Obiectul contractului

Dr comun: conditia obiectului contractului presupune atat cerinte legate de

operatiunea juridica intentionata de parti cat si conditii legate de prestatiile
la care acestea se obliga in principal.
Cerintele obiectului contractului de vanzare
Cerintele obiectului obligatiilor vanzatorului
Cerintele obiectului obligatiilor cumparatorului
Contractul de vanzare are ca obiect vanzarea 1225 alin 1. Obiectul
contractului sa fie determinat si licit sub sanctiunea nulitatii absolute. In
cazul vanzarii, aceasta este determinata daca obiectele princupalelor
obligatii decurgand din contract sunt la randul lor determinate sau
determinabile.
Vanzarea se considera determinata daca lucrul vandut si pretul pot fi
determinate pe baza criteriilor convenite de parti la incheierea contractului,
cel mai tarziu la data la care obligatiile pe care le au ca obiect sunt exigibile.
Sub acest aspect, cerinta determinarii obiectului contractului se rezuma la
cerinta determinabilitatii ob principale.
Caracterul licit presupune cf art 1225 alin 3 ca obiectul contractului sa nu fie
prohibit de lege, sa nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri. Uneori,
legea interzice anumite instrainari in considerarea naturii lor de vanzare ,
spre ex este interzisa vanzarea de organe dar nu si donatia organelor. Este
interzisa vanzarea de bunuri contrafacute dar nu si donarea unui astfel de
bun.
Ilicitatea obiectului contractului in unele situatii, decurge din prohibitia legala
a instrainarii anumitor bunuri. Este situatia in care bunurile sunt inalienabile
precum si situatia in care nu se respecta anumite conditii speciale pe care
legea le prevede pentru anumite instrainari/dobandiri de bunuri in
considerarea naturii lor.
De ex, bunurile monopol de stat nu pot fi instrainate decat de catre titularul
unei licente acordate de catre ministerul competent sa exercite monopolul
sau o alta autoritate competenta a admin publice centrale.
Armele si munitiile nu pot fi instrainate decat catre persoane care au primit
de la organelle competente pt asigurarea securitatii publice, premise pentru
a achizitiona obiectele in cauza. Unele medicamente nu pot fi vandute decat
de distribuitori autorizati si numai catre persoane care pot dovedi prescriptia
medicala cu privire la utilizarea lor.
Orice contracte de vanzare care exceed conditiilor astfel prevazute sunt nule
pentru obiect ilicit.
Cerintele obiectului obligatiiilor vanzatorului
Legate de bunul asupra caruia poarta dreptul vandut. Pt ca de regula dreptul
vandut e drept de proprietate care cf unei conceptii traditionale se confunda

uneori cu lucrul care face obiectul sau, cerintele obiectului obligatiilor vanz
sunt uneori prezentate ca cerinte ale lucrului vandut.
Aceste cerinte sunt urmatoarele: lucrul vandut sa fie determinat sau cel putin
determinabil.Lucrul este determinat atunci cand este individual determinat
sau cand e determinat ca o cantitate de bunuri de gen. Bunul este individual
determinat cf continutului acordului de vointa, obiectul vanzarii poate fi
individualizat inca de la data incherii contractului, fara a fi necesara nicio alta
operatiune ulterioara.
Dimpotriva, bunul este determinat ca o cantitate de bunuri de gen atunci
cand pe deoparte obiectul contractului este alcatuit din bunuri fungibile
generice prin natural lor si cand pe de alta parte, partile au determinat acest
obiect ca o cantitate, un numar, un volum, din acele bunuri.
In asemenea situatii, pt individualizarea obiectului vanzarii, este necesara o
operatiune ulterioara incheierii contractului, anume operatiunea prin care
vanzatorul alege acele elemente ale genului prevazut in contract prin
transmiterea si predarea carora isi va stinge in mod valabil obligatia.
In acest context, potrivit 1486 NCC, teza intai, daca obligatia are ca obiect
bunuri de gen, debitorul are dr sa aleaga bunurile ce vor fi predate.
Operatiunea de alegere se numeste individualizare si conduce la stabilirea
obiectului contractului de vanzare.
Cand acest obiect e determinat ca o cantitate de bunuri de gen, consecinta
juridica cea mai importanta este aceea ca potrivit art 1634 alin 6, debitorul
nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare.
In cazul in care bunurile individualizate initial de catre debitor ar pieri fortuit
inainte de predare, debitorul are posibilitatea de a procura si de a
individualiza alte bunuri de aceeasi natura, calitate, cantitate
Bunurile dintr-un gen limitat- categ intermediara intre bunuri individualizate
si bunuri de gen. are un astfel de obiect vanzarea atunci cand partile au
convenit ca ea sa poarte asupra unei cantitati determinate/ determinabile
din bunuri dintr-o anumita categorie finita.
Categoria se individualiz prin contract prin raportare la originea bunurilor, la
localizarea lor , la alte criterii care fac ca genul respectiv sa se poata epuiza.
Consecinta cea mai importanta a definirii bunului ca fiind de gen limitat este
ca debitorul/ vanzatorul se poate elibera de obligatiile asumate atunci cand
genul ar pieri fortuit intr-o asemenea masura incat el nu mai poate furniza
intreaga cantitate de bunuri din acel gen la care s-a obligat.
Daca la data incherii contractului de vanzare bunul individual determinat
care face obiectul vanzarii pierise in intregime atunci cf art 1659 alin 1
contractul nu produce niciun efect. Textul consacra o nulitate absoluta a
contractului pt imposibilitatea definitiva a obiectului. Cf tezei 2, daca bunul
pierise numai in parte , cumoaratorul care nu cunostea acest fapt in
momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii fie reducerea
corespunzatoare a pretului. Motivul anularii ar fi eroarea determinabila in
care s-a aflat cump la inch contr.

In consecinta,pt invocarea acestui motiv e nevoie ca partea pierita sa fie

sufficient de importanta incat se poate cel putin prezuma ca stiind de
aceasta pieire, cumparatorul nu ar mai fi incheiat contractul.
Daca vanzatorul a cunoscut pieirea partiala a lucrului si nu a declarant-o
cumparatorului la incheierea contractului atunci viciul de consimtamant ce
afecteaza contractul este dolul prin reticenta cu consecinta ca dobanditorul
poate cere suplimentar daune interese pentru prejudiciul pe care l-a suferit
crezand ca a incheiat un contract valabil asupra intregului bun.
consecinta unei rezolutiuni partiale a contractului pe care cumparatorul o
poate cere daca a decis sa l mentina ca valabil si in urma careia vanz va
ramane obligat sa predea bunul in partea existenta la data inch contractului.
In ceea ce priveste bunurile de gen, textul nu isi gaseste aplicarea pt ca
bunurile de gen nu pier. Totusi, daca genul este limitat, atunci pieirea in parte
/ in intregime a genului la data inch contr atrage prin asemanare regimul
prevaz de 1659 .
In cazul in care cumparatorul a cunoscut pieirea chiar daca a contractat pt
vanzarea bunului intreg atunci => obiectul obligatiei pe care vanzatorul si-a
asumat-o a fost limitata in mod constient la partea din bun ramasa la data
incheierii contractului iar pretul a fost asumat in consecinta.
In acest caz, cumparatorul nu poate solicita nici anularea nici reducerea
pretului.
Solutia e aceeasi si in cazul in care cumparatorul a cunoscut numai ca exista
riscul ca bunul sa fi pierit in parte inainte de incheierea contractului si a
contractat asumandu-si acest risc.
Daca sansa de a castiga decurgand din posibilitatea ca bunul sa nu fi pierit, a
fost motivul determinant pt care partile au contractat atunci contractul este
ALEATORIU
In principiu, bunul viitor exista. Prin bun viitor intelegem acel bun care nu
exista la data incheierii contractului, dar care potrivit intelegerii partilor, va
exista sau ar putea exista in viitor.
Contractul care se incheie in legatura cu un astfel de bun este valabil iar
modalitatile care afecteaza dr si obligatiile ce decurg din el depind de gradul
de certitudine pt parti al aparitiei in viitor a bunului.
Astfel, daca realizarea bunului este incerta, atunci pana la data realizarii
bunului, contractul nu produce niciun efect mai mult daca realizarea bunului
eventual in termenul convenit de parti, devine imposibila atunci contractul se
desfiinteaza retractiv=> cumparatorul nu e obligat la plata pretului in
principiu cu exc cazului in care si-a asumat expres riscul nerealizarii bunului.
Chiar si in acest caz, vanzarea nu e in totalitate conditionala deoarece ea
antreneaza obligatia vanzatorului de a face tot ce depinde de el pentru
realizarea bunului., iar aceasta obligatie este pura si simpla, decurgand din
vanzarea initiala.
Cand realizarea bunului se afla chiar sub controlul vanzatorului de ex
vanzarea unui apartament viitor de catre un dezvoltator imobiliar, atunci ea
face obiectul unei obligatii de rezultat din partea acestuia, si in plus, data la

care ar fi trebuit sa se realizeze bunul, este un TERMEN iar nu o CONDITIE pt

celelalte obligatii ale vanzatorului.
In cazul nerealizarii bunului in aceasta situatie, cumparatorul va putea cere
rezolutiunea contractului impiedicand astfel nasterea obligatiei sale la plata
pretului, dar in plus, vanzatorul va putea fi condamnat la daune interese
daca neexecutarea nu este justificata.
Aceste reguli se aplica mutatis mutandis si in cazul genurilor limitate viitoare,
inclusiv sub aspectul realizarii insuficiente a genului pt executarea in
intregime a obligatiei asumate de vanzator.
Bunul se considera realizat la data la care el poate fi folosit potrivit
destinatiei stabilite prin contract, ori in lipsa, decurgand din natura unor
astfel de bunuri in mod curent.
A treia conditie = lucrul vandut sa poata fi instrainat.
Aceasta cerinta => 3 subconditii: lucrul vandut sa fie un bun ,
lucrul vandut sa fie susceptibil de a fi detasat de persoana vanzatorului, si
legea trebuie sa permita instrainarea lui.
Lucrul vandut sa fie un bun. : susceptibil de apropiatiune ca ob al dr
patrimoniale.
Jurisprudenta franceza: nu este un bun o candidatura parlamentara,
anulandu se pt lipsa ob contractul prin care un partid s a obligat sa ii
furnizeze cocontractantului sau, candidatura pe un loc exigibil in partid In
schimbul unei sume de bani. Curtea Franceza: nulitate abs contract pt ca
obiectul nu era un bun si era ilicit.
Secretele comerciale care nu sunt bunuri potrivit dr romanesc nu pot fi in
consecinta nici vandute. Cu toate acestea, contractele prin care o parte se
obliga sa ii comunice celeilalte parti un secret commercial in schimbul unei
sume , sunt valabile dar ca si contracte de antrepriza. Nu sunt vanzari.
Lucrul sa fie susceptibil de a fi detasat de persoana vanzatorului
Instrainarile de clientela profesionala. Clientela este considerata a fi un bun
deoarece e susceptibila de apropiatiune ca ob al dr patrim. Totusi exista
clientele care sunt direct dependente de persoana profesionistului in sensul
ca clientii sai contracteaza cu el in considerarea implicarii personale si exista
clientele depersonalizate care se formeaza mai ales in considerarea
organizarii profesionistului si mai putin in considerarea implicarii lui
personale.
Clientele comerciale pot fi vandute pe cand cele personalizate in fct de
implicarea personala a profesionistului in furnizarea serv/bunului nu pot fi
transmise de catre acesta.
Totusi, jurisprudenta a validat contractele prin care se transmit clientele
personale considerand ca ele desi sunt nule ca vanzari, pot fi totusi valabile
ca specii ale contractului de antrepriza si anume asa numite contracte de
prezentare a noului titular al fondului professional catre clientela.

A treia conditie: bunul sa fie susceptibil de instrainare: bunul sa se afle in

circuitul civil. Bunurile care nu pot fi instrainate = bunuri inalienabile. In fct
de intensitatea lor, inalienab sunt absolute sau relative. In fct de izvorul lor,
inalienab sunt legale sau conventionale . In fct de durata lor, inalienab sunt
definitive sau temporare.
Aceste 3 clasfiicari se pot combina intre ele. Exista o singura limita a acestei
comibinatii: inalienab conventionale nu pot fi decat temporare. Si anume ele
sunt supuse ca durata unei duble limitari nu poate fi m mult de 49 ani, 627
codul civil, si durata inalienab nu poate fi mai lunga decat durata interesului
serios si legitim pe care il protejeaza.
Atunci cand legea sau contractul instituie o inalienabilitate, inseamna ca
exista un interes legitim ca bunul sa ramana pe durata inalienabilitatii in
proprietatea titularului sau. Acest interes nu va fi satisfacut daca titularul
poate sa dispuna material de bun pe durata inalienabilitatii. De aceea,
inalienabilitatea nu este numai o limita a prerogative dispozitiei juridice din
continutul dr de prop, ci si o limita a prerogative dispoz materiale. Pe durata
inalienab, prop bunului nu are dreptul s ail distruga sau s ail deterioreze.
Inalienabilitatea nu vizeaza numai instrainarea dreptului de prop in
totalitatea sa , ci si instrainarea cotelor parti din drept precum si a
prerogativelor care dezmembreaza. Deaceea pe durata inalienab, prop nu
poate constitui dezmembraminte asupra bunului inalienabil.
Inalienabilitatea nu impiedica acordurile de vointa avand ca obiect
instrainarea bunului decat daca aceasta urmeaza sa aiba loc pe durata
inalienabilitatii. Deci daca inalienab e defintiva, atunci orice contract care
prevede instrainarea bunului inalienabil e lovit de nulitate absoluta pt lipsa
obiectului. Dar daca inalienab este temporara contractul de instrainare
incheiat de proprietar pe durata inalienab este nul absolut doar daca
instrainarea care face obiectul sau urmeaza cf contractului sa aiba loc tot pe
durata inalienab. In schimb contractele incheiate pe durata inalienab, care
au ca efect instrainarea dupa exp[irarea acetsei durate, sunt valabile.prin
aceatsa , inalienabilitatea temporara difera de incapacitatea temporara.
Cand legiuitorul dispune o incapacitate temporara de a dispune de un lucru,
orice act incheiat pe durata incapacitatii, este nul chiar daca el prevede ca
instrainarea va avea loc dupa expirarea duratei.