Sunteți pe pagina 1din 20
Considerafii privind conceptul de contract de comerf international Activitatea de comert exterior privind schimburile sau prestitrile de lucriri si servicii se concretizeazi sub forma unui contract comercial international, care genereazi raporturi juridice intre parteneri din fari diferite. Asadar, armitura juridica oricarei tranzactii internationale o constituie contractul, care poate fi definit ca actul juridic incheiat prin acordul de voinji a dou’ sau mai multe persoane cu scopul de crea, modifica sau stinge raporturi juridice. Pentru ca un contract si fie considerat contract comercial internafional este necesar, deci, ca el si se caracterizeze prin internationalitate, adica contractul s& contina elemente de extraneitate’ cum sunt: una din parfile contractante s& fie un strain, plata prefului si se fac& intr-o valuta etc. Consecinja internationalitafii contractelor comerciale consti in faptul ci raportul juridic c&ruia fi d& nastere iese de sub guvernarea unui anumit sistem de drept national, contractului respectiv fiindu-i aplicabile mai multe izvoare de drept: tratatele intemationale, uzanfele comerciale uniforme, unul din sistemele de drept national. inc din momentul incheierii unui contract comercial international se pune problema de-a se sti care va fi sistemul de drept care va cdrmui acest contract, din acest moment si pnd la ultimul act de executare a obligajiilor pe care le confine. Aceasta se datoreazA faptului c& raporturile juridice prin care se realizeaz% comerul international, prin instsi natura, structura si finalitatea lor, au o aderen{a international, contin elemente de extraneitate ce pun in prezenfa gi ,,in conflict" mai multe sisteme de drept, care, cu titluri juridice, se pretind deopotriv’ componente pentru ,,cdrmuirea" in totalitate sau in parte, a acestor raporturi juridice”. atare problema se ridici nu numai in cazul in care se iveste un litigiu cu privire la un contract comercial international si atunci cand trebuie si se stie dupa care lege in prezenfii se va solufiona litigiul, ci ea se poate ridica, independent $i inainte de orice contencios intre parti si tocmai in scopul de a se evita un eventual litigiu. fn acest scop, inc& din momentul incheicrii contractului, parfile trebuie uneori si tind seama nu numai de legea farii lor, daci este comuna ambelor parfi, sau de legile lor personale (adic& legile {Zrilor cu care fiecare dintre parti e legata prin cetifenie sau domiciliu), ci si de legile unor tari terfe. Acestea pot fi legea ,arii unde se realizeazi acordul de voinfé sau actul juridic (negotium) sau a locului unde pirfile intocmese inscrisul constatator (instrumentum), cici, de regul, actul respectiv sau inscrisul constatator va fi valabil si isi va putea produce efectele voite de citre parti, chiar si intr-o ard ter}, numai daca este incheiat cu respectarea dispozitiilor _acestor legi. ' Deleam, S., Costin, M.N,, (1997) Dreptul comerfului international, vol. II, Lumina Lex, pag. 5-7 Idem, pag. 45-48. Astfel, capacitatea pirfilor de a contracta este determinata in unele sisteme de drept de legea personala a fiecreia dintre parti (lex personalis), care poate fi legea fArii al c&rei cetafean este partea (lex patriae) sau legea farii unde partea respectiva isi are domiciliul sau resedinfa (lex domicilii), ori in privinja unei persoane juridice, legea tarii unde aceasta isi are sediul sau principalul stabiliment (legea nafionala sau lex societatis)*. Dacd 0 persoani este capabild, potrivit legii sale personale, ea va fi socotita ca atare, in orice alta tara, in privinta actului incheiat. Pentru aceste considerente, la momentul incheierii unui raport juridic cu o persoana juridicd trebuie si se stie care este legea sa ,nationala”, pentru a se vedea dacd, in conformitate cu care la randul ei va indica dreptul material aplicabil, fie in mod direct, alegdnd dreptul material aplicabil, aceasta din urma fiind mai ridicata si de altfel cea mai des utilizata in practicd, deoarece prin alegerea dreptului material se eviti si dificultitile pe care le prezinti eventuala retrimitere. Exprimarea vointei parfilor cu privire la alegerea dreptului aplicabil are drept scop evitarea unui conflict de legi, solufiondndu-1 anticipat. De aceea, voinfa pirjilor astfel exprimata indeplineste functia unei norme conflictuale denumiti lex voluntatis. Accasti posibilitate acordati pirjilor de a-gi ,alege" dreptul aplicabil este indeobste recunoscuta de aproape toate sistemele de drept, chiar dac& in privinja determin&tii cdmpului ei de aplicare exist divergente. Chiar si dreptul $.U.A., care in primul »Restatement of the Law of Council of Laws" (1931) refuza parfilor dreptul de a alege dreptul aplicabil contractului lor, in ,.Restatement Second” (1971) recunoaste in mod expres acest drept parfilor contractante. * Intrucét contractele sunt, prin excelent’, expresia voinfei parfilor, este normal si li se permita partilor sd-si exprime vointa, adicd si ia atitudine gi cu privire la legea aplicabilé contractului lor; este vorba de o atitudine a partilor contractante fafa de dreptul ce ar urma sa guverneze contractul pe care il incheie. Aceasta stare psihologica se poate manifesta in moduri foarte diferite, incepand cu simpla si completa ignorare a legaturii dintre contractul lor si un anumit sistem de drept (situatie ce ar reprezenta un caz limité, dar care, din nefericire, se intimpla adesea in practic, mai ales cAnd contractele se incheie fira participarea juristilor) si terminand cu acea atitudine in care parfile contractante, constiente de legitura contractului lor cu anumite sisteme de drept statale, isi manifesti in mod evident intenfia ca raporturile lor contractuale si fie guvernate. de citre unul dintre aceste sisteme de drept. Procedand astfel partile trangeazii anticipat un eventual ,,conflict de legi" intre legile in prezentii cu privire la contractul lor sa copieze dispozifiile legii straine, transpunandu-le corect in contractul lor, ele fac in contextul contractului o simpla referire la legea strain, din care si rezulte cd ele infeleg ca, fie intregul lor contract, fie numai anumite clemente sau efecte ale contractului si fie reglementate aga cum sunt acestea reglementate in legea 3 Florescu, D, Parvu, N. Contractele de comert international, Universul Juridie, Bucuresti, 2007, pag. 13-14. “Idem, p. 15 2 la care se referd, Astfel, in loc ca parfile s& arate, in chiar textul contractului, drepturile si obligatiile ce le revin dintr-un contract de vanzare, ele se refer’, de pilda, la legea engleza ,,Sale of Goods Act" (1893) si astfel drepturile si obligatiile lor contractuale vor fi cele aratate in aceasta lege, ale carei dispozifii au fost astfel incorporate in contractul lor. Nu incape nici o indoiali c, actionand in modul acesta’ (per relationem), parjile nu fac o ,alegere" cu privire la legea aplicabil contractului lor, ele nu ale" nici o lege, nici un sistem de drept, care s& se aplice contractului cu acest titlu, ci ele desemneaza doar, pe aceasta cale de referire sau trimitere (per relationem), dispozi sau numai unele din dispozitiile legii striine respective. Legea la care se refera parfile spre a determina astfel continutul contractului lor inceteazi de a mai fi lege din moment ce a fost incorporat& in contract si de aceea ea nici nu poate genera un conflict de legi", pentru a crui solujionare s& fie necesara interventia unei norme de drept international. privat i. ca pariuie Listes Cucitaciaiae /iLegea da care\se referaiparfile in acest: ean (adic numai spre a:determina confinutul‘contedctului lor) poate ‘fi atunci-oriceilege,-din orice taradin lume; deoarece nvictiiacest titli de ,jlege", de ,sistem de drept", vor fi luate in consideratie dispozitiile sale;: ciddar pentru a face din aceste dispozitii simple clauze sau stipulatii ale contractului lor>legea straind la care se refer parfile nu indeplineste fianctia de lege" aleasi de.citre pirti:spre a. guverna contractul lor.(ea nu este menita si devina dreptul material aplicabil, adic& lex causae in privinfa contractului lor), ci dispozitiile ei sunt convertite in clauze sau dispozitii ale contractului; ele sunt reduse Ia nivelul unui confinut contractual cu toate consecintele ce decurg de aici, dup’ cum vom vedea mai departe. Binefngeles cA nu ne referim aici la cazul in care partile determina numai norma conflictual in temeiul cAreia se va stabili apoi dreptul material aplicabil, deoarece 0 atare referire a partilor la o lege strain’ nu d& nastere la indoieli, ci este sigur ci, procedand astfel, partile s-au referit la acea.Jege Iuand-o in consideratie cu dcest tithu (deilege)! canurmare.a solutionarii in acest mod, de catre parti, a tinui conflict intre normele conflictuale; adic a solufionarii unui conflict de legi de gradul al doilea. Rezulti prin.urmare c&, Kisfnd la o parte ipoteza de mai sus a solutionarii de citre pirfi.a unui conflict de legi de gradul al doilea, parfile contractante se pot referi la 0 lege strain in doud moduri, si anume: fie printr-un pactum de lege al cirei scop este ca legea strain’ respectiva si devin dreptul material aplicabil contractului lor (lex causae), fie prin recepfia contractual (in contract) a legii strane; finalitatea acestei recepfii: const’. in faptul ci dispozitiile legii strdine respective sunt chemate si Deleanu, S., Costin, Mircea N., op. cit. pp. 50-52 © Costin, Mircea N., Costin, Calin M., Dreptul comerfului international, vol. I, Partea Special’, Editura ‘Argonaut, 1999, pag. 7. serveasc numai pentru determinarea confinutului contractului, ele insele devenind astfel clauze ale contractului in care au fost incorporate.” in temeiul dispozitiilor de drept intern, riscurile contractuale®, in cadrul unui contract de vanzare-cumpirare, trec de la vanzitor la cumpiritor deodati cu transmiterea proprietitii, adic& in momentul acordului de voinfa al pirfilor, potrivit prineipiului res perit domino. in cadrul relafiilor comerciale internationale, riscurile tree de la vanztor la cumparitor independent de transmiterea proprietiii si, in genere, in momentul predarii mérfii c&tre cumpirator. in dreptul comun, clauza compromisorie cuprins& intr-un contract este accesoric si urmeazd soarta contractului principal in care se afla cuprins’, in dreptul comertului intemational, ea are o oarecare autonomic, asa ineat nu mai urmeaza soarta contractului principal. Diferenta de solutii fata de dreptul intern poate si ducd uneori la rezolvari care, in.dreptul intern, ar fi chiar contrare ordinii publice. in relatiile comerciale internationale exceptia de ordine publica se invoca indeosebi in fata arbitrajului si in fa{a instantelor de exequatur. Ea are un continut diferit de dreptul comun, conturat mai ales de caitre practica’, si este mai putin virulenta decét in dreptul intern, fiind chemata sa intervind numai in masura in care sunt considerafii deosebit de grave care, din aceasta cauz "trebuie s& prevaleze asupra celor ale comerfului international", altminteri se va aplica legea strain’ declarata competenta de c&tre normele de drept international privat.'? Situafiile in care excepfia de ordine publicd, {infnd seama de exigentele comerfului international, prezint& o virulenfi mai scazut& decat in dreptul intern sunt urmatoarele:"" 1) Clauza-aur. in dreptul intern al unor fari, clauza-aur este prohibitd si stipulatia dintr-un contract potrivit céreia plata ar urma sa se fact in aur este nul, ea find contrara ordinii publice interne. Cu toate acestea, intr-un contract international, speta din practica francez&, se referea la un imprumut emis in Canada, a céiror plat era stipulati in aur, ceca ce era prohibit potrivit legii canadiene. Instanja de fond sesizatA a afirmat cA pretentia parfii potrivit careia "contractul trebuie si fie in mod necesar atasat la legislafia unei anumite féri" nu era intemeiati, deoarece "in materie de tranzactie internafionala, conventiile din care rezulta in stipulafie de plata in aur fac legea parfilor". Facandu-se recurs impotriva acestei hotirdri, Curtea de Casatie, dupa ce emite principiul potrivit cfruia “orice contract international este, in mod necesar, atagat la legea unui stat", decide totusi c&, in materie de contracte internationale, parfile pot conveni, chiar impotriva normelor imperative ale legii interne, 0 clauza de *Ploresca, D. Pirvu, N., (2007) Contractele de comers international, Editura Universul Suvidic, pag. 22. ® Deleamu, S., Costin, Mircea N,, pag. 131-134. ° Florescu, D., Parvu, N., op. cit. p. 20 °° Sandu, D.M., (2012) Dreptul comertului international, Bucuresti Editura Universitar8, pag, 78 "pide. 4 valoare-aur, care deci nu este prohibit, nefiind contrar& ordinii publice internationale. Drept urmare, legea canadian care nu permite o asemenea reglementare a pirfilor internationale era contrara ordinii publice intemafionale din Franfa, care permitea 0 atare reglementare (adica printr-o clauzi-aur). 2.) Capacitatea statelor de a incheia un compromis in vederea unui arbitraj. Legile nationale din diverse {ari interzic statului si persoanelor juridice de drept public s& incheie acte de compromis si si se supund arbitrajului, iar dispozitia care confine aceasta prohibifie este de ordine public’. Cu toate acestea prohibifia nu se mai aplicd in cazul cAnd este vorba de un contract international incheiat pentru nevoile comerfului si conform uzurilor maritime. Cu alte cuvinte, un compromis incheiat de cétre stat, care este contrar ordinii publice interne, nu mai este contrar ordinii publice internafionale cAnd este vorba de un contract comercial international, la care luau parte un stat sau persoane juridice de drept public, pe de o parte, si persoane fizice sau juridice apartinind altui stat, pe de alti parte. De altfel, dreptul pozitiv conventional a consacrat aceasti solutie prin Conventia de la Washington din 18 martie 1965 pentru litigiile unui stat cu resortisangi ai altor state. Aceasta convenjie prevede arbitrajul ca mod de solutionare a litigiilor dintre un stat i persoane fizice sau juridice de drept privat din alt stat.” Mai mult, in anul 1993, prin regulamentul de arbitraj al Curfii Permanente de Arbitraj de la Haga s-a instituit posibilitatea solutionacii litigiilor dintre un stat si o persoana de drept privat pe calea acestui arbitraj”?. Asadar, din moment ce se referé la un contract comercial international, dispozitia care interzice statului si incheie un compromis, nu mai este contrara ordi publice; de data aceasta este vorba de ordinea publica internafionala a aceleiasi fari. Pe de alta parte, concluzia ce se impune este oA posibilitatea persoanelor juridice de a se supune arbitrajului nu este o problema de capacitate supus ca atare legii personale (lex patriae ori lex domicilii), ci este vorba de o aptitudine sau competenfa specifica relafiilor comerfului international. 3) Motivarea sentinfelor arbitrale constituie o alti chestiune care invedereaza diferenfa dintre ordinea publica interna si cea internationala. in dreptul intern, lipsa de motivare a unei sentinfe este contrara ordinii publice, sentinfa fiind nula, in timp ce in arbitrajul international lipsa motivarii nu constituie motiv de nulitate decat in conditii anume determinate. in practica, problema s-a pus in fafa instantelor franceze cu privire la o senting data de un arbitraj din Anglia; or, dreptul englez nu cere ca sentintele si fic motivate, in timp ce practica franceza cere ca sentinfele interne si fie motivate, chiar dacé sunt pronuntate de un arbitra care judeca in calitate de "amiable si (Capayin’ O., $teffinescu, B., (1987) Tratat de drept al comerfului international, vol. 2, Editura Academiei, ‘Bucuresti, pag. 10. ‘> hitp://ec.europa.eu/civiljusticelapplicable Jaw/applicable Jaw rom ro, pagin’ web consultata la data de 17.06.2013 compositeur". S-a constatat cu aceasta ocazie cA lipsa de motivare a sentinfei nu este prin ea insisi contrara ordi Doctrina in materie inclin& spre opinia potrivit cfreia voinja parfilor sau, mai degrabi, regulile procedurale edictate de c&tre practicienii arbitrajului ori consacrate prin uzanfe suplinesc legea statala, fie ea chiar si imperativa. Astfel, autonomia practicii suplineste orice lege statali, negisindu-si limita decét intr-un riguros principiu general, plasat direct pe plan international, cel al respectului drepturilor apararii, in numele cirora poate fi inlaturati aplicarea legii statale eventual competent, apreciindu-se ci 0 ordine publick cu adevarat international va fi preferat’ in locul unei dispozifii legale inadmisibile dup’ principiile generale ale dreptului.'® 4 Florescu, D., Parvu, N. op. cit, pag. 23 'S Mazilu, D., Tratat ..2011, pag. 280. Clasificarea si trisiturile specifice ale contractului de comer international Contractul de comer} international este acordul de voinfi realizat de doi sau mai mulfi subiecti participangi la comerful international din state diferite in scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic de comert international si avand ca tristuri specifice comercialitatea si internationalitatea’®. Principalele trisituri caracteristice ale contractelor de comer international in primul rand aceste contracte sunt contracte cu tith oneros, deoarece fiecare parte urmareste obfinerea unui beneficiu, avantaj. Realizarea profitului constituic trisitura esenfialA a comerfului iar contractele de comert international sunt menite si faciliteze si si garanteze atingerea acestui obiectiv, motiv pentru care nu pot avea alt scop. Chiar gi in cazul unor operajiuni care la prima vedere au caracter gratuit au in ultima instanfa consecinge oneroase.'” in mod judicios s-a atras atenfia in doctrin ci niciuna dintre aceste operafiuni ,,nu riméne in exteriorul domeniului specific titlului oneros”.’* Este vorba de urmatoarele operafiuni aparent gratuite: - distribuirea gratuit’ de esantioane; - vanzarea in regim de solduri; - licente de breve neremunerate. Contractele de comer} international generand drepturi si obligatii reciproce intre p&rfi sunt contracte sinalagmatice deoarece obligafiile p&rtilor nu sunt numai reciproce dar $i independente. Acest lucru este valabil si in cazul acelor contracte care in mod obisnuit au un caracter sinalagmatic imperfect (cum ar fi contractul de mandat, de depozit sau imprumut) care au un caracter sinalagmatic perfect ca urmare a faptului cd ,,in domeniul comerjului orice serviciu se plateste”."° Contractul de comert international este comutativ deoarece atat existenta c&t gi intinderea obligatiilor si a drepturilor sunt cunoscute de parti de la inceput, ceea ce nu exclude existenta unor elemente aleatorii in cazul unor contracte cum sunt cele de asigurare si reasigurare internafionala. '* Craciunescu, A.D., (2003) Dreptul comertulul international, Ed. Mirton, Timisoara, pag. 75 Mazilu, D., op.ct, pag. 281. '* Costin, Mitcea N., Deleanu, S.,, op.cit, pag. 7. °° Capatind O., Stefinescu, B., Tratat de drept al comerfului international, volumul 2, Bditura Academici Romine, Bucuresti, 1987, pag. 10. Chiar dac& in marea majoritate a cazurilor contractele de comer international se incheie in forma scris pentru a asigura certitudinea pirfilor cu privire la executarea obligafiilor contractuale, aceasta nu inseamné c& isi pierd caracterul consensual, adicd simplul acord de vointi al parfilor este necesar si suficient pentru incheierea contractului.*” Condifiile de fond si de forma ale contractului de comer international in ce priveste condifiile de forma ale contractului intemational, in principiu, contractul trebuie incheiat in scris dar unele acte normative si Convenfia de la Viena consider ci e suficient& si forma orald; potrivit legii _romane, contractul de comer} international este valabil daca a fost respectata legea fondului (lex voluntatis) sau legea de la locul incheierii contractului, in cazul in care contractul a fost incheiat prin corespondenf’, intre absenti acesta este valabil daci a fost respectati legea unuia dintre statele unde isi afl sediul una din parti. in ce priveste limba contractului pirfile contractante stabilesc, prin consens, daca contractul este redactat in doud limbi diferite avand acelasi confinut. De obicei se alege o limba de circulatie internafionala. Referitor la Conditiile de fond ale contractului de comert internafional acestea sunt cele prevazute de Codul civil pentru orice act juridie:”" - capacitatea: este determinaté de legea nationala a persoanei fizice (lex patrie), pentru persoana juridica este guvernati de legea sediului social real; - consimfiméntul trebuie si fie exprimat cu intenfia de a produce efecte, si fie exteriorizat si si provina de la o persoand cu discerndmant,. Acesta nu trebuie si fie viciat de eroare, dol, violent sau leziune. - obiectul contractului este reprezentat de conduita sau prestatia partilor si trebuie si indeplineasc& la randul lui urmatoarele condifii: trebuie si existe in momentul incheierii contractului; s& fie determinat sau determinabil, s& fie in circuitul civil, si fie posibil din punct de vedere material si juridic, si fie licit, iar in materia actelor juridice translative de drepturi instrainaitorul si fie titularului dreptului. - cauza sau scopul mediat al actului juridic trebuie sa existe, s& fie licita si moral’? 2D. Mazilu, op cit, pag. 281; Sandru, D.M., op cit, pag. 79. 2 Sandru. D-M., op.cit., pag. 81. *Deleanu, S, Costin, Mircea N., op. cit, pag. 22-23 Clas icarea contractelor de comer international in functie de criterii nespecifice contractele de comert international se clasificd dupa cum urmeazi:”> A. in functie de efectele pe care le produc identificém urmatoarele contracte: a) constitutive de drepturi; b) translative de drepturi; c) declarative de drepturi. B. Dupa modul de executare identificAm urmatoarele contract a) cu executie imediata (dintr-o dati); b) cu executie succesiva; ©). eu executie continua, C. Dup& corelatia existent intre ele identifictm contracte principale si contracte accesorii in functie de criteriile specifice dreptului comerfului internafional contractele se clasificd dupa cum urmeazii:* A. in functie de participanti a) subiecti ce apartin ordinii juridice comerciale nationale (R.A., $.R.L.); b) subiecti ce apartin ordinii juridice comerciale internationale (statele, organizatiile interguvernamentale, societifile tranzactionale). B. Dupa obiectul contractului: a) contracte translative de drepturi (vanzarea); b) contracte pentru prestatii servicii (transport, comision, mandat) c) contract pentru executare de lucriri (contracte de antreprizi); d) contract pentru cooperare + economica internationala; €) contractul de acord valutar. C. fn functie de gradul de complexitate: a) unitare: monolit (contract de vanzare cumparare); mixte (contract de antrepriza); b) complexe - contract format din contractul international de turism, contract de transport, contract'de prestafii servicii, contract de depozit D, Dupi durata lor: a) de scurt durata (sub un an) b) de durat& medie (1-5 ani) c) de durata lunga (peste 5 ani). * Sitaru, D.A., op.it, pag. 13. ™ Mazilu, D., op.it, pag. 284. Locul si momentul incheierii contractului de comerf international Formarea contractului de comert international. Negocierea Negocierea Negocierea contractului este un proces organizat de comunicare intre doi sau mai mulfi parteneri, aflaji in state diferite ce urmarese adoptarea progresiva si apoi alinierea pozifiilor acestora pentru realizarea unei intelegeri si incheierea unui contract ce materializeazi voinfa acestora. Negocierea nu este o etap’ absolut necesara pentru formarea unui contract comercial. Ea poate lipsi uneori, cu desivarsire, iar alteori si fie obligatorie si de lungé durata’’, Inifiativa dialogului contractual poate aparfine att, exportatorului, cft si importatorului. Inifiativa exportatorului se poate materializa de regula, sub forma unei oferte publicitare Ia care importatorul poate rispunde printr-o scrisoare de intentie ce ia forma unei cereri de oferti. Aceasta exclude orice angajament juridic al importatorului. Inifiativa importatorului pentru un dialog contractual const’ intr-o cerere de oferta adresata exportatorului dintr-o fara strain’. Atat oferta publicitara, cat si cererea de oferta au rolul de a pregati terenul pentru negocieri,, au un caracter facultativ gi sunt fird consecinte juridice. Stabilirea legaturilor cu partenerii externi se poate face in mai multe moduri, adic’ contracte directe prin intermediar sau prin corespondent’. In cazul contractelor directe prin intermediar pirfile sunt prezente fafa in fafa gi negociaz gradat clauzelor contractuale. Ele pot discuta deschis si detaliat Picdndu-si cunoscute unul altuia dorintele, preferintele sau pretentiile referitoare la confinutul gi executarea contractului. fn procesul de negocieri un rol important fi detine disponibilitatea partenerilor la concesii si compromisuri.”* Concesia este renunfarea unilaterala facut’ de una din parti cu privire la o anumité pozifie susfinuti in cursul tratativelor, in scopul de a ajunge la infelegere. Compromisul este acordarea de concesii reciproce intre parteneri pentru a debloca si usura asigurarea la o infelegere. in timpul negocierilor se poate conveni un acord de negocieri sau un acord de principiu. Acordul de principiu este un contract ce obliga parfile insi a negocia cu seriozitate viitorul contract, care cu toate ci nu obligd partenerii in a ajunge la un acord, poate atrage rlispunderea contractuali —datorit-—sneseriozitatii sia comportamentului necorespunzator a uneia dintre parti. Obligatia de a negocia nu se confunda cu obligatia de a incheia contractul?”, in timpul tratativelor, parfile au urmatoarele obligafii: obligatia de a se informa pe el % Criciunescu, A.D., op. cit, pag. 78-79, % Sandru, D.M., op.cit., pag. 81, ” Costin, M.N,, Costin, Calin M., op.cit, pag. 65. 10 insusi cu privire la toate aspectele ce trebuie cunoscute; obligatia de a-1 informa pe partener cu privire la informatiile elementele pertinente ale contractului si a furniza toate informatiile pe care le poseda si care pot fi determinante in hotirarea de incheiere a contractului; obligafia de a sfitui partenerul, de a-1 consilia in alegerea produsului sau serviciului cel mai adecvat nevoilor. in aceasta faz precontractuala parfile au urmitoarele obligatii specifice: - obligatia de loialitate fayi de partener, adicd si nu uzeze in scop personal de informatiile primite de la partener si si nu le divulge concurenjei acestuia; ~ si mu pastreze ticerea asupra unor informafii care ar putea fi determinante pentru parteneri in adoptarea unei hotirari. in cadrul negocierilor, partile schimba intre ele diverse documente pregatitoare ale contractului ce poarti denumirea scrisori de intentie sau memorandumuri. Rezultatul negocierilor, in general, se concretizeaz intr-un contract definitiv care se semneaza de catre parti. Uneori rezultatul negocierii este un acord de principiu sau negociere ce obliga parfile doar a negocia si nu de a incheia contractul.”* Alteori., rezultatul negocierii poate fi o promisiune unilaterala sau bilateral de contract, adic’ o conventie prin care promitentul se angajeazi fafi de beneficiar, sa incheie in termenul stabilit un contract ale carui elemente (obiect si pret) sunt stabilite prin acest acord, Promisiunea de contract se mai numeste gsi antecontract. Promisiunea unilaterala de a contracta nu conduce Ja transmiterea dreptului de proprietate, astfel incdt daci promitentul instraineaz& bunul unui terfi de buna credinj vanzarea este valabila si beneficiarul are drept la despagubire, Numai daca terful cumpirator este de rea credinf&, beneficiarul va putea cere anularea vnzirii pentru fraud’. 4.1.2. Oferta de a contracta si acceptarea ofertei. Oferta este o propunere adresati uneia sau mai multor persoane de a incheia‘un‘contract in anumite conditii. Conditiile ofertei”?: - si fie ferma (simpla acceptare si ducd la incheierea contractului) ~ sii fie adresata uncia sau mai multor persoana determinate; ~ sii fie precisa si completa - sinu fie ambigua. Oferta poate si provina de la exportator, dar si de li importator, ins in acest caz poart numele de comandi. Bu poate fi revocati pan& in momentul cAnd aceasta ajunge la destinatar. Acceptarea ofertei este 0 manifestare unilaterali do vointa prin care destinatarul ofertei isi declara adeziunea deplina si neconditionat’ Ia termenii ofertei. * Craciunescu, A.D., op. cit, pag. 79-80, 2» Sandra D.M,, op. cit. p. 81. il Conditiile acceptirii:*° - 88 fie neconditionata, Acceptarea condifionata sau limitati constituie, conform art. 39 din C, Com. un refuz al primei oferte si are valoare de contraoferta; - sf fie neindoielnic&, adic& si rezulte din manifestarea de voin{a expresi exteriorizati; - si fie realizata in termenul de valabilitate precizat in oferti, Dac& acesta nu este precizat se ia in considerare un termen rezonabil. Acceptarea poate fi retras’ pana la momentul cAnd aceasta ajunge la ofertant. Acceptarea tardiva nu conduce la incheierea contractului. Totusi, ofertantul poate primi acceptarea tardiv (si 0 considere valabila) cu condifia s4-1 anunfe pe acceptant de aceasta. Momentul si locul perfectirii contractului de comert international Pentru contractele incheiate intre prezenti, momentul perfectarii contractului este momentul realizirii acordului de vointa efectiv. Pentru contracte incheiate prin coresponden{A (intre absen{i) momentul perfectim contractului depinde de teoria pe care o imbrajism, doctrina formuland 4 teorii in acest sens care au fost preluate in sub diverse forme de sistemele de drept nationale”! 1. Teoria emisiunii acceptirii - contractul se considera incheiat cfnd destinatarul ofertei a semnat acceptarea (Japonia, Brazilia); 2, Teoria expedierii acceptim - contractul se considera incheiat cand acceptarea este expediati - data postei (Marea Britanie, SUA, Franfa); 3. Teoria receptiei - contractul se consideri incheiat din momentul receptirii, acceptirii de catre ofertant, adic& la momentul in care acceptarea soseste la sediul ofertantului; 4. Teoria informarii - consider contractul incheiat in momentul in care ofertantul ia efectiv cunostinté de acceptare, Aceasta teorie era consacrati in Codul comercial romén, art. 35, teorie preluata si Codul civil in vigoare de la data de 01.10.2011 prin dispozitiile art. 1.186 alin. 1. In practica, se aplica 0 teorie amestecati $i se prezuma cA acceptarea a ajuns la cunostin{a ofertantului in momentul receptionarii ei. Exist situatia cénd acceptarea nu este explicita si executarea contractului tine loc de acceptare. O asemenea acceptare poate avea loc numai in prezenta a trei condifii cumulative: - ofertantul sé fi cerut executarea imediati a contractului; - ofertantul s4 nu fi impus un rispuns de acceptare; » MN. Costin, Calin M. Costin, op.cit., pag. 68. *' Costin, M.N., Costin, Calin M., op.cit., pag. 80. 12 - riispunsul prealabil de acceptare si nu fi fost necesar numai dupa natura contractului™, Momentul incheierii contractului prezint& insemnitate sub urmitoarele aspecte: > pana la momentul perfectarii contractului oferta sau acceptarea pot fi retrase; > daci una din parti. decedeazi sau devine _—_incapabili inainte de momentul incheierii contractului actul nu se mai incheie; > daci una din parfi_ decedeazi_ © sau devine _incapabilé dup momentul perfectirii contractului actul este valabil, din momentul incheierii contractului acesta igi produce efectele; > din momentul incheierii contractului se transmite si dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat™. Legea aplicabila contractului este legea de la momentul incheierii acestuia si nu o lege noua apiruti ulterior; momentul incheierii contractului determina locul perfectirii acrului. in ce priveste locul incheierii contractului trebuie si distingem dup cum contractul s-a incheiat intre persoane prezente sau intre absenti. intre prezenti, locul incheierii contractului este locul unde parfile au stat fafa in fa{, respectiv locul mentionat ca utilizare in contract, in cazul contractului incheiat ‘intre absenfi, locul contractului depinde de teoria imbrifisati. in Romania, locul incheierii contractului este sediul ofertantului, conform teoriei informirii. Potrivit Codului civil in vigoare din 01.10.2011 locul incheierii contractului este acela in care acceptarea ajunge la ofertant. Importana locului perfectarii contractului se releva sub urmitoarele aspecte:** a) daca pirfile nu au ales lex contractus (legea contractului) se va aplica legea de la locul incheierii contractului; b) pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele de la locul incheierii acestuia, c). daca pirtile contractante n-au hotirat printr-o conventie de arbitraj ca litigiile dintre ele si fie solutionate, calea urmi arbitraj, organul de jurisdictie competent si rezolve litigiile dintre parfi va fi indicat de lege ca cel de la locul incheierii contractului. * Deleanu, S., Costin, M., pp. 95-96 *Craciunescu, Dumitru, op. cit, p. 83 ™*Deleanu, Sergiu, Costin, Mircea, op. cit. pp. 47-48 13 Confinutul contractului de comert international Ceea ce injelegem prin sintagma de continut al unui contract de comert international desemneaz& totalitatea drepturilor si obligafiilor la care da nastere vointa juridicd a contractanfilor, materializate in clauze intr-un contract dat convenit intre participantii la comertul international.** Continutul contractului de comert international se exprima prin clauze, dintre care unele fiind impuse de imprejurari — cum ar fi probleme de conjunctura ori for{d majora -, respectiv, altele sunt menite si exprime solutii diferite de cele adoptate de dreptul inten. Sau altfel spus, confinutul contractului de comert international, cuprinde atat clauze de drept comun, cat si clauze specifice determinate de particularitatile specifice acestui contract sunt ceea ce doctrina a specificat cu privire la aceste din urma tip de contract c& pot fi la randul lor, fie comune tuturor contractelor de comert intemational — spre exemplu, clauzele privind solufionarea litigiilor, a dreptului aplicabil -, fie particulare, contractele pe termen lung find cel mai des inclus in aceast categorie (prezentind interes deosebit clauzele de asigurare impotriva riscurilor valutare si nevalutare) Totodaté, mai trebuic menfionat c& sunt o anumiti categorie de clauze care nu pot lipsi din cadrul unui contract de comert international, de prezenta lor depinde insti valabilitatea acelui contract ca act juridic, precum si certitudinea si securitatea juridicé a raportului obligafional pe care-l concretizeazi”’, Acestea sunt ceea ce doctrina juridicd a numit clauze necesare, Alte stipulafii nu sunt strict indispensabile, pentru configurarea raportului juridic obligational, avand menirea doar de a crea pentru parti o marja de siguranta privind drepturile si obligafiile; sunt ceea ce s-ar putea numi clawze optionale. Valabilitatea unui contract nu depind de existenta acestora, antrenand doar riscurile contractuale, fafa de care parfile ramén mai putin protejate. 5.2, Clauzele necesare in contractele de comert interna’ Contractul trebuic sa cuprinda urmatoarele clauze necesare referitoare la**; - identificarea parlor si a reprezentanfilor lor; = obiectul contractului; - cantitatea si calitatea marfii; - garanfiile privind calitatea, condifii de ambalare, marcare, transport; ~ durata contractului; - termenele si locul de executare a obligatiilor; 5 Deleamu, S., Costin, M.N., op. cit. pag. 117. 26 Birsan, C.. Sitara, Al., (1990), Dreptul comerfului internafional, vo. Il, Universitatea Bucuresti, 1990, p. 44 ® Deleana, S., Costin, M.N., op. cit. pag. 118. + Florescu, D, Pirvu, N., op. cit. pag. 23-24, 14 - modul de recepfie si rezolvare a reclamatilor pentru lipsuri cantitative sau calitative; - modalitati si instrumente de plata; ~ asigurarea marfii. Identificarea si determinarea marfii se face prin®®; denumirea exacti si completa pentru, a inlatura orice fel de confuzie; cantitatea marfurilor se identifica prin folosirea unitdtilor de m&sura in functie de uzanfele cu privire la masurile si greutatile de pe piata clientului importator. in contract trebuie si se prevada locul unde va fi determinat& cantitatea si documentul constatator al. cantitifii expediate. Determinarea cantitatii, se face, de obicei, la locul de expediere al marfii, dar se poate conveni ca determinarea acesteia si se faca la locul de deschidere. De asemenea pot conveni si se faci o dubla determinare, la locul de pornire si la locul de destinafie. Dac& nu se poate stabili cu exactitate cantitatea mérfii, in contract aceasta sc va inscric cu o anumité aproximare menfionandu-se toleranja admis& Calitatea marfii se determina printr-o clauz& expres& in contract prin mai multe metode*”: - descrierea detaliati a caracteristicilor tehnice; - mostre, modele, esantioane, etaloane (au functia de a informa clientul asupra calittfii miarfii, iar la livrarea acesteia joaci rolul de probe pentru, _verificarea indeplinirii obligatiilor contractuale cu privire 1a calitate): - mérci de fabrica, comer} sau serviciu; - determinarea cantitafii pe baza vizionatii: ,,vzut si plicut", dupa degustare, - determinarea _calitatii prin —utilizarea. © unei_— formule ~— sau cauze consacrate: ,,Tel quel" in ceea ce priveste rispunderea vanzitorului cu, privire la respectarea conditiilor de caritate si cantitate a marfii se considera ca el nu gi-a indeplinit obligatia contractual in urmatoarele situafii: - a emis 0 cantitate mai mare sau mai mica decat cea prevazut in contract; ~ a livrat o alt marfai, 0 alt specie decat cea prevazut’ in contract; - nu poseda calitatile necesare pentru utilizare comerciala. in acest caz, cumparatorul trebuie s& anunfe pe vanzitor in cel mai scurt timp si s&-1 invite la fafa locului pentru a constata starea marfii. Cumparatorul poate cere repararea prejudiciului cauzat de executarea necorespunzitoare a contractului, penalititi de intarziere, si ceara rezolutiunea contractului cu restituirea prestafiilor sau numai reducerea prejului proportional cu deficientele) constatate. in Jegatur’ cu ambalajul in care se livreaz’ marfa trebuie mentionat expres felul acestuia si daci acesta trece sau nu in proprietatea cump’ratorului, daca raméne in * Craciunescu, A.D., Dreptul comerfulul international, Bd, Mirton, Timisoara, 2003 pag. 85. * Tdem, 86 15 proprietatea vanzitorului, termenul de retumare si cine suport cheltuielile Retur la preful ambalajului, in contract se mentioneaza una din urmatoarele claw: a). NETO" - costul ambalajului este inclus in pretul marfiis b). NETO + ambalajul" - costu! ambalajului este calculat separat de cel al marfii; ¢). «BRUTO NETO" - ambalajul va fi calculat la preful unitar al marfii. Marcarea va preciza confinutul, limba si codul marcajului. Marcajul poate fi special pentru mérfurile care solicits o manifestare atenta, poate fi original pentru marfa care Himéne in ambalajul producdtorului sau neutru pentru mérfurile al céror ambalaj mu poartd nici un semn distinctiv care si ateste tara de origine a mirfii.? Clauze asiguratorii menite si contracareze riscurile valutare Prevenirea, atenuarea si chiar neutralizarea riscurilor, si ne vom referi in acest subcapitol indeosebi la cele de ordin valutar, se realizeaz in principal prin inserarea de catre parti in contractul de comert international a unor clauze asiguritorii specifice precum: clauza aur, clauze valutare, clauza de optiune a locului de plata, clauza de optiune a monedei liberatorii ete. Atunci cand partenerii contractuali omit stipularea unor asemenea clauze, finalitatea mentionatd poate fi atinsi si prin utilizarea de cdtre acestia a unor metode extra- contractu, ca de pilda incheierea de catre creditorul operatiei pecuniare a unei operat de hedging valutar in virtutea c&reia o banc& specializata preia asupra sa riscul valutar. De asemenea, se procedeazi la adoptarea de citre parfi a unor misuri contractuale gi organizatorice menite s asigure valorificarea termenului de livrare in condifii optime, precum si a termenului de plata, in strans& corelatie cu evolutia conjuncturii de pe piafa valutara. Doctrina®® mentioneaza in acest sens intensificarea livrarii mirfii de citre vanztorul- creditor al prefului induntrul perioadei convenita antrendnd astfel scurtarea pe cat posibil a perioadei de incasare a prefului, Ca urmare a scurtirii acestor termene, se va atenua implicit si impactul produs asupra echilibrului contractual de devalorizarea monedei de plat. in legatura cu aceasta ultima metoda de atenuare a riscurilor valutare in doctrin’ au fost exprimate unele indoieli: Punerea ei in practicé nu depinde numai de voinja si numai de comportamentul creditorului prestatiei pecuniare, ci in mare misura si de voina si de posibilitiile de plata ale debitorului acelei prestatii. Nici livrarea anticipata a marfii obiect al contractului si nici devansarea scaden{ei obligatiei de plat a prefului mu sunt posibile decat cu consimfzimantul pirfii contractante creditoare a Craciunescu, A.D. op. cit. pag. 86-87. # Sandra D.M., op.cit., pag. 82. “Costin, Mircea N., Costin, Calin M.., op eit, p. 130. 16 livratii si, respectiv, debitoare a pretului. Asa fiind, pentru ca metoda in discutie s functioneze, este necesari o clauzi contractuala prin care partile si consimti la functionarea ei. Clauzele valutare Sunt stipulafii contractuale ce fac parte din grupa clauzelor de mentinere a valorii contractului si care urmérese ca scop protejarea partilor din contractul de comert internafional impotriva riscului aferent variatiei paritatii monedei de plata in raport cu moneda de cont, aleasi de comun acord de catre contractanti*. in doctrina, aceste clauze mai sunt denumite clauze de consolidare valutard. Clauzele valutare permit reajustarea paritifii monetare aleasi prin contract, ori de cAte ori aceasta ar oscila in sus sau in jos, in perioada de timp dintre momentul perfectarii contractului si acela al executirii lui. De specificul clauzelor valutare este faptul c presupun stabilirea de catre parti a doua monede - una de plat, iar alta de cont - prin corelarea cdrora se determina reperul principal al echilibrului contractual. Doctrina distinge’” trei variet&ti de clauze valutare, si anume: - monovalutare; - multivalutare (plurivalutare) bazate pe un cos valutar stabilit de parti si - multivalutare (plurivalutare) bazate pe un cos valutar institufionalizat (sau unitate de cont institutioualizata). Clauza monovalutari. Presupune luarea in considerare de cAtre parti a doua monede diferite: una de plat& gi alta de cont. Prin ipoteza, cea dintai (adicd moneda de plata) este mai putin stabilid, mai expusé fluctuatiei si deprecierii, iar cea de-a doua (adic& moneda de cont) este maj puternica, deci mai stabil, mai putin fluctuanté. Moneda de plata este acceptat& de parfi in vederea excoutirii de citre debitor a obligatiei de plata. Acesta (adica debitorul) va face o plati valabilé achiténd creditorului cantitatea de insemne monetare convenita de parti ca pret in moneda de plat. Moneda de cont este etalonul la care se raporteazi moneda de plata si in raport de care se stabileste la scaden{a cantitatea de insemne monetare din moneda de plata (intre timp depreciat&) ce trebuie achitate cu titlu de pret cdtre debitor creditorului. Aga fiind, moneda de cont devine instrament de exprimare a prefului si, totodati, de evaluare a prestafiei pecuniare asumata de debitor fata de creditor.“* Clauza monovalutara este compatibila si cu exprimarea prefului contractual in aceeasi moneda in care se face plata si care, de altfel, este si moneda admis de ele pentru derularea operafiunilor financiare ce {in de executarea contractului. in acest “4 Capand, O, StefZinescu, B, opt, vol. IL, pag. 33. pirsan,C. Sitaru, Al., op. eit p83. “ Tider; “"Mazilu, D., op cit, pag. 338. “* Costin, M.N., Costin, Calin. M., op cit, pag. 158-159. 7 caz, pirfile stabilesc c& preful trebuic recalculat la data plitii pe baza cursului unei monede de referinta cdreia ii atribuie prin excelent rol de moneda de calcul. Astfel, clauza monovalutara dobandeste caracterul de clauzéi de indexare valutara. Confinutul clauzei monovalutare di expresie mecanismului juridic imaginat de parti pentru mentinerea valorii contractului in condifiile variatiei cursului de schimb a monedei de plata. Astfel, pirfile stabilese pretul contractual (al mérfii, al serviciului, al lucrarii) luand in considerare un anumit curs de schimb (de regula cel din ziua perfectarii contractului) intre moneda de plata si moneda de cont. Totodata ele convin ca, dacd la momentul plafii respectivul curs va fi modificat, se va proceda la recalcularea pretului {in asa fel inet acesta si corespunda cursului modificat. Prin consecin{a, atunci cand moneda de platé va suferi o depreciere, spre pildi cu 10% fafi de moneda de cont comparativ cu paritatea existentA intre cele dowd monede la data perfectirii contractului, pretul va inregistra o crestere cu 10% la data platii, iar daci moneda de plata va inregistra 0 crestere cu 10%, preful va suferi o scddere cu acelasi procent. Aga fiind, prin efectul clauzei monovalutare, variafiile de curs ale monedei de plata nu inrduresc valoarea reali a prestafiei asumata de debitor si deci echilibrul contractual raméne nealterat.”” fn principiu, clauza monovalutara opereazi automat. Nimic nu se opune insa ca pirfile s& stipuleze necesitatea unor negocieri prealabile intrarii sale in actiune pentru a determina efectele sale concrete. Este posibil ca actiunea acestei clauze si fie conditionata de parti de existenfa unei variatii de curs a monedei de plata peste un anumit procent (de exemplu, 5%). intr-o atare ipotezi, variafiile care se incadreazi in limitele acelui procent (fie ele pozitive sau negative) devin lipsite de semnificatie pe plan juridic, nefiind susceptibile si antreneze adaptarea contractului la respectivele imprejurari.°° Clauza multivalutara (sau plurivalutard) bazata pe un cos valutar convenit de parti. Sintagma cos valutar desemneazi modalitatea de a crea un etalon artificial de valoare si, totodat, un instrument de rezerva menit si inlocuiasca atat etalonul aur (care nu mai poate fi utilizat datorité demonetizarii aurului) cat si etalonul dolar SUA (ce nici el nu mai este agreat deoarece manifesta instabilitate) pentru masurarea valorii altor monede. Operatia de stabilire a cosului valutar poate fi indeplinit de caitre parti printr-o clauzi contractual, sau de ciitre un organ international specializat, in toate cazurile ins& ea presupune alegerea valutelor care urmeaza si fie cuprinse in cosul valutar si determinarea ponderii pentru fiecare valuta in cogul valutar.*! Valoarea de ansamblu a cosului valutar este in functie de cursurile valutelor componente. Astfel, pentru a stabili valoarea cosului de dolari (presupunand ca in componenfa lui intr dolari SUA, lire sterline, marci germane, franci francezi si franci elvetieni), fiecare componenti se imparte la cursul dolarului de pe piafa {érii ® idem. ® Barsan, C, Sitaru, D.AL, op.cit, pag. 84 ** Costin, M.N., Deleamu, S., op.cit,, pag. 156. 18 respective sau se inmulfeste cu cursul bursier de la New York al valutelor componente™. Atunci cénd stabilirea cosului valutar este ficuté de parti, operatiunea se concretizeaza intr-o clauz contractual multivalutar’. De reguli, in cuprinsul acestei clauze, se precizeaza cd preful contractual exprimat in moneda de platii aleasi de parti a fost convenit acceptandu-se ca si cursuri de referinfa cele existente intre aceasta moneda si alte céteva monede (frevent 3-5 monede) din ziua perfectarii contractului. Respectivele cursuri de referinj& urmeazi a fi raportate la cursurile existente intre aceleasi monede Ja data plafii si dacd se va constata existenja intre ele (adicd intre cursurile care se raporteaz) a unei diferente medii (pozitive sau negative) depasind un anumit procent (prestabilit de parti) pretul se va recalcula in mod corespunzitor. Clauza multivalutarai (sau plurivalutard) bazatté pe un cos valutar institufionalizat (sau unitate de cont institugionalizaté). in aceasta variant, clauza multivalutara se invedereaza ca fiind o constructie juridica definita sub aspectul confinutului ei ca gi al modului in care opereazi de citre un organ international specializat care stabilegte atat valutele ce se includ in cos, cét gi metodologia de calcul a modificarilor de curs. Parfile contractante nu au nici un rol sub aceste aspecte. Interventia organului international specializat in stabilirea continutului cosului valutar si a modului de determinare a unititii de cont pe baza acelui continut institutional vizeaza respectiva unitate de cont atribuindu-i calitatea de unitate de cont institujionalizata. Aceasta unitate de cont reprezint&, in esen{Z, bani internafionali!. Ratiunile introducerii ei in practica valutara rezida in necesitatea sporirii lichiditiilor statelor si de creare a unor instrumente de evident si de decontare cu mai mare stabilitate avand independent’ fata de evolutia unei anumite economii nafionale. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: - DST (Drepturi Speciale de Tragere), care a fost instrodusé in practica relafiilor valutare de caitre FMI (Fondul Monetar International) cu incepere din anul 1969. DST este un ban de cont ce nu are acoperire real. Este emis’ de FMI in trange periodice, alocate in conturile farilor membre proportional cu cota de participare la fond; - ECU (European Currency Unity). Constituie unitatea de cont a sistemului monetar european intrat in vigoare in anul 1979, si are ca functie principal aceea de a se manifesta ca mijloc de referinfa pentru valutele statelor membre in vederea asigurétii stabilitajii lor. Echivalenja monedei proprii a fiecdrui stat membru fati de ECU se determina pe baza unei grile de cursuri pivot** Dupa lansarea monedei unice 2 Costin, M.N., Costin, Cain M., op. cit, pag. 158-159, ® Barsan, C., Sitaru, D.AL, op.cit, pag. 87 Mazilu, D., op.cit., pag. 339. °° Costin, M.N., Costin, Calin M., op. cit, pag. 140. 19 europene, euro reprezinti unitatea de const a sistemului monetar european manifestindu-se ca mijloc de referinfa pentru valutele statelor membre..°° - AMU (Asian Monetary Unity). Constituie unitatea monetari de cont care se utilizeazA, incepand cu anul 1974, in cadrul Uniunii Asiatice de Clearing, Valoarca acesteia este egalli cu 1 DST. Prin efectul adoptiiii celui de-al doilea amendament la Statutele FMI in baza acordurilor de la Kingston (1976) DST (Special Drawing Rights sau Droits Speciales de Tirage) au devenit principalul etalon al sistemului monetar international. DST sunt unitifi monetare de cont, cu funcfii limitate de activ international de rezerva, emise pe baza increderii reciproce dintre membrii FMI. Emiterea lor se face fird garantie materiala. Aceste unitéti de cont nu sunt convertibile in aur. Ele sunt destinate si asigure echilibrarea lichiditafilor internationale. Cosul valutar pe baza cdruia se determina valoarea DST a fost format din 5 valute (anume: dolarul SUA, marca germana, yenul japonez, lira sterlind si francul francez) aparfinind farilor ce detin ponderea cea mai importanté in exportul de bunuri si servicii. Fiecare din aceste valute are un anumit coeficient de ponderatie in calcularea valorii unitatii de cont in discutie. Un DST reprezinta, din punct de vedere valoric, echivalentul a cirea 1,25 dolari SUA. Sumele alocate anual in DST se distribuie de catre FMI in procent de 30% farilor membre cu titlu de credit rambursabil, iar 70% le sunt acordate gratuit, cu tity definitiv.” Clauza aur Este o stipulatie contractuala in virtutea cAreia preful contractual se exprima fie intr-o valuta ludndu-se aurul ca etalon al acelei valute, fic direct in aur urmand a fi platit in moneda de aur!. Din definifie rezult dou variante in care se poate inféijiga clauza aur, si anume®: - elauza valoare-aur (gold-value clause) de specificul careia este exprimarea prefului convenit prin contract intr-o valuta, aurul fiind luat ca etalon al valorii acelei valute; - _ elauza monedd-aur (gold-coin value) caracterizat& prin aceea cd preful este exprimat direct in aur si urmeazi a fi platit in moneda de aur. Dintre acestea, numai clauza valoare-aur (denumita in continuare clauza aur) se inscrie in mecanismul clauzelor de mentinere a valorii contractului, intr-adevar, modul de a opera aceste clauze este oarecum similar cu acela al clauzei monovalutare. Particularitatea sa esenfiald rezida in aceea c& moneda de pini» sc raporteaza la etalonul aur. Se porneste de la premisa ci aceasti moneda arc o anumit& paritate oficiala in aur la momentul perfectirii contractului. Daci acea paritate va suferi modifictri pozitive (deci va % Sandru D.M,, op.cit., pag. 85. 5" Costin, M.N., Delean, ., op.cit, pag. 160. ™Birsan, C, Sitary, AL, op. cit, p. 80 20