Traducere:

Nici un fel de vreme nu-1 putea opri de la aceste drumuri. Dupa ce lucra cateva ceasuri dimineata, isi
lua palaria i, pe ploaie sau soare, urmat de Carlo, un batran prepelicar pe care-1 mostenise de la tatal
sau, pleca sa-si indeplineasca misiunea; n-as putea spune daca era manat de dragoste sau numai de
simtamantul datoriei. Cand vremea era foarte rea, surorile lui incercau sa-1 tina acasa. In asemenea
prilejuri raspundea cu un zambet deosebit, mai mult solemn decat vesel:
Daca o pala de vant sau cativa stropi de ploaie ar fi in stare sa ma abata de la o sarcina atat de
usoara, ce fel de pregatire ar fi o asemenea moliciune pentru viitorul pe care mi-1 planuiesc?
Diana si Mary raspundeau de obicei printr-o privire si apoi ramaneau cateva
minute adancite in ganduri triste.
Dar afara de absentele lui dese, mai era o stavila in calea prieteniei noastre: mi se parea ca are o fire
rece, distanta, ascunsa chiar. Sarguincios in indeplinirea datoriilor de pastor, cu o viata lipsita de orice
prihana, nu parea totusi sa se bucure de acea seninatate si multumire launtrica ce trebuie sa fie rasplata
oricarui adevarat crestin si a oricarui binefacator. Adesea, seara, cand sedea langa fereastra, inaintea
pupitrului si a hartiilor lui, se oprea din citit sau din scris, isi proptea barbia in maini si ramanea pe
ganduri; era insa usor sa vezi, dupa scanteierile pupilei, ca acele ganduri il macinau.
Pe langa asta, mai cred ca natura nu ascundea pentru el aceleasi comori de desfatare ca si pentru
surorile sale. O data, o singura data a vorbit, fiind si eu de fata, despre farmecul aspru al colinelor si
despre dragostea lui arzatoare pentru acoperisul innegrit si zidurile pline de muschi, pe care le numea
caminul lui; in tonul si cuvintele sale staruia insa mai multa mahnire decat bucurie. Niciodata
nu parea sa colinde campiile mlastinoase de dragul tacerii lor alinatoare - niciodata nu cauta si nu
zabovea asupra miilor de pasnice incantari pe care le puteau darui.
Fiind asa de putin comunicativ, mi-a trebuit catava vreme pana sa-mi pot da seama de inteligenta lui si
am inceput sa fac lucrul acesta in clipa cand 1-am auzit tinand o predica la biserica din Morton. As
vrea sa va redau predica aceea, dar e peste puterile mele. Nici n-as putea descrie cu fidelitate impresia
pe care mi-a facut-o.
A inceput linistit si, intr-adevar, in ceea ce priveste tonul i inaltimea vocii, linistit a ramas pana la
capat. O pasiune sincera, desi retinuta, se simtea in accentele raspicate i in limbajul adeseori nervos.
Pasiunea aceea crescu, deveni forta - o forta stapanita, densa, controlata. Inima era infiorata si mintea
uimita de puterea predicatorului - nici una insa nu devenea mai buna. Peste vorbele lui plutea o ciudata
amaraciune; se simtea lipsa unei blandeti mangaietoare; aluziile severe la dogmele calvine - alegere,
predestinare, pedeapsa - erau dese si fiecare pomenire a lor suna ca o sentinta de condamnare. Cand a
ispravit, in loc ca dupa predica lui sa fiu mai usurata, mai linistita, mai luminata, am simtit o tristete
nespusa, caci mi se parea - nu stiu daca toti au incercat acelasi simtammt - ca vorbirea aceea maiastra
tasnea dintr-un izvor de dezamagiri amare, in care dorintele neimplinite si nazuintile starnesc o
neliniste sufleteasca.
Eram sigura ca St. John Rivers, cu toata viata lui neprihanita si ravna lui constiincioasa, nu-si gasise
inca acea dumnezeiasca pace mai presus de orice intelegere, fiind in aceasta asemeni mie, cea cu
sufletul sfasiat de regretele ascunse dupa idolul prabusit si raiul pierdut; de ele m-am ferit sa pomenesc
in ultima vreme, dar ma stapaneau si ma tiranizau inca fara mila. Astfel a mai trecut o luna. Diana si
Mary trebuiau sa paraseasca in curand Moor-House si sa se intoarca in cadrul acela cu totul diferit si la
viata cu totul schimbata pe care aveau s-o duca in calitatea lor de guvernante intr-un oras mare din
sudul Angliei.
Fiecare avea sa se intoarca in cate o familie unde niste oameni bogati si trufai le priveau ca pe niste
fiinte umile, ce depindeau intru totul de ei, sinchisindu-se prea putin de alesele lor insusiri sufletesti i

pretuind numai un anumit soi de pricepere, asa cum pretuiau indemanarea bucataresei, sau iscusinta
cameristei.
Domnul St. John nu-mi vorbise inca nimic de locul pe care fagaduise sa mi-1 gaseasca, totusi, nevoia
de a-mi afla un rost devenise foarte acuta. Intr-o dimineata, ramanand pentru cateva clipe numai cu el
in salon, am cutezat sa ma apropii de coltul de langa fereastra, pe care masuta, fotoliul si pupitrul sau ii
transformasera intr-un fel de odaie de lucru; voiam tocmai sa-i vorbesc - desi nu prea stiam cum, caci e
indeobste greu sa strapungi pojghita de gheata cu care totdeauna se acopera oamenii de felul sau cand el ma scoase din incurcatura, deschizand vorba. Vazand ca ma apropii, ridica ochii si in aceeasi
clipa ma intreba:
Vrei sa-mi spui ceva?
Da, domnule, as vrea sa stiu daca ai auzit cumva de vreun loc pentru
mine.
Acum vreo trei saptamani am gasit, sau aproape gasisem ceva pentru dumneata; dar cum se pare ca
aici esti folositoare si fericita totodata, si cum surorile mele te-au indragit iar tovarasia dumitale le face
deosebita placere, m-am gandit ca n-are nici un rost sa destram aceasta fericire, pana ce plecarea
lor de la Marsh-End nu te va sili si pe dumneata sa pleci.
i ele vor pleca peste trei zile?
Da; iar dupa ce pleaca ele, eu o sa ma intorc la parohia din Morton.
Hannah ma va insoti si casa asta veche o s-o inchidem.
Asteptai putin, - crezand ca o sa continue ceea ce incepuse dar gandurile lui pareau a fi luat alt curs.
Vazui, cercetandu-i privirea, ca nu se mai gandeste la mine si la necazurile mele. Am fost deci silita sa1 readuc la o problema foarte importanta si foarte ingrijoratoare pentru mine.
La ce anume slujba te gandisesi, domnule Rivers? il intrebai. Nadajduiesc ca intarzierea nu va face
si mai dificila obtinerea acelui post.
Oh! nu, fiindca depinde numai de mine sa ti-1 ofer si de dumneata ca sa-1
primesti.
Se opri iar si paru ca nu-i dispus sa continue. Incepui sa-mi pierd rabdarea. Cateva miscari nervoase, o
privire alarmata si intrebatoare ce-i cerceta chipul il facura sa inteleaga starea mea, tot atat de limpede
ca si cuvintele, dar cu mai putina osteneala.
Nu-i nevoie sa te grabesti atat ca sa afli despre ce-i vorba. Fiindca, drept sa-ti spun, n-am gasit
nimic placut sau potrivit pentru dumneata. Inainte de a te lamuri, te-as ruga sa-ti amintesti ce ti-am
spus mai demult: te ajut, cum ajuta orbul pe schiop. Sunt sarac, caci dupa ce voi fi platit toate datoriile
tatii, nu-mi va mai ramane decat hambarul asta darapanat, cu aleea de brazi din spatele lui si sfoara de
pamant pietros, cu tisa si cu ilice in fata. Sunt un necunoscut. Numele de Rivers o vechi, dar doi din
cei trei ultimi reprezentanti ai neamului isi castiga painea slujind prin straini, iar al treilea se socoteste
strain in tinutul lui de bastina - atat in viata cat si in moarte. Da, si se socoteste, ba chiar trebuie sa se
socoteasca onorat de soarta harazita, nazuind doar catre ziua cand crucea ce-1 va desparti de legaturile
trupesti ii va fi pusa pe umeri si cand eel ce e capul bisericii luptatoare - in randurile careia el e unul
dintre cei mai umili ostasi - va da porunca : "Ridica- te si urmeaza-ma !"