TIINE

CLASA a XI-a
SEMESTRUL I

I.

REPREZENTRI ALE UNIVERSULUI

1.Teoria heliocentric a lui Copernic

Acum 500 de ani, modul de a gndi al oamenilor a cunoscut o uimitoare schimbare.

Europenii au nceput s pun sub semnul ntrebrii ideile lor religioase i superstiiile despre
lume. Astfel, muli au ncercat s demonstreze teoriile fcnd experimente.
Nicolaus Coperinc, astronom i cosmolog, matematician i economist, preot i prelat
catolic s-a nscut n anul 1473, n localitatea Torum, din Polonia i este autorul teoriei
heliocentrice, cea care afirm c Soarele este centrul sistemului nostru solar, n locul Pmntului,
dup cum se credea anterior.
nc din antichitae, se credea c Pmntul st imobil n centru Universului, iar Soarele i
planetele se rotesc n jurul lui. Astonomul polonez Nicolaus Coperinc a observat c era mult mai
mai uor de prezis micarea planetelor dac se considera c Soarele ar fi n centru i Pmntul sar roti n jurul acestuia. Atunci cnd ceilali astronomi au verificat aceast teorie, totul a mers
bine. ns, rmnea o problem Oamenii religioi deazaprobau ideea lui Copernic, deoarece ei
credeau c Dumnezeu a creat Universul punnd Pmntul n centru. Coperinc i-a expus teoria n
lucrarea De Revolutionibus Orbium Coelestium (Despre micrile de revoluie ale corpurilor
cereti), dar abia pe patul de moarte a ndrznit s o publice, neuitnd s adauge o dedicaie
mgulitoare pentru pap.
Mai exist un motiv pentru care ideea lui Coperinc era greu de acceptat. Dac ea era
adevrat, nseamn c micarea Soarelui pe cer era doar o iluzie cauzat de rotirea Pmntului
cu mare vitez. Lumea credea c acest lucru ar fi imposibil, deoarece rotirea ar fi fcut ca norii i
psrile s rmn n urm, iar cldirile s se drme. ntre 1543 i 1600 puini au fost adepii
sistemului copernician, cei mai renumii fiind Galileo Galilei i Johannes Kepler. n 1588,
astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, dup care pmntul rmne
nemicat n timp ce planetele se mic n jurul soarelui, care, la rndul lui, nconjoar Pmntul.
Dup respingerea teoriei lui Copernic de ctre autoritile ecleziastice cu ocazia procesului lui
Galilei (1633), doar civa filosofi iezuii mai acceptau n ascuns ideea unui univers heliocentric.
Abia dup sfritul secolului al XVII-lea, odat cu apariia lucrrilor lui Isaac Newton asupra
mecanicii cereti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gnditorilor europeni.

2.Legile lui Kepler

Johannes Kepler s-a nscut la 27 decembrie 1571 n Wel der Stadt, provincia Swabia, n
sud-estul Germaniei. De la vrsta de trei ani a locuit cu bunicii si pn n 1576, cnd a intrat la
coala Latina; opt ani mai trziu a intrat la Seminarul Protestant din Adelberg. In 1589 i-a
nceput studiile universitare la o Univesitate Protestant. A trecut, n 1591, examenul de
maturitate i a continuat studiile ca student.
Cel care i-a insuflat pasiunea pentru astronomie a fost profesorul su de matematica,
Michel Maestlin (1580-1635), unul dintre cei mai tineri astronomi care a subscris la teoria
heliocentric a lui Copernic.
In 1594, Kepler a acceptat un post ca profesor de matematic la Seminarul Protestant din
Graz (o provincie austriac), unde a i rmas pn n 1600, cnd toi protestanii au fost forai,
fie s treac la catolicism, fie s prseasc provincia.
Intre timp tnrul Johannes Kepler s-a cstorit cu Barbara Mumller, n 1597, an n care
i-a publicat i prima lucrare: "Misterul Cosmosului". Datorit talentului su de matematician,
talent dovedit n acest volum, Tycho Brahe l-a invitat la Praga s-i devin asistent; atfel n 1600
s-a mutat la Praga i i-a desfurat activitatea alturi de Brahe. Dup moartea acestuia n 1601,
Kepler i-a urmat n funcia de astronom al mpratului Rudolf al doilea.
In 1609 a publicat un nou volum, intitulat "Astronomia Nova", n care, pe baza
observaiilor fostului su asistent asupra micrii planetei Marte, a enunat primele dou legi ale
micrii planetelor. Kepler a intreprins numeroase cercetri de optic i fotometrie; ntr-o alt
lucrare, aprut doi ani mai trziu, n 1611, este expus, printre altele, teoria lunetei astronomice,
un instrument inventat de el. In 1619 a publicat "Harmonices mundi", unde apare cea de-a treaia
lege a micrii planetelor, lege cunoscut i sub numele de "Tabelele rudolfiene".
Johannes Kepler ar fi avut muli urmai, dar soarta s-a ncpnat i nu i-a lasat aceasta
bucurie; din prima cstorie a avut doi bieti (pe care i-a pierdut la frageda vrst de dou luni) si
o fata; la civa ani dupa moartea Barbarei, Kepler s-a recstorit i a mai avut ase fii, dintre
care destinul i-a "furat" fr mil trei, ns cu toate acestea Johannes i-a continuat activitatea.
Kepler i Brahe nu s-au neles prea bine. Se pare c Brahe se temea ca nu cumva tnrul
asistent al su s-l "eclipseze", s-i ia locul de primul astronom al acelor zile. L-a lsat cu greu pe
Kepler s vad o parte din numeroasele date adunate de el. I-a fcut cunoscut problema orbitei
planetei Marte, gndindu-se c astfel va fi ocupat n timp ce el, Brahe, va lucra la teoria sa
privind Sistemul Solar. Culmea ironiei a fcut ca acest lucru sa-l ajute pe Kepler, formulnd
astfel cele trei legi ale planetelor.
Spre deosebire de Brahe, Kepler a crezut sistemul copernican. Motivul pentru care orbita
planetei Marte era o problem, era faptul c, Copernic, a plasat corect Soarele n centul
Sistemului Solar, dar a presupus c orbita planetelor este un cerc; astfel sarcina de a pune piesa
lips din puzzle i-a revenit lui Kepler: dup o lun de"btlie" concluzia final a fost c cercul nu
era cerc perfect ci unul turtit, dup cum spun geometrii o elipsa.
Dac orbitele planetelor sunt elipse, atunci trebuie s amintesc cateva proprieti ale
elipselor:
- o elips are dou puncte numite focare, astfel nct suma distanei de la focare la orice punct de
pe elips este constant ( a+b=constant).
- exist o ax lung a elipsei, numit axa major, i una mic numit axa minor. Jumtate din
axa major detemin o ax semimajor.
2

Revenind la legile lui Kepler, acesta a obtinut pana la urma datele cercatarilor lui Brahe
dupa moartea acestuia pe cai mai putin legale, pentu ca familia lui le tinea ascunse din motive
financiare.
Prima lege: orbitele planetelor sunt elipse, iar Soarele este un focus.
Soarele nu este centrul elipsei, ci un focus al elipsei (in general la celalalt focus nu este
nimic). Planeta urmeza elipsa pe orbita ceea ce insemna ca distanta Pamant-Soare se schimba
constant in timpul parcurgerii orbitei de catre planeta.
A doua lege: raza vectoare Soare-Planeta descrie arii egale in timpuri egale.
Momentul cand planeta este mai aproape de Soare se numeste periheliu,iar cel cand
planeta este mai departe se numeste afeliu.In concluzie planeta se misca mai repede la periheliu
si mai incet la afeliu.
A treia lege: raportul dintre patratul perioadei de revolutie a celor doua planete este egal
cu raportul axei semimajore a planetei.
( P1*P1)/(P2*P2)=(R1*R1*R1)/(R2*R2*R2) =>in aceasta ecuatie P reprezinta perioada de
revoluie a planetei i R este lungimea axei semimajore. Cea de-a treia lege a lui Kepler spune c
perioada de orbitare a unei planeta creste proportional cu raza orbitei sale . Cu tote astea Mercur
orbiteaz n jurul Soarelui n 88 de zile, pe cand Pluto o face n 248 de ani.
Legile lui Kepler nu se aplic numai planetelor ce orbitez n jurul Soarelui; dar n toate
cazurile corpurile cereti orbiteaz sub influena gravitaional.
Vechile doctrine aristoteniene care au dat astronomiei cateva msuri tiinifice credibile
au fost repede spulberate. Copernic a "scos" Pmntul din centrul Universului; telescopul lui
Galileo a deschis dimensiuni nevisate de Ptolemeu; Kepler nsui a descoprit (dac se poate
spune aa) legile micrii planetelor. Deci Kepler a fost fr dubii un mare astrolog, a fost
considerat practic fondatorul astronomiei moderne, cu toate c nu a respectat "tradiiile"
astrologiei.

3.Stele. Roiuri de stele. Galaxii. Supernove. Stele neutronice. Quasari.

Stelele
O stea este n general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv i strlucitor,
deseori de form aproximativ sferic, alctuit din plasm n oarecare echilibru hidrostatic, i care
a produs n trecut sau nc mai produce i azi energie pe baza reaciilor de fuziune atomic din
interiorul su.
Stelele mpodobesc cerul nocturn. Pentru un observator terestru ele apar ca puncte de
diverse culori, cu un diametru aparent egal dar cu fluctuaii de luminozitate. Ochiul uman
distinge pe cerul nocturn pn la circa 6.000 de stele. Distana pn la stele este msurat cu
ajutorul paralaxei stelare, iar unghiul rezultat este de ordinul sutelor de miimi dintr-o secund de
arc.
Multe stele se pot vedea ca puncte strlucitoare pe cerul nopii. Ele tremur sau sclipesc,
aceasta ns numai aparent, datorit turbulenelor din atmosfera terestr. Cea mai cunoscut stea
este desigur Soarele. El este o excepie notabil, fiind singura stea suficient de aproape de Terra
pentru a fi vizibil ca un disc, i nu ca un punct.

Masa total a unei stele este o caracteristic important, care decide asupra evoluiei i
sorii ei finale.
Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele. Folosind un telescop se pot observa
deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastr). Cu un radiotelescop se pot cerceta
chiar milioane de galaxii din univers (numrul stelelor fiind extrem de mare, circa 71022). n
galaxia noastr, care poart numele de Calea Lactee sau Calea Laptelui, exist aproximativ 300
de miliarde de stele. Cele mai mari dintre ele sunt att de mari, nct, dac ar putea fi poziionate
pe locul Soarelui, ar ocupa tot sistemul nostru solar inclusiv orbita planetei pitice Pluton, cu tot
cu Pmntul i celelalte planete. Printre cele mai mici stele se numr aa-numitele pitice albe,
de mrimea planetei noastre. Exist i stele i mai mici, anumestele de neutroni, care pot avea un
diametru de numai 20 de km. n 1997, astronomii de la Universitatea Astronomic din California
au descoperit cea mai mare i mai strlucitoare stea din univers (de pn acum), numit steaua
"Pistol". Ea se afl n zona central a galaxiei noastre, i s-ar vedea i cu ochiul liber, dac n-ar fi
acoperit de ctre nebuloasa cu acelai nume. Distana dintre Pmnt i steaua Pistol este de
aprox. 25.000 ani-lumin. Se mai apreciaz c nebuloasa Pistol, care este format dintr-o
aglomerare enorm de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumin.
Stelele sunt compuse din plasm, compoziia lor fiind format n mare parte din nuclee de
hidrogen i heliu. n plasma stelar se gsesc de asemenea i cantiti mici
de oxigen, carbon, neon iazot. Stelele eman i elemente n form gazoas, iar pe parcursul
evoluiei lor i din cauza fuziunilor atomice permanente apar n cosmos i cantiti mici de
elemente mai grele i chiar metale.
Soarele este cea mai apropiat stea de Pmnt, aflndu-se la "doar" 150 de milioane de
km. El este de 250.000 de ori mai aproape de Terra dect cea mai apropiat urmtoare
stea, Proxima Centauri, aflat n constelaia Alpha Centauri la aproximativ 37 de mii de miliarde
de kilometri de Pmnt. Dac luminii Soarelui i sunt necesare "doar" 8 minute pentru a ajunge
pn la noi, lumina celor mai ndeprtate stele din univers cltorete pn la Pmnt milioane de
ani.
Stelele sunt de culori diferite, de la rou intens cu toate nuanele de portocaliu i galben
pn la albastru i alb - aceasta depinznd direct de temperatura lor. Cele mai reci stele au
culoarea roie, iar cele mai fierbini au culoare albastr, temperatura lor la suprafa depind
uneori chiar 30.000 C, n timp ce temperatura de suprafa a Soarelui nostru este de "numai"
6.000 C.
Strlucirea unei stele se numete n astronomie magnitudine. Magnitudinea aparent este
strlucirea aa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolut exprim strlucirea
calculat pentru o distan ipotetic a privitorului de 32,6 ani-lumin. Magnitudinea depinde n
general de temperatura stelei. Aceast interdependen se reprezint grafic prin diagrama
"Hertzsprung-Russell", numit aa dup autorii ei. Diagrama se poate folosi i la aprecierea
vrstei i evoluiei viitoare a unei stele.
n interiorul stelelor care produc lumin au loc diverse tipuri de fuziuni termonucleare,
acestea fiind procese prin care nucleele de atomi din plasm se contopesc unii cu alii pentru a
forma nuclee de elemente mai grele, elibernd energie sub form de unde radio, lumin, cldur,
Rntgen .a. Cea mai comun fuziune nuclear stelar const n combinarea a
patru atomi de hidrogen cu un atom de heliu, nsoit de eliberare de energie sub form de
4

cldur i lumin. Spre deosebire de stele, care au prin acest fapt lumin proprie, planetele din
univers nu produc lumin proprie, ci doar reflect lumina stelar care le lumineaz. Din aceast
cauz planetele sunt mult mai ntunecate i ca atare extrem de greu de descoperit. De aceea, pe
lng planetele sistemului nostru solar, care n mod excepional sunt uor de vzut (datorit
apropierii lor), pn acuma (decembrie 2006) nu s-au descoperit dect circa 200 de alte planete.
Exist i sisteme stelare mai complexe, compuse din 2 sau chiar mai multe stele
apropiate, care n general se nvrtesc unele n jurul altora, avnd orbite stabile, datorate
interdependenei lor gravitaionale. n cazul cnd stelele sistemului stelar sunt foarte apropiate,
forele de gravitaie dintre ele pot fi hotrtoare cu privire la evoluia lor.

Supernovele
au masa foarte mare ( de patru pn la opt ori masa Soarelui);
pot fi vzute de pe Pmnt la lumina zilei, cu ochiul liber, deoarece mprtie materie
stelar n spaiu ca urmare a exploziei violente ce se produce cnd presiunea n interiorul
stelei devine uria;
n regiunea lor central, la 600 de milioane de kelvin carbonul genereaz nuclee de neon
i magneziu;
explozia foarte puternic a supernovelor duce la scindarea nucleelor n fragmente care
pot fuziona formnd nuclee mai grele dect fierul (argint, aur, uraniu).
Stele neutronice
sunt sfere cu diametrul de 10 - 20 km i masa cu masa Soarelui, alctuite numai din
neutroni (deoarece protonii i neutronii se contopesc);
apar dup explozia supernovei, cnd partea ei central sufer o comprimare enorm;
au densitate foarte mare 1018kg/m3;
are un cmp magnetic foarte intens n care se pot genera radiaii electromagnetice ce sunt
emise n direcia axei magnetice.

Quasarii
Sunt surse radio cvasistelare, ce au nceput s fie descoperite din 1959;
sursele de radio sunt resturi de supernove, foarte departe de noi, situate undeva n centrul
unor galaxii deprtate care au o imens energie datorit prezenei n apropiere a unei
guri negre supermasive;
se pot manifesta n centrul unei galaxii doar n stadiile timpurii ale existenei ei;
au viaa de ordinul miliardelor de ani;
nu toi emit unde radio deoarece s-au format la nceputurile Universului.
nu a fost stabilit cu precizie originea lor.
Gaura neagr
Este un loc din spaiu n care cmpul gravitaional este att de puternic nct nimic nu
poate scpa dup ce a trecut de orizontul evenimentului.
Radiaia electromagnetic (lumina de ex.) nu poate scpa dintr-o gaur neagr, aa
nct interiorul unei guri negre nu este vizibil, de aici provenind i numele. Mai este cunoscut
i
ca
singularitate"
Pe msur ce se rotesc, gurile negre las o gaur n spaiu-timp asemeni locului care se
formeaz pe canapea acolo unde te aezi cel mai des.
5

Regiunile din preajma gurilor negre sunt notoriu de haotice, genernd lumina pe o
gam larg de frecvene.
Galaxiile sunt roiuri fascinante de stele, de diverse forme si culori impresionante, mai
ales atunci cand le putem observa in fotografii. Un fenomen prea putin vizibil ochiului liber si
mult prea important pentru devenirea noastra ca si fiinte, galaxiile reprezinta imensitati de viata
stelara. Dupa cum cu totii stim, galaxia noastra poarta denumirea de Calea Lactee iar ea
reprezinta o grupare de peste 200 de miliarde de stele, nefiind nici singura si nici cea mai mica
sau cea mai mare grupare de stele din Univers. Putem estima in prezent ca numarul galaxiilor
ajunge la peste cateva miliarde. Cum sunt distribuite galaxiile in spatiu si de ce, ce forma au ele
si cum evolueaza, inca se studiaza, reprezentand un punct de interes actual si foarte acut, acest
domeniu purtand denumirea de cosmologie.
Exista o teorie cosmologica care spune ca universul in care noi ne aflam arata la fel,
indiferent din ce punct ar fi el privit, astfel incat galaxiile care se doresc a fi studiate sunt alese in
prealabil. Totusi sistemele de stele se pare ca ar fi conectate intre ele, chiar daca aparent nu au
nici o legatura, avand la o scara imensa, de natura dinamica, grupari numite clustere, acestea
fiind legate intre ele prin intermediul unor pereti si a unor filamente din cadrul galaxiilor, ce trec
pe langa goluri imense ce nu au pic de materie. Desigur si aceats alipsa de materie s-a constat a fi
in cele din urma o non-materie sau asa numita materie neagra, ce se afla intr-o cantitate
incomensurabila in Univers fata de materia vizibila, oarecum masurabila.
Studiile care vizeaza expansiunea Universului cat si formarea acestuia sau evolutia si
structura sa inca nu au fost definitivate si cel mai probabil ca vor dura cateva veacuri, avand in
vedere dinamica spatiului. De regula insa se merge pe doua principii: fie se accepta ideea de
marire a gravitatiei la nivelul diferentelor de densitate din cadrul incipitului cosmosului, de unde
a rezultat ceea ce in ziua de azi avem, fie se accepta faptul ca distributia materiei a fost inca de la
inceput uniforma, iar in cele din urma s-au creat structuri si interactiuni gravitationale. In prima
idee se pare ca avem un punct forte care porneste de la spectrul pe care radiatia de fond il are,
acesta avand legatura cu clusterii de galaxii.
Roiuri stelare
Toate asociatiile de stele din Univers sunt rezultatul unor agregate de natura stelara care o
complexitate imensa, ele o suma de pana la mii de stele care interactioneaza din punct de vedere
dinamic, una cu cealalta. Avem pana acum descoperite doua feluri de roiuri stelare, acestea fiind
roiurile stelare globulare si roiurile stelare deschise.
Roiurile deschise mai sunt numite si roiuri dispersate, iar ele poarta aceatsa denumire
tocmai pentru ca nu au o forma aparte, densitatea lor este de cele mai multe ori minima iar ele au
in componenta doar cateva mii de stele. Ele practic nu se definesc in sine, par a face parte din
forndul unei galaxii.
Roiurile de natura globulara au o forma mai impresionanta, ele au peste sute de mii de
stele in componenta si densitatea pe care o masoara este mult mai mare fata cea a intregului
camp galactic. Primul tip de roiuri sunt amplasate in apropierea unui plan galactic de aici ele
fiind botezate si roiuri galactice. In prezent stim de existenta a peste 800 de astfeld e grupari,
care se intind pe o suprafata ce nu poate fi estimata din cauza sfere lor imense. Se spune ca o
galaxie ar avea cateva mii de roiuri de astfel de stele, dintre care cele mai cunoscute sunt:
Hyadele, Pleiadele, cat si un roi din Perse care au o natura dubla. Marimea unui roi se poate
deduce din diametrul sau aparent. Masa unei galaxii insa poate sa fie estimata folosindu-ne de

viteza de rotatie pe care o are partile sale de la exterior, mai ales pentru ca acestea se pare ca
respecta destul de mult legile lui Kepler.
Nucleul unei galaxii insa nu a putut fi atat de bine studiat avand in vedere ca lumina
patrunde foarte greu acolo si ingreuneaza astfel majoritatea incercarilor de informare. Totusi
nucleul unei galaxii are un rol foarte important in ceea ce inseamna evolutia sa ca atare, el avand
o masa de energie destul de semnificativa din masa totala a unei galaxii. Nucleele galactice au in
componenta o serie de linii cu o absortie si o emisie mult mai mare fata de cea a intregii galaxii
iar exemple in acest sens, deci cu galaxii care au nuclee extrem de active avem: galaxiile
eruptive, numite si M82 cat si glaxiile Seyfert.
Galaxia cea mai apropiata de noi si desigur cea mai citita este galaxia Andromeda,
numita si M31, o galaxie care are tot forma de spirala, cu brate intinse. Culmea este ca dupa
aceasta galaxie cercetatorii si-au dat seama ca galaxia noastra ar avea aceeasi forma de spirala.
Andromeda se afla insa la o distanta foarte mare de mai bine de 25.000.000 de ani lumina iar
diametrul sau este estimat ca fiind de 120.000 de ani lumina. Galaxia are masa de zece la puterea
a 11-a ori masa Soarelui, iar numarul de stele pe care il contine ajunge la peste 400 de miliarde.
Andromeda alaturi de Calea Lactee fac parte alaturi de inca 17 galaxii din grupul local de
galaxii.
Asociatiile stelare sunt de fapt sisteme stelare care au densitatea personala mai mare fata
de cea medie, deci se gasesc stele mai dense fata de intreaga densitate. Acesteasunt mult mai
mari si mai complexe fata de roiuri in sine, avand in vedere ca ele cuprind si roiuri de stele dar si
stele individuale cat si o serie de agregate ce au la randul lor numai subsbante lipsite de
organizare, de regula gaze acumulate intre stele si nori formati din praf.
Galaxiile au fost crezute la inceput a fi nebuloase insa ele au capatat ulterior numele de
agregate de stele prin intermediul lui Hubble in anul 1924, galaxiile fiind practic de aceeasi
structura ca si Calea Lactee. Astfel toate galaxiile, indiferentde forma lor au un nucleu situat in
centru, o densitate aparte ce apartine stelelor aceasta fiind mai mare in centru si mai mica la
margini, majoritatea avand forma de spirala. Galaxiile au astfel trei forme: eliptica, spirala si
neregulate. Galaxiile neregulate sunt cele care nu au nucleul prea bine scos in evidenta, ele se
rotesc foarte repede, nu au mereu o forma caracterizata de simetrie si se spune ca sunt cele mai
tinere. Cateva exemple de galaxii neregulate avem chiar M82 si Norii lui Magellan. Galaxiile cu
forma de sirala, asemeni Caii Lactee, au un numar mult mai mare, ele sunt cel mai des intalnite,
nucleul din centru este format foarte bine, iar bratele desigur, au forma de spirale. Insa si aici
avem doua feluri, precum spirale barate si spirale normale. Primele au nucleul prelungit iar din
exteriorul acestuia sunt formate bratele in forma de spirala. Galaxiile normale a brate ce pornesc
direct de la nucleu, fara acea extensie, iar exemplele cele mai concludente sunt Calea Lactee si
galaxia Andromeda.
Galaxiile eliptice au in forma lor cateva mici turtiri, au forma unor corpuri elipticeiar
stele din interior sunt ceva mai tinere.
Tot in cadrul discutiei noastre despre roiuri de stele trebuie sa amintim si despre quasarii
acestia fiind descoperiti in anul 1963, numiti astfel de Schmidt. Ei au o imagine asemanatoare
stelelor insa emisia pe care o prezinta este mult mai mare. Un exemplu de quasar avem pe cel
care poarta denumirea de 3C273 iar distanta la care se afla este foarte mare.

II.MATERIA COMPONENT A UNIVERSULUI

1.Atomul i modele atomice
Atomul este cea mai mic particul ce caracterizeaz un element chimic, respectiv este
cea mai mic particul dintr-o substan care prin procedee chimice obinuite nu poate fi
fragmentat n alte particule mai simple. Acesta const ntr-un nor de electroni care nconjoar
un nucleu atomic dens.Nucleul conine sarcini electrice ncrcate pozitiv (protoni) i sarcini
electrice neutre (neutroni), fiind nconjurat de norul electronic ncrcat negativ. Cnd numrul
electronilor i al protonilor este egal, atunci atomul este neutru din punct de vedere electric; dac
acest lucru nu se ntmpl, atunci atomul devine un ion, care poate avea sarcin pozitiv sau
negativ. Atomul este clasificat dup numrul de protoni i neutroni: numrul protonilor
determin numrul atomic (Z) i neutronii izotopii acelui element.
Modelul atomic Thomson

Modelul "cozonacului cu stafide", elaborat de J.J. Thomson

Dezvoltat de J.J. Thomson (1856-1940) n anul 1904 i care spune c: atomul este o mas
incrcat pozitiv i distribuit omogen sub o form de sfera i c n aceast mas exist n
unele locuri nite sfere mai mici, care sunt ncrcate negativ (aceste sfere mai mici au fost
numite electroni). O proprietate de baz a acestui atom este c numrul sarcinilor negative
este egal cu numrul masei pozitive, rezultnd un atom neutru din punct de vedere electric.

Modelul atomic Rutherford

Modelul
Rutherford
al
unui
atom
Punctele negre sunt electronii, cele roii-protonii iar cele albastre-neutronii.

de litiu

Acest model a aprut in 1911 i a fost dedus de Rutherford (1871-1937) dup

experienele lui: Hertz, Lenard, Geiger. Noul model atomic are urmtoarele proprieti:
aproape toat masa lui este concentrat n nucleu, care este ncrcat pozitiv.
nucleul este nconjurat de un nveli de electroni, care sunt incrcai negativ.
electronii sunt meninuti de nucleu prin fore electrostatice.
electronii au o micare circular, care i mpiedic s cad pe nucleu.
sarcina nveliului electronic se anuleaz cu sarcina nucleului, rezultnd un atom
neutru din punct de vedere electric.
Conceput conform legilor mecanicii clasice, atomul lui Rutherford nu putea s explice de
ce electronii nu cad pe nucleu, tiindu-se c orice sarcin electric n micare pierde
continuu din energia sa prin radiaie electromagnetic.
Prin
analogie
cu Sistemul
solar,
nucleul
este
asemnat Soarelui,
iar
electronii planetelor ce orbiteaz n jurul acestuia, de unde i numele de model atomic
planetar pe care l mai poart acest model.
Analogia cu planetele nu este valabil, deoarece att nucleul ct i electronul au sarcin
electric i, conform teoriei electrodinamicii clasice, orice sarcin electric n micare
pierde energie sub form de radiaii. Astfel electronii, pierznd continuu energie, ar
trebui s capete o traiectorie n spiral i ar ajunge s cad pe nucleu.
2. Dezintegrarea radioactiv. Fisiunea i fuziunea nuclear.
Dezintegrarea radioactiv este o transformare natural permanent a anumitor substane
care const n transformarea atomilor i a nucleelor lor instabile, n atomi cu proprieti fizice i
9

chimice diferite de cele iniiale. n acest fel o substan iniial se diminueaz permanent, n
masa care se dezintegreaz aprnd permanent o nou substan. Se numete timp de
njumtire timpul necesar pentru ca substana iniial s se diminueze pn la jumtate.
Timpul de njumtire al unei substane este o caracteristic invariabil, intrinsec a acesteia. Ca
valoare absolut, timpii de njumtire ai diferitelor substane sunt extrem de diferii, ncepnd
de la trilionimi de secund i ajungnd pn la cuadrilioane de ani i mai mult.
Diminuarea masei acesteia este o mrime ce scade exponenial n timp:

Scderea exponenial este un fenomen tipic radioactivitii, tot aa cum creterea

exponenial este tipic n biologie (de ex. la nmulirea bacteriilor).
Timpul de njumtire se poate exprima matematic n forma: 1/2 * 1/2 = 1/4, 1/8, 1/16, 1/32,
1/64 .a.m.d. Altfel spus, probabilitatea ca un nucleu atomic s se dezintegreze ntr-un
interval de timp care dureaz ct timpul de njumtire este de 50 %; aceast probabilitate
crete n intervalul urmtor la 50 + 25 = 75 % (comparat cu starea iniial), apoi la 50 + 25 +
12,5 = 87,5 % .a.m.d. Astfel cantitatea substanei iniiale tinde cu timpul spre zero i aceasta
dispare treptat, transformndu-se n alt substan.
Fisiunea nuclear
Fisiunea este o reactie nucleara care are drept efect ruperea nucleului in 2 (sau mai multe)
fragmente de masa aproximativ egala, neutroni rapizi, radiaii sienergie termic.
Elementele care fisioneaz cu neutroni termici, se numesc materiale fisile.
Ex. 233U, 235U, 239Pn, 241Pu. Elementele care fisioneaz cu neutroni rapizi, se numesc materiale
fisionabile iar, cele care prin captur de neutroni se transform n materiale fisile, sunt
considerate materiale fertile. Ex. 232Th, 238U.
Ex. fisiune 235U:

Energia de fisiune se repartizeaza, ca energie cinetica fragmentelor de fisiune,

comportandu-se ca particule cu parcurs mic.
Neutronii rezultati din fisiuni se incadreaza in doua grupe: prompti si intarziati. Cei
prompti sunt eliberati odata cu fragmentele de fisiune (FF) (chiar de catre FF, dupa 10 -14s) si au
energii de max. 6 MeV, energia probabila fiind de 0,85 MeV. Simultan se emite radiatia
prompta. Neutronii intarziati sunt emisi ca produsi de dezexcitare a unor nuclee care apar ca
urmare a dezintegrarii - a FF.
Fisiunea nuclear, cunoscut i sub denumirea de fisiune atomic, este un proces
n care nucleul unui atom se rupe n dou sau mai multe nuclee mai mici, numite produi
de fisiune i, n mod uzual, un numr oarecare de particule individuale. Aadar, fisiunea
este o form de transmutaie elementar. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni
(uzual sub form de raze gamma) i alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta i
10

particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacie exotermic i poate s elibereze
cantiti substaniale de energie sub form de radiaii gamma i energie cinetic a
fragmentelor (nclzind volumul de material n care fisiunea are loc).
Fisiunea nuclear este folosit pentru a produce energie n centrale de putere i pentru
explozii n armele nucleare. Fisiunea este util ca surs de putere deoarece unele
materiale, numite combustibil nuclear, pe de o parte genereaz neutroni ca juctori ai
procesului de fisiune i, pe de alt parte, li se iniiaz fisiunea la impactul cu (exact
aceti) neutroni liberi. Combustibilii nucleari pot fi utilizai n reacii nucleare n lan
auto-ntreinute, care elibereaz energie n cantiti controlate ntr-un reactor nuclear sau
n cantiti necontrolate, foarte rapid, ntr-o arm nuclear.
Cantitatea de energie liber coninut ntr-un combustibil nuclear este de milioane de ori
mai mare dect energia liber coninut ntr-o mas similar de combustibil chimic
(benzin, de exemplu), acest lucru fcnd fisiunea nuclear o surs foarte tentant de
energie; totui produsele secundare ale fisiunii nucleare sunt puternic radioactive, putnd
rmne aa chiar i pentru mii de ani, avnd de a face cu important problem a
deeurilor nucleare. Preocuprile privind acumularea deeurilor i imensul potenial
distructiv al armelor nucleare contrabalanseaz calitile dezirabile ale fisiunii ca surs
de energie, fapt ce d natere la intense dezbateri politice asupra problemei puterii
nucleare.
Fuziunea nuclear
Fuziunea nuclear este procesul prin care dou nuclee atomice reacioneaz pentru a
forma un nou nucleu, mai greu (cu mas mai ridicat) dect nucleele iniiale. Ca urmare a
fuziunii se produc i alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee
de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni).
Din cauz c nucleele participante n fuziune sunt ncrcate electric, reacia de fuziune
nuclear poate avea loc numai atunci cnd cele dou nuclee au energie cinetic suficient pentru
a nvinge potenialul electric (forele de respingere electric) i prin urmare se apropie suficient
pentru ca forele nucleare (care au raz de aciune limitat) s poat rearanja nucleonii. Aceast
condiie presupune temperaturi extrem de ridicate dac reacia are loc ntr-o plasm, sau
accelerarea nucleelor n acceleratoare de particule.
Fuziunea nuclear este sursa principal de energie n stelele active.
Fuziunea nuclear se poate clasifica dup condiiile de desfurare n fuziune
termonuclear i fuziune la rece. Cea din urm are un statut controversat. Investigarea fuziunii la
rece este un domeniu activ. Sunt investigate n acest sens sistemele electrochimice cu electrozi
de paladiu i ap grea pentru declanarea fuziunii deuteronilor.
Fuziunea termonuclear ar putea deveni o surs de energie practic nelimitat (i ecologic)
atunci cnd reactoarele de fuziune (care n prezent se afl n faz experimental i nu produc nc
un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere tehnologic i economic.

11

III.MEDIUL I VIAA
1. Ecosistemul
Ecosistemul reprezint unitatea constituit ntre o biocenoz i un biotope, precum i relaiile
stabilite ntre acestea.
Biocenoza este reprezentat de totalitea factorilor cu via (factori biotici) dintr-un ecosistem:
plante, alge, animale vertebrate i nevertebrate, fungi, protozoare, bacterii.
Biotopul reprezint totalitatea factorilor fr via (factori abiotici) dintr-un ecosistem: sol, ap,
precipitaii, altitudine, poziie pe glob, expunerea la soare, curenii acvatici, mareele, valurile,
curenii de aer (vnt), concentraia de sruri minerale, concentraia atmosferei, etc.
Ecosistemele naturale, n funcie de componenta dominant a biotopului, pot fi:
Ecosisteme terestre: pdure de fag, pdure de conifere, pajite alpin, pajite de step,
etc.
Pdurea de fag
factori biotici dintr-o pdure de fag: arbori (fag, tei pucios, paltinul de munte, gorun), arbuti
(soc negru, pducel, mce, liliac, alun, mur), plante ierboase (ghiocei, brndue, ciuboicacucului, leurd, brustur negru, ferigi, muchi), animale nevertebrate (insecte, viermi, pianjeni),
animale vertebrate (ciocnitoare, cuc, mierl, veveri, vulpe, bursuc, jder, iepure, oprle,
broate, urs, cerb, mistre, rs), ciuperci (sbrciogul, plria arpelui, iasca);
-factori abiotici: altitudine (600-1500 m); soluri brun-acide, brune de pdure i podzolice;
temperatura medie anual 6-8 C; precipitaii abundente (600-1000 mm anual); lumina slab
atunci cnd frunziul este complet, motiv pentru care plantele erbacee se dezvolt cu precdere la
nceputul primverii
Ecosisteme acvatice: ru, mare, ocean, balt, lac
Balta
-factori abiotici: temperatura nregistreaz diferene ntre cele doupturi de ap (de suprafa i
de profunzime), transparena i oxigenarea apei sunt reduse, lumina ptrunde pn la fundul apei
-factori cu via: la suprafaa apei se pot observa unele insecte (fugarul, buhaiul de balt),
crustacee (dafnii i ciclopi), iar n ap se afl scoici, melci, mormoloci de broasc; cu ct apa este
mai adnc, cu att sunt mai muli peti (crap, caras, roioar, biban, alu, somn)

2. RELAII INTERSPECIFICE DINTR-UN ECOSISTEM

12

ntr-un ecosistem, speciile ntlnesc alte specii cu care pot stabili diferite relaii:
1. Relaii de neutralism (de indiferen): de exemplu ntre lebedele i raele din Delta
Dunrii
2. Relaii de concuren (se stabilesc atunci cnd dou specii au aceleai cerine fa de
hran gugutiucul i stncua; pentru locul de cuibrit rndunele i vrbii)
3. Relaii de comensalism (de exemplu, o specie mparte hrana cu cealalt sau i ofer
adpost, fr ca cele dou specii s-i aduc prejudicii reciproce leii cu hienele)
4. Relaii de mutualism (de simbioz) - dou specii diferite convieuiesc mpreun i se
ajut reciproc: lichenii (ciuperc i alg), crocodilul i pasrea crocodilului
5. Relaii de parazitism (sunt dou specii dintre care una este gazd i cealalt este parazit):
cinele i purecii
6. Relaii de hrnire (ntre speciile dintr-un ecosistem se stabilesc diferite relaii de hrnire
sau relaii trofice rezultnd adevrate lanuri trofice).
Un exemplu de lan trofic dintr-un ecosistem terestru: semine de gru, oarece, arici, vulpe.
Un exemplu de lan trofic dintr-un ecosistem acvatic: alg, crap, tiuc, barz.

13