YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

Cuvîntul YAMA provine din radacina YAM care înseamna "a pune frîu", "a tine în mîna",
"a supune", "a stapîni". YAMA reprezinta regulile de comportament si se refera la controlul
anumitor tendinte negative ce apar la toate fiintele umane. Aceste constrîngeri nu sînt
specifice numai yoghinilor deoarece orice om într-o anumita masura le practica. Dar
yoghinul trebuie sa le aduca la perfectiune, lucru care cere o daruire totala, aspiratie,
consecventa, curaj. Ele confera în acest caz puteri paranormale.

Asa cum sînt mentionate în YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, YAMA
sînt în numar de cinci:

1. AHIMSA (non-violenţa);

2. SATYA (adevărul);

3. ASTEYA (non-furtul);

4. BRAHMACHARYA (continenţa);

5. APARIGRAHA (non posevitatea).

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă faţă de orice, fie
om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau continenţă); asteya (onestitate);
aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha
(curăţenie); santosha (mulţumire); tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual
individual) şi ishwara pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea
acţiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi Niyamas-urile
sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi niyamas-urile, au
drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare
ale lui. Există o relaţie mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare
stimulează mintea. Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi
deranjată. Invers, o minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc
vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară şi invers. Yamas-urile şi
Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze mintea prin acţiuni
înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător.

Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece

imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează
problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar
aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua
naştere din explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de
aplicat, dar chiar şi o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală
considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

PLANUL MORAL SI ETIC IN YOGA

YAMA SI NIYAMA
 In YOGA exista doua prime etape esentiale ce integreaza aspectele
morale si etice într-un mod foarte riguros. Din perspectiva integrarii
fiintei în armonia universala, nerespectarea acestor etape cît de cît face
ca ulterior yoghinul sa nu poata evolua spiritual.

Prima etapa se numeste YAMA; ea implica 5 abtineri care se aplica

actiunilor, intentiilor, cuvintelor: 1) AHIMSA (non-violenta), 2) SATYA
(adevarul), 3) ASTEYA (non-furtul), 4) BRAHMACHARYA (continenta), 5)
APARIGRAHA (non-posesivitatea).

AHIMSA (NON-VIOLENŢA)
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

Cuvîntul AHIMSA este format din particula "A" care înseamna "non"
si din substantivul "HIMSA" - care înseamna "ucidere" sau "violenta".
Este mai mult decît un imperativ negativ de a nu ucide, caci are un
înteles pozitiv mai larg ce implica iubirea. Aceasta iubire cuprinde toate
creaturile caci sîntem cu totii copiii aceluiasi TATA Dumnezeu. Yoghinul
crede ca a ucide sau a distruge o fiinta înseamna a insulta Creatorul.
Oamenii ucid adesea pentru hrana sau pentru a se apara de o primejdie.
Dar faptul ca un om este vegetarian nu implica si ca este non-violent ca
temperament sau ca el este un yoghin, cu toate ca practica YOGA
impune acest regim. Un cutit poate fi folosit la împartirea unui fruct în
bucati sau la înjunghierea unui dusman. Greseala nu este în instrument
ci în cel care-l foloseste. Oamenii devin violenti pentru a-si apara
interesele, propriile trucuri, pe cei dragi, proprietatea sau onoarea. Dar
un om nu se poate bizui numai pe el pentru a se apara pe el însusi sau
pe ceilalti. Credinta ca poate face aceasta este falsa. Um om trebuie deci
sa se bizuie pe Dumnezeu care este sursa tuturor puterilor. Atunci nu se
va mai teme de nimic, de nici un rau. Violenta se naste din teama,
slabiciune, ignoranta sau neliniste. Pentru a o stapîni este nevoie de
eliberare de teama. Pentru a obtine aceasta eliberare, ceea ce este
necesar este o noua atitudine în fata vietii si o reorientare a mintii.
Violenta scade în mod necesar atunci cînd oamenii învata sa-si bazeze
credinta pe realitate si cercetari mai degraba decît pe ignoranta si
presupuneri.

Yoghinul crede ca orice creatura are tot atîta drept la viata ca si el.
Crede ca s-a nascut pentru a-i ajuta pe ceilalti si priveste cu iubire la
toate fiintele. El stie ca viata lui este legata în mod inexorabil de cea a
celorlalti si se bucura daca-i poate ajuta sa fie fericiti. Atunci, prin
empatie, fericirea lor devine fericirea sa. El pune fericirea celorlalti
înaintea propriei sale fericiri si devine o sursa de bucurie pentru toti cei
care îl întîlnesc.

Asa cum parintii încurajeaza un copil la primii pasi, tot asa îi

încurajeaza si el pe cei mai nefericiti si îi face apti sa supravietuiasca.
 Pentru o fapta rea comisa de altii, oamenii cer dreptate. Pentru una
facuta de ei însisi, cer îndurare si iertare. Yoghinul, pe de alta parte,
crede ca un rau facut de el trebuie judecat, în timp ce pentru un rau
facut de altii, cere iertare. El stie cum sa traiasca si îi învata si pe altii
cum sa o faca. Nazuind tot timpul sa se perfectioneze, el le arata
celorlalti, prin dragoste si compasiune, cum sa devina mai buni.

Yoghinul se opune raului din omul care face rau, dar nu persoanei
însasi. El recomanda cainta si nu pedeapsa pentru un rau facut. Opozitia
fata de rau si dragostea pentru cel care-l comite pot coexista. Sotia unui
betiv se poate opune obiceiului lui, continuînd sa-l iubeasca pe sotul sau.
Opozitia fara dragoste duce la violenta. A-l iubi pe cel care face rau fara
a te opune raului din el, este nebunie si duce la nefericire. Un yoghin stie
ca a iubi o persoana în timp ce te lupti cu raul din ea, este calea cea mai
buna de urmat. Batalia este cîstigata pentru ca el lupta cu dragoste. O
mama iubitoare îsi bate uneori copilul pentru a-l dezvata de un obicei
rau. In acel mod, un adevarat sustinator al lui AHIMSA îsi iubeste
adversarul.

Alaturi de AHIMSA se afla ABHAYA (lipsa de teama) si AKROTHA

(lipsa de suparare). Eliberarea de teama vine numai pentru aceia care
duc o viata pura.

Yoghinului nu-i este teama de nimeni si nimeni nu trebuie sa se

teama de el caci el este purificat prin studiul Sinelui. Teama cuprinde un
om si îl paralizeaza. El este speriat ca ar putea pierde mijloacele de
existenta, bogatia sau reputatia. Dar cea mai mare teama este cea de
moarte. Yoghinul stie însa ca este diferit de trupul sau care este un lacas
temporar pentru spiritul sau. El vede toate fiintele în Sine si Sinele în
toate fiintele si, prin urmare, îsi pierde orice teama. Cu toate ca trupul
sau este supus bolii, vîrstei, decaderii si mortii, spiritul este etern si
ramîne neatins. Pentru un yoghin, moartea este un aspect tranzitoriu
care da gust vietii. El si-a dedicat mintea, ratiunea si întreaga sa viata
descoperirii Divinului.

Prin urmare, cînd cineva si-a legat întreaga fiinta de Supremul Divin,
de cine si de ce ar putea sa se mai teama ?

EFECTE

Practica constanta a non-violentei (AHIMSA) are drept efect universal

dezradacinarea sentimentelor de ostilitate fata de orice fiinta. In preajma
aceluia în care non-violenta a prins perfect radacina, toate fiintele
renunta la ura, antipatie sau dusmanie.

"Nici corpul, nici mintea nu trebuie sa-ti fie stapîni. Sa ne aducem

aminte ca, de fapt, corpul ne apartine si nu noi apartinem corpului
(corpul este facut pentru om si nu omul pentru corp)." (SWAMI
VIVEKANANDA)
 SATYA (adevarul)
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

SATYA sau adevarul este cea mai importanta regula de comportare.

MAHATMA GANDHI spunea: "Adevarul este Dumnezeu si Dumnezeu este
Adevar". Asa cum focul arde impuritatile si rafineaza aurul, tot astfel
focul adevarului îl purifica pe yoghin si arde impuritatile din el.

Adevarul a fost în mod special respectat si chiar adorat în traditia

yoghina. Vedele afirma ca: "Adevarul este cel ce guverneaza pamîntul,
apa, cosmosul întreg". Mahabharata afirma chiar ca: "Daca meritul
obtinut facînd o mie de sacrificii rituale ASHVAMEDHA ar fi plasat în
balanta cu meritul adevarului (SATYA), adevarul ar atîrna înca mai greu".
Marele întelept MANU afirma: "Toate activitatile umane sînt efectuate
gratie cuvîntului si nu exista alt mijloc de comunicare a gîndurilor decît
cuvîntul, deci omul care necinsteste cuvîntul care este sursa si
fundament pentru toate activitatile, fiind nesincer sau incorect în limbajul
sau, se poate spune ca devine în acelasi timp un hot al tuturor lucrurilor
pe care el le denatureaza". Pentru respectarea acestei reguli, yoghinul
trebuie sa se abtina de la orice exagerare, pretentie, exprimare echivoca,
semiadevar, dezvoltînd în acelasi timp o putere de viziune clara si directa
excluzînd confuzia, inconstanta, agitatia haotica în vorbire, gîndire sau
actiune.

SATYA, la nivelul vorbirii, înseamna ca nu trebuie sa spunem ceea ce

stim ca este fals. Si nici nu trebuie sa inducem pe altii în eroare lasîndu-i
sa înteleaga ca stim ceva cînd de fapt numai banuim, sau facem
presupuneri dogmatice. Implica de asemenea ca nu trebuie sa facem
judecati pripite. Acestui autocontrol trebuie sa i se dea totusi un sens mai
larg: sa fii drept în gînd si în fapta tot asa ca si în vorbire. Yoghinul
trebuie sa consacre fiecare clipa a vietii sale Adevarului în sensul lui cel
mai larg. Aceasta implica sa gîndim în termenii celor mai înalte principii
de care sîntem capabili, hotarînd ca actiunile si gîndurile noastre sa fie în
concordanta cu aceste principii si fiind consecventi lor.

Minciuna nu se refera numai la vorbire. Putem minti prin actiuni daca

aceste actiuni îi înseala pe altii; de exemplu, îi facem sa creada ca am
facut un lucru pe care nu l-am facut si nici nu am avut de gînd sa-l
facem. La sfîrsitul fiecarei zile trebuie sa ne întrebam daca am respectat
principiile adevarului. Uneori poate exista tendinta de a încerca sa
justificam un neadevar. Ar fi însa o noua greseala pentru ca în felul
acesta ne am minti pe noi însine si nu trebuie sa ne înselam pe noi asa
cum nu trebuie sa-i înselam nici pe ceilalti.

De asemenea, adevarul nu trebuie comunicat fara discriminare

deoarece, asa cum afirma un întelept yoghin, Cunoasterea adevarata
adreseaza aceasta rugaciune oricarei persoane care o detine: "Eu sînt
comoara ta, pastreaza-ma si nu ma darui celor ce nu ma pretuiesc".
Yoghinul nu trebuie sa faca afirmatii despre care nu este în totalitate
sigur. De multe ori imaginatia oamenilor obisnuiti ajunge sa deformeze
foarte mult adevarul, desi aparent acestia nu au nici o intentie negativa.
Din viziunea întelepciunii yoghine, aceasta este totusi o încalcare a lui
SATYA, deoarece a existat o mare superficialitate în gîndire.

Inteleptul VYASA, unul dintre cei care au facut cele mai autorizate
comentarii ale textului YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI, spune: "Adevarul
va fi folosit spre folosul tuturor si nu pentru a distruge sau a face vreun
rau creaturilor. Chiar daca afirmam adevarul, dar prin aceasta facem rau
unei fiinte, comitem o mare greseala". In anumite situatii adevarul poate
fi folosit pentru a face rau. Aceasta însa reprezinta o folosire a adevarului
nu pentru adevar în sine ci pentru a face rau celorlalti. Chiar daca cineva
spune un adevar incontestabil, dar o face cu scopul de a rani o alta
persoana, atunci el nu practica în mod corect SATYA si în mod evident
încalca AHIMSA. SATYA implica de asemenea o analiza foarte lucida si
constienta asupra a ceea ce sîntem. Cel care îsi imagineaza doar ca
realizeaza lucruri folositoare pentru el si pentru ceilalti cînd de fapt nu
este asa, nu are nici o sansa sa se schimbe. In primul rînd un om trebuie
sa-si înteleaga lipsurile si limitarile acceptîndu-se asa cum este pentru ca
doar în felul acesta poate exista o sansa de transformare. Aceasta falsa
întelegere a ceea ce un om este de fapt este considerata de înteleptii
yoghini ca fiind cel mai mare rau, deoarece toate celelalte rele, dureri,
suferinte provenind din exterior, sînt un rezultat al legii KARMA-ei, avînd
rolul de a ne face sa învatam si deci conduc si ele indirect catre
întelepciune. Aceasta falsa întelegere nu poate însa decît sa ne
îndeparteze de întelepciune hranînd egoismul, împingîndu-ne din ce în ce
mai adînc în ignoranta si creind imposibilitatea elevarii constiintei. VYASA
continua: "Deci yoghinul trebuie mai întîi sa analizeze ceea ce este bun
pentru toate fiintele si apoi sa vorbeasca abtinîndu-se de la minciuna".
"Gîndeste înainte de a vorbi" este o recomandare cu caracter general.
Totusi, pentru ca o persoana sa poata spune adevarul, trebuie în primul
rînd sa-l fi trait în propria sa fiinta. De aceea sensul cel mai înalt al lui
SATYA îl reprezinta însasi profunda transformare interioara ce are ca
rezultat revelarea Sinelui Esenta Ultim.

In stiinta actuala se cunosc multe cazuri în care o teorema, o lege

sau o idee apreciata la un moment dat ca fiind un adevar absolut, peste
o perioada de timp a ajuns sa fie infirmata sau sa constituie un adevar
partial înglobat într-un sistem mai amplu si mai profund. Pe masura ce o
fiinta îsi eleveaza constiinta, rafinîndu-si perceptiile interioare precum si
capacitatea de exprimare, ajunge sa traiasca un proces similar celui
descris anterior în care noua modalitate de întelegere îl plaseaza la un
nivel mai înalt dîndu-i astfel o viziune mai ampla si mai integrata asupra
unui fenomen. Acest proces de transformare care implica totdeauna
rasturnarea principiilor limitatoare, eliminarea dogmatismului, depasirea
conformismului asociata cu o stare de compasiune pentru cei care nu au
ajuns înca la acest nivel, este o consecinta fireasca a procesului de
trezire a constiintei.
 Plasîndu-ne la un nivel superior, dispare treptat interesul pentru
fenomenele fluctuante, trecatoare si apare o aspiratie catre tot ceea ce
este universal valabil, superior, înaltator, sublim. De aceea, înteleptii
Orientului au afirmat ca lumea este o iluzie, iar omul obisnuit poate în
multe directii sa fie asemanat cu o masina caci el este inconstient fata de
realitatile subtile, adevarate si nu exista nici un alt motiv sa fie asa decît
doar faptul ca el a consimtit sa fie astfel.

Starea celui care prin cautarea Sinelui a atins Adevarul Ultim este
sublima beatitudine a libertatii totale. Ea este libertate pentru ca în acest
moment yoghinul nu mai este constrîns de nici o lege sau determinare
exterioara. Ea este tacere, caci, citindu-l pe LAO TZE, "orice ai spune
despre Adevarul Ultim devine o minciuna în momentul în care te supui
lui".

Cele 12 calitati pe care le implica SATYA sînt:

- veracitatea, sau faptul de a te abtine de la orice forma de

minciuna, aceasta atragînd disparitia temerii;

- egalitatea psihica;

- stapînirea de sine;

- absenta dorintei în emulatie (la nivelul dorintelor superficiale) arata

daca e util sa dorim un lucru;

- iertarea;

- modestia;

- puterea de îndurare (rezistenta);

- absenta geloziei;

- mila;

- atentia si consideratia pentru ceilalti;

- filantropia dezinteresata;

- dominarea asupra sa însasi.

Daca mintea nutreste gînduri adevarate, daca omul rosteste cuvinte

adevarate si daca întreaga fiinta este bazata pe adevar, atunci se
creeaza conditiile pentru fuziunea cu infinitul. Realitatea în natura sa
fundamentala este dragoste si adevar si se exprima prin aceste doua
aspecte. Viata yoghinului trebuie sa se conformeze strict acestor doua
fatete ale realitatii. De aceea este absolut necesara AHIMSA, care în
esenta se bazeaza pe iubire. SATYA presupune adevar total în gînd,
vorbire si fapta. Neadevarul, sub orice forma, scoate fiinta din armonia în
care exista în mod esential cu legea fundamentala a Adevarului.

Exista 4 pacate provocate prin vorbire: obscenitatea si injuriile, a

spune neadevaruri, calomnia sau inventarea unor lucruri si ridiculizarea a
ceea ce este sacru pentru ceilalti. Controlul vorbirii duce la
dezradacinarea raului de orice fel. Cînd mintea nu mai este orientata
negativ în nici o directie ea este imediat umpluta cu bunatate fata de
toti. Cel care a învatat sa-si controleze felul de a vorbi, simtind cînd
trebuie si cînd nu sa vorbeasca, a obtinut un autocontrol în mare masura.
Cînd o astfel de persoana vorbeste, ea va fi ascultata cu respect si cu
atentie. Cuvintele sale vor fi tinute minte caci ele vor fi bune si
adevarate.

In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 36) PATANJALI afirma: "Fiind ferm

stabilit în SATYA, rezultatul actiunilor va fi dobîndit, el depinzînd în
întregime de vointa noastra". Atunci cînd aspirantul devine ferm stabilit
în veracitate, prin practica acesteia ca lege universala, neconditionata de
timp, tara, nastere si circumstante, el capata un BUDDHI (intelect) divin.
El este capabil sa dobîndeasca fructul KARMA-ei sale (legea cauzei si a
efectului) conform cu dorinta sa. De obicei, rezultatul KARMA-ei este
independent de dorintele noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul
unui om care a realizat perfect SATYA. Prin practicarea lui SATYA,
yoghinul capata adevarul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevarat,
se va realiza. In YOGA acest lucru este numit vorbire psihica. Aspirantul
dobîndeste astfel o anumita putere psihica, mintea sa devine la fel de
clara ca o oglinda, astfel încît ea reflecta tot ceea ce spune. Astfel,
rezultatul oricarei actiuni este în totalitate dependent de el - rezultatul nu
mai depinde de schimbare. Sau, se poate spune ca acela care a atins
perfectiunea în SATYA e capabil sa cîntareasca perfect orice cuvînt pe
care-l rosteste pentru ca el are control perfect asupra vorbirii, dar acest
lucru este foarte dificil.

Numai acela care stie sa-si cîntareasca fiecare cuvînt poate spune
adevarul; acest lucru devine o conditie a vorbirii sale. El nu exprima
nimic care sa nu fi fost cîntarit prin puterea spirituala. In acest fel el
poate controla în asa masura vehicolul vorbirii încît orice rosteste se
realizeaza. Acestea sînt cele doua întelesuri ale acestei SUTRA a lui
PATANJALI. In primul rînd, ea înseamna ca orice spune fiinta se realizeaza
si în al doilea rînd, ea înseamna ca rezultatul actiunilor depinde de vointa
sa.

Practica lui SATYA atrage dupa sine VAK-SIDDHI. VAK-SIDDHI =

putere yoghina extraordinara, obtinuta prin practica lui SATYA, gratie
careia tot ceea ce spune sau gîndeste yoghinul devine adevarat, efectiv
si se realizeaza (aceasta deoarece energia individului se mareste, intrînd
benefic în rezonanta cu energia subconstientului colectiv).

ASTEYA (non-furtul)
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

Dorinta de a poseda si de a se bucura de bunul altuia conduce

oamenii catre fapte profund negative. Din aceasta dorinta vine îndemnul
de a fura si invidia. ASTEYA (A = nu, STEYA = fura) sau "a nu fura"
include nu numai a nu lua ceea ce apartine altuia fara permisiunea sa,
dar si a nu folosi ceva pentru alt scop decît cel initial, sau mai mult decît
a permis-o posesorul. Astfel, ea include înstrainarea, abuzul de încredere
si folosirea gresita. Yoghinul reduce nevoile sale la minim, gîndind ca
daca aduna lucruri de care nu are într-adevar nevoie, el este un hot.

La nivel mental înseamna lipsa de lacomie si aceasta trebuie

înteleasa într-un sens mai larg: "sa nu rîvnesti". Dorinta initiala de a avea
ceea ce poseda altii este cauza care duce la însusirea lucrurilor altora.
Dar si simplul gînd de rîvnire la ce are altcineva poate tulbura echilibrul
emotional si mental. El creeaza insatisfactia, invidia. Furtul real, daca se
realizeaza, este doar un produs direct al gîndului initial. De aceea
yoghinul îsi reduce necesitatile fizice la posesiunile pe care poate el sa le
utilizeze si chiar si acestora le acorda o mica importanta.

ASTEYA, asa cum o defineste înteleptul VYASA în comentariul la

YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, este: " Insusirea fara permisiune a
lucrurilor de valoare ale altora". Furtul înseamna a lua ceea ce are
altcineva. Insa ASTEYA nu este simpla negare a acestui lucru asa cum o
gîndesc majoritatea oamenilor. Bineînteles aproape toti cei care încep sa
practice YOGA nu mai au tendinta sa fure în mod concret un lucru. VYASA
spune: "se respecta ASTEYA atunci cînd, eliberat de orice dorinta,
yoghinul refuza însusirea bunurilor care apartin altora."

Deci, daca cineva doreste un lucru apartinînd altuia si îl ia, el este un

hot. Daca doreste ceva si nu-si însuseste acel obiect, nu este un hot, dar
nu practica ASTEYA. Doar daca nu doresti si nici nu iei nici un obiect de la
altcineva, respecti ASTEYA. Atît timp cît doresti ceea ce are altul,
realizezi un furt la nivelul intentiei, în plan mental. Cheia este deci
eliberarea de dorinte. O fiinta poate sa "vrea" ceea ce are din punct de
vedere spiritual mai mult o alta persoana, dar fara sa încerce sa profite
numai de efortul celorlalti. In aceasta situatie nu vrei ceea ce are celalalt
ci vrei pur si simplu o realizare proprie echivalenta.

ASTEYA implica de asemenea abtinerea de la orice nedreptate,

imperativul fiind sa lasi fiecaruia ceea ce merita, în sensul de a nu da mai
putin dar nici mai mult decît trebuie.

Atunci cînd yoghinul este perfect stabilit în ASTEYA, comorile vin

catre el din toate partile. Oamenii se simt fericiti sa-i poata oferi cele mai
bune lucruri pe care le au si oriunde fiintele cele mai elevate sînt atrase
catre el.
 In YOGA SUTRAS, capitolul 2, SUTRA 37, PATANJALI afirma: "Fiind
ferm stabiliti în ASTEYA, toate comorile ni se prezinta singure".

Cînd aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghina a

onestitatii el capata o putere de cunoastere asemanatoare clarviziunii
sau constiinta intuitiva. Este exact aceeasi facultate pe care o poseda
profetii. Prin intermediul acestei facultati de cunoastere, aspirantul
devine constient de pietrele pretioase din apropiere.

Exista unele persoane care-si pot da seama cît de bogat este un om din apropiere. Aceasta este
un fel de constiinta intuitiva, posibila datorita unei onestitati absolute, neconditionate, universale.
Scopul ei este de a face întreaga viata curata, de a purifica întreaga structura a personalitatii. Cînd
acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglinda în care mintea divina se reflecta.
Atunci cînd oglinda este curata ca puteti vedea fata în ea. Virtutea de a fi onest (ASTEYA) confera
un fel de constiinta prin intermediul careia puteti deveni constient de comorile ascunse.

Insa, în timp ce alti oameni rîvnesc bogatie, putere, faima sau

placeri, yoghinul nu doreste decît un singur lucru: sa-l adore pe
Dumnezeu. Eliberarea de a rîvni îl face sa înlature multe tentatii. Dorinta
puternica dupa ceva tulbura mintea, îi face pe oameni josnici si rai, îi
face infirmi. Cel care asculta de porunca "Nu fura", înteleasa în sensul ei
general, devine posesorul tuturor bogatiilor.

BRAHMACHARYA (continenţa)
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală

prin care potenţialul sexual al fiinţei umane este transmutat în energie,
iar energia rezultantă este sublimată în mod armonios pentru a accelera
evoluţia spirituală.

CONTINENŢA SEXUALĂ = înfrînare, reţinere, control deplin conştient

al funcţiei sexuale atît de către bărbat cît şi de către femeie, implicînd
contactul sexual cu atingerea unui număr nelimitat de orgasme de către
cei doi (la unison sau separat) dar care nu se finalizează prin ejaculare la
bărbat şi nici prin descărcarea explozivă a potenţialului creator specific la
femeie. Acest mod superior de a trăi actul sexual fără epuizare, permite
transmutarea biologică a potenţialului sexual, creator, în forme
superioare de energie vitală, psihică, mentală, spirituală, datorită unor
procese inefabile de sublimare lăuntrică.

Stăpînirea în timpul exercitării funcţiei amoroase a potenţialului

sexual este specifică tradiţiei Taoiste care urmăreşte să realizeze astfel o
echilibrare deplină şi o polarizare pe multiple nivele a energiilor YANG (+)
şi YIN (-) în fiinţă. Prin realizarea cu succes a continenţei sexuale de către
cei doi, în cuplu, trăirea amoroasă devine plenară, dispare senzaţia de
vlăguire şi somnolenţă care însoţeşte ejacularea, este evitată sarcina
nedorită, femeia poate atinge în timp, de ori cîte ori vrea, starea de
orgasm, armonia de cuplu şi fericirea se amplifică. În concepţia orientală,
amorul realizat într-o stare continuă de continenţă sexuală devine o
gradată dilatare dătătoare de extaz, în care cuplul expansionează în
infinit depăşindu-şi astfel toate limitările.

În mod normal, la majoritatea femeilor există în stare latentă

capacitatea de a realiza spontan continenţa sexuală. Această
disponibilitate le permite chiar multor femei să poată trăi adeseori
orgasme multiple fără descărcarea potenţialului sexual. La bărbat

realizarea continenţei sexuale implică un anumit antrenament gradat şi

realizarea unei stări de echilibrare a energiilor YANG (+) şi YIN (-).

Angrenarea permanentă a continenţei sexuale este o practică

curentă în HATHA YOGA şi în Taoism. Experienţa continenţei sexuale în
cuplu permite fiinţei umane să realizeze ceva extraordinar, făcînd-o să
realizeze că, componenta biologică a atracţiei faţă de sexul opus nu este
reprezentată numai de instinct ci şi de alte aspecte energetice, subtile,
psiho-emoţionale, care sunt integrate sub forma energiilor YANG (+) şi
YIN (-) în complexul sistem al comportamentului sexual-afectiv-mental.
Din punct de vedere fiziologic, CONTINENŢA SEXUALĂ reprezintă un
proces ciclic, ascendent, care evoluează în mai multe faze: a) faza de
excitaţie; b) faza de platou; c) coitul propriu-zis; d) faza de evitare a
ejaculării cu transmutarea gradată în energie a unei cantităţi infime din
potenţialul sexual; e) orgasmul normal; f) în continuare urmează din nou
(după un anumit interval de timp de la 15 la 30 de minute) o fază de
evitare a ejaculării cu transmutarea gradată în energie a unei cantităţi
infime din potenţialul sexual; g) orgasmul al doilea mult mai intens şi mai
profund decît cel de dinainte.

Dacă atît bărbatul cît şi femeia controlează cu succes potenţialul

sexual, graţie continenţei sexuale, ei pot continua relaţia amoroasă
intimă, indefinit în timp. Prin continenţa sexuală trăirea amoroasă devine
un etern început şi permite să fie trăită iubirea cosmică. În legătură cu
continenţa sexuală se cuvine să amintim că gîndirea străveche Orientală
şi în special TANTRA, conferă iubirii sexuale transfiguratoare semnificaţia
profundă a unei căi de autocunoaştere şi perfecţionare spirituală a fiinţei
umane. Prin intermediul acestei iubiri oceanice în care totul devine cu
putinţă, se realizează transcenderea condiţiilor comune, limitatoare şi
survine o fuziune cosmică a cuplului în Universul infinit.

Unirea erotică nesfîrşită se transformă într-o expansiune, beatifică,

grandioasă; astfel, datorită sublimării amoroase, se depăşeşte un act
biologic instinctual şi cuplul uman obţine valenţe inefabile de cuplu
cosmic, ideal, divin. Senzualitatea amplificată, graţie continenţei sexuale
perfecte, apare în tradiţia spirituală indiană drept un mijloc de a atinge
Extazul Perfect (SAMADHI). Experienţa erotică intensă facilitată de
continenţa sexuală este astfel investită cu valori trans-senzoriale.
Realizată astfel, ea conduce la o stare progresivă de beatitudine şi
autonomie pentru ambii iubiţi. Continenţa sexuală, în viziunea yoghină
este

un mod misterios de cunoaştere, voluptatea perfect controlată jucînd aici

doar rolul de vehicul, prin intermediul căruia se transcende conştiinţa
normală, limitată şi se instalează starea extatică de iluminare dătătoare
de eliberare şi înţelepciune. Graţie continenţei sexuale, tensiunea
sexuală intensă nu se consumă prin actul ejaculării; emisiunea seminală
este oprită printr-un puternic proces de focalizare mentală, care permite
un autocontrol fiziologic deplin al ejaculării, dar şi al trăirii erotice
autonome.

Această tehnică extraordinară de realizare a unirii sexuale nesfîrşite

este de natură să declanşeze uneori trezirea energiei colosale individuale
KUNDALINI SHAKTI, sublimînd şi convertind potenţialul energetic ce
rezultă prin transmutarea biologică în forme din ce în ce mai rafinate de
energie vitală, psihică, mentală, care, la rîndul lor, sporesc şi revelează
forţa spirituală. Continenţa sexuală, realizată cu succes un anumit
interval de timp, face totodată să se trezească şi să se amplifice
capacităţile psihomentale, dincolo de normalitate. Îndeplinind într-o stare
de transfigurare şi adoraţie fuziunea amoroasă, pentru adorator, în acele
clipe, iubita sintetizează întreaga natură feminină (Eternul Feminin); ea
este în acelaşi timp mama, sora, amanta, soţia, fiica, fiind deci
substitutul şi esenţa Naturii (PRAKRITI), sursa principală a bucuriei şi a
repaosului prin care totul se manifestă în Univers. Prin continenţa
sexuală, jocul erotic se realizează pe un plan trans-biologic, cosmic, fără
sfîrşit, iubiţii încorporînd "O CONDIŢIE IDEALĂ DE ZEI", în sensul că ei nu
numai că experimentează beatitudinea, ci şi că pot contempla direct

realitatea ultimă.

BRAHMACHARIA (continenţa) ŞI FERICIREA AMOROASĂ

(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

În lumina invataturii milenare YOGA, omul detine facultati care ii

permit sa depaseasca realitatea empirica, banala care il limiteaza. El
este capabil sa utilizeze posibilitatile corpului sau prin angrenarea
proceselor de transmutatie cu mult dincolo de functiile lui biologice.
Cinta,

picteaza, danseaza, ride. Si face atitea alte lucruri pe care Bios-ul lui nu
le prevazuse pentru el. De ce nu? Cu conditia sa nu tulbure legile
devenirii si armoniei care reprezinta ordinea fireasca a vietii.

Functia sexuala poate de asemenea sa fie ocazie a anumitor

practici imbogatitoare perfect naturale angrenate la unison cu ambianta
macrocosmica fara a perturba ordinea fireasca a vietii. Atunci totul se
transforma si gratie transfigurarii unificatoare, un potential urias va fi
sublimat. Viata insasi traita cu dragoste ne va ajuta spontan sa sublimam
totul. Daca ulterior mai avem ceva de facut, aceasta este sa
constientizam bogatia energiei care se lanseaza impetuos pentru a ne
face sa traim imbogatiti prin extaz o noua viata. Si sa jubilam. Si sa ne
bucuram din toata fiinta de fericirea de a fi om, o fiinta topita intr-o alta
fiinta, unita

inefabil, empatic si total prin DRAGOSTE cu NEMARGINIREA.

Aceste momente sint adesea prea scurte. Am vrea sa le prelungim

dar orgasmul le incorporeaza adesea prea repede cu victoria sa
triumfatoare care ne rapeste prompt potentialul fundamental de actiune.

Exista practici care, printr-o manipulare constienta a energiilor

launtrice ale fiintei intirzie orgasmul. El poate fi de asemenea inhibat
complet sau controlat astfel incit sa-l putem trai de un numar urias de ori
fara sa se ejaculeze, ceea ce permite sa se reinceapa si sa se cunoasca
infinit mai multe orgasme fara cheltuiala seminala. Actul sexual poate fi
prelungit indefinit si reinceput la vointa.

Energia vitala este stimulata si sarbatoarea corpului traita ca o

fericire extraordinara dureaza atit cit se doreste. In afara acestor practici
superioare, fundamentale, actul sexual presupune epuizare, diminuare si
o placere palida. El este atunci si o activitate fizica intensa, care poate de
asemenea duce pina la oboseala si vlaguire accentuata ce va face sa
apara blazarea. Atunci sarbatoarea inceteaza rapid de a mai fi euforica
sarbatoare a inceputului. Ea devine un abuz, cu toate consecintele
specifice tuturor abuzurilor.

ANALIZA COMPARATIVA

ORGASM OBISNUIT (cu ejaculare)

- Explozie (inevitabil, energia erotica se risipeste in scurt timp definitiv si

inutil iar intensitatea trairii se diminueaza gradat in comparatie cu
amploarea celor simtite la inceputul experientei amoroase. In timp scurt -
si din aceasta cauza face sa apara o stare de nostalgie

fata de manifestarea sa fulgerator de rapida.

-In corp (grosier) doar.

-Joc cu celalalt.

-Eu depind de el/ea.

-Femeia pasiva/ barbatul activ.

-Respiratie accelerata, haotica.

-Act reflex care da nastere unei pierderi a controlului (inconstienta -
impresie de traire animalica, nestavilita)

-Miscare.

-Disponibilitate amoroasa limitata in timp datorita epuizarii ce rezulta in

urma pierderii intempestive a energiei sexuale prin ejacularea spermei la
barbat si a descarcarii explozive la femeie, conducind la instalarea unei
stari de vlaguire si somnolenta care, in cazul excesului, se traduce prin
instinctiva repulsie fata de celalalt sau greata fata de sine.

-Teama uneori inconstienta fata de pericolul fecundarii sau graviditatii

nedorite care atrage dupa sine folosirea contraceptivelor ce provoaca
stari de frustrare si tulburari hormonale in timp.

-Atasament, dorinta egoista.

-Pierderea constiintei.

-Datorita pierderii intempestive si inutile a unei mari cantitati de energie

sexuala pe cale reflexa, la scurt timp dupa aceea potentialul mental si
psihic este diminuat, trairea afectiva fiind mult estompata, iar
intensitatea senzatiilor sexuale si a trairilor erotice se micsoreaza
considerabil; in plus,la nivel intelectual resimtindu-se o stare de
viscozitate.

ORGASM TOTAL SUCCESIV (fără ejaculare)

-Implozie (energia erotica se sublimeaza, transmutata in energii din ce in

ce mai elevate si se acumuleaza in planurile profunde ale fiintei
provocind atit stari unice de placere cit si fenomene extraordinare, de o
bogatie fascinanta prin finetea lor. Intensitatea trairii se mareste
constant si nu se micsoreaza in finalul experientei).

-In afara timpului (indefinit ca durata si prin urmare tangent cu infinitul),

prin senzatia oceanica de plenitudine pe care o induce in intreaga fiinta
la ambii parteneri, dindu-le fericire si bucurie de a trai.

-In afara corpului (atit subtil sau psihic cit si la nivel mental), dar
antrenind totodata armonios si corpul prin forta senzatiilor erotice
resimtite global.

-Joc cu (in) sine, simultan cu perceperea empatica a celuilalt ca si cum

te-ai simti pe tine insuti.

-Celalalt dispare datorita transfigurarii realizate spontan si astfel se

resimte o gigantica dilatare a constiintei tale fuzionata cu a celuilalt, in
Cosmos, la nesfirsit.

-Femeia activa/ barbatul pasiv.

-Respiratie blinda, calma, ritmata de la sine.

-Act hiperconstient, si in intregime stapinit, ce conduce progresiv la un

abandon extatic care face sa se manifeste o beatitudine amoroasa
inefabila, care odata instalata isi face resimtite ecourile in cutele cele
mai intime ale fiintei 2-3 zile la rind dupa experienta.

-Ne-miscare alternind cu unduiri incetinite, la care corpul celuilalt

raspunde cu tandrete si nesat in sintonanta unei armonii depline.

-Disponibilitate amoroasa nelimitata, facind posibila o traire erotica de o

intensitate covirsitoare 8-10 ore in sir (CU CONDITIA CA AMBII PARTENERI
SA-SI CONTROLEZE TOTAL ENERGIA SEXUALA), in care vitalitatea erotica
a celor doi, in loc sa se diminueze se amplifica, facind sa apara o plenara
stare de forta launtrica precum si o satisfactie sexuala deplina.

-Eliberarea completa de orice restrictii sau tensiuni penibile, facind

perfect posibila o manifestare erotica sanatoasa si exuberanta
determinata de anularea oricarei limitari fiziologice prin suspendarea
totala a ejacularii la barbat, indiferent de durata contactului sexual.

-Detasare, dorinta transcendata in non-dorinta, care face sa apara un

sentiment de impacare cu sine si fericire durabila pe care o revarsam
asupra celuilalt prin duiosie si recunostinta.

-Trezirea potentialului mental latent, ascutirea luciditatii constiintei,

amplificarea inteligentei, intuirea spiritului sau constiinta constiintei.
Gratie transmutarii si sublimarii integrale in alte forme de energie a fortei
sexuale la ambii parteneri, atit in cursul experientei amoroase cit si mult
timp dupa aceea (2-3 zile in sir), puterea psiho-mentala este mult
amplificata, aceasta determinind totodata trezirea capacitatilor
parapsihice latente (telepatie, premonitie, clarviziune, intuitie, etc.);
apare o stare coplesitoare de euforie afectiva si o sintonie marita fata de
evenimentele cu continut afectiv pozitiv; vitalitatea este mult marita si
aceasta atrage dupa sine scaderea nevoii de somn; energia intelectuala
creste fata de normal; gindirea este plina de fantezie creatoare si
deosebit de lucida; survine o disponibilitate, fara ca prin aceasta sa
rezulte cea mai mica epuizare.

APARIGRAHA (non-acumularea sau modestia)

(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

Cuvîntul sanscrit este derivat de la GRAHA-apucare (înfascare) si

PARI- de jur-împrejur; prefixul "A" face cuvîntul negativ. S-a tradus prin
"a nu îngramadi" sau "a nu aduna". Aceasta este asadar un alt aspect
mai profund al regulii "a nu fura" sau lipsa lacomiei. A nu fura înseamna
sa nu iei ceea ce nu-ti apartine; a nu acumula înseamna sa nu aduni ceea
ce nu ai nevoie. Regula este formulata în asa fel încît sa includa si ideea
de a nu accepta favoruri, a nu te atasa de obiectele pe care le posezi, a
nu acumula bunuri materiale.

Prin aceasta atitudine, viata devine mai simpla. Niciodata nu ai

senzatia de nemultumire, ca-ti lipseste sau ai pierdut ceva. Fara sa
sugeram ca trebuie asteptata vreo rasplata (aceasta ar fi în contradictie
cu practicile YOGA), se poate spune ca multi dintre cei care încep sa
practice YOGA descopera ca orice lucru de care au nevoie cu adevarat le
este dat chiar atunci cînd au nevoie de el. Ei ajung la o stare de spirit în
care sînt multumiti cu orice s-ar întîmpla deoarece au un sentiment de
siguranta interioara. Trebuie sa ne gîndim ca nu este important ce avem,
ci cum folosim ceea ce avem. Nu sîntem aici pentru a ne satisface
propriile dorinte.

Yoghinul nu-si procura lucruri numai de dragul de a le avea ci numai

daca îi sînt într-adevar necesare. El resimte placere în a vedea pe altii ca
se bucura de ceea ce ei poseda si face aceasta fara nici un simtamînt de
gelozie. Daca noi nu mai dorim sa acumulam bunuri inutile, putem de
asemenea sa ne bucuram daruind. Aceasta este bucuria de a i face pe
ceilalti fericiti, fericirea fericirii altuia. Inteleasa la un nivel profund
spiritual, aceasta atitudine este asemenea gratiei unei forte cosmice,
Soarele de exemplu, care se daruie tuturor în mod egal.

Nu trebuie sa facem din obtinerea lucrurilor un scop în sine. Trebuie

pur si simplu sa le folosim fara a ajunge sa fim dependenti de ele. In
epoca actuala, oamenii au dezvoltat un sistem economic nenatural ce a
avut drept rezultat "societatea de consum" în care oamenii sînt incitati sa
cumpere si sa posede tot ceea ce este "mai de lux" sau "mai la moda". Ei
doresc mereu alte lucruri noi renuntînd la obiecte similare care i-ar fi
putut servi la fel de bine numai pentru ca cele noi au alta culoare sau
alta forma, sau alt amanunt total nesemnificativ.

Omul are o tendinta de a acumula la nesfîrsit bunuri materiale iar

aceasta este o consecinta a starii de agitatie mentala care-l face sa-si
doreasca mereu altceva. Niciodata posesiunea unui lucru nu-l va
multumi, caci imediat mentalul se îndreapta catre un altul iar lantul se
continua neîntrerupt. De aceea înteleptii au afirmat ca cel mai bogat este
cel sarac în dorinte. Printr-o atitudine în spiritul lui APARIGRAHA se va
putea folosi timpul si energia care pîna acum erau irosite pentru
acumularea si pastrarea de lucruri inutile.

Majoritatea oamenilor sînt înlantuiti de dorinte: doresc putere,

placere, bunuri materiale, recunoastere, admiratie etc. Un exercitiu
practic pentru a elimina aceasta stare ce împiedica evolutia prin YOGA
este concentrarea asupra realizarii unei stari mentale eliberate de
lacomie. Incepe ziua gîndindu-te la motivul care te determina sa-ti
desfasori munca zilnica. Gaseste-ti întotdeauna un motiv înalt, elevant,
cum ar fi bucuria de a servi pe altii, binele omenirii si fereste-te de
actiunile îndeplinite fara placere, mecanic, care ar putea avea consecinte
negative pentru alte fiinte sau în care singurul scop sînt banii. Analizeaza
te daca ai privit cu invidie pe cei care au ceea ce tu nu ai si
constientizeaza faptul ca toate posesiunile lumesti sînt doar temporare,
deci iluzorii. Ele nu pot apartine spiritului.

Un întelept contemporan relateaza o întîmplare în care un om a

venit sa-i laude capacitatea de a renunta la toate bunurile materiale. "Eu
nu am renuntat la nimic, raspunse înteleptul. Tu esti cel care a renuntat
la ceea ce aveai mai de pret: starea de fuziune cu Divinul". Totodata un
yoghin avansat poate accepta sa i se ofere un obiect daca el stie sa o
faca în asa fel încît sa nu se ataseze de acel obiect si, folosindu l
inteligent, poate face bine celorlalte fiinte.

Cheia este sa avem controlul asupra lucrurilor si sa nu permitem ca

ele sa ajunga sa ne controleze prin dorinta pe care o declanseaza în noi.
Trebuie în prealabil sa fie facuta o analiza lucida profunda a situatiei
pentru ca altfel exista riscul sa ne pacalim spunînd ca dorim un lucru
pentru altii cînd de fapt în noi persista dorinta pentru acel lucru.

APARIGRAHA implica respingerea cadourilor pe care alti oameni ni le

fac în cadrul relatiilor conventionale. Acest aspect se explica prin faptul
ca un cadou aduce aceluia care îl primeste toate elementele psihice cu
care l-a încarcat acela care îl ofera, în special dorinte, obligatii, care
creeaza un sir de datorii ce nu pot fi compensate întotdeauna si care pun
independenta în pericol. Atitudinea trebuie sa fie însa radical diferita cînd
avem de-a face cu o relatie profunda cu alta fiinta sau cu însasi natura,
pentru ca în aceasta situatie este de dorit sa ne daruim cît mai sincer,
constientizînd faptul ca tot ceea ce primim de la natura este un dar.
Indiferent cît de mult consideram noi ca am fi muncit pentru un anumit
lucru, acesta nu a fost decît un dar, pentru ca de fapt totul nu tine decît
de o integrare armonioasa a noastra în manifestare.

Inteleptul VACHASPATI MICRA care a comentat sutrele lui PATANJALI

spune: " APARIGRAHA este abtinerea de la însusirea obiectelor atunci
cînd yoghinii vad o piedica în acumularea lor, în pastrarea sau în
pierderea lor sau în atasarea fata de ele".

Aceasta înseamna ca nu este o piedica în obiectul în sine daca nu l

doresti cu posesivitate si aceasta nu pentru ca îl ignori total ci pentru ca
el nu-ti pune nici un obstacol în evolutie. Iar în acest caz îti este permis
sa-l dobîndesti.

Prin practica lui APARIGRAHA se înlatura frica, minciuna, ura,

deziluzia, atasamentul, agitatia mintii, grija si supararea. Ea este un
ajutor în practicarea lui AHIMSA, a lui SATYA si a lui ASTEYA. Yoghinul
trebuie sa caute sa se detaseze de nevoia de acumulare excesiva si
inutila a bunurilor terestre, diminuînd instinctul de proprietate, lacomia si
uzînd cu cea mai mare detasare de obiectele pe care le poarta. A nu crea
o legatura cu un obiect de natura grosiera, comporta abtinerea de la
orice dorinta de dobîndire a ceea ce nu ne este necesar în mod absolut,
respingerea a tot ceea ce nu ne este indispensabil. Aceasta caracteristica
mai implica saracia în sens de modestie, de austeritate, detasarea de
bunurile terestre, anularea dorintelor excesive de proprietate, care
transforma obiectele din mijloace în scopuri.

Este necesar sa se lupte împotriva lacomiei care se afla la baza

dezechilibrului si a nefericirilor umane. Asa cum nu trebuie sa se
rîvneasca la lucrurile care nu ne apartin, tot astfel nu trebuie sa adunam
sau sa dorim lucruri care în mod real nu ne sînt necesare, sau care nu
sînt de folosinta imediata. De asemenea o persoana nu trebuie sa ia
nimic de la o alta persoana fara sa fi muncit pentru aceasta fizic, mental
sau spiritual, si nici sa nu astepte favoruri gratuite, pentru ca aceasta nu
implica altceva decît saracie în spirit. Yoghinul stie ca acumularea de
lucruri materiale duce catre o slabire a credintei în Dumnezeu si în el
însusi din moment ce ajunge sa se preocupe de viitorul sau.

Prin APARIGRAHA yoghinul îsi face viata foarte simpla si pura,

mentalul sau fiind eliberat de suferinta produsa de lipsa sau pierderea
vreunui lucru exterior. Un mare întelept contemporan spunea: "Cînd ai
pierdut tot ceea ce putea fi pierdut, ramîne doar Sinele Esenta Ultim.
Yoghinii au numit aceasta stare "existenta pura". Daca un anumit lucru
este necesar, el va veni de la Sine, la momentul potrivit. Viata unui om
obisnuit este plina de o serie interminabila de perturbari si frustrari
însotite evident de reactiile sau consecintele lor. In acest fel este
imposibil ca mentalul sa fie pastrat într-o stare de echilibru. Yoghinul îsi
dezvolta capacitatea de a se pastra multumit, armonios, orice i s-ar
întîmpla. Astfel el obtine pacea interioara ce îl face sa transceanda iluzia
si mizeria cu care lumea este confruntata. Yoghinul nu trebuie sa
acumuleze averi si sa pastreze ceea ce nu îi este strict necesar pentru a
trai. Practica lui APARIGRAHA dusa la desavîrsire confera yoghinului
clarvederea, ceea ce îl va face sa-si poata vedea vietile anterioare.

NIYAMA
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

NIYAMA constituie o a doua etapa în YOGA. In timp ce YAMA

reprezinta reguli ce conduc la armonizarea relatiilor între om si toate
fiintele, între om si societate, NIYAMA se refera la organizarea vietii
interioare. NIYAMA sînt reguli ale disciplinei individuale, în timp ce YAMA
sînt universale în aplicarea lor. A impune limite de comportament
exterior, nu este suficient - trebuie de asemenea restructurata
personalitatea profunda prin intermediul celor cinci "observari" - NIYAMA.
Dupa YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI acestea sînt:

1. SAUCHA (purificarea)

2. SANTOSA (multumirea)
3. TAPAS (austeritatea)

4. SVADHYAYA (studiul)

5. ISHVARAPRANIDHANA (adorarea Divinului).

SAUCHA (purificarea)

(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

Inteleptul VYASA afirma în comentariul sau la SUTRELE lui

PATANJALI: "Dintre acestea cinci (NIYAMA), purificarea este realizata cu
pamînt sau cu apa sau cu altceva asemanator, prin post sau alte cerinte
legate de hrana purificata".

Curatirea fizica începe în YOGA prin curatirea exterioara si interioara

prin tehnicile de curatire a limbii, a nasului, a abdomenului, etc. Ea
cuprinde sase tehnici secrete de purificare cunoscute sub numele de
SHAT KARMA KRIYAS. Curatirea interioara si exterioara a corpului face sa
fie eliminata starea de slabiciune fizica, deprimarea, deznadejdea,
apatia, înlatura o mare parte din boli, starea de îngreunare, sentimentul
de a fi murdar, marind imunitatea organismului. Yoghinii considera ca
curatirea de suprafata, exterioara nu este propriu-zis o curatire. Ea nu
este nici macar începutul curatirii. Daca în interior esti curat, chiar daca
esti acoperit cu noroi la suprafata, esti totusi curat. Daca interior esti
murdar, oricît de mult ar fi curatit exteriorul, esti în continuare murdar.

VIYASA continua: "Acestea sînt exterioare. Curatirea interioara

reprezinta curatirea de mizeriile agitatiei mentale."

Intreaga activitate realizata pentru purificarea naturii emotionale

este de asemenea o curatire de mizeriile agitatiei mentale. Acestea
implica de asemenea eliminarea gîndurilor si ideilor negative. De cele
mai multe ori gîndurile si ideile sînt conditionate de stadiul de elevare a
naturii noastre emotionale. Prin purificarea acesteia se purifica de
asemenea si mentalul. Purificarea mentalului are o extraordinara
importanta în practica YOGA si în evolutia fiintei, pentru ca mentalul pur
poate determina la rîndul sau purificarea tuturor celorlalte structuri ale
fiintei. Inteleptii yoghini spun: "Mentalul poate transforma nectarul în
otrava si otrava în nectar". Ei folosesc adesea exemplul lotusului care,
desi creste în ape mlastinoase îsi pastreaza frumusetea stralucitoare,
fara ca vreo picatura de noroi sa-i atinga petalele, pentru a ilustra starea
unei fiinte pure, traind printre oameni obisnuiti. O stare de puritate, o
atitudine interioara catre curatenie atrage catre fiinta care practica
SAUCHA, prin rezonanta, numai energii benefice, înalte, pure.

Acesta este de fapt si principiul secret al alchimistilor care prin

transmutari si sublimari repetate aspira catre starea supremei puritati
simbolizata la nivelul material prin aur. Puritatea trupului este esentiala
pentru o stare buna. In timp ce obiceiurile bune ca spalatul, purifica
trupul la exterior, ASANA si PRANAYAMA îl curata în interior. Deci aceste
ramuri din YOGA pot fi incluse în SAUCHA.

Practicarea ASANAS-urilor tonifica întregul corp si îndeparteaza

toxinele si impuritatile cauzate de o înclinatie catre placerea grosiera.
PRANAYAMA curata si aeriseste plamînii, oxigeneaza sîngele si purifica
nervii. Dar mai important decît curatirea fizica a trupului este curatirea
mintii de emotiile sale care îl tulbura. Acestea sînt: ura, pasiunea,
lacomia, desfrîul, minciuna si mîndria. Si mai importanta chiar decît
aceasta este curatirea intelectului (BUDDHI) de gînduri impure.
Impuritatile mintii sînt eliminate cel mai repede prin iubire si devotiune,
BHAKTI YOGA. Impuritatile intelectului sau ratiunii sînt arse de focul
introspectiei si prin cautarea frenetica a Adevarului.

KRIYA în limba sanscrita înseamna exercitiu, actiune si este în

general asociat cu practicile de purificare. SAUCHA poate îngloba deci si
STHULA KRIYA ce reprezinta ansamblul modalitatilor fizice prin care se
opereaza purificarea structurilor grosiere dar si SUKSHMA-KRIYA ce
reprezinta actiunile de purificare la nivel mental si spiritual ce permit
fiintei sa se integreze mult mai armonios în ambianta subtila universala.
Curatirea interioara aduce bucurie si confera fiintei o radiatie luminoasa
si placuta. Ea aduce bunavointa si elimina îngrijorarile, frustrarile,
tensiunea interioara, disperarea si bolile mentale. Cînd o fiinta este
binevoitoare, ea vede la ceilalti în primul rînd calitatile, ignorînd sau
iertînd defectele. Respectul pe care o fiinta îl acorda sincer altei fiinte
pentru anumite calitati, îl va face sa se respecte si pe sine însusi si chiar
sa fie respectat de ceilalti, aceasta atragînd dupa sine capacitatea de a
depasi cu mare usurinta grijile si supararile. Cînd mintea este pura,
lucida este foarte usor sa poata fi focalizata.

Prin concentrare se obtine astfel stapînirea simturilor (INDRIYA JAYA).

In aceasta stare, yoghinul patrunde cu usurinta în templul propriului sau
corp si vede propriul Sine oglindit în inima sa. In afara de puritatea
corpului, a gîndirii si a cuvîntului este necesara si o puritate a mîncarii.
Pe lînga curatenia ce trebuie urmarita în timpul prepararii mîncarii, este
esential sa studiem puritatea elementelor pe care ea ni le ofera. Hrana
reprezinta suportul, substanta întregii vieti si ea este privita ca o faza a
lui BRAHMAN (Absolutul). De aceea hrana trebuie mîncata cu sentimentul
ca este o ofranda pe care natura ne o daruieste si de aceea sfintii simt ca
fiecare înghititura le confera putere spre a-l servi pe Dumnezeu. In felul
acesta orice hrana devine pura. Pîna la acest nivel, totusi, yoghinii au
stabilit anumite reguli stricte ale dietei. In primul rînd este recomandat
regimul vegetarian.

In mod general exista trei tipuri de hrana dupa efectul pe care-l

produce asupra organismului. In aceasta directie BHAGAVAD GITA spune:
"Hrana SATTVICA este cea care conduce la longevitate, inteligenta, forta,
sanatate, bunastare si buna dispozitie; ea este savuroasa, substantiala,
placuta si hranitoare. Hrana amara, acida, prea sarata, iritanta, prea
condimentata, cea care declanseaza durere, dezordini fizice si mentale
este RAJASICA. Hrana TAMASICA este cea care si-a pierdut valoarea
(fiarta mai mult de 3 ore) care este insipida, alterata sau conservata,
fetida, resturile lasate de cineva, hrana impura".

Regimul alimentar al yoghinului trebuie sa fie esential SATTVIC:

cereale (grîu, orez, orz, etc), lapte, unt clarifiat, fructe, miere, apa pura
de ploaie. De asemenea HATHA YOGA PRADIPIKA mentioneaza: "Yoghinul
nu trebuie sa-si umple niciodata stomacul mai mult de trei sferturi, lasînd
un sfert gol pentru circulatia aerului."

Chiar si caracterul poate fi transformat dupa felul de mîncare si

modul în care o consumam. Omul este singura fiinta care manînca si
atunci cînd nu-i este foame. Exista de asemenea foarte multi oameni
care traiesc pentru a mînca în loc sa manînce pentru a trai. Cei ce
manînca doar pentru placerea grosiera de a mînca, se hranesc în exces
si ajung sa sufere de boli la nivel digestiv.

Yoghinii realizeaza în orice actiune echilibrul, asa ca ei manînca

numai pentru a-si sustine din punct de vedere energetic, corpul fizic. Ei
nu manînca nici prea putin nici prea mult.

In concluzie, SAUCHA reprezinta activitatea de purificare realizata la

toate nivelele fiintei insistînd în special pe puritatea mentala. PATANJALI
în YOGA SUTRAS capitolul 2 SUTRA 41, afirma: "Prin practica puritatii
mentale se dobîndeste fericire, focalizarea mintii, control al mintii,
viziunea Sinelui".

SANTOSA (multumirea)
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

PATANJALI afirma în YOGA SUTRAS, cap. 2: "Din multumire izvoraste

suprema fericire". Ea nu este pur si simplu o acceptare pasiva a
împrejurarilor în care te afli, ci mai degraba o aprobare activa a fiintelor
care te înconjoara, o aprobare activa a împrejurarilor, pentru a te folosi la
maximum de ele, chiar daca la prima vedere par nefavorabile.

Ca modalitate practica de antrenament implica sa fim hotarîti sa

transformam în bine orice s-ar întîmpla, fiind mereu multumiti de oameni
si de evenimente. In acest sens este util sa cream o imagine mentala
despre noi ca persoane multumite si fericite, care vad mereu partea
frumoasa a lucrurilor.
 Prin practica lui SANTOSA, yoghinul ajunge sa traiasca în
permanenta o stare de plenitudine si bucurie pentru ceea ce el are si
ceea ce el este fara ca nici o forta exterioara sau conflict interior sa îi
umbreasca armonia. El nu trebuie sa îsi conditioneze fericirea de dorinta
obtinerii vreunui lucru. Deoarece agitatia mentalului creeaza întotdeauna
noi dorinte, aceasta speranta de fericire nu s-ar putea împlini decît
partial si temporar. Aceasta implica de asemenea sa traim mereu în
prezent fara a ne risipi în mod aberant potentialul energetic cu reprosuri
si regrete lipsite de sens legate de trecut sau în imaginatii fanteziste
legate de viitor. Aceasta multumire nu trebuie sa fie zdruncinata de nici
un esec, caci pastrînd aceasta atitudine orice esec poate fi transformat
într-o victorie stralucita. De asemenea, ea implica o egalitate în spirit la
succes si la insucces. In BHAGAVAD-GITA, cap.2, KRISHNA îi spune lui
ARJUNA: "Cînd un om, o PARTHA, elimina din mintea sa toate dorintele si
cînd este satisfacut în Sine prin sine, se spune ca este ferm în
întelegerea sa.""Cel care nu se implica în suparari si nu se complace în
placeri, cel care a parasit orice dorinta, atractie, teama si mînie, acela
este ferm în întelepciunea sa.""Cel pe care nici un lucru exterior nu-l
afecteaza fie ca dobîndeste binele sau raul, care nu uraste si nu se
complace în bucurii efemere, acela este ferm în întelepciunea sa."

Cînd yoghinul nu mai este supus valurilor emotiei care îl ridica sau îl
coboara deoarece el transcende alternantele si schimbarile exterioare si
cînd poate pastra un echilibru interior în mijlocul loviturilor neprevazute
ale vietii, atunci el a atins starea de egalitate a spiritului, absolut
necesara pentru a traversa demn si glorios toate obstacolele ce apar în
calea evolutiei sale spirituale.

O fiinta a carei minte nu se pastreaza într-o stare de multumire nu

se poate concentra. Yoghinul ajunge sa nu simta lipsa tuturor lucrurilor
suplimentare si atunci el este în mod natural multumit. Un om multumit a
atins plenitudinea pentru ca aceasta înseamna ca el cunoaste si traieste
iubirea fata de Divin si îsi împlineste astfel menirea sa. El este o fiinta
binecuvîntata pentru ca el cunoaste adevarul si fericirea. Multumirea si
linistea sînt stari ale mintii. Diferente superficiale pot sa se nasca între
oameni din cauza rasei, a credintelor, a conceptiilor lor etc. Diferentele
creeaza tensiuni si apoi trezesc conflicte constiente sau inconstiente care
distrag si perturba mintea. In aceste stari mintea îsi pierde capacitatea
de focalizare si pacea. Atunci cînd flacara spiritului nu pîlpîie în vîntul
dorintei, apar multumirea si linistea.

Nemultumirea este unul din voalurile lui AVIDYA (ignoranta),

trebuind prin urmare sa fie îndepartata, deoarece ea provoaca multe
complexe indezirabile si induce o stare de boala psihica, iar daca mintea
este bolnava, nici o practica spirituala nu este posibila.

In meditatie constiinta trebuie eliberata de toate erorile mentale,

voalurile si complexele, prin urmare fiinta trebuie sa practice SANTOSA
(multumirea). Fericirea care rezulta de aici este neegalata. Ca rezultat al
acestui lucru, fiinta poate ajunge la nivele foarte profunde în meditatie.
In absenta multumirii, diferitele complexe mentale ies la iveala si o astfel
de persoana este nepregatita pentru o practica spirituala. Prin practica
lui SANTOSA se ajunge la o stare de fericire interioara nelimitata
indiferent de functiile exterioare. Un întelept contemporan a spus în
momentul în care a fost constrîns sa traiasca în conditii foarte grele:"Ma
puteti arunca si în infern dar nu veti putea lua niciodata paradisul din
mine".

Un alt mare maestru yoghin a fost întrebat:

"In ce consta practica YOGA pe care o desfasurati?"

El a raspuns simplu:

"Cînd îmi este foame manînc, cînd sînt obosit ma culc.

Aceasta reprezinta starea de totala multumire si acceptare a

mediului exterior si a ta însuti si a propriei realitati interioare."

TAPAS
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

Cuvîntul TAPAS este derivat din radacina TAP care înseamna "a
arde", "a izbucni în flacari", "a straluci","a suferi de durere" sau "a fi
mistuit de foc". El înseamna deci un efort ardent realizat la toate nivelele
în orice circumstanta pentru a realiza un scop clar în viata. TAPAS implica
purificare, autodisciplina si austeritate. Intreaga stiinta a construirii unui
caracter sau a unei personalitati poate fi privita ca o practica a
TAPAS-ului. TAPAS reprezinta un efort constient pentru a arde toate
dorintele care ne împiedica pe drumul catre scopul propus, este efortul
de a atinge fuziunea ultima cu Divinul. Insa este foarte important sa
constientizam profund scopul pentru care realizam TAPAS ul. Un scop
spiritual va face viata pura, elevata, divina. Fara un asemenea scop nici o
actiune nu are valoare. Inteleptii yoghini afirma ca viata fara TAPAS este
ca o inima fara iubire. Fara TAPAS mintea si inima nu pot fuziona în Divin.

TAPAS-ul este de 3 feluri; el se poate referi la corp (KAYIKA), la

vorbire (VACHIKA) sau la minte (MANASIKA). Continenta
(BRAHMACHARYA) si non-violenta (AHIMSA) sînt TAPAS-uri pentru corp. A
folosi numai cuvinte care nu aduc raul unei fiinte, a vorbi despre adevar,
a recita imnuri de slava lui Dumnezeu si a nu vorbi de rau despre altii,
sînt TAPAS-uri ale vorbirii. A dezvolta o atitudine mentala în care sa se
ramîna linistit si egal în bucurie sau durere, a pastra în permanenta un
autocontrol sînt TAPAS-uri ale mintii. TAPAS-ul se realizeaza atunci cînd
cineva actioneaza fara nici un motiv egoist sau speranta de recompensa,
cu credinta de nezdruncinat ca nici macar un fir de iarba nu se poate
misca fara vointa lui Dumnezeu.
 TAPAS-ul confera întotdeauna o mare forta însa atunci cînd ea este
utilizata în scopuri egoiste nu face decît sa ne înlantuie si mai mult în
lanturile iluziei. Prin TAPAS yoghinul capata forta în corp, în minte si în
caracter. El dobîndeste curaj si întelepciune, integritate, fermitate si
simplitate.

TAPASYA înseamna energie produsa de foc. Ea este o purificare prin

foc ceea ce înseamna efortul de a duce fortele contradictorii la o
diferenta de potential foarte mare pentru ca apoi, prin alaturarea lor, sa
se creeze o foarte mare energie. In comentariul sau la YOGA SUTRAS a
lui PATANJALI, înteleptul yoghin VYASA spune: "TAPAS este producerea
extremelor: foame si satietate, frig si cald, a sta în picioare si a sta jos,
nemiscare si miscare în conformitate cu anumite procedee ca impuneri
corporale, post."

Anumite persoane practica o cale spirituala dar în momentul în care

intervine un anumit discomfort sau este necesar sa fie facut un efort mai
mare, abandoneaza. Evitarea constanta a discomfortului nu este o
atitudine spirituala. Aceasta nu implica neaparat sa traim în conditii
foarte dificile dar în momentul în care asemenea situatii se creeaza, cînd
nu ai ce mînca sau cînd trebuie sa dormi pe pamîntul gol sau sa muncesti
foarte mult trebuie sa fi capabil sa depasesti aceste situatii cu exact
aceeasi atitudine si sentiment pe care-l ai cînd traiesti în confort.

Evident, prin aceasta atitudine noi vom genera o stare SATTVICA (de
echilibru) In fiinta, acceptînd iluzia indiferent cum s-ar manifesta. Despre
o asemenea stare SHANKARA spune: "Cel care îl cunoaste pe ATMAN
(Sinele Suprem Individual) nu se identifica cu corpul sau. El ramîne în
acesta ca într-un vehicul; daca oamenii îi creeaza conditii de confort si
lux, el se va bucura de acestea si se va juca cu ele ca un copil. El poate
purta haine costisitoare sau zdrente. El poate parea un nebun sau un
copil; uneori el se poate purta ca un întelept. Uneori este tacut, alteori
atrage în jurul sau foarte multi oameni. Uneori oamenii îl onoreaza cu
maretie, alteori îl insulta sau îl ignora. El nu are nici o bogatie si totusi
este mereu multumit. El actioneaza si totusi nu este înrobit de actiune. El
pare a fi o fiinta individuala si totusi este prezent în toate lucrurile,
pretutindeni. "Toate lucrurile realizate prin TAPAS reprezinta de fapt
eforturi de a distruge limitarile create de prejudecati. Acestea ne
programeaza comportamentul iar noi devenim incapabili de a realiza
lucruri cu adevarat profunde datorita acestor determinari. Doar prin
distrugerea cauzelor ce creaza aceasta limitare ne putem elibera de ea.
Omul este înlantuit de inimaginabil de multe lucruri ireale, iluzii, fantezii.
Acestea se sedimenteaza deseori pîna în straturile profunde ale
subconstientului si sînt foarte greu de eliminat fara un efort considerabil,
însotit de o permanenta constientizare a scopului ultim. Uneori oamenii
încearca sa gaseasca moduri prin care sa-si schimbe viata si astfel ei îsi
schimba meseria, îsi fac noi prieteni, dar, aparent paradoxal, dupa foarte
putin timp ei se întorc la aceleasi activitati cotidiene, aceleasi emotii,
aceeasi atitudine negativa, aceleasi consideratii interioare, aceleasi
prejudecati, aceleasi tensiuni, aceeasi suferinta. Acest lucru se întîmpla
pentru ca oamenii nu cauta sa înteleaga cauza de unde toate acestea
vin. Efortul realizat prin TAPAS si în general prin toate regulile de YAMA si
NIYAMA nu reprezinta atitudini care sa modifice lucrurile la suprafata ci
ele actioneaza direct la nivelul cauzei, gasind si eliminînd apoi impresiile,
atitudinile si reactiile de baza care genereza suferinta.

TAPAS-ul implica de asemenea ardoarea în convingeri, încrederea

totala care ne permite sa atingem obiectivul urmarit în timpul
antrenamentului.

Practica tacerii (MAUNA) este o forma de TAPAS cu rezultate

deosebit de profunde. Ea ne permite conservarea energiilor psihice,
amplificarea stapînirii de sine, o mai mare profunzime la nivel mental. Ea
poate fi realizata o zi pe saptamîna sau numai cîteva ore pe zi. Uneori
cuvîntul TAPAS se traduce prin devotiune, adica dorinta fierbinte de a
atinge un scop înalt.

Alte forme de TAPAS pe care este indicat sa le realizeze oricine sînt:

1) hotarîrea ca pentru o anumita perioada de timp sa ne abtinem de

la unele placeri obisnuite cum ar fi: zaharul în ceai, dulciuri, prajituri,
înghetata, bomboane etc. Aceasta ne va elibera de sclavia unei placeri
devenita obisnuinta.

2) hotarîrea de a ne începe activitatea zilnica cu o ora mai devreme

decît de obicei.

Putem gasi nenumarate alte exercitii prin care un act definit al

vointei va fi utilizat pentru a învinge o înclinatie naturala. Un pas superior
în realizarea TAPAS-ului îl reprezinta pastrarea continua a unor atitudini
echilibrate în orice situatie. De exemplu, a vorbi cu masura atunci cînd
cei din jurul nostru se agita si vorbesc inutil este mult mai valoros decît a
nu vorbi atunci cînd esti izolat.

In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 43) PATANJALI spune: "Prin TAPAS se

distrug impuritatile si se dobîndeste perfectiunea corpului si a organelor
de simt." Meditatia necesita un corp perfect si organe de simt care sa
functioneze perfect. O meditatie care se întinde pe durata a mai multor
ore este un lucru obisnuit si deci PATANJALI recomanda ca organele de
simt si corpul sa functioneze perfect, pentru a putea practica meditatia.
Nu trebuie sa existe stînjeneala sau discomfort în timpul meditatiei din
cauza slabiciunii unui organ. Toate functiile corpului, cum ar fi respiratia,
circulatia sîngelui, digestia, secretiile etc., trebuie sa se desfasoare
perfect si pentru aceasta este necesar sa se practice TAPAS-ul. El implica
supunerea corpului la austeritati, astfel încît el sa poata îndura caldura,
frigul, otrava si asa mai departe. Pentru meditatie este necesar un corp
puternic. Impuritatile fizice trebuie îndepartate din creier, ochi, urechi,
nas, piele etc. Exista 5 tipuri de austeritati:
 1) Expunerea corpului la soare pentru a face pielea rezistenta;

2) Supunerea corpului la caldura focului pentru a face pielea subtire

si maronie;

3) PRANAYAMA se face pentru a crea caldura în corp;

4) Trebuie întetit focul concentrarii asupra unui singur punct;

5) Focul postului.

Aceste 5 focuri îndeparteaza toxinele si întaresc corpul, astfel încît el

devine apt pentru meditatie.

Pentru un yoghin avansat, continenta si practicile TAPAS-ului ajung

sa fie realizate fara efort deoarece însasi natura profunda a unei astfel de
fiinte a fost eliberata de prejudecatile limitatoare cu privire la confort si
placere. Privita din exterior, atitudinea unei asemenea fiinte ilustreaza un
autocontrol perfect. De exemplu, într-o situatie nefavorabila, yoghinul nu
se enerveaza. In realitate nu este vorba despre un autocontrol ci mai
degraba de manifestarea naturii sale interioare, calma si egala în
permanenta. Pentru o asemenea fiinta acesta nu mai este un TAPAS deci
nu mai este o restrictie deoarece el s-a ridicat deasupra ei. Prin
practicarea consecventa a acestor principii se dobîndeste starea de
libertate neconditionata care ne face sa nu le mai simtim ca reguli stricte
venind din afara noastra, ci sa fie manifestate prin însasi natura noastra
interioara.

Sfîntul Serafim de Sarov a stat timp de trei ani doar în genunchi

rugîndu-se la Dumnezeu. Cînd cineva i-a admirat vointa si stapînirea de
sine, acest sfînt i-a raspuns: "Nu as fi putut sta în felul acesta nici macar
o ora fara ajutorul lui Dumnezeu."

SVADHYAYA
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

SVA înseamna "Sine" si ADHYAYA înseamna "studiu" sau "educatie".

Educatie înseamna conturarea si înflorirea celor mai bune aspecte care
exista într-o fiinta. SVADHYAYA înseamna deci "educatia Sinelui".
SVADHYAYA este diferita de învatarea obisnuita realizata prin audierea
unui text în care vorbitorul îsi expune propria învatatura în fata
ignorantei celor care îl asculta.

Cînd o persoana realizeaza SVADHYAYA, cel care vorbeste si cel care

asculta au aceleasi aspiratii, dragoste si respect reciproc. Gîndurile
înnobilatoare ce se nasc în SVADHYAYA sînt preluate de cel ce le
receptioneaza astfel încît ele devin o parte din propria sa viata si fiinta.
Cel care practica SVADHYAYA la modul profund face din urmarirea
propriilor sale trairi un fel de citire a propriei sale carti a vietii, iar din
raspunsul la aceste trairi si din capacitatea sa de a actiona, un fel de
scriere si revizuire a cartii sale. El realizeaza astfel o transformare ampla.
El începe sa înteleaga ca întreaga creatie este facuta pentru BHAKTI
(adoratie) si nu pentru BHOGA (placere), ca întreaga creatie este divina,
ca Divinitatea este în interiorul sau si ca energia care actioneaza în el
este de aceeasi natura cu aceea care actioneaza în întregul Univers.

SVADHYAYA reprezinta studiul asupra unui subiect care este baza

sau cauza tuturor celorlalte subiecte sau actiuni si care ea însasi nu mai
are nici o alta cauza. Studiul cartilor sacre ale lumii îi vor permite
cautatorului spiritual sa se concentreze mai usor si sa rezolve dificilele
probleme ale vietii atunci cînd ele apar. El va elimina ignoranta si va
putea aduce în el si în ceilalti cunoasterea. Ignoranta nu are început dar
are un sfîrsit. Pentru cunoastere exista un început dar niciodata un sfîrsit.

Prin SVADHYAYA yoghinul întelege natura profunda a sa si realizeaza

comuniunea cu Divinul. Cartile sacre profund spirituale ale lumii exista
pentru a fi citite de toti. Ele sînt revelatii divine si de aceea nu trebuie sa
fie citite numai de membrii unei singure credinte. Asa cum albina culege
nectarul din diferite flori, tot astfel un aspirant veritabil catre
spiritualitate asimileaza si traieste învatatura celorlalte credinte, ceea
ce-i va permite sa aprecieze, sa înteleaga si sa traiasca mai bine propria
sa credinta. Filologia nu este un limbaj ci o stiinta a limbajelor si a
cuvîntului. Studiul ei îi permite elevului sa învete mai bine propriul sau
limbaj. In mod similar, YOGA nu este o religie în sine; ea este stiinta
religiilor, studiul si practica ce permit unei fiinte sa-si aprecieze mai bine
propria sa credinta.

In general, pentru un yoghin, SVADHYAYA înseamna studierea

textelor traditionale ce vorbesc despre eliberare si divinitate. Toate
tratatele esentiale care analizeaza diferitele aspecte si ramuri din YOGA
trebuie sa-i devina cunoscute. De multe ori, aceste texte sacre erau
memorate în întregime în scolile de YOGA si de filosofie din Orient.
Textele sacre si învataturile deosebit de valoroase cu privire la practica
YOGA erau rareori tiparite, ele fiind transmise pe cale orala sau prin
manuscrise. Cei ce practica SVADHYAYA nu trebuie sa se limiteze numai
la modul intelectual vag si confuz de a întelege aceste texte ci trebuie sa
încerce totodata sa simta încarcatura spirituala pe care acel text o
emana. Aceste texte ce reprezinta întotdeauna revelatii divine au o forta
cu totul aparte pentru ca prin ele se poate evoca însasi prezenta divina.
Privite în acest sens, ele sînt cai de a ajunge la Dumnezeu. De altfel,
multe dintre aceste texte sînt redate ca dialoguri între încarnarea
Principiului Suprem Masculin si a celui Feminin , între zei si zeite, între zei
si oameni care au atins un înalt nivel de evolutie. Intotdeauna
profunzimea adevarurilor enuntate în aceste carti sînt de natura sa
schimbe adînc constiinta celui ce se apleaca cu interesul cuvenit asupra
lor.
 O reflectie constanta si profunda asupra acestor texte pregateste
spiritul pentru întelegerea adevarurilor ultime, trezeste si întretine
aspiratia de a realiza scopul ultim. Ea elibereaza spiritul de
semiconstienta sa si de orizonturile sale limitate, cufundîndu-l în
preocuparile spirituale pîna în momentul în care aspirantul se va putea
dispensa de toate ajutoarele exterioare si va putea gasi în el însusi
întreaga cunoastere. In anumite texte yoghine se spune ca adeptul poate
sa renunte la toate cartile, chiar si la scrierile sacre doar în momentul în
care le-a asimilat perfect. Invataturile sacre vedice sînt numite SRUTI si
ele sînt privite din doua puncte de vedere:

1) Ca obiect de studiu;

2) Ca o culegere de formule sacre a caror recitare constituie ea

însasi un act de adorare. In acest al doilea caz SVADHYAYA include
repetarea orala sau mentala a unor formule sau MANTRA-e. In aceste
BIJA sau "seminte verbale" se spune ca sînt condensate toate VEDA-ele.
Ele sînt nucleul din care totul emana si catre care totul converge, iar
recitarea lor de catre cei care înteleg semnificatia lor profunda este
echivalenta si chiar întrece ca valoare citirea textelor vedice în toata
extensia lor.

SVADHYAYA implica lectura spirituala într-o stare de elevare a

constiintei a unor texte sacre, cum ar fi: SHIVA SAMHITA, HATHA YOGA
PRADIPIKA, YOGA SUTRAS a lui PATANJALI, VIJNANA BHAIRAVA TANTRA,
SHIVA SUTRAS, GHERANDA SAMHITA, cele patru evanghelii din Noul
Testament.

ISHVARAPRANIDHANA
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)

ISHVARA înseamna "Dumnezeu", iar PRANIDHANA înseamna

"devotiune neîntrerupta" sau "daruire de sine". ISHVARAPRANIDHANA
înseamna consacrarea actiunilor, a trairilor, a gîndurilor si aspiratiilor
catre Dumnezeu. Cel a carui minte si inima vor fi mereu pline de iubire
fata de Dumnezeu, nu va mai fi tulburat de mîndrie sau de dorinta
puterii, eliminînd din mintea sa orice gînd egoist.

ISHVARAPRANIDHANA, prin unirea mintii cu inima în Divin, confera

energie, putere mentala si iluminare spirituala. Prin adoratie, mintea este
golita de dorinte si devine plina de gînduri pentru Dumnezeu.
Intotdeauna actiunea reflecta personalitatea unei fiinte mult mai bine
decît cuvintele sale. De aceea yoghinul învata sa-si dedice toate actiunile
Divinului si astfel ele reflecta Divinitatea în el.

Cuvîntul ISHVARA înseamna si cel ce reprezinta ultimul stadiu sau

nivel din orice ierarhie, atît universala cît si individuala. Astfel, cuvîntul
nu se refera numai la Fiinta Suprema ci si la Sinele Divin Individual-
ATMAN. Aceasta disciplina a fost uneori definita ca devotiune fata de un
ideal.

ISHVARAPRANIDHANA este o practica ce trebuie realizata în fiecare

clipa. O forma de început consta în rostirea unor rugaciuni la începutul
fiecarei zile sau în momentele mai deosebite precum si înaintea fiecarei
mese. Stadiul cel mai înalt în realizarea lui ISHVARAPRANIDHANA are ca
efect cunoasterea nelimitata a tot ceea ce exista, dar aceasta cunoastere
nu este primita din exterior. ISHVARA manifesta aceasta cunoastere, iar
un aspirant care a atins cea mai înalta stare de constiinta este în
legatura cu toata cunoasterea. Aceasta daruire de sine lui Dumnezeu nu
trebuie nici sa se transforme într-un abandon pasiv, nici sa devina o
scuza pentru indolenta, pentru ca în nici un moment yoghinul nu trebuie
sa paraseasca energia sa de actiune-VIRYA. Din contra, aceasta daruire
permite YOGHINULUI sa împinga la maxim eforturile sale fara sa se
exalte în fata succesului sau sa se descurajeze în fata obstacolelor,
pentru ca el are în permanenta în fata modelul Divin.
(mergi la inceput, AHIMSA, SATYA, ASTEYA, BRAHMACHARYA, APARIGRAHA, SAUCHA, SANTOSA, TAPAS, SVADHYAYA
ISHVARAPRANIDHANA)