STRUCTURA ACIZILOR

NUCLEICI
ADN-ul reprezint materialul genetic din care sunt alctuite genele i
este localizat exclusiv n cromozom; fiecare cromozom conine cte o
molecul de ADN.
Acizi nucleici sunt substante macromoleculare formate prin inlantuirea
unor molecule de nucleotide. De aceea ei se pot numi si polinucleotide.
Rezult din polimerizarea unor monomeri denumii dezoxiribonucleotizi.
Acidul nucleic prezinta ca unitate de baza NUCLEOTID alcatuita din:baza
azotata, zaharul si radicalul fosforic.
Combinaia dintre o baz i o pentoz se numete dezoxiribonucleosid,
iar combinaia celor trei componente dezoxiribonucleotid.

Bazele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot

sunt grupati in cicluri. Ele sunt de doua feluri.
-bazele purinice au doua cicluri condensate, insumand 5 atomi de C si 4
de N. Ele sunt: adenina(A) si guanina(G), prezente si in ADN si in ARN
-bazele primidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de C si 2 de N. Ele sunt
citozina(C), prezenta si in ADN si in ARN, timina(T) numai in ADN si
uracilul(U) numai in ARN.

Zaharul este un monozaharid cu 5 atomi de C(o pentoza). El da numele celor

doua tipuri de acizi nucleici: riboza(R) in ARN si dezoxiriboza(D) in ADN.
Radicalul fosfat(P) formeaza legaturi esterice cu pentozele. Legatura se face
intre al cincelea atom de carbon al unei pentoze si al trilea atom de carbon al
pentozei urmatoare legand nucleotidele intre ele si formand catene(lanturi)
ribonucleotid
(ADENOZIN-5-FOSFAT)

dezoxiribonucleotid
(DEOXIADENOZIN-5-FOSFAT)

Acizii nucleici pot fi impartiti in 2 mari clase, intre care exista diferente
structurale si functionale: acizii ribonucleici (ARN sau RNA) si acidul
dezoxiribonucleic (ADN sau DNA).
Ambele macromolecule prezinta din punct de vedere chimic o structura
polinucleotidica, construita cu ajutorul legaturilor fosfodiesterice si avand in
componenta pentoze .
Cele dou tipuri de acizi nucleici sunt prezente n toate organismele vii,
avnd rol important n desfurarea proceselor vitale normale i patologice;
acizii dezoxiribonucleici sunt substanele de baz n aparatul genetic, care
asigur ereditatea i variabilitatea, pe cnd acizii ribonucleici au mai mult rol
funcional legat de sinteza proteinelor.

Exista diferente nete la nivelul structurii acizilor nucleici:

- pentoza din ARN este reprezentata de riboza iar in ADN de
deoxiriboza, o riboza in care gruparea hidroxil de la carbonul 2 lipseste
fiind, inlocuita cu hidrogen.
- ARN are o structura predominant monocatenara iar ADN are o
structura bicatenara.
-timina din ADN este inlocuita cu uracilul in molecula de ARN.

Se poate vorbi de mai multe posibilitati de abordare

structurala a ADN-ului:
Structura primara, care ne arata insiruirea bazelor azotate
pe scheletul format din pentoze unite prin punti
fosfodiesterice.
Structura secundara, care ne arata forma de dubla elice
stabilizata de puntile de hidrogen dintre bazele azotate
complementare.
Structura tertiara, ce explica superhelicarea si
compactarea moleculei cu ajutorul proteinelor, fenomen
necesar potrivirii cu dimensiunile reduse ale nucleului.

Structura primara ADN

Structura primara ia in consideratie ordonarea si gradul de
polimerizare a celor patru nucleotide in monocatena ADN.
Lantul unei catene de ADN este format prin insiruirea celor 4 tipuri
de nucleotide care se unesc intre ele cu ajutorul acidului fosforic.
Astfel, se formeaza legaturi fosfodiesterice intre deoxiriboza unui
nucleotid si o deoxiriboza a urmatorului, in pozitiile 5 si 3.
Scheletul va fi deci construit dintr-o succesiune deoxiriboza-acid
fosforic, de fiecare pentoza fiind legata cate o baza azotata.

Legtura dintre pentoz i una din bazele azotate este N-glucidic. La

dezoxiribonucleosidele purinice legtura N-glucidic se formeaz ntre poziia
N9 a heterociclului dublu purinic i poziia C1 a pentozei, iar la nucleosidele
pirimidinice legtura se realizeaz ntre poziia N3 a nucleului pirimidinic i
poziia C1 a pentozei.
Adiionarea radicalului fosforic se realizeaz, obinuit, prin intermediul
poziiei 5 a nucleosidului. Att conectarea bazelor cu pentoza, ct i a
nucleosidului cu acidul fosforic se realizeaz prin pierderea unei molecule de
H2O.
Fiecare radical fosforic al unui nucleotid poate, prin gruprile acid libere, s
se lege fie cu un radical fosforic, fie cu un alt nucleotid prin poziia 3 a
dezoxinucleosidului.
Se formeaz astfel un lan polidezoxiribonucleotidic cu o lungime variabil.
Aceasta este stuctura primar a ADN sau monocatenar.

Structura secundara ADN

Structura spaial de ADN, structura secundar acceptat astzi
este cea stabilit de Watson-Crick .
Analizele chimice ale ADN au evidentiat ca suma bazelor purinice
(A+G) este intotdeauna egala cu suma bazelor pirimidinice (T+C),
iar raportul A/T si G/C este unitar indiferent de specie; in schimb,
raportul A+T/G+C este diferit de 1 si caracteristic fiecarei specii
(la om e de 1,7).
Watson si Crick au propus un model al moleculei de ADN alcatuit
din doua catene polinucleotidice, legate intre ele prin baze
azotate, in mod complementar si infasurate plectonemic (una in
jurul alteia) pentru a forma o dubla spirala elicoidala (o elice
dubla) orientata spre dreapta.
Bazele azotate se leaga complementar : o baza purinica se uneste
cu o baza pirimidinica, sau mai exact, A-T si G-C (formand un
cuplu sau o pereche de baze pb).

Apar legaturi de hidrogen intre bazele de pe o catena si bazele de

pe cealalta catena conform unui principiu al complementaritatii.
Acest principiu postuleaza ca intotdauna adenina se leaga de
timina prin 2 legaturi de hidrogen si guanina se leaga de citozina
prin 3 legaturi de hidrogen.

Legaturile 5-3 vor conferi un sens pentru fiecare dintre cele

2 catene care se infasoara una in jurul celeilalte deci se poate
vorbi de o catena cu sens 5-3 si de o catena cu sens invers,
3-5 numita si catena antisens (catene antiparalele).
Cele 2 catene pot fi despartite in anumite conditii (de exemplu
temperatura si pH) prin desfacerea legaturilor de hidrogen.
Acest fenomen se numeste denaturare si este reversibil, prin
revenirea la conditiile initiale, procesul numindu-se
renaturare.
S-a observat ca zonele cu o cantitate mai mare de guanina si
citozina sunt mai greu de denaturat din cauza legaturii de
hidrogen in plus dintre acestea.

Exista mai multe posibilitati de structurare a dublului helix (A,B,Z), cea mai
raspandita fiind forma B.
AND-ul A caracterizat printr-un helix larg, prezinta bazele azotate orientate
puternic spre interior.
ADN-ul Z este de tip levogir si prezinta scheletul glucido-fosforic in zig-zag.

Cea mai raspandita este forma B. Aceasta forma se prezinta ca o elice

formata din doua lanturi antiparalele, stabilizata prin legaturile de
hidrogen din interior.
Diametrul este de 20 A, pasul elicei (distanta pentru o rotatie completa
de 360) este de 34 A si cuprinde o spira cu 10 perechi de nucleotide.
Deci distanta dintre 2 nucleotide de pe acelasi lant este de 3,4 A.
In configuratia ei spatiala, molecula de ADN prezinta doua santuri
laterale (incizuri) : unul mai mic si altul mai mare, cu rol in
recunoasterea stereochimica si fixarea histonelor pe ADN la nivelul
santului mic sau a moleculelor proteice reglatoare la nivelul santului
mare.
In conditii fiziologice, molecula de ADN are o mare stabilitate
metabolica, datorita legaturilor fizico-chimice dintre elementele unei
catene, precum si dintre cele doua catene.
Totusi, sub actiunea unor enzime, cele doua catene ale ADN se pot
desface partial, pe segmente limitate, si functioneaza ca matrita pentru
sinteza unor molecule noi, complementare.

SPIRALA ADN

STRUCTURA TERTIARA ADN

Structura tertiara a AND este reprezentata de configuratia
tridimensionala caracteristica moleculelor circulare de AND, in
cazul carora desfasurarea spatiala a dublului helix este ingradita
de fortele de contorsiune.
Structura tertiara nu este proprie AND dublu catenar liniar,
intrucat capetele acestuia se pot desfasura liber in spatiu.
In realizarea structurilor tertiare ale AND un rol fundamental il
au enzimele numite topoizomeraze, care au capacitatea de a
cliva si apoi reface o catena ( topoizomeraza I) sau ambele
catene simultan ( topoizomeraza II).
Topoizomerazele prin capacitatea lor de a da nastere unor forme
topologice diferite ale ADN, joaca un rol important in
desfasurarea proceselor de replicare, transcriptie si recombinare
genetica.

AND-ul celuleor eucariote se asociaza cu proteine histonice

formand nucleoproteina (heteroproteina). Proteinele au o
dispozitie discontinua la exteriorul helixului complementar.
In urma acestei asocieri diametrul moleculei se mareste la
aproximativ 20 nanomicroni.
Analiza nucleoproteinelor prin metode fizico-chimice a aratat
ca :
- AND-ul constituit din doua catene complementare dispuse
helicoidal, este molecula neramificata,putin rigida,
prezentandu-se ca un polimer flexibil si fragil
- molecula de nucleohistona are o lungime de aproximativ
4000 nanomicroni; daca este separata histona AND-ul
rezidual poate ajunge la 7000, ceea ce confirma rolul
histonelor in arhitectura spatiala a moleculei de AND
- la om celula somatica cu cei 46 cromozomi contine
aproximativ 7X10 la -9 mg AND=5,6X10 la 9 perechi de
nucleotide. Dispozitia rectilinie a acestor nucleotide ar da un
fir de AND cu lungimea de cca 2m.