ORTOPEDIE TRAUMATOLOGIE

Dr.Luminita Pop Spital Recuperare

C + Lp 2

16.10.2013

LUXATIILE UMARULUI
Luxatiile umarului se produc ca urmare a actiunii unei forte puternice aplicate
direct sau indirect cum sunt :
- Caderea pe umar sau miscarea brutala abrupta a bratului.
- Daca preexista o displazie gleno-humerala atunci luxatia se poate produce si
dupa o trauma minora.
Luxatiile sunt de mai multe tipuri :
Luxatiile anterioare
- Sunt cele mai frecvente, reprezinta 90% din totalul lor, capul humeral se luxeaza
printre cele 2 ligamente glenohumerale superior si mijlociu unde exista un hiatus si
unde capsula articulara a mai subtire, capul luxat se poate situa subclavicular,
subcoracoida (cea mai frecventa), subglenoidian sau poate trece dintr-o pozitie in alta.
Se poate asocia sau nu cu leziuni osoase, respectiv fracturi de cap humeral sau
de trohiter (trohiter = tuberozitatea mare a humerusului; trohin = tuberozitatea mica).
Luxatiile se produc in urma unor traumatisme care produc / determina hiperextensia
umarului.
Din biomecanica umarului reiese ca pt a avea o abd completa aceasta se
asociaza cu RE, iar flx completa cu RI.
Asocierile inverse, respectiv abd + RI, flx + RE, duc la miscari incomplete; daca in
astfel de momente se aplica o forta externa de exemplu caderea pe mana - apare
luxatia anterioara. Bratul e rotat extern. Aceste luxatii se pot asocia cu leziunile de
plex brahial si nerv circumflex, cu fracturi si dezinsectii tendinoase, insa cea mai
grava complicatie ramane asocierea luxatiei cu fractura de col chirurgical humeral.
- Alta complicatie a luxatiilor anterioare o reprezinta aparitia necrozei aseptice de cap
humeral.
Daca apar si leziuni vasculare, acestea sunt urgente chirurgicale si sunt preluate de
chirurgie si terapie intensiva.
Luxatiile posterioare
Sunt rare 10%, capul se dizloca in spatele omoplatului, poate fi palpat
posterior, bratul se aseaza in RI.
Luxatiile recidivante
Apar dupa o dizlocare severa care a produs o rupere a capsulei articulare si a
ligamentelor. Reasezarea luxatiei se face usor. Luxatia recidivanta e intotdeauna de
tipul luxatiei initiale.
Tratamentul luxatiilor
Este ortopedic efectuat de medic si consta in reducerea luxatiei sub anestezie, cat mai
precoce urmata de imobilizarea cu cotul lipit la trunchi timp de 3 saptamani. Din
aceasta imobilizare se evita RE pt. luxatiile anterioare si se evita RI pt. luxatiile
posterioare.
Operatia se recomanda rar cand luxatia se asociaza cu fracturi mari locale sau
atunci cand se produc luxatii recidivante cand apar asa numitele camere de luxatie.
In mod frecvent se practica capsulo-plastia anterioara a umarului. Terapia prin
agenti fizici vizeaza in primul rand profilaxia edemului, in acest sens fiind
recomandate crioterapia, posturile de abd ale bratului, bandajele compresive, exercitii
IZM si IZT.

Pe masura ce se cicatrizeaza leziunile se recomanda exercitii IZT contra R, stimularea

electrica ( diadinamici in ritm sincopat, interferentialii) si hidroterapia.
In principal mobilizarile pasive NU sunt permise, eventual pot fi efectuate de
un kinetoterapeut cu experienta.
- Intotdeauna se incepe cu miscarea activa si numai in fazele avansate de recuperare
se recurge la miscari pasive. Timp de 3 saptamani dupa reducerea luxatiilor sunt de
asemenea interzise exercitiile de abd si RE peste 90 gr.
- De asemenea NU se fac exercitii pe directia de miscare in care sa produs luxatia.
- In luxatia anterioara se evita timp de 15 zile miscarile de RE, se lucreaza pe RI si
flexii la unghi sub 60 gr.
- In luxatiile posterioare sunt interzise RI si ext, si se lucreaza pe RE.
- Tot in prima luna se executa miscari simple analitice, dupa care se introduc exercitii
combinate; dupa o luna cand incep exercitiile combinate se pot apelaa si la miscari cu
rezistenta sau incarcare.
- Dupa 3 saptamani de la luxatie se permite HT si dupa 7 saptamani de la luxatie se
permite inotul.
- Pt. prezenta unor hematoame la locul luxatiei se recomanda aplicarea de US, laser
sau diapuls.
- La varstnici riscul de capsulita retractila e mult mai mare decat la tineri de aceea se
recomanda recuperarea precoce.

FRACTURILE UMARULUI
Sunt izolate ( hmerus, clavicula, omoplat) sau combinate mai rar, si rareori
necesita operatie. In general tratamentul ortopedic (imobilizarea) e suficient.
Fracturile claviculei sunt cele mai frecvente datorate fie unui impact indirect,
cadere pe mana sau umar, fie in urma unui impact direct sau in urma unei contractii
musculare extreme.
- Sediile cele mai afectate sunt : treimea medie unde se produc fracturi oblice sau
cominutive si treimea acromiala (externa); treimea sternala sau interna e afectata rar.
- Clinic se manifesta prin : tumefiere, deformare, hematom, crepitatii, durere in timpul
miscarilor.
- Radiografiile sustin sau nu diagnosticul.
- Vindecarea e in 3 4 saptamani si tratamentul de electie e cel ortopedic.
- Sechelele sunt date mai mult de imobilizare decat de fractura de clavicula in sine.
- Operatia se practica rar cand sunt dizlocari severe si cand exista pericolul penetrarii
pielii si a lezarilor vasculo-nervoase.
- De asemenea operatia se adreseaza complicatiilor fracturii, de exemplu dezvoltarea
calusului hipertrofic si in pseudartroza ( = neinchiderea unui focar de fractura, mai
intai avem hematom, apoi tesut fibros si apoi tesut osos).
Tratamentul
In fazele precoce se recomanda imobilizarea si combaterea edemului. Exercitiile
active (niciodata PASIVE) se fac sub orizontala ( sub 90gr). Dupa 0 luna de la
traumatism se recomanda exercitii rezistive pentru tonizarea musculara.
- In general fracturile claviculare nu impun imobilizari la pat, dupa unii autori nici
macar fizioterapie. De aceea acest lucru se va face in mod adaptativ la necesitatile
individuale.
- In fracturile de clavicula de obicei se produce o hipotonie de muschi dintat anterior,
situatie in care se produce o decolare a omoplatului fata de torace. Acest lucru
impiedica abd si bascularea umarului.
Fracturile omoplatului se pot produce printr-o forta directa sau indirecta cum ar fi
caderea la care forta e transmisa prin umar. E rar singura si poate interesa corpul
scapulei; glena sau cavitatea glenoida, coracoida, acromionul si gatul.
- Clinic se manifesta prin durere la locul fracturii, la palpare sau imobilizare.
- Fracturile cavitatii glenoide se pot asocia cu luxatii de aceea aceasta fractura are
aceleasi tratamente de recuperare cu cel al fracturii de cap humeral.
Sechelele fracturilor de omoplat sunt : atingeri nervoase ( leziuni ) de nerv
subscapular, leziuni de nerv circumflex ( sau axilar) si poate sa apara
algoneurodistrofia ( AND = sindrom SUDECK )
Tratamentul fracturilor de omoplat e ortopedic si consta in imobilizarea bratului in
aparat toraco-brahial de abd 2 3 saptamani.
Terapia fizicala consta in profilaxia pneumoniei prin gimnastica respiratorie,
cresterea circulatiei locale prin crioterapie in fazele initiale sau termoterapie in fazele
tardive.
Exercitiile pot fi : active, cu sau fara echipament ) exercitiile contra R se recomanda
numai dupa ce fractura sa consolidat).

Traumatismele articulatiei acromio-claviculare

Cauza primara e caderea pe umar, purtarea de greutati pe umar sau deasupra
capului.
Exista 3 tipuri de leziuni la acest nivel :
1. Intindere cu ruptura partiala a ligamentelor acromio-claviculare si coracohumerale cu extremitatea laterala a claviculei nemiscata.
2. Ruptura ligamentului acromio-clavicular a capsulei articulare si ruptura
partiala a ligamentului coraco-clavicular cu ridicarea claviculei la jumatate
din latimea diafizei.
3. Ruptura completa a tuturor ligamentelor cu ridicarea claviculei, depasind
largimea diafizei.
Tratamentul in astfel de situatii : e ortopedic si in dizlocari complete e chirurgical si
consta in fixarea unui surub intre clavicula si coracoida sau fixarea lor articulatiei
acromio-claviculare cu o sarma.
Tratamentul fizical consta in : profilaxie pneumoniei prin gimnastica respiratorie si
posturi toracice diferite.
- La exercitii nu trebuie fortata in programul de Ktt ext mai ales in fazele
precoce si nici exercitii cu R pentru ca exista riscul de ruptura ligamentara.
Traumatismele articulatiei sterno-claviculare sunt : luxatiile asociate sau nu cu
fracturile. Luxatiile posterioare sunt extrem de periculoase pt. ca pot afecta
mediastinul (= spatiul dintre plamani).
FRACTURILE HUMERUSULUI ( Treimea proximala-superioara).
Tipurile de fracturi sunt :
- Fracturi de cap humeral
- Fracturi de col chirurgical humeral sau col anatomic
- Fracturi de tuberozitati mari si mici.
Complicatiile sunt :
- Leziuni nervoase ( nerv circumflex), leziuni tendinoase, leziuni capsulo-ligamentare
(capsula retractila), leziuni osoase (calus vicios, pseudartroza), leziuni vasomotorii
(algoneurodistrofii = AND).
Tratamentul in principal e ortopedic cu imobilizarea MS langa torace si tratamentul
chirurgical e rar si consta in aplicarea unei osteosinteze locale ( material metalic
folosit in focarul de fractura si nu numai, cu scop terapeutic : placa cu surub, sarma,
cuie).
- In timpul imobilizarii care dureaza o luna se recomanda : exercitii pendulare
Codman, scripetoterapie, exercitii pasivo-active pt. cot.
- Pt. Ktt specific : e faptul ca se contraindica exercitiile pasive, tractiunile si in
special rotatiile.
Fracturi de trohiter ( tuberozitatea mare) se ridica aceleasi probleme de
recuperare cu cele discutate la ruptura muschilor rotatori cu care se asociaza frecvent.
Fracturile trohinului ( tuberozitatea mica) afecteaza culisa bicipitala si o parte
din lunga portiune a bicepsului poate fi afectata determinana o limitare a flx
antebratului pe brat.
- De asemenea poate fi alterata RI datorita lezarii muschiului subscapular.
Fracturile colului chirurgical sunt extraarticulare, se rezolva ortopedic,
recuperarea are 2 particularitati la kinetoterapie :

- Nu sunt admise miscarile contrate sau prizele sau pozitiile care transforma
humerusul in brat de parghie si se vor evita rotatiile deoarece produc torsiuni ce
deplaseaza capetele de fractura.
Fracturile capului humeral sunt foarte dureroase pt. ca se pierde congruenta intre
capul humeral si cavitatea glenoida. Aici mobilizarea se poate incepe precoce cu
exercitii Codman, exercitii activo-pasive, tractiuni in ax.
Fracturile colului anatomic sunt foarte dureroase.
Fracturile diafizei humerale sunt fie transversale, fie in spirala sau cominutive.
Complicatiile ce pot sa apara sunt leziunile nervului radial (fie precoce, fie tardiv prin
calusare) fie poate sa apara pseudartroza.
- Se trateaza chirurgical.
- La exercitii se evita rotatiile umarului ca sa nu se produca dizlocari.