Timp de 17 ani, Departamentul de Justitie al Statelor Unite il

vanase neintrerupt, vreme in care acesta isi continuase impasibil

"opera" vietii sale: aceea de a pune bombe in zone academice de
maxima vizibilitate, pentru a avertiza asupra catastrofei pe care
ar reprezenta-o sistemul industrial tehnologic in care traim.
Bilantul: trei oameni morti si 23 de raniti. Pe 19 septembrie 1995,
doua dintre cele mai importante ziare americane - Washington
Post si New York Times - au publicat un manifest anonim,
identificat ca fiind al celui care era numit Unabomber.
Pe numele sau adevarat - Theodore John Kaczynski - Unabomber
(nume dat de FBI si reprezentand un fel de acronim de la
UNiversity and Airline BOMber) a fost unul dintre cei mai cautati
teroristi din istoria Statelor Unite, pentru prinderea caruia s-au
cheltuit cam tot atatea milioane de dolari cate au fost necesare
pentru construirea inchisorii unde va fi incarcerat. Kaczynski a
fost un stralucit matematician, provenit din imigranti polonezi,
admis la Harvard la varsta de 16 ani (in 1958), urmand sa predea,
noua ani mai tarziu, la Berkeley. Abandoneaza brusc si fara
explicatii cariera universitara si viata sociala. Se retrage in
apropiere de Lincoln, Montana, intr-o cabana de lemn, fara apa
curenta si electricitate. Traind aproape ca un pustnic, isi procura
singur hrana vanand si duce o viata aparent linistita gradinarind,
citind, scriind. Incepand cu 1978, incepe sa plaseze bombe in
diverse state (in total - 16), toate asamblate artizanal din
materiale precum tevi, lame de barbierit, cuie, capace de plastic.
Ideea de baza a "manifestului" lui Unabomber, care avea sa fie
publicat integral de ziarele mai sus amintite, este aceea ca nu
exista rau mai mare pe lumea asta ca sistemul industrial in care
traim si care ne distruge vietile. Sarcina celor care se opun
sistemului ar trebui sa fie aceea de a grabi "prabusirea" prin
promovarea "stresului social si a instabilitatii". Pentru o schimbare
pe termen lung este ineficienta si insuficienta "reforma", trebuie o
"revolutie".

A fost deconspirat chiar de fratele sau, care a anuntat FBI-ul dupa

ce a citit textul in New York Times, spunandu-le agentilor federali
ca banuieste cine este autorul articolului. A fost arestat la scurt
timp, iar la 1 octombrie 1996 a fost condamnat la inchisoare pe
viata, acuzat fiind in primul rand ca l-a ucis pe Thomas Mosser,
director de publicitate in North Caldwell, New Jersey (prin
intermediul unei bombe pe care Mossel o deschisese pe 10
decembrie, la o zi dupa ce o primise). Unabomber avea sa spuna
ca Mosser a fost asasinat pentru ca firma sa, Burson-Marsteller "il
ajutase pe Exxon sa-si imbunatateasca imaginea publica dupa
incidentul Exxon Valdez" din Alaska, in 1989 (o afacere legata de
deversarea de petrol). Este doar un exemplu despre maniera in
care opera Unabomber si despre filosofia intreprinderii sale. El a
trimis astfel 16 bombe unor persoane cu functii in companii de
aviatie, IT, magazine, dar mai cu seama profesorilor universitari,
cercetatorilor din domeniul electronicii, geneticii, informaticii, pe
care nu ii cunostea, gestul lui fiind in mod evident unul simbolic,
unul care sa-i sprijine filosofia, atragand atentia prin "stresul
social" de care pomenise in manifest.
Cand a trimis "manifestul" redactiilor NY Times si Washington
Post, Unabomber a cerut de asemenea sa-i fie permisa publicarea
unei replici de 3.000 de cuvinte pe o perioada de trei ani,
indreptata impotriva criticilor care-i vor ataca manifestul. Editorii
publicatiilor amintite - Arthur Sulzberger Jr. si Donald Graham au
luat hotararea, imens de grea si indelung deliberata, de a tipari
manifestul, publicand de asemenea si o declaratie comuna in care
spuneau: "De trei luni, Washington Post si NY Times au facut fata
impreuna cererii unei persoane cunoscute sub pseudonimul
Unabomber de a publica un manuscris de aproximativ 35.000 de
cuvinte. Daca nu il publicam, autorul documentului ameninta sa
trimita o bomba cu o destinatie nespecificata, cu intentia de a
ucide. Inca de la inceput, cele doua ziare s-au consultat
indeaproape pentru a decide daca sa publice sau nu sub
amenintarea violentei. Au consultat de la inceput, de asemenea,

reprezentanti ai legii. Atat procurorul general, cat si directorul FBI

ne-au recomandat sa publicam acest document din ratiuni de
siguranta publica, iar noi am acceptat". Apoi, editorii au explicat
ca este vorba despre un caz izolat care nu va deveni un precedent
jurnalistic.
Comitetul Reporterilor pentru Libertatea Presei a sarit in sus: este
exact ce nu trebuia sa faca presa. "Acesti doi campioni ai presei
libere" acceptau sa publice un material la "recomandarea
autoritatilor federale", fapt de neconceput.
"Acest lucru semnala o erodare periculoasa a limitei dintre media
si guvern, limita ce trebuie fixata, imuabila".
Si American Journalism Review s-a inflamat atragand atentia ca
gestul editorilor ziarelor amintite va expune redactii mult mai mici
presiunii de a ceda cerintelor teroristilor anonimi.
S-a tradus de curand si in limba romana vestitul manifest al lui
Unabomber, pe langa alte lucruri interesante despre
matematicianul cu minte stralucita pusa in slujba raului si despre
ideile sale, reunite intr-o carte care se cheama "Unabomber:
Profetul ucigas". Este scrisa de Ovidiu Hurduzeu, autor roman
stabilit in SUA, care se exprima amar, intr-un cotidian central (la
putin timp dupa lansarea cartii la Gaudeamus-ul trecut):
"Unabomber nu explodeaza la noi..." Era reflectarea trista a
faptului ca la lansare nu au fost decat putini oameni si ca romanii
stau departe de lumea eseurilor care ingrijoreaza omenirea. In
acea lume, Unabomber ar fi profetul epocii sale!