Rig-Veda este prima i cea mai important dintre cele patru Vede (cele mai vechi scrieri indiene,

ntocmite
aproximativ ntre mileniile 3-1 .Hr.). Cuprinde imnurile de laud adresate zeilor. Aici se regsesc germenii
mitologiei, ai cosmogoniei i ai filosofiei brahmanice.
Facerea (Geneza) este prima carte a Vechiului Testament i a Bibliei i prima carte a Pentateuhului (care
semnific ,,Cele 5 cri", fiind numit ,,Tora" la evrei). Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de
ctre Dumnezeu i sunt evocate cele ase zile de ntocmire a Pmntului (hexameronul) corespunztoare
celor ase faze de evoluie a acestuia. Apoi este artat nceputul neamului omenesc ncepnd
cu Adam i Eva;

Big Bang-ul (engl. Big Bang, marea explozie) este modelul cosmologic care explic condiiile
iniiale i dezvoltarea ulterioar a Universului. Acest model este susinut de explicaiile cele mai
complete i corecte din punct de vedere tiinific. Termenul de Big Bang, n general, se refer la
ideea c Universul s-a extins de la o singularitate primordial fierbinte i dens acum aproximativ
13 miliarde de ani.

Mihai Eminescu s-a inspirat din Imnul creaiunii lumii care face parte din culegerea Rigveda, mai ales n
descrierea poetic a genezei din Scrisoarea I, unele versuri ale autorului romn fiind aproape similare cu
cele din modelul antic indian:
Atunci nici nefiin n-a fost, i nici fiin,/ Cci nu era nici spaiu, nici cer, i nici stihie./ Avea stpn i
margini pe-atuncea Universul?/ Avea adnci prpstii? Dar mare? Nu se tie.
N-a fost nici Nemurire, nici Moartea nu-ncepuse./ Nu se nscuse noaptea, cci nu fusese zi./ Nici vnt na fost s bat acele nceputuri;/ ns Ceva n lume - Unicul - se ivi."

Tema. "Scrisoarea I" este un poem filozofic, de factura romantica, ilustrand conditia
omului de geniu, in ipostaza savantului, in raport cu timpul, societatea in general si cu
posteritatea, surprinzand - totodata - in tablouri grandioase - geneza si stingerea
Universului.

Sursele filozofice care stau la baza meditatiei in acest poem se regasesc, mai intai, in
filozofia indiana, pe care exegetii o explica prin pasiunea poetului pentru limba sanscrita.
"Imnul creatiunii lumii" din culegerea "Rigveda" 1-a inspirat pe Eminescu mai ales in
ilustrarea genezei in cosmogonia din "Scrisoarea I". Unele versuri ale poemului indian
sunt foarte asemanatoare cu cele eminesciene: "Atunci nici Nefiinta n-a fost, si nici
Fiinta, / Caci nu era nici spatiu, nici cer, si nici stihie /[] N-a fost nici Nemurire, nici Moartea
nu-ncepuse / Nu se nascuse noaptea, caci nu fusese zi".