Pe strzile pline cnd ies n-am pereche, Att de graios port inelu-n ureche, i-att de-nflorite cravata i vesta. Sunt cel mai frumos din oraul acesta. Nscut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiard genunea, De mine vorbete-n ora toat lumea, De mine se teme n tain tot burgul. Sunt prinul penumbrelor, eu sunt amurgul Nu-i chip s ma scap de priviri ptimae, Prin prul meu vnt, subiri, trec ca aa, i toi m ntreab: sunt moartea, sunt viaa ? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pae ? i nu-i chip s scap nici pe strzi mrginae Panglici, cordelue, nimicuri m-acopr, Cnd calc, parc trec pe pmnt de pe-un soclu. Un ochi (pe cel roz) l ascund sub monoclu, i-ntregul picior cnd pesc l descopr, Dar iute-l acopr, ca iar s-l descopr Cellalt ochi, (cel galben) l las s s-amuze Privind cum se in toi ca scaiul de mine. Ha ! Ha ! Dac-ai ti ct v ade de bine, Srind, opind dup negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuz i-l las s s-amuze. C-un tainic creion mi sporesc frumuseea, Fac baie n cidru de trei ori pe noapte, i-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, Pantofi cu baret mi-ajut zvelteea, i-un drog scos din snge de scroaf nobleea. Toi dinii din gur pudrai mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt n corset sub cmae, Fumez numai pipe de opiu uriae, Pe braul meu drept, tatuat-am un taur, i fruntea mi-e-ncins cu frunze de laur. Prin lungile, tainice, unghii vopsite Umbrela cu cap de pisic rnjete, i nu tiu de ce, cnd plimbarea-mi priete, Cnd sunt mulumit c-am strnit noi ispite, Din mine ies limbi i nprci otrvite. Din mine cresc crengi ca pe pomi, mtsoase, i nsi natura atottiutoare, Ea nsi nu tie ce sunt: om sau floare ? Sau numai un turn rtcit ntre case, Un turn de pe care cad pietre preioase. Sunt cel mai frumos din oraul acesta, Pe strzile pline cnd ies n-am pereche, Att de graios port inelu-n ureche,