Sunteți pe pagina 1din 30

INTRODUCERE

- centrul nvturii de credin n Biserica Ortodox


- dogma Sfintei Treimi
- dogma hristologic
=> ntregul sistem doctrinar are un caracter deopotriv triadocentric i hristocentric
- Iisus Hristos este Unul din Sfnta Treime Care se decoper
- ca Fiu al Tatlui ceresc
- ca trimitor al Duhului Sfnt peste cei care cred n El
=> prezena ntregii Sfinte Treimi n lucrarea mntuitoare a lui Iisus Hristos (ca i n cazul
creaiei), aceasta fiind opera iubirii personale i comunitare a ntregii Sfinte Treimi
- umanitatea (i ntreg cosmosul) poart pecetea de neters a lui Dumnezeu, care a fost
ntunecat prin pcat i restaurat prin jertfa, moartea i nvierea Fiului lui Dumnezeu
Treimea i Doimea ne mntuiesc !
- prin lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, devine astfel posibil trecerea de la chip
la asemnare: Dumnezeu S-a fcut om pentru ca omul s se ndumnezeiasc (Sfinii Irineu
i Atanasie cel Mare)
- dimensiunea
- antropologic
- cosmologic
=> prin cderea omului, se produc urmri att la nivel antropologic, ct i la nivel cosmologic
(inclusiv pmntul este blestemat, cf. Facere 3, 17-19), de aceea mntuirea are o dimensiune
uman i cosmic deopotriv
- ndeprtarea fa de Dumnezeu este cauzat de (Nicolae Cabasila, Despre viaa n Hristos)
1) firea mrginit
2) pcat mod de existena creat de om prin voina sa proprie
3) moartea
=> Mntuitorul Iisus Hristos surmonteaz toate aceste trei obstacole (zid despritor)
El a luat asupra Lui tot ceea ce forma ntre noi i Dumnezeu un zid despritor i n-a lsat
nimic ntre noi
1) prin ntruparea Sa, firea umana fiind unita cu cea dumnezeiasca
2) prin rstignirea pe Cruce
3) prin nvierea din mori
- hotrre de mai nainte / pretiin (Fapte 2, 23; I Petru 1, 20) / taina cea din veac ascuns
a lui Dumnezeu (Efeseni 3, 9; Romani 16, 25-26; Coloseni 1, 26): ntruparea Fiului pentru
mntuirea oamenilor
- hotrrea din veci a lui Dumnezeu de mntuire a neamului omenesc prin ntruparea
Fiului Su este n relaie direct cu planul din veci de creare a lumii
1. Motivul ntruprii: aa a a iubit Dumnezeu lumea nct pe Unicul Su Fiu l-a dat ca
oricine crede ntr-nsul s nu piar ci s aib via venic (Ioan 3, 16)
Ca i n parabola fiului risipitor, Dumnezeu rspunde cu dragoste i iertare omului care
mai nainte czuse n pcat.
2. Scopul ntruprii: pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire
a) aspect negativ rscumprarea din robia pcatului i a morii (mijloc pentru restaurare i
comuniune cu Dumnezeu)
=> nu s-a fcut o distincie ntre lucrarea de rscumprare i Persoana lui Iisus Hristos
b) aspect pozitiv unirea omului cu Dumnezu prin har i ajungerea la asemnarea cu El

3. Pregtirea omului n vederea ntruprii


a) pe pgni revelaia natural i legea moral
Pgnii care nu au lege din fire fac ale legii, acetia neavnd lege i sunt lorui lege
(Romani 2, 14)
+ reminiscene din revelaia primordial (paradisiac)
+ relaii dintre pgnii din spaiul mediteranean i iudei (traducerea Vechiului Testament
Septuaginta, sec III . d. Hr.)
=> Mntuitorul, Logos creator i proniator care lumineaz pe tot omul care vine n lume;
astfel se poate explica credina pe care o descoper la pgni, mai puternic dect cea asumat
de poporul lui Israel
=> Dumnezeu nu S-a lsat pe Sine nemrturisit nici chiar ntre pgni (Fapte 14, 17)
b) poporul ales
- revelaia supranatural dat lui Avraam i lui Moise
- proorocii mesianice
- la venirea Mntuitorului erau foarte muli cei ce ateptau mntuirea lui Israel
- Sfntul Ioan Boteztorul l descoper: Iat Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic
pcatul lumii (Ioan 1, 29-30)
4. Posibilitatea ntruprii
- din partea lui Dumnezeu: potrivit sfatului voii Sale, unind n acest act
- iubirea: n baza libertatii Sale absolute, se poate cobor fr schimbare, la nivel uman
- dreptatea: l mntuiete pe om din interiorul su, restaurndu-l n raiunea sa
adevrat, imprimat de la creaie
- din partea omului: prin cdere, chipul lui Dumnezeu nu a fost ters, ci doar a fost alterat
5. Cauza ntruprii
Fiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut (Luca 19, 10)
Cci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Su n lume ca s judece lumea, ci ca s se mntuiasc
lumea prin El (Ioan 3, 17)
- invatatura pelagienilor, teologilor scolastici, calvinilor, socinienilor: ntruparea a fost
hotarata din veci, fara raportare la cderea omului, doar pentru artarea iubirii lui Dumnezeu
- Sfinii Prini Dumnezeu hotrte din veac ntruparea, dar are n vedere i cderea omului
(fr de care ntruparea nu ar fi avut loc) pe care o prevzuse, fiind atottiutor
- Sfntul Irineu
- Sfntul Atanasie cel Mare: Vina noastr a fost cauza venirii Lui cci noi suntem
cauza venirii Lui i pentru mntuirea noastr S-a pogort El cu nduare
- Fericitul Augustin: Dac omul n-ar fi czut, Fiul omului n-ar fi venit. N-a fost nici
o alt cauz ca s vin Domnul Hristos, dect numai ca s mntuiasc pe cei pctoi
6. ntruparea Fiului n raport cu celelalte Persoane treimice
a) calitatea de Fiu a Mntuitorului Iisus Hristos
- se face Fiul Omului
- ne aduce darul nfierii, ne face fii fa de Dumnezeu-Tatl
b) prin El toate S-au fcut (Ioan 1, 3), este pantocrator, n El sunt ascune raiunile lucrurilor i
deci tot el trebuia sa le restaureze, ntruct le recapituleaz ntru Sine (Coloseni 1, 20)
c) Dumnezeu Se reveleaz prin cuvnt, deci era mai potrivit ca Logosul s vorbeasc despre
Tatal; omul este chip al Cuvntului, dup chipul Tatlui
d) Fiul este chipul Tatalui, al lui Dumnezeu cel nevazut
omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu
=> este mai potrivit ca prin Fiul sa se restaureze chipul lui Dumnezeu n om

Participarea celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi la opera de mntuire


- Dumnezeu-Tatal l trimite pe Fiul n lume la plinirea vremii, din iubire fata de noi
- Dumnezeu-Sfntul Duh se pogoar peste Fecioara Maria, peste Iisus la Botez
- Dumnezeu-Fiul
- ndeplinete voina Tatalui i propovaduieste nvatatura Lio
- prin Sfntul Duh Se aduce pe Sine jertf fr de prihan
=> nvierea este lucrarea lui Iisus Hristos, a Tatlui i a Duhului Sfnt
=> se explic prin perihoreza din cadrul Sfintei Treimi n baza unitatii de fiinta voina lucrare
desi fiecare persoana participa intr-un mod specific
!!! ntruparea nu modific raporturile intratreimice
7. Timpul ntruprii plinirea vremii (Galateni 4, 4), omenirea era suficient de pregtit
a) nelege c nu se poate elibera singur de ru
b) atingnd cote foarte nalte, rul poate fi smuls din rdcin
c) timpul, locul i modul venirii lui Hristos trebuiau sa fie cunoscute de ct mai muli, pentru
ca aceasta s fie ct mai eficient
d) trebuia s fie pregtit un vas ales Sfnta Fecioara Maria, ntruparea realizndu-se doar
atunci cnd aceasta a acceptat Fie mie dup cuvntul Tau (Luca 1, 38)
- acum are loc unirea ipostatic a firii omeneti n ipostasul divin preexistent al Fiului
II. PERSOANA MNTUITORULUI IISUS HRISTOS
- Iisus Hristos: Dumnezeu adevarat + om adevrat (n afar de pcat)
- n persoana Fiului lui Dumnezeu s-au unit firea dumnezeiasc i firea omeneasc
1. Profeiile mesianice
a) firea dumnezeiasc
Fiul Meu eti Tu, eu astazi Te-am nascut (Psalmi 2, 7)
Din pntece, mai nainte de luceafr Te-am nscut (Psalmi 109, 3)
b) firea omeneasc
- samanta femeii (Facere 3, 15)
- samanta lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob
- Iat Fecioara va lua n pntece i va naste Fiu (Isaia 7, 14)
- mldia din Iesei (Isaia 11, 1)
- Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus (Isaia 53, 7-10)
2. Mrturii din Noul Testament
- Iisus Hristos nsui se numete pe Sine Fiul lui Dumnezeu i Fiul omului
- i reveleaz treptat identitatea, lsnd pe ucenici s se conbing liberi de aceasta, din
faptele i momentele decisive din viaa lui
a) Dumnezeu deplin
- Att de mult a iubit Dumnezeu lumea, nct pe unicul Sau Fiu l-a dat ca oricine crede ntrnsul s nu piar ci s aib via venic (Ioan 3, 16)
- Tatl Meu pn acum lucreaz i Eu lucrez (Ioan 5, 17)
- Eu i Tatl Meu una suntem (Ioan 10, 30)
b) om deplin: Matei 8, 20; 11, 19; 18, 11.
3. Mrturii ale Sfinilor Evangheliti i ale Sfinilor Apostoli
- Tu eti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16) Sfntul Petru
- Dumnezeu S-a artat n trup (I Timotei 3, 16) Sfntul Pavel
- evanghelitii sinoptici: firea umana (genealogiile Matei / Luca)
- evanghelistul Ioan: firea divin

- Printele Dumitru Stniloae: Chipul lui Hristos redat de Apostoli n Evanghelii e identic cu
chipul Lui redat de El nsui, dar nu n sensul c ei triau tot ce tria Iisus Hristos n ce
privete coninutul Persoanei Sale, ns l-au redat n mod deplin pe acesta n scrisul lor.
!!! Prezena lui Iisus Hristos se releva n toate dimensiunile mai ales dup nvierea Sa
din mori
- comuniunea cu Iisus Hristos Cel nviat constituie temeiul care a dat posibilitatea
ucenicilor sa recunoasc persoana Sa ca Dumnezeu si om, descriind-o ca atare
- cretinismul rsritean l vede pe Hristos aa cum este acum, nviat (S. Dumitrescu)
- Iisus Hristos nviat are trupul duhovnicesc, plin de energiile Duhului Sfnt;
dumnezeirea Sa este o realitate vizibila; ndumnezeirea firii omeneti (nceputa prin
ntrupare) se desvrete n nviere i n nlare
- Pr. D. Stniloae: ortodocii se unesc prin taine cu Hristos Cel nviat, care a biruit
moartea, care i-a spiritualizat trupul, care are un trup dincolo de materia aceasta
coruptibila, pe care sperm s l avem i noi n viaa viitoare
4. Mrturii ale Sfintei Tradiii
- Sinoadele Ecumenice s-au opus ereziilor, surprinznd n formulri concise chipul evanghelic
integral al lui Iisus Hristos Cel ntrupat i nlat, aprnd divinitatea i omenitata Sa,
consubstanialitatea Lui cu Tatl i cu noi (unirea ipostatic)
- Sinoadele I-II
- art. 2-7 din Simbolul de Credin
- dumnezeirea, egalitatea i deofiinimea cu Dumnezeu-Tatl
- ntruparea Lui pentru mntuirea noastr, ndumnezeirea firii omeneti prin unirea cu
firea dumnezeiasc n ipostasul Logosului divin
- Sinodul III
- Dumnezeu desavarsit i om desarvarsit
- trup i suflet raional
- deofiin cu Tatal dupa dumnezeire, deofiinta cu noi dupa umanitate (afara de pacat)
- Sinodul IV: modul unirii ipostatice a celor doua firi in persoana Logosului divin
(neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit)
- deosebirea firilor nu este desfiintata din cauza unirii, ci isi pastreaza fiecare insusirea,
concurgnd ntr-o persoana
- Sinodul V: Unul din Treime a patimit in trup
- nasterea i moartea au fost asumat liber de catre Logosul divin intrupat pentru
ndumnezeirea noastra dupa har
- Sinodul VI: daca Iisus Hristos are doua firi, atunci are
- doua lucrari (energii)
- doua vointe
- dumnezeiasca
- omeneasca nu este personala (gnomica) pentru ca nu are i un ipostas uman,
fiind activata i calauzita de ipostasul divin
- Sinodul VII
- Sf Ioan Damaschin, Sf Teodor Studitul
- reprezentarea feei lui Hristos n sfintele icoane este legitima si necesara
- Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat, iar icoanele nfaieaz unica persoan a Logosului
- dup nlarea la Cer, Mntuitorul Iisus Hristos ne face contieni de prezena Sa prin
icoan, n care este reprezentat chipul i faa sa vazuta
=> teologie personalist a prezenei harice nentrerupte a lui Hristos

5. Calitile speciale ale firii umane a Mntuitorului Iisus Hristos


a) naterea supranaturala
- zamislirea s-a facut prin lucrarea Duhului Sfnt
- puterea Duhului Sfnt a adumbrit-o (Luca 1, 34-35)
- fecioria Maicii Domnului a ramas neatins (nainte, n timpul i dup natere)
tain strin
aparthenia combatuta de Eunomie i Apolinarie, ca i de raionalisti moderni
- Maica Domnului
- aleas dintre toate neamurile (Facere 16, 11; Isaia 7, 14)
- rugul cel nears
- scara pe care S-a pogort Dumnezeu la om i s-a suit omul la Dumnezeu
- Sf Ioan Damaschin: Duhul Sfnt i-a dat puterea de a primi dumnezeirea
Cuvantului i de a nate
- Pr Prof Ion Bria: Hristos al doilea Adam: nascut fara samanta omeneasca; ia
din Fecioara Maria umanitatea noastra reala si deplina
b) lipsa de pcat
- pacatul stramosesc nu s-a putut transmite pentru ca nu s-a nascut sub legea firii
- Fecioara Maria a fost curatita de pacatul stramosesc cand a fost conceput Mantuitorul
de la Duhul Sfant
- n Noul Testament
Cine M va vdi de pcat (Ioan 8, 46)
El S-a aratat ca sa ridice pacatele noastre si pacat intru El nu este (I Ioan 3, 5)
- ntruct subiectul firii umane a Mntuitorului este divin, el nu putea sa pacatuiasca
=> iniiativa ntruprii i a mntuirii noastre aparine exclusiv lui Dumnezeu
III. UNIREA IPOSTATIC I URMRILE SALE
- Fiul lui Dumnezeu Se ntrupeaz, asumndu-i firea uman n ipostasul preexistent, fcnduse purttor al acesteia
- unire ipostatica (personal): nu este o unire de la fire la fire, ci o unire a Cuvntului divin
cu firea umana
=> Mntuitorul Iisus Hristos este singurul subiect al celor dou firi, prin Care acestea
exprim voinele i lucrrile lor specifice
- DOGMA
- forumulat: Sinodul III Ecumenic (431) cele 12 Anatematisme ale Sf Chiril
- dezvoltata i precizata la Sinoadele IV i VI
1) n Iisus Hristos sunt
- 2 firi
- 2 voine
- 2 lucrari
unite ntr-o singur persoan (ipostas)
2) persoana este Dumnezeu-Cuvantul (Fiul lui Dumnezeu) subiect unic neimpartit al firilor
3) modul unirii: fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire
- ntrepatrundere / perihorez: firea umana se lasa patrunsa de fire divin
- erezii
- nestorianismul: sustinea autonomia firilor
- unirea s-a facut neimpartit si nedespartit
- cele doua firi isi au subzistenta in persoana unica a Mntuitorului
- dac Hristos nu sufer cu trupul, atunci mntuirea obiectiva poate parea iluzie
- daca unirea firilor nu ramane in veci, se pierde i mantuirea subiectiva

- monofizitismul: accentua unitatea persoanei (desfiintand firea omeneasca)


- unirea s-a facut neamestecat i neschimbat
- Dumnezeu nu devine om i nici firea omeneasca dumnezeire
COMUNICAREA NSUIRILOR
- firii dumnezeieti I se atribuie nsuiri omeneti
- n calitate de om I se a atribuie nsuiri divine
Unirea ipostatic n raport cu Sfnta Treime (consecine)
1. chiar dac firea dumnezeiasc este una i nedesprit nu s-a ntrupat toat Sfnta Treime ci
numai Dumnezeu-Fiul, iar celelalte dou persoane au participat la unire prin
- nelegere
- bunvoire
(cf. Sfntul Ioan Damaschin)
2. a) prin ntrupare nu s-a produs nici o schimbare n Sfanta Treime
- a fost prevzut n planul din veci al lui Dumnezeu
- n Sfnta Treime nu apare alt ipostas
b) firea dumnezeiasc nu se schimb prin unirea cu firea omeneasc
c) firea uman are posibilitatea transfigurrii, a ndumnezeirii
- teoria adopioanist: firea uman a fost adoptat de Fiul ntrupat
3. unirea ipostatic rmne n veci
- chiar n timpul morii, cnd trupul i sufletul se distaneaz spaial, unirea ipostatic
rmne netirbit
n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, n rai cu tlharul i pe scaun mpreun
cu Tatal ai fost Hristoase Dumnezeule
- chiar dup nviere, cele dou firi rmn unite (de aceea Mntuitorul mnnc n faa
ucenicilor; la a doua venire, Mntuitorul i va pstra acelai trup)
Importana unirii ipostatice soteriologic, cu implicaii pentru mntuirea umanitatii
1. Mntuitorul a putut s ne mntuiasc n Sine i s ndumnezeiasc firea omeneasc
2. Dumnezeu a putut sa vina in maxima apropiere fata de noi, realizand maxima unire dintre
El i om
3. dei realizat o singur dat n istorie, este modelul unirii harice i morale cu Dumnezeu
- prin impartasirea de trupul indumnezeit al lui Iisus Hristos cel inviat
- prin harul Sfintelor Taine
- prin cresterea noastra la starea barbatului desavarsit (Efeseni 4, 13)
4. Iisus Hristos devine prin intrupare centrul intregii umanitati, in care aceasta isi gaseste
implinirea planului lui Dumnezeu de indumnezeire i de mantuire a lumii
=> de la nlare i Cincizecime pn la a doua venire este perioada primirii sau respingerii
darurilor oferite lumii de Iisus Hristos
5. chipul dogmatic, bisericesc, mistic al lui Iisus Hristos este cel nviat, cu care putem stabili
relaia personala prin harul Duhului Sfnt n Biseric; Hristos euharistic; Hristos Ce va veni
din nou la sfritul lumii
- aa l-au trait Maica Domnului i Apostolii
- persoana dumnezeiasca a fost inteleasa deplin dupa invierea din mori si mai ales
dup Cincizecime
=> Iisus Hristos este Cel Care vine mereu la noi, n Biserica Sa, prin Sfintele Taine

Consecinele unirii ipostatice


1. comunicarea nsuirilor n baza perihorezei intre firea dumnezeiasca si firea omeneasca
firii dumnezeiesti I se atribuie insusiri omenesti, iar firii omenesti insusiri dumnezeiesti prin
intermediul persoanei care este unic (Fiul lui Dumnezeu ntrupat)
!!! nu se schimb o fire n cealalt
- se evit separarea i paralelismul lor
- n absena comunicarii, ipostasul s-ar manifesta cand doar dumnezeieste cand doar omeneste
Dumnezeu nu S-ar inomeni complet, iar oamenii nu s-ar indumnezei real
- are loc o comunicare reala a nsuirilor i lucrarilor celor doua firi
Hristos Dumnezeu a castigat Biserica cu propriul Sange (Faptele Apostolilor 20, 28),
a patiminit si prin moartea lui ne-a impacat cu Tatal (Romani 5, 10)
Iisus Hristos, omul care a venit din cer (Ioan 3, 13); Fiul Omului este Domn i al Smbetei
(Matei 12, 18), iart pcatele, va judeca viii i morii (Matei 25, 31)
Sfntul Ioan Damaschin: Cnd este vorba de ipostas, fie c l numim dup cele dou firi, fie
ca il numim dupa una din parti, ii atribuim insusirile celor doua firi; cnd este numit dupa
una din parti, primeste insusirile firii cu care s-a unit
Sfntul Maxim Mrturisitorul: Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata
despartit de cealalta, prin fiecare facea evidenta pe cealalta, fiind in acelasi timp una si alta
!!! Fiul lui Dumnezeu lucreaz cele dumnezeieti i cele omeneti potrivit cu firea lor dar
totdeauna cu participarea celeilalte firi
=> lucrri teandrice (divino-umane) cf. Sf. Ioan Damaschin
concepia luteran despre omniprezenta trupului lui Iisus Hristos
- suport pentru teoria impanaiei euharistice
- duce la monofizitism (desfiinarea firii omeneti i absorbirea de cea dumnezeiasc)
i dochetism (evenimentele nu mai sunt circumscrise in timp i spatiu, sunt aparente)
2. ndumnezeirea firii omeneti a Mntuitorului
- firea omeneasca este patrunsa de energiile dumnezeiesti, fiind transfigurata (indumnezeita);
firea omeneasc nu i pierde caracterul mrginit ci este nlat pana la limita maxima a
ndumnezeirii dup har (cf. Sinodul VI Ecumenic)
- procesul inceput la ntrupare, se desvrete prin nvierea i nlarea Mntuitorului
A. darurile pe care le primete firea umana n Iisus Hristos
a) cunoaterea umana se poteneaz la maxim, fiind scutit de erori, fr a se transforma n
atottiina divin: i Iisus sporea cu nelepciunea (Luca 2, 52)
- o cretere reala a cunoaterii omanesti in conditiile si pe caile specifice cunoaterii umane
(cugetare i experienta)
- lipsa de eroare e data de faptul ca Mantuitorul nu avea ipostas uman propriu i deci nici vreo
opinie personala omeneasca ovaielnica, astfel ca firea omeneasca era activata si condusa de
ipostasul divin
- Fiul lui Dumnezeu nu tie de ziua i de ceasul parusiei
- Sf Grigorie Teologul / Sf Ioan Damaschin firea omeneasca marginita
- ali Sfinti Parinti: Mantuitorul nu a avut misiunea de a anunta data celei de-a doua
veniri pe pamant
b) voina omeneasca naturala, avand ca subiect purtator persoana Logosului inaccesibila
- pacatului personal
- ispitei
=> nu se poate vorbi de un progres moral, caci s-a unit cu vointa firii divine in baza
ipostasului comun, Care ca Fiu al lui Dumnezeu, era Binele Suprem

B. etapele ndumnezeirii firii omeneti


a) la ntrupare
- are loc unirea ipostatica (ntrepatrunerea firilor) i comunicarea nsuirilor
- firea omeneasca intra intr-un proces de ndumnezeire prin energiile divine care o nal
b) dup nviere
- biruind pacatul, firea omeneasca se umple de energiile (harul) Duhului Sfant, devenind
transfigurata
- trupul lui Hristos depete barierele spaiului i al timpului
c) dup nlarea la cer
- firea omeneasc devine cu totul pnevmatizat
- firea omeneasc st din vecii vecilor pe scaunul slavei n snul Sfintei Treimi
3. lipsa de pcat
- se nate fr pcatul strmoesc din Fecioara Maria
- nu putea avea pcate personale, ntruct ipostasul firii umane era ipostasul divin; toi
Sfinii Prini argumenteaza lipsa de pacate pe unirea ipostatica a voii omenesti cu cea divina
- se nate cu afectele firii omeneti, care sunt o consecin a pcatului
- Sfnta Scriptur l numete sfnt (Luca 1, 35)
=> numai fiind fr de pcat a putut lua asupra Sa pcatele omenirii i s moar pe Cruce
pentru ele, ntrind voina i firea noastra n Sine
4. lui Iisus Hristos I se cuvine o singur nchinare
- datorita unirii in chip neimpartit si nedespartit a celor doua firi, Mantuitorului I se cuvine
doar o singura inchinare, atat dupa dumnezeire cat si dupa omenitate
=> nu este posibil sa separam dumnezeirea de omenire pentru ca primeia sa-I aducem adorare
iar celei de-a doua sa-I aducem venerare
Ca toi s cinteasc pe Fiul, precum cinstesc i pe Tatal (Ioan 5, 23)
Domnul Meu i Dumnezeul Meu (Ioan 20, 28)
Sfntul Atanasie cel Mare: Cine este atat de fara de minte ca sa zica Domnului iesi din trup
ca sa Te ador ca Dumnezeu
Sfntul Ioan Gur de Aur: este minunat ca trupul nostru sta in cer, in sanul Sfintei Treimi i
primete nchinare de la ngeri, arhangheli i serafimi
Sfntul Ioan Damaschin: Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavarsit i om desavarsit
caruia impreuna cu Tatal i cu Duhul ne inchinam printr-o singura inchinaciune cu
preacuratul Lui trup, deoarece nu susinem ca trupului nu I se cuvine inchinare [] nu
ne nchinam trupului Lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu Dumnezeirea
- analogie: carbune = lemn + foc
teologia scolastica: vede separate celor doua firi (filosofia antica substantialista)
- sec XX: separatie intre
- Iisus al istoriei (firea umana)
- Hristos al gloriei sau al credintei (firea dumnezeiasca)
=> doua hristologii
- ascendenta (ca om) de la Cruce la nviere
- descendenta (ca Dumnezeu) coborrea lui Dumnezeu n trup
5. Sfnta Fecioar Maria este Nsctoare de Dumnezeu (Theotokos)
- din Fecioara Maria se nate nsui Dumnezeu-Fiul, care s-a facut ipostas al firii omeneti
- Maica Domnului nu naste firea dumnezeiasca (nascuta din veci de Tatal) ci pe Fiul Lui dup
omenitate, pe Dumnezeu-Om (care n momentul naterii, avea asumata firea umana)
- definirea dogmei
- Sinodul III (anatematisma I)
- Sinodul V (anatematismele VI i VIII)
- Sinodul VII (canonul 5)

Sfantul Grigorie de Nazianz: cine nu crede ca Fecioara Maria L-a nascut pe Dumnezeu,
separa firea dumnezeiasca si firea umana
Sfantul Chiril al Alexandriei: Daca Iisus Hristos este Dumnezeu, cum nu este Dumnezeu Cel
pe care L-a nascut Fecioara Maria ?
Sfantul Ioan Damaschin: Prin faptul c cel nscut din ea este Dumnezeu adevarat, este
adevarata Nascatoare de Dumnezeu. Nu Dumnezeirea Cuvantului a luat inceputul existentei
ci Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel nascut inainte de veci, in afara de timp, din Tatal, Care
exista fara de inceput si vesnic cu Tatal si cu Duhul, in zilele cele de pe urma, pentru
mantuirea noastra, s-a salasluit in pantecele ei, s-a intrupat din ea fara sa se schimbe;
Fecioara Maria nu a nascut un simplu Dumnezeu, ci un Dumnezeu ntrupat.
IV. NVTURA ORTODOX DESPRE CHENOZ
- modul n care Dumnezeu S-a cobort la nivelul umanitii noastre, fara sa inceteze a fi
Dumnezeu adevrat
- Sfntul Maxim Mrturisitorul (Epistola a doua ctre Ioan Cubicularul): ramanand ceea ce
era, a luat ceea ce nu era, s-a facut intreg ca noi, din noi, pentru noi, fcndu-se atat de mult
om, nct s par celor necredincioi c nu e Dumnezeu, dar totui a rmas atat de mult
Dumnezeu, ct poate s cugete raiunea adevarata i binecredincioas a celor credincioi
- chenoza = golire a Fiului lui Dumnezeu de slava Sa dumnezeiasca
S-a golit pe Sine, chip de rob lund, fcndu-se asemenea oamenilor ascultator facandu-se
pana la moarte i inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 9)
aspectele chenozei
1) smerirea i coborrea inexprimabila a Fiului lui Dumnezeu, pentru noi oamenii i
mntuirea noastra
2) modul in care Si-a impropriat firea noastra, ipostasul Sau dumnezeiesc devenind subiectul
purtator al firii omenesti
Bogat fiind, pentru noi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti (II Corinteni 8, 9)
chenoza
- smerire, saracire, deertare, golire de slava dumnezeiasca
- dovada puterii i libertaii depline de manifestare
etapele chenozei
1) nainte de ntrupare: accepta sa se faca om pentru mantuirea noastra
2) de la intrupare pana la moartea pe cruce: a desfiinat pacatul (ca unul ce era fara pacat) i
prin aceasta moartea
prin chenoza
- isi asuma latura patimitoare a ei (afectele)
- da putere trupului Sau sa depaseasca afectele
Sfantul Ioan Gura de Aur: prin chenoza, Mantuitorul Iisus Hristos nu sufera schimbare, ci
ramane ceea ce era, luand si ceea ce nu era
Sfantul Grigorie de Nazianz: ca sa devin eu atat de mult Dumnezeu, pe ct S-a facut acela om
i nsuete chipul strain, purtndu-m n Sine ntreg, cu toate ale mele, ca sa mistuie in Sine
ceea ce e mai rau, asa cum mistuie focul ceara sau soarele umezeala pamantului, iar eu
sa ma impartasesc de ale Lui datorita unirii
Sfntul Chiril al Alexandriei: S-a smerit pe Sine ca sa ridice la inaltimea Lui ceea ce e smerit
prin fire, ca sa aduca celui rob prin fire slava dupa asemanarea Lui; primete in Sine
ale noastre ca sa ne dea in schimb cele ale Lui; golindu-se de plinatatea Sa ne-a facut parte
de ea
Sfntul Maxim Marturisitorul: primind in sens propriu caracterul patimitor pe care il avem
prin fire si, prin intrupare, supunandu-se cu adevarat simtirii noastre naturale s-a numit
Dumnezeu vazut si Dumnezeu de jos, facand aratata puterea Sa suprainfinita prin fire

Sfantul Ioan Damaschin: Fiind Dumnezeu desavarsit, se face om desavarsit si savarseste


singurul lucru nou sub soare prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu
INVATATURA ORTODOXA DESPRE CHENOZA
1. Cuvantul lui Dumnezeu devine ipostas si al firii omenesti pe care si-o impropiaza, luand
caracterul patimitor si toate ale noastre (fara de pacat), pentru ca noi sa devenim asemenea lui.
2. chenoza nu inseamna renuntarea la insusirile dumnezeiesti ci numai la slava sa impunatoare
ca sa poata lua chip de rob si sa vina in maxima apropiere fata de noi
3. cele doua firi ale Mantuitorului isi pastreaza proprietatile naturale neschimbate, fiecare
comunicand celeilalte insusirile ei; toate lucrarile lui Hristos in stare de chenoza sunt
lucrari teandrice
4. chenoza Fiului lui Dumnezeu intrupat i indumnezeirea firii omenesti sunr corelative
S-a deertat de slava dumnezeiasca ca sa se faca partai de ea
5. chenoza se justifica prin dragostea lui Dumnezeu fata de noi; in stare maxima inseamna
moartea pe cruce care coincide cu starea de maxima manifestare a iubirii Sale dumnezeiesti
6. chenoza reprezinta taina mantuirii noastre
- obiective, modul in care Hristos realizeaza iconomia mantuirii noastre prin
intrupare i jertfa pe cruce din ascultare fata de Tatal
- subiective, modul de insuire al acesteia de catre noi prin ascultarea si smerenia
desavarsita, dupa exemplul i din puterea lui Iisus Hristos
!!! CHENOZA ESTE REALA, DAR NU ESTE RADICALA
teologia protestanta (sec XVI, ulterior sec XIX) a incercat sa raionalizeze misterul
- Thomassius, Gess chenoza = golire de intrebuintare
- Osiander chenoza = ascundere de intrebuintare
=> presupun o schimbare a firii divine
- Bernard Sartorius, Lange i Ewald chenoza radicala, limitare a firii divine (Iisus Hristos
este doar Dumnezeu virtual, nu are constiinta ca este Dumnezeu)
=> forme de monofizitism
Chenoza trebuie inteleasa raportat la planul de mantuire
- Dumnezeu poate patrunde formele noastre de existenta fara sa ne anuleze si
fara a renunta la folosirea puterii sale Dumnezeiesti pentru a fi accesibil noua
- pr. D. Staniloae: prin chenoza trebuie sa intelegem aceasta impletire (perihoreza) a
firii dumnezeiesti in existenta si activitatea ei cu firea omeneasca, Dumnezeu
aratandu-se oamenilor in chipul smerit al omului
- Mntuitorul n stare de chenoz a pastrat intacta firea dumnezeiasca si doar
astfel a indumnezeit firea omaneasca, cele doua firi fiind unite in ipostasul divin;
Mntuitorul Se nfieaz Sfintei Treimi ca Dumnezeu adevarat iar oamenilor cu
intreaga natura umana
V. EREZIILE HRISTOLOGICE
1. Erezii cu privire la dumnezeirea Mntuitorului
a. erezii care l considerau pe Mntuitorul Iisus Hristos simplu om
- sec. I: Cerint, Ebion <-> Sfntul Evanghelist Ioan
- sec. II: Teodot, Carpocrat, Artemon <-> Tertulian, Sfantul Ipolit Romanul
- sec. III: Pavel de Samosata (condamnat la Antiohia 264, 270)
- n timpul Renaterii: socinieni (precursorii unitarienilor)
- sec. XVIII-XIX: teologii protestani raionaliti

10

b. arianismul i semiarianianismul (sec. IV)


- Alexandria Egiptului
- preotul Arie, tributar filosofiei platonice
- sustinea ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu decat in sens moral,
fiind creat de Dumnezeu-Tatal nainte de timp
- a fost condamnat la Sinodul I Ecumenic (325) Sfantul Atanasie cel Mare propune
termenul deofiinta
c. ereziile antitrinitare (patripasiene1)
- de influena iudaica
- pornesc de la premisa ca Dumnezeu este Unul, n fiina i n ipostas
- ntruct revelaia vorbete despre trei persoane, ei afirma ca in plan iconomic
Dumnezeu se manifest n trei moduri
- modaliti (persoanele treimice sunt moduri de manifestare)
- dinamici (Fiul i Duhul Sfnt sunt puteri ale lui Dumnezeu-Tatal)
- condamnai de Biseric n secolele II i III
- combtui de Sfntul Irineu i Sfntul Vasile cel Mare
2. Erezii cu privire la omenitatea Mntuitorului
a. erezii privitoare la trupul Mntuitorului
a1. dochetismul = trup aparent
a2. gnosticismul
- opozitie totala intre spirit i materie (platonism)
- materia este rea in sine
- ar fi fost nedem pentru Dumnezeu sa se intrupeze
- reprezentanti: Simon Magul, Vasilide, Menenandru, Saturnin, Marcian <->
Sfntul Ioan Evanghelistul
- ali gnostici recunoteau un trup spiritual cu care Mantuitorul a venit din cer,
trecnd prin Fecioara Maria ca printr-un tunel
- combatuti de Sfantul Ignatie Teoforul i Sfantul Irineu
b. erezii privitoare la sufletul Mntuitorului
- Apolinarie i Lucian de Samosata
- susineau ca Mantuitorul nu a avut suflet raional (pnevma) caci locuil acestuia a fost
luat de Logosul divin, ci doar suflet animal (psihi)
- pnevma i psihi sunt folosite cu acelai sens, dar cu funcii diferite
- daca Mantuitorul nu ar fi avut suflet raional, ar fi fost stirbita umanitatea sa
- au fost combatuti de Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul
Grigorie de Nyssa, Epifanie, Fericitul Augustin
- au fost condamnati la Alexandria, Roma i Sinodul II Ecumenic (381)
c. erezii cu privire la naterea din Fecioara
- susineau ca Iisus Hristos s-a nascut din Fecioara Maria pe cale naturala
- reprezentani: Cerint, Ebion, Carpocrat
- combatuti de Tertulian, Sfintii Irineu, Ciprian i Ioan Gura de Aur
3. Erezii cu privire la unirea ipostatic
a. nestorianismul
- sec. V
- patriarhul Nestorie al Constantinopolului (coala antiohiana)
1 Dumnezeu fiind Unul, n Iisus Hristos S-a ntrupat i a ptimit nsui Tatl (Pater
passum est)

11

- sustinea realitatea autonoma a celor doua firi


- Logosul divin a cobort asupra omului Hristos la botez unde a stat pana la patimi,
parasindu-l i lasandu-l sa moara pe cruce
- dioprosopism < dio + prosopa
=> Fecioara Maria a nascut o fire i o persoana umana Nascatoare de Om
(Antropotokos)
- combut de Sfntul Chiril al Alexandriei
- condamnat la Sinodul III Ecumenic (431)
b. monofizitismul
- sec V
- Eutihie din Constantinopol
- unirea celor doua firi in Hristos pana la confundare: firea umana a fost absorbita de
firea divina
- combatuta de papa Leon I
- condamnata la Sinodul IV Ecumenic (451): integritatea i persistenta celor doua firi,
unite neamestecat i neschimbat
c. monotelismul
- sec VII
- monofizitism deghizat exista doua firi, dar o singura vointa, divina
- reprezentanti: patriarhii Sergiu, Pyrrhus i Pavel ai Constantinopolului,
Cyrus al Alexandriei, papa Honoriu al II-lea
- au fost combtui de Sfantul Maxim Marturisitorul, Sofronie al Ierusalimului i papa
Martin I
- condamnata la Sinodul VI Ecumenic
- persista prin
- monoenergism (2 firi i 2 vointe, dar o singura lucrare)
- iconoclasm (refuza reprezentarea feei, deci a firii umane n Hristos)
d. adopianismul
- sec VIII
- Spania
- nestorianism tarziu
- dupa umanitate, Iisus Hristos nu este Fiu propriu al lui Dumnezeu ci Fiu adoptiv
(dupa har)
- condamnata de mai multe sinoade din Apus
VI. OPERA DE MNTUIRE A LUI IISUS HRISTOS PRIN NTREITA SLUJIRE
- mntuire obiectiv = rascumparare, restaurare din robia mortii i a pacatului savarsita de
Domnul Iisus Hristos prin intruparea, hertfa, invierea si inaltarea Sa
=> mantuirea virtuala a umanitatii
- mntuire subiectiv = ndreptare, sfinire, via nou, via n Hristos, ndumnezeire prin har
=> improprierea de catre fiecare om, prin har, credinta si fapte bune a roadelor
mantuirii obiective
Relaia dintre persoana i opera Mntuitorului Iisus Hristos
- nu se poate despri activitatea sau lucrarea mntuitoare i Persoana Domnului Iisus Hristos;
se face o distincie ntre cele doua opera de mantuire poate fi privita ca o realitate distincta
de persoana Sa, sub diferite aspecte; cu toate acestea ele formeaza un tot indivizibil
=> accentul cade pe Persoana Mntuitorului Iisus Hristos, Care a realizat n Sine
mpcarea cu Dumnezeu i ndumnezeirea firii omeneti

12

- nu exista mntuire n afara de Iisus Hristos, ne mntuim subiectiv (personal), mprtindune de Hristos n Biseric prin Tainele Sale i rmnnd n permanen n relaie cu El
- pr. D. Staniloae: Iisus Hristos ne mantuiete El nsui ca Persoana de nenlocuit, ntruct
calitatea Sa de persoana dumnezeiasca devenita accesibila ca om, este unicul izvor de putere
care ne elibereaza de pacat si de urmarile lui; nu ne putem mantui decat nvenicind relaia cu
El prin care ne comunica darurile i puterile vietii adevarata
- vorbind de mantuire, vorbim de Mantuitorul Iisus Hristos i nu de o opera detasata de El
- vorbind de lucrarea mantuioare, definim pe Iisus Hristos n ntreita Sa slujire, ne mantuim
prin Persoana lui Iisus Hristos i nu printr-o lucrare detaata de El
ntreita slujire a Mntuitorului Iisus Hristos
restaurarea omului i a comuniunii lui Dumnezeu
- luminarea omului prin nvtura adevrat
- refacerea legaturii cu Dumnezeu
- susinerea credinciosului n aceasta relaie
=> trei slujiri sau demniti
1) prooroc sau nvator: aduce
- revelaia desavarsita a Preasfintei Treimi
- planul de mntuire al umanitatii
2) Arhiereu - reface legatura dintre om i Dumnezeu, impcnd prin jertfa
pe Dumnezeu cu omul (Evrei 10, 12)
3) mprat - nvinge puterile raului i conduce pe om spre scopul su suprem
(Matei 28, 10)
- dac la oameni aceste trei slujiri se intalnesc separat, in Hristos acestea se implinesc unitar
i desavarsit
Vechiul Testament cele trei slujiri sunt puse in relatie cu persoane diferite
- profet (Isaia 42, 1-4)
- preot (Psalmi 109, 4)
- mprat (Psalmi 2, 7; Miheia 2, 15; Zaharia 6, 9)
Noul Testament Sfinii Evanghelisti descriu lucrarea mantuiroare ca ntreita slujire,
evideniind succesiv cele trei demnitati
- profet: Luca 13, 33; Matei 13, 57
- arhiereu: Ioan 17, 19; Evrei 4, 14
- mprat: Matei 25, 31-34; Luca 19, 12
=> toate trei mpreun I Corinteni 1, 30
=> numele de Hristos (uns) indic ntreita misiune a Domnului
1. Chemarea profetic sau nvtoreasc
- descoper oamenilor adevrul absolut
- despre Sine ca Dumnezeu
Eu sunt lumina lumii (Ioan 8, 12)
Eu sunt calea, adevarul i viata (Ioan 14, 6)
- despre om i lume
- opere ale lui Dumnezeu destinate ndumnezeirii prin har
- Taina Preasfintei Treimi
- taina omului i a vieii viitoare
- planul de creare i de mntuire al lumii
- nu prezint un adevar abstract, detaat de Sine, ci se prezinta pe Sine Insusi in calitate de
Creator, Proniator, Mantuitor, Desavarsitor, Judecator al omului i al lumii
- Iisus Hristos este Invatatorul i Proorocul prin excelenta

13

- cuvintele Sale sunt venice i neschimbabile pentru c sunt o iradiere a Persoanei Sale
- arata n Persoana Sa
- pe Dumnezeu i pe om
Pr. D. Staniloae: l arata pe om n sine n starea desvrit de dupa nviere,
care poate deveni starea reala a tuturor celor care cred n El; el este prin
voina Sa ceea ce trebuie sa devina de fapt omenirea intreaga, de aceea
invatatura Lui este i realista i profetica
- cosmosul transfigurat i restaurat
- Evanghelia Sa, propovaduita de Sine insusi, apoi de Apostoli si urmasii Sai sub lucrarea
Sfantului Duh, trebuie propovaduita i trit n contextul fiecarei generaii de credincioi
- n Biserica, prin Sfantul Duh, Iisus Hristos da puterea credinciosilor de a trai in Adevar,
comunicand cu Sfanta Treime
2. Slujirea arhiereasc
- st n centrul operei de mntuire
- restaureaza chipul lui Dumnezeu in om i legatura dintre Dumnezeu n om (impacare)
- consta in
- chenoza
- jertfa de Sine
- suferinele ndurate de la ntrupare pn la moarte
- n Vechiul Testament
- Aceasta a luat asupr-i durerile noastre i S-a mpovrat. i noi l socoteam chinuit
i pedepsit de Dumnezeu, dar el fusese patruns pentru pacatele noastre i zdrobit
pentru faradelegile noastre [] Prin ranile Lui noi toi ne-am vindecat []
Ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce-o tund
(Isaia 53, 4-8)
- preoia i jertfele erau o prefigurare a slujirii arhiereti, dar ele nu reuseau sa stearga
pacatul intregii omeniri
- n Noul Testament
- Mntuitorul este unicul i venicul arhiereu pentru ca fiind fara de pacat i ramanand
in veac (Evrei 7, 24-25) poate s mijloceasc pentru noi
- el nu a adus nici o jertfa exterioara, ci S-a adus pe Sine nsui ca o jertfa suprema
pentru pacatele noastre
=> nu este doar Arhiereu jertfitor ci jertfa nsi
Acesta este trupul Meu Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Acesta este
sangele Meu al Legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa,
spre iertarea pacatelor (Matei 26, 26-28)
- Mntuitorul Iisus Hristos este Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20), fara
predecesor si succesor, preoia Lui fiind universala
- jertfa pe Cruce explicata de Sfintii Parinti prin:
- iubire de oameni
- dreptate ca jertfa substitutiva pentru stergerea pacatului
- ca sa adevereasca misiunea dumnezeiasca i adevarul invataturii Sale
- sa dea pilda de smerenie, rabdare si lepadare de sine
- sa sfinteasca prin sangele sau jertfa cea noua
- sa inlature parerea falsa despre un Mesia lumesc
- actualizat n Biseric prin puterea Duhului Sfnt
- prin preoia sacramentala
- prin Jertfa Euharistic

14

- prin credincioi (preoie universal i duh de jertf)


=> cele dou slujiri se mplinesc n stare chenotic !!!
3. Demnitatea mprteasc
- opera mntuitoare se desvrete prin artarea slavei divine
- Vechiul Testament (Ieremia 23, 5-6)
sta pe scaunul imparatilor
Cel ce judeca si face dreptate
Cel ce stapaneste pana la marginile pamantului
- Noul Testament
imparat venic (Luca 1, 33)
imparatul iudeilor (Matei 2, 2)
la intrarea n Ierusalim este aclamat ca un mprat
n faa lui Pilat recunoate c este mprat
mpratul mprailor i Domnul domnilor (I Timotei 6, 15)
Mi S-a dat toat puterea n cer i pe pmnt (Matei 28, 18)
- se arata
- in viata pamanteasca
- minuni, mai ales asupra morii
- fiica lui Iair
- fiul vaduvei din Nain
- Lazar din Betania
- stabilirea principiilor dup care se va conduce Biserica
- dup moartea Sa (desvrit)
- coborrea la iad i nvierea, sfrmnd puterea diavolului
- nlare i edere de-a dreapta Tatlui
- prezena Sa continu n Biseric
- la Parusie, prin nvierea generala, judecata universala, innoirea
cerului/pamantului
- prin Hristos n Duhul Sfnt, mpria cerurilor este deja prezent n Biseric dar nedeplin;
avem mparatia in Biserica in Cuvantul lui Dumnezeu si prin Sfintele Taine dar ca arvuna,
motiv pentru care ne rugam Vie Imparatia Ta (Matei 6, 10); aici sunt i drepi i pacatoi, dar
n mparatia lui Dumnezeu vor intra numai primii dintre acetia
- se comunica i oamenilor pentru a se conduce ei nii cu duh stpnitor, biruind ispitele i
pacatul ce vine cu acestea
VII. ASPECTELE RSCUMPRRII (SOTERIOLOGIA)
- mntuirea obiectiv prin care se realizeaz unirea omului cu Dumnezeu nu poate fi explicat
deplin, dei n acest sens au fost folosite mai multe pilde: dar nici una din aceste pilde sau
imagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate
dovedesc ca sunt neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine (Sf Nicolae Cabasila,
Despre viata in Hristos)
- trei direcii ale slujirii arhiereti a lui Hristos
- spre Dumnezeu-Sfnta Treime (jertfa)
- spre propria fire omeneasc (ontologic)
- spre ntreaga umanitate (recapitulativ)
1. Aspectul de jertf al Rscumprrii
- jertfa pe Cruce a fost adusa de Iisus Hristos ca om lui Dumnezeu pentru toi oamenii
cuprini n ipostasul Sau dumnezeiesc

15

- ca om fara de pacat se aduce jertfa fara de prihana biruind neascultarea noastra prin
ascultarea desavarsita fata de Dumnezeu; ca Dumnezeu, ascultarea sa are o valoare infinit,
compensnd neascultaea i pacatele tuturor oamenilor
- pacatul a fost mandrie, neascultare, nesocotire a bunatatii i dreptatii lui Dumnezeu
- jertfa a fost smerenie, ascultare, luare aminte la bunatatea i dreptatea lui Dumnezeu
- iniiativa jertfei o are Dumnezeu
- c aa a iubit Dumnezeu lumea, nct pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat, ca lumea
sa nu piar, ci s aib via venic (Ioan 3, 16)
- Sngele lui Hristos s-a adus jertfa lui Dumnezeu fara prihana (Evrei 9, 14)
- Hristos ne-a rascumparat, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)
- Sfntul Atanasie cel Mare, Tratat despre ntruparea Cuvntului: a dat tempul Sau spre
moarte, ca sa faca pe toi nevinovai i iertai de neascultarea de la nceput si sa se arate
pe Sine mai nalt dect moartea
- Sfntul Maxim Marturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie firea umana purta in sine moartea
ca blestem pentru pacat; mbrcnd de bunvoie, prin fire, osnda mea, El care nu era
osndit dup voia cea liber din El
- moartea pentru pacatul lumii a fost o moarte dreapt; dar pentru ca nu a avut pacat personal
a fost o moarte nedreapta
- dreptatea personala a facut din inviere ceva firesc, Dreptatea lui Dumnezeu s-a manifestat
plenar, s-a mplinit desavarit
Precizari
1. iniiativa jertfei pe Cruce nu o are numai Tatal ci i Fiul; taina mantuirii are temei in
Preasfanta Treime, care participa in toate actele Sale
2. Iisus Hristos se aduce jertfa ntregii Sfinte Treimi, i nu numai Tatalui, altfel s-ar cadea in
- subordinaionism (nu i aduce jertfa ca Dumnezeu i Siei i Sfntului Duh)
- nestorianism (a slujit arhieria doar ca om, dei lucrarile sale sunt teandrice)
Caci Tu eti Cel ce aduci i Cel ce Te aduci, Cel ce primeti i Cel ce Te mpari
=> prin jertfa, Iisus nu ne-a impacat nu numai cu Dumnezeu-Tatal, ci i cu Sine i astfel cu
ntreaga Sfnt Treime
2. Aspectul ontologic al Rscumprrii
- ascultarea i moartea lui Iisus Hristos au avut consecine asupra firii omeneti proprii, prin
aceasta fiind ridicat la o nou treapt de existen
- neascultarea fata de Dumnezeu a produs in firea omeneasca alterare, stricaciune i
moarte
- ascultarea fata de Dumnezeu a produs in firea omeneasca nnoirea, sfinenia,
nestricaciunea i nemurirea
- restaurarea firii omeneti = readucerea conform cu raiunea firii
- refacerea chipului
- daruirea virtuala a asemanarii prin har
Pentru Ei Ma sfinesc pe Mine nsumi (Ioan 17, 19)
Hristos, desavarindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire venic
(Evrei 5, 9)
- Leoniu de Bizan: natura umana a lui Iisus Hristos a avut n El o devenire, dei a fost fara
de pacat de la nceput, facand din aceasta transfigurare treptata conditia desavarsirii
mantuirii noastre
- !!! dup prima unire firea umana n-a primit toate bunurile ci din iconomia ulterioara
(proces)
- prima unire (ntruparea) este baza ntregului proces
=> n ntrupare este data potenial ntreaga dumnezeire a firii umane a Cuvantului

16

- Iisus Hristos ca om este neschimbabil prin cadere; n relaie cu el se pot ridica i ali oameni
- Iisus Hristos a avut afectele care au patruns n firea noastra dupa caderea in pacat dar nu i
pacatul propriu-zis sau posibilitatea de a pacatui
- firea lui Iisus Hristos are
- nepatimirea (starea de dinainte de pacat)
- afectele i moartea (starea de dupa pacat) -> nu a activat din aceastea decat durerea
nu i placerea
- rezistena lui Iisus Hristos n durerile suportate a ntrit n firea umana domnia spiritului,
calitate eseniala a chipului divin n om
- nnoirea firii umane s-a petrecut prin faptul ca aceasta a fost subiectivata de persoana
Fiului lui Dumnezeu Care a revarsat n ea harul Sau sau energiile necreate
ETAPE
1) ntrupare consolidarea firii umane i inaltarea prin unire ipostatica, comunicare insusirilor
(perihoreza), desavarsirea dumnezeiasca ia chipul virtutilor divino umane;
2) ascultare, jertfa pe cruce i nviere trupul lui Iisus Hristos devine pnevmatizat;
3) nlarea la Cer i ederea de-a dreapta Tatalui firea umana a lui Iisus Hristos e inaltata la
gradul maxim, ajungand in intimitatea Sfintei Treimi.
3. Aspectul recapitulativ al Rscumprrii
- n tot ce a facut, de la ntrupare la nlare, Iisus Hristos cuprinde virtual pe toi oamenii,
pentru a-i face pe toi prtai de roadele Sale mntuitoare
- nu suntem anulai ca persoana, fiecare fiind cuprins relaional prin firea Sa umana
care este i firea noastra umana
- tot ce lucreaza asupra firii Sale omeneti, lucreaza si asupra firii noastre a tuturor
- Iisus Hristos ne-a cuprins virtual n toate actele sale mntuitoare
- am murit i am nviat mpreuna cu Hristos (Galateni 2, 19)
- impreuna cu Hristos am murit (Romani 6, 8)
- impreuna cu El ne-am ingropat (Romani 6, 4)
- am inviat (Efeseni 2, 5)
- ne-am urcat cu El la cele cereti (Efeseni 2, 6)
=> creznd ca am murit impreuna cu El, credem ca vom i vieui mpreun cu El
Ieri m-am ngropat mpreun cu Tine Hristoase, astzi m ridic impreuna cu Tine, inviind Tu;
rastingnitu-m-am ieri impreuna cu Tine, nsui ma preamarete Mntuitorule n Imparatia Ta
(Canonul Sfintelor Pati)
=> mntuirea subiectiv este o mpropriere a ceea ce avem virtual de la nceput, prefacerea
unirii virtuale ntr-o unire actual, prin credina, actualiznd printr-o repetare tainica, fiece act
prin care El a urcat cu noi sau ne-a urcat pe noi virtual pe treptele mntuirii (Nicolae Cabasila,
Despre viata n Hristos)
Sfntul Maxim Mrturisitorul: ne-a fixat n Sine ca ntr-o prg i ne-a nvrednicit s fim una
i aceeai cu Sine dupa omenitatea Lui
recapitulare virtuala = Adam cel nou
- Iisus Hristos ne cuprinde n Sine pe toi la fel cum i Adam ne-a cuprins pe toi
- El este un izvor din care primim viaa cea nou, avnd existena tuturor n Sine
- din Adam cel vechi primim existena noastr prin prini
- din Adam cel nou primim existena fiecare n mod direct
- Iisus Hristos este anterior lui Adam, din care el insusi i-a primit existena si singurul
din care i dupa care se poate reface i acela dupa cadere (urmaii lui)
- hristocentricitatea teologiei i spiritualitatii ortodoxe se bazeaza pe considerarea lui Hristos
ca Logos Pantocrator al umanitatii i al Bisericii

17

=> cele trei aspecte ale rascumpararii sunt interdependente i constituie o lucare unitara
dupa cum cele trei slujiri ale Mantuitorului sunt unite intre ele; n soteriologia ortodoxa,
accentul cade pe persoana Fiului lui Dumnezeu ntrupat, Iisus Hristos, Dumnezeu-Om
VIII. DUMNEZEU SFINITORUL
1. Relaia dintre nlarea lui Hristos i coborrea Duhului Sfnt
- raportul dintre lucrarea Fiului lui Dumnezeu ntrupat i lucrarea Duhului Sfant care,
pogorndu-Se la Cincizecime, a ntemeiat Biserica
- cele 4 acte mantuitoare
- intruparea
- jertfa
- invierea
- inaltarea
se inlatura in firea umana a lui Iisus Hristos toate piedicile care stateau in calea unirii noastre
cu Dumnezeu, prin acestea realizand virtual, obiectiv n trupul Sau indumnezeit mntuirea,
ndumnezeirea noastra dup har
- mplinite obiectiv i real n Iisus Hristos, ele se mplinesc actual n noi numai prin
salasluirea sacramentala a lui Iisus Hristos in noi, cu trupul Sau inviat i inaltat, pe Care
Il primim prin Sfintele Taine
- Sfntul Apostol Pavel spune ca nu l mai cunoatem pe Iisus Hristos dupa trup, ci dupa duh
- pe drumul spre Emaus, doi ucenici l recunosc pe Mantuitorul doar la frangerea painii,
aceasta fiind prima Liturghie savarsita dupa Inviere, prin care I-a pregatit sa Il primeasca
dupa duh (euharistic)
- Iisus Hristos realizeaza mntuirea obiectiv, castiga harul mantuitor in firea omeneasca
(deschisa prin jertfa si inviere) iar inaltandu-Se cu trupul la cer, sa trimita pe Duhul Sfant,
care ne impartaseste harul castigat de Iisus Hristos, facandu-L pururea prezent in noi
- la Cincizecime, se pune nceput salasluirii trupului indumnezeit al lui Iisus Hristos intai
in Sfinti Apostoli i apoi in toti cei care au crezut in El => astfel, se face trecerea de la
obiectiv la subiectiv
=> pogorrea Duhului Sfnt este finalizarea lucrrii mantuiroare a lui Iisus Hristos, inceputa
la ntrupare, prin extinderea lui Iisus Hristos n toi cei ce cred, constituind trupul eclesial,
Biserica
- Pr. D. Staniloae: Biserica este actul cinci al acestei opere de mntuire
- la Pogorrea Duhului Sfant au loc doua evenimente importante
- constituirea Bisericii
- ncepe procesul de mantuire i ndumnezeire prin salaluirea lui Iisus Hristos n noi
- relatia dintre lucrarea Fiului Intrupat i lucrarea Duhului Sfant
- reflectare a relatiei perihoretice din interiorul Sfintei Treimi
- lucrarea Unuia pregateste venirea i lucrarea Celuilalt
- VT: Duhul Sfant pregateste prin prooroci venirea Fiului lui Dumnezeu
- NT: Fiul lui Dumnezeu pregatete pogorrea i lucrarea Sfantului Duh
- n timpul vieii pmnteti: relatia cu Duhul Sfant se facea prin Iisus Hristos
- dupa Cincizecime: relatia cu Iisus Hristos se realizeaza prin Sfantul Duh
- prezentata la Ioan 15-17
ca sa ne trimita pe Duhul Sfant (Ioan 16, 2)
nu va voi lsa orfani (Ioan 14, 18-19)
- Iisus Hristos este mai prezent acum dect se afla pe pamant, pentru ca este prezent tainic dar
real in inimile celor ce cred in El i se impartaesc cu Sfintele Taine

18

- Duhul Sfant este lucrator pentru sfinirea noastra dar i pentru a face simtita prezenta
Mantuitorului in noi; fiind Duhul Fiului, vine la noi prin trupul inviat i pnevmatizat al Sau,
venirea Duhului Sfant echivaland cu venirea Fiului lui Dumnezeu
Sf. Serafim de Sarov: scopul vieii cretine este dobndirea Duhului Sfnt; cu ct
dobndim sau simim mai mult harul Duhului Sfnt, cu att mai mult l simim i-L
avem prezent pe Hristos n inimile noastre
- Iisus Hristos nu i pierde centralitatea, El rmne n continuare viaa noastra (Coloseni 3, 4)
doar ca se face impartasit prin Duhul Sfant care ne curateste de toata intinaciunea,
pregatindu-ne astfel pentru Acesta
- prin Duhul Sfnt suntem n comuniune cu ntreaga Sfnt Treime
- viaa cretin este deopotriv hristocentric, duhovniceasc i bisericeasc
- nu se confirma teoria potrivit careia dupa Iisus Hristos nu isi mai are centralitatea caci Insusi
Duhul Sfant ramane ascuns ca persoana pentru a-L face prezent pe Iisus Hristos; lucrarea
Duhului Sfant consta in a ne face tot mai mult dupa chipul Fiului, adica fii adoptivi ai Tatalui
(pr. D. Stniloae)
2. nvtura ortodox despre harul dumnezeiesc
- prin har dobndim mntuirea subiectiv ca nsuire a lucrrii obiective a Domnului nostru
Iisus Hristos, dar i prin credin i fapte bune
- condiii obiective: harul impartasit in Dar de catre Duhul Sfant, ca energie divina
prin care Hristos este prezent n noi
- condiii subiective: credina i faptele bune
- harul = energia sau lucrarea necreata dumnezeiasca care izvoraste din fiinta lui
Dumnezeu, prin care Acesta impartaseste oamenilor viata i sfinenia Sa, comunicat de
Fiul i Duhul Sfant
- lucrarea de sfinire aparine in virtutea apropierii dintre persoanele treimice
Duhului Sfnt
- harul mantuitor iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pierduta prin pacat i recastigata prin
Iisus Hristos; izvorul concret al harului este umanitatea indumnezeita a lui Iisus Hristos care
dupa Inviere s-a umplut de energiile divine necreate
- distincta dar neseparata de Fiina i Persoanele Treimice nu e detasat de Fiul / Duhul Sfant
pe Care i face prezeni n viaa noastr
- harul mantuitor se mai numete
- harul Domnului nostru Iisus Hristos, fiind castigat de El: harul Domnului nostru
Iisus Hristos i dragostea lui Dumnezeu Tatal i impartasirea Duhului Sfant sa fie
cu voi, cu toti (II Corinteni 13, 13)
- Duhul Sfant (ca lucrare i nu ca Persoana) fiind Insasi prezenta Duhului Sfant
=> nu putem spune ca intai intram in comuniune cu Iisus Hristos i apoi primim harul divin
sau invers; acestea se petresc simultan caci opera lui Iisus Hristos si opra Duhului Sfant
sunt inseparabile
- Duhul Sfant ne este comunicat prin Fiul i El ne face cunoscut pe Fiul
- Sfantul Ioan Damaschin: Fiul este chipul Tatalui, iar Duhul este chipul Fiului
- Sfantul Grigorie de Nyssa: Nu se cugeta la Tatal fara Fiul, nu se concepe Fiul fara
Duhul Sfant, caci este imposibil a ajunge la Tatal fara a fi ridicat de Fiul i este imposibil
a numi pe Iisus Domn decat in Duhul Sfant
- Sfntul Simeon Noul Teolog: daca Fiul este ua care duce la cel ce locuiete n casa (Tatal),
Sfantul Duh este cel care deschide ua
!!! DISTINCTIE
- purcederea eterna a Duhului Sfant n snul Sfintei Treimi de la Dumnezeu-Tatal

19

- trimiterea Duhului Sfant in lume (Biserica i omul credincios) de Iisus Hristos;


Duhul pe care ni-L comnunica Iisus Hristos nu este persoana Duhului Sfant, ci
lucrarea lui
=> se evita conceptia Filioque; Duhul Sfant ramane ca Persoana exterioara lui Iisus Hristos,
cu centrul de gravitatie n El nsui
- Duhul Sfant ne impartaete energia care izvorate din fiinta dumnezeiasca (harul) de care
lumea s-a impartasit plenar la Cincizecime
Har i daruri
- actualizarea harului divin (dumnezeirii impartaite) se arata n darurile Sfantului Duh
- Biserica are de la Cincizecime toate darurile Duhului Sfant, chiar daca acestea nu sunt
mereu actualizate
- membrii Bisericii se bucura de unele sau de altele dintre daruri, dupa insusirile lor naturale;
acestea nu dau prin ele ndreptarea omului, aceasta fiind data de harul in totalitatea lui,
inca inainte de a se actualiza in daruri
- darurile = nflorirea variata a bogiei nesfrite a harului
- uneori se impartaesc prin acte deosebite (ierurgii) spre a arata ca nu depinde doar de om
actualizarea lor, ci ca exista i o micare a harului
- NU EXISTA DISTINCTIE INTRE DARURI I HARUL INDUMNEZEITOR
- harul = bogatia naturii divine, dumnezeirea care se revarsa in afara esenei,
natura divina la care participa oamenii prin energii
- harul este unul, iar darurile in care se manifesta eficienta lui sunt nesfarsite
- haris = se da la inceputul credintei ca un bloc aurifer, imposibil de impartit (asa cum facea
teologia scolastica)
- gratia prevenienta (sectiuni verticale)
- gratia suficienta (sectiuni orizontale)
ci ca intreg de viata-facator i de-sfintenie-datator
- Duhul Sfnt, energia necreata a fiinei divine pe care o aduce in inima noastra
- ne unete in Trupul cel unic al lui Iisus Hristos, in Biserica
- ne configureaza i promoveaza ca persoane deosebite i divers nzestrate
- Sf. Vasile cel Mare: El este total prezent n fiecare i peste tot
=> Duhul Sfant promoveaza i pecetluiete comuniunea eclesiala, dupa chipul i din puterea
Sfintei Treimi
IX. RAPORTUL DINTRE HAR I LIBERTATEA OMULUI
1. nsuirile harului divin
a. harul divin este absolut necesar pentru mntuire
- omul nu poate intra singur n comuniune cu Dumnezeu
- odat intrat n comuniune cu Dumnezeu, nu poate ramane singur in aceasta stare,
avand nevoie de harul divin pentru a progresa pe calea virtuii
Fr Mine nu putei face nimic (Ioan 15, 5)
- De nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va intra in Imparaia Cerurilor
(Ioan 3, 5)
- Ramaneti intru Mine i Eu intru voi; precum mldia nu poate sa aduca roade de la
sine, daca nu ramane in vita, tot asa si voi, daca nu ramaneti intru Mine (Ioan 15, 4)
- Sfantul Macarie cel Mare, Omilia XVII, 10: precum pestele nu poate trai fara apa i
omul nu poate merge fara picioare, fara Domnul Iisus si conlucrarea lui Dumnezeu nu
pot fi intelese tainele cu adevarat

20

- Pelagiu, care afirma ca tainele sunt doar relativ necesare pentru mantuire, ajutand la
infaptuirea mai usoara a binelui, a fost condamnat de Biserica
b. harul divin se da gratuit de la Dumnezeu
- harul nu este obinut de la Dumnezeu pentru anumite fapte ale noastre
suntei mntuiti prin har, prin credinta i aceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeu
este harul, nu din fapte, ca sa nu se laude cineva (Efeseni 2, 8)
- opinie semipelagiana: omul incepe lucrarea mantuirii sale personale iar harul vine
pe urma spre inaltarea puterilor sale mentale: ntre natura si har exista o
mare prapastie si numai prin puterea dumnezeiasca e posibila trecerea
din imparatia naturii in cea a harului (Hristu Andrutsos, Dogmatica)
c. harul divin este universal
- Dumnezeu voiete ca toi oamenii s se mntuiasc si la lumina cunotinei
s ajunga (I Timotei 2, 4)
- nu toi oamenii se mntuiesc, datorit libertii omului Iata, Eu stau la ua i bat
(Apocalipsa 3, 20)
- harul nu foreaza pe nimeni, Dumnezeu i-a randuit din veci pe unii la fericire, iar
pe alii la osanda vesnica in baza pretiintei Sale
- Sfntul Ioan Gur de Aur: Dumnezeu nu constrnge pe nimeni dar dac Dumnezeu
voiete i noi nu voim, mntuirea noastra este cu neputina.
- Sfntul Macarie cel Mare: Din cauza libertatii cu care este nzestrat omul,
Dumnezeu nu produce nimic n om, cu toate ca poate
- nvtur calvin: harul nu este universal, ci se da doar celor predestinai spre viaa
cea venica (condamnarea Marturisirii de credinta (calvinizanta) a lui Chiril Lucaris,
Sinodul de la Ierusalim, 1647)
2. nvtura ortodox despre raportul dintre harul divin i libertatea omului
- procesul mntuirii subiective are ca premisa raportul dintre lucrarea harului dumnezeiesc i
libertatea omului
=> de acest raport (relaie) depinde adncimea transformrii duhovniceti a credinciosului
sau a vieii n Iisus Hristos
- raportul dintre harul divin i libertatea omului = raportul dintre harul divin i natura umana
(prin libertatea afirmata in mod pozitiv de catre om n unire cu Iisus Hristos, natura umana
poate sa se impartaseasca din energia sau harul divin care imbratiseaza persoana umana in
integralitatea ei) = singergia divino-umana
- omul a fost creat deiform, harul facea parte din natura umana, fara sa fie al omului, a fost
creat ca faptura cereasca care sa revela prin harul de care a fost creat din primul moment,
stralucirea slavei i a imparatiei lui Dumnezeu => dimensiunea chipului divin din om
- pierderea harului prin pacat a insemnat o denaturare a omului, o stricare a firii, echivaland
cu pierderea libertatii umane, care nu se putea manifesta just decat in contextul relaiei cu
Dumnezeu (ca mpreuna lucrare = conformitate intre harul divin i libertatea umana)
- revenirea harului n firea umana nseamn restaurarea naturii omului, a libertii prin care
omul isi poate relua eforturile in vederea desavarsirii prin unirea tot mai stransa cu Dumnezeu
harul restabilete libertatea n calitatea ei originar, n care cauta sa se implineasca prin
libertatea lui Dumnezeu, transformndu-l pe om n faptura teocentrica
- harul (lucrare libera a lui Dumnezeu) si lucrarea omului desfasurata in libertatea
nu se exclud pentru ca harul nu contrazice i nu diminueaza libertatea omului, ele fiind doua
realitati complementare
Sfntul Maxim Marturisitorul: omul are doua aripi harul i libertatea
Domnul este Duh i acolo unde este Duhul Domnului acolo este libertatea (II Corinteni 3, 17)

21

- prin Iisus Hristos suntem eliberai de sub jugul pacatului i al morii, iar prin har,
impartasirea de Duhul Sfant, nu mai suntem robi, dobandind libertatea de fii ai lui Dumnezeu
- adevarata libertate este libertatea deplina de patimi, numai cel nepatimas este liber,
disponibil pentru Dumnezeu i aproapele
- n starea paradisiac: raportul dintre har i libertate se desfura normal, potrivit gandirii lui
Dumnezeu
- prin caderea in pacat se strica aceasta conlucrare libera alternd chipul lui Dumnezeu n om
- Iisus Hristos restaureaz natura umana in autenticitatea ei (chipul lui Dumnezeu) regsindui permeabilitea fata de har
=> astfel restaurat, omul credincios pornete sa lucreze liber cu ajutorul harului in viata noua
in Hristos, primind conlucrarea cu harul, darul asemanarii lui Dumnezeu
- sinergia divino-umana, restaurata de Mantuitorul Iisus Hristos in persoana Sa prin unirea
vointei divine cu vointa umana, trebuie sa se extinda prin puterea Duhului Sfant: Fiind dar,
impreuna lucratori cu Hristos, va indemna sa nu primii in zadar harul lui Dumnezeu
(II Corinteni 6, 1)
- analogii la Sfinii Parini
- lumina i ochiul; ochiul nu poate sa vada atata timp cat lumina nu ajunge la el; harul
invadeaza sufletul, cu conditia ca sufletul omului sa nu se inchida; deschiderea spre
harul dumnezeiesc este starea naturala a firii i a libertatii umane
- suflare, aroma, dulceata, mir, flacara, caldura => transformare a firii, printr-un salt
ontologic calitativ, Duhul Sfnt producnd anumite trsturi n inimi
- aerul de care organismul are nevoie fara intrerupere desi nu este componenta a naturii
noastre fizice; harul, fara sa impiedice natura spirituala de la viata normala, este cea
care da putinta acestei vieti
- harul este lucrare a Duhului Sfant; trebuie admis o dimensiune apofatic care se traiete
prin puterea Duhului Sfnt
X. NVTURA ORTODOX DESPRE NDREPTARE
ndreptare = mntuire subiectiv, mpropierea de fiecare credincios a mntuirii obiective
(rascumpararii) lucrata de Fiul lui Dumnezeu ntrupat, Iisus Hristos
- improprierea strii de dreptate i sfinenie a firii umane a Mntuitorului
- se petrece prin lucrarea de salaluire a harului dumnezeiesc n noi, fiind ridicai de la
existena adamica pacatoasa la viaa noua n Iisus Hristos
- lucrare a harului divin asupra persoanei noastre n momentul Botezului, care nate pe om la
viaa cea noua, sfinindu-l pentru viaa de veci: ndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinitu-te-ai
- ndreptarea este un proces continuu care ncepe la botez i se ncheie la sfarsitul vietii
DEFINIIE: ndreptarea (mntuirea subiectiva) este naterea duhovniceasca (din apa i
din Duh) la viata noua in Hristos prin harul Sfintelor Taine, implinirea poruncilor,
cresterea si intarirea in sfinenia lui Hristos.
- tot ce s-a petrecut real i obiectiv n firea omeneasca a lui Hristos se petrece actual i
n firea noastra prin impartasirea de trupul Lui inviat i ndumnezeit
- proces de cretere duhovniceasc nencetata i nenterupta pana la pruncia spirituala,
starea barbatului desavarsit, masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13)
- Pe cei care i-a hotrat mai inainte, pe acestia i-a si chemat, i pe care i-a chemat, pe acestia
i-a i ndreptat, iar pe care i-a ndreptat, pe acetia i-a i marit (Romani 8, 30)
ETAPELE NDREPTRII
1) chemarea <-> pregtirea ndreptrii
- omul nu se poate ridica prin propriile puteri la planul vieii n Iisus Hristos, i de aceea
trebuie chemat de Dumnezeu-Tatal, prin lucrarea harului divin
Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tatal (Ioan 6, 44)

22

!!! nceputul mntuirii subiective il face intotdeauna harul divin


- ndemnul extern (propovaduirea adevarului revelat de catre Biserica)
- lucrarea harului (ofera omului lumina i-i da increderea in adevarul revelat i
posibilitatea ntruprii)
=> omul se deschide, consimind la lucrarea harului divin spre ndreptare, pentru mantuire
a) simirea starii de pacat (i neputina de a iei din aceasta stare individual)
b) teama de pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite
c) aversiunea fata de pacat i dorina de curatire deplina a sufletului
d) setea de a cunoate adevarul deplin i de a se impartai de mila lui Dumnezeu
Cnd toate acestea sunt traite cu intensitate, omul este pregatit pentru primirea harului
=> nu este cauza ndreptarii, care este lucrarea harului la care adera voina credinciosului;
pregatirea este o iniiativa dumnezeiasca, omul conlucrand liber cu harul
2) ndreptarea
- incepe in apa Sfantului Botez
- continua intreaga viata, dezvoltandu-se prin har, credinta si fapte bune
a) aspectul negativ: tergerea pacatului stramoesc i a pacatelor personale
- primete nfierea lui Dumnezeu
- aplecarea fata de pacat / vulnerabilitatea n faa ispitelor poate sa nu mai fie activata
daca vointa sa ramane ferma in ascultare de voina lui Iisus Hristos de la Care primete
harul (se desfiineaz principiul pacatului impulsul spre pacat devine act de
exercitare a voinei)
- Canonul III (122) Cartagina: harul dat noua prin botez ne aduce i puterea de a nu
mai pacatui, afara daca prin lenevire ne vom deda iarasi pacatelor
b) aspectul pozitiv: sfinirea firii, restaurarea i nnoirea chipului divin in om
- luminarea ratiunii
- intarirea voinei
- curatirea sentimentului
=> exteriorizarea acestei stari: savarsirea faptelor bune, intarirea comuniunii cu Dumnezeu,
semenii si intreg cosmosul
- ritmul naintrii in viata duhovniceasc este diferit
- svrind pcate grave, cel ndreptat cade din har i pierde ndreptarea; nu toate
pacatele duc la pierderea indreptarii ci
- cele grele (de moarte)
- neridicarea din pacate, prin amanarea pocaintei
- exemple: ngerii rai sau Iuda
- ndreptarea poate fi redobndit
- exemple: David sau Sfantul Petru
=> nimeni nu poate fi sigur de mntuirea lui, daca isi poate pastra sau nu indreptarea pana la
sfarsitul vietii
3) mrirea <-> starea de slava sau de preamarire = pregustare a slavei lui Hristos, arvuna a
fericirii / desavarsirii in viata venic
- Mntuitorul mprtete aceasta stare celor care i-au transformat chipul dumnezeiesc din ei
n asemnare cu Dumnezeu
- are loc odata cu intrarea n fericirea vieii venice, prin statornicirea in bine, fara putinta
de a mai pacatui
- ca arvuna, poate fi simtita din viata aceasta prin Duhul Sfant (de catre sfini)
- darul facerii de minuni
- darul tamaduirii bolilor
- darul invierii mortilor
- darul scoaterii duhurilor necurate din om

23

=> confirmari ale pregustarii acestei stari de marire, de care se vor invrednicii sfintii si dreptii
n mpria Cerurilor
- aceast stare s-a manifestat pentru prima data n Mntuitorul Iisus Hristos, rasfrngndu-se
asupra tuturor celor care L-au ncorporat n fiina lor sacramental i moral
- aceasta stare de nduhovnicire (pnevmatizare) se castiga prin indreptare i se prelungete
sacramental i actual din firea omeneasca ndumnezeita a lui Iisus Hristos n noi
- este apofatic
- simirea harului Duhului Sfant (Sfantul Simeon Noul Teolog)
- vederea luminii necreate dumnezeieti (Sfantul Grigorie Palama)
=> participare dupa har cu Dumnezeu
- experiena isihasta a calugarilor care practicau rugaciunea neincetata
- inceputul transfigurarii (indumnezeirii omului) are loc in aceasta viata, fiind prefigurata de
experiena Sfinilor Apostoli pe Tabor
- starea de marire va fi deplina in viata viitoare, aici fiind doar o viata de crestere in sfintenie,
fara a fi niciodata deplin
XI. CONDIIILE SUBIECTIVE ALE NDREPTRII.
CREDINA I FAPTELE BUNE
1. ndreptarea sau mntuirea subiectiva
= salasluirea lui Hristos cel nviat n noi, urmata de creterea sau progresul in viata
- 3 condiii
- obiectiv: harul pe care ni-L mprtete Duhul Sfnt n Biseric prin Sfintele Taine
- aparine lui Dumnezeu i este mprtit n mod gratuit
- subiectiv: credin i fapte bune
- acte sinergice (teandrice) = omul le poate manifesta doar in colaborare cu
harul divin mntuitor
a. credina
- prima din cele trei virtui teologice
- absolut necesar pentru ndreptarea omului: Cel ce va crede i se va boteza se va mantui,
iar cel ce nu va crede se va osandi (Marcu 16, 16)
- se nate prin harul dumnezeiesc i conlucrarea omului
- este primirea adevarului mntuitor revelat de Iisus Hristos i alipirea cu ntreaga fiinta de
Persoana i opera mntuitoare a lui Iisus Hristos
- prin credin trecem dintr-o stare de existenta in alta, din cea adamica in cea noua, in
Iisus Hristos, lumea suprafireasca a bunatatilor i realitatilor dumnezeieti
- Prin credinta avem incredinarea celor nadajduite (Evrei 11, 1)
- prin credin l acceptm pe Iisus Hristos ntrupat; credina este o atitudine ce implica
alipirea ntregii noastre fiine sau iubire fata de Iisus Hristos, este raspunsul dat chemarii lui
Dumnezeu, adresata noua prin Cuvantul Sau, ce se nate prin ascultarea Lui: credina este
din auzire iar auzirea prin cuvntul lui Hristos (Romani 10, 17); ne deschidem continuu
chemarii lui Dumnezeu i harului Sau i conlucram pentru mantuirea i desavarsirea noastra
- credina raional care nu presupune iubire, fara atasamentul integral al persoanei la adevar,
fara dispozitie interna care alipete nu mntuiete, este credinta moarta (Iacob 2, 26)
astfel de credinta are i diavolul care nu se indoieste de existenta lui Dumnezeu fara a-L iubi
- se manifesta prin fapte de iubire (daruire)
- fata de Hristos
- fata de semeni
- ndreptarea i viaa venic sunt n Sfnta Scriptur consecina
- credinei (I Ioan, 5, 10; Romani 5, 2)
- iubirii (I Ioan 3, 14)

24

- pazirii poruncilor divine (I Ioan 3, 23-24)


- credinei i faptelor (Iacob 2, 24) caci credina se arata prin fapte
- Hristu Andrutsos arata ca nu exista contradicie ntre Romani 1, 17 i Iacob 2, 21
- Sfantul Pavel se refera la credinta in sens deplin
- Sfantul Iacob se refera la sensul de adeziune teoretica, pur intelectuala
=> omul se indrepteaza si se mantuieste prin credinta i fapte bune
- credina se nelege ca
- act lucrare teandrica de alipire la Persoana, Cuvantul i opera de mantuirea, de
primire i insuire a tot ce a revelat El
- coninut tot ceea ce a descoperit Mantuitorul Iisus Hristos i a transmis mai apoi
prin Sfinii Apostoli, definindu-se n Sinoadele Ecumenice prin consens
- Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 19: credina din auzire vs. credina din vedere (mai sigura,
cunoaterea realitailor dumnezeieti prin lucrarea poruncilor i a virtuilor)
Cea dinti am nvat-o din auz, motenind-o de la Parintii binecredincioi i de la
invatatorii credinei dreptmaritoare, iar cea de-a doua vine prin aceea ca
credem drept i ne temem de Domnul in Care am crezut
b. faptele bune
credinta -> iubire -> fapte bune savarsite cu puterea harului divin salasluit in el de la botez
faptele bune = manifestari (materializari) ale credintei in Iisus Hristos
!!! creterea in viata cea noua in Iisus Hristos de face prin mplinirea tuturor poruncilor
i a virtuilor
DEFINIIE: Faptele bune sunt acele fapte ale omului, izvorate din credinta i dragostea
fata de Dumnezeu i de semeni, savarsite dupa voia lui Dumnezeu i n colaborare cu
harul dumnezeiesc.
- credina i faptele bune nu pot fi separate, altfel isi pierd sensul; doar impreuna sunt marturii
ale prezentei dinamice a harului in persoana credinciosului, a angajarii acestuia pe drumul
indrumnezeirii
- credina fr fapte bune: Nu tot cel ce-mi zice Doamne, Doamne va intra
n mpria Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, care este n cer (Matei 7, 21)
- faptele bune care actualizeaza credina, consolideaza relatia personala cu Mantuitorul
si comunitara cu aproapele: ntruct ai fcut unuia dintre aceti frai prea mici ai Mei
Mie Mi-ai facut (Matei 25, 40)
- svrind faptele bune, punem n lucrare harul primit la Botez, doar asa implinim poruncile
pentru care am primit puterea: roadele harului se manifesta in masura in care credinciosul
se angajeaza liber n mplinirea poruncilor divine
- interdependena dintre credina i fapte bune = sinergia dintre harul divin i voina libera
Sfntul Chiril al Alexandriei: Evlavia consta din 2 lucruri: din dogme pioase i fapte bune.
Nici dogmele fara fapte bune, nici faptele implinite fara dogme pioase nu sunt bine primite
de Dumnezeu
Sfntul Ioan Gur de Aur: Credina dreapta fara fapte este ca un trup frumos si infloritor,
care n-are putere, ci este asemenea trupurilor pictate
- fapte bune = teandria dintre energiile divine necreate i energiile umane
- doar astfel se poate manifesta integral i personal iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni
dupa modelul pe care l-a descoperit nsui Mntuitorul (intrupare, jertfa pe cruce)
=> mntuirea subiectiva se realizeaza prin
- harul divin impartasit de Mantuitorul Iisus Hristos
- credinta si fapte bune
= deopotriva salasluirea sacramentala si morala a lui Iisus Hristos n noi i crestere neincetata
a noastra in Hristos prin puterea Duhului Sfant

25

XII. CINSTIREA SFINILOR N BISERICA


1. Sfinenia sau ndumnezeirea, mplinirea persoanei umane i realizare a asemanarii cu
Dumnezeu
- existena Maicii Domnului i a sfinilor = cea mai evident dovad a posibilitii realizarii
mantuirii subiective de catre credincioi in Biserica prin Sfintele Taine
DEFINIIE: Sfinii pe care Biserica i cinstete sunt acele persoane umane care prin
har, credina si fapte bune au transformat chipul lui Dumnezeu in asemanare cu El,
punand inceput procesului de indumnezeire care incepe aici, pe pamant, desavarinduse n eternitatea mpriei Preasfintei Treimi
- coninutul ndumnezeirii (asemanarii cu Dumnezeu) sfinenia Mntuitorului Iisus Hristos
de care se impartasesc cei ndreptati prin harul Duhului Sfant2
- lui Dumnezeu: atribut natural (fiinial)
- aspect negativ lipsa oricarei imperfectiuni
- aspect pozitiv puritate sau curatie absoluta
- Mantuitorului Iisus Hristos
- sfnt
- izvor al sfineniei ca Dumnezeu desavarsit i ca Om
- pozitie centrala in procesul mantuirii obiective / a mantuirii subiective
- prin participare la sfinenia lui, prin puterea Duhului Sfant, ne putem
sfini i noi
- aspect negativ: lipsa de orice pacat, puritate sau curatia absoluta
- aspect pozitiv: sfintenia lui Dumnezeu, imbracata in haina omeneasca,
impartasita tuturor din iubire
- nu este dobndit, i aparine ontologic, fiind identic cu sfinenia nssi;
ntruparea Sa urmarete sfinirea omului (firea omeneasca s-a indumnezeit,
umplandu-se de energiile divine necreate)
=> Binele Absolut ntrupat, sfinenia lui Dumnezeu nomenita, Sfantul care sfinete
pe toi i pe toate (Evrei 10, 14)
- credincioilor participare la sfinenia lui Hristos sacramental i moral n Biserica
- prin Sfintele Taine
- prin respectarea poruncilor
=> ntruparea sfineniei lui Hristos n viaa noastra
- stare existenta in noi de la Botez
- un imperativ (porunca, misiune) Fii sfini voi insisi in toata petrecerea vietii
(I Petru 1, 15)
=> ontologic, este mplinirea vocaiei umane prin care dobandeste desavarsirea prin
puterea lui Dumnezeu, izvorul i modelul suprem al sfineniei
CARACTERISTICILE SFINTENIEI

2) nepatimirea
2 Duhul Sfnt este Cel ce ne sfinete mprtindu-ne sfinenia lui Iisus Hristos,
concretizata

in ndumnezeirea i transfigurarea Trupului Sau.

26

3) trairea mistica la o inalta fervoare duhovniceasca


4) impodobirea propriului trup cu virtuile
=> i au nceputul n Taina Sfntului Botez prin care ne imbracam in Iisus Hristos (Galateni
3, 27 - puritatea, sfinenia i dreptatea Lui)
- n Noul Testament cretinii sunt numii sfini
- sfinenia ca dar al lui Dumnezeu
- i ndeamna sa fie sfini (sfinenia ca imprativ moral)
- posibilitatea dobandirii sfineniei de catre om: Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul
sa se indumnezeiasca (Sfantul Irineu, Sfantul Atanasie cel Mare)
=> temeiul indumnezeirii este intruparea Fiului lui Dumnezeu, iar celelalte etape (jertfa,
invierea, inaltarea) au desavarsit aceasta lucrare
=> acest proces de transfigurare se repeta cu fiecare dintre noi ncepand cu Sf Botez
!!! locul manifestarii harului divin in persoana credinciosului este nous-ul pe care este
centrat chipul lui Dumnezeu n om
- din minte harul divin iradiaza inima, iar cand se revarsa in afara, patrunde din sfera
spiritualului in cea a materialului i atunci trupul participa la prefecerea din muritor
in nemuritor
ROADELE SFINENIEI
- iubirea nemarginita fata de Dumnezeu i fata de oameni
- stare de nepatimire
2. Cinstirea sfinilor n general i a Maicii Domnului n special
- sfinii = cretini care au dus o viaa de excepie n cadrul Bisericii, evideniindu-se prin fapte
morale deosebite, care s-au invrednicit de facerea de minuni in timpul vietii sau dupa trecerea
la cele venice
- cinstire
- sfini <-> venerare (doulia)
- Maicii Domnului <-> supravenerare (hiperdoulia)
- Dumnezeu <-> adorare (latreia)
=> cinstirea adusa sfinilor nu se separa de cinstirea adusa lui Dumnezeu, caci prin ei
preamarim pe Acesta care i-a numit prieteni i casnici ai Lui
Laudati pe Dumnezeu ntru sfinii Lui (Psalm 150)
- Biserica = comuniunea sfinilor cu cei ce se sfinesc
- sfinii au ntrupat sacramental i moral sfinenia lui Iisus Hristos, fiind preamariti de
Dumnezeu n cer
- sens larg: toi cretinii botezati
- sens restrans: doar cei preamariti de Dumnezeu
- dogmatizare Sinodul VII Ecumenic
cine nu marturisete ca toi sfinii cei ce au placut lui Dumnezeu, atat cei dinainte de Lege
cat i cei de sub Lege i cei de sub Har, sunt vrednici de cinstire dupa trup si dupa suflet, ori
nu face rugaciune catre sfinti, ca unii ce au voie sa mijloceasca pentru lume, sa fie anatema
TEMEIUL CINSTIRII SFINILOR
1) Dumnezeu a stralucit prin ei sau in viata lor
2) simim prezena i lucrarea harului mantuitor in ei (s-au incuninat cu virtuti, facandu-se
pentru noi toti exemple vii)
3) pentru dragostea pe care ne-o poarta mijlocind in permanenta pentru noi
FORME ALE CINSTIRII SFINTILOR
- venerarea
- invocarea in rugaciune

27

- imitarea pildei vietii lor


NVATATURA DESPRE MAICA DOMNULUI
1) calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu => teotokologie
2) pururea-fecioria ei
3) cinstirea mai presus decat toate fapturile vazute i nevazute
!!! n iconografie, Maica Domnului este nfiat ntotdeauna cu Pruncul n Brae
CRITICA ORTODOXA
- rol special in istoria mantuirii vasul ales al ntruparii
- importana in mantuirea subiectiva a umanitatii in calitate de mijlocitoare a noastra la
Dumnezeu
=> mijlocirea ei, impreuna cu ale tuturor sfintilor sunt bine primite si ascultate de Mntuitorul
Iisus Hristos prin puterea Duhului Sfant, iar ajutorul pe care ni-l trimite prin sfini face ca
legatura de comuniune cu sfinii sa se adanceasca, reflectand unitatea inconfundabila
a Bisericii
3. Cinstirea sfintelor moate, a sfintelor icoane, a sfintei cruci si a sfintilor ngeri
a. sfintele moate = consecinta a lucrarii harului divin asupra trupurilor sfinilor; puterea Sa
mentine cu care s-au unit in timpul vietii dar si dupa moarte face ca trupurile lor sa fie
nestricacioase, ca o anticipare a trupurilor deplin pnevmatizate de dupa invierea generala
- nestricaciunea trupului
- facerea de minuni
=> sfantul, dar mai ales harul Sfantului Duh raman in legatura cu trupul, astfel incat cei care
se roaga in fata sfintelor moaste se roaga sfantului care este in cer, langa Mantuitorul
Iisus Hristos
!!! cinstirea acordata sfintelor moaste se ndrepta spre prsoana
TEMEIURI
VT un mort peste care s-a aezat trupul lui Elisei (IV Regi 4, 34-35)
NT
- tergarele Sfantului Apostol Pavel
- umbra Sfntului Apostol Petru
Martiriul Sfantului Policarp (+156): am strans osemintele lui ca pe un odor mai scump decat
aurul i decat pietre scumpe i le-am aezat unde se cuvinte; aici ne vom aduna cu bucurie i
Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua naterii lui martirice
- primele biserici crestine au fost ridicate pe mormintele martirilor
- sfanta masa si sfintele antimise contin particele din sfinte moaste
=> dovezi are harului Duhului Sfant in trupurile sfinilor
=> dimensiunea eshatologica a credinei Bisericii ca trupurile inviate vor fi pe deplin
pnevmatizate i transfigurate
b. cinstirea icoanelor reprezentari duhovniceti ale Mantuitorului Iisus Hristos,
Maicii Domnului i sfinilor; n legatura cu cinstirea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului i
a sfintilor
- sfintele icoane sunt locul unei prezene harice
- pictarea lor in conformitate cu Canoanele stabilite de Biserica (Sinodul VII)
- sfinirea lor de catre Biseric prin care se intemeiaza legatura dintre ele i
prototipul lor
- prin icoana avem
- chipul evanghelic al lui Iisus Hristos
- prezena lui harica, prin Duhul Sfant, intre noi
NU SE POATE CONFUNDA CU IDOLATRIA
- icoana infaieaza o persoana istorica (nu faptura imaginata sau forta a naturii)

28

- dimensiune sacramentala (prin sfinirea ei cu harul Sfantului Duh)


- dimensiune eshatologic (icoana indica Imparatia lui Dumnezeu care va veni,
pnevmatizarea trupurilor inviate)
TEMEIURI BIBLICE
1) teofanii / epifanii Dumnezeu se poate arata prin materie (ca opera a Lui)
2) omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu ntre el i modelul Sau ramane permanent
o relaie
3) ntruparea Fiului lui Dumnezeu a luat pentru venicie firea omeneasca i fata sau
chipul omului, care a devenit un transparent al Dumnezeirii (Pr. D. Staniloae)
4) mpria lui Dumnzeu inaugurata la Cincizecime in Biserica; eshatologic, icoana
inseamna transcendentul care coboara in imanent, harul divin care incepe in istorie procesul
indumnzeirii omului i al cosmosului, proces care se va sfarsi in eternitatea lui Dumnezeu cu
cei drepi
!!! condamnarea ereziei iconoclaste la Sinodul VII Ecumenic aducand nu adevarata
inchinaciune dumnezeiasca care se cuvine numai unicei Fiinte dumnezeiesti, ci cu cinstirea
care se dadea cinstitei Cruci; caci cinstirea care se da tipului trece la prototip si cel care
se inchina icoanei, se inchina fiintei celei inchipuite de ea
romano-catolicism nu are doctrina energiilor divine necreate i accentueaza unilateral doar
caracterul istoric al icoanelor, inchizandu-le in imanent, aratand preferinta pentru statui
(materie autonomizata lipsita de dimensiune duhovniceasca si eshatologica)
protestantism respinge cultul icoanelor, neintlegand posibilitatea penetrarii materiei de catre
Sfantul Duh
Ortodoxie teologia icoanei bazata pe Intrupare i Inviere
1) realitatea inomenirii Fiului lui Dumnezeu
2) pastrarea in veci a firii umane in ipostasul divin
3) prezenta harica a Mantuitorului Iisus Hristos prin sfanta Sa icoana in Biserica
4) inceputul transfigurarii i indumnezeirii omului care culmineaza n Imparatia lui Dumnezeu
5) relaia personala care se stabileste si se permanentizeaza intre credinciosi, Mantuitorul
Iisus Hristos, Maica Domnului i sfini, prin puterea Duhului Sfant
c. cinstirea Sfintei Cruci
- inseparabila de cinstirea sfintelor icoane
- sfanta Cruce marturiseste realitatea jertfei unice pe Golgota, care se actualizeaza in fiecare
Dumnezeiasca Liturghie, in Biserica, prin Taina Sfintei Euharistii
SENSURILE SFINTEI CRUCI
1) sens istoric = altar de jertfa al Mantuitorului Iisus Hristos, pe care i-a dat viaa pentru
rascumpararea umanitatii
2) sens duhovnicesc = suferinta sau patimirea, chenoza extrema in care s-a aratat iubirea Lui
fata de noi
3) sens simbolic = semnul prin care credinciosii se inchina, atunci cand se roaga, actualizand
i impropriindu-i starea de jertfa a lui Iisus Hristos prin care pot duce o viata duhovniceasca
- nainte de cretinism, crucea era instrument de suferina si rusine
- Sfanta Cruce a fost ridicata de Mantuitorul Iisus Hristos la vrednicia de a revela iubirea lui
Dumnezeu pentru lume Dumnezeu a ales pe cele nebune ale lumii ca sa rusineze
pe cei intelepti i-a ales pe cele slabe ale lumii ca sa le ruineze pe cele tari (I Corinteni 1,27)
TEMEIURILE CINSTIRII SFINTEI CRUCI

29

VT prefigurata ca mijloc de mantuire


- lovirea Marii Rosii de catre Moise cu toiagul in chipul crucii
- mainile lui Moise intinse in chipul crucii in lupta cu amalecitii
- sarpele de arama prin care se vindecau cei muscati de serpii veninosi
NT crucea a devenit altarul de jertfa pe care Mantuitorul a infaptuit rascumpararea
oamenilor, mijlocul prin care s-a inlaturat vrajmasia dintre oameni si s-a facut impacarea lor
cu Dumnezeu semnul biruintei lui Hristos asupra mortii, semnul Fiului Omului ce se va arata
la Parusie
Sfanta Traditie
- Sfantul Pavel: se lauda in crucea Domnului pe care o considera puterea lui Dumnezeu
- Sfantul Policarp al Smirnei: cel care nu marturiseste marturia crucii, este de la diavol
- Tertulian (sec III) amintete practica inchinarii credincioilor
- Sfntul Vasile cel Mare modul transmiterii practicii inchinarii sau a cinstirii Sfintei Cruci
prin tradiia tainica a Bisericii
- Sfantul Maxim Marturisitorul toate fiinele, prin finalitatea existentei lor, au o orientare
hristocentrica prin cruce
!!! Tradiia Ortodoxa nu a separat crucea de nviere, cum nu a separat nici intruparea
de ndumnezeire numai n lumina invierii se vede realitatea tragica a Crucii si pacatului,
dar si puterea lui Dumnezeu. Paradoxul credintei crestine consta in aceea ca puterea lui
Dumnezeu se arata in suferinta, in cruce (Pr. Ion Bria)
romano-catolicism Sfanta Cruce trimite doar la momentul istoric al Rastignirii pe Golgota
protestantism - resping Sfanta Cruce, considerand ca prin aceasta Hristos nu e prezent tainic i
nici nu are o lucrare a harului asupra celor care vor sa-si improprieze roadele Sfintei Cruci
(luteranii o accepta in Biserica drept semn distinctiv)
Ortodoxie reprezentata cu raze, semnifica puterea jertfei lui Iisus Hristos i puterea Invierii
devenind semnul biruinei si al indumnezeirii, al iubirii si al nemuririi; de aceea e prezentata
alaturi de lumina Invierii semnificata de lumanarile aprinse
d. cinstirea Sfinilor ngeri
- dogmatizata la Sinodul VII Ecumenic in solidaritate cu cinstirea sfintilor, a sfintei cruci i
a sfintelor icoane
- sfintii Ingeri s-au impartasit de sfintenia lui Dumnezeu inaintea oamenilor, colaborand cu
harul divin; cei ce au cazut din comuniunea cu Dumnezeu s-au fixat in rau
- prin unirea cu Hristos, ca Logos al Tatalui prin care au fost adusi la existenta i
cu Duhul Sfant sunt hristofori i pnevmatofori fiind modele i surse de sfinenie
- participa cu Mantuitorul la Sfanta Liturghie i la Sfintele Taine ajutand in procesul
mantuirii subiective a oamenilor cum au ajutat si la implinirea planului de mantuire a lumii
- poarta chipul lui Dumnezeu (in un grad mai inalt) aflandu-se intr-o comuniune desavarsita
dupa chipul i din puterea Sfintei Treimi, participand cu cei credinciosi si cu sfintii, la
comuniunea Bisericii
- cinstirea lor se materializeaza pe cultul pe care Biserica il aduce in anumite zile, rugaciuni,
acatiste si alte laude, pirtarea numelui lor, consacrarea unor biserici in cinstea lor
- protestantismul respinge pe sfintii ingeri, considerand ca impieteaza rolul de mijlocitor
al lui Iisus Hristos, datorita imposibilitatii sfintirii oamenilor i datorita lipsei de comuniune
intre ingeri i acetia
=> sfinenia lui Dumnezeu (scopul vieii cretine) se impartaseste eclezial i sacramental
tuturor credincioilor in Biserica prin Sfintele Taine prin harul Sfantului Duh, dovada fiind
Maica Domnului si sfintii care s-au unit tainic dar real cu Mantuitorul Iisus Hristos, castigand
mantuirea in viata aceasta

30