Pamanturi dificile ca terenuri de fundare

Prin pamanturi dificile ca teren de fundare se inteleg, in general pamanturile care sunt
caracterizate prin compresibilitate mare si rezistenta la forfecare scazuta, precum si cele care
manifesta agresivitate fata de materialele din care se executa fundatiile constructiilor. Pentru
asigurarea rezistentei si exploatarii normale a constructiilor fundate pe aceste tipuri de pamanturi
sunt necesare impunerea unor masuri special, care privesc atat terenul de fundare cat si sistemul
constructiv al infrastructurii si suprastructurii constructiilor. Sunt raspandite pe o arie larga a tarii
noastre.
In categoria pamanturilor dificile ca terenuri de fundare intra:
1.
2.
3.
4.

Pamanturi sensibile la umezire (PSU).

Pamanturi cu umflari si contractii mari (PUCM).
Pamanturi lichefiabile.
Pamanturi (terenuri) agresive de fundare.

1. Pamanturi sensibile la umezire.

Pamanturile sensibile la umezire(PSU) se caracterizeaza prin faptul ca in conditii de umiditate
ridicata au deformatii mari sub actiunea incarcarilor exterioare sau a greutatii propii. Marimea si
durata de producer a deformatiilor depend de natura incarcarii, de dimensiunile si forma
suprafetei de incarcare, gradul de umezire al pamantului. Deformatia suplimentara datorata
umeziriieste de regula neuniforma, fiind mai mare in zonele unde umezirea pamantului este mai
intensa si incarcarea este mai mare. La o umezire intensiva, deformatia suplimentara se produce
de regula brusc, avand un caracter de prabusire, dar prin aceasta nu se epuizeaza in totalitate
deformarea masivului de pamant umezit, aceasta putand continua in timp. Deformatia
suplimentara se produce prin reducerea porozitatii materialului, datorita rearanjarii granulelor si
agregatelor din care este alcatuit, intr-o pozitie mai compacta. Pe teritoriul tarii noastre,
loessurile si pamanturile leossoide ocupa circa 17%, s-au format de regula prin depunerea
particolelor de praf purtate de vant. Pamanturile sensibile la umezire sunt alcatuite din
microagregate, care d.p.d.v. mineralogic, contin cuart in proportie de peste 50%, feldspati, mica
si minerale argiloase. In anumite situatii mineralele argiloaseconstituie unul din factorii care
creeaza legaturile structural intre elementele component ale scheletului acestor pamanturi. Se
mai gasesc si carbonate de calciu si de magneziu care ajung pana la 10-25%. Se gaseste si gips,
carbonat de calciu sub forma de papusi si concretiuni calcaroase, etc. Din punct de vedere

granulometric, fractiunea preponderenta o constituie praful (0,050,005) care se gaseste in

proportie de 50-80%. PSU, pe baza criteriului granulometric se impart in:

Loessuri, pamanturi la care fractiunea 0,01..0.10 mm reprezinta peste 60%;

Pamanturi loessoide, la care fractiunea0,01..0,10 este sub 60%.

Loessurile au o culoare predominant galbuie. In stare naturala au umiditatea redusa si

plasticitatea cuprinsa intre 6-28%.Particularitatea lor specifica consta in sensibilitatea lor la
umezire, care exprima capacitatea acestor pamanturi de a-si reduce brusc volumul de goluri
pentru o presiune data, atunci cand sunt supuse inundarii, ca urmare a distrugerii structurii lor.
Acest fenomen este foarte complex, fiind in legatura directa cu actiunea apei asupra legaturilor
structural dintre particulele de faza solida.Legaturile structurale la aceste pamanturi sunt
asigurate atat de coeziunea de cimentare datorata diferitelor saruri pe care le contin, cat si
coeziunea electromoleculara(primara) datorita prezentei in compozitia lor a fractiunii argiloase.

Identificarea pamanturilor PSU

In cazul pamanturilor sensibile la umezire (PSU) se efectueaza studii geotehnice la fel ca pentru
pamanturi, in vederea stabilirii tipului litologic, a caracteristicilor fizico-mecanice, precum si
incercari special de laborator si teren in vederea evidentierii sensibilitatii la umezire. Prin
procedeele cunoscute se preleveaza probe de pamanttulburate si netulburate, fie in sondaje
deschise, fie in foraje cu diametru mare, de peste 1000 mm. Tipul litologic al pamantului se
stabileste pe baza curbei granulozitate, prin folosirea clasificarii prezentate in Tabelul 1.

Tabelul 1 Clasificarea PSU in functie de granulozitate

Pe baza indicilor geotehnici de structura se considera sensibile la umezire pamanturile la care

gradul de umiditate Sr < 0,8 , iar valorile indicelui I, calculate cu relatia
mici ca cele date in Tabelul 2, in corelatie cu indicile de plasticitate, Ip.

e Le
1+ e , sunt mai

Tabelul2 Valori ale indicelui I pentru caracterizarea sensibilitatii la umezire a depozitelor loessoide

Sensibilitatea la umezire, conform normativului P7-84 , se poate stabili pe cale indirecta,

reprezentand pe o diagram valorile e (indicile porilor pamantului in stare naturala) si e

(indicile porilor corespunzator umiditatii la limita de curgere a pamantului, wL)

Portiunea hasurata a diagramei din fig.1 reprezinta domeniul pamanturilorsensibile la umezire.
Panta dreptei si ordonata la origine depend de granulozitatea pamantului, crescand cu marirea
continutului de fractiune argiloasa, deci si a plasticitatii acestuia.

Fig.1 Identificarea PSU pe baza relatiei

siL

Identificarea pamanturilor sensibile la umezire dupa metodologia prezentata este simpla. Metoda
de laborator folosita in mod current in tara noastra constain supunerea unei probe netulburate, in
edometru la o incarcare in trepte pana la valoarea de 300 kPa, inclusive.Dupa stabilizarea
deformatiilor la acesta treapta de incarcare, se procedeaza la inundarea probei, fara a mari
incarcarea aplicata. Se constata o deformatie brusca, suplimentara a probei, care se evidentiaza in
curba de compresiune-tasare (fig.2) printr-un salt notat cu im3 reprezentandtasarea specifica prin
umezire la presiunea de 300 kPa. Dupa cum rezulta si din fig 2, valoarea lui im3 este egala cucu
diferenta intre tasarea specifica a probei inundate si tasarea specifica a probei cu umiditate
naturala, sub aceeasi presiune de 300 kPa. Se considera ca pamantul analizat este sensibil la
umezire, atunci cand im3> 2%.

Fig.2 Curba de compresiune tasare pentru PSU

Aprecierea sensibilitatii la umezire a pamanturilor>

In vederea estimarii tasarilor probabile prin umezire, in cazul PSU, este necesara determinarea
urmatorilor indici geotehnici specifici: tasarea specifica la umezire imp si rezistenta structurala p0.
Tasarea specifica la umezire imp se determina pe baza incercarii edometrice effectuate pe probe cu
structura netulburata, prelevate din stratul de pamant. Se executa incercarile si se traseaza doua
curbe de compresiune tasare (fig.3), curba 1 corespunzatoare probei cu umiditate naturala si
curba 2, corespunzatoare probei inundate.

Fig.3 Curbele de compresiune tasare pentru PSU

Rezistenta structurala p0 reprezinta presiunea minima la care se produce tasarea suplimentara a

pamantului in conditiile saturarii prin inundare. Un pamant desi sensibil la umezire nu manifesta
tasari suplimentare prin umezire decat daca asupra probei (stratului) se exercita o presiune cel
putina egala cu p0. Acest comportament se explica prin prezenta legaturilor de cimentaredintre
particole de faza solida, care confera pamantului o rezistenta structural. Se poate detremina prin
mai multe procedee, incercari de laborator in edometru, incercari de proba cu placa pe terenul
natural sau realizarea unor incinte de experimentale de inundare.

Evaluarea zonelor deformabile

Cunoscndu-se rezistena structural 0 se pot defini zonele din teren n cuprinsul crora
se produc deformaii ca urmare a prbuirii structurii pmntului prin umezire, numite zone
deformabile.
Astfel, zona deformabil superioar se extinde pn la adncimea la care efortul unitar
vertical (), datorat att ncrcrii date de fundaie ( z) ct i greutii proprii a pmntului ( gz),
este mai mare i devine egal cu 0 (Fig. 4).

Fig. 4. Zone caracteristice n terenul de fundare alctuit din pmnturi sensibile la umezire:
I - zon deformabil superioar; II - zon inert; III - zon deformabil inferioar; 1 - diagrama variaiei
cu adncimea a efortului gz; 2 - diagrama variaiei cu adncimea a efortului z

In vederea orientarii masurilor ce trebuie luate la proiectare si executarea

constructiilor,terenurile de fundare alcatuite din pamanturi sensibile la umezire se pot incadra in
doua grupe:
Grupa A, cuprinzand terenurile de fundare la care tasarea prin umezire se produce
numai in limitele zonei deformabile superioare, datorita incarcarcarii adusa de
fundatie, iar tasarea pin umezire datorita greutatii propii a pamantului practic
lipseste sau nu depaseste 5 cm.
Grupa B, cuprinzand terenurile de fundare la care este posibila producerea tasarii
prin umezire sub greutate propie, in special in limitele zonei deformabile
inferioare, peste care se pot suprapune tasarea prin umezire din limitele zonei
deformabile superioare, datoriita incarcarii transmisa de fundatie.
Grupa careia ii apartine un teren de fundare alcatuit din pamanturi sensibile la umezire
sestabileste pe baza rezultatelor incercarilor de laborator ( de compresibilitate in
edometru). In cazul unor lucrari importante si cand sunt asteptate tasari mari prin umezire

sub efectul greutatii propii a pamantului, se recurge si la incercari experimentale de teren

sau incinte inundate.

2. Pamanturi cu umflari si contractii mari.

Pmnturile cu umflturi si contracii mari, denumite si pmnturi contractile (expansive sau
active) sunt pmanturi argiloase care prezint proprietatea de a-i modifica sensibil
volumul,atunci cnd umiditatea lor variaz.Toate pmnturile active sunt potenial capabile
de umflturi si contracii importante la variaii de umiditate,aceast capacitate de umflarecontracie se manifest nsa numai atunci cnd condiiile locale prilejuiesc manifestarea
activ a potenialului de contracie-umflare a pmntului.
Din punct de vedere geologic P.U.C.M. sunt de dou tipuri :
- formaiuni de zon temperat (de la sfritul teriarului i nceputul cuaternarului)
constituite din depozite glaciare, lacustre sau marine vechi, de natur marnoas calcaroas,
decalcefiate prin splare si mbogaite n coloizi, reprezentate prin formaiuni eluviale,
coluviale sau aluviale ;
- formaiuni de clim cald, bogate n materii organice,provenite din evoluia biodinamic
a solului de origine glaciar sau aluvionar, care a suferit n timp o important evoluie
pedologic devenind argile fisurate,cu porozitate si plasticitate foarte mare (prezentnd o
structura secundar, alcatuit din reele de fisuri care separ masa lor n bucai poliedrice cu
fee lustruite).Din aceast categorie fac parte depunerile argiloase si organice din Lunca si
Delta Dunrii, de pe cursurile unor ruri si depunerile argiloase lacustre (argile grase).
La variaiile de umiditate P.U.C.M. se comport astfel :
- n perioadele secetoase apar n teren crpturi de contracie, de obicei sub forma unei
retele poligonale, fenomenul este mai pronunat la temperaturile puternice nsorite, mai ales
acolo unde apele atmosferice (ochiuri de ap, blti de mic adncime) ;
- n perioadele ploioase crpaturile ncep sa se nchid, nchiderea lor pornete att de jos,
datorit umezirii prin apa care s-a infiltrat prin straturile superioare, ct si de sus unde
straturile superioare se umfl prin umezire uniform.

Variaiile de volum cauzate de variaiile de umiditate ale P.U.C.M. sunt influienate de :

- activitatea pmnturilor ;
- condiiile hidrogeologice ;
- variaiile de umiditate ;

- presiunea transmis de fundaie ;

- grosimea stratului ;
- suprafaa umezi ;
- proprietaile fizice si chimice ale lichidului care produce umezirea pmntului.
n cadrul pmnturilor argiloase se definesc trei umuditi caracteristice i anume:
- limita de plasticitate wP
- limita de curgere wL
- limita de contracie wS
Limita de contracie, cnd umiditatea scade sub limita de plasticitate, pierderea apei se
manifest prin formare de meniscuri capilare, pn cnd argila trece de la starea unui corp
cvasisolid n starea unui corp tare.
Reprezentarea variaiei de volum n raport cu variaia umiditii, este util s fie reprezentat
n raport cu volumul unei mase de 100g de pmnt uscat.
Volumul unui pmnt saturat este alctuit din volumul ocupat de schelet i volumul ocupat
de ap.
Vt V s V w
n care,
Vt
- este volumul total ;
Vs
- volumul ocupat de schelet ;
Vw
- volumul ocupat de ap.
Limita de contracie se obine pe abscis la intersecia celor dou ramuri rectilinii a curbei
de contracie-umiditate. La limita de contracie, pmntul respectiv are greutatea volumic
maxim.
Limitele de variaie a umiditii se iau :
- pentru probe netulburate, umiditatea de saturaie (wsat) i limita de contracie (wS) ;
- pentru probe tulburate, limita de curgere (wL) i limita de contracie (wS) ;
Pentru primul caz se poate scrie :

wS w L

Vi V f
Ms

100
n care,

Vi
- este volumul iniial al probei de pmnt ;
Vf

- volumul final al probei de pmnt ;

Ms
- masa de pmnt uscat.

S-a constatat c micorarea volumului probei nu este egal cu volumul de ap

evaporat,deoarece porii rmn plini cu vapori de ap saturai i c umiditatea iniial influeneaz
micorarea de volum a probei.
Indici geotehnici dedui din curba de contracie-umiditate :
- contracia volumic care se calculeaz cu relaia :
CV

Vi V f
Vf

100

La terenuri argiloase obinuite Cv=10%.

Probabilitatea producerii unor variaii de volum importante a pmntului poate fi apreciat
cu ajutorul inegalitii:

 V VL V eL e

0,3
V
V
1 e

n care,

V i e este volumul specific, respective indicele porilor corespunztorstrii naturale;

VL i eL volumul specific, respective indicele porilor corespunztor limitei superioare de

plasticitate(wL).

Umflarea liber se calculeaz cu relaia :

U L % 100

V f Vi
Vi

10(V f 10)%

Vi 10cm 3

Indicile de activitate reprezinta cantitativ susceptibilitatea de contractie a pamanturilor: IA=

Ip
A2

Presiunea de umflare pu este o caracteristica mecanica a pamanturilor contractile reprezentand

presiunea dezvoltata, in urma inundarii cu apa, de catre un pamant aflat intr-o incinta etansa si
avand umiditatea in apropierea limitei de contractie. In functie de activitatea pamanturilor cu
umflari si contractii mari se deosebesc trei categorii de pamabturi definite de caracteristicile
geotehnice specific si generale conform tabelului de mai jos:

3. Pamanturi necoezive lichefiabile.

Fenomenul de lichefiere este characteristic nisipurilor fine afanate, de obicei saturate. Prin
lichefiere se intelege scaderea brusca a rezistentei la forfecare a unui pamant necoeziv saturat,
determinand o transformare temporara a materialului respective intr-o masa fluida. Este
provocata de o prabusire a structurii terenului datorita socului sau vibratiilor si este insotita de o
crestere brusca dar temporara a presiunii apei din pori. In principiu, se disting doua tipuri de
fenomene de lichefiere: lichefiere propiu-zisa si lichefiere ciclica.
Lichefierea propiu-zisa reprezinta fenomenul prin care un pamant necoeziv saturat afanat isi
pierde o mare parte din rezistenta la forfecare si poate curge ca un lichid datorita unei solicitari
monoton crescatoare (static) sau ciclica.
Lichefierea ciclica este fenomenul de cedare progresiva sa unui nisip saturat afanat, cu indesare
medie sau indesat supus unei solicitari, cuvariatie ciclica in conditii de volum constant.
Deformatia finala rezulta din cumularea deformatiilor produse in timpul fiecarui ciclu de
incarcare; in cazul nisipurilor afanate deformatia poate fi nelimitata, fenomenul devenind similar
lichefierii propiu-zise. Cutrenurele constituie principalul fenomen ciclic care provoaca
lichefierea pamanturilor necoezive. Acest fenomen de lichefiere propiu-zisa reprezinta rezultatul
cedarii in conditii nedrenate a unui nisip saturat afanat reprezentat in diagram de mai jos:

Sensibilitatea la lichefiere este mai mare la nisipurile fine uniforme decat la alte pamanturi
necoezive. In tabelul de mai jos, se prezinta domeniile in curba granulometrica apamantului
necoeziv trebuie sa se afle in intregime, pentru ca materialul sa fie susceptibil la lichefiere.

Lichefierea ciclica este cu atat mai probabila cu cat pamantul nisipos se afla intr-o stare mai
afanata. Pentru o apreciere calitativa se recomanda criteriuldin tabelul 4.

Tab. 4 Gradul de indesare ID la care pamantul nisipos se considera susceptibil a se lichefia

4. Terenuri de fundare agresive

Atat prin compozitia chimica a scheletului mineral cat mai ales a apei pe care o contin uneori
pamanturiledin care este alcatuit terenul de fundare pot prezenta agresivitate fata de materialele
folosite in mod current la executia fundatiilor constructiilor. Actiunea chimica a unui teren de
fundare agresiv asupra betonului din fundatii are loc in general, numai in prezenta apei subterane
sau de infiltratie, care dizolvand unele substante din pamant, poate reactiona cu pamantul si in
numeroase cazurichiar poatesa influenteze si chismul apei freatice pe zone foarte mari.
In ce priveste apa freatica, nivelul si compozitia chimica a acesteia sunt foarte importante pentru
aprecierea agresivitatii natural a unui teren de fundare, aceste elemente fiind totdeauna precizate
in studiile geotehnice, Intre factorii care pot accentua efectul distructiv al apei freatice agresive
asupra betoanelor din fundatii se mentioneaza: temperature ridicata, variatia nivelului apei
subterane, viteza de curgere a apei prin teren.

Cele mai frecvente agresivitati natural pentru betoanele de ciment sunt cele de natura carbonica,
sulfatica sau mixta.