
prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta,
le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau
numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul
mamei lor si cand ii striga: Pitpalac! repede veneau langa ea. Odata, prin
iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a
alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un
flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului,
numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut
noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el:
Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de-abia e
cat luleaua?!
Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit.
Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus:
Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa faci
cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca
poti sa patesti si mai rau.
Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din
ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se
hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca
390

beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura
mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu
totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort,
sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat
in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.
Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se
ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era primejdios din
pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. Mama lor ii aseza
la rand si ii intreba: Gata? Da, raspundeau ei. Una, doua, trei! Si cand
zicea trei, frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa
cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa
zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o
trece vara.
Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul
nostru orase mari si rauri, si marea. Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui
august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o
caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au
ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau.
Nero! inapoi! s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar
mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea
lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul.
Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu
pamantul, si cu nici un pret sa nu se miste.
Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati
inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere.
Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand
glasul omului:
Unde fugi? inapoi, Nero!
Fasaitul se apropie uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus,
cu ochii tinta inspre ei.

391

 Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai

departe.
Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l:
piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe
carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara
ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul
se departeaza strigand: Inapoi! inapoi! Nu poate trage, de frica sa nu-si
impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat
cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de
bataia pustii, zboara repede spre lastar.
In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui,
dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se
intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a
picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea aripii, osul la
inceput numai plesnit s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta.
Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu
s-a luat dupa dansul, socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti
pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau
in tacere.
Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului
strigand Apporte! Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe
drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut, s-au
stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul
greierilor; iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit
deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: Pitpalac! pitpalac!
Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipsea unul.
Unde e nenea?
Nu stim, a zburat.
Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare,
ascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins: Piu! piu!...

392

Cand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut; dar
si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el... D-atunci au inceput
zile triste pentru bietul pui; se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la
zbor dimineata si seara; iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei,
el o intreba cu spaima:
Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu
sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea?
Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga.
Si a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea;
prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi; dar peste catava
vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si au intors
locul; atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul
zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, a inceput sa cada
bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Pe inserate se vedeau randunici
intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar
in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate
in aceeasi parte, catre miazazi.
In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in
doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul
toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de
ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o
zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul si fara sa se
uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand
al ranit striga cu deznadejde:
Nu ma lasati! Nu ma lasati!
A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc,
urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. Peste trei zile,
toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu
viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. La marginea
lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig.

393

Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala

placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste... un caramb de
cizma pe care se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte
si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru
inchinaciune.

Soarele si omuletii de zapada

A fost odat ca niciodata fost odat o iarn alb i strlucitoare, cu
puf mult aternut pe crengi, pe pmnt i pe case. Puful era moale i cnd
sclipea n btaia soarelui, i prea c zreti arznd focuri mrunte. Doar
cnd luai puful n mn simeai ct e de rece. Iar dac suflai asupra lui cu
cldur, atunci se topea ncetior, i-ndurerat c piere, i lsa n palm o
lacrim
Era un ger npraznic n zilele acelea. Copacii abia ndrzneau s mai
triasc. Iarba pierise, frunzele se duseser. Plecar din sat i multe vieti
mici: psrele, fluturi, muli prieteni de-ai copiilor.
Atunci au rsrit n curte colii nite omulei de zpad. Ci s fi fost?
Stai

c-mi

aduc

bine

aminte:

da,

da

,erau

cinci

Cinci

oameni

nemaipomenit de hazlii. Unul, nalt i voinic, purta o plrie de paie i dac

nu m nel cineva i nfipsese n gura de crbune o pip groas; altul, ceva
mai mrunt, mndru din pricin c avea pe cap o oal veche de sup, ca un
coif; al treilea, mbrcase clopul vechi al tatei; al patrulea avea or, mtur
i semna leit cu aa Floarea; iar al cincilea, cel mai mititel, strngea n
mini plasa mea de fluturi.
Cine-i fcuse? De unde rsriser? Sst! Nu pot s v spun. E o tain pe
care noi cinci, eu i prietenii mei, Costel, Maricica, Duu i Gheorghinia, am
jurat s n-o trdm nimnui. Pot doar s v destinui att: cei care
plmdiser oamenii de zpad nu s-au mai ndurat s-i strice, pentru c
394

ntr-adevr, cnd le zreai nasurile de morcovi i caraghioasele de plrii, i

venea s rzi, dar cnd i priveai n ochii de chiprui i deveneau grozav de
dragi. Aa nct meterii furitori au vorbit ntre ei i i-au zis: Ce ar fi dac
i-am lsa? Hai, s triasc i ei! Mcar pn la primvar. C atunci tot o
s vin soarele cald i o s-i topeasc
Au rmas deci omuleii n curtea colii. i s-a fcut sear. Pe urm a
venit noaptea. Toi din sat s-au culcat. Ne-am culcat i noi Iar peste
noapte, s-a lsat un asemenea frig, nct parc nghease i vntul, ba i
fumul courilor. Iar inimile copacilor, sub scoarele ngheate, de-abia mai
ticiau. Atunci, deodat, momile cele albe din curtea colii au prins s se
mite.
Pasmite, fusese un asemenea ger npraznic nct, deh, i oamenilor
de zpad le venise chef s opie din picioare. i aa, pesemne, au nviat.
Ct de veseli erau omuleii notri! Sreau ncoace i ncolo; priveau de jur
mprejur i li se prea lumea minunat. Ba, bieelul cu plasa, a nceput s
alerge dup fluturaii de zpad. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat s
mrluiasc precum ostaii. Iar femeia de nea a prins s deretice prin curte
cu mtura.
Dar pe cnd toi i gsiser cte o ndeletnicire, unul singur, cel voinic
i cu plria de paie, rmsese pe gnduri, sprijinit de-o uluc a gardului.
Cnd bgar de seam, ceilali se adunar n jurul lui:
- Ce-ai, moule? ntreb soldatul de nea.
- Ce s am, oft voinicosul. Ia, mi-am adus i eu aminte de ceva
- De ce?
- Mi-am adus aminte c, n timp ce dormeam, am auzit nite voci de
copii spunnd: Omuleii tia nu vor tri mult. O s vin soarele cald i o si topeasc!
O vreme au rmas toi nemicai. De spaim nici nu mai ndrzneau s
vorbeasc.
- Ce-i de fcut? A optit, n sfrit, femeia de nea. Moul a ridicat din
umeri.
395

- Pi tiu eu?
- Dar cum arat soarele acesta cald? a ntrebat curios bieelul.
- Nu te pot lmuri. A oftat moul, nici eu nu l-am vzut.
- Frumos i ade, strig femeia, punndu-i minile n old. S se lege,
aa, de oameni, tam-nisam! Ce are cu noi, de vreme ce nici nu ne cunoate?
De ce s ne topeasc?
- Nu l-am putea ruga s nu mai vin - ntreb iari mrunelul.
- Nu tim unde ade, cltin din cap moul.
- L-am putea cuta, i ddu cu prerea cel cu clopul tatei.
Ceilali ncuviinar:
- Da, da, s-l cutm, s-l cutm! De ce s ne pierdem ndejdea? O
s neleag i o s se duc n alt parte. S ne lase i pe noi s trim.
i aa au purces la drum. Dar orict au cutat pe uliele satului nu au
gsit soarele. De aceea au mers mai departe i au ajuns pe cmp. Dar
cmpul era pustiu. Atunci au pornit i mai zorii i mergnd fr rgaz, s-au
vzut deodat nconjurai de o mulime de copaci. Erau n pdure. i, pe
cnd strbteau crrile argintate de raza verzuie i rece a lunii, iat c leau ajuns la ureche nite tainice i ciudate ciocnituri.
- Nu cumva o fi soarele? a ntrebat bieelul de omt i toi s-au oprit
speriai.
Dar nu. Era o pasre, cu o scufi roie i cu o scurteic mpestriat.
Avea un cioc lung i ascuit i lovea de zor n scoara copacilor.
- Cum te numeti, frumoas zburtoare? o ntrebar prietenii notri.
- Eu mi-am zis Ciocnitoarea-harnic, rspunse ea. Dar ncotro, oameni
buni?
- Mergem i noivrem s cutm soarele cald.
- O, c bine facei, dragii mei. Mergei ct mai degrab i spunei-i s
vin nentrziat.
De uimire, moului de omt i scp luleaua din gur:
- Cum aa, pi nu te temi de el?

396

- Ba, m tem de ger, zise ciocnitoarea. C din pricina lui, micile vieti
de sub coaja copacului stau amorite i nu mai ies la lumin. Nici nu mai in
minte de cnd n-am mai pus pe limb. Ducei-v, ducei-v, oameni buni i
spunei-i soarelui cald aa: c de nu se grbete, c de nu vine, mine n zori
moare ciocnitoarea!
Au plecat prietenii notri i s-au afundat mai adnc n pdure. Se
simeau mhnii de soarta trist a ciocnitoarei. I-a nveselit niel un pui de
animal, sprinten. Prea un ghemule rocat, cu coad lung i srea uor, fie
de pe-o creang pe alta, fie din vrful unui copac, la poalele lui. i era att
de zglobiu, nzdrvanul, nct cel mai mrunel dintre oamenii notri de
zpad s-a luat dup el. A alergat ce-a alergat i apoi buf, s-a trezit cu nasul
n nmei. Ceilali l-au ntrebat pe rocovan:
- Cum te cheam i de ce sari att de voios?
- Sunt Veveria-pui i sar de nerbdare n ateptarea soarelui celui
cald.
- Cum aa, nu te temi de el? ntreab mirat cel ce purta clopul tatei
- S m tem? zise Veveria-pui. Dimpotriv. Cmara maic-mi e goal
i n zadar cutam cu toii ghinde i cucuruzi de brad, totul e acoperit de
zpad. Numai soarele cald ne poate scpa. Dac dai cumva de el, spunei-i
s nu zboveasc, altminteri pierim pn mine la amiaz!
Cei cinci oameni de zpad s-au aternut la drum. Mergeau greoi i
suprai. i iat c de dup o movili, zrir rsrind dou urechi. Dou
urechi lungi i ciudat de tremurtoare.
- Vleu, s tii c acesta e soarele! zise bieelul de nea i ceilali se
oprir nspimntai.
- Nu v apropiai de el - rosti soldatul de nea. S nu vi se ntmple
vreun ru! Lsai-m pe mine
- Mria ta, rosti el cu bgare de seam. Suntem o familie de oameni de
zpad. Iei, rogu-te, de dup movili c avem s-i spunem ceva
- Dac avei s-mi spunei ceva, venii voi ncoace, se auzi o voce
slab.

Cel cu casca pe-o ureche ncepu s tremure

397

- Nu putem, c ne e fric de matale.

- Pi i mie mi-e fric de voi.
- Aa, zise moul ctre ceilali, api atunci s tii c acesta nu e
soarele, acesta trebuie s fie Iepuraul-spimntici, cci numai el e att de
fricos. Dar de ce te-ai pitit pe dup deal?
- Nu m-am pitit, rspunse Iepuraul-spimntici. Scormonesc zpada
cu lbuele. Caut rdcini vechi de iarb, cci nu mai pot de foame. Puieii
cei tineri i-am ros de mult. Of, dac nu vine soarele cald m prpdesc pn
mine n amurg
Oamenii notri de zpad au mai mers oleac. Atunci au auzit glasul
arborilor. Erau nite voci, unele subiri, altele groase i se vitau care mai de
care:
- Uf, ru m mai dor braele! Crengile mele sunt prea mpovrate de
zpad. Or s se rup! O s pierim cu toii! Primvar, soare cald, nu vii, nu
vii?
Prietenii notri s-au oprit cteva clipe din drum. Erau tare ngndurai.
Tocmai ieiser din pdure i s-au pomenit tot la marginea cmpului celui
ntins. Apoi s-au pus din nou n micare i Fr s mai spun nimic, au luato napoi, de-a curmeziul ogoarelor nzpezite, spre satul nostru. Gata s
intre pe uli cnd i-a zrit o pasre neagr.
- Ia te uit cine umbl haihui prin sat! a crit ea. Dar de unde venii
oameni buni, de la crm?
- De unde venim, de unde nu venim, ce-i pas dumitale? A mormit
morocnos moul. Nu ne mai supra i mata; n primul rnd ca nici nu te
cunoatem!
- i n al doilea rnd, nici nu vrem s-i spunem c am fost s cutm
soarele cald, ip obraznic bieelul.
- Crr, crr, crrnule, ai fost s cutai soarele cald? i l-ai gsit?
- Vezi bine c nu! Nu l-am gsit nicieri.

398

- Aa? Ei, aflai c eu sunt Cioara cea btrn i nvat, care-i are
cuibul ntr-un horn de pe acoperiul colii. Eu tiu tare multe, tiu i unde-i
locuina soarelui. St tocmai acolo, dup vrful acela de munte nalt.
- Zu? i cum se ajunge pn la el?
- Nu poi ajunge dect n zbor.
- Cioar drag, se rug atunci femeia. Fii bun i du-te matale pn la
dnsul, c i-e mai uor. Zboar de grab i du-i veste din partea oamenilor
de zpad! Spune-i c moare pdurea dac nu vine, pier veveriele cele
rocovane, se prpdesc iepuraii urecheai, se sting ciocnitoarele cele
frumoase i harnice, nghea de tot mndrii copaci Aa s-i spui, auzi?
- Bine, m duc, ncuviin cioara.
Iar prietenii notri i fcur semn cu capul. Ca i cum soarele cald ar fi
fost undeva pe-aproape, din ochii femeii czur lacrimi de zpad
Dimineaa, cnd m-am trezit, era soare afar i btea parc un vnt
cldu. Zpada ncepu s se topeasc. Plngeau streinile i nu peste mult
timp a btut la geamul meu o cioar. Ea mi-a povestit toate cte s-au
ntmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duu i Gheorghinia.
- Vino s vezi, mi-au spus, n curtea colii au rsrit ghiocei.
Am alergat cu ei ntr-acolo. i-ntr-adevr, ici-acolo se zreau tulpinie
verzi cu capete albe. Iar ntr-un loc am gsit cinci ghiocei laolalt. Unul era
mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi rsucite ca nite
brae proptite n olduri, iar cel din urm era mrunel de tot. Nu preau
triti. Sunau din clopoel: A venit primvara!

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI

399

Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba

are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita
rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu
vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar
prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i
place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere!
c5i468cf43pvq
Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare,
daca nu vrei sa bei lapte? Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi
baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita.
Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in
loc sa-i spuna bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! se apropie
tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta!

Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept

cuvant.

Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si

din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta:

Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe
Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca.
Intr-adevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc.

Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se

odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi!
Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de
lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si
papiote cu ata de toate culorile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si
desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel vargat le
zareste si se intreaba: Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le
apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie
prin toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are
somn, tocmai isi risneste cafeaua.

400

 la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si

zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare.
Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie:
Anisoara! Anisoara!
Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide
ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla.
Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita!
ii spune bunicuta.

Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea

mofturi la masa si...

Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai
trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre

Cic, nu departe de casa caprei cu trei iezi i avea casa un ied cu trei
capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, c n loc de o capr avea trei capre:
o capr-mam, o mtu-capr i o capr-bunic.
Dimineaa, nici nu apuca bine iedul s deschid ochii c i ncepea s
strige:
- Capr-mam, mbrac-m!
Capra-mam nu atepta s i se spun de dou ori. i cuta hainele, pe
unde le arunca iedul, i-l mbrca.
Cnd se vedea mbrcat, iedul iari striga:
- Mtu-capr, vreau s mnnc!
Mtua-capr se repezea la buctrie i-i aducea iedului de mncare i
i ddea direct n gur s mnnce.

401

Apoi, toat ziulica zburda iedul pe afar, iar seara cnd se ntorcea
acas, striga:
- Capr-bunic, adoarme-m!
Ct ai clipi capra-bunic venea la ied i-i cnta i-i legna s adoarm.
Dar ntr-o diminea, nainte s se trezeasc iedul, cele trei capre
capra-mam, capra-mtu i capra-bunic au plecat la vecina lor, capra cu
trei iezi, s-o ajute s pregteasc pentru nunta iedului cel mare.
Cnd se trezi, iedul ncepu s strige dup cum i era obiceiul:
- Capr-mam, mbrac-m!
Dar, precum se tie cele trei capre erau plecate.
Iedul ncepu s se tvleasc prin pat i s urle ca vai de lume:
- Capr-mam, mbrac-m, mbrac-m!
Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului i veni s afle
ce se ntmpl.
Vulpea i spuse iedului s-i arunce hainele c-l mbrac ea, dar lu
hainele, le vr ntr-un sac i fugi cu ele s le vnd la trg. Iar, iedul rmase
dezbrcat i plnse i plnse pn l apuc foamea.
ncepu iar s strige:
- Mtu-capr, d-mi s mnnc! Mi-e foame! D-mi s mnnc!
Dar i mtua-capr, dup cum tim, era plecat.
Cum ipa el aa, trece pe acolo ursul.
Ursul i spuse s nu mai plng, ci s-i spun unde-i mncarea c o s-i
dea el de mncare. Dar, de cum intr n buctrie, ursul ncepu s nfulece
tot ce gsi acolo. Nimic nu-i ddu iedului.
Rmas i dezbrcat i flmnd, iedul ncepu s plng i mai tare. i
de la o vreme i se fcu somn i ncepu s strige dup capra-bunic:
- Capr-bunic, adoarme-m! Adoarme-m! Nu pot singur!
Lupul tocmai ieise la plimbare i-l auzi pe ied plngnd.
- Nu mai striga, ieduule! Am s vin eu s te adorm.
Lupul ncepu s cnte:
- Nani, nani, nani,
402

Nu-i nevoie de dormit

Nani, nani, nani,
Pe ied acum l mnnc
Nani, nani, nani!
Iedul auzind una ca asta, se nspimnt i o rupse la fug ncotro
vedea cu ochii.
Se-napoie acas gol, flmnd i ostenit, abia pe sear. i cum ntr pe
u zise:
- Capr-mam, mtu-capr, capr-bunic am s v povestesc tot ce
s-a ntmplat, dar mai nti s-mi caut nite haine ca s m mbrac i apoi s
mnnc ceva c tare mi-e foame.
Se mbrc iedul, mnc ce mai gsi prin oale, dar nainte s-i
nceap povestea, adormi butean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu
Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin istetimea lui
scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si
balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune.
Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia
nimeni.
Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce
se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si
aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.
Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor
al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor
in care se rasfringea seninul cerului.

403

Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se

hotari.
Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un fluier? Daca e
un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la
pasune cu oile!
Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai
vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales
o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din
vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele
si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine!
Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat.
A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si
incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca
mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa
joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe
topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii
suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, juca si el,
cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept,
cand ridicat pe doua picioare ca oamenii.
Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap.
Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul
jucara, pana cand zise ciobanasul:
Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va
uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate.
Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase
in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu putea sa lupte de unul singur cu
douazeci de fiare.
Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la
gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau,
incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel si se porneau pe dantuit.
404

Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori,
inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea
laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta.
Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de
zor din fluierasul lui de soc.
A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele
lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile
prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai!
Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie,
jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier)
si-i vorbi lui Tudorel asa:
Ciobanasule draga mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem!
Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa
topaim intruna!

Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va

carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le

sfisiati!
Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici
incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze.
Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa
ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca
scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar navura incotro si se departara, pierind in desimea codrului.
Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului,
Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind astfel si oile care incepura sa
pasca marunt si repede, de foame ce le era.
Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea imparatului. Lumea
spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite.

405

 Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni
de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala
unor vecini hrapareti.
Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul!
Dar Tudorel nici gind sa-l dea.
A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti imbracati numai
in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai
impodobiti cu pene si mantai de catifea. In fruntea calaretilor mergea unul
mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap.
Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune.
Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic.
Eu.
Da pe mine ma stii cine sunt?
Nu ...
Eu sunt imparatul acestei tari!
Sa fii sanatos!
Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?!
Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia
Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam sa fii bolnav", dar eu ti-am
spus: sa fii sanatos!"
Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru:
Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele?
Da ce-am facut?
Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de
bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat
gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu.
Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc
cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele.
Eu atita am, fluierul!
Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul
minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum
406

nici nu gindesti, te voi duce la curtea mea sa te cresc, sa-ti dau invatatura si
sa fac din tine un curtean de vaza.
Eu, din ce sunt, nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel.
Asa!? striga imparatul. Puneti mina pe el si luati-i fluierul, sa-nvete
minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei!
Doi osteni se repezira la baiat. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la
gura, sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu
imparatul ingimfat.
Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate; unul il apuca de coate si i le
strinse sa i le fringa, iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale.
Lacom, imparatul insfaca jucaria ciobanasului. Ochii ii luceau de
bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca
buricele degetelor pe gaurile fluierului, ajunge sa sufle in el si toti dusmanii
vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu
va mai indrazni sa-i calce hotarele, ba va porni el insusi sa cucereasca si sa
prade imparatiile altora!
Porni voios, cu tot alaiul dupa el.
Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. Lasa turma pe
seama unui alt baiat si se lua dupa imparat, alergind pe langa calul lui si
strigand:
Maria-Ta, da-mi fluierul, ca-i al meu. N-auzi? ...
Piei din ochii mei, nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa.
Citiva osteni trasera palosele, altii il amenintara cu sulitele si-l pusera
pe goana. Credeau c-au scapat de el. Asi! Se po- menira iar cu Tudorel
iesindu-le in drum, dupa ce trecusera printr-o padure:
N-auzi, imparate, da-mi fluierul ca e a.l meu!
Ma_ blestematule, iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti
reteze urechile!
Reteaza-mi urechile, dar da-mi fluierul!
Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. Uf! Bine c-au scapat de el!
407

Iata, insa, ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor, se

pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel, care-i apucase friul armasarului
domnesc si-l zgiltiia.
Fluierul, Maria-Ta! Fluierul, ca nu scapi de mine nici mort!
Scos din fire, imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul
incapatinat, sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. Zis si facut! Iata-l
pe bietul Tudorel al nostru legat fedeles, aruncat pe pamintul muced al
inchisorii, singur, singurel, in bezna si racoare!
Ei, dar in vremea aceasta, ostile vrajmase napadira pamintul tarii si
pradau toate in calea lor. In fruntea armiilor, imparatul porni sa le infrunte
si sa nimiceasca pe cotropitori.
Mindru nevoie mare, calare pe armasarul impopotonat, craiul tot
sufla in lemnul de soc, asteptind sa se intimple minunea!
Degeaba! isi cocosase degetele, isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de
fluieras, dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba,
dimpotriva, imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici, care parca
iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi, se pomeni legat de coate, straja lui
imprastiata si el robit vrajmasului.
Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor
daca un sfetnic intelept, care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui
Tudorel, nu l-ar fi ridicat cu grija.
in

vremea

asta

ostile

imparatesti,

spaimintate.

stapinului lor, o luau la fuga, risipindu-se prin paduri?

de

prinderea

Mare prapad ar fi fost pe tara, daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi

gindit sa se repeada la palat, sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si
sa-l duca pe cimpul de batalie, din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe
navalitori. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier, ostile dusmane se oprira
din iuresul lor naprasnic, isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa
joace.

408

Cit erau de falnici acei osteni si capitani, ajunsera ca niste biete oi, la
porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor.. Se tineau dupa el, tot
dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.
Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii, cu
imparatul cel hapsin cu tot!

Pietrele de moara
Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie, decat
un cocosel si niste pietre de moara. Pietrele astea de moara erau fermecate:
punea mosul intre ele o graunta, le invartea o data, si inca o data si macinau
un ciubar intreg de faina. Mosul si baba traiau bine, iar pe cocosel nu-l
prigoneau. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. Si a hotarat
sa le fure. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste
noapte.
- Am fost la vanatoare, a spus. Am mult de mers pana acasa si se lasa
noaptea
- Nu-i nimic, innoptezi aici, a raspuns mosul . E loc destul.
De indata ce mosul si baba au adormit, boierul a furat pietrele de
moara. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Stateau asa infometati
si plangeau. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat, apoi le-a spus:
- Destul cu plansul, va aduc eu pietrele de moara inapoi!
- Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Boierul n-o sa-ti dea
voie nici macar sa-I calci pragul.
- Nu-i nimic, s-a sumetit-cocoselul. Vi le aduc. Chiar de-o fi sa pier,
pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si
zboara spre curtea boiereasca.
Zboara el zboara, cale lunga sa-I ajunga, si se intalneste cu un uliu.
- Incotro cocosule? intreba uliul.
409

- La curtea boierului.
- Pai de ce ?
- Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. Ma duc sa le iau.
- Ia-ma si pe mine cu tine.
- Bine, vara-te in gusa mea.
Uliul s-a varat in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
Zboara el, zboara cale lunga sa-i ajunga, si-I iese in cale o vulpe.
- Incotro, cocoselule?
- La curtea boierului.
- De ce?
- Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. Ma duc sa le iau.
- Ia-ma si pe mine cu tine.
- Bine, vara-te in gusa mea.
Vulpea s-a varat in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
Zboara el zboara, cale lunga sa-i ajunga, si-i iese in cale un bursuc.
- Incotro, cocosule?
- La curtea boierului.
- De ce?
- Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. Ma duc sa le iau.
- Ia-ma si pe mine cu tine.
- Bine, vara-te in gusa mea.
A intrat bursucul in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
Zboara el zboara, cale lunga sa-i ajunga, si-i iese in cale un lup.
- Incotro, cocoselule?
- La curtea boierului.
- De ce?
- Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. Ma duc sa le iau.
410

- Ia-ma si pe mine cu tine.

- Bine, vara-te in gusa mea.
Si a zburat cocoselul, a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. Iar
boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau, cu ferestrele si usile larg
deschise. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei, a batut din aripi
si a inceput sa cante cat putea de tare:
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu, pe boier! La stapanii mei a innoptat
si pietrele de moara le-a furat. Am venit sa le iau. Da inapoi, boierule,
pietrele de moara!
S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti, si a spus:
- Hei, slujitori, puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata, sa-l
ciocaneasca acolo gainile, sa-l omoare!
Slujitorii au pus mana pe cocosel, l-au aruncat in poiata si au plecat. Atunci
cocoselul a spus:
- Uliule, uliule, iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor!
- Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului, a sucit gatul tuturor gainilor
si a zburat in padure. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz:
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat
si pietrele de moara le-a furat
- Aha, spune boierul, va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine!
Hei, slujitori, insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste, sa-l manance
ele!
Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. Cocoselul cand sa dezmeticit, a spus:
- Vulpe, vulpisoara, iesi din gusa si omoara gastele!
- Vulpea asa a si facut, si a fugit in padure. Iar cocoselul a zburat iarasi
pe pervaz si a cantat:
- Cucurigu pan-la cer, arza-l focu pe boier!
- Asa vasa zica, a spus boierul, nici gastele nu l-au mancat. Hei,
slujitori, duceti-l la cocina, sa-l sfasie porcii!
Slujitorii au dus cocoselul la cocina, iar el cand a ajuns acolo a spus:
411

- Bursucule, bursucule, iesi din gusa si sfasie porcii!

Asa a facut bursucul si a fugit in padure. Iar cocoselul a zburat iarasi pe
pervaz:
- Cucurigu!
- Aha, a spus boierul auzind glasul cocoselului, va sa zica nici porcii nu
l-au sfasiat! Hei, slujitori, duceti-l la grajd, sa-l calce acolo caii in copite.
In grajd cocoselul a spus:
- Lupule, lupule, iesi din gusa si sfasie caii.
Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. Iar cocoselul a
zburat pe pervazul ferestrei:
- Cucurigu!
Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Ce sa faca? A spus:
- Hei, slujitori, duceti-l pe flecarul asta bucatarului, sa-l prajeasca in
cuptor. Slujitorii asa au si facut.
Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Boierul l-a
apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Dar cocoselul a inviat in pantecul
boierului, a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante:
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu de boier!
Boierul a inceput sa tipe:
- Hei, slujitori, puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta!
Slujitorii au insfacat topoarele, dar cum au lovit, i-au taiat boierului
urechea dreapta Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a
inceput din nou sa cante.
- Hei, slujitori, taiati-l!
Slujitorii loveau, dar n-au nimerit cocoselul, ci i-au taiat boierului
urechea stanga. A ramas boierul fara urechi, si atunci cocoselul i-a iesit prin
gura.
- Hei, slujitori, a tipat boierul deschizand gura, taiati-l, taiati-l!
Slujitorii au dat cu topoarele, dar n-au nimerit cocoselul, ci limba
boierului, de i-au taiat-o. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei, s-a
asezat acolo si a inceput sa cante. A vazut boierul ca n-are incotro: toate
412

animalele I le omorase cocoselul, iar pe el il schilodise. A scos pietrele de

moara si i le-a dat.

Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub

cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. Tare s-a bucurat mosul si baba
cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. Din faina
paine fac si se infrupta, dar pe cocosel nu-l uita.

Darul piticilor
de fratii Grimm
A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la
drum, ca aveau amandoi cam aceiasi tinta, Si mergand ei asa, intr-o seara,
dupa ce soarele apuses in dosul muntilor, numai ce le venira in auz sunetele
unui cantec indepartat, care se deslusea din ce in ce mai mult. Si cum
cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut, isi uitara de orisice oboseala
si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul.
Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua, asa ca cei doi
calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Si-n curand, ajunsera la o
colina. Si pe colina aceasta, zarira o multime de omuleti care se tineau de
mana si dantuiau plini de voiosie, invartindu-se in cerc. Si-n timp ce jucau de
mama focului, cantau cu totii o melodie tare duioasa. Pasamite, asta era
cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. In mijlocul piticilor se afla un
batran, care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta, purta un
vesmant, impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie, care-i atarna
pana la glezne.
Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se
minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului.
La un moment dat, batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii
desfacura cercul cu draga inima, imbiindu-i la randu-le, sa se prinda in hora.

413

Cum era indraznet din fire, giuvaergiul se si apropie dar vezi ca

croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Dar cand vazu cum se veselesc
cu totii, isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc.
Cat ai clipi, cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante
si sa topaie ca niste apucati, facand sarituri de doi coti. In acest timp,
batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua.
Si cand fu de ajuns de ascutit, arunca o privire inspre cei doi straini, ca
li se facu la amandoi inima, cat un purice. Dar pana sa se gandeasca bine la
ce aveau de facut, batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si, cu cea mai
mare iuteala, ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Si la fel
pati si croitorul.
Dupa ce-i sluti astfel, batranelul ii batu pe umar, de parca ar fi vrut sa
le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si, daca vazura asta, celor doi, le
mai veni inima la loc.
Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de
inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar
putea folosi niste carbuni, amandoi il ascultara. Apoi plecara mai departe, sasi gaseasca un culcus peste noapte, ca picau de somn.
Mersera ei ce mersera, dar nu prea mult, si cand ajunsera in vale,
clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Si pe data cantecul amuti.
Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.
Cei doi calatori, gasira adapost la un gospodar, care se indura deai sa-i
lase in grajd. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie, amandoi se
culcara, invelindu-se cu toale, ca se lasase frigul. Vezi insa ca din pricina
oboselii, uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar, si o greutate care-i
inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei.
Bagara ei mana in buzunar, sa vada ce-i supara, si cand o scoasera, nu le
veni sa-si creada ochilor, ca in loc de carbuni era plina de aur !... Si ce crezi,
parul de pe cap si barba le crescusera la loc, din belsug.

414

Acu' erau oameni avuti, dar vezi ca giuvaergiul, care din fire era mai
hraparet, isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul, si avea de doua
ori mai mult aur decat acesta. Dar parca era multumit !...Un hraparet, cand
are mult jinduieste si dupa mai mult... Cum era lacom de avere, giuvaergiul ii
propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si, cand s-o intuneca,
sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si
mai mare. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva.
- Eu sunt multumit cu ce am. Peste putin o sa ajung mester, si-o sa ma
insor cu aleasa inimii. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit... La ce m-as
lacomi ? ...
Dar ca sa-i faca pe plac, mai ramase inca o zi in satul unde manasera
peste noapte. Catre seara, giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa
poata indesa in elecat mai multi carbuni, si-o porni la drum catre colina
piticilor. Si ca si in noaptea trecuta, ii afla pe toti acolo, jucand de mama
focului si cantand. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il
indemna sa ia din gramada de carbuni. Giuvaergiul doar atata astepta, si
incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. Apoi se intoarse fericit in satul
unde astepta croitorul si, culcandu-se, se acoperi cu haina. Si mai inainte de
a adormi, isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul, o
sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca
a doua zi va fi un om putred de bogat.
In zori, de cum deschise ochii, se scula sa-si cerceteze buzunarele, dar
nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. Si oricat de mult
cauta, nu gasi decat tot carbuni. "Nu-i mare paguba - se mangaie el - ca tot
mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !..." Si se duse sa-l
ia de unde il ascunsese, ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. Si ce
crezi, odata ramase incremenit de spaima, ca-n locul aurului erau doar
carbuni !... De amar, se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe
loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma, si la fel si barbia.
Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit... Abia acum baga de
seama ca pe langa cocoasa din spate, ii mai crescuse o cocoasa la fel de
415

mare si-n fata. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si,
de mahnit ce era, incepu sa se jeleasca amarnic. La tipetele lui, croitorul cel
cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i
ogoiasca durerea:
- Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Si-o sa
impartim averea frateste.
Croitorasul se tinu de cuvant, dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte
toata viata cele doua cocoase. Si cum ramasese chelbos, trebui sa-si acopere
capul cu o caciula, ca sa nu i se vada betesugul asta.

Coliba iepurasului
de Octavian Capita
Au fost odata o vulpe si un iepuras. Vulpea avea o coliba scobita in
gheata, iar iepurasul o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras:
- Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e luminoasa,
iar a ta e intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuras:
- lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait toata iarna!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a
dat drumul in curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna?
Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in
pridvor.
416

A treia zi, iar a spus vulpea:

- Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!
- Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in
coliba. Vulpea s-a asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. A patra zi, vulpea
iar incepe.
- lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.
- Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe
cuptor langa el. A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca
iepurasul din coliba.
- Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma l-a dat afara. Plange iepurasul si se jeleste si isi
stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. Niste caini care treceau pe acolo il
zaresc si-l intreaba:
- Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- Mi-e ca n-o puteti!
- Ba o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba:
- Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de
pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare.
Pe langa el trece un lup:
- De ce plangi, iepurasule?

417

- Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea
una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o
primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara.
- Nu mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o gonesc.
- N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit.
Nici tu n-o poti goni.
- Ba da, ai sa vezi, am s-o gonesc.
A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios:
- Uuuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe
cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Lupul s-a speriat si a fugit. Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca
vine un urs batran.
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule - spune ursul - ca o gonesc eu acusi.
- Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o
goneasca. Nici tu n-o sa poti.
- Ba o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind:
- Morrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de
pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si
se caieste. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate.
- Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu?
- Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit, vulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
418

- Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.

- Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut
s-o goneasca, nici tu n-o sa poti face nimic.
- Lasa pe mine.
A pornit cocosul spre coliba:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
Vulpea aude si o cam sfecleste.
- Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
Vulpea se balbaie:
- Imi pun suba.
Cocosul canta a treia oara:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la
sanatoasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o
imparateste, si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.

Pazitoarea de gaste
de Fratii Grimm
Tria odat, demult de tot, o mtuic btrn-btrn care-i ducea
traiul tocmai n creierii munilor, ntr-un loc neclcat de picior omenesc. avea ea un bordei i un crd de gte, iar locul acela pustiu n care tria era
nconjurat de o pdure nemrginit.
Btrnica ns nu edea numai acas, ci n fiecare diminea i lua
crja i-o pornea, ontc-ontc, n pdure. Acolo, in padure, se apuca sa
419

faca o mulime de treburi, cum nu te-ai fi ateptat de la o femeie pe care o

grboviser anii: aduna iarba pentru gte, culegea poame slbatice i,
ncrcat cu toat aceast povar, o pornea incetisor spre cas.
Cine ar fi vzut-o ncrcat aa i-ar fi putut zice n sinea lui c-o s
cad, dobort de greutate, dar btrnica era zdravn i ajungea in fiecare
zi cu bine acas. i dac se ntmpla s se ntlneasc cu vreun drume, i
spunea cu blndee n glas:
- Bun ziua, cumetre drag, frumoas vreme mai e astzi! Da' ce te
uii aa? Te miri cum de pot cra-n spate atta iarb? Oare nu-i dat fiecruia
s-i poarte povara-n spinare?...
Vezi ns c oamenilor nu le fcea plcere s-o ntlneasc i se fereau
din calea ei, fcnd un ocol. i dac se ntmpla ca vreun gospodar s treac
cu feciorul lui pe lng dnsa, odat l vedeai c-i optete biatului la
ureche:
- Ferete-te de baba asta, ai grija, c-i o vrjitoare tare viclean!...
ntr-o diminea se ntmpl s treac prin acea pdure un flcu tare
frumuel. i-n timp ce mergea el aa, soarele strlucea n nalt, psrile
cntau pe ntrecute, -un vnticel rcoros adia prin frunzi.
S-ar spune c ntreaga fire era la fel ca i drumeul, plin de bucurie i
de voioie. n drumul lui, feciorul nu ntlnise picior de om cnd, deodat,
numai ce-o vzu pe btrn stnd n genunchi i cosind iarba. Pesemne c
venise cam de multior acolo, c orul i era plin cu iarb, iar alturi mai
avea dou couri cu mere i pere pduree.
- Bine, mtuic, da' cum poi s cari toate astea singur? se mir
flcul.
- Trebuie s le car, voinice drag, rspunse ea. Odraslele de bogtai
n-au de ce s se osteneasc aa, da' eu n-am ncotro! C ranul are o vorb
neleapt: Nu te uita napoi c i s-a strmbat spinarea, c degeaba, te
uii!" i vzndu-l c se oprete, btrnica adug: N-ai vrea s m ajui? Ai
nc spinarea dreapt cum e bradul i picioarele zdravene, aa c n-are s-i

420

fie greu. i nu te teme, c coliba mi-e tare aproape, colo, n dosul muntelui.
Nu-i trebuie mult ca s ajungi la ea...
Flcului i se fcu mil de btrnic i-i spuse:
- Bine, mtuic, o s-i duc eu povara! Nu-i vorba c-s fiu de nobil, da' uite
c-o s-i art c tiu s car la fel de bine ca i ranii...
- Dac te ncumei s-ncerci, atunci ncearc! - spuse btrnica. Da' s
tii c vreo or de drum tot o s ai de fcut. Da' ce importan are asta
pentru un voinic ca tine! i s nu uii c trebuie s cari i courile alea dou,
cu mere i cu pere...
Cnd auzi c-i vorba de-o or de mers, flcul ovi oleac, dar
btrnica nu-i mai ddu drumul, ci-i i puse n spinare legtura cu iarb i-n
fiecare mn cte un co.
- Vezi ce uor e? zise ea.
- Ba nu e uor deloc! rspunse flcul.
i se strmb de durere, c legtura era grea de parc ar fi avut n ea
numai bolovani, iar merele i perele atrnau ca plumbul.
- Of, nu mai pot s suflu! se tngui el.
Flcul vru s-i dea jos povara, dar btrnica nici nu vru s aud de
aa ceva.
- Ia te uit, zise ea batjocoritoare, domniorul nu vrea s care ceea ce
eu, o femeie btrn, am crat de attea ori! S te lauzi vd c tii, da' cnd
vine vorba de treab serioas, vrei s dai bir cu fugiii, hai?... Ei,
domniorule, cu mine nu-i merge!... Ce mai stai pe gnduri? ntinde-o la
drum, c nu-i ia nimeni legtura din spinare!...
Ct timp a fost drumul drept, flcul a purtat povara in spate destul de
bine, dar cnd au nceput s urce muntele i pietriul li se rostogolea sub
picioare la tot pasul, de parc ar fi fost nsufleit, puterile nu-l mai ajutar.
Sudoarea i curgea grl pe frunte i i se scurgea pe spinare n broboane
cnd calde, cnd reci.
- Mtuic, m simt sleit, nu mai pot! zise el. Las-m s m odihnesc
un pic, c de nu, am s cad din picioare!..
421

- Nici prin gnd nu-mi trece! spuse btrnica. Cnd om ajunge acas, o
s te odihneti ct ai s pofteti, da' acum pornete-o la drum!...
- Mtu, mi pare c te cam ntreci cu gluma! zise feciorul de vi
aleas. i, mniat la culme, vru s zvrle din spinare povara. Dar orict se
suci i se rsuci, nu putu s scape de ea...
n acest timp, btrna chicotea i opia, plin de voioie:
- Nu te mnia, drag domniorule, c te-ai roit la fa ca o creast de
coco!...i nu mai fi nici nerbdtor! Poart-n spinare legturica i cnd om
ajunge acas, o s-i dau i un baci pe cinste!...
Acum, flcul n-avea de ales i fu nevoit s se supun. i, tr-grpi,
o lu pe urma btrnei, vicrindu-se la tot pasul. ntre timp, btrnica prea
c devine tot mai sprinten, iar povara flcului se fcea tot mai grea. i
deodat, cnd flcul nici nu se atepta, baba fcu un salt i, uti!, sri pe
legtura de fn i se coco n vrful ei. Ei, dragilor, ct era de sfrijit, atrna
mai greu dect cea mai voinic femeie!...
Flcului ncepur s-i tremure genunchii de-atta greutate, dar nu era
chip s se opreasc nici mcar ct s-i trag sufletul... De ndat ce-l vedea
c se oprete, btrnica l i lovea peste picioare c-o joard sau cu un
mnunchi de urzici. Urc el muntele ca vai de el, i tocmai cnd simea c-i
sleit de oboseal i c-o s pice jos, ajunse, n sfrit, la coliba btrnei.
Cnd o zrir pe btrn, un crd de gte i desfcur aripile i,
ntinzndu-i gturile, alergar s-o ntmpine, ggind de zor. n urma lor, co nuielu n mn, venea o cumtr mai n vrst, nalt i lat-n spate, cu
o fa urt ca moartea.
- Mam, i spuse ea btrnei, nu cumva ai pit ceva de-ai ntrziat att
de mult?
- N-am pit nimic, fetia mea, rspunse btrna. Dimpotriv, domnul
asta a fost att de binevoitor i mi-a dus povara. i, nchipuie-i, cnd m-am
simit obosit, m-a luat i pe mine-n crc!... i aa s-a fcut c drumul nu
mi s-a prut lung deloc, i-am fost veseli, i-am glumit tot timpul.

422

Cnd i termin vorbele, btrna se ddu jos din spinarea flcului.

Apoi i lu i legtura din spate, i courile din mini i, privindu-l foarte
prietenos, i spuse:
- Acum, aaz-te pe banca asta din faa uii i odihnete-te. i-ai
meritat pe deplin rsplata i n-o s ntrzii s i-o dau. Apoi gri ctre
pzitoarea gtelor: Du-te n cas, fata mea, c nu se cade s rmi singur
cu un tnr!

La urma urmelor, de ce s pui untdelemn peste foc? Mai

tii c nu se ndrgostete de tine?...

Flcul lu seama la vorbele btrnei, dar nu tiu dac s plng sau
s rd. Aa comoar, i spuse el n sinea lui, chiar de-ar fi mai tnr cu
vreo treizeci de aniori i tot nu mi-ar mica inima!"
n acest timp, btrna i alint i-i mngia gtele de parc ar fi fost
copiii ei. Apoi, o chem pe fiic-sa i intrar-n cas. Flcul se ntinse pe
banc, la umbra unui mr slbatic, i se uit n jur. Aerul era blnd i molcom
i ct vedeai cu ochii se ntindea o pajite verde, plin cu ghiocei, cimbrior
slbatic i zeci i zeci de alte soiuri de flori. Prin mijlocul grdinii curgea un
pru limpede precum cletarul, n care se rsfrngeau razele soarelui, i pe
undele lui se preumblau n sus i-n jos gtele albe.
E foarte plcut pe aici, se gndi el, da' sunt att de trudit, c de-abia
mi in ochii deschii!... N-ar fi ru de-a aipi un pic... Numai de n-ar veni un
vnt s-mi spulbere picioarele, c le simt moi i uoare ca iasca!"
Apoi, nchise ochii i adormi. Dormi el un pic i numai ce veni btrna
s-l trezeasc. i, zglindu-l, i spuse:
- Scoal-te, c aici nu mai poi rmne! Recunosc c te-am fcut s-i
scoi oleac sufletul pe urcuul acela, dar viaa nu i-ai pierdut-o. Iar acum
am s-i dau rsplata. De bani sau de bunuri tiu c n-ai nevoie, aa c o si druiesc cu totul altceva.
i zicnd aceasta, i ntinse un sipeel furit dintr-un singur smarald.
- Pstreaz-l bine, aduga ea, c o s-i aduc mult noroc!
Flcul sari n sus de bucurie i se simi iari n puteri i plin de voie
bun. i dup ce-i mulumi btrnei pentru dar, o porni la drum, fr ca
423

mcar s arunce o privire ctre fata babei. Merse el ce merse, cale lung, nu
glum, i-n urechi tot i mai venea din deprtare ggitul vesel al gtelor.
Flcul fu nevoit s rtceasc vreme de trei zile prin afundul acelui
codru i-n cele din urm gsi un drumeag care-l scoase afar din pdure.
Merse el ce mai merse, dar nu prea mult, i ajunse ntr-o cetate mare. i cum
nu cunotea pe nimeni, l duser n palatul mprtesc, s se nfieze
mriilor-lor. i aa se fcu de intr el n sala tronului, unde mpratul i
mprteasa edeau pe jilurile domneti, nconjurai de curteni. Flcul
naint pn-n faa tronului i, lsndu-se pe un genunchi, scoase din
buzunar sipeelul de smarald i-l depuse la picioarele mprtesei. Maria-sa l
rug s se ridice, iar el i ntinse sipeelul.
Cum l deschise i privi n el, mprteasa se prbui la pmnt, fr
simire. Dac vzu mria-sa una ca asta, pe data porunci ca flcul s fie dus
n temni. Dar chiar n aceeai clip mprteasa deschise iari ochii i
strig s i se dea drumul, c n-are nici o vin. Apoi, porunci ca toat lumea
s ias afar, fiindc are o vorb de tain cu flcul.
De ndat ce mprteasa fu numai cu el, ncepu s plng amarnic i-i
spuse:
- La ce bun toate onorurile i strlucirea care m nconjoar, dac-n
fiecare diminea m trezesc cu inima grea i plin de durere!...
Am avut trei fiice, iar cea mai tnra era att de frumoas, c toat
lumea o privea ca pe o minune nemaivzut. Era alb ca zpada, roie ca
mrul prguit, iar parul i strlucea ca razele de soare. Cnd se ntmpla s
plng, din ochi nu-i curgeau lacrimi, ci numai mrgritare i nestemate.
i ce crezi, cnd mplini fata cincisprezece ani, mpratul trimise s le
cheme pe tustrele fetele s se nfieze mriei-sale, de fa cu toat curtea.
Ar fi trebuit s fii acolo, ca s fi vzut ce ochi au cscat cu toii cnd a intrat
cea mai tnr: prea c-a rsrit soarele!... i mpratul gri:
- Fiicele mele, nu tiu cnd mi va suna ceasul din urm i de aia vreau
s hotrsc astzi ce o s primeasc fiecare dintre voi dup moartea mea!

424

tiu c toate m iubii, dar aceleia care m iubete cel mai mult i se cuveni,
pe drept, partea cea mai nsemnat a mpriei.
Atunci fiecare dintre fete i spuse c ea l iubete cel mai mult.
- Prea v pripii cu rspunsul! grai mpratul. Nu s-ar putea ca fiecare,
pe rnd, s-mi spun cum m iubete? Dup asta o s-mi dau seama singur
care dintre voi nutrete fa de mine cele mai alese sentimente.
i atunci spuse fata cea mare:
- Eu l iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce!
Iar a doua zise aa:
- Eu l iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoas!
Vezi ns c mezina tcea chitic.
Atunci mria-sa o ntreb:
- Da' tu, copila mea drag, ia spune-mi: ct de mult m iubeti?
- Nu tiu! rspunse fata. Dragostea ce i-o port n-o pot asemui cu vreun
lucru!
Dar mpratul nu se mulumi cu rspunsul domniei, ci strui ca fata
s-i arate negreit ct de mult l iubea. i-ntr-un sfrit, ea spuse:
- Orict de bun ar fi o mncare, de nu-i srat, nu-mi face nicio
plcere s-o gust. Eu l iubesc pe taica, aa cum iubesc sarea-n bucate!"
Cnd auzi mpratul vorbele fetei, se mnie foarte tare i spuse cu
nduf:
- Dac doar att m iubeti, ct sarea, apoi tot cu sare i va fi
rspltit i dragostea!"
Apoi i mpri mpria ntre cele dou fete mai mari, iar mezinei i
leg de spate un sac plin cu sare, i o alung de la palat. Doi slujitori fur
nevoii s-o nsoeasc pn-n adncul unei pduri slbatice. Ne-am rugat cu
toii de mria-sa s se ndure i s-o ierte, dar n-a fost chip s-l mblnzim.
Nici nu se poate descrie n cuvinte ct a mai plns fata cnd a fost
obligat s ne prseasc... i tot drumul l-a presrat cu mrgritare cte iau curs iroaie din ochi.

425

Puin dup asta, mpratului i-a prut tare ru c i-a pedepsit fiica
att de crncen, i-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copil n toat
pdurea, dar nimeni n-a mai putut s-o gseasc. Cnd m gndesc c-au
sfiiat-o fiarele slbatice, nu mai tiu ce s fac de mhnire...
Cteodat m mngi cu ndejdea c mai e nc-n via, c s-a aciuat
n vreo peter sau c a gsit adapost la niscaiva oameni milostivi. Cnd am
deschis sipetelul dumitale de smarald i-am gsit nuntru un mrgritar
aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele, nici nu-i poti da seama ct
de mult mi s-a tulburat inima i mi-a sngerat!... Parc a fi vzut-o iari n
fa, vrsnd lacrimi amare c trebuie s plece!... Spune-mi, cum ai ajuns n
stapnirea acestui sipeel?
Flcul de vi aleas prinse a povesti n ce chip l primise de la
batrna ce tria-n codrul de necuprins. i mai adug c baba nu i s-a prut
a fi o femeie cumsecade, fiindc se vedea din toate purtrile ei c e o
vrjitoare. Ct despre domni, nici nu-i fusese dat s-o vad i nici nu auzise
despre ea nimic!...
Dup ce-i termin flcul povestirea, mpratul i mprteasa luar
hotrrea s plece spre acel codru i s ncerce s vorbeasc cu btrna. n
sinea lor gndeau c acolo unde a fost gsit mrgritarul, vor putea afla
veti i despre fiica lor...
Acum, trebuie s v spun c-n acest timp btrna sttea n coliba ei i
torcea la roata de tors. Se ntunecase de-acum i un vreasc, care abia
mocnea n vatr, mprtia o lumin slab.
Deodat, de afar se auzi o larm mare: se ntorceau gtele de la
pscut i scoteau ggiturile lor rguite. Puin dup aceea, intr-n cas i
fata i-i ddu binee maic-si. Btrna ns de-abia i rspunse i se mulumi
s dea doar din cap de cteva ori.
Fata se aez lng ea i, lundu-i roata de tors, ncepu s rsuceasc
firul att de sprinten, de parc ar fi fost n anii fragezi ai tinereii. Sttur ele
aa cam vreo dou ceasuri bune, fr s scoat vreun cuvnt, i-n timpul
sta numai cele dou roi de tors i vorbeau, ngnndu-se...
426

n cele din urm, ceva se auzi fonind pe la fereastra i doi ochi ca para
se holbar nuntru. Era o bufni btrn care strig de trei ori: uhu-huu!"
Btrna ridic privirea de la roata de tors i apoi spuse:
- E timpul, fetio, s te duci s-i vezi de treburi!
Auzind-o, fata i ls lucrul i iei afar. ncotro se ndrepta oare? O
lu peste cmp i merse departe, tot mai departe, pn cnd ajunse ntr-o
vale larg. i ntr-un sfrit, se opri la un izvor lng care se nlau trei
stejari btrni.
ntre timp, luna ieise din dosul muntelui, ca un disc mare de foc, i era
atta lumin, c puteai zri i un ac. i, ce s vezi, odat i scoase fata de
pe fa pielea cea veted i, aplecndu-se la izvor, ncepu s se spele...
Cnd fu gata, muie i pielea n ap i apoi o ntinse pe iarb, s se usuce i
s se albeasc la lumina lunii.
Ei, dragilor, ct de schimbat era acum fata! Aa ceva nu v-a fost vou
dat s vedei niciciodat!...
Cnd ls s-i cad coada de pr cenuiu, odat se revars pe umeri
un par blai ca razele de soare. i era att de bogat prul acesta nou, c o
nvlui toat, ca o mantie. Din el, doar ochii i se mai vedeau, strlucitori ca
stelele de pe cer i obrajii trandafirii, ca floarea de mr.
Vezi ns c fata cea frumoas era tare mhnit. i, asezndu-se pe
marginea fntnii, ncepu s plng amar. Lacrimilei i se scurgea din ochi i
se rostogolea printre valurile bogate de pr blai, pn picau la pmnt...
Astfel edea ea acolo, i mult vreme ar fi rmas aa, adncit-n
mhnirea ei, dac n ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit
trosnind ceva. Aa o spaim o cuprinse pe fat c, tremurnd ca frunza, o
lu la goan spre cas. Se nimeri c tocmai atunci batrna sttea-n prag i
fata vru s-i povesteasc ceea ce i se ntmplase, dar batrna rse uurel i-i
spuse prietenos:
- tiu tot, fata mea!

427

Apoi o duse n odaie i aprinse alt vreasc. Dar nu se mai aez la roata
de tors, ci scoase o mtur i ncepu s mture preurile i s frece
duumeaua c-o crp.
- Totul trebuie s fie curat ca lacrima i-n cea mai mare ordine! gri ea
ctre fat.
- Bine, mam, vru s tie fata, da' de ce ncepi treaba la o ora aa de
trzie? Ce-ai de gnd?
- Da' ce or este? ntreb btrna.
- Nu-i nc miezul nopii, rspunse fata, dar a trecut de ora unsprezece.
- Oare nu te-ai gndit, continu btrna, c se plinesc trei ani de cnd
ai venit la mine? A trecut timpul ct i-a fost ngduit s stai aici i de-acum
nu mai putem rmne mpreun.
Cnd o auzi ce spune, fata se nspimnt grozav i ncepu s se
vicreasc:
- Vai, drag mam, vrei s m izgoneti?... Unde s m duc? C doar nam nici patrie, nici prieteni spre care s m ndrept!... Am fcut mereu tot ce
mi-ai cerut i niciodat n-ai fost nemulumit de mine. Nu m izgoni deaici!...
Vezi ns c btrna nu vru s-i dezvluie fetei ce o atepta...
- Eu mai ramn aici o vreme, i spuse ea fetei, da' , cnd o fi s plec,
trebuie s las casa curat... i-acum, nu m mai bodogni, c m ncurci la
lucru!... Iar n privina ta, fii fr nici o grij, o s gseti un acoperi sub care
s te poi adposti, i-o s fii mulumit cu simbria pe care i-o vor da.
- Atunci spune-mi numai ce s-a ntmplat! strui mai departe fata.
- Un singur lucru i spun: s nu m mai stinghereti de la treab!...
Hai, nceteaz odat cu ntrebrile i du-te n odaia ta! Ia-i pielea cea
veted de pe obraz i mbrac-i rochia de mtase pe care-o purtai cnd ai
venit aici. i-apoi rmi n camera ta i ateapt pn ce te-oi chema!
i-acum, dragilor, s ne ntoarcem iari la mpratul i mprteasa
care au plecat, mpreuna cu flcul de vi aleas, s-o caute pe btrna ce-i
ducea viaa-n pustietatea aceea neclcat de picior omenesc.
428

Au mers ei ce-au mers, cale lung, nu ag, i-n timpul nopii s-a
ntmplat ca flacul s se rtceasc de ceilali i s porneasc singur mai
departe. n ziua urmtoare, i se pru c se afl pe drumul cel bun i merse
fr ntrerupere, pn ce se ntunec. Apoi se urc ntr-un copac i se gndi
s-i petreac noaptea acolo, fiindc i era team s nu se rtceasc i mai
ru, dac o merge pe bezn.
ntre timp, apru i luna i ncepu s-i arunce razele pe pmnt. i-n
lumina aceea numai ce zri o fptur, cobornd dinspre munte. N-avea n
mn nici o nuielu, dar, din toat nfiarea ei, flcul i ddu repede
seama c era pzitoarea de gte pe care o vzuse n coliba btrnei.
- Heeii! Heeiii! strig el. Uite-o c vine ncoace!... Pe legea mea, dac
pun mna pe una din vrjitoare, n-o s-mi scape nici cealalt...
Dar nu mic i fu mirarea cnd o vzu cum se apropie de izvor i-i
smulge pielea cea veted de pe fa i ncepe s se spele. i cum i se mai
revarsa pe umeri prul de aur! i era att de frumoas, ca nimeni alta pe
lume!
Flcaul abia ndrznea s rsufle, ca nu cumva fata s ia seama c e
cineva prin apropiere. i ca s-o poat privi mai bine, i lungi gtul printre
frunzare i-i bucur ochii cu privelitea aceea nemaivzut. Dar fie c se
aplecase prea mult, fie c alta fu pricina, craca pe care sta el trosni deodat
i-n aceeai clip fata i puse din nou pe fa pielea cea veted i fugi de
acolo ca o caprioar.
i cum se acoperise i luna cu un nor, se ls deodat bezna, fata se
fcu nevzut, de parc o nghiise noaptea. De ndat ce n-o mai zri,
flcul se ddu jos din copac i alerga dup ea ct l ineau picioarele. Alerg
el ce alerg i deodata i se pru c desluete prin ntuneric dou fpturi
care naintau prin valea aceea. Erau mpratul i mprteasa, care zrisera
de departe lumina de la coliba btrnei i se ndreptau ntr-acolo.
Flcul le povesti ceea ce vzuse la izvor, iar mriile-lor nu se mai
ndoir ctui de puin c era vorba despre fiica lor cea pierdut. i, cu inima
plin de bucurie i de ncredere, purceser mai departe i n curnd ajunser
429

la cscioar. Ceea ce vzur mai nti fu crdul de gte care dormeau

nemicate de jur-mprejurul colibei, cu capul ascuns ntre pene...
Se uitar ei nuntru, pe fereastr, i-o vzur pe btrn torcnd
linitit. Ddea din cap toat vremea, cum fac btrnii, i-i vedea de lucrul
ei, fr s arunce o privire nici n dreapta, nici n stnga. n odaie era att de
curat, de parc ar fi locuit n ea nite spiridui care n-aveau pic de colb pe
nclri... Pe fiica lor ns n-o vzur! Ctar ei o vreme la toate astea, dar,
n cele din urm, i luar inima-n dini i btur uurel n geam. Btrna
prea c-i ateapt i, sculndu-se n picioare, le strig foarte prietenoas:
- Intrai nuntru, c eu v cunosc!
Dup ce pir n odaie, btrna le spuse:
- N-ar fi trebuit s batei un drum att de lung, de n-ai fi izgonit-o
acum trei ani, pe nedrept, pe fiica voastr, care e att de bun i de
drgla!... Nu-i vorba c ea n-a ptimit cu nimic, c-n aceti trei ani de zile
a pzit doar gtele i inima ei neprihanit n-a fost ntinat de nici un ru.
Dar voi ai fost pedepsii ndeajuns i ai trit tot timpul numai cu spaima c
v-a pierit copila.
Apoi se duse la ua celeilalte odi i strig:
- Vino ncoace, fetia mea!
Deodat se deschise usa i domnia apru n vemintele ei de mtase,
cu prul de aur revrsndu-i-se pe umeri i cu ochii strlucitori, de parc ar fi
fost o zn... Ea se ndrept ctre prinii ei i, lundu-i de dup gt, i
coplei de srutri. i nu se putur stpni s nu verse lacrimi tuspatru, c i
flcul era lng ei. Cnd ddu cu ochii de el, fata se roi toat ca un mac i
nici ea nu tiu de ce anume.
Deodata mpratul spuse:
- Copila mea drag, mpria am mprit-o celor dou surori ale tale,
aa c-a voi s tiu ce-i dorete inima, ca s-i dau din celelalte avuii pe
care le am!

430

- Fata n-are nevoie de nimic, zise btrna, c-i druiesc toate lacrimile
pe care le-a vrsat din pricina voastr i toate sunt mai curate i mai
frumoase dect mrgritarele care se gsesc n apele mrilor i au mai mult
pre dect toat mpria mariei-tale!... Iar ca rsplat pentru munca ei din
aceti trei ani, i druiesc ccioara mea.
Dup ce rosti aceste cuvinte, btrna se fcu nevzut. i numai ce
prinser zidurile s trosneasc i cnd se uitar, ccioara se prefcuse ntrun palat mre, i-n sala cea mare era ntins o mas mprteasc, i-o
droaie de slujitori alergau de colo-colo, cu tvile ncrcate de bunturi...
Apoi domnia cea frumoas s-a mritat cu flacul acela de vi aleas
i s-au statornicit la palat. Acolo au trit n fericire i bun nelegere, pn la
adnci btrnei. Acum, nu sunt sigur de tot, da' cred c gtele cele albe ca
zpada, care triau pe lng cscioar, nu erau de fapt gte adevrate, ci
fete...
i nimeni nu trebuie s-i ia n nume de ru btrnei c le adusese la ea
s le ocroteasc i s le scape de urgia unui blestem. Acum, cnd se risipise
vraja, i luaser i ele nfiarea omeneasc i rmaser pe lng domnia
cea tnr ca s-o slujeasc cu credin.
Da' ceea ce tiu fr tgad e c btrnica nu era o vrjitoare, cum
credea lumea, ci o femeie neleapt i priceput, care fcea numai bine. i
se vede c tot ea fusese cea care, nc din leagn, i druise domniei darul
de a vrsa mrgritare n loc de lacrimi.

Unde a zburat randunica

Cand s-a trezit Cip-Cirip, un vint rece batea, care legana frunzele
copacilor si tufele maciesilor... Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei, randunica:

431

O sa zburam amindoua, pana la iaz si o sa facem baie impreuna", se

gindea pe drum vrabiuta, bucuroasa. Ea in apa, eu in nisip".
Casuta randunicii era sub streasina unei case, sus, sus de tot!
Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta, ceea ce pe limba vrabiilor insemna:
Vecinica, Randunica
Iesi afara Surioara...
Nu-i nici cald si nu-i nici soare,
Dar e bine de plimbare..."
A stat vrabiuta, a mai strigat odata, de doua ori, apoi, sfar... a zburat
spre padure. Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de
iarba nu mai erau verzi. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri, dar nu prea
intelegea de ce... Si cum zbura ea, asa, mai aproape de pamint, numai ce-o
vazu pe furnica. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare
decat doua furnici la un loc!
Vrabiuta se apropie de ea si ciripi:
Cip-cirip, sora furnica,
N-ai vazut pe randunica?"
Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca din drum:
- N-am vazut-o, n-am vazut-o... Du-te si intreaba-l pe bursuc... Eu n-am
timp sa ma uit dupa randunica. Acum imi fac provizii de iarna...
Vrabiuta zbura mai repede, pana ce il intilni pe mos Bursuc, abia ducea
in gura o ramura cu frunze rosioare, ca arama. Se pregatea sa-si faca
culcusul.

Vrabiuta se opri pe un fir de macies.

Mos Bursuc, n-ai vazut

Vecinica, Randunica
Pe aici a trecut?"
Dar bursucul n-o vazuse pe randunica, si-i paru rau ca n-o putea ajuta
pe vrabiuta. Si iar zbura vrabiuta, mai departe. In poiana, intilni o sopirla.
- N-ai vazut-o pe rindunica?... Intreba ea.
Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede:

432

- N-am vazut-o, n-am vazut-o. N-am avut timp... Toata dimineata am

cautat o piatra mai mare, sub care sa dorm toata iarna... In sfirsit, am gasit
una!
Sopirla a plecat spre noul ei culcus, iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la
prietena ei broscuta. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele, iar
nuferii nu se mai vedeau deloc. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga:
Hai, broscuta Oac-oac-oac,
Iesi acum putin din lac!
Cip ci-rip-cip-cirip..."
Si iata ca broscuta iesi la mal...
- Buna ziua, broscuta! ciripi vrabiuta. N-ai vazut pe randunica? o caut
de azi dimineata.
- Nu, n-am vazut-o! raspunse broscuta. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta
in namolul din fundul lacului. E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna. Dar
ce se aude? intreba broscuta...
- la te uita, niste pasari! N-o fi si prietena noastra, randunica?
- Ba da, si eu sunt, raspunse randunica. Si cobori langa ele.
- Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta... Te-am cautat peste
tot si nu te-am gasit.
- Am stat de vorba cu alte randunici, pe niste fire de telegraf si ne-am
facut planul de drum.
- Cum? de ce plecati? - intrebara broscuta si vrabiuta. :
- N-avem ce manca la iarna. Aici nu mai gasim nici musculite, nici
viermisori.
- Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta.
- Sigur ca-o sa viu! la primavara.
Vrabiuta era tare bucuroasa... se gindea cum sa pazeasca mai bine
cuibul randunicii, pana la primavara...
Si randunica a plecat. S-a ridicat sus, sus de tot si impreuna cu
celelalte randunici, stranse in stol, au zburat mai departe spre tarile calde.
Vrabiuta ciripi in urma randunicii:
433

Drum bun, rindunico!"

Apoi zbura repede spre cuib, ca sa-l deretice, sa aiba si ea adapost
peste iarna

Ce mi-a povestit un greier mic

de Magdalena Popa
Sub pmntul moale i negru e ntuneric bezn. Un greiera, slbu i
cenuiu, i-a fcut culcu de iarn sub o rdcin btrn de stejar i
ateapt s vin iari primvar. Ce frig e afar! Dar, aici, n ascunziul lui,
e bine. Pcat doar c e att de singurel. Vara se joac din zori pn-n sear
cu prietenii lui, gzele pdurii: l mngie soarele, l zbrlete vntul, l spal
roua. Acum e toamn, i n curnd vine iarna. I-e somn, tare somn. S-a fcut
mititel de tot n cotlonul lui i a nchis ochii.
Deodat o voce slab i subire l strig de undeva, din ntuneric:
- M doare. D-te la o parte. Ce, nu m vezi?
Mirat , greieraul deschise deschise ochii mari i cut s vad cine-i
vorbete. Zadarnic. Nu vede nimic.
- Sunt aici sub tine. Dac ridici puin puin picioruul drept i-i chuleti
bine urechile, s-ar putea s ne nelegem.
Greieraul se slt uurel ntr-o parte i curins de mirare i de un fel
de team parc, ntreb cu glasul lui subire:
- Cine eti? Vreo gz ascuns ca mine?
- Nu, i-a rspuns firicelul de glas. Nu sunt gz i nici nu pot s spun
cine sunt, fiindc nu tiu nici eu. Dar mama mi-a optit c dac voi fi cuminte
i voi sta linitit n ptucul meu, voi fi i eu odat o floare ca ea, frumoas i
albastr, ca un clopoel de culoarea cerului.
- S-i spun eu, a zis greieraul, dup ce s-a gndit adnc i a tuit de
cteva ori ca s-i dreag glasul. S-i spun eu ce-i cu tine: acum nu eti nc
dect o biat smn. Ast var cnd eu i cu prietenii mei cntam de zor
434

prin pdure, am trecut adesea pe lnga stejarul acesta i am cunoscut-o pe

mama ta. Frumoas floare, n-am ce zice. i ce bun era!
Mi-aduc aminte c m prinsese odat o ploaie mare prin prile astea.
Eram mbrcat de srbtoare. M invitaser nite prieteni la o nunt i
trebuia s cnt n orchestr.
Cu vioara ascuns sub arip m-am adpostit repede sub o ciuperc dar i-ai gsit! N-a vrut s m primeasc. M-a gonit afar n ploaie. Cic i-a fi
stricat plria cea mare, roie cu picele albe.

Sub ferigile semee din

marginea luminiului, toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de
gze i fluturi.
ntr-un suflet am alergat la stejarul cel stufos, sub care ne aflm acum,
iar mama ta mi-a mprumutat cu drag umbrelua ei albastr, nct nici nu-mi
psa de ploaie. Cnd s-a artat din nou soarele, i-am mulumit frumos i am
plecat la nunt. Dar adesea m ntorceam aici, s-o salut i s-i cnt. Dac tu
eti copilul ei mi vei face cea mai mare plcere s-i fiu de folos. M auzi?
Nici un rspuns. nainte de a fi aflat de la greieru cine era ea, mica
smn adormise.
Somnoroase mai sunt i seminele astea" i zise greieraul. Dar cum
era ntuneric i linite deplin, adormi i el ndat.
Dup multe zile i nopi veni i iarna. nti unul, apoi mai muli, apoi
sute i mii czur fulgii moi de zpad pe pmntul negru. Ca o plapum
alb se aternea neaua peste peste tot. Greieraul cenuiu se mica ncetinel
n ascunziul lui, se ntoarse de pe o parte pe alta i deschise ochii un pic.
- Ce bine e! Ce cldur! mormi el. Nu zic, ce bine era dac-mi adunam
de cu var cte ceva de mncare! N-a mai fi att de srcu! Noroc c mam nvat s rabd... Deodat si aduse aminte c nu era singur prin prile
alea. i numaidect se auzi, ca din deprtare, glsciorul firav al seminei:
- M rog, mama matale nu i-a dat o desag cu bunti de tot felul?
Uite eu n-am nici o grija. Stau linitit la ntuneric i atept. Am de toate.
Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun n camar i acum, aa
mic cum sunt, nu duc lips de nimic.
435

- Vorbree mai sunt i seminele astea! Zise greieraul, cam cu necaz

i nchise iari ochii.
Dup multe zile i nopi, un firicel subire de ap se strecur printre
rdcinile stejarului stufos i czu drept pe spatele greieraului adormit.
- Hapciu! Strnut el i se trezi de-a binelea. Cnd vzu picturile
zglobii, care strluceau ca mrgritarele n ntuneric, se scutur de praful
care-i acoperise aripile i ncepu s priveasc n ele ca ntr-o oglind.
Dar se opri deodat mirat. Urechiuele lui fine auzeau un zgomot
ciudat: i se prea c se petrece ceva, dar nu tia bine ce, undeva sub el, dar
nu tia bine unde. i cum asculta aa, simi c l gdil ceva sub picorul
drept, pe care il trase repede i cu spaim la o parte.
- Ce o mai fi i asta? se mir el cu glas grozav de rguit.
- Bun dimineaa, opti o voce att de slab, nct numai un greiera
putea s o aud.
i deodat se petrecu minunea: pmntul se despic ncet, ncet, de o
parte i de alta czur, fr zgomot, frme de pmnt negru i printre ele
se ivi un colior palid i fraget, un firicel proaspt i moale ca iarba, dar nu
tocmai ca ea.
Greieraul

nostru

era

un

greiera

btrn,

care

mai

vzuse

mtmplndu-se minuni de acestea, dar de fiecare dat i se prea c le

vedea pentru ntia oar.
- Bun dimineaa, i rspunse el politicos. i zi, te-ai apucat de treab?
Nu i se pare c te-ai grbit? Abia a nceput s se topeasc zpada, mai este
mult pn la primvar.
- Ce-ar fi s te culci i s mai dormi un pic? Parc ziceai adineauri c
nimic nu ii lipsete, c ai de toate.
- Aa era atunci, rspunse glasu, ca o oapt venit de departe. Atunci
aveam de toate i nu mai doream nimic. Apoi deodat, nici eu nu tiu cum
am simit c trebuie numaidect s am o rdcin, cu care s-mi caut
singur hrana. Buntile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfrite, i ntr-o
zi o s m trezesc fr ele. Ce ruine ar fi una ca asta pentru mine i pentru
436

tot neamul meu! De aceea m grbesc, cum spui mata. Uf! i nu-i de loc
uor. Cci n timp ce rdcina mi crete n jos, n cutare de ap, strbate
adncurile, e tulpina, nu m mulumesc cu att i m nal tot mai sus,
sfredelind anevoie pmntul. M ntrebi de ce? Fiindc simt n mine un dor
nou care m ndeamn, cum s-i spun? - s caut ceva mare, puternic i
cald.
- Soarele! Scri iste greieraul, care ascult cu urechea la pmnt s
nu scape nici o vorb din povestea firicelului palid. Ascult-m pe mine,
soarele, l caui. E aa cum spui tu: mare, puternic si cald.
- Poate, opti glasul din pmnt. Mi-e aa de drag nct sunt sigur c-l
voi vedea n curnd, foarte curnd. D-te te rog la o parte c m grbesc.
Greieraul se retrase uurel, zmbind cu buntate. El tia c graba firicelului
nu se putea msura cu graba lui. Ce ncet crete firul de iarb, dar ce repede
se mut din loc, cu un salt sprinten, greieraul cenuiu.
- Mai ieri spunea c nu-i trebuie nimic, iar azi vrea tot felul de lucruri:
ba rdcin, ba tulpin, ba ap, ba soare. Curioase mai sunt i seminele
astea! Mormi el, i se strnse iari ghem, ca s mai doarm puin.
Cnd se trezi ntr-un trziu, era de-a binelea primvar. De unde tia
greieraul treaba asta? Pi cum s nu tie, cnd o raz aurie l mngiase pe
aripioare i-i luminase dintr-o dat ascunziul?! i cnd i venea zvon de mii
de glasuri mici, toate grozav de vesele i grozav de harnice mrturisind
bucuria i munca primverii! Uurel, greieraul i fcu loc printre pietricele i
frunze vetede i iei la lumin. Ce frumos era, i ce cald! De fapt, n iarna
aceasta dormise mai mult dect de obicei, iar acum primvara era n toi.
Stejarul tcea, mare i puternic, n mijlocul luminiului. Dar pe tulpina lui
btrn se plimbau nencetat furnici i alte gze mici, iar n vrful fiecrui
lstar de pe crengile lui groase stteau mugurii gata s plesneac.
Greieraul privi cu plcere toate acestea i se pregti s plece n
cutarea tovarilor lui de joac, ns ceva l opri. Printre attea cunotine
vechi descoperise i una nou: un firicel verde se nla spre lumin, firav
nc, dar viteaz, gata s nfrunte orice piedic n drumul lui ctre soare.
437

- Bun ziua, zise greieraul, apropriindu-se de el. Vd c ai tiut s te

descurci. Ai crescut frumos!
- Dumneata erai? opti firicelul cu glas att de slab, nct dac noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic.
- Mi se pare c te cunosc. i-am ami auzit vocea.
- Iart-m, te rog, dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. Cnd am
dat de soare m-am i facut verde. ii minte ce palid eram sub pmnt? Acum
m simt mult mai sntos. Soarele mi priete grozav. Ce m-a face fr el?
La cldura lui mi gtesc mncarea - mi trebuie mncare mult, c nu-s
dect un firicel. Dar curnd o s fiu o tulpin, o s am frunze i, s nu rzi de
mine, tare a vrea s nfloresc. mi place clopotul acesta albastru pe care se
plimb soarele... Vreau s am o floare ca un clopot, iar culoarea ei s fie ca a
cerului.
- i urez s i se ndeplineasc toate dorinele, fcu greieraul politicos
i salut adnc pnla pmnt firicelul subirel i harnic. Apoi plec grbit i
se pierdu n pdurea tnr.
Cnd se ntoarse din nou, prin locurile acelea era var mplinit.
Stejarul cel btrn ddea adpost i umbr unei lumi ntregi de fel i fel de
vieti. Iar firicelul plpnd se inuse de cuvnt: greieraul vzu cu bucurie
floarea albastr, ca un clopoel, n jurul creia roiau albinele i fluturii.
- Ce frumoas e! i zise el. i cred c e tot att de bun ca i mama ei.
Dac n-a fi fost tot timpul cu ea, sub pmnt, aproape c nu mi-ar veni a
crede c din smna aceea mic, ascuns n adnc n pmntul negru, a
crescut asemenea frumusee! i politicos cum e felul lui, greieraul se
aproprie s salute floarea albastr.
Trziu, ntr-o sear cald, cnd m czneam s-i povestesc lui Merior
cum cresc florile din pmnt, greieraul mi-a cntat pe struna lui subire,
toat ntmplarea asta. Iar eu i-am spus-o lui Merior i v-am scris-o vou,
dragi copii. i s tii c greieraul nu minte niciodat i c tot ce v-am spus
este adevrul adevrat.
438

Furnica si lacrima din cer

A fost odat ca niciodat o furnicu. De fapt era un furnicu, fiindc
era bieel. l chema Nini i era tare neastmprat. Dar era i foarte iste i i
plcea s scotoceasc peste tot: intra n cele mai mici cotloane i
descoperea toate locurile unde putea gsi de mncare. Fiindc furnicile, se
tie, snt nite fiine foarte puternice, ct snt ele de mici i de fragile. Tot
despre furnici se mai tie c au familii foarte mari, cu mii de membri i c
snt foarte harnice i ordonate. Toate aceste caliti le avea i Nini, furnicua
noastr, doar c, n plus, el mai era i foarte curios.
ntr-o zi, Nini a nimerit ntr-o mirite deas, dup ce grul strns n
stoguri a fost dus n hambar. Dar mai erau destul boabe pentru o furnic, aa
c prietenul nostru s-a nfruptat n voie pn spre sear, cnd i s-a fcut sete.
Numai c soarele verii uscase pmntul att de mult, nct nici un strop de ap
nu se mai gsea prin preajm. S-a nvrtit el ce s-a nvrtit, dar tot n-a gsit
nimic de but n jur.
- Am s mor de sete...! Da, precis am s mor n deertul sta...ajutor...!
ajutoooor!
Dar cine s-i sar n ajutor bietului furnicu? i pierduse orice speran
cnd, de deasupra, din cer, a czut o pictur de ap. Una singur.
Nini:

Plou!

Mmm,

ce

bun

apa

de

ploaie...cam

srat...cam

amar...dar...dar...asta nu e ap de ploaie!
Nici nu era. Era o lacrim din ochiul unui om - i avea toat magia i
toat puterea suferinei. Ei o s zicei, ce mare scofal? Ce conteaz asta?
Pi conteaz, fiindc Nini a but odat cu lacrima i vraja care se nate din
durere, aa c furnicuul a descoperit deodat c nelege i vorbete perfect
limba oamenilor. nelegea ce spuneau secertorii, c vara va fi lung i
secetoas, asculta oaptele de dragoste a doi tineri care stteau ntr-o cpi
439

la marginea satului, ba chiar a dansat puin pe cntecelul unui biat care se

ntorcea cu vacile de la pscut.
Dar ncetul cu ncetul s-a fcut noapte i muuroiul lui Nini s-a nchis.
- Nu-i nimic! am s dorm afar e var, e cald...dar...ce seaude...plnge cineva? Ei, cine plnge acolo? hei! unde eti?
- Aici...aici...sub pmnt...aici...
-

Unde...?

Ah...aici...aici

erai...sub

pmnt..n

vizuina

asta

uria...ooooo! dar e chiar mare casa ta! i ce de bogii! Grmezi de gru,

de orz, de secar...! Uau! N-am mai vzut aa ceva n viaa mea...! Snt ale
tale toate astea? i de ce eti aa de trist? O feti aa de frumoas i aa
de suprat! Se poate una ca asta?
- Nu e casa mea! Aici locuiete cpcunul Aldebaran. Acum e plecat la
maic-sa, dar cnd se-ntoarce o s m mnnce dac nu aleg grul de secar
i de ovz pn la ivirea zorilor!
- Bine dar asta o s-i ia ase luni! i tu eti doar o feti! Imposibil!
- Da...de-aceea plng...nu m poi elibera? Nu poi deschide poarta asta
grea?
Dei era puternic, Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a
vizuinii. Dar putea s se strecoare pe dedesubt. Ceea ce a i fcut, dnd fuga
la muuroiul unde dormea familia lui cea mare. Sub razele reci ale lunii, cele
trei milioane de furnici care erau fraii i surorile, verii, mtuile, unchii i
bunicii, mtuile i verioarele lui Nini sforiau de zor.
- Deschidei! Deschidei repede!
- Ce...ce vrei? Nini, tu eti...? ce zbieri aa? Hai intr i bag-te-n pat,
c scoli tot muuroiul.
-

Repede! Scularea! Toat lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cnt din trmbi)

Repede!
Aa a sculat Nini tot muuroiul, i-a ncolonat pe toi i i-a pus s
mrluiasc spre vizuina cpcunului. Au intrat pe sub poart n linite i au
nceput s separe grul de ovz i de secar. Dar e drept c aveau un stil
foarte original. Pe msur ce le separau, treceau fiecare bob pe sub poart.
440

ncetul cu ncetul, unul cte unul, pn cnd din grmezile uriae de boabe
preioase, n-a mai rmas nimic. Toat tevatura asta n-a durat nici pe departe
aa mult pe ct v-ai putea imagina, atta doar c n zori, nu mai era nici urm
de cereale n vizuina uriaului.
Cnd cpcunul a ajuns acas, rupt de foame i convins c o va mnca pe
feti, a deschis ua cu putere i, ce s vezi? n-a mai gsit nimic din ce
lsase acas. De uimire i de ciud inima lui cea neagr a pleznit pe loc i el
s-a prbuit mort n pragul uii. Dar fetia a srit peste cpcunul mort i a
fugit afar, n soarele care se ridica vesel pe cer. Nu mai plngea, rdea n
hohote de fericire! Numai Nini, din prag, gndea cu voce tare, exact ca un
btrn sftos i nelept:
Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrim, o simpl lacrim, poate salva viaa unui
om!

Povestea anotimpului uitat

A fost odat ca niciodat, a fost odat dragi copii, ntr-o vreme

ndeprtat, cnd pmntul era plin de animale care nu se mncau ntre ele,
de oameni care nu se dumneau...a fost odat... un mprat. El stpnea tot
pmntul i era bun i blnd, darnic i nelegtor. Pe atunci, n timpul anului,
nu erau patru anotimpuri, ci unul singur, n care le ntlneai pe toate patru,
dup cum i era dorina. i nu numai pe cele patru pe care le cunoatem
acum, ci i multe altele, azi necunoscute nou, nici mcar din auzite. Aceste
multe

stri

ale

vremii

erau

toate

copiii

mpratului,

care

se

numea...mpratul Timp.
Triau n bun nelegere, fr suprare sau ceart, fiecare cu
domeniul lui. Soarele strlucea neobosit, rspndind peste ntreaga natur o
lumin cldu, care i fcea pe toi s fie mereu bine dispui. Gseai alturi,
441

fr s i se par nimic neobinuit n asta, copaci n floare i cmpii acoperite

de zpad, ploi toreniale, livezi coapte i furtuni de praf.
ntr-o dup-mas, mpratul, care dormea vedei bine c era un
mprat cuminte, care dormea n fiecare dup-mas, tiind c trebuie s
creasc mare deci, ntr-o dup-mas mpratul avu un vis ciudat.
Se fcea c cerul venic luminat al mpriei sale s-a ntunecat brusc.
Era o noapte neagr, nici mcar vreun licurici nu se zrea prin ntunecimea
grea ca de smoal. Nu se mai vedea nimic n jur, dar n aer se simea frigul
ptrunztor, din ce n ce mai ptrunztor. Plantele i animalele au nceput
atunci s nghee, ncetul cu ncetul. Speriat, mpratul Timp i-a chemat
copiii n ajutor. Primii au venit bieii cei mari care, cu rsuflarea lor
proaspt, au dezgheat pmntul. Iar Soarele s-a iit printre nori i lumina a
nceput s ptrund printre crengile copacilor. Pe urm au venit fetele cele
frumoase ale mpratului, care au adus Soarele de-a binelea pe cer i au
nclzit lumea. Apoi au venit din nou bieii mai mici care au fcut
pmntul s rodeasc. La sfrit, cu mare greu, au aprut fetele lenee i
adormite, care au cufundat mpria ntr-un somn binefctor i au
acoperit-o cu o hain alb de zpad.
Trezit din somn, mpratul i privi mpria i czu pe gnduri.
Imaginile pe care le visase nu-i mai ieeau din minte. Se uit cu atenie la
copaci i animale i observ c erau cu toii foarte obosii. C preau foarte
plictisii. Triau de prea mult vreme n acelai anotimp. Leii nprliser i nu
mai aveau coli, fiindc de mult vreme nu mai aveau ce sfia. Petii stteau
pe fundul apelor i nu se mai distrau deloc strbtnd mrile i oceanele,
vnturile de la miazzi i miaznoapte dormeau i doar sforitul lor mai
strnea uneori nisipul deertului. Pn i albastrul cerului prea lipsit de sens,
decolorat i palid.
i atunci, mpratul lu o hotrre: avea s fac aa dup cum visase.
Chemndu-i copiii, i mpri n patru grupuri.

442

- Voi, le spuse el celor mai mari, vei fi Primvara. Tu vei fi Boarea, tu

vei fi nmugurirea, tu Ploaia Cald. Voi Vara. Tu vei fi Aria, tu- Furtuna,
iar tu Mirosul Adormitor al Nopilor de Var.
i tot aa, i numi copiii pe rnd: Rodnicia, mbelugarea, Crivul,
Zpada. La sfrit, lundu-i rmas bun de la ei, dup ce i nvesti pe fiecare
cu cte o hain aleas, mpratul Timp se cufund n vis.
Mai doarme nc i azi, iar copiii lui au luat n stpnire lumea. Ei snt
Cele Patru Anotimpuri.
De atunci Primvara ne ntmpin cu bucurie, trezindu-ne din

Iarna

grea, Boarea alung zpezile, nmugurirea trezete pomii, iar Ploaia Cald
dezghea apele i cheam animalele afar, n lumin i cldur.
Apoi vine Vara: Aria fuge despletit pe cmpii i zorete plantele s
creasc, le mngie tulpinile verzi i le cnt despre sosirea fratelui ei,
Rodnicia.

Furtuna face oamenii s rd i s plng, iar Cerul nstelat alung

norii n nopile senine i aduce cu el mirosul proaspt al florilor. Roua

mrunt cuprinde Pmntul i mprospteaz rsuflarea celor ari de sete.
Toamna e adus de Prinesa mbelugare i Prinul Rodnicie, iar sora
lor mai btrn, Burnia, i ajunge din urm. Febrili, toi se pregtesc s
primeasc alaiul sfritului de An.
n sfrit, vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ri i le
aduc n sniile lor grele pe fetele adormite ale mpratului Timp, care
nghea aerul cu privirea lor rece de pe alt lume. Plutesc deasupra
oraelor, munilor i cmpiilor i dezleag bierile Cerului cu braele lor albe,
scuturndu-i pletele de fulgii uori de nea.
Dar stpnul i tatl lor a rmas i astzi tot mpratul Timp.

Omul cel rau

Era odat un om foarte ru care avea o barb lung de care se tot
mpiedica atunci cnd mergea. ntr-o zi a gsit un scunel la marginea
443

drumului, s-a aezat pe el i nu s-a mai ridicat. i plcea s se uite la oameni

i s comenteze tot timpul, s le spun mici porcrele ca s-i supere. i
atunci omul la ru rdea i se bucura, iar ceilali erau suprai i furioi. Dar
nu lua niciodat btaie, fiindc era btrn i oamenilor le era mil de el. Dei
era aa de ru.
Cum vedea o femeie mai urt sau un brbat cu burt sau chelie, le
striga urto! sau burtosule! sau chelule! i i plcea foarte mult s-i vad
nefericii. Deja oamenilor le era fric de el, dar n-aveau ncotro: pe-acolo
mergea drumul i n-aveau cum s-l ocoleasc. Odat a trecut pe-acolo un
copil i omul cel ru nu i-a spus nimic, fiindc era un copil perfect. N-avea
nici un defect, nimic de care s poi rde. Ei, a ncercat el, nu-i vorb s
spun ceva, de exemplu drguule! sau minune mic! sau ce frumoas e
viaa! dar i se prea aiurea s zic aa ceva, fiindc nu era nimic de rs n
asta i nimeni nu s-ar fi suprat.
Copilul avea nite ochi foarte limpezi i s-a uitat lung la omul cel ru,
dup care a trecut mai departe. Iar omul cel ru a amuit. N-a mai fost n
stare s scoat un sunet mult vreme. S-a uitat puin ntr-o oglinjoar de
buzunar pe care-o avea la el tot timpul i s-a ntrebat ce-o fi vzut copilul la
la el de l-a privit aa de lung.
N-a trecut mult timp i omul cel ru n-a mai vrut s fie ru. Simea aa,
o plictiseal mare i nici o plcere cnd se uita la oamenii ia care treceau pe
drum. Aa c s-a hotrt s fie bun. i-a tiat barba cea lung i a descoperit
c nu era aa de btrn pe ct crezuse. Era aproape un copil. Aa c a plecat
i el pe drum, ca toi ceilali. Iar scunelul a rmas gol acolo, la marginea
drumului.
Era odat un om foarte ru care avea o barb lung de care se tot
mpiedica atunci cnd mergea. ntr-o zi a gsit un scunel la marginea
drumului, s-a aezat pe el i nu s-a mai ridicat. i plcea s se uite la oameni
i s comenteze tot timpul, s le spun mici porcrele ca s-i supere. i
atunci omul la ru rdea i se bucura, iar ceilali erau suprai i furioi. Dar

444

nu lua niciodat btaie, fiindc era btrn i oamenilor le era mil de el. Dei
era aa de ru.
Cum vedea o femeie mai urt sau un brbat cu burt sau chelie, le
striga urto! sau burtosule! sau chelule! i i plcea foarte mult s-i vad
nefericii. Deja oamenilor le era fric de el, dar n-aveau ncotro: pe-acolo
mergea drumul i n-aveau cum s-l ocoleasc. Odat a trecut pe-acolo un
copil i omul cel ru nu i-a spus nimic, fiindc era un copil perfect. N-avea
nici un defect, nimic de care s poi rde. Ei, a ncercat el, nu-i vorb s
spun ceva, de exemplu drguule! sau minune mic! sau ce frumoas e
viaa! dar i se prea aiurea s zic aa ceva, fiindc nu era nimic de rs n
asta i nimeni nu s-ar fi suprat.
Copilul avea nite ochi foarte limpezi i s-a uitat lung la omul cel ru,
dup care a trecut mai departe. Iar omul cel ru a amuit. N-a mai fost n
stare s scoat un sunet mult vreme. S-a uitat puin ntr-o oglinjoar de
buzunar pe care-o avea la el tot timpul i s-a ntrebat ce-o fi vzut copilul la
la el de l-a privit aa de lung.
N-a trecut mult timp i omul cel ru n-a mai vrut s fie ru. Simea aa,
o plictiseal mare i nici o plcere cnd se uita la oamenii ia care treceau pe
drum. Aa c s-a hotrt s fie bun. i-a tiat barba cea lung i a descoperit
c nu era aa de btrn pe ct crezuse. Era aproape un copil. Aa c a plecat
i el pe drum, ca toi ceilali. Iar scunelul a rmas gol acolo, la marginea
drumului.

Povestea omului lenes care avea

un arici trist
A fost odat ca niciodat, ntr-o ar ndeprtat i vesel, un om
nenchipuit de lene care avea un arici trist. De fapt, animalul epos nimerise
n casa lui din greeal, ntr-o noapte cnd s-a speriat de fulger i s-a ascuns
445

sub prima plapum ieit n cale. Ei bine, aa cum ai ghicit, sub acea
plapum se afla chiar omul nostru, care, lene fiind, nici nu s-a sinchisit de
epii animalului drdind de fric. Ariciul a crezut c n sfrit ntlnise o
fiin care l iubete i hotr s-i petreac restul zilelor acolo, alturi de
acea creatur minunat, pe care o cuta de o mie de ani.
Din cte se vorbete, omul nostru se numea Mandache. ns numele lui
nu conteaz, i puteai spune oricum Pintilie, Ionu sau Robert -, cci era att
de lene nct nu rspundea niciodat cnd l strigai. Dac stm i ne gndim
bine, era unul din acei oameni cruia numele nu-i folosea la nimic. n
dimineaa de dup noaptea furtunii, ariciul i-a cerut sute de scuze, pentru
fiecare ep cte una, ns omul nostru a rmas mut ca o balen de plu.
Bietul animlu nu s-a dat btut, ci i-a cerut iertare n fiecare diminea,
timp de cteva luni. Neprimind nici un rspuns, s-a ntristat att de tare,
nct au nceput s-i cad[ epii, unul cte unul. n timp, s-a adunat o grmad
frumuic de epi, chiar n mijlocul casei.
n cei apte ani ct a stat ariciul n casa sa, Mandache sau Pintilie,
Ionu, ori Robert, spunei-i cum vrei nu a vorbit dect o singur dat.
S-a ridicat n fund i a spus:
- Vaca d lapte, ginile fac ou, pisica prinde oareci, dar tu ariciule la
ce eti bun n casa omului?
Ariciul a czut de pe pervazul ferestrei de uimire. De obicei lui
Mandache i era att de lene, nct nu nchidea pleoapele cnd dormea i nu
ridica mna s alunge mutele care i se aezau pe nas, iar acum, deodat,
vorbise.
ns dndu-i seama ce spusese omul pe care l slujea de aproape
apte ani, s-a ntristat la maxim i i-au czut i ultimii epi.
Aa ariciul nostru a rmas chel i i era o ruine cumplit s ias din
cas.
Cnd ntr-o zi s-a aventurat pn la fntn, era ct pe ce s-l vneze
un motnoi, crezndu-l oarece.

446

Dar nu a durat mult i o femeie vesel, care le-a clcat din ntmplare
pragul, cumpr toi epii pentru a face perii de pr i piepteni, pe care s le
vnd la pia. Au mprit banii pe din dou, iar ariciul i-a luat partea i a
pornit, ferindu-se mereu pe sub brusturi, spre Paris, s-i cumpere o peruc.
La vreo lun dup plecarea micului animal, lui Mandache sau Pintilie, Ionu,
ori Robert, spunei-i cum vrei i pru foarte ru pentru vorbele sale
nesbuite, iar cam la dou luni iei n curte s strige dup arici. Numai c,
ncercnd s mearg pentru prima dat dup ani buni, omul nostru a czut
ntr-o fntn. Dar asta e deja alta poveste.

O poveste cu tata, mama, Mircea si

ursul polar
-Mam, e timpul s-mi spui o poveste!
-Hm, da, aa e! Cu ce s fie povestea?
-Cu tata, mama, Mircea, cu ursul polar i cu tata care merge la ursul polar i
vine la Mircea...
-Ohh!
A fost odat ca niciodat, a fost... tata care s-a dus la Polul Nord s fac
fotografii pentru c i trebuiau pentru munca lui. Tata a mers cu autobuzul,
cu trenul, cu avionul supersonic i n cele din urm cu o sanie tras de
douzeci de cini Husky. A ajuns la Polul Nord i s-a apucat de fotografiat iar
n acest timp un urs polar i tot ddea trcoale. Aa de mult s-a mprietenit
ursul cu tata, nct atunci cnd tata a terminat de fotografiat banchizele,
ghearii, focile, pinguinii, aurorele boreale i eschimoii i s-a urcat n sanie
447

s plece, ursul s-a cocoat repede la spatele saniei i s-a tot dus mpreun cu
tata pn la cel mai apropiat aeroport.
Drumul napoi cu ursul polar a fost mai greu, ursul polar a trebuit
ascuns bine, c nu era lsat s urce n avion.
Tata l-a nghesuit ntr-un sac mare de cltorie fiind astfel cel mai uria sac
care a trecut vreodat

pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scpat

necontrolat.
Tata se uita cum sosea bagajul i se gndea cum l va ridica dar acesta a
fcut un salt jos, apoi tata i bagajul lui sltre au ieit din aeroport i...
-Un taxi, v rog, la aeroport... pentru gar. Dar cnd a venit taxiul i a vzut
ce era de crat, a ntors fr s mai stea de vorb. n cele din urm o cru
cu cai a oprit i l-a luat pe tata i pe ursul polar i i-a dus cu chiu cu vai pn
acas.
Odat ajuni acas... au intrat n cas. Vecinii se uitau prin gard i se
ntrebau oare ce a adus vecinul din strintate, uite ce bagaj mare... de abia
ateptau s fie poftii s vad, mai ales c tata era foarte prietenos i casa le
era deschis tot timpul.
Dar de data asta nimic, tata zmbea enigmatic, mama era foarte ocupat iar
bieelul scotea chiote i de multe ori se auzea o glgie de nedescris, se
zgliau uile i ferestrele, parc toat casa slta, nici nu mai era aa de
dreapt. Vecinii au btut n u s ntrebe de sntate dar mama le-a dus
cafelele n grdin, pe msua acoperit cu zpad. Din cas, nici o micare,
linite i tcere.
Ursul polar - s-a plimbat adulmecnd prin cas, apoi s-a oprit lng frigider
i era oarecum cunoscut - l-a deschis, a scos din el frica i laptele i le-a
but, mai bine zis turnat pe gt i a continuat s adulmece cutia rece care
piuia pentru c-i cretea temperatura.
A gsit compartimentul de dedesubt, un sertar plin cu peti congelai. A scos
sertarul, s-a aezat cu el ntr-un col i a nceput s ling, s sug i s
clefie petele, apoi a lins bine i sertarul i l-a aruncat ct colo.

448

-Alo, l-a sunat mama pe tata, s faci bine s mergi s cumperi pete, fric
i lapte din cel mai gras.
-Ct?
-Pi pete cam o sut de kile i fric i lapte ct de mult i un congelator
mare n care s ncap.
-Pentru uuurs?
-ntocmai, ce crezi c o s mnnce amicul tu de la Polul Nord? Sau vrei s
ne mnnce pe noi?
Tata nu se pierdea niciodat cu firea:
-Cel mai bine ar fi s plou cu pete, vreun vrtej care trece prin balt
i-i toarn la noi n curte...
i nici mama nu se pierdea aa de uor:
-Da, ar fi cea mai bun soluie dar acum blile sunt ngheate...
Tata a sosit cu o lad frigorific uria, plin cu peti i civa litri de fric
i... cioc! cioc! n dreapta:
- Bun ziua, vecine, nu mai duce laptele la centru, i-l cumpr eu!
-Douzeci de litri pe zi, vecine.
-Douzeci, sper s-ajung.
Cioc! Cioc! n stnga:
-Bun ziua, vecine, nu mai duce laptele la centru c i-l cumpr eu!
-Pi, zece litri, vecine!
-S-a fcut!
Apoi cei doi vecini i uneau cciulile pe la pori.
-Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De cnd a fost la Polul Nord sunt
cu toii aa de ciudai!
Iar ursul sttea cu sertarul cu peti n brae i lingea, sugea i clefia de zor,
avnd nirate n fa vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu fric: doi peti,
o jumtate de sticl, doi peti, o sticl, i puin mai ncolo, la mas, tata cu
mama i cu Mircea mncau pine cu sare i cu roii.

449

Noaptea ieeau s plimbe ursul, uurel, s nu se nclzeasc, pentru c urii

polari au un strat gros de grsime sub blan i se nclzesc mult dac
alearg, iar cinele trebuia s-l pzeasc.
Apoi mncarea s-a terminat. Ursul sttea i lingea frigiderul gol i se uita cu
jale la tata cnd intra n cas. Mircea trecea cnd la vecina din dreapta, cnd
la cea din stnga i adulmeca oalele de pe plit. Ele l pofteau la mas i se
mirau ct era de flmnd iar mama avea o siluet de invidiat. Se vede ca
merge zilnic la sal, vorbeau prietenele ei.
ntr-o zi, tata a privit congelatorul cel uria - gol i i-a zis ursului polar:
-Hai biatule, napoi! Ursul, ce s fac, iarna era pe sfrite i primvara
avea s fie greu de ndurat.
Tata i amicul lui cel alb s-au pregtit de cltorie dar de data asta au mers
cu ajutorul unei asociaii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un
camion. Tata l-a nsoit ca s se asigure c ajunge cu bine i l-a lsat aolo
unde l-a ntlnit, adic la Polul Nord, pe o banchiz, prilej cu care a fcut alte
fotografii. Ursul a srit n ocean, a nhat un pete i l-a nfulecat, apoi i-a
adus unul i tatei. Tata i-a mulumit, l-a pus n traist i i-a zis:
-Am s-l mnnc acas, cu Mircea i cu mama!
i aa a i fcut.

Dragostea Papadinei

A fost odat ca niciodat o prines care se numea Ppdina.

Ppdinei i plcea foarte mult s se joace cu ppuile. Numai c nu doar i
plcea s se joace cu ppuile, dragostea ei pentru ppui mergea pn
acolo nct i dorea s fie i ea ppu! Avea o mulime de ppui, dintre
care multe erau fcute chiar de ea i i petrecea vremea modelnd figurine
de lut sau de cear, punndu-le cosie, pieptnndu-le i croindu-le rochii i
jachete. Iar cnd obosea, se aeza pe divanul ei, ntre ppui, i sttea
450

ceasuri ntregi nemicat, astfel nct dac cineva intra atunci n odaia ei,
nu-i ddea seama c acolo se afla i o fat n carne i oase... Ei, i tot
jucndu-se cu ppuile, Ppdina ajunse fat de mritat. i nu apuc bine
tatl ei, mpratul, s dea sfoar n ar c vrea s-i mrite fata, c i
ncepur s pice peitorii.
Cnd un prin o vedea naintnd n rochia ei din dantele, cu umeri goi,
cu faa ca de cear i prul pieptnat ntr-o mulime de cozi pn n pmnt,
aproape argintii de blonde ce erau, holba ochii iar gura ncepea s i se
sprijine de urechi. Dar cnd Ppdina cdea pe un scaun eapn, inndu-i
braele cu palmele n sus, privind pe lng el i surznd enigmatic, fr
vreo legtur cu ce se discuta, prinul i aducea aminte de nite treburi
grabnice i-i scurta vizita, spre disperarea mpratului.
ntr-o zi, la o serbare, Ppdina sttea ntr-un cerc de oaspei, i mai
nsufleit ca de obicei, rostea o mulime de vorbe de duh, la care mpratul
ddea mulumit din cap, cnd se ridic brusc, se duse la mas i scoase de
pe o tipsie, dintr-o grmad de fructe, un bostan mic, auriu care i atrsese
atenia. Iei cu bostanul n mn fr s scoat un cuvnt, doar fructele
rostogolindu-se n urma ei, n tcerea ngheat care se lsase. Merse n
odaia ei pipind ngndurat bostanul i se apuc s fac o ppu pornind
de la acel bostan care i era capul, i ntregind-o cu cear de acelai auriu
palid. Cnd fu gata era un prinior tare nostim i care arta ca viu numai c
nu se putea mica. i dete numele Aurin i l aez ntre celelalte ppui. Era
cea mai izbutit ppu pe care o fcuser vreodat minile ei att de
iscusite.
Ppdina l privi cu atenie i simi dragostea pentru prinul din cear
ieindu-i prin vrfurile degetelor ei vrjite ca nite lujeri lungi de bostan,
ncolcindu-se pe baldachin, pe mobile i pe balustrade, pe stlpi i pe
turnuri, astfel c a doua zi ntregul castel era plin de lujeri i flori de bostan.
mpratul i dregtorii se mirar cum de crescuser aa de iute i se gndir
s-i dea jos dar vznd c florile luminau noaptea ca nite lmpi i decorau
frumos castelul, nveselindu-l, i lsar n pace.
451

Ppdina cosea pn trziu n patul ei plin cu ppui cu Aurin lng ea.

Iar cnd veneau peitorii ieea la dnii cu Aurin n brae, i vorbea cu ei
sau mai bine zis tcea cu ei admirndu-i ppua.
-Ppdina e ndrgostit de o ppu! spuneau unii.
-Ppdina, dei e fat de mritat nc se joac cu ppuile, spuneau
alii.
n castel ncepur a se ntmpla lucruri ciudate. ntr-o diminea,
mpratul i mai muli curteni se trezir c purtau pe cap bostani n loc de
turbane iar n alt zi, cnd o ceat de prini urcar scrile ncrcai cu daruri
pentru Ppdina, o mulime de bostani se rostogolir spre ei dndu-i de-a
berbeleacul pn afar din castel.
Noaptea, castelul era bntuit de umbre lungi cu capete rotunde care se
ieau prin locurile mai ntunecate, iar dimineaa cte un dregtor se trezea i
se ntreba de ce i simte gtul aa de eapn i i ddea seama c dormise
cu capul pe un bostan n loc de pern... mpratul i iubea foarte mult fiica,
i netiind ce s fac s o vad fericit, merse la o vrjitoare vestit i o rug
s-l transforme pe Aurin ntr-un prin n carne i oase pentru ca Ppdina s
se poat mrita cu el.
Cnd auzi una ca asta, vrjitoarea cea vestit, uscat i rsucit, sri
ct colo i ip:
-Iaaaaah! O ppu, zici? Hi! hi! Vrei s-i mrii fata cu o ppu? Hi!
hi! Aa am s fac! Vrjitoarea puse ceaunul pe pirostrii, l umplu cu ap, apoi
iei i culese n toiul nopii o mulime de buruieni i aduse zece pisici negre
pe care le aez n cerc n jurul ei, s miorlie ct vreme i va face vrjile.
Le puse pe pisici s priveasc toate o dat la lemne iar focul se aprinse de la
ochii lor. Dar n curnd un oarece trecu pe acolo adulmecnd fiertura din
ceaun i o pisic sau dou se luar dup el. Prinesa se transform ntr-o
ppu care sttea fa n fa cu Aurin inndu-se de mini.
mpratul merse iar la vrjitoarea cea vestit. Ea prinse de data
aceasta douzeci de duli negri i ri i i puse n cerc. Totul merse cum
trebuia dar pe la mijloc nu se tie cum i de unde, un iepure trecu prin
452

preajm i un dulu fugi dup dnsul. Cele dou ppui prinser o via a lor,
noaptea ele se micau i vorbeau.
Vrjitoarea i promise mpratului c va face vrji pn cnd prinesa
Ppdina va reveni la vechea ei nfiare i mpratul se liniti ntructva. El
o pofti pe vrjitoare chiar n castel pentru a-i face treaba n siguran. De
data aceasta ea strnse n jurul ceaunului treizeci de vrjitoare nfiortoare,
care mai de care mai uscat i mai ncrligat i totul merse bine dar spre
sfrit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej i czu n ceaun
mprocndu-le cu fiertur clocotit. Cele treizeci de vrjitoare nfiortoare,
uscate i ncrligate czur pe spate i se transformar n ppui mpreun
cu mpratul i toat curtea.
Iar Ppdina i dragostea ei, Aurin au trit fericii pn la adnci
btrnei dei nu tiu dac ar fi potrivit s zic aa, pentru c ppuile nu
mbtrnesc - n odaia lor cu ppui, din castelul cu ppui care a rmas
acolo, la locul lui i n care nu a mai intrat nimeni, niciodat, deoarece
localnicii se temeau s nu se lipeasc vreo vraj de ei i s mprteasc
aceeai soart...

Un copil s-a asezat pe scaunul lui

Mos Craciun
Povestea aceasta a avut loc ntr-o sear de Crciun, ntr-un orel
cocoat pe un deal, nconjurat de pduri. Aveau un obicei vechi, copiii
petreceau aceast sear ntr-un conac aflat la mai muli kilometri n afara
oraului, n pdure, unde erau adui de prinii lor i lsai singuri s l
atepte pe Mo Crciun, sub supravegherea unui om de-al casei.
Primul copil sosit a fost o feti cruia i se spunea Bucle-n-Vrtej,
deoarece nu putea s stea locului nici dou secunde. Ea aprinse mpreun cu
omul candelele i lumnrile, i puse un disc cu muzic vesel la un patefon
453

(cu baterii). ncepu s opie mpreun cu omul, apoi lu mtura de nuiele,

de mturat zpada i se aez la intrare dansnd cu mtura (cu nuielele n
sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii s-i curee ghetele de zpad de
tergtorul de fier.
Acum, oaspeii cei mici sosiser aproape toi iar Bucle-n-Vrtej intrase
n cas i opia de la un copil la altul, nvluindu-i cu o obrznicie a ei,
fascinant i molipsitoare. Vi-ne Mo-ul! cnta o feti iar Bucle-n-Vrtej
cnt srind ca o minge: Vine moul cu nasul rou!. Imediat civa bieei
o imitar.
Deodat o feti strig: Vine! i toi se repezir la ferestre iar Bucle n
Vrtej iei la post cu mtura. Venea o sanie cu o lumin galben, tras de un
ir lung de reni. Copiii ddur buzna afar n ntmpinarea Moului i
strigar:
-Bine ai venit, Mo Crciun! Iar Mo Crciun le spuse dndu-se jos din
sanie:
-Bine v-am gsit, dragii Moului!
Copiii ncepur s numere renii.
-Uraaa! Mo Crciun a venit cu douzeci i ase de reni! strig o feti
iar omul i spuse uimit: Ce recuzit! Oare cine s fi aranjat asta? Poate noul
primar...
Ura! Ce de reni! strig un bieel i se coco n spinarea unui ren. Nu
e voie! strig un altul i-l trase jos dar Mo Crciun zise deshmnd renii.
-He he, de ce s nu fie voie? Urcai dragii moului! i i ajut s se urce
pe spinrile renilor iar renii pornir cu copiii i pn s intre n cas fcur
nite ocoluri largi prin pdure.
n acest timp Bucle-n-Vrtej rmsese n capul scrilor, rezemat n
mturoi i uluit. Iar cnd renii cu copii n spate ncepur s urce scrile, i
mtur de zpad pe copite i ghete, apoi l privi pe mo i pe om care
veneau crnd de sac. Mo Crciun se opri i spuse:
-Poi s intri i tu, draga moului, s tii c m terg pe picioare!
-tii, unii oameni mai uit! rosti ea.
454

-Unii oameni da, dar Mo Crciun nu, mi dai puin mtura? Bucle-nVrtej i ntinse mtura, Mo Crciun o lu i mtur scrile de zpad, n
timp ce omul se agita: Las, Mo Crciun, nu se poate... Iar fetia btea din
palme i striga:
-Iat un Mo Crciun care mtur! i care a venit cu reni! E ceva nou!
- Ha ha! i pentru mine e ceva nou o feti care m ateapt gtit cu
rochie de catifea i cu un mturoi...
De dup u se ieau mai multe capete de copii i reni, iar la ferestre,
pe deasupra candelelor luceau o mulime de ochi curioi. Mo Crciun ls
mtura apoi se terse pe tergtorul de fier. Copiii se aezar pe scaunele lor
iar renii se aezar ntre copii. Mo Crciun intr cu omul i cu sacul. Avea o
pelerin roie, lung pn n pmnt i cizme tot roii, cu pinteni cu stelue
care scprau. Se duse la foc i-i frec puin minile.
- Oh, ce cale lung! Apoi se duse s se aeze ntr-un je mare, care se
afla chiar n mijloc, ntre jeurile mai mici ale copiilor i care din spate prea
a fi gol, cnd, n je era... cine credei, pi Bucle-n-Vrtej care de obicei se
aeza pe scaunul Moului pentru a-l pune n ncurctur, fie ntrebndu-l
unde-i sunt renii, dac nu i s-au pierdut cumva prin pdure i n-ar avea
nevoie de o mn de ajutor s-i strng, fie dac nu ar vrea o cciuli
pentru nas c i-ar face una cadou, i altele asemenea... Observase c moii
aveau nasurile cam roii cnd veneau la ei.
Acum, Bucle-n-Vrtej sttea fa n fa cu Moul acesta, l privea iar
trupul ei mic se strngea i parc se fcea i mai mic, minile i se
ncletaser n rochie iar ochii i se mreau ntr-o mirare mare, pn i buclele
i se rsuceau tot mai mult. Fetia simi c ceva, un mecanism dinuntrul ei,
la fel ca la ppui, era nepenit sau stricat dar nu voi s se dea btut.
-Ia te uit, spuse Moul, i vocea lui suna n toat casa i parc venea
i de afar, din pdure. Vd c Mo Crciun a sosit deja, oare eu ce mai caut
aici?

455

Copiii izbucnir n rs, apoi fcur linite, curioi s aud cum se va

descurca de data asta Bucle-n-Vrtej. Fetia i ddu seama i fcu pe
grozava:
-Ei, Mo Crciun, m-am gndit s-i in locul pn vii!
-Ahaa, ia te uit iari paznicul cu mturoi...spune-mi te rog cum te
cheam nti... s tiu i eu cu cine am onoarea... cine mi ine locul...
-Valentina!
- Bucle-n-Vrtej! strigar copiii, Bucle-n-Vrtej!...
-Aha, Valentina Bucle-n-Vrtej... dar dac te-ai gndit s-mi ii locul,
nu le-ai mprit deja daruri copiilor?
-Nuu, nu am avut de unde s le dau daruri...
-Cum aa, pi Mo Crciun fr daruri... s-a mai pomenit?
- Nuuuu! au rspuns copiii.
-Auzi? Auzi ce zic ei?
Valentina se gndi s spun ce daruri ar fi putut s le dea copiilor dar
simi acel resort blocat nuntrul ei ca pe o durere... izbucni aproape
plngnd:
-Mo Crciun, Mo Crciun, i spun ceva dar s nu te superi!...
-Nu m supr, oft Mo Crciun, mie s tii c poi s-mi mrturiseti
orice!
-Eu n fiecare an m aez pe scaunul lui Mo Crciun, ca s-l iau puin
peste picior, copiii nu tiu c el nu-i adevrat dar eu tiu, aa mi place mie
s m distrez n seara asta...
-Ahaa! neleg! Tu spui c totul e o prefctorie!
-Da!
-Adic tu nu crezi c exist Mo Crciun!
-Nu!
-Voi copii, credei?
-Daaa... Nuuuu... Daaaa!
-Cine crede s ridice mna!
Ridicar minile aproape toi copiii.
456

-Buuun, i cine nu crede?

Doi bieei mai mriori, foarte siguri pe ei se ridicar n picioare:
-Noi!
-Aha, zise Mo Crciun. Ce credei voi?
-Credem c eti un actor, spuse unul din ei.
-Da, adug i cellalt, i eu susin asta: eti un actor!
-De data asta au trimis un actor foarte bun... opti Bucle-n-Vrtej,
tii... mi pare ru c spun asta i-i dezamgesc pe copiii mai mici care nu
trebuie s afle, trebuie s rmn cu visul lor...
-Aha, m bucur c te gndeti i la asta, draga moului, ia s vedem
noi... ce-i adevrat aici i ce nu... Dar de reni ce zici? Oare i renii mei or fi
tot actori?
-Sunt foarte frumoi, i aa de muli... aa de muli reni nu am vzut
niciodat! Dar de unde...?
Copiii mngiau renii.
-Auzi, de unde... Ce, nu tii unde triesc renii? se mir Mo Crciun.
-Ba da, tim! spuser copiii. La Polul Nord!
-Da, spuse Bucle-n-Vrtej, nenduplecat, eti un actor foarte bun iar
renii o achiziie nou a grdinii zoologice!
-Bine, fie i aa, admise Mo Crciun. Uite, m gndeam c dac tot teai aezat pe scaunul meu, i ai vrut s-mi ii locul pn vin, nu ai vrea s fii
Mo Crciun i acum?
-Eu... s fiu Mo Crciun?
-Vreiiii? nl Moul pe i ca i cum ar fi tras-o de bucle n sus.
-Da, spuse Bucle-n-Vrtej iar Mo Crciun i scoase pelerina cea mare,
roie, i cciula i o mbrc. Bucle-n-Vrtej fugi repede la oglind i vzu c
hainele i stteau bine dar nu-i ddu seama c se fcuser pe msura ei.
Apoi Mo Crciun i fetia n rou scoaser darurile i le mprir
copiilor. i ce daruri erau n sacul Moului!: patine, iraguri de biscuii
colorai i de zahr candel, ppui mari ct fetiele, mingi, clui, cri cu
poze colorate, creioane, maini i roboi! Fiecare copil venea, spunea o
457

poezie, apoi copilul l mbria pe Mo Crciun i rmnea la el n brae.

Bineneles c i omul primi un dar. n curnd, Mo Crciun se ncrc de
copii pe umeri, n brae, n cele dou buzunare, n cizme, trei copii i stteau
atrnai unul de altul n spinare i un ir stteau prini sub cingtoare i aa
ncrcat i lu de mini pe Bucle-n-Vrtej i pe om i ncepur s joace n
jurul bradului.
Omul era uimit, cum Mo Crciun se fcuse aa de mare, sau cum
copiii se fcuser aa de mici, toate lucrurile din jur erau altfel, mai mari sau
mai mici dect le vedea el sau dect i se pruser lui.
Apoi Mo Crciun i-a pus jos pe copii i au jucat inndu-se de mini
(muzica se revrsa din toat casa) iar ppuile, urii de plu i alte dihnii cu
blni de catifea au intrat i ele n hor cu copiii.
Copiii erau att de fericii nct din ei neau raze mari, argintii, care
treceau prin ferestre ajungnd pn departe n pdure. Vzut de afar,
casa era nvluit n jocuri de raze jucue dar cei dinuntru nu-i ddeau
seama, copiii credeau c lumina venea de la brad, de la foc i de la mulimea
candelelor i lumnrilor aprinse. Iar cei civa trectori prin mprejurimi iau spus: ia te uit ce iluminaie la conacul cel vechi, ce efecte!...
Animalele din pdure s-au trezit i atrase de lumin au venit la
ferestre, s vad ce se ntmpla acolo? Iepuri, veverie, bursuci, vulpi, ba i
un urs. Copiii s-au speriat cnd au vzut ursul la geam dar Mo Crciun le-a
zis:
-Ia venii i voi nuntru!
Omul le-a deschis ua i animalele au intrat i s-au prins i ele n hor
cu copiii, cu mo Crciun, cu omul i cu jucriile, n jurul bradului. Copiii
fceau nite salturi mari, mari i rmneau cte puin n aer, cu braele
desfcute sau cu rochiile nvolburate, fa n fa cu cte o veveri sau un
bursuc, apoi cdeau ncet jos, lucru care le fcea foarte mare plcere. Ursul
srea i pn s ajung jos fcea o tumb...
Vulpile i ineau coada pe un bra iar la braul cellalt era un bieel
sau o feti... Mo Crciun i Bucle-n-Vrtej au scos din sac daruri i pentru
458

ele... Animalele au ieit sltnd cu darurile ctre vizuinile lor. O dat cu

animalele s-au strecurat afar i renii... Copiii dansau mai departe, uori...
dac ridicau braele atingeau policandrul cel mare cu lumnri iar fetiele
atingeau tavanul cu vrfurile codielor. Nu se tie ct au dansat astfel (n
timp ce muzica se revrsa tot mai repede), cnd deodat un copil a
constatat c Mo Crciun nu mai era printre ei... L-au cutat, au ieit afar...
nici sania cu reni nu mai era... n agitaia cutrii lui Mo Crciun, doar Buclen-Vrtej sttea nemicat la geam... Ea fusese singura care vzuse, hm!
sania ducndu-se aa de iute c parc nici nu atingea zpada, n urma irului
de reni... Lacrimi mari curgeau pe faa fetiei...
Copiii se strnser n jurul ei.
-Numai tu eti de vin c a plecat Mo Crciun!
-Da, din cauza ta a plecat!
-Eu, eu nu am vrut s-l fac s plece, am vrut doar s tiu cum e n locul
lui!
-Da, i-ai spus c e un actor, c nu exist i cte altele...
-Da i l-ai pus s mture zpada!
-Numai o obraznic ca tine putea s-o fac!
-i el s-a simit jignit, s-a simit tratat fr respect, i a plecat!
-Eu nu cred, Mo Crciun e prea bun s se supere pe noi...
-Ar fi bine s te dezbraci de hainele lui!
Bucle-n-Vrtej se dezbrc, ruinat, de hainele lui Mo Crciun i le
aez pe un scaun. Atunci un bieel se duse i se uit de aproape la hainele
Moului, apoi nu mai rezist i le trase pe el. Se duse la oglinda cea mare din
mijlocul slii i ncepu s strige privindu-se:
- Sunt Mo Crciun, sunt Mo Crciun!
- i eu vreau s fiu Mo Crciun! strig un alt bieel, d-mi-le i mie!
Dar bieelul mbrcat astfel nu a vrut s se dezbrace defel i a fugit
iar cellalt biat a fugit dup el, l-a tras de hinue i a nceput cearta. Omul
a venit repede i a ncercat s-i mpace n timp ce ceilali copii ipau c i ei
vor s fie Mo Crciun, s fac bine s se dezbrace i s se mbrace pe rnd
459

cu hainele moului dar deodat copiii se oprir uitndu-se unii la alii. Toi
erau mbrcai n hainele lui Mo Crciun! mpreun cu omul! S-au dus toi n
grup i s-au privit n oglind. Iar Bucle-n-Vrtej abia putu s vorbeasc:
-Toi suntem Mo Crciun!
-i acum ce facem?
-Pi ce-a fcut i Mo Crciun!
-Dar noi am primit daruri, cui s-i dm daruri?
-Am o idee, spuse un copil. Am putea s schimbm darurile ntre noi!
-Ura! Ura! Aa s facem!
Copiii au schimbat darurile ntre ei, i s-au jucat o vreme fiecare cu
jucriile celorlali.
-tii ce? zise Bucle-n-Vrtej, eu zic c ar trebui s mergem s cutm
ali copii care nu au primit daruri i s le ducem din darurile noastre... cu
siguran sunt copii care n seara asta nu au primit daruri...
-Da, zise un bieel, mine vom merge i vom cuta n jurul nostru
copii care nu au primit daruri.
-Dar crezi c sunt copii care nu au primit daruri?
-Nu tiu, vom afla... dar eu cred c sunt... mereu sunt...
ntr-adevr, copiii aa au fcut. A doua zi au mers prin casele din
vecintate, unde se aflau copii i au ntrebat lsnd fiecare cte un dar din
darurile primite, alii au lsat mai multe iar Bucle-n-Vrtej le-a lsat pe
toate... Mare a fost surpriza lor cnd s-au ntors acas i au vzut c n locul
lor erau alte daruri.
Iar pe Bucle-n-Vrtej, n faa casei ei, o atepta omul, cu ramuri mari
de corcodu rou, nflorite, n care fetia recunoscu mtura de nuiele.
Vznd-o nflorit, omul se gndise s i-o aduc, i acum i-o dete fetiei
netiind ce s spun, era un om tcut de felul lui i mai ciudat. Plec iar
fetia fugi dup el i l strnse n brae.
Mare fusese mirarea prinilor cnd s-au ntors seara trziu s-i duc
acas pe copii i au auzit ce povesteau copiii... Dar cel mai mult s-a mirat
chiar primarul care l pusese pe un om de-al su s fie Mo Crciun i aflase
460

c acesta se oprise n crciuma de la marginea orelului s se nclzeasc

puin nainte de drum i adormise sub mas. Oare cine s fi fost de i-a jucat
att de bine rolul?... Dup ce a trecut Crciunul, omul a strns podoabele din
brad i a tras vasul n care sttea pomul, s-l scoat afar dar n-a putut...
bradul prinsese rdcini, care trecuser prin podea, i se nfipseser n
pmntul de sub cas... sau aa prea... pdurarul i-a spus c asta se mai
ntmpl uneori, brazii mai prind rdcini... Dar omul privea bradul i se
ntreba oare cine a fost?
Apoi bradul a mai crescut o vreme, pn n tavan, i a rmas aa,
verde...i la fel i ramurile de corcodu rou din casa fetiei.
Indiferent cine fusese, copiii nu au uitat niciodat seara aceea i au neles
un lucru: c Mo Crciun exist, exist cu adevrat... n ei! i toat viaa lor,
n ziua de Crciun, fiecare din ei a fost Mo Crciun!

Poveste de craciun
Primii fulgi de zpad nu ncepuser nc s cad, i Pufule rmsese
singur pe strzile oraului... Pufule, aa i spusese mama sa, datorit blnii
sale pufoase. Mama sa murise, clcat de o main, iar Pufule trebuise s i
ia n piept viaa sa de cel.
Nu mai mncase nimic de vreo dou zile iar frigul l fcea s tremure
fr oprire. De abia mai putea sta pe lbuele sale de celu orfan. Se
plimba i privea oarecum speriat la miile de luminie ce umpluser oraul:
brazi mpodobii cu tot felul de beculee, care mai de care mai colorate,
vitrine pline de sclipici, cutii mpachetate n staniol cu fund roie. Era un
spectacol pe care el nu l trise pn acum. i aminti de cele spuse de
mama sa n urm cu ceva vreme, despre un mo btrn care vine n fiecare
461

an i le aduce copiilor cadouri. Dar amrciunea l npdi cnd se gndi c el

era doar un celu orfan, iar celuilor... moul nu le aduce niciodat nimic.
Era Ajunul Crciunului iar oamenii se grbeau ctre case s l atepte pe
mo. i cum mergea Pufule aa, abtut i flmnd, ajunse ntr-o zon mai
ntunecoas, n spatele unor blocuri gri, reci i ntunecate. Mare i fu spaima
cnd ddu bot n bot cu un motan mare, negru i fioros. Pufule se sperie i
primul gnd fu s fug. Dar slbit i ngheat de frig cum era, nu mai putea
s se mite.
Ce faci, celuule? l ntreb motanul cel negru. Nu te speria. Eu sunt
Negril, cel mai negru dintre motanii cartierului. Ce vnt te aduce pe aici?
Pufule i trase sufletul i cu jumtate de ltrat spuse:
M-am pierdut... Sunt Pufule i am rmas orfan. Nu mai am unde s
m duc...
Vzndu-l att de speriat i de slbit, lui Negril i se fcu mil de
bietul Pufule i i spuse cu un mieunat prelung:
Te vd slbit i flmnd... Vino cu mine s te nclzeti i s mnnci
ceva!
Cptnd ncredere, Pufule l urm ncet pe Negril, care l duse printro gaur la un beci de bloc. evile calde scoteau aburi iar Pufule ncepu s se
nclzeasc. Negril plec pe gaura beciului iar Pufule rmase singur. Dup
cteva minute, Negril se ntoarse cu o pung de oase de la containerul
cartierului.
Uite, mnnc! Trebuie s-i revii... Ne ateapt o iarn lung i
grea... spuse Negril.
Pufule se apuc s mnnce din oasele aduse iar primul gnd care i
veni n minte fu acela c, n sfrit, nu mai era singur.
Dup ce Pufule termin de mncat, Negril i spuse:
Vino, am o surpriz pentru tine!
Cnd ieir amndoi din beci, Pufule avu o surpriz: din cer cdeau
nite pete albe i pufoase ca blana lui. Petele ajungeau pe asfalt i se
adunau n straturi.
462

Este prima ta ninsoare... i spuse Negril lui Pufule. Acesta era foarte
impresionat de fulgii care nu se mai opreau i cdeau tot mai muli spre
pmnt. Au rmas n ninsoare cteva minute bune cnd deodat, de dup
centrala termic a cartierului, o lumin puternic ncepu s i npdeasc. O
sanie roie i mare, cu cinci perechi de reni venea spre ei iar n sania plin
de cadouri, sttea un mo mare i gras, cu pletele albe i barba lung.
Pufule ncremeni iar instinctul su de celu l fcu s latre ctre sanie.
Abia atunci Moul l zri i, oprind renii, se ddu jos din sanie la Pufule i
noul su prieten, Negril. Pufule era att de speriat, nct Negril i opti la
ureche:
Nu te speria! E Mo Crciun! Vine n fiecare an cu daruri pentru
micui...
Vzndu-l speriat, Moul l lu n brae pe Pufule i l mngie cu
dragoste:
Cum te cheam, celuule?
Cu jumtate de ltrat, Pufule rspunse:
Pufule... Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negril...
Moul, gndindu-se o clip, l lu pe Negril de o parte i i opti la
ureche ceva. Dup care Negril veni la Pufule i i spuse:
Pufule, Moul are de dus cadouri la doi friori care i-au trimis o
scrisoare n care i cer unul un cel, iar cellalt o pisic. Moul s-a gndit la
noi. S fim noi cadourile lui pentru acei copilai...
Pufule ddu afirmativ din cap i mpreun cu Negril, urcar n sania
Moului.
i uite aa, povestea trist a lui Pufule a devenit un basm fericit. Cei
doi copilai au avut o mare bucurie cnd, dimineaa, i-au gsit pe Negril i
Pufule lng cizmuliele lor. Astzi, Pufule are o cuc a lui, pe care i scrie
numele. Iar Negril i mai face cte o vizit. Mai ales cnd Pufule primete
oase pe care le mpart frete.
i se mai gndete Pufule la mama sa, aflat acum n ceruri... i la
Mo Crciun ce va veni anul viitor... O dat cu primii fulgi de zpad...
463

Cine este omul de zapada?

Azi a czut o ninsoare proaspt i bogat, de februarie. Am ieit n curte cu
tata, s facem un om de zpad: am adunat zpad mult, am btucit-o bine
cu minile cu mnui i am rostogolit doi bulgri mari, apoi i-am ridicat unul
peste altul. Deasupra lor am aezat un bulgre mai mic, capul, n care am
scormonit cu degetele nite plete crlionate. Tata i-a sculptat umeri i brae,
i-a modelat chipul i un clop ascuit peste plete. Eu i-am fixat ochii de
crbune, nasul de morcov, pentru c st n frig, iar hainele de pe el le-am
ncheiat tot cu crbuni rotunzi. Apoi tata a adus o mtur de nuiele s i-o
pun n brae, aa cum au toi oamenii de zpad, dar mie mi plcea foarte
mult s mtur, aa c am strigat:
-D-mi mie mtura! Eu sunt Omul de Zpad!
Tata a ripostat:
-Oi fi avnd tu nas rou, dar... eu sunt Omul de Zpad!
Bunicul, care curase trotuarul din faa casei i trecea chiar atunci prin
curte, a intervenit:
-Uite, eu am plete albe i haina plin de chiciur. Aa c eu sunt Omul de
Zpad!
povestea Cine este omul de zpad?
Am rmas tcui, privind la bunicul... la Omul de Zpad... cnd deodat am
auzit-o pe mama strignd:
- Ba eu sunt Omul de Zpad! ntrziase, ca s se mbrace mai clduros, i
ntr-adevr ea semna cel mai mult cu Omul de Zpad, pentru c burta ei,
n care tiam c sttea fratele meu, arta ca un bulgre mare.
Omul de Zpad s-a nroit de mnie:
-Gata cu cearta c m-ai asurzit! Eu sunt Omul de Zpad i nimeni altul!
464

Tata a ridicat braele ctre noi ntr-un gest prin care arta c se d btut i ia predat mtura iar noi am intrat n cas i ne-am aezat s mncm.
Deodat, auzim strigte din grdin.
Ne uitm pe fereastr i l vedem pe Omul de Zpad cltinndu-se i
opind puin.
-Ce are? a ntrebat mama, uimit.
-M duc s vd, a zis tata.
A ieit, apoi s-a ntors scuturndu-se de zpad:
-l mpung colii zambilelor i l gdil... la tlpi. Trebuie s mergem s-l
mutm pe verand.
Am ieit toi, l-am luat pe sus binior i l-am dus chiar la intrare, sub becul
portocaliu iar cnd l-am pus jos i s-au lsat umerii i s-a aplecat puin n
afar.
-Hm, trebuie s-l ndreptm, a zis mama, dar Omul de Zpad a protestat:
-Lsai-m aa, c vd mai bine cine trece pe strad!
Peste noapte a nins din nou. Tata i bunicul s-au trezit n zori ca s dea
zpada dar au vzut cu uimire c treaba era deja fcut. Omul de Zpad
mtura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgrele de la baz.
-Vezi! a zis tata, uite c poate s mearg i ne-a fcut s-l crm pn pe
verand!
-Da, trebuia s se rsfee puin! a zmbit bunicul.
Vecinul din dreapta i vecinul din stnga s-au mirat i ei privind peste gard:
-Dar vrednic om de zpad avei! Nu-l trimitei i la noi s curee trotuarul?
-Nu pot, a zis tata, dac ar cura toat strada ar lipsi prea mult, iar bieelul
meu nu se desparte de el. Totui l-a trimis la o cas unde stteau doi btrni.
Pn a venit primvara, Omul de Zpad a curat curtea i trotuarul din
faa casei i de cte ori mtura din mtur se rupea o nuia iar Omul de
Zpad se topea puin, iar cnd ultima nuia s-a desprins, Omul de Zpad sa topit de tot. Nu am apucat s-i simim lipsa, c a i venit pe lume fratele
meu, rotund i alb, mbrcat n hinue albe. i oricte jucrii i se aduc nu l
465

distreaz nimic mai mult dect becul portocaliu de la intrare i mtura din
nuiele.

Cea mai adevarata minciuna

Era odat o vrjitoare. Ea era cea mai rea vrjitoare bun i tria n cea mai
mare csu, din cea mai btrn pdure tnr. Era o cas nici alb, nici
galben, nici violet, nici neagr. Era, de fapt, cea mai alb cas neagr i
cea mai roie cas roz. ntr-o zi, care era cea mai nsorit zi ploioas, au
trecut pe-acolo doi biei. Unul avea cei mai albatri ochi verzi. i cel mai
blond pr castaniu. Iar cellalt era cel mai curajos biat fricos.
Vrjitoarea era acas, iar bieii au vzut-o ascunzndu-se dup perdea, la
fereastr.
- Hei, doamn vrjitoare, d-ne puin ap...
- Ne e tare sete, fiindc am ajuns aici mergnd pe cea mai ntortocheat
crare dreapt.
- Bei i singuri! Ce - izvorul e acolo, sub nasul vostru...
i au but. Dar pentru c izvorul era cel mai rece izvor cald, care trecea pe
sub casa celei mai bune vrjitoare rele, le-au crescut urechi de mgar. Erau
cele mai scurte urechi lungi din cte s-au vzut, dar tot urechi de mgar
erau.
La nceput, cnd s-au vzut procopsii cu urechile alea, cei doi biei au rs.
Pe urm au plns. Pe urm s-au gndit ce s fac.
Povestea Cea mai adevarata minciuna

466

- Nu putem merge mai departe n halul sta.

Dar vrjitoarea att atepta. Le-a spus:
- tiu cum s v scap de urechi. n schimb, voi va trebui s-mi spunei o
poveste.
- Sigur. tim foarte multe poveti.
- Pe care-o vrei?
- Vreaauuu... vreaauuu... s-mi spunei cea mai adevrat minciun. Pe asta
s mi-o spunei. Dar aa s mi-o spunei, ca s nu-i dea seama nimeni ce e
adevrat i ce e minciun. Putei? Dac nu, ai mei rmnei!
Cei doi biei au stat pe gnduri. Dac nu gseau cea mai adevrat
minciun, deveneau pentru totdeauna sclavii vrjitoarei. i asta nu era nimic
dar rmneau i cu urechile de mgar - pentru toat viaa. Aa c s-au
sftuit puin i pe urm au nceput, sub privirile atente ale celei mai rele
vrjitoare bune:
- Biinee... Uite! Capra, leul i vaca s-au nfrit. Voiau s-i pun banii la un
loc, ca s deschid mpreun un han la marginea pdurii. Atunci capra...
- Minciun! Nu se poate aa ceva. Leul le-ar lua imediat banii caprei i vacii,
ba mai mult, s fie fericite dac scap cu via dintr-o asemenea tovrie.
Asta e o minciun sfruntat! Mai bine nu putei?
Atunci cei doi s-au retras din nou, au mai stat puin de vorb, apoi al doilea
biat a zis:
- Era odat o buctreas foarte bun... ntr-o zi a tiat un pui i l-a prjit.
Stpnul ei avea musafiri la mas. Dar puiul mirosea aa de bine, nct i
lsa gura ap. Trebuie

467

Povestea Cea mai adevarata minciuna

neaprat s gust, a zis ea, s vd dac are destul sare. i a rupt o arip. Pe
urm, ca s nu se observe, a rupt-o i pe cealalt. Treptat, a mncat tot
puiul. Pe urm s-a dus la stpnul ei i i-a spus: puiul e gata, dar cuitele s-au
tocit. Ar trebui ascuite. Stpnul ei s-a apucat s ascut cuitele pentru
mas. Ea a ateptat ca musafirii s vin i le-a spus: stpnul meu a
nnebunit. l auzii cum i ascute cuitele? Vrea s v omoare. Aa c toi au
fugit speriai. Dup care s-a dus napoi la stpn i i-a zis: ce prieteni ciudai
avei! Au venit, au furat puiul i au plecat!
- Asta e o poveste adevrat. Am cunoscut-o chiar eu pe buctreas. Habar
n-avei s spunei poveti. Hai, nc o ncercare i gata! Doar n-o s stau
toat ziua dup voi! Dac nu reuii nici acum, ai mei suntei!
Pentru ultima oar, cei doi biei s-au sftuit. n sfrit, mboldii cu
nerbdare de vrjitoare, au nceput:
- A fost odat un pitic, Kiki...
Vrjitoarea tcea, fiindc, dei nu vzuse niciodat un pitic, nu putea spune
c era o minciun.
- Era cel mai uria pitic.
Vrjitoarea a tcut din nou, fiindc tot nu putea s-l contrazic. Cine putea
spune ct era de nalt un pitic?
- Cel mai bun prieten al lui era uriaul Meme. El era cel mai pitic uria...
- Erau prieteni buni. i au plecat s cucereasc inima celei mai urte fete
frumoase. Fiica celui mai cinstit ho, a crui singur avere era un mr.
468

- Care era cel mai rou mr verde i tia s cnte. Cnta n fiecare sear cele
mai vesele cntece triste. Care i umpleau inima de o dulce amrciune.
Povestea Cea mai adevarata minciuna
Vrjitoarea se foi puin, dar tot nu spuse nimic. Aa c el continu.
- Cnd au ajuns acolo - n-au tiut ce s fac. Fiindc amndoi o plceau la fel
de mult pe fat. Trebuie oare s ne batem? s-au ntrebat ei. Pentru c nu ne
convine asta, doar noi suntem prieteni. Kiki i Meme o prietenie legendar.
Aici amndoi bieii au tcut.
- i? i? Ce s-a ntmplat mai departe?
- i spunem, dar noi suntem Kiki i Meme. i spunem, dac ghiceti care-i
Kiki i care-i Meme.
Vrjitoarea s-a gndit destul de mult, dar n-a reuit s ghiceasc adevrul. A
trebuit s se dea btut. i a trebuit s fac ce le-a promis, adic s-i scape
de urechile de mgar. Dar i-a rugat pe cei doi biei, nainte de a se despri,
s-i spun totui urmarea povetii.
- Pi, e simplu. Cea mai urt fat frumoas avea o sor.
- Ea era cea mai frumoas fat urt. Aa c amndoi adic toi patru au
fost fericii.
- i? Mai departe?

469

- Mai departe, nimic. Mergem la nunt. Vii? Fiindc nu suntem suprai pe

tine.
Dar cea mai bun vrjitoare rea nu s-a dus la nunt. Pentru c nici azi nu e
lmurit pe deplin dac povestea lui Meme i a lui Kiki a fost adevrat sau
doar o minciun foarte foarte foarte gogonat.

Prietena mea Puturica

A fost odat ca niciodat o diminea n care prietena mea, Puturica n-a mai
vrut n ruptul capului s mearg la coal. Degeaba a rugat-o mama ei:
- Puturica, e ora apte, i-am pregtit periua i pasta de dini, hai la splat!
Puturica s-a ntins i a cscat lung.
- Puturica, scoal-te, e apte i zece, e gata ceaiul i pinea cu unt! Dar de
sub ptura Puturici s-a auzit doar un mrit.
- Puturica, e apte i un sfert, trebuie s te grbeti... Puturica, i-ai fcut
ghiozdanul?
- Nu m mai duc niciodat la coal. S fie clar! Vreau s doooooorm! i s-a
ntors pe partea cealalt, ba chiar a nceput s sforie uor. Dar nu a fost
chiar aa de simplu, pentru c, dei Puturica nu voia s mearg la coal,
picioarele ei voiau. Aa c au nceput s trag de ea:
- Puturica, Puturica, e apte i douzeci, hai s mergem la coal... Puturica,
noi suntem gata! Hai Puturica, hai, d-ne jos din pat!
povestea Prietena mea Puturica
470

- Ba nu m duc nicieri! Vreau s dorm! Mergei voi, dac vrei, eu rmn

aici!
Aa c picioarele Puturici au plecat spre coal, n timp ce ea a continuat s
doarm. Dar n-a trecut mult timp, c minile Puturici au nceput s trag de
ea:
- Puturica, Puturica, hai odat! E apte i douzeci i cinci, hai la coal! Noi
ne plictisim acas, du-ne la coal, Puturica! Hai, Puturica, hai...
- Ba nici nu m gndesc. Mergei voi, dac vrei, eu am de gnd s dorm!
i minile s-au grbit spre coal, s nu ntrzie, fiindc, dup cum se tie,
minile merg mai ncet dect picioarele. Iar Puturica dormea n continuare i
nu-i psa chiar deloc c picioarele i minile ei au plecat la coal. Nu dup
mult timp, stomacul Puturici a nceput s strige i el:
- Puturica, mic-te odat! E apte i jumtate... Mi-e foame i vreau s fac
micare! Du-m la coal, altfel plec i eu singur!
- Of, Doamne, ct glgie! Da pleac odat i las-m s dorm!
Iar stomacul, dup ce a nfulecat pinea cu unt i ceaiul, a plecat i el,
bombnind i furindu-se ca s nu-l vad cineva i s se sperie, fiindc un
stomac care hoinrete de capul lui pe strad nu e tocmai un lucru obinuit
pentru copiii cumini care nu ntrzie niciodat la prima or. Iar Puturica
dormea fr griji dar i fr picioare, mini i stomac. Nici nu-i psa de asta,
cnd urechile ei au nceput s strige, dar strigau foarte tare, c aa strig de
obicei urechile:
- Puturica, e opt fr doucinci! Te scoli... sau ce? Vrei s-ntrzii la coal
iar? Puturica, auzi, Puturica...? Mi! Eti surd...?

471

- tii ceva? M-am sturat de voi! Plecai odat toi i lsai-m s dorm n
liiiniiiiiiiite!
Speriate, urechile au tulit-o spre coal, cu cercei cu tot iar Puturica a
continuat s doarm aa, fr mini, fr picioare, fr stomac i fr
urechi... Dormea dus. Dup un timp, nu prea lung, limba ei a nceput s se
agite. Nu prea tia cum s mearg i ea la coal i i era fric s ia hotrri
aa, de capul ei, aa c, mai nti, a ncercat s-o trezeasc pe Puturica:
- Puturica! Heeei, Puturica, e opt fr douzeci... Puturica...!
Dar Puturica nu mai avea urechi, aa c nu avea cum s-o aud, iar limba n-a
mai avut ce face: i-a luat inima-n dini i a plecat i ea, lsnd-o s doarm
fericit. Pi ce mai conta acuma, dac tot nu mai avea nici mini, nici
picioare, nici stomac i nici urechi? i-aa nu mai avea nevoie de limb...
A mai trecut puin i prul Puturici a nceput s dea trcoale n jurul capului.
A vzut c urechile plecaser i i-a venit i lui dor de duc. S-a gndit cum so trezeasc pe Puturica i a nceput s trag. A tras ntr-o parte, a tras n
alta, pe urm n sus i n jos, s-a tot opintit i s-a opintit dar Puturica nici
gnd s se trezeasc. Atunci nici prul n-a mai avut ce face i a luat-o i el
repejor spre coal, plutind uor, pe aripile vntului, i odat cu el zbura
mai greu, ce-i drept, dar voinicete, ncercnd s in pasul, creierul
Puturici. Care era i el destul de ngrijorat c o s ntrzie la coal. Au
ajuns exact la ora opt, gfind transpirai i s-au trntit n banca a treia de la
perete, pe locul din dreapta, unde se aflau deja picioarele, minile, stomacul,
urechile i limba.
Trebuia s intre domnul nvtor i aveau emoii foarte mari s nu observe
c Puturica nu era acolo. La opt fix ua s-a deschis uor i toat clasa a tcut.
Copiii s-au ridicat n picioare i a intrat:
- Puturica!
472

Puturica a mers glon ctre locul ei:

- V-am prins! Ai venit la coal fr mine! Pi s v fie ruine, e foarte urt
ce-ai fcut! Din cauza voastr era s ntrzii. Habar n-avei ce greu e s
ajungi la prima or fr picioare, mini, stomac, urechi, limb, pr i creier.
Ia s vd, v e ruine sau nu?
Dar picioarele, minile, stomacul, urechile, limba, prul i creierul n-au
apucat s spun nimic i nici s le fie prea ruine, fiindc ua s-a deschis din
nou i a intrat de data asta chiar domnul nvtor. Iar Puturica de-abia a
avut timp s se aeze foarte-foarte-foarte repede n banca ei.
Pi n felul acesta, pn la urm, toi au scpat cu faa curat. Iar asta a fost
ultima dat cnd s-a ntmplat aa ceva. V jur, copii, de atunci picioarele,
minile, stomacul, urechile, limba, prul i creierul n-au mai plecat niciodat
singure la coal fr Puturica, prietena mea.

Papagalul care a fugit de acasa

A fost odat ca niciodat un papagal pe care-l chema Bobo. El era foarte
mndru de penele lui roii de pe spate i de pe aripi, de gua galben i de
pieptul verde fosforescent. Credea c e cel mai frumos papagal din lume i
poate c era. Oamenii rdeau i i ddeau de mncare atunci cnd pronuna
cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castravei, prostii i cucubau. Mergea pe la petreceri i distra lumea, de aceea se considera un mare
artist. Nimeni nu putea vorbi cnd era el de fa. Imediat Bobo se grbea s-i
taie vorba, n rsetele celor din jur. Aa c n scurt vreame a ajuns o mare
vedet i era foarte cunoscut. A fost chiar invitat la televiziune de vreo

473

cteva ori i nite fabricani de ciocolat au creat un sortiment special pe

care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. Precis ai mncat i voi, copii.
Bobo locuia, aa cum v-ai dat seama deja, ntr-o colivie de lux cu ui duble
i era liber s hoinreasc dup placul lui prin toat casa, bineneles atunci
cnd nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul apte, unde
locuia mpreun cu Dani.
Care era dansator i actor i, evident, stpnul lui Bobo. El l ducea pe la
petreceri i datorit lui nvase papagalul cele trei cuvinte magice, pe care
le spunea adesea cu mare succes i care erau... ia s vedem dac v mai
aducei aminte, copii... da, erau: castravei, prostii i cucu-bau.
ntr-o zi frumoas de primvar, Dani a lsat din greeal ua coliviei
deschis i, fiind un uituc i jumtate, a lsat i fereastra de la buctrie
ntredeschis. Aa c Bobo s-a crat pe pervaz i de-acolo a privit oraul
care se ntindea n zare - de la etajul apte oraul se vede foarte bine.
Se vd pn i dealurile de la marginea cartierului nostru, acolo unde ncepe
pdurea verde, acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve
Salvador i CiocnitoareMic, prietenii lui. Bobo a privit n sus, la cerul
limpede, n zare, la pdurea verde i pe urm n jos i l-a luat ameeala. Nu
e bine s priveti n jos la maini i la oamenii care se nghesuie pe trotuar n
intersecia cu multe semafoare de la mol. Aa c Bobo s-a inut bine de
marginea ferestrei i pe urm, ameit, a srit de pe pervaz pe pervaz ctre
lumea care se ntindea dedesubt. Fiindc Bobo nu tia s zboare, se aga cu
ghearele i se inea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare, n care sprgea
nuci i alune atunci cnd primea de la admiratori.
Nu departe de el, tot la etajul apte, ntr-un balcon, se lfia la soare
motanul Pedro, o pisic aproape galben, cu ochii verzi i care vedea foarte
bine ziua, spre deosebire de restul pisicilor care vd mult mai bine noaptea
dect ziua i asta se numete nictalopie, dac nu tiai.
474

ntinzndu-se alene, Pedro s-a luat dup Bobo. Din curiozitate, bineneles, c
doar nu de altceva! Srind de pe balcon pe balcon, Pedro l-a urmat pe Bobo
n strad i apoi au intrat amndoi n mol, fcndu-i loc printre oamenii care
se plimbau, fceau cumprturi sau pur i simplu cscau gura pe-acolo.
Bobo s-a plimbat i el puin printre picioarele oamenilor, ferindu-se ca s nu
fie clcat, a ciugulit cteva semine de susan de pe un covrig scpat pe jos, a
nghiit vreo dou bomboane de la raionul de dulciuri, pe urm a srit pe o
marchiz de pnz, pe urm n palmierul artificial de lng fntna
artezian, aia de la intrarea n cafenea.
i de-acolo s-a privit n vitrinele colorate, dup care a vrut s se ntoarc
acas. Dar o feti cu o apc nostim, albastr, a strigat:
- Ia te uit, un papagal!
Iar Bobo i-a rspuns aa cum tia el:
- Prostii!
- Ce caui aici, micuule?
- Castravei!
- Cum te cheam?
- Cucu-bau!
Auzindu-l, lumea a nceput s rd i s-a adunat n jurul palmierului de
plastic. Dar printre frunzele false s-a iit capul lui Pedro, motanul de care ne
mai amintim c plecase pe urmele lui Bobo. Speriat, papagalul s-a crat tot
mai sus n palmier, cu Pedro pe urmele lui. i, n timp ce urca, striga:
castravei! prostii! cucu-bau! iar lumea rdea, fiindc toi credeau c era un
joc. Dar voi v dai seama, copii, c Bobo era n pericol de moarte dei el
spera c o s-l salveze televiziunea sau pompierii, aa cum li se ntmpl
marilor vedete aflate n pericol.
475

Nici vorb, ns. Pe msur ce Bobo urca tot mai sus, Pedro se apropia
amenintor, lingndu-se pe bot. Iar de jos, lumea rdea i comenta. Numai
fetia noastr i-a ntins mna i i-a strigat:
- Zboar, micuule, zboar!
Uneori cu toii avem nevoie de un ndemn, de o vorb bun sau pur i simplu
de cineva care s cread n noi. Chiar dac n-am fcut niciodat lucrul acela
pe care toat lumea l ateapt de la noi. i nici nu tim dac putem s-l
facem. Aa ca Bobo. Care habar n-avea c putea s zboare. Dar auzind
glasul ncreztor al fetiei, i-a luat inima-n dini (vorba vine, cci papagalii,
dei au o inim foarte mare, nu au dini), a srit spre ea, a dat din aripi de
cteva ori i a planat, oprindu-i-se pe umr, spre bucuria celor din jur.
Tocmai la timp, cci Dani, actorul i dansatorul cu care locuia Bobo, l cuta
deja nelinitit. Dar Bobo i fcuse o nou prieten. i cnd Dani a vrut s-l ia
acas, papagalul i-a rspuns, cam obraznic, ce-i drept: castravei. Aa c
Dani n-a mai avut ce face i l-a lsat pe Bobo cu prietena lui, care l ajutase
s zboare.
Iar Pedro...? Pedro a rmas n palmier, lingndu-se pe bot degeaba. Cu ciud,
fiindc la plecare, Bobo nu s-a putut abine s nu-i strige, fericit: cucu-bau!
De mai multe ori, ca s-i intre bine n cap i s n-o mai ia razna, dup orice
papagal care a fugit de-acas.

Povestea alfabetului
A fost odat ca niciodat. Povestea asta, dragi copii, s-a ntmplat chiar n
coala noastr, cu dou fetie din clasa nti. Nu se poate s nu tii unde e
clasa nti: chiar la etajul doi, deasupra direciunii. Cred c le cunoatei
foarte bine pe Ema i pe Ela, cele dou surori gemene din banca a treia,
rndul din mijloc. Dar cine nu le cunoate? Toat ziua se joac: sar coarda,
deseneaz otron pe trotuar, cu creta - pe care-o bag pe nevzute n
buzunar, la coal - de asta nu e niciodat cret la tabl!... se urc n copaci,
476

trag ceii de urechi... imposibil s treac neobservate asemenea fetie

neastmprate... i la urma urmelor, chiar drgue, dac vrei s tii.
Dei sunt gemene, se deosebesc, totui: Ema are ochi albatri-verzui i
douzeci de pistrui, iar Ela are ochii verzi-albstrii i numai nousprezece
pistrui. Vedei deci c, la drept vorbind, sunt chiar foarte foarte deosebite!
n ziua aceea, despre care va fi vorba aici, Ema i Ela aveau de citit un
cuvnt un cuvnt simplu i...

gustos. Aa c, mpreun cu domnul

nvtor, au nceput:
- Mm - e - me - meee - meee - meee... ha! ha! ha!
- Ema, Ema! Nu eti deloc atent! Ela, te rog repet tu dup mine: m-e-r-e,
me-re.
- M - eee - ree... rrree - re - re - re - re!
- Ei, fetelor!
- Oh, noi nu tim i nici nu vrem s nvm s citim!
- Dar cum aa?
- Mie-mi place s m joc cu ppuile!
- Bine, dar alfabetul trebuie nvat...
- i mie mi place s m joc cu mingea!
- Sigur c da, dar i alfabetul este important...
- Dar... la ce ne folosesc nou literele astea? Sunt aa de plicticoase... i
fnoase...
Iar domnul nvtor n-a mai avut ce face. A fost nevoit s le lase s se
joace. Toat ziua. Pn a venit seara. Iar n timp ce sreau coarda, fetiele
cntau un cntecel pe care l-au inventat chiar ele i care suna cam aa:
Un-doi-apte-cinci,
Pe la coal nu ne prinzi!
Ala-bala-portocala,
Nou nu ne place coala.
Ne jucm i ne jucm,
477

Nimic nu vrem s-nvm,

Toat ziua, iarna-vara,
De dimineaa pn seara.
- Ahh, am obosit. Uite c s-a fcut sear!
- i mi-e somn!
- i mie mi-e somn!
Ema i Ela dorm acum, obosite de joac. Dar ele nu tiu c, fr litere, lumea
ar fi n mare pericol. Literele sunt peste tot, fr ele n-am putea s ne
descurcm deloc. N-ar mai exista scrisori, fiindc n-ar mai exista adrese. Am
ncurca i borcanele de dulcea, fiindc n-ar mai exista etichete. Ba nici nam ti cine suntem, fiindc i numele noastre tot cu litere se scriu. N-ar
exista bani, fiindc i pe bani sunt multe litere, ba aproape putem spune c
banii sunt fcui din litere.
Dar cel mai trist ar fi c n-ar mai exista cri. Nici filme, nici computere, nici
semne de circulaie, nimic, nimic! Lumea, dragi copii, e toat-toat fcut
din litere! Iar unul din locurile unde ele se adun este chiar cartea de citire.
Aa c, v dai seama copii, literele au auzit tot ce s-a ntmplat i s-au cam
suprat. Au hotrt atunci s le dea celor dou fetie o lecie i s-au strecurat
ncetior n visul lor. Fiindc, am uitat s v spun c Ela i Ema, fiind
gemene, visau ntotdeauna acelai vis.
Aa s-au trezit Ema i Ela pe malul unui lac unde pescuia un mo foarte
ursuz, pe care-l chema Bombnici. Dar n loc de pete, el prindea numai
litere. Pe deasupra, pe cer, zburau tot litere. Iar pe drum, n loc de oameni
sau animale, umblau n voia lor tot felul de litere: mai mari i mai mici, mai
cursive sau mai aldine, de tipar sau de mn. Nu puteai trece de ele dect
dac le spuneai pe nume. Ema i Ela, dac voiau s ajung din nou acas,
trebuiau s treac lacul. Iar Bombnici le-a spus c, dac tiau ce litere
pescuia el, acestea aveau s le duc pe malul cellalt. Aa c Ema i Ela au
nceput:
- E litera C!
478

- Da, de la cas, cine, corn, coco...

- Nu, nu-mi place! Mai pescuiesc... Trage, iar trage!
- Hopaa!
- Dar asta e R, de la roat, ru, ra, rndunic...
- Mai vrem, hai, mai trage! nc o dat!
- Vai... i asta e A de la ap, avion, arip...
- Vreau un pete mare, nc o dat! a rcnit moul.
Dar Ema i Ela nu tiau ultima liter a lui Bombnici, cea care lipsea din
cuvnt, aa c n-au reuit s treac lacul. Fiindc nu se poate spune c
literele C, R i A formeaz un cuvnt, nu? Atunci, deasupra lor s-a ivit o
pasre uria care purta ceva n cioc.
- O gsc, da!
- Eu sunt gsca Lili, da, aa mi-a zis mama mea. Dar mai sunt i altceva,
ghicii ce i putei pleca.
- Asta nseamn c i tu eti o liter, dar ce liter?
Foarte repede, fetele i-au dat seama c gsca Lili era de fapt litera P, de la
pasre i de la pete. Pe care-l purta n cioc. mpreun au citit literele pe
care le pescuise Bombnici i deodat un CRAP uria a srit din valuri i le-a
invitat pe Ema i pe Ela n spatele lui, s le treac lacul.
i-au luat frumos rmas bun de la Bombnici, care s-a dovedit a fi litera B n
travesti i de la pasrea Lili, nimeni alta dect litera P, deghizat, i au plecat
la drum.
Ajunse pe malul cellalt, fetele au vzut n deprtare o cas frumoas, pe a
crei u scria cu litere mari, pe care deja le cunoteau:
479

Ieirea din vis pentru Ema i Ela

Ca s ieii, spunei toate literele!
Cum adic, s-au gndit fetiele, adic... s le spunem aa... pe de rost? N-o
s reuim, s-au ntristat ele... Dar nici n-au apucat s lcrimeze de suprare,
cnd de la ferestrele casei, de dup colurile ei sau din acoperi au ieit
nimeni altele dect prietenele lor, literele. Care au nceput s le cnte
Cntecul Alfabetului.
A, i sunt trei soldai,
B e un mo cu burta plin,
C e o ntrebare prost crescut,
D e o jumtate de bulin.
E e un elev pozna,
F e un E fr un picior.
G e un motan cam gras.
H e al optulea din cor.
Alfabetul e casa noastr,
Noi n cuvinte ne ordonm.
Ajutm copiii s scrie i s citeasc.
i aa, cntnd mpreun cu literele, Ema i Ela au mpins uor ua casei i
au ieit din vis... chiar n lumea noastr, n ptuul lor, exact cnd ceasul
suna, ca n fiecare diminea, ora apte. Ora de mers la coal. Mare surpriz
a avut domnul nvtor n ziua aceea, cnd Ema i Ela au tiut toate literele
alfabetului i au citit pe nersuflate cuvntul...
- M-e-r-e. Mere!
- Bravo, fetelor! Minunat! Vd c ai reuit s v mprietenii cu toate literele.
- Da!

480

- Ei, a fost greu?

- Nu, nu!
- Sigur c nu! Cu puin efort i un pic de ajutor, ai reuit.
- Da!
- Sigur c da! Lumea, dragi copii, este toat format din...
- Litere!
Ema i Ela tiau deja c lumea este format din litere. Care nu mai erau nici
argoase, nici plicticoase. Erau prietenele lor.

CIRIPEL CEL LACOM

Ciripel e un vrbioi rotofei, zburlit si lacom. Cat e ziulica de mare, stolul de
vrbii in care triete Ciripel, se mprtie pe drum,
prin ogrzi, dup hrana. Cum una dintre vrbii, alfa ceva de mncare, odat
striga: Cip, Cip. Venii frai si surori, c-am gsit de
mncare. Vrbiile vin, care si de pe unde sunt, si ciugulesc cu plcere.
Iarna e tare grea. De cteva zile s-a strnit o vifornia cumplita. Bietele
vrbiue nici grai nu mai au sa ciripeasc, opie pe
zpada ntrita, se strng una intr-alta, se nfoiaz in pene, sa se mai
dezmoreasc dar degeaba.
Of! greu e iarna pentru vrbii, privind Ciripel nemulumit ca-si simea gua
goala. De ieri n-am mai gsit nici un bob de mncare. Nici
tu musculie, nici tu nari, nici tu omizi, vai de capul nostru!
481

 Ciripel, parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrbioi viteaz, ii spuse o

vrabie mai btrna. Iarna e mai greu de gsit
mncare, dar tot mai afli grune, firmituri, mai sunt copii care pun pe
pervazul ferestrei resturi de mncare. Copii acetia ne
iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uor.
Cirii-ip!cirii-ip...ciripi vrabia cea btrna. Destul am stat la taifas si ne-am
vicrit. Vrbii suntem sau nite roi? Hai sa ne
nlam in zbor si sa cutam de mncare! Hai sa veselim drumeii si copii,
Vrbiile se nlar in stol, se rotir sus, spre bolta ca o cupola de cletar,
deasupra caselor, ogrzilor acoperite toate in strat de zpada.
Ciripel s-a nlat si el cu tot stolul, iar cnd s-a mprtiat in vzduh dup
hrana, si-a rotit ochiorii ca bobitele de ienupr si-a rotit
cporul cat o corcodua si ce credei ca a vzut?
Intr-un balcon, pe o masa de lemn era aternut un strat de mlai frmntat.
Ciripel cel lacom zbura acolo. Din casa copii se uitau la
fereastra.
A venit o vrabie, opti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel.
Acum vor veni mai multe, sa vezi ca vrbiua aceasta
le da de tire.
Dar ti-ai gsit, Ciripel cel lacom se gndi ca-i mult mai bine sa-si umple doar
el gua si sa nu mai cheme stolul. Cine tie poate
ca atunci cnd vor veni cu toate, nu mai apuca el sa se sature. Pe cnd
aa...uite ce osp! Vrbiile la nceput se nelinitir:
unde-i Ciripel? L-o fi mncat vreo pisica, o fi degerat?
Dar Ciripel se ntorcea rotofei.
Cip, cip, Ciripel unde-ai fost?
El isi pleca ncet capul si rspundea pocit:
Am fost dup mncare...dar n-am gsit!
Si aa in fiecare zi pe la prnz Ciripel se desprindea din stol si zbura la csua
cu balcon. Ciugulea, ciugulea, isi umplea gua si apoi se
ntorcea. Vrbiile il ntrebau:
482

 Ciripel, ai gsit?
N-am gsit.
Si isi fcuse Ciripel o burta cat un ghem de lna.
Intr-o zi , ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa nghit un bulgra moale de
mlai de pe msua din balcon, cnd hop! Top!o cioara
mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii sttu inima in loc de frica. Cioara ca
cioara, clon...clon in plisc cat lua Ciripel de zece ori.
Cr, cr, du-te mai ncolo , obraznicule, ii croncani cioara. Nu vezi ca m
mpiedic de tine? Ciripel opi speriat in laturi. De
frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parca-i sta firmitura in gat. Pe
cnd cioara clon, clon, clon, ciocnea cu pliscul ei
tare ca un ciocan in tblia mesei. Iar a ajuns lng Ciripel.
Piei din calea mea, ca ndat te jumulesc.
Ciripel ce sa fac? S-a dat intr-un colt si si-a ntins cporul sa prind o
firmitura. Dar cioara, clon i-o trase de sub cioc.
Of ce cioroi cumplit si nesuferit, gndi Ciripel. Dar una e sa spui in gnd si
alta e sa spui tare. Ciripel abia ndrzni sa spun cip,
ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.
terge-o, n-auzi? Si Ciripel zbura, amarat ca vai de el la stolul lui.
A doua zi vrbiuele erau tare flamande. Dar ce se aude? Toate vrbiuele
din viin isi nlar capul. Din deprtare se auzea un ciripit
jalnic pip, pip, cip, cip. Ce-i oare? Ciripel. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa
vrbiile-s acolo la msua din balcon. Si ce vzur? Un
vrbioi lacom si prostu jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Si mi
ti-l jumulea cioara, de-i scprau fulgii lui Ciripel, si-l
scrmna cu ghearele de-ti venea sa-i plngi de mila.
Intr-o clipa toate vrbiile, zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i, si ciufulete-o, si
ciupete-o, si smulge-i penele, pana cnd cioara a zburat.
Ciripel ca vai de el , ameit, jumulit si speriat sttea pe coltul mesei, cu
mlaiul lipit de cioc si pe piept, si atepta judecata vrbiilor.

483

 Aa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleti? Eti o ruine in stolul

nostru, ii spuse vrabia cea btrna.
Cirip...incuvinar toate.
Ramai si ospteaz-te singur frioare, si de-o mai veni cioara, sa ne dai de
tire s-o izgonim. Pofta buna!
Stolul se nla in vzduhul plumburiu.
Vrbioiul cel lacom rmsese singur, stpn pe toata masa cu mlai. Dar ce
folos, prietenii il prsiser. A dat sa
mbuce o frm, dar n-a mai fost chip. Parca era amar...parca-i pierise
foamea. Isi lsa pe spate capul, isi roti ochiorii
si cerceta zarea ntunecata. Deodat, in deprtare, un stol de vrbii, ce se
lsa pe acoperi. Ciripel btu din aripi si se
ndrepta in zbor grbit intr-acolo. Luai-m cu voi!. Nu tiu daca l-au luat
dar vrbiuele sunt bune si ierttoare

Povestea nucii laudaroase

de Vladimir Colin
A fost odat o nuc , o nuc ... ei , ca toate nucile ! i nuca asta cretea ntrun nuc . Dar nucul nu mai era ca toi nucii ... i tii de ce ? Pentru c nucul
sta se pomenise crescnd n pdure . Nu tiu cum ajunsese acolo , printre
stejari i fagi , dar ce tiu , e c acolo tria de ani i ani de zile . i uite c
printre nucile pe care le fcuse era i nuca noastr .
Ei , i ntr-o bun zi vine un urs mare , mai mare chiar dect nenea Ni , i
se ntinde sub nuc s trag un pui de somn .
-Ah , ce bine o s dorm ! spuse ursul i se puse cu burta n sus , cu labele pe
dup ceaf i ncepu s sforie : Sfrrrr-mrrr ! Sfrrr-mrrr !
Tocmai atunci , creanga pe care tocmai sttea spnzurat nuca noastr
strig vesel -Ei , nuc-nucuoar ! Gata , poi s-i dai drumul , c eti
coapt bine ...
484

Firete , nuca nu atept s i se spun de dou ori . Se arunc de pe creanga

ei , fr umbrel sau paraut , se arunc vitejete , aa cum se arunc
nucile i ... drept pe nasul ursului se opri
-Vleu ! rcni ursul , deteptat fr veste , dar nepricepnd ce-l izbise tocmai
de nas ( care e partea lui cea mai simitoare ) se ridic degrab i-o lu la
sntoasa .
-Ehei , ai vzut cine sunt eu ? strig atunci nuca .
Sunt pesemne nespus de puternic dac pn i ursul se teme de mine
Iepurele , care vzuse tot ce se petrecuse , se apropie tremurnd de nuc i
o rug cu glas stins :
-Puternic nuc , milostivete-te de un biet iepure ! ... S nu m mnnci !
-Bine , i rspunse nuca . De ast dat te iert , dar vezi s nu m superi prea
tare i s nu-mi mai iei nainte c de ! nu tiu , zu
Veveria se rug i ea , plngnd :
-Of i of , puternic nuc ! ndur-te i de o biat veveri ... N-o mnca nici
pe ea !
Ia ascultai , fpturi neroade ! se supr de ast dat nuca . Ce , vrei s m
lsai s mor de foame ? ... Pi , mine o s vin lupul s m roage s-l cru ,
apoi mistreul , apoi cine mai tie care alt neisprvit ... i eu ? V-ai gndit c
i eu trebuie s m hrnesc ? Doar sunt o nuc adevrat , o nuc
puternic , o nuc ... Ehei , ce tii voi !
Iar n tcerea aceea se auzeau cnd i cnd nite ipete grozave :
-Unde-s lupii , urii i mistreii ? Unde-s leii , zmeii i balaurii ? ... Vreau s le
trag o mam de btaie i s-i nghit pe nemestecate !
Aa striga nuca de rsuna pdurea , i nici lupii , nici urii , nici mistreii , ba
nici chiar leii , zmeii i balaurii nu cutezau s crcneasc .
Dar ntr-o zi veni un bieel , se plimb prin pdure , gsi nuca i , dup ce-i
sparse coaja o mnc .
Povestea ceasului cu inim
Tria odat un ceasornicar brn. ntr-o zi, plimbndu-se printr-o pdure de
la marginea oraului, vzu un ceas aruncat la rdcina unui stejar. Era mare
485

ct un biat sau o feti de patru ani, avea limbile de aur i cifrele de pietre
scumpe. Niciodat nu mai vzuse ceasornicarul un asemenea ceas!
l privi pe toate prile ns ceasul nu mergea. l lu acas i l desfcu s l
repare.
Pe vremea aceea, n fiecare ceas locuia un pitic. El era cel care mica roile
dinate i btea cu un ciocnel, fcnd tic tac, tic tac Ceasul pe care l
gsise meterul nu avea pitic. Avea ns un pitic ntr-un sertar, de la un ceas
care fusese strivit din greeal de stpnul su.
Repar ceasornicarul ceasul i l aez n vitrin, doar, doar o veni pgubitul
dup el.
ntr-o zi trecu pe acolo mpratul care vznd ceasul dori s-l cumpere. l
duse la palat i l aez n sala tronului pzit de doi ostai.
Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. De cte ori venea la palat
cte un boier s se plng c-l necjesc ranii, abia i spunea mpratul:
Vorbete! i dau voie s vorbeti o or c ceasul cu limbi de aur i arta
c ora trecuse! Pleca boierul suprat, fr s apuce s deschid gura.
Dac venea ns o vduv, care l nvinuia pe boier c-i fur i ultima
bucic de pine, mpratul i spunea:
- Ei, vorbete i tu! i dau voie o clip
i iat c dup ceasul cu limb de aur, clipa inea, inea i nu se mai
sfrea Pleca vduva numai cnd spusese tot ce avea pe inim!
Dac au vzut aa, s-au strns boierii ntr-o zi i s-au dus la mprat.
- Mria ta, nu se mai poate Ceasul Mriei tale ne face viaa amar. Nu
merge bine, Mria ta!
L-a chemat mpratul pe ceasornicar i i-a dat ceasul s-l repare. ()
Ajuns acas, ceasornicarul scoase piticul din ceas i l ntreb ce se ntmpl.
- Metere, metere oft piticul ce s fac dac am

o inim? Inima ine cu

oamenii nevoiai i nu-i iubete pe boierii hrprei Atunci pun ceasul s

mearg mai repede sau mai ncet dup cum cred eu c e bine.
Meterul ddu din cap. Doar avea i el o inim i-l nelegea tare bine pe
piticul cel inimos! ( )
486

Pentru a iei din impas, ceasornicarul apel la ajutorul altui meter, care
dorind s fie pe placul mpratului, construi un pitic de fier, fr inim, care
s pun ceasul n micare ca i piticul adevrat.
Tare s-au bucurat boierii i mpratul de noul ceas! L-au aezat n sala
tronului i, de atunci, din nou vorbir boierii cte o or, iar nevoiaii cte o
clip
Apoi, mbtrnind, piticii din ceasornice se mutar, rnd pe rnd, n ara
povetilor i n locul lor fur aezai pitici de fier, sau arcuri, lanuri, pendule
i cuci. Pn n zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc, cu lan, cu pendule
sau cu cuc, dar ceasuri cu pitic sau cu inim nu se mai cunosc dect n
povetile pentru copii. ()

tup tup

Tria odat, ntr-un lumini al unei pduri de la marginea satului, o

familie de iepurai. Tatl, Iepuril, umbla toat ziua prin pdure dup
treburile lui. Mama, Iepurica, sttea acas i avea grij de cei trei ieurai pe
care i aveau. Erau tare drglai cei trei copii numai c, unul dintre ei,
mezinul, un iepura cu blana pufoas, cu nite ochiori tot timpul iscoditori,
cu urechiuele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot, era tare
neastmprat. Nu sttea locului o clip. Alerga, srea, zburda tot timpul. i
necjea pe fraii lui, se lega de toate animluele din poian. Din aceast
cauz up up, c aa l chema, era tare singuratic, nimeni nu voia s se
joace cu el, s-i fie prieten.
Cnd l vedea pe Spiridu, un pui de cerb cu blana ptat i cu un
cpor pe care se citea mereu zmbetul i pe Scofil, puiul de raton, blnd
i mereu vesel, jucndu-se mpreun, le striga din fug Salut!, srea la ei, i
ciupea, le punea piedic i apoi se distra de nzdrvnia lui. Acest lucru

487

enerva tare celelalte animlue aa c toate fugeu numai cnd l vedeau

aprnd pe up up
up up era foarte trist c nimeni nu voia s se joace cu el i nu
voiau s-i fie prieteni i se ntreba mereu de ce oare toat lume l ocolete.
Aa c, de la un timp ncoace se tot gndea ce s fac, cum s fac s nu-l
mai ocoleasc ceilali.
ntr-o zi, n timp ce sttea la umbra unei frunze de brustur s se
adposteasc de razele soarelui i se gndea la ce s fac, cum s fac, i
apru pe neateptate n fa Sltreaa, o broscu verde i mereu umed.
Aceasta i zmbi cu un zmbet uria i i spuse vesel: Salut! M bucur s
te vd azi!. Surprins, up up i zmbi i el i i rspunse: Salut! i mie mi
pare bine c te vd!, apoi avur o scurt conversaie despre cldura de
afar i despre noul eleteu n care locuia Sltreaa.
Dup ce plec broscua, up up rmase iar pe gnduri. Tocmai
atunci trecea pe acolo Mlieul, un pui de castor i vzndu-l pe up up l
salut i l ntreb dac nu vrea s-l ajute s trag din ap o crengu pe
care tocmai o scpase din lbue. Sigur, cum s nu te ajut! rspunse
iepuraul i traser mpreun crengua pn la stvilarul castorului. Dup ce
Mlieul i mulumi, se desprir i up up se ntoarse acas. Toat
noaptea i-a visat pe Saltreaa i pe Mlieul.
Ziua urmtoare, up up, opind prin lumini, se apropie de Scofil,
ratonul, i zmbi cu un zmbet ct putu el de mare i i zise: Slaut! M bucur
s te vd astzi! Scofil se uit la el, parc surprins, dar i zmbi i el i-l
ntreb ce mai face, apoi avur o convorbire plcut despre vara asta
clduroas.
Mai trziu, n aceeai zi, se apropie de casa Spriduului, puiul de cerb i l
ntreb dac nu vrea s-l ajute s caute nite frunze fragede pentru cin.
Spiriduul tia exact unde s gseasc acel locor aa c au plecat mpreun
ntr-acolo. Au luat cina mpreun i pentru c ziua era pe sfrite, s-au
desprit prietenete i s-au ndrepatat spre casele lor. Pe dum, up up se
gndea mereu la ct de bine i-a fost astzi.
488

La cteva zile dup aceasta era ziua de natere a lui Spiridu. A fot
invitat i up up. Au venit i Scofil, ratonul i castorul, Mlieul i
Sltreaa, broscua i muli alii. S-au jucat i au petrecut mpreun pn
seara trziu. Nimeni nu s-a suprat i nu s-au icanat unii pe alii. Lui up
up i venea din cnd n cnd s mping, s ciupeasc, s icaneze pe unul
sau pe altul, dar mereu se oprea i se gndea c nu vrea s mai fie singur i
trist.
De atunci up up i-a fcut muli prieteni. Nu mai este singur i nici
trist. Se stduiete s se poarte frumos ca s fie acceptat de ceilali.

Tara Adevarului si Imparatul Minciuna

de Petre Craciun

Ehei, cic era odat un trm pe care cerul l druise cu toate buntile i
frumuseile sale. Cmpurile i erau ntinse, roadele bogate, pdurile dese i
rcoroase, apele cristaline i reci precum gheaa, iar munii semei
ascundeau n mruntaiele lor comori nepreuite.
Oamenii acelei ri erau drepi, harnici i milostivi, aa cum nu gseai n alte
capete ale lumii. Dar, dac erau cu adevrat cunoscui cale de nou mri i
ri, era pentru c iubeau din adncul sufletului adevrul. Nicieri nu era mai
dispreuit minciuna i mai aspru pedepsit cel care s-ar fi ncumetat s
spun cte una mai gogonat. Negutorii care mpnzeau rile n lung i n
lat i fceau dinadins drum prin preajma locului ca s vad cu ochii lor
minunata ar a Adevrului, iar la ntoarcerea acas i petreceau ceasuri
ndelungate povestind copiilor despre cele vzute.
Mo-Vreme i depna firul cel fr de sfrit, zi dup zi i an dup an, fr
s-i pese de nimeni i de nimic. Rnduiala, att de temeinic statornicit,
prea s fie venic. Poate c ar fi fost, dac...

489

ntr-o sear, oamenii s-au ndreptat spre gospodriile lor, ostenii dup truda
unei zile de robot. S-au nfruptat din bucatele cele gustoase i s-au grbit
s-i caute odihna n paturile cele primitoare.
Ctre miezul nopii, n naltul cerului la aprut o lumin roiatic. La nceput
a fost ct o nuc, dar a crescut uor-uor, pn ce a cuprins cerul ntregii
ri. La un timp, lumina s-a lsat deasupra munilor, apoi deasupra caselor i
ogoarelor. n cele din urm, ea i-a croit drum prin hornurile sobelor,
ptrunznd n odile i n sufletele oamenilor. Netiind ce li se ntmpl, ei sau ntors pe cealalt parte, continundu-i somnul. Ba, nc, nici mcar de
diminea nu s-au dumirit. i-au umplut traista cu merinde i s-au dus acolo
unde i chemau treburile. Cte unul mai iste a bgat de seam c vorba le
era schimbat, c nu mai spuneau lucrurilor pe nume, ca mai nainte, i c
nu mai simeau aceeai dorin de a dezvlui tot ceea ce gndeau.
Nepricepnd ns care era pricina i acela nla din umeri, vzndu-i de
treab.
Ehei, dar a venit ora prnzului i locuitorii rii Adevrului s-au aezat la
mas. i-au umplut ulcelele cu ap rece i, cu nermurit surprindere, au
descoperit c apa nghea ct ai zice pete. Iari cei mai nelepi au zis:
- Frailor, o mare primejdie ne amenin! Nu vedei c minim de nghea
apele?
- Nu poate fi adevrat! s-au mpotrivit cei mai numeroi. Nu cuteaz
minciuna s se abat pe meleagurile noastre! Trebuie s fie vreun joc.
Haidei mai bine s l deprindem!
De poman au struit cei dinti, cci, deopotriv, copii i oameni mari se
strngeau laolalt, nveselindu-se atunci cnd fceau s nghee apele. Cnd
trgeau copiii cte o minciunic, abia de nghea apa dintr-o cecu, dar
cnd spuneau cei mari cte una mai meteugit, ngheau lacurile ct ai
bate din palme. Ambiios din fire, mria-sa, mpratul, a fcut ce a fcut i a
ajuns cel mai mare meter ntr-ale minciunii. Ajungea s deschid gura
numai pe jumtate i ngheau mrile de la un capt pn la cellalt. Ce
vrei, meteug de fa mprteasc!
490

Azi aa, mine aa, minciuna a ptruns tot mai adnc n viaa oamenilor. Pe
nesimite, ea n-a mai fost un joc, ci un fel de a tri. Erai ntr-o ncurctur,
mineai i... gata! Aveai necaz pe cte cineva? Nimic mai simplu: i puneai
vreo cteva n crc, de nu-l mai cunotea nici mum-sa.
De la a preui minciuna i pn la ur adevrul, n-a fost dect un pas. Hituit
i hulit de toat lumea, srmanul de el a devenit o cium aductoare de
nenorociri. De altfel, ce nevoie mai aveai s rosteti drept, dac numai vorba
strmb avea cutare?
Anii au trecut i ara a srcit c doar acolo unde este stpn minciuna, nu
mai ncape i hrnicia. Despre cltorii de prin alte locuri, ce s mai spunem?
Acum ocoleau ct puteau mpria mincinoilor, pe care o numeau de la o
vreme ,,ntunecata ar a minciunii".
Peste nc un timp, cnd ajunseser oamenii s mnnce mai puin ca
dobitoacele i se mpunau c nu mai pot de bine, s-a nimerit ca ntr-o cas
umil de la marginea rii s vad lumina zilei un copil numit Victora.
Crescnd mai departe de atotputernicia mpratului-Minciun, biatul s-a
simit atras de adevr, ca de un bulgre de aur. Fcndu-se flcu n toat
legea i vznd srcia i neputina care domneau pretutindeni, n-a mai
rbdat i, ntr-o zi, s-a nfiat naintea prinilor si:
- Ttuc i mmuc, eu unul nu mai pot rbda s vd cum aceast cium
nenorocit ne mistuie ara, altdat att de ndestulat. M doare inima
cnd i vd pe bieii oameni cum ndur nenorocirea fr s tie de unde li se
trage. Dai-mi binecuvntarea printeasc, ntruct m-am hotrt s plec n
lumea larg, doar-doar voi putea s vin de hac nelegiuirii...
- Copilul meu, gndul tu este frumos precum cerul fr nori, dar tare mi-e
team c vei porni pe un drum fr ntoarcere. Din partea mea, primete-i
binecuvntarea, ns fii cu bgare de seam! Nu tiu din care pricin, mriasa apr din rsputeri minciuna, iar otile sale sunt gata oricnd s l rpun
pe acela care s-ar ridica n aprarea adevrului.
- Ttuc, binecuvntarea ta, sabia mea voiniceasc i voia lui Dumnezeu mi
vor fi de ajuns ca s ies la liman.
491

- Aa s fie, copilul meu. Mai ine minte un lucru: n Pdurea cea Mare
triete un om tare btrn, cruia i se spune Moul Barb-Alb. Multe a vzut
i a auzit de-a lungul ndelungatei sale viei. Du-te i cere-i sfatul, cci are
inima bun i te va ajuta.
A doua zi, Victora i umplu sacul cu merinde, prinse sabia la old, srut
dreapta prinilor i plec, lund cu sine un cine mare i puternic, cruia i
spunea Lupu.
Merse cale lung i pretutindeni ntlni numai jale. Suspin cu nemrginit
tristee i i vzu de drum pn ce ajunse n Pdurea cea Mare. O apuc pe
o potec luminat de razele soarelui i se opri numai cnd ajunse n faa unei
mogldee de om. Spatele i era ncovoiat precum gtul unei lebede, iar
barba ca argintul i atrna pn la bru.
- Bine te-am gsit sntos, zise flcul cu voioie. Nu cumva tu eti Moul
Barb-Alb?
- Eu i cu btrneile mele, iar tu trebuie s fii Victora, cel care a pornit n
lume pentru a strpi minciuna.
- Adevrat, dar cum de m-ai dibuit?
- La anii mei, nu mai sunt multe lucruri pe care s nu le cunosc. Bunoar,
tiu c nu ai pornit pe un drum uor, ns am credina c vei izbndi. Ca s
alungi minciuna i s redai rii strlucirea pe care a avut-o, vei colinda mult
n cele patru vnturi. Mergi i ntreab munii, apele, vile i cmpurile cine
este omul care a minit pentru prima dat n acea noapte blestemat.
Aflndu-l, vom ti cine a revrsat minciuna asupra rii i dac l vom
ndupleca pe el s se lepede de minciun vom fi salvai.

- i mulumesc,

uncheaule, am s fac precum m-ai nvat.

Peste noapte Victora rmase n coliba srccioas a moneagului iar a
doua zi nclec i plec acolo unde l chema ursita.
Merse pe crri cunoscute i necunoscute, pn ce vzu naintea lui un cmp
frumos, plin de flori ncnttoare. i ls calul s pasc n voie, urc pe un
deluor i de acolo ntreb:

492

- Voi, cmpurilor, care nconjurai minunata mea ar, nu tii cine a minit
pentru prima dat n noaptea aceea blestemat?
- Voinicule, rspunse cmpul, eu tiu numai c n noaptea cu pricina cerul a
fost acoperit de un nor roiatic. Dac am cunoate cine a abtut norul
deasupra mpriei, am tii cine este vinovatul. Din nefericire, eu nu tiu
mai multe. Mergi i ntreab apele rurilor, pentru c ele colind lumea
ntreag i vd cte nu ai gndi.
Victora mulumi cmpurilor i i urm drumul. Merse iari cale lung pn
ce ajunse n locul unde rurile se vrsau ntr-o mare uria.
- Rurilor, le vorbi el, voi strbatei ara n lung i n lat. Oare, nu ai aflat
cine a slobozit norul aductor de minciun?
- Viteazule, rspunse rul cel mai mare, eu nsumi trecnd n noaptea aceea
pe la poalele unui palat strlucitor am vzut cum doi brbai au aprut la o
fereastr. Unul dintre ei avea n mn o sticl pe care a destupat-o, de pe
fundul ei ieind norul cel roiatic. Nu m ntreba cine sunt cei doi, pentru c
era noapte i nu le-am vzut feele. Mergi i ntreab munii! Poate c ei,
fiind aa de nali, cunosc mai bine tainele palatului cel misterios.
Vrnd-nevrnd, Victora plec s ntrebe munii. Acum, drumul era cu mult
mai greu de strbtut. i ddu toat silina i, curnd, se vzu n faa
stncilor prpstioase. Ls calul lng un petic de iarb i vru s nceap
urcuul. Deodat, se vzu nconjurat de otenii mriei-sale.
- N-ai avut linite acas, feciorule, de-ai venit s-i caui moartea prin locurile
acestea prpstioase? ntreb unul.
- S nu v gsii voi moartea! le rspunse curajos Victora. Apoi, ct ai clipi
din ochi, i scoase sabia din teac i se avnt n lupt, spunndu-i cinelui
care l nsoea pretutindeni, ntocmai ca o umbr:
- Lupule, tu muc-i de picioare, c de restul am eu grij!
ncepu atunci o lupt voiniceasc, aa cum nici nu gndiser otenii lui vod.
Cu toate c era singur, Victora se nvrtoea din rsputeri, lovind i n
stnga i n dreapta, de-ai fi zis c mai are de partea sa nc vreo cinci-ase
ajutoare. Unde cdea sabia sa voiniceasc rmnea locul gol, dar i pe unde
493

trecea cinele nu mai gseai duman care s stea pe picioarele lui. Cnd
veni vremea asfinitului, tot locul era plin de trupuri czute care ncotro, n
cea mai cumplit neornduial.
Flcul sttu o clip s i trag sufletul, apoi mulumi lui Dumnezeu pentru
izbnd i se grbi s ajung naintea muntelui.
- Munte cu piscuri semee, tu care ai toat lumea la picioare, nu tii cine erau
cei doi brbai care au slobozit norul roiatic aductor de minciun i de
ticloie?
- Ehei, biete, tare mi-e team c vei face drumul ntors dac vei auzi cine
sunt!
- Spune-mi, numai, i vei vedea dac dau nainte sau napoi.
- Dac-i aa, vorbi muntele bucuros, atunci afl c omul care a destupat
sticla din care a ieit norul nu este nimeni altul dect mpratul!
- Mria-sa, mpratul? Cum este cu putin ca tocmai el s fi vrut cu bun
tiin rul propriei sale ri? Ce fel de om este?
- Copile, copile, ntortocheate sunt cile Domnului! Afl c vod a fost
dintotdeauna un om ru i ticlos. El i cu alii de-o teap i-au dat seama c
nu au multe zile de stat ntr-o ar unde numai adevrul i cinstea aveau
cutare. Atunci i l-au apropiat pe vrjitorul Talp-Neagr, cu ajutorul cruia
au ndjduit s nstpneasc minciuna. Cte ticloii nu se pot face la
adpostul minciunii! n seara aceea, Talp-Neagr i-a dat mpratului sticla
cea blestemat, iar el a fcut ce tii. Dac te ncumei s-l nfruni chiar pe
mpratul Minciun, atunci f calea ntoars n Pdurea cea Mare, unde
Moul Barb-Alb are s te sftuiasc mai departe. Mergi cu grij, pentru c
oamenii craiului vor ncerca s te rpun att prin sabie ct i prin vicleug.
Apoi, muntele tcu. Flcul nnopt la poalele sale i a doua zi se grbi ctre
coliba moneagului.
Tocmai cnd ajunsese la o rscruce i nu tia ncotro s o apuce, iat c i
apare nainte o fat frumoas ca o zn.
- Chipeule flcu, zise ea, dac vrei s ajungi la coliba moneagului, atunci
este musai s o apuci pe crarea din stnga.
494

- i mulumesc ie, fat frumoas, spuse i biatul, apucnd-o pe drumul din

dreapta, gndind c se afl naintea unei curse.
ntr-adevr, nu peste mult vreme ajunse la captul drumului.
- Iat-m viu i nevtmat, Moule, zise Victora.
- Mare bucurie mi face ntoarcerea ta, copilul meu. Ce-ai mai aflat de cnd
bai potecile?
- Cumplit lucru mi-a fost dat s aflu. Cel care a statornicit minciuna nu este
altul dect mpratul. Vrjitorul Talp-Neagr i-a pregtit acel nor roiatic n
pivniele palatului.
- De mult am auzit despre faptele cele ticloase ale acestui vrjitor,
ns trgeam ndejde c i-o fi lsat oasele pe undeva. Iat ce ai de fcut:
mine s pleci nentrziat ctre palatul mpratului. Mai nainte, caut-i
nite haine de pescar, f rost de o cotig plin cu pstrvi i cere s fi dus n
faa mriei-sale, care este un mare mnctor de pete. Cnd vei rmne
ntre patru ochi, pune-i trei ntrebri i, de fiecare dat, s-i rspund dac
prefer adevrul sau minciuna. Dac va prefera de fiecare dat adevrul,
atunci vraja se va destrma, iar Talp-Neagr i mpratul Minciun i vor
pierde puterea.
- O clip nu mai stau, Moule. Rmi sntos i s ne vedem cu bine!
Drumul spre curile mprteti era lungi i plin de capcane. Mergnd el aa,
iat c i iese nainte o femeie, leit mum-sa, care ncepe a i se jeli:
- Feciorul meu, las gndurile tale aductoare de nenorociri i vino cu mine,
c srmanul tu tat a czut la pat i nu tiu cte zile mai st pe lumea asta.
Auzind cuvintele cele sfietoare, tare-i veni s lase totul n plata Domnului
i s zboare ca vntul acas. Chibzuind mai temeinic, ce-i zise: ,,Fereasc
Sfntul, dar dac i btrna este o plsmuire a lui Talp-Neagr? Ia s-o las cu
ale ei, iar eu s merg cu ale mele!"
- napoiaz-te fr mine, mtuo! N-ai tu atta putere ca s m abai de la
drumul meu!
Mogldeaa cu nfiare de femeie se nvlui dintr-o dat ntr-un nor de fum,
transformndu-se ntr-un balaur cu apte capete.
495

- Atunci, hai la lupt, pui de om! Sau i-a alungat vntul curajul cnd a suflat
mai tare?
- Pcat de tine, balaurule, c ai attea capete i minte aa de puin! Lupt
ai vrut, lupt ai s primeti!
Se ncinse numaidect o btaie cum nu mai vzuse nici str-str-moul
balaurului. Lighioana arunca flcri pe toate nrile sale, iar biatul se ferea
cum putea i, din timp n timp, se repezea cu sabia asupra puzderiei de
capete, fcndu-le s dea napoi. Cu vreo dou ceasuri nainte de prnz,
balaurul i pierdu primul cap, pe la amiaz mai avea patru capete, la chindii
rmase cu dou, iar pe la apusul soarelui i-l pierdu i pe ultimul.
Bucuros din cale-afar, Victora merse ntr-un sat de pescari, i rostui nite
haine pe msur, umplu o cotig de pete i se nfi naintea porilor
mprteti.
- Mi, oameni buni, se adres el strjerilor, mergei degrab i duce-i-i vorb
mriei-sale c i-am adus cei mai buni pstrvi din ci au trit vreodat n
apele acestei ri.
- Bun gnd ai avut, pescarule! Zise unul dintre strjeri, poate i-o mai trece i
lui vod nduful, c ne-a scos peri albi. De cnd cu unul, Victora, i trsnete
i i fulger ct e ziua de mare.
Victora tcu mlc i merse n urma unui otean pn n iatacul mprtesc.
- Aa e cum am auzit, tinere, c mi-ai adus o cotig ntreag de pstrvi?
- ntocmai, mria-ta. O cotig cu vrf.
- Bun treab! i ct zici c m-ar costa? Trei - patru parale?
- Nici s nu te gndeti s-mi dai vreun ban, nlimea-ta, zise flcul care
tia ct de zgrcit este craiul. Vreau numai s-mi rspunzi la trei ntrebri.
- Dac sta este tot preul, atunci pune-i ntrebrile, c ard de nerbdare s
m aez la mas.
- Iat prima ntrebare: tiind c mria-ta stpneti peste o ar ntins, ai
prefera ca oamenii s spun cum c, dimpotriv, eti stpn peste o frntur
de rioar?
- S spun adevrul! Cum ar cuteza s mint?
496

- Aa gndeam i eu. Dar dac mria-ta ai fi destoinic n lupt i cineva ar

spune n gura mare c ai fugit precum iepurii cei fricoi, te-ar supra?
- Mai ntrebi? L-a bate cu biciul pn ar spune adevrul!
Victora se bucura pe tcute.
- Luminia-ta, continu flcul, dac toi supuii mint, nseamn c omul cel
mai minit din toat ara este nsui mpratul. Oare, nu ai prefera s i se
spun adevrul?
- Nu tiu cine eti cu adevrat i dac ai venit ntr-adevr pentru pete, dar
dac stau bine s m gndesc, a vrea s mi se spun numai adevrul.
Acum, c i-am rspuns, las-m singur cu ale mele.
- Vei rmne singur de tot, mria-ta, dac vei continua s mini pentru c,
iat, vraja s-a destrmat. Privete cum, pe hornurile caselor, se ridic norul
roiatic. Minciuna a murit.
Flcul l ls pe mprat nc nedumerit i merse printre oameni. Toi, de la
mic la mare, se frecau la ochi, nevenindu-le s cread c ceea ce vedeau n
jurul lor era aievea. Apoi, puin cte puin, se obinuir din nou cu adevrul.
La scurt vreme, mpratul muri de frica rzbunrii supuilor, iar n locul su
oamenii l puser pe Victora. Cu un mprat aa de bun i cu puterea pe
care i-o ddea adevrul, ara putea redeveni bogat i nfloritoare.
Ct despre vrjitorul Talp-Neagr, aflai c i-a strns norul cel roiatic n
sticla lui veche, continund s umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei
mai slabi de nger. Nu vrea n ruptul capului s cread c, n lupta dintre
adevr i minciun, tot adevrul biruie pn la urm.

Tomita iepurasul
de Alexandru Mitru
S nu te iei dup fricos... Cine se ia dup fricos ajunge... O s vedei ndat
unde-ajunge!
497

Aceast ntmplare s-a petrecut demult, demult, pe vremea cnd animalele

se hotrser s-l nimiceasc pe vntor.
S-a ntocmit otirea animalelor; ariciul nainte pe urm lupul, vulpea, cerbul,
bursucul, ursul. Ba au chemat ntr-ajutor i-o pasre, pe vultur, s zboare, si vesteasc cnd vine vntorul.
Se pregtea o btlie mare. A venit castorul, dulgher prea iscusit, i a ridicat
ici-colo ziduri de lemn. n dosul lor s-au strns n rnduri animalele, s lupte.
i-au ascuit toi dinii i ghearele. Erau aproape gata, cnd nu tiu cine a
spus:
- Mergem la btlie, dar nu avem hataman ( conductor de oti ).
- Aa e, s alegem un hataman! au rostit toate dihniile dintr-o dat. Cine s
fie? Cine? Ariciul nu e bun, cci e epos; lupul este de trebuin-n btlie;
vulpea e prea viclean; cerbul e-ncornorat i se aga-n ramuri; bursucul e
prea greu; ursul e cam btrn...
Nu se nelegeau...
Cnd cearta era mai aprins, cine venea fr de grj pe crare, cu plria
pe-o sprncean, fluiernd mulumit? Tomi iepuraul.
- Ce e cu tine, mi Tomi? i de ce fluieri att de mulumit? l-au ntrebat
dihniile.
S-a oprit iepuraul, i-a mpins plria mai pe ceaf, apoi plictisit a dat dintro lbu:
- L-am dobort... M-am repezit cu dinii, i ha, ha, ca i cum n-ar fi fost!
- Pe cine? a ntrebat cu spaim cerbul.
- Pe un duman! a nceput s-i dea aere Tomi, vznd c-i ascultat de toti;
i-ntr-adevr, Tomi doborse un trunchi din cel subire, de rruc- vi
slbatic.
i plcea mult, cci are coaja acrioar. i era duman, pentru c-o dibuia cam
greu.
- A dobort singur dumanul! s-a minunat bursucul.
- Hm, hm! a mormit n sine ursul. De-am fi i noi aa viteji ca tine...
- Vrem s alegem un hataman i nu ne nelegem! a glsuit ariciul.
498

- Vrei un hataman?... Vrei un hataman destoinic peste animale? S v fiu

eu! s-a ngmfat Tomi. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine n pdure.
- Ar putea s ne fie el hataman! s-a nvoit cumtra vulpe. Tot nu ne
nelegem ntre noi.
- S fie dac-i aa viteaz! a spus i cerbul.
S-au nvoit i lupul, i ursul, bursucul, ariciul i vulturul.
I-au dat deci lui Tomi cciula de hataman, i-au dat i-o spad.
Era hataman n lege.
- i acum poruncete, Tomi! a spus lupul. Noi te ascultm orbete.
- Du-ne la btlie, s-l doborm pe vntor! a strigat i vulturul.
La toate se-ateptase Tomi, dar ca s fie hataman n btlie i s-l rpun
pe vntor, la asta nu... ncepuse s tremure.
- Voi stai aci! le-a poruncit. Cnd am s fluier, dai toi nval cu putere...
m duc s vd pe unde-i vntorul!
S-a strecurat prin pdure.
Era o zi rece de toamn, cnd vntul bate cu putere i frunzele ncep s
cad.. Inima lui Tomi era numai atta, ct vrful acului... Cine l-a pus s fie
hataman? Dac a auzit i vntorul?... O s-l doboare sgeata!...
Se tupila la pmnt i inima-i btea s-i sparg pieptul. Sta cu urechile
ciulite. De fric, i-au crescut, i-au tot crescut urechile... (De-atunci sunt aa
mari!...)
Deodat a nceput s bat vntul mai tare i frunzele s foneasc. Nite
rmurele s-au frnt i l-au lovit pe Tomi drept n obraz.
E vntorul! s-a gndit iepuraul. A auzit ce-am spus. Vine spre mine. A tras
cu arcul."
S-a ntors ntr-o clipit... i fugi!... i fugi!...
De fric i czuse hatamanului cciula pe ochi. Nemaivznd, s-a mpiedicat
de spad, i i-a tiat lbuele din fa. De fric i de durere a mai fcut un
salt, i s-a dat peste cap. Atunci, i-a tiat coada. (De-aceea-s aa scurte
lbuele din fa i coada lui Tomi pn-n ziua de azi!...)
Fugea acum de-i sfriau clciele, i uiera vzduhu-n urma lui.
499

Dihniile, auzind uierul, au crezut c-i semnalul hatamanului, au dat nval

dup el, s prind vntorul.
Au ieit din pdure, pe cmp.
Era ctre amurg, cnd umbrele-s mai lungi, cnd soarele se pregtete de
culcare.
Tomi i vedea umbra i, creznd c-i vntorul n urma lui, fugea din ce in
ce mai repede...
Abia se mai inea otirea dup el. S-a mai inut o vreme. Pe urm s-a pierdut
de hataman.
Tomi a mai fugit nc-o bucat bun, a dat peste un copac i s-a izbit. Att
de tare s-a izbit, c-a vzut stele verzi. (De atunci are privirea mprtiat i
buza de sus crpat de lovitur!...). i-a rmas lat...
Trziu, cnd i-a venit n fire, s-a ntors n pdure fr cciula de hataman i
fr spad.
Iar se luda:
- De veneai dup mine, l rpuneam pe vntor!... Dar m-ai lsat singur..
Animalele au nceput s rd. l urmrise-n zbor vulturul. Vzuse tot. i
povestise. Au rs dihniile de Tomi. L-au luat la goan.
- Cine se teme de fonetul frunzelor, nu are ce cuta-n pdure.
Din acea zi, slbticiunile ca lupul, vulpea, ursul i vulturul l fugresc pe
iepura. i unde-1 prind, i fac de petrecanie. Le e necaz c l-au avut
hataman...

Povestea ursului cafeniu

, de Vladimir Colin
Urii care triesc la Polul Nord sunt albi. Cred c din pricina asta le spune uri
albi (dar, firete, dac vreunul dintre voi a aflat c li se spune albi din alte

500

pricini, l rog s-mi dea de tire i s nu m mai lase s scriu minciuni ).

Aa...
Ei, i iat c printre urii cei albi de la pol s-a rtcit ntr-o bun zi un urs
cafeniu, un urs mare i frumos, care venea tocmai din munii notri. Cum a
ajuns el la pol s nu m ntrebai, c nu tiu. Ce tiu e c s-a pomenit acolo i
c a nceput s cate ochii la munii de ghea i la focile care se zbenguiau
pe ei.
- Ia te uit!... Un urs murdar! strig o foc, i toate surorile ei ncepur s
chicoteasc, s hohoteasc i s se prpdeasc de rs.
- E mnjit tot!
- De la gheare pn' la bot!
- Vai, vai, ce caraghios!
- Parc-a fost muiat n sos!
Uite-aa rdeau focile, rdeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uit n jur
gata s rd i el de ursul cel murdar (pentru c urii, se tie, se spal pe
dini n fiecare diminea i sear, ba mai fac i baie) cnd, spre marea lui
mirare, nu vzu niciun urs.
- Nu cumva rdei de mine? ntreb el suprat.
- Pi de cine, mi Martine?
- Eu sunt curat, spuse i mai suprat Martin. M-am splat chiar azi diminea.
Dar focile nu-l crezur i rser mai departe, aa c bietul urs i lu
tlpia, mormind.
i nu merse el cine tie ct, c se ntlni cu nite uri albi.
- Frailor! strig bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare c v vd...
- Cine-i urtul sta care se crede frate cu noi? spuse cu dispre un urs alb.
- Ia te uit ce neobrzare! vorbi un altul.
De ciud, bietul Martin simi c-i dau lacrimile.
- Dar bine, frailor, nu vedei c sunt urs, ca i voi?
-Urii cumsecade sunt albi, rspunse primul urs alb, i fr a-1 mai
nvrednicii cu o privire, toi urii albi plecar, legnndu-i ngmfai
blnurile.
501

Martin se aez pe un sloi i ncepu s plng.

- Fcea s bat atta cale pn la pol, ca s gsesc aici numai batjocur? se
ntreba el. Vai, ce uri ri triesc printre munii de ghea!
i cum plngea aa, un pinguin se apropia ncetior.
- De ce plngi, ursule? ntreb pinguinul.
- Cum s nu plng, pinguinule, dac urii albi m dispreuiesc i rd de mine?
Eu sunt cafeniu, la noi toi urii sunt cafenii.
Pinguinul era o pasre tare istea.
- i numai pentru atta lucru plngi? Hai, vino cu mine!
l duse pinguinul ntr-un loc ferit i, ct ai bate din palme, aduse o bucat de
spun.
- Ia spunete-te bine, de sus i pn jos! l ndemn el pe Martin.
- i tu? se supr ursul. Le-am spus i focilor c sunt curat. M-am splat chiar
azi-diminea!
- Nu-i nimic, rspunse pinguinul. F-mi mie plcerea asta....
Bombnind, Martin se muie ntr-un ochi de ap i prinse a se spuni. De
mnios ce era se frec bine, bine, bine, i - iat - curnd toat blana i era
plin de clbuci albi istrlucitori.
- Aa, destul, spuse pinguinul.
Martin ls jos spunul i voi s se vre n ochiul de ap, dar pinguinul l opri.
- Stai! Rmi aa!
Apoi l lu de mn i-l duse n mijlocul urilor albi.
- Vai, ce urs frumos! strig un urs alb.
- Ce blan alb! se minun al doilea.
- i ce mndru strlucete n soare! opti al treilea.
Bietul Martin nu mai nelegea nimic. Dar era att de bucuros de primirea
care i-o fceau urii albi, c nici nu-i btu capul s neleag. Ii mulumi pin
guinului i rmase printre urii albi cu care juc bz" i baba-oarba", uitnd
de toate.
Deodat ns, un munte de ghea se apropie de sloiul pe care se jucau.
- Fugii! Fugii! strig un pui de urs i se arunc n ap, notnd voinicete.
502

Urii se oprir din joac, vzur muntele i pricepur c se va ciocni de sloiul

lor, strivindu-i sub greutatea lespezilor de ghea. Speriai, srir n ap i se
deprtar degrab, n vreme ce Martin - neobinuit cu viaa de la polrmase pe sloi. Cnd nelese ce primejdie l pate voi s sar i el n ap.
Chiar n clipa aceea rsun glasul nspimntat al unei ursoaice:
- Puiul! Puiul meu!... A rmas pe sloi!
Nici unul dintre urii care se deprtaser nu scoase nicio vorb, nici unul nu
cuteza s se ntoarc pe sloi. Martin se repezi i ncepu s caute ursuleul.
l afl pe o movilit de zpad i-l lu n brae, dar n clipa aceea se auzi un
troznet cumplit i muntele de ghea izbi sloiul.Totul pria, se prbuea,
valurile nir nalte ct muntele. Cu puiul n brae i ferindu-l de bucile de
ghea, mari ct o cas, Martin se pomeni n ap. Fusese rnit de suliele de
ghea. Dar puiul era nevtmat.
O lespede grea l mpiedica acum pe Martin s ias la lumin. Cu chiu, cu vai
sparse lespedea i, notnd, se ridic pe un sloi ce plutea, la adpost de alte
primejdii.
Mama ursuleului se repezi s-i mulumeasc, dar, cnd ajunse lng Martin,
ncremeni. i la fel ncremenir i ceilali uri albi. Clbucii de spun din
blana lui Martin se topiser n ap, i ursul nostru era din nou cafeniu ...
- Alb sau cafeniu, eti un urs bun i viteaz, spuse mama ursuleului, vzd
cum puiul se prinsese cu lbuele de gtul lui Martin. i mulumesc...
Niciunul dintre noi n-a cutezat s rmn pe sloi...
- Nu blana l face pe urs, ncuviinar i ceilali uri albi, adunndu-se n jurul
lui Martin i strngndu-i care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit s-i mpodobeasc blana cu
clbuci

de spun (treab care l-a bucurat stranic cci spunul uscat i

pricinuia mncrimi cumplite i-l silea s se scarpine cu toate cele zece

gheare, ceea ce nu era deloc frumos i nici plcut nu era).
Ct a rmas printre urii albi s-a bucurat de cinste i prietenie, iar cnd s-a
ntors acas a alergat la prietenul meu, care scrie toate povetile pentru
copii, i a povestit ntmplarea. De atunci mai cnt Martin i-n ziua de azi:
503

Crezi c-mi pas c te tiu

Negru, alb sau cafeniu?
Inima s-i fie dreapt.
Eu te judec dup fapt!

Fred, soricelul fricos

de Aurelia Moraru

Fred era un oricel care tria ntr-o gaur din perete aflat n colul casei. n
fiecare diminea, dup ce se trezea cuta cu mare poft sandwich-ul cu
brnza i pine prjit. Existau nsa unele diminei cnd nu avea poft deloc.
i asta pentru c n noaptea precedent fusese mai speriat dect n alte
nopti. De fapt lui Fred i era fric de ntuneric.
El tia c nu era singurul cruia i este fric. Altor oricei le era fric de cini
i pisici. Auzise c unora le era fric de pienjeni i erpi iar alii se speriau
de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu s stea ascuns ntr-o
crptur din podea. Pentru Fred era ntunericul. Cnd mergea seara n pat
iar Mama oricica nchidea lumina, el ncepea s fie nfricoat. Ea ar fi lsat
lumina aprins pe hol dac el ar fi vrut, dar asta prea s nrutaeasc
lucrurile. De-a lungul uilor i pereilor ncepeau s defileze umbre. Preau
s-i schimbe formele ca i cum ceva sau cineva se ascundea n ntuneric.
Cnd era mai mic, daca era speriat, obinuia s se bage n patul Mamei
oricica i al Tatalui oricic pentru a simti siguranta apropierii de cineva.
Acum, pariii i-au spus ca este oricel mare i trebuie s doarm n camera
lui aa cum fac toti oriceii cuminti atunci cnd cresc.
Se simea bine atunci cand Mama Soricica sttea pe marginea patului i i
citea o poveste. Uneori reuea s adoarma n timp ce ea citea, alteori se
gndea la poveste i uita de ntuneric. Dar uneori gndurile despre ntuneric
se strecurau napoi n mintea lui i din nou ncepea s se simt speriat.
504

ntr-o dimineata dupa ce i-a mncat sandwich-ul cu brnza i pine prjit,

Fred a plecat s-l ntalneasc pe prietenul su Ursul Filip. Exista momente
cnd simi fric? l-a intrebat Fred. Filip s-a gndit un pic apoi a raspuns,
Da, imi este fric atunci cnd m gndesc c borcanul meu cu miere s-a
golit.. Fred nu s-a gandit c nu este chiar acelai lucru, ci l-a intrebat pe
Filip, Cnd eti speriat, ce faci?
Pi, a raspuns Filip, m duc s verific daca este miere n borcan. Dac
este, tiu c nu am motive pentru care s mai mi fie frica.
Nefiind sigur c acesta este raspunsul pe care l caut, Fred s-a dus i la
Tabby pisicuta. Ce faci atunci cnd ti este fric? a ntrebat-o pe Tabby.
Pi, a rspuns Tabby, ca toate pisicuele, uneori mi este frica de cini.
Unii cini pot fi prietenoi i nu vor s supere pisicuele, dar unii cini nu sunt
att de prietenoi i atunci chiar este bine s ti fie fric. Frica m ajut s o
iau imediat la fug i s m protejez. Cred c asta nseamn s nvei care
este diferena dintre lucrurile de care ai nevoie s i fie frica i cele de care
nu ai.
Vezi, continu Tabby, tu vii s stai de vorba cu mine, deci deja tii cum s
treci peste frica pe care de obicei o au oriceii fa de toate pisicuele. Ai
nvat c eu sunt o pisicu prietenoas i nu ai nevoie s-i fie fric dac
situaia este sigur. ns ar fi bine s-i fie fric de alte pisici care vad ntr-un
oricel masa de prnz i nu un prieten.
Fred nu mai gndise pna acum n acest fel, dar s-a simit mult mai bine
cnd Tabby i-a spus c pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil s le
depeasc.
Apoi s-a dus i la prietenul su, Tom, care sttea la masa i i lua micul
dejun aa cum fac toi oriceii dimineaa. L-a ntrebat i pe Tom, Ce faci
atunci cand i este frica?
Uneori mi este fric pentru c mama ipa la mine, a spus Tom. Nu ip
prea des la mine i probabil c din cauza asta mi este fric atunci cnd o
face. Ma gndesc c nu va fi suparat pentru totdeauna i pentru c nici nu
505

este, nici mie nu mi va fi fric pentru totdeauna. Deci mi spun c acel

sentiment va trece. Apoi fac ceva ca s m simt bine, cum ar fi s-i druiesc
mamei mele o mbriare ori ies afar i m joc. De obicei cnd m ntorc,
m simt mai bine.
n seara aceea cnd Fred a mers la culcare avea o mulime de ntrebari n
mintea sa despre discuiile cu prietenii lui din acea zi. Ce ar fi putut s nvete
din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea s o roage pe mama lui s-i
citeasc o poveste pentru a-i lsa gndurile absorbite de o poveste
interesant? Aceasta a functionat de mai multe ori n trecut. Ar putea s
verifice camera aa cum fcea Filip cu borcanul su cu miere pentru a se
asigura c nu are nevoie sa i fie frica? Ori ar fi putut, ca i Tabby, s se
ntrebe dac este potrivit pentru el ca n acest moment s-i fie frica? Exist
vreun pericol real? Daca ar fi fost, ce ar fi putut s fac n legtur cu asta?
Daca nu era, cum putea s se relaxeze i s intre ntr-un somn confortabil?
Putea s faca precum Tom i s-i aminteasc de faptul c sentimente ca
frica nu vor rmane ci vor trece?
Tu ce crezi c a fcut? Care dintre sfaturi crezi c le-a urmat? A facut unul
dintre aceste lucruri sau le-a fcut pe toate? Ori poate c s-a gndit la alte
lucruri pe care poate s le fac el? Orice ar fi fcut, sunt convins c, n acea
noapte Fred s-a cuibrit n gaura din peretele dinspre colul casei i a avut un
somn confortabil i odihnitor.

Cristina din padure

CRISTINA din padure era singur pe lume. Prinii i muriser de mult timp,
iar mormintele lor, deasupra crora se nlau dou cruci de lemn, erau
aproape de locuina ei i lng un izvor cu ap rece.

506

Cristina se ruga n toate zilele la aceste morminte i, cum sttea

ngenuncheat, i se prea c aude glasul aa de dulce i plcut al prinilor
si..
Iar florile de pe morminte mbtau vzduhul cu parfumul lor.
Aa trecu vremea pentru Cristina, care se fcuse de-acum o fat rsrit i
de toat frumuseea. i veni feciorul de mprat, clare pe roibul su, i
vznd-o pe Cristina ngenuncheat la cele dou morminte, i aa de
frumoas, se opri din mers, desclec i apropiindu-se de dnsa o ntreb cu
un glas plin de blndee :
Ce faci n locul acesta ? Eti o fiin pmntean sau un nger cobort din
ceruri ?"
Sunt Cristina din pdure, i rspunse ea, srac i singur pe pmnt. Aicea
sunt mormintele prinilor mei."
Iar feciorul de mprat o lu de mn i-i ziise : Vino cu mine la palatul meu
i jur c ai s fii pentru mine fiina cea mai iubit pe pmnt."
Viu !" i ntri Cristina vorba, privindu-1 cu toat ncrederea. Rupse un
trandafir, cteva flori de nu-m-uita" i puin ieder de pe mormintele
prinilor si, le prinse la piept i ntinse apoi feciorului de mprat mna. Iar
el o puse pe calul su i se ntoarse la palat iuite ca vntul.
Acolo, feciorul de mprat o puse pe Cristina s ad ntr-un scaun de aur, iar
el, ducndu-se la maic-sa, mprteasa, i zise : Mam, am gsit n pdure
o fat, cum nu i se afl pereche n frumusee i n buntate. D-mi, te rog,
voie s m cunun cu dnsa."
Maic-sa i rspunse ngrozit : Cum se poate s-i prseti logodnica, pe
Domnia din Insula verde, cu care domni tatl tu te-a logodit nc de
cnd erai un copil !"

507

Dar feciorul de mprat i se rug aa de mult, nct se mai nmuie i maic

-sa, mprteasa, i-i zise s o lase s vad i s cerceteze dac fata gsit
n pdure e vrednic s stea ntr-un scaun mprtesc.
mprteasa chem pe Cristina la dnsa i nu fu puin mirat vznd ct e
de frumoas i ce bun arat a fi la suflet. Cu toate acestea, o ntreb cu
glas aspru, i rstit : Cum te cheam i ce caui aicea ?"
Sunt Cristina din pdure i nu doresc altceva dect s vd din cnd n cnd
chipul fiului Mriei Tale."
Bine, am s-i dau voie, i rspunse mprteasa, fiind tot ntunecat, ns
dac poi s duci la bun sfrit trei treburi ce i voi spune s faci."
Ce am de fcut, nalt stpn ?" ntreb Cristina cu glasul ei blnd.
Iat ce : s mergi la poiana din mijlocul pdurii, acolo unde znele se strng
n toate nopile. O nenorocire groaznic mi amenin casa i familia, i
numai regina znelor tie i poate s o ndeprteze. S-mi aduci aicea pe
regin, ca s o pot ntreba. Aceasta e cea dinti treab ce i cer s-mi faci."
Cristina zmbi i zise : S ateptm cnd o fi noapte cu lun plin i atunci
am s-i aduc pe regina znelor."
Sosi i noaptea aceea i Cristina se duse la poiana din mijlocul pdurii, o
poian ce i era bine cunoscut i care era toat acoperit de tot felul de flori
frumoase. Din roua ce cdea pe florile acestea, znele i pregteau vinul lor.
De altfel, znele o cunoteau pe Cristina i ineau mult la dnsa.
Cnd sosi n poian, Cristina nu gsi acolo dect pe Puc, pe piticul Puc,
btrn de cnd lumea. ,,Ce faci aicea, moule, i unde e regina znelor ?" l
ntreb ea.
Cristino drag, nu tiu unde e regina, iar eu gust vinul nostru, ca s vd
dac e nimerit, ori ba. Uite aa !" i Puc i duse la gur potirul unei flori i
dete pe gt toat roua dintr-nsul. Apoi fcu la fel cu alt floare, i cu alta, i
cu alta, pn ce se amei de-a binelea.

508

Puc se porni atunci s cnte, s joace i s se tvleasc printre flori.

Cristina, vznd c nu e nimic de fcut cu dnsul, nu mai ntreb ceva, ci
sttu s atepte sosirea znelor.
Cnd btu miezul nopii, venir i znele, frumoase i zvelte, cum nu, se
poate spune n cuvinte, i umplur poiana cu veselia i zburdlnicia lor.
Fiecare potir de floare deveni acum un pahar, fiecare frunz o msu n jurul
creia znele mncau i benchetuiau, iar fiecare foaie de trestie, o sabie cu
care se luptau ntre ele, pentru a ctiga mingea de aur ce le-o furiser
piticii. Alte zne? Cntau i jucau, pe cnd altele eseau o pnz fin, din fire
aurite de pianjen.
Cristina, ns, se duse la locui unde edea regina znelor i-i zise cu glas
rugtor : Fii aa de bun i vino cu mine la palatul mprtesc, fiindc, o
nenorocire mare amenin casa i familia feciorului de mprat."
Regina znelor se gndi un rstimp i apoi zise: Da, viu, fiindc m rogi tu ;
s tii ns c nu e tocmai priceput cine te-a trimis s m chemi."
Merser amndou ntr-o trsur de muchi de pe arbori, tras de ase
puni.
Iar la palat, Cristina auzi cum regina znelor i spune mprtesei btrne :
Drag sor, caui n deprtare ceea ce ai acas la tine". Altceva nu-i, mai
spuse, ci se ntoarse din nou la poiana din pdure.
In dimineaa urmtoare, mprteasa chem din nou pe Cristina i-i zise : Ai
adus aicea pe regina znelor, aa c ai isprvit cu bine cea dinti treab.
ineam s tiu unde este un giuvaer, pe care ea l druise odat soului meu,
mpratul, i de care giuvaer atrn fericirea casei i familiei, mele. Soul
meu a murit cteva zile dup ce il pierduse, aa c nimeni nu tie unde este.
E un giuvaer galben i strlucitor ca soarele i are intr-nsul multe puteri
ascunse. Regina znelor mi-a spus n cuvinte puin lmuritoare c ar fi aici,
n cas. Am dat porunc s fie cutat peste tot, dar n-a fost chip s fie gsit.
509

Acum s-1 gseti tu, ca s vd dac poi aduce fericire n palatul meu.
Aceasta e a doua treab ce trebuie s duci la bun
sfrit.
Cristina zmbi, aa ca i cum s-ar deschide o roz tnr. Scoase din
buzunar o piatr frumoas i aurit i ntreb :
Nu cumva e acesta giuvaerul ce cutai ?"
Da, acesta e ! strig mprteasa, dar unde l-ai gsit ?"
L-am gsit ntr-un cuib de coofan, cnd izbucnise furtuna i m dusesem
s-i scap de la moarte pe bieii puiori".
mprteasa cercet giuvaerul cu bgare de seam i vzu c se fcuse mai
frumos dect era mai nainte. nelese c giuvaerul a fost n mini bune.De
aceea i zise Cristinei cu blndee: Pstreaz-l tu, pn i-l cer ; n minile
tale e bine pstrat i vei avea nevoie de el."
Dup cteva zile, mprteasa chem din nou pe Cristina i-i zise : i mai
rmne de fcut a treia i cea din urm treab. Mine sosete aicea domnia
din Insula verde, adic domnia care este logodnica fiului meu. Peste cinci
ani se va face cstoria lor. Tu nu poi sta aicea i n-ai voie s vezi pe fiul
meu dect dac primeti s fii servitoarea logodnicei lui."
La cuvintele acestea, bietei Cristina ct p-aci s-i plesneasc inima i s-i
sar din piept. i strnse ns tot curajul i zise cu glas stins : Da, nalt
stpn, voi face cum mi poruncii !"
Ziua urmtoare sosi i domnia din Insula verde. Era frumoas ca soarele ce
rsare i feciorul de mprat inea mult ia dnsa, toat ziua plimbndu-se
mpreun, n grdin. Mult vreme Cristina servi ca slujnic supus i
asculttoare, fr s se plng i fr s murmure.
ns cnd trecu anul i se apropie ziua de nunt, se fcuse la fa alb ca
varul, de credeai c se nfur ntr-un linoliu de moarte, i ochii i erau
510

tulburi ca o zi mohort i ploioas. Iar n ajunul zilei de nunt se furi de la

palat i se duse s plng la mormntul prinilor ei. Florile de pe mormnt
erau scldate n lacrimile ei, dar cu ct plngea, cu att se simea mai
uurat la inim.
Se despri de morminte cu linitea n suflet i intr n coliba printeasc,
unde se culc i dormi.
n somn i se pru c aude o muzic i muzica se apropia din ce n ce de
dnsa i pe urm i se pru c doi ochi mari i strlucitori s-au aplecat asupra
ei privind-o. Cristina deschise ochii i vzu stnd n picioare lng ea pe
feciorul de mprat, care o cuprinse n brae. Veni i mprteasa mam i-i
zise : Ai dus la bun sfrit cele trei ncercri la care te-am supus. Am vzut
c eti vrednic, prin harurile cu care eti nzestrat, aa c tu eti logodnica
fiului meu i voim face chiar astzi nunta."

mprteasa i puse apoi n deget un inel de aur. iar pe cap o cunun tot de
aur.
Veni i sora fiului de mprat, fiindc domnia din Insula verde" nu era dect
sora lui, iar nicidecum logodnic, o mbria pe Cristina i-i zise : ,,S m
nvei i pe mine s fiu tot aa de bun, cum eti tu."
Feciorul de mprat o lu apoi de mn i o duse la palat, unde se fcu o
nunt aa cum se faic nunile mprailor din poveti. Pcat c n-am fost i
eu acolo, c v-a fi adus la fiecare cte un dar frumos.

Cel mai puternic tigru din lume

A fost odat un tigru foarte btrn. Tria ntr-un codru des. Despre
nelepciunea lui se dusese vestea prin toate mprejurimile. Dar ntr-o zi i
veni ceasul s moar. A poruncit ndat s vin unicul su fiu, pe care l
ntreb:
511

- tii, tu, fiule , cine are colii cei mai tari din lume?
- Desigur, tigrul! rspunse fiul.
- E adevrat. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuite?
- Desigur, tigrul! rspunse din nou fiul.
- E adevrat i asta. i acum, spune-mi, cine alearg cel mai repede?
- Desigur, tigrul! exclam fiul, fr s stea mult pe gnduri.
- i acum am s-i pun ultima ntrebare: Cine este cel mai puternic din lume?
- Tigrul! Tigrul! Tigrul! strig de trei ori puiul.
- Te neli, dragul meu. S ii minte de la mine: Cel mai puternic pe pmnt
este omul! S te fereti a iei n calea lui. S nu te iei la lupt cu el, ocoletel!
Spunnd aceste vorbe, btrnul tigru i ddu sufletul.
Puiul de tigru rmase apoi mult vreme pe gnduri la cele ce-i spusese
printele su n ultimele clipe ale vieii sale. "Dar unde a putea eu gsi pe
acest om? A vrea s-i vd barem cu un ochi, colii i ghearele sale."
i puiul de tigru plec n cutarea omului.
Merse el ce merse i ntlni un asin pscnd pe o pajite. "Poate c acesta
este omul?" se gndi tigrul i ip ct l inur puterile:
- Ei, nu cumva tu eti omul?
- Nu, rspunse asinul, sunt un prieten patruped al omului.
- Atunci, rogu-te, povesteste-mi cum este omul la nfiare. E adevrat c
are coli mai tari i gheare mai ascite ca ale mele?
- Ce tot spui, tigrule, se mir asinul. Omul nu are niciun fel de coli sau
gheare. El e puternic datorit minii sale.
- Eti un prost, asinule, nu tii nimic. Tatl meu mi-a vorbit cu totul altfel
despre om, spuse suprat tigrul i plec mai departe.
La cellalt capt al poienii, tigrul ntlni o cmil. ncepu s o ntrebe i pe ea
ce tie despre om. Dar cnd aceasta i spuse c omul este mic de statur i
512

c ea trebuie s se plece n genunchi ca omul s-o ncalece, tigrul nu vru s-o

cread.
- Rposatul meu tat mi-a spus c omul este cel mai puternic de pe pmnt
i asta nseamn c este i cel mai mare! spuise tigrul amrt i porni iar
prin lume.
Multe zile i nopi rtci el prin vi n cutarea omului. ncepuse chiar s-i
piard ndejdea de a-l mai ntlnu vreodat. Cnd, deodat, auzi nite
pocnete n pdure. Se ascunse ntr-un tufi, se ghemui i ncepu s priveasc.
Lng un copac se afla o fiin fr coli, fr gheare i chiar fr blan,
lovind cu ceva ntr-un brad.
Din dou srituri, tigrul ajunse n faa omului. i nl capul i ntreb:
- Ascult, locuitor al pdurii, multe animale cunosc n codru, dar vd pentru
prima dat o artare ca tine. A putea s te mnnc. Nici mcar blan nu ai!
- Dar eu nu sunt animal, rspunse tietorul de lemne. Eu sunt om.
Se mir mult tigru i se gndi: "Pesemne c btrnul meu tat i pierduse
minile cnd m speriase cu puterea omului."
Apoi spuse cu glas tare:
- Acum am s te mmnc.
Omul l privi, apoi i rspunse:
- Ascult-m, tigrule, m nvoiesc cu ceea ce spui tu. ns nainte de a muri
de colii i de ghearele tale, a vrea s-i art i eu ce putere am. Te
nvoieti?
- Ei, atunci arat-mi, dar mai repede. Am umblat mult prin muni i vi pn
s te gsesc i acum mi s-a fcut o foame grozav.
Omul l conduse pe tigru n coliba sa, fcut din lemn de esen tare, i-i
spuse:

513

- Coliba asta am fcut-o pentru mine. Este o locuin foarte buna. Nu

ptrunde nici ploaia, nu te arde nici soarele i nici zpada nu poate intra. Nu
eti curios, tigrule, s vezi cum aratp pe dinuntru?
- Nu, mai nti s-mi ari cum se nchide i se deschide locuina ta.
Tietorul de lemne se nvoi, intr n colib i nchise ua dup el.
- Acum ncearc, tigrule, s m scoi de aici!
Tigrul se arunc furios spre u, nfipse ghearele n ea, o zgli cu colii, dar
n zadar. Ua se dovedi a fi mai puternic dect colii i ghearele tigrului.
- Ai priceput, tigrule, ce fel de locuin am? spuse tietorul de lemne,
deschiznd ua. Nu mi-e fric de nimeni n ea.
Tigrul se gndi: "N-am ntlnit un animal mai prost dect acesta. El putea
doar s scape de mine, rmnnd n locuina sa". Iar cu glas tare adug:
- Ei, acuma d-mi voie s vd ce ai acolo, nuntru.
- Poftim, cu mult plcere, rspunse tietorul de lemne cu bunvoin,
invitndu-l pe tigru s intre n locuina sa.
Numai ce tigrul pi pragul, omul nchise repede ua i o propti cu un lemn
gros. Tigru i ddu , n sfrit seama c a czut n capcan i prinse a urla i
a se arunca n u, strignd:
- D-mi drumul, eu trebuie neaprat s te mnnc, d-mi drumul!
- Acum e prea trziu, i spuse tietorul de lemne. Printele tu i-a spus c
omul este cel mai puternic din lume. Tu n-ai vrut s crezi. Acum te-ai convins
singur.
Din acea vreme, n coliba tietorului de lemne st ntins pe duumea o
blan moale i frumoas.

Pantofii rosii
514

, de N. Calma
ntr-un ora din America, tria mpreun cu mama ei o feti neagr pe care
o chema Neui.
Mama ei spla vasele la un restaurant i venea noaptea trziu. Neui o
atepta pe mama ei pn se ntorcea de la lucru. n cas era frig. Sub
duumea forfoteau obolanii i lui Neui i era fric de ei.
ntr-o noapte, obolanii furar pantofiorul stng al Neuei. Fetia l cut
mpreun cu mama ei mult vreme, dar nu-1 gsir nicieri.
Dimineaa, Neui i ncl pantofiorul drept i ncepu s plng.
Cum am s umblu acum descul ? Mama oft din greu.
Nu plnge, fetia mamei. l voi ruga pe stpnul meu s-mi dea leafa pe o
sptmn nainte i dac-l voi ndupleca, i voi cumpra ali pantofiori.
Neui sri n sus de bucurie.
Mmic, atunci cumpr-mi pantofiori roii, aa cum avea fetia aceea
frumoas, pe care am vzut-o cnd am fost cu tine n parc.
Nu tiu fetia mea, dac mi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt att de
scumpi !
Dar Neui o ruga att de frumos s-i cumpere pantofiorii roii, nct mama i
promise.
Duminic pornir mpreun n ora. S-au oprit n faa unei prvlii. n dosul
vitrinelor sclipitoare erau nirate ghete i pantofi.
Mam, mam, uite pantofiorii roii, strig deodat Neui. Hai s intrm
mai repede.
n prvlie, nimeni n-o lu n seam pe negres i pe fetia ei. Doi vnztori
ncercau o pereche de ghete unui biat mbrcat ntr-un costum de sport, iar
ceilali stteau de vorb. ntr-un trziu, mama se hotr s-i roage:
Iertai-m, nu mi-ai putea arta nite pantofiori roii pentru fetia mea ?
Vnztorul se apropie suprat :
Asta-i marf scump, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?

515

 Da, domnule, stpnul mi-a dat leafa pe o sptmn nainte. Numai

atunci vnztorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roii. Erau att de
noi, luceau att de frumos i miroseau a piele. Neui ncepu s bat din
palme.
Vnztorul se ncrunt i murmur printre dini :
- ncearc-i.
Dar el nu-i ncl pantofiorul pe picior, aa cum ar fi fcut cu ali
cumprtori.
Neui i mama ei aveau pielea neagr, i pentru cei cu piele neagr,
vnztorii nu se osteneau.
Mama se aez n genunchi n faa fetiei i ncepu s-i ncale pantofiorii
roii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.
Nu avei cumva o pereche mai mare ? ntreb mama. Vnztorul o privi
prin ochelari.
Mai mari ? Avem, numai c trebuie s cumperi i perechea pe care ai
nclat-o.
S iau i perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii tia sunt mici
pentru feti.
Vnztorul mpacheta netulburat, pantofiorii.
Fetia i-a ncercat i cine o s ncale nite pantofi pe care i-a pus n
picioare un copil de negru. Eti obligat s-i iei perechea asta.
Mama se uit disperat la ei.
Vai de mine! Dar n-am bani dect pentru o singur pereche. Va s zic
fetia mea va rmne fr pantofi!
Auzind acestea, Neui ncepu s plng cu sughiuri. Mama se apropie de
stpnul prvliei.
Domnule, dai-mi voie s nu cumpr aceti pantofi, l rug ea sfioas
fetia n-a ncercat dect unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... tia
sunt bani muncii.
Patronul vznd n faa sa o negres, fcu plictisit cu mna.
Nu vreau s pgubesc din cauza ta, spuse el morocnos.
516

Aceast discuie a fost auzit de un alt cumprtor, un om n salopet de

muncitor.
El se aplec spre Neui i-i mngie cpuorul.
Nu mai plnge feti mic ! Apoi, ntorcndu-se ctre mama Neuei, i
spune :
- Dai-mi mie pantofiorii acetia. Vor fi tocmai buni pentru fetia mea.
Dumneata vei putea cumpra ali pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul,
tiu ce nseamn banii muncii. O salut pe mama Neuei, plti pantofii i
lund pachetul la subioar, iei din magazin.
Neui se ntoarse fericit acas. La fiecare pas pantofiorii cei noi scriau i
Neuei i se prea c pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul
mbrcat n salopet de muncitor.

Vrejul de fasole care a crescut pana la cer

Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. Ea isi castiga painea cosand haine, in
timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca
pe nume Riska, pe care o mulgea in fiecare zi. Dupa o iarna foarte grea, in
primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o
dimineata Ionica o anunta pe mama sa:
- Mama, nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Va trebui s-o ducem la piata
s-o vindem. Trista, mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda.
- Incearca sa obtii un pret bun pe ea, il sfatui pe fiul ei.
Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. In drum spre
oras se intalni cu un batran.
- Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.
- La targ s-o vand. Avem mare nevoie de bani.

517

- Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate, raspunse

batranul. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca
aceste boabe vor fi ale voastre.
Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie, asa ca se
invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi
spre casa.
- Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. Cu
ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias
lacom. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine.
- Nemai pomenit! exclama Ionica, fericit ca daduse un astfel de noroc peste
el.
Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare,
incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. De furie ea a aruncat
boabele de fasole afara pe fereastra. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Spre
mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata,
uriasa, si anume, o fasole.
A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire
pana in varful fasolei. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre
varf.
- Probabil comoara se afla in varf, se gandi baiatul.
A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat.
A vazut in jurul sau palate minunate, cu turle care ajungeau pana la cer,
fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda, pasari minunate care
zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa ce s-a saturat de privit atatea
frumuseti, Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. S-a dat jos
de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie, sperand sa gaseasca ceva
care sa-I potoleasca setea si foamea.
Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. In pragul usii a
aparut o servitoare:
- Sunt mort de oboseala, de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un
pic?
518

- Te-as ospata cu placere, raspunse servitoarea, dar stapinul meu e un urias

care a mancat multi copii pana acum. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta
si tu, daca te va gasi aici la intoarcere.
Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o
voce tunatoare:
- Cand va fi gata mancarea aceea?
- Imediat stapane! Raspunse servitoarea.
Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara.
Intr timp, Uriasul cobora treptele cu pasi apasati.
- Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici!
- Da' de unde, domnule. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita.
- Bine, bine, da-mi mancarea ca mor de foame!
Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Era acolo carne de carnat, 4
curcani si 12 felii de snitele. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa,
ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu
el. Femeia I-a adus un sac mare, plin cu monede de aur. Si dupa ce i-a
numarat, s-a dus in camera sa se odihneasca.
Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. In
acest timp, Ionica iesi din ascunzatoare, se apropie de masa, isi umplu sacul
cu bani, il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. Dar chiar in momentul
in care trecu pragul usii, sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie,
iar uriasul se trezi.
Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de
fasole. Uriasul, care se misca foarte greu, a cazut pe prima treapta si atata Ia trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. Uriasul
era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole, iar el cazu
in ocean si se ineca.
Dupa ce Ionica a ajuns acasa, mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie
pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii
Uriasului. Iar odata cu trecerea anilor, isi gasi si o mireasa pe placul sau si
traira fericiti pana la adanci batranete.
519

Broscuta cea inteleapta

de Constanta Nitescu
La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie, ca mai
toate broscutele de prin partea locului. Broscuta avea ochii atat de blanzi,
incat oricine o vedea, simtea ca sufletul i se umple de bunatate. Si mai avea
ceva deosebit: era foarte inteleapta. Toate animalele padurii, mici sau mari,
veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. Broscuta avea
timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. Multi erau cei ce
se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut.
Auzind imparatul de broscuta, se hotari sa o cheme la palat, pentru ca de la
un timp tare il mai framanta un gand. Pe cai numai de el stiute, aflase ca in
imparatie au loc jafuri, furturi, nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. De
ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor, sa se gandeasca.
Da! Sa gandeasca in locul imparatului, pentru ca acesta sa faca ce fac toate
capetele incoronate: sa se odihneasca, sa-si numere bogatiile, sa-si scoata la
plimbare vesmintele aurite.Si mai ales, de ce nu ii spuneau nimic? Astea
toate le povesti imparatul broscutei, dupa care o intreba:
-Ei, ce zici, broscuto, ma poti ajuta?
-Eu pot, imparate, dar va fi rau si de mine si de Maria Ta.
-Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara?
Broscuta nu mai zise nimic, doar clatina capul a paguba. Se gandi putin, apoi
grai:
-Marite imparate, ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. Imparatul o privi
mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse, desena o vulpe de-ai fi zis ca-i
vie, nu alta.Broscuta lua foaia, o privi cu atentie, apoi adauga vulpii niste
coarne de cerb si ii sterse coada.

520

-Acum, zise, cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. Intra

primul sfetnic si imparatul il intreba:
-Ei, preaiubite sfetnice, ce parere ai de tabloul desenat de mine?
-E foarte frumos, Maria-Ta, zise acesta, plecandu-se pana la pamant.
Imparatul se incrunta putin, dar insista:
-Chiar si coarnele?
-Mai ales coarnele, Maria-Ta.
Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic.
-Dar tie, inteleptule, cum ti se pare tabloul desenat de mine?
-Foarte reusit, Maria Ta , zise si acesta, facand o plecaciune si mai adanca
decat a primului sfetnic.
-Dar de coada, ce parere ai?
-Este o coada foarte frumoasa, Marite Imparate, grai sfetnicul si mai facu o
plecaciune.
Fata imparatului se intuneca si mai mult, dar nu zise nimic si porunci sa intre
si urmatorul . Si tot asa, sfetnicii care intrau nu stiau cu ce cuvinte
mestesugite sa laude vulpea cu coarne de cerb si fara coada. Doar la sfarsit,
cand imparatul se saturase pana peste cap de atatea laude, ultimul sfetnic
zise:
-Sa ne fie cu iertare , Marite Imparat, dar cine a mai vazut vulpe cu coarne si
fara coada? Asa ceva nu exista!
La auzul acestor cuvinte, luminandu-se la fata imparatul se ridica de pe tron,
se apropie de sfetnic si ii spuse:
-De azi inainte doar tu vei fi sfatuitorul meu, pentru ca ai fost singurul care a
avut curajul sa spuna adevarul.
A doua zi imparatul cu singurul sfetnic ramas s-au apucat dis-de-dimineata
sa desluseasca treburile tarii. Au stat pana seara, dar tot n-au terminat. Si tot
asa si a doua zi, si a treia zi... Supusii erau din ce in ce mai multumiti, dar
imparatul nu mai avea timp sa se plimbe pe aleile palatului, sa dea porunci,
sa se duca la ospete...Si culmea, visteria tarii in loc sa creasc, scadea. De

521

unde sa stie Maria Sa ca o parte din banii jefuiti si furati intrau in lada sa?
Rabda imparatul ce rabda si intr-o zi zise:
-Dau porunca sa se intoarca toti sfetnicii alungati si sa conduca tara cum vor
gasi ei de cuviinta! Si sa-mi aduceti si broscuta aceea neispravita! Lucrurile
se facura intocmai, sfetnicii se intoarsera bucurosi ca isi vor umple iarasi
buzunarele, iar ostasii plecara sa caute broscuta. Au rascolit padurea, lacul,
poiana, dar nimic....
Cred ca nu ati uitat ca broscuta era o broscuta inteleapta. Asa ca, banuind ce
se va intampla, de mult timp se mutase in alta imparatie indepartata. Nimeni
nu a putut da de ea, ba mai mult, nimeni nu a mai auzit de ea. Pentru ca, de
atunci, broscuta nu a mai dat niciodata sfaturi.

Povestea catelusului de plus

de Constanta Nitescu
Sosise pe raftul magazinului de jucarii doar de o saptamana, dar aflase deja
foarte multe lucruri. Stia ca ele, jucariile, vor parasi una dupa alta acest loc.
Mai aflase ca soarta lor era diferita: unele ajung la copii buni, care le
ingrijesc, altele insa... nici nu vroia sa-si imagineze ce inseamna sa ajungi pe
mana unui copil rau. De aceea nu stia ce sa faca: sa se bucure ca nu a
parasit inca locul acela destul de placut, unde avea deja prieteni, sau sa se
intristeze ca nu l-a ales inca nimeni? Adevarul este ca nu era rau in cutia de
carton , al carei capac era deja impodobit cu panglica rosie, dar undeva, in
adancul sufletului, catelusul si-ar fi dorit, sa fie ales, sa plece, sa cunoasca si
alte locuri.
Si intr-o zi dorinta i se indeplini. Vanzatoarea il lua si-l puse in sacosa unei
femei tinere, care era insotita de un baietel. Deci va fi al unui baietel? Era
bine, era rau? Parca baietii preferau masinutele! Vecina lui, o girafa care
datorita gatului ei lung vazuse mult mai multe, ii spusese ca jucariile au
522

soarta diferita: unele se plictisesc de moarte uitate in vreun dulap sau vreo
vitrina, altele, mai rau se aleg cu ochii scosi , cu cate un picior rupt...Dar sunt
si jucarii norocoase, copiii le alinta, vorbesc cu ele, le spun noapte buna
inainte de culcare. Unii copii le considera chiar ajutoare de nadejde, si le iau
seara langa ei in patut, le acopera sa nu le fie frig si infrunta impreuna frica
de intuneric.
Dar iata ca au ajuns la noua locuinta. Se aud multe glasuri de copii si muzica,
ba chiar se simte miros de prajituri. Baiatul ia cutia si i-o da unei fetite mai
scunde decat el si ii spune "La multi ani!" . Cum? L-a si dat altcuiva? Prima
dezamagire! Sa fie parasit atat de usor! Fetita ia cutia, o deschide, il
mangaie si spune:
- E un catelus tare dragut! Multumesc!
Catelusul simte pentru prima data ca se bucura. Dar bucuria nu tine prea
mult. Fetita ia catelusul si il pune alaturi de alte cadouri primite. Apoi nu-l
mai baga in seama. Se aud rasete de copii, galagie, clinchet de pahare. In
sfarsit, treptat, treptat zgomotele se raresc.
Acum se aud niste pasi usori. Este fetita. Il ia, il mangaie, ba chiar ii pune si
un nume, Maxi. Nu e un nume prea frumos, dar catelul se bucura, nimeni nu
l-a mai strigat pana acum pe nume, el era doar catelusul de plus.
A urmat un lung sir de zile bune. Fetita se juca cu toate jucariile, dar el era
preferatul. Pe el il invelea seara, la culcare cu paturica.
Dar intr.-o zi toate acestea aveau sa se sfarseasca. Iarasi au venit multi copii,
s-au auzit rasete si clinchet de pahare. Catelusul nu era deloc in apele lui,
avea parca o presimtire rea. Urmarea cu atentie cadourile pe care le primea
fetita. Va ramane el preferatul? Deocamdata fetita nu parea interesata in
mod deosebit de nicio jucarie. Catelusul aproape ca rasufla usurat. Atunci
intra in casa tatal fetitei., cu o cutie mare, din care se auzea un latrat
subtirel. Fetita alerga spre cutie, plina de emotie si bucurie, desfacu cu
nerabdare capacul si scoase afara un ghemotoc cu blana cafenie, ca si a lui,
a catelusului de plus. Un catelus adevarat ! Catelusului de plus i se facu
inima cat un purice. Cum sa concureze cu un catelus adevarat ?
523

De atunci au urmat zile amare pentru catelusul de plus. Nimeni nu-l mai
baga in seama, rasfatatul era Codita, catelul cu viata. Bine ca nu-i furase si
numele!
Intr-o zi Codita il lua si-l smotoci prin toata casa. Ce umilinta! Ii zgariase
plusul si era cat pe ce sa-i rupa o ureche. Dar umilintele nu aveau sa se
sfarseasca aici.
In alta zi, mama impreuna cu fetita au inceput sa faca curatenie. Hainele
erau aranjate, sortate, impachetate. Ajunsera si la jucarii. Mama intreba:
-Mara, te mai joci cu catelusul de plus?
-Nu ! Doar o sa fiu scolarita din toamna, voi fi mult prea ocupata ! veni
raspunsul fetitei.
Catelusul a fost aruncat intr-o sacosa mare, alaturi de rochite, bluzite si
pantofi. Daca ar fi avut lacrimi, poate chiar ar fi plans.
Spre seara mama a luat sacosa si a spus:
- O sa dam aceste lucruri familiei de la etajul I, sigur au nevoie de ele.
Catelusul nu mai vroia sa auda nimic, astfel ca isi astupa urechile cum putu
mai bine.
Credeti ca aceasta poveste are un sfarsit trist? Va inselati! Desi in noua casa
erau 3 copii, era liniste si ordine. Acum il alinta, il rasfata, ii povestete ce s-a
mai intamplat pe la gradinita, il ia la plimbare o alta fetita. Totul este ca
inainte, iar catelusul este acum sigur de un lucru: intotdeauna se va gasi
cineva sa-l acopere seara la culcare cu paturica si sa-i ureze "noapte bun".

Povestea iepurasului curajos

de Constanta Nitescu

La marginea campului, in apropierea gradinilor de legume, isi facuse adapost

o iepuroaica cenusie, care adusese pe lume unsprezece iepurasi, toti
524

frumosi, pufosi si...gustosi cum ar spune cumatra vulpe. Mama iepuroaica

era foarte grijulie si-si invata odraslele in fiecare zi cate un siretlic pe care
acestia sa-l poata folosi in caz de primejdie.Iepurasii erau ascultatori, rodeau
tot ce gaseau, se jucau, faceau intreceri la alergare, ba chiar si tumbe stiau
sa faca.
Dar cum se intampla in orice familie, unul dintre frati ii dadea mai mult de
furca mamei iepuroaice. Acesta era foarte curios din fire si punea sute de
intrebari: de ce sunt copacii verzi, de ce morcovul este dulce, de ce
dimineata iarba este uda, de ce ... de ce... de ce... Biata mama, incerca sa
gaseasca raspunsurile potrivite, ca sa nu-si dezamageasca fiul, chiar daca
uneori era obosita si cu gandul la alte griji. Mai tarziu iepurasul capata un
obicei si mai ciudat: ii placea foarte mult sa citeasca. Cum se lumina de ziua
deschidea o carte si pana seara o si termina, iar daca nu apuca sa o termine,
citea la razele lunii. Afla astfel tot felul de lucruri interesante despre
animalele padurii, despre oameni, despre iarna...
Intr-o zi iepurasul gasi o carte despre... iepurasi si nu mica ii fu mirarea sa
afle ca toata lumea spune despre ei ca sunt fricosi, ca se sperie si de umbra
lor, ca tremura tot timpul de frica. Tare se mai supara iepurasul! Cum adica?
Leul era "regele animalelor", vulpea era "vicleana", lupul era "cel rau", ursul
era "cel puternic", iar el era "fricosul"?
Din ziua aceea un gand nu-l mai parasi: va trebui sa faca ceva sa scape
intreg neamul de aceasta rusine. Si va incepe cu numele sau. Nu va accepta
sa se numeasca nici Codita-Scurta, nici Blanita-Cenusie, nici Urechi-Lungi,
nici Pufosul... se va numi... "Nu Mi-e Teama De Nimic". Si ca sa nu-si uite
numele, il repeta tot timpul cu voce tare, astfel ca animalele padurii aflara
repede despre el. Un iepuras curajos? Asta e o veste care merita sa o spui
mai departe! Asa ca, ori de cate ori "Nu Mi-e Teama De Nimic" trecea pe
cararea spre izvor capete curioase se iveau din tufisuri, dintre ramurile
copacilor, din iarba inalta. Iepurasul nu stia ca ajunsese o celebritate, el nu
dorea decat sa apere cu orice pret onoarea neamului sau.

525

Si iata ca intr-o zi in luminisul din mijlocul padurii, cu ochii sclipitori si

adulmecand urmele, isi facu aparitia chiar lupul cel rau. Prima il zari o
ciocanitoare, care se gandi ca ar fi bine sa-i dea de veste iepurasului si
incepu sa-l strige cat o tinea gura:
- "Nu Mi-e Teama De Nimic"! "Nu Mi-e Teama De Nimic"!
Cotofana se gandi sa-i sara in ajutor si incepu si ea sa strige. La fel si
veverita, si cioara, si brotacul, si ariciul, chiar si sarpele sasaia pe limba lui.
Toate strigau cat puteau de tare numele iepurasului. Acesta auzise
harmalaia si venea in salturi mari sa vada ce s-a intamplat. Lupului, speriat
de atata galagie, i se paru ca vede venind spre el o aratare infricosatoare, cu
doua coarne uriase, care striga cu glas tunator ca "Nu-i e Teama De Nimic".
Asa ca nu statu prea mult pe ganduri si o rupse la fuga. Iepurasul ar fi vrut
sa-l urmareasca, dar... inima ii batea asa de tare...
Se opri in luminis in aplauzele locuitorilor padurii. Si pentru ca era un iepuras
citit, le multumi sincer acestora pentru ajutor.
Nu stim daca iepurasul a mai infruntat vreodata lupul, dar stim foarte sigur
ca de atunci "Nu Mi-e Teama De Nimic" si-a facut foarte multi prieteni pe
care i-a ajutat mai ales cu sfaturi, dupa puterea mintii sale.

CEL MAI FRUMOS DAR

de Mihnea Moisescu
n dup-amiaza aceea Ctlin nu putea s doarm. Grijile l goneau pe Mo
Ene de la gene. Cum s-i ard de somn cnd n curnd era 8 Martie, ziua
tuturor mamelor i el nu tie ce dar s-i fac mamei lui?
tia numai c ar fi vrut s-i druiasc ceva cu totul deosebit, dar un cadou
minunat, greu de dobndit.
Dar ce anume, nu tia. Ieii n curte.
526

Cerul era nalt, senin i albastru, de-un albastru clar, strlucitor, ca ochii lui
Ctlin. Privindu-l, biatul se gndi: Ce bine ar fi s pot rupe o fioar din
cer, ca s-i fac mama din ea o bluz cum nu mai are nimeni pe lume!
O vrbiu cobor din zbor aproape de el i ncepu s ciuguleasc
firimiturile de pine, pe care biatul le aruncase n curte.
Vznd-o, Ctlin se veseli i-i spuse:
-- Prieten micu, te-a ruga mult s m ajui!
-- Cirip, cirip,! Cu drag inim,Ctline, c i tu m-ai ajutat pe mine! Ct a
fost iarna de lung am gsit n curtea ta firimituri de pine. Spune-mi ce
doreti i dac mi st n putere, bucuroas te ajut!
-- nal-te, vrbiuo, n zbor i adu-mi o fioar de cer. Numai att
ct s i fac mama o bluz!
-- Cirip, cirip! mi pare tare ru, dar eu pn la cer nu pot ajunge. Asta o
poate face numai Lia-Ciocrlia, prietena soarelui. Dar ea nu s-a ntors nc
din rile calde.
Necjit, biatul iei n strad i porni aa, fr o int precis. Se trezi
la malul mrii i-i aminti filmul n care Ft-Frumos cobora n adncul mrii
ca s aduc Ilenii-Cosnzenii un petior cu totul i cu totul de aur. Fr s
ndrzneasc s se apropie mai mult de mare, Ctlin ncepu s strige ct l
inea glasul:
-- Mare! Puternic mare! Curnd e ziua mamei i-a vrea s-i fac un dar
minunat, greu de dobndit. Fii bun i d-mi un petior de aur, chiar dac-o fi
mititel, ct degetul meu mic!
Marea i rspunse morocnoas:
-- C alt treab nu am, dect s-i druiesc din comorile mele! Ia las-m-n
pace!
Ctlin strig suprat:
-- Eti o rutcioas i o zgrcit!
Porni spre cas i nu dup mult timp se ls seara. Cerul se spuzi de
stele... Lui Ctlin i alergau ochii de la o stea la alta. Deodat, ncoli n

527

cpuorul lui o idee : De-a putea culege o stea , s o dau mamei, s i-o
pun n prul ei negru ca cerul nopii! Ce frumos i-ar sta!
Fugi spre blocul lng care era o macara care i se prea lui Ctlin c
i proptea fruntea de cer.
-- Macara! Uria macara, ascult-m! n curnd e ziua tuturor
mamelor i a vrea s-i fac cadou mamei mele un dar cum nici un alt copil s
nu poat drui mamei lui. Te rog mult, ridic-m la cer s culeg o stea.
Nimeni n-o s se supere! Pe cer sunt doar attea stele!
-- Bucuroas te-a ajuta, dar pn la stele nu pot ajunge. Ele se afl
mult, mult mai sus dect te-a putea eu ridica !
Tare se mai necji Ctlin! Se ntoarse acas i se aez trist pe un
scaun n odia lui. Creioanele colorate, ce se aflau pe mas, l privir mirate.
Li se prea ciudat s-l vad necjit, cci Ctlin era un biat vesel aproape
ntotdeauna.
-- Ce-ai pit, Ctline? De ce eti aa suprat? l ntreb creionul rou.
-- Pi cum s nu fiu?! Vine ziua de 8 Martie i eu nu tiu ce dar s-i fac
mamei. A fi vrut s-i druiesc un lucru minunat, greu de dobndit: o fie de
cer senin, o stea sau un petior cu totul i cu totul din aur...
-- Aa... i zici c-ai vrea s-i druieti un lucru frumos, greu de
dobndit?
-- Da, da!
-- Eu cred c-ai putea s-i faci un asemenea dar! zise creionul rou. Cear fi s-i druieti o floare desenat de tine, dar o floare frumoas, ca cele
din poveti? Cred c s-ar bucura mult primind un asemenea dar.
-- O! S desenez o floare att de frumoas cum spui, e tare greu! Nu
pot!
-- ncearc! ncearc, i noi, culorile, te vom ajuta cu toat dragostea.
Ctlin, dup ce mai sttu o vreme n cumpn ncepu s deseneze.
Lucr ncet, cu migal, gndindu-se tot timpul la zmbetul mamei lui. Cnd
termin, culorile ncepur s aplaude i s strige n cor:
-- Ce floare frumoas! Ce floare frumoas!
528

-- Are petale ca cerul senin, iar n mijloc e galben ca un petior de

aur sau ca o stea! zise creionul rou.
La 8 Martie, de diminea, biatul drui mamei desenul. Mama privi
foaia ndelung, uimit, apoi exclam:
-- Tu ai fcut floarea asta?! Tu singur?!
-- Da...
-- Minunat! Nici de mi-ai fi druit o stea nu m-a fi bucurat atta!

Cum au fugit odata jucariile de la un copil

In noaptea aceea o raza de luna se furisa pe fereastra in camera lui Petrisor
si lumina o gramada de jucarii inghesuite: o cutie de creioane colorate, un
ursulet de pasla, o carte de povesti, o minge albastra. Si de indata ce le
atinse raza lunii, jucariile pornira sa se miste. Cutia de creioane colorate se
deschise fara veste si creioanele cazura unele peste altele in spinarea
ursuletului. Ursuletul sari ca ars:
- Aoleo, ce-i asta? Ma omoara!
Si se inghesui mai tare in cartea de povesti, care-l ocari cu glasul pe
jumatate adormit:
-Ia vezi! Mi-ai indoit toate filele! Si asa sunt destul de rupta si mazgalita!
Si se propti de mingea albastra, care o lua la goana rostogolindu-se pe
podea, catre capatul celalalt al camerei. Ursuletul raspunse manios cartii de
povesti:
- Ce cauti aici? Ar trebui sa fii pe raft! Apoi, fara sa mai astepte, se rasti catre
cutia de creioane colorate:
- Iar tu ai putea sa-ti tii creioanele mai bine! N-ai capac?
- Am avut! se planse cutia de creioane colorate. Dar Petrisor mi l-a rupt!
- Si pe mine, ia uitati in ce stare m-a adus! se jelui cartea de povesti,
rasfirandu-si dinaintea celorlalti foile ferfenita.

529

-Aveti dreptate! mormai atunci ursuletul, scuturandu-si blana roasa. Mie

parca nu mi-a rupt o laba? Si ofta si el de mai mare jalea. Vedeti numai cum
ne-a azvarlit acum aici, unele peste altele?
Mingea albastra, de suparare, se legana cand intr-o parte, cand intr-alta, pe
podea:
-Cu mine da in toate geamurile! Intr-o zi am sa ma sparg de tot!
-Ce mai! Mormai ursuletul ridicandu-se drept in picioare. Eu nu stau aici!
Plec!
-Unde pleci? Se speriara celelalte jucarii.
-Ma duc la magazinul de unde am venit! Vorbi el apasat. Ce nou si ingrijit
eram acolo! Poate am sa gasesc alt copil, care are sa ma ia cu el si are sa se
poarte frumos cu mine! Poate imi va drege si laba rupta!
- Stai ca vin si eu! striga atunci cutia de creioane colorate. Imi strang doar
creioanele imprastiate si o iau din loc!
- Nici eu nu mai stau aici! Vin cu voi! vorbi hotarata cartea de povesti,
tremurandu-si paginile de atata suparare. Iar mingea albastra se invarti in
loc sa-si faca vant spre fereastra.
- Si eu, si eu!
- Sa ne grabim! le spuse atunci ursuletul. Pana nu se stinge raza de luna! Si
ajutandu-se una pe alta, jucariile se suira pe fereastra si se facura nevazute.
Iar raza lunii pieri din odaie si din pervaz si porni cu ele.
Calatorira mult pe strazile adormite pe sub lampile aprinse, pe unde nu
trecea nici tipenie de om. Se zari doar intr-o curte un catel latos, care de
mirare uita sa le mai latre. Intr-un tarziu, cand in zare mijira zorii si raza lunii
pali, ajunsera obosite in pragul magazinului cel mare din centrul orasului. Si
cum disparu raza, asfintind, adormira si ele cu toatele, unele langa altele.
Si asa se face ca dimineata, cand venira vanzatorii sa deschida magazinul, le
gasira acolo. Vanzatorul de la raionul de jucarii le lua in mana, minunanduse:
- Ce-o fi cu jucariil e astea rupte, aici? Si ce sa fac cu ele? Doar aici vindem
jucarii noi, de abia iesite din fabrica.
530

Le-o fi azvarlit vreun copil! isi dadu cu parerea vanzatorul cel tanar de la
articolele de sport.
- Ia-le inauntru! spuse si vanzatorul de la articolele de drogherie. Poate va
veni cineva sa le ceara!
Trecura cateva zile. Intr-o dimineata intra in magazin tocmai Petrisor, de
mana cu mama lui. El o lasa pe mama sa umble dupa ce avea ea nevoie in
alte parti si alerga pe data spre raionul de jucarii, cum face totdeauna, sa
vada jucariile noi. Acolo insa dadu cu ochii, pe tejghea, drept in fata, de cutia
lui de creioane colorate, de minge, ursulet si cartea de povesti.
Numaidecat se repezi la ele, explicand vanzatorului:
- Sunt jucariile mele!
Vanzatorul, care tocmai ii intinsese unui baietel subtirel un iepure de
cauciuc, se intoarse catre el:
- Ia stai putin! Cum vine asta? Daca sunt ale tale, ce cautau in fata
magazinului cu noaptea in cap?
Baietelul cu iepurele se uita intr-o parte la Petrisor si spuse repede:
- Poate au fugit de la el! Iar o fetita mititica, cu ochi neastamparati, adauga
si ea, pe un glas plangaret:
- Nu vedeti ce rupte sunt, saracele?
- Asta e! Se poarta urat cu ele! Se vede cat de colo! vorbi un alt baietel care
de abia isi desprinsese ochii de la masinutele si avioanele cu cheie. Petrisor
isi lasa capul in jos si se inrosi peste urechi.
- Ce spui? Il intreba vanzatorul. Cum sa ti le dau inapoi? Uita-te si tu cum
arata!
Petrisor tacea mereu, cu ochii in pamant. Nici ceilalti copii nu mai spusera
nimic, privindu-l cu suparare.
Vanzatorul isi plimba ochii de la el la jucarii si iarasi la Petrisor, mangaindu-si
barbia, pe ganduri:
- Eu zic c-ar trebui sa le daruiesc unui alt copil, care sa stie cum sa se poarte
cu ele!

531

- Nu, nu! se impotrivi atunci Petrisor, cu lacrimi siroindu-i pe obraji. Nu le dati

altui copil! De acum inainte am sa am grija de ele! Numai sa vedeti!
- Ei, copii, ce spuneti? Ce facem cu jucariile lui Petrisor? intreba vanzatorul.
Baietelul subtirel spuse incet, tragand usor de-o ureche iepurele de cauciuc:
Daca are sa se poarte frumos cu ele de acum inainte...
- Si nu le mai rupe... adauga, mai incet inca, fetita de langa el.
Vanzatorul din spatele tejghelei hotari:
- Daca spuneti voi... si daca lui Petrisor ii pare rau de felul in care s-a purtat
pana acum cu jucariile lui... sa i le dam inapoi.
Dar numai pentru o vreme! Sa vedem cum se va purta! Daca se tine de
vorba si are grija de ele, i le lasam, iar de nu, i le luam pentru totdeauna si le
dam altui copil, care sa le merite!
- Asa, asa... incuviintara copiii.
Iar Petrisor isi stranse jucariile la piept si pleca cu ele fara sa se mai uite
inapoi. Din ziua aceea am auzit ca se poarta tare frumos cu orice jucarie. Si
nici uneia nu i-a mai trecut prin minte sa plece de la Petrisor!"

GRESEALA CUMINTICAI
de V.Gafita
O cunoatei pe Cuminica? Cuminica este fetia aceea cu prul legat strns
n dou codie. Dac ai trecut prin faa blocului nostru nu se poate s nu o fi
vzut jucndu-se cu ceilali copii de seama ei; pentru c nu trebuie s credei
cumva c dac i se spune Cuminica, nseamn c nu se joac, nu alerg, nu
cnt i nu se ceart uneori. Dar ea tie unde i cnd poate s se joace,
respect regulile de circulaie i orele de odihn stabilite de blocul nostru.
Astzi dup- amiaz, tocmai venise de la grdini cnd mama ei i-a spus:
-Daniela - pentru c de fapt aa o cheam pe Cuminica du-te, te rog, pn
la magazin s iei o pine.
532

-Desigur, mmico, a rspuns Cuminica i lund banii a plecat imediat.

Nu s-a ndeprtat bine de cas i a vzut-o pe prietena ei, rina, alergnd
grbit.
-Unde te duci? a ntrebat-o ea mirat.
N-am timp de vorb, i-a rspuns rina. M-a trimis mama la magazine s iau
pine i mi-a zis s vin repede.
-Nu tii c nu-i frumos s fugi pe trotuar? a mustrat-o Cuminica. Poi s
loveti trectorii, iar la traversare nu ai timp s te asiguri dac vine vreo
main.
-Las-m cu sfaturile tale, i-a ntors vorba rina i a plecat mai repede n
goan. Dar n-a fcut civa pai c a trebuit s ocoleasc un grup de
muncitori care reparau ceva la o gur da canalizare. Dar dndu-se jos de pe
trotuar nu a observat o main ce venea din spatele ei: frne, scrnete,
spaim.
-Hai cu mie, i-a spus Cuminica i a luat-o de mn. A merge repede pe
strad nu nseamn ca trebuie s alergi.
Acum erau dou fetie care mergeau grbite inndu-se de mn. Nu
merser prea mult i vzur o feti necunoscut care plngea la marginea
trotuarului.
-De ce plngi? a intrebat-o Cuminica.
Printre sughiuri fetia i-a explicat:
-M-a trimis bunica la farmacie i mi-a spus sa merg dup cum arat semnele
de circulaie. Dar sunt attea semne c nu mai tiu s m descurc.
- at, acela rou, cu o dung alb e semn pentru main c pe aceast
strad nu are voie s circule. Mai ncolo este altul albastru cu silueta unui
ttic i un copil de mn. Pe acolo trebuie s mergem noi, pentru c semnul
sta nseamn: trecere pentru pietoni.
- Vai, ce multe sunt, suspin fetia.
-Pn ai s le nvei, hai cu mine, c tot trecem pe la farmacie, i zise
Cuminica.

533

Acum erau trei fetie care mergeau grbite inndu-se de mn. Abia cotir
pe prima strad c ddur peste o multime de oameni n faa unui camion.
-N-am nicio vin explic oferul camionului, galben la fa i cu vocea
rguit. Fetia s-a grbit s treac strada rin loc nemarcat i fr s se
asigure. Noroc c am avut frne bune, altfel cine tie ce se putea ntmpla.
Fetia nu era alta dect marilena, vecin de scar cu Daniela, Cuminica.
Sttea speriat, tremura i nu putea scoate nici un cuvnt.
- Unde te duceai? o ntreb Cuminica.
- La la chiocs cumpr un ziar pentru tata.
- Hai cu noi, i spuse Cuminica, trgnd-o din miljocul mulimii.
Erau acum patru fetie care mergeau grbite inndu-se de mn.
Se vedea magazinul din centrul cartierului cnd ntlnete un mic agent de
circulaie ducnd de mn o feti cu ochii n lacrimi.
- Ce-i cu tine, Marcela? o ntreab Cuminica mirat.
- O cunoatei? se bucur micul agent.
- Da, e sora colegei mele, ulia Stnescu, de pe strada noastr.
- Am gsit-o n partea cealalt a strzii, plngnd c nu tie pe unde s
traverseze, explic micul agent de circulatie. Acum am trecut-o eu, de la un
col la altul al strzii.
- Dac mi dai voie, o lum cu noi, ceru Cuminica.
Erau acum cinci fetie care mergeau grbite inndu-se de mn.
Nu tiu dac n drumul ei Cuminica a mai adunat i alte fetie care nu tiau
s circule pe strad. Dar i pentru att ct am vzut pn aici Cuminica
trebuie felicitat, cu toate c , n dorina de a ajuta pe alii, a fcut i ea o
greeal! Voi tii care?
A uitat c pe trotuar merg copiii doi cte doi, ca s nu ncurce pe ceilali
oameni s circule.

MARICICA
534

De Luiza Vldescu

Maricica este o feti din grupa mic.

Dimineaa ea se pregtete s plece la grdini. Se scoal, se mbrac... se
uit n oglind i cnt:
M ateapt grdinia,
Ce frumoas e fetia!
Cnfior alb la ciorap,
Fund roie pe cap!
Aa cnt Maricica i d s ias pe u afar, cnd deodat se aude strigat:
-

Maricic, Maricic... nu pleca, eti murdric!

Maricica se ntoarce:
-

Cine m strig?

Eu, pieptenele... Nu te-ai pieptnat!

Nici nu te-ai splat! i strig apa din lighean.

Nici cu spun nu te-ai dat... se rsucete spunul suprat n farfurioara

sa
-

Nici pe dini nu te-ai splat! spune periua de dini.

i pieptenele, i apa, i spunul, i peria de dini sar n sus i strig:

ntoarce-te, ntoarce-te, Maricic!... Nu vezi c eti murdric?

Ru se supr Maricica. Le scoate limba, se strmb i spune:

Nu vreau s vorbesc cu voi. Sunt suprat. Tu, ap, eti rece i odat,

cnd m-am splat pe fa mi-ai alunecat pe gt. Tu, spunule te bagi unde
nu-i fierbe oala! Cnd vreau s m dau cu spun numai pe frunte i pe
obraji, tu mi te bagi i n

urechi i n nas i-n ochi...Cu pieptenele sunt

suprat, c m trage de pr... i cu tine, perie de dini, nu vreau s vorbesc,

c ai past amar... i m ustur limba... S m lsai n pace!
-

Maricic, Maricic! i strigar apa, spunul, pieptenele i periua de

dini.
-

Maricica se uit n oglind i-i ntreb fundia i cnfiorii de la osete:

535

Sunt murdric?

Nuu... i rspund fundia i cnfiorii. Eti gtit, draga noastr.

Dar apa i spunul spun c nu sunt splat, pieptenele spune c nu

sunt pieptnat...
- Vai, Maricic, i optesc fundia i cnfiorii, ce te iei dup ei? Nu te vezi c
eti curat? Uite! Faa n-are nici o pat. Nasul s-a cam murdrit, c-i rcit...
Prul este sub cciul; dinii sunt pitii n gur; mna, vezi, mnu are... Nui nevoie de splare!
-

Aa?

Daaaa!

Atunci pot pleca.

i Maricica pleac la grdini cntnd:
M ateapt grdinia,
Ce frumoas e fetia!

La grdini, grupa mic a ntins o hor mare. Maricica voioas, s-a prins n
hor... i cnt cu ceilali copii:
Coroana e rotund,
Rotund e i luna,
Frumoas e i fata...
Pe care o aleg...
Maricica cnt i se nvrtete n hor... dar pe ea nu o alege nimeni s joace
n mijlocul horei.
- Alege-m i pe mine! strig Maricica unei fetie.
- Nu te aleg, c nu eti pieptnat...
- Alege-m tu! strig ea unui biat, ce se afl n mijlocul horei.
- Nu... nu te aleg, Maricic, fiindc eti murdric.
- Ei, i? ridic Maricica din umeri. Nu mai pot! Iaca eu m joc cu Ursulache...
Plec din hor, i ia ursuleul din dulap i se aaz pe un scunel. i
privete pe furi minile i-i ntreb n oapt fundia:
- Sunt eu murdric?

536

- Nuuuu... tiu, rspunse fundia. Eu vd c faa n-are nici o pat, nasul s-a
cam murdrit, da-i rcit.
- Taci, taci! strig ursuleul. Eti o fundi mincinoas... Azi nu s-a splat
deloc... Eu cu Maricica nu m joc.
i ursuleul se rsucete i sare din minile Maricici.
Fundia a tcut. Au tcut i cnfiorii.
Maricica-i singur i-i vine s plng...
Copiii se joac i cnt:
Coroana e rotund,
Rotund e i luna,
Frumoas e i fata...
Pe care o aleg...
Maricica ia o ppuic, dar ppuica i strig:
- Las-m-n pace! mi murdreti rochia cu minile tale murdare!... Lasm...
ncepe s plng Maricica... i plnge, i plnge... i lacrimile-i curg iroaie
pe obraz. Iar pe unde trec ele rmn dre curate. Se frec Maricica la ochi cu
mna, dar mna-i murdar de marmelad, i de ou, i de plastilin... i-i
mnjete toat faa...
Rd copiii i strig:
- Maricic, Maricic, noi nu vrem n grupa mic s avem o murdric!
Pleac Maricica acas
Pieptenele, spunul i periua de dini nici c se uit la ea. Alearg Maricica
la ap dar apa o stropete i-o ocrte:
- Nu, nu te apropia de mine. Eu sunt rece, nu sunt bun...
Ia spunul, dar spunul i sare din mn i i strig:
- Nu te pot ajuta. Am clbuci i-i intru n urechi, i-n nas i-n ochi.
Cnd s ia pieptenele, el i strig:
- Nu vreau s te ajut, ai spus c te trag de pr...
Periua de dini se tnguie i ea

537

- Eu am past amar... nu pot s-i spl diniorii. i-apoi, tu te-ai suprat pe

noi.
- Nu, ... plnge Maricica. Nu mai sunt suprat. Vreau s fiu curat... Copiii
din grupa mic m-au gonit, c-s murdric...
- Eti murdric? se mirar piptenele i apa, periua de dini i spunul...
Parc spuneai c faa n-are nici o pat... nasul s-a cam murdrit c-i rcit.
Prul este sub cciul, dinii sunt pitii n gur, mna, vezi, mnu are... Nu-i
nevoie de splare.
Fundia i se cltin n pr:
- Nu, nu, nu-i nevoie!
Dar Maricica i scoase fundia, i apa... f, f... spal fetia. i spunul face
spum mult, mult, i-o spal pe ochiori, pe obrjori, pe urechi, pe mini,
pe gt. Pieptenele o piaptn, periua de dini o spal...
Tare frumoas e acum Maricica! Se uit-n oglind i rde:
- Mai sunt oare murdric?
Apa i spunul, pieptenele i periua de dini i cnt:
- Maricic, Maricic, nu mai eti o murdric...
Eti o fat curic, cum sunt toi din grupa mic!

Nu numai la gradinita
de Octav Pancu-Iai

Povestea asta este despre un bieel care l-a uitat pe bun ziua.Cum
adic l-a uitat? o s ntrebai voi, c doar bun ziua nu-i o umbrel s-o
uii la un vecin i nu-i o plrie s-o uii n tren. Bun ziua tie oricine- e
bun ziua i nu poate fi uitat, spunei voi i ateptai de la mine s v dau
dreptate i s nchei aceast discuie fr rost. mi pare ru, dar nu pot. i

538

iat de ce: ieri veni la mine acas un bieel s m invite la o serbare, la

grdini.
Bieelul intr i mi spuse:
- Copiii v invit la grdini. Dm o serbare. M-au trimis pe mine s v spun.
V-am spus, acum plec...
- Asta-i tot?
- Tot.
- N-ai uitat nimic?
- Nimic.
- Ba ai uitat. L-ai uitat cnd ai intrat pe bun ziua. Unde l-ai uitat?
- Nu tiu.
- Cum se poate s nu tii? Amintete-i! Nu poi pleca aa la drum, fr bun
ziua. Gndete-te puin! Ai mai trecut pe undeva nainte de a veni la mine?
- Am mai trecut pe acas.
- Poate l-ai uitat pe bun ziua acas. Ai telefon?
- Da.
- Ce numr?
mi spuse numrul i sunai acas la el. Rspunse bunica.
- Srut mna, bunicuo, ncepui. Iart-m c te iau de la treburi. Nepotul
dumitale e la mine. I s-a ntmplat ceva, l-a uitat pe bun ziua. Nu cumva la uitat acas?
- Nu, auzii de la cellalt capt al firului. Din pcate nu l-a uitat acas. Dac-l
uita, l gseam. Nici cnd a trecut pe acacs nu-l avea la el. A deschis ua de
la buctrie, a spus: Bunic, mi-e foame!, a nfulecat o prjoal, dar, in
bine minte, l-a uitat pe bun ziua. Nu tiu unde l-a uitat. tii cumva
dumneata?
- Nu tiu, dar o s aflu. Mulumesc, bunicuo. Srut mna. Lsai receptorul n
furc i-i vorbii bieelului:
- Nu l-ai uitat acas. Ai mai fost pe undeva?
- Da. Am trecut pe la un chioc de ziare.
- Care chioc?
539

- Cel din col. Am ntrebat dac a aprut...

- Nu-l mai ateptai s sfreasc. Aa cum eram, n cma, cu papucii de
cas n picioare, o zbughii spre chiocul de ziare din col.
- Noroc! l salutai pe vnztor. Fii bun i d-mi o informaie. Nu, nu Informaia
Bucuretiului, altfel de informaie. A trecut pe la dumneatat un bieel aa i
aa... (Prin aa i aa, cititorii sunt rugai s neleag descrierea
amnunit a biatului.)
- A trecut, mi rspunse vnztorul.
- Fii bun atunci i uit-te... Nu cumva l-a uitat aici pe bun ziua?
- N-are nici un rost s m uit. Nu l-a uitat. Nu avea cum. Nu l-a lsat nici o
clip. A ntrebat dac a aprut o revist, dar n-am auzit nici un bun ziua.
Poate l-a uitat n alt parte.
- Bine. O s aflu unde l-a uitat. Noroc!
Bieelul m atepta acas., jucndu-se cu maina mea de scris. (Am fost
nevoit s-o dau la reparat dup aceea, dar asta v-o spun numai aa, n
treact...)
- Nu l-ai lsat pe bun ziua nici la chioc, i zisei, n timp ce i luam din fa
maina de scris, fr s bnuiesc c era prea trziu... Nu ai mai fost nicieri?
- Nu.
- Atunci nseamn c l-ai uitat la grdini. Stai s m interesez. Luai
telefonul i formai numrul grdiniei.
- Alo, v salut... Nu v suprai, cu cine vorbesc?
- Cu grdinia! mi rspunse o voce groas.
- Chiar... grdinia?
- Chiar.
- Atunci, iat ce a dori s v ntreb: acum, dup ce au plecat copiii acas, ai
fcut curenie?
- Desigur.
- i ai mturat sub fiecare scunel, sub fiecare msu, ai ters praful de pe
raftul cu jucrii, ai...
- Mai ncape vorb?!
540

- ntr-adevr, nu mai ncape i totui a mai avea ceva de spus: cred c un

bieel l-a uitat la grdini pe bunz ziua. Nu cumva l-ai gsit?
- Ba da. L-am gsit n dulapul cu oruri, n buzunarul unui or. E al unui
bieel, cnd pleac de la grdini l uit mereu n buzunarul orului. La
grdini l are tot timpul la el. l d doamnei educatoare, doamnei directoare
i mie, ngrijitorului. Cum s-ar spune, cu alte cuvinte, la grdini e un bieel
respectuos. Dar de vreme ce-l uit mereu pe bun ziua n buzunarul
orului, cred c acas sau n alt parte nu-i la fel.
- Mulumesc. M-am lmurit.
i pentru c m lmurisem, i spusei bieelului:
- i l-am gsit pe bun ziua. l uii mereu la grdini, n buzunarul orului.
Asta nu se poate. Ai nevoie de el nu numai acolo. Ai nevoie de el
pretutindeni.
i spunnd acestea bieelului... dar mai bine s ne oprim aici. Gata. Punct.
Bun ziua!

541