PROTEINE

Sunt substante organice macromoleculare alcatuite din lanturi simple sau

complexe de aminoacizi, fiind prezente in celulele tuturor organismelor vii .
Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, iar fiecare proteina are secventa ei
unica datorita aminoacizilor .
Proprietati electrochimice: Proteinele sunt afoliti macromoleculari care cuprind un
numar diferit de grupari acide si bazice . Proprietatile chimice ale proteinelor se
concretizeaza prin pH-ul izoelectric ( pH-ul la care suprafata moleculei nu are
sarcina electrica, iar solubilitatea este minima) . Ca si aminoacizii, proteinele in
solutie exercita efecte tampon .

OO
La pH acid toate gruparile C

si -

iar la pH alcalin toate guparile COOH si -

NH 2

cedeaza protoni devenind cationi,

NH 3

primesc protoni, moleculele

devenind un anion. Sub forma de anioni sau cationi, proteinele migreaza in

campuri electrice, proprietate care sta la baza metodelor de electroforeza. Pentru
fiecare proteina este caracteristic un pH la care poliamfionii cuprind un numar
egal de sarcini (-) si (+). Acesta se numeste pH izoelectric sau punctul izoelectric
(pI) .
Solubilitatea proteinelor in apa este puternic influentata de pH-ul mediului. De
asemenea, diverse saruri ale metalelor usoare

-NaCl,

Na2 SO 4 , Mg Cl2

influenteaza considerabil solubilitatea proteinelor.

Factorii denturarii
- temperatura: este recomandat sa se mentina in timpul operatiilor de extractie,
izolare, purificare, o
temperatura apropiata de temperatura solventului
de dizolvare.
- pH-ul: proteinele sunt denaturate la pH acid (sub 4) sau bazic (peste 9).
- solventii nepolari: toti solventii nepolari care se dizolva cu apa denatureaza
proteinele.
- agitarea: actiunea indelungata a acestui proces asupra solutiei de proteine
antreneaza denaturarea.

Factorii chimici denaturanti: pentru izolarea si purificarea proteinelor se foloseste

o gama larga de metode, iar alegerea metodei se face in fuctie de tipul proteinei
si gradul de purificare.
Precipitarea: una dintre cele mai raspandite metode de purificare si izolare a
proteinelor este precipitarea cu saruri neutre. Datorita acestei proprietati,
proteinele se pot clasifica in doua mari categorii: albumine si globuline .
Datorita radicalului hidrofil care este orientat in afara lantului polipeptidic,
moleculele de apa adera mai usor determinand hidratarea lor. Crescand
concentratia salina peste o anumita limita, solubilitatea scade, deci proteinele se
precipita. Prin urmare, precipitarea proteinelor este datorata moleculelor de sare
adaugata, deshidratand proteina. Procesul este reversibil, iar la adaugarea de
apa, precipitatul se redizolva, ceea ce arata ca nu s-a produs nici o denaturare a
structurii proteinelor.
Pentru alegerea unei substante saline optime pentru precipitarea unei proteine se
impun urmatoarele conditii:
- sa nu modifice pH-ul solutiei in care se dizolva
- solubilitatea sa nu aiba o variatie mare cu temperatura
- sa aiba o solubilitate mare pentru a permite realizarea unei forte ionice mari
- sa nu reactioneze chimic cu proteina
- sa poata fi separata usor de proteina

Numai trei agenti de precipitare indeplinesc satisfacator toate cerintele:

1. sulfatul de amoniu (
permite realizarea
2. sulfatul de sodiu

NH 4
2 SO 4

(are cea mai mare solubilitate in apa cea ce

unei forte ionice foarte mari )

Na 2 SO 4

3. fosfatul monopotasic + fosfatul dipotasic

4
KH 2 PO 4 + K 2 HPO

Dializa: Metoda de separare si purificare a substantelor macromoleculare si

solutiilor coloidale de substante micromoleculare cu ajutorul membranelor
semipermeabile. Dializa este un proces de difuzie in masa si se supune legilor lui
Fick. In general, membranele sunt permeabile in grade diferite in functie de

diferiti solventi. Proteinele avand greutati moleculare mari si dimensiuni mari nu

au cum sa strabata porii membranei semipermeabile si pot fi purificate de
substante cu molecula mica si de electroliti.
Reactia de precipitare a proteinelor:
Sub actiunea diversilor factori chimici, fizici si fizico-chimici proteinele precipita
devenind insolubile.

Reactia de precipitare este de doua feluri :

- Reactie de precipitare reversibila
- Reactie de precipitare ireversibila

Reactia de precipitare reversibila:

- proteinele existente in solutie trec sub forma de precipitat fara sa-si modifice
structura si proprietatile chimice si biologice. Dupa inlaturarea agentului de
precipitare, proteinele isi revin la starea lor nativa. La precipitarea reversibila
sunt afectate structurile secundare, respectiv fortele electrostatice si legaturile
de hidrogen .
- in prezenta unor saruri solubile (salifierea proteinelor), sarurile de sodiu,
amoniu, bariu, magneziu au o pronuntata afinitate de hidratare, astfel actionand
ca agenti de deshidratare pentru proteine, care astfel se aglomereaza si
precipita.
- precipitarea proteinelor cu solventi nepolari: acetona, alcool etilic, cloroform,
eter etilic .
Reactia de precipitare ireversibila: se produc modificari majore in conformatia si
organizarea spatiala a proteinelor insotite de pierderea proprietatilor fizice,
chimice si biologice.

Consecintele denaturarii proteinelor sunt urmatoarele :

- diminuarea solubilitatii
- cresterea numarului de grupari SH libere
- pierderea activitatii biologice
- pierde abilitata de a se combina cu apa
- modifica vascozitatea si presiunea osmotica

Principalii agenti care provoaca denaturarea proteinelor sunt:

- agenti chimici: acizi organici, minerali, saruri de metale grele
- agenti fizici: caldura, ultrasunete, agitare, UV
Agentii denaturarii actioneaza diferit asupra proteinelor:
- acizii minerali si organici
- sarurile de metale grele (Cu,Ag,Pb,Fe) datorita formarii de saruri greu solubile
- reactivii alcaloizi au o afinitate mare pentru gruparile azotate din molecula
proteinei.
- precipitarea termica: sub actiunea caldurii, in prezenta unor electroliti si in
mediu acid, proteinele precipita din cauza dezorganizarii structurii spatiale. La
pct. izoelectric, precipitarea proteinelor este maxima .

Reactii de culoare a proteinelor:

- proteinele au diverse reactii care ajuta la identificarea lor. Unele din aceste
reactii sunt comune tuturor proteinelor. Intensitatea acestor reactii de culoare
variaza de la o proteina la alta .