III.2.

ETIOPATOGENIA
II.2.1. Factorii toxici alcoolul
Alcoolul ingerat sub forma diverselor bauturi alcoolice, joaca un rol
important in producerea cirozei.
Actiunea nociva a alcoolului asupra ficatului se exercita pe doua cai :
- calea directa asupra tesutului hepatic cand este consumat in
cantitate crescuta, sub forma de bauturi alcoolice tari si mai ales cand
e consumat pe nemancate, ca aperitiv. Ficatul, sarac in glicogen in
aceasta perioada a zilei rezista mai putin la actiunea toxica directa
asupra lui, ca si atunci cand se asociaza alti factori
hepatotoxici sau cand puterea de rezistenta a ficatului este scazuta (lues,
TBC, hipertiroidism, inanitie) ;
- calea indirecta a alcoolismului cronic, cu leziuni de gastroenterita
cronica, cu tulburari de apetit, de secretie, de digestie si de absorbtie,
la care se adauga deseori diete insuficiente si dezechilibrate, joaca cu
siguranta un rol important in geneza cirozelor.
Actiunea alcoolului se adauga astfel la carente in proteine si vitamine
necesare troficitatii hepatice.

II.2.2. Factorii infectiosi

Rolul cirogen al hepatitelor acute virotice apare tot mai evident
dezvoltarii ulterioare a procesului cirotic.
Cirozele sunt precedate totdeauna de o hepatita subacuta sau cronica sau
de o distrofie hepatica necrotica, stari care se pot numi precirotice.
Evolueaza spre ciroza in special formele de hepatita epidemica cu o
atrofie a ficatului in care scleroza apare ca un proces cicatricial.
De asemenea sunt supuse cronicizarii si transformarii in ciroza
hepatitele epidemice cu forme clinice prelungite, formele cu recadere,
formele sclerogene.
1

In cronicizarea hepatitei acute si evolutia ei spre ciroza, joaca un rol

important, pe langa intensitatea leziunilor din faza acuta, si alti factori care
impiedica vindecarea lor, sau le agraveaza : eforturi fizice in convalescenta,
abateri alimentare, infectii intercurente, vaccinari, dispepsii intestinale,
repaus insuficient.
Evolutia acestor forme spre ciroza are loc fie in directa continuare a
procesului acut, fie dupa o perioada de latenta de cateva luni sau ani.
Trecerea procesului anatomic de la o hepatita acuta la hepatita cronica si
ciroza a putut fi urmarita prin biopsii hepatice.

II.2.3. Factori dietetici, nutritionali si carentiali

Experimental, s-au putut obtine scleroze hepatice prin diete bogate in
grasimi sau sarace in proteine. Dietele dezechilibrate carentate in factori
lipotropi produc, de asemenea, steatoze hepatice si ciroze.
Avitaminozele favorizeaza cronicizarea hepatitelor inflamatorii ca si
scleroza ficatului.
Corectarea dietelor cirogene prin diete normale, face sa dispara
infiltratia grasa a ficatului si opreste evolutia proceselor inflamatorii si
sclerogene. La om, tulburarile nutritionale si carentiale au fost descrise , tot
mai mult, drept cauze ale unor ciroze.
Cirozele copiilor sud-africani sau pelagra copiilor din Camerun sau
Africa de Sud apar in special datorita alimentatiei predominant glucidica (in
special cu porumb), saraca in proteine si vitamine.
Aceste ciroze produse prin diete dezechilibrate si carentate, trec printr-o
faza initiala de steatoza. Ficatul de foame e un ficat gras.
Infiltratia grasa accentuata si prelungita conduce la degenerari celulare si
fibroza difuza pericelulara,
Cirozele alcoolicilor recunosc cauze nutritionale asociate la alterarile
digestive produse de alcool.
III.2.4. Factori ai terenului (endogeni)
2

In unele ciroze fara cauze evidente cirogene in antecedente, sau in

cirozele survenind la persoane cu anumite tipuri morfologice, au fost
invocati factori constitutionali. Cercetatorii au descris tipul hipotiroidian
sclerogen frecvent la cirotici si care ar favoriza aparitia bolii, de asemenea
tipul musculos-atletic s-ar gasi mai frecvent la cirotici.
S-a descris o ciroza hepatica familiala la copii cu icter cronic si scleroza
ficatului si care ar tine de factori ereditari greu precizabili. Astfel, defecte
mari dietetice sau carente multiple in copilarie, pot uza si fragiliza ficatul,
schimband in acelasi timp reactia organismului fata de diversi factori hepatotoxici.

III.2.5. Glandele endocrine

Rolul glandelor endocrine in aparitia si dezvoltarea cirozelor este inca
incomplet elucidat, dar exista deja un material clinic si experimental, care
pledeaza pentru interventia lor, cel putin in anumite ciroze.
In cirozele comune se cunosc mai multe tulburari endocrine tireoovariene din cauza etilica a femeii ca si atrofia testiculara, depilatia,
disparitia libidoului si ginecomastia din cursul cirozelor atrofice la barbat.
In legatura cu interventia glandelor endocrine in ciroze s-au citat si unele
ciroze in antecedentele carora se gasesc simptome de hiparfoliculinism,
miofibroame uterine , chisturi ovariene.
Hipertiroidismul a fost considerat ca factor cirogen in unele cazuri de
gusa tireotoxica cu ciroza.

III.2.6. Factori imunologici

Recent au intrat in discutia cauzelor cirozelor factorii de ordin
imunologic, mai precis apar legaturi dintre boala hemolitica perinatala si
unele ciroze ale copilariei. Acestor copii Rh pozitiv l-i se transmit de la
3

mama isoimunizine anti Rh, producandu-se o boala hemolitica grava, care ar

conduce lent spre ciroza hepatica.
In ultimul timp s-au observat mai ales sindroame hemolitice asociate cu
ciroze, fapt care-i face pe unii autori sa puna problema existentei cirozelor de
origine sanguina.
III.2.7. Factorii staza biliara si sanguina
Sunt cunoscute cirozele cardiace si cirozele din mediastino-pericarditele
tuberculoase constructive, care produc in ficat o staza venoasa si in fazele
tardive, scleroza organului.
Staza biliara din icterele mecanice cronice duce frecvent la fibroza
ficatului. Factorul staza venoasa produce ciroza numai in asociatie cu alti
factori infectiosi, toxici sau nutritionali.
Din aceasta analiza a cauzelor cirozei, reiese faptul ca nu exista factori
cu actiune specific cirogena, care sa realizeze ciroza prin actiunea lor izolata.
Cauzele cirozei sunt multiple si variate.
Numerosi agenti nocivi, variati prin natura lor, pot deveni cirogeni daca
actioneaza lent si indelungat asupra ficatului.

VASCULARIZATIA ARTERIALA
Circulatia arteriala a creierului, provine din patru surse principale: cele doua artere
carotide interne si cele doua artere vertebrale. Fiecare din aceste vase poseda teoretic un
teritoriu de irigatie bine definit dar in acelasi timp, anastomozandu-se intre ele la baza
creierului, devine evidenta posibilitalea suplinirii vascularizatiei in caz de obstructii. Pe de
alta parte, particularitatile metabolice ale tesutului nervos (mai ales necesitatile mari de
oxigen), corelate eu modalilatea de distributie (de tip terminal) a arterelor dupa ce au patruns
in substanta nervoasa, explica varietatea si gravitatea tabloului clinic, in cazul unor
intreruperi ale circulatiei sanguine in aceste vase.
In cadrul sistemului arterial encefalic, deosebim doua subsisteme:
-

sistemul carotidian si
sistemul vertebro-bazilar.

Sistemul arterial carotidian, este reprezentat de artera carotida interna si ramurile sale
colaterale si terminale. Artera carotida interna este ramura laterala terminala a arterei carotide
comune, din care se desprinde la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid (anterior) si
procesului transvers al vertebrei C4 (posterior).
Aportul de sange la emisferele cerebrale este asigurat de ramurile terminale ale arterei
carotide interne in numar de patru. (Fig.1):
-

Fig. 1 Circulatia arterial cerbral

Sistemul arterial vertebro-bazilar este format din:

artera bazilara, vas nepereche, se formeaza din unirea celor doua artere vertebrale, la
nivelul santului bulbo-pontin.
artera cerebeloasa anterioara inferioara ia nastere din 1/3 proximala a arterei
bazilare.
artera cerebeloasa superioara ia nastere inaintea bifurcatiei
Arterele celor dou jumti simetrice ale encefalului sunt interconectate prin anastomozarea
ramurilor terminale, realiznd un poligon arterial descris de WILLIS dispozitiv unic n
organism (Fig.2).

Fig.2. Poligonul arterial Willis

Circulatia venoasa
Venele creierului nu posed valve, iar pereii lor sunt extrem de subiri din cauz c nu
au strat muscular. Ele formeaza 2 sisteme:
5

un sistem de vene superficiale pe suprafata emiferelor,

un sistem de vene profunde aflate in apropierea plexurilor coroidiene.

Aceste vase penetrez arahnoida i stratul meningeal intern al durei mater pentru a drena n
sinusurile venoase.
FIZIOLOGIA CIRCULAIEI CEREBRALE
Circulatia cerebrala prezinta o serie de particularitati in raport cu circulatia sistemica,
determinate de o serie de conditii anatomo-fiziologice. Astfel ea se desfasoara intr-un
parenchim suspendat in interiorul (procesele expansive endocraniene), circulatia sangelui este
deficitara datorita cresterii rezistentei vasculare cerebrale.
Circulatia cerebrala se desfasoara in conditiile in care vasele creierului se gasesc in
ortostatism, la aproximativ 50 de cm deasupra cordului. Se apeciaza ca la o presiune
sistemica medie de 100 mm Hg ar trebui sa corespunda o presiune arteriala cerebrala medie
de 62 mm Hg. Prin interventia mecanismelor nervoase si chimico-umorale de regenerare se
mentine o presiune de perfuzie cerebrala constanta. Privind structura peretior vaselor
cerebrale s-a constatat ca fibrele musculare ale acestora sunt mai putin dezvoltate in raport cu
vasele din restul organismului, iar fibrele elastice sunt mai numeroase si orientate in mod
diferit.
Presiunea efectiva de perfuzie a creierului este reprezentata de gradientul presiunii
dintre artera carotida interna si vena jugulara. Cum presiunea sanguina jugulara este de 8
10 mm Hg, poate fi neglijata, iar presiunea de perfuzie a creierului poate fi considerata egala
cu presiunea sanguina de la nivelul arterei carotide interne sau arterei humerale. Comparata
cu presiunile de perfuzie ale altor important depinde de gradul hipoxiei cerebrale acute. In
cazul unei hipertensiuni arteriale permanente, debitul sanguin cerebral se mentine la un nivel
constant datorita cresterii rezistentei vasculare cerebrale si, deci, rezistentei la curgere. Dar in
aceste conditii survine o serie de alterari ale peretilor vaselor sanguine cerebrale care apoi nu
mai posibilitatea unei reactii prompte si adecvate la modificari tensionale.
Citeste si pe

ASPECTE GENERALE ALE ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE