Comert

09.04.2015
Curs 9

International

Regula FOB.
FOB = Free on Board se completeaza clauza cu numele portului de
incarcare convenit.
Clauza contractuala suna astfel : livrarea marfii se face FOB Constanta
INCOTERMS 2010 , asta inseamna ca partile contractante doresc sa
receptioneze contractual regula FOB din INCOTERMS, trebuie sa indice sursa
regulii ( INCOTERMS 2010 ) si se completeaza numele Portului de incarcare
convenit, Portul Constanta.
Cele 3 mari categorii de obligatii ale patilor :
Le trecem prin Regula FOB ( sa vedem cum se impart intre vanzator si
cumparator ):
I. Prima categorie de obligatii : o reprezinta livrarea marfii si
transmiterea riscurilor. La regula FOB, livrarea marfii si transmiterea riscurilor, are
loc in momentul in care marfa este trecuta peste balustrada vasului in Portul de
incarcare convenit Constanta .
II. Din punct de vedere al celei de-a doua categorii de obligatii ,
cheltuielile de transport , conservarea marfii pe parcursul drumului, vanzatorul
suporta cheltuielile de transport ale marfii pana in Portul Constanta + incarcarea
marfii pe vas.
Navlosirea vasului ( deci contractul de transport maritim din Portul
Constanta, pana in Portul de destinatie Marsilia ) este suportat de catre
cumparator , deci cumparatorul trebuie sa navloseasca un vas abt pentru a
incarca intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului si a o
transporta in portul de destinatie convenit .
De asemenea, cumparatorul este cel care are obligatia sa asigura marfa pe
parcursul drumului. Tot el are obligatia de conservare a marfii pe parcursul
drumului .
III. A III a categorie de obligatii : exportul , tranzitul , importul .
Exportul revine vanzatorului, pentru ca in momentul in care marfa este
trecuta peste balustrada vasului, ea trece frontiera, de aceea Regula FOB a fost
intotdeauna cu aceasta prevedere, spre deosebire de Regula FAS care a avut
variatii de reglementare.
Tranzitul si importul in tara de destinatie revin cumparatorului .
Exista o varianta a Regulii FOB, care se numeste FOB Stivuit , cand
momentul predarii marfii si transmiterii riscurilor este impins un pas mai departe
si anume, momentul in care marfa este nu numai incarcata dar si stivuita ,
aranjata pe vas .
Ce-a de-a 3-a regula din regulile de transport maritim este Regula
CFR :
CFR = Cost and Freight pretul contractului de transport maritim. Se
compelteaza cu numele portului de destinatie, deci clauza contractuala suna asa
: livrarea marfii se face CFR Marsilia INCOTERMS 2010.
Cum regasim cele 3 categorii principale de obligatii in cazul Regulii CFR :
CFR = FOB + FREIGHT ( navlu = vanzatorul angajeaza nava, o incarca si o duce in portul
de destinatie convenit.)

La CFR toate regulile sunt ca la FOB , cu o singura deosebire , navlul adica

pretul contractului de transport maritim nu este suportat de catre cumparator ci
de catre vanzator .
Cum se impart cele 3 categorii de obligatii ? :
1) Livrarea marfii si transmiterea riscurilor ca la FOB , in momentu in care
marfa individualizata ca fiind pentru acel cumparator, este trecuta peste
balustrada vasului in portul de incarcare convenit Constanta .
2) Transportul marfii pana la Constanta revine vanzatorului , transportul
marfii de la Constanta la Marsilia revine tot vanzatorului, asigurarea revina
insa cumparatorului ( pentru ca este Cost and Freight = cost si navlu ).
3) Exportul din Romania - vanzatorul ; tranzitul - vanzatorul ; importul cumparatorul.
Ultima regula din transporturile maritime este Regula CIF : acronim C de
la cost deci pret de productie, I de la la Insurance - asigurare si F de la
Freight care inseamna navlu.
CIF = FOB + I ( asigurare)+F ( navlu )
Cele 3 categorii de obligatii sunt identice cu cele de la CFR .
Alegerea uneia sau alteia dintre reguli, este o problema de negociere intre
parti si situatia este in principiu urmatoarea : cand piata este favorabila
vanzatorului , in aceasta situatie vanzatorul v-a alege o regula cu mai putine
obligatii pentru el si mai multe pentru cumparator , insa daca este o piata
favorabila cumparatorului, cumaparatorul v-a impune regula CIF, care implica mai
putine obligatii pentru el si mai multe obligatii pentru vanzator.
Aici s-au incehieat aspectele legate de INCOTERMS.
Domeniul contractelor : aspecte legate de operatiunile de contrapartida
in comertul international .
Def : contrapartida este o operatiune contractuala complexa, care se
caracterizeaza prin existenta in structura ei a doua sau mai multe contracte in
sensul de acorduri de vointa , autonome , dar pe care partile le considera prin
vointa lor ca fiind interdependente , legate unele de altele, in vederea realizarii
unei finalitati juridice si economice comune si anume : compensarea totala sau
partiala a importurilor cu exporturile .
EX : firma romaneasca A , incheie un contract de cumparare de masini ,
utilaje, cu firma straina B ( deci avem un prim negotiun prim contract ) , in
acelasi timp partile convin intre ele sa se incheie un contract paralel de
transport , care poate avea ca obiect alte produse decat cele care fac obiectul
primului contract . In acest caz primul contract se incheie intre A si B si al 2 lea
contract tot intre A si B aceasta este ceea ce se numeste o contrapartida
bilaterala .
Exista posibilitatea sa existe o contrapartida trilaterala, atunci cand primul
contract se incheie intre A si B ( A fiind firma romana , B fiind firma straina ) A
fiind importator, dar exportul se incheie intre C si B , C fiind o alta firma romana,
nu are importanta obiectul altor contracte ( poate fi un obiect total diferit ) .
Poate sa existe si o contrapartida cvadrilaterala, cand primul contract se
incheie intre A si B, iar cel de-al doilea contract se incheie intre C si D , adica
intre o alta firma romana cu o alta firma straina .
A doua problema pe care o discutam este problema temeiului economic si
juridic al legaturii dintre contractele care alcatuiesc contrapartida. Temeiul este
Juridic , in sensul ca operatiunile au o cauza juridica unica si anume aceea de
compensare a importurilor cu exporturile, economiceste, ratiunea pentru care se

face contrapartida, este aceea ca sa nu intervina un transfer de valuta peste

frontiera .
Care sunt formele contrapartidei ?
Contrapartida imbraca in principiu 3 forme :
1. In primul rand, contrapardida axata pe contractul de vanzare-cumparare .
Ea imbraca doua subforme :
a) Prima subforma este aceea a contractelor paralele . Se numesc paralele
deoarece se incheie cvasi-concomitent. Contracte de import si contracte
de export , care sunt corelate in executarea lor . In sensul ca, de principiu ,
o prestatie efectuata in contractul de import, este corelata cu o contra
prestatie in contractul de export . Ceea ce este esential, este faptul ca
neexecutarea unei prestatii in contractul de export ( adica in contractul
dintre C si D ), permite partilor din contractul de import ( adica A si B ) sa
invoce exceptia de neexecutare a contractului . De asemenea, corelatia se
produce in momentul terminarii contractului , in sensul ca ele in principiu,
sunt corelate si in momentul terminarii executarii lor .
b) Este contrapartida prin unul sau mai multe contracte de import, corelate
cu un contract cadru de export in contrapartida . In acest caz se incheie
cvasi-concomitent contractul de import , cu un contract cadru de export in
contrapartida .
Un contract cadru este un contract care naste obligatii de a face , in sensul
de a incheia in viitor contractele de export in contrapartida .
Contractul cadru de export nu genereaza obligatii de dare , adica de
transfer a unui drept real . Transferul dreptului real in contractele de export se vor
realiza numai in momenul in care acele contracte vor fi incheiatate in temeiul
contractului cadru.
2. Cea de-a doua forma este contrapartida axata pe contractul de schimb :
Inseamna ca importul si exportul , implica marfuri care se schimba una cu
cealalta . In acest caz, nu se pune problema unui pret decat eventual pentru
diferenta . Contractele de schimb in operatiunea de contrapartida implica o
forma complexa, adica spre deosebire de schimbul civil care se executa uno
ictu, in comertul international, schimbul se face prin prestatii succesive .
3. A treia a categorie de contrapartida , este contrapartida axata pe
contractul de cooperare economica internationala . In acest caz exista un
contract de import, dublat de un contract de cooperare economica
internationala . ex : Romania ( A ) importa materie prima titei brut , cu
exporatorul strain sau cu alta parte , incheie un contract de constituire a unei
societati comerciale, care este un contract de cooperare economica
internationala , avand ca obiect prelucrarea titeiului, iar exportul in
contrapartida se realizeaza cu produsele finite realizate in urma prelucrarii
titeiului de pilda benzina.

Arbitrajul Comercial International

Arbitrajul Comercial International, este modalitatea specifica de solutionare
a litigiilor din comertul international .
Def: Arbitrajul comercial international este o jurisdictie /1 pentru
solutionarea litigiilor comerciale internationale /2 , arbitrabile /3 intre persoane
de drept privat, sau intre acestea si persoane de drept public , actionand de iure

gestionis /4 jurisdictie efectuata de un tribunal arbitral /5 compus din persoane

neanvestite cu autoritate publica denumite arbitrii /6 a carui competenta
izvoraste din vointa partilor litigante sau in cazuri exceptionale dintr-o conventie
internationala /7 desfasurata pe baza unei proceduri speciale, /8 care se poate
finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie pentru partile litigante /9 .
Din aceasta definitie rezulta urmatoarele ideile esentiale :
1. Arbitrajul este o jurisdictie , asta inseamna ca este o forma de
jurisdictie , arbitrii sunt competenti sa judece, adica sa aplice legea la o situatie
de fapt concreta , astfel spus arbitrul are dreptul de a spune legea , din acest
punct de vedre arbitrajul se aseamana cu jurisdictia statala si este cea mai
importanta asemanare dintre arbitru si judecator.
2. Arbitrajul comercial international , solutioneaza litigii comerciale
internationale , asadar obiectul arbitrajului, il constituie litigii din comertul
international . Natura arbitrajului este data de obiectul cauzelor pe care il
judeca .
3. Arbitrabililate : Arbitrajul solutioneaza litigii internationale arbitrabile.
Arbitrajul nu solutionaeaza toate litigiile ci numai cele care sunt arbitrabile .
Ce inseamna un litigiu arbitrabil ? - Un litigiu este arbitrabil in cazul in care
legea permite partilor de a incheia o tranzachie in litigiul respectiv. Pe a contrario
nu sunt arbitrabile acele litigii in care partile nu pot tranzactiona, cum ar fi de
pilda in relatiile de familie , divorturile , succesiunile , anumite litigii privind
contestarea hotararilor pronuntate in adunarile genereale ale societatilor
comerciale care sunt de competenta exclusiva a instantei . ( Sunt doar cateva
cazuri ).
Partile litigante : la arbitrajul comercial international , regula este aceea ca
partile sunt persoane de drept privat , societati comerciale sau PFA-uri . Exista
posiblitatea ca sa fie deferit arbitrajului si un litigiu intre o persoana de drept
privat si o autoritate publica, adica o persoana de drept public, dar numai in cazul
in care, autoritatea publica actioneaza de iure gestionis , adica pe picior de
egalitate juridica cu cealalta parte , nu de iure imperii , nu ca putere suverana.
Urmatoarea idee : jurisdictia arbitrala este efectuata de un tribunal
arbitral . Tribunalul Arbitral este format din unul sau mai multi arbitrii , Tribunalul
Arbitral este el insusi o entitate .
Tribunalul Arbitral este compus din arbitrii care sunt persoane fizice
neanvestite cu autoritate publica / statala . Judecatorul este un fuctionar public ,
face parte dintr-o categorie de organe ale statului , arbitrul este o persoana
privata, care trebuie sa indeplineasca o singura conditie , sa fie o persoana cu
inlata specializare in materia comertului international , cu reputatie nestirbita ,
care sa se bucure de increderea partilor.
Care este temeiul competentei arbitrilor?
De principiu competenta arbitrilor izvoraste din vointa partilor exprimata
prin ceea ce se numeste Conventia de Arbitraj .
In cazuri exceptionale , cand competenta arbitrajului izvoraste dintr-o
conventie internationala, arbitrajul se desfasora pe baza unei proceduri speciale ,
procedura arbitrala este o procedura speciala derogatorie de la dreptul comun ,
ea se completateaza cu dispozitiunile din Codurile de procedura civila ( cel vechi
si cel nou ).
Se finalizeaza printr-o hotarare, se numeste de regula sentinta arbitrala ,
care este definitiva si obligatorie pentru partile litigante , partile litigante fiind
obligate sa o execute de bunavoie .

Conventia de Arbitraj
Este temeiul competentei arbitrilor .

Ce este conventia de arbitraj ?

Conventia de arbitraj, este acordul de vointa al partilor prin care aceste
convin ca un litigiu, prezent sau viitor intre ele sa fie solutionat prin arbitraj.
Din definitie deducem doua forme ale conventie de arbitraj :
1. Prima este clauza compromisorie : este aceea forma a conventiei de
arbitraj, prin care partile convin ca un litigiu viitor , posibili a se ivi intre
ele sa fie solutionat prin arbitraj .
Clauza compromisori este de regula o clauza inserata in contractul
principal .
De regula fiecare Curte de Arbitraj are un model de clauza
compromisorie .
Orice litigiu decurgand din , sau in legatura cu prezentul contract , inclusiv
referitoare la incheierea , executarea ori desfiintarea lui, se v-a solutiona prin
arbitrajul Curtii de Arbitraj internationale de pe lanaga Camera de Comert si
Industrie a Romaniei , in conformitate cu regulile de procedura arbitrala ale
acestei Curti .
Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie .
2. A doua forma este compromisul de arbitraj : este acordul de vointa
ca litigiul sa fie supus arbitrajului care intervine dupa ce litigiul s-a
nascut .
Curtea de Arbitraj Comercial International de la Bucuresti are si un model
de compromis .
In mod esential in cuprinsul compromisului, trebuie mentionat
obiectul litigiului ( adica ce anume vom supune arbitrajului ), desigur in
compromis putem sa stabilim si alte lucruri, de pilda, daca nu am spus numarul
de arbitrii, putem sa stabilim numarul de arbitrii.

Clauza compromisorie
A) In primul rand, analizam care sunt efectele clauzei compromisorii ? are 2 efecte majore:
1. Ea elimina competenta de solutionare a litigiului de catre instantele de
judecata ordinare
( adica inlatura competenta instantelor de drept
comun ) acesta este un efect negativ.
2. Al 2-lea efect, este un efect pozitiv : confera competenta Tribunalului
Arbitral .
Doua idei decurg din aceste efecte :
a) In primul rand, judecatorul care constata, ca in contractul care este
deferit spre judecare, exista o clauza compromisorie, este obligata
instanta sa decline competenta in favoarea Tribunalului Arbitral .
b) A doua idee, este accea ca, eu ca arbitru, primul lucru pe care il fac in
momentul in care am primit dosarul, este sa imi verific competenta
asupra acelui dosar, adica sa verific clauza compromisorie si sa vad
daca ea intradevar exista si este in favoarea mea.

B) A

doua problema cu privire la clauza compromisorie, este : raportul

dintre clauza compromisorie si contractul principal in care ea este
inserata . Acest raport se exprima prin sintagma : clauza comprimisorie
are o autonomie relativa fata de contractul principal.

Ce inseamna o autonomie relativa ? inseamna ca exista elemnete

cand regimul juridic al contractului nu afecteaza clauza compromisorie ,
asadar clauza compromisorie este autonoma fata de contract , dar
autonomia nu este absoluta, este relativa , asadar exista sitatii in care
soarta contractului determina si soarta clauzei compromisorie.
In ce anume consta autonomia ?
Autonomia consta in 2 idei esentiale :
a) In primul rand cauzele de rezolutiune, sau de reziliere ale contractului
principal pentru neexecutare, nu determina nevalabilitatea clauzei
compromisorii , asadar arbitrul poate pronunta rezolutiunea contractului
pentru neexecutare fara ca prin aceasta sa isi submineze propria competenta,
rezultata dintr-o clauza existenta in acel contract .
b) Al doilea element major de autonomie : atat din punct de vedere al legii
aplicabile , deci al dreptului international privat, cat si din punct de vedere al
aplicarii exceptie de ordine publica , regimul clauzei compromisorii este diferit
fata de regimul contractului , nu se aplica aceeasi lege contractului si clauzei
compromisorii.
De ce este relativa aceasta autonomie ?
Exista ceea ce se numesc clauze de nuliate convergenta. Anumite clauze
de nulitate a contractului principal, afecteaza si clauza compromisorie . De pilda ,
viciul de consimtamant , atunci cand incheierea contractului a fost facuta de una
din parti prin eroare, prin dol , prin violenta, consimtamantul acelei parti a fost
viciat, daca a fost viciat pentru contractul principal, este viciat si pentru clauza
compromisorie inserata in contract.
De asemenea, daca contractul in ansamblul sau, trebuie sa imbrace o
anumita forma de pilda o forma autentica , nevalabilitatea agentului
instrumentator , atrage nevalabiliatea intregului contract.
Clasificarea arbitrajului :
Arbitrajul se poate clasifica dupa mai multe criterii ( doua din aceste criterii
le vom analiza ) :

I.

In primul rand, primul criteriu, dupa caracterul temporar sau

permanent al arbitrajului .
Din acest punct de vedre ( caracterul temporar, sau permanent ) exista
arbitraj ad-hoc si arbitraj institutionalizat.
Arbitrajul ad-hoc este acel arbitraj care este constituit pentru un singur
litigiu ( Tribunalul Arbitral se constituie pentru un singur litigiu ) si isi inceteaza
existenta in momentul in care hotararea este pronuntata .
Cel mai frecvent exemplu de arbitraj ad-hoc, este cel potrivit Regulilor
UNANCITRAL .
Arbitrajul institutionalizat este arbitrajul efectuat de catre o Curte de
Arbitraj . El este un arbitraj permanent, pentru ca acea Curte de Arbitraj, se
constituie nu pentru un singur litigiu ( cum este arbitrajul ad-hoc ), ci se
constituie pentru un numar nedeterminat de litigii , Curtile de Arbitraj
au liste
de arbitrii . Curtea de arbitraj este institutia , de pe lista de arbitrii se constituie
Tribunalul Arbitral care solutioneaza litigiul.
Arbitrajul institutionalizat se subclasifica dupa doua criterii principale :
A. In primul rand dupa competenta materiala - ratione materie, sunt :
a) Arbitraje cu competenta materiala generala . Marea majoritate,
sunt Curti de Arbitraj cu competenta materiala generala , adica ea poate
judeca orice litigiu din orice domeniul al comertului international .
b) O constituie Curtile cu competenta materiala specializata . Sunt
acele Curti de Arbitraj constituite de regula pe langa asociatii profesionale,

sau pe langa burse de marfuri, care solutioneza numai litigiile dintr-un

anumit domeniu de activitate comeriala .
De pilda GAFTA Grain and Feed Trade Association - Asociata
Comerciantilor cu Cereale si Nutreturi,
are o curte de arbitraj
specializata in comertul cu cereale si nutret, care absoarbe imensa
majoritate a litigiilor specializate din acest domeniu de activitate .
B. Al doilea criteriu de subclasificare este dupa competenta teritoriala .
Dupa competenta teritoriala sunt :
a) Arbitraje cu competenta teritoriala generala , care solutioneaza
litigii intre persoane din orice tara a lumii , aici intra marea majoritate :
Curtea de Arbitraj de la Bucuresti , etc.
b) Exista arbitraje cu competenta teritoriala regionala , care
solutioneza litigiile dintr-o anumita zona geografica, de pilda exista
ceea ce se numeste NAFTA North American Free Trade Agreement solutioneza litigiile dintre SUA, Canada si Mexic.
c) Exista arbitraje cu competenta teritoriala bilaterala , care
solutioneza litigiile numai intre doua tari , adica intre persoane fizice si
judidice din doua tari .

II.

A doua clasificare a arbitrajului priveste competenta arbitrilor .

Din punct de vedere al competentei, exista arbitraje care solutioneaza
litigiile in drept strict - se numesc arbitraje de jure , sau arbitraje care
solutioneaza litigiilein echitate -se numesc ex equitate.
Deosebirea este : arbitrul in drept strict, este obligat sa solutioneze litigiul
in temeiul unui sistem de drept national , adica in temeiul a ceea ce am invatat la
dreptul international privat ca se numeste lex cause , adica trebuie sa isi
fundamenteze hotararea pe o lege, un izvor de drept dintr-un anumit sistem .
Arbitrul in echitate, este cel care are din partea partilor ( pentru ca partile sunt
cele care spun daca arbitrajul este in drept strict sau in echitate ) dreptul de a
pronunta o hotarare in echitate, adica , arbitrul in echitate nu este obligat sa se
raporteze, sa aplice, neaparat un sistem de drept national si nici toate
prevederile din acel sistem de drept national .
Arbitrul in echitate are 2 limite majore :
- Una pe planul dreptului procesual , pentru ca echitatea se poate
exprima si pe plan procesual . Pe plan procesual, limitele mele stau in
respectarea celor 3 principii fundamentale ale procesului civil disponibilitatea , contradictorialitatea , si respectarea dreptului partilor
la aparare.
- Pe planul dreptului material , arbitrul in echitate nu poate sa incarce
dispozitiunile de ordine publica de drept international privat, din
sistemul de drept care constituie lex causae.

Aspecte legate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaional

de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei
Aceasta Curte de Arbitraj are 2 Regulamente esentiale , dupa care este
organizata si functioneaza :

1. Primul este Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de

Arbitraj . Acest Regulament de organizare si functionare este in vigoare
din iunie 2014. A fost publicat in MO .
Care este natura juridica a Curtii de Arbitraj ? art. 1 din Regulamentul
privind organizarea si functionarea, prevede ca aceasta Curte de
Arbitraj, este o institutie permanenta de arbitraj, fara persoanlitate
juridica , indepedenta in exercitarea atributiilor ce ii revin , organizata si
functionand, in conformitate cu legea camerelor de comert din Romania
Legea Nr.335 din 2007.
Cateva idei :
In primul rand este o institutie permanenta de arbitraj, deci face parte din
categoria arbitrajului institutionalizat.
Nu are persoanlitate juridica proprie , persoanlitate juridica are Camera de
Comert si Industri a Romaniei , ea este insa indepedenta in exercitarea
atributiunilor ce ii revin , asta inseamna ca nici un fel de ingerinta nu poate
exista din partea Camerei de Comert, in activitatea jurisdictionala a Curtii, decat
din punct de vedere organizatoric/administrativ.
Cadrul juridic este creat din aceasta Lege, respectiv Legea 335 din 2007 .
Sediul Curtii este la Bucuresti .
Care sunt atributiile Curtii de Arbitraj ?
Curtea de Arbitraj indeplineste doua atributiuni majore :
1. In primul rand, organizeaza si administreaza, solutionarea litigiilor
interne si internationale prin arbitraj institutionalizat, in conditiile
prevazute in regulile de procedura arbitrala ale Curtii .
NU se confunda cu Tribunalul Arbitral .
2. A doua competenta este : asigura organizarea unui arbitraj ad-hoc,
in cazul in care partile au optat prin conventia arbitrala pentru aceasta
modalitate de arbitraj .
Cel mai important document pe temeiul caruia Curtea de Arbitraj de la
Bucuresti solutioneaza litigiile, sunt regulile de procedura arbitrala ( au fost
publicate in ultima varianta la 5 iunie 2014 publicate in MO a Romaniei ).
Aspecte din aceste reguli de procedura :
In primul rand competenta Curtii : Curtea organizeaza si administreaze
solutionarea
litigiilor
interne
si
internationele
pe
calea
arbitrajului
institutionalizat, daca partile au incheiat in acest sens, o conventie arbitrala si au
sesizat Curtea in temeiul acestor regului .
Ce inseamna litigiul arbitral ?
Regulile definesc litigiul arbitral ca fiind orice litigiu izvorand dintr-un
contract, sau in legatura cu contractul, inclusiv referitor la incheierea,
interpretarea, executarea sau desfiintarea lui, precum si din alte raporturi juridice
arbitrabile .
Asadar, competenta Curtii este de principiu de a solutiona litigiile
contractuale , de aceea contractul este mentionat in primul rand, incheierea,
interpretarea, executarea sau desfintarea lui, dar Curtea este totodata
competenta sa solutioneze si litigii extracontractuale , adica din litigii izvorate
dintr-un fapt juridic licit, sau pe un delict civil care este un fapt juridic ilicit, cu,
desigur conditia ca el sa izvorasca dintr-un raport comerial international .
Competenta Curtii nu este numai pentru litigii internationale, este si
pentru litigii interne si sunt definite :
- litigiul internatioanl, este cel din care decurge din raporturi juridice
cu element de extraneitate.

litigiul intern, este cand partile au nationalitatea sau cetatenia

romana , iar raportul juridic nu contine elemente de extraneitate care
sa puna in discutie aplicarea unei legi straine .
Temeiul competentei Curtii, il constituie Conventia arbitrala .
Regulile prevad : Conventia arbitrala trebuie incheiata in scris , fie sub
forma unei clauze compromisorii inscrisa in contractul principal, fie sub forma
unei intelegeri de sine statatorea denumita compromis.
Si apoi este definita , clauza compromisorie este cea prin care partile
convin ca litigii ce se vor naste din contract sa fie solutionate prin arbitraj , apoi
este mentionata ideea clauza compromisorie este independenta de valabiliatea
contractului in care este inscrisa .
Apoi este definit compromisul : este acordul prin care partile convin ca un
litigiu ivit intre ele, sa fie solutionat pe calea arbitrajului , aratandu-se obiectul
litigiului .
Prevederi legate de constituirea Tribunalului Arbitral .
Tribunalul este format fie dintr-un arbitru unic , fie din trei arbitrii ( dintre
care unul este supraarbitru ) . Daca partile nu au stabilit numarul arbitrilor, regula
este de trei . In cazul in care sunt trei arbitrii, fiecare parte numeste cate un
arbitru, iar cei doi arbitrii numesc supraarbitrul , iar in cazul in care nu se inteleg ,
desemnarea supraabrbitrului se face de Presedintele Curtii de Arbitraj .
Cine poate fi arbitru ?
Regulile prevad ca orice persona care are capacitate deplina de exeritiu a
drepturilor , poate sa fie arbitru daca se bucura de o reputatie nestirbita si are o
inalta calificare si experienta profesioanal , in domeniul dreptului privat, a
relatiilor interne economice si internationale , sau al arbitrajului comercial .
Arbitrii sunt inscrisi pe o lista de arbitri, trebuiesc indeplinite anumite
conditii , trebuie completat un chestionar in care candidatul raspunde la o serie
de intrebari mentionata mai sus
( reputatie, specializare etc.) .
Tribunalul Arbitral este invenstit cu solutionarea unui litigiu determinat
potrivit regulilor , el este cel care v-a pronunta hotararea arbitrala.
Arbitrii sunt independenti si impartiali in indeplnirea atributiilor lor
jurisdictionale, ei nu sunt reprezentantii partilor.
Abitrii pot fi numiti prin Conventia de Arbitraj , chiar prin clauza
compromisorie sau prin compromis , de regula, arbitrii sunt numiti de reclamant
prin cererea de arbitrare si de parat prin intampinare .
Fiecare dintre arbitrii, este obligat dupa ce este desemnat, sa dea o
declaratie de acceptare a misiunii de arbitru .
Pot sa refuz misiunea de arbitru, insa daca accep aceasta misiune, trebuie
sa declar ca sunt independent si impartial , nu am avut relatie cu partile sau cu
avocatii lor, sau cu reprezentantii lor de natura a pune la indoiala independenta si
impartialitatea, imi verific incompatibilitatiile , trebuie sa declar ca eu cunosc
regulile de procedura arbitrala si ca eu sunt dispus sa le respect, declar de
asemenea ca pot afecta timpul necesar pentru desfasurarea arbitrajului si pentru
pronuntarea sentintei .
In principiu regulile de recuzare si de incompatibilitate a arbitrilor sunt
similare celor pentru judecatori . Regulile prevad un termen in care arbitrajul
trebuie sa pronunte sentinta , ca regula termenul este de 6 luni , dar exista
anumite cauze de suspendare a acestui termen , de pilda in cazul s-a facut o
cerere de recuzare a unuia dintre arbitrii pe durata solutionarii acelei cereri, sau
s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate . Daca termenul este depasit si nu a
intervenit nici un motiv de suspendare, arbitrajul devine caduc si Curtea este
obligata sa indrepte dosarul catre instanta de judecata competenta.

Elemente de procedura
Arbitrajul incepe cu o cerere de arbitrare facuta de reclamant, care trebuie
sa contina toate elementele unei cereri de chemare in judecata din Codul de
Procedura Civila, in plus cateva elemente , in mod esential indicarea Conventie
de Arbitraj ( clauza compromisorie sau compromis, pentru ca
s-a spus ca
arbitrii trebuiesc sa isi verifice propria competenta ) . De asemenea trebuiesc
prevazute denumirile partilor, elementele lor de identificare , valoarea litigiului
( pentru ca se calculeaza o taxa arbitrala), obiectul cererii . In anexa la regulile
de procedura, exista norme privind taxele si cheltuielile arbitrale, care
reglementeaza aspectele de natura fiscala,( cum anume se calculeaza taxele
arbitrale in functie de obiectul cererii ).
Trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza
fiecare capat de cerere , apoi probele pe care se intemeiaza reclamantul . Daca
este vorba de martori cu indicarea numelui lor, daca este vorba de expertiza cu indicarea obiectivelor expertizei, de asemenea semnatura reprezentantului
partii si daca este persona juridica si stampila .
Cererea se inregistreaza la secretariatul Curtii, ea poate fi comunicata
paratului direct de catre reclamant, sau prin grija secretariatului Curtii .
Paratul poate sa formuleze intampinare . Intampinarea nu este obligatorie .
In intampinare , paratul va preciza exceptiile referitoare la cererea reclamantului ,
raspunsul in fapt si in drept la pretentii, probele in aparare , arbitrul pe care
paratul il propune . In cazul in care una din parti : de regula paratul, nu propune
arbitru , arbitrul v-a fi numit de catre presedintele Curtii , de asemenea paratul
poate depune cerere reconventionala , daca are pretentii impotriva reclamantului
decurgand din acelasi acord juridic . Cererea reconventionala trebuie depusa in
termenul pentru depunerea intampinarii, adica in 20 de zile de la primirea cererii
de arbitrare.
Tribunalul Arbitral poate lua masuri asiguratorii pe parcursul porocesului .
Partiile pot fi reprezentate in fata Tribunalului Arbitral prin avocat sau prin
consilier juridic , dar nu este obligatoriu , se pot apara si prin reprezentantul
propriu.
Prima zi de infatisare, este ziua in care partile legal citate pot pune
concluzii . La prima zi de infatisare, Tribunalul Arbitral intreaba partile daca au
obiectiuni in legatura cu competenta Curtii, cu constituirea completului, daca
cunosc regulile de procedura arbitrala.
Sedintele de arbitraj sunt conduse de supraarbitru, dar oricare din arbitrii
au dreptul sa se adreseze partilor bineanteles cu aprobarea supraarbitrului.
Neprezentarea partii in litigiu nu impiedica dezbaterea litigiului. Nu exista
procedura de suspendare, chiar daca ambele parti sunt absente, litigiul se
solutioneaza , desigur partile pot solicita amanarea cauzei de regula o singura
data si pentru motive temeinice .
Probele sunt cele pe care partiile le solicita, in principiu Tribunalul Arbitral
nu propune probe decat in cazul in care considera ca acest lucru este absolut
necesar .
Asculatrea martorilor si expertiolor se face fara prestare de juramant , dar
supraarbitrul le atrage atentia sa spuna adevarul .
Partile pot conveni asupra probelor si asupra modulrilor de administrare,
mai ales in ceea ce priveste modul de administrare a probei cu expertiza .
Dupa fiecare sedinta de arbitraj, se redacteaza o incheiere de sedinta, in
care sunt mentionate prezenta partilor si cine a fost prezent, reprezentantii lor,
modalitatea de indeplinire a procedurii de citare daca nu au fost prezenti, o
scurta descriere a desfasurarii sedintei , motivele pe care se intemeiaza solutiile
Tribunalului Arbitral si desigur dispozitivul incheierii prin care se dispune

amanarea cauzei, admiterea unei probe, respingerea unei probe, admiterea unei
exceptii etc.
Procedura abitrala se finalizeaza printr-o hotarare arbitrala denumita
sentinta . Se poate pronunta si o hotarare de expedient in cazul in care partile
au incheiat o tranzactie. Daca se renunta la aplicare, sau se renunta la drept
procedura se finalizeaza printr-o incheiere.
Solutionarea litigiului de catre Tribunalul Arbitral, se face in temeiul
contractului, al normelor de drept aplicabile , cum spun regulile tinand seama si
de uzantele comerciale si de principiile generale de drept. Arbitrii pot solutiona
litigiul in echitate daca partiile i-au conferit aceasta putere .
Hotararea arbitrala se i-a cu majoritate , ea trebuie motivata , arbitrul care
are o alta parere v-a intocmi o opinie separata, cand are o alta opinie cu privire la
solutie , arbitrul poate sa pronunte si o opinie concurenta , care se pronunta in
cazul in care desi sunt de acord cu dispozitivul, nu sunt de acord cu motivarea,
sau cu o partea din ea.
Ce cuprinde sentinta ?
Cuprinde : Componenta nominala a Tribunalului Arbitral, numele
asistentului arbitral, locul si data pronuntarii sentintei , datele de identificare ale
partilor si reprezentantilor lor , mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia
litigiul s-a judecat de arbitraj , obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partiilor,
motivele de fapt si de drept ale sentintei, dispozitivului, semnaturile arbitrilor.
Partile pot face cerere de indreptare de eroare materiala , de lamurire sau
de completarea a dispozitivului .
Sentinta arbitrala se comunica partilor , sentinta este definitiva si
obligatorie , ea se aduce la indeplinire de buna voie de catre partea care a cazut
in pretentie , daca partea nu executa de buna voie potrivit dispozitiunilor noului
Cod de Procedura Civila modificate in octombrie 2014, hotararea se investeste cu
formula executorie de catre instanta de judecata si v-a fi executata intocmai ca si
o hotarare judecatoreasca .
Regulile prevad cateva dipozitiuni speciale privind arbitrajul
international :
- Sunt aplicabile Conventiile la care Romania este parte.
- Partile pot sa determine legea aplicabila fondului arbitrajului.
- Locul arbitrajului poate fi in Romania sau in strainatate .
- Limba arbitrajului poate fi si o limba straina, o limba de circulatie
internationala.
- In ceea ce priveste probele , partile pot aplica regulile privind
administrarea probelor in arbitrajul international , adoptate de Asociatia
Internationala a Avocatilor .
Hotararea arbitrala nu poate fi atacata pe caile de atac pe care poate fi
atacata o hotarare judecatoreasca , nu poate fi atacata decat prin ceea ce se
numeste actiunea in anulare . Motivele de actiune in anulare sunt
reglementate in art. 608 Cod de Procedura Civila :
a) Litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului , asta
inseamna ca nu este arbitrabil.
b) Tribunalul Arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie de arbitraj ,
sau in temeiul unei conventii de arbitraj nule ori inoperante .
c) Tribunalul Arbitral nu a fost constituit cu conventia arbitrala.
d) Partea a lipsit la dezbateri si procedura de citare nu a fost legal
indeplinita .

e) Hotararea a fost pronuntata dupa termenul, in principiu de 6 luni, in care

arbitrajul trebuia sa se finalizeze .
f) Tribunalul s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut - asta
inseamna ultra petita , sau a dat mai mult decat ce a cerut - asta inseamna
plus petita partium .
g) Hotararea nu contine dispozitivul si motivele, nu arata data si locul
pronuntarii, ori nu este semnata de arbitrii .
h) Hotararea incalca ordinea publica , bunele moravuri sau dispozitiile
imperative ale legii .
i) Daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale , Curtea Constitutionala, a
declarat neconstitutionala o dispozitie legala pe care hotararea s-a
intemeiat .
Competenta de solutionare a actiunii in anulare revine Curtii de Apel in
circumscriptia careia a avut loc arbitrajul , in cazul nostru este vorba despre
Curtea de Apel Bucuresti. Actiunea poate fi introdusa in termen de o luna din
momentull comunicarii .
Intampinarea este obligatorie in fata tribunalului , instanta competenta
putand in cazul in care admite actiunea in anulare, sa rejudece cauza sau sa o
trimita spre rejudecare Tribunalului Arbitral .