Curs 8 28 noiembrie

3 . Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si dreptul interntional .

In dreptul administrativ , actele juridice au forma actelor administrative si a
contractelor ( In dreptul francez , aceste contracte tin tot de dreptul privat ) .
Doctrina si jurisprudenta franceza au admis ca sunt acte administrative si actele
care emana de la un organism privat care exercita un serviciu public administrative
( actele unor fundatii care presteaza un serviciu cultural ) .
Actele administrative au ca principal scop organizarea legii . Sunt acte secundum
legem , care dezvolta dispozitiile primare din legi .
Actul administrative poate fi definit ca manifestarea unilateral si expresa de vointa a
autoritatilor administratiei publice sau a persoanelor private autorizate de acestea ,
prin care se nasc , modifica sau sting dreptuir si obligatii correlative si care
reprezinta principal forma juridical de activitate a administratiei publice.
Actele administrative pot fi clasificate in :
A dupa intinderea efectelor juridice :
Acte cu character normative : dau expresie vointei generale concretizate intr-o lege
lato sensu si produc efecte erga omnes opozabile tuturor.
Acte cu character individual : actele individuale privescc o anumita persoana , dau
expresie unui interes particular si produc efecte numai fata de acea persoana.
Astfel de acte sunt : actele de numire intr-o functie publica , diverse autorizatii ( de
construire , de demolare , etc . )
B dupa autoritatea de la care emana :
Acte unilaterale , sunt actele emise de o singura autoritate ( ordinele ministrilor ,
prefectului , decretele presedintelui , dispozitia primarului )
Acte bi- sau multilaterale , sunt emise de mai multe autoritati sau o autoritate
colectiva ( ordonantele guvernului , ordonantele de urgenta ale guvernului ,
hotararile de govern ) .
C dupa natura juridical a emitentului
Acte ale autoritatilor administratve ;
Acte ale altor autoritati publice , dar neadministrative ;
Acte ale persoanelor private autorizate sa presteze servicii publice;

D dupa forma lor :

Act administrative tipic : consta intr-o actiune ; are forma scrisa ;
Act administrative atipic : este refuzul nejustificat de a solution o cerere sau tacerea
administrative , precum si actul administrative jurisdictional . Tacerea
administrative sau refuzul nejustificat inseamna o inactiune , o abtinere de la a face
ceva . ACtul administrative jurisdictional este actul emis de o autoritate
administrative , cu atributii jurisdictionale , folosind procedura contradictorialitatii si
care asigura dreptul la aparare ( de ex , , actele Consiliului National pentru
Combaterea Discriminarii etc .
Actele unilaterale presupun , de regula , o singura manifestare de vointa ( din
partea unei singure autoritati ) , dar exxista autori care sustin ca manifestarea de
vointa poate fi considerate unilaterala , indifferent daca e vorba de autoritate
administrative individuala sau colectiva .
Contractele administrative sunt rezultatul a cel putin doua vointe , insa ,intotdeuna
una dintre parti este o autoritate publica . Contractul administrative este
reglementat de o lege si contine dispozitii exorbitante ( derogatorii de la dreptul
comun , dreptul civil ) .
Prin contracte , administratia publica poate incredinta organizarea un serviciu public
sau efectuarea unei lucrari publice . AStfel , o persoana private poate distribui apa
potabila ; se poate ocupa de gospodarirea comunala , de canalizarea unei localitati
etc .
Trasaturile actului administrati sunt urmatoarele :
Actul administrative reprezinta forma juridica principala a activitatii
administratiei publice : administratia publica are mai multe forme prin care isi
desfasoara activitatea , dar actul administrative este cel mai important ;
este o manifestare unilaterala si expresa de vointa, supus unui regim de drept
public ;
este supus controlului de legalitate al instantelor de contencios
administrative si nu controlului de drept comun ;
este un act de putere publica , intotdeauna emitentul actului este o autoritate
publica sau o entitate private autorizata sa presteze servicii publice ;
este obligatoriu , prentu toate subiecte de drept ( pentru autoritatea emitenta ,
pentru cea superioara si pentru autoritatea inferiooara ) ; creeaza , modifica sau
stinge drepturi si obligatii de drept public .
este executoriu prin el insusi : se executa din oficiu , pentru ca este emis de o
autoritate publica.

In dreptul international public , actele juridice sunt tratatele international , care

sunt acte incheiate intre doua sau mai multe state , sau organizatii international ,
precum si actele unilaterale.
Tratatul international poate fi definit ca acordul de vointa intre doua sau mai mult
subiecte de drept international reglementat de dreptul international si care produce
efecte juridice , care constau in crearea , modificarea sau desfiintarea de norme
juridice international .
Obiectul tratatelor il reprezinta stabilirea de regului intre state , dar si crearea de
organizatii international , crearea unei ordini juridice special ( de ex : ordinea
juridica a UE ) .
Tratatul se mai numeste si conventie , accord , carta .
Tratatele se pot clasifica in :
A. - dupa numarul partilor care le incheie :
- bilaterale : sunt acordurile incheiate intre doua state;
- multilaterale : sunt incheiate intre mai multe
B. forma de incheiere :
- tratate solemne : necesita dupa semnare , aprobarea ( prin ratificare sau
aderare etc. ) de catre autoritatile nationale ale fiecarui stat ;
- tratate/ acorduri in forma simplificata : produc efecte din momentul semnarii
de catre reprezentantul statului parte .
C. dupa statutul partilor :
- tratate incheiate intre state ;
- tratate incheiate intre state si organizatiile international ;
- tratate incheiate intre organizatiile internationale .
Actele unilaterale sunt acte ale statelor si organizatiilor international , cum ar fi :
promisiunea , renuntarea , recunoasterea , protestul .
Promisiunea este o declarative unilaterala a unui stat , facuta cu intentia de a crea
drepturi sau obligatii noi : actul prin care se promite nu e necesar sa aiba un
destinatar determinat .
Renuntarea inseamna stingerea unui drept al statului.
Recunoasterea este un act individual cu privire la aparitia unui nou stat sau
govern , prin care se autentifica personalitatea juridical a acestora .

Protestul este un act unilateral , valabil in forma orala , fie in forma scrisa , prin care
statul nu este de accord cu o anumita politica international , un anumit act juridic
sau o norma cutumiara in formare .
In cazul UE , exista doua categorii de tratate :
- tratate primare sau constitutive , care formeaza dreptul comunitar originar si
tratatele secundare.
Adoptarea de acte de catre institutiile UE a dus la crearea dreptului comunitar
derivate ( este vorba de acte normative comunitare ce deriva din dreptul originar
( de ex. : Regulamentele sunt direct aplicabile dreptului intern , directivele trebuie
transpuse printr-o lege nationala in dreptul intern ). Dreptul originar si cel derivate
formeaza o noua ramura de drept , dreptul european sau dreptul Uniunii Europene .

Crearea dreptului

1. Actele normative . Tehnica de elaborare . Notiunea tehnicii juridice .

2. Principii de legiferare .
3. Limbajul juridic
1. Actele normative . Tehnica de elaborare . Notiunea
tehnicii juridice
- crearea dreptului sau constructia dreptului ( denumita ca atare de doctrica
franceza ) presupune reprezinta atat o stiinta , cat si o arta ( Christian Laroumet ,
Augustin Aynes , Traite de droit civil , tome 1 , Introduction a letude du droit , ed. A
6-a , Economica , Paris , 2013 , p.78) : este vorba de arta de a surprinde relatiile
sociale si de a le armoniza in constructii juridice durabile , capabile sa anticipeze
evolutia relatiilor sociale
- constructiile juridice constau in concept , categorii , clasificari , clasificari juridice ,
procedee juridice , limbaj juridic .
Legiuitorul trebuie sa se exprime simplu ca un taran si intelept ca un
filosof.
Tehnica de elaborare a unui act normative inseamna folosirea conceptelor , pentru
ca dreptul nu poate fi creat fara abstractizare si gruparea unor elemente esentiale
pentru o anumita institutie juridical , care permit caracterizarea acesteia .

Categoriile juridice = grupeaza relatiile sociale care au trasaturi commune si care se

supun aceluiasi regim juridic ( regimul lor este identic ) R Cabrillac , Introd . gen.
au droit , p.28
- categoria ajuta clasificarile ( ex. Categoria de act juridic se clasifica in acte
unilaterale si contracte)
Tehnica juridica = ansanmblul mijloacelor , procedeelor prin care relatiile
sociale dobandesc forma juridica , devenind drept ( norme juridice si se realizeaza .
Tehnica legislative = parte a tehnicii juridice , ce consta in solutii normative
create de legiuitor , prin utilizarea de metode si procedee juridice ;
- doua etape : selectarea relatiilor sociale care trebuie reglementate si formularea
idealului juridic ce trebuie sa le exprime prin intermediul normei de drept ( N. Popa ,
p.177).
- actiunea de legiferare si folosirea tehnicii legislative sunt apanajul statului si au la
baza o serie de principia fundamentale , denumite principia de legiferare ,
obligatoriu a fi respectate in elaborarea oricarui act normative , indifferent de forta
juridica pe care o are in ierarhia actelor normative
- sediul materiei elaborarii actelor normative LLegea nr. 24/2000 privind normele de
tehnica legislative pentru elaborarea actelor normative

2. Principiile legiferarii

Sunt 4 principii :
1. Principiul fundamentarii stintiifice a actelor normative .
- inainte de legiferare , legiuitorul trebuie sa se documenteze in privinta domeniilor
noi de reglementare acest lucru insemnand analize economice , sociologice ,
culturale , analize stiintifice , etc. in scopul asigurarii unei corelatii juste intre fapte
si drept ( N. Popa , p. 179 )
- sunt mai multe etape selectarea situatiilor de fapt care reclama reglementare ,
emiterea de judecati de valoare cu privire la acestea in scopul transformarii in reguli
de drept analiza efectelor juridice ale viitoare reglementari impactul viitoare
reglementari ( costurile sociale , oportunitatea acesteia) .
2. Principiul asigurarii echilibrului intre dinamica si static dreptului
- regula : norma juridica trebuie sa fie stabile ( stabilitatea formeaza static
dreptului ) ;

- exceptia : modificarea normei juridice ( reprezinta partea de dinamica a dreptului)

- Uneori , modificarile sunt atat de dese , intrucat exceptia se transforma in regula si
se pierde echilibrul si armonia dreptului . Scopul legiuitorului este de a reglementa
de la inceput intr-o maniera anticipativ-creatoare , in vederea asigurarii stabilitatii
normelor ( pentru ca atunci cand dreptul corespunde relatiilor sociale si nu va fi in
decalaj fata de realitate normele sale nu trebuie sa se modifice pentru a se adapta
noilor realitati sociale bucurandu-se de stabilitate) .
3. Principiul corelarii sistemului actelor normative.
Actele normative nu au o existent izolata , nu sunt rupte unele de altele , ele produc
efecte juridice , astfel ca este necesara corelarea lor in procesul de legiferare pentru
a evita paralelismele in reglementare .
Adoptarea unui AN nou implica si abrogarea actelor normative subsecvente actului
principal , cu forta juridica inferioara legii.
4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea normative.
Presupune mai multe etape :
- Alegerea formei exterioare a AN = lege , OG , HG , etc ; Legiuitorul are libertatea
in functie de obiectul reglementarii sa stabileasca daca viitoarea reglementare va
avea forma unei legi , fie organice , fie ordinare a unei OG , HG , etc.
- Alegerea modalitatii de reglementare = imperative , permisiv , etc. ; se stabileste
de legiuitor care are deplina libertate in functie de relatiile sociale ce urmeaza a fi
transformate in norme juridice in functie de importanta lor , legiuitorul alege tipul de
reglementare si in functie de valorile ce urmeaza a fi reglementate , precum si de
interesul general caruia urmeaza sa I se dea satisfactie .
- Alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului juridic = folosirea
prezumtiilor si a fictiunilor juridice ;
Prezumtiile = procedee tehnice constand in consecinte ce sunt trase de
legiuitor de la un fapt cunoscut pentru un fapt necunoscut ( prezumtia
cunoasterii legii , prezumtia de paternitate) .
Legiuitorul trebuie sa faca accesul la lege pentru orice destinatar al acestuia. Se are
in vedere subiectul de drept de nivel mediu . Pentru aceasta trebuie sa foloseasca
un limbaj adecvat , care sa fie corespunzator atat semnificatiilor obisnuite ale limbii
romane , dar si semnificatiilor juridice. Economia de mijloace in elaborarea
normativea inseamna ca legiuitorul nu trebuie sa abuzeze de folosirea procedeelor
si tehnicilor si a mijloacelor juridice printr-un excees de prezumtii legale , de fictiuni
juridice , ci trebuie sa spuna cat mai mult in cuvinte putine .

In cazul elaborarii constitutiei cerintele respectarii acestuia sunt mult mai mari ,
pentru ca se spune ca
nu exista constitutie daca nu poate fi pusa in buzunar .
Fictiunile juridice = procedeu tehnic prin care un fapt este considerat de legiuitor ca
existent sau stability , desi el nu exista sau nu a fost stabilit ( persoana juridica ,
persoana incapabila permanent ) .
Partile constitutive ale AN : expunerea de motive , titlul , preambulul ( scopul ,
motivarea reglementarii ) , formula introductive ( baza juridica constitutional sau
legala) , dispozitii generale , dispozitii de continut , dispozitii finale si tranzitorii ,
anexe ( la unele AN = fac parte din corpul legii si au aceeasi forta juridica ).
Structura AN articolul = cuprinde o norma sau doar un element al ei , pentru ca o NJ
poate fi cuprinsa in mai multe articole , la randul lui , articolul este format dintr-un
singur alineat sau mai multe sau din paragrafe ( se numeroteaza cu cifre arabe ) .
In cazul legilor , acest element se numeste expunere pe motive , iar in cazul
ordonantelor se numeste nota de fundamentare. Expunerea de motive insoteste
obligatoriu proiectul actului normative si explica continutul noii reglementari ,
dispozitiile cu character de noutate , fundameneteaza , arata necesitatea si
oportunitatea noului act normative , sublineaza relatiile sociale care au stat la baza
noilor norme juridice si deosebit de utile in procesul de interpretare si aplicare a
legii pentru ca ajuta la desprinderea vointei reale a legiuitorului .
Titlul = elemental sau de identificare , cuprinde un numar din cifre arabe si o
sintagma sau mai multe care exprima sintetic continutul dispozitiilor actului
normative.
Preambulul = arata scopul , motivarea reglementarii . Nu toate actele normative au
preambulul in mod obligatoriu .
Formula introductive = este obligatorie , arata baza juridica a acelui act , care poate
fi constitutional sau legala .
Dispozitiile generale = intalnim referiri la domeniul de aplicare a actului normative ,
uneori explicarea sau definirea unor termini , principiile unei anumite materii sau
institutii juridice din cuprinsul materiei reglementate .
Dispozitii de continut = reprezinta miezul / substanta actului normative ,
reglementeaza drepturile si obligatiile sau organizarea si functionarea unor institutii
( Curtea Constitutionala , Avocatul poporului)
Dispozitii finale si tranzitorii = arata modul de aplicare a legii , abrogarea unor
dispozitii anterioare , aplicarea noii legi in functie de legile anterioare , nu sunt
obligatorii pentru orice elge , fac parte din corpul legii , au aceeasi forta juridica ca

legea , cuprind schite , anumite criteria metodologice , tabele modele si sunt

obligatorii pentru destinatarii normelor .
Structura actului normative = este format din articole , un articol poate cuprinde
integral o norma adica cu toate cele trei elemente ale sale . La randul lui , articolul
este format dintr-un singur alineat sau mai multe sau din paragrafe ) se
numeroteaza cu cifre si uneori pot avea o denumire marginala aplicarea legii in
timp , contract de vanzare , fiducie ) .
Sistematizarea AN : incorporarea si codificarea
- incorporarea oficiala , neoficiala ; gruparea a AN dupa diverse criteria : material
reglementata , chronologic , etc ;
- codificarea : ansamblarea intr-un singur AN ( cod) a NJ care apartin aceleiasi
ramuri de drept .
Incorporarea oficiala este cea facuta de legiuitor ( autoritate publica, statala)
Incorporarea neoficiala este facuta de orice persoana privata .
Codificarea - este cea mai importanta si reprezinta o adevarata opera de creatie
in materie legislativa. Codificarea inseamna ansamblarea intr-un singur AN a
normelor juridice care apartin aceleiasi norme de drept . Codificarea presupune o
singura numerotare in ordine crescatoare a articolelor spre deosebire de incorporare
si nu simpla preluare a dispozitiilor din legile anterioare pentru ca legiuitorul are
posibilitatea nu doar sa armonizeze dispozitiile preexistente ci sis a creeze altele noi
.

3. Limbajul juridic
-inseamna folosirea unui vocabular juridic si a unui discurs juridic
- vocabularul jur = ansamblu de cuvinte care au un sens jur , ce contine un min de
10.000 cuvinte ( r Cabrillac , p. 28 ).
-tendinta : de simplificare a limbaj jur
- dificultati : polisemia ( semnificatie ordinara si semnificatie jur )
Sinonimia = destul de rara

Tendinta este aceea de simplificare a limbajului juridic si nu de abstractizare

excesiva , care sa inchida accesul la textul de lege.
Polisemia semnificatie ordinara si semnificatie juridica
2. Discursul juridic = NJ se enunta intr-un discurs specific , generalitatea ei
presupune utilizarea unor adjective , pronume indefinite ( unul , toti , orice persoana
, etc. )
- stilul legiuitorului : fie lapidar , concentrate , fie fraze lungi , explicative