TGD- C14 Simona Cristea

Sectiunea a 3-a, Obiectul probei

Vom analiza mai intai definitia obiectului, apoi faptele care constituie obiectul probei
si faptele care nu trebuie dovedite.
1. Definitia obiectului probei
= ansamblul de imprejurari, acte si fapte juridice pentru care lege prevede
producerea de consecinte juridice
2. Faptele care constituie obiectul probei
In dreptul civil faptele care trebuie dovedite pot fi materiale sau psihologice
(dolul, reaua-credinta a unei personae), pozitive sau negative (acestea din urma
se dovedesc prin probarea faptelor pozitive contrare)
In dreptul penal, faptele care trebuie dovedite se clasfica in fapte princpiale (res
proandae) si fapte probatorii (res probantes) Fatele principale sunt probe directe.
cele probatorii sunt probe indirecte si prievesc imprejurarile de fapt relevante
pentru dovedirea faptelor principale ( de exemplu, relatia de dusmanie intre
asasin si victim)
3. Fapte care nu trebuie dovedide, nu formeaza obiect al probei
In dreptul penal este consacrta principiul libertatii probei, in sesnul ca este
admisbila orice proba. Cu toate acestea exista trei categorii de fapte care nu
trebuie dovedite: faptele dovedite si faptele notorii, fapte necontestate si
prezumtiile legale absolute. La fel si in civil.
4 Sarcina probei
Definita ca obligatia procesurala a participantilor intr-un litigiu de a dovedi
imprejurarile care constituie obiectul probatiunii.
Reguli:
-

Actori incumbit probation

In civil regula este ca sarcina probei revine reclamantului

In schimb in dreptul penal, trebuie facuta o distinctie intre latura penala si latura
civila ( latura civila, se refera ca in procesul penal se pune si problema
despagubirilor, deci in cadrul aceluiasi proces penal partea vatamanta se poate
constitui si parte civila pentru a pretinda recuperarea prejudiciului suferit, nu este
insa obligatoriu ca partea vatamata sa se constituie parte civila in acelasi process,
dar de regula asa se intampla) si o distinctive intre organele judiciare si partile in

process. In ceea ce priveste latura penala regula este ca sarcina probei revine
organelor judiciare si nu partilor.
-

Latura civil a procesului penal este supusa regulii actori incumbit probation

EXCEPTII:
Exceptiile se intanlnesc mai mult in dreptul civil, deoarece in procesul penal, se
intalnesc numai in latura civila a acestuia. In procesul civil, paratul are sarcina
probei in doua situatii: daca invoca exceptii, conform principiului in excipiendo reus
fit actori si atunci cand formuleaza o cerere reconventionala (cand o persoana este
data in judecata, printr-un act numit intampinare in care raspunde la toate
pretentiile reclamantului daca el nu raspunde la toate se presupune ca le acceepta
si pierde, dar daca raspunde la toate se prespune ca el se opune pretentiilor
reclamantului, ex x are o crenta catre y, dar x zice ca y ii datoreaza si el bani si de
aceea nu i-a platit, deci atunci cand x acuza si el pe y de o fapta trebuie sa faca
dovada probei), situatie in care dobandeste si calitatea de reclamant si trebuie sa
probeze ceea ce pretinde
In dreptul penal, daca in solutionarea laturii civile, inculpatul s-ar opune exercitarii
actiunii civile invocand o exceptie, atunci ii revine sarcina probei, fiind aplicabil
principiul in excipiendo.
Rasturanrea sarinei probei: IN literature de specialitate se sublinieaza ca sarcina
probei se rastoarna si in cazul prezumtiei legale absolute (acestea pot fi rasturante
prin marturisire), al prezumtiilor intermediare sau mixte, nu si in cazul prezumtiilor
absolute irefragabile.
Riscul probei:
Sarcina probei, in orice litigiu, revine partilor, sub supravegherea judecatorului, in
virtutea rolului activ al acestuia. Avand in vedere principiile actori incumbit
probation si eius incumbit probation qui dicit, non qui negat, sarcina probei revine
reclamantului, care se supune, in fapt, riscului de a nu putea dovedi adevarul si,
deci, de a pierde procesul. (ex, cineva intenteaza un proces pornind de la faptul ca
el are un testament acasa ce poate dovedi pretentiile sale si casa ia foc, el nu mai
poate proba)
Mijloace de proba
Mijloacele de proba sunt reglementate atat de Codul de proedura civila cat si in
CDPP. Probele nu trebuie confundate cu mijloacele de proba. Astfel, mjloacele de
proba pot fi definite ca reprezentand caile legale prin care se administreaza probele
sau prin care se dovedeste un fapt juridic.
Mijloacele de proba treuie clasificate dupa cum probele sunt necontencioase sau
contencioase. Probele necontencioase sau preconstituite sunt stabilite de parti in

absenta riscului unui liigiu, dar cu previziunea unui eventual litigiu. De exemplu,
actul pe care partile il intocmesc pentru a constata vanzarea si cupararea pe care
au efectuat-o. Aici, actul incheiat are semnificatia de instrumentum, care are rolul
de a face proba.
Probele contencioae sau nepreconstituite sunt cerute in cursul procesului,
internevind dupa declansarea litigiului. De exemplu: declaratia unui martor ocular
dupa comiterea unui accident etc. Probele preconstituite mai sunt denumite si
probe a priori, iar cele nepreconstituite, proba a posteriori
In ceea ce priveste probele preconstituite numai inscrisuril fac parte din acesta
cateorie, pe cand in cazul probelor a posteriori, sunt cuprinse proba cu maroti,
marturisirea, prezumtiile etc.
Procesul judiciar presupune cunoasterea catorva reguli de desfasurare a unui litigiu
civil si a unui litigiu penal
Procedura civila
Procedura civila care guverneaza procesul priveste activitatea partiloe si a
judecatorului
Activitate partilor
In procesul civil partile se numsc reclamant si parat in fond si in apel se numesc
apelant si intimat, in recurs, recurent si intimat. Pentru a se putea adresa
judecatorului, ele trebuie sa introduca o actiune in justitie. Actiunile in justitie nu
trebuie confundate cu libertatea sau dreptul de acces la justitie sau la judecator. In
doctrina franceza se arata ca actiunea in justitie nu trebuie confundata nici cu
cererea in justitie, pentru ca cererea in justite reprezinta actele de procedura care
se fac in cadrul procesului. Doctrica romaneasca atrage, de asemenea, atentia ca
notiunea de actiune nu este perfect identic cu cea de cerere. Relatia actiune-cerere
ar fi ca de la intreg-parte.
Pentru a putea fi exercitata, actiunea civila trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii. Codul de procedura civila prevede express art 23 conditiile exercitarii
actiunii civile: capacitate procesuala, calitate procesuala, formulare unei pretentii,
justificare unui interes.
Formulare unuei pretentii inseamna afirmarea unui drept subiectiv si reprezinta o
conditie funadamentala a exercitarii actiunii civile
In ceea ce priveste interesul se poate actiona in justitie doar daca exista un interes
al persoanei care doreste sa faca cererea de chemare in judecata
Interesul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
-

Sa fie determinat (interesul sa fie identificat prin actiunea in justitie)

Sa fie legitim (de exmplu, dreptul la mostenire al concubinei nu este legitim,

pentru ca se afla intr-o stare de fapt si nu a fost transformata intr-o stare de
drept)
Sa fie nascut si actual (interesul trebuie sa existe si la data actiunii)
Sa fie direct si personal (interesul trebuie sa ii apartina persoanei care il
reclama, fiecaruia ii revine sarcina sa-si apare drepturile si interesele sale
prevazute de lege)

2. Activitate judecatorului, Procedura inainte instantei

Sesizarea instantei se face numai dupa implinirea procedurii prealabile, daca legea
prevede expres acest lucru
Reclamantul formuleaza o cerere de chemare in judecata ce reprezinta actul de
sesizare a judecatorului. Persoana chemata in instant se numeste parat. Cererea de
judecta trebuie sa contina mai multe elemente: datele personale al recmalantului,
datele reprezentantului partii in process (nume, prenume, domiciliu, etc) obiectul si
valoarea cererii, motivele de fapt si de drept ale chemarii in judecata, probele
pentru fiecare capat de cerere si semantura. Intr-o cerere de chemare in judecata,
reclamantul poate avea mai multe doleante (de exeplu, intr-o actiune in justitie
pentru recuperarea unui imprumut, se pot cere si cheltuieli de judecata, plata
trasnportului etc.)
-

Intampinarea
Prima zi de infatisare
Apel
Recurs
Cotestatie in anulare, reviziuire
2 mecanismede unificare a practicii judiciara: RIL (reurs in interesul legii) si
pronuntarea unui hotarari prealabile pentru dezlegarea unei problem de drept

Elemente fundamentale de procedura penala:

In prcesul penal, regulile sunt diferite fata de cel din civil. Astfel, procesul penal are
2 faze:
a) Faza urmaririi penale (este secreta)
b) Faza judecatii (este publica)
Raspunderea juridica:
1 Definitie:
In ceea ce ne priveste definim raspunderea juridica drept un anasamblu de drepturi
fie ale statului, fie ale persoanei vatamante si de obligatii ale autorului faptei
antisosociale prin care se restabileste ordinea de dret incalcata prin aplicarea
sanctiunilor juridice

Raspunderea juridica nu trebuie insa a se confunde cu constrangerea si cu

sanctiunea juridica:
2. Formele raspunderii
3. Conditii: conduita/ fapta ilicita, vinovatia, legatura de cazuzalitate intre fapta
comisa si rezultatul produs.