Curs 1

Biblografie: curs geomorfologie generala coordonator grigore Cosea, autor ilie grigore
mihai ielenicz, nicolae popescu. 1970; mihai ielenicz m. Radoare geomorfologie. Relieful
romaniei, ielenicz; geomorfologia Romaniei Grigore Cosea; geomorfologie vulcanica;
publicatii domeniu geomorfologie.
Geomorfologie. Curs introductiv in care principalele teme sunt: geomorfologie
teoretica globala referitoare la.
Definitie si obiect de studiu.
Denumire.
Diviziunine geomorfologiei si principalele directii in studiul geomorfologiei.
Legaturile geomorfologiei cu alte stiinte.
Etapele necesare studierii unei regiuni.
1. geomorfologia este stiinta care se ocupa cu studiul formelor de relief adica ansamblul
formelor pozitive si negative ce alcatuiesc suprafata uscatului si fundul bazinelor
oceanice si marine, forme ce au rezultat prin actiunea agentilor de modelare endogeni
ce se manifesta in scoarta sau la contactul acesteia cu mantaua pamantului si exogeni
ce provin din alte medii.
2. Pt denumirea stiintei dealungul timpului au concurat mai multi termeni: morfologie,
fiziografie, geomorfologie. Cel din rma impunanduse la sf sec 19 si inlocuindui pe
ceilalti. Pe toate manualele si tratatele de specialitate vehiculeaza ideea ca acest din
urma termen i s-e datoreaza germanului Neumann Inca de la 1854. dpdv etimologic
rezulta din asocierea a tre cuvinte grecesti: ge, morpho forma, logos stiinta. Primul
care a folosit notiunea ca atare a fost John Powell in sintagma geomorphic geology la
congresul international de la Washington din 1891. acesta vorbeste despre
geomorfologie ca despre un domeniu nou sau new geology. Termenu de
geomorfologie insa s-a impus dupa cel de al II-lea razboi mondial pana atunci
vehiculanduse in paralel cu ceilalti termeni. Deasemenea pana ala aparitia si
impunerea termenului de geomorfologie toate studile despre relief erau considerate
subiecte pt geologi apoi s-a recunoscut ca geomorfologia este o stiinta independenta.
in ceea ce priveste dezvoltarea si afirmarea geomorfologiei s-a realizat in cadrul a
doua domenii stiintifice diferite dar vecine. in Sua s-a impus in cadrul geologiei aici
studiul reliefului a fost initial si adus la rangul de stiinta de catre geologi. In multe scoli
europene ex: Franta, Germania etc. Geomorfologia s-a detasat ca ramura distincta a
geografiei. Relieful fiind considerat un component de baza al mediului geografic. Aceasta
orientare a capatat aderenta f rapid in europa in deosebi dupa primul razboi mondial un
aport deosebit avandul in aceasta directie Em. De Martonne. In celebrul tratat tratat de
geografie fizica 1926 la Paris, el a afirmat: studiul reliefului este partea cea mai
importanta a geografiei fizice si il putem considera in acelasi timp ca baza a geografiei
fizice.. considera geomorfologia ca o stiinta de frontiera idee care a inceput sa castige
teren dupa primul razboi mondial odata cu amploarea care a luato de geografie fizica
regionala o data cu stabilirea mai clara a obiectului de studiu ca interfata intre partea
solida (litosfera) si partea fluida. In Romania aceasta idee a fost sustinuta de catre Simion

Mehedinti (1931) care spunea ca scoarta este un fel de podium pe care se imprima
urmele agentilor din celelalte invelisuri planetare.
3. in ceea ce priveste diviziunile geomorfologiei exista mai multe ipoteze: a.
Geomorfologia planetara care se ocupa cu insasi forma pamantului cea de geoid
precum si cu formele majore de prim rang (continentele). B. Geomorfologia tectonica
si structurala care are ca obiect de studiu lanturi de munti si platformele. C.
Geomorfologie sculpturala sau climatica avand ca obiect de studiu formele de relief
rezultate in urma dominantei unui agent climatic. La 1956 Albert Cailleaux Tricart
devine o scara temporalo spatiala a obiectului geomorfologiei cu 8 trepte prima dintre
acestea corespunzand continentelor si oceanelor continund prin zonalitatile climatice
pana la analiza microscopica. O alta directie este acees care subimparte geomorfologia
in doua parti : structurala si climatica. Geomorfologia structurala bazanduse pe studiul
tuturor formelor ce au luat nastere sub influenta directa sau indirecta a factorilor
geologici (miscarile tectonice si neotectonice). Structura si petrografia. O alta
incercare de structurare se refera la geomorfologia azonala este aceea care studiaza
formele de relief in functie de zonele de actiune a diversilor agenti ex: geomorfologie
eoliana. O a parta directie este studiul morfologiei pe agenti de modelare, astfel Davis
si Em. De martin sunt cei care au promulgat aceasta directie formele de relief sunt
grupate dupa agentul modelator extern. ( ciclul normal, cel al apelor curgatoare, ciclul
carstic, arid, glaciar etc.) acestia deasemenea incearca sa incadreze formele de relief
intr-o serie de faze evolutive care duc in urma instanta la creearea unui relief neted de
tipul peneplen. Alte directii sunt paleogeomorfologia reconstituirea formelor de
relief, geomorfologia dinamica, geomorfologia aplicata, geomorfologia regionara.
4. In ceea ce priveste relatiile cu alte stiinte: in primul rand cu stiintele geologice.
Agentii interni: tectonica activa care duce la creeare directa de relief repr atat prin
miscari de subsidenta, de ridicare, de bombare, de basculare care duc la formarea
structurilor de tip dom. Pasiva repr prin structura si petrografie. O imp cronologica o
are coloana stratigrafica pt refacerea evolutiei paleogeomorfologice a teritoriului. Al
patrulea element este cel de sedimentologie care ofera date despre mediu si agentii
care au depus sedimentele. Al doilea grup de stiinte cu care are legatura geomorfologia
stiintele fizico-geografice: hidrologia cu imp pt cunoasterea legilor scurgerii fluviale
de miscare a ghetarilor pt cunoasterea dinamicii apelor oceanice toate acestea
conducand la explicarea profilului de echilibru a platformelor litorale etc. O alta stiinta
este climatologia care are rol in actiunea de meteorizare. Toate acestea ajutandune in
ceea ce priveste tipurile specifice de relief din diefrite regiuni. O alta stiinta
biogeografia invelisul vegetal jucand un rol de protectie ex: prezenta padurii
diminueaza actiunea agentilor climatici. O alta stiinta pedologia - solul fiind ca un
ecran intre procesul de eroziune si roca. Paleosolurile dau indicatii asupra
morfogenezei etapelor respective. Deasemenea textura solului influenteaza procesele
de siroire.

Curs 3
Bazelgenerale ale morfo-genezei
1. surse globale de energie in morf-geneza
2. morfo-geneza ca bucla a cascadei de materie
3. evolutia globala a reliefului sub-aerian

Morfogeneza se refera la aparitia si dezvoltarea formelor de relief si impica doua repere

fundamentale: materia si energia.
1. sursele globale de energie in morfo-geneza:
a. energia solara care este de aprox 7000 ori mai mare decat energia geotermica cu toate
ca pamantul primeste o infima parte. Insa aceasta reprezinta cea mai disponibila putere
pt schimbarile geomorfologice furnizand circa 99,98% dupa Bloom 1989 dn energia
care intra intr-un sistem geomorfologic. Distributia energia solare nu este la fel pe
suprafata terestra. Distribuita ei este in functie de latitudine, altitudine, sezoane
precum si contraste uscat-mare.
-Astfel in latitudine in mare se diferentiaza doua zone cu bilanturi calorice energetice
diferite si anume o zona calda si o zona aflta dincolo de paralelele celor doi poli.
- Altitudinal in conditii normale fara influente locale sau regionale atmosfera este mai
calda in partea inferioara si temp scade cu circa 6,4 gC la mia de metri. Acest lucru
favorizeaza in reg montane inalte zapada vesnica.
- variatia sezoniera a bilantului de energie solara se datoreaza inclinarii axei de rotatie fata
de planul orbitei si miscarii de revolutie a Pamantului in consecinta in regiunile extra
tropicale sezonalitatea exprima prin rolul dominant al temperaturii cu detasarea a doua
sezoane extreme iarna, vara in timp ce la tropice sezonalitatea este marcata de regimul
precipitatiilor. Deosebindu-se sezon ploios si sezon uscat.
- fluctuatiile diurne ale temperaturii au de asemenea efecte in morfogenetica mai ales in
regiunile desertice unde ampl trmica poate atinge la suprafata solului peste 120 gC. In
ceea ce priveste cascada energiei solare aceasta este realizata prin intermediul conversiei
energiei solare in energie cnetica respectiv vanturile cu efecte directe sau indirecte.
Valurile si curentii marini prin intermediul ciclului fluviologic.
b. energia gravitationala: reprezinta o combinatie de forte: forta de atractie gravitationala a
pamantului, forta centrifuga ce actioneaza dinspre pamant spre exterior, atractia dintre
pamant si alte corpuri ceresti. Cea mai insemnata dintre acestea fiind gravitatia terestra
variataia acesteia fiind putin semnificativa in latitudine cat si in inaltime, cat priveste
gravitatia extraterestra ea este cheltuita in general ca forta de frecare in hidrosfera si
litosfera pamantului producand maree a caror energ este consumata in modelarea
tarmurilor.
c. energia geotermica: temp in interiorul pamantului creste catre interior cu aprox 20g/km.
Influenteaza seismele, activitatea vulcanica si contribuie la mentinerea campului magnetic
al pamantului. Energ geotermica sta la originea fortelor endogene si este fundamentala pt
geneza morfologiei pamantului. Cascada energiei geotermice isi are principalul loc de
start in mezosfera. Prin conductie o parte ajunge pana la suprafata pamantului iar cea mai
mare parte a sa este implicata pin transformare in energ cinetica in procesele de inaltare
crustala si cele vulcanice generand in final energ potentiala a suprafatei globale.
Schimbari in nivelele de energie
Fluctuatiile energ solare in timp istoric constituie clauza majora a schimbarilor climatice.
Spre deosebire de energia solara celelalte doua surse de baza in timpul geologic recent au
avut fluctuatii nesemnificative pt morfogeneza in acest context relatiile lor cu procesele
geomorfologice actuale trebuie considerate constante insa trebuie avuta in vedere variatia
distributiei in spatiu a ratei fluxului caloric pt ca energ geotermica este inegal distribuita la
suprafata pamantului astfel incat unele zone sunt vulcanic mai active decat altele.
Miscarile tectonice implicate in morfogeneza

Miscarile ogenetice acestea afecteaza de obicei fasii puternic alungite numite

geosinclinale. Inaltarile pot avea sens vertical propriu-zis cu falieri pe margini sau sub
forma unor cute foarte mari cu o axa maxima de inaltare. Au loc in etape la inceput au
intensitati mai mari dar si cu unele reveniri in sens negativ iar mai apoi cu intensitati din
ce in ce mai scazute. Pot afecta si regiuni vechi de platforma fracturand si inaltand
puternic unele portiuni din care rezulta platouri inalte sau munti in bloc.
Miscarile epirogenetice reprezinta acele miscari de ridicare sau coborare a unor regiuni
extinse din cadrul continentelor sau a platformelor continentale. au amplitudini reduse,
cand epirogeneza este pozitiva fenomenul este insotit de regresiune marina. Epirogeneza
negativa insotita de transgresiuni care formeaza marile epicontinentale.
Miscarile izostatice acestea au caract de echilibru compensatoriu (uscat acoperit de
calota glaciara).
Alte fenomene care au legatura cu dinamica placilor tectonice sunt fenomenele vulcanice
care construieste formele specifice.
Miscarile eustatice care sunt provocate de schimbarile climatice.
Morfogeneza ca bucla a cascadei de materie
Suprafata superioara a scoartei contituie sediul tuturor proceselor morfogenetice dar a
fluxul de materie asupra careia actioneaza aceste procese este preponderent din scoarta cu
deosebire in domeniul continentelor si preponderent din manta in domeniul oceanelor.
Scoarata terestra rep o parte infima din volumul total al pamantului insa are un rol
covarsitor in morfogeneza in primul rand ca suport material dat de peste cele 3000 de
minerale. In proportie de 35% scoarta este mai veche de 200 mil ani. Fiind mai noua in
domeniul oceanic unde cele mai vechi sedimente sunt cele jurasice si mai veche in
domeniul continental unde se pastreaza si roci mai vechi de 3 mld de ani. O asemenea
situatie constituie un argument clar ca scoarta formeaza un sistem dinamic deschis si se
afla intr-un continuu proces de reciclare, regenerare. In afara de sursele de energ
constitutia mineralogico petrografica a scoartei are un rol primordal in fenomenele de
regenerare a acesteia si in morfogeneza. In afara de sursele de energie sistemul scoartei
poate fi privit ca un sistem ale caror linii concentrice sunt suprafata solida a pamnatului si
discontinuitatea cu mantaua.
Aprecierea scoartei ca sistem dinamic deschis are la baza faptul ca intre aceasta si
sistemele adiacente are loc un permanent schimb de energie si de materie iar comportarea
lor este responsabila de structura si distributia continentelor si bazinelor oceanice ca si a
unitatilor majore de relief. Factorii care controleaza deformarea tectonica sunt: presiunea
litostatica, temp, adancimea si anizotropia rocilor.
Curs 5
Relieful vilcanic
Vulcanii sunt formati in urma expulzarii din interiorul scoartei a unor cantitati
insemnate de lasa si sfaramaturi de roca denum piroclastide. Vulcanismul sau
magamtismul reprezinta totalitatea fenomenelor si manifestarilor rezultate in urma
strapungerii scoartei de catre loviturile magmatice si de gazele din zonele profunde.
Prima faza in activitatea vulcanica este formarea magmei care este o topitura de roci
ce contine in materialul topit cristale in suspensie, vapori de apa si gaze. Prin topirea
rocilor volumul acestora se majoreaza cu circa 10% in comparatie cu rocile in stare solida.
O presiune mare care impinge magma catre suprafata. Aceasta poate sa se solidifice

racindu-se incet sub suprafata terestra sau poate sa stapunga stratele acoperitoare sub
forma eruptiilor vulcanice. Astfel ca se diferentiaza in activitatea vulcanica doua procese
denumite magmatism intruziv si ....
Magmatismul intruziv majoritatea magmei se solidifica in interiorul scoartei, masele
de roci care se formeaza in adancimi mari (mase plutonice) sau la adancimi mici (mase
hipo-abisale). Dintre formele plutonice cele mai mari sunt batolitele. Acestea sunt
localizate in nucleele muntilor contemporani sau ale fragmentelor de munti vechi fiind
constituite din roci magmatice intruzive macro-granulare. Suprafata batolitelor depaseste
100km2 unele avand dimensiuni enorme. Dintre intruziunile hipo-abisale mai frecvente
sunt: dyk-urile, sill-urile, lacolitele si necurile.
Dykurile sunt intruziuni care ocupa fisuri fiscordante in raport cu rocile
inconjuratoare. Au aspectul unor pereti mult extinsi in lungime iar grosimea lor variaza de
la cativa cm la caeva sute de m. Necurile sunt intruziuni de forma cilindrica si repr magma
consolidata in interiorul cosului vulcanic. Sillurile repr intruziuni patrunse intre stratele de
roci sedimentare avand aspectul unei mase plane cu grasimi de la cativa m pana la sute de
m. Lacolitele sunt intruziuni mari patrunse intre stratele sedimentare care au baza plana si
suparafta superioara este una conveza.
Magmatizmul efuziv (vulcanism) este pus in evidenta printr-o serie de materii ce ajung
a suparafata terestra in urma manifestarilor vulcanice sau post-vulcanice ducand la
creearea muntilor, podisurilor si platourilor vulcanice. Produsele vulcanice sunt
reprezentate prin: izvoare fierbinti, gheizere, proiectii gazoase, proiectii solide, curgeri de
lava si curgeri noroioase.
Izvoarele fierbinti magma din adancime emana gaze si vapori de apa supraincalzita.
Aceste produse se racesc, condenseaza, formand apele juvenile. Care impreuna cu apele
valoase intalnite ies la suprafata sub forma izvor fierbinte. Apele fierbinti dizolva siliciul
din roci pe care il depun la gura izvorului sub forma bioxidului de siliciu. Se formeaza
trepte de opal sau calcednie pe care apa izvorului formeaza mici cascade. Deasemenea
apele fierbinti pot dizolva calacrul trecandul in bicarbonat de calciu apoi cand ies la
suparafata rin modificarea inusirilor fizice bicar de calciu trece din nou in carbnat de
calciu care se depunde sub forma unor trepte, terasete.
Ex: pamukale turcia.
Gheizerele sunt izvoare tasnitoare fierbinti intermitente. Cele mai cunoscute sunt
celee din Yellow stone, noua zeelanda si pen camceatca. Foemarea lor este pusa pe seama
apelor vadoase care se inflitreaza pe fisuri pana in anumite adancimi unde sunt aduse pana ala
temp de fierbere. Cand presiunea o depasteste pe cea a colocuanei de deasupra aceasta este
expulzata cu putere mare. Apa gheizerelor formeaza un precipitat de siliciu denumit gheizerit
si este depus sub forma de conuri, coloane, terase in jurul gheizerului. Proiectiile gazoase sunt
formate din vapori de apa biox de carb, azotati, hidrogen, hird sulfurat, acid colhidric. In
functie de elem predominante aceste proiectii gazoase sunt clasif in: solfatare, mofete,
comarole unele proiectii de gaze cu temp de sute de grade au fost denumite nori arzatori.
Proiectiile solide sunt cunoscute drept piroclastite: cenusa vulcanica (material puverulent pana
la nisipos) piatra ponce (lava smulsa din craterul vulcanului si racita brusc in apa, ea capata o
porozitate foarte mare, este usoara), scoriile (au un aspect vacuolar), lapiliile, bombe
vulcanice (forma fusiforma). Curgerile de lava sunt topituri magmatice ajunse la suparafata
care se scurg pe suprafata conului, pot fi acide sau bazice. Curgerile noroioase sunt denumite
si lahare rezult din imbinarea cenusilor patrunse de apa din pp sau alte surse sau din topirea
zapezii, aceste curgeri duc la formare de ravene, campii piemontane.
Eruptiile vulcanice sub aeriene se deosebesc in functie de tipul de lava si de forma de
manifestare. Vulcanii evuzivi manifestari linistite, vulcanii explovivi manifestari violente,
vulcanii intermediari.

Vulc. Evuzivi imprastierea lavei pe suprafate mici.

Vulc. Explozivi o mare vascozitate a lavelor care se racesc in carter ex: mont pele etc.
Vulc. Intermediari conurile sunt alc din alternante de strate de lava si strate de piroplastite
lavele sunt fluide, dat act ritmice de eruptie se formeaza un mare con vulcanic.
Relieful vulc propriu-zis materialele expuzate prin eruptii se depun i jurul pct de
emisie const un aparat vulc: cos, crater, con. Cosul repr orificiul de evacuare al materialeloe
expulzate, craterul repr prelungirea externa a cosului, conul este edificiul propriu-zis. O forma
de acumulare a carei morfologie depinde de tipul activitatii vulcanice iar apoi de evolutiasa
subaeriana. In ceea ce priveste modelarea externa a aparatelor vulcanice odata cu stingetea
vulvcanuli procesele de eroziune subaerene devin predominante ele fiind dirijate de ststemul
pantelor caracteristice vulcanilor si de structura lor initiala. Primele cursuri de apa se
instaleaza pe santurile initiale care au fost formate de lahare si de avalansele uscate. Apare o
retea hidro radiara, divergenta pe con si alta radiar convergenta pe crater. La baza conului
raurile sunt conecteate de o retea inelara iar in crater se formeaza lacul de crater. Vaile adanci
care fragmenteaza radiar conul se num barrancos. Iar interfluviile dintre aceste vai sunt de
forma triunghiulara care urca in panta crescanda catre vf conului si sunt num planeze. In
partea superioara dupa o evolutie indelungata ele se transforma in creste iar barrancosurile
prin eroziune regresiva.... astfel ca are loc dirijarea retelei convergente din int craterului catre
un nivel de baza exterior. Eroziune se intensifica ducand in cele din urma la argirea craterulu
si la transformarea sa intr-o caldeira.

Curs 8
Relieful petrografic
Totalitatea formelor de relief a caror geneza, evolutie si aspect exterior sunt
conditionate predominant de natuta rocilor pe care acestea se dezvolta alcatuieste complexul
reliefului petrografic sau litologic.
Tipuri de relief litografic:
1. relieful granitic acest tip de relief apare pe granite si cu aspecte similare pe unele
roci care se comporta asemanator fata de agentii modelatori cum sunt granodioritele,
dioritele sau sienitele. Granitul fiind o roca eruptiva de adancime holocristalina, este
dur si compact. Datorita rigiditatii sale insa masa granitului se fisureaza in timpul
miscarilor tectonice cand este supusa la presiuni mari. Desi este impermeabil din
cauza retelei de fisuri capata un anumit grad de permeabilitate. Din cauza fisurilor
disolutia actioneaza in masa granitului in lungul planurilor de fisuratie sau chiar numai
la contactul granulelor componente. Solubilitatea este facilitata de eterogenitatea
granulelor de gradul de solubilitate mai ridicat al unelor minerale componente mai ales
perspatului, granitul fiind supus mai usor dezagregarii si alterarii, astfel cuartul,
fersfatul si mica prezinta indici de dilatare foarte diferiti motiv pentru care coeziunea
rocii se distruge relativ repede. De aceea granitul cand este supus amplitudinilor
termice importante respectiv raciri si incalziri bruste si repetate se dezagrega, in
schimb granitul rezista foarte bine la actiunea de eroziune exercitata de apele
curgatoare. Granitul proaspat este o roca foarte masiva. In granit ca si in alte roci
endogene cu structura masiva fisurile creeaza sisteme care se intretaie perpendicular
inlesnind procesul de hidroliza orientand descompunerea si facilitand modelarea

reliefului. Climatul detine unul din rolurile esentiale in modelarea reliefului pe granite.
Intr-o maniera generala se considera ca pe granite iau nastere forme de relief pozitive
in regiunile cu clima rece si negative in regiunile cu clima calda. Trasaturile reliefului
modelat pe granite sunt marcate de forme masive, greoaie cu contururi larg rotunjite,
vai adanci si versanti convecsi, deasemenea forme distincte pt terenurile granitice
sunt:
- arena granitica apare deobicei in climatele calde si in cele temperate ea rezlta
ca urmare a dezagregarii fiind constituita dintr-o patura groasa de materiale
colturoase si in general marunte care acopera baza versantilor protejand roca
de baza. Din cauza acestei arene unele vai mici au fundul plat inecat in astfel
de materiale. Umiditatea excesiva permite aici saturarea cu apa, arena granitica
functionand ca un sol poros, deasemenea arena granitica este supusa procesului
de alterare chimica datorita excesului de umiditate si stagnarii apei
transformandu-se treptat in argila fina de tipul caolinului.
- Ingramadirile de blocuri de diferite dimensiuni, se formeaza uneori inainte de
aparitia arenei granitice propriu-zise. Acestea pot fi intalnite nu numai a baza
versantilor ci si pe spinarile culmilor asa cum se intalnesc in muntii pricopanu.
Faramitatrea acestor bocuri determina formarea arenei care prezinta in
ansamblul ei aspectul de pietrisi granitic. Unele blocuri masive pot fi intalnite
si la partea superioara a unor varfuri sub forma de pietre oscilante, prezenta lor
este legata tot de niste fisuri care au facilitat sculptarea mai accentuata si
individualizarea blocurilor respective.
- Blocurile sferice sunt deosebit de tipice pt regiunile granitice fiind dispuse sub
forma unor aglomerari, blocuri izolate si blocuri balansoare. Desfacerea in
blocuri sferice este favoizata de existenta retelei de fisuri mai ales in masa
granitelor cu granule grosiere. Imagini caracteristice de acest gen pot fi
intalnite in regiunile montane situate la S de masivul central francez precum si
in unee regiuni din bretagnia. Sunt modelate si blocurile sferice pe diorite,
bazalte si andezite intalnite in muntii calimani.
- Capatanile de zahar acestea se dezvolta in conditiile climatului inter-tropical
cald si umed cu un anotimp ploios. Au aspect de cupole relativ conice ale caror
inaltimi ajung pana la cateva sute de metrii. Capatanile de zahar apar in
peisajul geomorfologic al unor regiuni din guiana franceza, sudan, india,
imprejurimile golfului rio de janeiro.
- Taffonii sunt excavatii semisferice cu diametre ce ating uneori cativa metrii
care se intalnesc pe pantele accentuate acolo unde roca este dezvelita. Aceste
goluri cresc in volum prin dizolvare sau alterare chimica, evacuarea argilei care
rezulta realizandu-se prin siroire. Cresterea progresiva a excavatiei se
realizeaza de sus in jos. Taffonii sunt determinat genetic de structura
concentrica interioara a rocii care conditioneaza formele rotunjite sau de tip
sferic. Dealtfel taffonii si formele rotunjite ale reliefului granitic coexista in
peisajul geomorfologic observandu-se de multe ori instalarea taffonilor chiar
pe blocurile sferice.
2. relieful dezvoltat pe grasii si conglomerate datorita permeabilitatii gresiilor reteaua
de vai este foarte rara. Vaile prezinta in profilul longitudinal rupturi de panta iar in
profil transversal nivele de umeri. Acolo unde se interpun in alternanta bancuri mai
dure se pot forma trepte locale. Grasiile silicioase cum sunt cee de kliwa din carpatii
orientali pot determina aparitia vailor cu aspect de chei. Daca gresia este dura dar si
permeabila pe ea se dezvolta un relief masiv care se apropie ca infatisare de cel
granitic evoluand in urma dezagregarii fizice. La baza versantilor are loc o acumulare

de depozite nisipo-argiloase care alcatuiesc o trena. Grasiile cu elemente sau ciment de

natura calcarasa permit aparitia unor forme pseudo-carstice precum lapiezuri slab
dezvoltate, doline. Deasemenea gresiile argiloase si marnoase pot da alunecari de teren
sau organisme torentiale. In ceea ce priveste conglomeratele, gradul ridicat de coerenta
a particulelor componente favorizeaza un relief de tipul abruptrilor, sectoare de chei,
turnuri, astfel de forme sunt prezente in masivele ciucas, bucegi, ceahlau. Deasemnea
in conglomeratele care au un ciment calcaros iau nastere forme de eoziune diferentiala
(coloane, sfinxi, babe). Daca conglomeratele contin si argila datorita siroirii apar badlands uri. Cand un bloc de roca mai dura protejaza masa de materiale mai friabile pe
dedesubt se individualizeaza coloane sau stalpi, forme denumite si piramide de pamant
sau piramide coafate.
3. relieful modelat pe argile argilele rezulta prin cimentarea sau consolidrea pelitelor
unui material cu o granulatie foarte fina care nu depaseste doi microni. Argila este o
roca impermeabila in stare uscata fiind foarte avida de apa. Cand este saturata cu apa
ea devine impermeabila iar prin gonflare isi mareste volumul, devine plastica si
aluneca pe panta. La un grad ridicat de imbibare cu apa argila capata un caracter semifluid. Cand se usuca intens argila pate ajnge pana la deranjarea coeziunii particulelor
componente fiind usor pulverizata de vant. Tipul de relief petrografic argilos il include
si pe cel dezvoltat pe marne intru-cat acestea din urma prin proprietatile pe care le au
se comporta similar argilelor in privinta morfologiei pe care o genereaza. Una din
trasaturile de baza ale acestui tip de relief este data de reteaua hidrografica care
prezinta vai largi cu frecvente mlastini ce intrerup firul apei. Versantii prezinta pante
mici sau foarte mici, interfluviile avand aspect rotunjit si plat. Energia reliefului este
redusa fapt determinat de rezistenta mica a argilelor la eroziune. Izvoarele sunt rare,
apa lor avand un grad ridicat de turbiditate, deasemenea scurgerea apei provenita din
pp se face repede datorita comportarii ca roci impermeabile atunci cand ele ajung la
saturatie. Acolo unde lipseste covorul vegetal se dezvolta intens eroziunea liniara,
aparand ravene si ogase care evolueaza repede catre organisme torentiale. In zonele cu
climat mediteraneean, sroirea si ravenele sunt intense formand excavatii in labirint
dese si destul de adanci, separate intre ele prin creste inguste. Acestea sunt cunoscute
sub numele de bad lands (dacotta SUA). Trasatura cea mai caracteristica a
morfologiei dezvoltata pe argile este data de alunecarile de teren si curgerile
noroioase. In romania intalnim astfel de forme dezvoltate pe ergile in podisul sucevei,
podisul central moldovenesc, podisul tarnavelor si in alte zone.
4. relieful modelat pe nisipuri nisipul este o roca detritica necimentata avand ca
proprietati spacifice marea mobilitate si permeabiliatte. Gradul de permeabilitate se
datoreaza prezentei intr-un nr mare a porilor sau spatiilor libere, apa din pp infiltarnduse repede in masa nisipurilor patrunzand pana la stratul de roca impermeabil. Din
aceasta cauza modelarea reliefului pe nisipuri se face intr-o mi mica masura pin
intermediul apelor curgatoare. Pe nisipuri se dezvolta un relief in general instabil cu
linii sterse sau estompate cu energie mica, forme plate cu pante mult reduse. Acolo
unde exista nisipuri pot aparea vaile seci. In profil tarnsversal, vaile sunt foarte mult
largite iar versantii sunt lini avand baza acoperita de materialul nisipos alunecat din
partile superioare. In urma imbibarii puternice cu apa, in depozitele de nisipuri, in
anumite conditii de panta poate avea loc pocesul cunoscut prin denumirea de nisipuri
curgatoare. Cu o asemenea supra-saturare a nisipului cu apa si fluidizarea acestora
presupun existenta unui substrat de roca relativ impermeabil. Infiltratia apelor in
nisipuri conditioneaza uneori formarea prin cimentare a unor concretiuni, proces
frecvent in vecinatatea panzelor freatice. Concretionarea poate merge pna la crearea
uno orizonturi cu duritate mai mare datorita carora versantii prezinta pante mai

accentate, protejand in acelasi timp si nisipurile de dedesubt fata de eroziune.

Concretiunile cu forma sferica sunt denumite trovanti sau popular balatruci,
dimensiunile lor ajungand uneori la peste 1m diametru. Asemenea forme se intalnesc
la noi in tara in regiunea pucioasa, dealul feleacului, in colinele tutovei sau la costesti
in zona valcei.
5. relieful dezvoltat pe loess loessul constituie o roca detritica alcatuita din particule
foarte fine cu dimensiuni cuprinse intre 0,5 si 0,005 mm in diametru. Prezentandu-se
in stare uscata sub aspectul unei roci prafoase usor cimentate cu o structura afanata.
Loessul nu prezinta stratificatie ca celelalte roci sedimentare in schimb prezinta o
mare omogenitate. In alcatuirea loessului intra particule de cuarts, argile, calcar iar in
masa lui se gasesc canalicule verticale (cornedine) considerate ca fiind urme ale
radacinilor plantelor ierboase precum si concretiuni datorita circulatiei apei incarcate
cu saruri. Relieful dezvoltat pe loess prezinta forme destul de variate dar de
dimensiuni reduse si putin rezistente in timp. In loess apele curgatoare se adancesc
repede excavand vai inguste si adanci de tipul cheilor ai caror versanti se prabusesc.
Desprinderea verticala sub forma de felii a loessului este o caracteristica ditincta pt
morfologie ca de altfel si prabusirea in trepte. Ca rezultat a supoziunii urmat de tasare
pe loess iau nastere mici excavatii inchise avand contururi circulare sau ovale
denumite crovuri sau gavane. Aceste forme sunt frecvente pe interfluviile acoperite cu
loess din campia romana, dobrogea si banat. Diametrul lor poate evolua de la cativa m
pana la cativa zeci de m iar adancimea poate ajunge pana la cativa m. Evolutia
crovurilor invecinate poate duce treptat la asocierea acestora conturandu-se adevarte
vai de crovuri prin car apa in perioadele cu pp abundente se strecoara foarte incet sau
stagneaza. Largirea si adancirea continua a crovurilor sau gavanelor, conduc la
formarea unor spatii depresionare cu dimensini mari denumite padine. In cadrul lor se
stabilesc asezari umane, palcuri de padure si o vegetatie ierboasa abundenta datorita
panzei freatice superficiale. Datorita procesului de sufoziune se creeaza la suprafata o
palnie de sufoziune continuata in adancime cu un canal vertical si ingust numit aven
sau horn care strabate depozitul de loess pe toata grasimea lui. Datorita ingemanarii
palniilor se formeaza rape de sufoziune delimitate de versantii abrupti.
6. relieful dezvoltat pe roci calcaroase specificul modelarii rocilor calcaroase
conditioneaza formarea unui relief calcaros si a unui relief carstic. Relieful calcaros
rezulta in urma unei modelari determinata de proprietatile fizice ale rocii inte care un
rol important il au duritatea, masivitatea, omogenitatea si permeabilitatea legate mai
ales de gradul de fisuratie pe cand relieful carstic este generat de insusirile chimice ale
calcarelor in functie de care apele de suprafata si de adancime actioneaza prin
dizolvarea rocii si partial prin eroziune mecanica:
- relieful calcaros prin specificul sau relieful calcaros se dezvolta numai in
conditii exogene fiind in ansamblu rezultatul proceselor de fragmentare a
masivelor si blocurilor de calcar cat si al nivelarii suprafatelor acestora. Exista
forme de relief care se dezvolta in cadrul interfluviilor si forme de relief care
apar in domeniul versantilor si al vailor. In primul caz formele de relief se
dezvolta predominant in plan orizontal iar in cel de al doilea caz in plan
vertical ori cu inclinari deosebit de accentuate:
a. platourile calcaroase sunt modelate pe suprafetele masivelor si blocurilor de
calcar. De cele mai multe ori aceste platouri sunt ciuruite de forme carstice de
tipul dolinelor, uvalelor sau poliilor.
b. Abrupturile calcaroase acestea incadreaza frecvent periferia platourilor
calcaroase ele rezultand printr-un proces de retragere paralela a versantilor de
calcare. deasemenea aceste abrupturi calcaroase pot corespunde si unor

fronturi de cuesta, denivelarilor create de falii sau aliniamentelor de faleza din

zonele maritime. Baza abrupturilor este acoperita cu capsane rezultate prin
dezagregarea masei de calcar care se desface in blocuri cu dimensiuni
variabile. La noi in tara intalnim in muntii hascas, bucegi. Piatra craiului,
cernei.
c. Vaile de tip canion acestea prezinta profile transversale inguste si mult
adancite si sunt marcate de versanti abrupti. Canioanele tipice sunt intalnite in
cadrul platourilor calcaroase larg dezvoltate asa cum sunt canioanele colorado,
tarn s.a.
d. Cheile desi au dimensiuni mai mici decat canioanele reprezinta o forma
specifica de relief dezvoltat pe calcare. Au profil transversal deosebit de ingust,
pereti abrupti si pe alocuri su surplomba. De cele mai multe ori versantii
acestor vai se unesc la nivelul albiei minore. Atat cheile cat si in general toate
vaile adancite in calcare prezinta lateral pe versanti cat si pe fundul albiei
minore excavatii generate de eroziune denumite marnite de eroziune.