Ed PDF

Cuprins
Prefata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iii
Notatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . viii
Istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ix
1 Capitol introductiv
1.1 Ecuatii diferentiale rezolvabile
1.2 Inegalitatea lui Gronwall . . .
1.3 Modelarea matematica . . . .
1.4 Probleme . . . . . . . . . . .
prin metode elementare

. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
3
16
17
25
. .
27
27
.
.
.
.
2 Problema Cauchy pentru ecuatii diferentiale

2.1 Formularea problemei metoda lui Picard . . . . . . . . . .
2.2 Teorema de existenta si unicitate pentru sisteme de ecuatii
diferentiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Existenta si unicitatea solutiei unei ecuatii diferentiale
de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Prelungibilitatea unei solutii cu conditii initiale date . . . .
2.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. .
33
. .
. .
. .
35
37
38
3 Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale

Transformata Laplace
3.1 Ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . .
3.2 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare . .
3.3 Transformata Laplace . . . . . . . . . .
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
41
41
51
61
70
liniare.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4 Elemente de teoria stabilit

atii
75
4.1 Punerea problemei stabilit
atii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2 Stabilitatea sistemelor diferentiale. Metoda functiei Liapunov . 77
4.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
v
vi
Cuprins
5 Integrale prime si ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai
5.1 Integrale prime si legi de conservare . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai liniare . . . . . . .
5.3 Aplicatii la zica plasmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Ecuatii cu derivate partiale cvasiliniare . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
85
85
89
92
94
96
6 Functii speciale
6.1 Rezolvarea ecuatiilor diferentiale liniare cu
de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . .
6.3 Problema SturmLiouville . . . . . . . . .
6.4 Functii cilindrice . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
ajutorul
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
seriilor
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
.
.
.
.
.
98
104
105
109
122
7 Ecuatiile fizicii matematice. Capitol introductiv

7.1 Itinerar de analiz
a matematica n IRn . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Teorema divergentei si formulele lui Green . . . . . . . . . . . .
7.3 Denitii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.4 Probleme ale teoriei ecuatiilor cu derivate partiale. Conditii
initiale si la limit
a. Corectitudinea problemei . . . . . . . . . .
7.5 Clasicarea ecuatiilor cu derivate partiale liniare de ordinul al
doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.5.1 Denitii. Notiuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice . . . . . . . . . . .
7.5.3 Ecuatii cu coecienti constanti . . . . . . . . . . . . . .
7.5.4 Rezolvarea unor ecuatii cu derivate partiale liniare
de ordinul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
123
123
125
126
8 Probleme eliptice. Ecuatia lui Laplace

8.1 Functii armonice. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Solutia fundamental
a a operatorului Laplace . . . . . .
8.3 Functia Green. Solutia problemei Dirichlet . . . . . . .
8.4 Functia Green pe sfera. Formula lui Poisson . . . . . . .
8.5 Constructia functiei Green folosind metoda
imaginilor electrostatice . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace . . . . . .
8.7 Existenta solutiei pentru problema Dirichlet. Metoda lui
8.8 Ecuatia lui Laplace. Metoda separ
arii variabilelor . . . .
.
.
.
.
147
147
151
157
160
. . . .
. . . .
Perron
. . . .
163
166
171
175
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
130
132
132
135
140
143
144
Cuprins
8.9
vii
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
9 Elemente de analiz
a functional
a
9.1 Elemente de analiza functional
a. . . . . . . . . . . . . .
9.2 Spatii Hilbert. Serii Fourier generalizate . . . . . . . . .
9.3 Valori proprii si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . .
9.4 Integrala Lebesgue si spatiile Sobolev . . . . . . . . . . .
9.5 Solutii slabe pentru probleme eliptice la limit
a. Metoda
variational
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10 Probleme parabolice
10.1 Ecuatia propag
arii c
aldurii. Modele matematice
10.2 Functii cu valori ntr-un spatiu Banach . . . . .
10.3 Solutii slabe pentru ecuatia propag
arii c
aldurii
10.4 Principii de maxim pentru operatorul c
aldurii .
10.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
189
189
193
198
202
. . . . 208
. . . . 218
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
221
221
227
228
238
242
11 Ecuatii hiperbolice
11.1 Probleme la limit
a pentru ecuatii de tip hiperbolic
11.2 Solutii slabe pentru ecuatia undei . . . . . . . . . .
11.3 Propagarea undelor n spatiu. Problema Cauchy .
11.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
245
245
249
257
269
.
.
.
.
.
R
aspunsuri si indicatii
273
Bibliografie
289
Index
293
viii
Notatii
Notatii
IN
IN
IR
IRn
multimea numerelor naturale

multimea IN\{0}
multimea numerelor reale, IR+ = [0, [, IR+ =]0, [
spatiul euclidian ndimensional
cu elementele x = (x1 , x2 , , ..., xn ), produsul scalar
(x, y) =
n
xi yi si norma x =
(x, x)
i=1
B(x, r)
C()
C k ()
interiorul multimii
nchiderea multimii
frontiera multimii
spatiul functiilor continue pe
spatiul functiilor continuu diferentiabile
pe p
an
a la ordinul k inclusiv
suportul functiei : IRn IR, denit prin
supp = {x : x IRn , (x) = 0}
spatiul functiilor innit diferentiabile pe
cu suportul compact n
supp
C0 ()
(sau D())
u
ut =
t
:=
derivata partial
a a functiei u n raport cu
variabila t
u , , u
u=
x1
xn
n
2

=
x2i
i=1
Lp ()
H k ()
H0k ()
uX
L2 (0, T ; X)
multimea {y X; y x < r}
gradientul functiei u : IRn IR
operatorul lui Laplace (laplaceanul)
multimea {u : IR, masurabil

a,
p
u dx < }, 1 p <
spatiul Sobolev {u L2 (); D u L2 (), || k}

nchiderea lui C0 () n H k ()
norma elementului u n spatiul X
spatiul functiilor m
asurabile u : [0, T ] X
cu norma u(t)X de p
atrat integrabil
cuanticator universal (oricare ar , pentru orice)
a := b nseamna ca prin denitie a este egal cu b
sfarsit de demonstratie
Istoric
ix
Scurt istoric privind dezvoltarea ecuatiilor diferentiale

si a ecuatiilor cu derivate partiale
Multe probleme semnicative de zica, chimie, inginerie cer n formularea lor matematica determinarea unei functii care, mpreun
a cu derivatele sale, satisface o relatie
dat
a. Astfel de relatii se numesc ecuatii diferentiale. Pentru studierea ecuatiilor diferentiale este necesara o clasicare a acestora. Clasicarea uzuala este cea legata de
num
arul variabilelor independente de care depinde functia necunoscuta. Daca functia
necunoscuta depinde de o singur
a variabil
a independent
a spunem, ca avem de-a face
cu o ecuatie diferential
a ordinar
a.
In cazul n care functia necunoscuta depinde de mai multe variabile independente
si n relatia respectiva apar si derivatele partiale ale functiei necunoscute, relatia se
numeste ecuatie cu derivate partiale. In mod curent, n locul denumirii de ecuatie
diferentiala ordinar
a se foloseste cea de ecuatie diferentiala.
Denumirea de ecuatie diferentiala a fost folosit
a prima dat
a de G.W. Leibniz
(16461716) n 1676 ntr-o acceptiune apropiat
a de cea de azi. Dezvoltarea ecuatiilor diferentiale a fost n str
ansa legatur
a cu dezvoltarea integralei. Au fost identicate clase de ecuatii diferentiale rezolvabile prin cuadraturi (integr
ari). Printre
matematicienii care au adus contributii remarcabile la dezvoltarea ecuatiilor diferentiale se numara Isac Newton (16421727), precum si membrii celebrei familii (de
matematicieni) Bernoulli ntre care remarcam pe Jakob Bernoulli (16541705), Johann Bernoulli (16671748) si Daniel Bernoulli (17001782). Urmeaz
a J. Riccati
(17761754), L. Euler (17071783), J. Lagrange (17361813). Secolul al XIX-lea este
caracterizat de cercetari n problema existentei, unicitatii si comportarii solutiilor unei
ecuatii diferentiale.
A. Cauchy (17891857), R. Lipschitz (18321903) si G. Peano (18581932) au
impus metoda liniilor poligonale (utilizat
a anterior si de Euler) ca metod
a ecienta
de demonstrare a existentei locale a solutiei unei ecuatii diferentiale cu conditii initiale.
Primele cercetari asupra ecuatiilor diferentiale au vizat existenta solutiilor (eventual
determinarea explicit
a a acestora atunci cand acest lucru este posibil) sau aproximarea
acestora.
In partea a doua a secolului al XIX-lea s-au pus bazele teoriei moderne a stabilit
atii
prin lucr
arile matematicianului rus A.M. Liapunov (18571918) care, n teza sa de
doctorat sustinut
a n 1892, a denit principalele concepte de stabilitate.
Contributii anterioare n aceasta directie au avut H. Poincare (18541912) si J.C.
Maxwell (18311879) n studiul stabilit
atii miscarii corpurilor ceresti.
Cam acestea sunt elementele care sunt cuprinse n teoria clasica a ecuatiilor diferentiale. Secolul al XX-lea a nsemnat un salt calitativ n abordarea ecuatiilor diferentiale prin introducerea unor metode noi precum cea a gradului topologic, teoria
bifurcatiei etc. De asemenea, s-a extins studiul ecuatiilor diferentiale la spatii innit
dimensionale unde s-au obtinut rezultate notabile.
Cercetand problema coardei vibrante, J.E. DAlembert (17171753) a obtinut n
1747 prima ecuatie cu derivate partiale. Ulterior, L. Euler a l
argit clasa ecuatiilor
cu derivate partiale si a introdus notiunea de unicitate a solutiei unei ecuatii. Marii
matematicieni ai vremii, ntre care D. Bernoulli, J. Lagrange, P. Laplace (17491827)
Istoric
si altii, au fost preocupati de acest domeniu al matematicii care ncepea sa prind

a
contur.
J. dAlembert, L. Euler si D. Bernoulli au fost primii care, pornind de la c
ateva
probleme concrete, au avut ideea caut
arii solutiei unei ecuatii cu derivate partiale
sub forma unei serii trigonometrice. Aceasta idee a fost luat
a si perfectionat
a de J.
Fourier (17581830), care a folosit-o pentru rezolvarea ecuatiei propag
arii caldurii.
S-a conturat o ramur
a nou
a a analizei matematice: teoria seriilor Fourier.
Un alt moment important n dezvoltarea ecuatiilor cu derivate partiale l constituie observarea de catre P. Laplace (17491827) a faptului c
a potentialul interactiunii
dintre dou
a mase satisface o relatie cunoscuta azi sub numele de ecuatia lui Laplace.
S-a constatat ca fenomene de aceeasi natur
a au loc n electrostatica si teoria magnetismului. Acest fapt a dus la crearea de catre G. Green (17931841), K.F. Gauss
(17771855) si S.D. Poisson (17811840) a teoriei potentialului. Secolul al XIX-lea a
fost marcat de descoperiri fundamentale n domeniul analizei matematice prin rezultate datorate lui A. Cauchy si mai tarziu lui K. Weierstrass (18151897).
Aceste rezultate si-au pus amprenta si asupra ecuatiilor diferentiale si cu derivate
partiale. A fost fundamentat
a teoria solutiilor analitice de catre A. Cauchy si S.
Kovalevsky (18501891). Lucr
arile lui V. Volterra (18601940) si I. Fredholm (1866
1927) au dus la crearea teoriei ecuatiilor integrale care a facilitat demonstrarea existentei solutiilor pentru probleme la limit
a n special n teoria potentialului.
In 1904, D. Hilbert (18621943) a deschis c
ampul solutiilor slabe pentru ecuatii cu
derivate partiale construind aceste solutii pentru problema Dirichlet ca minimizanti
ai integralei Dirichlet asociate. Evident c
a aceste solutii nu sunt solutii clasice pentru
problema Dirichlet. In aceasta lucrare, Hilbert a formulat un program de extindere a
conceptului de solutie care sa includ
a problemele variationale ce nu au solutii clasice.
Progresele realizate la mijlocul secolului al XX-lea de analiza functional
a si teoria
distributiilor au condus la noi metode de investigare a ecuatiilor cu derivate partiale.
Rezultate notabile au fost obtinute de J. Schauder (18991943), S. Sobolev (1908
1980), L. Schwartz, J. Leray.
In ultimul timp un impact deosebit n studiul ecuatiilor diferentiale si cu derivate
partiale l are tehnica de calcul din ce n ce mai performant
a care ofera rezultate
de aproximare a solutiilor, foarte bune din punct de vedere practic. In acest fel,
cercetarile teoretice de existenta, comportare n raport cu datele etc. sunt completate
de rezultate numerice foarte utile.
Capitolul 1
Capitol introductiv
Studiul fenomenelor naturii i-a condus pe oamenii de stiinta la crearea unor
modele matematice care sa cuprind
a ntr-o formulare abstract
a principalele
caracteristici ale acestora. Pentru fenomenele evolutive cel mai potrivit model
s-a dovedit acela dat sub forma unei ecuatii (sau sistem de ecuatii) diferentiale.
Intr-o formulare aproximativ
a prin ecuatie diferential
a se ntelege o ecuatie
n care necunoscuta este o functie de una sau mai multe variabile care apare
(n ecuatie) alaturi de derivatele sale p
an
a la un anumit ordin. Ordinul maxim
al acestor derivate se numeste ordinul ecuatiei. Studiul ecuatiilor diferentiale
ntr-o manier
a sistematica beneciaza de o clasicare a acestora. Cea mai
uzual
a clasicare este cea data de num
arul de variabile independente de care
depinde functia necunoscuta. In cazul n care functia necunoscuta depinde de

mai multe variabile independente, iar n ecuatie apar efectiv derivatele functiei
n raport cu aceste variabile, ecuatia se numeste cu derivate partiale. Daca
ns
a functia necunoscuta depinde de o singur
a variabil
a, ecuatia se numeste
ordinar
a. Probabil cel mai cunoscut model de ecuatie diferential
a ordinar
a
este cel dat de legea lui Newton
(0.1)
mx (t) = F (t, x(t), x (t))
care exprima legea de miscare a unui punct material de masa m asupra c

aruia
a
actioneaza o forta F . In relatia de mai sus x(t), x (t)) si x (t) reprezint
pozitia, viteza si respectiv acceleratia punctului material la momentul t.
Daca, de exemplu, F este forta de gravitatie, atunci relatia (0.1) se scrie
sub forma
(0.2)
mx = mg
Capitol introductiv
care, prin integrare, conduce la

1
x(t) = gt2 + C1 t + C2 ,
2
C1 si C2 ind constante oarecare.
Asadar, problema determin
arii legii de miscare a unui punct material sub
actiunea unei forte (care depinde de pozitia si viteza punctului material) revine
la aarea unei functii care verica o ecuatie diferential
a de ordinul al doilea
de forma
(0.3)
x (t) = f (t, x(t), x (t)).
Forma general
a a unei ecuatii diferentiale de ordinul n este
(0.4)
F (t, x(t), x (t), ..., x(n) t) = 0.
In anumite conditii, ecuatia (0.4) se poate scrie sub forma echivalenta

(0.5)
x(n) = f (t, x, x , ..., x(n1) )
numit
a si forma normal
a. Precizam ca pentru simplicarea expunerii, atunci
cand nu este pericol de confuzie, se renunta la scrierea argumentului functiei
necunoscute.
Prin solutie a ecuatiei diferentiale ordinare (5) pe intervalul (a, b) IR
ntelegem o functie x() pentru care exist
a derivatele x , x , ..., x(n) si verica
relatia (0.5) pe (a, b), adic
a
x(n) (t) = f (t, x(t), ..., x(n1) (t)), t (a, b).
Multimea solutiilor unei ecuatii diferentiale se numeste solutie general
a.
,
Pentru a individualiza una dintre solutii sunt necesare informatii suplimentare despre aceasta. Aceasta problem
a legata de conditiile care asigura
existenta si unicitatea solutiei unei ecuatii diferentiale ordinare a fost studiat
a
pentru prima dat
a de matematicianul francez Augustin Cauchy (17891857)
la nceputul secolului al XIX-lea. Odat
a stabilit un rezultat de existenta si
unicitate pentru o ecuatie diferential
a, r
amane problema determin
arii efective
a solutiei. S-a demonstrat ca de cele mai multe ori acest lucru este imposibil
clasa ecuatiilor diferentiale rezolvabile prin cuadraturi (integr
ari) ind foarte
restrans
a. Tehnica de calcul foarte performant
a permite aproximarea solutiei
unei ecuatii diferentiale cu o acuratete sucient de bun
a, diminu
and astfel
interesul pentru g
asirea solutiei exacte.
Totusi, exprimarea solutiei printr-o formul
a explicit
a r
amane un fapt incitant si util, motiv pentru care am si introdus un paragraf ce contine cateva
tipuri de ecuatii diferentiale rezolvabile prin cuadraturi.
Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare
1.1
Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode

elementare
In acest capitol vom prezenta cateva tipuri clasice de ecuatii diferentiale ale
caror solutii pot determinate prin operatii de integrare.
Ecuatii cu variabile separabile

O ecuatie de forma
x = f (t)g(x)
(1.1)
unde f : ]t1 , t2 [ IR IR si g : ]x1 , x2 [ IR IR sunt functii continue cu

g(x) = 0 pentru orice x ]x1 , x2 [ se numeste ecuatie cu variabile separabile.
Scriind ecuatia (1.1) sub forma echivalent
a
dx
= f (t) dt
g(x)
(1.2)
si integr
and (1.2) de la t0 la t (t0 , t ]t1 , t2 [) obtinem
x(t)
d
t
x(t0 ) g( )
f (s) ds.
t0
Daca not
am x(t0 ) = x0 si
G(x) =
x
d
x0
g( )
x ]x1 , x2 [,
av
and n vedere ca ipotezele asupra lui g implic
a faptul c
a G este inversabil
a
pe multimea G(]x1 , x2 [) rezult
a ca solutia x a ecuatiei (1.1) este data de
x(t) = G1
(1.3)
t
t0
f (s)ds , t ]t1 , t2 [.
Observatie. Este evident ca n (1.3) solutia x() este denita pentru valorile
t
lui t pentru care
f (s)ds se aa n domeniul de denitie al functiei G1 .
t0
Exemplu. S
a se integreze ecuatia
(et + 1)3 et dx + (ex + 1)2 ex dt = 0.
Capitol introductiv
Solutie. Este o ecuatie cu variabile separabile de forma x =f (t)g(x) unde

f, g : IR IR, f (t) = et (et + 1)3 , g(x) = (ex + 1)2 ex care se rezolva
obtin
andu-se relatia
2(ex + 1)1 + (et + 1)1 = C
de unde
x(t) = ln
2
1 .
C (et + 1)2
Ecuatii omogene
Ecuatia
x = h
(1.4)

x
t

x
este omogena
t
de gradul zero. Dac
a presupunem c
a h(u) = u pe domeniul s
au de denitie,
atunci, f
acand substitutia ut = x, ecuatia (1.4) devine
se numeste ecuatie omogen

a deoarece functia f (t, x) := h
1
u [h(u) u]
t
adic
a o ecuatie cu variabile separabile care se trateaz
a dup
a modelul anterior.
Exemplu. S
a se rezolve ecuatia
x =
t2 + x2
tx
Solutie. Ecuatia se mai scrie sub forma

x =
x
t
+
x
t
si f
acand substitutia ut = x devine
u du =
dt
t
de unde prin integrare g

asim
1
1 2
u ln |t| = C,
2
2
apoi, revenind la substitutia f
acuta, se obtine
x2 = t2 ln t2 + Ct2 .
Ecuatii liniare
Ecuatiile liniare sunt de forma
x = a(t)x + b(t)
(1.5)
unde a, b : I IR IR sunt functii continue si reprezinta o clasa important

a
de ecuatii pentru care solutiile pot g
asite prin cuadraturi.
Daca b = 0, ecuatia (1.5) este cu variabile separabile si are solutia
t
(1.6)
t0
x(t) = Ce
a( )d
unde t0 , t I si C = x(t0 ).
Pentru determinarea solutiei n cazul general (b = 0) vom folosi metoda
cunoscut
a sub numele de variatia constantelor, ce consta n nlocuirea constantei C n (1.6) cu o cantitate variabil
a.
In cazul nostru, c
aut
am solutia ecuatiei (1.5) sub forma
t
t0
x(t) = (t)e
a( )d
de unde rezult
a ca este o functie derivabil
a si avem:
(t) = x (t)e
t
t0
a( )d
x(t)a(t)e
t
t0
a( )d
Deoarece am presupus ca x este solutie a ecuatiei (1.5), rezult

a
t
t0
(t) = e
de unde deducem
(t) = (t0 ) +
t
Dar (t0 ) = x(t0 ) si x(t) = (t)e

t
(1.7)
x(t) = x(t0 )e
t0
t0
a( )d
b(t)
t s
a( )d
t
b(s).
t0
a( )d
a( )d
de unde rezult
a
t
t
b(s)e
t0
Exemplu. S
2
x = 2tx + et .
a( )d
ds.
Capitol introductiv
2
Aceasta este o ecuatie liniar

a cu a(t) = 2t, b(t) = et . Aplic
and formula
(1.7) g
asim
x(t) = x(t0 )e
t
t0
2 d
t
es e
t
s
2 d
ds
t0
unde t0 , t IR, sau
x(t) = et (t + C)
2
unde C = et0 x(t0 ) t0 .
Ecuatii de tip Bernoulli

Ecuatia
x = a(t)x + b(t)x ,
unde a, b : I IR IR sunt functii continue, iar IR\{0, 1}, se numeste
ecuatie de tip Bernoulli.
a
Prin substituirea y = x1 aceasta ecuatie se transforma n ecuatie liniar
y (t) = ( 1)[a(t)y(t) + b(t)].
Dup
a rezolvarea acestei ecuatii se revine la substitutie si se obtine solutia
ecuatiei initiale.
Exemplu. Ecuatia diferential
a
x2
1
x = x + 2 , x, t = 0
t
t
1
1
este de tip Bernoulli cu a(t) = , b(t) = 2 , = 2. Prin substitutia y = x1
t
t
obtinem ecuatia
1
1
y = y 2 ,
t
t
care are solutia general
ay=
este
2Ct2 + 1 ,
C IR si deci solutia ecuatiei initiale
2t
x=
2t
2Ct2 + 1
Ecuatii de tip Riccati

Ecuatia diferential
a
x = a(t)x2 + b(t)x + c(t),
(1.8)
unde a, b, c : I IR IR sunt functii continue, se numeste ecuatie de tip

Riccati.
Facem mentiunea ca n general o astfel de ecuatie nu poate rezolvat
a
prin cuadraturi afar
a de cazul cand, printr-un mijloc oarecare, se cunoaste o
solutie particular
a a sa.
Intr-adev
ar, dac
a este o solutie paticular
a a ecuatiei (1.8), iar x o solutie
oarecare a sa, atunci y = x satisface ecuatia Bernoulli ( = 2)
y = [b(t) + 2a(t)(t)]y + a(t)y 2 .
Deci, functia y poate obtinut
a cu ajutorul ecuatiei liniare asociate de unde
va rezulta solutia generala a ecuatiei (1.8), x = y + .
Exemplu. Ecuatia
1
4
x = x2 x + 2
t
t
1
2
4
este de tip Riccati cu a = 1, b = , c = 2 si are solutia particular
a=
t
t
t
2
Substitutia x = y +
transform
a ecuatia initial
a ntr-o ecuatie de tip
t
Bernoulli
5
y = y y2,
t
care, la r
andul s
au prin schimbarea de variabile z =
1,
se transforma n ecuatie
y
liniar
a
5
z = z + 1.
t
Solutiile succesive ale acestor ecuatii sunt:
z=
Ct5 t ,
4 ,
2
4
y=
x= + 5
5
4
Ct t
t
Ct t
Capitol introductiv
Ecuatii cu diferentiale totale exacte

Fie ecuatia diferential
a
x =
(1.9)
g(t, x)
h(t, x)
a functii continue pe multimea deschisa

unde g, h : IR2 IR sunt dou
iar h = 0 n . Spunem c
a ecuatia (1.9) este cu diferential
a exacta daca
1
at
exista F C () astfel nc
(t, x) = g(t, x),
(t, x) = h(t, x).
(t, x)
In aceste conditii, ecuatia (1.9) se scrie sub forma

dF (t, x(t)) = 0,
de unde rezult
a ca orice solutie a ecuatiei (1.9) veric
a egalitatea
(1.10)
F (t, x(t)) = C,
C ind o constant
a real
a. Are loc si rezultatul reciproc: pentru orice constant
a real
a C, formula (1.10) deneste (conform teoremei functiilor implicite,
F
= h = 0 pe ) o functie x = x(t) care pe un anumit interval este
deoarece
x
solutie a ecuatiei (1.9). Se pune ntrebarea: cum putem identica ecuatiile
care sunt cu diferentiale exacte iar atunci cand au aceast
a proprietate cum
putem determina functia F ?
Pentru aceasta d
am, f
ar
a demonstratie, urmatorul rezultat.
h , g
C 1 (),
t x
atunci conditia necesar
a si sucient
a pentru ca ecuatia (1.9) s
a e cu diferential
a exact
a este ca
Teorem
a 1.1. Dac
a este un domeniu simplu conex si
g
h
(t, x) = (t, x)
t
x
(1.11)
aceste conditii, functia F este dat

pentru orice (t, x) . In
a de
t
(1.12) F (t, x) =
x
g(s, x)ds +
t0
x0
t
h(t0 , )d =
unde (t0 , x0 ) este un punct arbitrar n .
t0
x
g(s, x0 )ds +
h(t, )d
x0
Factor integrant
In unele cazuri, o ecuatie de forma
h(t, x)dx g(t, x)dt = 0
(1.13)
care nu este cu diferential

a exacta poate adus
a la aceasta form
a prin nmultirea cu o functie (t, x), C 1 (), = 0, (t, x) , functie care mai poarta
denumirea de factor integrant. Presupun
and c
a o asemenea functie exista, din
teorema anterioar
a rezult
a ca ea satisface relatia
(g)
(h)
=
t
x
sau
(1.14)
h ,
g
(t, x) .
+g
=
+
t
x
x
t
Asadar, dac
a exista o functie care satisface (1.14), atunci prin nmultirea cu
a ecuatiei (1.13) (sau (1.9)), aceasta este redusa la o ecuatie cu diferential
a
exacta.
Prezentam dou
a situatii n care functia poate determinat
a:
(i) Presupunem c
a expresia
1
h
g
h
+
x
t
= (t) nu depinde de x.
Atunci, putem determina functia = (t) (independent

a de x) ca solutie
a ecuatiei
= (t).
(ii) Presupunem c
a expresia
1
g
h
g
+
x
t
= (x) nu depinde de t.
Atunci, putem determina functia = (x) (independent

a de t) ca solutie
a ecuatiei
= (x).
Exemplu. Fie ecuatia diferential
a
x =
2(tx x3 )
6tx2 t2
10
Capitol introductiv
Aceasta ecuatie este de forma (1.9) cu g(t, x) = 2(tx x3 ), h(t, x) =

a functia F dat
a de formula
= 6tx2 t2 care verica relatia (1.11) deci exist
(1.12)
t
F (t, x) = 2
(sx x )ds +
t0
x
(t20 6t0 2 )d =
x0
= t2 x 2tx3 t20 x0 + 2t0 x30

iar solutia ecuatiei este data sub form
a implicit
a
t2 x 2tx3 = C, C IR.
Ecuatii de tip Lagrange, Clairaut. Metoda parametrului

Ecuatia de forma
(1.15)
x(t) = t(x (t)) + (x (t))
unde , C 1 (I) ((r) = r pentru orice r IR), I ind un interval al axei

reale se numeste ecuatie de tip Lagrange. Daca (x ) = x , ecuatia (1.15) este
de tip Clairaut.
Pentru integrarea acestor tipuri de ecuatii se foloseste asa numita metod
a
a parametrului care consta n urm
atoarele:
Se noteaza n ecuatia diferential
a (1.15) x = p si se diferentiaza ecuatia.
Se obtine n acest fel o ecuatie diferential
a liniar
a n care lu
am pe t ca functie
si p ca variabil
a. In urma integr
arii, g
asim solutia generala a ecuatiei (1.15),
n forma parametric
a

(1.16)
t = f (p, C)
x = g(p).
Relatiile (1.16) dau reprezentarea parametric

a a solutiei generale a ecuatiei
(1.15).
In cazul ecuatiei Clairaut, solutia este data de o familie de drepte a c
arei
nf
asur
atoare este solutia singular
a a ecuatiei.
Prin nf
asur
atoarea unei familii de curbe se ntelege o curba care, n ecare
punct al s
au, este tangent
a la una din curbele familiei date si difer
a de acea
curb
a n orice vecin
atate a punctului respectiv.
Exemplul 1.1. Ecuatia
x(t) = 2tx (t) x (t)2
11
este de forma (1.15) cu (x ) = 2x , (x ) = x 2 , deci este o ecuatie de tip
Lagrange.
Notam x = p si ecuatia devine
x = 2tp p2
si diferentiind ambii membri ai ecuatiei (tin
and cont c
a x = p)
3p = 2t
sau
dp
dp
2p
dt
dt
2t
2
dt
=
dp
3p 3
care este o ecuatie liniar

a n t ca functie de p si are solutia
3
2
t = Cp 2 p,
5
de unde rezult
a solutia generala a ecuatiei n forma parametric
a
2
2
t = Cp 3 p
x = p 2Cp 3 .
Exemplul 1.2. Ecuatia

1
x(t) = tx (t) + x (t)2 ,
2
este de tip Clairaut cu (x ) =
diferentiere)
1 2
and x = p, ecuatia devine (dup
a
x . Not
2
p (p + t) = 0
care conduce la solutia generala

1
x = tC + C 2 , C IR
2
si la solutia singular
a
1
x = t2 .
2
12
Capitol introductiv
Micsorarea ordinului unei ecuatii diferentiale

Prezentam dou
a clase de ecuatii diferentiale de ordin superior care pot transformate n ecuatii de ordin strict mai mic.
Ecuatia de forma
(1.17)
F (t, x(k) , x(k+1) , ..., x(n) ) = 0 (0 < k < n)
se transforma prin substitutia y = x(k) n ecuatia

F (t, y, y , ..., y (nk) ) = 0.
(1.18)
Daca ecuatia (1.18) se poate rezolva, atunci, revenind la substitutia f

acuta,
ecuatia (1.17) se rezolva n urma a k integr
ari succesive.
Ecuatiile de forma
F (x, x , ..., x(n) ) = 0
si reduc ordinul cu o unitate dac
a facem substitutia p = x si consideram p,
noua functie necunoscuta de variabil
a x.
In acest fel avem:
x =
dp dx
dp
dp
=
=
p s.a.m.d.
dt
dx dt
dx
Exemplu. S
tx + x = 4t.
Solutie. Not
am x = y si obtinem ecuatia
ty + y = 4t
care este liniara si are solutia y = 2t +
x = t2 + C1 ln t + C2 .
C1
si, revenind la substitutie, gasim
2t
Ecuatii de tip Euler

O ecuatie diferential
a de forma
(1.19)
tn x(n) + a1 tn1 x(n1) + + an1 tx + an x = f (t)
unde a1 , a2 , ..., an IR, iar f : IR+ IR se numeste ecuatie de tip Euler.

Cu ajutorul substitutiilor
13
t = es
x(t) = y(s)
pentru t IR+ si s IR, ecuatia (1.19) devine ecuatie liniar

a cu coecienti
constanti de ordin n n necunoscuta y si variabila s. Acest lucru se vede
imediat din calculul diferentialelor n (1.19)
dy
dy ds
dy 1
dx
dy
=
=
=
= es
dt
dt
ds dt
ds t
ds
apoi n mod recurent g
asim ca

dy
dy 2
dk y
dk x
ks
+
C
=
e
C
+
+
C
1
2
k
dtk
ds
ds2
dsk
, k = 2, 3, ..., n.
Exemplu. S
a se rezolve problema

t2 x 2tx + 2x = 2
x(1) = x (1) = 1.
Solutie. F
acand substitutia
ecuatia devine
t = es
x(t) = y(s),
y 3y + 2y = 2
y(0) = y (0) = 1
a, aceasta are
care are solutia y(s) = e2s es + 1, si, revenind la ecuatia initial
solutia x = t2 t + 1.
Rezolvarea ecuatiilor diferentiale

cu ajutorul seriilor de puteri
In cele ce urmeaza, vom prezenta o metod
a care consta n obtinerea solutiei
unei probleme Cauchy ca suma a unei serii de puteri. Astfel de solutii se mai
numesc analitice. F
ar
a a intra n detalii (pentru cei interesati recomandam
[49]), preciz
am faptul c
a daca functia f este analitica pe domeniul s
au de
denitie, atunci problema Cauchy asociata (cu x0 din domeniul lui f )

x = f (x)
x(t0 ) = x0
14
Capitol introductiv
are o solutie analitic

a.
In continuare prezent
am, pentru ilustrare, trei probleme rezolvate pe aceasta cale.
Metoda coeficientilor nedeterminati. Metoda este ecienta mai ales pentru ecuatii diferentiale liniare si consta n c
autarea unei solutii de forma
(1.20)
x(t) =
Cn (t t0 )n .
n=0
Inlocuind x n ecuatie, prin identicarea coecientilor puterilor egale ale lui t,

rezult
a o relatie de recurenta ntre acestia.
Exemplul 1. S
a se rezolve ecuatia diferential
a
x + tx + x = 0.
(1.21)
Caut
and o solutie de forma (1.20) cu t0 = 0 si nlocuind-o n ecuatia (1.21),
obtinem relatia:
(C0 + 2C2 ) + t(2C1 + 6C3 ) + t2 (3C2 + 12C4 ) + +
+tn [(n + 1)Cn + (n + 1)(n + 2)Cn+2 ] + = 0
de unde
C0 + 2C2 = 0, 2C1 + 6C3 = 0, ..., Cn (n + 2)Cn+2 = 0, ...
Astfel, am obtinut formula de recurenta
Cn+2 =
Cn ,
n+2
care da
C2 =
C0 ,
C0 ,
C2
(1)n C0 ,
C4 =
=
, C2n =
2
4
24
(2n)!!
C3 =
C1 ,
C1 ,
C5 =
3
35
Rezulta ca
x(t) = C0

(1)n t2n
n=0
(2n)!!
(1)n C1 ,
, C2n+1 =
(2n + 1)!!
+ C1

(1)n+1 t2n1
n=1
(2n + 1)!!
15
Se verica imediat ca cele doua serii de puteri care apar n membrul drept
sunt convergente pentru orice t. De asemenea, cei doi coecienti C0 si C1 pot
determinati daca se prescriu conditii de tip Cauchy pentru x, x n t = 0.
Exemplul 2. S
a se rezolve problema Cauchy

(1.22)
(4 t2 )x 2tx + 12x = 0

x(1) = 7, x (1) = 3.
Vom folosi metoda seriilor de puteri si vom lua, n relatia (1.20), t0 = 1, deci
x(t) =
Cn (t 1)n . De asemenea, dezvoltam si coecientii ecuatiei (1.22) n
n=0
serie de puteri n jurul lui t0 = 1. Avem:

4 t2 = 3 2(t 1) (t 1)2
2t = 2 2(t 1)
12 = 12
si ecuatia (1.22) devine
(12 n n2 )Cn (t 1)n
n=0
2n2 Cn (t 1)n1 +
n=1
(3n2 3n)Cn (t 1)n2 = 0
n=2
care mai poate scrisa sub forma
[3(n + 1)(n + 2)Cn+2 2(n + 1)2 Cn+1 (n 3)(n + 4)Cn ](t 1)n = 0
n=0
si conduce la relatia de recurenta

(1.23)
Cn+2 =
2(n + 1)2 Cn+1 + (n 3)(n + 4)Cn

n = 0, 1, 2, ...
3(n + 1)(n + 2)
Din conditiile Cauchy asupra lui x, x n t0 = 1 obtinem C0 = 7, C1 = 3

si folosind (1.23) rezult
a C2 = 15, C3 = 5, Cn = 0 (n = 4, 5, ...) iar solutia
2
x(t) = 12t + 5t .
Daca coecientii ecuatiei nu sunt polinoame n t, atunci acestia se dezvolta
n serie Taylor si se procedeaza n continuare ca n Exemplul 1. Ilustr
am acest
lucru n:
16
Capitol introductiv
Exemplul 3. S
a
2
x + (sin t)x = et
(1.24)
2
Dezvoltam sin t si et n serie Taylor n jurul lui t = 0 si caut

am o solutie sub
forma
x(t) =
Cn tn
n=0
Obtinem:
sin t =

(1)n t2n+1
n=0
(2n + 1)!
, et2 =

t2n
n=0
n!
apoi, nlocuind n ecuatia (1.24), obtinem (identic

and coecientii)
(1.25) x = C0
1
1 5
t4
1
1
t + +C1 t
+ + t2 + t4 + ,
1 t3 +
6
120
12
2
12
adic
a
x = C0 x1 (t) + C1 x2 (t) + x3 (t)
a. Se arat
a ca seriile ce apar n (1.25) sunt
unde x3 este o solutie particular
convergente pentru orice t.
Observatie. Cele mai multe ecuatii diferentiale nu se pot rezolva prin cuadraturi. In sectiunile anterioare am prezentat c
ateva tipuri de ecuatii care pot
rezolvate prin una din metodele standard. Dar o ecuatie poate sa aib
a o
form
a diferit
a de cele prezentate anterior, ns
a, n anumite situatii, printr-o
schimbare de variabile inspirat
a, aceasta diferenta sa dispar
a. Precizam ca
nu exist
a o regul
a (sau algoritm) de determinare a unor astfel de substitutii.
Totul tine de ndem
anarea si experienta rezolvitorului.
1.2
Inegalitatea lui Gronwall
Rezultatul pe care l prezent

am n aceasta sectiune este folosit n mod frecvent
la demonstrarea marginirii solutiilor unor ecuatii diferentiale. Presupunem c
a
x, f, g sunt functii continue pe intervalul [a, b] IR si, n plus, g(t) 0 pentru
orice t [a, b].
Lema 2.1. (Gronwall) Dac
a
(2.1)
x(t) f (t) +
t
a
g(s)x(s)ds, t [a, b]
Modelarea matematica
atunci
(2.2)
x(t) f (t) +
17
t
t
f (s)g(s) exp
a
unde exp(a)=ea , a IR.
g( )d ds, t [a, b],
t
g(s)x(s)ds.
Demonstratie. Facem notatia y(t) =

a
Deoarece functiile g si x sunt continue, rezult

a ca functia y este derivabil
a
a cu (2.1) implic
a
si y (t) = g(t)x(t), care mpreun
y (t) g(t)f (t) + g(t)y(t).
t
Inmultind ultima inegalitate cu exp

(2.3)
t
d
y(t) exp
dt

g(s)ds
a
g(s)ds , rezult
a
a
t
f (t)g(t) exp
g(s)ds , t [a, b].
Integr
and inegalitatea (2.3) pe intervalul [a, t] si tin
and cont de (2.1) se obtine
(2.2).
Un caz particular interesant ce rezult
a din Lema 2.1 corespunde situatiei
cand f = constant.
Corolarul 2.1. Dac
a x satisface inegalitatea (2.1) cu f = M = constant,
atunci are loc
(2.4)
x(t) M exp
t
a
g(s)ds , t [a, b].
Demonstratie. Inegalitatea (2.4) se obtine imediat din (2.2), nlocuind f cu

M si integr
and prin p
arti al doilea termen din membrul drept.
1.3
Modelarea matematic
a
Procesul reprezentarii problemelor (fenomenelor) lumii reale n limbajul matematicii este cunoscut sub numele de modelare matematic
a. Primul pas n acest
proces este transcrierea matematica a limbajului folosit pentru descrierea problemei. De obicei, pentru ca modelul matematic sa e suplu, acceptabil din
punct de vedere al rezolv
arii (chiar cu ajutorul tehnicii de calcul) se renunta
la o parte din variabilele ce descriu problema initial
a. In acest fel, se obtine o
structur
a logica ideal
a ce ascunde n ea o problem
a concreta. In cazul nostru,
aceasta structur
a consta n una sau mai multe ecuatii diferentiale.
18
Capitol introductiv
Oscilatorul armonic
Fie ecuatia
(3.1)
mx + kx = 0.
Aceasta ecuatie reprezinta modelul matematic al fenomenului zic dat de

miscarea unui punct material de masa m suspendat de un resort elastic.
Presupunem c
a resortul are lungimea . Daca de resort suspendam un
corp de masa m, acesta va avea o elongatie datorat
a fortei elastice data de
ecuatia mg = k (greutatea corpului este anulat
a n efect de o forta elastica
statica F
eo = k
), k(> 0) ind constanta elastic
a a resortului.
Fig. 3.1.
Putem considera ca origine de masur

a a elongatiei x punctul O din Figura
3.1.b. Scotand sistemul din pozitia de echilibru, singura forta necompensata
and principiul II al dinamicii obtinem
r
amane forta elastica Fe = kx. Aplic
ecuatia diferential
a a miscarii ma = mx = kx, adic
a (3.1). Intr-un model
mai realist n care tinem cont si de fortele disipative (datorate v
ascozitatii),
ecuatia principiului II al dinamicii se va scrie:
mx + x + kx = 0.
Daca, n plus, asupra sistemului actioneaza si o forta exterioar
a (F (t)),
ecuatia devine
(3.2)
mx + x + kx = F (t).
19
Spunem c
a sistemul are oscilatii libere daca F 0, n caz contrar el are
oscilatii fortate.
Circuitul RLC
S
a consider
am circuitul din Figura 3.2 cunoscut si sub numele de circuit RLC
serie. El este format dintr-un generator care, furniz
and o tensiune de V (t)
volti, este conectat n serie cu un rezistor de R-ohmi, un inductor de L henry
si un condensator de C farazi.
Fig. 3.2
Cand comutatorul este nchis, prin circuit trece un curent de intensitate

I = I(t) amperi.
Vrem sa calcul
am valoarea lui I ca functie de timp si sarcina Q = Q(t)
(coulombi) n condensator la orice moment t. Prin denitie
(3.3)
I=
dQ ,
dt
astfel ca este sucient sa calculam doar Q.

Dup
a cum se stie din zic
a, curentul I produce o c
adere de tensiune la
bornele rezistorului egal
a cu RI, o cadere de tensiune n inductor egal
a cu
L(dI/dt) si o cadere de tensiune n condensator egal
a cu (1/C)Q. Legea a
II-a a lui Kirchho arm
a ca tensiunea la bornele sursei este egala cu suma
caderilor de tensiune pe circuit. Aplic
and aceasta lege circuitului din Fig. 3.2
(cu comutatorul nchis), obtinem:
(3.4)
dI
1
+ RI + Q = V (t).
dt
C
20
Capitol introductiv
Din (3.3) si (3.4) rezult

a
(3.5)
1
d2 Q
dQ
+ Q = V (t).
+R
2
dt
dt
C
Aceasta este o ecuatie diferential

a de ordinul doi neomogen
a. Pentru a g
asi
sarcina Q(t) n condensator, trebuie s
a determin
am solutia generala a ecuatiei
(3.5), solutie care depinde de dou
a constante arbitrare. Pentru a determina
aceste constante se impun conditiile initiale Q(0) = Q0 si Q (0) = I(0) = 0.
Conditia a doua asupra lui Q este naturala deoarece la momentul t = 0 nu
este curent n circuit. Pentru a determina I(t), putem folosi relatia (3.3) sau
ecuatia diferential
a
1
dV (t) ,
dI
d2 I
L 2 +R + I =
dt
dt
C
dt
care se obtine din (3.3) prin diferentiere.
Observatie. Este usor de observat faptul c
a, desi modeleaza fenomene diferite,
din punct de vedere matematic ecuatiile (3.2) si (3.5) reprezint
a acelasi lucru. Analogia dintre sistemele mecanice si electrice (analizate) este pusa n
evidenta n tabelul urm
ator.
Tabelul 1
Sisteme mecanice
Masa m
Constanta de frecare
Modulul de elasticitate k
Deplasarea x
Forta exterioara F (t)
Viteza x
Sisteme electrice
Inductanta L
Rezistenta R
Inversa capacit
atii 1/C
Sarcina condensatorului Q
Tensiunea electromotoare V (t)
Intensitatea I
Ecuatia van der Pol

S
a consider
am un circuit de tip RLC unde n locul rezistorului se pune un semiconductor. Diferenta dintre rezistor si semiconductor este aceea ca rezistorul
disipeaz
a energia la toate nivelele, pe cand semiconductorul pompeaz
a energia
n circuit la nivele de jos si absoarbe energia la nivele nalte. Presupunem c
a
pe semiconductor are loc o c
adere de tensiune dat
a de
VS = I(I 2 a)
21
unde I este intensitatea curentului iar a, o constant

a pozitiv
a. In plus c
aderile
dI ,
de tensiune pe inductor si condensator sunt date de: VL = L
respectiv
dt
I
dVC
=
dt
C
Din legile lui Kirchho rezult
a
VL + VC + VS = 0
care implica
dI
VL
VS + VC
I 3 + aI VC
=
=
=
dt
L
L
L
de unde rezult
a sistemul
VC
I3
a
I = I
(3.6)
V = I
C
C
Pentru simplicarea sistemului (1) se fac substitutiile

I = x, VC = y, t = s,
unde , , sunt alesi astfel nc
at:
()
= C si 2 = L.
Revenind la sistemul (3.6) avem
I
dVC
d(y) ds
dy ,
x
=
=
=
=
C
C
dt
ds dt
ds
si
d(x) ds
dI
a
VC
I3
a
3 3
dx
=
=
= I
=
x y
x
ds
ds dt
dt
L
L
L
L
L
L
si, av
and n vedere conditiile (), sistemul (3.6) devine
dx
= x y x3
ds
dy
=x
ds
a ,
sistem care este echivalent cu ecuatia
unde =
L
y + y = (1 y 2 )y
cunoscut
a si sub numele de ecuatia van der Pol (B. van der Pol, 18891959).
22
Capitol introductiv
Traiectorii ortogonale
Consider
am familia uniparametric
a de curbe dat
a prin
(3.7)
F (x, y) = c.
Diferentiind relatia (3.7) obtinem

Fx dx + Fy dy = 0
unde Fx si Fy sunt derivatele partiale ale lui F n raport cu x si y. Rezulta ca
panta ec
arei curbe a familiei (3.7) este
Fx
dy
=
dx
Fy
Vrem sa determinam o alt
a familie de curbe care sa aib
a proprietatea:
ecare curb
a a noii familii taie ecare curb
a a familiei (3.7) ntr-un punct n
care tangentele la cele dou
a curbe sunt perpendiculare. Se spune c
a traiectoriile celor dou
a familii sunt ortogonale. Evident, panta traiectoriei ortogonale
unei curbe din (3.7) este dat
a de
Fy
dy
=
dx
Fx
Enumer
am cateva fenomene zice n care apar traiectoriile ortogonale:
1. In campul electrostatic, liniile de forta sunt ortogonale fata de liniile de
potential constant.
2. In curgerea bidimensional
a a uidelor, liniile de curgere a uidului, numite linii de curent, sunt ortogonale fata de liniile de potential constant
ale uidului.
3. In meteorologie traiectoriile ortogonale ale izobarelor (curbe ce leag
a
suprafete de presiune barometrica egala) dau directia vantului: de la
zone cu presiune atmosferica mare catre cele cu presiune atmosferica
mica.
Modelul prad
ar
apitor
Acest model este din dinamica populatiei. Fie x(t) si y(t) num
arul de indivizi
la momentul t apartin
and la dou
a specii, prima specie reprezentand prada
iar a doua r
apitorii. Cele dou
a specii convietuiesc n aceeasi zona. Pentru a
construi modelul de interactiune dintre specii, facem urm
atoarele ipoteze:
23
(i) In absenta rapitorilor, prada are o rat

a de crestere proportional
a cu numarul de indivizi, adic
a: dac
a y(t) = 0, x (t) = ax(t), a > 0 ind o
constant
a.
(ii) In absenta pr
azii, r
apitorii mor, au o rat
a de crestere proportional
a cu
num
arul lor de indivizi, deci y (t) = cy(t), (c > 0), dac
a x(t) = 0.
(iii) Num
arul de nt
alniri (ciocniri) dintre membrii celor dou
a specii este
proportional cu produsul x(t) y(t). Aceste nt
alniri au ca efect descresterea numarului indivizilor prad
a si inuenteaza pozitiv cresterea
num
arului pr
ad
atorilor.
Aceste ipoteze conduc la sistemul de ecuatii diferentiale

(3.8)
x = ax bxy
y = cy + dxy,
a, b, c, d ind constante pozitive.

Sistemul (3.8) mai este cunoscut sub numele de modelul LotkaVolterra
(A.J. Lotka (18801949); V. Volterra (18601940)), dup
a numele celor care
l-au introdus.
Mention
am ca sistemul (3.8) poate folosit pentru modelarea unei clase
largi de probleme.
Dozajul medicamentelor
Este cunoscut din medicina ca penicilina si alte medicamente administrate
unui pacient dispar din corpul acestuia dup
a urm
atoarea regul
a: dac
a x(t)
este cantitatea de medicament din corpul uman la momentul t, atunci viteza
de eliminare x (t) a medicamentului este proportional
a cu x(t), adic
a x satisface ecuatia diferential
a
(3.9)
x (t) = kx(t)
unde k > 0 este o constanta ce depinde de medicament si care se determina

experimental.
Din (3.9) rezult
a
(3.10)
x(t) = x0 ekt
unde x0 = x(0) este doza administrata initial.
24
Capitol introductiv
Din (3.10) se remarca faptul c

a x(t) 0 pentru t . In practica medicala ns
a este necesar sa se mentin
a o anumit
a concentratie a medicamentului
n corp pentru un timp mai ndelungat.
In acest scop se administreaza pacientului o doz
a initial
a x0 , apoi la intervale egale de timp, ore de exemplu, se da pacientului doza D de medicament.
Daca dorim ca n corpul pacientului la momentele , 2, 3... sa se mentin
a
doza initial
a x0 , atunci doza D care trebuie administrat
a n aceste momente
se determina din relatia
x0 ek + D = x0
de unde
D = x0 (1 ek ).
Mention
am faptul c
a ecuatia (3.9) caracterizeaza si dezintegrarea radioactiv
a.
Poluarea apei n lacuri

Una din problemele create de industrializare este poluarea apei. Un r
au poluat
se va curata relativ repede ntruc
at curgerea apei atrage dup
a sine si poluantul.
Puricara unui lac (de substante poluante), f
acuta doar prin scurgerea apei,
este un proces dicil necesitand o cantitate foarte mare de ap
a. Prezent
am un
model de puricare n timp a lacului, bazat pe scurgerea gradual
a a apei din
lac. Pentru aceasta se fac urmatoarele ipoteze:
1. Ratele intr
arii (auxului) si scurgerea apei din lac au valori aproximativ
egale (le notam cu r).
2. Poluantii sunt uniform distribuiti n ap
a. Concentratiile lor n apa ce
intr
a n lac si apa din lac sunt notate cu C1 respectiv C2 .
3. Poluantii sunt ndep
artati numai prin procesul natural al scurgerii apei
din lac.
Din ipotezele de mai sus, n intervalul de timp t, modicarea polu
arii
totale = cantitea de poluant intrat
a n lac cantitatea de poluant scurs
a din
lac, care conduce la expresia analitic
a
(3.11)
(V C2 ) = (C1 C2 )rt + (t)
unde V este volumul lacului, iar (t)/t 0 pentru t 0. Cantitatea

(t) se introduce deoarece at
at C1 cat si C2 depind de t.
Probleme
25
Din relatia (3.11) se obtine ecuatia diferential

a
C2 =
(C1 C2 )
r
V
care este o ecuatie diferential

a de ordinul nt
ai si are solutia

C2 (t) = et/T C2 (0) + T 1
(3.12)
t
0
C1 (s)es/T ds
V
este numarul de ani necesari pentru golirea lacului dac
a rata
unde T =
r
scurgerii se mentine constant
a iar sursa de poluare este stopata.
a ca timpul
Daca sursa de poluare este stopata (C1 = 0) din (3.12), rezult
necesar pentru a reduce concentratia poluantului din lac la jum
atate este
t = T ln 2.
1.4
Probleme
S
a se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale:
Ecuatii cu variabile separabile:
1. x = (x 1)(x 2); 2. x = t3 x2 ; 3. x = tx2 + x2 + tx + x;
2
2
x = t(x + 3)
x = t(x 1)
(1 + t2 )x 5.
(t 1)x3
4.
x(1) = 3;
x(2) = 1.
Ecuatii omogene:
6.
x
tx
x
4tx
xt
=
; 7. x = + sin
; 8. x =
t+x
t
t
2t2
x2
x =
xt
2 + t2
x
; 9.
x(0) = 1.
Ecuatii liniare:
10. (t2 + 1)x = 2tx + t3 ; 11. x = 2x + e2t ;
12. t2 x = tx + t + 1;
14. x = 2tx t3 + t;
cos t
+ 2t sin t;
sin t
1
t
x+
15. x = 2
t +1
t(1 + t2 )
13. x = x
26
Capitol introductiv
Ecuatii de tip Bernoulli:
t
t
x =
x+
2
2(t 1)
2x ;
16.
17. tx = 4x + t2 x.
x(0) = 1
Ecuatii cu diferentiale exacte:

18. (2t + x2 )dt + (2tx + 1)dx = 0;
19. (x cos t + x2 )dt + (sin t + 2tx + 3x2 )dx = 0;
20. x2 (t x)dt + (1 tx2 )dx = 0;
22. 2tx dt +
(t2
21. (t2 + 2t + x2 )dt + 2xdx = 0;

+ cos x)dx = 0;
(tx2 1)dt + (t2 x 1)dx = 0

x(0) = 1.
23.
Ecuatii rezolvabile cu ajutorul factorului integrant:

3 /3
24. x dx + t dt + (t2 + x2 )t2 dt = 0 = e2t

25. x dt + (3t x + 3)dx = 0 ( = x2 ).
Ecuatii Lagrange:
26. tx 2 + (x 3t)x + x = 0;
27. x = 2tx x 3 .
Ecuatii care admit reducerea ordinului:

3
28. x tx + x
2
2tx x = 0; 30. xx x 2 = 0.
= 0; 29. x
Ecuatii rezolvabile prin serii de puteri:

xx + 3x 2 = 0
31.
32.
x(0) = 1, x (0) =
4

x + x = 0
x(10) = 0, x (10) = 1
x=

Cn
n=0
x=
tn

Cn (t
10)n
n=0
Ecuatii rezolvabile cu ajutorul substitutiilor:

u = x + sin t ;
33. x = x + sin t cos t
2 x + t)dx = 0 (u = tx);
34. (t2 x3 + 2tx2 + x)dt + (t3 x2 2t
35. xx = (x )2 + 6tx2 x = e y dt ;

3
0 x = y2 ;
36. 9xx 18tx +
4t =

1
x=0
y = tx ;
37. t2 x + tx + t2
4
38. x(1 + 2tx)dt + t(1 2tx)dx = 0 (u = 2tx).
Capitolul 2
Problema Cauchy
pentru ecuatii diferentiale
In capitolul I am prezentat diferite tipuri de ecuatii diferentiale pentru care
stim sa g
asim solutia generala. Asa cum am mai mentionat, aceasta clasa de
ecuatii (rezolvabile prin cuadraturi) este foarte restr
ans
a, motiv pentru care
nc
a de pe vremea lui Euler s-a pus problema aproxim
arii solutiei unei ecuatii.
Dar pentru a aproxima o solutie trebuie, n primul r
and, s
a stim ca aceasta
exista. Iar dac
a existenta este asigurata, ne intereseaza unicitatea solutiei
pentru c
a, n caz contrar, nu stim ce solutie aproxim
am. Teorema Cauchy
Picard ofer
a un rezultat de existenta si unicitate si n acelasi timp o metoda
de constructie aproximativ
a a solutiei unei ecuatii diferentiale.
2.1
Formularea problemei metoda lui Picard
Fie problema Cauchy (cu valori initiale)

(1.1)
x = f (t, x)
x(t0 ) = x0
unde f : IR2 IR este o functie continu

a. Deoarece f este continua se observa
ca relatia (1.1) este echivalenta cu
t
(1.2)
x(t) = x0 +
f (s, x(s))ds.
t0
Asadar, a rezolva problema (1.1) este totuna cu a rezolva ecuatia integral

a
(1.2). Presupunem c
a x0 () este o functie continu
a ce reprezinta o aproximant
a a solutiei ecuatiei (1.2). Inlocuind x(s) cu x0 (s), membrul drept al
28
Problema Cauchy pentru ecuatii diferentiale
ecuatiei (1.2) deneste o nou

a functie notata
t
x1 (t) = x0 +
t0
f (s, x0 (s))ds.
Repetand procedeul, obtinem functia

t
x2 (t) = x0 +
t0
f (s, x1 (s))ds,
si, n mod recurent, obtinem sirul de functii x3 (t), x4 (t), ... n care termenul de
pe locul n este dat de formula
t
(1.3)
xn (t) = x0 +
t0
f (s, xn1 (s))ds.
In practic
irul (xn ) se numeste sirul aproximatiilor suca, se ia x0 () = x0 . S
cesive, iar metoda prin care se construieste sirul (xn ) se numeste metoda
aproximatiilor succesive a lui Picard (E.Picard, 18561941).
Utiliz
and aceasta constructie, vom demonstra ca, n anumite conditii impuse functiei f , problema (1.1) are o solutie locala unic
a. Teorema pe care o
demonstram n continuare este cunoscut
a sub numele de teorema de existenta
si unicitate a lui CauchyPicard.

Teorema 1.1. Fie f : D IR2 IR unde
(1.4)
D = {(t, x) IR2 ; |t t0 | a, |x x0 | b; a, b IR+ }.
Dac
a
(i) functia f este continu
a pe D;
(ii) functia f este lipschitzian
a n a doua variabil
a pe D, adic
a exist
a
L > 0 astfel nc
at
(1.5)
|f (t, x) f (t, y)| L|x y|, (t, x), (t, y) D,
atunci exist
a si este unic
a o solutie x = x(t) a problemei Cauchy (1.1), denit
a
pe intervalul I = {t; |t t0 | } unde

(1.6)
b
= min a,
M
; M = max{|f (t, x)|; (t, x) D}.
29
Demonstratie. Existenta. Asa cum am mentionat, problema (1.1) este

echivalent
a cu ecuatia integral
a (1.2), deci este sucient sa ar
atam ca aceasta
din urm
a are o solutie unic
a pe intervalul I. In acest scop construim sirul
aproximatiilor succesive (cu x0 () = x0 ) pentru solutia ecuatiei (1.2). In
legatur
a cu acest sir vom demonstra urm
atoarele:
(j) sirul (xn ) este bine denit;
(jj) sirul (xn ) este uniform convergent;
(jjj) limita sirului (xn ) este solutia ecuatiei (1.2).
In continuare ne vom m
argini la intervalul [t0 , t0 + ] deoarece pe intervalul
simetric [t0 , t0 ] lucrurile se petrec n mod analog.
Pentru a demonstra (j) este sucient s
a ar
atam ca functiile continue x0 ,
x1 (t), x2 (t), ..., pentru t0 t t0 + au gracele n D, domeniul n care este
denit
a functia f , deci ca pentru n = 0, 1, 2, ... este vericata inegalitatea:
(1.7)
|xn (t) x0 | b, pentru t0 t t0 + .
Inegalitatea (1.7) este evidenta pentru n = 0; presupun

and-o valabil
a pentru
n 1, din (1.3) rezult
a:
|xn (t) x0 |
t
t0
|f (s, xn1 (s)|ds M (t t0 ) M b,
si, conform principiului inductiei matematice, inegalitatea (1.7) este valabila

pentru orice n natural.
Pentru a demonstra (jj), consider
am seria de functii
(1.8)
x0 +
(xk+1 (t) xk (t))
k=0
pentru care suma primilor (n + 1) termeni este:

x0 +
n1
(xk+1 (t) xk (t)) = xn (t).
k=0
Folosind criteriul lui Weierstrass, vom demonstra c

a seria (1.8) este absolut si uniform convergent
a pe [t0 , t0 + ], c
aut
and o serie majorant
a pentru
modulele termenilor s
ai. Din (1.3) si (1.6) rezult
a ca pentru n = 1 avem:
(1.9)
|x1 (t) x0 | M (t t0 ).
30
Apoi, din (1.3), (1.5), (1.6), rezult

a (tin
and cont de (1.9)):
t

|x2 (t) x1 (t)| = (f (s, x1 (s)) f (s, x0 (s)))ds

t
t0
t0
t
|x1 (s) x0 (s)|ds L
t0
M (s t0 )ds = LM
(t t0 )2
Ration
and inductiv, obtinem inegalitatea
|xk+1 (t) xk (t)| M Lk
M (L)k+1
(t t0 )k+1
(k + 1)!
L (k + 1)!
de unde rezult
a ca pentru t0 t t0 + , modulul termenului general al
seriei (1.8) este majorat de termenul general al seriei convergente cu termeni
pozitivi:
M L
(L)k
M
=
(e 1).
L k=1 k!
L
In consecinta, seria (1.8) este absolut si uniform convergent
a n [t0 , t0 + ]. Fie
a se trece la limita n ambii membri ai
x() limita uniform
a a sirului xn (); dac
relatiei (1.3) si se utilizeaza propriet
atile functiilor continue si ale integralelor
de siruri de functii uniform convergente, rezult
a ca pe intervalul [t0 , t0 + ]
avem:
t
x(t) = x0 + lim
n t0
t
f (s, xn1 (s))ds = x0 +
f (s, x(s))ds
t0
deci functia x() astfel construit

a veric
a ecuatia integral
a (1.2) n intervalul
[t0 , t0 + ], ceea ce demonstreaza armatia (jjj).
Unicitatea. Presupunem prin reducere la absurd c
a ecuatia (1.2) mai are
o solutie y(), deci
t
(1.10)
y(t) = x0 +
f (s, y(s))ds.
t0
Scazand (1.10) din (1.3) si folosind conditia Lipschitz (1.5), obtinem

t
(1.11)
|xn (t) y(t)| L
t0
|xn1 (s) y(s)|ds.
Dar, din (1.10) rezult

a
(1.12)
|y(t) x0 | M (t t0 ),
31
iar din (1.11), tin

and cont de (1.12), obtinem prin recurenta
|xn (t) y(t)| Ln M
M (L)n+1 ,
(t t0 )n+1
(n + 1)!
L (n + 1)!
de unde rezult
a ca xn (t) y(t) pentru n , t [t0 , t0 + ] deci
y() = x(), ceea ce ncheie demonstratia unicit
atii si a teoremei.
Observatii.
1. Dac
a functia f admite derivat
a partial
a
ditia Lipschitz (1.5) este vericata n D.
f
marginit
a n D, atunci conx
2. Unicitatea solutiei se poate demonstra usor plecand de la relatiile (1.3) si

(1.10) si aplicand inegalitatea lui Gronwall modulului diferentei
(x(t) y(t)).
3. Se poate demonstra c
a problema Cauchy (1.1) admite solutie chiar atunci
cand f satisface doar conditia (i), deci nu este lipschitzian
a n a doua
variabil
a.
In acest caz ns
a, nu mai este asigurat
a unicitatea dup
a cum se poate observa
din exemplul urm
ator:
Problema Cauchy
x = 5 x,
x(0) = 0
are pentru t 0 o innitate de solutii
0,

5
(t) =
4
4
(t C) ,
0tC
tC
C > 0 ind un num

ar arbitrar.
Evaluarea erorii n aproximarea solutiei prin metoda lui Picard
rezult
a din
|x(t) xn (t)|
|xk+1 (t) xk (t)|
k=n
Lk (t t0 )k
M
L k=n+1
k!
M (L)n+1
M
(L)k
(L)k
<
L k=n+1 k!
L (n + 1)! k=0 k!
32
de unde
(1.13)
|x(t) xn (t)|
M (L)n+1 L
e .
L (n + 1)!
(L)n+1
0 pentru
(n + 1)!
n , inegalitatea (1.13) ne d
a o informatie asupra num
arului de iteratii
necesare pentru obtinerea solutiei pe ntreg intervalul I, cu o aproximatie
dorit
a.
Evaluarea (1.13) este valabil
a pentru orice t I. Deoarece
Exemplu numeric. Se consider

a ecuatia de tip Riccati
x = x2 + tx + t
1,
|x| 1 si se cere sa se aproximeze solutia care verica conditia
2
Cauchy x(0) = 0.

1
1,1
1
= Apoi n
Avem: a = , b = 1, M = 2. Rezulta = min
2
2 2
2

1,
|x| 1 avem:
D = (t, x); |t|
2
unde |t|

5

|f (t, x) f (t, y)| = x2 y 2 + tx ty |x y||x + y + t| |x y|,
2
5
deci L = Inegalitatea (1.13) devine:
2
n+1
5
|x(t) xn (t)|

5 1
4 4
e22 ,
5 (n + 1)!
1 1
valabil
a pe tot intervalul , .
2 2
De exemplu, pentru n = 3
|x(t) x3 (t)|
5
125
e4
= 0, 2826.
1256
1 1
a solutia exacta, n intervalul , , cu o eroare
Rezulta ca x3 () aproximeaz
2 2
absolut
a mai mica decat 0, 2827.
Aproximatiile succesive se calculeaza cu formula (1.3), adic
a (n cazul
nostru):
t
xn+1 (t) =
(x2n (s) + sxn (s) + s)ds, x0 = 0.
Existenta si unicitate pentru sisteme diferentiale
33
Rezulta imediat ca:

t4 t2
1
t5
+ + ;
x1 (t) = t2 ; x2 (t) =
2
20
8
2
x3 (t) =
2.2
t10
t9
t8
t7
t6
t5
t4 t2
t11
+
+
+
+
+
+
+ +
4400 800 576 160 40 48 20
8
2
Teorema de existent
a si unicitate pentru
sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul I
Fie IRn spatiul real de dimensiune n, ale carui elemente sunt vectorii ndimensionali de forma x = (x1 , x2 , ..., xn ) scrisi sub form
a de linie sau coloan
a.
Componentele x1 , x2 , ..., xn ale n-uplului (x1 , x2 , ..., xn ) se numesc coordonatele vectorului x.
Spatiul IRn se organizeaza ca spatiu liniar (sau vectorial) cu operatiile
obisnuite de adunare a vectorilor si nmultire a vectorilor cu scalari.
Se numeste norm
a o functie reala, notat
a , denit
a pe IRn , care satisface conditiile:
a si numai dac
a toate
(i) x 0 pentru orice x IRn , iar x = 0 dac
componentele lui x sunt nule deci x = 0,
a inegalitatea triunghiului,
(ii) x+yx+y, x, y IRn , numit
(iii) x = ||x, IR, x IRn .
Orice norm
a induce pe IRn o topologie, care permite denirea notiunii de
convergenta.
n norma , dac
a
Astfel, vom spune ca sirul {xp }
p=1 converge la x
p
p
a
lim x x = 0. Evident, conditia necesara si sucienta ca {x } sa tind
p
catre x, este ca toate componentele lui xp = (xp1 , xp2 , ..., xpn ) sa tind
a catre
componentele corespunzatoare ale lui x.
Rezulta de aici ca oricare dou
a norme pe IRn denesc aceeasi convergenta,
cu alte cuvinte sunt echivalente.
Printre normele cele mai utilizate pe IRn sunt:
(2.1)
xe =
n
x2i
1/2
, x = (x1 , ..., xn ) norma euclidian

a
i=1
(2.2)
x1 =
n

i=1
|xi |, x = (x1 , ..., xn )
34
(2.3)

x2 = max{|xi |, i = 1, ..., n}, x = (x1 , ..., xn ).
Daca vectorul x depinde de t si componentele sale sunt functii derivabile

de t, vom numi derivata lui x vectorul ale carui componente sunt derivatele
componentelor lui x, adic
a:
dx
=
dt
x =
dx1 , dx2 , , dxn
dt dt
dt
De asemenea, denim integrala vectorului x prin:

b
b
x(t)dt =
a
b
x1 (t)dt,
b
x2 (t)dt, ...,
xn (t)dt .
Este evident ca pentru a < b are loc inegalitatea

b

b

x(t)dt.
x(t)dt
a

a
Cu aceste pregatiri putem enunta teorema de existenta si unicitate pentru

sisteme diferentiale.
Teorema 2.1. Fie sistemul diferential
xi = fi (t, x1 , ..., xn ), i = 1, ..., n,
(2.4)
cu conditiile initiale
xi (t0 ) = x0i , i = 1, ..., n,
(2.5)
unde fi sunt functii continue de cele (n+1) argumente ale lor n paralelipipedul
(n + 1)dimensional
D = {(t, x) IRn+1 ; |t t0 | a, x x0 b; a, b IR+ }.
Presupunem c
a functia vectorial
a f (t, x) = (f1 (t, x), ..., fn (t, x)) veric
a n D
conditia lui Lipschitz
f (t, x) f (t, y) Lx y, (t, x), (t, y) D.
aceste conditii sistemul diferential (2.4) cu conditiile initiale (2.5) are o
In
solutie unic
a pe intervalul I = {t; |t t0 | } unde

b
= min a,
M
; M = max{f (t, x); (t, x) D}.
Demonstratia Teoremei 2.1 urmeaza pas cu pas pe cea a Teoremei 1.1 astfel
ca o l
asam n seama cititorului.
Ecuatii diferentiale de ordin superior
2.3
35
Existenta si unicitatea solutiei unei ecuatii

diferentiale de ordin superior
Consider
am ecuatia diferential
a de ordinul n, scrisa sub forma normal
a
(3.1)
x(n) = f (t, x, x , ..., x(n1) ).
Prin solutie pentru ecuatia (3.1) pe intervalul IIR ntelegem o functie de

a relatia (3.1) n orice punct t I, iar prin problem
a
clasa C n pe I, care veric
Cauchy asociata ecuatiei (3.1) ntelegem determinarea unei solutii x care la
a conditiile
un moment dat t = t0 I veric
(3.2)
x(t0 ) = x01 , x (t0 ) = x02 , ..., x(n1) (t0 ) = x0n ;
x01 , x02 , ..., x0n ind xate.

Prin intermediul transform
arii
(3.3)
x1 = x, x2 = x , ..., xn = x(n1)
ecuatia (3.1) devine echivalent

a cu sistemul diferential de ordinul 1

x1 = x2
x2 = x3
(3.4)
..
xn1 = xn
xn = f (t, x1 , x2 , ..., xn )
iar conditiile initiale devin

(3.5)
xi (t0 ) = x0i , i = 1, 2, ..., n.
In acest fel, pentru a rezolva problema Cauchy asociat

a ecuatiei (3.1) este
sucient sa rezolvam problema Cauchy asociata sistemului (3.4).
Presupunem c
a f satisface urmatoarele conditii
(i) f este continu
a pe multimea D={(t, x1 , ..., xn ) IRn+1 ; |t t0 |a,

xi x0 b, i = 1, 2, ..., n; a, b IR+ }
i
(ii) f veric
a n D conditia Lipschitz
|f (t, x1 , x2 , ..., xn )f (t, y1 , y2 , ..., yn )|L max{|xi yi |; i = 1, 2, ..., n}
pentru toti (t, x1 , x2 , ..., xn ), (t, y1 , y2 , ..., yn ) din D.
36

Teorema care urmeaza este un caz particular al Teoremei 2.1.
Teorema 3.1. Dac

a sunt vericate conditiile (i) si (ii), problema Cauchy
(3.1), (3.2) admite
o
solutie unic
a x=x(t) denit
a pe intervalul I={t; |tt0 |}

b
si
unde = min a,
M
M = max{|f (t, x1 , x2 , ..., xn )|, |x2 |, ..., |xn |; (t, x1 , x2 , ..., xn ) D}.
Exemplul 3.1. S
t3 x + 3t2 x + tx x = 0, x(1) = 0, x (1) = 0, x (1) = 1.
Solutie. Ecuatia este de tip Euler. F
acand, pentru t > 0, substitutia t = e ,
3
d x
ecuatia devine
x = 0 care este ecuatie diferential
a liniar
a cu coecienti
d 3
constanti si are solutia

3
3
/2
C2 cos
+ C3 sin
x( ) = C1 e + e
2
2
si, revenind la substitutie, gasim solutia generala

1
3
3
ln t + C3 sin
ln t , t > 0.
x(t) = C1 t + C2 cos
2
2
t
Impun
and conditiile initiale, gasim C1 =
1,
1
1
C2 = , C3 = si deci
3
3
3
solutia problemei este

1 1
1
cos
x(t) = t
3
3 3
1
3
ln t + sin
2
3
3
ln t
2

, t > 0.
In cazul n care nu sunt ndeplinite conditiile teoremei, nu avem unicitate

dup
a cum se poate vedea din exemplul urm
ator.
Exemplul 3.2. Ecuatia neliniar
a de ordinul al doilea
3(x )2 x + 24(1 x) = 0; x(0) = 1, x (0) = 0,
are cel putin trei solutii: x(t) = 1, x(t) = 1 t2 si x(t) = 1 + t2 .
Prelungibilitatea solutiei
2.4
37
Prelungibilitatea unei solutii cu conditii

initiale date
S
a consider
am problema Cauchy
(4.1)
x = f (t, x)
x(t0 ) = x0
unde f este o functie continu

a ntr-un domeniu DIR2 .
f
este continua n D, atunci, asa cum am vazut n
Daca derivata partial
a
x
Teorema 1.1, problema Cauchy (4.1) admite o solutie locala unic
a (deoarece se
poate construi un paralelipiped centrat n (t0 , x0 ), n care functia f satisface
conditia lui Lipschitz relativ la x).
Uneori, chiar pentru ecuatii neliniare foarte simple, nu exist
a o solutie pe
ntregul interval de variatie al variabilei t, inclus n proiectia pe Ot a lui D.
Spunem c
a solutia x = (t) a problemei (4.1) denit
a pe un interval
I = [a, b] este prelungibil
a daca exista o solutie x = (t) a problemei, denit
a
pe un interval JI astfel nc
at pe I. Prelungibilitatea solutiei x = (t)
la st
anga punctului t = a, respectiv la dreapta punctului t = b, se deneste n
mod natural. O solutie care nu este prelungibil
a se numeste saturat
a. Din teorema de existenta si unicitate local
a (cazul lipschitzian) rezult
a ca intervalul
de denitie al unei solutii saturate este deschis.
De exemplu, problema Cauchy

x = x2 + 1
x(0) = 0
are ca solutiefunctiax = tg t care nu poate prelungit

a decat p
an
a la inter ,
valul deschis
2 2
In teorema care urmeaza d
am un criteriu simplu de prelungibilitate.
Teorema 4.1. Fie problema Cauchy (4.1) unde f este o functie continu
a
n ambele variabile, lipschitzian
a n variabila x si m
arginit
a n D. Fie (a, b)
intervalul nit pe care s-a denit solutia x() a problemei (4.1).
In acest caz
exist
a
lim
= x(a+ ) si lim = x(b ).
ta
t>a
tb
t<b
acest caz solutia poate prelungit

Presupunem c
a (b, x(b )) D. In
a la
dreapta punctului t = b. Prelungibilitatea la st
anga punctului t = a se trateaz
a
n mod similar.
38
Demonstratie. Presupunem c
a |f (t, x)| M pentru (t, x) D.
Problema Cauchy (4.1) este echivalent
a cu ecuatia integral
a
t
x(t) = x0 +
f (s, x(s))ds.
t0
Daca t1 , t2 (a, b), atunci:
t

2

|x(t2 ) x(t1 )| = f (s, x(s))ds M |t2 t1 |,
t1
inegalitate care, n baza teoremei lui Cauchy asupra limitelor de functii, implic
a existenta limitelor laterale x(a+ ) si x(b ). Acum, deoarece (b, x(b )) D
putem aplica din nou teorema lui CauchyPicard care stabileste existenta unei
solutii ntr-o vecin
atate a punctului t = b care coincide cu solutia x() pentru
t < b, din cauza unicit
atii.
Corolarul 4.1. Fie sistemul de ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai, liniare:
xi
n
aij (t)xj + bi (t), i = 1, 2, ..., n,
j=1
unde functiile aij () si bi () sunt continue ntr-un interval I al axei reale.

Pentru orice t0 I si orice numere reale i (i = 1, 2, ..., n), sistemul
admite o solutie unic
a x(t) = (x1 (t), ..., xn (t)) care veric
a conditiile initiale
xi (t0 ) = i , (i = 1, 2, ..., n).
Aceasta solutie este prelungibil
a pe ntregul interval I.
2.5
Probleme
S
a
se rezolve urmatoarele probleme Cauchy
x = x cos t + sin t cos t
1.
x() = 0;
2x2 tx

x = 2
2.
t tx + x2
x(0) = 1;
tx

x = 2
3.
t
x4
x(1)
=
1;

4.
x = 2tx + 2tet
x(0) = 1;
Probleme

5.
39
x = tet
x(0) = x (0) = x (0) = 0.
6. S
a se construiasca primele trei aproximatii succesive pentru solutiile
problemelor Cauchy
x2
a)
t
x(1) = 0;
x = t

2
x = tx y
b)
y = xy 2
x(0) = 2, y(0) = 1.
7. Fie problema Cauchy

x = x2 x(0) = 1
y(0) = 5
y = xy
(i) S
a se arate ca aceasta problem
a are solutie unic
a n orice interval care
contine originea.
(ii) Folosind metoda aproximatiilor succesive sa se ae solutia sistemului.
8. Fie x si y solutiile problemelor Cauchy

x = x2 1, x(0) = 1
y = y 2 + 1, y(0) = 0
Presupun
and c
a are loc teorema de existenta si unicitate sa se arate ca x = y,

y = x si apoi sa se rezolve cele doua ecuatii.
9. S
a se construiasca primele trei aproximatii succesive pentru solutiile
problemelor Cauchy:
(i) x = t2 + x2 , x(0) = 1;
1
(ii) x = 3tx 2e2x1 , x(0) = .
2
10. Fie problema Cauchy
x + 2x + x = 0, IR, x(0) = 0, x (1) = 1.
S
a se discute n functie de parametrul existenta solutiei acestei probleme.
40
11. S
a se arate ca exista un interval pentru care solutiile problemelor
Cauchy de mai jos exista si sunt unice. S
a se determine apoi primele trei
aproximatii succesive pentru solutiile acestor probleme.

a)

b)
x = 3t + x3
x(0) = 0;
x tx = t2 + x2
x(0) = 0, x (0) = 1.
Capitolul 3
Ecuatii si sisteme de ecuatii

diferentiale liniare.
3.1
Ecuatii diferentiale liniare
Definitii
O ecuatie de forma:
(1.1)
x(n) + a1 (t)x(n1) + + an1 (t)x + an (t)x = f (t)
se numeste ecuatie diferential

a liniar
a de ordinul n. Peste tot n cele ce
urmeaza vom presupune c
a functiile a1 , ..., an , f sunt continue pe un interval I, numit interval de denitie al ecuatiei diferentiale. Daca functia f este
identic nul
a pe I, ecuatia (1.1) se numeste omogen
a, iar n caz contrar neon
mogen
a. Fie C (I) multimea functiilor derivabile de n ori pe intervalul I cu
derivata de ordinul n continu
a si L operatorul denit pe C n (I) prin:
L(x) = x(n) + a1 (t)x(n1) + + an1 (t)x + an (t)x.
Remarcam ca acest operator este liniar adic
a veric
a relatiile:
(1.2)
L(x1 + x2 ) = L(x1 ) + L(x2 ); L(cx) = cL(x), c IR.
Fie X o solutie particular

a a ecuatiei (1.1). Daca x este o solutie oarecare
a ecuatiei (1.1) si facem substitutia x = X + y rezult
a (deoarece L(x) =
L(X) + L(y) = f (t)) ca y veric
a ecuatia
(1.3)
y (n) + a1 (t)y (n1) + a2 (t)y (n2) + + an1 (t)y + an (t)y = 0
42
Ecuatii liniare. Transformata Laplace
care se numeste ecuatia omogen

a asociat
a ecuatiei (1.1).
De aici rezulta ca solutia generala a ecuatiei (1.1) se obtine ca suma dintre
o solutie particular
a a ecuatiei (1.1) si solutia generala a ecuatiei (1.3).
Pe de alta parte, dac
a y1 , y2 , ..., yk sunt k solutii ale ecuatiei (1.3) iar ci
IR, i = 1, k, atunci si c1 y1 + c2 y2 + + ck yk este solutie a ecuatiei (1.3). In
mod resc se pune ntrebarea: c
ate solutii particulare ale ecuatiei (1.3) sunt
necesare si ce propriet
ati trebuie s
a aib
a acestea pentru a putea obtine cu
ajutorul lor orice solutie a ecuatiei (1.3). In acest scop sunt necesare cateva
notiuni care se introduc n paragraful urm
ator.
Dependent
a si independent
a liniar
a a unor functii
Un sistem de n functii x1 , x2 , ..., xn , continue ntr-un interval I, se numesc
liniar dependente n I dac
a exista constantele c1 , c2 , ..., cn nu toate nule, astfel
nc
at pentru orice t I sa aib
a loc egalitatea
c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t) = 0.
In caz contrar, spunem c
a sistemul de functii este liniar independent. S
a
observ
am faptul c
a nu este usor de vericat, cu ajutorul denitiei, dependenta
sau independenta liniar
a a unui sistem de functii. Acest lucru se dovedeste a
simplu dac
a utiliz
am notiunea de wronskian.
Daca functiile x1 , x2 , ..., xn sunt de clasa C n1 pe intervalul I, determinantul

x1

x2
. . . xn

x

x2
xn
1

W (x1 , x2 , ..., xn ) =

.........................................
(n1)
(n1)
(n1)
x
x2
xn
1
se numeste wronskianul sistemului de functii.
S
a presupunem acum ca x1 , x2 , ..., xn sunt solutii ale ecuatiei diferentiale
liniare si omogene de ordinul n
(1.4)
x(n) + a1 (t)x(n1) + a2 (t)x(n2) + + an1 (t)x (t) + an (t)x = 0
Dorim s
a veric
am daca aceste functii sunt sau nu liniar independente.
Presupun
and c
a sunt liniar dependente rezult
a ca exista constantele
at
c1 , c2 , .., cn , nu toate nule astfel nc
(1.5)
c1 x1 + c2 x2 + + cn xn = 0 pe I.
43
Deoarece xi sunt solutii ale ecuatiei (1.4) rezult

a ca exista derivatele
(n1)

xi , xi , ..., xi
iar relatia (1.5) conduce, prin derivare succesiv
a, la sistemul
c1 x1 + c2 x2 + + cn xn = 0
c1 x1 + c2 x2 + + cn xn = 0
............................................
(n1)
(n1)
(n1)
+ c2 x2
+ + cn xn
= 0.
c1 x1
(1.6)
Sistemul (1.6) poate privit ca un sistem omogen de ecuatii liniare n

necunoscutele c1 , c2 , ..., cn . Acest sistem are si alta solutie nafar
a de solutia
banal
a daca si numai dac
a determinantul matricii sistemului este nul.
Ori aceasta nseamna ca n orice punct din I wronskianul functiilor x1 , ..., xn
este nul. Cu alte cuvinte, am demonstrat urm
atorul rezultat.
Teorema 1.1. Solutiile x1 , x2 , ..., xn ale ecuatiei diferentiale (1.4) sunt liniar
independente pe I dac
a si numai dac
a wronskianul lor W (x1 , x2 , ..., xn ) este
nenul n orice punct al intervalului I.
Sistem fundamental de solutii al unei ecuatii liniare omogene

Fie ecuatia
(1.7)
x(n) + a1 (t)x(n1) + a2 (t)x(n2) + + an1 (t)x + an (t)x = 0
Teorema 1.2 (Liouville). Fie W (t) wronskianul unui sistem de n solutii ale
ecuatiei (1.1). Atunci, are loc egalitatea
t
(1.8)
W (t) = W (t0 ) exp
t0
a1 (s)ds , t, t0 I.
Demonstratie. Pentru simplicarea scrierii vom lua n = 3; e x1 (t), x2 (t),

x3 (t) trei solutii ale ecuatiei (1.7). Avem:

x
1

W (x1 , x2 , x3 ) = x1

x1
x2 x3

x2 x3

x2 x3
Deriv
and acest determinant n raport cu t si tin
and cont de regula de derivare
a unui determinant si de ecuatia (1.7) pentru n = 3, avem:

x
1
dW

= x1

dt
x1
x2 x3 x1

x2 x3 = x1

x2 x3 a1 (t)x1 a2 (t)x1 a3 (t)x1
44
unde n ultimul determinant s-a scris numai prima coloan

a. Scriind acest
determinant ca o suma de trei determinanti, doi dintre acestia sunt nuli, av
and
cate dou
a linii proportionale. In acest fel se obtine
dW
= a1 (t)W,
dt
care conduce la formula (1.8). Cazul general se trateaz
a analog.
Rezultatul stabilit n Teorema 1.2 permite introducerea notiunii de sistem
fundamental de solutii.
Definitia 1.1. Un sistem de n solutii ale ecuatiei (1.7) se numeste fundamental dac
a cel putin ntr-un punct din I (de fapt pe tot intervalul) wronskianul
lor nu se anuleaz
a.
Utilitatea sistemului fundamental de solutii reiese din teorema urmatoare.
Teorema 1.3. Dac
a se cunoaste un sistem fundamental de solutii pentru
(1.7), orice alt
a solutie este o combinatie liniar
a a solutiilor din sistemul fundamental.
Demonstratie. Daca x este o solutie a ecuatiei (1.7) care n punctul t0 I
satisface conditiile
x(t0 ) = q0 , x (t0 ) = q1 , ..., x(n1) (t0 ) = qn1 ,
este sucient sa ar
at
am ca exista c1 , c2 , ..., cn IR astfel nc
at
x = c1 x1 + c2 x2 + + cn xn .
Conditiile initiale satisfacute de x conduc la sistemul liniar algebric
c1 x1 (t0 ) + c2 x2 (t0 ) + + cn xn (t0 ) = q0 ,
c1 x1 (t0 ) + c2 x2 (t0 ) + + cn xn (t0 ) = q1 ,
..
.
(n1)
c1 x1
(n1)
(t0 ) + c2 x2
(n1)
(t0 ) + + cn xn
(t0 ) = qn1
care are o solutie unic

a deoarece este un sistem de tip Cramer cu determinantul
W (t0 ) = 0, ceea ce ncheie demonstratia teoremei.
45
Ecuatii diferentiale liniare neomogene

Presupun
and c
a se cunoaste un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
omogena
(1.9)
x(n) + a1 (t)x(n1) + + an1 (t)x + an (t)x = 0
utiliz
and metoda variatiei constantelor (Lagrange) se poate obtine (prin cuadraturi) o solutie particular
a a ecuatiei neomogene
(1.10)
x(n) + a1 (t)x(n1) + + an1 (t)x + an (t)x = f (t).
Schitam (pentru simplitate) cum se face acest lucru pentru cazul n = 3.

Pentru aceasta, presupunem c
a x1 , x2 , x3 formeaza un sistem fundamental
de solutii pentru (1.9). Solutia generala a ecuatiei (1.9) va dat
a de
(1.11)
x = c1 x1 + c2 x2 + c3 x3 , c1 , c2 , c3 IR.
Metoda variatiei constantelor consta n a considera pe c1 , c2 , c3 ca functii

de variabil
a independent
a t si a le determina astfel nc
at x = c1 (t)x1 (t) +
c2 (t)x2 (t) + c3 (t)x3 (t) sa e o solutie a ecuatiei (1.10). In acest scop impunem
functiilor c1 , c2 , c3 sa satisfaca mpreun
a cu x1 , x2 , x3 sistemul
(1.12)
c1 x1 + c2 x2 + c3 x3 = 0

c1 x1 + c2 x2 + c3 x3 = 0
c1 x1 + c2 x2 + c3 x3 = f (t).
Deoarece wronskianul functiilor x1 , x2 , x3 nu se anuleaza n intervalul I

rezult
a ca sistemul (1.12) este un sistem Cramer cu solutie unic
a pentru orice
t I. Functiile c1 (), c2 (), c3 () se obtin prin cuadraturi, apoi cu ajutorul lor
se obtine solutia particular
a
(1.13)
x(t) = c1 (t)x1 (t) + c2 (t)x2 (t) + c3 (t)x3 (t)
a ecuatiei (1.10) pentru n = 3. Rezulta ca solutia generala a ecuatiei (1.10)

va dat
a de suma dintre solutia generala (1.11) a ecuatiei (1.9) si solutia
particular
a (1.13) a ecuatiei (1.10).
Exemplu. Studiul ncovoierii unei pl
aci subtiri, circulare, ncastrate pe contur
si supus
a unei sarcini concentrate n centrul ei se face prin intermediul ecuatiei
diferentiale
d
d2
x2 2 + x
= kx, x (0, r],
dx
dx
46
unde k = const. S
a se determine solutia care satisface conditiile limit
a,
a ecuatia omogena admite solutia particulim (x) = 0, (r) = 0, stiind c
x0
lar
a 1 (x) = x.
Solutie. Lu
and ecuatia omogena asociata
x2
d
d2
=0
+x
2
dx
dx
si f
acand substitutia (x) = xy(x), obtinem pentru y ecuatia xy + 3y = 0
1
1
care da solutia particular
a y(x) = 2 , deci 2 (x) =
x
x
a
Deoarece wronskianul solutiilor 1 , 2 este diferit de zero pe (0, r], rezult
ca acestea sunt liniar independente, deci solutia generala a ecuatiei omogene
este
1
(x) = c1 x + c2 , x (0, r].
x
Pentru ecuatia neomogena se cauta o solutie particular
a prin metoda variatiei constantelor si se gaseste
c1 =
2x
c2 =
x
k
k
k 2
kx
deci c1 (x) = ln x, c2 (x) =
x si p (x) =
ln x x, x (0, r], iar
2
4
2
4
solutia generala a ecuatiei neomogene este
(x) =
k
k
1,
ln x + c1 x + c2 x2
x (0, r].
2
4
x
k
k
ln r + , c2 = 0 care determina solutia
Conditiile la limit
a implic
a c1 =
2
4
kx x ,
ln
x (0, r].
(x) =
2
r
Ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti

Pentru nceput ne ocup
am de gasirea unui sistem fundamental de solutii pentru
ecuatia diferential
a
(1.14)
x(n) + a1 x(n1) + + an1 x + an x = 0
unde a1 , a2 , ..., an sunt constante reale.
47
Se cauta o solutie particular

a de forma et ; calcul
and derivatele succesive
ale acestei functii si nlocuind n (1.14) se obtine:
et (n + a1 n1 + + an1 + an ) = 0
(1.15)
Polinomul
P () = n + a1 n1 + + an1 + an
se numeste polinomul caracteristic atasat ecuatiei diferentiale (1.14) iar
n + a1 n1 + + an1 + an = 0
(1.16)
ecuatia caracteristic
a corespunzatoare acestei ecuatii diferentiale.
Din (1.15) rezult
a ca et este solutie a ecuatiei (1.14) dac
a si numai dac
a
este rad
acin
a a ecuatiei caracteristice atasate.
Dup
a cum se stie, teorema fundamental
a a algebrei arm
a ca ecuatia caracteristica admite, n cazul numerelor complexe, exact n r
ad
acini. Problema
determin
arii efective a acestora nu este ns
a ntotdeauna simpl
a.
In continuare analiz
am cazurile care apar n rezolvarea ecuatiei (algebrice)
caracteristice (1.16).
Cazul I. Ecuatia caracteristic
a are r
ad
acini distincte, 1 , 2 , ..., n . Corespunzator, se obtin n solutii ale ecuatiei diferentiale (1.14):
x1 = e1 t , x2 = e2 t , ..., xn = en t ,
e ca r
ad
acinile distincte ale ecuatiei caracteristice sunt reale sau complexe.
Calcul
a
nd wronskianul acestui sistem de solutii n punctul t = 0 g
asim
W (0) =
(j i ) care este nenul, deci sistemul este independent.
1i<jn
Solutia generala a ecuatiei (1.14) este

x(t) = c1 e1 t + c2 e2 t + + cn en t
care arat
a ca este denita pe toat
a axa real
a.
Daca ecuatia (1.16) are r
ad
acini complexe, ele sunt grupate n perechi
conjugate, 1 = + i, 2 = i etc.
Solutiile e1 t si e2 t pot nlocuite cu

1 (+i)t
e
+ e(i)t
2

1 (+i)t
et sin t =
e
e(i)t
2i
et cos t =
(1.17)
48
care sunt si ele liniar independente.

In consecinta, n cazul n care ecuatia caracteristica admite r
ad
acini distincte solutia generala se obtine ca o combinatie liniar
a de exponentiale si
expresii de forma (1.17).
Cazul II. Ecuatia caracteristic
a are r
ad
acini multiple. Fie L operatorul
diferential liniar
L(x) = x(n) + a1 x(n1) + a2 x(n2) + + an1 x + an x.
Utiliz
and formula lui Leibniz de derivare a produsului a dou
a functii, se
stabileste usor formula
L(yet ) = et yP() + y
(1.18)
P
()
1!
(n)
+ + y
P
(n) ()
n!
acin
a multipl
a a ecuatiei caracteristice, de
S
a presupunem c
a 1 este rad
ordinul de multiplicitate m1 n , deci ca:
P (1 ) = P (1 ) = = P (m1 1) (1 ) = 0, iar P (m1 ) (1 ) = 0.
Av
and n vedere formula (1.18), ecuatia diferential
a L(ye1 t ) = 0 devine:
y (m1 )
P (m1 ) (1 )
P (m1 +1) (1 )
P (n) (1 )
+ y (m1 +1)
+ + y (n)
=0
m1 !
(m1 + 1)!
n!
si admite ca solutie particular

a un polinom de gradul (m1 1) n t. Deci, corespunzator r
ad
acinii 1 de ordin m1 de multiplicitate, ecuatia (1.14) admite
o solutie de forma:
e1 t (c0 + c1 t + c2 t2 + + cm1 1 tm1 1 ),
adic
a m1 solutii de forma:
e1 t , te1 t , t2 e1 t , ..., tm1 1 e1 t .
Presupun
and c
a ecuatia caracteristica are r
ad
acinile distincte 1 , 2 , ..., k cu
multiplicit
atile m1 , m2 , ..., mk (m1 + m2 + + mk = n) din rationamentul de
mai sus, rezult
a ca ecuatia diferential
a (1.14) admite solutiile
(1.19)
e1 t P1 (t), e2 t P2 (t), ..., ek t Pk (t),
unde P1 (t), P2 (t), ..., Pk (t) sunt polinoame de grade (m1 1), (m2 1), ...,
(mk 1), contin
and n total m1 + m2 + + mk = n constante arbitrare, adic
a
49
n solutii ale ecuatiei diferentiale. In nal, ar

atam ca cele n solutii formeaza
un sistem fundamental. Pentru aceasta este sucient s
a demonstr
am:
Lema 1.1. Dac
a
(1.20)
Q1 (t)e1 t + Q2 (t)e2 t + + Qk (t)ek t = 0, t IR
unde Qi (t) sunt polinoame cu coecienti reali sau complecsi, iar 1 , 2 , ..., k
sunt numere reale sau complexe diferite ntre ele, atunci toate polinoamele Qi ,
i = 1, 2, ..., k sunt identic nule.
Demonstratie. Cazul k = 1 este banal deoarece exponentiala este diferita
de zero n orice punct.
Presupun
and acum k 2, relatia (1.20) este echivalenta cu
(1.21)
Q1 (t) + Q2 (t)e(2 1 t) + + Qk (t)e(k 1 )t = 0.
Deriv
and n raport cu t membrul drept al relatiei (1.21), gradul lui Q1 (t)
se reduce cu o unitate, iar ceilalti termeni raman de aceeasi forma, deoarece:

d
Qi (t)e(i 1 )t = Qi (t) + (i 1 )Qi (t) e(i 1 )t .
dt
am relatia (1.21) de (m + 1)
Daca gradul polinomului Q1 (t) este m si deriv
ori, se obtine o identitate de forma:
R1 (t)e(2 1 )t + R2 (t)e(3 1 )t + + Rk1 (t)e(k 1 )t = 0,
n care toti exponentii (i 1 ) sunt diferiti ntre ei, iar polinoamele R1 (t), ...,
and n acelasi mod, se ajunge
Rk1 (t) nu sunt toate identic nule. Continu
la o identitate cu un singur termen care, asa cum am vazut n cazul k = 1,
conduce la o imposibilitate; rezult
a ca cele n solutii cuprinse n (1.19) formeaz
a
un sistem fundamental. Dac
a ecuatia caracteristica are r
ad
acini complexe
multiple, se procedeaza la fel ca n cazul I.
De exemplu, daca 1 = + i, 2 = i sunt r
ad
acini multiple de ordin
q (2q n), relativ la aceste r
ad
acini, obtinem solutiile reale
et (P1 (t) cos t + Q1 (t) sin t),
a n total 2q solutii
unde P1 (t) si Q1 (t) sunt polinoame de gradul q 1, adic
particulare, deoarece n expresia precedent
a intervin 2q constante arbitrare.
Sintetiz
and, am obtinut urm
atorul rezultat:
50
Teorema 1.4. Dac

a ecuatia caracteristic
a (1.16) are r
ad
acinile reale
ad
acinile complexe
1 , 2 , ..., p cu ordinele de multiplicitate m1 , m2 , ..., mp si r
1 i1 , 2 i2 , ..., q iq cu ordinele de multiplicitate s1 , s2 , ..., sq unde
atorul sistem de
m1 + m2 + + mp + 2(s1 + s2 + + sq ) = n, atunci urm
functii este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferential
a (1.14)
e1 t , te1 t , ..., tm1 1 e1 t
..........................................
emp t , temp t , ..., tmp 1 emp t
e1 t cos 1 t, te1 t cos 1 t, ..., ts1 1 e1 t cos 1 t
e1 t sin 1 t, te1 t sin 1 t, ..., ts1 1 e1 t sin 1 t
.....................................................................
eq t cos q t, teq t cos q t, ..., tsq 1 eq t cos q t
eq t sin q t, teq t sin q t, ..., tsq 1 eq t sin q t.
In cazul n care membrul drept al ecuatiei cu coecienti constanti are o
form
a speciala (functie exponential
a sau trigonometric
a) solutia particular
aa
ecuatiei neomogene se poate cauta sub aceeasi forma.
Exemplu. S
a se determine cate o solutie particular
a pentru ecuatiile
(i) x 5x + 6x = 2e4t
(ii) x 5x + 6x = cos 2t.
am o
Rezolvare. i) Deoarece membrul drept contine drept factor e4t caut
and n (1.14)
solutie de forma xp = ce4t unde c este o constanta. Introduc
obtinem:
xp 5xp + 6xp = 2e4t ,
si f
acand calculele 2ce4t = 2e4t , de unde c = 1, astfel ca xp = e4t .
a
ii) Proced
and ca mai sus caut
am xp = c1 cos 2t + c2 sin 2t care, introdus
n ecuatie conduce la cos 2t = (2c1 10c2 ) cos 2t + (10c1 + 2c2 ) sin 2t, solutie
care are loc pentru orice t real si care conduce la sistemul

2c1 10c2 = 1
10c1 + 2c2 = 0
care are solutia c1 = 1/52, c2 = 5/52.

Observatie. Atragem atentia ca, desi simpla din punct de vedere calculatoriu,
aceasta metoda (numit
a si metoda coecientilor nedeterminati), spre deosebire
de metoda variatiei constantelor, nu functioneaza ntotdeauna.
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare
3.2
51
In acest capitol facem o scurta prezentare a sistemelor de ecuatii diferentiale

liniare de ordinul nt
ai, sisteme ce sunt utilizate n foarte multe probleme cu
caracter practic sau teoretic.
Definitii si rezultate generale

Un sistem de ecuatii diferentiale de forma
xi (t) =
(2.1)
n
aij (t)xj (t) + bi (t), i = 1, 2, ..., n, t I
j=1
unde aij si bi (i, j = 1, 2, ..., n) sunt functii reale si continue pe un interval real
I se numeste sistem diferential liniar de ordinul nt
ai neomogen.
Functiile aij se numesc coecientii sistemului. Daca bi 0, i = 1, 2, ..., n,
atunci sistemul (2.1) cap
at
a forma
xi (t) =
n
aij (t)xj (t), i = 1, 2, ..., n, t I
j=1
si se numeste omogen.
Notand
x(t) =
x1 (t)
x2 (t)
..
.
, b(t) =
xn (t)
b1 (t)
b2 (t)
..
.
A(t) =
bn (t)
a11 (t) a1n (t)

a21 (t) a2n (t)
..
an1 (t) ann (t)
sistemul (2.1) este echivalent cu ecuatia diferential

a de ordinul nt
ai liniar
a
vectorial
a
x (t) = A(t)x(t) + b(t).
Dup
a cum se stie din Capitolul 1, problema Cauchy asociat
a sistemului
(2.1) admite solutie unic
a; cu alte cuvinte, pentru orice t0 I si x0 IRn exista
o solutie unic
a a sistemului (2.1) care verica conditia initial
a x(t0 ) = x0 . In
plus, domeniul de existenta al acestei solutii coincide cu intervalul I.
Sisteme omogene. Spatiul solutiilor

S
a consider
am sistemul omogen
(2.2)
x (t) = A(t)x(t)
52
n ipotezele asupra coecientilor, mentionate n paragraful precedent.

Un prim rezultat se refer
a la structura multimii solutiilor sistemului (2.2).
Teorema 2.1. Multimea solutiilor sistemului omogen (2.2) este un spatiu
liniar de dimensiune n peste IR.
Demonstratie. Este usor de vericat faptul c
a multimea solutiilor sistemului
(2.2) formeaz
a un spatiu liniar peste IR; adic
a suma a dou
a solutii si produsul
unei solutii cu un scalar sunt tot solutii. Pentru dimensiune, vom pune n
evidenta un izomorsm ntre spatiul S al solutiilor si spatiul IRn . In acest scop
denim aplicatia (operatorul) : S IRn prin
x = x(t0 )
unde t0 este un punct xat n I. Din teorema de existenta si unicitate (Teorema 2.1, Cap.2) pentru problema Cauchy asociat
a sistemului (2.2) rezult
a ca
operatorul este surjectiv si injectiv adic
a bijectiv. Cum, evident, el este si
liniar, rezult
a ca este izomorsm adica ceea ce trebuia aratat.
Din Teorema 2.1 rezulta ca spatiul S al solutiilor sistemului (2.2) admite
o baza format
a din n elemente. Fie x1 , x2 , ..., xn vectorii acestei baze. Rezulta
ca orice solutie a sistemului poate scrisa ca o combinatie liniar
a a vectorilor
din baz
a. Matricea X(t) ale carei coloane sunt vectorii x1 (t), x2 (t), ..., xn (t)
din baz
a se numeste matrice fundamental
a. Asadar, dac
a x este solutie a
sistemului omogen (2.2) iar X este o matrice fundamental
a a acestui sistem,
at
atunci exist
a c IRn astfel nc
(2.3)
x(t) = X(t)c, t I.
Matricea fundamental
a satisface ecuatia diferential
a
X (t) = A(t)X(t), t I,
unde cu X (t) am notat matricea ce are ca elemente derivatele elementelor
matricii X(t).
Dup
a cum este cunoscut, baza unui spatiu liniar nu este unic
a, prin urmare
nici matricea fundamental
a a sistemului (2.2) nu va unic
a. Este usor de
demonstrat c
a orice alta matrice fundamental
a se obtine prin nmultirea lui
X(t) cu o matrice constanta nesingular
a.
Fie acum x1 , x2 , ..., xn solutii ale sistemului omogen (2.2). Matricea X(t)
ce are drept coloane aceste solutii se numeste matrice Wronski iar determinatul s
au W (t) = det X(t) se numeste wronskianul sistemului de solutii
53
{x1 (t), x2 (t), ..., xn (t)}. Importanta wronskianului este dat

a de rezultatul care
urmeaza.
Teorema 2.2. Conditia necesar
a si sucient
a ca n solutii ale sistemului diferential liniar omogen (2.2) s
a constituie un sistem fundamental este ca s
a
existe t0 I, n care W (t0 ) = 0 si n acest caz W (t) = 0 pentru orice t I.
plus are loc relatia (Liouville):
In
t
W (t) = W (t0 )e
(2.4)
t0
[a11 (s)+a22 (s)++ann (s)]ds
, t I.
Demonstratie. Prima armatie din teorema rezult

a din denitia sistemului fundamental. In ceea ce priveste relatia (2.4) vom da, la fel ca n cazul
ecuatiilor diferentiale liniare, o demonstratie pentru cazul n = 3. Fie deci
{x1 , x2 , x3 } un sistem de solutii pentru (1.2). Avem:

x1 (t)
1

W (t) = x12 (t)
1
x3 (t)
x21 (t) x31 (t)

x22 (t) x32 (t) .

x23 (t) x33 (t)
Calcul
and derivata lui W (t) dup
a regula de derivare a determinantilor obtinem
(2.5)

(x1 ) (t) (x2 ) (t) (x3 ) (t) x1 (t)
x21 (t)
x31 (t)
1
1
1

1

W (t) = x12 (t)

1
x (t)
3
x22 (t)
x32 (t)
x23 (t)
x33 (t)

+ (x1 ) (t)
2

1
x (t)
3
1
x (t)
1

+ x12 (t)

(x1 ) (t)
3
(x22 ) (t) (x32 ) (t) +
x23 (t)
x21 (t)
x22 (t)
(x23 ) (t)
x33 (t)

3
x2 (t) .

(x33 ) (t)
x31 (t)
xi1
Apoi, deoarece xi = xi2 , i = 1, 2, 3 este solutie a sistemului (2.2),

xi3
(xij ) =
3
ajk xik .
k=1
Inlocuind aceast
a ultim
a relatia n (2.5) si tin
and cont de regulile de dezvoltare ale determinantilor rezult
a
W (t) = (a11 (t) + a22 (t) + a33 (t))W (t)
54
care prin integrare conduce la formula (2.4).

Exemplu. S
a se rezolve sistemul diferential
x =xy+z
y = x + y z
z = y + 2z
Ecuatia caracteristica este

1

1

0
1
1
1 1
1 2

= (2 )( 1)2

care are rad

acinile 1 = 2, 2 = 3 = 1. Relativ la = 2, solutia sistemului
este
i) x = c1 e2t , y = c2 e2t , z = c3 e2t
iar pentru = 1, r
ad
acin
a dubl
a
ii) x = (c4 + c5 t)et , y = (c6 + c7 t)et , z = (c8 + c9 t)et
Solutiile i) si ii) depind aparent de nou
a constante arbitrare c1 , c2 , ..., c9 ,
dar de fapt numai de trei, dup
a cum se va constata imediat. Intr-adev
ar,
introduc
and n sistem solutia (i) si identic
and, obtinem
c2 = c3 , c1 = 0;
apoi, introduc
and solutia (ii), g
asim
c5 = c7 = c9 , c4 c8 = c7 , c6 c8 = c9
Notand c2 = c3 = , c5 = c7 = c9 = , c4 = , din relatiile anterioare,
obtinem c6 = 2, c8 = , iar solutia generala a sistemului este:
x(t) = ( + t)et + e2t
y(t) = ( 2 + t)et
z(t) = ( + t)et + e2t ,
unde , , sunt trei constante arbitrare.
55
Sisteme neomogene
Fie sistemul diferential de ordinul nt
ai liniar, neomogen
x (t) = A(t)x(t) + b(t)
(2.6)
unde A(t) este o matrice de ordinul n ale carei elemente sunt functii continue
pe intervalul I, iar b(t) este un vector coloana cu n elemente, de asemenea
functii continue pe I. Fie
x (t) = A(t)x(t)
(2.7)
sistemul omogen asociat sistemului (2.6).

La fel ca n cazul ecuatiei diferentiale liniare vom ar
ata ca solutia generala
a sistemului neomogen (2.6) este data de suma dintre o solutie particular
aa
sa si solutia generala a sistemului omogen asociat (2.7).
Teorema 2.3. Fie X o matrice fundamental
a a sistemului (2.7) si e y o
solutie particular
a a sistemului (2.6). Atunci x este solutie a sistemului (2.6)
dac
a si numai dac
a este de forma
x(t) = X(t)c + y(t), t I
(2.8)
unde c IRn .
Demonstratie. Fie x de forma (2.8). Deriv

and, obtinem
x (t) = X (t)c + y (t) = A(t)X(t)c + A(t)y(t) + b(t) =
= A(t)(X(t)c + y(t)) + b(t) = A(t)x(t) + b(t)
ceea ce arata ca x este solutie a sistemului neomogen. Reciproc, sa ar
atam ca
dac
a x este solutie a sistemului neomogen atunci exist
a c IRn astfel ca x se
poate reprezenta sub forma (2.8). Intr-adev
ar, dac
a y este o solutie particular
a
a sistemului (2.6), atunci
z (t) = (x(t) y(t)) = A(t)x(t) + b(t) A(t)y(t) b(t) =
= A(t)(x(t) y(t)) = A(t)z(t)
adic
a z = x y satisface sistemul omogen (2.7), deci conform relatiei (2.3)
at z = x y = Xc, adic
a ceea ce trebuia aratat.
exista c IRn astfel nc
Teorema care urmeaza arat
a cum poate scrisa solutia generala a sistemului neomogen utiliz
and doar matricea fundamental
a a sistemului omogen
corespunzator.
56
Teorema 2.4. Dac

a X este o matrice fundamental
a a sistemului omogen
(2.7), atunci solutia general
a a sistemului neomogen (2.6) se reprezint
a sub
forma
t
(2.9)
x(t) = X(t)c +
t0
X(t)X 1 (s)b(s)ds, t I
unde c IRn si t0 I.
Demonstratie. Plecand de la formula (2.8) c
aut
am, pentru sistemul neomogen, o solutie particular
a y de forma
y(t) = X(t)(t), t I
(2.10)
unde (t) este o functie vectoriala ce urmeaza a determinat

a. Diferentiind
(2.10), rezult
a
X (t)(t) + X(t) (t) = A(t)X(t)(t) + X(t) (t) = A(t)X(t)(t) + b(t)
de unde (X ind matrice fundamental
a deci nesingular
a pentru orice t I)
se obtine
(t) = X 1 (t)b(t), t I,
adic
a putem lua
t
(t) =
t0
X 1 (s)b(s)ds, t I,
t0 ind un element arbitrar, xat din I.

Observatii.
(i) Formula (2.9) mai este cunoscut
a sub numele de formula variatiei constantelor (a lui Lagrange) nume datorat faptului c
a solutia particular
a a sistemului neomogen se cauta nlocuind constanta c ce apare
n reprezentarea solutiei generale a sistemului omogen cu o functie ce
variaz
a odat
a cu timpul.
(ii) Dac
a atasam sistemului neomogen (2.6) conditia Cauchy x(t0 ) = x0 ,
formula (2.9) cap
at
a forma
x(t) = X(t)X 1 (t0 )x0 +
t
t0
X(t)X 1 (s)b(s)ds, t I.
57
Exemplu. Fie sistemul liniar neomogen:
1
1
1
x+ 2 2
y+
x = 2
t(t + 1)
t (t + 1)
t
(2.11)
2t2 + 1
t2
x+ 2
y 1.
y = 2
t +1
t(t + 1)
Sistemul omogen asociat este
1
1
x+ 2 2
y
x = 2
t(t + 1)
t (t + 1)
(2.12)
2t2 + 1
t2
x+ 2
y,
y = 2
t +1
t(t + 1)
care se verica imediat ca admite solutia (1, t).

Facem substitutia:
x = X; y = tX + Y
si obtinem, pentru noile necunoscute
X =
sistem care are solutia

(2.12) are solutia
Y
2t
; Y = 2
Y
t2 (t2 + 1)
t +1

1
, t2 + 1
t
ceea ce conduce la faptul ca sistemul
1
, t2 , deci integrala general
a a sistemului (2.12) este
t
c2
x = c1
y = c t + c t2 .
1
2
Pentru a obtine o solutie particular

a a sistemului (2.11), aplic
am metoda
variatiei constantelor obtin
and pentru c1 , c2 , considerate acum ca variabile,
sistemul
t2 1
c1 =
c c2 = 1
t(t2 + 2)
1
t
t
2 ,
c t + c t2 = 1
c2 = 2
1
2
t +1
58

t2 + 1

a a sistemului
si deci, c1 (t) = ln
, c (t) = 2 arctg t iar solutia general
t 2
(2.11) este

t2 + 1 2
c
2

+ ln
x(t) = c1
+ arctg t

t
t t

t2 + 1

2t2 arctg t,
y(t) = c1 t + c2 t + t ln
t
a constante reale.
c1 , c2 ind dou
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti

Vom studia acum sistemul diferential liniar (omogen)
x (t) = Ax(t), t IR
(2.13)
unde x este un vector n dimensional iar A Mnn (IR) este o matrice constant
a. In notatia scalara sistemul (2.13) devine
(2.14)
xi (t) =
n
aij xj (t), i = 1, 2, ..., n; t IR.
j=1
Vom arata ca, pentru sistemul (2.13), la fel ca n cazul ecuatiilor diferentiale
liniare cu coecienti constanti, putem pune n evidenta un sistem fundamental
de solutii.
In acest scop caut
am o solutie nebanal
a cu componentele de forma xi (t) =
t
i e , unde i si sunt parametri ce urmeaza a determinati.
Inlocuind n (2.14), obtinem sistemul liniar algebric n necunoscutele
1 , 2 , ..., n :
1 (a11 ) + 2 a12 + + n a1n = 0
(2.15)
1 a21 + 2 (a22 ) + + n a2n = 0
...........................................................
1 an1 + 2 an2 + + n (ann ) = 0.
Sistemul (2.15) admite solutii nebanale dac

a si numai dac
a este rad
acin
aa
ecuatiei caracteristice det(I A) = 0, asociate matricii A.
Ajunsi n acest punct s
a observ
am faptul c
a se poate face o analogie ntre
sistemele diferentiale liniare cu coecienti constanti si ecuatiile diferentiale
liniare cu coecienti constanti.
59
Presupunem c
a
det(I A) = n + a1 n1 + + an1 + an .
Teorema lui Cayley din algebra liniar
a arm
a ca matricea A este solutie a
propriei sale ecuatii caracteristice adica
(2.16)
An + a1 An1 + + an1 A + an I = O
unde O este matricea nula.

Din (2.16) rezult
a ca orice vector n-dimensional x satisface ecuatia
(2.17)
An x + a1 An1 x + + an1 Ax + an Ix = 0.
Apoi, dac
a x este solutie a sistemului (2.13) atunci este innit diferential
a
si satisface relatia x(k) = Ak x, pentru orice num
ar natural k, k 1. T
in
and
cont de aceasta observatie si revenind la relatia (2.17) dac
a x este solutie a
sistemului diferential (2.13) atunci:
(2.18)
x(n) + a1 x(n1) + + an1 x + an x = 0,
adic
a vectorul x este solutie a unei ecuatii diferentiale de ordinul n cu coecienti constanti.
De fapt, relatia (2.18) arat
a ca ecare componenta a vectorului x satisface
aceeasi ecuatie diferential
a liniar
a scalar
a.
Prin urmare, este justicat s
a caut
am drept solutii pentru sistemul (2.13),
vectori ce au componente functii exponentiale.
Cazul 1. Ecuatia caracteristic
a det(I A) = 0 are r
ad
acini distincte
1 , 2 , ..., n . Pentru r
ad
acina 1 a ecuatiei caracteristice, sistemul algebric
liniar omogen (2.15) are cel putin o solutie nebanal
a (11 , 21 , ..., n1 ), unde
al doilea indice marcheaz
a faptul c
a necunoscutele i1 , i = 1, n din sistemul algebric (2.15) corespund la = 1 . Proced
and n acelasi mod pentru 2 , ..., n ,
vom obtine pentru sistemul (2.13) urm
atoarele n solutii:
x1 (t)
11 e1 t
21 e1 t
..
.
, x (t) =
n1 (t)e1 t
(2.19)
xn (t)
1n en t
2n en t
..
.
nn (t)en t
12 e2 t
22 e2 t
..
.
n2 (t)e2 t
, ...,
60
In continuare ar
at
am ca sistemul de solutii (2.19) este fundamental. Daca
at
nu ar asa, atunci exist
a constantele c1 , c2 , ..., cn nu toate nule, astfel nc
c1 x1 (t) + c2 x2 (t) + + cn xn (t) = 0, t IR
de unde rezult
a ca si pe componente are loc
c1 i1 e1 t + c2 i2 e2 t + + cn in en t = 0, t IR, i = 1, n.
Aceasta egalitate conduce, conform Teoremei 1.4, la relatia
c1 i1 = c2 i2 = = cn in = 0, i = 1, n.
Insa cum macar un cj este nenul, e acesta c1 , ar rezulta ca i1 = 0,
pentru i = 1, 2, ..., n, ceea ce contrazice faptul ca (11 , 21 , ..., n1 ) este o solutie nebanal
a a sistemului algebric (2.15) pentru = 1 .
Deci, sistemul (2.19) este fundamental si ca atare solutia generala a sistemului diferential (2.13) are componentele:
xi (t) = c1 i1 e1 t + c2 i2 e2 t + + cn in en t ,
unde c1 , c2 , ..., cn sunt n constante arbitrare.
Observatie. Daca ecuatia caracteristica are r
ad
acini complexe 1 = + i,
1 = i n sistemul (2.19) vom nlocui vectorii solutii complexe x1 si x2
cu
x1 + x2 x1 x2
;
2
2i
si noul sistem de vectori solutii r
amane liniar independent.
Cazul 2. Ecuatia caracteristic
a are r
ad
acini multiple. S
a presupunem ca ecuatia caracteristica are r
ad
acinile distincte 1 , 2 , ..., k ((k < n) de
multiplicit
ati m1 , m2 , ..., mk unde m1 + m2 + + mk = n.
In acest caz, asa cum rezulta din Teorema 1.4, functiile tm ej t , m =
0, 1, ..., mj 1, j = 1, 2, ..., k, formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia (2.18) iar solutia generala a sistemului (2.13) are forma (vectorul
solutie dat pe componente):
x1 (t) = P11 (t)e1 t + P12 e2 t + + P1k (t)ek t
(2.20)
x2 (t) = P21 (t)e1 t + P22 e2 + + P2k (t)ek t

..................................................................
xn (t) = Pn1 (t)e1 t + Pn2 e2 + + Pnk (t)ek t
61
unde Pij , i = 1, n, j = 1, k sunt polinoame de grad cel mult mk 1 ai caror

coecienti depind liniar de mj constante arbitrare.
Facem de asemenea observatia ca daca unele r
ad
acini i sunt complexe, solutia generala (2.20) poate prezentat
a, la fel ca n cazul ecuatiilor diferentiale,
sub form
a real
a. Din relatia (2.20) rezult
a:
a si sucient
a ca toate solutiile sistemului
(2.13) s
a tind
a la zero pentru t este ca p
artile reale ale r
ad
acinilor
ecuatiei caracteristice asociate matricii A s
a e strict negative.
Daca n locul sistemului diferential (2.13) lu
am sistemul
x (t) = Ax(t) + b(t), t IR
unde b(t) este o functie vectoriala continu
a pe IR, atunci lui i se pot aplica
consideratiile privind aarea solutiei generale plecand de la un sistem fundamental de solutii pentru sistemul diferential liniar omogen asociat.
3.3
Transformata Laplace, utilizat

a mai ales n electrotehnic
a n teoria circuitelor,
este o metoda care permite transformarea unei probleme de ecuatii diferentiale
cu valori initiale ntr-o problem
a de algebr
a.
Aceasta transformare integral
a a fost introdus
a de matematicianul francez
Pierre Simon Laplace (17491827) n lucr
arile sale de teoria probabilit
atilor si
utilizat
a apoi n rezolvarea ecuatiilor diferentiale din teoria circuitelor electrice
de inginerul englez Oliver Heaviside (18501925).
Definitia 3.1. Daca f : [0, ) C, denim transformata sa Laplace prin:
(3.1)
L(f ) =

0
est f (t)dt,
dac
a integrala din membrul drept exist
a.
Observatii.
1. Intruc
at n Denitia 3.1 apar numai valorile lui f pe [0, ), putem considera extensia sa, notat
a tot cu f , denit
a prin:

f (t) =
for t < 0
f (t) for t 0
62

2. Integrala din membrul drept din (3.1) trebuie nteleasa n sensul:

0
est f (t)dt = lim
T
T 0
est f (t)dt.
3. Deoarece membrul drept n (3.1) este o functie ce depinde de variabila

s, vom folosi notatia
L{f (t)} = F (s);
adic
a, dac
a f este functia ce depinde de t, pentru transformata sa, functie ce depinde de s, folosim litera mare corespunz
atoare.
4. Facem precizarea ca, desi putem lua s C, noi vom presupune peste tot
n cele ce urmeaza ca s IR.
Exemplul 3.1.
(i) Dac
a a IR, transformata Laplace a lui f (t) = eat este

F (s) =
1
1 ,
e(sa)T
=
s>a.
T (s a)
(s a) s a
est eat dt = lim
Deci
1
(s > a).
sa
De aici rezulta (lu
and mai sus a = 0) ca
L{eat } =
1
L{1} = , pentru s > 0.
s
Daca a C, n acelasi mod se arata ca
F (s) =
(ii)
L{tn }
s > 0.
1
t dt = n
s +1
st n
1 ,
pentru s > Re a.
sa

0
xn ex dx =
(n + 1)
n!
= n+1 , daca
n+1
s
s
S
a not
am cu D(L) multimea functiilor pentru care exist
a transformata
Laplace. Rezult
a imediat ca pentru f, g D(L) si , C are loc relatia
L(f + g) = L(f ) + L(g)
adic
a operatorul L este liniar.
63
Revenind la denitia transformatei Laplace, functia f se numeste original

sau original Laplace si este o functie de variabil
a real
a t (n multe probleme t
desemneaza timpul), iar functia F se numeste transformata Laplace a lui f si
este o functie de variabil
a real
a s.
Domeniul de variatie a lui s este n str
ans
a legatur
a cu existenta integralei
(3.1).
Daca F este o transformata Laplace, atunci originalul corespunz
ator se
obtine utiliz
and transformata invers
a Laplace
(3.2)
f (t) = L1 {F (s)} pentru t > 0.
Pentru a exista transformata Laplace a functiei f este necesar, dupa cum

am vazut, ca integrala din (3.1) s
a e convergenta. In continuare, identic
am
o clasa de functii pentru care acest lucru se nt
ampl
a.
a
Propozitia 3.1. Fie f : [0, ) IR o functie continu
a si C, astfel c
are loc relatia:
lim et f (t) = 0.
(3.3)
Atunci exist
a transformata Laplace a lui f (se mai spune c
a f este de ordin
exponential).
O functie f este continua pe portiuni pentru t 0 daca, n orice interval
0 a t b, exista cel mult un num
ar nit de puncte tk , k = 1, 2, ..., n
(tk1 < tk ) n care f are discontinuit
atile de speta nt
ai si este continua pe
orice interval deschis (tk1 , tk ).
Propozitia 3.2. Dac
a f este de ordin exponential si continu
a pe portiuni
pentru t 0, atunci exist
a transformata sa Laplace.
Demonstratiile acestor propozitii sunt simple si le lasam ca exercitiu.
Mai mention
am faptul c
a functiile folosite n mod obisnuit n studiul ecuatiilor diferentiale liniare admit transformat
a Laplace, astfel nc
at, n cele
ce urmeaza nu ne vom propune s
a studiem conditiile de existenta ale acestor
transformate, ci sa calculam transformatele unor functii elementare si utilizarea lor n rezolvarea ecuatiilor diferentiale.
Exemplul 3.2. Daca n Exemplul 3.1 (i) lu
am a = ib, rezult
a
L{eibt } =
1
s
ib
s + ib
= 2
+ 2
= 2
2
2
s ib
s +b
s +b
s + b2
64
Daca IR, tin

and cont c
a eit = cos t+i sin t, iar operatorul L este liniar,
obtinem
(3.4)
L{cos t} =
s ,
L{sin t} = 2
daca s > 0.
s2 + 2
s + 2
In teorema care urmeaza enumeram cateva propriet

ati elementare ale transformatei Laplace, care se utilizeaza n lucrul cu aceasta.
Teorema 3.1.
Translatia. Dac
a f este un original, F este transformata sa, iar a IR,
atunci
L{eat f (t)} = F (s a).
(3.5)
Translatia argumentului. Dac

a F este transformata lui f si a > 0,
atunci
(3.6)
L{f (t a)h(t a)} = eas F (s).
(3.7)
L{f (t + a)h(t)} =
eas
F (s)
a
0
st
f (t)dt .
pentru a > 0, unde h este functia unitate a lui Heaviside,

h(t) =
0, t < 0,
1, t 0.
Derivarea originalului. Dac

a f si f sunt originale Laplace, atunci
(3.8)
L{f (t)} = sL{f (t)} f (0+ ),

unde f (0+ ) este limita la dreapta n 0 a lui f . De asemenea
L{f (n) (t)} = sn F (s) sn1 f (0+ ) sn2 f (0+ ) f (n1) (0+ ),
dac
a n IN, f C n (0, ), iar f (i) , i = 0, n sunt originale Laplace.
Formulele de mai sus se extind cu usurinta
pentru cazul n care f are
un num
ar nit de puncte de discontinuitate de speta I.
Integrarea originalului. Dac

a f este un original Laplace, atunci
(3.9)
t
0
f ( )d
1
= L{f (t)}.
s
65
Derivarea transformatei sau nmultirea originalului cu t.

L{tn f (t)} = (1)n
(3.10)
dn
L{f (t)}.
dsn
f (t)

Imp
artirea cu t. Dac
a f si
sunt originale Laplace, iar F este
t
transformata lui f , atunci

f (t)
=
F ( )d =
L{f (t)}d.
(3.11)
L
t
s
s
a
Teorema valorii initiale. Dac
a f si f sunt originale Laplace si dac
exist
a lim f (t), atunci
t0
t>0
lim sF (s) = lim f (t).
(3.12)
t0
t>0
Teorema valorii finale. Dac

a f si f sunt originale Laplace, f este
m
arginit
a si exist
a lim f (t), atunci
t
lim sF (s) = lim f (t).
(3.13)
s0
Teorema convolutiei. Dac

a f si g sunt originale Laplace, iar F si G
transformatele lor, atunci
(3.14)
t
0
f ( )g(t )d
= F (s)G(s),
deci transformata produsului de convolutie este egal

a cu produsul transformatelor.
1
Observatie. Lu
and n (3.14) g(t) 1 si tin
and cont c
a L{1} = , se deduce
s
(3.9).
Toate propriet
atile enuntate n Teorema 3.1 se demonstreaza simplu, folosind denitia transformatei si metoda integr
arii prin p
arti.
Propriet
atile (3.5)(3.11) si (3.14) din Teorema 3.1 se pot transpune imediat pentru transformata invers
a Laplace.
Mai exact, are loc:
Teorema 3.2.
Dac
a F este transformata Laplace a lui f si k IR+ , atunci
66

1
t
h(t), (k > 0).
(3.15)
L {F (ks)} = f
k
k
Inversa translatei. Dac
a F este o transformat
a Laplace si dac
a originalul corespunz
ator transformatei F este f , atunci
1
L1 {F (s a)} = eat f (t)h(t).
(3.16)
Translatia n real. Dac

a Laplace si f este
originalul s
au, atunci
L1 {eas F (s)} = f (t a)h(t a),
(3.17)
dac
a a > 0 si
(3.18)
as
as
F (s) e
a
0
st
f (t)dt = f (t + a)h(t),
dac
a a < 0, unde h este functia lui Heaviside.

Inmultirea cu s. Dac
a F este transformata lui f si dac
a
f (0+ ) = 0, atunci
L1 {sF (s)} = f (t).
(3.19)
Dac
a f (0+ ) = 0, atunci
(3.20)
L1 {sF (s)} = f (t) + f (0+ )(t),
unde este distributia lui Dirac.

Imp
artirea cu s. Dac
a F este transformata Laplace a lui f , atunci

t
F (s)
= f ( )d.
(3.21)
L
s
0
Rezultatul se generalizeaz
a pentru mp
artirea cu sn , n = 2, 3, ...
1
Derivarea transformatei. Are loc relatia

(3.22)
L1 {F (n) (s)} = (1)n tn f (t).
Integrarea transformatei. Dac

a Laplace si f
originalul s
au, atunci
(3.23)

F ( )d
s
1
= f (t).
t
67
Relatia lui Duhamel. Dac

a F si G sunt transformatele Laplace ale
originalelor f si g, atunci
(3.24)
{sF (s)G(s)} = f (t)g(0+ ) +
t
0
f ( )g (t )d.
Prima teorem
a a lui Heaviside. Dac
a transformata F se poate dezvolta n serie n jurul punctului de la innit, adic
a
F (s) =

an
n=0
sn+1
seria ind convergent

a pentru |s| > M, atunci originalul corespunz
ator
L1 {F (s)} este dat de
(3.25)
f (t) = h(t)

an
n!
n=0
tn .
unde h este functia lui Heaviside.

A doua teorem
a a lui Heaviside. Dac
a transformata F este o functie rational
a, atunci originalul corespunz
ator f este egal cu suma originalelor n care s-a descompus F .
Teorema 3.3. Dac
a f (t, x) este un original Laplace n raport cu t iar F (s, x)
transformata sa si dac
a exist
a limitele
lim f (t, x)
si
xx0
atunci
(3.26)
lim F (s, x)
xx0
lim f (t, x) = lim F (s, x).
xx0
xx0
Teorema 3.4. Dac

a f (t, x) este un original Laplace n raport cu t, F (s, x) =
f
(t, x), atunci
L{f (t, x)} si dac
a exist
a derivata
x

F (s, x)
f (t, x)
(3.27)
L
=
x
x
Teorema 3.5. Dac
a f (t, x) este un original Laplace n raport cu t si dac
a
F (s, x) = L{f (t, x)}, atunci
(3.28)
Observatii.
x
f (t, )d
x0
x
F (s, )d.
x0
68
(i) Transformata Laplace nu este injectiv

a. De exemplu, daca consider
am
functiile
1,
f (t) =
t 0, t = 1, t = 2
3, t = 1
4, t = 2
si
g(t) = 1 pentru t 0
L{f (t)} = L{g(t)}.

(ii) Dac
a, totusi, functiile f1 si f2 sunt continue pentru t 0 si L{f1 (t)} =
af1 (t) = f2 (t).
L{f2 (t)}, atunci rezult
Rezolvarea ecuatiilor diferentiale

utiliz
and transformata Laplace
Formula (3.8) si liniaritatea transformatei Laplace ofer
a o cale eleganta pentru
rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuatii diferentiale liniare cu coecienti
constanti.
Schematic, n rezolvarea unei ecuatii diferentiale cu ajutorul transformatei
Laplace, se parcurg urm
atoarele etape:
a) Se calculeaza transformata Laplace a ecuatiei.
b) Se determin
a valoarea transformatei X(s).
c) Se aplica transformata invers
a Laplace lui X.
Pentru punctul b) se folosesc relatiile (3.5)(3.11) si (3.14) sau tabelele
cu transformatele elementare. In ce priveste punctul c), se folosesc, mai ales,
translatia (3.16) si descompunerea expresiei lui X n fractii simple (acolo unde
este posibil) si, evident, tabelele cu transformatele elementare.
Exemplu. S
a cu valori initiale

x + 2x + 5x = 0,
t>0
x(0) = 3, x (0) = 0.
Solutie. Enumer
am etapele rezolvarii acestei ecuatii.
L(x + 2x + 5x) = L(0)
L(x ) + 2L(x ) + 5L(x) = 0
L(x) = X
L(x ) = sX 3
L(x ) = s2 X 3s
(transformarea ambilor membri)

(liniaritatea)
(regula de transformare a derivatelor)
69
s2 X 3s + 2(sX 3) + 5X = 0
(nlocuirea n ecuatie)
3s + 6
X(s) = 2
(gasirea lui X)
s + 2s + 5
Deoarece numitorul nu are r
ad
acini reale l scriem ca o suma de p
atrate si
obtinem
3(s + 1) + 3
X(s) =
= Y (s + 1),
(s + 1)2 + 4
unde
Y (s) =
3s
3
2
3s + 3
= 2
+
2
2
s +4
s +4 2 s +4
Aplic
and (3.4) n relatia de mai sus (b = 2) g
asim

Y (s) = L 3 cos 2t +
3
sin 2t
2
si apoi folosind (3.16) obtinem

x(t) = et 3 cos 2t +
3
sin 2t .
2
Functia a lui Dirac

Functia
(t t0 ) =
1,
0,
t0 < t < t 0 +
n rest
serveste ca model
pentru o forta de tip impuls.

Deoarece
(t t0 )dt = 1, functia (t t0 ) se mai numeste impuls
unitate. In practic
a, este util sa lucr
am cu alt tip de impuls unitate si anume
(t t0 ) = lim (t t0 ).
0
Aceasta entitate, care nu mai este o functie n acceptiunea clasica, poate

caracterizata de dou
a propriet
ati

(i) (t t0 ) =

(ii)
, t = t0
0, t =
t0 ,
(t t0 )dt = 1.
70
Expresia (t t0 ) se numeste functia delta a lui Dirac centrat

a n t0 si a fost
introdus
a de zicianul englez Paul A.M. Dirac (19021984) n anul 1930.
Putem obtine transformata Laplace a lui (t t0 ) formal, prin
L{(t t0 )} = lim L{ (t t0 )}.
0
Deoarece
st0
L{ (t t0 )} = e
es es
2s
rezult
a, prin trecere la limit
a cu 0,
L{(t t0 )} = est0 .
S
a not
am faptul c
a, din denitia transformatei Laplace pentru o functie continu
a pe portiuni, rezult
a L{f (t)} 0 pentru s , n timp ce L{(t)}=1,
ceea ce nt
areste faptul c
a nu este o functie. Ea este riguros fundamentat
a
n cadrul teoriei distributiilor.
3.4
Probleme
1. S
a se determine multimea solutiilor urm
atoarelor ecuatii liniare omogene:

(i) x 3x + 3x x = 0,
(ii) xIV + 2 x = 0, IR,
(iii) 2x 3x + x = 0,
n
n(n 1) (n2)
n
(iv) x(n) + x(n1) +
+ + x + x = 0.
x
1
12
1
2. S
a se determine multimea solutiilor urm
atoarelor ecuatii liniare neomogene:
(i) x x + x + x = tet ,
(ii) x + x = sin t cos t,
(iii) x a2 x = ebt , a, b IR,
et
.
(iv) x 2x + x = 2
t +1
3. S
a se rezolve problemele Cauchy
IV
(i) x x = 8et , x(0) = 1, x (0) = 0, x (0) = 1, x = 0,
(ii) x x = 2t, x(0) = x (0) = 0, x (0) = 2,
(iii) x 3x 2x = 9e2t , x(0) = 0, x (0) = 3, x (0) = 3.
4. Se d
a ecuatia diferential
a
x + ax + bx = 0, a, b IR.
S
a se determine a si b astfel nc
at:
Probleme
71
(i) toate solutiile ecuatiei sa e marginite pe IR,

(ii) toate solutiile ecuatiei sa e marginite pe IR+ ,
(iii) toate solutiile ecuatiei sa e marginite pe IR ,
(iv) toate solutiile ecuatiei sa e periodice,
(v) cel putin o solutie nebanal
a a ecuatiei sa tind
a la zero pentru t ,
(vi) ecare solutie a ecuatiei sa aib
a o innitate de zerouri.
S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale liniare si omogene cu coecient
i constanti
x = 3x + 4y 2z

y =x+z
5.
z = 6x 6y + 5z,
x = 2x + y

y = x + 3y z
6.
z = x + 2y + 3z,
x =y+z
y = x + z
7.
z = x + y.
S
a se rezolve sistemele diferentiale liniare cu coecienti constanti, neomogene:
x = 2x 4y + 1 + 4t
8.
3
y = x + y + t2 ,
2
x = 4x + 2y + t
e 1
9.
y = 6x + 3y +
,
t
e 1

t
x =yx+e

y = z x + cos t
10.
z = x.
11. Se dau sistemele diferentiale liniare neomogene si corespunzator un
sistem de solutii pentru sistemele omogene asociate.

(i)
x
= Ax + b, A =

x1 =
e4t
e4t
5 1
1
3
, x2 =
, b=
e4t t
1)
e4t (t
sin t
cos t
72
1 1 0
et

(ii) x = Ax + b, A = 1 0 1 , b = cos t
1 0 0
0
t
e
sin t
cos t
x1 = 0 , x2 = sin t + cos t , x3 = sin t cos t .

cos t
sin t
et
S
a se verice ca vectorii solutie sunt liniar independenti si apoi, folosind
metoda variatiei constantelor, s
a se gaseasca solutiile generale ale sistemelor
neomogene.
12. S
a se arate ca daca f este un original Laplace cu transformata F si
f (t)
dac
a
este de asemenea original Laplace, atunci
t

f (t)
0
dt =
F (s)ds.
13. Utiliz
and transformata Laplace s
a se calculeze:

t t
sin2 x
e sin
dt, (ii)
d.
dx, (iii)
dt
(i)
2
t
x
0
0
0
0
14. S
a se calculeze transformatele originalelor: eat tn , eat cos t, eat sin t.
15. S
a se calculeze L{g(t)} unde

sin t
g(t) =
0,
t<1
(t 1)n , t 1
n IN.
16. S
a se calculeze L{cos(t + )h(t)},unde , IR+ .
1
17. Aplic
and (10), s
a se calculeze L1 arctg
.
s

3s + 5
.
18. S
a se calculeze L1
2
s + 7

3s 2
1
.
19. S
a se calculeze L
s3 (s2 + 4)
20. S
a se arate ca
L{t } =
( + 1) ,
> 1,
s+1
unde este functia gama a lui Euler.

21. S
a se calculeze transformata Laplace a functiei Bessel J0 .
22. S
a se arate ca
x2
e dx =
2
0
Probleme
73
23. S
a se determine solutia generala a ecuatiei neomogene
xiv + 5x + 4x = sin 2t.
()
24. S
a se rezolve ecuatia

25. S
a se rezolve
26. S
a se rezolve
x 6x + 9x = t2 e3t

x(0) = 2, x (0) = 6.
x + 3x = 1, t > 0
x(0) = 1.
x + x = e2t
x(0) = x (0) = 0.
27. S
a se rezolve sistemul

2x + y y = t
x + y = t2 ,
cu conditiile x(0) = 1, y(0) = 0.

28. Suportul unei mitraliere este proiectat astfel nc
at arma si mecanismul
de recul formeaza un sistem descris de ecuatia diferential
a
x + 2x + x = f (t),
unde x reprezint
a lungimea miscarii de recul. Presupunem c
a ecare cartus
d
a un impuls sistemului astfel c
a o rafal
a a k + 1 cartuse, la intervale de
timp d
a f (t) =
k
(t p ). S
a se determine x stiind c
a x(0) = x (0) = 0.
p=0
3
29. S
a se calculeze transformatele inverse Laplace pentru functiile: a) s 2 ;
s
1
s
1
; c) 2
; d) 2 2
; e)
b) 2
s + 3s
s + 2s 3
s (s + 4)
(s + 2)(s2 + 4)
30. Folosind transformata Laplace s
a se determine o solutie particular
aa
ecuatiilor neomogene
a) x + 4x = e4t ; b) x + 4x + 5x = et ;
c) x + x = t cos t; d) x + 2x + 2x = sin t.
74

31. S
a se rezolve, cu ajutorul transformatei Laplace, problemele Cauchy

a)

c)

e)

g)

i)

k)
x + 3x + 2x = 1
x(0) = 0, x (0) = 0,
b)

x + 2x = e2t
x(0) = 0,
d)

x + 4x = e2t
x(0) = 0, x (0) = 0,
f)

x + 4x = 6 sin t
x(0) = 6, x (0) = 0,
h)
x + 2x = et
x(0) = 3,
x + 2x + 4x = 0
x(0) = 1, x (0) = 0,
x + 4x = 0
x(0) = 5, x (0) = 6,
x 3x = te2t
x(0) = 0.

x + 3x + 2x =
x + 2 x = 2 f (t)
x(0) = x (0) = 0,
j)
= t (t 1)h(t 1)
x(0) = x (0) = 0,
x + x = (t)
x(0) = x (0) = 0.
32. Fie ecuatia integral

a
t
x(t) = f (t) +
x( ) sin(t )d
(i) S
a se arate ca X(s) = F (s)(1 + s2 )/s2 ,
(ii) Dac
a f (t) = 12t2 , sa se arate ca x(t) = t4 + 12t2 .
33. S
a se rezolve problemele cu valori initiale:

a)

b)
x + ax = h(t) 2h(t 1) + h(t 2), a IR

x(0) = 0,
x + 2x + 5x = (t)
x(0) = x (0) = 0,
c)
x + 2x + 5x = (t)

x(0) = x (0) = 0.
34. Daca (t t0 ) este derivata functiei a lui Dirac, atunci se stie ca

L{ (t t0 )} = sest0 , t0 0. Folosind acest rezultat, sa se rezolve problema
Cauchy

x + 5x = (t)
x(0) = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria stabilit

atii
4.1
Punerea problemei stabilit

atii
S
a consider
am sistemul diferential
x = f (t, x)
(1.1)
unde
x(t) =
x1 (t)
x2 (t)
..
.
xn (t)
si
f (t, x) =
f1 (t, x1 , x2 , ..., xn )
f2 (t, x1 , x2 , ..., xn )
..
.
fn (t, x1 , x2 , ..., xn )
fi , i = 1, 2, ..., n, ind functii (neliniare) de x1 , x2 , ..., xn . In general, nu ne

putem astepta ca, pentru un sistem de forma (1.1), s
a gasim o formul
a explicit
a pentru solutia sa generala. In aceasta situatie atentia se ndreapt
a spre
evidentierea unor aspecte calitative legate de solutiile sistemului (1.1) care nu
presupun rezolvarea acestuia.
Vom presupune c
a sunt ndeplinite conditiile teoremei de existenta si unicitate a solutiei problemei Cauchy pentru t [t0 , ) si pentru x , ind
o multime deschisa din IRn .
Deci pentru orice a , exista si este unica o solutie x = (t), :
at (t0 ) = a.
[t0 , ) astfel nc
Denitia notiunii de solutie stabil
a a unui sistem diferential si primele
cercetari n aceasta directie au ap
arut n a doua parte a secolului al XIX-lea
si sunt datorate matematicienilor H. Poincare (18541912) si A.M. Liapunov
(18571918).
76

atii
In termeni descriptivi se spune ca solutia x = (t), : [t0 , ) este

stabil
a la + n sens PoincareLiapunov dac
a la variatii sucient de mici
ale datei initiale x0 corespund variatii mici ale solutiei corespunzatoare.
O formulare mai precis
a este data de:
Definitia 1.1. Solutia a sistemului (1) se numeste stabil
a daca pentru orice
%
&0 x0 < ()
> 0 exista () > 0 astfel nc
at de ndat
a ce x0 si x
&0 si x0 satisfac
solutiile & si care la momentul t0 iau respectiv valorile x
inegalitatea
& (t) < , pentru orice t [t0 , ).
(t)
In Fig. 1.1 d
am o imagine graca a stabilit
atii solutiei .
Fig. 1.1.
Definitia 1.2. Spunem c
a solutia a sistemului (1.1) este asimptotic stabil
a dac
a este stabila (n sensul Denitiei 1.1) si satisface n plus conditia
& (t) = 0.
lim (t)
t
Cazul stabilit
atii spre se deneste similar. Remarcam de asemenea
ca printr-o translatie convenabil
a putem presupune c
a sistemul (1.1) admite
solutia banal
a, stabilitatea solutiei initiale revenind la stabilitatea solutiei banale pentru noul sistem. Intr-adev
ar, dac
a studiem stabilitatea solutiei a
Metoda functiei Liapunov
77
sistemului (1.1), f
acand substitutia x = y + n sistemul (1.1) rezult
a ca y
va satisface sistemul
y = f (t, y + ) f (t, ) = f&(t, y)
si avem f&(t, 0) = 0 iar solutiei x = i corespunde solutia y = 0.
4.2
Stabilitatea sistemelor diferentiale.

Fie sistemul autonom de ecuatii diferentiale

(2.1)
xi = fi (x1 , x2 , ..., xn ), i = 1, 2...., n
unde fi : IR, pentru toti i = 1, 2, ..., n, ind o multime deschisa din

IRn .
Spunem c
a x0 = (x01 , x02 , ..., x0n ), x0 , este punct critic sau punct de
echilibru pentru sistemul de ecuatii diferentiale (2.1) dac
a fi (x0 ) = 0 pentru
orice i = 1, 2, ..., n. Solutia x(t) x0 a sistemului (2.1) se numeste solutie
stationar
a sau solutie de echilibru a sistemului.
Definitia 2.1. Punctul x0 se numeste punct critic izolat pentru sistemul
a
(2.1) dac
a exista > 0 astfel nc
at, n multimea (B(x0 , )\{x0 }) , nu exist
nici un punct critic al sistemului.
Definitia 2.2. Spunem c
a punctul critic izolat xc = (xc1 , xc2 , ..., xcn ) al sistemului (2.1) este punct critic stabil sau punct de echilibru stabil daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ca
x(0) xc < implic
a x(t) xc <
pentru toti t > 0, x() ind o solutie a sistemului (2.1). Dac
a exista > 0
astfel nc
at
a lim x(t) xc = 0,
x(0) xc < implic
t
xc
este asimptotic stabil.

spunem ca punctul critic
Facem mentiunea ca unii autori folosesc n loc de stabilitate a punctului
critic expresia stabilitate a solutiei stationare. Dup
a cum se vede, este vorba
de acelasi lucru.
Metoda lui Liapunov n abordarea stabilit
atii solutiei stationare consta
n determinarea unei functii V care joaca rolul de energie pentru sistemul
78

atii
(2.1) si care ramane marginit

a de-a lungul oric
arei traiectorii (solutii) t
atii asimptotice,
(x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) a sistemului sau, n cazul stabilit
V (x1 (t), x2 (t), ..., xn (t)) 0 pentru t .
Definitia 2.3. O functie V1 , V1 : IRn IR se numeste functie Liapunov de
primul tip relativ la punctul critic izolat (xc1 , xc2 , ..., xcn ) al sistemului neliniar
(2.1) dac
a satisface urmatoarele conditii
(i) V1 este de clasa C 1 n raport cu toate variabilele sale n paralelipipedul
ce contine punctul critic (xc1 , ..., xcn ).
(ii) In punctul critic, V1 (xc1 , ..., xcn ) = 0.
a pe
(iii) Exist
a o functie strict crescatoare, continu
a si pozitiv
a 1 denit
0 < r < astfel ca V1 (x1 , ..., xn ) 1 (r) n orice punct din , unde
r2 = (x1 xc1 )2 + + (xn xcn )2 .
(iv) V1 satisface n inegalitatea
f1
V1
V1
V1
+ f2
+ + fn
0.
x1
x2
xn
Observatie. Din ipoteza (iv) rezult

a ca functia
t
d
V1 (x1 (t), ..., xn (t))
dt
este negativa pe traiectoriile sistemului (2.1).

Cu aceste pregatiri putem enunta prima teorema a lui Liapunov
Teorema 2.1. (Prima teorema a lui Liapunov) Dac
a V1 este o functie Liac
punov de primul tip relativ la punctul critic izolat (x1 , xc2 , ..., xcn ) al sistemului
neliniar (2.1), atunci punctul critic este stabil.
Demonstratie. Avem 1 (r) V1 (x1 , ..., .xn ) unde r2 = (x1 xc1 )2 + (x2
xc2 )2 + + (xn xcn )2 apoi, tin
and cont de (iv),
V1 (x1 (t), ..., xn (t)) = V1 (x1 (0), ..., xn (0))+
t
d
ds
V1 (x1 (s), ..., xn (s))ds V1 (x1 (0), ..., xn (0)).
79
Dar functia 1 ind continu

a si crescatoare are o invers
a continu
a 1
1 , care
veric
a
(2.2)
'
unde r(t) =
r(t) 1
1 (V1 (x1 (0), ..., xn (0)),
(x1 (t) xc1 )2 + + (xn (t) xcn )2 .
Fie acum > 0. Alegem 1 > 0 astfel ca 1

1 () < pentru 0 < < 1 .
c
c
a ca putem
Deoarece V1 este continua si (x1 , ..., xn ) este punct critic, rezult
alege >0 astfel ca V1 (x1 , x2 , ..., xn )<1 daca (x1 xc1 )2 + + (xn xcn )2 < 2 .
Din (2.2) rezult
a ca ori de cate ori data initial
a (x1 (0), ..., xn (0)) satisface
(x1 (0) xc1 )2 + + (xn (0) xcn )2 < 2
avem r(t) < pentru toti t > 0, adic
a ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplul 2.1. Fie ecuatia oscilatorului armonic x + 2 x = 0 cu > 0.
Ecuatia este echivalenta cu sistemul diferential de ordinul nt
ai
x = y, y = 2 x
care are punctul critic (0, 0). Denim energia total
a a oscilatorului armonic
(energia cinetic
a plus energia potential
a) prin
2 2 1 2
1
x = (y + 2 x2 ).
V = x2+
2
2
2
Rezulta imediat ca functia V este o functie Liapunov, deci solutia stationar
a
este stabila.
Exemplul 2.2. Folosind functia Liapunov V1 (x, y) = x2 + y 2 sa se demonstreze ca pentru sistemul diferential

x = y
y = x y 3
(0, 0) este punct critic stabil.

Solutie. Intr-adev
ar, functia Liapunov este continu
a si pozitiv
a n orice
paralelipiped ce contine punctul critic (0, 0). Alegem functia 1 (r) = r2 .
Pentru a ncheia demonstratia este sucient sa veric
am (iv)
d
V1 (x, y) = 2xx + 2yy = 2xy + 2y(x y 3 ) = 2y 4 0.
dt
Definitia 2.4. Functia V2 , V2 : IRn IR se numeste functie Liapunov de al
doilea tip relativ la punctul critic izolat (xc1 , xc2 , ..., xcn ) al sistemului neliniar
(2.1), dac
a satisface urmatoarele conditii:
80

atii
(j) V2 este de clasa C 1 n raport cu toate variabilele sale n paralelipipedul

ce contine punctul critic (xc1 , ..., xcn ).
(jj) V2 (xc1 , ..., xcn ) = 0.
(jjj) Exist
a o functie strict crescatoare, continu
a si pozitiv
a 2 denit
a pe
0 < r < astfel ca V2 (x1 , ..., xn ) 2 (r) n orice punct din , unde
r2 = (x1 xc1 )2 + + (xn xcn )2 .
(jv) V2 satisface n inegalitatea
f1
V2
V2
+ + fn
< 0.
x1
xn
S
a observ
am faptul c
a singura deosebire care apare n denirea functiei
Liapunov de al doilea tip, fata de cea de primul tip, este dat
a de conditia (jv)
care nt
areste conditia (iv).
Teorema 2.2.
(A doua teorema a lui Liapunov) Dac
a V2 este o functie Liapunov de al doilea tip relativ la punctul critic izolat (xc1 , xc2 , ..., xcn ) al
sistemului neliniar (2.1), atunci punctul critic este asimptotic stabil.
Demonstratie. Din ipoteze avem
d
V2 (x1 (t), ..., xn (t)) < 0,
dt
a inastfel ca functia t V2 (x1 (t), ..., xn (t)) este descrescatoare si marginit
ferior de zero. Prin urmare, exist
a limita L = lim V2 (x1 (t), ..., xn (t)). Daca
t
L = 0, avem 2 (r(t)) V2 (x1 (t), ..., xn (t)), astfel ca
r(t) 1
2 (V2 (x1 (t), ..., xn (t)) 0
pentru t si demonstratia este ncheiat
a.
Daca presupunem prin absurd c
a L > 0, atunci x(t) > 0 unde
x(t) = (x1 (t), ..., xn (t)), astfel ca
d
V2 (x1 (t), ..., xn (t)) A2 < 0.
dt
Aceasta implica
V2 (x1 (t), ..., xn (t)) V2 (x1 (0), ..., xn (0)) A2 t
81
care contrazice V2 0. Deci L = 0.

Exemplu. Folosind functia Liapunov V2 (x, y) = x2 + 2y 2 , sa se demonstreze
ca pentru sistemul diferential

x = 2xy x
y = x2 y 3
(0, 0) este punct critic asimptotic stabil.

Solutie. Deoarece propriet
atile (j)(jjj) sunt satisf
acute de V2 , r
amane de
vericat doar (jv). Pentru asta calcul
am
d
V2 (x, y) = 2xx + 4yy = 2x(2xy x) + 4y(x2 y 3 ) = 2x2 4y 4
dt
care este strict negativa (exceptand originea) ceea ce implica faptul c
a (0, 0)
este punct critic asimptotic stabil.
Facem observatia ca, n tratarea problemelor de stabilitate, nu exist
a o
reteta care sa permit
a determinarea functiei Liapunov pentru sisteme diferentiale neliniare. Totul tine de experienta rezolvitorului iar, pentru unele sisteme
ce modeleaza fenomene zice, de faptul c
a, functia Liapunov joac
a rolul de
energie.
D
am n continuare, f
ar
a demonstratie, dou
a teoreme privind stabilitatea
sistemelor diferentiale, liniare sau a c
aror tratare se reduce la cazul liniar.
S
a consider
am sistemul liniar omogen
(2.3)
x = Ax
unde A este o matrice de tip nn cu elemente numere reale. Matricea A se numeste hurwitzian
a dac
a toate r
ad
acinile ecuatiei caracteristice det(I A) = 0
au partea real
a negativ
a. Relativ la sistemul (2.3), este usor de observat ca solutia banal
a este stabila (asimptotic stabil
a), dac
a si numai dac
a orice solutie
a sa este stabila (asimptotic stabil
a). Din acest motiv, vorbim de stabilitatea
sistemului si nu doar a unei solutii.
Teorema 2.3. Sistemul (2.3) este asimptotic stabil dac
a si numai dac
a matricea A este hurwitzian
a. Dac
a toate r
ad
acinile caracteristice au partea real
a
negativ
a si r
ad
acinile pur imaginare sunt simple, atunci sistemul (2.3) este
stabil. Dac
a cel putin o r
ad
acin
a a ecuatiei caracteristice are partea real
a
strict pozitiv
a, solutia banal
a a sistemului este instabil
a.
In ce priveste rad
acinile ecuatiei caracteristice, exista criteriul lui A. Hurwitz (18591919) care d
a conditiile necesare si suciente pe care trebuie sa le
82

atii
ndeplineasc
a coecientii polinomului caracteristic det(I A) pentru ca toate
r
ad
acinile sale sa aib
a partea real
a negativ
a. De exemplu, pentru polinomul
3
2
P () = + a + b + c acestea sunt: a > 0, b > 0 si ab > c.
S
a revenim la sistemul (2.1), unde functiile fi , i = 1, ..., n sunt presupuse
de clasa C 1 n domeniul .
and functiile
Fie (xc1 , ..., xcn ) un punct critic pentru sistemul (2.1). Dezvolt
fi n serie Taylor n jurul punctului xc = (xc1 , ..., xcn ) obtinem
fi (x) =
n

fi
xj
j=1
(xc )(xj xcj ) +
Sistemul diferential liniar

dx
= Ax
dt
(2.4)

fi c
unde A =
(x )
poart
a denumirea de prima aproximatie liniar
aa
xj
i,j=1,n
sistemului (2.1) n jurul punctului critic xc . Are loc
Teorema 2.4. Presupunem c
a punctul xc = (xc1 , xc2 , ..., xcn ) este punct critic
izolat pentru sistemul neliniar (2.3). Dac
a matricea jacobian
a A din sistemul
(2.4) este hurwitzian
a, atunci punctul critic (xc1 , ..., xcn ) este asimptotic stabil.
Exemplu. Fie sistemul

x = x y + x2
y = 2 sin x 3y + y 2 .
Pentru a studia stabilitatea solutiei banale, consider

am sistemul liniarizat corespunzator

x = x y
y = 2x 3y

1 1
x, unde A =
. Rad
acinile caracteristice ind 1,2 =
adic
a = A
2 3
2 i, Teorema 2.4 arat
a ca punctul critic (0, 0) este asimptotic stabil.
x
Probleme
4.3
83
Probleme
1. S
a se verice cu ajutorul denitiilor urm
atoarele armatii:
(i) Orice solutie a ecuatiei diferentiale x + ax = 0 este stabila daca a = 0,
asimptotic stabil
a daca a > 0 si instabil
a daca a < 0.
(ii) Orice solutie a ecuatiei a2 + t2 dx + (t + x a2 + t2 )dt = 0, a IR,

este asimptotic stabila.
(iii) Solutia ecuatiei diferentiale x + 2tx = t + 1 cu data initial
a x(0) = 1
este asimptotic stabila.
(iv) Solutia sistemului diferential x = y, y = x cu datele initiale x(0) = x0 ,
y(0) = y0 ; x0 , y0 IR, este stabila dar nu este asimptotic stabil
a.
2. S
a se arate ca V (x, y) = x2 + y 2 este o functie Liapunov pentru sistemul

x = x3 + 2xy 2
y = 2x2 y 5y 3 .
3. S
a se gaseasca o functie Liapunov de forma V (x, y) = ax2 + by 2 pentru
sistemul

x = x3 + xy 2 + 3x7
y = 2x2 y 4y 3 3y 5 .
4. Folosind metoda functiei Liapunov, s
a se cerceteze stabilitatea solutiei
banale a urm
atoarelor sisteme de ecuatii:

a)

b)

c)

d)

e)
x = xy 4
y = x4 y,
x = 2x 3y
y = x y,
x = y x/2 x3 /4
y = x y/2 y 3 /4,
x = x5 + y 3
y = x3 y 5 ,
x = ay bx2n+1
y = ax cy 2n+1 , a, b, c > 0, n IN.
84

atii
5. S
a se studieze stabilitatea solutiilor sistemului

x = x + 5y
y = 5x + y.
6. S
a se determine solutiile stationare ale sistemului diferential

x = 1 xy
y = x y3.
si sa se studieze stabilitatea lor.

7. Folosind metoda primei aproximatii sa se studieze stabilitatea solutiei
banale (0, 0, 0) a sistemului diferential neliniar

2
x = 2x + y + 3z + 9y
y = 6y 5z + 7z 2
z = z + x2 + y 2 .
8. Fie sistemul diferential neliniar

x = y + ax(x2 + y 2 )
y = x + ay(x2 + y 2 , a IR.
S
a se arate ca, desi pentru sistemul liniarizat x = y, y = x punctul de
echilibru (0, 0) este stabil, pentru sistemul initial acelasi punct de echilibru
este asimptotic stabil pentru a < 0 si instabil pentru a > 0.
Capitolul 5
Integrale prime si ecuatii cu

derivate partiale de ordinul
nt
ai
In acest capitol vom introduce notiunea de integral
a prim
a a unui sistem de
ecuatii diferentiale ordinare si vom analiza leg
atura acesteia cu ecuatiile cu
derivate partiale de ordinul nt
ai.
5.1
Integrale prime si legi de conservare
Fie sistemul diferential autonom

(1.1)
xi = Xi (x1 , x2 , ..., xn ), i = 1, 2, ..., n
unde functiile Xi sunt de clasa C 1 pe o multime deschisa D, D IRn .

Definitie. Functia scalara (x) = (x1 , x2 , ..., xn ), continu
a si cu derivate
partiale de ordinul nt
ai continue n D, care nu este identic egal
a cu o constanta
n D, dar care este constanta de-a lungul solutiilor sistemului (1.1) care r
aman
n D, se numeste integral
a prim
a a sistemului.
D
am acum un criteriu analitic pentru a recunoaste daca o functie este
sau nu o integral
a prim
a, f
ar
a a cunoaste solutiile sistemului de ecuatii diferentiale.
a si sucient
a pentru ca o functie continu
a
n D mpreun
a cu derivatele partiale de ordinul nt
ai, care nu este constant
a
86
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai
n D, s
a e o integral
a prim
a a sistemului (1.1) este ca s
a verice egalitatea
(1.2)
(grad (x), X(x)) = 0, x D
unde X = (X1 , X2 , ..., Xn ).

Demonstratie. Necesitatea este imediata deoarece , ind constant
a de-a
lungul oric
arei solutii a sistemului (1.1), avem
(x1 (t), ..., xn (t)) C,
pentru orice solutie (x1 t, x2 (t), ..., xn (t)) a sistemului (1.1) de unde, prin diferentiere (si tin
and cont c
a prin orice punct al lui D trece o solutie a sistemului
(1.1)), rezult
a (1.2).
Sucienta rezulta din faptul c
a (1.2) implic
a
n

(x(t))
i=1
xi
Xi (x(t)) = 0,
pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ), solutie a lui (1.1), de unde rezult

a ca este
constanta de-a lungul traiectoriilor sistemului (1.1).
Faptul c
a functia este constanta de-a lungul traiectoriilor sistemului
(1.1) se mai scrie sub forma (x1 , x2 , ..., xn ) = C. De aceea se mai spune ca
integralele prime reprezint
a legi de conservare.
Exemplul 1. Fie un corp de mas
a m aat n c
adere liber
a sub actiunea
gravitatiei F = mg. Atunci, miscarea corpului este descrisa de sistemul

h = v
v = g,
unde v este viteza lui, iar h distanta fata de p

amant (parametri de stare).
mv 2
Functia de stare E = mgh +
este constanta de-a lungul traiectoriei,
2
deoarece E = mgh + mvv = mgv + mv(g) = 0. Recunoastem aici legea
conserv
arii energiei.
Exemplul 2. Presupunem c
a un punct material (particul
a) de masa m se
misca n spatiu sub actiunea unui c
amp de forte F
= grad V, cu V functie de
clasa C 1 (campul F se mai numeste conservativ iar V este un potential scalar
Integrale prime si legi de conservare
87
al miscarii). Dac
a x(t) = (x1 (t), x2 (t), x3 (t)) sunt coordonatele punctului material la momentul t, atunci, n virtutea legii lui Newton, ecuatia miscarii este
mx = grad V si pe componente
mxi =
V ,
i = 1, 2, 3.
xi
Atunci
m(x1 x1 + x2 x2 + x3 x3 ) =
adic
a
V
V
V
x1
x2
x
x1
x2
x3 3
d
1 d 2

m (x1 + x22 + x32 ) = V (x1 (t), x2 (t), x3 (t)).
2 dt
dt
Notand
1
1

T = m(x12 + x22 + x32 ) = mv 2 (energia cinetic
a a particulei)
2
2
atunci
d
d
T = V,
dt
dt
deci T + V = constant. Asadar, n lungul oric
arei curbe integrale, suma T + V
este constanta si este numita integral
a prim
a a energiei.
Integrale prime si integrarea sistemului. Cazul autonom

Vom examina rolul pe care-l au integralele prime la integrarea unui sistem de
ecuatii diferentiale.
S
a presupunem c
a se cunosc p (1 p n) integrale prime ale sistemului
(1.1) si anume
(1.3)
fi (x1 , x2 , ..., xn ) = Ci (i = 1, 2, ..., p).
Aceste integrale prime se numesc independente, dac

a ecuatiile (1.3) pot
rezolvate n mod unic n raport cu p dintre variabilele x1 , x2 , ..., xn . Dar pentru
ca integralele (1.3) sa e independente este sucient s
a existe un minor de
ordinul p al matricei:

fi
xj
care sa nu se anuleze n D.
, i = 1, 2, ..., p; j = 1, 2, ..., n
88

ai
Teorema 1.2. Dac

a pentru sistemul (1.1) se cunosc p integrale prime independente, atunci integrarea lui se reduce la integrarea unui sistem normal de
n p ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai.
Demonstratie. Presupun
and c
a integralele prime fi (i = 1, 2, ..., p) sunt
independente, ecuatiile (1.3) se pot rezolva n mod unic n raport cu p dintre
variabilele x1 , x2 , ..., xn , de exemplu n raport cu primele p, obtin
andu-se:
xi = gi (xp+1 , xp+2 , ..., xn , C1 , C2 , ..., Cp ), i = 1, 2, ..., p.
Inlocuindu-se apoi n ultimele n p ecuatii ale sistemului (1.1) se obtine
xp+k = Xp+k (g1 , g2 , ..., gp , xp+1 , ..., xn ), k = 1, 2, ..., n p.
Teorema 1.2 arata importanta integralelor prime pentru sisteme diferentiale.
S
a presupunem acum ca functiile X1 , X2 , ..., Xn nu se anuleaza simultan n nici un punct din domeniul D. Pentru simplitate, presupunem c
a
X1 (x1 , x2 , ..., xn ) = 0 pentru orice (x1 , ..., xn ) D.
Sistemul (1.1) se poate scrie n forma simetric
a
(1.4)
dx2
dxn
dx1
=
= =
= dt
X1
X2
Xn
si integrarea lui revine la integrarea sistemului de (n 1) ecuatii diferentiale:

(1.5)
dx2
X2 , dx3
X3 , , dxn
Xn ,
=
=
=
dx1
X1 dx1
X1
dx1
X1
urmat
a de o cuadratur
a.
Intr-adev
ar, integr
and sistemul (1.5), se g
aseste
x2 = g2 (x1 , C1 , C2 , .., Cn1 ), ..., xn = gn (x1 , C1 , C2 , ..., Cn1 ).
Inlocuind acum n primul raport din (1.4) rezult
a
dx1
= dt,
X1 (x1 , g2 , g3 , ..., gn )
de unde, printr-o cuadratur
a ce introduce nc
a o constant
a arbitrar
a, se obtine
t functie de x1 .
Rezulta, tin
and cont de Teorema 1.2, ca pentru integrarea sistemului (1.5)
sunt necesare (n 1) integrale prime independente n D, adic
a F1 = C1 ,
F2 = C2 , ..., Fn1 = Cn1 , astfel nc
at:
(F1 , F2 , ..., Fn1 )
= 0
(x2 , x3 , ..., xn1 )

ai liniare
89
pentru toate punctele x = (x1 , x2 , ..., xn ) D.

Observatie. Un sistem neautonom se poate transforma ntr-un sistem autonom, m
arind num
arul dimensiunilor cu o unitate.
Intr-adev
ar, dac
a consideram sistemul
xi = fi (t, x1 , x2 , ..., xn ), i = 1, 2, ..., n
acesta poate scris sub forma:
dx1
dx2
dxn
dt
=
= =
=
f1 (t, x1 , ..., xn )
f2 (t, x1 , ..., xn )
fn (t, x1 , ..., xn )
1
Combinatii integrabile
Daca se pot determina n functii, 1 , 2 , ..., n continue n D, astfel nc
at n D
sa e vericat
a identic egalitatea
1 X1 + 2 X2 + + n Xn = 0
a total
a exacta,
iar expresia 1 dx1 + 2 dx1 + + n dxn sa e o diferential
adic
a sa existe o functie C 1 (D) astfel nc
at:
1 dx1 + 2 dx2 + + n dxn = d,
atunci spunem ca expresia 1 X1 + 2 X2 + + n Xn este o combinatie integrabil
a a sistemului (1.5).
In aceste conditii, se vede imediat ca este o integrala prim
a a sistemului
(1.5). Acest procedeu simplu permite uneori g
asirea de integrale prime ale
unui sistem de ecuatii diferentiale.
5.2

ai
liniare
O relatie de forma
F x1 , x2 , ..., xn ,
z , z , , z ,
z = 0,
x1 x2
xn
a denumirea de ecuaunde x = (x1 , x2 , ..., xn ) D IRn , z C 1 (D), poart

tie cu derivate partiale de ordinul nt
ai. Aici, functia necunoscuta este z, de
argumente (x1 , x2 , ..., xn ) D. Spunem c
a z : D R este solutie a ecuatiei
de mai sus daca este continu
a si cu derivate partiale continue n D si satisface
relatia dat
a peste tot n D. Daca F este de gradul nt
ai n z si derivatele lui
z, spunem ca ecuatia este liniar
a. Daca F este liniara numai n derivatele lui
z, dar nu si n functia necunoscuta z, spunem ca ecuatia este cvasiliniar
a.
90

ai

ai liniare si omogene
Ecuatiile de acest tip au forma
(2.1)
n

i=1
Xi (x1 , x2 , ..., xn )
z
=0
xi
unde Xi , i = 1, 2, ..., n, sunt functii de clasa C 1 n multimea D. Presupunem

ca functiile Xi nu se anuleaza simultan n D.
Din Teorema 1.1, aplicat
a sistemului autonom scris sub form
a simetrica
(2.2)
dx1
dx2
dxn ,
=
= =
X1
X2
Xn
rezult
a ca functiile z = z(x1 , x2 , ..., xn ), z C 1 (D) sunt solutii ale ecuatiei
(2.1), dac
a si numai dac
a sunt integrale prime ale sistemului (2.2). Sistemul
(2.2) poart
a denumirea de sistemul caracteristic al ecuatiei cu derivate partiale
(2.1).
Presupunem c
a se cunosc (n 1) integrale prime ale sistemului (2.2)
(2.3)
Fi (x1 , x2 , ..., xn ) = Ci , i = 1, 2, ..., n 1
astfel nc
at determinantul lor functional n raport cu (n1) din cele n variabile
sa nu se anuleze n nici un punct din D, de exemplu sa avem n D:
(2.4)
(F1 , F2 , ..., Fn1 )

= 0.
(x2 , x3 , ..., xn )
Teorema care urmeaza prezint

a structura solutiei generale a ecuatiei (2.1).
Teorema 2.1. Dac
a F1 , F2 , ..., Fn1 sunt (n1) integrale prime independente
ale sistemului caracteristic (2.2), iar este o functie arbitrar
a de (n 1)
1
variabile, de clas
a C n raport cu acestea, atunci:
(2.5)
z = (F1 , F2 , ..., Fn1 )
este o solutie a ecuatiei (2.1), si orice solutie a ecuatiei (2.1) are forma (2.5).
a
Demonstratie. Deoarece si Fi , i = 1, n 1, sunt functii de clasa C 1 , rezult
1
ca (F1 , F2 , ..., Fn1 ) este de clasa C , n raport cu variabilele (x1 , x2 , ..., xn ).
Acum, deoarece de-a lungul unei solutii arbitrare a sistemului (2.2) avem
Fi = Ci , si deci (C1 , C2 , ..., Cn1 ) = const., adic
a este o integrala prim
aa
sistemului (2.2), rezult
a ca este solutie a ecuatiei (2.1).

ai liniare
91
Reciproc, sa presupunem c
a z = z(x1 , x2 , ..., xn ) este o solutie a ecuatiei
(2.1) si sa ar
at
am ca are forma (2.5).
a ca n
Deoarece F1 , F2 , ..., Fn1 sunt si ele solutii ale ecuatiei (2.1) rezult
D este vericat sistemul:
z
x1
F1
X1
x1
..
.
Fn1
X1
x1
X1
(2.6)
+
+
z
x2
F1
X2
x2
X2
+ X2
Fn1
x2
++
++
z
xn
F1
Xn
xn
Xn
+ + Xn
Fn1
xn
= 0.
Interpret
am sistemul (2.6) ca un sistem algebric liniar si omogen de n
ecuatii cu n necunoscute, X1 , X2 , ..., Xn .
Deoarece pentru ecare punct x = (x1 , x2 , ..., xn ) D sistemul (2.6) admite solutii nebanale (ntruc
at functiile Xi nu se anuleaza simultan n D),
rezult
a ca determinantul s
au este identic nul n D, deci:
(2.7)
(z, F1 , F2 , ..., Fn1 )

= 0.
(x1 , x2 , ..., xn )
Daca n D avem X1 (x1 , ..., xn ) = 0, determinantul functional (2.4) este nenul

a (2.5).
si din (2.7) rezult
a ca z este o functie de F1 , F2 , ..., Fn1 , adic
Problema lui Cauchy pentru ecuatia omogen

a
Presupun
and c
a X1 (x1 , x2 , ..., xn ) = 0 n D, ecuatia (2.1) se scrie n forma
normal
a:

z
X3 z
Xn z
X2 z
=
+
+ +
x1
X1 x2 X1 x3
X1 xn
Problema lui Cauchy asociat
a ecuatiei (2.1) se enunta astfel: S
a se determine
0
solutia ecuatiei (2.1) care pentru x1 = x1 se reduce la o functie arbitrar
a
a si cu derivate partiale de ordinul nt
ai continue
dat
a (x2 , x3 , ..., xn ), continu
ntr-o vecin
atate a punctului (x02 , x03 , ..., x0n ), unde punctul (x01 , x02 , ..., x0n ) D.
Aceasta problem
a admite o solutie unic
a, ce se obtine astfel: din relatiile
(2.3) scrise pentru x1 = x01 , deci:
Fi (x01 , x2 , ..., xn ) = Ci , i = 1, 2, ..., n 1
se pot scoate x2 , x3 , ..., xn n functie de C1 , C2 , ..., Cn1 , deoarece este satisfacuta conditia (2.4).
92

ai
Introduc
and acum expresiile g
asite pentru x2 , x3 , ..., xn n functia z =
a o relatie de
(x2 , x3 , ..., xn ) se obtine z n functie de C1 , C2 , ..., Cn1 , adic
forma
z = F (C1 , C2 , ..., Cn1 ).
Inlocuind acum pe C1 , C2 , ..., Cn1 cu expresiile lor conform cu (2.3), se obtine
solutia cautat
a a ecuatiei (2.1):
z = F (F1 , F2 , ..., Fn1 )
si care satisface conditia Cauchy impus
a.
Exemplu. S
a se determine solutia ecuatiei
(x3 x2 )
2z
z
z
+ x3
+ x2
= 0,
x1
x2
x3
care satisface conditia z(0, x2 , x3 ) = 3x22 x23 2x2 x3 .

Rezolvare. Sistemul caracteristic asociat este
dx2
dx3
dx1
=
=
2
(x3 x2 )
x3
x2
si admite integralele prime:
(2.8)
x22 x23 = C1 , 3x1 + (x3 x2 )2 = C2 .
F
acand x1 = 0 si elimin
and x2 si x3 ntre relatiile:
x22 x23 = C1 , (x2 x3 )2 = C2 , z = 3x22 x23 2x2 x3
se obtine z = 2C1 + C2 . Inlocuind acum pe C1 si C2 din (2.8), rezult
a ca
2
2
a.
functia z = 2x1 + 3x2 x3 2x2 x3 este solutia cautat
5.3
Aplicatii la fizica plasmei
Notiunea de plasm
a este folosita n zic
a pentru a desemna un gaz ionizat, cu
o densitate sucient de mare astfel ca fortele exercitate de particulele gazului,
unele asupra altora sunt neglijabile n comparatie cu fortele exercitate asupra
particulelor de un c
amp electromagnetic exterior. In laborator, plasma apare
cand electricitatea este descarcata direct n gaz.
Studiul plasmei este stimulat, ntre altele, de posibilitatea de a controla
reactoarele termonucleare.
Aplicatii la fizica plasmei
93
Reactoarele termonucleare folosesc gaze la temperaturi foarte nalte, temperaturi la care gazul este complet ionizat, prin urmare este o plasm
a.
Problema principal
a a reactoarelor nucleare este cum sa p
astreze plasma.
Un container nu poate folosit, deoarece peretii sai s-ar vaporiza instantaneu. Practica a ar
atat ca plasma poate p
astrat
a ntr-un c
amp magnetic.
Ecuatia de baza a plasmei este cunoscuta sub numele de ecuatia lui Boltzmann.
Vom prezenta n continuare un caz special al acestei ecuatii care este folosit
n problema static
a a stratului limit
a.
In acest caz, ecuatia are forma
(2.9)
mv1
f
v2 d d
+e
x
c dx dx
v1 d f
f
e
= 0.
v1
c dx v2
In (2.9), f este functia necunoscuta de trei variabile independente x, v1 si

v2 . Functiile si sunt date si depind doar de x, n timp ce m, e, C sunt
constante.
Ecuatia (2.9) este liniar
a si omogena, sistemul caracteristic asociat ind
(2.10)
dx
=
mv1
dv1
dv2
=
v1 d
v2 d d
e
e
C dx dx
C dx
Din primul si al treilea raport obtinem integrala prim

a
f1 = mv2 +
e
(x).
C
Inmultind num
ar
atorul si numitorul celui de-al doilea raport cu 2v1 , celui de-al
treilea raport cu 2v2 si adun
and num
ar
atorii si numitorii rapoartelor rezultate,
obtinem raportul
d(v12 + v22 )
d
2ev1
dx
care, egalat cu primul raport din (2.10), conduce la cea de-a doua integral
a
prim
a
1
f2 = m(v12 + v22 ) + e(x).
2
Evident, f1 si f2 sunt functional independente, deci solutia generala a ecuatiei (2.9) este data de
(2.11)
f (x, v1 , v2 ) = F (mv2 +
1
e
(x), m(v12 v22 ) + e(x)),
C
2
94

ai
unde F (f1 , f2 ) este o functie arbitrar

a de dou
a variabile.
In (2.11), f1 reprezint
a energia particulei de mas
a m, iar f2 este momentul
cinetic.
Perechea de ecuatii
f1 = C1 , f2 = C2 ; C1 , C2 = constante
determin
a traiectoria particulei.
5.4
Ecuatii cu derivate partiale cvasiliniare
Consider
am ecuatia
X1 (x1 , x2 , ..., xn , z)
(3.1)
z
z
+ X2 (x1 , x2 , ..., xn , z)
+ +
x1
x2
+Xn (x1 , x2 , ..., xn , z)
z
= Xn+1 (x1 , x2 , ..., xn , z)
xn
unde X1 , X2 , ..., Xn+1 sunt functii de n + 1 argumente, de clasa C 1 n raport

cu aceste argumente ntr-un domeniu D, (n + 1)-dimensional.
La fel ca n cazul liniar omogen, presupunem c
a functiile Xi , i=1, 2, ..., n+1,
nu se anuleaza simultan n D.
Se pune problema determin
arii tuturor functiilor z = z(x1 , x2 , ..., xn ), continue mpreun
a cu derivatele lor partiale de ordinul nt
ai, care veric
a ecuatia
(3.1). Problema integr
arii acestei ecuatii se poate reduce la problema integr
arii
ecuatiei liniare omogene (2.1) dac
a, n loc sa determin
am pe z direct, solutie
a ecuatiei (3.1), caut
am sa determinam o functie u C 1 (D), ce depinde de
(n + 1) argumente u(x1 , x2 , ..., xn , z) astfel ca, din relatia
(3.2)
u(x1 , x2 , ..., xn , z) = 0
sa putem scoate pe z ce verica (3.1), adic

a n D,
Din (3.2) rezult
a relatiile
u
= 0.
z
u u ,
z
k = 1, 2, ..., n
=
:
xk
xk z
care, nlocuite n (3.1), conduc la:
(3.3)
X1
u
u
u
u
=0
+ X2
+ + Xn
+ Xn+1
x1
x2
xn
z
Ecuatii cu derivate partiale cvasiliniare
95
care este o ecuatie liniar

a si omogena n u pe care o tratam cu metodele
dezvoltate n paragraful anterior. Mai exact, i asociem sistemul caracteristic
dx2
dxn
dz
dx1
=
= =
=
X1
X2
Xn
Xn+1
Fie n integrale prime ale acestui sistem
Fi (x1 , x2 , ..., xn , z) = Ci , i = 1, 2, ..., n.
Integrala general
a a ecuatiei (3.3) va deci
u = (F1 , F2 , ..., Fn )
iar solutia z a ecuatiei (3.1), se deduce ca functie implicit
a din
(F1 , F2 , ..., Fn ) = 0
unde este o functie arbitrar
a de clasa C 1 n D.
Exemplu. Fie ecuatia
x
u
u
u
+y
+z
= mu
x
y
z
(m = const.).
Sistemul caracteristic asociat este

dy
dz
du ,
dx
=
=
=
x
y
z
mu
din care deducem
z
u
y
= C1 ,
= C2 , m = C3 .
x
x
x
Solutia u se deduce din relatia
y,z , u
x x xm
care ne da
= 0,

y,z
u=x
x x
m
96
5.5

ai
Probleme
1. S
a se determine integralele prime ale urm
atoarelor sisteme de ecuatii diferentiale scrise sub forma simetrica:
dy
dz
dx
=
=
;
(i)
y+z
x+z
x+y
dz
dy
dx
=
;
=
(ii)
2
2
x+y +z
y
z
dy
dz
dx
=
=
;
(iii)
x(y + z)
z(z y)
y(y z)
dy
dz
dx
=
=
; a, b, c IR;
(iv)
cy bz
az cx
bx ay
dy
dz
dx
=
=
.
(v)
x(y 3 2x3 )
y(2y 3 x3 )
9z(x3 y 3 )
2. S
a se determine solutia generala a urm
atoarelor ecuatii cu derivate
ai liniare si omogene:
u
u
u
(i) (x z)
+ (y z)
+ 2z
= 0;
x
y
z

u
u u
+2
+
= 0;
(ii) 1 + 3z x y
x
y
z
u
u
+ (z p xn )
+ (xn y m ) z = 0, m, n, p IN .
(iii) (y m z p )
x
y
u
3. S
a se determine solutiile urm
atoarelorprobleme Cauchy:
u u u
+ y
+ z
= 0, u(x, y, 1) = x y);
(i) x
x
y
z
u
u
+ xy
= 0, u(0, y) = y 2 ;
(ii) (1 + x2 )
x
y
u
u
u
+y
+ xy
= 0, u(x, y, 0) = x2 + y 2 .
(iii) x
x
y
z
4. S
a se determine solutiile generale ale urm
atoarelor ecuatii cu derivate
ai cvasiliniare:
u
u
+x
= x y;
(i) y
x
y
u
u
+ (y x)
= yex ;
(ii) 2x
x
y
u
u
+ (x + uy)
= 1 u2 ;
(iii) (xu + y)
x
y
u u
+
= 2;
(iv) (1 + u x y)
x y
u
u
u
+ (z + u)
+ (y + u)
= y + z.
(v) x
x
y
z
Capitolul 6
Functii speciale
Folosirea metodelor matematice n zic
a, mecanica, astronomie a scos n evidenta, ntr-o serie de probleme fundamentale, c
ateva functii, numite functii
speciale, care au unele propriet
ati aseman
atoare cu cele care caracterizeaza
functiile transcendente elementare.
O categorie important
a de functii speciale rezulta din rezolvarea problemelor la limit
a pentru ecuatii cu derivate partiale liniare de ordinul al doilea,
pe domenii cilindrice sau sferice.
Dup
a cum vom vedea, o metoda foarte folosit
a n rezolvarea acestor probleme este metoda separarii variabilelor. Procedeul general de rezolvare prin
aceasta metoda consta n g
asirea unui sistem de coordonate curbilinii ortogonale astfel nc
at ecuatia cu derivate partiale dat
a, dup
a transformarea ei n
noile variabile, s
a admit
a separarea variabilelor.
Aplic
and metoda separ
arii variabilelor, suntem condusi la probleme la
limit
a pentru ecuatii diferentiale (ordinare) de ordinul al doilea, liniare si omogene. Problemele la limit
a pentru aceste ecuatii determin
a clase importante
de functii speciale (functii cilindrice, sferice etc.). Iat
a cateva ecuatii, a caror
rezolvare conduce la functii speciale:
Ecuatia lui Bessel
x2 y + xy + (x2 2 )y = 0, unde este o constanta;
Ecuatia lui Legendre
(1 x2 )y 2xy + y = 0, unde este o constanta;
Ecuatia lui Hermite
y 2xy + 2ny = 0, unde n Z;
98
Functii speciale
Ecuatia lui Ceb
asev
(1 x2 )y xy + n2 y = 0, unde n Z;
Ecuatia hipergeometric
a
x(1 x)y + (c (a + b + 1)x)y aby = 0, a, b, c ind constante.
In cele ce urmeaza, vom prezenta functiile speciale generate de primele

dou
a ecuatii, functii cunoscute sub numele de functii cilindrice, respectiv functii sferice, acestea ind cele mai frecvent nt
alnite n problemele de zic
a matematica. Vom studia propriet
atile lor, unele relatii pe care le satisfac, exprimarea lor prin functii elementare, precum si posibilitatea dezvolt
arii unei
functii date n serie de functii speciale.
At
at functiile cilindrice, c
at si cele sferice apar ca solutii ale unor ecuatii
cu derivate partiale de ordinul II, rezolvate prin metoda separ
arii variabilelor.
Dup
a cum vom vedea, prin aceasta metoda rezolvarea unei ecuatii cu derivate
partiale (n anumite situatii privind forma ecuatiei si domeniul n care se
lucreaza) se reduce la rezolvarea a dou
a ecuatii diferentiale de ordinul II cu
conditii suplimentare. Aceste ecuatii diferentiale cu conditii la limit
a fac parte
din categoria problemelor cunoscute sub numele de probleme SturmLiouville.
Desi problemele SturmLiouville sunt interesante prin ele nsele, noi vom
evidentia doar acele rezultate pe care le vom folosi n teoria functiilor cilindrice
si sferice.
6.1
Rezolvarea ecuatiilor diferentiale liniare cu ajutorul seriilor de puteri
Metoda seriilor de puteri este una din metodele de baz

a pentru rezolvarea ecuatiilor diferentiale liniare cu coecienti variabili. Metoda, dup
a cum arat
a si
numele, consta n c
autarea solutiei sub forma unei serii de puteri. Noi ne vom
ocupa doar de ecuatii diferentiale liniare de ordinul al doilea deoarece sunt
cele mai importante din punctul de vedere al aplicatiilor. La nceput facem o
scurta prezentare a seriilor de puteri, desi consideram ca sunt cunoscute de la
cursul de analiza matematica.
O serie de forma
(1.1)
an (x x0 )n
n=0
se numeste serie de puteri n jurul punctului x0 . Numerele a0 , a1 , ..., an , ... se

numesc coecientii seriei. Spunem ca seria (1.1) este convergenta n punctul
Rezolvarea ecuatiilor cu serii de puteri
99
x = x1 , dac
a exista si este nita
lim
N
an (x1 x0 )n
n=0
iar limita se va numi suma seriei n punctul x1 . In caz ca limita de mai sus nu
exista sau este innit
a, spunem c
a seria este divergenta n punctul x1 .
Seriile de puteri au o proprietate special
a si anume faptul c
a multimea
punctelor n care seria este convergenta formeaza un interval. Raza acestui
interval, n cazul seriei (1.1), este data de formula
(1.2)
'
R=
lim
sau
|an |

an

R = lim
n an+1
(1.3)
presupun
and c
a limitele (1.2) sau (1.3) exist
a.
Daca R = 0, seria (1.1) converge numai n x = x0 . Daca R = , seria
(1.1) converge pentru orice x, iar dac
a 0 < R < , seria converge n intervalul
|x x0 | < R si diverge pentru |x x0 | > R.
Intervalul (R + x0 , R + x0 ) se numeste interval de convergenta
al seriei
(1.1), iar R se numeste raz

a de convergenta
. In capetele intervalului, x =
R + x0 respectiv x = R + x0 , seria poate convergent
a sau divergent
a. Deci,
pentru orice x, |x x0 | < R, suma seriei de puteri exista si deneste o functie
(1.4)
f (x) =
an (x x0 )n , pentru |x x0 | < R.
n=0
Functia f astfel denit

a este derivabil
a de orice ordin, derivatele sale f , f , ...
obtin
andu-se prin derivarea seriei (1.4) termen cu termen.
In procesul c
aut
arii solutiei unei ecuatii diferentiale sub forma unei serii de
puteri, avem nevoie, pe l
ang
a derivare, de adun
ari, sc
aderi, nmultiri a dou
a
sau mai multe serii de puteri. Aceste operatii sunt foarte aseman
atoare cu
cele facute cu polinoame cu restrictia ca, n cazul seriilor, operatiile se fac
pe intersectia multimilor de convergenta ale seriilor implicate. S
a introducem
acum conceptul de functie analitic
a care va folosit n cele ce urmeaza.
Spunem c
a functia f este analitic
a n punctul x0 daca poate scrisa sub
forma
(1.5)
f (x) =

n=0
an (x x0 )n ,
100
Functii speciale
seria avand o raz

a de convergenta pozitiv
a.
Din (1.5) g
asim f (n) (x0 ) = n!an pentru n = 0, 1, 2, ..., deci seria (1.5) este
seria Taylor
(1.6)
f (x) =
(n)

f (x0 )
n=0
n!
(x x0 )n
a functiei f n punctul x = x0 . Astfel, o functie f este analitica n punctul x0 ,

dac
a este dezvoltabil
a n serie Taylor n punctul x0 si are o raza de convergenta
pozitiv
a.
Puncte ordinare si puncte singulare

S
a consider
am ecuatia diferential
a liniar
a de ordinul al doilea cu coecienti
variabili
(1.7)
a2 (x)y + a1 (x)y + a0 (x)y = 0.
a
Definitia 1.1. Punctul x0 se numeste punct ordinar pentru ecuatia (1.7) dac
functiile
a1 (x)
a2 (x)
(1.8)
si
a0 (x)
a2 (x)
a
sunt analitice n punctul x0 . Daca cel putin o functie din (1.8) nu este analitic
n x0 , atunci x0 se numeste punct singular pentru ecuatia (1.7).
Definitia 1.2. Punctul x0 se numeste punct regulat singular pentru ecuatia
(1.7) dac
a este punct singular si functiile
(1.9)
(x x0 )
a1 (x)
a2 (x)
si (x x0 )2
a0 (x)
a2 (x)
sunt analitice n punctul x0 .

S
a consider
am acum ecuatia (1.7) cu conditiile initiale
(1.10)
y(x0 ) = y0 , y (x0 ) = y1 .
Teorema urmatoare descrie forma solutiei pentru ecuatia (1.7) si n particular a solutiei unice pentru ecuatia (1.7) cu conditiile initiale (1.10), n cazul
n care x0 este un punct ordinar.
101
Teorema 1.1. Dac

a x0 este un punct ordinar al ecuatiei diferentiale (1.7),
atunci solutia general
a a ecuatiei diferentiale este dat
a de seria de puteri
(1.11)
y(x) =
an (x x0 )n
n=0
cu raza de convergenta
pozitiv
a. Mai exact, dac
a R1 si R2 sunt razele de
convergenta
ale seriilor reprezent
and dezvolt
arile functiilor (1.8), atunci raza
de convergenta
a seriei (1.11) este mai mare sau egal
a cu minimul dintre R1
si R2 . Coecientii an pentru n = 2, 3, ... ai seriei (1.11) se obtin n functie de
a0 si a1 prin substitutia lui y dat de (1.11) n ecuatia (1.7) si egalarea coecientilor puterilor egale ale lui x.
In nal, dac
a y dat de (1.11) este solutia
ecuatiei (1.7) cu conditia Cauchy (1.10), atunci a0 = y0 si a1 = y1 .
Exemplu. S
(1.12)
(1 x)y y + xy = 0
(1.13)
y(0) = y (0) = 1.
Solutie. Deoarece conditiile initiale sunt date n 0, vom c

auta solutia ca o
serie de puteri centrat
a n 0. Ecuatia (1.12) are un singur punct singular x = 1
n timp ce x0 = 0 este punct ordinar.
Deci problema Cauchy (1.12)(1.13) are o solutie unic
a de forma
(1.14)
y(x) =
an xn
n=0
Dezvoltand n serie de puteri a1 (x)/a2 (x) si a0 (x)/a2 (x) obtinem

1
a1 (x)
=
= xn ,
a2 (x)
1x
n=0
|x| < 1

x
a0 (x)
=
= x xn =
xn+1 , |x| < 1,
a2 (x)
1x
n=0
n=0
de unde rezult
a ca raza de convergenta a seriei (1.14), este mai mare sau egala
cu 1.
Substituind (1.14) n (1.12) si egaland coecientii gasim
2a2 a1 = 0
102
Functii speciale
si
an+1 =
n2 an an2 ,
n = 2, 3....,
n(n + 1)
a an =
si tin
and cont de (1.13), a0 = a1 = 1. Aceste relatii implic
n 1, deci unica solutie a problemei (12)(13) este
y(x) =

n=0
an xn =
1
pentru
n!

1 n
x = ex .
n=0
n!
S
a analiz
am n continuare cazul punctelor regulate singulare. Mai exact,
ne ocup
am de ecuatia (1.7)
a2 (x)y + a1 (x)y + a0 (x)y = 0
pentru care c
aut
am solutii sub forma seriilor de puteri ntr-o multime de forma
{x/0 < |x x0 | < R},
a
adic
a ntr-un interval din care am scos centrul x0 , despre care presupunem c
este punct singular regulat.
arile
Reamintim ca, deoarece x0 este punct singular regulat, au loc dezvolt
n serii de puteri
(1.15)

a1 (x)
=
An (x x0 )n , pentru |x x0 | < R1
(x x0 )
a2 (x) n=0
(1.16)
(x x0 )2

a0 (x)
=
Bn (x x0 )n , pentru |x x0 | < R2 .
a2 (x) n=0
a (1.7), soluDeoarece x0 este un punct singular pentru ecuatia diferential

a solutii
tia sa , n general, nu este denit
a n x0 . Totusi, ecuatia (1.7) are dou
liniar independente n multimea 0 < |x x0 | < R, unde R = min{R1 , R2 }.
In continuare, vom enunta o teorema care descrie forma celor doua solutii liniar independente ale ecuatiei (1.7), n vecin
atatea unui punct singular
regulat.
Definitia 1.3. Presupunem c
a x0 este un punct singular regulat pentru
ecuatia (1.7) si ca au loc dezvolt
arile (1.15) si (1.16). Atunci ecuatia
(1.17)
2 + (A0 + 1) + B0 = 0
103
se numeste ecuatie indicial

a a ecuatiei diferentiale (1.7) n jurul punctului x0 .
Teorema 1.2. Presupunem c
a x0 este un punct singular regulat pentru (1.7)
si c
a au loc dezvolt
arile (1.15) si (1.16). Fie 1 si 2 cele dou
a r
ad
acini ale
ecuatiei indiciale (1.17) indexate asa nc
at 1 2 n cazul n care ambele
sunt reale. Atunci una din solutiile ecuatiei (1.7) este de forma
(1.18)
y1 (x) = |x x0 |1
an (x x0 )n
n=0
unde a0 = 1, relatia (1.18) av

and loc n multimea {x/0 < |x x0 | < R} unde
R = min{R1 , R2 }.
A doua solutie liniar independent
a, y2 (x), a ecuatiei (1.7) n multimea
a n felul urm
ator:
{x/0 < |x x0 | < R} se determin
/ ZZ atunci
Cazul 1. Dac
a 1 2
(1.19)
y2 (x) = |x x0 |
bn (x x0 )n
n=0
cu b0 = 1.
Cazul 2. Dac
a 1 = 2 , atunci
(1.20)
y2 (x) = y1 (x) ln |x x0 | + |x x0 |2
bn (x x0 )n
n=0
cu b0 = 0.
Cazul 3. Dac
a 1 2 IN, atunci
(1.21)
y2 (x) = Cy1 (x) ln |x x0 | + |x x0 |2
bn (x x0 )n
n=0
cu b0 = 1.
Ca si n cazul punctelor ordinare, coecientii seriilor (1.19)(1.21) se pot
obtine substituind solutia de forma respectiva n ecuatia (1.7) si identic
and
apoi coecientii. Seriile de forma (1.19) se numesc serii Frobenius iar metoda
de determinare a solutiei utiliz
and o astfel de serie se numeste metoda lui
Frobenius (dup
a numele matematicianului F.Frobenius, 1849-1917).
Vom folosi aceasta metoda la rezolvarea ecuatiei lui Bessel.
104
6.2
Functii speciale
Polinoame ortogonale
Spunem c
a sistemul de functii f1 , f2 , ..., fn , ... este ortogonal n intervalul (a, b)
n raport cu ponderea daca are loc egalitatea
b
a
(x)fm (x)fn (x)dx = 0, m, n IN , m = n
ind o functie pozitiva dat

a.
Un exemplu simplu de sistem ortogonal l constituie sistemul functiilor
trigonometrice fn (x) = sin nx, n IN , care este ortogonal n intervalul
(, ), cu ponderea = 1.
Sistemele de functii ortogonale joac
a un rol important n analiz
a, mai ales
n leg
atur
a cu posibilitatea dezvolt
arii unor functii arbitrare, apartin
and unor
clase functionale foarte largi, n serii de functii ortogonale.
O clasa important
a de sisteme ortogonale de functiio constituie polinoamele
ortogonale Legendre, Hermite, Ceb
asev etc., care apar ca solutii ale unor ecuatii diferentiale, foarte utilizate n zica matematica.
Date functiile f, g : [a, b] R, continue, vom deni produsul lor scalar
num
arul (f, g) dat de relatia
b
f (x)g(x)dx.
(f, g) =
a
De asemenea, denim norma functiei f , num

arul real nenegativ f , dat de
1/2
f = (f, f )

b
f (x)dx
1/2
De aici, rezulta ca sirul de functii f1 , f2 , ..., fn , ..., denite si continue pe [a, b],
este ortogonal dac
a
(fi , fj ) = 0 pentru i, j IN , i = j.
a sirul este ortonormat.
Daca, n plus, fn = 1, n IN , vom spune c
Se observ
a usor ca din sirul
de functii continue, nenule (fn )nIN ,
ortogonal

fn
. Un exemplu de sir de functii ortose obtine sirul ortonormat
fn nIN
gonale pe intervalul [0, 2] este
(2.1)
1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx, ...,
Problema SturmLiouville
105
din care putem obtine sirul ortonormat

cos nx sin nx
1 cos x sin x sin 2x
, , , ,, , ,
2
Fiind dat
a functia f , stim ca n cazul n care satisface conditiile lui Dirichlet,
o putem dezvolta n serie Fourier, dup
a functiile sirului (2.1)
(2.2)
f (x) =
a0
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1
unde coecientii an si bn sunt dati de formulele

1 2
a
=
f (x) cos nx dx, n IN
n
0

1 2
bn =
f (x) sin nx dx, n IN
6.3
Aplicarea metodei separarii variabilelor la ecuatiile cu derivate partiale de

ordinul al doilea ce intervin n zica matematica conduce la ecuatii diferentiale liniare ordinare de ordinul al doilea de tipul
(3.1)
(p(x)y ) + (q(x) + )y = 0,
care contin parametrul .

Sturm si Liouville (J.F. Sturm, 18031855 si J. Liouville, 18091882) au
elaborat o teorie a ecuatiilor de tipul (3.1) prin care se arat
a ca solutiile particulare ale ecuatiei (3.1) pe un interval [a, b], satisf
acand conditii prescrise n
capetele a si b, formeaza un sistem ortogonal care permite, la fel ca n cazul
seriilor Fourier, dezvoltarea n serie a unei functii n raport cu aceste solutii.
Conditiile la capatul intervalului [a, b] sunt de forma

(3.2)
k1 y(a) + k2 y (a) = 0 (a)

1 y(b) + 2 y (b) = 0 (b)
unde k1 , k2 , 1 , 2 IR, k12 + k22 = 0, 21 + 22 = 0.

Problema format
a din ecuatia (3.1) mpreun
a cu conditiile (3.2) este cunoscuta sub numele de problema (sau sistem) SturmLiouville. Evident, y 0
este ntotdeauna solutie a sistemului (3.1)(3.2), dar pe noi ne intereseaz
a daca
exista solutii nebanale ale acestui sistem.
106
Functii speciale
Solutiile nebanale ale sistemului (3.1)(3.2) se numesc functii proprii (sau

autofunctii) ale sistemului SturmLiouville. Valorile parametrului din ecuatia (3.1) pentru care obtinem ca solutii functiile proprii se numesc valori
proprii (sau autovalori).
Presupunem ca functiile p si q sunt continue n [a, b], iar functia p este n
plus pozitiv
a n [a, b].
Formul
am cateva propriet
ati ale functiilor proprii si ale valorilor proprii.
Teorema 3.1. Exist
a o multime innit
a de valori proprii, 1 2
arora le corespund functiile proprii y1 , y2 , ..., yn , ...
n c
Demonstratia, ind complicat
a (vezi [8]), o omitem.
Teorema 3.2. Dac
a p, p , q sunt continue si cu valori reale pe [a, b] atunci
toate valorile proprii ale problemei SturmLiouville (3.1)(3.2) sunt reale.
Demonstratie. Fie = + i o valoare proprie iar y(x) = u(x) + iv(x)
functia proprie corespunz
atoare; , , u(x), v(x) ind reale. Introduc
and y n
(3.1) obtinem sistemul
(pu ) + (q + )u v = 0
(pv ) + (q + )v + u = 0.
Inmultind prima ecuatie cu v, a doua cu u si adun
and, obtinem
(u2 + v 2 ) = u(pv ) v(pu ) = [(pv )u (pu )v] .
Integr
and ultima relatie n intervalul [a, b], obtinem
b
a
(u2 + v 2 )dx = [p(uv u v)]ba .
Datorit
a conditiilor la limit
a, membrul drept este nul si, deoarece u2 +v 2
0 (y ind functie proprie nebanal
a), rezult
a ca = 0 ceea ce termina demonstratia.
Observatia 3.1. Se poate ar
ata ca daca n plus q(x) < 0 n [a, b], atunci toate
valorile proprii sunt nenegative.
Observatia 3.2. Faptul c
a valorile proprii sunt reale era de asteptat deoarece,
n probleme concrete, ele desemneaza frecvente, energii sau alte cantitati zice.
Teorema 3.3. (Ortogonalitatea functiilor proprii) Presupunem c
a p, p si q
sunt functii reale si continue n intervalul [a, b]. Atunci functiile proprii ym si
107
yn ale problemei SturmLiouville (3.1)(3.2) corespunz

atoare valorilor proprii
diferite m si n sunt ortogonale n intervalul [a, b].
Dac
a p(a) = 0, atunci conditia (3.2a) poate lipsi din problem
a.
Dac
a p(b) = 0, conditia (3.2b) poate lipsi din problem
a.
aceste cazuri se cere ca y si y s
a e m
arginite n punctele respective,
In
iar problema se numeste singular
a.
Dac
a p(a) = p(b), atunci conditia (3.2) poate nlocuit
a cu
y(a) = y(b), y (a) = y (b).
(3.3)
Demonstratie. Din ipotez

a ym si yn satisfac ecuatiile
) + (q + )y = 0
si
(pym
m m
(pyn ) + (q + n )yn = 0.
Inmultim prima ecuatie cu yn , pe a doua cu ym , le adun

am si obtinem

(m n )ym yn = ym (pyn ) yn (pym
) = [p(yn ym ym
yn )] .
Ultima expresie este o functie continu

a deoarece p si p sunt continue iar ym , yn
sunt solutii ale ecuatiei (3.1). Integr
and pe intervalul [a, b] se obtine egalitatea
b
(3.4)
(m n )

ym yn dx = [p(yn ym ym
yn )]ba .
Expresia din membrul drept al egalit

atii (3.4) este
(3.5)

p(b)[yn (b)ym (b) ym
(b)yn (b)] p(a)[yn (a)ym (a) ym
(a)yn (a)].
Acum vom analiza cantitatea (3.5), dup

a cum p se anuleaza sau nu n a si b.
Cazul 1. Daca p(a) = p(b) = 0, atunci expresia (3.5) este nul
a, deci membrul
a
stang n (3.4) este nul si cum m = n rezult
b
(3.6)
a
ym (x)yn (x)dx = 0, (m = n).
am ca n acest caz nu am folosit conditiile

deci yn , ym sunt ortogonale. Observ
(3.2).
Cazul 2. Fie p(b) = 0, dar p(a) = 0. Atunci prima cantitate din (3.5) este
nul
a. S
a analiz
am a doua cantitate din (3.5). Din (3.2a) rezult
a
k1 yn (a) + k2 yn (a) = 0
(a) = 0.
k1 ym (a) + k2 ym
108
Functii speciale
Presupunem k2 = 0. Inmultim prima ecuatie cu ym (a), a doua cu yn (a), le

adun
am si obtinem

(a)yn (a)] = 0.
k2 [yn (a)ym (a) ym
a ca expresia din parantez

a este nula, deci cea de a
Deoarece k2 = 0, rezult
doua cantitate din (3.5) este nul
a. Deci, cantitatea (3.5) este nula iar mpreun
a
cu (3.4) determin
a (3.6), adic
a ortogonalitatea.
Daca k2 = 0, atunci din ipotez
a, k1 = 0 si demonstratia rezult
a folosind
un argument similar.
Cazul 3. Daca p(a) = 0, dar p(b) = 0, demonstratia functioneaza ca n cazul
2, dar n loc de (3.2a) vom folosi (3.2b).
Cazul 4. Daca p(a) = 0 si p(b) = 0, vom folosi conditiile la limit
a (3.2) si
proced
am ca n cazurile 2 si 3.
Cazul 5. Daca p(a) = p(b), expresia (3.5) cap
ata forma

(b)yn (b) yn (a)ym (a) + ym
(a)yn (a)].
p(b)[yn (b)ym (b) ym
Putem folosi conditiile la limit

a (3.2) ca mai sus pentru a obtine ca expresia
din parantez
a este nula.
Totusi, se vede imediat ca aceasta rezulta din (3.3), astfel c
a putem nlocui
(3.2) cu (3.3). Deci, (3.4) implic
a (3.6). Cu aceasta, demonstratia teoremei
este ncheiat
a.
In nal, d
am f
ar
a demonstratie urmatorul rezultat de dezvoltare n serie
dup
a functiile proprii ale problemei SturmLiouville.
Teorema 3.4. Dac
a f C 2 [a, b] si f (a) = f (b) = 0, atunci functia f se
poate dezvolta ntr-o serie absolut si uniform convergent
a n intervalul [a, b]
dup
a functiile proprii yn
b
f (x) =
Cn yn (x) unde Cn =
f (x)yn (x)dx
b
n=1
a
yn2 (x)dx
Functii cilindrice
6.4
109
Functii cilindrice
Numim functii cilindrice solutiile ecuatiei diferentiale de ordinul II

x2 y + xy + (x2 2 )y = 0
(4.1)
unde este un parametru care poate lua valori reale sau complexe. Termenul
de functii cilindrice se datoreste faptului c
a ecuatia (4.1) intervine n studiul
problemelor la limit
a ale teoriei potentialului pentru un domeniu cilindric.
Fie ecuatia
(4.2)
u =
u
1 2u
+ cu
+b
2
2
a t
t
unde este operatorul lui Laplace, t timpul, iar a (= 0), b, c constante date.
Ecuatia (4.2) are drept cazuri particulare ecuatiile diferentiale din teoria
oscilatiilor elastice, ale electrodinamicii, ale teoriei propag
arii c
aldurii etc.
In cazul n care n locul coordonatelor rectangulare (x, y, z) folosim coordonatele cilindrice (r, z, ) legate prin relatiile
x = r cos , y = r sin , z = z
(0 r < , < , < z < )
ecuatia (4.2) devine
(4.3)
u
1
r
r r
r
1 2u 2u
1 2u
u
+
=
+b
+ cu
2
2
2
2
2
r
z
a t
t
si admite o innitate de solutii sub forma de produse de factori, ecare depinz

and de o singur
a variabil
a
(4.4)
u = R(r)Z(z)()T (t).
Substituind relatia (4.4) n (4.3) si mpartind cu RZT , obtinem

1
1 Z
1 d
(rR ) + 2
+
c=
Rr dr
r
Z
T
1
T + bT .
a2
T
in
and seama de independenta variabilelor, ambii membri ai ecuatiei obtinute
trebuie s
a e egali cu o anumit
a constanta pe care o not
am, pentru comoditate,
cu (2 ). Avem deci:
(4.5)
1
T + bT + 2 T = 0
a2
Z
1
1 d
(rR ) + 2 + 2
=c
Rr dr
a
Z
110
Functii speciale
Din ultima egalitate rezult

a ca ambii membri sunt egali cu o constant
a, pe
care o not
am cu (2 ) si obtinem:
Z (2 + c)Z = 0
(4.6)
r2

1 d
(rR ) + (2 + 2 ) =
Rr dr
Notam noua constant

a cu 2 si obtinem:
(4.7)
+ 2 = 0
(4.8)
1 d
2
(rR ) + 2 + 2 2
r dr
r
R = 0.
Asadar, procesul separ

arii variabilelor conduce la o innitate de solutii de
forma (4.4), depinz
and de trei parametri (, , ). Determinarea factorilor din
produsul (4.4), revine la integrarea ecuatiilor diferentiale ordinare (4.5)(4.8)
dintre care primele trei sunt elementare iar ultima este o ecuatie de forma
(4.1).
Mention
am dou
a ecuatii cunoscute care se obtin din ecuatia (4.2), prin
particularizarea coecientilor a, b, c.
(I) Ecuatia lui Laplace u = 0.
Ecuatia are solutii particulare de forma
u = R(r)Z(z)(),
unde
1 d
2
rR + 2 2
r dr
r
R=0
Z 2 Z = 0; + 2 = 0.
(II) Ecuatia lui Helmholtz u + k 2 u = 0
are solutii de forma
u = R(r)Z(z)()
unde
1 d
2
rR + 2 2
r dr
r
R=0
Z (2 k 2 )Z = 0, + 2 = 0.
Clase speciale de functii cilindrice sunt cunoscute sub numele de functii Bessel
si, uneori, aceasta denumire se atribuie ntregii clase de functii cilindrice.
Functii cilindrice
111
Ecuatii Bessel de speta I

Vom considera ecuatia Bessel generala
x2 y + xy + (x2 2 )y = 0
(4.9)
n care este parametru real.

Trebuie amintit faptul c
a ecuatia (4.9) a fost considerat
a anterior de L.
Euler, dar Bessel a fost cel care a pus n evidenta propriet
atile solutiilor. El a
ajuns la ecuatia (4.9) pentru num
ar natural, studiind o problem
a legata de
miscarea eliptica.
Vom cauta o solutie a ecuatiei (4.9) sub forma unei serii de tipul
y(x) = x
(4.10)
an xn .
n=0
Pentru determinarea lui si an , n IN, introducem seria (4.10) n ecuatia

(4.9) si obtinem:
( 1)x
an xn + 2x+1
n=0
+x+2
n(n 1)an xn2 + x
n=2
nan xn1 +
n=1
an xn + x+1
n=0
+x2

n=0
an xn 2 x
nan xn1 +
n=1
an xn = 0.
n=0
Egal
and cu zero coecientii lui x , x+1 , ..., x+n , ..., obtinem urmatorul sistem
de ecuatii pentru determinarea lui si a coecientilor an
a0 (2 2 ) = 0
a1 [( + 1)2 2 ] = 0,
a2 [( + 2)2 2 ] + a0 = 0,
...............................................
an [( + n)2 2 ] + an2 = 0,
...............................................
Deoarece putem lua a0 = 0 (altfel am ales drept exponent al lui x pe + 1),
din prima ecuatie rezulta
(4.11)
2 2 = 0 sau
= .
112
Functii speciale
Din a doua ecuatie rezulta

(4.12)
a1 = 0
deoarece (avand n vedere (4.11)) avem a1 (2 + 1) = 0. Apoi, obtinem relatia

de recurenta
an2
an2
,
=
(4.13)
an
2
2
( + n)
( + n + )( + n )
relatie care, mpreun
a cu (4.11) si (4.12) conduce la:
k IN
a2k+1 = 0,
(4.14)
a2k =
a2k2
, k IN .
( + 2k )( + 2k + )
Cum pentru am gasit dou

a valori, nseamna ca vom putea determina dou
a
solutii pentru ecuatia lui Bessel.
A) S
a determinam nt
ai solutia corespunzatoare lui = . Inlocuind n
(4.14) pe cu obtinem
a2k2
a2k = 2
2 k(k + )
Cum ecare coecient de rang par poate exprimat n functie de cel precedent,
aplicarea succesiva a acestei formule ne permite sa g
asim expresia lui a2k n
functie de a0 . Vom avea
a2k2
a2k4
a2k = 2
= (1)2 22
= =
2 k(k + )
2 k(k 1)(k + )(k + 1)
(4.15)
a0
= (1)k k
2 k!( + 1)( + 2)...( + k)

Vom da o form
a mai simpl
a acestor coecienti folosind functia a lui Euler.
Functia se deneste cu formula

(s) =
et ts1 dt
s put
and real sau complex, cu Re s > 0.
Indic
am principalele propriet
ati ale acestei functii:
a) Functia veric
a relatia functional
a
(s + 1) = s(s),
proprietate obtinut
a prin integrarea prin p
arti.
Functii cilindrice
113
b) (1) = 1.
c) (n + 1) = n!.

1
d)
2
t
e
0
dt = 2
t
et dt =
e) (s + 1) = s(s) = = s(s 1)(s 2)...(s p)(s p).

Aceste proprietati arat
a ca putem considera functia ca o generalizare a
factorialului, pentru valori reale sau complexe ale argumentului. Cum coeamas nedeterminat, alegem pe a0 astfel nc
at sa obtinem pentru
cientul a0 a r
coecientii solutiei cautate expresii mai simple.
Pun
and
1
a0 =
2 ( + 1)
si folosind formula (4.15) obtinem
a2k = (1)k
22k+ k!(
+ 1)( + 2)...( + k)( + 1)
Deoarece
( + 1)( + 2)...( + k)( + 1) = ( + k + 1) si k! = (k + 1),
rezult
a
a2k = (1)k
22k+ (k
+ 1)(k + + 1)
Inlocuind n seria (4.10), obtinem solutia corespunzatoare lui = pe care o

not
am cu J
(4.16)
J (x) =
(1)k
k=0
1
(k + 1)(k + + 1)
2k+
x
2
Aceasta solutie a ecuatiei Bessel, care este marginit

a pentru x = 0, se numeste
functia lui Bessel de speta I si de ordinul .
B) S
a examinam acum cazul = si = n (unde n > 0 este un numar
ntreg).
Relu
and calculul n acelasi mod si not
and
a0 =
1
2 (
+ 1)
114
Functii speciale
obtinem
a2k = (1)k
22k (k
1
+ 1)(k + 1)
iar solutia corespunzatoare a ecuatiei Bessel este

J (x) =
(1)k
k=0
1
(k + 1)(k + 1)
2k
x
Pentru = n, se arata ca cele doua solutii ale ecuatiei Bessel sunt liniar
independente, deoarece wronskianul celor dou
a functii Bessel J si J este
diferit de zero, deci integrala general
a a ecuatiei este
J(x) = C1 J (x) + C2 J (x).
Daca se cauta solutiile marginite ale ecuatiei Bessel, atunci C2 = 0.
Functiile Bessel cu indice natural

Pentru = n avem
(1)k
Jn (x) =
(k + 1)(k n + 1)
n=0
n1
(1)k
=
(k + 1)(k n + 1)
k=0
2kn
x
2kn
x
(1)k
+
(k + 1)(k n + 1)
k=n
2kn
x
Pentru k = m < n 1 avem

(m) =
(m + 1)
(0)
= = (1)m
m
m!
Dar (0) =
(s + 1)
(0)
= deci si (m) = (1)m
= pentru m

s
m!
s0
natural.
Deci n expresia lui Jn sumarea ncepe de fapt de la k = n
(4.17)
(1)k
Jn (x) =
(k + 1)(k n + 1)
k=n
Propozitia 4.1. Dac

a = n atunci
(4.18)
Jn (x) = (1)n Jn (x).
2kn
x
Functii cilindrice
115
Demonstratie. Daca n formula (4.17) efectu

am schimbarea k = n + ,
ind noul indice de sumare (0 ) obtinem
(1)n+
Jn (x) =
( + n + 1)( + 1)
=0
=
(1)n
2+n
x
(1)
( + 1)(( + n + 1)
n=0
2+n
x
deci tocmai
Jn (x) = (1)n Jn (x).
Relatia (4.18) arat
a ca pentru n ntreg functiile Jn si Jn sunt liniar dependente.
Cele mai simple si mai des nt
alnite n aplicatii sunt functiile Bessel de
acand = 0 si = 1 n formula (4.16), obtinem:
ordin ntreg J0 si J1 . F
J0 (x) = 1
2
x
1
+
(2!)2
1
x
J1 (x) =
2 2!
3
x
4
x
1
+
2!3!
(3!)2
5
x
6
x
Formule de recurent
a
In acest paragraf vom stabili c
ateva relatii fundamentale ntre functiile lui
Bessel de speta I de diferite ordine.
Deriv
and seria de puteri (4.16) dup
a ce am mpartit-o cu x , obtinem
d
dx
J (x)
x
(1)k
k=1
1
2k x2k1
2k+
(k + 1)(k + + 1) 2
sau, nlocuind variabila de sumare k prin k + 1 si ncep

and sumarea de la
k = 0, avem
d
dx
J (x)
x

k=0
(1)k+1
x2k+1
2(k + 1)
(k + 2)(k + + 2) 22k+2+
sau, simplicand si scotand n factor pe

d
dx
J (x)
x
1
,
x
1
1
(1)k
x k=0
(k + 1)(k + 1 + + 1)
2k++1
x
116
Functii speciale
formul
a care comparata cu (4.16) implic
a
d
dx
(4.19)
J (x)
x
J+1 (x)
S
a deriv
am acum produsul x J (x) n raport cu x:

x2k+2
1
(k + + 1) 2k+
(1)
(k + 1
2
k=0
d
d
(x J (x)) =
dx
dx
=
(1)k
k=0
x2k+21
2(k + )
(k + 1)(k + + 1) 22k+
T
in
and cont c
a (k + + 1) = (k + )(k + ) obtinem

1
d
(x J (x)) = x
(1)k
dx
(k + 1)(k + 1 + 1)
k=0
2k+1
x
sau, comparand cu (4.16),

(4.20)
d
(x J (x)) = x J1 (x).
dx
Formulele (4.19) si (4.20) sunt formule de recurenta ntre dou

a functii Bessel
de ordin si + 1. Cum am specicat ca functiile Bessel de ordin zero si unu
sunt cel mai des nt
alnite, vom scrie cele dou
a formule de recurenta pentru
aceste cazuri. Pentru = 0, din (4.19) avem
J0 (x) = J1 (x)
iar pentru = 1, din (4.20) obtinem
(xJ1 (x)) = xJ0 (x).
Putem stabili acum formule de recurenta care sa lege trei functii Bessel
J , J+1 , J+2 .
Din (4.19) si (4.20) obtinem
J (x)
J (x) = J+1 (x)
x
J (x)
+ J (x) = J1 (x)
x
Functii cilindrice
117
relatii care, prin adunare si scadere, conduc la

2
J (x)
J+1 (x) + J1 (x) =
x
(4.21)
J+1 (x) J1 (x) = 2J (x)
formule care, din aproape n aproape, permit calculul tuturor functiilor Bessel
de ordin ntreg dac
a se cunosc J0 si J1 .
Functiile Bessel de ordin semintreg

1
Functiile Bessel de ordin = n + , unde n este un numar ntreg, se pot
2
exprima prin functii elementare. Sa calcul
am mai nt
ai valorile lui J 1 si J 1 .
2
2
Avem
1

(1)n
x 2 +2n

J 1 (x)
=
si
3
2
2
n=0 n!
+n
2
(1)n

1
2
n=0 n!J
+n
2
Folosind propriet
atile functiei obtinem
J 1 (x)
3
+n
2
=

1 +2n
x 2
2

135 (2n + 1)
1
2n+1
2

(2n + 1)!!
,
2n+1
135 (2n 1)
(2n 1)!!
1
1
+n
=
=
,
n
2
2
2
2n
care, introduse n expresiile functiilor J 1 si J 1 , dau
(
J 1 (x)
J 1 (x) =
2
2
(1)n 2n+1
x
,
x n=0 (2n + 1)!
2
(1)n 2n
x .
x n=0 (2n)!
Se observ
a ca ultimele sume reprezinta dezvoltarea n serie a lui sin x si cos x.
Prin urmare, J 1 si J 1 se exprima prin functii elementare
2
J 1 (x)
2
=
(
J 1 (x) =
2
2
sin x
x
2
cos x.
x
118
Functii speciale
Folosind formula de recurenta (4.21) putem calcula din aproape n aproape

1
functiile lui Bessel de speta I de ordin = n + care rezulta ca se exprima
2
prin functii elementare.
Functii sferice. Polinoamele lui Legendre

Functiile sferice constituie o clasa de functii speciale strans legate de studiul
ecuatiei lui Laplace si de teoria potentialului.
Una dintre cele mai importante clase de probleme ale zicii matematice o
constituie problemele la limit
a ale potentialului, care constau n determinarea
unei functii V care sa verice ecuatia lui Laplace
V =
2V
2V
2V
+
+
=0
x2
y 2
z 2
ntr-un domeniu dat si care satisface pe frontiera a lui conditii impuse.

Procedeul general de rezolvare a problemelor la limit
a consta n g
asirea unui
sistem de coordonate curbilinii ortogonale, astfel nc
at suprafata sa e una
dintre suprafetele de coordonate si ecuatia lui Laplace, dup
a transformarea ei
n noile variabile s
a admit
a separarea variabilelor.
In cazul nostru, lu
and x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , 0
r < , < , 0 < , ecuatia lui Laplace devine
1 2V
1
2 V
cos V
2V
2V
+
+
+
+
= 0.
r2
r r
r2 2
r2 sin
r2 sin2 2
Caut
and o solutie care este independenta de , de forma rp , unde este o
functie ce depinde doar de , gasim
d
cos d
+
+ p(p + 1) = 0.
2
d
sin d
F
acand schimbarea de variabil
a x = cos , y = , obtinem ecuatia lui Legendre
(4.22)
(1 x2 )y 2xy + p(p + 1)y = 0.
Daca p este un ntreg nenegativ, o solutie n jurul punctului ordinar x0 = 0

este un polinom. Normalizate corespunz
ator, aceste solutii polinomiale sunt
numite polinoamele lui Legendre (A.M.Legendre, 1752-1833).
S
a caut
am dou
a solutii, liniar independente n jurul punctului x0 = 0.
Aici, a2 (x) = 1 x2 , a1 (x) = 2x si a0 (x) = p(p + 1). Deoarece a2 (0) =
1 = 0, punctul x0 = 0 este un punct ordinar pentru ecuatia (4.22).
Functii cilindrice
119
Forma oric
arei solutii a ecuatiei diferentiale (4.22) n jurul lui x0 = 0 este
(4.23)
y(x) =
an xn .
n=0
Pentru a determina o margine inferioar

a pentru raza de convergenta a solutiei (4.23) trebuie s
a calculam razele de convergenta ale seriilor Taylor n
jurul lui zero ale functiilor a1 (x)/a2 (x) si a0 (x)/a2 (x). Avem:

2x
a1 (x)
2
4
=
=
2x(1
+
x
+
x
+
)
=
2x2n+1 , |x| < 1
a2 (x)
1 x2
n=0
si

p(p + 1)
a0 (x)
2
4
=
=
p(p
+
1)(1
+
x
+
x
+
)
=
p(p + 1)x2n , |x| < 1.
a2 (x)
1 x2
n=0
Deci, raza de convergenta a solutiei (4.23) este mai mare sau egala cu 1, adic
a
seria (4.23) converge pentru |x| > 1. Din (4.23) rezult
a:
y (x) =
nan xn1 ,
n=1
y =
n(n 1)an xn2 =
n=2
x2 y =
(n + 2)(n + 1)an+2 xn ,
n=0
n(n 1)an xn ,
n=2
2xy =
2nan xn ,
n=1
p(p + 1)y =
p(p + 1)an xn .
n=0
Introduc
and aceste cantitati n (4.22) obtinem
[2a2 + p(p + 1)a0 ] + [6a3 2a1 + p(p + 1)a1 ]x+
+
[(n + 1)(n + 2)an+2 n(n 1)an 2nan + p(p + 1)an ]xn = 0
n=2
de unde
2a2 + p(p + 1)a0 = 0, 6a3 2a1 + p(p + 1)a1 = 0
120
Functii speciale
si
(n + 2)(n + 1)an+2 n(n 1)an 2nan + p(p + 1)an = 0, n = 2, 3, ...,
De aici obtinem relatiile recurente
a2 =
p(p + 1)
(p 1)(p + 2)
a0 , a3 =
a1
2
3!
si
an+2 =
(p n)(p + n + 1)
an
(n + 2)(n + 1)
relatii care conduc la

a2n = (1)n
p(p 2) (p 2n + 2)(p + 1)(p + 3) (p + 2n 1)

a0 ,
(2n)!
a2n+1 = (1)n
(p 1)(p 3) (p 2n + 1)(p + 2)(p + 4) (p + 2n)

a1 ,
(2n + 1)!
n = 1, 2, ...
Deci, dou
a solutii liniar independente ale ecuatiei lui Legendre n jurul punctului zero sunt
y1 (x)=1+
(1)n
p(p2) (p2n+2)(p+1)(p+3) (p+2n1) 2n

x
(2n)!
(1)n
(p1)(p3) (p2n+1)(p+2)(p+4) (p+2n) 2n+1

x
.
(2n+1)!
n=0
y2 (x)=x+
n=1
Dup
a cum se poate observa din formulele de recurenta de mai sus, cand p este
un num
ar ntreg nenegativ n, una din solutiile de mai sus este un polinom
de grad n. Un multiplu al acestui polinom care ia valoarea 1 pentru x = 1
se numeste polinom Legendre si se noteaza cu Pn (x). De exemplu P0 (x) = 1,
3
1
P1 (x) = x, P2 (x) = x2 , etc.
2
2
Polinoamele lui Legendre pot introduse si cu ajutorul unei formule diferentiale dup
a cum se vede din teorema care urmeaza.
Teorema 4.1. (Formula lui Rodrigues) Polinomul lui Legendre Pn poate
reprezentat sub forma
Pn (x) =
*
dn ) 2
1
n
(x
1)
.
2n n! dxn
Functii cilindrice
121
Demonstratie. Notam u = (x2 1)n de unde rezult

a
(x2 1)u 2nxu = 0.
Deriv
and aceasta ecuatie de (m + 1) ori, obtinem
(x2 1)u(m+2) (2n 2m 2)xu(m+1) + [m(m + 1) 2n(m + 1)]u(m) = 0.
Inlocuind pe m cu n, rezult
a
(1 x2 )u(n+2) 2xu(n+1) + n(n + 1)u(n) = 0,
adic
a functia
Vn (x) =
1 dn u
2n n! dxn
satisface ecuatia lui Legendre

(1 x2 )Vn (x) 2xVn (x) + n(n + 1)Vn (x) = 0.
Rezulta ca Vn (x) = Cn Pn (x), unde Cn este o constanta.
S
a ar
at
am ca Vn (1) = 1. Pentru aceasta, consideram derivata
*
dm
dm ) 2
n
(x
1)
=
[(x + 1)n (x 1)n ] =
dxm
dxm
=a0 (x+1)nm (x1)n +a1 (x+1)nm+1 (x1)n1 + +an (x+1)n (x1)nm.

Daca m < n, atunci n x = 1 si x = 1 toti termenii se anuleaza

*
dm ) 2
n
(x
1)
= 0 (m < n).
dxm
x=1
Daca m = n, atunci

*
dn ) 2
n
(x
1)
= 2n n!,
dxn
x=1
de unde rezult
a Vn (1) = 1, deci Cn = 1 si
Vn (x) = Pn (x).
122
Functii speciale
6.5
Probleme
1. S
a se determine autovalorile si autofunctiile problemei SturmLiouville
periodice

y + y = 0
a)
y(1) = y(1), u (1) = y (1),

b)

c)
y + y = 0
y(0) = y(2), y (0) = y (2),
y + y = 0
y(0) = y(), y (0) = y ().
2. S
a se verice relatiile
(i) x2 Jn = (n2 n x2 )Jn + xJn+1 ,
(ii) J2 = J0 + 2J0 ,
(iii) J2 = J0 x1 J0 ,
(iv) J3 + 3J0 + 4J0 = 0.
3. S
a se arate ca solutia generala a ecuatiei diferentiale
x2 y 2xy + 4(x4 1)y = 0
este
Ax 2 J 5 (x2 ) + Bx 2 J 5 (x2 ).
4
4. S
a se arate ca daca ecuatiei u + k 2 u = 0 i se aplica transformarea
x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos ea devine
2 u 2 u
1
u
+ 2
+
sin
r2
r r
r sin
2u
1
+ k2 u = 0
2
2
2
r sin
si este satisfacut
a de u = R, unde
1
R = r 2 Jn+ 1 (kr), = Pnm (cos ), = sin m.

2
5. Folosind denitia functiei Bessel, sa se verice ca solutia ecuatiei

y
2n 1
y +y =0
x
este
y = xn (AJn (x) + BJn (x)).

Ed PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ed PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

prin metode elementare

2 Problema Cauchy pentru ecuatii diferentiale

3 Ecuatii si sisteme de ecuatii diferentiale

4 Elemente de teoria stabilit

5 Integrale prime si ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

7 Ecuatiile fizicii matematice. Capitol introductiv

8 Probleme eliptice. Ecuatia lui Laplace

multimea numerelor naturale

gradientul functiei u : IRn IR

operatorul lui Laplace (laplaceanul)

multimea {u : IR, masurabil

spatiul Sobolev {u L2 (); D u L2 (), || k}

Scurt istoric privind dezvoltarea ecuatiilor diferentiale

si altii, au fost preocupati de acest domeniu al matematicii care ncepea sa prind

depinde functia necunoscuta. In cazul n care functia necunoscuta depinde de

mx (t) = F (t, x(t), x (t))

care exprima legea de miscare a unui punct material de masa m asupra c

care, prin integrare, conduce la

x (t) = f (t, x(t), x (t)).

F (t, x(t), x (t), ..., x(n) t) = 0.

In anumite conditii, ecuatia (0.4) se poate scrie sub forma echivalenta

x(n) = f (t, x, x , ..., x(n1) )

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode

Ecuatii cu variabile separabile

unde f : ]t1 , t2 [ IR IR si g : ]x1 , x2 [ IR IR sunt functii continue cu

lui t pentru care

f (s)ds se aa n domeniul de denitie al functiei G1 .

Solutie. Este o ecuatie cu variabile separabile de forma x =f (t)g(x) unde

se numeste ecuatie omogen

Solutie. Ecuatia se mai scrie sub forma

de unde prin integrare g

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare

unde a, b : I IR IR sunt functii continue si reprezinta o clasa important

Deoarece am presupus ca x este solutie a ecuatiei (1.5), rezult

Dar (t0 ) = x(t0 ) si x(t) = (t)e

Aceasta este o ecuatie liniar

unde t0 , t IR, sau

unde C = et0 x(t0 ) t0 .

Ecuatii de tip Bernoulli

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare

Ecuatii de tip Riccati

unde a, b, c : I IR IR sunt functii continue, se numeste ecuatie de tip

Ecuatii cu diferentiale totale exacte

a functii continue pe multimea deschisa

(t, x) = g(t, x),

(t, x) = h(t, x).

In aceste conditii, ecuatia (1.9) se scrie sub forma

aceste conditii, functia F este dat

unde (t0 , x0 ) este un punct arbitrar n .

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare

care nu este cu diferential

Atunci, putem determina functia = (t) (independent

Atunci, putem determina functia = (x) (independent

Aceasta ecuatie este de forma (1.9) cu g(t, x) = 2(tx x3 ), h(t, x) =

= t2 x 2tx3 t20 x0 + 2t0 x30

Ecuatii de tip Lagrange, Clairaut. Metoda parametrului

x(t) = t(x (t)) + (x (t))

unde , C 1 (I) ((r) = r pentru orice r IR), I ind un interval al axei

Relatiile (1.16) dau reprezentarea parametric

Ecuatii diferentiale rezolvabile prin metode elementare

care este o ecuatie liniar

multimea {u : IR, masurabil

unde , C 1 (I) ((r) = r pentru orice r IR), I ind un interval al axei