Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Factori Genetici Ai Carcinomatozei
Factori Genetici Ai Carcinomatozei
Acum 100 de ani se descoperea polipoza colica familiala. De atunci au fost descrise forme ereditare sau
cu determinare genetica cu tot mai multe localizari; a inceput sa fie cunoscut genotipul uman.
Genotipul - totalitatea materialului genetic; factor ereditar stabil la momentul fecundatiei
Fenotipul rezultatul interactiunii genotip-factori de mediu
Alele forme alternative ale aceleiasi gene dintr-un locus dat
Frecventa cancerelor cu determinare genetica: 5-10%
In cadrul cancerelor deteminate genetic:
- forme ereditare 1-2%
- forme cu predispozitie familiala
Cancerele cu determinism genetic au drept caracteristici:
- frecventa crescuta in cadrul aceleiasi familii
- bilateral
- apare la varsta tanara
In cadrul cancerului ereditar deosebim:
- transmiterea directa a procesului malign (retinoblastom, nefroblastom, neuroblastom)
- transmiterea unei gene modificate (BRCA1, BRCA2)
- transmiterea ereditara a unei afectiuni cu potential crescut de malignizare
- transmiterea unei neoplazii endocrine multiple
Sunt cunoscute la om mai mult de 200 de unitati ce predispun la cancer
In general are loc modificarea unei gene functionale (protooncogena) care devine oncogena (mai ales
sub actiunea factorilor de risc exogeni)
Modificari cromozomiale: deletii, cromozomi inelari, inversii, translocatii)
Sunt posibile 2 situatii:
1. gena cauzala dominanta (este suficient ca una dintre cele 2 gene alele sa fie modificata). Exista
o agregare familiala neobisnuit de mare ca acelasi tip de cancer sau un numar scazut de tipuri de
cancer
2. gena cauzala e recesiva (ambele gene trebuie sa fie modificate pentru a determina boala).
Caracterul familial al bolii e dificil de detectat deoarece heterozigotii nu fac boala. Riscul e mai
degraba individual decat ereditar.
incidenta foarte crescuta a cancerelor cu acelasi tip histopatologic si aceeasi localizare primara
varsta scazuta la momentul diagnosticului
frecventa, dar nu obligatorie, existenta unei stari premaligne
entitati:
cancerele colonice familiale
melanom multiplu atipic familial
cancerul de san ereditar
sdr familial de tumori endocrine multiple
cancere familiale pediatrice
neurofibromatoza
sdr Li-Fraumeni
C3 2
4) Sdr Peutz-Jegers
-
F) Neurofibromatoza
Tip I sau boala von Reckinghansen
- transmitere autozomal dominanta ce asociaza neurofibroame multiple, pete cafe au lait
- gena responsabila, NF1, pe cromozomul 17q
- o mutatie existenta la nivelul celulelor din creasta neurala si a doua la nivel somatic
neuroblastomul
- 10-30% dezvolta NFM maligna, mai rar feocromocitom, cancer cutan
Tip II
-
Sindromul Li-Fraumeni
- transmitere autozomal dominanta
- 70% prezinta mutatie de gena p53 pe cromozomul 17
- asociat cu sarcom, cancer mamar, tumori cerebrale, cancer pulmonar, limfoame,
leucemii, suprarenal, cancer laringian, mai rar melanoame, cancer prostatic si pancreatic
Sindromul Cowden
- asociaza hamartoame cutanate cu cancer mamar sau tumori tiroidiene
- asociere de cancer mamar cu cancer ovarian
C3 4
incidenta mai mare decat in populatia generala a unui anumit tip de cancer in cadrul unui grup
familial
riscul ar putea fi transmis autozomal dominant
varsta scazuta in momentul diagnosticului
nu se poate exclude cu certitudine expunerea comuna la anumiti carcinogeni
exemple:
cancere colonice risc relativ fata de normal 2-4
cancerul familial nu e sinonim cu predispozitia genetica
poate fi determiant de factori exogeni
adenocarcinom mamar risc relativ fata de normal 2-4
in aceste familii creste si riscul de cancer colic sau ovarian
alte adenocarcinoame cu agregare familiala
adenocarcinom ovarian, gastric, uterin
adenocarcinom mamar, colic, ovarian si uterin
Xeroderma pigmentaosum:
- sensibilitate crescuta la ultraviolete
- risc crescut la cancere cutanate, deseori multifocale
Sisteme genice
- fenotipul malign e consecinta unei mutatii genice (protooncogena se transforma sub actiunea
factorilor in gena oncogena)
- mutatiile genetice pot produce genotipuri dominante sau recesive
- se cunosc in prezent mai mult de 100 de oncogene
- de obicei, pentru aparitia unui fenotip tumoral e nevoie de mai multe oncogene dar nu e
obligatoriu; poate fi suficienta numai o oncogena
oncogene
antioncogene gene care controleaza capacitatea invaziva a tumorii
Alte sisteme genice: de reparatie a leziunilor ADN
Oncogenele
- caracter dominant si favorizeaza proliferarea celulara
- forme aberante structural/functionalale protooncogenelor
- proto-oncogenele sunt gene normale ce codifica proteinele cu rol in cresterea, proliferarea si
diferentierea celulelor normale
- sunt necesare mai multe mutatii (6-7 evenimente genice) pentru aparitia fenomenului canceros
- protooncogenele pot deveni oncogene prin:
mutatie punctiforma (frecventa in familiile genelor ras)
translocatie
amplificare genica (mai ales in familiile genelor myc)
rearanjare genica
insertia virala
- oncogene
c-ab 1
leucemie mieloide cronica
c-erb B1
cancer epidermoid si glioblastom
c-erb B2
adenocarcinom mamar, ovar, stomac
c-gip
cancer ovar si corticosuprarenalian
c-gsp
adenom hipofizar, cancer tiroidian
c-myc
c-L-myc
c pulmonar
c-N-myc
cancer pulmonar, neuroblastom
c-ras glioame
c-Ha-ras
cancer VU
- gene supresoare tumorale (antioncogene)
principala lor functie este de a inhiba proliferarea celulara
au in general caracter recesiv
pot contribui la aparitia si dezvoltarea cancerelor cand ambele alele sunt
suprimate
perechile de gene supresive pot fi inactivate prin
C3 6
Concluzii:
Caracterele riscului genetic in cancer
30% la suta din cancere apar la subiectii cu risc genetic
mai multe sisteme genice predispozante se asocieaza la acelasi individ
aplicatii in preventie:
- eradicarea leziunilor precanceroase
- protejare impotriva expunerii la factorii de risc a individului cu susceptabilitate genetica
- tratament paliativ medicamentos in deficiente genetice ce predispun la cancer
C3 7
Tipul histopatologic unul dintre cei mai importanti factori de pronostic alaturi de stadializare;
pentru aceeasi localizare, evolutia este diferita in functie de tipul histopatologic
Gradul de invazie infiltrarea tumorii in tesuturile adiacente = factor de pronostic semnificativ
o Este criteriu pentru unele sisteme de stadializare histologica (Dukes colon, Clark,
Breslow melanom)
Gradul de diferentiere (G) pentru unele localizari este element de pronostic principal
G1 bine diferentiat
G2 moderat diferentiat
G3 slab diferentiat
G4 nediferentiat
o Prognosticul e mai nefavorabil cu cat tumora e mai sla diferentiata
o Pentru unele localizari, exista sisteme particulare de grading: Gleason pentru
adenocarcinomul de prostata
2. Factorii clinici
o - anamneza
o - examenul clinic
o - examenul paraclinic
Stadiul clinic reprezinta extensia bolii si se aproximeaza in sistemul international T (tumora) N
(adenupatii) M (metastaze)
Evolutia preterapeutica poate sugera
o evolutia ulterioara
o durata istoriei naturale a bolii in absenta tratamentului
o modul de evolutie in timp
Semne si simptome asociate:
o Semnele bolii (febra, transpiratii, scadere ponderala) in limfoame
o Scadere ponderala, febra reprezinta factori de pronostic si in alte localizari: stomac, rinichi,
plaman
o De asemenea pot sugera afectarea altor organe
3. Factori biologici
factori de pronostic de linia a 2-a
sunt utili pentru aprecierea agresivitatii tumorale
principalii factori biologici de pronostic sunt:
o markerii tumorali
o receptorii hormonali
o indici de proliferare
o enzime
markerii tumorali principalii sunt:
o Ig monoclonale
o Ag oncofetale
- Ag carcinoembrionar cancer digestiv
- fetoproteina cancer hepatic
o Ag specifici tumorali
- CA 15-3 cancer mamar
- PSA cancer prostatic
o Enzime serice
- LDH si corelarea cu AFP si HCG cancer testicular
C3 9
- GT localizari hepatice
o Hormoni - HCG in coriocarcinom
- tiroglobulina in cancer tiroidian
- catecolamina in tumori suprarenaliene
- serotonina in carcinoid
- substante hormon-like in sindrom paraneoplazic
Dozarea receptorilor hormonali:
o R estrogenici, progesteronici, androgenici - caracterul hormonorezistent in lipsa receptorilor
hormonali si reprezinta un factor de pronostic negativ
Citometria in flux pentru aprecierea capacitatii proliferative a tumorii evaluind procentul de
celule aflate in faza S si continutul de ADN (ploidia); aneuploidia si procent crescut de celule in
faza S reprezinta un pronostic negativ.
Dozarea unor enzime hormonale:
o Catepsina D in cancerul mamar orienteaza asupra capacitatii de invazie
o Factorul activator de plasminogen urokinaza de asemenea marker de invazivitate
Aprecierea calitativa a modificarilor de expresie a unor oncogene (erb B, myc), antioncogene (p53,
Rb) sau a produsilor acestora
b.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1. Varsta
- leucemiile ecute sunt mai grave la varstnici
- limfoamele au evolutie mai severa la varstnici
- cancerele mamare su evolutie mai severa la tineri
Varsta influeanteaza statusul biologic, posibilitatile terapeutice si evolutia
2. Sexul
- rol pronostic mai scazut dar melanomul malign, unele hemopatii maligne au evolutie mai buna
la femei
3. Sarcina
- factor de pronostic negativ in melanoame, cancere mamare sau de col uterin
- se recomanda evitarea sarcinii in primii 2-3 ani de la incheierea tratamentului
5. Factorii psihologici
- influenteaza acceptarea tratamentului
6. Factorii socioeconomici
- influenteaza prezentarea la medic
- gradul de nutritie
Starea biologica
- se apreciaza dupa criteriul Karnofsky sau dupa scara OMS
- influenteaza prognosticul in cancerul gastric, limfoame si cancer pulmonar
- starea de nutritie este factor general de pronostic
tare de etilism influenteaza semnificativ evolutia unor tumori
C3 10
C3 11