Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cand avea
apte ani, se simea obosit ca un om de patruzeci i nou; la unsprezece,
avea deziluziile unui btran de aptezeci i apte. Acum, la douzeci i
cinci de ani, sperand intr-o via ceva mai blinda, Antoine a luat hotrarea
s atearn peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe
ori c inteligena este cuvantul care desemneaz prostii bine ticluite i
frumos pronunate, c este atat de pervertit, incat de multe ori eti mai
avantajat fiind prost, decat intelectual consacrat. Inteligena te face
nefericit, singuratic, srac, pe cand deghizarea inteligenei ii confer o
imortalitate de hartie de ziar i admiraia celor care cred in ce citesc.
Ceainicul incepu s scoat un iuit anemic. Antoine turn apa care
bolborosea intr-o ceac albastr impodobit cu o lun nconjurat de doi
trandafiri roii. Frunzele de ceai se deschiser involburndu-se,
rspndindu-si culoarea i mirosul, in timp ce aburii se inlau i se amestecau cu masa de aer. Antoine se aez la birou, in faa singurei ferestre a
garsonierei lui rvite.
Ii petrecuse noaptea scriind. Intr-un caiet mare de colar, dup
numeroase tatinri, dup pagini de ciorne, reuise in fine s dea o form
manifestului su. Inainte de asta, se istovise sptmani in ir cutand o
porti de scpare, nite subterfugii convingtoare. Dar sfarise prin a recunoate groaznicul adevr: cauza nefericirii lui era propria-i minte. In
aceast noapte de iulie, Antoine consemnase aadar argumentele care
urmau s explice renunarea lui la gandire. Caietul avea s rman ca
mrturie a proiectului su, in caz c nu va iei teafr din aceast
experien periculoas. Dar fr indoial c reprezenta in primul rand un
mijloc de a se convinge pe sine insui de valabilitatea aciunii lui, cci
aceste pagini justificative aveau seriozitatea unei deminstraii raionale.
Un mcleandru btu cu ciocul in geam. Antoine ii ridic privirea
de pe caiet i, parc spre a rspunde, btu in el cu stiloul. Lu o nghiitur de ceai, se intinse i, trecindu-i o man prin prul cam gras, se gandi
c-ar trebui s fure ampon de la Champion, magazinul din col. Antoine
nu se considera un ho, nu era suficient de neserios pentru aa ceva i de
aceea subtiliza doar ce-i trebuia: ampon cat o alun presat discret intr-o
cutiu de bomboane. La fel proceda pentru past de dini, spun, crem
de ras, boabe de struguri, ciree; astfel, luindu-si dijma, ciupea zilnic de
prin marile magazine i supermarketuri. Neavand destui bani nici ca s-i
cumpere toate crile pe care le dorea, i constatand acuitatea
supraveghetorilor i a porilor de securitate de la F.N.A.C., fura crile
pagin cu pagin i le reconstituia la adpost, in apartamentul su, ca un
editor clandestin. Fiecare pagin, fiind catigat print-un delict, cpta o
valoare simbolic mult mai mare decat dac ar fi fost lipit i pierdut
printre suratele ei; desprins dintr-o carte, terpelit, pe urm legat la loc
trup de mtase, rentea mai pur ca niciodat de cte ori era ifonat i
lovit.
In fine, dac, in mod rezonabil, credea in el insui, se strduia
s nu se cread prea detept, s nu accepte prea uor ceea ce gandea, cci
tia cat de mult le place vorbelor minii noastre s ne fie pe plac i s ne
incurajeze pclindu-ne.
Inainte de a lua hotrarea ce avea s-i schimbe existena sub multe
aspecte, deci inainte de a deveni prost, Antoine incercase i alte ci, alte
soluii pentru a rezolva dificultatea pe care o avea de a lua parte la via.
Iat prima lui tentativ, pe care am putea-o considera stangace, dar care a
fost plin de o speran sincer.
Antoine nu se atinsese niciodat de vreo pictur de alcool. Chiar
dac se rnea uor, se zgaria, refuza, ca un bun abstinent, s se
dezinfecteze cu alcool de aptezeci de grade, preferind Betadina sau
Mercurocromul.
Acas, nu exista vin, nici aperitive. Mai apoi, a dispreuit utilizarea
unor artificii fermentate sau distilate care s suplineasc o lips de imaginaie sau s fac s dispar efectele unei depresii.
Constatind cat de vag i desprins de orice preocupare pentru
realitate era gandirea persoanelor bute, cat de incoerente puteau fi
frazele lor si, ca s incununeze totul, cum aveau ele iluzia de a debita
adevruri remarcabile, Antoine s-a decis s adere la aceast filozofie
promitoare. Beia i se prea mijlocul de a suprima orice veleitate
reflexiv a inteligenei lui. Beat, n-ar mai avea nevoie s gandeasc, n-ar
mai putea: ar fi un declamator de aproximaii lirice, elocvent i volubil, in
sanul beiei, inteligena nu ar mai avea sens; odat slbite paramele, ar
putea s naufragieze sau s fie devorat de rechini fr ca lui s-i pese.
Rasete fr motiv, exclamaii absurde, in stare de ebrietate ar iubi pe toat
lumea, ar fi dezinhibat. Ar dansa, ar face piruete! Ei, bineineles c nu
uita partea sumbr a alcoolului: mahmureala, vomele, ciroza la orizont. Si
dependena.
Se gandea serios s devin alcoolic. E o preocupare. Alcoolul ocup
gandurile in intregime i d un scop in disperare: s te vindeci. Atunci ar
frecventa reuniunile Alcoolicilor anonimi, si-ar povesti parcursul, ar fi
susinut i ineles de fiine asemeni lui aplaudandu-i curajul i voina de a
se lsa. Ar fi un alcoolic, adic cineva care are o boal recunoscut pe
plan social. Pe alcoolici lumea ii deplange, ii ingrijete, ei se bucur de
consideraie medical, uman. Pe cand pe oamenii inteligeni nimeni nu
se gindete s-i plang: El studiaz comportamentele umane, cred c
asta il face foarte nefericit", Nepoata mea e inteligent, dar e o fat
foarte in regul. Vrea s scape", La un moment dat, mi-a fost team c-o
s devii inteligent." Iat genul de cugetri binevoitoare, pline de
compasiune, care i s-ar fi cuvenit daca lumea ar fi fost dreapt. Dar nu,
Granja izbucni intr-un ras care nu 1-a mai prsit toat seara; un
islandez, aezat la masa din spate, i-a intins pachetul lui de igri: pare-se
c rasul behit al lui Ganja insemna in islandez ceva de genul N-avei
cumva o igar?". Aa incat, de cate ori radea, un islandez amabil ii oferea o igar. Rodolphe fcu observaia c Antoine nu ar trebui s se
foreze prea mult ca s fie prost; Charlotte il apuc de man cu afeciune;
As il privi cu ochii lui mari de uimire.
Cu o simplitate emoionant, Antoine le-a explicat c nu se poate
impiedica s gandeasc, s incerce s ineleag, i c asta il face nefericit.
Dac cel puin studiul i-ar fi dat bucuria cuttorului de aur... Dar aurul
pe care il gsea avea culoarea i greutatea plumbului. Mintea lui nu-i
ddea nici un rgaz, il impiedica s doarm cu intrebrile ei neincetate, il
trezea in toiul nopii cu indoielile i indignrile ei. Antoine le-a povestit
prietenilor lui c, de mult vreme, nu mai avea nici visuri, nici comaruri,
intr-atat ideile ii umpleau spaiul somnului. Din cauz c gindea prea
mult, c avea o contiin in stare permanent de turgescen, Antoine
tria prost. Acum dorea s fie incontient un pic, s ignore mult cauzele,
adevrurile, realitatea... Se sturase de acea acuitate a observaiei care ii
ddea o imagine cinic asupra raporturilor umane. Voia s triasc, nu s
tie realitatea vieii, doar s triasc.
Le-a reamintit prietenilor lui tulburai, de tentativa de a deveni
De obicei, dl. Brallaire pretindea plata chiriei la intii ale lunii; dimineaa,
la ora apte fix, plicul trebuia s-i fie bgat pe sub u. Erau de-ajuns
__________
* Ajutor de omaj
** Asociaie profesional.
citeva ceasuri de intirziere pentru ca dl. Brallaire s-i bat cu pumnii in
u i s-l amenine cu portreii.
A, nu, rspunse Antoine, trecindu-1 transpiraiile. Am uitat s
v spun bun ziua. Bun ziua.
Bun ziua, murmur acesta. Locuii aici?
Da, domnule. La etajul opt.
Aici s-a ivit un caz de contiin delicat. Antoine putea lsa boala
omului s-i fac mendrele si s continue astfel s stea in garsoniera lui.
Sau putea s se ocupe de acest proprietar altdat clonos, niciodat
amabil, i lipsit de mil. Buntatea lui nativ a citigat. Antoine s-a gindit
cu tristee c ar trebui s-i dezvolte egoismul i amoralitatea pentru a
supravieui in lumea asta.
L-a dus la medic. Acesta nu a dat un diagnostic clar: era nevoie de
timp i de un noian de analize pentru a stabili cu certitudine boala dlui
Brallaire.
Si are anse s se vindece?
E greu de spus, rspunse medicul. Memoria lui e ferfeni.
Trebuie s avei grij de el. Are mintea intreag, dar e incapabil s-i
aminteasc trecutul recent.
Antoine se ocupa de el ca de un unchi btrin. Il ducea inapoi la
apartamentul lui atunci cind se rtcea pe culoare; ii fcuse un cartona cu
adresa, pe care i-l strecurase in portofel, in caz c se pierdea prin ora. Ii
fcea cumprturile, stringea banii de la ceilali locatari si ii depunea in
contul bancar al btrinului. Domnul Brallaire mai avea inc perioade de
luciditate in care ii amintea unele lucruri, in special c Antoine nu-i mai
pltea chiria; dar asta nu dura mult. Antoine citise un articol in Le Monde
despre progresele cercetrilor medicali privind bolile degenerative ale
creierului: Parkinson ,Alzheimer... Se bucura pentru dl. Brallaire i in
acelai timp era ingrozit de ideea c aceste progrese tiinifice vor duce
probabil la evacuarea lui. Savanii nu sint contieni c descoperirile lor
pot avea i alte consecine decit cele medicale. Dac se ajungea in cele
din urm ca boala proprietarului lui s fie vindecat, Antoine nu putea
conta pe recunotina acestuia: din registrele contabile btrinul avea s
constate toate chiriile nepltite, dar nu-i va aminti deloc de ajutorul dat
de Antoine.
persoana intii: vorbea despre el, despre alii in raport cu el, despre ce
spuneau despre el etc.
Raphi era pe cale s taie in bucele un col de piine, il rupea, il
frminta, semn de nervozitate neobinuit la el. Si-a apropiat capul de urechea lui Antoine si i-a optit, de parc ar fi fost doi spioni americani la
cantina K.G.B.-ului:
Am o problem. Poi s m ajui?
Ba chiar o s lansez o mare operaiune umanitar, rspunse
laconic Antoine, nu foarte convins c aceste aptezeci de kilograme de
perfeciune ar putea avea cu-adevrat o problem important.
Este extrem de important, tiu c eti bun la chestia asta.
Desigur, sint centur neagr la ontologie.
Uite. Trebuie s aleg unde-mi continui studiile, sint acceptat la
cele mai bune clase preparatorii. .. A putea urma calea succesului:
Stiine Politice, inalte Studii Comerciale, Scoala Politehnic, poate Scoala
Naional de Administraie, pe urm s intru intr-un mare grup pe un post
important i s sfiresc prin a-l conduce, sau a putea face carier ca inalt
funcionar public...
Ai putea ajunge preedinte... spuse Antoine, sarcastic.
Da, sigur. A putea avea un astfel de viitor strlucit, dar imi
doresc altceva. Vreau s-mi asum riscuri i s fac ceea ce m pasioneaz.
Nu vreau ca, la sfiritul vieii, s-mi spun c am avut succes in tot ce-am
intreprins, c sint bogat i iubit i aa mai departe, dar c nu mi-am realizat pasiunea. Nu le-am spus nimic prinilor mei, fiindc nu vreau s-i
nelinitesc, dar imi vine s dau cu piciorul la tot i s fac ce-mi dicteaz
inima. Am nevoie de aventur, s ies de pe crrile bttorite, simt c am
ceva original in mine. Am un vis tainic, Antoine, o pasiune complet
smintit...
E foarte bine, Raphael, spuse Antoine, mirat c colegul lui de
clas se las antrenat de o pasiune aparent atit de puin raional. E foarte
bine, trebuie s-i mrturisesc c m-ai surprins, te credeam mai cu
picioarele pe pmint, mai arivist.
Asta e latura mea de poet, Antoine, simt c am suflet de artist.
Crezi c ar trebui s merg inainte i s m druiesc total pasiunii mele?
Da, e limpede, d-i btaie. Rupe lanurile. O s ai nevoie de
curaj i rbdare, s te cramponezi pentru a-i realiza visul, ins triete-i
pasiunea.
Raphi era in al noulea cer. Emoionat, i-a strins miinile lui
Antoine, cu ochii sclipind de recunotin. Drept mulumire, l-a servit cu
un pahar de ap.
De fapt, Raphael, nu mi-ai spus care este visul tu nebunesc...
Imi voi infiina propria societate de brokeraj.
Poftim?
de nevoie.
Din afar, l-ai fi putut crede complet integrat in aceast cast de
prini, jucind fr probleme rolul costumului su Hugo Boss. Dar, dac
priveai mai atent, i-ai fi dat seama c mai avea o oarecare reinere, in tot
cazul, nu ii punea niciodat intrebri despre moralitatea relaiilor lui, nu
emitea niciodat o opinie care ar fi putut prea original. Antoine se lsa
purtat de aceast lume nou i simea o plcere cert: plcerea libertii
incadrate, a lsrii in voia curentului care urmeaz forma fluviului.
Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avind baze
solide, toi aceti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai
nevoie s te gindeti la dorinele tale, la morala ta, la actele tale, la
prietenii ti, la viaa ta, nu mai ai nevoie s inelegi, s caui: mediul ii
ofer toate astea la cheie. Antoine a primit trusoul su de cstorie cu
societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai
puin obositor, mai puin stresant decit s incerci s gseti totul tu insui,
sau s inventezi. Nu, nu merit osteneala, i se vor pune la dispoziie
emoii prefabricate, ginduri preasamblate.
Fiinele umane seamn frapant de mult cu automobilele lor. Unii
au o via fr opiuni, care doar merge, nu prinde vitez prea mare, caleaz i are deseori nevoie de reparaii; este o via in partea de jos a
gamei, puin solid, care nu-i protejeaz ocupanii in caz de accident.
Alte viei au toate opiunile posibile: banii, dragostea, frumuseea,
sntatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S.-ul, scaunele
tapisate cu piele, servodirecia, motorul cu 16 supape i aerul condiionat.
La jumtatea lui august, integrarea lui Antoine la noua lui profesie
reuise bine, era un agent de burs la fel ca ceilali, munca lui era corect.
Urmrea pieele, reaciona dup un amestec de instinct i de logic, dar
nu reuise marea lovitur care l-ar fi fcut s intre in cenaclul milionarilor
din firm. A uitat s se mai gindeasc la consecinele speculaiei i ale
jocurilor lui cu cifre asupra unei lumi reale care nu mai exista cu adevrat
in sfera contiinei lui vtuite.
Exista totui o trstur care il deosebea pe Antoine de colegii lui:
nu suporta cafeaua, incercase s bea o ceac la inceputurile sale in societate. Rezultatul: nu putuse s inchid ochii dou nopi la rind. De atunci,
consuma ziua intreag cafea decofeinizat. Ceaca de cafea este o chestiune de standing, un bun agent de burs are intotdeauna in min sau pe
biroul lui o ceac de cafea. Exact aa cum un poliist are arm, un scriitor, stilou, un juctor de tenis, rachet, agentul de burs lucreaz cu
cafeaua lui; este instrumentul lui de lucru, picamerul lui, Smith &
Wesson-ul lui.
Apoi, deodat, fr nici o premeditare, Antoine a devenit bogat.
Tasta ca de obicei pe cele dou computere in micul lui box in mijlocul
un spectru in ochii colegilor: cu sinii ei, ea intra in sfrit in tiparul privirii brbailor.
Raphi era mulumit de magnanimitatea lui, dar ii fcea griji pentru
Antoine din pricina robespierrismului lui sentimental" dup cum s-a
exprimat el. Printr-o hruire amical, l-a convins s merg s consulte o
prieten care conducea o firm de intermediat intilniri.
I-a dat toate garaniile de seriozitate, l-a asigurat c asta nu il
angaja cu nimic, l-a implorat s aib mcar o intrevedere cu prietena lui.
Antoine a capitulat pentru ca Raphi s-l lase in pace cu catehismul lui
libertin i predicile moralizatoare. Cu cteva sptmini in urm, mai avea
inc o idee despre dragoste ca fiind o form de art, sau cel puin de
meteug artistic; acum intra tot mai adinc in noua lume, categoric mai
real, in care amorul este o form de consum i un loc de segregaie.
La etajul cincizeci al unui imobil de birouri care adpostea sediile
sociale ale unor intreprinderi high-tech, Antoine a ptruns in incinta plin
de forfot a firmei matrimoniale. Nu existau perei; angajaii umblau
incoace si-ncolo, telefoanele sunau fr incetare; rpitul tastaturilor de
computer distila o muzic ce ar fi putut fi cintat la Institutul de Cercetri
i Coordonare pentru Acustic/Muzic. Antoine a fost introdus intr-un
birou in stil englezesc, izolat de agitaie. A ateptat citeva secunde singur,
in picioare, incperea era luminoas i ordonat. Citeva cri pe etajere,
plante ling perei, obiecte de art discrete, un Apple bleu, o fereastr
mare. O femeie de vreo patruzeci de ani a intrat in pas vioi, l-a invitat s
ia loc i a trecut in spatele biroului. Purta un taior elegant, destul de larg
pentru a nu o jena in micri i poate i pentru a ascunde citeva kilograme
presupuse a fi in plus.
Venii din partea lui Raphi, nu-i aa? Bun, o s v gsim ceva.
Nu trebuie s fiti prea dificil, nu sintei de prim min. Avei pretenii
speciale?
Adic?
Blond, brun, rocat, inlime, categorie profesional. Exist
o mulime de criterii. Nu v pot promite s v aranjez o intlnire cu cineva care s semene leit cu ce v dorii, dar putem gsi ceva pe-aproape.
Femeia ddu drumul la calculator, deschise fiiere, tast citeva cuvinte.
Prea epuizat, de parc ar fi fost la captul puterilor, i in acelai timp
nervoas i incordat. Se uita int la Antoine, ateptind lista criteriilor
lui.
Nu vreau s intru in detalii, in fine... cred c am greit venind
aici. Scuzai-m, v rog.
V ocheaz? Dar aa merg lucrurile, numai c in locul filtrelor
incontiente, noi folosim filtre tiinifice. Rezultatul este acelai. Nu
intmpltor avem gradul cel mai mare de reuit dintre toate ageniile
matriminiale: noi ne ocupm de afaceri, nu de sentimente. De afaceri cu
Si ii spun oceanului:
O s numr firele de nisip de pe malurile tale", yeah!
Dar cum firele le curg printre degete, daaa,
si numrtoarea e lung,
Dau din picioare si pling,
da, pling.
Stii ce trebuie s faci pe malul oceanului?
Trebuie s ingenunchezi sau s te plimbi, da!
Plimb-te.
Plimb-te, Tony! Da, plimb-te!
Mmm plimb-te!
Tony!
Cufundat in canapea, Antoine s-a lsat legnat, fr voia lui, de
ritmul agreabil al cintecului. Cuvintele il aruncaser intr-un virtej.
Stringea in brae perna. La sfiritul cintecului, Dany s-a aezat ling el. La apucat pe dup umeri i l-a zgiliit prietenete.
Nu-i mai bate atita capul, Tony. Cite puin, e bine, dar marele
Gustave are dreptate: plimb-te pe malul mrii! Trebuie s termini cu
prostiile, tu nu eti un golden boy, nu eti tu sta. D-le cu utul la toate
astea, timpitului de Raphi, regsete-i prietenii i inventeaz-i viaa. Da,
inventeaz-i viaa, Tony.
Tot ce spui seamn cu nite cuvinte de cintec... murmur
Antoine, strduindu-se s zimbeasc.
Deformaie profesional, recunoscu Dany.
Noaptea se pregtea de culcare, pe firele stilpilor electrici ciripeau
i opiau psrele. Dany s-a ridicat in picioare i i-a scuturat costumul.
Acum trebuie s plec: mai sint i ali tipi jalnici care au nevoie
de sfaturile mele. Dar voi continua s veghez asupra ta pin cind ii rezolvi problemele. O s le rezolvi, Tony. Stii ce spunea Nietzsche?
Inteligena e un cal slbatic, trebuie s invei s-i ii friiele, s-l hrneti
cu ovz bun, s-l esali i, uneori, s foloseti cravaa." Ciau, Tony.
Fantoma lui Dany Briliant a traversat salonul i a disprut in bezna
culoarului fr ca Antoine s fi auzit ua deschizindu-se. A adormit pe canapea citeva ceasuri, care i s-au prut secole.
In sptmina ce a urmat vizitei fantomei, Antoine nu a vorbit cu
nimeni. Prea preocupat. I-a ignorat pe Raphi, pe prietenii lui ageni de
burs i ieirile pe care le puseser la cale in localuri la mod. Vineri
seara, plecind de la serviciu, a fcut semn unui taxi, ca s mearg acas.
O camionet neagr cu geamuri fumurii, pe care era pictat o femeie
clrind un balaur, a oprit chiar in faa lui intr-un scrnet de roi. Soferul
s-a intors spre Antoine, ameninindu-1 cu un pistol. Pe fa avea o masc
banii pe care reuise s-i citige; toate bunurile lui inutile, tablourile,
maina, au fost sechestrate; si, cum nu fusese nimeni rnit, nu a fost
condamnat decit la ase luni de inchisoare cu suspendare. Antoine a
considerat c e un pre cinstit pentru exilul lui Raphi i pentru c fcuse
s dispar citeva miliarde.
Era una din acele diminei din pragul toamnei, cind luna reuete
s supravieuiasc zilei. Soarele nu se arta pe cer: rzbtea delicat in toate individualitile naturale i urbane, picura din petalele florilor, din
cldirile vechi i din chipurile obosite ale trectorilor, in holocaustul
fecund al timpului ce trece, infloresc pentru ochii traumatizabili singurele
edenuri veritabile, acelea a cror arhitectur este o senzaie.
In aceast diminea de duminic, Antoine s-a trezit la ora opt. in
valurile ce se-ncalec desprind somnul de trezie, i se pruse c aude un
cintec.
S-a sculat, intinzindu-se. Dup ce a pus ap la inclzit, a fcut un
du. Cind infuzia de ceai a fost gata, a zbovit o clip in faa ferestrei,
uitindu-se la lichidul verde i aburind. Pe o ramur, un mcleandru rou
prea s pozeze pentru amintirea lui Antoine; soarele de var rspindea
un flash permanent in atmosfer. Fr s bea o pictur din ceai, a lsat
ceaca in faa ferestrei i a ieit din garsonier.
A luat-o pe jos pin la parcul din Montreuil, strecurindu-se printre
maini i trectori. A grbit pasul, cu ireturile desfcute, cu prul ciufulit
i inc umed. La ora asta, parcul era aproape pustiu: ciiva btrinei se
plimbau, citeva femei ii scoseser copiii la aer, un pictor cu o plrie
larg ii ridicase evaletul pe iarb.
Antoine mergea fr nici o direcie, parc pierdut in acest spaiu
neted i tihnit. S-a aezat pe o banc, ling un btrin sprijinit in bastonul
lui cu mciulie de argint. Btrinul purta o plrie de fetru gri cu o band
de mtase neagr; a intors puin capul spre Antoine, apoi i-a reluat
poziia de santinel ostenit. Antoine s-a uitat in aceeai direcie i, o
clip, nu a vzut nimic, dar, stringind din ochi, privind cu atenie, chiar in
faa lui se ivi o tinr. L-a scrutat cu privirea pe Antoine, a inclinat capul,
s-a aplecat s-l studieze de parc ar fi fost o sculptur, apoi i-a intins
mina. El a vrut s vorbeasc, dar tinr a dus un deget la buze i i-a fcut
semn s se ridice i s-o urmeze. S-au indeprtat de banc i de btrin.
Caut nite prieteni, spuse fata uitindu-se la Antoine, pe urm de
jur-imprejur.
Cum arat?
Poate seamn cu tine. Cum aveai aerul c eti o persoan
interesant, ezind acolo pe banca aia, mi-am zis c poate vrei s fii unul