Sfntul Ioan Iacob Hozevitul

Poezie
ODINIAR I ACUM
Aruncndu-ne n urm
Ochii notri sufleteti
Ctre anii din vechime
Ai vieii cretineti,
Mintea noastr se uimete
De sfinenia de-atunci,
Limba fr grai rmne,
Ne simim ca nite prunci.
Cci vedem pgnitatea
Dnd rzboi necontenit
Adunrilor cretine
Din Apus i Rasrit.
i aflm credina sfnt
Ca un foc atunci arznd
Iar Biserica n culmea
Biruinelor eznd.
Adncindu-ne mai tare
n trecutul deprtat
Al Bisericii cretine
Gndul nostru st mirat:
Uriai vedem n fa
Pe strbunii credincioi
Noi suntem pe lng dnii
Toi, pitici neputincioi.
Fruntea lor avnd cununa
Razelor dumnezeieti,
Ni se pleac de ruine
Ochii notri cei trupeti.

Mici la suflet, mari la patimi

Noi aproape nu-ndrznim
S mai cugetm la Slava
Noului Ierusalim!
Despre viaa minunat
A celor nti nscui
Lumea astzi nu mai tie,
Sfinii stau necunoscui!
Astzi traistele tiinei
S-au umplut cu nscociri
Iar din tainele credinei
Lumea nu mai are tiri!
Toat strduina lumii
Este spre a dovedi
C: Materia e totul,
Duhul n-are unde fi!
Ct de mult se mai neal
Cel numit Cuvnttor
Care cearc numai firea
Netiind pe Fctor!