Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
YAMA Şi NIYAMA
YAMA Şi NIYAMA
Cuvntul YAMA provine din radacina YAM care nseamna "a pune fru", "a tine
n mna", "a supune", "a stapni". YAMA reprezinta regulile de comportament si
se refera la controlul anumitor tendinte negative ce apar la toate fiintele
umane. Aceste constrngeri nu snt specifice numai yoghinilor deoarece orice
om ntr-o anumita masura le practica. Dar yoghinul trebuie sa le aduca la
perfectiune, lucru care cere o daruire totala, aspiratie, consecventa, curaj. Ele
confera n acest caz puteri paranormale.
Asa cum snt mentionate n YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, YAMA snt n
numar de cinci:
1.
2.
3.
4.
5.
AHIMSA (non-violena);
SATYA (adevrul);
ASTEYA (non-furtul);
BRAHMACHARYA (continena);
APARIGRAHA (non posevitatea).
Asa cum parintii ncurajeaza un copil la primii pasi, tot asa i ncurajeaza
si el pe cei mai nefericiti si i face apti sa supravietuiasca.
Pentru o fapta rea comisa de altii, oamenii cer dreptate. Pentru una
facuta de ei nsisi, cer ndurare si iertare. Yoghinul, pe de alta parte, crede ca
un rau facut de el trebuie judecat, n timp ce pentru un rau facut de altii, cere
iertare. El stie cum sa traiasca si i nvata si pe altii cum sa o faca. Nazuind tot
timpul sa se perfectioneze, el le arata celorlalti, prin dragoste si compasiune,
cum sa devina mai buni.
Yoghinul se opune raului din omul care face rau, dar nu persoanei nsasi.
El recomanda cainta si nu pedeapsa pentru un rau facut. Opozitia fata de rau
si dragostea pentru cel care-l comite pot coexista. Sotia unui betiv se poate
opune obiceiului lui, continund sa-l iubeasca pe sotul sau. Opozitia fara
dragoste duce la violenta. A-l iubi pe cel care face rau fara a te opune raului
din el, este nebunie si duce la nefericire. Un yoghin stie ca a iubi o persoana
n timp ce te lupti cu raul din ea, este calea cea mai buna de urmat. Batalia
este cstigata pentru ca el lupta cu dragoste. O mama iubitoare si bate uneori
copilul pentru a-l dezvata de un obicei rau. In acel mod, un adevarat
sustinator al lui AHIMSA si iubeste adversarul.
Alaturi de AHIMSA se afla ABHAYA (lipsa de teama) si AKROTHA (lipsa de
suparare). Eliberarea de teama vine numai pentru aceia care duc o viata pura.
Yoghinului nu-i este teama de nimeni si nimeni nu trebuie sa se teama de
el caci el este purificat prin studiul Sinelui. Teama cuprinde un om si l
paralizeaza. El este speriat ca ar putea pierde mijloacele de existenta, bogatia
sau reputatia. Dar cea mai mare teama este cea de moarte. Yoghinul stie nsa
ca este diferit de trupul sau care este un lacas temporar pentru spiritul sau. El
vede toate fiintele n Sine si Sinele n toate fiintele si, prin urmare, si pierde
orice teama. Cu toate ca trupul sau este supus bolii, vrstei, decaderii si
mortii, spiritul este etern si ramne neatins. Pentru un yoghin, moartea este
un aspect tranzitoriu care da gust vietii. El si-a dedicat mintea, ratiunea si
ntreaga sa viata descoperirii Divinului.
Prin urmare, cnd cineva si-a legat ntreaga fiinta de Supremul Divin, de
cine si de ce ar putea sa se mai teama ?
EFECTE
Practica constanta a non-violentei (AHIMSA) are drept efect universal
dezradacinarea sentimentelor de ostilitate fata de orice fiinta. In preajma
aceluia n care non-violenta a prins perfect radacina, toate fiintele renunta la
ura, antipatie sau dusmanie.
"Nici corpul, nici mintea nu trebuie sa-ti fie stapni. Sa ne aducem aminte
ca, de fapt, corpul ne apartine si nu noi apartinem corpului (corpul este facut
pentru om si nu omul pentru corp)." (SWAMI VIVEKANANDA)
SATYA (adevarul)
SATYA sau adevarul este cea mai importanta regula de comportare.
MAHATMA GANDHI spunea: "Adevarul este Dumnezeu si Dumnezeu este
Adevar". Asa cum focul arde impuritatile si rafineaza aurul, tot astfel focul
adevarului l purifica pe yoghin si arde impuritatile din el.
Adevarul a fost n mod special respectat si chiar adorat n traditia
yoghina. Vedele afirma ca: "Adevarul este cel ce guverneaza pamntul, apa,
cosmosul ntreg". Mahabharata afirma chiar ca: "Daca meritul obtinut facnd o
mie de sacrificii rituale ASHVAMEDHA ar fi plasat n balanta cu meritul
adevarului (SATYA), adevarul ar atrna nca mai greu". Marele ntelept MANU
afirma: "Toate activitatile umane snt efectuate gratie cuvntului si nu exista
alt mijloc de comunicare a gndurilor dect cuvntul, deci omul care
necinsteste cuvntul care este sursa si fundament pentru toate activitatile,
fiind nesincer sau incorect n limbajul sau, se poate spune ca devine n acelasi
timp un hot al tuturor lucrurilor pe care el le denatureaza". Pentru respectarea
acestei reguli, yoghinul trebuie sa se abtina de la orice exagerare, pretentie,
exprimare echivoca, semiadevar, dezvoltnd n acelasi timp o putere de
viziune clara si directa excluznd confuzia, inconstanta, agitatia haotica n
vorbire, gndire sau actiune.
SATYA, la nivelul vorbirii, nseamna ca nu trebuie sa spunem ceea ce stim
ca este fals. Si nici nu trebuie sa inducem pe altii n eroare lasndu-i sa
nteleaga ca stim ceva cnd de fapt numai banuim, sau facem presupuneri
dogmatice. Implica de asemenea ca nu trebuie sa facem judecati pripite.
Acestui autocontrol trebuie sa i se dea totusi un sens mai larg: sa fii drept n
gnd si n fapta tot asa ca si n vorbire. Yoghinul trebuie sa consacre fiecare
clipa a vietii sale Adevarului n sensul lui cel mai larg. Aceasta implica sa
gndim n termenii celor mai nalte principii de care sntem capabili, hotarnd
ca actiunile si gndurile noastre sa fie n concordanta cu aceste principii si
fiind consecventi lor.
Minciuna nu se refera numai la vorbire. Putem minti prin actiuni daca
aceste actiuni i nseala pe altii; de exemplu, i facem sa creada ca am facut
un lucru pe care nu l-am facut si nici nu am avut de gnd sa-l facem. La
sfrsitul fiecarei zile trebuie sa ne ntrebam daca am respectat principiile
adevarului. Uneori poate exista tendinta de a ncerca sa justificam un
neadevar. Ar fi nsa o noua greseala pentru ca n felul acesta ne am minti pe
noi nsine si nu trebuie sa ne nselam pe noi asa cum nu trebuie sa-i nselam
nici pe ceilalti.
forma, scoate fiinta din armonia n care exista n mod esential cu legea
fundamentala a Adevarului.
Exista 4 pacate provocate prin vorbire: obscenitatea si injuriile, a spune
neadevaruri, calomnia sau inventarea unor lucruri si ridiculizarea a ceea ce
este sacru pentru ceilalti. Controlul vorbirii duce la dezradacinarea raului de
orice fel. Cnd mintea nu mai este orientata negativ n nici o directie ea este
imediat umpluta cu bunatate fata de toti. Cel care a nvatat sa-si controleze
felul de a vorbi, simtind cnd trebuie si cnd nu sa vorbeasca, a obtinut un
autocontrol n mare masura. Cnd o astfel de persoana vorbeste, ea va fi
ascultata cu respect si cu atentie. Cuvintele sale vor fi tinute minte caci ele
vor fi bune si adevarate.
In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 36) PATANJALI afirma: "Fiind ferm stabilit n
SATYA, rezultatul actiunilor va fi dobndit, el depinznd n ntregime de vointa
noastra". Atunci cnd aspirantul devine ferm stabilit n veracitate, prin practica
acesteia ca lege universala, neconditionata de timp, tara, nastere si
circumstante, el capata un BUDDHI (intelect) divin. El este capabil sa
dobndeasca fructul KARMA-ei sale (legea cauzei si a efectului) conform cu
dorinta sa. De obicei, rezultatul KARMA-ei este independent de dorintele
noastre, dar acest lucru nu este valabil n cazul unui om care a realizat perfect
SATYA. Prin practicarea lui SATYA, yoghinul capata adevarul vorbirii. Tot ceea
ce spune va deveni adevarat, se va realiza. In YOGA acest lucru este numit
vorbire psihica. Aspirantul dobndeste astfel o anumita putere psihica, mintea
sa devine la fel de clara ca o oglinda, astfel nct ea reflecta tot ceea ce spune.
Astfel, rezultatul oricarei actiuni este n totalitate dependent de el - rezultatul
nu mai depinde de schimbare. Sau, se poate spune ca acela care a atins
perfectiunea n SATYA e capabil sa cntareasca perfect orice cuvnt pe care-l
rosteste pentru ca el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este
foarte dificil.
Numai acela care stie sa-si cntareasca fiecare cuvnt poate spune
adevarul; acest lucru devine o conditie a vorbirii sale. El nu exprima nimic
care sa nu fi fost cntarit prin puterea spirituala. In acest fel el poate controla
n asa masura vehicolul vorbirii nct orice rosteste se realizeaza. Acestea snt
cele doua ntelesuri ale acestei SUTRA a lui PATANJALI. In primul rnd, ea
nseamna ca orice spune fiinta se realizeaza si n al doilea rnd, ea nseamna
ca rezultatul actiunilor depinde de vointa sa.
Practica lui SATYA atrage dupa sine VAK-SIDDHI. VAK-SIDDHI = putere
yoghina extraordinara, obtinuta prin practica lui SATYA, gratie careia tot ceea
ce spune sau gndeste yoghinul devine adevarat, efectiv si se realizeaza
(aceasta deoarece energia individului se mareste, intrnd benefic n rezonanta
cu energia subconstientului colectiv).
ASTEYA (non-furtul)
Dorinta de a poseda si de a se bucura de bunul altuia conduce oamenii
catre fapte profund negative. Din aceasta dorinta vine ndemnul de a fura si
invidia. ASTEYA (A = nu, STEYA = fura) sau "a nu fura" include nu numai a nu
lua ceea ce apartine altuia fara permisiunea sa, dar si a nu folosi ceva pentru
alt scop dect cel initial, sau mai mult dect a permis-o posesorul. Astfel, ea
include nstrainarea, abuzul de ncredere si folosirea gresita. Yoghinul reduce
nevoile sale la minim, gndind ca daca aduna lucruri de care nu are
ntr-adevar nevoie, el este un hot.
La nivel mental nseamna lipsa de lacomie si aceasta trebuie nteleasa
ntr-un sens mai larg: "sa nu rvnesti". Dorinta initiala de a avea ceea ce
poseda altii este cauza care duce la nsusirea lucrurilor altora. Dar si simplul
gnd de rvnire la ce are altcineva poate tulbura echilibrul emotional si mental.
El creeaza insatisfactia, invidia. Furtul real, daca se realizeaza, este doar un
produs direct al gndului initial. De aceea yoghinul si reduce necesitatile fizice
la posesiunile pe care poate el sa le utilizeze si chiar si acestora le acorda o
mica importanta.
ASTEYA, asa cum o defineste nteleptul VYASA n comentariul la YOGA
SUTRAS ale lui PATANJALI, este: " Insusirea fara permisiune a lucrurilor de
valoare ale altora". Furtul nseamna a lua ceea ce are altcineva. Insa ASTEYA
nu este simpla negare a acestui lucru asa cum o gndesc majoritatea
oamenilor. Binenteles aproape toti cei care ncep sa practice YOGA nu mai au
tendinta sa fure n mod concret un lucru. VYASA spune: "se respecta ASTEYA
atunci cnd, eliberat de orice dorinta, yoghinul refuza nsusirea bunurilor care
apartin altora."
Deci, daca cineva doreste un lucru apartinnd altuia si l ia, el este un hot.
Daca doreste ceva si nu-si nsuseste acel obiect, nu este un hot, dar nu
practica ASTEYA. Doar daca nu doresti si nici nu iei nici un obiect de la
altcineva, respecti ASTEYA. Att timp ct doresti ceea ce are altul, realizezi un
furt la nivelul intentiei, n plan mental. Cheia este deci eliberarea de dorinte.
O fiinta poate sa "vrea" ceea ce are din punct de vedere spiritual mai mult o
alta persoana, dar fara sa ncerce sa profite numai de efortul celorlalti. In
aceasta situatie nu vrei ceea ce are celalalt ci vrei pur si simplu o realizare
proprie echivalenta.
ASTEYA implica de asemenea abtinerea de la orice nedreptate,
imperativul fiind sa lasi fiecaruia ceea ce merita, n sensul de a nu da mai
putin dar nici mai mult dect trebuie.
Atunci cnd yoghinul este perfect stabilit n ASTEYA, comorile vin catre el
din toate partile. Oamenii se simt fericiti sa-i poata oferi cele mai bune lucruri
pe care le au si oriunde fiintele cele mai elevate snt atrase catre el.
yoghinii vad o piedica n acumularea lor, n pastrarea sau n pierderea lor sau
n atasarea fata de ele".
Aceasta nseamna ca nu este o piedica n obiectul n sine daca nu l
doresti cu posesivitate si aceasta nu pentru ca l ignori total ci pentru ca el
nu-ti pune nici un obstacol n evolutie. Iar n acest caz ti este permis sa-l
dobndesti.
Prin practica lui APARIGRAHA se nlatura frica, minciuna, ura, deziluzia,
atasamentul, agitatia mintii, grija si supararea. Ea este un ajutor n
practicarea lui AHIMSA, a lui SATYA si a lui ASTEYA. Yoghinul trebuie sa caute
sa se detaseze de nevoia de acumulare excesiva si inutila a bunurilor terestre,
diminund instinctul de proprietate, lacomia si uznd cu cea mai mare detasare
de obiectele pe care le poarta. A nu crea o legatura cu un obiect de natura
grosiera, comporta abtinerea de la orice dorinta de dobndire a ceea ce nu ne
este necesar n mod absolut, respingerea a tot ceea ce nu ne este
indispensabil. Aceasta caracteristica mai implica saracia n sens de modestie,
de austeritate, detasarea de bunurile terestre, anularea dorintelor excesive de
proprietate, care transforma obiectele din mijloace n scopuri.
Este necesar sa se lupte mpotriva lacomiei care se afla la baza
dezechilibrului si a nefericirilor umane. Asa cum nu trebuie sa se rvneasca la
lucrurile care nu ne apartin, tot astfel nu trebuie sa adunam sau sa dorim
lucruri care n mod real nu ne snt necesare, sau care nu snt de folosinta
imediata. De asemenea o persoana nu trebuie sa ia nimic de la o alta
persoana fara sa fi muncit pentru aceasta fizic, mental sau spiritual, si nici sa
nu astepte favoruri gratuite, pentru ca aceasta nu implica altceva dect
saracie n spirit. Yoghinul stie ca acumularea de lucruri materiale duce catre o
slabire a credintei n Dumnezeu si n el nsusi din moment ce ajunge sa se
preocupe de viitorul sau.
Prin APARIGRAHA yoghinul si face viata foarte simpla si pura, mentalul
sau fiind eliberat de suferinta produsa de lipsa sau pierderea vreunui lucru
exterior. Un mare ntelept contemporan spunea: "Cnd ai pierdut tot ceea ce
putea fi pierdut, ramne doar Sinele Esenta Ultim. Yoghinii au numit aceasta
stare "existenta pura". Daca un anumit lucru este necesar, el va veni de la
Sine, la momentul potrivit. Viata unui om obisnuit este plina de o serie
interminabila de perturbari si frustrari nsotite evident de reactiile sau
consecintele lor. In acest fel este imposibil ca mentalul sa fie pastrat ntr-o
stare de echilibru. Yoghinul si dezvolta capacitatea de a se pastra multumit,
armonios, orice i s-ar ntmpla. Astfel el obtine pacea interioara ce l face sa
transceanda iluzia si mizeria cu care lumea este confruntata. Yoghinul nu
trebuie sa acumuleze averi si sa pastreze ceea ce nu i este strict necesar
pentru a trai. Practica lui APARIGRAHA dusa la desavrsire confera yoghinului
clarvederea, ceea ce l va face sa-si poata vedea vietile anterioare.
NIYAMA
NIYAMA constituie o a doua etapa n YOGA. In timp ce YAMA reprezinta
reguli ce conduc la armonizarea relatiilor ntre om si toate fiintele, ntre om si
societate, NIYAMA se refera la organizarea vietii interioare. NIYAMA snt reguli
ale disciplinei individuale, n timp ce YAMA snt universale n aplicarea lor. A
impune limite de comportament exterior, nu este suficient - trebuie de
asemenea restructurata personalitatea profunda prin intermediul celor cinci
"observari" - NIYAMA. Dupa YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI acestea snt:
1.
2.
3.
4.
5.
SAUCHA (purificarea)
SANTOSA (multumirea)
TAPAS (austeritatea)
SVADHYAYA (studiul)
ISHVARAPRANIDHANA (adorarea Divinului).
SAUCHA (purificarea)
care acel text o emana. Aceste texte ce reprezinta ntotdeauna revelatii divine
au o forta cu totul aparte pentru ca prin ele se poate evoca nsasi prezenta
divina. Privite n acest sens, ele snt cai de a ajunge la Dumnezeu. De altfel,
multe dintre aceste texte snt redate ca dialoguri ntre ncarnarea Principiului
Suprem Masculin si a celui Feminin , ntre zei si zeite, ntre zei si oameni care
au atins un nalt nivel de evolutie. Intotdeauna profunzimea adevarurilor
enuntate n aceste carti snt de natura sa schimbe adnc constiinta celui ce se
apleaca cu interesul cuvenit asupra lor.
O reflectie constanta si profunda asupra acestor texte pregateste spiritul
pentru ntelegerea adevarurilor ultime, trezeste si ntretine aspiratia de a
realiza scopul ultim. Ea elibereaza spiritul de semiconstienta sa si de
orizonturile sale limitate, cufundndu-l n preocuparile spirituale pna n
momentul n care aspirantul se va putea dispensa de toate ajutoarele
exterioare si va putea gasi n el nsusi ntreaga cunoastere. In anumite texte
yoghine se spune ca adeptul poate sa renunte la toate cartile, chiar si la
scrierile sacre doar n momentul n care le-a asimilat perfect. Invataturile
sacre vedice snt numite SRUTI si ele snt privite din doua puncte de vedere:
1) Ca obiect de studiu;
2) Ca o culegere de formule sacre a caror recitare constituie ea nsasi un
act de adorare. In acest al doilea caz SVADHYAYA include repetarea orala sau
mentala a unor formule sau MANTRA-e. In aceste BIJA sau "seminte verbale"
se spune ca snt condensate toate VEDA-ele. Ele snt nucleul din care totul
emana si catre care totul converge, iar recitarea lor de catre cei care nteleg
semnificatia lor profunda este echivalenta si chiar ntrece ca valoare citirea
textelor vedice n toata extensia lor.
SVADHYAYA implica lectura spirituala ntr-o stare de elevare a constiintei
a unor texte sacre, cum ar fi: SHIVA SAMHITA, HATHA YOGA PRADIPIKA, YOGA
SUTRAS a lui PATANJALI, VIJNANA BHAIRAVA TANTRA, SHIVA SUTRAS,
GHERANDA SAMHITA, cele patru evanghelii din Noul Testament.
ISHVARAPRANIDHANA
ISHVARA nseamna "Dumnezeu", iar PRANIDHANA nseamna "devotiune
nentrerupta" sau "daruire de sine". ISHVARAPRANIDHANA nseamna
consacrarea actiunilor, a trairilor, a gndurilor si aspiratiilor catre Dumnezeu.
Cel a carui minte si inima vor fi mereu pline de iubire fata de Dumnezeu, nu
va mai fi tulburat de mndrie sau de dorinta puterii, eliminnd din mintea sa
orice gnd egoist.
ISHVARAPRANIDHANA, prin unirea mintii cu inima n Divin, confera
energie, putere mentala si iluminare spirituala. Prin adoratie, mintea este
golita de dorinte si devine plina de gnduri pentru Dumnezeu. Intotdeauna
actiunea reflecta personalitatea unei fiinte mult mai bine dect cuvintele sale.
De aceea yoghinul nvata sa-si dedice toate actiunile Divinului si astfel ele
reflecta Divinitatea n el.
Cuvntul ISHVARA nseamna si cel ce reprezinta ultimul stadiu sau nivel
din orice ierarhie, att universala ct si individuala. Astfel, cuvntul nu se refera
numai la Fiinta Suprema ci si la Sinele Divin Individual- ATMAN. Aceasta
disciplina a fost uneori definita ca devotiune fata de un ideal.
ISHVARAPRANIDHANA este o practica ce trebuie realizata n fiecare clipa.
O forma de nceput consta n rostirea unor rugaciuni la nceputul fiecarei zile
sau n momentele mai deosebite precum si naintea fiecarei mese. Stadiul cel
mai nalt n realizarea lui ISHVARAPRANIDHANA are ca efect cunoasterea
nelimitata a tot ceea ce exista, dar aceasta cunoastere nu este primita din
exterior. ISHVARA manifesta aceasta cunoastere, iar un aspirant care a atins
cea mai nalta stare de constiinta este n legatura cu toata cunoasterea.
Aceasta daruire de sine lui Dumnezeu nu trebuie nici sa se transforme ntr-un
abandon pasiv, nici sa devina o scuza pentru indolenta, pentru ca n nici un
moment yoghinul nu trebuie sa paraseasca energia sa de actiune-VIRYA. Din
contra, aceasta daruire permite YOGHINULUI sa mpinga la maxim eforturile
sale fara sa se exalte n fata succesului sau sa se descurajeze n fata
obstacolelor, pentru ca el are n permanenta n fata modelul Divin.