Din clIprins:

Sii ne eliberiim de anxietate ~i panitii

Fobiile - 0 piedicii in ealea echilibrului psihie!ji
eomportamentului eehilibrat II Tehniei simple de
psihoterapie a obsesiilor Psihoterapia anxietiifii legate de probleme sexuale Psiheterapia
pentru persoanele eu teamii de a se angaja in
relafii apropiate eu eeilalfi.

~
Q.,

~
II~

a::t

f!)1
0..1

.(
u
>

u
Q)

I
I

ISBN 973-40-0420-4

230

Pructlc::!
Instruc::Uv!
E:cluccdiv!

0..

o
U
C/)

o
u.(])ou
*
II .ttiti.-l.-t,e ?00 I
CfI-z:--"?

Prezinta soluiii practice 9i raspunde la cele

mai diferite probleme pe care Ie 'intampinam
zilnic 'in preocuparile noastre pentru imbunataiirea 9i 'infrumuseiarea vieiii.

IRINA HOLDEVICI

PSIHOTERAPIA
TULBURARILOR
Redactor: AURORA DUMITRU
Tehnoredactor: STELIANA PARIZIANU

A NXIOASE
(Sa ne eliberam de frici,

'eo
~J5

Bucure)\tl
EDITURA
CERES
1998

obsesii f?i fobiO

CUV ANT lNAINTE

Lucrarea nPsihoterapia tulburarilor anxioase"

I~i propune sa prezinte cititorului un numar de
tehnici psihoterapeutice, de orientare comportamentala ~i cognitiv comportamentala,
tehnici menite sa contribuie la reducerea
anxietafii ~i la optimizarea comportamentului
uman.
Unele din respectivele tehnici se uti/izeaza In
cabinetele de consiliere psihologica ~i psihoterapie, pe cand a/tele, mai simple, pot fi uti/izate chiar de persoanele care sufera de
tulburari anxioase nu prea grave, In absenta
unui terapeut calificat, acestea din urma
capiitand, mai curand, caracterul unor
metode de autoreglare a comportamentului.
in lucrare sunt descrise principalele tulburari
care au la baza anxietatea, cauzele acestora
pre cum ~i principiile genera Ie ale psihodiagnozei ~i psihoterapiei anxietafii.
Sunt prezentate In detaliu metode comportamentale ~i cognitiv comportamentale de terapie
a tulburarilor caracterizate prin anxietate
genera/izata ~i atacuri de panica, precum ~i a
tulburarilor fobice ~i obsesiv-compulsive.
atentie speciala este acordata ~i anxietatii
legate de problemele sexuale ~i de relatiile
interpersonale.

ISBN 973-40-0420-4

Lucrarea se adreseaza deopotriva tuturor celor

interesati sa se initieze In domeniul psihoterapiei comportam entaIe, precum ?i psihologi/or, medici/or, studentilor din facultafile de
psih%gie ?i medicina, ?i pub/icului larg care
dore?te sa cunoascii prob/ematica tu/burari/or
anxioase ?i sa-?i Insu?eascii metode simple de
contracarare a acestora.

NATURA ANXIETATII
~I A FRICILOR UMANE

AUTOAREA

Frica este 0 stare afectiva negativa care

apare in situatia In care subiectu/ Intrezare?te
un pericol iminent. Reactiile psihofiziologice
care apar in cazul fricii pregatesc organismul
pentru reactia de fuga, de lupta sau II paraIizeazatransformandu-I intr-o stana de piatra.
Frica normala este 0 reactie emolionala cu
caracter adaptativ pentru ca, in cazul unei
amenintari, ne mobilizeaza sa luam anumite
masuri pentru a ne salva viala. Acest mecanism funclioneaza lili in cazul fricilor psihologice, determinand subiectul sa Intreprinda
acliuni de autoprotectie. Astfel, daca un
coleg uneltelilte pentru a ne lua serviciul,
trebuie sa aclionam spre a-I impiedica.
Teama, In doze moderate, crelilte acuitatea
perceptiva, capacitatea de concentrare a
atentiei, face ca gandirea sa fie mai clara ~i
mai rapida, mobilizeaza energiile, activeaza
reflexele, astfellncat subiectul sa fie In stare
sa aclioneze mai repede ~i mai bine.
Fricile sau temerile irationale apar atunci
cand subiectul se simte ~i se comporta ca ~i
In cazul unui pericol major, In cazul unui
pericol minimal sau chiar inexistent. Astfel, 0
persoana cu fobie de caini, poate fi paralizata
de groaza la vederea unui cate/u? inofensiv.
7

__1

Anxietatea este definita de speeiali?ti ca 0

teama difuza, fara un obieet bine precizat.
Subiectul traie:;;te 0 Incordare continua, simtindu-se permanent amenintat. EI este foarte
nervos :;;i de multe ori nici nu realizeaza de
fapt ce anume it sperie atat de tare.
f n literatura anglo-saxona gasim frecvent
pentru a descrie 0 astfel de stare, termenul
de llanxietate care plute?te In aet' :;;i se
fixeaza cand pe un obiect cand pe altul, astfel
Incat subiectul anxios, imediat ce a scapat de
un motiv de Ingrijorare, gase:;;te imediat altul.
Fobia (termenul provine din greceseul
llphobos", care Inseamna fuga, dar :;;i de la
zeul cu acela:;;i nume, care putea provoca
teama :;;i panica du:;;manilor sai) reprezinta 0
friea persistenta de un obiect, gand sau
situatie care In mod obi:;;nuit nu justifica
teama. Subiectul I:;;i da seama de faptul ca
frica sa este ridicola, lipsita de sens, lupta
Impotriva ei, dar nu 0 poate Invinge.
Panica (de la zeul Pan)desemneaza
un
puseu brusc :;;i acut de teroare. Psihopatologii sunt de parere ca anxietatea, fobiile :;;i
atacurile de panica reprezinta frici cu caracter
irational.
Manualul Diagnostic :;;i Statistic al Asociatiei
Psihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge
doua forme de baza ale tulburarii anxioase:
a) Starile anxioase;
.
b) Tulburarile de tip fobie.
Starile anxioase cuprind:
tulburari anxioase generalizate; tulburari
de tip panica; tulburari obsesiv-compulsive;
tulburari post-traumatice datorate stresului.

Cercetatorii au stabilit ca 2-4% din populatie

au fost diagnosticati ca avand fobii sau alte
tulburari anxioase.
TULBUR.ARI ANXIOASE

GENERALIZATE

~I TULBUR.ARI DE TIP ~ANICA

(ATACURILE

DE PANICA)

Tulburarile anxioase generalizate se caracterizeaza prin prezenta unei trairi anxioase

cronice (cu durata de cel putin 0 luna), difuze,
cu trairea aprehensiunii unui pericol iminent.
Aceasta stare poate fi marcata de episoade
anxioase cu caracter mai acut :;;i dezaptativ.
Dar deoarece nici anxietatea difuza, nici atacurile acute nu au legatura cu 0 amenintare
directa, aceasta anxietate este caracterizata,
a:;;acum am subliniat, ca fiind 0 anxietate care
plute:;;te liber. Ace:;;ti subiecti se afla Intr-o
permanenta stare de tensiune :;;i supraIncordare, Ingrijorare :;;i nu se simt niciodata
In largul lor. Ei sunt hipersensibili la relatii1e
interpersonale ~i adesea se simt inadecvati :;;i
depresivi. Adesea au dificultati de concentrare :;;i se tem sa nu comita vreo eroare.
Nivelul ridicat al supralncordarii se reflecta In
supralncordarea posturala :;;igesturala, hiperreactivitatea la stimulii surveniti brusc sau
nea:;;teptat:;;iIn mi~carile care tradeaza nervozitatea. Frecvent ei se plang de tensiune In
zona gatului, cefei, umerilor :;;i pat1ii superioare a spatelui, diaree cronica, poliurie :;;i
tulburari de somn (insomnii :;;i co:;;maruri). Ei
transpira frecvent :;;i au de obicei palmele

ude. Pot suferi de hipertensiune arteriala,

puis accelerat, tulburari respiratorii sau palpitatii fara vreun motiv de natura fiziologica.
Indiferent cat de bine Ie merge In viata, ei
sunt tematori ~i a~teapta mereu un eveniment
negativ. Temerile ~i fanteziile lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor Ii fac sa se
simta tri~ti ~i descurajati. Nu numai ca au
dificultati In luarea deciziilor, dar dupa ce au
luat 0 hotarare se framanta sa nu fi gre~it
cumva ~i se gandesc la tot felul de factori
neprevazuti care ar putea duce la dezastre.
Cum au scapat de 0 sursa de Ingrijorare,
gasesc imediat alta, astfellncat rudele ~i prietenii I~i pierd adesea rabdarea cu ei. 9i seara
la culcare, In loc sa se odihneasca lini~titi, ei
I~i trec In revista gre~elile, reale sau imaginare. Cand nu rumineaza problemele trecute,
anticipeaz~ toate greutalile 9i problemele ce
ar putea aparea In viitor. In timpul somnului au
vise terifiante In care viseaza ca sunt asasinati, strangulati, cad de la Inaltime etc.
Anxietatea difuza este punctata de atacuri de
panica care dureaza de la cateva secunde
pana la 0 ora sau chiar mai mull. In D.S.M.
III se considera ca orice atac anxios este 0
tulburare de tip panica ~i este tratat Intr-o
categorie separata de entitati nozografice
(maladii). Aceste atacuri apar brusc, au 0
intensitate foarte mare 9i apoi dispar. Atat
aparitia cat 9i disparitia lor nu au 0 cauza
evidenta.
Simptomatologia variaza de la individ la
individ, incluzand In general: palpitatii; respiratie rapida 9i sacadata; transpiratii abun-

10

dente; ameteli; senzatie de le9in; racirea

extremitatilor; paloarea fetei; nevoia de a
urina; senzatii diverse In zona abdominala;
senzatia de moarte iminenta.
De reguJa, ataculdureaza cateva minute 9i se
remite. In cazulln care acesta dureaza ceva
mai mult, pacientul implora anturajul sa
cheme un medic. Acesta lini9te~te bolnavul 9i
Ii administreaza sedative.
Atacurile variaza ca frecventa de la cateva pe
zi pana la unul pe luna sau chiar mai rare. Ele
se pot declan9a In timpul zilei sau noaptea
cand persoana se treze9te brusc din somn cu
un puternic sentiment de teama, care evolueaza rapid sub forma unui atac. Intre atacuri
individul se comporta normal, dar 0 anxietate
~i tensiune psihica persista de regula.
Un om de afaceri cu succes a Inceput sa
dezvolte atacuri de panica la 2-3 luni. EI era
casatorit cu 0 femeie mai mare decat el, de
care nu se mai simtea atras fizic. Acum el
Incepe sa fie interesat de femei mai tinere.
Atacurile de panica apar imediat ce Intalne~te
o astfel de femeie de care se Indragoste~te.
De~i el nu poate gasi nici 0 explicatie pentru
starile sale, aceasta este evidenta: el a avut 0
copilarie nesigura, a trait In saracie 9i s-a
simtit permanent nesigur 9i amenin1at de
lumea dura. A reu9it sa se echilibreze
oarecum casatorindu-se cu 0 femeie puternica de tip matern, cu care a avut ~i serioase
realizari materiale. Gandul de a divo'1a de
puternica partenera suportiva sta la baza
atacurilor de panica.
11

Obsesia reprezinta preocuparea persistenta

pentru ceva, un gand sau 0 traire afectiva.
Compulsia este un impu/s spre ceva, pe care
pacientul II traie?te ca irezistibil. Tn cazul
tulburarii obsesiv-compulsive pacientii se simt
fortati sa se gandeasca la ceva la care nu
doresc sa se gandeasca, sau sa Intreprinda
actiuni pe care nu doresc sa /e realizeze. Ei
simt ca comportamentu/ lor este irational dar
nu se pot contro/a.
Tulburarile obsesiv-compulsive
reprezinta
aproximativ 17-20% din cadrul tulburarilor
anxioase. Ideile obsesive pot Imbraca tematica foarte variata cum ar fi preocupari pentru
starea de sanatate proprie, comiterea unor
acte imorale, suicid sau cautarea unor solutii
la probleme insolvabile. Exemplu: 0 sotie
poate fi obsedata de gandul de a-?i otravi
sotul.
De?i gandurile obsesive nu sunt de regula
duse la Indeplinire, ele reprezinta 0 permanenta sursa de tortura psihica pentru individ.
Krains
(1984) descrie un astlel de caz: 0
tanara avea tot fe/ul de ganduri obsesive:
sa-?i vada iubitul mort, sa cada mama pe
scari, sa se Inece sora ei etc.
Tn cazul aparitiei gandurilor obsesive, pacientii practica ritualurile obsesive pentru a
prefntampina producerea evenimentului (bat
In lemn; pal?esc doar pe anumite portiuni ale
trotuarului; se Intorc din drum cand apare 0
pisica neagra etc.)
Actele compulsive pot fi minore (Il?iface cruce
de cateva ori pe zi), sau deranjante (se spala
pe maini de 10 ori pe ora). Realizarea actului
12

compulsiv, de regula, poate produce 0

descarcare a tensiunii psihice (C a r r, 1971;
Hodgson
l?i Richman,
1972). Daca
subiectul Incearca sa reziste compulsiunii,
anxietatea crel?te foarte mult.
Tulburarea obsesiv-compulsivaeste considerata
dezadaptativa pentru ca subiectul desfal?oara
comportamente nerationale care reduc flexibilitatea conduitei l?i capacitatea de autocontrol.
Fobia este teama pat%gica fata de un obiect
bine precizat care nu reprezinta 0 amenintare
directa pentru pacient.
PRINCIPALELE TIPURI
SAU FORME DE FOBII

1. Fobie de obiecte, locuri, situatii. Este eel

mai ul?or de recunoscut l?i majoritatea autorilor reduc fobiile doar la aceasta categorie.
De regula, aceste fobii sunt denumite prin
termeni grecel?ti. lata cateva tipuri de fobii
mai cunoscute:
acropofobia - teama de locuri inalte;
agorafobia - teama de spatH largi, de
locuri deschise etc.
aictiofobia - teama de obiecte ascutite;
aquafobia - teama de apa;
aviafobia
- teama de zbor;
claustrofobia- teama de de spatii inchise;
misofobia - teama de murdarie, microbi,
contaminare;
nictofobia - teama de intuneric;
patofobia - teama de oboseala;
zoofobia
- teama de animale;
- teama de foc.
pirofobia
13

2. Fobii sociale sau frici cu caracter

interpersonal. Sunt mult mai dificil de identificat l?i se refera la teama de a fi respins,
fobia de tandre1e, de comportamenteagresive, de e)lec sau chiar de succes. Aceste
reac1iifobice sunt mai greu de recunoscut cel
pu1in din doua motive:
adesea subiectul declan)leaza instantaneu
comportamentele de evitare.
Astfel, daca persoana nu se angajeaza In
activita1i cu caracter performan1ial, ea nu are
de unde sa )ltie ca se teme de e)lec sau daca
nu intra In rela1ii apropiate cu un partener de
sex opus, nu va con)ltientiza teama de a fi
lovita sau respinsa.
subiectul poate con)ltientiza doar aspectul
rezonabil al fricii sale, nu )li reac1iile sale exagerate. Astfel, majoritatea persoanelor care
e)lueaza In rela1ii1e interpersonale se simt
nefericite, dar nu distruse. Subiectul, care are
fobie de a fi respins, se simte distrus atunci
cand a)la ceva se Intampla )li l)li asuma tot mai
pu1ine riscuri de a intra In rela1ii interpersonale.
3. Teama de propriile stari ~i frid interioare.
Se refera la fobia de anxietate, panica sau de
modificarile
psihofiziologice
specifice
acestora.
in astfel de cazuri subiectul se teme mai mult
de propriile sale trairi )li reac1ii decM de situa1iilecare Ie genereaza, acesta temandu-se de
palpita1ii, ame1eli, de senza1iade le)lin sau de
faptul ca se va Inro)li. De teama propriilor
14

reac1ii, subiectul va Incepe sa evite situaliile

care Ie declan~eaza.
Fen s t ern h e i m, (1977) este de parere ca
agorafobia nu reprezinta decat 0 forma
extrema a acestei fobii, de propriile frici ~i
reac1ii.
4. Teama (fobia) de ganduri. in loc sa se
teama de propriile stari afective sau fiziologice, subiectul se teme de propriile ganduri
(0 sa am un accident de ma~ina, 0 sa ma
imbolnavesc de 0 boala grava, etc). Persoana
In cauza este cuprinsa de anxietate l?i de
permanente ganduri obsesive. Deoarece In
astfel de cazuri subiectul nu poate evita
situalia care Ii produce teama el declan~eaza
a~a numitele acliuni compulsive (se Intoarce
de 10 ori sa verifice daca a Inchis u~a, se
spala de foarte multe ori pe zi pe maini etc).
5. Frici/e secundare. Exista situalii cand
anxietatea reprezinta 0 reac1ie de ordinul al
doilea la alte probleme, persoanele aflate In
situalie de stres puternic putand declan~a 0
astfel de reaclie de teama, datorita scaderii
rezistenlei psihice generale. Astfel, de pilda, 0
studenta a dezvoltat 0 fobie de a coborl
scarile dupa 0 sesiune foarte grea.
Fobiile se manifesta mai mult la adolescenli ~i
tineri decat la adul1i,mai mult la femei decat la
barba1i. Daca 0 persoana fobica se apropie
de locul care Ii treze)lte teama, apare 0
anxietate puternica ce 5e transforma Intr-un
adevarat atac de panica.
15

i1111

Fobicii mai prezinta ~i simptome asociate cum

ar fi: dureri de cap de tip tensional; dureri de
spate; tulburari digestive; ameleli; teama de a
nu c1aca; senzalia de straniu, de a nu fi ei
l'n~i~i; dispozilie depresiva; dificultali de relalionare; In unele cazuri apar dificultali
serioase de a lua decizii (decidofobia _
Kaufman,
1973).
Fobia poate fi ~i expresia nevoii de a evita
responsabilitaVle vielii adulte, la baza acestei
tulburari stand inhibarea comportamentului
independent. Acest lucru este valabil mai ales
pentru persoanele cu fobii multiple. Astfel, 0
tanara femeie cu fobii multiple a urmat 0 serie
de tratamente medicamentoase ~i psihoterapeutice care Insa au dat rezultate slabe. La un
moment dat ea se casatore~te cu un barbat
mai In varsta care pare foarte puternic ~i
protector. Cand se dovede~te ca fOrla sa nu
este reala ci are 0 baza nevrotica, severitatea
simptomelor soliei devine foarte ampla.
Terapeutul 0 abordeaza astfel: ignora fricile ei
~i Ii centreaza atenlia asupra relaliei cu solul.
RezuItatuI este ca ea devine dependenta de
terapeut ~i continua sa se planga de fobii
chiar l?i cand acestea au disparut aproape
total. Totu~i, relalia cu sOlul s-a ameliorat, ea
ajungand sa manifeste simpatie ~i toleranla
!ala de slabiciunile partenerului.
Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au
suferit de frica.
Astfel, istoria l?iliteratura neofera numeroase
exemple. Medicul grec Hipocrate scria
despre Damocles care nu putea trece pe
sau pe un pod,
langa 0 prapastie

16

Shakespeare in piesa lui "Negufatorul din

Venetia" vorbea despre fobia de pisici, iar
mai tarziu, Descartes se referea la trairea
ciudata a unor oameni care nu puteau
suporta mirosul de trandafiri sau intrau in
panica la vederea unei pisici.
De~i aceste simptome sunt vechi de cand
lumea, abia pe la jumatatea secolului XIX ele
au fost considerate ca aparlinand domeniului
clinic.
Dintre teoriile explicative ale comportamentelor de tip fobic, cele mai interesante raman,
in opinia noastra, teoria psihanalitica ~i teoria
comportamentalista. Astfel, F r e u d era de
parere ca fobiile reprezinta mecanisme de
aparare ale eului menite sa protejeze fiinla
umana impotriva unei anxietali incon~tiente
mult mai profunde, anxietate rezultata in urma
nerezolvarii complexului Oedip care se
refera, in esenla, la dragostea ~i dorinla
sexuala a copilului pentru parintele de sex
opus. A ramas celebru in istoria psihanalizei
cazul micului Hans care avea fobie de cai
(copilul refuza sa mearga pe strada de teama
ca I-ar putea mu~ca un cal). Freud a analizat
acest caz ~i a ajuns la concluzia ca in spate Ie
fobiei de cai se ascundea teama incon~tienta
a copilului ca va fi pedepsit de tata (prin
castrare) pentru dorinla sa erotica fala de
mama.
Tntimpul curei analitice, prin intermediul unor
metode specifice, dintre care cele mai cunoscute sunt asocialia libera ~i analiza viselor,
subiectullucreaza asupra sa pentru a scoate
la iveala din incon~tient complexullui Oedip.
17

Pe masura ce aceste complexe ~i conflicte de

natura incon~~ienta sunt aduse la lumina,
dispar ~i fobiile, pentru ca subiectul nu mai
are nevoie de ele ca mecanisme de aparare.
Dezavantajul acestei terapii psihanalitice este
ca ea dureaza un timp foarte indelungat (in
medie 2 ani), iar rezultatele sunt incerte
pentru anumite categorii de subiecli. Este
cunoscut faptul ca pacienlii potrivili pentru
psihanaliza trebuie sa aiba un nivel int~leGtual
~i cultural ridicat, 0 varsta relativ tanafa pana la 35 de ani -, timp .Iiber ~i 0 situalie
materiala care sa Ie permita sa faca fala
costurilor terapiei.
Daca psihanali~tii considera ca oamenii sunt
neajutorali pana jn momentul in care reu~esc
sa dezgroape toate conflictele de natura
incon~tienta prod use in copilarie, psihologii
comportamentali~ti sunt de parere ca frica
reprezinta un comportament invalat.
In loc sa se intrebe, ca psihanali~tii ce anume
din incon~tientul tau a produs teama, comportamentali~tii i~i pun intrebari de genul
urmator:

Cum a invatat subiectul sa se teama? Ce

anume 'if determina sa se dezvete de (rica?
Sunt bine cunoscute
doua experimente
c1asice in urma carora a rezultat in mod
evident faptul ca reacliile emoiionale pot fi
invalate ~i dezvaiate.
Astfel, in 1920 J. B. Waton, intemeietorul
teoriei comportamentaliste,
impreuna cu
colaboratoarea sa Rosalie Rayner, au reu~it
sa provoace la un copil de 11 luni (Albert)
teama de ~obolanii albi. La inceput copilul nu
18

se temea de obolan, dar se temea de zgomote puternice. Pe baza acestei observaiii,

cercetatorii au asociat prezentarea animalului
cu un zgomot puternic i dupa un numar de
repetari, copilul a dezvoltat teama de animal,
chiar in absenia zgomotului. Ulterior, teama
s-a generalizat i la alte situaiii. Astfel copilul a
devenit fobic la animale i la obiecte din
blana.
Peste dl.iiva ani, Mar y Co v e r Jon e s a
demonstrat faptul ca se poate utiliza condiiionarea i pentru ca subiectul sa se elibereze
de teama. Lui Peter, un copil de trei ani, Ii era
frica de iepuri. Terapeuta a prezentat copilului
animalul aflat in cuc3.In timp ce ii oferea eate
o bomboana. Rezultatul a fost ca peste cateva
saptamani copilul se juca linitit cu iepurii de
casa.
Cercetatorii care au realizat astfel de experimente s-au confruntat Insa cu 0 problema dificila: daca fricile pot fi in laturate , de ce persista ele totui In situaiiile de viaia. Raspunsurile la aceasta Intrebare le-a dat Hob u rt
Mow r e r, care a prop us, pentru explicarea
comportamentului fobie, 0 teorie In doua
trepte sau etape:
Etapa 1: Subieetul Invala sa se teama prin
intermediul eonditionarii.
Odata ee team a s-a
,
fixat, aeesta are tendinia de a se elibera de

ea.
Etapa 2: Subiectul invaia foarte repede eum
se poate elibera de teama prin intermediul a
doua tehnici:
19

I
I111

i
I

,i
iill
I ','i,

III

a) Evitarea situa~iei care declan~eaza teama

(persoanele care se tem sa calatoreaca cu
avionul, vor prefera trenul);
b) Evadarea din situa~ia anxiogena atunci
cand subiectul a intrat rn aceasta (subiectul
se urca rn metrou, intra rn panica ~i coboara
la prima sta~ie).
Ori de cat ori subiectul utilizeaza una din
strategiile respective, anxietatea sa diminua,
dar, se Intaresc modelele de comportament
evitare - evadare ~i acest lucru are drept consecin~a faptul ca subiectul cauta sa nu se
expuna situa~iilor care declan~eaza comportamentul de tip fobic.
Exista persoane al caror comportament este
guvernat de frica ~i ei sunt con~tien~i de
aceasta, pe cand altii nici nu baga de seama
faptul ca frica Ie conduce viata. Ace~tia din
urma pot sa calatoreasca, au succese profesionale, pot vorbi In public, au via~ade familie
corespunzatoare ~i totu~i, sunt mereu supraIncordati ~i speria~i chiar daca fricile lor sunt
minore (frica de paianjeni, de a urca singuri
cu liftul sau de a conduce ma~ina).
Fen s t e r he i m ~ i J e a n B a e r (1984)
sunt de parere ca orice teama care este atat
de puternica rncat Impiedica persoana sa
rndeplineasca 0 actiune este de fapt 0 reactie
de caracter fobic. De,:;>i
rn tratatele de psihiatrie fobia este definita ca fiind. 0 teamii cu
obiect bine precizat(de animale, de furtuna,
de rnaltime etc.), autoriimentionati considera
ca putem :include in cadrul fobiilor~ifrici! cu
caracter mai abstract cum 'ar fifrica "de
responsabilitate, de pierderea controlului, de
20

a lua parte la evenimente sociale, de a fi

singur sau de a fi respins.
T erapeutii de orientare comportamentalista ~i
cognitiv-comportamentala pornesc rn terapia
comportamentelor fobice de la urmatoarele
premlze:
Majoritatea comportamentelor fobice sunt
rnvatate (daca nu cumva chiar toate). Din
acest motiv, chiar daca vi se pare ca aveti
fobia de cand va ~titi, va puteii dezvaia de ea.
Tn cazulrn care un comportament de tip
fobic este dezvaiat (se decondiiioneaza) nu
apar alte frici care sa-I substituie, ci dimpotriva, persoana obiine 0 mai buna adaptarela
mediu.
Reaciia fobica este 0 deprindere gre~ita ~i
ca orice deprindere gre9ita, ea se poate
modifica.
Cu ajutorul unor cuno~tinie speciale, a
unor antrenamente psihologice bazate pe
gandire, imaginaiie 9i voinia, comportamentele de tip fobic pot sa dispara In cateva luni,
nu In cativa ani.
Nu trebuie sa va rnchipuiii ca va veii elibera
chiar de orice teama, dar yeti fi capabili sa va
controlati teama, sa-i faceti fata.
T emerile iraiionale blocheaza viaia 9i activitatea oamenilor indiferent de varsta, rmpiedicandu-i sa Inveie, sa lucreze, sa calatoreasca, rntr-un cuvant, sa traiasca normal.
Datorita anxietatii (teama fara obiect bine
precizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana
poate renunta la 0 serie de obiective dezirabile cum ar fi stabilirea unor relatii interper21

sonale apropiate, alegerea unor profesiuni

dorite sau a trai 0 viaia agreabila plina de
satisfaciii. Cu alte cuvinte, fricile iraiionale pot
face dintr-o persoana sanatoasa 9i inteligenta
o persoana infirma.
*
*
*
Individul care dorel?te sa se debaraseze de
teama trebuie sa aiba In vedere cateva
lucruri:
Trebuie sa aveii In vedere faptul ca nu
sunteii un caz unic l?i irecuperabil pentru ca
exista milioane de oameni care sufera de frici
iraiionale 9i care Ii spun ca ceva este In
neregula cu ei.
Niciodata nu este prea tarziu ca sa te
schimbi.
Fen s t e r he i m (1984) relateaza faptul ca
cel mai varstnic pacient pe care I-a tratat cu
succes de teama de a parasi New York-ul
avea 90 de ani. Dupa ce a facut psihoterapie,
acesta a fost capabil sa zboare cu avionul la
Washington pentru a-i vedea nepoiii.
Chiar 9i fobiile foarte vechi fixate Inca din
copilarie
pot fi tratate daca subiectul
parcurge urmatoarele etape:
1. Descoperirea naturii fobiei respective.
A9a cum am subliniat, unele fobii sunt evidente (de avion, de lift, de a merge singur pe
strada etc.) In timp ce altele sunt ascunse,
cum ar fi, de piIda, teama de a fi respins.
2. Subiectul trebuie sa con9tientizeze faptul
ca fobiile suntfrici Invaiate, sa Inveie modulln
care funciioneaza ele, ce reaciii fiziologice
22

produc, cum influen1eaza ele 'V'iaiaindividului

l?ice anume face acesta pentru a Ie meniine.
Astfel, subiectul trebuie sa realizeze fap-tul ca
Intrezarel?te pericole uriage, de9i pericolele
sunt minore sau poate sa Isi imagirt'ez~>cf\ii;\t
pericole care nuexista delob, .car~i m~!lti~fn'
. care fri,cile respectivell'Irr1l3iedi;el'"
sa.
Intreprinaa diverse lucruri per'cate"ar 'e:/.6ri-sa
Ie Intreprinda ..
,"
3. Pentru a se elibera de a'nxietate l?ifobii
este obligatoriu ca subiectul sa urmeze un
program de terapie comportamentala 9i
cognitiv-comportamentala care consta mai
ales In tehnici de desensibilizare. Cu alte
cuvinte, trebuie sa faca acele lucruri pe care
dore9te sa Ie faca, pentru a nu se mai teme
de ele.
4. Programul de combatere a fricii Invaiat
Impreuna cu terap~utul, trebuie aplicat 9i la
situaiiile de viaia. In acela9i timp subiectul
trebuie sa-l?i modifice stilul de viaia Invaiand
sa traiasca Impreuna cu fricile sale sau sa se
elibereze complet de ele.
Un loc important In cadrul psihoterapiei starilor anxioase 11 ocupa 9i actualizarea disponibilitaiilor psihice latente, prin intermediul
unor antrenamente speciale, cum ar fi, de
pilda, cele de relaxare sau autopsihoza.

sA NE ELiBERAM DE ANXIETATE

~I

PANICA

A9a cum am mai subliniat, anxietatea este

definitiva ca 0 teama nespecifica, fara legatura cu situatiile externe 9i care nu este
asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor situaiii, cum se intampla in
cazul fobiilor. Cu toate acestea, interviurile
realizate asupra unor pacienti suferind de
anxietate au condus la concluzia ca nu este
yorba chiar de 0 teama fara obiect, pentru ca
respectivii pacienii percep mediul inconjurator ca fiind ameniniator 9i anxiogen. Astfel,
anxietatea respectivilor pacienti devine un
raspuns logic la 0 interpretare eronata a
realitaiii. Aceasta observatie sta la baza abordarii psihoterapeutice cognitiv-comportamentaliste prin intermediul careia pacieniii sunt
ajutaii sa descopere, sa evalueze 9i sa
modifice modul lor nerealist de apreciere a
unor pericole potentiale.
Cercetarile recente au evideniiat prezenia a
doua tipuri de manifestare a anxietaiii
(8 a r low,
8 Ia n c h a r d, V e r mil yea ~i
Di Nardo,
1986; Clark
~.a., 1988):
a) Atacurile de panica., care apar bruse,
nea?teptat, indiferent de situatie. Acestea
constau In trairea unui sentiment puternic de
24

pericol iminent, sentiment Insotit de 0 serie

de manifestari psihofiziologice de mare
amploare; senzatie de le~in, tremuraturi,
trairea sentimentului de irealitate. Caracterul
brusc ~i nea~teptat al manifestarilor respective Ii sugereaza pacientului ideea ca ar putea
fi victima unei boli somatice sau psihice
grave: infarct, pierderea controlului, instalarea unei stari psihotice (de nebunie).
In absenta atacurilor de panica pacieniii sunt
calmi ~i lini?tiii, cu toate di mulii dintre ei
traiesc 0 anumita stare de anxietate anticipatorie cu privire la un posibil atac In viitor.
b) A doua forma sub care se manifesta tulburarea anxioasa 0 reprezinta evaluarea nerealista. ?i anxioasa.a unor evenimente esentiale.
9i In acest caz, anxietatea poate fi Insoiita de 0
serie de simptome somatice, ca de pilda:
supralncordare musculara, tremuraturi, nelini?te, oboseala, tulburari respiratorii, palpitaiii,
transpiratii excesive, uscaciune a gurii, ameieli,
senzaiie de greaia, diaree, miciiuni frecvente,
dificultaii de concentrare a atentiei, senzatie de
nod In gat, insomnie, irascibilit~te etc.
'
Trebuie meniionat faptul ca un numar mare
de pacienii sufera de ambele tipuri de anxietate. Lad e r ~i Mar k s (1971) afirma ca tulburarile anxioase sunt prezente la aproximativ
8% din pacieniii ambulatori care se adreseaza
.cabinetelor de psihiatrie 9i psihoterapie.
Tutburarile fobice afecteaza un ndmar mlJlt
mairedus depacienV (3%).
Atacurile de panica debuteaza, de regula,
brusc aproximativ. intre 20 9i 30 de ani
(Rapel,
1985). Anxietatea generalizata
25

I
I

I,

poate avea :;>iea debut brusc dar cel mai

adesea acesta are un caracter insidios.
In ambele tipuri de tulburari, evenimentele
stresante ale existeniei joaca un rol important.
Mulii pacienii cu tulburari anxioase nu realizeaza de la Inceput ca problema lor are la
baza anxietatea. De regula, ei se adreseaza la
inceput medicului specialist In medicina
generala, pentru acuze somatoforme. Cand
In cele din urma ace:;>tipacienii ajung la psihiatrie, ei mai pastreaza unele dubii cu privire la
natura simptomatologiei lor.
Ideea centrala a abordarii cognitive a tulburarilor emoiionale consta In aceea ca nu evenimentul In sine ci expectaiiile individului In
legatura cu acesta sunt generatoare de simptome. In cazul anxietaiii, de regula, subiectul
supraevalueaza semnificaiia pericolului Intr-o
conjunctura data.
In cadrul modelelor cognitive ale tulburarii
emoiionale sunt luate In consideraiie doua
nivele diferite ale gandirii negative:
a) Gandurile negative (l?i imaginile negative)
ce apar In mod automat atunci cand subiectul
traiel?te starea de anxietate (de exemplu, un
individ anxios In legatura cu impresia pe care
o face In societate, poate dezvolta urmatoarele ganduri care 8e declan:;>eazaIn mod
automat: "ei cred ca tot ceea ce spun eu este
p/ictisitor

~i neinteresantJ/.

b) Afirmaiiile :;>iregulile cu caracter disfunciional care reprezinta seturi de atitudini :;>i

credinie pe care Ie Impartal?esc indivizii In
i l?i cu lumea Inconjuralegatura cu ei In:;>
i:;>
26

toare :;>i care Ii determina diverse situaiii

Intr-un mod negativ.
Un exemplu de astfel de regula cu caracter
disfunctional ar fi urmatoarea: "dad! nu ma
agreaz5 toata /umea, i'nseamnii ca sunt lipsit
de va/oare". Un individ care se bazeaza pe 0

astfel de afirmaiie poate interpreta tacerea

celor doi din jur ca pe un indiciu ca ceea ce
spune el este perceput de ceilalii ca fiind
neinteresant.
Afirmaiiile cu caracter disfunqional s-au format
In urma unor experiente Invatate In copilarie si
,
ele pot ramaneIn stare latenta pana cand pot fi
activate de anumite evenimente externe. De
pilda, a tanara al carui tata a decedat brusc :;>i
nea:;>teptatla varsta de 40 de ani In urma unor
simptome somatice neobisnuite si eronat
diagnosticate, poate dezvolt~ convi~gerea ca
orice simptom somatic aparut brusc poate
duce la moarte. Aceasta convingere are 0
influenia neglijabila In viaia ei pana cand ea
insa:;>
i traie:;>testari de ameieala :;>ile:;>indatorita unor probleme hormonale. Aceste stari
pot sa-i activeze convingerile mai vechi, facanda sa fie excesiv de preocupata de starea ei de
sanatate, ea interpretand diversele senzaiii
corporale Intr-o maniera catastrofala.
In cele ce urmeaza prezentam cateva modele
de gandire negativa, generatoare de anxietate: "Daca 0 persoana ma critica, i'nseamna
"

ca nu tine /a mine; Eu nu am nici 0 va/oare

daca dei/a/ti nu ma iubesc; Tn viata sunt doar
i'nvingatori ~i i'nvin~i; Daca fac 0 gre?ea/a sunt
pierdut; Nu pot face fata situatiei X; Succesu/
ce/orlaltiI i'nseamna esecu/
meu; Daca un /ucru
,
27

nu este perfect, nu e bun de nimic; Eu sunt

responsabil de ceea ce vor face copiii mei In
viatii; Oacii ma voi apropia prea mutt de
cineva acea persoanii va pune stiipanire pe
mine etc. /I
C Iark (1986, 1988) afirma faptul ca oamenii
traiesc atacuri de panica pentru ca ei manifesta tendin1a de a interpreta 0 serie de simptome corporale intr-un mod catastrofic. Tahicardia, ame1elile sau jena in respira1ie pot fi
interpretate ca fiind semnele unei boli psihice
sau organlce grave.
TEHNICILE SPECIFICE PSIHOTERAPIEI
COGNITIV-C("IM PORT AM ENT ALE
I. Identificarea gandurilor negative

Se realizeaza prin intermediul urmatoarelor

strategii:

1. Oiscutarea unei experiente emotionale

recente - pacien1ilor Ii se cere sa-i reaminteasca un eveniment sau situa1ie care a fost
asociat cu 0 anxietate puternica. Evenimentul
este descris in detaliu i terapeutul intervine
cu intrebari de tipul: Ce ganduri ti-au venit In

minte atunci?; Fa apiirut vreo imagine?;

Ciind ti-a fost eel mai teamii, care era lucrul
eel mai Ingrozitor care credeai cii soarputea
Intampla?
Exemplificarea legaturii pe care 0 realizeaza
pacientul intre diverse senza1ii i gandurile
aferente.
28

Senzatii

Interpretarea lor

Voi face un atac de cord.

Palpita1ii
Am 0 boala grava de inima.
Dificultali in res- Respiraiia mea se va opri,
ma voi sufoca i voi muri.
piralie
Voi
leina, voi cadea, ma
Ameleli. Senzavoi
pierde.
lia de lein.
Ganduri stranii Voi innebuni cu sigurania.
sau dificultate
de a gandi.
Terapeutul trebuie sa-I ajute pe pacient sa
sesizeze legatura dintre senzalii corporale i
interpretarile pe care Ie acorda acestora.

2. Utilizarea tehicii imaginatiei dirijate sau a

jocului dramatic pentru a retrai 0 experienla
emolionala. Cand intrebarile directe nu
reuesc sa-I determine pe pacient sa evoce
gandurile negative ce se declaneaza
spontan, este util sa se ceara pacientului sa
retraiasca evenimentul respectiv peplan
imaginativ sau prin intermediul unui joc dramatic cand este yorba de 0 situalie interaclionala (relalionarea cu 0 persoana).

3. Utilizarea modificiirilor de dispozitie In

cursul unei j'edinte de psihoterapie. Fluctualiile de dispozi1ie din cursul unei edin1e
de psihoterapie pot fi surse utile pentru
declanarea automata a gandurilor. Terapeutul observand modificarea de dispozi1ie
poate intreba pacientul: Ce ti-a trecut prin

minte acum?
4. Oeterminarea semnificatiei unui eveniment. Uneori declanarea a~tomata a mod~lelor de gandire negativa

:1U

se realizeaza. In
29

astfel de situa1ii terapeutul trebuie sa caute

sa discearna, prin intermediul unor Intrebari
specifice,
care este semnifica1ia evenimentului respectiv pentru pacient. De exemplu:

"Nu e;;ti foarte sigur In legatura cu ce anume

ti-a trecut prin cap cand te-ai simtit speriat In
situatia X. lncercand sa prive;;ti In urma ce
crezi ca a i'nsemnat situatia respectivii pentru
tine?"
II. Modificarea
gandurilor
comportamentelor
aferente

negative

si
,

1. Rationalizarea. T erapeutul trebuie sa-i

explice pacientului ra1iunile tratamentului prin
demonstrarea
rela1iei dintre gandire, sentiment 9i comportament. Astfel, Bee k (1979)
dadea urmatorul exemplu: daca un subiect
au de In toiul nop1ii un zgomot In camera
alaturata, el I~i poate spune In minte ca a
intrat un ho1. Atunci apare 0 stare de teama 9i
comportamentul
se desfa~oara In consecin1a:
subiectul se va ascunde sau va telefona la
poli1ie. Daca dimpotriva, subiectul 19i spune
ca a lasat geamul deschis, sentimentele de
teama nu vor apare ci el se va scula ?i va
Inch ide geamul.

2. Furnizarea unor informatii cu privire la

mecanismele anxietatii. Este necesara descrierea In detaliu a simptomelor

legate de anxie-

tate, evolu1ia lor probabila, cat

trairea anxietatii nu Inse_amna ca
o boala psihica grava. In acela?i
explicat ca simptomele prod use
nu sunt periculoase (de exemplu

30

9i faptul ca
subiectul are
timp trebuie
de anxietate
accelerarea

batailor inimii nu reprezinta un semn ca se va

produce un atac de cord).
T rebuie explicat pacien1ilor ~i faptul ca unele
simptome ca insomnia, dificultatea de a lua
decizii, oboseala ~i chiar vederea ca prin
cea1a sunt manifestari ale anxieta1ii.
3. Distragerea. Este utilizata ca strategie
pentru a exercita un control direct ~i imediat
asupra simptomului. Astlel de metode pot fi:
concentrarea
asupra
con1inutului
unei
conversa1ii ~i nu asupra starii proprii;
schimbarea locului subiectului In camera
fa1a de interlocutor;
daca subiectul

manifesta

anxietate

In

timpul ~edin1ei de psihoterapie, terapeutulli

poate cere sa descrie mobilierul din cabinet.

4. Programarea activitati/or.In cadrul acestei

metode se cere pacien1i1or sa noteze ora de
ora, activita1ile pe care Ie desfa90ara, evaluandu-Ie dupa 0 scala de la 0 la 100 sub aspectul un or stari afective cum ar fi: anxietatea,
oboseala, placerea sau gradul de control
asupra situa1iei. Pentru indivizii care se simt
presa1i de timp este indicata 0 planificare riguroasa a activita1ilor astfellncat
ace~tia sa nu
aiba tenta1ia sa faca mai multe lucruri deodata,
fapt ce Ie spore~te tensiunea ~i supralncordarea. Mul1i subiec1i anxio~i renun1a la activita1i de loisir deoarece traiesc permanent ideea
ca nu ~i-au Indeplinit toate datoriile.
De pilda, 0 femeie casnica se trezea la 5,30
dar ramanea In pat pana la ora 8, cand se
gandea la toate activita1i1e pe care le-ar putea
face gre9it sau nu le-ar putea duce la bun
31

sfanilit, fapt ce-i sporea gradul de anxietate. Tn

aceasta situaiie terapeutul i-a recomandat sa
se scoale din pat imediat ce s-a trezit ;>i sa
faca jogging.
5. Verificarea veridicitatii gandurilor negative
automate. Terapeutul utilizeaza 0 serie de intre~
bari pentru a-I ajuta pe pacient sa evalueze
gandurile negative ;>i sa Ie substituie cu
,ganduri mai realiste.
In cadrul ;>ediniei de psihoterapie, pacientul
9i terapeutul colaboreaza pentru a gasi soluiii
rationale p~ntru a inlocui gandurile negative
automate. Intre gedinte pacientii cauta sa
puna In practica abilitatile de a se Intreba pe
care Ie-au Invatat Impreuna cu terapeutul.
Pentru ca acest lucru sa se realizeze mai usor
este indicata notarea zilnica a ganduri'lor
negative producatoare de disfunctii.
lata un exemplu de Intrebare care are
menirea sa verifice realitatea gandurilor
negative, disfunctionale:
Ce dovada am ca acest gand este adevarat?
Nu exista ?i un alt mod de a privi aceasta
situatie? Nu cumva exista ?i a aM explicatie
ca alternativa a gandului negativ?
Exemplu:
Pacientul: Cand am un atac de panica Imi
trece prin cap gandul ca voi
le;>inasau voi muri.
Terapeutul: Sine. Hai sa vedem cat de real
este acest gand. Ai le;>inatvreodata In cursul unui atac de panica?
Pacientul: Nu.
Terapeutul: ~tii ce se Intampla cu organismul
tau atunci cand le9ini?
32

Pacientul: Nu.
Terapeutul: Tensiunea arteriala scade brusc.
~tii cum evolueaza tensiunea In
timpul unui atac de panica?
Pacientul: Am pulsul accelerat. Cred ca
tensiunea se ridica.
Terapeutul: Corect. In stare de anxietate
pulsul ;>i tensiunea urca. Deci
este mult mai puiin probabil ca
vei lef?inacand ef?ti anxios decat
atunci cand nu e9ti.
6. Experimentarea In sfera comportamentului.
Terapeutul cere pacientului sa verifice In viaia
reala daca gandurile negative sunt adevarate.
a) Experimentarea In cazul pacientilor cu
anxietate generalizata. Un om de afaceri se
simiea foarte speriat cand trebuia sa vorbeasca In public. EI credea ca colegii lui vor
observa anxietatea sa ;>ivor Inceta sa-i acorde
respectul cuvenit. Fiind Intrebat ce dovada
avea In legatura cu faptul ca anxietatea lui
este evidenta pentru aliii, el a afirmat ca e
convins ca daca el se simte anxios, ceilalii
trebuie sa-9i dea seama de asta. Ca test
terapeutul i-a cerut sa iina un mic Adiscurs In
timp ce va fi Inregistrat pe video. In timp ce
vorbea el s-a simiit anxios, dar spre surprinderea sa, revazand caseta, nu a observat nici
un semn vizibil de anxietate. Aceasta a redus
convingerea sa cu privire la faptul ca ceilalii
ar observa cat este de anxios. (La Inceput
estima ca ceilalii Ii observau teama cu un
procent de 65%, iar In urma experimentului
aprecierea lui s-a redus pana la 30%).

33

b) Experimentarea

I:

(testarea) In sfera comportamentului cu subiecti suferind de atacuri

de panica.
Scopul principal al abordarii terapeutice este
modificarea interpretarii catastrofizante pe
care 0 au pacieniii In legi3.turacu senza1iilelor
corporale, pe care Ie traiesc In cursu/ atacului
de panica. In aceste cazuri se propun pacien1ilor experimente de hiperventila1ie prin intermediul carora se pot reproduce voluntar
simptomele corporale ale starii de panica. Li
se cere sa inspire rapid pe nas l?i pe gura,
timp de doua minute, golind cat mai mult
plamanii la expira1ie l?i nu Ii se spune precis
ce senza1ii vor trai. Apoi pacieniii sunt invita1i
sa aprecieze daca nu cumva senza1iile traite
dupa exerci1iu seamana cu cele din cursu I
atacului de panica. Se analizeaza apoi eventualele asemanari si
I deosebiri dintre cele
doua categorii de senza1ii. De pilda, daca
pacien1ii spun ca senza1iilefizice sunt asemanatoare dar lipsel?te anxietatea, pacientul este
Intrebat cum soar simii daca astlel de senza1ii
ar aparea brusc si neasteptat, atunci cand el
nu soar gasi In c1i~ica. T~ cele mai multe cazuri
pacientii recunosc ca le-ar interpreta In mod
catastrofic: "voi face un atac de cord".
Pornindu-se de la aceste discu1ii se trece la
Inva1area pacientului sa realizeze 0 tehnica de
respiraiie controlata, care contribuie la reducerea simptomelor fiziologice de panica.
C I ark,
S a I k 0 v ski s l?i C h a I k ley
(1985) au gasit ca Inva1area controlului
respira1iei este foarte eficienta cu ajutorul
unei benzi de magnetofon, unde 0 voce
34

calma pronunta "inspira" timp de doua

secunde f?i"expirii" pentru un interval egal de
timp (ritmul respirator este variabill?i se alege
In func1ie de subiect), prelungindu-se treptat
durata inspirului f?i expirului. Apoi pacientul
este instruit sa utilizeze respiraiia controlata
atunci cand presimte instalarea unui atac de
panica (de pilda, expiralie prelungita).
In cadrul unui alt experiment, unei paciente
care crede ca este gray bolnava de inima
pentru ca If?i simlea mai frecvent dedit altii
bataile inimii, terapeutul Ii explica faptul ca
acest fenomen reprezinta doar efectul
concentrarii atenliei asupra unor funclii ale
organismului. Deoarece ea s-a aratat sceptica, terapeutul i-a cerut sa se concentreze
asupra inimii In timpul )'edinlei timp de
5 minute. Pacienta a constatat cu surpriza ca
simpla concentrare asupra cordului 0 facea
sa simta pulsulln zona fruniii, la gat, In piept
f?ichiar In degete. Apoi i s-a cerut sa descrie
mobilierul din cabinet tot timp de 5 minute,
timp In care ea nu a mai fost conf?tienta de
bataile inimii sale.
Un alt tip de experiment consta In demonstrarea rolului gandurilor In declan)'area unor
atacuri de panica l?iacestea se realizeaza prin
producerea unui atac de panica prin simpla
manipulare verbala. Se poate face:
prin solicitarea pacientului sa citeasca cu
voce tare 0 serie de cuvinte care desemneaza posibile catastrofe sau senzalii corporale (sufocare, palpitaiii, moarte etc.);
prin tehnica imaginaiiei dirijate In cadrul
careia Ii se cere sa-)'i imagineze In detaliu ca
35

au un atac de panica, descriu senza1iiletraite

9i consecin1ele de care se tem. Daca experimentul reuge9te, terapeutul Ii demonstreaza
pacientului rolul montajului cognitiv In declan9area starii de panica.
Terapia comportamentelor

de evitare

De9; anxio9ii nu au comportamente sistematice de evitare ca cei fobici, unii dintre ei evita
totU9i unele activitati sau situatii (8 uti e r 9.a.
1987.):
Tn primul rand aproximativ 40% din
pacientii cu anxietate generalizata evita situatiile care presupun evaluare sociala (a vorbi In
public, a manca la restaurant), iar aproximativ
20% dintre ei evita 9isituatiile pe care Ie evita
agorafobicii (a calatori cu mijloace de transport In comun, a face cumparaturi, a se afla In
aglomeratie);
Tnal doilea rand ei evita unele activita~icare
produc senza~ii care evoca teama (ca de
pilda, exercitiile fizice);
In al treilea rand utilizeaza strategii de evitare cand se instaleaza simptomele (exemplu:
se sprijina de obiecte solide cand apare
senzatia de le9in).
Toate cele trei modalitati de evitare tind sa
men1ina gandurile negative ale pacientilor.
Din acest motiv este bine ca terapeutul sa
Incurajeze pe pacien1i sa intre In situatii sau
sa se angajeze In activitatile pe care au tendinta sa Ie evite pentru a verifica daca
lucrurile de care se tem se vor produce
Intr-adevar.
36

Pacien1ii sunt Incuraja1i sa se expuna gradat

la situa~ii1esau activita~i1eanxiogene. Mai mult
chiar, ei sunt solicita~i sa anticipeze ce se va
Intampla In timpul exerci1iului de expunere9i
apoi sa evalueze daca ceea ce se petrece cu
adevarat este mai rau sau mai pU1inrau decat
au anticipat (apreciaza pe scale nivelul de
anxietate).
Tnplus, este important sa se modifice 9i acele
modele de comportament pe care pacientii
s-au obi9nuit sa Ie puna In a,c1iuneodata ce
simptomele se declangeaza. De piIda, un
pacient cu atacuri de panica se temea ca 19i
~a pierde mintile In timpul respectivului atac.
Intrebat ce IIlmpiedica totU9i sa 9i Ie piarda,
el a raspuns ca Incearca sa-9i controleze gandurile 9i ca asta II salva. Pentru a-i demonstra
faptul ca este vorba de 0 convingere eronata,
terapeutull-a determinat sa reproduca In plan
imaginativ simptomele 9i apoi sa nU-9i controleze gandurile. Drept urmare el a constatat di
atacul de panica nu duee la nebunie.
Un pacient care se temea sa nu-i tremure
mainile In public verifiea mereu acest lucru cu
palmele Intinse 9i degetele departate. Terapeutul i-a demonstrat ca 0 astfel de pozitie
favorizeaza tremuratul mainilor chiar 9i la
persoane care nu se tem de a9a ceva.
Invatarea unor noi modele de comportament
~i a unor deprinderi de a face fata situatiilor
Pentru multi pacienti situatiile sociale sunt
dificile pentru ca ei nu au deprinderi de conversatie sau comportament social. Tn astlel
37

de cazuri este necesara 0 antrenare a abilita1ilor soci~le. Odata problema identificata,

respectivele comportamente sunt modelate
de catre terapeut In cursul ~edin1ei ~i apoi
practicate sub forma de role-playing In timpul
psihoterapiei ~i apoi 1n situa1iile de via1a.
Tehnica identificarii supozi1iilor negative
(disfunc1ionale) se poate realiza prin utilizarea
unor jurnale zilnice In care se noteaza aceste
supozi1ii disfunc1ionale ~i prin identificarea
gandului negativ ~i gasirea convingerii care
se ascunde In spatele lui.
Pacientul se Intreaba: Daca gandul ar fi lntradevar real ce ar lnsemna asta pentru mine?
1. Supozitia disfunctionala. !lEu nutresc convingerea ca nu sunt bun de nimic daca nu
reu?esc. Toate succesele mele trecute nu
valoreaza doi banidaca nu reu~esc din nou.
Nimeni nu ma va iubi daca nu voi reu~i. Il
2. Raspunsul rational ?i planificarea schimbarii. "Gandul meu este nera1ional ?i el a
aparut pentru ca pariniii nu m-au laudat
niciodata pentru succesele ob1inute ci mi-au
sugerat mereu ca este un nou obstacol de
trecut. Aceasta idee a mea nu este adevarata
~i pentru ca In trecut am ob1inut realizari pe
care nimeni nu mi Ie poate lua lnapoi. Eu sunt
acela~i ?i atunci cand am note slabe la ~coala
?i nimeni din familie nu s-a purtat cu mine
altfel In aceasta situa1ie. Ei continua sa ma
iubeasca. Mai mult, acest gand este perturbator pentru ca ma face sa ma simt tot timpul
anxios. Pentru ca nutresc acest gand de multa
vreme, va trebui sa lupt mult cu mine pentru
a-I schimba ~i aceasta Imi va cere ceva timp.

38

Pot sa fac doua lucruri pentru a facilita schimbarea: sa fac 0 lista cu convingerile mele sau
sa-mi petrec 0 parte din timp facand ceva ce
Imi face cu adevarat placere, nu sa fac doar
acele lucruri care trebuiesc Indeplinite."
Tehnicile de relaxare Ii ajuta pe pacienii sa-~i
demonstreze faptul ca 1in sub control simptomele lor.
Peveler
~i Johnston
(1986) au demonstrat ~i faptul ca relaxarea cre~te gradul de
accesibilitate
a informaiiilor
pozitive In
memoria pacientului ?i faciliteaza gasirea
unor alternative la gandurile anxiogene.
Relaxarea se realizeaza prin: realizarea planificata a unor activita1i care Ii fac placere
subiectului prin pauze planificate In cadrul
unor programe Incarcate sau prin practicarea
unor tehnici standardizate de relaxare.
Indiferent ce tehnica de relaxare se alege, .
aceasta trebuie practicata pana cand devine
deprindere utilizata nu doar acasa, In fotoliu,
ci ~i In situaiiile de via1a.
Majoritatea pacien1ilor cu anxietate raspund
favorabil la relaxare. Exista Insa un numar
limitat de pacien1i care devin anxio~i In timpul
practicarii relaxarii (H e ide ~i B 0 r k 0 v e c!
1984). Printre ace?tia se numara pacieniii
care se tem de pierderea autocontrolului.
Nu este Insa suficient ca subiectul sa aiba abilitatea de a se relaxa. Acesta trebuie sa fie
'capabil sa se relaxeze In mod deliberat, mai
exact sa stapaneasca tehnica de relaxare~i s-o
utilizeze ~i In situaiiile specifice care II sperie.
Metoda relaxarii progresive difera de alte
metode de relaxarecu caracter mai global prin
39

aceea ca subiectullnvaia sa se relaxeze pornind, In mod deliberat, de la un nivel ridicat de

Incordare musculara. Tehnica implica Invaiarea unor exerciiii alternative de relaxare ~i
'incordare musculara.
In felul acesta, subiectul devine mai repede
con~tient de ceea ce Inseamna Incordare ~i
relaxare, precum ~i de modul In care I~i
traie~te tensiunile. Aceasta con~tientizare
poate servi ca punct de plecare pentru utilizarea deliberata a relaxarii In situaiii de viaia.
Pe masura ce subiectull~i Insu~e~te acest tip
de relaxare musculara, el devine capabil sa-l?i
calmeze sistemul neurovegetativ (ca 0 consednia, tensiunea arteriala va scadea, batMe,
inim~i se vor lini?ti etc.), Inlocuind starea
subiectiva de anxietate cu siarea de linil?te
interioara.
Prezentam mai jos un model de exerciiiu de
relaxare adaptat dupa Fen s t ern h e i m l?i
Jean Baer
(1977). Facem precizarea ca
autorii recomanda, pentru prima parte a
relaxarii, ca exerciiiile de Incordare musculara
sa dureze 7 sec., iar pauzele dintre respectivele exerciiii sa dureze 5 sec. In partea a
doua a tehnicii de relaxare, se acorda cate
15 sec. pentru destinderea fiecarei zone a
corpului, iar In ultima faza se acorda cate
5 sec. eentru relaxarea fiecarei parii a
corpului. Intregul exerciiiu trebuie sa dureze
In medie Intre 20 ?i 25 minute.
Textul este urmatorul:

lntindeti-va comod pe saltea sau pe pat.

A?ezati-va cat mai can fortabi/, cu br~te/e pe
/anga corp, degete/e desfacute. /nchideti
40

ochii. Daca va vin In minte ganduri care va

agita, spunefi-va in gand cu calm. Stop!
A/ungati ganduri/e negative ?i concentrati-va
/a ceea ce aveti, de facut.
Prima parte a exercitiu/ui este dedicata incordarii unor grupe muscu/are mari. Trebuie sa
va concentrati asupra tensiunii museu/are, sa
~imfitiincordarea ?i apoi sa re/axafi.
/ncepeti cu partea dejos a corpu/ui. /ntindeti
varfuri/e picioare/or incordand degete/e,
incorda ti g/ezne/e, gambe/e, coapse/e,
{ese/e. Va concentrati asupra muscu/aturii
incordate, mentineti incordarea ?i apoi
re/axati-va.
8imtit! cum tensiunea dispare din corp. Acum
re/axati degete/e de /a picioare, /abe/e picioa- .
re/or, g/ezne/e, gambe/e, coapse/e, {ese/e.
Totu/ se re/axeaza..Pe masura ce muscu/atura
se re/axeaza, va cuprinde 0 senzatie p/acuta
de greutate care cuprinde Intreaga museu/atura a picioare/or.
. lneordati aeum muscu/atura abdomina/a.
Mentineti ineordarea; Concentrati-va asupra
tensiunii. Re/axati apoi muscu/a.tura abdomina/a, re/axati-otot mai mult. Lasati tensiunea ?i
incordara sa iasadin eorp~ Re/axati tot mai
mult muscu/atura abdomina/a In profunzime.
lneordatiacum muscu/aturaspate/ui, care parca
se arcuie?te u?or. Mentineti ineordarea, concentrati-va asupra ei ?i apoi re/axati mu?ehii
spate/ui. Re/axati-icat mai mu/t, pana aveti impresia ca spate/e dumneavoastra se contope?te cu canapeaua sau cu salteaua pe care
statt'Intins.
,
A

41

Va concentrati acum asupra mUf?chi/or tor~ce/ui. /nspirati profund f?i tineti respiratia. /n
timp ce mentineti aeru/ In p/amani, va concentrati asupra muscu/aturii torace/ui. Expirati
apoi lent f?i pre/ungit f?i re/axati torace/e.
Atunci cand expiratia se Incheie, va simtiti
ca/mi, destinf?i f?i /inif?titi, ca atunci cand va
pregatiti sa adQrmiti. Re/axati tot mai mult
muschii torace/ui.

I
I

Co~centrati-va din nou asupra fiecarei zone

mentionate: abdomenu/ este re/axat, spate/e
este re/axat, contopit cu salteaua, pieptu/ este
re/axat. Respiratia este calma, /inif?tita,odihnitoare. Acum va concentrati asupra muscu/aturii brate/or f?i umeri/or. Strangeti pe rand
fiecare pumn, lncordati ambe/e brate, umerii.
Mentineti Incorda rea, mentineti-o cat mai mult
si
, apoi re/axati-va.
, Brate/e
, se destind, degetete se desfac, simfiti cum tensiunea iese din
corp. Re/axati degete/e, antebrate/e, brate/e,
umerii. Simtiti brate/e grefe, foarte grefe,
cuprinse de 0 greutate p/acuta. Brate/e sunt
tot mai re/axate, din ce In ce mai re/axate.
lncordati", muschii cefei si gatu/ui, arcuind U'~or
y
gatu/. Simtiti tensiunea f?ilncordarea din zona
gatu/ui f?i cefei. Mentil}eti lncordarea f?i apoi
re/axati gatul f?iceafa. Incorda rea f?itensiunea
din zona gatului f?icefei dispar treptat. Gatul
este atat de relaxat lncat capul parca se
cufunda In perna pe care se sprijina.
~cum va concentrati asupra mUf?chilor fetei.
Incordati mUf?chii fruptii (lncruntandu-va),
strangeti p/eoapele. Incordati musculatura
nasului. Mentineti Incorda rea, va concentrati
asupra ei f?i apoi relaxati musculatura partii
42

superioare a fetei. Relaxati fruntea, sprancenele, pleoapele, nasul. Ochii se re/axeaza tot
mai mult, pleoapele devin grele, tot mai grele,
ca atunci cand va pregatiti de somn. Va
cuprind,! 0 senzatie placuta de somnolenta,
dar Inca nu adormiti. Mentineti trupul relaxat
~i mintea activa f?itreaza.
Incordati apoi musculatura obraji/or, maxi/arete, limba, strangeti dintii. Mentineti maxilarele lncordate. Apasati cu limba pe dintii din
fata. lncordati cat ma'i puternic obrajii, 'maxilarele, limba, barbia f?iapoi relaxati-Ie cat mai
mult. Relaxati obrajii, maxilarele, limba,
barbia. Dintii se departeaza uf?or. Maxilarele
sunt tot mai relaxate. Barbia f?i limba sunt
foarte relaxate, tot mai relaxate. lntreaga
musculatura a fetei este relaxata, destinsa,
linistita.
Ac~m, In partea a doua a exercitiu/ui, ca utati
sa verificati cat de relaxate sunt partile
corpului dumneavoastra. Chiar daca Ie simflti
re/axate, cautati sa Ie re/axati f?i mai mutt.
Daca va vin In minte a/te ganduri, Ie spuneti
Stop! f?icontinuati sa va concentrati asupra a
qeea ce faceti.
Intrebati-va: mai exista oare vreo tensiune In
labele picioarelor, glezne, gambe, coapse
sau fese?
,T
, acea
Daca exista, identificati-o
.c:i relaxati
zona. Lasati, tensiunea sa se duca. Chiar
daca muscu/atura respectiva este relaxata,
re/axati-o f?imai mult, tot mai mutt.
Va lntrebati In continuare: mai exista oare
vreo tensiune In zona abdomenului, spate/ui
sau pieptu/ui? Daca da, lndepartati acea ten43

siune expirand uf?or f?i calm, af?a cum faceti

cand va pregatiti sa dormiti.
Va lntrebati: mai este vreo tensiune In degetele mele, In brate sau In umeri? Daca da,
lnlaturati-o lasand bratele sa devina din ce In
ce mai grele, tot mai grele, parca se
confunda cu sa/teaua.
Va lntrebati: mai exista vreo lncordare In zona
cefei f?i g~tului? Daca da, lnlaturati-o lasand
capul sa cada greu, cufundandu-se cu perna.
Va lntrebati:
, mai exista vreo tensiune In zona
fetei, obraji/or, maxi/arelor, fruntii? Daca da,
lasati tensiunea f?ilncordarea sa paraseasca
zona respectiva f?i relaxati tot mai mult
mUf?chiifetei.
Corpul dumneavoastra este perfect relaxat f?i
linif?tit. Imaginati-va acum 0 scena placuta,
relativ neutra, tara 0 lncarcatura emotionala
deosebita. Imaginafi-va de pilda ca sunteti la
mare, pe plaja ca va plimbati pe 0 pajif?te
lnsorita etc. Daca aveti dificu/tati sa va imaginati ace/e lucruri, repetati In gand, de mai
mu/te ori, cuvantu/ "calm". Daca mintea tinde
sa va gabon deze, 0 aduceti lncet lnapoi /a
scena placuta sau /a cuvantul"calm". In timp
ce mentineti pe ecranul menta/ imaginea
placuta, relaxati tot mai mutt mUf?chii degetelor f?i/abe/or picioare/or, mUf?chiiglezne/or,
gambe/or, coapse/or, feselor.
Va concentrati pasiv asupra imaginii p/acute
sau asupra cuvantului "calm" f?ire/axati muscu/atura abdomina/a, spatele, toracele. Spate/e
este atM de re/axat lncat se confunda cu
salteaua. Respiratia este calma, /inif?tita,relaxata. Va simtiti tot mai calm f?imai confortabi/.
44

Imaginati-va In continuare scena pliicuta sau

cuvantul "calm", relaxati degetele de la maini,
palmele, antebratele, brate/e, umerii, gatul,
ceafa. Va simfiti tot mai calmi f?i mai linif?tifi.
Capul se cufunda placut In perna.
Continuati sa vizualizati scena placuta sau sa
va concentrati asupra cuvantului "calm" f?iIn
timpul acesta relaxati fruntea, sprancenele,
pleoapele. Pleoape/e devin grele, tot mai
grele, ochii se odihnesc tot mai mult. Relaxati
nasul, obrajii, maxilarele, musculatura gurii,
limba, biirbia. Musculatura fetei este complet
relaxata f?ilinif?tita. Continuand sa vii concentrati asupra scenei placute sau asupra cuvantului calm, mai treceti 0 data In revista lntreaga
musculatura a corpului ji daca mai identificati
vreo urma de tensiune, lndepartati-o treptat,
relaxand f?i mai mutt lntregul corp. Lasati-va
purtat de senzatia placuta de calm si relaxare.
/ntregul corp este calm ji relaxat, calm ji
relaxat, calm ji relaxat. Acum yeti numara de
la 3 la 1 ji cand vei ajunge cu numaratoarea
la 1, yeti deschide ochii ji va yeti ridica,
odihnit, vioi si
, alert. 3 ... 2 ... 1. Reveniti, la
starea normala! Va simfiti odihnit, vioi ji alert.
Dadi subiectul ajunge sa-9i poata controla
gfmdurile 9i imaginile, anxietatea sa anticipatorie va descre9te sim1itor 9i acesta va fi
capabil sa fadi fa1a mai bine situa1iilor care II
sperie.
Acest lucru se poate realiza prin trei metode
(Fensterheim
9i Jean
Baer,
1977):
I - Oprirea gandurilor;
II - Comutarea gandurilor;
III - RepetareamentalaIncununata de succes.
A

45

I. Oprirea gandurilor
Gandurile specifice anxietaiii anticipatorii
sunt deosebit de persistente, deta?ate parca
de situaiia Insa9i 9i se caracterizeaza printr-o
creativitate deosebita, desigur In sens negativ,
ele fiind capabile sa creeze 0 adevarata profeiie autolmplinita.
Daca subiectul I?i spune mereu dacii voi
zbura cu avionul voi face 0 criza de isterie In
timpul zborului, acest lucru chiar se poate
Intampla. Pentru a sparge acest cerc vicios,
subiectul trebuie sa fie capabil sa opreasca
fluxul gandurilor sale.
lata cateva exerciiii de oprire a gandurilor:
A?ezaii-va confortabil Intr-un fotoliu ?i Inchideii ochii. Evocaii In minte unul din gandurile
pe care doriii sa Ie controlaii. Faceii ca
respectivul gand sa apara. Aceasta reprezinta deja 0 forma de autocontrol. Indata ce
gandul apare (sub forma de imagine sau
formula verbala) opriii-I administrandu-va
auto-comanda STOP!
Pronuniaii apoi mental cuvantul "calm",
relaxaii In mod deliberat musculatura Intregului corp ?i va Indreptaii ateniia spre ceva
. placut. Comanda mentala trebuie ,safie autoadministrata pe un ton ferm. Ea devine eficienta atunci cand se producecu &devarat
oprirea gandulul negativ asupra ,diruia se
lucreaza. Pentru aspori efectul, comanda
respectiva poate fi 1'nsoiitade lovirea u90ara a
mesei sau a unei zone a corpului. Subiectul
I?i poate reprezenta mental cuvantul "Stop"
scris cu litere ro?ii sau un poliiist care ridica

46

braiul. Realizaii mai multe l?edinie de autocontrol In cadrul ~carora repetaii mental de 5
ori secvenia: GAND NEGA TIV - STOP CALM - RELAXARE
MUSCULARA
GANDURI POZITIVE ALTERNATIVE. Acest
procedeu dureaza Intre 30 de secunde l?i un
minut. Numarul de gedinie necesar va
depinde de intensitatea anxietaiii anticipatorii.
Unele persoane pot Invaia sa-l?i controleze
gandurile doar 7ntr-o singura gedinVi In timp
ce altele au nevoie de saptamani pentru a
atinge acest obiectiv.
Subiectul trebuie sa utilizeze metoda In situaiiile de viaia, ori de cate ori apare anxietatea
anticipatorie. Pentru ca metoda sa dea rezultate, trebuie respectate doua reguli. Regula
"de ,ndata ce" 9i regula "de fiecare data".
Astfel, de Indata ce apare un gand negativ
care tinde sa declangeze anxietatea anticipa,
torie, subiectul trebuie sa declanseze
secve!:'ia: STOP - CALM - RELAXARE GANDURI AGREABILE. Daca se ofera gandului negativ 9ansa sa cal?tige teren, acesta .
va fi mult mai dificil de controlat.
De fiecare data, fara exeePiie, cand se ive9te
un gand negativ, acesta trebuie oprit.
II. Comutarea

gandurilor

Atunci cand gandim, ne imaginam, visam cu

ochii deschi9i, ne autoadministram adesea
instruciiuni care ne determina sa reaciionam
7ntr-o maniera fobidi si
, acest mod de a reaciiona se transforma In deprindere. Pentru a
scapa de 0 deprindere, trebuie sa formam 0
contradeprindere mai puternica. In cazul comu47

tarii, contradeprinderea consta In aceea ca

subiectul se autoprogrameaza sa nu se mai
teama, declan1?and 0 serie de ganduri contrare care trebuie Intarite atat de mult Incat
ajung sa sufoce sau sa Inlocuiasca ganduri/e
negative ini1iale.
PrezenHim mai jos un exerci1iu apartinand
psihologului american H 0 m m e (1973).
Obiectivul este Inlocuirea autocomenzilor care
produc teama cu autocomenzi care declan1?eazacomportamentul eficient 1?iadaptativ:
1. Evoca1i 0 situa1ie anxiogena Impreuna cu
anxietatea anticipatorie care 0 Inso1e1?te.Elabora1i 0 lista de instruc1iunipe care vi Ie autoadministra1i (atat pe cele marunte, referitoare la
detalii cat 1?ipe cele mari, care va cople1?esc).
lata, de pilda, autocomenzile pe care 1?iIe
administreaza un subiect care se teme sa
mearga cu ascensorul:
De Indata ce intru In bloc voi Incepe sa ma
gandesc la lucrurile Ingrozitoare care mi se
pot intampla in lift.
Cand intru In cladire, ma voi uita daca sunt
a/1i oameni care sa urce impreuna cu mine.
Voi Incepe sa ma gandesc ce va fi daca
liftul se va opri Intre etaje 1?inu voi putea ie1?i.
Cand ma aflu In lift, voi sta intr-un col1, voi
incorda mU1?chii1?ivoi incepe sa ma gandesc
la toate lucrurile rele care se pot intampla.
Voi fi atent la orice sunet sau vibra1ie1?ima
voi gandi ca acestea sunt semne ca ceva nu
este In regula.
2. Pentru fiecare din aceste autocomenzi
elabora1i 0 lista alternativa de instruc1iuni care
48

sa ajute subiectul sa faca fa1a situa1iei dupa

modelul:
De indata ce intru in c1adire, daca incep sa
ma gandesc la lucrurile ingrozitoare care se
pot intampla, Imi voi spune ca exista 0 probabilitate foarte mica sa se Intample ceva rau.
Daca ma surprind uitandu-ma sa vad dad
nu vin al1ioameni sa se urce cu mine in lift, Imi
voi spune In gand ca nu are nici 0 importan1a
daca mai sunt 1?ial1i oameni in lift sau nu.
Voi cauta sa-mi spun ca exista pu1ine
1?ansesa se intample vreo catastrofa.
Cand ma voi afla in lift, voi relaxa in mod
deliberat musculatura 1?ima voi gandi la ceva
placut.
Daca aud un sunet neobi1?nuit,Imi voi spune
ca 1?idaca ceva s-a defectat este probabil 0
neregula minora.
3. Nota1i noile comenzi elaborate pe 0
cartela pe care fie ca 0 purta1i asupra
dumneavoastra, fie 0 plasa1iIntr-un loc vizibil:
langa telefon, pe noptiera etc.
4. Alege1i 0 serie de ac1iunifamiliare, pe care
Ie face1i in fiecare zi: bautul cafelei, schimbarea canalelor la televizor, pieptanatul, spalatul pe maini, utilizareatelefonului etc. Inaintea
fiecareia dintre aceste actiuni uzuale ~i frecvente reciti1i instruc1iunile, repeta1i-lein gand
~i apoi realiza1iac1iunea respectiva.
Se poate proceda ~i altfel: pronun1a1i noile
instruc1iuni inainte de a face ceva care va
place (de pilda, Inainte sa manca1i 0 prajitura
sau sa be1i ceva).
49

5. Atunci cand va aflaii Intr-o situatie

,
, de viata
care va produce teama, repetaii-va In gand
instruciiunile elaborate l?i cautaii sa Ie urmaii.
Incateva saptamani, gandurile negative vor
dispare l?i anxietatea anticipatorie va scadea.
6. Dupa ce aii utilizat autocomenzile cu
caracter reglator un anumit timp, puteii elabora l?i alte formule mai bune. Cu toate
acestea, instructiunile
nu trebuie schimbate
,
prea des, pana nu aveii suficienta practica In
domeniul tehnicii respective.
III. Repetarea
(modelarea)
tncununata de succes

mentala

Anxietatea anticipatorie II face pe pacient sa-l?i

imagineze ca va fi cople;>itde teama In situaiiile
critice. Acest gen de subieqi nu fac altceva
decat sa repete In gand cum se vor speria.
Exerciiiul propus de Alan Kazdin
(1973)
contribuie, prin intermediul antrenamentului
mental, la stapanirea fricii.
Metoda consta In aceea ca subiectul Il?i
imagineaza In plan mental ca face fata cu bine
situaiiei anxiogene.
Obiectivulll reprezinta modificarea anticiparii
sentimentului de neajutorare Inlocuind antrenamentele prin care subiectul Invaia sa se
teama cu antrenamente prin intermediul carora
acesta se descurca In situaiiile. respective.
Pacientului i se cere sa elaboreze 12-14 scene
In cadrul carora un subiect model se afla In
situaiii anxiogene. Fiecare scena trebuie sa
aiba un caracter realist, sa fie relativ simpla l?i
w?or de imaginat.
50

Modelul trebuie sa fie un subiect de~aceeal?i

varsta l?i sex ca persoana In cauza. In cadrul
fiecarei scene, subiectul model trebuie reprezentat In asa
, fellncat sa faca fata
, anxietaiii,
scena avand un final pozitiv. Este mai indicat
ca pacientul sa descrie In scris scenele
Inainte de a practica antrenamentul mental.
lata un exemplu de astfel de scena.
Modelul se Indreapta spre fereastra de la etajul
5 a unui magazin universal l?iIl?ispune In gand:
ma voi simti" putin ametita
si incordata dar voi
"
izbuti sa ma relaxez imediat. Pacientul trebuie
sa-l?i imagineze modelul la Inceput Incordat,
apoi, dupa 0 expiraiie prelungita acesta se
relaxeaza. Este necesar sa se obiina reprezentarea detaliata a persoanei-model care devine
relaxata. Apoi subiectulln cauza I;>iimagineaza
persoana-model muliumita de sine ;>ispunan9u-l?i: am reu?it foarte bine.
In realizarea acestui tip de exerciiii pacientul
trebuie sa aleaga astlel de scene care se
potrivesc cu fricile sale specifice.
Una din regulile de baza ale acestui tip de exerciiiu consta In aceea ca primele 10 secunde
(din cele 12 sau 14) trebuie sa reprezinte modelul etalon facand faia situaiiei ;>i nu stapanind-o perfect, deoarece acesta este un
obiectiv ul?or de atins de pacient. Ultimile
scene pot sa se refere la un model care face
faia situaiiei complexe lipsit de anxietate (de
pilda, se apleaca peste balustrada balconului
de la etajul 9 fara nici un fel de problema).
alta caracteristica a antrenamentului mental
consta In aceea ca pacientul vizualizeaza
modelul autoadministrandu-;>i instruciiuni cu

51

caracter reglatoriu l?i ca aceste instructiuni

sunt Incununate de succes, ceea ce trebuie
sa faca ~i subiectulln cauza.
Intr-o etapa ulterioara, subiectul aflat In stare de
relaxare,trebuie sa-~i imagineze scena respectiva, exact a~a cum a conceput-o In scris l?isa
mentina fiecare imagine pe ecranul mental
aproximativ 15 sec.
Imaginea respectiva trebuie perceputa cu
maximum de c1aritate de care este capabil
subiectul ~i abia apoi se poate trece la imaginea urmatoare.
Intregul exercitiu dureaza 5-10 minute.
Fiecare scena trebuie repetata mental 0 data
pe zi, timp de 0 saptamana. Apoi scenele pot
fi modificate In functie
, de ceea ce crede sub iectul ca i-ar folosi mai mult, noile scene Imbunataiite, fiind repetate, de asemenea 0 data
pe zi, timp de alte doua saptamani.
Pacientului fobic sau anxios i se cere sa se
plaseze In mod real In situaiia anxiogena (de
pilda, sa calatoreasca cu metroul) ~i sa actioneze In mod deliberat In imaginar. EI trebuie
sa-~i autoadministreze acelea~i instructiuni
pe care ~i le-a administrat ~i modelulln timpul
antrenamentului mental. Pacientul trebuie sa
continue practica atat In plan imaginar, cat ~i
In plan real. De regula, cu cat se Imbunataie~te autocontrolul, cu atat se reduce anxietatea anticipatorie.
Terapeutii cognitiv-comportamentali;;ti sunt
de parere ca 0 cauza majora a recaderilor ar
fi adunare"a unor argumente insuficiente
Impotriva gandurilor negative. Pentru a
antrena aceasta capacitate de a descoperi
52

contraargumente la gandurile negative, In

cursul unor l?edinie de llroleplaying" pacientul
furnizeaza argumente Impotriva ideilor sale
negative, iar terapeutul II provoaca prin
contraargumente. Acest procedeu Ii ajuta pe
paoienti sa descopere punctele slabe din
cadru\ luptei lor cu ideile negative. Cand
aceste puncte slabe ale argumentarii sunt
identificate, pacientul Invata sa gaseasca
argumente mai convingatoare.

53

FOBIILE - 0 PIEDICA IN CALEA

ECHILIBRULUI PSIHIC

~I COMPORTAMENTULUI

EFICIENT

Gillian
Butler
(1989) arata ca fobia
reprezinta 0 teama exagerata 9i persistenta
de un obiect sau de 0 situa1ie care de regula,
sunt nepericuloase. Aceste frici produc
dorin1a ira1ionala a subiectului de a evit!;l' .
situa1iile respective, de9i pacien1ii reaJi.zeaza
caracterul ira1ionalal fricii lor.
Fobiile reprezinta frici cu caracter dezadaptativ care produc perturbari In via1a obi9nuita
a subieciilor. Af?a cum am mai subliniat,
literatura de specialitate distinge urmatoarele
categorii de tulburari fobice:
a) fobia simp/a (de Ina1iime, insecte, sange
etc.). Subiectul este de regula asimptomatic
daca nu anticipeaza faptul ca soar putea
Intalni cu obiectul fobiei sale.
b) fobia socia/a - este mai complexa datorita
faptului ca subiectul se teme de lucruri inobservabile cum ar fi evaluarile negative, critica
sau teama de a fi respins. Fobiile sociale se
pot centra 9i pe unele aspecte concrete cum
ar fi teama de a vorbi In public, de a manca In
public. In aceste cazuri evitarea situaiiei
anxiogene este mai dificil de realizat decat In
cazul fobiei simple.
c) agorafobia - teama de a se afla In spaiii
aglomerate (magazine, pieie, cinematografe

54

etc.), de a calatori cu mijloace de transport In

comun, de a se afla departe de casa. Simptomele implica teama de a se afla In situa1ii de
unde subiectului Ii este dificil sa iasa sau de
unde nu pot primi un ajutor In caz de urgenia.
Agorafobicii se simt, de regula, In sigurania
acasa (def?iacest lucru nu este valabil pentru
to1i subieciii). De asemenea, ei traiesc stari
de panica 9i teama ca 19i vor pierde autocontrolul 9i ca vor le9ina In acele locuri de
unde Ii se pare ca nu pot ie9i. Unii agorafobici
sunt mai pu1in anxio9i daca sunt Inso1i1ide 0
persoana In care au Incredere sau daca poarta
asupra lor anumite obiecte (un medicament, 0
umbrela, 0 sticluia cu ceai etc.)
Manualul Diagnostic 9i Statistic D.S.M.1I1
distinge 2 tipuri de agorafobie:
a) cu atacuri de panica;
b) fara atacuri de panica.
Nu este c1ar daca este vorba de 2 entitati
nozografice distincte, care necesita trat~mente diferite sau este vorba de manifestari
mai grave sau mai puiin grave ale aceleia9i
afeciiuni.
Peste 80% din pacien1ii agorafobici sunt
femei, In timp ce proporiia pe sexe este
aproximativ egala In cazul fobiei sociale.
De9i nu se cunoa9te exact originea fobiilor,
majoritatea autorilor sunt de parere ca
acestea sunt frici dobandite prin condiiionare. eu toate acestea, rareori pacientul
fobic poate descrie un eveniment psihotraumatizant de~pre care spune ca sta la originea
fobiei. Fobia se instaleaza, de regula, gradat,
ca rezultat al repetarii unor experienie mai

55

mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediullnvatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se fixeazaIn perioade de stres puternic
sau In stari de supraactivare, cand reactiile
caracterizate prin teama se Invala cu u?urinFL
Fobiile simple se pot dezvolta gradat pe baza
fricilor din copilarie, In timp ce fobia sociala
debuteaza, de regula, In adolescenla.
Agorafobia debuteaza fie In adolescenta
tarzie cand mai ales fetele tind sa devina mai
independente sau In jurul varstei de 30 ani
(M ark s ?i Gel d e r, 1966).
Dupa Marks
(1969) prezenla ?i natura
factorilor precipitatori nu are 0 legatura
directa cu tulburarea fobica.
Simptomatologia tulburarilor fobice
Lan 9 (1968) distinge:
1. Simptome fizi%gice: tahicardie, transpiratii, tremur, respiratie accelerata, tensiune
sau dimpotriva slabiciune musculara, furnicaturi In stomac, senzatie de greata, senzatie
de sufocare etc. Mai ales In agorafobie
aceste simptome se asociaza cu atacurile de
panica (Barlow
?i Craske,
1988).
2. Simptome comportamenta/e: senzalia ca
subiectul este "stana de piatra" sau tendinla
de fuga;
3. Simptome subIective: variaza de la subiect
la subiect ?i lnclud ganduri de tipul: "ar fi
putut sa ma ucida"; lIoamenii sunt extrem de
Iipsiti de grija;"?i stari afective cum ar fi: jena,
ru?ine, teama ?i furie.
Prin definilie, fobia reprezinta 0 frica disproportionata fata de sursa care 0 produce, iar
56

reacliile, cum ar fi grija exagerata sau reaclia

de evitare sunt inadecvate. Fobicii rE3actioneaza deci pe plan fiziologic, comportamental
?i subiectiv ?i aceste reaclii Impiedica disparitia simptomelor. Mai exact reacliile mentin
problema pentru ca sporesc starea afectiva
negativa initiala ?i chiar mai mult, produc noi
simptome, cum ar fi anxietatea anticipatorie,
aprehensiunea unui pericol ?i frustrarea.
Reactiile subiective includ ganduri de tipul: 0
sa-mi pierd contro/u/; 0 sa /ef?in; Tremur f?i
toata /umea va observa etc.
Tn cazul fobiilor persistente care perturba
activitatea cotidiana, subiectul poate dezvolta
?i 0 reaclie depreslva.
Evitarea mentine anxietatea pentru ca
subiectul nu mai Invata ca obiectul sau
situatia care 11 sperie nu sunt periculoase
deloc sau nu sunt atat de periculoase pe cat
I?i Inchipuie el.
A1ti factori importanli care Intaresc simptomele sunt gandurile negative In legatura cu
menlinerea anxietatii (,,0 sa /ef?in, ceva e In
neregu/a cu mine" sau In legatura cu anticiparea consecinlelor confruntarii cu situatia
fobica (,,0 sa ma mUf?te;"IInimeni nu 0 sa mai
vorbeasca cu mine etc.)."
Factorii externi cum ar fi acliunile celorlalti
care fac anumite lucruri In locul pacientilor
pentru a-i scuti de confruntarea cu stimulii
anxiogeni menlin la randul lor, fobia. Tn
absenla tratamentului, fobiile sunt extrem de
rezistente. Pentru succesul tratamentului este
necesara identificarea exacta a acelor factori
(conditii) care mentin simptomul.
57

Psihoterapia cognitiv-comportamentala
a
fobiilor I;>i are originea direct In lucrarile lui
W'o I pe referitoare la desensibilizarea sistematica l?ise bazeaza pe supozitia ca atat
comportamentul normafcat l?i cel anormal
sunt Invatate. Deci, daca un comportament
este: tnvatat, el poate fi i dezvatat. Aceasta
dezvatare se realizeaza prin metoda expunerii
progresive la stimulii care produc teama (cu
alte cuvinte, subiectul, In loc sa evite situatiile
anxiogene se confrunta cu ele In mod gradat).
Astfel, subiectul se convinge ca situatia nu e
chiar atat de periculoasa. Problema principala a terapeutului este sa-I ajute pe pacient
sa intre In situatii care, pentru el, sunt dezagreabile l?iIi produc teama.
Pacientul trebuie sa identifice cu precizie toate
situatiile pe care Ie evita l?i sa Ie ordoneze
conform unei ierarhii gradate. Prima sarcina
trebuie sa fie suficient de facila pentru a fi
siguri di pacientul 0 va Indeplini dar, In acela;>i
timp suficient de dificila pentru a-i provoca
oarecare anxietate. De exemplu, un pacient
cu fobie de paianjen poate Incepe prin a examina un paianjen mort aflat Intr-un borcanel
de sticla. Apoi se poate trece la 0 sarcina mai
dificila ca, de piIda, sa tina In mana un
paianjen mort.
Cu cat fobia este mai complexa, cu atat tratamentul va dura mai mult. De regula terapia
dureaza In medie 8 gedinte dupa care se
considera ca pacientul a Invatat suficient
pentru a practica singur metoda cu un ajutor
minimal.
58

Psihoterapia

propriu-zisa

La Inceputul terapiei trebuie sa Ii se explice

pacientilor modulln care se formeaza simptomele si cum se stabilizeaza cercul vicios.
Astfel,' unui pacient agorafobic i-a fost prea
cald 9i i s-a~facut rau In metroul care II ducea
la serviciu. In ziua urmatoare cand s-a urcatln
metrou a fost cuprins de teama sa nu i se
faca rau din nou. A Inceput sa evite mersul cu
metroul i reactia de evitare a contribuit la
fixarea anxietatii. Treptat el a Inceput sa dezvolte anxietate anticipatorie l?i l?i-a convins
sotia (sotul) sa-I duca la serviciu cu ma9ina
reactie de evitare l?i
(anxietate an!icipatorie
feed-back). In felul acesta comportamentul
celorlalti mentine reactia de evitare a pacientului. I se explica pacientului ca scopul tratamentului este spargerea cercului vicios.
$edintele de psihoterapie trebuie Insotite de
fiecare data de teme pentru acasa. Doar
pacientul este cel care trece de la 0 treapta la
alta, iar terapeutul trebuie sa-i reaminteasca
faptul ca la Inceput se va Inregistra 0 cre9tere
a anxietatii ;>ica pentru succesul terapiei este
nevoie de perseverenta i curaj.
Terapeutul trebuie sa-I ghideze pe pacient sa
gaseasca modalitatea de a se apropia de
stimulii anxiogeni 9i sa depaeasca manevrele
subtile de evitare a acestora (exemplu: "mal
bine stau azi acasapentru ca poate venl instalatorul", Tnastfel de situatii terapeutul trebuie
sa-9i exprime punctul de vedere: Fii atent la
trairile tale! Nu vezi ca de fapt eviti sa faci un
anumit lucru? Mai bine Incearca sa te gande?ti cum ai putea sa faci ceea ce ti se cere.

-t

59

Sarcinile nu pot fi totdeauna c1ar specificate

de la Inceput, repetate sau gradate identic,
pentru ca situaliile fob ice sunt variate ;;i
uneori imprevizibile. 0 modalitate de a depa;;i
aceasta situalie consta In a nu menline 0
ierarhie rigida ;;i In a practica 0 varietate de
sarcini In aceea9i saptamana. Aceasta Ie da
pacienlilor posibilitatea sa opteze pentru
exersarea anumitor situalii asupra carora ei
pot exercita un autocontrol minimal cum ar fi
de pilda, sa puna Intrebari, sa asculte cu
atenlie sau sa utilizeze semnale de comunicare non-verbala (pentru fobie sociala).
Unele situalii cum ar fi, de pilda, adresarea
unei cereri sau semnarea unui cec nu pot fi
prelungite, pentru ca pacientul nu poate ramane
In situalie pana ce anxietatea se reduce. Cu
toate acestea, astfel de situalii pot fi utile ca
sarcini de expunere, datorita efectelor lor
cognitive: neconfirmarea expectaliilor pacientului ca va fi respins sau ca va parea ridicol.
Multi pacienti fobici afirma ca au Incercat
propria lor ~arianta de expunere la stimuli
anxiogeni, dar fara succes. Trebuie sa Ii se
explice faptul ca una din cauzele e;;ecului a
constat In aceea ca ei nu au fost pe deplin
implicali In situalie (un fel de inatenlie datorata anxietalii excesive). Pacienlilor trebuie sa
Ii se atraga atenlia ca e absolut necesar sa se
gandeasca la ceea ce fac atunci cand realizeaza exerciliile propuse.
De;;i terapia trebuie adaptata specificului
pacientului, de regula, fobicii sunt tratali individual In gedin1e de 45 min., In care se trec In
revista progresele 9i se planifica sarcinile de
60

expunere progresiva care se realizeaza In

afara gedinlelor. Antrenarea In terapie a unui
prieten sau ruda care sa Incurajeze, sa motiveze sau sa statuiasca pacientul s-a dovedit 0
metoda buna pentru agorafobici. Rezultatele
pozitive 9i durabile au fost oblinute In aproximativ 5 ;;edinle de psihoterapie.
Expunerea reaJa ("in vivo"). Un obiectiv major
al tratamentului este sa furnizeze pacientului
Increderea ca poate face fala unor situalii pe
care Inainte Ie evita. Din acest motiv se pune
un accent deosebit pe temele pentru acasa.
Cu toate acestea s-a dovedit utiI ;;i ca terapeutul sa Insoleasca pacientul In momentul
expunerii. Acest fapt contribuie la reducerea
anxietalii ;;i contribuie la parcurgerea mai
rapida a ierarhiei stimulilor anxiogeni. Pericolul consta In aceea ca pacientul se va baza
mai mult pe terapeut decat pe sine Insu;;i. Din
acest motiv, pacientul este sfatuit sa lucreze
9i independent 9i sa renunle sa mai fie Insolit
de terapeut Inainte de Incheierea tratamentului. Terapeutul poate grada expunerea "in
vivo" Impreuna cu pacientul: la Inceput II
poate Insoli lntr-o calatorie cu metroul, apoi
poate calatori In vagonul vecin 9i In cele din
urma II poate al?tepta la sosire In stalie.
Asemanarile dintre diferili pacienli fobici Ii fac
pe ace?tia potrivili ?i pentru terapia de grup.
Membrii grupului sunt adesea capabili sa-l?i
Imparta?easca unul altuia ideile despre strategiile de a face fala situaliilor anxiogene.
Expunerea In grup se poate realiza sub forma
unei ie;;iri colective la cumparaturi, pacienlii
deplasandu-se individual sau In perechi In
61

conformitate cu nevoile lor. Se recomanda 3

a merge pe strada etc.), subiectul trebuie sa

fie con?tient ca teama adevarata consta In
aceea ca subiectului Ii e frica de faptul ca se
va declan1?aun atac de panica, simptomele
acestuia fiind; anxietate, senzaiie de slabiciune,
ameieli, palpitaiii, senzaiia ca se Inmoaie
picioarele, senzaiia de sufocare, Intunecarea
vederii, dureri musculare, senzaiia ca pamantul
fuge de sub picioare, sentimentul de izolare 1?i
irealitate, precum 9i dorinia imperioasa de a
ajunge acasa, unde persoana se simte In
sigurania.
Un atac de panica se poate produce In orice
Imprejurare, ceea ce complica lucrurile este
Insa faptul ca subiectul Incepe sa asocieze
producerea atacului de panica cu locul unde
acesta SMaprod us prima data (metrou, sala
de concert, strada aglomerata etc.). Din
acest motiv, acesta Incepe sa anticipeze
producerea atacului, fapt ce Ii creaza 0 puternica stare de tensiune In momentulln care se

?edinie pe saptamana, fiecare gedinia durand

o jumatate de zi, acestea fiind suficiente
pentru a obiine un progres suficient pentru ca
pacieniii sa doreasca sa lucreze In continuare
singuri, cu sprijin minimal.
Expunerea in plan imaginativ. Tn unele cazuri,
cum ar fi de pilda, fobia de zbor cu avionul,
este dificil de organizat expuneri "in vivo".
Expunerea In plan imaginativ trebuie sa fie tot
atat de gradata ca ?i expunerea reala, iar cele
doua strategii trebuie sa fie combinate, pe cat
posibil.
Un pacient cu fobie de zbor cu avionul trebuie
sa repete secvenia de zbor In imaginaiie, dar
el va reu?i mai bine daca va vorbi ?i va citi
despre zborul cu avionul, va face vizite la
aeroport ?i binelnieles dad va putea efectua
o calatorie cu avionul.
Expunerea In plan imaginativ este relativ dificil
sa fie realizata de pacient singur, acesta
trebuind sa fie ghidat de terapeut. Pacientul
trebuie sa realizeze 0 imagine suficient de vie
pentru aMiproduce anxietate, sa-?i imagineze
respectiva situaiie cu cat mai multe detalii
pana cand anxietatea dispare.
Psihoterapia comportamentala !1icognitivcomportamentala In cazul agorafobiei.
Agorafobia este considerata de speciali?ti ca
fiind cea mai raspandita 1?i mai invalidanta
fobie. Terapia agorafobiei trebuie Inceputa cu
Inielegerea exacta a naturii simptomelor traite
de persoana In cauza. Astle I, indiferent de ce
se teme acesta (de spaiii aglomerate, de a
calatori singur, de a intra In magazine mari, de

apropie de locul respectiv ?i datorita acestei

stari de supralncordare, atacul de panica se
declangeaza cu adevarat. Rezultatul consta In
aceea ca subiectul fie ca se antreneaza ca sa
sufere atacurile de panica In locurile respective, fie Incepe sa Ie evite.
Agorafobicul19i meniine teama de baza prin
intermediul altor frici care sunt exprimate prin
intermediul unor ganduri ca: "Voi face un atac
de cord f?ivoi muri"; "Voi lef?inaf?ivoi cadea";
"Voi innebuni f?iAma vor interna intr-un spital
de psihiatrie"; "Imi voi pierde controlul f?i voi
incepp sa plang, sa urlu f?i ma voi face de
ras. /I In acest din urma caz, subiectul traie9te
63

62

?i 0 situatie contlictuala datorata, pe de 0

parte dorintei de a primi ajutor, iar pe de alta
parte tricii de ridicol.
Subiectul nu poate exercita un control asupra
tricii de baza (teama ca atacul de panica se
va declan?a) In schimb el are iluzia ca daca
controleaza temerile secundare (ca va le?ina,
ca va Innebuni), atacul de panica nu se va
produce. Subiectului trebuie sa i se explice
faptul ca. probabilitatea ca acele lucruri groaznice, de care se teme el, sa se produca este
foarte mica. Mai exact, trebuie sa i se spuna
ca nu i se poate Intampla nimic mai Ingrozitor
decM unei persoane
care nu sufera de
agorafobie.
Cauzele agorafobiei. Statisticile
demonstreaza ca agorafobia debuteaza, de regula la
adultii tineri Intre 18 ?i 35 de ani.
criza de
agorafobie poate sa apara la orice individ,
indiferent de nivelul de inteligenta, educa1ie,
profesie,
nivel socioeconomic,
religie sau
grupare etnica. De asemenea, agorafobia nu
este legata de alte probleme psihiatrice sau
psihologice, In sensul ca subiectul poate fi
perfect normal, cu exceptia agorafobiei. Nu
exista nici diferente de sex In apari1ia agorafobiei cu toate ca studiile c1inice au aratat ca

aceasta tulburare prezinta un caracter mai

persistent la femei.
Majoritatea subiectilor cu forme u?oare de
agorafobie se descurca singuri ?i nu ajung sa
apeleze la cabinete de specialitate. Mul1i agorafobici au suferit In copilarie de anxietate de
separare (de pilda, nu vroiau sa mearga la
?coala pentru ca se temeau sa se desparta

64

de parin1i) ?i pun primul atac de panica pe

seama unor evenimente psihotraumatizante
acute, de data relativ recent (stres somatic:
boala,

interventie

chirurgicala,

na?tere

sau

psihic: decesul unei persoane apropiate, pierderea serviciului) sau cronice (casatorie nefericita, lipsa de bani etc.). Cu toate acestea
psihologii nu au reu?it sa stabileasca 0 legatura directa Intre evenimentul
stresant si
,
atacul de panica.
lata cum descrie 0 pacienta atacul de panica.:

IlMa aflu i'ntr-un magazin aglomerat tji dintr-o

data am impresia ca i'mipierd echilibrul. Pardi
zgomotele sunt mai putemice, iar lumina ma
supara. lncerc sa-mi fac cumparaturile, dar
mii simt din ce In ce mai ametita.
Simt cum
,
i'mi fuge pamantu/ de sub picioare i?i cum mi
se i'ntuneca vederea. Mi se i'nmoaie genunchii
i?ii'mi tremura tot corpu/. Mii simt cuprinsii de
o panica tot mai puternica. Inima mea bate
foarte putemic tji sunt uda de transpira tie.
Simt nevoia sa ma sprijin de ceva i?iIn acelatji
timp Imi vine s-o iau la fuga. Daca sunt
departe de casa, am tendinta de a merge la
un spital. Atacul de panica se i'ncheie tji ma
simt obosita, dar utjuratii.
1/

Fensterheim
?i Baer
(1977) subliniaza
faptul ca un agoratobic trebuie sa afle urma.toarele:

1. Primul atac de panica atinge intensitatea

maxima. Aceasta Inseamna. ca subiectul nu
trebuie sa se a?tepte la faptul ca atacurile
sale vor cre?te In intensitate ?i ca el se va
sim1i, din ce In ce mai rau. Urmatoarele

65

atacuri pot sa fluctueze In jurul celui de amplitudine maxima.

2. Subiectului trebuie sa i se explice c1ar 9i
cu argumente ca nu are 0 boala de inima, 0
tumoara cerebra/a sau epilepsie.
3. Teama cea mai teribila a pacientului este
ca. va face un atac de panica.. Din acest motiv,
multi autori au tendinta de a Inlocui termenul
de ~gorafobie cu ce'l de stare anxioasa cu
caracter fobic.
Agorafobicii se simt mai In sigurania atunci
dl.nd se afla aproape de ie9ire, atunci dl.nd
se afla Intr-o clad ire (magazin, cinematograf),
dl.nd exista un telefon la Indemana, sau cand
apartamentul In care locuiesc sau pe care-I
viziteaza se afla la parter. De asemenea, ei
prefera strazile mai puiin aglomerate, mijloacele de transport cu opriri frecvente (de9i unii
dintre ei nu pot calatori deloc cu mijloace de
transport In comun), se simt mai In sigurania
In apropierea unor unitaii sanitare, seqii de
poliiie, sau locuiniei unor cunoscuii, locuri In
care ei sunt convin9i ca pot primi ajutor 9i
sunt dependenii de anumite persoane carora
Ie cer sa-i Insoieasca pretutindeni, ceea ce
creaza mari dificultaii familiei. Ace9ti pacienii
pun In aqiune mecanismele de evitare, asociind producerea atacului de panica cu
situaiia In care acesta s-a prod us, fapt ce are
drept consecinia evitarea respectivelor locuri
sau situalii. Deoarece atacul de panica se
poate produce In multe locuri sau situalii,
subieciii ajung sa extinda din ce In ce mai
mult comportamentu/ de evitare, unii dintre ei
ajungand sa nu mai paraseasca locuinla.

Cheia psihoterapiei de orientare comportamentala consta In desensibilizare. Subiectul

trebuie sa intre In mod deliberat In situalia
anxiogena 9i sa suporte reaciia de panica.
Daca subiectul este capabil sa nu mai evite
situalia respectiva, atacul de panica nu se va
amplifica :;;i acesta se va convinge de faptul
ca nu va lesina, nu va muri, nu va face un atac
de cord si ~u va Innebuni. In momentulln care
agorafobicul va realiza faptul ca atacul de
panicS.nu-I va distruge, el va Inceta sa se mai
teama atat de tare.
Obiectivul major al psihoterapiei consta In a-I
determina pe subiect sa ramana In situaiiile
anxiogene un timp cat mai Indelungat.
Aceasta se realizeaza prin intermediul tehnicii
expunerii. Agorafobicului trebuie sa i se
spuna clar ca simptomele sale nu sunt periculoase si ca la originea lor sta frica.
Terap,k agorafobiei. In prima etapa i S8 cere
pacientului sa. Intocmeasca 0 lista cu obiectivele tratamentului, notand acele lucruri pe care
doreste sa Ie faca, dar Ie evita. Elementele trecute 'pe lista trebuie sa aiba un caracter con.::ret:astfel, de pilda, sa. merg singura. la cumparaturi este 0 afirmaiie prea vaga, In timp ce
sa. mtHq la alimentara din colt, reprezinta un
obiectiv precis. Sarcinile iniiiale, de la care se
porne9te, trebuie sa fie foarte simple, chiar
banale (exernplu: sa se deplaseze pe jos 0
statie de trolelbuz, ?isa. stea pe
de a ora).

a banca. limp

Pentru fiecare agorafobie In parte trebuie

alcatuit un plan personal de tratament. lata un
model de obiective psihoterapeutice:
67

66

La Tnceputul terapiei:
sa stea Tn fata blocului 15 minute, 30 de
minute, 0 ora, doua ore;
sa mearga pana la coltul strazii ?i sa ramana
acolo 0 jumatate de ora, 0 ora, doua ore. Sa nu
paraseasca locul respectiv pana cand nu s-a
scurs timpul stabilit. Pacientul poate sa stea pe
o banca sa citeasca, sa se uite la vitrine.
sa alcatuiasca un plan al cartierului ?i sa
marcheze blocurile unde se teme sa se duca,
apoi i se cere sa se deplaseze Tndiverse zone
(Ia posta, la alimentara, la biserica etc.) si sa
march'eze cu rosu ace Ie zone unde a 'avut
curajul sa se depiaseze. Se urmare?te acoperirea Tntregii harti a cartierului cu puncte ro?ii.
sa stea singur acasa 0 ora, doua ore, trei
ore. Se porne?te de la ideea ca multi agorafobici nu vor sa ramana singuri de teama ca
vor avea un atac de panica ?i nu va avea cine
sa-i ajute.
Fen s t e r h e i m ?i B a e r, 1977 prezinta
urmatorul caz:
o tanara femeie casatorita a carei mama
locuia Tnblocul de vis-a-vis, putea sa stea singura Tn casa doar daca putea sa-?i contacteze telefonic fie mama, fie so~ul. Cand sotul
pleca de la serviciu, el trebuia sa-i telefoneze,
spunandu-i unde se duce, cat de mult va
ramane Tn ace I loc sa-i lase numarul la care
poate fi contactat. Acela?i lucru trebuia sa-I
faca. 9i mama ei, atunci cand mergea la cumparaturi, la coafor sau la 0 prietena. Sotul 9i
mama trebuiau sa-?i coordoneze astfel programul, Tncat unul dintre ei sa poata fi gasit la
telefon, Tn timp ce celalalt se afla pe drum.

Sarcina trasata pacientei a fost urmatoarea:

vinerea viitoare, cand sotul avea 0 Tntalnirede
afaceri Tntreorele 11,00 ~i 13,00, el nu trebuia
sa lase numarul de telefon la care putea fi gasit.
Acelasi lucru trebuia sa-I faca si mama, care
trebui~ sa-9i faca programul sa~. Tnacea perioada ?i psihoterapeutul trebuia sa fie plecat
din cabinet. Atat sotul, cat si mama trebuiau
s-o sune pe pacienta Tn ju~ul orei 13,00 iar
aceasta din urma trebuie sa contacteze terapeutul la 13 ?i 15 minute.
Pacienta a relatat ca Tntimpul perioadei fara
telefoane, ea a simtit de mai multe ori acele
stari si
, senzatii
, car~ 0 faceau sa dea fuga la
telefon: teama, palpitatii, senzatie de sufocare
etc. Neavand cui sa telefoneze, ea a constatat cu surpriza ca atacul de panica nu s-a
produs, iar senzatiile neplacute au disparut
de la sine.
Agorafobicul trebuie sa aiba Tn vedere
urmatoarele:
- Sa nu devina dependent de tranchilizante
sau alcool, pentru ca Tnacest caz atacurile de
panica nu vor disparea. Tranchilizantele nu
trebuiesc utilizate dedit cu avizul medicului
psihiatru 9i ele trebuiesc reduse sau chiar
Tntrerupte, Tncepand cu a treia expunere la
situa~ia anxiogena. Medicatia tranchilizanta 9i
antidepresiva poate opri producerea atacurilor
de panica, dar, daca subiectul nu realizeaza
desensibilizarea sistematica, acestea revin,
odata cu oprirea tratamentului medicamentos.
- Tncazul Tncare atacul de panica se declan?eazaTntimpul practicarii exercitiilor de desensibilizare, subiectul trebuie sa traverseze cu
69

68

calm situaiia, fara a Tncerca sa opreasca

reaciia de panica, ci dimpotriva sa con?tientizeze faptul ca nu va cadea, nu va muri ?i nu
va Tnnebuni. Odata ce elTnvata acest lucru,
atacurile de panica vor dispar~a.
10 sfaturi pe care trebuie sa Ie tina minte
subieetul In timpul unui atae de paniea.
1. Nu importa daca subiectul se simte
Tngrozit, nesigur sau are 0 senzaiie de irealitate. Aceste stari nu reprezinta altceva decat
exagerarea unor reaciii normale la stres;
2. Desi traieste aceste stari, aceasta nu
Inseam'na ca s~biectul este foarte bolnav. Trairile respective sunt foarte neplacute, 11 sperie
pe individ, dar nu sunt periculoase, astfelTndit
nu i se poate Tntampla nimic mai rau de atat;
3. Pacientul trebuie sa lase trairile respective
sa se deruleze. Incercarile de a Ie reprima nu
fac decat
~ sa Ie intensifice si sa Ie faca si mai
acute. In momentulln care se declan?eaza un
atac de panica, subiectul trebuie sa inspire
adanc ?i apoi sa expire prelungit, spunandu-?i ca starile proaste 11 parasesc.
Nu trebuie luptat lmpotriva atacului de panica,
acesta trebuind sa fie acceptat ca atare;
4. Subiectul trebuie sa faca tot posibilul
pentru a se simii cat mai bine fara a ie?i din
situaiia psihotraumatizanta. Astfel, dadi el se
afla pe strada, se poate sprijini de un zid,
daca se afla lntr-un magazin aglomerat, se
poate refugia Intr-un coli mai Iini?tit;
5. Nu este indicat ca subiectul sa adauge la
panica sa ganduri negative cu privire la ceea
ce se petrece "De ee nu sunt f?i eu la fel ea
alti oameni normali?, De ee trebuie sa tree
"

70

prin toate aeestea?" etc.). Daca subiectul

accepta situaiia ca atare, lucrul de care se
teme el cel mai mult nu se va lntampla;
6. Pacientul nu trebuie sa-?i spuna Tn gand
faptul ca se Intampla ceva Ingrozitor ?i ca
trebuie sa iasa imediat din situatie, ci sa-si
repete In gand: "nu voi eadea, n~ voi lef?in~,
nu voi muri, nu-mi voi pierde controlul;"
7. Trebuie sa acordam fricii noastre timpul
necesar pentru a disparea fara s-o luam neaparat la fuga;
8. Pacientul trebuie sa priveasca situaiiile
anxiogene, precum ?i trairile sale, ca pe ni?te
ocazii pentru a exersa autocontrolul;
9. 0 metoda utila consta In distragerea
ateniiei de la ceea ce se petrece In corpul sau
In psihicul subiectului. Este mult mai indicat ca
acesta sa priveasea In jur, sa fie atent la
c1adire, la ceilalti oameni, la masini etc.;
10. Cand atac~1de panica se produce, pacientul trebuie sa relaxeze corpul, sa inspire ?i
sa expire profllnd, lasand lucrurile sa-?i
urmeze cursu!.
Pe parcurslll terapiei subieetul trebuie sa se
a?tepte la faptul ca pot sa apara efeete seeundare sau momente de eadere. Astfel, chiar
dupa unele experienie Ineununate de succes,
pot sa apara momente de depresie sau de
lipsa de energie, iar atacurile de panica mai
pot aparea din cand Tn cand, chiar dupa ce
subiectul este con?tient de faptul ca stapane?te situaiia. Aceste momente de recadere
se produc mai ales cand subiectul este obosit,
stresat din alte motive decat cele legate de
anxietatile
si
,
, trairile sale sau nu se simte bine
71

sub aspect fizic. La femei, perioadele de

recadere apar frecvent in timpul perioadei
ciclului menstrual.

mai indicata 0 atitudine mai constructiva.

Astfel, daca s01iei, care nu poate ie9i singura
din casa ii plac revistele care con1in rebus-uri,
este indicat ca partenerul sa i Ie cumpere.
Micile placeri pe care un membru al familiei Ie
poate face agorafobicului vor contribui la diminuarea starilor sale depresive 9i astfel acesta
va dispune de mai muM energie psihica
pentru a realiza exerci1iile de desensibilizare.
Psihoterapeu1ii comportamentalil?ti considera
ca se ob1in rezultate bune daca se men1ineun
echillibru intre incurajari l?i indemnurile adresate subiectului, sa realizeze anumite lucruri.
Astfel, de pilda, daca parteneruli9i intreaba
soiia "poti sa mergi astazi singura panii la
colf?/1 l?i ea raspunde negativ, acesta poate
insista la modul urmator: "Oar ce ai putea
face astazi Eli nu ai mai facut pana acum?J/
Este important ca membrii familiei unor agorafobici sa in1eleagasemnificaiia acelor lucruri
marunte, care, daca sunt realizate, reprezinta
pal?i importanii in direc1ia vindecarii agorafobicului. Acestora trebuie sa Ii se transmita

Sfaturi pentru familiile pacienfilor agorafobici.

Membrii familiei unui subiect agorafobic considera de cele mai multe ori ca. acesta este
foarte egoist. Ace9tia manifesta resentimente
fa1a de solicitarile absurde ale agorafobicului
si
, se simt adesea manipulati.
, Ceea ce trebuie
sa afle membrii unei astfel de familii este ca
suferin1a subiectului este reala. Chiar daca
subiectul dezorganizeaza serios via1a de
familie, el nu face acest lucru in mod inten1ionat,solicitarile sale reprezentand incercari de
a se elibera de starile sale neplacute.
Partenerul unei paciente agorafobice trebuie
sa 0 ajute pe aceasta, sa se faca util, sa-9i
faca timp sa iasa cu ea la plimbare sau la
cumparaturi. EI trebuie sa-i propuna activita1i
suplimentare (sa mearga la teatru, la expozi1ii
etc.), fara insa a exercita presiuni asupra persoanei cu probleme.
Partenerul de viata trebuie de asemenea, sa
incurajeze micile 'progrese ale pacientului 9i
sa-i transmita in permanen1a un sentiment de
incredere si de siguranta. Astfel, daca acesta
9i-a dat int~lnire cu pacientulla 0 anumita ora,
este indicat sa nu intarzie (pentru ca acest lucru
poate declan9a 0 reac1ie de panica), ba chiar
sa vina cu pu1in timp inainte de ora intalnirii.
Afirma1ii de tipul" pori sa lupti cu stari/e tale, /I
)a-Ie in mana//1 sau )nceteaza odata cu
prostiile astea/l nu ajuta la absolut nimic,"
pentru ca daca subiectul ar putea sa lupte cu
starile sale, este c1ar ca ar face-o. Este mult

sentimentul ca sunt iniele)'i, ca sunt inconjuraii de inielegere 1?icompasiune, precum 9i

ideea ca partenerul sau ceilalii membri ai
familiei sunt convin9i ca daca ei vor face
eforturi se vor ameliora.
De multe ori, traversarea unor situaiii psihotraumatizante severe, prod use de evenimentele vieiii, Ii poate ajuta pe agorafobici sa-9i
stapaneasdi tulburarea, pentru ca In condiiii
de catastrofa sau criza, fiin1a umana pune In
aciiune toate disponibilitaiile sale latente.

IIII1

72

73

...

In Incaperi care se afla la subsol 9i au

probleme daca hainele pe care Ie poarta sunt
prea stramte.
De9i unii claustrofobici 19i pierd uneori autocontrolul, acest lucru se Intampla destul de
rar (extrem de rar se Intampla ca subiectul sa
se sufoce sau sa le9ine cu adevarat).
Persoanele care sufera de fobie de Ina1iime
Incep sa se teama imediat ce se afla la mai
mult de ca1iva metri de la nivelul solului.
Reaciia se caracterizeaza prin senzaiia de
ame1eala, sentimentul ca "va cadea", sentimentul ca subiectul va fi cumva absorbit In

Astfel, In lagarele de concentrare naziste,

toate simptomele fobice au disparut complet.
Fobia

sau teama

de obiecte

concrete

Persoanele care se tem de obiecte sau situa1ii

concrete (ascensoare, metrou, animale,
insecte, Inal1ime, spaW Inchise etc.), care nu
implica rela1ii interpersonale, 19i dau seama
foarte exact de acest lucru. Adesea subiectului
Ii este foarte clar 9i care este lucrul de care se
teme eel mai mult ("ma tem ca Iiftul se va
prabuf?i f?i voi muri"), el19i da totu9i seama, In
mare, care este situaiia care II sperie (Iiftul,
metroul etc.) 9i din acest motiv, aceste fobii
sunt mai u90r de abordat sub aspectul terapeutic.
Principalele
fobii de obiecte f?i situatii
concrete:
Teama de a se afla In anumite locuri; ascensoare, tunele, camere mici, cladiri Inalte,
paduri etc. Acestea se Inscriu In categoria
mare a claustrofobiei. Oamenii pot trai In mod
diferit claustrofobia, unii nu pot suporta sa se
afle In situaiia respectiva, In timp ce a1iii intra
In panica numai atunci dind se gandesc la
acea situaiie. Persoana este cuprinsa de
panica atunci cand se afla In spaiii Inchise, de
mica dimensiune, traind senzaiia ca este stri
vita sau prinsa ca Intr-o capcana.
De regula, atacurile anxioase ale claustrofobicilor se caracterizeaza prin presiune In zona
toracelui, ceea ce face ca respiraiia sa fie
dificila 9i subiectul se teme de faptul ca se va
sufoca. Mulii claustrofobici nu se simt bine In
camerele In care nu pot deschide fereastra,
74

'~

afara - precum 9i senzaiia de irealitate. Tn

afara situaiiilor respective, subieciii se
comporta normal.
Fobia de Ina1iime poate Imbraca aspecte
foarte diferite, In sensul ca unii oameni se tem
cand se afla Intr-o c1adire Inalta, dar nu 9i 7n
avion. Unii sunt cuprin9i de teama doar atunci
dlnd se apleaca peste 0 balustrada, dar pot
privi lini9tiii printr-o fereastra Inchisa. Exista 9i
unele situaiii cand subiectul nU-9i identifica
concret fobia. Astlel, cineva poate considera
ca se teme sa foloseasca liftul cand, de fapt
se teme de Inaliime.
Fobia de diferite conditii exterioare (de Intuneric, de foc, de fulgere, tunete, de caldura,
de frig etc.). Astlel, 0 femeie In varsta, suferea
de fobia de caldura, temandu-se ca va face 0
congestie cerebrala, fapt ce 0 facea sa refuze
sa iasa din casa In lunile de vara.
Fobia de animale sau insecte. Aceste gen
de fobii se instaleaza 7ncopilarie 9i persista 9i
la varsta adulta. Cele mai frecvente sunt
75

fobiile de caini, pisici, soareci, serpi, pasari,

paianjeni, albine, furnici.'Tn cazul ~cestor fobii,
teama se declan;>eaza chiar la simpla vedere
a animalelar sau chiar a fotografiei acestuia.
Fobia de a ca.lfitori cu mijloace de transport: avian, autobuz, tren, metrou. Adesea
aceste fobii implica elemente de c1austrofobie, dar uneori ele au la baza 0 experienta
anterioara psihotraumatizanta, cum ar fi de
pilda, un accident de circulatie. Unii subiecti
se tem sa conduca masina, altii se tem atunci
cand 0 alta persoana ~e afla 'Ia volan. Reactii1e lor, atunci cand se afla In situatia respectiva, constau In ganduri negre referitoare la
dezastre posibile, stare de irascibilitate ;>i
nervozitate si reactii psihosomatice cum ar fi
de pilda gre~ta sa~ voma.
Fabia de boli sau de proceduri medicale:
Exista persoane care se tem de 0 boala
anume, cum ar fi cancerul, S.I.D.A., bolile
venerice, rabia sau bolile cardiace (de pilda
infarct miocardic). Acesti subiecti, devin
foarte atenti la orice m~dificare ~orporala
care ar putea reprezenta un semn al bolii de
care se tem. Aceste fobii se deosebesc de
hipocondrie pentru ca se refera doar la 0
anumita boala sp~cifica ;>inu la mai multe, ca
la hipocondrici. In spatele acestor fobii se
ascunde uneori teama de moarte, dar de cele
mai multe ari este vorba de teama de durere
fizica, de a deveni infirm ;>i neajutorat sau
teama de diformitati fizice.
Unii subiecti prezinta fobie de injectii, de
interventii chirurgicale, de explorari functionale, analize sau de sange. Nu de putine ori
76

astfel de subiecti lesina atunci cand se afla

Intr-un cabinet m'edi~al.
Fobii cu caracter neobi~nuit. Psihologii
c1inicieni sunt de parere ca aproape arice
obiect sau situatie poate declan;>a 0 fobie.
Astlel, am tratat candva un tanar care suferea
de fobie de pene sau fulgi de pasare.
Tn literatura se citeaza cazuri de fobie de flori,
copaci, de a scrie, de baloane, de luminile
traficului, de a se privi In oglinda etc.
Interesant este faptul ca persoanele care
sufera de fobii de obiecte sau situatii pot fi
persoane altfel puternice, independente ;>i
creative. Faptul ca cineva sufera de fobia de
Inaltime, pisici sau injectii, nu Inseamna ca
persoana respectiva este bolnava psihic.
Literatura de specialitate citeaza cazuri de personalitati marcante ale vietii culturale sau politice care au suferit de fobii diverse. Astfel,
Spencer Tracy suferea de fobia de zbor cu
avionul, Albert Camus avea fobia de a conduce
ma;>ina,Sigmund Freud - fobia de a calatori iar
Edgar Hoover (Directorul F.B.I.), In urma unui
accident rutier minor, a capatat fobia de a sta
pe scaunul din stanga al autoturismului,
precum ;>ifobia de virajele spre stanga.
Marea majoritate a subiectilor care sufera de
astlel de probleme, reu;>esc sa;>i aranjeze
astfel viata, Incat sa faca fata acesteia, de;>i
sufera de fobia respectiva.
Inainte de a Incepe terapia, este de dorit ca
subiectul sa-;>i analizeze propriul model de
comportament de evitare ;>ide a face fata fobiei
sale, raspunzandu-;>ila urmatoarele Tntrebari:
77

1. Ce aciiuni specifice aii Intreprins sau

Intreprindeii pentru a minimaliza expunerea la
situaiiile care va sperie?
2. Atunci cand va aflaii deja In situaiia respectiva ce anume faceii pentru a va simii mai
bine? Recurgeii cumva la strategii de fuga
cum ar fi alcoolul sau medicamentele?
3. In ce condiiii sunteii capabil sa va depa;>iii
teama si
, sa va expuneti situatiei care va
sperie?
Multi oameni sunt constienti de natura fobiilor
lor: ~u ramas In copila;ie bi'ocaii In lift, au fost
mWi'caii de caini sau au scapat cu viaia
dintr-un incendiu.
"

Cu toate acestea, terapeuiii comportamentali;>ti sunt de parere ca tratamentul poate fi

Incununat de succes si In cazulln care natura
exacta a fobiei ram~ne necunoscuta. Mai
mult, acesti terapeuti considera ca, In unele
cazuri, c~noasterea'
cauzei declansatoare
a
,
,
fobiei poate chiar s-o amplifice, deoarece
subiectul evoca mereu In minte trauma la care
a fost expus.
Psihoterapia
concrete

fobiei

de obiecte

si
, situatii,

Studiile au aratat ca metoda desensibilizarii

sistematice da rezultate In acest tip de fobii
In proportie de 80-90% din cazuri.

Desensibilizarea sistematica in vivo (in realitate). Este mai indicat, atunci cand acest
lucru este posibil, sa se Inceapa cu exerciiiile
reale de desensibilizare cand fobiile de obiecte
si
, sunt atat de concrete Incat este
, situatii
78

relativ facil ,ge elaborat 0 ierarhie de situaiii

anxiogene. In acela;>i timp, expunerea efectiva la situaiiile care II sperie pe subiect elimina 0 etapa a terapiei, pentru ca In cazulln
care se Incepe cu desensibilizarea In plan
imaginativ, se trece apoi la desensibilizarea In
viaia reala. Mai mult, stapanirea unei situaiii
reale Ii confera subiectului 0 satisfaciie mai
mare ;>imai multa Incredere In sine.
Pentru a realiza 0 ierarhie concreta a situaiiilor anxiogene, este indicat ca terapeutul sa
cunoasca bine zonele In care se mi;>ca
pacientul pentru a alege pentru Inceput
situaiii mai ul?oare la care sa se realizeze
expunerea.
Mihai, un tanar preparator la 0 catedra
universitara, suferea de fobie de Ina1iime.
Reaciiile sale de panica Incepeau chiar de la
etajul trei al unui bloc, acesta avand senzaiia
ca va cadea.
La Inceputul terapiei i s-a recomandat sa urce
la etajul trei I?i sa ramana un timp acolo,
terapeutul indicandu-i sa aleaga un bloc fara
ferestre In zona scarilor. Intr-o etapa mai
avansata, i s-a cerut sa ramana la etajul trei
langa 0 fereastra I?isa se relaxeze pana cand
tensiunea dispare. Apoi el a avut sarcina sa
stea la etajul 5 langa 0 fereastra deschisa,
relaxandu-se pana la reducerea anxietaiii.
Treptat el a practi cat aceleal?i sarcini la
etajele 7, 8, 9 I?i 10, pana cand a reul?itsa se
elibereze de fobia sa.
In desensibilizarea reala se utilizeaza frecvent
I?i materiale auxiliare vizuale (poze cu caini,
I?erpi, paianjeni etc.) acestea putand fi inter79

calate In cadrul ierarhiei de stimuli la care

trebuie sa se expuna subiectul. De asemenea,
In cadrul acestui tip de desensibilizare se
recomanda pacientului sa faca apel la rude
sau prieteni, care sa-I sustina pe parcursul
tratamentului.
Ace9tia pot contribui la eficienta tratamentului
In urmatoarele moduri:
pot contribui la procurarea unor obiecte de
care pacientul se teme 9i cu ajutorul carora
acesta va realiza exercitiile de desensibilizare
(de exemplu: poze cu gerpi, ace de seringa
etc.);
pot acompania pacientulln timpul exercitiilor de expunere sistematica la situatiile de
care se teme (de pilda, pot merge cu metroul
Impreuna cu acesta);
pot Incuraja pacientul realizand aprecieri
pozitive In legatura cu modulln care acesta a
depa9it 0 etapa sau alta a terapiei.
Dezavantajul tehnicii desensibilizarii in vivo
consta mai ales In aceea ca acesta consuma
prea mult timp, este costisitoare sub aspect
financiar 9i uneori expunerea este chiar imposibila (de piIda, nu putem face rost de tunete
9i fulgere atunci cand dorim sa desensibilizam pe cineva de 0 astfel de fobie).
De asemenea, unii autori au demonstrat faptul
ca pentru unii subiecti aceasta tehnica este
prea anxiogena, producand uneori reactii
paradoxale.
Desensibilizarea In plan imaginar. Acest tip
de desensibilizare are avantajul ca subiectul
poate reproduce mental orice situatie dore9te.
Astle I, daca acesta are fobia de a calatori cu
80

avionul, nu va fi nevoit pentru a exersa, sa

calatoreasca efectiv, cheltuind 0 multime de
bani. Mai mult, In situatiile imaginare,
subiectul se pregate9te pentru 0 situatie
reala, cu care nu se poate confrunta In mod
frecvent.
Metoda combinata (desensibilizare In plan
imaginativ ~i apoi In rea/Hate)
1. Elaborati ierarhia de situatii care va produc
teama, de la cea mai putin anxiogena, pana la
cea mai anxiogena. Va yeti antrena pentru a
va familiariza cu ele Intai in plan imaginativ 9i
apoi In plan real.
2. Daca in lista cu situatii tot mai anxiogene
exista unele goluri, respectiv exista situatii pe
care nu Ie puteti gasi u90r In realitate, utilizati
scene imaginare.
Astfel, daca un subiect sufera de fobie de a
calatori cu mijloacele de transport In comun,
el poate exersa In plan real calatoria cu
autobuzul sau metroul, dar Ii va fi ceva mai
greu sa exerseze calatorii cu trenul 9i mai ales
cu avionul.
3. Exersati fiecare item din ierarhie Intai In
imaginatie 9i abia dupa ce anxietatea dispare
atunci cand se realizeaza evocarea in plan
mental a expunerii la situatiile care va sperie,
treceti la abordarea lor In plan real.
Exerc~iilede desensibilizare In plan real trebuie
sa se situeze cu 2-3 trepte In urma celor realizate la nivelul de antrenament mental.
Dadi subiectul are dificult~iti sa realizeze
expunerea reala, el trebuie sa reia situatia
respectiva 9i sa lucreze mai mult asupra ei in
imaginatie.
81

Aspectele cognitive ale terapiei. Terapeutul

trebuie sa aiba In vedere urmatorii factori care
afecteaza progresul terapiei:
a) Factori care au avut influenta In trecut:
criticile frecvente;
?ocuri emotionale (exemplu: subiectul era
cat pe ce sa cada de pe 0 stanca).
Atata timp cat evenimentele trecute nu afecteaza Indeplinirea sarcinilor prezente, ele pot
fi ignorate (exemplu: poate merge la magazin
sa-?i faca cumparaturile).
Problemele trecute mentin focaliza!ea pe
simptom ?i reduc ?ansele de reu?ita. In astfel
de cazuri, terapeutul trebuie sa puna accentul
In discutiile cu pacientul pe succesele acestuia
?i sa sublinieze aspectele pozitive ale diverselor situaiii. Este, de asemenea, util sa se
ceara pacientului sa scrie despre succesele
sale.
b) Factori care afecteaza starea prezenta:
hipervigilenia: anxio?ii au un prag scazut
de percepere a amenintarii. Hipervigilenia
este neproductiva 9i meniine simptomul (un
subiect cu fobie de zbor cu avionul va detecta
!oate ?tirile referitoare la catastrofe aeriene).
In astfel de cazuri este utila relaxarea sau 0
tehnica de distragere.
interpretarile gre?ite: anxio?ii au tendinta
de a interpreta evenimentele, mai ales cele

ambigui, Intr-un mod ameniniator (8 uti e r 9i

Mathews,
1983) (exemplu: cand 0 agorafobica simte ca i se Inmoaie picioarele, ea
crede ca va le9ina, sau cand un prieten nu
raspunde la telefon un subiect cu fobie
sociala considera ca a fost respins).
82

in aceste situatii, astfel de intepretari trebuie

identificate ?i trebuiesc furnizate explicatii alternative, care urmeaza sa fie testate In timpul
expunerii (exemplu: 0 agorafobica nu mai
simte ca i se Inmoaie picioarele cand vorbe?te
cu 0 prietena. Deci, ea poate ajunge la conc1uzia ca senzatia ca se Inmoaie picioarele
este mai curand un semn de anxietate decat
un indicator ca 19iva pierde cuno9tinia).
Este important ca pacieniii sa ajunga sa-9i
gaseasca singuri explicaiiile alternative
pentru a Invata cum se realizeaza acest lucru,
de?i In fazeIe initiale ale psihoterapiei e bine
ca terapeutul sa ofere sugestii.
c) Factori care afecteaza starea viitoare.
Pacieniii fobici prezinta frecvent modele de
gandire produse de anxietatea anticipatorie:
"nu numai ca voi ramane Inchis In lift, dar nu
se va gasi nici 0 persoana care sa ma scoata."
Acest model cognitiv afecteaza 9i evolutia
terapiei: "nu numai ca tratamentul va fi dificil,
dar nici nu ma va ajuta."
Factorul perturbator trebuie identificat, formulat
In termenii pacientului?itrebuie destructurat prin
intermediul testarii In sfera comportamentala.
Aspecte cognitive specifice fobiilor. Mai ales
fobiile sociale implica numeroase componente cognitive, respectiv ganduri legate de
faptul ca subiectul este criticat, evaluat,
rejectat (respins).
in cazul agorafobiei apar mai ales ganduri
legate de faptul ca subiectul va le?ina sau ca
i9i va pierde autocontrolul. Se pun pacientului
intrebari de tipul: Cand te simti speriat la ce

83

te gande:;;ti? Care este eel mai diu lucru care

crezi ca se poate Intampla?
Nu totdeauna este indicata expunerea la
situatia cu aspectul cel mai negativ. De pilda,
In cazul unui pacient cu fobie sociala, expunerea la 0 evaluare negativa este dificil de
aranjat 9i traumatizanta. Mai utila este aranjarea unei situatii In cadrul careia poate
aparea 0 evaluare negativa a subiectului, dar
in cadrul careia frica de cel mai rau lucru care
se poate intampla trebuie sa fie infirmata.
Factorii cognitivi pot Impiedica pacientul sa
se implice In tratament, nu numai sa Intarzie
evolutia
I acestuia.
Tehnici de control a anxietatii
Pacientii care 19i pot controla pana la un
anumit nivel simptomul vor progresa mai
rapid in ierarhia stimulilor tot mai anxiogeni,
vor fi mai capabili sa faca fa1a anxieta1ii anticipatorii 9i vor fi capabili sa aplice deprinderile achizitionate cand se vor simti anxio9i in
viitor.
Aceste tehnici sunt:
a) Relaxarea - se potrive9te cu precadere
pacien1ilor cu simptome somatice ale anxietatij A(darnu numai acestora);
b) Incordarea dirijata
Mai ales la subiectii cu fobie de sange se
Inregistreaza un model particular de simptome.
Tn astfel de situatii 0 Incordare voluntara a
mU9chiior bratelor, picioarelor 9i toracelui va
preveni caderea de tensiune si lesin.
Os t 9i S t e r mer (1987) pr~pu~ in astfel de
situatii urmatoarea schema de tratament:
84

La Inceput subiectii Inva1a prin metoda

modelarii 9i prin practica sa-?i Incordeze
voluntar musculatura pentru 10-15 secunde

9i apoi sa revina la starea normala. Apoi ei

sunt expu9i gradat la 0 serie de stimuli unde
se pot urmari accidente unde se vede sange.
Ei sunt Invataii sa detecteze primele semne
de cadere de tensiune 9i sa Ie opreasca prin
intermediullncordarii musculare.
c) Tehnica distragerii
A acorda ateniie simptomelor prod use de
anxietate nu face decat sa perpetueze cercul
vicios. Distragerea poate inversa acest proces.
Tehnica este utila ca strategie pe termen scurt,
dar este nefolositoare pe termen lung, mai
ales cand subiectul 0 folosel?te ca sa evite
simptomele sau angajarea In cadrul tehnicii
expunerii. Distragerea implica Indreptarea
ateniiei spre stimuli exteriori (exemplu: sa
descrie mobilierul din camera).
d) Identificarea gandurilor negative :;;igasirea
unor ganduri alternative.
e) Jocul de rol.
Se folose9te mai frecvent In tratamentul
fobiilor sociale, jocul de rol putand fi considerat 0 tehnica de expunere. Problema In
aceste cazuri este ca pacientul nu poate fi
asertiv fara sa fie agresiv. in astfel de cazuri
se repeta diverse variante de raspuns pana
cand pacientul descopera comportamentul
adecvat.
Tehnica se aplica simplu dupa modelul: "sa
presupunem ca eu sunt :;;eful tau. Arata-mi
cum i te-ai adresa daca i-ai cere sa-fi schimbe
programul. Inversarea rolurilor 11 poate face
JI

85

Aceste fobii pot sa guverneze 9i chiar sa

distruga viaia unei persoane. Adesea suntem
conl?tienti de faptul ca viaia este plina de
dificultaii 9i obstacole, ca trebuie sa luptam
cu acestea, uneori sa-i depal?im pe ceilalii,sa
fim fermecatori, asertivi, luptatori l?i de!?i!?tim
bine aceste lucruri, suntem timizi, nesiguri,
permanent depa9iii de ceilalti, iar existenia
noastra este lipsita de relaiii calde 9i apropiate. Adesea punem aceste probleme pe
seama unor conflicte de natura inconl?tienta
nerezolvate, conflicte care 19i au originea In
copilarie (probabil sub influenta lecturilor de
psihanaliza, sau pe seama defectelor altor
persoane). Cu toate acestea, multe din problemele mentionate (desigur nu toate) nu sunt
altceva decat forme mascate de fobii sociale.
Exista unele diferente Intre fobiile obil?nuite 9i
fobiile sociale:

pe un pacient con?tient de efectele comportamentului non-asertiv al altora si de avantajele de a fi mai asertiv.

I
f) Tehnica repetitiei {antrenamentului} reprezinta un mod prin care subiectul se pregate?te pentru expunere. Mulii fobici susiin ca
In mintea lor se face un gol cand sunt confruntati cu obiectu/ fobiei lor sau cand sunt
cupri~:;;i de panica.
Tehnicile pentru a face fata anxietatii intense
trebuiesc repetate mental.'
,
Subiectul este Invaiat sa repete Intrebarile pe
care Ie va adresa sau subiectele despre care
va vorbi Intr-o situaiie sociala. Se poate face
repetiiie, de pilda, pentru vorbitu/ In public.
g) Mode/area
Este 0 tehnica indirecta prin intermediul careia
terapeutul demonstreaza pacientului cum sa
se apropie de obiectu/ fobiei sale (exemplu:
un ?arpe).
h) Medicatia anxiolitica.Efectul benefic al expunerii este redus de medicaiia anxiolitica pentru
ca pacientul pune starea de calm care se instaleaza In faia obiectului fobiei, pe seama tratamentului :;;inu pe seama propriilor sale aCiiuni.
Cu toate acestea sunt cazuri In care medicaiia
anxiolitica e utila cand se ivesc situaiii pentru
care pacientul nu a avuttimp sa se pregateasca.
Utilizarea sistematica a tranchilizantelor trebuie
Insa descurajata pe cat posibil.

Astlel, a:;>acum am mai subliniat, fobiile

sociale sunt mascate :;>i,de regula, mai dificil
de identificat.
Fobiile sociale produc, In afara de reactia
specifica de teama 9i 0 serie de stari afective
supraadaugate cum ar fi; culpabilitate, furie,
resentimente sau depresie. Toate aceste
trairi produc reactii de evitare, fuga sau
uneori chiar reactii agresive.
Pentru ca obiectul fobiei sociale sunt
oamenii !?inu obiecte sau situatii, acel?tia vor
reactiona la randul lor la comportamentul
subiectului, fapt ce complica 9i mai mult
situatia, conducand la fenomenul "profetiei
iinplinite". Astfel 0 persoana care se teme sa
fie respinsa nu interaciioneaza cu ceilalii, iar

Fobiile socia Ie
Fobiile sociale reprezinta cele mai mascate :;;i
cele mai dificil de identificat tipuri de fobii.
86

87

Ail

1,1

Iii II

1.11

i1

acestia Inceteaza sa fie interesaii de ea si

rezuhatul este ca persoana respectiva est~
respinsa.
Starea de disconfort pe care 0 traie?te
subiectul cu fobie sociala se transmite ?i
celorlalii care ajung sa nu se mai simta bine In
compania acestuia.
Principalele
tipuri de fobii socia Ie
(Fensternheim
si
, Jean Baer, 1977)
1. Fabia de a fi privit. Subieciii care sufera
de aceasta fobie au impresia (adesea fara 0
baza rea/a) ca ceilalii Ii privesc insistent ?i
aceasta Ie provoaca teama. Astfel, In timpul
unei conversaiii intr-un grup, persoana
respectiva face 0 remarca, ceilalii 0 privesc l?i
aceasta se simte stanjenita l?i inceteaza sa
mai vorbeasca. Tntr-o etapa ulterioara se
instaleaza reaciia de evitare, In cadrul careia
subiectul cauta sa minimalizeze posibilitatea
de a fi privit l?idi,!1acest motiv nu mai participa
la conversaiie. In forme mai avansate, subiectul se ascunde prin coliuri sau In spatele
unui ziar. Acest gen de fobie are drept consecinia teama de a vorbi in public.

mainile cand ia ceasca de cafea si ca inevitabilul se va produc~: cineva II va'intreba de

ce este atat de nervos.

2. Teama /egata de faptu/ ea eeila/ti 1f;i var da

seama ea individu/ este nervas. De regula,

Acest gen de fobie conduce

relaiiilor apropiate cu ceilalii.

aceasta fobie are un coniinut precis pentru

ca subiectul i?i manifesta nervozitatea prin
manifestari neurofiziologice cum ar fi tremorul
mainilor sau al vocii, paloare sau ro?eaia. De
teama ca ceila/ii vor observa acest IUGru,individul refuza mai ales invitaiiile unde se
serve?te ceva de baut, pentru ca este convins ca ceilalii vor remarca faptul ea Ii tremura
88

3. Teama

ea

subiectu/

va fi "prins"

lntr-a

re/atie aprapiata. Persoanele care sufera de

aceasta fobie rationalizeaza frecvent situatia
lor, spunandu-?i ;,nu darese sa-mi asum vr~a
respansabilitate"
sau "daca mi se lntamp/a
aeeasta nu vai mai putea face eeea
eu sa fae" etc.

ee

vreau

Mulii autori considera ca aceasta reprezinta

un fel de generalizare a c1austrofobiei la
relatiile sociale, In sensu I ca subiectul
gen~ralizeaza teama de a fi prins in capcana
?i la situaiiile sociale.
4. Teama (fabia) de a fi "deseaperit".

Persoana se teme de faptul ca daca ceilalii I?i

vor da seama de particularitaiile personalitaiii
sale (vor ghici cum este el cu adevarat) II ~r
respinge. Unii indivizi nici macar nu sunt con?tienii de acele particularitaii care i-ar putea
face pe ceilalii sa nu-i agreeze, In timp ce
altora respectivele trasaturi Ie sunt clare ("ei
var des coperi ea sunt prost, ineult, plietisitor
sau rau").

6. Fabia de sentimente

la evitarea

negative.

Tnaceasta categorie intra tot felul de fobii care

pot influenia Intregul stil de viaia al subiectului.
Gel mai frecvent se Intalneste teama de
reaciia de furie sau critica. Subiectul se teme
sa exprime astfel de sentimente sau/?i de
faptul ca aliii ar putea exprima astfel de sentimente faia de el. Acest gen de fobie poate
89

Imbraca un aspect general sau particular,

incluzand figuri investite cu autoritate, reprezentanii ai sexului opus sau persoane
apropiate.
6. Teama (Fabia) de singuratate (de a Intreprinde 0 aciiune singur).
Aceasta fobie este asociata frecvent cu tendinia de izolare ;>i cu dispoziiia depresiva.
ea Imbraca forma unei stari de disconfort, fara a se ajunge la 0 stare afectiva
intensa. Astfel, persoana ar dori sa iasa undeva
la sfar;>it de saptamana, dar nu gase;>te pe
nimeni s-o Insoieasca, fapt <?eIi produce 0
stare de disconfort difuz. In loc sa iasa
singur, individul prefera sa ramana acasa ;>i
acest lucru Ii accentueaza depresia .
7. Fobia (teama) ea subieetul nu va putea
eomuniea eu eeilalti include:
Fobia ca ceilalii 'nu 11agreeaza pe subiect.
Aceasta este poate cea mai raspandita fobie
cu caracter interpersonal ;>i are un caracter
deosebit de distructiv.
Frecvent

Adesea, cand ceilalii nu ne plac, avem tendinia sa reactionam prin intermediul unor
sentimente de culpabilitate exprimate astfel:
"probabil ea am faeut eeva rau sau este eeva
In neregula eu mine. Pentru a evita astfel de
situaiii, subiectul se straduie;>te permanent sa
devina 0 persoana totdeauna drag~ia ;>i
amabila, renuniand sa mai fie ellnsu;>i. In felul
acesta, ell;>i reprima doriniele ;>i tendiniele,
nu lupta pentru drepturile sale ;>i ajunge
uneori chiar sa renunie la demnitatea sa.
Consecinie foarte asemanatoare Ie produce
;>iteama de a nu-i lovi pe ceilalii.
1/

90

Teama de a parea ridicol. Unii subiecii sunt

cuprin;>i de panica la gandul ca ar putea face
un lucru pe care ceilalii I-ar putea considera
ridicol ;>iadesea persoana In cauzase judeca
mult mai aspru decat 0 fac cei din jur. Pentru
ca orice ar putea spune sau face un individ
poate sa para ridicol pentru cineva, acesta va
tinde sa evite tot mai mult sa se manifeste In
public, devenind tot mai inhibat. Astfel,
acesta I;>iva inhiba orice pomire creativa, se
va refugia In conveniional, transformandu-se
Intr-o persoana plata ;>iplicticoasa.
Foarte apropiata de aceasta fobie este :;;i
fobia de a nu gre:;;i, conseciniele ei fiind asemanatoare cu ale fobiei de ridicol.
Teama de a fi rejectat (respins). Aceasta
fobie Impiedica, de asemenea, subiectul sa
intre In relaiii adecvate cu ceilal\i, avand efecte
asemanatoare cu cele ale fricii ca ceilalti nu II
agreaza. Subiectul devine excesiv de su'sceptibil la reaciiile celor din jur ?i ajunge adesea
sa-?i sacrifice propriile interese ?i obiective.
Acesta interpreteaza cel mai mic semn de
dezaprobare din partea altei persoane ca pe
un semn de respingere, iar respingerea
reprezinta 0 adevarata catastrofa pentru el.
Fobiile sociale sunt deosebit de subtile, cel
mai adesea mascate ?i pot conduce la un
comportament
hipervigilent de repetare
"contrafobica" a anumitor modele de reactie.
Datorita hipervigileniei, subiectul devine ~tat
de sensibilia stimulii din zona care Ii produce
teama, Incat el percepe ameniniari ?i acolo
unde acestea nu exista (de pilda, poate considera 0 remarca oarecare ca pe un semn de
91

critica). Repetarea de tip contrafobic 11 determina pe subiect sa se plaseze mereu In situa1ii1ecare Ii produc teama l?icarora bine'n1eles,
el e)3ueazasa Ie faca fa1a.
Astlel, un barbat se poate teme de femei agresive, dar intra mereu In rela1iicu astlel de persoane )3irela1ii1erespective se sfar)3esc prost.

fiecare reac1ie de teama, subiectul sa raspunda la urmatoarele Intrebari:

- Va amintiti cand v-a1idat pentru prima oara
seama ca aveti aceasta teama?
- Ave1i idee cum a1i"Invatat" sa va teme1i de
situatia respectiva?
- V-a determinat fobia dumneavoastra sa

Identificarea
fobiilor
sociale.
(Fensterheim
)3i Jean
Saer,
1977)
Obiectiv: Sa constatam In ce masura anumite
reacVi de teama Ii produc subiectului probleme In plan social.

evita1i sau sa "fugiti" din anumite situaiii l?i

aceasta chiar In detrimentul dumneavoastra?

Etapa 1-a: Realiza1i0 lista cu domeniile principale In care ave1i dificulta1i In planul vie1ii
sociale. Acestea pot fi:
dificultaV In situa1ii specifice (reuniuni,
petreceri, conversatii etc.);
dificultati In Intreprinderea unor anumite
actiuni (ini1ierea unei conversatii, solicitarea
unei Intalniri etc.);
dificultati In atingerea unor anumite scopuri
(de pilda, acela de a avea prieteni apropiati).
De asemenea, exista )3i posibilitatea ca
subiectului sa nu-i placa modulln care Intreprinde anumite actiuni, sau modul cum se
simte atunci cand Ie Intreprinde. Lista respectiva trebuie sa includa acele lucruri sau situa1ii
pe care subiectul Ie evita.
Etapa a 2-a: Pentru fiecare situa1ie evitata,
cautati sa va raspundeti la Intrebarea: oare de
ce ma tern?
Autorii mentionati mai sus recomanda pentru
a ob1ine informatii mai precise, ca pentru
92

- Cunoa)3te1i 0 aM persoana care are frici

asemanatoare?
- In ce conditii devine teama dumneavoastra
mai activa?
In ce conditii personale - impersonale;
cu persoane de acelal?i sex - cu
persoane de sex opus;
In rela1iisuperficiale --In relatii apropiate;
cu persoanele investite cu autoritate cu subordonaiii;
In relatii cu 0 singura persoana -In grup.
- Inainte de a raspunde la aceste Intrebari,
a1i fost con)3tient de aceste frici specifice ;>i
de modul In care acestea va influenieaza
viata?
Etapa a 3-a: Alege1i cea mai importanta frica
sociala, care va modifica cel mai mult via1al?i
care va reprezinta cel mai mu~ )3iIncepeii sa
lucraii asupra ei.
Model de terapie cognitiv comportamentala pentru tratamentul fobiilor sociale.
Foarte multe fobii sociale se instaleaza
deoarece persoana nu interpreteaza corect
realitatile si interactiunile sociale. Pe masura
ce subiectul a crescut, acesta l?i-a Insul?it 0
serie de credinte iraiionale cu privire la lume

93

?i via1a. Aceste idei eronate 11 determina pe

subiect sa interpreteze eronat ceea ce fac
sau spun ceilal1i oameni 9i aceste distorsionari sunt generatoare de anxietate ?i fobii.
lata cateva exemple de modele de credin1e
ira1ionale:
a) Doar dacii voi face numai ceea ce
trebuie, oamenii mii vor iubi f?i se vor purta
frumos cu mine. De aici decurge urmatoarea
consecin1a: daca ceilalti nu se poarta frumos
cu mine, Inseamna ca am fiicut ceva rau. Cu
astfel de idei, persoana nu va face altceva
decat sa traiasca toata via1a cu complexe de
culpabilitate.
Acest mod de gandire se caracterizeaza prin
egocentrism, pentru ca persoana se plaseaza
pe sine In centrul universului. De?i este adevarat di majoritatea oamenilor reac1ioneazala
ceea ce facem noi, ace9tia exista independent de noi si nu isi centreaza existen1a In
jurul nostru.'
,
Astfel, 0 tanara scriitoare s-a Imprietenit cu
so1ia patronului editurii unde 9i-a de pus
ultimul manuscris. La un moment dat, oriee
contact dintre ele a Incetat brusc. Scriitoarea
a telefonat de mai multe ori, prietena ei i-a
promis ca se vor vedea, dar acest lucru nu
s-a petrecut iar prietena ei nici macar nu i-a
telefonat. Scriitoarea, cuprinsa de disperare
i?i spunea mereu: "probabil ca am gref?it cu
ceva, sotul ei mii desconsiderii ca a utoare,
probabil cii el i-a interzis sotiei sale sa mai aiba
de-a face cu mine, ea nu mai vrea ca noi sa
fim prietene etc." Nu dupa mult timp, tanara a
descoperit ca prietena avusese probleme,

94

deoarece mama sa fusese internata In spital

pentru 0 afec1iune grava, situa1ie in care ea
nici nu s-a mai gandit la Intalniri cu prietene.
b) Daca af? fi 0 persoana normalii, nu m-af?
simti atat de prost In situatiile sociale. Pomind
de la aceasta credin1a gre?ita, subiectul trage
concluzia ca ceilal1ioameni I?i dau seama cand
el se simte stresat, dupa simptomele neurovegetative care Inso1esc reac1iade teama. Privindu-i pe ceilal1i, el nu observa nici un semn
de anxietate 9i concluzio~eaza ca ceilal1i se
simt perfect in largul lor. In continuare, ell?i
spune ca este obligatoriu ca ?i el sa se simta
bine 9i In largul sau ?i pentru ca acest lucru
nu se petrece, incepe sa creada ca este
anormal, fara sa realizeze faptul ca a
patrunde intr-o incapere plina de necunoscu1i
poate reprezenta 0 situa1ie anxiogena pentru
foarte mul1ioameni.
c) Dacii eu ma simt In momentul de fata af?a,
Inseamnii cii toata viata mii voi simti astfel.
Mai exact, subiectul crede ca daca a fost lovit
odata, el va fi mereu lovit.
d) Daca nu sunt In varful piramidei, Inseamnii
cii nu sunt bun de nimic.
e) Valoarea mea ca persoana depinde de
ceea ce cred ceilalti despre mine.
f) Este minunat sa ai succes f?isa fii popular;
este Ingrozitor sa fii mediocru f?i sa nu ai
popularitate.
g) Pentru a fi fericit, trebuie sa am succes In
tot ce Intreprind.
h) Toata lumea trebuie sa ma iubeascii, altfel
va fi un dezastru! etc.
95

Nu este Insa suficient ca subiectul sa-?i recunoasca credin1ele ira1ionale, ci trebuie sa

lupte activ Impotriva lor.
Odata identificate fricile ?i fobiile care ne
blocheaza, precum ?i evenimentele care Ie
declanli'eaza, acestea pot fi red use prin
metoda desensibilizarii care este tot atat de
utila In cazul fobiilor sociale ca ?i In cazul
celor de obiecte ?i situa1ii concrete.
A?a cum am mai subliniat, sarcina subiectului
este sa se expuna gradat la situa1iile care II
sperie ?i sa contracareze teama prin intermediul aplicarii unei tehnici de relaxare. La fel
ca ?i In cazul celorlalte fobii, tehnica poate fi
aplicata In via1a reala sau In imagina1ie. Cu
toate acestea, In cazul fobiilor sociale, desensibilizarea realizata In conditii de via1a reala
poate fi uneori dificila pentru ca situa1iile
sociale sunt schimbatoare ?i adesea imprevizibile. Din acest motiv, unii psihologi recomanda metoda simularii, desensibilizarii reale
(in vivo), care nu reprezinta altceva decat 0
tehnica specifica terapiei prin joc dramatic.
Pentru ca majoritatea fobiilor sociale implica
prezen1a altor persoane, este indicat ca
pacientul sa lucreze cu un partener dispus sa
coopereze.
Tehnica propriu-zisa consta In aceea ca
partenerul ales va spune un anumit lucru
suparator subiectului, iar acesta din urma va
trebui sa se relaxeze.
George s-a prezentat la cabinetul de psihoterapie pentru 0 problema de cuplu, el fiind
convins de faptul ca vina pentru relatia nesatisfacatoare Ii apartinea In exclusivitate. Acasa
96

==='~---~~~~-~-~-----------

era morocanos, tacut li'i uneori avea accese

de furie. EI se temea de faptul ca daca va
spune deschis ce Ii face ?i ce nu Ii face
placere, s01ia sa se va supara pe el.
Anamneza a eviden1iat faptul ca lui Ii era
foarte teama de faptul ca femeile (nu barba1ii)
?i-ar putea manifesta nemul1umirea fata de el.
lerarhia de situa1ii anxiogene alcatuita
Impreuna C\.J terapeutul a fost urmatoarea:
Sotia spune plictisita: "nu-mi place deloc
ce ai facut. "
S01ia striga furioasa: "cum poti sa te
comporti atat de stupid?"
Cu ?i mai multa furie ?i pe un ton foarte
ridicat, soiia striga: "ef?ti atat de insuporlabil
?istupid, i'ncat nu i'nteleg cum poate cineva
sa traiasca cu tine!.
J/

SOiia, aproape urland: "ef?ti eel mai prost

individ pe care I-am cunoscut vreodata. Nu
mai vreau sa mai am de-a face cu tine. Esti un
I
imbecil!".
Tnurma discu1iei cu terapeutul, pacientul ?i-a
ales ca parten era 0 veche prietena, colega de
liceu, cu care se In1elegea foarte bine.
De?i era convins ca nu este decat un joc In
momentulln care partenera sa pronun1aprima
afirma1ie,ellncepea deja sa se simta deprimat
?i cu senti mente de vinova1ie. Pe masura ce
terapia a progresat, accesele sale de furie au
disparut complet. Mai mult, In urma terapiei
George a aflat ceva nou cu privire la persoana
sa ?i anume ca, de fapt el nu se temea de
faptul ca so1ia sau alta femeie soar putea
supara pe el, ci de faptul ca el ar putea sa
manifeste 0 reac1ie de furie faia de 0 femeie.
97

Tn urma constientizarii
acestui fenomen tera,
peutul a propus inversarea rolurilor: pacientul
urma sa faca aprecieri Incarcate de agresivitate )'i sa se relaxeze dupa fiecare astfel de
apreclere.
Tntr-o etapa ulterioara a terapiei, s-au recomandat exercitii
, de desensibilizare realizate
Impreuna cu so1iapacientului. La Inceput so1ia
a jucat rolul femeii furioase, apoi rolurile au
fast inversate )'i pacientul a fast pus In situa1ia
de a juca rolul barbatului furios. La un moment
dat George a constatat ca a devenit mai pu1in
morocanos, iar rela1ia sa de cuplu s-a ameliorat sim1itor. Pacientul a relatat ca pentru
prima oara In via1a el se sim1ea, liber sa
exprime exact ceea ce sim1ea fara sa simta
supralncordare, culpabilitate sau furie.
Prima regula pe care trebuie s-o urmeze persoana cu fobii sociale este sa fie orientata
spresarcina )'i nu asupra propriilor sale trairi
si stari. Astfel, un tanar timid trebuie sa se
gandeasca la modulln care sa invite a fata la
dans )'i nu la faptul ca Ii tremura genunchii.
Fen s t ern h e i m )'i J e a n B a e r (1977)
propun subiec1ilor cu probleme sa procedeze
In felul urmator:
Nota1i cu precizie obiectivul pe care trebuie
sa-I atinge1i (ce anume dori1i sa se Intample
sau sa face1iIntr-o situa1iesociala). Obiectivul
trebuie sa fie concret, c1arformulat, exprimat
In termeni pozitivi )'i realizabil (ceva ce
subiectul crede ca poate sa faca).
Astfel, pentru un tanar cu fobia de a fi respins, care dore)'te sa telefoneze unei cunos98

cute cu care nu a mai comunicat de mult,

obiectivele pot fi:
sa se exprime Intr-un mod agreabil,
povestind ce a mai facut Intre timp;
sa Incurajeze cealalta persoana sa
procedeze In acela)'i mod;
s~ Incheie conversa1ia solicitand a Intalnlre.
Concentra1i-va asupra ac1iunilor proprii )'i
nu asupra sentimentelor pe care Ie Incercati
(Concentrarea asupra propriei stari de anxietate nu face decat s-o amplifice).
Concentrati-va asupra a ceea ce faceti
dumneavoastra )'i nu asupra a ceea ce face
cealalta persoana. Desigur trebuie sa tinem
seama )'i de celalalt, dar obiectivul prioritar nu
este sa-I schimbam pe acesta ci propriul
nostru comportament. De altfel, comportamentul celeilalte persoane Imbraca un
caracter imprevizibil (aceasta poate, de piIda,
sa ne raspunda mai putin amabil pentru ca
are probleme acasa sau la serviciu ?i nu
pentru ca are ceva Impotriva noastra).
Este bine sa aveti un plan - obiectiv pregatit ?i pentru cazulln care ceea ce este mai
rau se Intampla.
Ce se va Intampla In cazulln care cuno?tinta
careia vrem sa-i solicitam a Intalnire ne respinge cu adevarat? Daca suntem pregatiti
dinainte ?i pentru a astfel de eventualitate, ne
yom sim1i mai putin paraliza1i daca evenimentul negativ se va produce.
Autorii propun ca exerci1iu, pentru un pacient
cu teama de critica, sa-?i formuleze obiective
)'i planuri de actiune pentru urmatoarele situa1ii:
99

a) Va telefoneaza

Invatatoarea

fiicei dumnea-

voastra din cia sa I-a ?i va invita la 0 discutie,

repro?andu-va ca stresati copilul care ajunge,
de cele mai multe ori plangand la ?coala.
b) Sotia va spune: "Ma plietise~te sa fae dra-

goste eu tine. E~ti plietieos ~i Iipsit de initiativa.

Poate ea ar fi bine sa eonsulti un psiholog. U
c) Un prieten apropiat vi se adreseaza: "Ar
trebui sa-ti spun eeva. Nu-ti dai seama ea Ii
Intrerupi mereu pe eeilalti ~i ca acest lucru
este foarte enervant?U
lata solutii1e
mentionati:

pe

care

Ie

propun

autorii

1. Obiectiv: Doriti sa va ajutati copilul ?i pentru

acest lucru aveti nevoie de mai multe informatii.

Ce ar trebui sa spunefi: "Fetita nu se comporta In felul aeesta anul trecut. Ati putea
sa-mi spuneti daea credeti ca originea problemelor ei este situatia de acasa?'
Ce ar trebui sa evltati:
,

evitati sa va culpabilizati;
evitati sa fiti agresiv cu Invatatoarea

G,Nu aveti nici un drept sa ma Invatati

cum sa-mi crese copilul. '~.
2. Obiectiv: Sa con?tientizati

faptul ca problema vietii sexuale prive?te doua persoane ?i

nu una singura t;>isa va ganditi la 0 solutie
constructiva.

Ce ar trebui sa spuneti: "Sunt de acord ca

exista 0 problema mtre noi. Cum crezi ca am
putea s-o rezolvam?U
Ce ar trebui sa evitati:
,

100

sa va asumati Intreaga responsabilitate

a situatiei create G,estenumai vina mea");

sa atacati

In

mod

agresiv

parten era

G,este numai vina ta, nu te-ai desprins

mca de la mama taU).
3. Obiectiv:Recunoa9terea faptului ca prietenul va dore?te binele ?i ca cea mai potrivita
reactie la critica este cautarea unei solutij
constructive.

Ce trebuie spus: "lti multumesc pentru ca

mi-ai atras atentia. Nu m-am gandit niciodata
ca procedez astfel. AM data 0 sa fiu mai
a tent. "

Ce trebuie sa evitati:
defensiva
(nu fac a/tceva
decat sa Incerc sa fac conversatia mai
animata);
contraatacul ("cel putin eu vorbesc, pe
cand tu nici macar nu deschizi gura)."

atitudinea

Ca ?i In cazul altor fobii, consecintele negative ale fobiilor sociale apar mai ales datorita
comportamentului
de evitare pe care II pun In
actiune .
Astfel, evitam sa-i of ens am pe ceilalti t;>iIn
felul acesta ne lasam exploatati; evitam sa fim
respin?i t;>iatunci refuzam contactele sociale,
ceea ce conduce la singuratate; evitam ca
oamenii sa ne priveasca )'i atunci nu luam
parte la conversatie,
creand impresia ca
suntem plati )'i neinteresanti etc.
Programati-va pentru reul?ita:
Adesea fobiile sociale au un caracter derivat,
subiectul nedispunand pur ?i simplu de anu-.
mite abilitati, de a face fata unor situatii
sociale (de pi Ida, persoana nu 9tie cum sa se
101

Pentru a initia 0 conversatie este indicat s'

abordati 0 persoana singura sau un grup :;>!
cautali sa spuneli ceva care sa atraga atenlia
celorlalli asupra persoanei dumneavoastra :;>
sa va perceapa ca facand parte din grup :;>
luand parte la disculie (de exemplu, daca
disculia se poarta In jurul unei vacanle petrecute iarna la ski, puteli interveni astfel:

comporte la 0 petrecere, nu :;>tiesa organizeze un banchet etc.).

P rezentam mai jos ni:;>te sfaturi practice
pentru dezvoltarea unor abilitati sociale:
Dezvo/tati-va abilitatea de a face conversatie:
Pregatirea pentru conversatie implica dezvoltarea unor deprinderi de a desfa:;>ura0 conversatie banala. Pentru ca acest lucru sa va
reu:;>eascabine:
cititi reviste, ziare, anumite carti care au
succes :;>ivizionati principalele emisiuni de
televiziune pentru a fi la curent cu ceea ce se
petrece In lume; puneti-i In valoare pe ceilalti.
Puteti face acest lucru chiar adresand
Intrebari directe care sa permita celuilalt sa
spuna ceva despre el Insu:;>i(iata, de pilda,
cateva dintre acestea: "cat a costat cartea X,

"Aceasta imi aminteste de ... ",

Invataii sa Inchei~li 0 conversalie: "mi se
pare ea gazda noastra este singura; ma due
sa-i tin companie" sau "tocmai a sosit 0 buna
prietena de-a mea, a?8 ea trebuie sa va las
pentru a sta de vorba cu ea. II
Invala\i sa fac~elifala unor interlocutor; agresivi si certareti. In cazul acestora nu trebuie In
nici 'un caz s'a va comportali defensiv, ci sa
interveniti cu niste fraze care sa reflecte 0

Cl

ironie u~oara: ,,~?tiin toane proaste astazi?"

sau "e~ti nesigur de tine t;i de asta te
comp0rti a~8?" etc.
realizali un efort deliberat sa va extindeli
st:ria relatiilor
sociale, tinand
seama de faptul
,
,
ca oameni interesanli puteli Intalni oriunde (In
sala de a:;;teptare a stomatologului, la cumparaturi, la concert sau la sedinta cu parintii).
Este evident Insa ca nu v~ii pJtea Intalni 'pe
nimeni ramanand Inchis In casa. Din acest

ti-a placut?", "ai ascultat ieri conferinta de

~
presa,~ ce parere
aJ. d espre ....?")etc ..
utilizati In anumite limite autodezvaluirea.
Nu este nevoie sa spuneti ca ati fost internat
la Sanatoriul de Nevroze din Predeal, dar
puteti face afirmatii inofensive de tipul: "de

eand am divortat mi-am pierdut deprinderile

sociale ~i ma simt putin stanjenita la
petreceri. II
este bine sa aveti totdeauna 0 rezerva de
anecdote bune. Daca sunteti 0 persoana

motiv este indicat sa mergeii In diverse locuri,

la concerte, conferinie, la 0 sala de sport etc.
odata ce ati intrat Intr-un grup nou, contali
sa fiti cat mai activ (de pilda, la sedinta cu
paJi~lii de la 9coala unde invaia c~pilul,
oferiii-va sa faceti ceva pentru banchetul de
sfar9it de an).

timida, exersati acasa modul In care Ie spuneti

:;>ifiti atenli sa nu cumva sa istorisiti ceva ce nu
intereseaza pe ceilalti.
Invatati sa initiali 0 conversatie fara sa va
amestecati neinvitat Intr-o discutie care este
In curs de desfasurare.
,

103

102

 relnoiii mereu contactele

cu persoanele
care va intereseaza, In ciuda faptului ca evenimentele vie-Iii au tendinia sa va separe" Tele,.
fonati din dind In cand unoI' vechi prietenii
invitati-i la a cafea.
este de dorit sa va cunoal?teti drepturile
personale 1i sa actionaii In Gonsecinta. Astfel,
aveli tot dreptul sa va exprimati 0 opinie, sa
refuzali 0 Inia/nire sau sa spuneti clar ce
anume doriti (de pilda, cum doriii sa va petreeeti stan;;itul de saptamanii).
Exista persoane care I;>i cunosc f03rte bine
drepturile dar se tem sa Ie exprime, ceea ce
conduce la un comportament
de asertivitate.
Invaiati sa va eornportati
cere. Pentru aceasta:

de'fensiv, iipsit
bine la

0 petre-

nu Intarziati prea mult, pentru ca altfel se va

aduna prea multa lume i?i gazda nu va mai
avea timp sa va prezinte unor persoane interesante;

Cei care sufera de 0 astfel de teama intra

Intr-o relalie atftt de grabiliindH
nid nu ofera
relaliei respective 9ansa sa evolueze. Deoatimp
rece sunt precipitati, speriati 91 in
domici
intre In relalie,
particularitati1e Gf,luilalt,
care Ii hlldeaza, pentru
obtine atectiunea,
celor care i-au
si relathi se

2. Toama de a nu ,,'r;'inl"pe c(~!a!aJt.

Datorita acestei friel, subiectul
trateaz~l partenerul GEl
un

abtine sa snLJna ce gandep.otesi

A
'I'
:;>e?te sentirnentele. In felul acesta S8
un zid emotional
do! si
,
, aceasta
face
sa detorim'ezo mlatia.
1

r"

nu uitali de bunele maniere 9i multumiti

gazdei a doua zi pentrufaptul
ca v-a invitat la
petreeere;
Incercali sa legati 0 prietenie cu 0 persoana care v-a placut :;;i sa Intrelineti legaturile eu ea )li dupa ce petrecerea s-a Incheiat.
Prezentam, In cele ce urmeaza, 0 trecere In
revista a principalelor temeri care ne I'mpiedica
sa avem relatii interpersonale adecvate:
1. Teama de a nu rea/iza re/8tH interpersona/e apropiate.

nu

3. Teama de
asuma re~ponsab;litatea.
relaiie apropiata lirniteaza intrun
tatea subiectului in
C3 acesta nu se
mai poate Int:llni orieand si in arice conditii eLl
o alta persoana
sex opus"
asem(~nea,
o relape de cuplu
msponsabilitate
de celalalt, care
ajutat atllnci di.nd arB nevoie.

I1U diseutati l1umai eu partenerul dumneavoastra, ci mcercati sa intrati 111contact eu

mai multe persoane;

In cauz;,)

'-,i

Exista insa ;>i persoane care

indatoriri ca pe 0 povara, ea po 0
a
liberti'ltii personale, fapt ce-i impiedica
sa.
intre in relalii calde f?i apropiate ell partenori
de sex opus.
4. Teama de a fi exploatat.
Adesea facem, din proprie voint~i, anumite
lucruri pentru cei din jur 9i tot noi ne eonsi
deram exploatati ?i utilizati. Persoanele care
se manifesta astfel, devin hipBrvigilente 91

104
105

observa tentative de manipulare acolo unde

acestea nu existii
Daca 0 persoana dorel?tecu adevarat sa ajunga
aiba 0 relatie apropiata cu alteineva, trebuie
sa aeorde atentie ~j urmaJoareior aspecte:
Nu trebuie sa. va cramponati de 0 relatie
care nu duce nicaieri.
Astfel, 0 pacienta care a ajuns la cabinetul de
psihoterapie pentru tulburari nevrotiee, a stat
Impreuna cu un barbat timp de 6 ani, de9i
acesta I'i spusese clar ca nu intentioneaza sa
se disatoreasdi eu ea. Pacienta, desi, foarte
atragatoare, se tine seai de b~irbatul respectiv
repetandu-9i mereu ca dad1 nu se disatore:;rte eu el nu se va mai easatori nieiodata.
., Nu ezitati sa spunep partenerului clar ee
anume ganditi 9i doriti.
o femeie de 30 de ani a intrat Intr-o relatie
apropiata ell un barbat divortat eu care se
,ntalnea rar, ea petredl.ndu-l?i mult timp in
singuratate. Nefericita 9; con9tienta de faptul
ea Intalnirile oeazionale daunau relatiei, ea a
facut cateva tentative sa diseute acestt1
lucruri cu partenerul ei, care s-a esehivat.
Femeia a renuntat
, sa.mai desehida diseutia si
,
la scurt timp, relatia lor s-a destramat.
Nu va comportati 'in al?a fel IneEd sa va
saerificati propria personalitate pentru a
rnentine 0 relatie.

TEHNICI SIMPLE DE PSII-IOTERAPIE

A OBSESlIlOR

Obsesiile sunt ganduri, imagini ~i impulsiuni

parazite, nedorite 9i intruzive. Ele sunt de
regula privite de subiect ea fiind absurde,
inaceeptabile lj>igreu de Inlaturat.
Odata ce obsesia se instaleaza, ea t1steInsotita de sentimente de disconfort 9i anxietate 9'
de nevoia subiectului de a 0 nt1utraliza. Ineerearile de neutralizare iau forma eomportamentului eompulsiv (ex: spalat pe maini, bMut
in lemn, etc.).
Adesea acest eomportament este acompaniat
91 de 0 senzatie subit1etiva de rezistenta la
indeplinirea comportamentului compulsiv. Ei
se desfa90ara Intr-o forma stereotipa, sau
dupa ni9te reguli fixe 9i punerea lui In aplicare
este In301it5. de 0 descarcare temporara a
anxietatii. Subieetul nutrefi'te convjngerea ca
daca, nu-?i va duee la Indeplinire ritualul,
anxietatea sa va creste
, foarte mult.
Comportamentul compulsiv (de neutralizare)
implica 0 modificare In activitatea mentala a
subiectului, In sensul ea acesta isi abate
gandull'n mod deliberat de la ideea obsesiva.
Pacientii mai dezvolta 9i comportarnente de
evitare 'indreptate In mod special In directia
evitarii stimulilor declan?atori ai eomportamentului obsesiv.
107

Din punct de vedere clinic fenomenele

obsesiv-compulsive se Impart In (R a c h man
9i Hod 9 son, 1 980):
a) Ruminaiii obsesive - ganduri obsesive
fara comportamente compulsive evidente
(acoperite) ;
b) Ritualuri obsesive - obsesii cu comportamente compulsive deschise. Ideile obsesive, imaginile 9i impulsurile obsesive, implica,
de regula, coniinuturi care Ii repugna subiectului. Cu dit coniinuturile respective sunt mai
inacceptabile, cu atat subiectul va simli un
disconfort mai mare.

o tematica uzuala a pacieniilor cu tulburare

obsesiv cornpulsiva se refera la tendinia de a
face ceva rau cuiva, urmata de tendinia de a
preveni acest rau poteniial. Obsesia spalatului seamana mai mult cu 0 fobie deoarece
subiectul se teme de cantaminare si
I dezvolta
comportamente de evitare pentru a preveni
contaminarea.
Principalele tipuri de obsesii:
- de contaminare
- de violenia fizica a prapri, persoane sau a
celorlalli (ex. Imi voi ucide capilul. Pacienta nu
ramane singura cu copilul; cauta asigurari;
ascunde cuiitele, pungile de plastic etc.)
obsesia rnoqii (ex. au irnaginea fiinielor
dragi rnaarte)
-- absesia accidentelor
- obsesia unui compartarnent inacceptabil (ex:
a sa spun a obscenitate. Pacientul Incearca
sa-9i pastreze autocontralul; evita situaiiile
sociale; Ii intreaba pe ceilalii daca com por108

tarnentul sau a fost acceptabilintr-o anurnita

situaiie.)
- obsesii sexuale (preocupari pentru organe
sexuale sau actele sexuale inacceptabile.)
(ex: voi comite un viol. Pacientul evita sa stea
singur cu 0 femeie; incearca sa-l?i abata
gandul de la problemele sexuale.
- obsesii religioase (indoieli cu privire la
religie; blasfemii);
- obsesia ordinii (Iucrurile sa fie la locul lor,
aqiunile sa se desfa1?oare Intr-o anumita
ordine);
- obsesii fara sens (fraze fara sens, imagini,
melodii, numere) (ex: aude In cap melodia de
la Actualitati In timp ce cite!?te l?i din acest
motiv repeta unele aciiuni pana cand
reugel?tesa citeasca acela9i pasaj fara sa mai
auda melodia tu urechile mintii.).
Modelul psihologic al comportamentului
obsesiv - compulsiv implica: evitarea obiectelor
sau situaiiilor care declan1?eazaobsesia; comportamentul compulsiv l?i ritualurile mentale.
Cand, In ciuda comportamentului de evitare,
obsesia se instaleaza, urmeaza declan9area
comportamentului compulsiv (ritualul).
Daca obsesiile sunt persistente 9i ritualurile
capata un caracter extensiv, la pacienii se
poate manifesta un comportament ritualist
aparent independent de obsesie; mai precis,
cand pacientul se confrunta cu un stimul
declanl?ator al obsesiei, acesta declangeaza
comportamentul compulsiv (de neutralizare)
inainte ca obsesia sa apara, pentru a preveni
apariiia acesteia. De exemplu, 0 pacienta
incerca de 50-60 de ori sa verifice daca u1?a

109

e Incuiata astfellncat

ideea obsesiva ca vor

intra hotii nici nu mai aparea.

Precizam faptul ca obsesiile sunt ganduri
asociate cu 0 stare de anxietate (conditionata). Anxietatea legata de ganduri negative
diminua, de regula daca nu se produce 0
noua conditionare. Tn cazul ideilor obsesive
anxietatea nu se reduce datorita aparitiei
comportamentului compulsiv. Compulsiunile
sunt comportamente voluntare (manifeste sau
ganduri) care urmeaza ideile obsesive ?i pot
conduce la 0 eliberare de anxietate sau disconfort psihic. Comportamentele compulsive
se fixeaza prin Intarire datorita reducerii anxietatii pe care 0 provoaca. Astfel, ele produc 0
eliberare pe termen scurt de stres.
Compulsiunile ?i evitarea au un rol preventiv
In raport cu aparitia obsesiilor. Cheia tratamentului consta In aceea ca daca pacientul
opre?te comportamentul compulsiv, el descopera ca lucrul de care se teme nu se petrece.
Tratamentul consta In a expune pacientul la
stimulii anxiogeni 9i In Incurajarea sa sa blocheze acele comportamente care previn sau
Incheie respectiva expunere la stimulii anxiogeni. Tn acela9i timp se indica reevaluarea
fricilor, astfellncat pacientul sa descopere ca
fenomenul de care se teme nu se produce cu
adevarat.
Tehnici
C'ognitiv-comportamentale
terapie a obsesiilor.

de

Pacientii care sufera de tulburarea obsesivcompulsiva nu se tem de un obiect sau de 0

situaiie concreta, ci de consecintele imaginare
110

ale unor situatii posibile. Ace?ti subiecti cred

ca daca I?i iau masuri de protectie practicand
anumite ritualuri ei vor fi capabili sa previna
producerea catastrofelor
pe care 9i Ie
imagineaza.
Personalitatea de tip obsesiv se caracterizeaza prin rigiditate, tendinta spre perfectionism, punctualitate 9i exactitate. Le place ca
toate lucrurile sa fie facute foarte bine si
imediat 9i nu tolereaza sub nici un chip ambiguitatea. Adesea ei sunt colectionari, acumuleaza obiecte, Ie place sa faca liste In legatura
cu ce au de realizat, sunt excesiv de preocupati de sanatatea lor ?i Ii deranjeaza foarte
mult murdaria ?i dezordinea. Majoritatea
acestor persoane sunt inteligente, introvertite
9i provin din medii sociale mai elevate.
Fensternheim
9i Jean
Baer (1977)
Impart aceasta categorie de subiecti In doua
subcomponente:
1. Persoana obsesiv-compulsiv-obsesiva. Tn
acest caz domina gandurile obsesive care
asalteaza 9i invadeaza mintea pacientului,
acesta fiind incapabil sa se elibereze de ele.
Tn loc sa Incerce sa-9i controleze gandurile
respective, subiectul se lasa cumva manat 9i
condus de acestea.
Gandurile parazite pot Imbraca urmatoarele
forme:
Indecizie
Individul prezinta permanent Indoieli obsesive
In legatura cu tot felul de situaiii marunte:
"Sa-mi iau umbrela sau sa n-o iau?", "Sa ma
due In vizita sau sa citese?"
111

Oferindu-9i tot felul de argumente pro 91

contra,
subiectu/
ramane imobilizat 9i
supramcordarea sa cre9te tot mai mult.
Gfinduri obsesive legate de comiterea
unor acte reprobabile sau de posibilitatea ca
ceva Ingrozitor sa se Intample.
Individul este asa/tat brusc de ganduri Ingrozitoare care se refera de cele mai multe ori la
activitaii sexuale nepermise, la posibilitatea
comiterii unor acte agresive sau la faptul ca
soar putea petrece un lucru teribil. Aceste
ganduri declangeaza la subiect 0 anxietate
foarte mare. (Pacientul se gande9te ca 9i-ar
putea mutila propriul copil, ca soiia sa va muri
de cancer sau ca va lua casa foc sau ca ar
putea comite un act homosexual, el fiind
heterosexual.)
Gandul obsesiv devine atat de puternic de
parca ar fi real. Astfel, 0 pacienta care era
obsedata de gandul ca 9i-ar putea ucide
copilul a Inceput sa evite toate obiectele
ascutite din casa .
RJminatii obsesive. (pacientul "macina"
ganduri perturbatoare)
Pacientul reia In mod obsesiv ganduri legate
de egecurile 9i frustrarile trecute sau de posibile egecuri 9i nenorociri viitoare. (llNu am
rew?it la examen ", "nu voi reuf?inici anul viitor",
"nu voi reuf?iniciodata", "de ce s-a uitat af?ala
mine?", "precis nu ma agreaza, etc.")
Persoanele obsesive au tendinia de a raiionaliza 9i justifica acest gen de ganduri, imaginandu-;>i de pilda ca, daca se tem ca vor fi
concediaii, acest lucru nu se va Intampla de
parca respectivul gand a condus la preve112

nirea nenorocirii. ("Daca lmi fac mereu griji ca

nu sunt pregiitit la examen, voi lua precis 0
nota buna") .
2. Persoana obsesiv-compulsiv compulsiva.
In aceste cazuri ritualurile sunt cele care
domina existenia subiectului. Ducand la Indeplinire anumite aciiuni, individul se elibereaza
de anxietate. Astfel, 0 pacienta obsedata de
gandul ca a atins ceva murdar 9i ca va
Impra9tia microbi se spala In mod compulsiv
pe maini de 20 de ori pe ora.
Ritualurile obsesive.
In afara de spalatul compulsiv pe maini mai
exista si alte ritualuri obsesive, dintre care unele
sunt r~lativ inofensive, In timp ce altele dezorganizeaza viaia individului. Astfel, 0 adolescenta care se temea ca soarputea contamina la
9coala, 19i arunca hainele de 9coala In momentulln care intra In casa 9i acestea trebuiau
imediat spalate de mama sa. In acela9i timp, ea
dezinfecta cu spirt toate objectele cu care
fusese la 9coala, inclusiv manualele.
Practic orice aciiune poate deveni un ritual:
numaratul copacilor, a persoanelor care
poarta haine de 0 anumita culoare, a ma9inilor
cu numere cu soi, aranjarea unor obiecte
Intr-un anumit mod, etc.
Verificarile obsesive.
Persoanele care sufera de aceasta tulburare
verifica de foarte multe ori daca au Indeplinit
corect aciiunea pe care tocmai au Incheiat-o.
(De pilda, se Intorc din drum de 4-5 sau chiar
mai multe ori pentru a verifica daca au stins
gazul sau au Incuiat u9a.)
113

Un pacient cu tulburare obsesiv-compulsiva

trebuie sa aiba In vedere urmatoarele
aspecte:
sa realizeze faptul ca ideile 9i ritualurile
obsesive se amplifica atunci cand acesta este
obosit, Incordat sau are probleme somatice;
sa fie capabil sa sesizeze diferen1a dintre
gandurile cu caracter constructiv 9i cele obsesive. Primele conduc la ac1iuni eficiente, In
timp ce ultimele produc anxietate 9i depresie.
Astfel, daca subiectul 19i spune sunt Intr-o
pasa proasta, ce pot sa fac pentru a depa?i
situatia?, acesta este un gand constructiv, In
timp ce gandul viata mea nu mai are sens, nu
voi putea ie?i niciodata din pasa proasta este
un gand distructiv.
sa sesizeze diferen1a dintre con9tiinciozitate ?i comportamentul obsesiv-compulsiv.
Conduita bazata pe con?tiinciozitate reprezinta un comportament adaptiv, orientat spre
scop ?i eficient, In timp ce comportamentul
compulsiv are doar rolul de a reduce anxietatea ?i adesea nu face decat sa dezorganizeze via1a subiectului facandu-I sa nu poata
sesiza priorita1ile 9i sa consume foarte multa
energie pentru activita1i inutile. Astfel,
Marianei, casnica ?i mama a trei copii, Ii ia
aproximativ 0 saptamana sa spele rufele
pentru ca ea verifica de multe ori fiecare lucru
In parte pentru a vedea daca nu lipsesc
nasturi, daca nu cumva sMa rupt ceva etc.
Dupa ce termina de facut aceste verificari,
pacienta 0 ia de la Inceput pentru a se
convinge ca nu i-a scapat nimic.
114

Interviul preliminar Incepe cu 0 Intrebare de

tipul: Poti sa-mi spui ceva despre problema
pe care 0 ai In ultimul timp?
Apoi, terapeutul focalizeaza interviullntreband
pacientul In legatura cu modul In care I-a
afectat problema saptamana trecuta. Odata
ob1inut tabloul general al simptomului, focalizarea merge In direc1ia unor exemple concrete legate de problema simptom.
Terapeutul trebuie sa caute puncte cheie care
sa fie indicatori ale unor conexiuni func1ionale,
cum ar fi evenimentele care tind sa declangeze ganduri sau comportamente specifice.
Se Intreaba astfel: Ma intereseaza In mod
special gandurile rele care ~i vin In minte ?i te
deranjeaza, cat?i tot ceea ce simti ca trebuie
sa faci In legatura cu gandurile respective .
Formularea problemei trebuie sa fie de tipul
urmator:
Din cele ce mi-ai descris se pare ca suferi de
o tulburare obsesiv-compulsiva. Tncazul unei
astfel de tulburari oamenii sunt asaltati de
ganduri care Ii deranjeaza ?i sunt foa~te speriati sau ingrijorati de acest lucru. In cazul
dumneavoastra, de exemplu, va vine In minte
gandul ca aveti microbi ?i ca veti Imbolnavi
restul fami/iei. Sunteti conf?tient de faptul ca
este putin probabil ca acest lucru sa se
Intample f?itotu?i nu va puteti Impiedica sa va
spalati din ce In ce mai des pe maini, Incetati
sa atingeti copiii, etc. Din nefericire, toate
actiunile pe care Ie i'ntreprindeti va fac sa va
simtiti uf?uratipentru moment, dar pe term en
lung situatia devine din ce In ce mai rea. Cu
cat Incercati mai mult sa scapati de probleme
115

pdn comportamente de evitare a ei, cu atM ea

parca devine mai reala ~i va supara tot mai
mult. Seamana ceea ce am spus cu ceea ce
simtiti?
Dupa ce s-au rea/izat modificarile de rigoare In
funciie de cele spuse de pacient, terapeutul
trece la descrierea tipului de tratament:
Cea mai buna modalitate de a face fata gandudlor care va tortureaza este sa va obi~nuiti
cu ele farasa mai faceti diverse lucruri pentru
a Ie preveni cum ar fi, de pilda, sa va spalati
de prea multe ori pe zi. Acest lucru va poate
ajuta in multe feluri: va puteti obi~nui cu lucrurile care va spede, va puteti desfa~ura existenta in mod normal t?imai mult descoperiti ca
lucrurile de care va este eel mai frica nu se
intampla cu adevarat. Cea mai importanta
parte a tratamentului are scopul de a va ajuta
sa realizati acest lucru. Cand veti incerca sa
realizati ceea ce v-am spus, veti deveni la
inceput mai anxios, dar curand veti observa
cii anxietatea scade chiar mult mai repede
decat v-ati fi a~teptat. Cum vi se pare acest
fJen de terapie?
In discuiia cu pacientul accentul trebuie sa
cada atat pe autocontrol, cat 9i pe colaborarea acestuia In cursu/ psihoterapiei. Terapia
se realizeaza de 2-3 ori pe saptamana 9i 0
gedinia dureaza aproximativ 0 ora. Gele Invaiate In timpul gediniei de psihoterapie vor
trebui puse In practica 9i exersate acasa. Cea
mai importanta parte a terapiei consta in ceea
ce faceti dumneavoastra acasa. Tratamentul
este limitat In timp 9i dureaza cam 20 de
gedinie (depinde de severitatea tulburarii).
116

Limitarea In timp este abosolut necesara, dar

ea poate fi modificata In funciie de evoluiia
tratamentului. Testele comportamentale se
pot realiza9i In cabinetul terapeutului. De
exemplu unui pacient cu fobie de microbi i se
poate cere sa atinga talpa pantofului 9i sa
evalueze gandurile 9i starile afective pe care
Ie traie9te.
Psihoterapia
tulburarii
obsesivcompulsive. Implica urmatoarele principii:
- Expunerea deliberata la toate situaiiile pe
care pacientulle evita Inainte;
- Expunerea directa la stimulii anxiogeni
(inclusiv ganduri negative);
- Stoparea ritualurilor compulsive 9i a comportamentelor de neutralizare, inclusiv a celor
ascunse (implicite).
Se prezinta pacientului modelul de terapie 9i i
se cere sa-9i formuleze fricile, Indoielile 9i
obieciiile. Una dintre cele mai frecvente frici
consta In aceea ca anxietatea va fi atat de
puternica Incat pacientul nu 0 va putea
suporta, In loc sa descreasca, a9a cum afirmase terapeutul.
Urmeaza formularea Impreuna cu pacientul a
planului de psihoterapie cu negocierea unor
perioade de expunere scurte, medii sau mai
lungi la situaiia anxiogena. Fiecare expunere
este discutata dinainte cu pacientul astfel
Incat acesta sa nu aiba surprize.
Astfel, pentru pacientul obsedat ca se va
intoxica cu insecticide, un model de sarcina
de expunere lunga consta In a-i cere sa-9i
stropeasca gradina fara sa se spele pe maini
dupa aceea.
sarcina scurta a constat In a-i

117

cere In primele zile ale tratamentului sa rid ice

un ziar de pe jos fara sa se spele pe maini.
Sarcinile de expunere se realizeaza "in vivo"
?i ele trebuie alese progresiv astfellneat sa
provoaee un diseonfort moderato De asemenea, sareinile trebuie sa eorespunda eu
stilul de viata al paeientului, astfel Ineat
sueeesul sa asigure autolntarirea.
Paeientii obsesivi sunt adesea atat de tulburati de problemele lor Incat nu sunt prea eomplezenti sa efeetueze teme pentru aeasa sau
nu sunt sineeri In legatura eu Indeplinirea
acestora. Ei trebuie pregatiti pentru acest gen
de difieultati prin afirmatii de tipul:
Dificultatile de a-?i Indeplini temele sunt
frecvente.
E foarte bine a?a pentru cii ori de cate ori
o tema ti se pare dificiJa noi putem afla ceva
mai mult despre problema ta ?i despre modul
In care ea te afecteaza.
E important sa te straduie?ti sa-ti duci la
indeplinire sarcina trasata dar daca nu poti,
este util sa notezi In detaliu ce anume s-a
petrecut, astfel Incat sa putem sa abordam
mai bine astfel de probleme atunci cand ele
apar In viitor.
Introducerea care trebuie facuta pacientului
Inaintea expunerii. Multi terapeuti eonsidera
aeeasta etapa deosebit de dificila pentru ea
multi paeienti tree prin stari afective negative
puterniee in urma expunerii. Cu toate aeestea
multi paeienti aeeepta sa tolereze aeest nivel
de stres daea sunt eonvin?i de efieien~atratamentului.
118

Paeientului trebuie sa i se expliee ea anxietatea nu va deveni intolerabila ?i ea ea nu va

dura mai mult de 20-30 min, cat ?i faptul ea
anxietatea face parte din tratament. I se
expliea, de asemenea, ea dupa 2-3 expuneri,
anxietatea tinde sa seada ?i aeesta este
semnul ea psihoterapia are efeet.
Expunerea trebuie sa se realizeze gradat ?i
sarcinile nu trebuie sa fie atat de dificile incat
pacientul sa nu poata continua terapia.
Modelarea se refera la situatia in care terapeutulindepline?te in fata subiectului sarcina
prescrisa. De exemplu, atinge cu mana
scaunul de la W.C.
Modelarea are doua roluri importante: arata
pacientului exact ce trebuie sa faca ?i are
funetia de a asigura 0 mai buna cooperare a
pacientului.
Terapeutul trebuie sa renunte la modelare pe
masura ce terapia progreseaza pentru ca
aceasta securizeaza prea mult pacientul.
In primele doua saptamani pacientul este
vazut de terapeut de 2-3 ori pe saptamana,
cate 0 jumatate de ora (?edinta se poate
prelungi la nevoie).
In general, nu este indicat sa se incheie
?edinta atunci cand nivelul anxietatii paeientului
a atins nivelul maxim. gedinta se va prelungi
pana cand se produce 0 scadere a disconfortului psihic al pacientului. Tratamentul progreseaza prin intermediul temelor pentru
acasa care sunt sarcini realizate la Inceput
impreuna eu terapeutul. In timpul tuturor ?edinte10r ?i al temelor pentru acasa, pacientul
noteaza gradul de disconfort psihic, cat ?i ten119

dinta de a-I neutraliza (tendinta de a declan:;>a

aqiuni ritualiste).
Pacientul obsesiv este permanent In cautare
de asigurari din partea ce/orlalti (ca nu va
infecta pe cineva daca va da mana cu respectiva persoana sau ca. nu se va infecta pe el
etc.). Din acest motiv este tentant pentru terapeut sa reduca anxietatea pacientului acordandu-i asigurari permanente, dar acest
demers este sortit e:;>ecului:;>inu numai atat,
se poate produce un cerc vicios Intre pacient
:;>i terapeut, cerc vicios In cadrul caruia
pacientul solicita asigurari (ca acel /ucru rau
nu se va Intampla) :;>iterapeutul i Ie da. Acest
cerc vicios tinde sa Imbrace forma unui
comportament ritualizat care blocheaza abordarea directa a simptomului obsesiv. Este
indicat ca :;>imembrii familiei sa fie instruiti sa
nu mai dea asigurari permanente pacientului
9i sa-i raspunda, eventual, cam In felul
acesta: Terapeutul mi-a interzis sa raspund la
astfel de intrebari.
Pentru ca terapia sa fie eficienta, aceasta trebuie
adoptata nevoilor :;>iparticularitatilor pacientului.
Terapeutul are nevoie de creativitate :;>isimt al
umorului dar, sub nici 0 forma, el nu trebuie
sa rada de pacient.
Terapia obsesiilor
tara comportament
compulsiv
manifest
(deschis).
Aceste
obsesii sunt niste tulburari dificil de abordat
pentru ca e~itarea :;>i comportamentul
compulsiv sunt aproape integral mascate :;>i
din acet motiv sunt greu de controlat.
Termenul de ruminare obsesiva este confuz
pentru ca se refera atat la obsesie, ca atare, cat
120

:;>ila neutralizarea ei pe plan mental. Astlel, 0

pacienta era obsedata de ganduri :;>iimagini In
care membrii familiei sale mureau ?i ea obi?nuia
sa rumineze aceste ganduri cam trei ore pe zi.
La 0 anamneza mai atenta rezulta urmatorul
model de gandire: gandul obsesiv: fiul meu va
mud pe care II neutraliza prin intermediul gandului: fiul meu nu va mud ?i prin intermediul
imaginii In care fiul ei i:;>idesfa?ura normal
activitatea.
In cazul obsesiilor fara compulsiuni deschise,
expunerea se face la ganduri ?i acest lucru
este mai dificil de controlat.
Un punct crucial al tratamentului II reprezinta
discriminarea dintre obsesie :;>igandurile neutralizatoare. Astfel, gandurile intensive, involuntare trebuiesc diferentiate de gandurile pe
care Ie produce pacientul prin efort voluntar
?i care au menirea sa reduca anxietatea.
Tot un comportament mascat (acoperit) de
evitare consta In Incercarile pacientului de a
nu se gandi la un anumit lucru.
Procedeele terapeutice (dupa S a I k 0 v ski s
?i K irk, 1989)
a) Antrenametul de habituare

I se explica pacientului problema punandu-se

accent pe non-predictibilitatea gandurilor :;>i
pe rolul neutralizarii mascate.
Apoi i se cere pacientului sa se obi~;muiasca
cu gandurile rele fara sa Intreprinda nimic
Impotriva lor.
Pentru ca gandurile sa devina previzibile ?i
controlabile, se poate proceda In urmatoarele
moduri:
121

- prin evocare deliberata (formeazii un gand,

mentine-I atat timp cat i'ti spun, apoi opre?te-I;
repetii secventa de mai multe on);
- scrie ideea respectiva de mai multe ori;
- ascultarea unei casete pe care este imprimata propria voce a pacientului care i?i
exprima cu voce tare gandurile.
Este important ca gandurile neutralizatoare sa
nu fie Inreg istrate pe caseta (exemplu: "imi voi
10vi fiul cu cutitulli; "MJ-mi voi lovi fiul cu
cutitul").
,
Pacientului i se cere sa asculte caseta In
cicluri de cate 30 de secunde ?i nu declangeaza ganduri neutralizatoare, timp de '10
prezentari.
Dupa prezentare se discuta cu pacientul ce a
simiit 9i cat de puternica a fost nevoia de
neutralizare. Procedura se repeta de mai
multe ori. Se pot introduce eventual9i imagini
video. Apoi pacientului i se cere sa exerseze
ascultand caseta de doua ori pe zi pana cand
anxietatea a scazut cu 50% faia de nivelul
sau cel mai Inalt din timpul gedinielor de
psihoterapie.
Se accentueaza din nou ideea ca pacientul
trebuie sa blocheze orice Incercare de
neutralizare.
In momentulln care pacientul poate asculta
caseta fara a declan9a ganduri de neutralizare 9i doar cu 0 anxietate minimala se poate
Inlocui gandullnregistrat cu un altul 9i procedura se repeta.
Odata ce pacientul s-a obi9nuit cu 1-2 ganduri obsesive, se poate obiine cu u9urinia
generalizarea.
122

Procedee de generalizare
1. Pacientul trebuie sa asculte caseta In
condiiii dificile. (ex. un pacient cu obsesia ca
va lovi oamenii pe strada, trebuie sa asculte
cas eta In timp ce se plimba).
2. trebuie sa asculte caseta In condilii de
stres, cand e deja anxios (ex. la stomatolog).
3. varia1ii ale conlinutului casetei (diferite
ganduri); caseta se poate pune mai tare sau
mai Incet.
Tncele din urma i se cere pacientului sa produca ganduri obsesive In mod deliberat,
procedand In conformitate cu aceea9i secvenia: un gand, mai multe ganduri, In condilii
variate, fara sa caute sa Ie neutralizeze.
Oprirea gandurilor
Are drept scop furnizarea unei strategii de a
alunga gandurile parazite 9i de a Ie reduce
durata. Aceasta tehnica contribuie la cresterea Increderii In sine a pacientului In ce~a
ce prive9te posibilitatea sa de autocontrol. Se
cere subiectului sa reduca durata gandurilor
obsesive, tara a Incerca sa Ie neutralizeze.
Pacientul ?i terapeutul realizeaaza 0 lista care
cuprinde patru ganduri obsesive, 0 lista mai
lunga a situaliilor care Ie declangeaza 9i 0
lista alternativa care sa cuprinda 4 ganduri
alternative, relaxante 9i interesante (ex. sa ne
reamintim 0 calatorie agreabila, un eveniment
sportiv sau 0 scena dintr-un film).
Este absolut necesar ca gandurile neutralizatoare sa nu fie incluseIn Iista iniliala de ganduri.
Fiecare gand obsesiv este evaluat sub asPectul disconfortului, cat si
, al vivacitatii
, sale.
123

Tn cadrul primei ~edinte i se explica l?i i se

demonstreaza subiectului In ce consta metoda.

,poresc sa stai foarte relaxat cu ochii Inchi~i.

Ifi voi descrie o scena care i'fi va actualiza
obsesiile. Doresc sa ridici mana sus imediat
ce fi-au venit gandurile obsesive, chiar daca
nu am terminat de descris scena ".
Apoi terapeutul
descrie 0 scena "semnal"
declanl?ator al unui gand obsesiv al pacientului.
Imediat ce pacientul ridica mana, terapeutulli
spune cu 0 voce puternica STOP! ~i apoi II
Intreaba ce sMa Intamplat cu gandul obsesiv.
Cuvantul STOP! nu poate fi pronuntatin public,
dar se poate asocia pronuntarea lui mentala cu
oprirea gandurilor. Procedura trebuie repetata
de mai multe ori, pacientul fiind instruit ca la
cuvantul STOPI sa se com ute mental, imaginandu-l?i 0 scena alternativa pe care trebuie sa
~i-o reprezinte In detaliu. gedinta continua cu
un antrenament de 10 minute de oprire a gandurilor cu declan~area unor ganduri ~i imagini
alternative. Pacientul este lasat sa-~i reprezinte
scena alternativa timp de 1 minut, cu 0 pauza
de 30 secunde pentru relaxare, Inainte de a
nota pe scala gradata disconfortull?i vivacitatea
reprezentarii.

"Doresc sa obfii
un autocontrol mai bun asupra metodei. Acum
eu voi descrie scena ~i In momentul In care Ifi
vin gandurile obsesive, spune-fi In gand
STOPf ~i descrie-fi, tot In gand, scena alternativa. Cand ai reu~it sa-fi reprezinfi scena
alternativa, ridica mana sus".
Apoi i se spune pacientului:

Temele pentru acasa se realizeaza In l?edinte

zilnice de oprire a gandurilor care se realizeaza
124

In perioadele relativ lini9tite, cand pacientul nu

e tulburat de ganduri obsesive intense.
Dupa 0 practica de aproximativ 0 saptamana,
pacientul
e Incurajat
sa utilizeze metoda
pentru a Inlatura ganduri u~:;or sau moderat
perturbatoare care apar In timpul zilei. Treptat
el trebuie sa treaca la oprirea unor ganduri tot
mai deranjante. In aceasta etapa se cere
pacienlilor sa intre In situaliile pe care Inainte
Ie evitau. Se subliniaza faptul ca la Inceput
succesele vor fi limitate 9i ca acele ganduri
suparatoare vor fi alungate, la Inceput, doar
pentru moment, dar pe masura ce se exerseaza, progresele nu se vor lasa prea mult
a9teptate.
Model de terapie

pentru tulburarile

obsesiv-

compulsive
u~oare
~i moderate
(dupa
Fen s t ern h n e i m si
, J e an B a e r, 1977)
a) Blocarea reacfiei compulsive.
Subiectului i s-a format deprinderea de a avea
anumite ganduri obsesive 9i In acela9i timp el
devine anxios din cauza acestora. Ducerea la
Indeplinire a ritualului II elibereaza de anxietate, ritu~lul aciionand ca un fel de "fuga" din
situatie.
In acelasiI timp, iesirea
din situatie
,
I
, prin
intermediul ritualului nu face decat sa Intareasca reaqia anxioasa pentru ca nu Ii permite subiectului sa afle faptul ca lucrul de
care el se teme eel mai mult nu se va petrece
cu adevarat. Din acest motiv este indicat ca
pacientul sa nu mai evadeze din situatie prin
intermediul ritualului obsesiv. In cazul in care
ducerea la Indeplinire a ritualului este blocata,
subiectullnvaland
sa Infrunte gandurile obse125

sive cu calm, acestea se vor opri In cele din

urma.
b) Contractul de prelntampinare a comportamentului compulsiv.
Acest contract are la randuf sau, drept scop,
sa ajute subiectul sa blocheze reactiile de tip
compulsiv l?i implica urmatoarele etape:
- pacientul trebuie sa-l?i precizeze c1ar ce tip
de comportament
dorel?te sa blocheze (sa
verifice daca ul?ile sunt Incuiate, sa se spele
pe maini de nenumarate ori etc.);
- sa precizeze ce recompensa
ar dori sa
obtina de la partenerul sau pentru ca nu mai
duce la Indeplinire secventa patologica de
comportament
(sa primeasca un cadou, sa
mearga la restaurant etc.);
- sa specifice
exact ce anume trebuie sa
faca pentru a primi recompensa (de pilda, sa
nu dea curs activitatii ritualiste timp de 2 zile).
Dupa ce subiectul a reul?it sa cal?tige premiul
dorit, se poate trece la crel?terea treptata a
intervalului cand acesta nu va Indeplini ritualul
obsesiv: 3 zile, 0 saptamana, 0 luna etc.),
marindu-se eventuall?i valoarea recompensei.
Prezentare de caz: Cornel, profesor de biologie, un individ sociabil l?i amator de petreceri, era permanent
dominat de ganduri
obsesive legate de moarte ("mama va face un
atac de cord", "daca fiul meu pleaca In
Germania, precis ca' avionul se va prabul?i",
"sotia mea se va Imbolnavi de cancer" etc.).
Pentru "a preveni" producerea nenorocirilor
respective, Cornell?i-a pus la punct un ritual
foarte complicat: obil?nuia sa se spele pe dinti
de patru ori pe zi, purtand pasta l?i periuta de
126

dinti In buzunar, sa se spele In mod compulsiv

pe maini ~i sa numere l?i sa rea~eze hainele
pe umera~e In dulap.
Contractul terapeutic utilizat In acest caz a
fost urmatorul:
Cornel trebuia sa se abtina timp de 0 saptamana ~a verifice l?i sa real?eze hainele In
dulap. In cazulln care pacientul se iinea de
cuvant, soiia trebuia sa invite prieteni la masa,
In caz contrar soiia nu invita pe nimeni. Daca,
soiul rewi'ea sa se abiina de la ritual timp de
trei saptamani, cei doi urmau sa ia masa In
ora~ cu prietenii.
Interesant este faptul ca pe masura ce Cornel
a reul?it sa-l?i controleze gandurile obsesive l?i
comportamentele
ritualiste, a iel?it la iveala
faptul ca pacientul nutrea senti mente de ostilitate faia de soiia sa, sen!imente pe care era
incapabil sa Ie exprime. In aceasta etapa a
terapiei, subiectul a fost Invaiat sa-l?i exprime
deschis sentimentele de nemuliumire l?i ostilitate, ceea ce a contribuit In finalla Imbunataiirea relaiiei de cuplu.
c) Destructurarea modelului

patologic al

gandirii necontrolate.
Un prim pas In realizarea acestui deziderat II
reprezinta
achiziiionarea
deprinderilor
de
relaxare, deoarece cu cat subiectul este mai
Incordat, cu atat este mai stapanit de gandurile produciitoare de anxietate. De aceea, Invaiarea relaxarii reprezinta 0 metoda indirecta
de autocontrol a gandurilor negative. Din nefericire Insa, majoritatea pacieniilor obsesivi au
dificultaii In Insul?irea relaxarii, pentru ca sunt
permanent bombardaii de gandurile perturba-

127

toare referitoare la tot felul de nenorOClrl

posibile (ace9ti pacienti afirma adesea: "imi
simt corpul relaxat, dar gandurile nu-mi dau
pace").
Fen s t ern he i m 9i J e an B a e r (1977)
propun pentru aceasta categorie de subiecti
urmatorul exercitiu, menit sa contribuie la
obtinerea unui mai bun autocontrol asupra
gandurilor negative.
Pacientului i se cere sa se ageze Intr-o pozitie
confortabila, agezat pe un fotoliu sau Intins pe
o canapea, cu ochii Inchi?i 9i sa raspunda In
limbaj interior la Intrebarile adresate de
terapeut (se poate utiliza 9i 0 caseta).
Raspunsul poate fi da, nu, poate, uneori sau
este posibil ca subiectul sa nu dea nici un
raspuns!
"Poti sa faci In a9a fellncat pleoapele tale sa
devina tot mai grele, din ce In ce mai grele?"
"Poti sa faci ca bratul tau drept sa devina mai
relaxat decat bratul stang?"
"Poti sa-ti imaginezi ca prive9ti un obiect In
departare?"
"Iti poti imagina ca te afli pe malul unui lac 9i
ca admiri un apus de soare?
"Iti poti imagina cum ar arata tabloul care
oglinde?te apusul soarelui realizat de un
pictor modern?"
"Poti sa-ti reprezinti
proaspete?"

mirosul

de caP9uni

"Poti sa-ti aminte9ti ce gust avea Inghetata

atunci cand erai copil?"
"Iti poti imagina cum arata un lac pe timp de
primavara?"
"E9ti capabil sa numeri culorile curcubeului?"
128

"Poti sa faci In a9a fellncat picioarele tale sa

devina tot mai grele 9i mai relaxate?"
"Poti sa asculti sunetul propriei tale
respiratii?"
"POii sa respiri calm 9i lini9tit a9a cum faci
atunci cand dormi?"
"Poii sa-ii imaginezi 0 scena placuta 9i sa te
gande9ti la cuvantul calm?"
"Poii sa faci In a9a fellncat Intregul tau corp
sa se simta calm 9i relaxat?"
"Calm si
, relaxat....."
"Calm si
, relaxat....."
Se acorda 0 pauza de 10 secunde dupa care
subiectul poate deschide ochii, continuand
sa ramana relaxat. Intregul exercitiu dureaza
In jur de 5 minute 9i trebuie practicat pana
cand subiectul Invaia Intrebarile 9i devine
capabil sa 9i Ie adreseze singur In gand chiar
In situaiii de viaia In care se simte tensionat.
Pacientul este instruit ca imediat ce Ii vine In
minte un gand obsesiv de care dore9te sa se
debaraseze sa-?i spuna In limbaj interior
STOPf 9i apoi calm 9i sa-9i relaxeze
musculatura.
In cazulln care tehnica blocarii nu da rezultatele scontate, se poate aplica tehnica inversa
In cadrul careia gandurite negative sunt hiperbolizate pana la ridicol. Astle I 0 secretara era
obsedata de gandul ca va fi concediata
pentru ca nu este suficient de con9tiincioasa.
Terapeutul i-a indicat sa-?i spuna un text de
tipul urmator:
"Voi face 0 gre?eala mica ?i aceasta va duce
la falimentul firmei. Voi fi data afara ?i voi
ajunge la inchisoare. Cand ma voi elibera nu
129

i'I'

ma va mai angaja nimeni ?i voi ajunge sa

cer?esc pe treptete bisericii".
Pacienlii obsesivi sufera de 0 teama care
izvora)lte din interiorul fiinlei lor,iar ritualurile
obsesive produc doar 0 u)lurare de moment.
Orice eliberare de ganduri negative are un
caracter accidental )li nu este consecinla
autocontrolului exercitat de subiect asupra
starilor sale psihice. Aceasta situalie conduce
la starea denumita llneajutorare dobandita",
care, la randul sau induce depresia, care, de
cele mai multe ori evolueaza In paralel cu
gandurile )li comportamentele
obsesive.
Subieclii care sufera de obsesii sunt permanent preocupali sa se elibereze de teama )li
din acest motiv Ie ramane relativ pulin timp )li
energie pentru activitali agreabile, fapt ce
conduce la accentuarea depresiei.
~tefan, un economist In varsta de 40 de ani,
s-a prezentat la psihoterapie pentru 0 depresie
moderata )li idei obsesive legate de ineficienla
personala. Pacientul nu facea altceva decat
sa-)li gaseasca permanent defecte )li neajunsuri. Se critica pentru modulln care lucra la
firma, pentru faptul ca nu facea suficient
pentru gospodarie, pentru ca nu se ocupa de
copii, el considerand chiar ca nu este suficient de bun pentru solia sa. Datorita dispoziliei depresive, nevoile )li performanlele sale
sexuale s-au redus simlitor. Interesant este
faptul ca pacientul nu putea gasi nici un
element pozitiv la propria persoana. Terapeutul i-a explicat ca daca cineva i-ar spune
de cate doua sute de ori pe zi cat este de rau
)li de ineficient, el (terapeutul) ar sfar)li, In cele
130

din urma prin a-I crede, ori acest lucru li;>i

!acea subiectullui Insu)li.
In acest caz a fost utilizata tehnica relaxarii,
cu sugestii de'lntarire a eului, combinata cu
tehnica opririi gandurilor negative 9i cu cea a
combaterii sentimentului de neajutorare
dobandita. 9tefan a primit drept sarcina terapeutica sa-)li fadi mici placeri, 9i el a decis sa
manance Inghelata la desert 9i sa se Inscrie
la un cerc de karate.
Pentru cresterea autostimei i s-a recomandat
sa cumper~, din cand In cand, cate un mic
dar sOliei, deoarece pacientul se considera
incompetent In calitate de sOl. Pe masura ce
a izbutit sa-9i controleze comportamentul prin
care li;>i oferea satisfaciii personale, el a
Inceput sa-9i controleze 9i gandurile negative
legate de propria persoana 9i a devenit ceva
mai asertiv 9i mai pulin depresiv.

131

sprijine. Ulterior au fost realizate 9i tentative

ale terapiei sexuale menite sa ajute l?i pe
subieclii care nu au la dispozilie un partener.
Disfuncliile sexuale au drept cauza atat factori
fiziologici cat l?i psihici. Este important de
stiut
ca si
,
, In cazul factorilor fiziologici, factorii
psihologici secundari nu fac decat sa complice situalia.
Natura disfunctiilor
sexuale. 0 definitie
,
,
coreeta a disfuncliilor sexuale 0 reprezinta
perturbarea persistenta a modelelor sexuale
de interes 9i raspuns.
Disfunctiile sexuale se delimiteaza de deviaiiile sex~ale, care reprezinta comportamente
care se deosebesc sub aspect calitativ de
cele sexuale normale 9i sunt nocive pentru alii
oameni. Aceasta definilie nu e pe deplin satisfaditaare pentru ca, pe de 0 parte este dificil
de circumscris compartamentul sexual normal,
iar pe de alta parte faptul ca un campartament sexual este calificat drept disfunciional
depinde de mai mulli factori; daca partenerul
considera ca este a problema, iar aceste
expectaiii pot fi influeniate de apinia prietenilar, mass media sau apinia unar medici
(Hawtan,
1989).
Nu a fast elaborata pana acum a clasificare
satisfacatoare a disfuncliilor sexuale. In general
se accepta drept criterii interesul sexual, actiyare sexuala, argasmul 9i alte probleme. Alii
factori care trebuie luaii In considerare sunt
periaada de debut 9i gradul de extensiune al
tulburarii.

PSIHOTERAPIA ANXIETATII LEGATE

DE PROBLEMELE SEXUALE

Inilial s-a considerat ca disfuncliilesexuale au

drept cauza experienlele timpurii din copilarie,
experienlele legate mai ales de anormalitalile
sexualitalii infantile, cat )'i de interrelaliile
lnormale dintre parinte l?i copil.
Intre anii 1950-1960 abordarea comportamentalista, mai ales desensibilizarea sistematica a Inceput sa fie utilizata cu succes In
cazul disfuncliilor sexuale. Acest demel's terapeutic se baza pe supozilia conform careia
cele mai multe comportamente sexuale patologice sunt comportamente Invalate, au la
baza anxietatea l?i ele pot fi modificate utili~and principii derivate din teoriile 'nvalarii.
In 1970 a aparut celebra lucrare a lui
Mas tel's
l?i J 0 h n son "Human sexual
inadequacy" (Inadecvarile sexuale la am),
lucrare care sta la baza psihoterapiilor
comportamentale
mod erne In problemele
sexuale. In cadrul acestor terapii accentul
cade pe dezvoltarea deprinderilor
de
comunicare, educalie )'i implicarea ambilor
parteneri In rezolvarea problemei.
Terapia sexuala se utilizeaza In tratamentul
cuplurilor cu probleme pentru ca este dificil
de ajutat altfel un subiect cu probleme
sexuale care nu are un partener care sa-I
132

Termenii tulburare primara 9i secundara se

refera la faptul daca tulburarea a fast pre,I

I
I

133

Cauzele tulburarilor sexuale se refera la:

Gauze fiziologice: boala, opera1ii, diverse
tratamente (8 a n c r 0 ft, 1983; H a wt 0 n ,
1985,1987).
Chiar ~i In aceste cazuri factorul psihologic
accentueaza tulburarea 9i terapia cognitivcomportamentala este indicata.
Factori predispozanti (Iipsa de Incredere In
sine; pubertate Intarziata).
Factori precipitatori (el?ec sexual sub
influenta alcoolului).
Factori care mentin tulburarea (anxietatea
anticipatorie la fiecar~ tentativa de act sexual).

zenta de la Inceperea activita1ii sexuale sau a

debutat dupa 0 perioada de func1ionare
sexuala satisfacatoare. Termenii total ~i situational se refera la faptul ca tulburarea sexuala
este prezenta In toate situa1iile sau doar In
unele din acestea (sex adecvat cu partenerul
obi~nuit dar nu ~i cu alt partener, activitate
?exuala prin intermediul masturba1iei etc.).
In cadrul fiecarei tulburari sexuale exista nenumarate varia1ii ca de pilda, In cazul tulburarii
de erec1ie exista barba1icare realizeazaereqia
cu partenera, dar pierd In timpul actului sexual,
barba1icare ob1indoar 0 ereqie partiala, barba1i
care ob1in erec1ia doar cand sunt singuri (In
timpul masturbarii) ~i barba1i care nu au
erec1ie In nici un fel de situa1ie.
Upsa satisfac1iei sexuale reprezinta 0 problema importanta pentru care indivizii sau
cuplurile solicita psihoterapia (fara sa existe
de fapt disfunc1ii sexuale). Mul1i din ace~ti
subiec1i nu se refera la vreo disfunc1ie
anume, ci la absen1a satisfac1iei sexuale. La
aceasta situa1ie I~i pot aduce contribu1ia
factori varia1i cum ar fi:
dificulta1i rela1ionale;
partenerii nu se mai considera atragatori
unul pe celalalt;
plictiseala ~i monotonia.
Uneori aceasta problema poate fi secundara
lipsei de interes sexual (8 a n c r 0 ft, 1983).
In afara disfunc1iilor sexuale, sau a lipsei de
satisfac1ie sexuala, pacien1ii se pot adresa
speciali~tilor l?i pentru alte probleme, cum ar
fi, de pilda: depresie, insomnie, probleme
ginecologice sau lipsa fertilita1ii.
134

Disfunc'ii sexuale la femei

1. Scaderea interesului sexual-libido scazut:
variaza considerabil de la 0 femeie la alta;
se reflecta In frecventa actelor sexuale cu

partenerul, ganduri c'u con1inut sexual,

masturbare;
se asociaza frecvent cu dificulta1i rela1ionale ~i depresie (H a w ton ~i Cat a Ian,
1986; We i ss man ~i Pay ke I, 1974).
2. Activare sexuala scazuta: reducerea raspunsurilor fiziologice normale (exemplu:
lubrefierea vaginului) la stimulare sexuala ~i
lipsa senza1iilor asociate cu excita1iasexuala:
este fireasca la menopauza ~i dupa nal?tere.
3. Deficienta de orgasm: absenta sau
orgasm foarte rar. Terapeutul trebuie ~a diferen1iezeacele femei care nu ob1in orgasm cu
partenerul, dar 11 ob1in prin masturbare, de
cele care nu s-au masturbat niciodata.

Deficien1a orgasmica secundara se asociaza

de obicei cu dificulta1i rela1ionale.

135

II
I

4. Vaginism: act sexual imposibil sau extrem

de dureros datorita unui spasm vaginal care
Impiedica penetrarea.
Poate aparea dupa un traumatism al vaginului
sau In urma unei infeciii.
Multe din aceste femei au idei gre?ite cu
privire la sexualitate. Multe din ele sunt altfel
normale sub aspectul responsivitaiii sexuale
(Duddle,
1977).
5. Dispareunia - act
sexual
dureros.
Durerea poate fi superficiala, medie (datorita
lipsei excita1iei, infeciiilor vaginale, unor chisturi) sau profunda (infec1ie pelviana!.endometrita sau lipsa activarii sexuale). In aceste
cazuri se indica controlul ginecologic.
Disfunctiile

sexuale la barbati.

1. Interes sexual scazut: poate fi consecin1a

unei tulburari de erec1ie, a dificulta1ilor rela1ionale sau a depresiei. Trebuie exclusa cauza
organica (hipoganadism).
2. Tulburarea de erectie:
este cea mai raspandita tulburare pentru
care se solicita psihoterapia;
are forme diverse;
mecanismul erec1iei este influen1at de 0
varietate de factori psihologici (anxietate, distragere, expectaiia performaniei) ?i fiziologice:
(diabet, probleme circulatorii, leziuni ale
coloanei vertebrale, medica1ie antihipertensiva).
3. Ejaculare precoce:
este dificil de definit, de regula este bine sa
se solicite ?i opinia partenerei, pentru ca unii
oameni au expectaiii neraiionale;
136

de regula reprezinta 0 tulburare primara;

masturbarea rapida poate fi un factor
pred ispozant;
frecventa la tineri la Inceputul vie1iisexuale;
frecventa In stari de stres;
numai In cazulln care este persistenta este
considerata simptom.
4. Ejaculare lntarziata sau absenta:
este 0 tulburare relativ rara, care afecteaza
atat ejacularea cat ?i orgasmul;
trebuie distinsa de tulburarea datorata unor
cauze fiziologice (prostatectomie) sau medica1ie (tioridazin), cand subiectul are orgasm
dar nu ejaculeaza.
Ejacularea se poate ob1ine In timpul masturbarii dar nu :;;icu 0 partenera, numai In somn
sau deloc (In acest din urma caz se suspicioneaza 0 cauza fizica).
Cand ejacularea este Intarziata, stimularea
sexuala trebuie sa fie prelungita un timp neobi:;;nuitde lung pana ca ea sa apara.
5. Ejaculare dureroasa ?idispareunie: senza1iede durere sau arsura dupa ejaculare, de
regula este rezultatul unei infec1ii (uretrita,
prostatita etc.).
Dispareunia este un act sexual dureros, de
regula datorata unor cauze organ ice.
Factorii psihologici care pot contribui la
disfunctiile sexuale (dupa H a wt 0 n, 1989)
Factori predispozanti:
Educaiie restrictiva: atitudinea parin1ilor e
distorsionata sau provoaca inhibiiia sexuala;
Relaiiile familiale perturbate, lipsa afec1iunii;
Experienie sexuale timpurii cu caracter
psihotraumatizant: viol, incest;
137

 Upsa educaiiei sexuale.

Factori precipitatori:

Relaiii perturbatoare cu
partenerul
Na?terea unui copil (aici

dfficultaiile sexuale pot apare

?i datorita unor factori fiziolo-
gici sau datorita depresiei);
Infidelitatea;
Disfunciii ale partenerului.

E?ecuri repetate
Depresie
Anxietate
Experienie
sexualetraumatizante
Varsta

Reaciia psihologica la
unii factori
organici.

Factori care mentin tulburarea:

Anxietatea de perfor-. Upsa atraciiei faia
mania;
de partener;
Teama de e?ec (de Relaiii conflictuale;
pierdere a ereciiei); Teama de intimi Solicitarile partenetate emoiionala;
rului;
Informaiii sexuale
Comunicare insuficiinsuficiente despre
cienta Intre parteneri;
modul cum se rea Culpabilitate (evenlizeaza stimularea
tuallegata de 0 relaiie partenerului;
extraconjugala) .
Joc erotic preliminar insuficient
(astfelmcat partenera nu e excitata);
Depresie;
Anxietate.
A?a cum am mai subliniat, experiii sexologi
estimeaza faptul ca mai mult de jumatate din
cuplurile din Europa de vest ?i Statele Unite
138

au diverse dificulta1i legate de via1a sexuala,

iar majoritatea acestor dificultaii au drept
cauza anxietatea.
Fensternheim
si
Baer (1977) se
, Jean
refera la urmatoarele aspecte ce pot constitui
semnale de alarma In legatura cu existen1a
unor probleme sexuale:
Evitarea deliberata a relaiiilor sexuale.
Aceasta nu se refera la faptul ca 0 persoana
poate sa nu fie la un moment dat Intr-o dispozitie potrivita pentru a Intretine relatii sexuale,
la evitarea sistematica ~ acesto'ra, evitare
care devine 0 obisnuinta.

Observa1i-va propriul ~omportament 9i verifica1i daca nu cumva inhiba1i orice manifestare

de afec1iune care ar putea conduce la rela1ii
sexuale.
Evitarea rela1iilor sexuale fara ca subiectul
sa fie constient de acest lucru. Subiectii
invoca tot f~lul de motive pentru a evita sexu'l;
oboseala, indispoziiie, faptul ca au prea mult
de lucru etc.
Transformarea relatiei sexuale Intr-o rutina
zilnica.
'
Subiectul este Ingrijorat In legatura cu
diverse aspecte legate de viata sa sexuala: se
teme ca are fantezii prea bogate sau, dimpotriva, ca nu are fantezii, ca are dorinte inacceptabile etc.
Existen1a unei disfunc1ii sau a unei perversiuni sexuale.
Trebuie subliniat faptul ca In Europa ?i
America activitatea sexuala este Inalt investita
emotional
si
,
, din acest motiv, fricile si
, anxie139

duca la contopirea celor doi parteneri Intr-o

singura fiin~a. Se ajunge la Implinirea sexuala
prin intermediul sentimentului de dragoste 9i
invers, la Implinirea dragostei prin intermediul
sexului.
5. Asa cum este posibil sa ne eliberam si de
alte lrici, fobii 9i anxietaii, putem sa n~ eliberam si de cele al caror continut se refera la
domeni~1vieiii sexuale.
'
Temerile care influenteaza viata sexuala

tatea pot sa conduca la blocarea acesteia,

generand insatisfaciii 9i inhibi~ii.
Inainte de a trece la un program de psihoterapie care sa conduca la reducerea anxieta~ii legate de domeniul vie~iisexuale, persoanele care au astfel de probleme trebuie sa
cunoasca urmatoarele aspecte:
1. Deoarece activitatea sexuala este In
primul rand 0 activitate fizica, arice disconfort
fizic afecteaza aceasta activitate. Din acest
motiv, nu trebuie sa ne grabim sa punem
orice disfunc~ie sexuala pe seama unor factori
de natura psihologica.
AsHel, durerile din timpul actului sexual pot
avea drept cauza 0 leziune a colului uterin, iar
o tulburare de erectie
, poate fi consecinta
, unei
tulburari endocrine. Din acest motiv, Inainte
de a Incepe psihoterapia, este indicat un
control medical de specialitate.
2. Activitatea sexuala a omului este condusa

(Fensternheim
9i /ean
Ba~r, 1977).
Autorii sunt de parere ca arice fel de teama
poate influenta viata sexuala, dar ca exista, In
principal, trei cat~gorii mai importante care
afecteaza acest domeniu al existeniei:
1. Temeri externe sau tangentiale
Acestea Isi
, au originea In viata cotidiana si In
experieniele anterioare ale subiectului care
nu au 0 legatura directa cu viaia sexuala sau
cu relaiia de cuplu. Astlel, un individ poate
suferi de fobie de Intuneric si din acest motiv
nu poate face dragoste decat cu lumina
aprinsa, ceea ce poate sa-I deranjeze pe
partenerul sau; 0 femeie tanara putea fi foarte
u90r activata sexual, dar ea nu ajungea
niciodata la orgasm.
anamneza amanuniita
a evideniiat faptul ca pacienta suferise In
copilarie de astm bronsic si orice modificare
a ritmului ei respirator ~ In~paimanta.
~. Temeri legate de relatia interpersonala:
In aceasta categorie putem include teama de
respingere, de a nu fi Inieles de partener, de
a fi utilizat de acesta, sau teama de a da frau
liber sentimentelor (daca Ii arat ce simt cu
adevarat, el va profita de mine).
"

In primul rand de creier 9i apoi de glandele

endocrine. Aceasta Inseamna ca toate experien~ele anterioare, precum 9i toate gandurile
si atitudinile prezente sau trecute influenteaza
~ctivitatea sexuala prezenta.
'
3. N0iiunea de partener neimplicat este mult
exagerata. Fricile, anxietatile,
afectiunea,
tan,
,
dre~ea, dragostea pe care cineva Ie manifesta,
interaqioneaza cu cele ale partenerului, amplificandu-se. Astlel, daca unul din membrii
cuplului are probleme, acestea II vor afecta 9i
pe celalalt.
4. Intr-o rela~iede dragoste, obiectivul activita~iisexuale trebuie sa fie 0 comunicare plenara
atat pe plan fizie, cat 9i psihic care sa con-

141

140

-JIi

Viaia sexuala poate fi influentata negativ ;>ide

conflictele si
, resentimentele existente In cadrul
cuplului. Uneori certurile ;>iconflictele contribuie la Imbunataiirea calitaiii vieiii sexuale,
alteori dimpotriva, 0 blocheaza (cum pot face
dragoste cu el daca m-a suparat atat de tare).
Prezentare de caz: Mihai si Elvira, doi soti In
jurul varstei de 25 de ani: s-au prezentat la
cabinetul de psihoterapie pentru urmatoarea
problema de cuplu: ei se certau violent, dURa
care Intreiineau relaiii sexuale excelente. In
situatia In care aveau contacte sexuale Intr-o
perio'ada de lini;>te,totulle parea monoton ;>i
lipsit de viaia. Adesea, Elvira II provoca pe
Mihai In mod deliberat pentru a se ajunge la
relatiile sexuale realizate cu intensitate maxima.
Tot~1a mers relativ bine pana In momentulln
care Mihai a Inceput sa-;>ipiarda controlul ;>i
sa-;>iloveasca soiia cu salbaticie.
Anamneza a evideniiat faptul ca Mihai se
temea teribil sa-9i exprime sentimentele de
tandreie pentru ca In copilarie, pariniii II
manipulau purtandu-se dragui cu el ;>i obligandu-I sa faca lucruri pe care nu dorea sa Ie
faca. Ca rezultat, el a devenit neincrezator In
sentimentele de tandreie proprii sau In ale
celorlalii. Astfel, de;>i0 iubea sincer pe Elvira,
el I;>i reprima sentimentele pozitive ;>i Ie
exprima doar pe cele negative, putand sa se
comporte spontan doar atunci cand era furios .
In acest caz, terapia a avut ca obiective sa
corecteze gandurile iraiionale ale subiectului
In legatura cu exprimarea sentimentelor de tandreie, precum ;>itrasarea unor sarcini In sfera
comportamentala, sarcini prin intermediul
142

carora subiectul sa adreseze In mod deliberat

remarci tandre sotiei. Odata ce teama de
exprimare a trairilor afective pozitive a scazut,
cei doi soti, nu au mai avut nevoie de conflicte
pentru a avea relaiii sexuale normale.
Frecvent se manifesta la persoanele cu probleme si
, teama de a nu-si deceptiona partenerul, teama ce Imbraca forma unei presiuni
continue pe care individul 0 simte din partea
partenerului sau. Acesta este atat de concentrat pentru a detecta diverse semne de
dezamagire pe care le-ar putea manifesta
celalalt, Incat nu se mai poate bucura de
relaiia intima.
3. remeri specifice legate de sfera vieti;
sexuale
"

Teama de a nu funciiona adecvat In plan

sexual, sau asa-numita anxietate de performania. In astlel' de cazuri, subiectul deplaseaza
accentul pe modulln care funqioneaza;>i nu pe
placerea proprie ;>ipe cea a partenerului sau
pe comunicarea interpersonala. Frecvent
subieqii cu astlel de probleme se tem de faptul
ca nu vor avea ereciie, ca 0 vor pierde pe
parcurs, sau ca nu vor atinge orgasmul. Acest
tip de temeri conduce la alte remeri cu caracter
secundar, cum ar fi de pilda:
Teama ca partenera sau partenerul va fi
nesatisfacut. Daca acesta Isi
, va da seama de
dificultqtea subiectului, ea II va preiui mai
puiin, fapt ce Ii determina sa interpreteze orice
comentariu, oricat de nevinovat, ca un semn
de disprei.
143

In astfel de situaiii barbaiii, dar mai ales

femeile Incearca sa-si mascheze dificultatile
mimand orgasmul.
'
,
teama de a nu fi umilit In public, apare mai
ales la barbaii, care sunt terorizaii de ideea
ca ceilalii ar putea afla problema lor 9i ar
putea sa-;>ibata joc de ei;
teama de dificultaiile sexuale ale partenerului; subiectul cu astfel de probleme considera ca daca partenerul sufera de vreo disfunctie sexuala Inseamna ca ceva este In neregula 'cu el ("dadi a? fi fost un barbat adevarat,
ea ar fi avut orgasm sau daca a? fi fost 0
femeie adevarata, el nu ar fi avut probleme'j.
Aceste temeri produc frustrari ;>i comportamente de evitare, fapt ce amplifica anxietatea
de inadecvare a celuilalt. Astfel, subiectul fie
ca arunca Intreaga vina asupra celuilalt, fie 19i
asuma Intreaga responsabilitate a egecului,
ambele comportarnente fiind disfunciionale.
Prezentare de caz: Matei, un inginer In varsta
de 36 ani, a prezentat tulburari de dinamica
sexuala In timpul primei casatorii. EI a urrnat
tratarnent psihoterapeutic, dupa care impotenia s-a rezolvat. Datorita altor probleme
legate de relaiiile interpersonale, el s-a decis
totU9i sa divorieze. Dupa divori, Matei a avut
relatii
, sexuale norrnale. Cand s-a casatorit a
doua oara, soiia sa, la care iinea foarte mult,
nu putea ajunge la orgasm In timpul actului
sexual obi9nuit, ea putand obiine aceasta stare
doar prin stimulare c1itoridiana. Desi sotia i-Co.
spus ca nu este vina lui 9i di ea a func1ionat
totdeauna asa, afirmand ca relatiile sexuale Ii
dau satisfactie,
, Matei a Inceput 'sa-si
, faca tot

mai multe probleme pana cand i s-a reinstalat

impotenia.
Uneori, chiar anticiparea faptului ca partenerul
ar putea avea probleme, altereaza relaiia intima.
Astfel, 0 studenta a afirmat ca ea 9i-a pierdut
interesul pentru sex pentru ca a Inceput sa se
teama de faptul ca prietenul ei nu va avea
erectie,
, 0 va Invinovati
, pe ea si
, In cele din urma
o va parasi. Inainte de a-i veni aceasta idee,
totul Intre ei mergea bine. Ea nu a discutat
niciodata problema In mod deschis cu baiatul,
In schimb i-a transmis starea ei de nervozitate
care I-a facut, In cele din urma, sa devina
impotent.
Teama ca subiectul este anormal sub
aspect sexual, aceasta team a implidind
urmatoarele componente:
teama ca subiectul nu se Incadreaza Intr-o
norma statistica, tara a iine seama de faptul
ca, la fel ca si In alte sfere ale vietii psihice si
somatice, e~ista mari diferente'
, interindividuale; de regula aceste probleme apar datorita unei insuficiente educatii
, sexuale stiintifice, subiectul avand informaiii fragmentare,
din lecturi facile sau filme, sau din povestirile
fanteziste ale unor prieteni, care I;>i exagereaza mult performaniele In acest domeniu.
Astfel, foarte mulii barbaii tineri I;>i fac
probleme In legiltura cu lungimea penisului.
teama de perversiuni sexuale; unii subiecii
obiin satisfaclii de pe urma unor activiUiii
sexuale mai speciale, dupa care Incep sa se
teama daca nu cumva sunt perver;>i.
De regula sexologii contemporani sunt de
parere ca putem considera ca fiind activitaii
..

"

144
145

sexuale normale toate acele comportamente

liber consimtite 9i care au loc Intre adulti de sexe
diferite chiar daca. acestea pot sa iasa din
standardele general admise de publicul larg.
teama de a nu fi inhibat In plan sexual, se
datoreaza faptului ca multe persoane, mai
ales In societatea occidentala 19i aleg drept
modele de comportament sexual filmele sau
revistele pornografice. Aceasta Inseamna nu
numai ca se poate face orice Intre doi adulti
de sexe opuse, dar ace9tia chiar se simt obligati sa faca tot ce au vazut 9i chiar sa obtina
satisfactii, ceea ce nu este totdeauna adevarat pentru toata lumea.
Alte temeri din domeniul vietii sexuale.
Speciali9tii sustin ca pot exista m~lte astfel de
temeri cum ar fi: teama de sarcina, de pierdere a potentei (nu mai sunt barbatul de alta
data), de Imbatranire (el nu ma va mai dod; eu
am patruzeci de ani ?iel 42 t;i oricand ,?i
poate gasi 0 femeie de 20 de ani), teama de
traumatism fizic (poate apare mai ales la
femeile care au fost agresate sexual) etc.
Toate aceste temeri conduc la obiective exagerate sau artificiale, care altereaza calitatea
vietii sexuale, ca de pilda: sa fii un expert In
domeniul sexului, sa mentii 0 reatie neechilibrata (urmarind doar satisfactia proprie sau
doar pe cea a partenerului) sa ai drept scop
unic atingerea orgasmului sau sa mentii un
comportament stereotip cu teama de a
Incerca 9i bucurii noi.
Majoritatea persoanelor care prezinta astfel
de probleme uita de obiectivul autentic al vieiii
sexuale: 0 comunicare In plan fizic 9i psihic
146

Intre doi oameni care doresc sa devina 0

singura fiinta.
Din cele aratate mai sus, rezulta ca majoritatea dificultatilor sexuale psihogene au la
baza anxietatea.
Subiectul care dore9te sa se elibereze de
anxietate 9i stari cu caracter fobic, trebuie sa
cunoasca natura reala a temerilor sale 9i apoi
sa Incerce sa Ie modifice.
Exploatarea

si cunoasterea

propriului corp

Pentru femei: Cautati sa va cunoa9teii corpul.

Pentru aceasta priviii-va goala In oglinda 9i
observaii ce anume va place 9i ce nu la dumneavoastra. Examinaii cu ateniie, tot In oglinda,
zonele genitale 9i observaii cum va simW:
mandra, rusinata, vinovata sau speriata?
Pentru biirbati: Tncercati sa deveniii narcisic.
Admirati-va gol In oglinda, Incordand l?i
relaxand mU9chii asemenea unui atlet. Observati ce va place 9i ce nu la propria persoana.
Atingeti zonele genitale 9i observati ce anume
simtiii. Daca atingerea unei anumite parti a
corpului va produce anxietate, cautaii s-o
. atingeii mai mult pana cand anxietatea va fi
Inlocuita cu 0 senzaiie de placere.
Achizitionarea comuniciirii deschise In sfera
viefii sexuale. Relaiiile sexuale normale se
bazeaza pe 0 comunicare sincera l?ideschisa
Intre cei doi parteneri, pentru ca Impartal?irea
sentimentelor conduce la 0 mai buna Inielegere 9i la 0 intimitate sporita Intre cei doi
parteneri. De asemenea, discutarea nemultumirilor 9i insatisfactiilor poate contribui la eforturile ambilor parteneri de a Ie soluiiona.
147

3. Reducerea anxietaiilor legate de activitatea sexuala, care se poate realiza prin intermediul urmatoarelor tehnici:

Chiar ~i simplul fapt de a discuta cu privire la

o problema contribuie la reducerea anxietatii
In legi'itura cu aceasta. Programul de Invatare
a subiectului sa comunice liber cu privire la
sex implica:
a) Realizarea unor lecturi pe teme de educatie sexuala ~i discutarea acestora Impreuna
cu partenerul;
b) trecerea de la discutarea unor probleme
cu caracter general, la discutarea propriilor
nevoi, dorinie ?i probleme din domeniul vietii
sexuale.

a) Tehnica imaginaiiei dirijate, menita sa

amplifice fanteziile cu caracter erotic.
Fanteziile erotice contribuie la accentuarea
excitaiiei ?i satisfactiei subieciilor, fapt ce contribuie In mod indirect la reducerea anxietaiii.
Subiectului cu probleme i se cere sa elaboreze 0 imagine sau un film mental cu coniinut
erotic l?i sa constate nivelul de excitaiie pe
care II produce acesta. Apoi i se cere, sa
repete la nivel de antrenament mental (In
stare de relaxare) scenariul respectiv ~i sa
caute sa amplifice In mod deliberat gradul de
excitaiie.
Fanteziile erotice pot fi simple (de piIda,
retrairea situaiiei cand subiectul a sarutat
pentru prima oara 0 fata) sau complexe (I~i
poate imagina ca face dragoste cu un actor
recunoscut).
b) Trasarea unor sarcini comportamentale
simple care se refera la viaia sexuala.
Subiectului i se cere sa realizeze acele lucruri
pe care Inainte avea tendinta sa Ie evite, Incepand cu ceea ce i se pare mai u?or de realizat.
Terapeutul indica pacientului sa se concentreze asupra a ceea ce face, nu asupra a
ceea ce simte. lata cateva exemple de astlel
de sarcini:

Pentru subieciii care au dificultati sa discute

despre
acest
gen
de
subjecte,
Fen s t ern h e i m ?i J e a n B a e r 1 9 7 7
recomanda ca auxiliar, testul completarii de
fraze, pe care trebuie sa-I realizeze ambii parteneri ?i apoi sa discute pe marginea acestuia.
Prezentam mai jos un model al respectivului
test:
Tn timpul actului sexual Imi place cel mai
mult
.
Partea corpului meu unde simt cea mai
mare piacere este
.
Partea corpului tau care mi se pare cea
mai "sexy" este
.
Tmiplace cel mai mult cand eu
.
Imaginea mea favorita legata de viaia
sexuala este
.
Tntimpul jocului erotic preliminar doresc
.
Tn timpul actului sexual propriu-zis a~
dori
.

Faceti dragoste la alte ore ~i In alte locuri

decat cele obi~nuite (In sufragerie, In baie, In
timpul zilei etc.);
Experimentaii?i alte poziiii In timpul actului
sexual;

Ma tem sa-ti spun ca

.
A~ dori ca tu sa
etc.

149

148

..

 Crea1i scenarii legate de activitatea sexuala

In a9a fellncat sa maximaliza1iplacerea 9i sa
reduce1i anxietatea.
Astfel, pentru subiec1ii care se tem sa experimenteze comportamente sexuale neobi9nuite,
se poate recomanda, de pilda, sa joace rolul
unui amant celebru pe care I-au vazut Intr-un
film 9i sa faca ceea ce ar fi facut In situa1ia
respectiva personajul ales drept model.
c) T ehnica desensibilizarii sistematice.
T erapeutul indica subiectului sa elaboreze 0
lista ierarhica cuprinzand acele lucruri sau
situa1ii care Ie provoaca anxietate, Incepand
cu cel mai anxiogen.
Pacientul trebuie sa-9i imagineze situa1ia respectiva (cea mai pu1in anxiogena la Inceput)
9i apoi sa se relaxeze pana cand anxietatea
dispare complet 9i apoi sa treaca la stimulul
urmator.
lata un model de ierarhie de stimuli anxiogeni
pentru un barbat cu teama de a fi inadecvat In
plan sexual (dupa Arnold
Lazarus,
1976):
sarut
mangaieri, subiec1ii fiind Imbraca1i;
partenerii sunt dezbraca1i;
joc erotic (parteneri dezbraca1i);
pozi1ie specifica actului sexual;
penetrare;
act sexual propriu-zis;
schimbarea pozi1ieiin timpul actului sexual.
Subliniem faptul ca ierarhia respectiva trebuie
sa aiba un caracter individualizat, fiind spec ifica problemelor fiecarui pacient In parte.
150

Prezentare de caz: Nely 9i Radu s-au

prezentat la cabinetul de psihoterapie pentru
probleme sexuale. Nely se plangea de faptul
ca Radu nu este interesat de viata sexuala.
Daca ea nu-I provoca, uneori chi~r agresiv,
intre ei nu se petrecea nimic. Tncazulin care
ei ii disparea interesulln timpul actului sexual,
Radu nu facea nici un efort sa continue.
Anamneza 9i psihodiagnosticul proiectiv au
pus In eviden1a faptul ca Radu era interesat
de via1a sexuala, dar In acela9i timp terorizat
de teama ca ar putea fi respins. EI se temea
de faptul ca daca el ar avea vreo ini1iativa 9i
Nely I-ar respinge, soar petrece 0 catastrofa
inimaginabila. Aceasta teama de a nu fi
refuzat se ascundea In spatele lipsei sale de
ini1iativasexuala.
Pentru a destructura modelul comportamental de evitare al barbatului, terapeutul a
propus tehnica desensibilizarii In plan 9omportamental, sub forma unui joc de rol. In urmatoarele saptamani, Radu trebuia sa-i ceara lui
Nely sa faca 0 serie de lucruri personale
pentru el (sa-i fadi masaj, sa-I sarute, sa-i taie
unghiile etc.) iar ea trebuia sa refuze.
?01ul trebuia sa se straduiasca s-o convinga.
In cazulln care el reugea sa fie suficient de
convingator, Nely trebuia sa cedeze 9i sa
faca ceea ce Ii cerea el. De fiecare data cand
Radu reugea s-o convinga pe Nely sa faca un
anumit lucru pentru el, el primea 5 puncte, iar
de fiecare data cand ea nu se lasa convinsa,
el pierdea 5 puncte. Obiectivul jocului era ca
Radu sa ob1ina 100 de puncte, iar cand acest
obiectiv era atins, cei doi s01i trebuiau sa
151

Comportamente sexuale deviante. Acestea

reprezinta tipuri de comportamente erotice
scapate de sub control, care se manifesta sub
forma Llnor impulsuri foarte puternice, bazate
pe un nivel foarte ridicat de autoexcitaiie 9i
urmate adesea de senti mente de culpabilitate
9i autodevalorizare.
Unele dinaceste comportamentesunt inacceptabile 9i considerate antisociale, ele avand
loc intre subiect l?ivictima 9i nu se desfa?oata
in mod liber consimiit intre parteneri adulii. In
aceasta categorie se includ, printre altele,
pedofilia 9i exhibiiionismui.
Obiectivul psihoterapiei in astfel de situaiii
este stoparea comportamentelor respective.
Celelalte comportamente sexuale deviante au
loc, al?acum am subliniat mai sus, intre adulii,
sunt liber consimiite, problema constand in
caracterul neobi:;;nuit al actului sexual, care
produce tensiune in cadrul cuplului 9i sentimente de culpabilitate la subiectulin cauza.
In acest caz, obiectivul psihoterapiei este
menit sa-I ajute pe pacient sa ca9tige autocontrolul asupra acestor comportamente,
astfelincat ele sa capete un caracter voluntar
:;;i nu impulsiv, devenind 0 parte a activitaiii
sexuale obi9nuite, fara sa mai contribuie la
alterarea relaiiei din cadrul cuplului.
Adesea, anxietatea este cea care genereaza
sau meniine comportamentul deviant. Situaiia
in care teama genereaza respectivul comportament sexual deviant, se caracterizeaza, de
regula prin prezenia unor anxietaii de natura
psihosociala (cumar fi teama de critica sau
teama de a fi respins). Aceste temeri ating 0

piece intr-o excursie la pescuit. (Radu era

pescar amator). La sfar9itul primei saptamani,
Radu a obiinut -15 puncte. Pentru a-I incuraja, Nely a adus acasa bro9uri in legatura cu
pescuitul 9i vederi din locurile ~cele mai frumoase unde se putea pescui. In urmatoarea
saptamana, Radu a obiinut scorul de +5 9i
foarte repede s-a ridicat la +50 de puncte 9i
cei doi au cumparat biletele de tren pentru a
pleca la pescuit.
In timpul micii vacanie, lui Radu nu i-a mai
aparut de fel ideea ca Nely I-ar putea refuza 9i
de atunci relaiii1e intime dintre cei doi s-au
corectat.
Cu toate acestea, uneori, acele lucruri de care
se teme subiectul se pot intampla sau s-au
intamplat deja. Astfel, acesta poate avea 0
disfunciie sexuala reala sau poate manifesta
un comportament deviant pe care nu 9i-1
dore9te.
Foarte multe din aceste tulburari sunt cauzate
de teama sau sunt meniinute de aceasta.
A9a cum am mai subliniat, la barbaii, disfunciiile cele mai frecvent intalnite suntimpotenia 9i ejacularea precoce, iar la femei, frigiditatea 9i vaginismul (in acest ultim caz, anxietatea produce 0 contractura a musculaturii
vaginale care face actul sexual dureros sau
chiar imposibil). Aceste tulburari sunt relativ
u90r de rezolvat, cu condiiia ca ele sa reprezinte probleme sexuale primare :;;i nu probleme generate de 0 proasta relaiie de cuplu
sau de temeri care nu au legatura directa cu
viaia sexuala.

153

152

--

amplitudine foarte mare 9i subiectul simte

nevoia sa Intreprinda ceva pentru a se elibera
de ele. EI a Invaiat, probabil In mod Intamplator, ca un act sexual deviant II poate u9ura
9i II declangeaza automat. Aici problema care
se pune este stoparea anxietaiii declan9atoare 9i aceasta va avea drept consecinia 9i
oprirea activitaiii sexuale nedorite.
Prezentare de caz (dupa Fen s t e r he i m 9i
J e an B a e r, 1977): Sam a fost arestat de
mai multe ori pentru ca, p09ta9 fiind, avea
obiceiul sa se uite In diverse apartamente pe
gaura cheii pentru a vedea femei dezbracate.
Atunci cand reugea sa vada 0 astfel de
femeie, se excita puternic 9i se masturba.
Aceste episoade erau declan9ate de teama
de deprivare. Crescut Intr-o familie saraca,
Sam s-a temut toatii viaia ca nu avea suficienta mancare, haine corespunzatoare 9i mai
tarziu ca nu va avea ma9ina. Aceasta teama
I-a determinat sa fure de mai multe ori In ado-

momentul In care acesta 9i-a cumparat

ma9ina.
Tehnica utilizata a fost cea a desensibilizarii
sistematice In plan imaginativ: pacientul, In
stare de relaxare a fost solicitat sa-9i imagineze scene In care diver9i barbaii 19i relatau
aventurile 9i apoi scene In care ellntreiinea
relaiii sexuale extraconjugale. Terapeutul s-a
bazat pe supoziiia ca daca pacientul se va
simii liber sa aiba relaiii sexuale cu alteJemei,
sentimentul de deprivare se va stinge. In plan
real, subiectul a avut 0 scurta aventura, dupa
care a decis ca dore9te sa fie monogani, 9i
comportamentul deviant a disparut.
Teama care II Impiedica pe subiect sa, se
elibereze de comportamentul nedorit este, de
regula, de natura. sexuala.. Comportamentul
deviant ajuta. subiedul sa. evite aspectele ,
anxiogene ale unei relaiii sexualenormate.

lescenia. La varsta adulta a strans suficienii

bani pentru a-9i cumpara 0 ma9ina. La varsta
de 35 de ani, casatorit de 12 ani 9i tata a trei
copii, Sam s-a simiit din nou deprivat, pentru
ca nu avea libertatea sa Intreiina relaiii extraconjugale. EI era, de altfel, un soi credincios
9i nU-9i dorea cu adevarat 0 relaiie extraconjugala, dar povestirile pe care Ie auzea de la
alii barbaii, au condus la reacutizarea sentimentului de deprivare, care a declan9at
aceasta conduita.
Terapeutul a utilizat schema anterioara de
comportament a subiectului, conform careia
comportamentul de furt a disparut spontan In
154

..

de regula, aceste rela1iiIl?i men1in un anumit

caracter periferic.
2. Apropiere limitata In timp. Acest gen de
rela1ie apare frecvent Intre aman1i, mai ales
cand unul dintre ei este casatorit, dar l?iIntre
prieteni. Timpul petrecut Impreuna cu partenerul este placut l?i gratificant, dar rela1ia nu
este totul?i de importan1a majora pentru
subiectulln cauza. Acelal?i tip de rela1iepoate
sa apara Intre pacient l?iterapeut, In anumite
tipuri de psihoterapie.
3. Apropierea limitata psihologic. In aceste
situa1ii, indivizii int~rac1ionea~a numai cu'
anumite patii ale personaJita1ii lor, de pilda,
comunica doar pe plan intelectual.
4. Pseudo-apropierea. Exista oameni care
cauta apropierea, simt nevoia acesteia, dar
datorita inhibi1iilorl?ianxieta1iinu pot ajunge la
aceasta. Cu toate acestea, acel?ti subiec1i se
autolnl?eala, considerand ca au ajuns la astfel
de rela1ii, de?i contactele lor cu ceilal1i sunt
formale ?i superficiale.

PSIHOTERAPIA PENTRU
PERSOANELE CU TEAMA
DE A SE ANGAJA iN RELATII
APROPIATE CU CEILAL TI

Majoritatea oamenilor, cu exceP1iaschizofrenicilor l?i psihopa1ilor schizoizi, cauta apropierea fa1a de alte persoane; In absen1a
acestora ei se simt nil?te fiin1e incomplete l?i
nerealizate.

Cu toate acestea, exista subiec1i, care del?i

doresc sinceI' sa intre In rela1ii calde cu
ceilal1i, nu reul?esc acest lucru datorita anxieta1ii exagerate.
o rela1ie apropiata presupune In1elegerea
celuilalt precum l?i faptul ca acesta din urma
ne In1elege pe noi, Impartal?irea unoI' sentimente, ganduri, preocupari, cu alte cuvinte 0
rela1ie cu 0 puternica componenta empatica.
Fa1ade 0 persoana cu care am realizat rela1ii
apropiate nu avem nevoie sa ne ascundem In
dosul unoI' mal?ti, putand sa ne comportam
firesc, spontan, sa fim noi Inl?ine.

Relatii1e bazate pe 0 apropiere reala ,i

autentica
Acest tip de rela1ii nu implica limitari dictate
de timp sau de situa1iil?iimplica 0 comunicare
autentica, ce cuprinde atat aspecte banale,
cat l?iImpartal?irea unoI' sentimente profunde.
Interac1iunile au loc la toate nivelele sistemului personalita1ii,iar obiectivul acestei rela1ii
este 0 fuziune de tip empatic cu celalalt.
Rela1iile de apropiere autentica au la- baza
urmatoarele aspecte:
a) Dragostea care reprezinta baza acestui tip
de rela1ie.

Relatii bazate pe 0 apropiere limitata

1. Apropiere limitata situational. Acest tip de
rela1ie se bazeaza pe trairea unei experien1e
comune. Poate cel mai sugestiv exemplu de
astfel de apropiere 0 constituie rela1ia dintre
camarazii din armata. Rela1ii asemanatoare
pot avea loc l?i Intre colegii de birou, dind
acel?tia ajung sa-?i faca unele confiden1e, dar,

157

156

"'-- -

- --------

Aceasta presupune In primul rand sa-I iubim

pe partenerul nostru 9i apoi sa fim iubiii de
acesta.
b) Respectul care implica acceptarea individualitaiii :;>i demnitaiii partenerului nostru.
Aceasta nu Inseamna ca trebuie sa fii necondiiionat de acord cu tot ce gande9te, spune,
face sau simte partenerul de viaia. Nu trebuie
sa-i toleram gre:;>elile9i slabiciunile, In schimb
!rebuie sa-i apreciem meritele 9i calitaiile.
Intr-o relatie
, de intimitate reala trebuie sa
ajutam evoluiia partenerului nostru :;>i sa-i
reseectam drepturile :;>iIibertaiile.
c) Increderea reciproca
Partenerul poate sa nu fie de acord cu noi,
poate chiar sa se certe cu noi, dar In spatele
acestor lucruri se simte 0 Incredere profunda,
In sensul ca acesta e acceptat In totalitate ca
persoana.
d) Acceptarea responsabilitatii
Intr-o relaiie cu adevarat apr~piata, subiectul
19i asuma anumite obligaiii, precum :;>iriscul
de a nu mai fi In totalitate liber. De dragul
meniinerii relaiiei, aceste limitari sunt acceptate voluntar.
A:;>acum am mai subliniat, majoritatea oamenilor doresc sa realizeze astfel de relaiii, dar
din pacate mulii dintre ei se structureaza In
a9a fel pe parcursul vieiii Incat ajung sa se
teama sa se deschida psihologic fata de alte
persoane. Teama poate conduce la inhibarea
sentimentelor de dragoste, respect :;>iIncredere reciproca. lata, de pilda, Alexandru, un
arhitect deosebit de talentat, In jur de 37 de
ani, a fost crescut de parinii, Intr-o atmosfera

158

deosebit de severa 9i restrictiva. EI a crescut

cu 0 teama teribila de a accepta limitarile
impuse de catre 0 alta persoana. Pe masura
ce a Inaintat In varsta, Alexandru a manifestat
tot mai mult tendinia de a se revolta sau de a
evita tot ceea ce Ii era impus de catre
altcineva. De9i elev 9i student stralucit, el
Intarzia mereu sa-9i prezinte lucrarile gi
proiectele 9i intra In conflict cu profesorii. In
timpul stagiaturii el Intarzia frecvent la serviciu, pleca mai devreme sau refuza sa execute ceea ce i se cerea. Dupa un timp,
Alexandru :;>i-adeschis 0 firma 9i deoarece nu
mai avea nici un gef, a progresat profesional
In mod incredibil. Cu toate acestea, viaia lui
personala nu a evoluat prea stralucit. Nu s-a
casatorit pentru a nu fi obligat sa respecte
anumite reguli impuse de altcineva, iar relaiiile cu femeile erau superficiale 9i sporadice,
In ciuda aspectului sau fizic foarte atragator.
Anxietatea II poate determina pe subiect sa
se teama sa realizeze acele aciiuni care au
menirea de a declan:;>a9i meniine sentimentele de dragoste, Incredere 9i respect. Cel
mai frecvent teama IIlmpiedica pe subiect sa
comunice cu celalalt In mod liber :;>ideschis,
ceea ce blocheaza realizarea unei relaiii de
intimitate. Mai mult, frica ;>iIncordarea unuia
dintre parteneri se transmite ;>iceluilalt, care
raspunde, la randul sau, In mod tensionat ;>i
~stfel relaiia se deterioreaza gradat.
In astfel de situaiii, partenerii Incep sa se
com porte In mod artificial:
susiin ca nutresc sentimente pe care nu Ie
nutresc cu adevarat;
159

 pretind ca II iubesc pe celalalt, de~i nutresc

sentimente de ostilitate fa1a de acesta;
se pretind calmi atunci cand sunt nervo~i;
discuta In contradictoriu despre probleme
neimportante, ignorand pe cele importante.
Tn acest mod rela1ia devine din ce In ce mai
superficiala ~i neautentica pana cand se deterioreaza total.
Foarte multe persoane care sufera de astfel
de probleme nu realizeaza faptul ca anxietatea este cauza fundamentala a acestora. Ei
considera ca discuta despre alte lucruri, fara
a sesiza implicarea starii de teama In generarea conflictelor pe care Ie declan~eaza.
Astfel, Matei 9i Nora au Inceput sa se certe
violent dupa ce au avut invita1i la masa. Nora
a atacat In mod violent spunand: "tu ai
monopolizat Intreaga discutie ?iai spus numai
prostii." Femeia nu ~i-a dat seama ca In spatele afirma1iilor ei agresive se ascundea teama
ca ceilal1i n-o sa agreeze vorbaria lui Matei iar
acest lucru Ii va determina pe prieteni sa nu-i
mai viziteze. Aceasta teama a determinat-o pe
Nora sa faca de fapt acela9i lucru ?i anume
sa-I potopeasca pe s01ul ei cu 0 ploaie de
cuvinte aspre. La randul sau, Matei a vorbit
prea mult In timpul petrecerii de teama de a
nu fi ignorat.
Cei doi s01i care se certau erau ferm convin~i
ca discu1ia se referea la bunele maniere,
cand de fapt problema 0 constituia teama
care-i stapanea pe cei doi.
Persoana stapanita de teama In domeniul
rela1iilor interpersonale considera de cele mai
multe ori ca partenerul sau este vinovat de tot
160

ceea ce se petrece sau dimpotriva, se culpabilizeazaIn exces. Aceste manifestari nu reprezinta altceva decat mecanisme de aparare
Impotriva anxieta1ii ~i reaqiilor de tip fobic.
Tot datorita fricilor cu caracter patologic,
subiectul nu face altceva decM sa determine
pe partenerul sau sa declan~eze exact ace I
comportament de care se teme. Astfel, un s01
devine anxios ~i deprimat atunci cand s01ia
parase?te terenul, (plead In alta camera sau
pleaca de acasa).
Aceasta Inva1a foarte repede CEl atunci cand
ea dore?te sa-~i exprime nemuliumirea fa1a
de partenerul ei este indicat sa paraseasca
Incaperea. Tn felul acesta, s01ul nu a facut
decM sa-si
, Invete
, sotia
, cum sa-Iloveasca mai
eficient ~i astfel anxietatea sa se accentueaza. Acest fenomen declangeaza reaciia
anxioasa ~i la partenera, care Incepe sa se
teama de faptul ca nu are un s01 puternic, pe
care sa se poata baza.
Din dorinia de a-?i masca sau minimaliza
reac1ia de teama, adesea indivizii pun In
aciiune comportamente de camuflare ~i atitudini false ca In urmatorul exemplu: Soiia se
plange de faptul ca soiul cite:;>teromane poli1iste pe parcursullntregului week-end. Ea se
teme foarte tare sa nu fie cumva exploatata,
sa nu se profite de ea. Teama ei iraiionala 0
face sa-:;>isacaie tot mai mult soiul, interzicandu-i sa citeasca romanele sale preferate.
(S01iaare :;>iun motiv real sa fie nemul1umita,
dar teama ei patologica nu face decat sa
amplifice situaiia). Cu cat ea Ii impune mai
mult s01u1uice anume sa faca, cu atat acesta
161

se IncapaFineaza mai tare. In momentul In

care so1ia accepta sa ignore hobby-ul s01ului,
acesta manifesta tendin1a de a renun1a la el,
!l1acar par1ial.
In situa1ia de mai sus indivizii reac1ioneaza
conform propriilor conflicte interioare ?i anxieta1ii ?i nu In acord cu cerin1ele situa1iei reale
?i In acest mod comunicarea bazata pe afec1iune, respect ?i Incredere este blocata.
Stiluri de viata bazate pe reactii de tip fobic

(dupa Fensternheim
?i Jean
Baer,
1977).
Ca 0 consecin1a a anxieta1ii?i reaqiilor fob ice
care Ie guverneaza conduita, oamenii pot
adopta mai multe stiluri de comportament:
1. Martirul. Acest model se bazeaza pe 0
puternica teama de a fi respins, de a nu fi
agrea~ sau de a fi obiectul ostilita1ii partenerului. In aeeste condi1ii nu se pot dezvolta
sentimente de Ineredere reciproca. Subiectul
nu 1ine seama de propriile sale nevoi ?i
dorin1e ?i face permanent eeea ce crede ea
dore?te partenerul de la el. EI nu ad mite ca ar
putea avea dreptate ?i ca celalalt ar putea
gre?i, ajungand sa se minta pe sine. Rezultatul este acumularea unor resentimente
mascate.
2. Partenerul duro Subiectul este Ingrozit de
orice exprimare a unor sentimente de
tandre1e sau afeqiune. Nu numai ca este
incapabil sa Ie exprime, dar nici nu suporta sa
Ie primeasca din partea celuilalt.
Daca partenerul sau manifesta afec1iune fa1a
de el, aeesta schimba imediat subiectul.
Teama care se ascunde In spatele acestui tip
162

de comportament ar putea suna cam a9a:

daca voi scoate la iveala sentimente de dragoste sau tandrefe, voi fi vulnerabil ?i voi fi
u?or lovit. Acest tip de comportament poate
avea doua consecin1e: subiectul devine rece
?i deta?at 9i In al do ilea rand, el treze?te suspiciuni la partenerul sau care se Intreaba
mereu daca acesta 1ine Intr-adevar la el.
Exista 9i situa1ia inversa, care se manifesta
Insa ceva mai pu1infrecvent. Individul se teme
sa-9i exprime tandre1ea fa1a de partener de
teama de a nu-I rani pe acesta. Astfel, un
pacient spunea la un moment dat terapeutului
sau: "Desigur ca a? putea sa-i spun ca 0
iubesc, dar In acest caz ea va considera cii
dragostea mea este pentru toata viafa ?i de
unde sa ?tiu eu dacii 0 voi mai iubi la fel peste
10 ani ?i atunci ea va suferi. Ii
Barbatul nu i-a marturisit niciodata partenerei
dragostea sa ?i rezultatul a fost ca ea s-a
sim1it cu adevarat lovita. Acest individ nu a
manifestat respect pentru parten era sa,
neacordandu-i dreptul de a decide daca este
sau nu dispusa sa ri?te de a fi lovita mai tarziu
de dragul unei rela1ii apropiate In prezent.
3. Gelosul. Acesta nu-i permite partenerului
sau sa desfa?oare ac1iuni independente
pentru ca este terorizat de ideea ca acesta ar
putea Intalni 0 aM persoana care I-ar determina sa-I paraseasca. Pentru a prelntampina
o astfe de situa1ie, acesta aranjeaza lucrurile
astlel Incat toate actiunile
sa fie realizate In
,
comun.
Astfel, 0 pacienta s-a prezentat la psihoterapie pentru dispozi1ie depresiva, scaderea
163

randamentului
profesional,
anxietate ?i
insomnii. Ea i-a spus terapeutului ca nu In1elege ce anume se petrece cu ea deoarece
are 0 casnicie model. La 0 analiza mai atenta,
lucrurile nu stateau chiar a?a. Cei doi au fost
colegi de grupa ?i s-au casatorit Inca din facultate. Dupa na?terea copilului, s01iaa ramas un
timp acasa. Cand copilul a mai crescut, ea a
simiit nevoia sa-?i umple timpul cu ceva ?i s-a
Inscris la un curs de limba engleza. S01ul s-a
Inscris *?iel la cursul respectiv. Mai tarziu ea
s-a Inscris la un curs de calculatoare, ceea ce
a facut *?i s01ul. La un moment dat s01ia a
dorit sa intre In serviciu *?ibineln1eles s01ul i-a
aranjat un post la firma pe care 0 conducea.
Rezultatul a fost ca s01ia a Inceput sa simta
ca este sufocata, personalitatea ei *?tirbita?i a
dezvoltat 0 simptomatologie de tip nevrotic.
La interviul cu terapeutul, soiul a spus: "Elvira
este cea mai extraordinara [emeie din lume fji
sunt sigur ca nu 0 merit. /I In spatele acestei
afirma1ii se ascundea teama s01u1uica partenera sa va lntalni la un moment dat pe altcineva *?iII va parasi. In 'mod incon?tient el nu
facea altceva decat sa-i rninimalizeze ?ansele
de a Intalni un alt barba.t:
4. Partenerul jandarm. Acesta este dominat
de teama de a nu fi criticat, ori cineva nu este
criticat doar atunci cand face totul perfect.
Din acest motiv, subiectul se strajuie*?te sa
faca lucrurile cat mai bine ?i In acela?i timp Ii
ordona ?i partenerului acela?i lucru. Ceea ce
trebuie facut trece pe primul plan ?i individul
ca ?i cuplul devine victima a lui trebuie. (Nu
putem iefji la plimbare pentru ca trebuie sa
164

facem curiitenie; nu putem sta Impreuna

pentru cii trebuie sa mergem la spital la
miitufja bolnava, etc.)
Este evident ca Intr-o astlel de rela1ie orice
element de satisfac1ie este absent.
5. Contabilul. Acest individ este dominat de
teama ca ar putea fi exploatat, ca se profita
de pe urma lui. Acesta minimalizeaza tot ce
face partenerull?i exagereaza ceea ce face el.
Atunci cand celalalt Ii traseaza 0 sarcina, el
devine morocanos l?i certare1. EI are permanent impresia ca i se cere sa faca mai mult
decat ar fi necesar l?i 1ine 0 eviden1a stricta
referitoare la ce face el l?i la ceea ce face
pentru familie partenerul sau.
6. Copilul mare. Teama care domina acest
tip de persoana este fie teama de separare, fie
teama ca ar putea sa-l?i necajeasca parin1ii *?i
acestea reprezinta unele din temerile cel mai
frecvent Intalnite. Del?i casatorit de mul1i ani,
subiectul este Inca dependent de mama sau
tata care ?tiu mai bine ce trebuie facut ?i care
sunt informa1izilnic In legatura cu via1acuplului.
Datorita faptului ca individul nu a taiat cordonul
ombilical, rela1iade cuplu.este afectata.
7. Strangatorul. Acesta ~$te dominat de
teama patologidi de'ach~ltJi RJitti,deisaracie,
. dea cheltui bani c~re'jnu~i apar1in sau de a-i
cheltui Intr-un mod cu carenueste de acord.
Aceasta. teama ira1iona:la poate dedan?a
tensiuni nejustificate Intre partenel'i, pl'ecum
si
.,
exigen1eabsurde impuse partenerului.
.
Exista *?isitua1ia inversa, cand teama patologica de saracie II poate determina pe subiect
sa cheltuiasca banii I'n mod absmd, ceea ce,
,

165

de asemenea, genereaza conflicte la nivelul

cuplului.
Tn cadrul unei relatii apropiate de cuplu, una
din limitarile care trebuie acceptate este
faptul ca decizia cu privire la modulin care se
cheltuiesc banii trebuie sa fie comuna. Acest
lucru conduce la discutii l?i negocieri care
trebuie sa conduca, inevitabil la relatii
deschise l?i apropiate.
8. Claustrofobicul. Teama care domina acest
individ este teama ca va fi prins In capcana. Tn
spatele acestei frici pot sta l?i alte tipuri de
teama cum ar fi teama de a sta pe propriile
picioare, teama de singuratate, teama ca nu
se va descurca singur, etc. Toate acestea II
fac pe subiect sa traiasca tensional sentirnentul ca nu va putea rupe 0 relatie atunci
cand va dori s-o faca. Interesant este faptul ca
daca subiectul reul?e9te sa se elibereze de
aceasta teama, In mod paradoxal, relatia nu se
deterioreaza, ci se amelioreaza.
Anxietatea, fricile l?i fobiile pot influenta evolutia unei relatii apropiate. Acest lucru este
valabil l?ipentru fobiile cu caracter foarte concret (de pilda, fobia de caini poate produce
tensiuni In familie, In cazul In care unul din
parteneri are pasiune pentru aceste animale,
iar celalalt fobie).
Autorii mai sus mentionati insista mai ales
asupra urmatoarelor tipuri de fobii sociale
care afecteaza relatiile interpersonale;
1. Teama de a fi abandonat. Subiectul considera ca daca ar fi cumva parasit de partenerul sau soar produce 0 catastrofa. EI se
simte incapabil sa faca fata cerintelor lumii
166

exterioare pe care 0 considera ostila, punand

In actiune 0 atitudine imatura faia de viata.
Gandurile care Ii trec frecvent prin minte unei
astlel de persoane sunt de tipul: "daca 0 sa-I
fac fericit, el nu va parasi 0 persoana Iipsita
de aparare ca mine. /I
Teama de abandon declangeaza gelozii nefondate 9i accentueaza geloziile care ar putea
avea un temei real. Pentru a nu fi abandonat,
subiectul suporta absolut orice tip de relatie,
indiferent cat de mare ar fi costul acesteia. La
un moment dat relatia poate deveni atat de
intolerabila, Incat subiectulln cauza este cel
care 0 rupe, deoarece pentru el a rupe relatia
devine 0 situatie mai putin anxiogena decat a
fi parasit de celalalt.
Exista l?i situatii In care, tot datorita fricii ca
partenerul I-ar putea parasi murind, pacientul
considera orice semn de boala fizica a acestuia
ca fiind 0 ameniniare deosebit de puternica,
fapt care contribuie la supradimensionarea
unor simptome minore. Astlel, un barbat de
37 de ani s-a prezentat la medic pentru dureri
u90are In zona coloanei vertebrale, senzatie
de oboseala 9i lipsa de energie. Controalele
medicale nu au evidentiat nimic patologic.
Pacientulln cauza a coAnsultatmai mu~i medici,
rezultatul fiind acela9i. In cele din urma, acesta
a fost trimis la un cabinet de psihoterapie.
Tn urma interviului clinic a rezultat ca problema era de fapt a sotiei sale Marcela.
Acesteia i-a decedat mama cand avea 10 ani
l?iacest lucru a afectat-o atat de mult Incat a
fost nevoita sa Intrerupa l?coala. Pe tot parcursul 9colii generale l?i liceului ea a fost In
167

evidenia unui cabinet de neuropsihiatrie infantila pentru tulburari nevrotice. Marcela s-a
casatorit imediat dupa terminarea liceului l?i
I-a scurt timp i-a murit l?itatal, situaiie In care
ea a facut 0 tulburare depresiva care a nece~itat spitalizarea.
In momentul de faia, Marcela era terorizata
de ideea ca soiul ei va muri l?i ea va ramane
singura. Din acest motiv, ea amplifica orice
simptom cat de mic al sOiului, trimiiandu-I la
pat l?iacordandu-i tot felul de Ingrijiri. Soiul a
acceptat grija l?i ateniia sOiiei sale care nu a
facut alteva decat sa-I antreneze pentru rolul
de bolnav.
In acest caz, terapeutul a fost nevoit sa Inceapa
psihoterapia cu sOiia, care a fost supusa unui
program de desensibilizare sistematica In
plan imaginativ. Ea a fost Invaiata sa se relaxeze dupa ce evoca mental ganduri l?iimagini
terifiante. "Medicul a spus ca Ion trebuie sa
se interneze In spital". ,,1 s-a descoperit a
boala grava ?i va mud". "Ion a murit ?i sunt
singura acasa" etc.
Pentru a rezolva problema sOiului, terapeutul
a folosit un demers, combinat cu elemente de
psihoterapie strategica. I s-a indicat drept
sarcina pentru acasa sa realizeze In fiecare
wee-kend un progam activ care sa cuprinda
mult exerciiiu fizic l?i sa execute acest pr~gram indiferent daca avea sau nu chef. In
acelal?i timp, i s-a indicat sa respecte urmatoarea regula: sa nu discute cu sOiia despre
starea sa de sanatate dedt atunci cand avea
temperatura de cel puiin 38'C, cu excePiia a
5 minute In fiecare seara, cand el trebuia sa

adreseze sOiiei plangeri imaginare In legatura

cu starea sa fizica. Soiia trebuia sa ascul!e
aceste plangeri, l?i sa ramana relaxata. In
cazul In care soiul Incalca regula l?i vorbea
despre starea sanataiii sale In alta peri~ada a
zilei, Marcela era instruita sa-I ignore. In felul
acesta, terapeutul a desensibilizat-o pe soiie
de frica ei patologica legata de faptul ca soiul
va muri, l?i a destructurat deprinderea soiului
de a se comporta ca un bolnav.
2. Teama (fobia) de schimbare. Exista persoane care se tem teribil sa introduca lucruri
noi sau sa modifice ceva din modul In care
fac anumite lucruri (se tem sa-l?i schimbe
locuinia, del?i au ocazia sa gaseasca alta mai
confortabila l?i cu chirie mai mica, refuza sub
diferite pretexte sa schimbe serviciul, merg
ani la rand In concediu In acelal?i loc, nu Il?i
fac sub nici un motiv prieteni noi, etc.). Acest
gen de teama are 0 influenia negativa asupra
relaiiei de cuplu, deoarece conduce la rigidizarea acesteia 9i la monotonie. Pentru a fi
viabila, 0 relaiie de cuplu trebuie sa fie dinamica, activa, permiiand evoluiia l?i maturizarea celor doi parteneri.
3. Teama de propria slabiciune. Persoanele
care sufera de acest tip de tulburare, considera toate fricile, indoielile 9i anxietaiile sale
ca fiind semne de slabiciune l?i se tem sa Ie
exprime deschis. Acel?ti subiecii se tem 9i de
faptul ca ar putea comite vreo grel?eala, sau
de faptul ca nu llstau pe propriile lor
picioare". Din acest motiv ei nu accepta nici
un fel de compromisuri l?i au expectaiii exagerate faia de partenerii lor.

169

168

~----~

Casandra, medic cardiolog de 35 ani, a fost

crescuta de 0 bunica nemtoaica, care i-a inoculat de timpuriu ideea ca in familia ei de origine nu se discuta niciodata despre trairi sau
sentimente 9i toata lumea 9tia foarte precis ce
este rau 9i ce este bine. Daca cineva gregea,
acesta era un semn ca era un om slab. Dupa
terminarea facultalii ea s-a casatorit, tot cu un
medic, fost coleg de facultate care afi9a 0
aparenla de calm 9i nu discuta niciodata
despre problemele sale. Casandra a avut impresia ca acesta este un om puternic pe care
te poli baza, fara sa observe ca acesta avea
accentuate trasaturi nevrotice 9i ca problema
lui era incapacitatea de comunicare 9i de
autodezvaluire. Totul a mers relativ bine, pana
cand sOlul, in urma unor neinielegeri la serviciu a facut 0 decompensare nevrotica 9i a
fost spitalizat intr-o seqie de psihiatrie. Dupa
incheierea spitalizarii i s-a recomandat psihoterapie. Dupa cateva gedinte de psihoterapie
insa, solul a inceput sa devina mai comunicativ '~I mai deschis, manifestand tendinla
de a discljta despre sentimentele 9i problemele sale, fapt ce a declan9at la solia sa 0
reaciie extrem de violenta. Ea a inceput sa-l
spuna solului tot felul de istorii despre efectele negative ale psihoterapiei, repr09andu-i
in acela9i timp faptul ca arunca banii
degeaba. La scurt timp solia a declan9at la
randul ei 0 criza depresiva care a necesitat
interveniie de specialitate.
4. Teama de a nu fi pe deplin Inteles.
Subieciii cu aceasta problema se tem de
faptul ca nu vor putea realiza 0 relaiie de
170

empatie cu partenerul 9i ca vor ramane toata

viala singuri fi neinlele9i. Ei se tem, de asemenea, sa-9i etaleze sentimentele 9i trairile
profunde pentru ca Ie este foarte greu sa
suporte ideea ca celalalt nu ar 'Inlelege ce
anume se petrace .cu ei, iar In absenla autodazvaluirii relalia bazata pe inlelegere reciproca pe care 9i-o dovedesc atat de mult nu
se poate produce.
Unele persoane din aceasta categorie Incearca
sa-9i testeze partenerul, trimilandu-i mesaJe
codificate pe care acesta, bineinleles canu Ie
receplioneaza, fapt ce Ie amplifica anxietatea.
Astlel solia se plange ca 0 doare capul dorind
de fapt sa spwna ca este suparata d'eoarece
a avut, neqaz"!ri la serviciu. Soiul preia
mesajuf "ad,literam" 9i Ii ofera 0 aspirina. Ea
se simteteribil
de deprimata. ca el nu a
sesizat problemele ei, pe care le-a abordat in
treacat, spunandu-9i In gand: "el nu ma va
inlelege niciodata cu adevarat".
5. Teama de a se casatori. Acest gen de
teama reprezinta 0 combinalie de elemente
care au la baza atat fapte reale, cat 9i amplificari de tip imaginativ. Atata timp cat acest
gen de temeri sunt inlelese clar 9i abordate
frontal, el nu capata un caracter patologic.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala considera ca interaciiunile din cadrul cuplurilor
care nu se Inieleg soar putea afla sub influenla controlului aversiv, adica aceste interaciiuni sunt controlate prin intermediul sancliunilor sau prin intermediul ameniniarilor cu
privire la consecinie negative posibile.
171

Interventia terapeutica are menirea sa deplaseze accentul de la controlul aversiv la cel

pozitiv, sotii comportandu-se In a;:;afellncat
sa-;:;idea satisfactie unul altuia.
Teoria Invatarii sociale a lui Ban d u r a
(1977) a contribuit la 0 mai buna Intelegere a
proceselor cognitiv-perceptive care au importanta In cadrul lucrului cu cuplurile aflate In
conflict. Clinicianul trebuie sa evidentieze ;:;i
atribuirile pe care sotii Ie realizeaza In raport
cu propriul comportament ;:;i cu cel al partenerului.
Atribuirile reprezinta credintele pe care Ie au
sotii In legatura cu cauzele comportamentelor.
Terapeutul trebuie sa evidentieze ;:;i modulln
care fiecare sot interpreteaza impactul propriului comportament sau al comportamentului partenerului sau.
Un terapeut abil trebuie sa-;:;ifocalizeze interventia pentru a modifica stilurile atributional ;:;i
cognitiv ale pacientilor sai.
Cuplurile sau indivizii solicita terapie maritala
pentru 0 gama larga de probleme, cum ar fi:
- certuri grave 9i frecvente;
- probleme pe care nu Ie pot rezolva;
- nepotriviri sexuale;
- 0 insatisfactie vaga 9i nespecifica In ceea
ce prive9te relatia din cadrul cuplului;
- senzatia
ca sunt prin9i Intr-un fel de
~Il
llcapcana.
Uneori 0 relatie extraconjugala sau 0 schimbare majora In viata, contribuie la decizia de a
solicita terapia de familie.
172

Cauzele conflictelor maritale In viziunea

cognitiv-comportamentala
Cuplurile care nu se In,eleg au putine interactiuni pozitive care of era satisfactii ;:;imulte
interactiuni negative caracterizate prin suparare, blamare 9i pedepsire.
Interac,iunile din cadrul cuplurilor care nu se
Inteleg se caracterizeaza frecvent prin comportamente negative reciproce, daca un partener
actioneaza negativ, partenerul este Inclinat
sa-i raspunda In acela;:;imod ;:;ise produce un
lant de interactiuni negative.
Componentele conflictului reprezinta expectatiile negative ale unui sot fata de celalalt,
precum ;:;i comportamentele negative reciproce (escaladarea criticii).
Cuplurile perturbate sunt excesiv de receptive la evenimentele pozitive sau negative
care se produc In cadrul cuplului, fluctuatia
acestor evenimente avand 0 influenta puternica asupra modului In care cuplul evalueaza
relatia la un moment dat. Cuplurile care se
Inteleg sunt mai puiin afectate de variatii ale
relaiiilor de la moment la moment. Aceasta
reactivitate crescuta cre9te 9ansele nelntelegerilor ;:;ia comunicarii slabe (ex. unul dintre
soti se a;:;teapta sa fie criticat ;:;ireactioneaza
agresiv, chiar la 0 Intrebare neutra referitoare
la faptul daca a Indeplinit sau nu 0 Indatorire
casnica). Pentru ca sOiii s-au obil?nuit sa se
simta atacati, ei nici nu mai asculta cu ateniie
ceea ce Ii se spune, In schimb pregatesc
co ntraatacu I.
o alta caracteristica a relatiilor conjugale perturbate consta 9i din incapacitatea de a
173

. __ Jl~"

rezolva un conflict. Upsa abilitalilor de a soluiiona conflicte lasa un numar mare de astfel
de conflicte nerezolvate In istoria cuplului,
fapt ce contribuie la expectaiiile negative cu
privire la posibile conflicte viitoare, cat ~i la 0
mai slaba angajare constructiva In rezolvarea
problemelor cuplului.
Intarirea procesului de destructurare (erosiune) a cuplului apare atunci cand partenerii
au pierdut satisfaciia care a fost candva prezenta In cadrul relaiiei lor. Acest proces poate
fi atribuit habituarii: comportamentele care
produceau candva satisfaciie ~i-au pierdut
din importania. Partenerii Inceteaza sa-~i mai
aprecieze eforturile reciproce, Ie considera
de la sine Inielese sau pot avea noi trebuinie
pe care pa~enerii lor nu au Invaiat Inca sa Ie
satisfaca. In acela1?i timp, unul sau ambii
parteneri au Incetat sa faca ace Ie mici lucruri
placute, menite sa Intareasca sentimentele
calde dintre ei.
Toii factorii meniionaii mai sus pot fi integraii
Intr-un model destructiv de comportament,
care implica: neglijare, critica, certuri, expectaiii !?i convingeri negative cu privire la partener !?ila relaiia In sine.
Tehnicile psihoterapeutice
Terapia trebuie sa debuteze cu reactualizarea
unor sentimente calde, prin solicitarea partenerilor sa-?i faca unul altuia ni!?telucruri agreabile, pentru a obiine 0 u~urare de moment In
raport cu problemele curente ~i pentru a
construi 0 baza pentru interveniiile viitoare.
Urmeaza acordarea unei atenlii speciale
174

Imbunatalirii comunicarii, aceasta constituind

o baza pentru demersul de rezolvare de probleme In comun. Apoi surit abordate problemele sexuale !?i emoiionale ale cuplului, iar
ultimele ?edinle de psihoterapie sunt dedicate prevenirii recaderilor !?i generalizarii
achiziiiilor oblinute In timpul terapiei.
Se utilizeaza frecvent In cursul terapiei de
cuplu !?itehnici de management al conflictelor.
Schimbarile comportamentale angajeaza
ambii parteneri In activitaii menite sa creasca
satisfaciia maritala reciproca. Este yorba de
un schimb de comportamente care sa faca
placere fiecarui partener. Acestea sunt comportamente simple, care nu necesita efort ?i
care pot fi Inglobate In rutine zilnice.
Schimbarile comportamentale sunt desemnate sa induca modificari pozitive pe termen
scurt, In modelele de comunicare timpurii, cat
?i In viaia cotidiana, astfellncat sa puna bazele
lucrului asupra altor probleme de importania
majora. Aceste schimburi comportamentale
au si
, rolul de a contracara atentia
, selectiva pe
care 0 acorda membrii cuplului interacliunilor
negative.
Schimburile comportamentale au loc mai mult
In afara !?edinlelor de psihoterapie decat In
timpul acestora. Motivele ralionale care stau la
baza acestor schimburi comportamentale sunt
discutate cu membrii cuplului. Acestea sunt:
a) Realizarea unui control asupra fericirii conjugale, mai curand decat sa se lase lucrurile la
Intamplare sau ca un partener sa a?tepte ca
celalalt sa se modifice.
175

b) Invaiarea partenerilor sa identifice acele

comportamente care fac diferenia dintre 0 zi
buna ~i una proasta ~i care conduc la sentimente pozitive In cadrul relaiiei.
c) Constientizarea faptului ca mentinerea
unui ma~iaj bun necesita 0 rutina zilni~a. Fiecarui membru al cuplului i se adreseaza Intrebari de genul urmator: "Ge ai facut pentru a
spori satisfactia partenerului tau In ceea ce
prive?te relatia voastra?/i ~i este ajutat sa
identifice acele comportamente care vor avea
efecte pozitive asupra partenerului (pot relua
comportamente din perioada cand faceau
curte partenerului sau pot sa-~i imagineze ce
ar trebui sa faca In cazulln care scopul lor In
viaia ar fi sa-i faca placere partenerului etc.).
Daca un cuplu are dificultaii In a identifica respective comportamente pozitive, terapeutul II
poate ajuta sa realizeze acest lucru prin intermediul unor chestionare. Fiecare partener este
solicitat sa realizeze 0 lista care sa cuprinda
cat mai multe idei In legatura cu ce ar trebui sa
faca pentru a-~i muliumi partenerul.
Un cuplu s-a prezentat la psihoterapie
deoarece soiia se plangea de faptul cii soiul
lucreaza prea mult, nu 0 ajuta In gospodarie
~i nu-i da suficienta ateniie.
De~i soiul avea ~i el nemuliumiri, a fost realizata 0 lista preliminara In legatura cu ceea ce
ar trebui el sa faca pentru a spori satisfaciia
sOiiei sale.
1. Sa-i duc soiiei 0 cea~ca de cafea la pat
Inainte de a pleca la serviciu.
2. Sa-i aduc un buchet de flori.
3. Sa 0 invit la film.
176

4. Sa 0 ajut la spalatul rufelor.

5. Sa arunc gunoiul.
6. Sa spal ma~ina.
7. Sa 0 Intreb din cand In cand cum se simte.
8. Sa fac cumparaturile.
9. Sa-mi cer scuze daca sunt prea preocupat de munca mea.
Odata lista elaborata, Ii se traseaza membrilor
cuplului sarcina sa realizeze pe rand unele din
acele lucruri. In acela~i timp, partenerii sunt
ateniionati sa acorde ateniie eforturilor pe
care Ie face celalalt de a Ie fi pe plac, aceste
eforturi trebuind sa fie recunoscute ~i recompensate.
Pentru ca adesea schimburile comportamentale capata un caracter automat, Ii se cere
soiilor sa spuna care anume comportament
ar dori ei sa fie activat.
Adesea unul din parteneri este convins ca a
facut tot ce este posibil pentru a-i face pe
plac partenerului, ~i aceasta pentru ca primul
ignora nevoile ~i preferiniele celuilalt. Aceasta
dificultate este corectata de terapeut prin
Incurajarea comunicarii ~i feed-back-urilor
dintre parteneri.
In cadrul relaiiilor emotionale perturbate, reaciiile emoiionale ale partenerilor depind de gandurile lor cu privire la comportamentul partenerilor, la semnificaiia pe care i-o atribuie, mai
mult decat de comportamentulln sine.
Invaiarea pacientului sa reinterpreteze comportamentul partenerului sau reprezinta 0
interveniie terapeutica puternica, ce poate fi
aplicata In orice moment al terapiei. Terapeutul trebuie sa fie permanent In garda
177

pentru a surprinde modalitalile distorsionate

de gandire ale pacienlilor sai. Acestora
trebuie sa Ii se explice faptul ca lili In cazulln
care presupunerile lor cu privire la comportamentul partenerului sunt patiial adevarate, ei
se vor simli mai bine daca vor gandi altfel cu
privire la respectivul comportament. Un
exemplu de interpretare eronata a unui comportament este cel In care, In cadrul unui
cuplu, solia interpreta faptul ca solul se juca
cu copilul pe covor dupa ce venea de la
serviciu ca pe un semn de lene.
T erapeutul a Intrebat-o pe solie: Cum ai
putea interpreta ~i altfel comportamentul
sotului tau, mod de interpretare care fe-ar
face sa nu mai fii ataf de furioasa?
Dupa ce a reflectat pulin solia a raspuns: ,/n
ciuda faptuluica a lucrat mult la serviciu, el
face eforturi sa se joace cu copilul In loc sa
se relaxeze singur. " In cadrul aceluialili
exemplu, solul credea ca indiferent ce va face,
solia tot lenelil il va considera, alila ca a incetat
sa mai faca eforturi in casa.
La sugestia terapeutului ambii parteneri au
decis sa verifice propriile lor ganduri negative
cu privire la comportamentul partenerului lili
sa gaseasca explica-1iipozitive fiecare pentru
comportamentul partenerului.
Desigur, nu Intotdeauna atribuirile negative
date comportam$ntului partenerului sunt incorecte. In astfel de cazuri, terapeutul trebuie sa
c1arifice intenlia care a stat la baza respectivului -comportament lili impactul acestuia
asupra celuilalt partener.
\

178

Intenliile sunt explorate de terapeut prin intermediul dezvoltarii unor deprinderi de comuni~
care, prin care subiectul poate ajunge sa-?i
inleleaga mai bine propriul comportament.
Cu celalalt partener, terapeutul trebuie sa
exploreze impactul comportamentului partenerului la doua nivele:
- identificarea gandurilor pe care Ie poate
avea partenerul cand se confrunta cu un
comportament ambiguu (de exemplu, soiul
nU-)li saruta soiia cand vine de la serviciu. Ea
poate presupune ca el nu simte dorinia de a
o face);
- identificarea convingerilor care staula baza
gandurilor negative, disfunclionale (ea poate
gandi: lui nici nu-i pasa de mine).
Dupa explorarea gandurilor )Ii semnificaliei lor
terapeutul trebuie sa ajute cuplul sa stranga
dovezi pentru a verifica validitatea atribuirilor
sau gandurilor negative (sunt ele reale sau
rodul unei gandiri distorsionate).
Tncazul in care se constata ca sunt rezultatul
unei gandiri distorsionate, se exploreaza posibilitatea elaborarii unor convingeri )Ii ganduri
alternative, mai ralionale. Terapeutul cere
fiecaruia dintre soli sa-lili monitorizeze in scris
gandurile negative automate cu privire la partener lili sa gaseasca cate un raspuns ralional
pentru fiecare dintre ele.
Daca presupunerile negative sunt adevarate, .
atunci se indica modificari in sfera comportamentului sau solulii de compromis. Tnaceste
cazuri se recurge la metoda rezolvarii de
probleme.
179

celalalt s011n legatura cu problema respectiva. Urmeaza 0 deseriere a problemei, apoi

este prezentata reaqi~ em01ionala a primului
partenerla problema. In spirit de colaborare,
primul s01 (cel care a Inceput, arata In ee
masura el a contribuit la produeerea :;oila
meniinerea problemei). Aeest spirit de colaborare este absolut necesar pentru a reduce
9ansele ea problema sa fie definita In termeni
aeuzatori, 11ajuta pe eelalalt s01 sa se simta
mai pu1in atacat 9i II stimuleaza pe acesta din
urma sa se angajeze In demersul rezolvarii
problemei.
De asemenea, abordarea In spirit de colaborare Ii ajuta pe eei doi sa evite situa1iaIn care
unul dintre parteneri este 100% responsabil
de produeerea problemei sau 100% de
gasirea soluiiei. Prima faza In cadrul procesului
soluiionarii problemei consta din aplicarea
"brainstorming"-ului In urma caruia este generata 0 lista de solu1ii posibile la problema.
La Ineeput toate solu1ii1ese accepta 9i nici
unul din so1i nu trebuie sa-:;oicenzureze solu1iile proprii sau pe eele ale partenerului. Terapeutul poate ea adauge unele solu1ii dand
discu1iei 0 nota de umor.
Exemplu: Problema consta In aeeea ea so1ia
se simte lovita "i ignorata cand s01ul vine
suparat de la serviciu 9i In loc s-o Intrebe cum
s-a simiit Ineepe sa-9i povesteasca necazurile
de la locul de munca.
Solutii posibile:
1. S01ul sa faca 0 plimbare timp de un sfert
de ora Inainte de a veni acasa, pentru a se
detensiona.

in cuplurile cu probleme se constata un

deficit In ceea ce prive:;>tedezvoltarea deprinderilor de comunicare, atat a celor expresive,
dit :;>ia celor receptive. Problemele care apar
frecvent sunt legate de lipsa de In1elegere,
lipsa de aten1ie, insuficienta ascultare, escaladarea conflictelor :;>idificulta1i In rezolvarea
de probleme.
Deprinderi de comunicare expresiva se refera
la faptul ca vorbitorull:;>i identifica gandurile,
sentimentele :;>idorin1ele :;oiIe exprima c1ar
pentru celalalt (Ia persoana I-a, nu prin aluzii).
(ex.: lIma bucur cand vii de la serviciu t?ima
intrebi cum m-am simtit ad').
Deprinderile receptive includ: ascultarea nonverbala, (contact vizual, aprobare prin semn
cu capul) empatizare, parafrazare :;oi alte
expresii din care sa rezulte faptul ca subiectul
II asculta :;>iI11n1elegepe celalalt.
Inainte de a-i Inva1a pe parteneri deprinderile
de comunicare verbala, terapeutul trebuie sa
defineasca c1ar rolul de vorbitor :;>ide ascultator. La Inceput acesta va lua parte activ la
modelarea respectivelor deprinderi prin intermediul tehnicii role-playing-ului, treptat el
reluandu-:;oirolul de antrenor.
Rezolvarea de probleme reprezinta 0 componerita importanta a terapiei cognitiv-comportamentala mai ales atunci cand se lucreaza cu
cupluri. Rezolvarea de probleme are 2 subcomponente:
a) Definirea problemei
b) Solu1ionarea problemei
a) Tncadrul fazei de definire a problemei unul
dintre s01iIncepe prin a comenta ceea ce face

181

180
I

li

2. Cand se Intoarce acasa solu1il?i va saruta

solia l?i cei doi vor discuta timp de 5 min. In
legatura cu modulln care l?i-aupetrecut ziua.
3. Daca solul are nevoie de mai mult timp
pentru a se plange de necazurile de la
serviciu, el 0 va intreba pe sOlie daca e dispusa sa asculte l?i ii va cere sa-j acorde un
timp limita pentru asta. Daca ea nu este
dispusa sa-I asculte el va apela la un prieten.
4. Solul va contacta un consilier-psiholog cu
care sa discute problemele sale profesionale.
5. Solia ii va face semn discret sa taca 9i va
incepe sa vorbeasca despre problemele ei.
6. Solul nu va discuta niciodata acasa
problemele de la serviciu.
7. Solia ii va solicita solului un timp egalin
cazulin care ea a acceptat sa-i asculte plangerile, timp In care solul trebuie sa faca treaba
la bucatarie In timp ce ea se uita la televizor.
8. Solia 'I9i va folosi abilitalile de ascultare
atunci cand solul discuta despre serviciu, iar
acesta 0 va asculta, la randul sau cu atenlie.
9. Solul va renunla la serviciul care II streseaza.
10. Solul va discuta cu geful despre modulin
care serviciul sau ar putea deveni mai tolerabil.
Dupa ce cuplul a generat lista de solulii
posibile, fiecare solulie va fi testata dupa
urmatoarele criterii:
1. Este ea absurda?
2. Va ajuta respectiva solulie la rezolvarea
problemei?
3. Care sunt argumentele pro l?i contra
~espectivei solulii?
In cele din urma se cade de acord asupra
soluliei cu cele mai puline consecinle nega182

tive. Acordul trebuie sa fie foarte precis: cine

9i ce va face, cand, unde 9i cum. Nu este
obligatoriu sa se aleaga doar 0 singura solulie,
ci se pot alege mai multe solulii care se completeaza una pe alta sau urmeaza una alteia.
Astfel, solul poate discuta cu gefulin legatura
cu optimizarea locului sau de munca. Daca
acesta nu e complezent, el se poate adresa
psihologului consilier, pentru gasirea unui
nou loc de munca. Cand se va Intoarce de la
serviciu el se va comporta afectuos cu solia
9i fiecare ii va povesti celuilalt cum s-a simlit
in ziua respectiva etc.
Programul de rezolvare de probleme trebuie
sa debuteze cu probleme minore (casnice) 9i
abia apoi sa se treaca la probleme de importanla majora, cu coloratura emolionala.
Ameliorarea

interactiunilor

sexuale /?iafective.

Pentru cuplurile cu probleme sexuale este

necesara 0 abordare terapeutica separata a
acestor probleme. In cazulin care cuplul nu
are probleme sexuale deosebite, terapeutul
trebuie sa accentueze asupra dezvoltarii afecliunii dintre parteneri 9i a Imbogalirii repertoriului relaliilor sexuale. Se pot utiliza
urmatoarele exercilii:
1. Discutarea unor amintiri legate de experienle afective pozitive realizate impreuna;
2. Exercilii de imaginalie dirijata pe tema
afecliunii 9i relaliilor sexuale ideale;
3. Exercilii de stimulare a comunicarii prin
intermediul carora subieclii sunt Invalati sa
acorde 9i sa primeasca feed-back-uri atunci
cand Ii se acorda afecliune sau In timpul
relaliilor sexuale;
183

4. Indreptarea
atenliei asupra zonelor erogene genitale 9i non-genitale;
5. Rezolvarea de probleme care au ca obiect
ini1ierea 9i refuzul rela1iilor sexuale;
6. "Brainstorming"-ul
referitor la Imboga1irea
comportamentului
sexual, la gasirea unor noi
variante de comportament sexual.
Unele cupluri care se prezinta la 0 gedin1a de
psihoterapie sunt atat de frustrate Incat sunt
incapabile sa se concentreze asupra a ceva cu
adevarat constructiv. Acest lucru se Intampla
mai ales atunci cand partenerii au un conflict
nerezolvat care a avut loc In timpul saptamanii.
In aceste cazuri este necesara Insu9irea unei
tehnici de de-escaladare
a conflictului: se
procedeaza In a9a fellncat conflictul sa nu ia
propo'1ii. Aceasta tehnica aqioneaza atat pe
plan cognitiv cat 9i comportamental.
In plan cognitiv, partenerii sunt ajuta1i sa In1eleaga gandurile 9i sentimentele pe care Ie
traiesc In timpul conflictului, iar pe plan comportamental ei trebuie sa con9tientizeze oP1iunile
comportamentale
care pot opri escaladarea
conflictului. T ehnica implica doua etape:
1. Demontarea
(analizarea) conflictului
(In
gedin1a de psihoterapie),
inten1iilor 9i impactului pe
etapa a conflictului asupra
c1arificarea sentimentelor,
vingerilor fiecarui partener
conflictului.

implica explorarea
care II are fiecare
partenerilor, cat 9i
gandurilor 9i conIn fiecare faza a

T erapeutul trebuie sa fie atent sa acorde

ambilor so1i posibilitatea de a-9i expune punctul
de vedere asupra conflictului,
gandurile 9i
sentimentele
legate de acesta, precum 9i

gandurile 9i sentimentele
analizare a conflictului.

i
II

~
.'
f

;,
!

ce apar In etapa de

2. Explorarea oP1iuniior cognitive 9i comportamentale

ale fiecarui partener In fiecare
etapa a conflictului, oP1iuni care pot contribui
la de-escaladarea acestuia. Aceasta se poate
realiza Intreband pe fiecare partener "Care ar
fi modul diferit In care ai putea gandi despre
aqiunile
partenerului tau In momentul respectiv?" sau lICe ai putea face In mod diferit
pentru a Impiedica lucrurile sa se Inrauta1easca?" Aceasta abordare Ii ajuta pe so1i
sa-9i asume
responsabilitatea
propriilor
aC1iuni, sa Inceteze sa-9i blameze partenerul
9i In acela9i timp, Ie indica posibile cai de
rezolvare a conflictului.
In timpul practicarii tehnicii de-escaladarii conflictelor, terapeutul poate identifica anumite
teme de conflict specifice cuplului, cat 9i unele
modele specifice de escaladare a conflictelor.
Aceste modele disfunc1ionale de interac1iune
pot fi considerate metaforic ca un fel de dansuri In care ambii parteneri cunosc "pa9ii" 9i
ac1ioneaza Impreuna
pentru escaladarea
conflictului. S u II a way
9i C h r i s ten s e n
(1983) au identificat astfel de teme comune
de conflict:
a) Modelul solicitare-retragere:
unul din parteneri solicita din ce In ce mai multa atenlie ~i
afec1iune de la partenerul sau care e mai
rezervat. Cu cat primul solicita mai mult, cu
atat celalalt are tendin1a de a se retrage tot
mai mull.
b) Modelul a filiere-in depen den fa: unul din
parteneri pune un accent mai mare pe rela1ia

184

185

II
_____
. . .. Jl~~~

de cuplu, iar celalalt este concentrat mai mult

pe adivitatea profesionala.
'
c) Modelul a.fectivitate-rationalitate: unul din
parteneri (de regula s01ia) este excesiv de
afectiva, In timp ce celalalt (de obicei s01ul)
este ra1ional, non-emotiv ?i logic.
Chiar ?i simpla identificare a modelelor ~e
conflict poate fi utila pentru unele cupluri. In
astfel de cazuri, simpla examinare a procesului conflictual este suficienta pentru eliminarea partenerului destructiv.
Terapeutul trebuie sa-i ajute pe parteneri sa
identifice semnele timpurii ale escaladarii conflidului (activare em01ionala, acuza1ii verbale,
abordarea uhor domenii vulnerabile etc.).
Astfel, unul din parteneri identifica semnele
timpurii ale declam;;arii unui conflict: lIma
sim1eam tot mai Incordat, am Inceput sa
transpir ?i mi-am dat seama ca In curand voi
exploda". Cand unul sau ambii parteneriidentifica semnele de conflict, ei pot opri escaladarE~aacestuia prin redirec1ionarea discu1iei.
Succesul psihoterapiei depinde de masura In
care deprinderile noi de comportament achizi1ionate In timpul ?edin1elor de psihoterapie
se vor generaliza In via1a de zi cu zi a
subiectului.
",
. Tnacela?i timp, terapeutul trebuie '5a.-iInve1e
pe parteneri sa generalizezecele, jnva1ate la
not situaFi de yia1a. Dupa ce Ciluorat;asupra
, unei:probleme; terapeUtul trebuie sa ~~reseze
Iflttcebarea: in ce. ;;lIte'situafiide',viata puteti
aplicasolutia respectiva?
.
. Terapeutul trebuiesa-i ajute pe parteneri sa
. d,evina proprii. lor terapeu1i, ei realizand
186

Impreuna, In absen1a terapeutului ?edin1e

period ice de comunicare interpersonala In
care sa discute cat de bine merge rela1ialor.
Trebuie subliniat faptul ca majoritatea oamenilor nu-?i identifica In mod corect starile
psihice, ci doar sesizeaza vag faptul ca ceva
nu este In regula.
Pentru ameliorarea rela1iilor de cuplu,
Fensterheim
?i Jean
Baer
(1977),
Inainte de practicarea unor exerci1iide terapie
cognitiv-comportamentala, fac urmatoarele
recomandari:
1. Renuntarea la prejudecatile legate de
IIsex-rolurjl'. Societatea occidentala considera
ca barbatul ?i femeia trebuie sa aiba trasaturi
psihologice opuse, care sa exprime mascularitatea ?i respectiv feminitatea. Conform
acestei prejudeca1i se considera ca, daca 0
femeie da dovada de calita1i, cum ar fi
ambi1ia, dorinia de realizare profesionala,
tendin1a de asumare a riscului sau ~lita1i de
conducator, ea devine masculina. In acela?i
timp, un barbat tandru, afectuos, sensibilia
dorin1ele celorlal1i este considerat ca fiind
lipsit de masculinitate.
Teama de incalcare a acestor stereotipuri
legate de sex-roluri poate conduce la 0 reprimare a unor trasaturi importante de caracter,
la ?tirbirea personalita1ii subiectului ?i influen1eaza negativ relaiiile din cadrul cuplului.
Astfel, multe femei se tem sa se arate mai
competente decal s01ii lor in problemele
financiare de pilda, pentru a nu Ie rani ego-ul
masculin, in timp ce mul1i barba1i I?i reprima
nevoia de tandre1e ?i afec1iune pentru a nu fi
187

considera1i oameni slabi de catre partenerele

lor. Aceste persoane nU-9i dau seama de
faptul ca dezvaluirea unor calita1iconsiderate
ca apartinand sexului opus nu Inseamna
,.rer'luo1ar~a la feminitate sau 'masculinitate,
,.'1,' ';.
pan'ru ca cineva poate sa fieln'~dela~i timp
I:~,,:
a~tOtitar f?i bland, independent 9i tandru;
; .,,~y>';~oosteafiind calita1i umane9i nu neaparat .afe
'"
dnui sex sau ale celuilalt.
'; Exprimarea deschisa a trasaturilor de personalitate (indiferent carui sex se crede ca
apartin) In rela1ia de cuplu permite realizarea
unor rela1iimai profunde 9i mai autentice Intre
parteneri.
2. Stabilirea unor obiective specifice f?i elaborarea unor strategii de atingere a acestora,
F0rta fricilor 9i fobiilor noastre de a ne destructura existen1a, sta mai ales In stabilirea
unor obiective false In cadrul rela1iei interpersonale. Din acest motiv, In cursul terapiei
cognitiv-comportamentale subiectul trebuie
sa con9tientizeze temerile sale, sa Ie exprime
In mod concret 9i sa se expuna situa1iilor
anxiogene pana cand acestea scad din
intensitate.

raport cu fiecare situa1ie, pacientul trebuie

sa-l?iadreseze urmatoarele Intrebari:
Ce atmosfera doresc sa creez?; Despre ce
anume ai dori sa discutam?; Cum al? dori sa
se comporte partenerul meu?; Cum al? dori
sa ma comport eu? Ce al?putea face pentru
ca lucrurile sa se Indrepte In direc1ia dorita?;
Ce a9 putea face daca lucrurile pornesc pe
un drum prost?; Cum al? dori sa se Incheie
9iscu1ia?" etc.
In cazulln care rela1iade cuplu este dominata
de teama, obiectivele partenerilor devin
defensive (ne gandim mai mult la ceea ce nu
dorim sa se mtample decat la ceea ce dorim
sa se Intample). Stabilirea deliberata a unor
obiective constructive poate inversa acest
proces, facilitand comunicarea deschisa,
negocierile, acceptarea divergen1elor de
opinii 9i utilizarea unei atitudini de tipul
"doresc" l?inu de tipul "trebuie neaparat ca tu
sa faci acest lucru".

Se indica alegerea unei situa1ii specifice,

legate de problemele de comunicare f?i
subiectul decide In mod c1ar ce anume

La un moment dat Simone de Beauvoir I-a

I;

PROGRAM DE PSIHOTERAPIE PENTRU

ELiBERAREA DE TEAMA IN RELATIILE
INTERPERSONALE

Intrebat pe Jean-Paul daca 0 iube9te, iar

acesta i-a dat un raspuns ambiguu: "Sunt cu
tine, nu-i a9a?"
Problema este ca foarte multe persoane nU-9i
exprima deschis sentimentele de teama de a
parea ridicoli sau de teama de a fi rejecta1i.
Astfel, unii barba1i considera ca daca ar arata
ce simt cu adevarat 9i-ar distruge imaginea

dore9te sa ob1ina 9i ce trebuie sa faca In mod

concret pentru aceasta.
Situa1iile asupra carora se lucreaza trebuie sa
fie, cel pu1in la Inceputul terapiei, cat mai
simple l?i mai precise (lice vom discuta !a
cina?//, lice vom face in week-end?// etc.). In
188

189

-- - -----...

..

..

~.~-------------------------------

de persoane puternice l?i controlate, calitaii

specifice stereotipului masculin.
In cadrul unui cuplu, incapacitatea de exprimare a sentimentelor com plica foarte mult relaiiile dintre parteneri, lasand loc la ne'i'nielegeri.
Individul care nU-l?i poate exprima sentimentele devine, pe zi ce trece, tot mai insensibilla
acestea l?i acest vid afectiv este generator de
anxietate, pentru ca cineva care nU-l?i pune 'i'n
evidenia
niciodata
personalitatea
reala,
traiel?te un sentiment de disconfort
psihic.
Prezentam, in cele ce urmeaza cateva exerciiii prin intermediul carora oamenii cu astfel
de probleme sa inveie sa-l?i exprime sentimentele in mod spontan:
1. Subiectul trebuie sa inveie sa exprime verbal
ceea ce simte, nu ceea ce gandel?te. Un prim
pas in aceasta direciie este ca el sa realizeze
diferenia 'i'ntre ceriniele (mai ales verbele) care
exprima stari afective ?i cuvintele care exprima
ganduri sau actiuni.
Verbe (predicate)
care exprima stari
afective

190

Verbe (predicate)
care exprima stari sau
aciiuni

Doresc
Detest
Ador

Presupun
Cred
Consider

Dispreiuiesc
Ma bucur

Imi imaginez
Concluzionez

Imi pasa de
Mi-e dor
Invidiez
lubesc

Inieleg
Interpretez
Evaluez

2. Intr-o etapa ulterioara subiectului i se cere

sa utilizeze cat mai frecvent termeni legaii de
propria persoana ("eu", "mie"), 'i'mpreuna cu
predicatele care se refera ,Ia stari afective, ca
de pilda: "Eu 'i'mi doresc ca tu sa fii acea fata
cu care !TI-am casatorit l?i nu 0 femeie cicalitoare". "Imi e sila de felul'i'n care mama ta ma
ironizeza ori de cate ori vine la noi la masa"
etc.
3. Daca subiectul are probleme sa se refere
la persoana sa, terapeutul 'i'i sugereaza sa
noteze 'i'ntr-un camet ori de cate ori a utilizat
termeni legaii de propria persoana l?i sa-l?i
acorde 0 recompensa atunci cand depal?el?te
cifra zece.
In acelal?i timp i se cere sa utilizeze in mod
deliberat, cat mai frecvent posibil, urmatoarele tipuri de propoziiii:

lmi place ceea ce ai

spus
"Mi-a pIacut cum ai
procedat"
"A~ dori ca tu sa faci
aceasta ... II

"Nu-mi place ceea

ce ai spus"
"Nu mi-a placut cum
ai procedat"
"Nu a~ dori ca tu sa
faci aceasta ... II

In timpul acestui gen de antrenament, partenerul este instruit sa asculte l?i sa raspunda in
acelal?i mod utilizand, la randul sau,afirmaiii
cu 'i'ncarcatura emoiional~L
La cabinetul de psihoterapie g-a prezentat un
cuplu 'care.a solicitatterapiede
famllie. Sotul,
un ingi/'lel' de 27 se ani, proven it din mediul
rural, 'era ',fDarte tacut l?i avea mari dificul~aii
sa-?iel(~rirne sentimentele. Selia, filolog, de
25 de ani, fiica de profesor universitar din
191

Bucure9ti, era mult mai culta, mai deschisa?i

se exprima degajat In orice Imprejurare. De9i
cei dol iineau realmente unulla celalalt, ei se
certau aproape tot timpul. Deoarece soiul nu
izbutea sa exprime ceea ce simiea, soiia nu
era capabila sa intre Intr-un contact real cu
acesta, fapt ce 0 determina sa se simta singura
?i parasita. Simiindu-se nei'nie1es,soiul manifesta 0 stare de iritare permanenta, generatoare de conflicte.
Terapeutul i-a trasat soiului sarcina de a nota
Intr-un jurnal ori de cate ori utilizeaza fraze
specifice comunicarii afective. De patru ori pe
saptamana, timp de 0 ora, cei doi soii trebuiau
sa stea In faia unui reportofon, soiul fiind solicitat sa spuna ce simte In legatura cu 0 anumita problema la care s-a gandit dinainte. Soiia
trebuia sa asculte afirmaiiile acestuia ?i sa reproduca ceea ce crede ca simte el, utilizand
propriile ei cuvinte. Tnacela9i timp, ea trebuia
sa-i adreseze Intrebari atunci cand nu era
sigura ca a sesizat exact ceea ce simiea soiul
ei. La sfar9itul gediniei de psihoterapie, soiul
trebuia sa asculte cas eta si
, sa noteze situaiiile In care a utilizat comunicarea emoiionala.
alta nemultumire
mare a sotiei
,
, consta In
aceea ca, In timp ce faceau dragoste, nicio?ata soiul ei nu i-a spus vreun cuvant tandru.
Intrebat de terapeut In legatura cu acest lucru,
el a spus ca nu-i vine sa spuna astlel de vorbe.
Dupa 0 luna de terapie, soiul i-a spus la un
moment dat terapeutului, In prezenia soiiei
sale: "nici nu va daii seama ce Inseamna sa te
simii atat de Incordat cum m-am simiit eu.
Cand ma Intorc acasa de la serviciu, de abia

192

a1?teptsa ajung mai repede, dar In acelali'i

timp ma Ingrozesc la gandul ca va fi iarali'i
scandal".
De asemenea, un alt semn ca terapia urma 0
direciie buna a constat Infaptul ca soiul a
Ineeput sa-li'i exprime sentimentele de tandreie In timpul relaiiilor sexuale.
Indiferent de anxietaiile sau. de stereotipiile
conversaiionale aehizitionate de-a lungul timpului, subieetul trebuie sa se antreneze treptat,
sa eomunice Intr-o maniera mai apropiata.
Deoareee se temea teribil sa-li'i arate adevarata faia, Cornel nu putea eomuniea sotiei
sale decat un singur lueru: furia li'i nemultumirea, deli'i 0 iubea foarte mult. Dragostea
profunda pe care i-o purta I-a determinat sa
se adreseze cabinetului de psihoterapie.
Tn timpul interviului terapeutic, i s-a cerut lui
Cornel sa relateze 0 experienta semnifieativa
pe care a avut-o Intre 10 li'i 20 de ani. lata ce
a raspuns pacientul:
"fn clasa a a-a m-am Inscris la baschet dorind
foarte mult sa ajung un mare jucator. Deli'i am
fost selectionat, nu am reu1?itsa fiu deeat
rezerva, intrand relativ puiin pe teren. La un
moment dat, un coleg s-a Imbolnavit li'i atunei
am putut juca aproape tot meciul li'i am
marcat de mai multe ori.A fost extraordinar."
Terapeutul i-a atras ateniia pacientului ca povestirea sa evideniiaza destul de putin ceea ce
a simiit el atunci. Dupa cateva Incercari mai
puiin reuli'ite, iata noua relatare a pacientului:
"De cand eram copil mi-am dorit sa joc
baschet. Aveam chiar 1?i0 coleciie de poze
cu cei mai mari jucatori ai lumii, coleqie pe
193

care 0 lineam bine ascunsa. Mai mult, unchiul

meu era antrenor de baschet ~i uneori, dind
avea timp, ne jucam impreuna ~i totdeauna
sufeream mult dind nu eram indemanatic.
Visam mereu sa ajung baschetbalist, de~i in
sine mea eram convins ca nu voi reu~i. Cand
am ajuns rezerva, m-am simlit in acela~i timp,
fericit ~i dezamagit. Cand am fost solicitat sa
joc tot meciul am simlit ca visul meu devine
realitate. Parca nu era adevarat. Parca
simleam ca zbor. Din pacate aceasta a fost
singurul meu succes in sport. De atunci nici
nu am mai incercat sa intru in vreo echipa de
baschet".
Terapeutul i-a cerut pacientului sa elaboreze
un numar cat mai mare de povestiri de acest
tip ~i treptat, a inceput sa-i fie ceva mai u~or
sa-?i exprime sentimentele autentice. Pacientul
a invalat sa-i vorbeasca soliei despre experienlele din tinerele, despre succesele profesionale, des pre ceea ce a simlit cand s-a
indragostit de ea, precum ~i despre evenimentele mai importante care I-au marcat in
timpul casatoriei.
La inceputul terapiei, Cornel con?tien~za mai
ales sentimente de ostilitate ~i furie. In timp
ce relata povestirile solicitate s-au petrecut
doua fapte semnificative:
- pacientul a inceput treptat sa con~tientizeze
~i alte tipuri de senti mente, de pilda, faptul ca
era mandru de succesele ~colare ale fiicei
sale sau faptul ca simlea satisfactie sa desfa~oare actiuni comune impreuna cu familia sa;
- pacientului a inceput sa-i fie tot mai u~or sa
discute liber des pre aceste sentimente;
194

In acest caz, etapele psihoterapiei au fost

urmatoarele:
1. Sprijinirea pacientuluisa ajunga la un nivelde
comunicare incarcata afectiv: "Alegeli 0 experienta emolionala (poate fi ceva vesel, trist sau
chiar 0 psihotrauma), care s-a petrecut in tinerelea dumneavoastra.Trebuie sa fie 0 experienla
semnificativa pentru dumneavoastra. Povestili-o
cu voce tare, sau mai bine inregistrali-o ~i
gand~i-va cum ali putea relata experienla respectiva intr-un mod mai incarcat emolional.
2. Povestili experienla respectiva partenerului dumneavoastra de viala.
3. Persoana care asculta (partenerul), trebuie
sa-?i controleze propriile trairi ~i sentimente,
sa caute sa surprinda toate nuanlele relatarii,
sa intre, pe cat posibil, in "pielea" personajului care poveste?te.
4. Cereli partenerului de viata sa relateze, la
randul sau, 0 intamplare semnificativa din existenta sa. Acum este randul dumneavoastra sa
tntrati in pielea personajului respectiv.
In cadrul relatiilor apropiate, oamenii se tem
adesea sa-?i exprime sentimentele de tandrele, de frica de a nu fi exploatati, de a nu se
profita de pe urma lor, de a nu parea slabi sau
dependenti. Din acest motiv, mulli parteneri
devin experti in tehnica de a se rani unul pe
celalalt, uitand faptul ca ar putea sa-l?iacorde
afecliune reciproca. Tehnica acordarii afectiunii apartine lui Richard
Stuart
(1973)
l?i implica urmatoarele obiective:
- sa determine pe fiecare partener sa devina
con?tient de ceea ce Ii face placere celuilalt l?i
nu de ceea ce II enerveaza;
195

- sa Inve1e partenerul sa realizeze in mod

deliberat, acele ac1iuni care ofera satisfac1ie
partenerului de via1a, In felul acesta rela1ia
devenind mai gratificanta pentru ambii
parteneri.
Prezentam, In cele ce urmeaza, ni9te modele
de exerci1ii prin intermediul carora subiectul
este inva1at sa acorde sprijin, Incredere 9i
afec1iune celuilalt:
1. Tntr-o prima etapa, subiectului i se cere sa
aleaga doua zile pe saptamana cand va avea
grija de partenerul sau. Apoi, partenerul va fi
solicitat, la randul sau sa realizeze acela9i
lucru pentru celalalt.
2. Tnetapa a doua, pacientul este solicitat sa
realizeze 0 lista cu ac1iunile care ar putea face
placere partenerului. Foarte mul1i subiec1i se
simt bloca1i atunci cand Ii se cere sa elaboreze astfel de liste, spunandu-9i In gand (lldar
daca 0 sa gregesc?", lldaca ac1iunea pe care
am ales-o va dovedi faptul ca eu nu olil
in1eleg destul de bine?" etc.
T erapeutul trebuie sa-I incurajeze pe pacient
sa elaboreze lista respectiva, in ciuda indoielilor sale, aceasta putand fi corectata prin
observarea atenta a reac1iilor partenerului.
Astfel de ac1iuni ar putea fi:
"Utiliza1i spray-ul care ii place foarte mult
so1ului dumneavoastra". "Pune1i discul sau
caseta cu cantecul favorit al acestuia".
"Tmbracati ace Ie haine care Ii plac foarte mult
so1ului/sotiei. "lnvita1i partenerul la 0 ac1iune
comuna des pre care 9titi ca ii va face
placere".
196

3. Pacientul este solicitat sa declangeze anumite actiuni din cadrullistei elaborate in prealabil, iar partenerul trebuie sa Ie accepte, ca
atare, fara sa protesteze sau sa devina hipercritic.
4. Discutarea Impreuna cu partenerul, a
?c1iunilor de acordare a atentiei.
In urma unor astfel de discutii, poate sa iasa
la iveala faptul ca, de pilda, sotu1ui dumneavoastra nu-i face placere sa i se aduca micul
dejun la pat. Ca urmare pacientul 19i va
restructura lista In acord cu preferintele
partenerului de via1a.
5. Aceasta etapa presupune realizarea
procesului invers, In cadrul caruia, celalalt
membru al cuplului va realiza anumite actiuni
despre care crede ca ar putea face placere
partenerului, acesta din urma fiind obligat sa
Ie accepte ca atare. Dupa cateva zile cei doi
analizeaza impreuna ceea ce s-a petrecut.
Foarte frecvent partenerii evita discutiile
legate de aspectele conflictuale care au loc in
cadrul cuplului, de teama faptului ca aceste
discu1ii ar putea duce la destramarea familiei.
De multe ori spunem in gand: llnu conteaza e
un fleac!" de9i cele Intamplate ne afecteaza
foarte mult.
Decizia cu privire la discutarea deschisa a dificultatilor din familie poate fi luata sau nu 1inand
seama de 0 serie de aspecte, cum ar fi:
- Persoana in cauza i9i pune problema daca
are sau nu dreptul sa determine in vreun fel
modul de viata comun. Este evident ca majoritatea problemelor de acest gen 9i Ie pun
femeile, ignorand faptul ca 0 casatorie
197

moderna implica un contract reciproc avantajos, In cadrul caruia cei doi soti trebuie sa
interactioneze de pe pozitii egale.
- Alte persoane nici nu Indraznesc macar sa
exprime deschis faptul ca exista 0 problema
In familie pentru ca au impresia ca aceasta se
va destrama l?i ca nu au 0 aM alternativa de
viata.
Pentru solutionarea crizelor familiale, terapeutii comportamentali9ti propun elaborarea
unui a9a-zis contract de convietuire, contract
mituit sa faciliteze comunicarea deschisa l?i
rezolvarea conflictelor care se ivesc. Acest
contract are menirea de a elibera pesubiect
de teama patologica de a-9i c1arifica problemele, precum 9i de a postula In mod clar
drepturile ::;;iresponsabilitaiile fiecaruia dintre
~oii.
Intr-o prima etapa membrii cuplului cu probleme trebuie sa defineasca precis sectoarele 9i aspectele existeniei de care doresc sa
se ocupe, ca de pilda:
- Responsabilitatile gospodare9ti l?i Impariirea atribuiiilor;
- Decizia In legatura cu posibilitatea de a avea
copii, planning-ul familial, cine asigura Ingrijirea
copiilor, iar In cazulln care unul din soii se
recasatore9te care ar fi drepturile parintelui
adevarat 9i ale celui vitreg asupra copiilor;
- Decizia In legatura cu utilizarea spaiiului din
locuinta;
- Decizia legata de timpulliber. Astfel, unele
cupluri prefera sa Imparta timpul In timpul
meu, timpul tau 9i timpul petrecut Impreuna;
198

- Problemele financiare, legate de proprietati, cal?tiguri, cheltuieli ::;;ieconomii.

Fiecare membru al cuplului este solicitat sa
realizeze In mod independent 0 lista referitoare la problemele de mai sus 9i apoi listele
se confrunta 9i se negociaza In prezenia
terapeutului.
Listele de probleme trebuiesc permanent
relnnoite, reevaluate, ameliorate 9i chiar renegociate, deoarece este evident ca viaia unui
cuplu este un proces dinamic.
Un alt aspect important In construirea unei
relatii interpersonale autentice consta In Invaiarea subiectului sa realizeze l?i sa suporte 0
critica de tip constructiv.
Acest lucru contribuie la c1arificarea problemelor 9i nelnielegerilor 9i neteze9te calea
pentru negociere 9i soluiionarea acestora.
critica reciproca, bazata pe afeciiune nu face
decat sa-i apropie mai mult pe parteneri.
Multe persoane evita sa-l?i critice partenerul,
fie de teama de a nu-I rani, fie de teama de a
nu fi contraatacat, acestea preferand sa
pastreze tacerea l?i sa acumuleze resentimente care vor izbucni Intr-un moment sau
Intr-un loc nepotrivit sau vor avea un alt obiect
decat cel real.

Adesea criticile 9i certurile lipsite de sens nu

reprezinta decat rezultatul unor "contracte
maritale" neclarificate, deoarece partenerii
intra In relaiia maritala atat cu expectaiii deschise, cat 9i cu expectaiii mascate, neconl?tientizate. Astfel, soiia va al?tepta ca soiul
sa-l?i petreaca sfarl?itul de saptamana
Impreuna, In timp ce acesta din urma consi199

dedi dl. obligaiia lui faia de soiie este sa

ca9tige cat mai mulii bani 9i din acest motiv el
lucreaza 9i In week-end. Nici unul din parteneri nu-i comunica celuilalt a9teptarile 9i
nemuliumirile sale. Rezultatul este ca, soiia,
dezamagita I?i spune: IInu ma iube9te, totul
este pierdut", iar sOiul19i spune la randul sau:
IItu nu inielegi ce povara apasa pe umerii mei,
Inceteaza sa ma mai cicale9ti!".
In cazulin care aceste critici neexprimate nu
vor fi scoase la lumina, ele vor constitui 0
sursa permanenta de nemuliumire care poate
submina existenia cuplului.
Model de antrenament psihologic pentru
acceptarea criticii (dupa Fen s t ern h e i m 9i
J e a n B a e r, 1977)
1. Con?tientizati faptul eli va supara sa fiti
criticati de partenerul de viata. Pentru a
realiza acest lucru raspundeii la urmatoarele
intrebari:
- In relaiia cu partenerul de viaia, doar
acesta obisnuieste sa va critice?
- va simiii'i adesea cuprins de resentimente
pe care Ie exprimaii rareori?
- conduce critica din cadrul familiei la certuri
fara sens?
- va face critica celuilalt sa va simW mereu
vinovat?
- va criticaii, la randul dumneavoastra partenerulla timp nepotrivit ?i In locuri nepotrivite?
- In casnicia dumneavoastra ia critica proporiii exagerate?
Persoanele care raspund da la majoritatea
Intrebarilor de mai sus se tem, In mod nejustificat sa critice sau sa fie criticate.
200

Tnaceste cazuri, sfatul dat de psihologul comportamentalist este ca subiectul sa accepte

sa realizeze ?i sa primeasca 0 critica de tip
constructiv. Astfel, In loc sa raspunda defensiv
(lieu nu am facut aceasta") sau agresiv (e?ti
un om de nimic, un ignorant, un prost"),
acesta ar trebui sa dea un raspuns care sa
favorizeze cooperarea (lIda, e probabil vina
mea, dar sa vedem ce putem face ...").
2. lnvatati
.qi
, " sa primiti critica In mod calm 7'
linistit.
1
Primul raspuns la orice fel de critica trebuie sa
nu va tulbure in mod exagerat, scopul acestuia
nefiind modificarea partenerului, ci stapanirea
situaiiei. Pentru a realiza acest lucru:
- utilizaii 0 conversaiie Incarcata emoiional,
ceea ce presupune intensificarea comunicarii
si nu 0 reactie agresiva. Astfel, daca sotia va
~ritica pentr~ ca aii fost prost dispus de'dimineaia este bine sa-i raspundeii: lIai dreptate,
m-am simiit iritat pentru ca mi-ai spus de 10
ori sa fac acellucru".
- ripostaii fara agresivitate;
- utilizaii umorul; astfel, un pacient, caruia
soiia ii repro9a mereu ca se Imbraca neglijent
a fost Invaiat de terapeut sa-i raspunda: IIsunt
mai sexy a9a, ce zici?";
- fiii inielegator cu partenerul de viaia, realizand ca uneori, fara sa vrea, acesta se descarca asupra dumneavoastra dupa 0 zi inearcata de stres, iar criticile pe care acesta Ie
exprima nu va sunt adresate cu adevarat.
3. lnv?tati sa criticati pe celalalt fara sa-I
raniti. In acela9i timp nu reprimaii tendinia de
a-I critica, deoarece aceasta va conduce la
201

i
I

acumularea unor resentimente. Pentru a

realiza acest lucru notali pe 0 foaie de hartie
repro?urile pe care dorili sa i Ie aduceli partenerului ?i realizali un joc de rolimpreuna cu
partenerul, joc de rolin cadrul caruia acesta
va accepta in mod deli~erat critica ?i va raspunde pe un ton calm. Incepeli cu afirmalii1e
cele mai blande, cele mai pulin suparatoare.
Pentru a ajunge la 0 comunicare interpersonala eficienta este indicat ca subiectul sa
invete sa-si modifice ?i stilul de a critica.
Pentru ac~asta, trebuie sa linem seama de
urmatoarele sfaturi:
- nu va criticali niciodata partenerulin public;
- evitali sa-I criticali atunci cand este nervos;
- nu utilizali comparaiii de genul "mama mea
gatea mai bine" sau "fosta mea sOlie facea
altfel";
-:- nu atacali partenerul de viala ca persoana.
~stfel, nu spuneii: "tu nu e?ti buna de nimic",
"niciodata n-ai sa fii in stare sa faci un lucru
bun". Mult mai indicat ar fi sa spuneli "ma
nemullume?te modul in care faci aceasta;
"poate ca ai putea sa-Ii schimbi stilul, ce
zici"?

4. B/ocati mode/u/ automat de raspuns.

Exista unele persoane care, indiferent de ce
anume face partenerul, reaclioneaza mereu
Intr-o maniera stereotipa punand in acliune
reaclii de evitare, culpabilitate ?i retragere ?i
acest model de acliune a capatat un caracter
automat. Primul pas In renunlarea la acest
model automat de comportament consta in
con9tientizarea lui prin intermediul autoobservaiiei. Odata identificate, subiectullnvala sa
202

opreasca aceste reaclii prin intermediul unei

tehnici de relaxare. Astfel, ori de cate ori ne
dam seama ca vom declan?a 0 reaclie de
furie ?i vom Incepe sa lipam, esteindicat sa
ne relaxam ?i sa respiram control at repetand
mental cuvantul "calm", odata cu fiecare
expiralie.
Chiar daca exerciiiul reu?e?te, aceasta nu
inseamna ca subiectul nu va mai simli niciodata teama, furie sau ca nu va dori sa se
retraga in carapacea sa, dar starile ~emolionale respective vor fi controlate. In locul
reacliei automate ca aceea a unui robot,
persoana va putea comunica partenerului sau
ceea ce simte cu adevarat, ?i acesta, va
inlelege, la randul sau, despre ce este vorba.
Prejudecalile noastre despre cum trebuie sa
fie un sOl sau 0 sOlie ideala joaca adesea un
rol foarte important In evolulia relaliei interpersonale. Cand aceste prejudecali se
centreaza in jurul modului In care trebuiesc
facute anumite lucruri ?i cand se combina ?i
cu 0 teama patologica de critica, ele pot
deveni destructive. Astfel, daca nu facem
ceea ce credem noi ca trebuie sa facem In
calitate de sOl sau sOlie, ne a?teptam sa fim
criticali, iar pentru a evita aceasta critica vom
face In a?a felincat cuvantul "trebuie" ?i nu
"a? dori" sau "mi-ar face placere" sa ne conduca viala. De pilda, doi sOli tineric:are
l.ucreaza ?i studiaza la cursuri seralen\.l au
timp sa stea impreuna decat In week-end, pe
care insa ?i-I petrec facand curalenie in casa.
Este evident ca relalia din cadrul cuplului ar
funcliona mult mai bine daca cei doi ?i-ar
203

petrece timpul liber intr-un mod mai placut

intr-un apartament mai pu1in perfect aranjat.
Din acest motiv, terapeu1ii comportamentali!?ti
recomanda pacien1ilor sai sa mai faca !?i
unele lucruri pe care doresc sa Ie faca, binein1eles dadi acest lucru este ra1ional, pentru
a invinge teama di nu sunt ni~te so1i ideali.
Mul1i parteneri care nu se in1eleg defel, se
tem totu!?i sa rupa rela1ia,fie datorita fricii de
abandon, fie deoarece considera divoFiul ca
pe un mare e!?ec in via1a (daca ai ajuns la
divoFi, inseamna ca este ceva in neregula cu
tine").
In ciuda ratei crescute a divoFiurilor, multe
persoane de varsta medie se mai tem de ce
anume 'va spune lumea daca vor divoFia.
Exista !?i persoane care se tem de divoFi,
datorita unor dificulta1i sau sarcini suplimentare care le-ar putea reveni, vor trebui sa
ca!?tige mai mu1ii bani, vor trebui sa se
descurce singuri in gospodirie etc.
De asemenea, teama exagerata ca partenerul
sa nu sufere, poateprelungi la nesfar!?it 0
relaiie nefericita de cuplu, relaiie care se
transforma in tortura pentru ambii soii.
Adesea, partenerul nefericit nu intreprinde
nimic a!?teptand ca celalalt sa-!?i asume responsabilitatea intentarii aCiiunii de divoFi.
Inainte de a lua 0 decizie, atat de importanta
cum este aceea de a divoFia trebuie, in primul
rand sa ne asiguram ca am facut tot ce este
posibil ca relaiia sa funciioneze.
Pentru a realiza acest lucru, este de dorit sa
intreprindem impreuna cu partenerul, toate
eforturile pentru salvarea casniciei.
204

Daca nici ,una din aciiunile intreprinse nu a

func1ionat, apelaii la un consilier-terapeut care
ya poate ajuta sa luaii decizia cea mai buna.
In cazulin care va decideii pentru separare,
veii constata ca, in ciuda fricilor legate de ce
anume se poate lntampla dupa divOFi,va veii
sim~i mult mai bine daca incheiaii relaiia.
*

In incheiere precizam faptul ca metodele de

psihoterapie scurta, comportamentala !?icognitiv-comportamentala a tulburarilor anxioase
sunt simple, economicoase!?i pot fi, cu unele
adaptari, utilizate !?ide subiectulinsul?i, chiar
in afara unor cabinete specializate de psihoterapie sau, in orice caz, dupa un' numar
minimal de l?edinie realizate sub indrumarea
unui terapeut calificat.

BIBLIOGRAFIE

SELECTIVA

1. B ern a r d , E ( E d s) - Using Rationale

Emotive Therapy Effectively. A Practitioner's Guide. Plenum Press, New York,
London, 1991.
2. Coleman,
J. C.;
Butcher,
J. N.
Car son,
R . C. - Abnormal Psychology and Modern Life. Scott Foresman
Camp; Glenview, Illinois, London, 1984.
3. Fensternheim,
H; Baer,
Jean. Stop Running Scared! Fear Control
Training: The New Way to Conquer Fears,
Phobias and Anxieties. Dell Publishing Co;
Inc. New York 1977.
4. Gazda,
G. M.: MultiplelmpactTraining:
A Life Skill Approach in: Lorson, D(Eds).
Teaching
Bychological
Skills. Brooks
Publishing Camp. Monterey, California,
1993.
5. Grieger,
R. M.: Keys to Effective RET
in Bernard, E(Eds). Using Rationale
Emotive Therapy Effectively: A Practitioner's Guide, Plenum Press, New York,
London, 1991.
6. H and ley, R.; Neff,
P a u I i n e: Anxiety
and Panic Attacks. Their Cause and Cure.

7. Hawton,
K.;
Salkovskis
P. M.;
K irk,
J . ; C I ark,
D. - Cognitive
Behavior Therapy for Psychiatrie Problems.
A Practical Guide. Oxford Univ. Press,
1989.
8. H 0 Ide v i c i, I r i n a; Vas i Ie s c u, I. P.
- Psihoterapia - un tratament fara medicamente, Ed. CERES, Bucure~ti, 1993.
9. H 0 Ide v i c i , I r i n a - Autosugestie
~i
relaxare. Ed. CERES, Bucure~ti, 1995
10. H 0 Ide v i c i, I r in a - Elemente de psihoterapie, Ed. ALL, ed. a II-a, Bucure~ti, 1996
11. Hub e r ,
W.:
Psihoterapiile - Terapia
potrivita fiecarui pacient. Ed. ::?tiintifidi ~i
Tehnica, Bucure~ti, 1997.
12.lonescu,
G. - Tratat de Psihologie
Medicala ~i Psihoterapie. Ed. ASKLEPIOS,
1995.
13. Larso n, D. (Ed s) - Teaching Psychological Skill. A Model for Giving Psychology Away. Brooks-Cole,
Publishing
Comp.; Monterey, California, 1984.
14. La z a r us,
R. - Paterns of Adjustment.
Mc. Graw Hill Book Compo New York, San
Francisco, Washington, London, Jossey
Bass, 1984.
15. Sank,
L. I.; Shaffer,
S. CarolynA Therapist's
Manual for Cognitive
Behavior Therapy in Groups. Plenum
Press, New York and London, 1984
16. Y ate s, A. J. - Behavior Therapy; Wiley,
New York, 1970.
17. Zi m bardo,
Ph: Shyness: What it is and
what to do about it, Menlo Park, Cal;
Addison, Weseley, 1977.

The Five Life Plus Program for Conquering

Fear. Fawcett Crest, Ballantine Book, New
York,1985.
206

207

CUPRINS

CUVANT INAINTE

NATURA ANXIETATILOR $1 A FRICILOR

UMANE

sA NE ELiBERAM
PANICA

DE ANXIETATE $1
24

FOBIILE - 0 PIEDICA IN CALEA ECHILIBRULUI PSIHIC

TULUI EFICIENT

$1 COMPORTAMEN54

TEHNICI SIMPLE DE PSIHOTERAPIE A

OBSESIILOR

107

PSIHOTERAPIA ANXIETATII LEGATE DE

PROBLEMELE SEXUALE

132

PSIHOTERAPIA PENTRU PERSOANELE

cu TEAMA DE A SE ANGAJA IN RELATli
APROPIATE CU CEILALT'
BIBLlOGRAFIE SELECTIVA

156

206

Culegere yi tehnoredactare comput~rizata

Editura SEMNE
Tiparit la Tipografia SEMNE '94