CAPITOLUL 1

UN B|IAT {I-O FIAR|

I e[ind încet din ad\postul p\durii, c\ru]a veche de lemn

se opri scâr]âind în întinderea vast\ a câmpiei.
Dac\ s-ar fi aflat prin apropiere cineva care s\ priveasc\
scena, ar fi observat negre[it cuvintele vopsite în culori
]ip\toare pe laturile coviltirului: Sebastian Darke, Prin]ul
bufonilor. Iar cei cu privire ager\ ar fi remarcat cu sigu-
ran]\ faptul c\ numele „Sebastian” ar\ta întru câtva dife-
rit de restul propozi]iei. Scris de un amator cu mân\
nesigur\, acoperea numele care fusese înainte pe coviltir.
Soarele luneca spre asfin]it [i Sebastian î[i duse mâna
strea[in\ la ochi, privind jocul valurilor de c\ldur\ din
dep\rtare. Arid, plat, de un c\r\miziu inexpresiv [i pr\jit
de soare, p\mântul ce i se întindea în fa]\ era ici [i colo
împestri]at cu petice de iarb\ r\scoapt\, ce r\zbise tenace
8 SEBASTIAN DARKE

prin usc\ciunea solului. B\iatul nu [tia cât mai avea pân\

în ora[ul Keladon, dar un negustor pe care îl întâlnise cu
o zi în urm\ îi spusese s\ se a[tepte la o c\l\torie de cel
pu]in trei zile [i trei nop]i.
— E cale destul de lung\, i-a zis negustorul, iar pla-
iurile alea sunt bântuite de tâlhari, a[a c\ ai face bine s\
dormi iepure[te, omule-elf.
Sebastian era obi[nuit s\ fie strigat cu acest apelativ,
de[i nu-i f\cea prea mare pl\cere s\-l aud\, c\ci era
„metis” la origine — fiul unui om [i al unei mame-elf.
Mo[tenise de la tat\l s\u statura înalt\ [i tr\s\turile
chipe[e, iar din partea mamei, doi ochi negri ca t\ciunele
[i urechile lungi, ascu]ite în sus. Sub]irimea trupului îi era
accentuat\ de costumul în dungi alb-negre, completat cu
tichia cu trei coarne de care atârnau zurg\l\i. Costumul
apar]inuse tat\lui s\u [i, cu toate c\ st\tea cam l\lâu pe
Sebastian, b\iatul refuzase cu înc\p\]ânare propunerea
mamei de a i-l modifica, spunând c\ se va mai îngr\[a în
timp [i ve[mântul i se va potrivi perfect — [tiind în sinea
lui c\ va trece foarte mult\ vreme pân\ se va acomoda
întru totul cu rolul de m\sc\rici.
Sebastian ]â]âi din col]ul gurii [i plesni curelele hamu-
rilor peste [oldurile mi]oase ale bizonaurului. Max, bi-
zonaurul înh\mat la car, forn\i, î[i scutur\ capul cu
coarne masive [i porni la drum, cu pasul lui domol
10 SEBASTIAN DARKE

obi[nuit. Max apar]inuse familiei Darke de când se [tia

Sebastian — [i, de fapt, una dintre primele amintiri ale
b\iatului era aceea când tat\l s\u îl plimbase prin p\[une
în spinarea puternicului animal. Bizonaurul era de-acum
în vârst\ [i avea o mul]ime de fire c\runte în blana brun\
[i deas\ ce-i acoperea corpul. Cu fiecare zi ce trecea, Max
p\rea s\ devin\ tot mai ar]\gos [i nu pierdea niciun prilej
s\-[i manifeste nemul]umirea.
— Nu-mi place deloc cum arat\, bomb\ni el, înain-
tând pe câmp. O s\ avem nevoie de mult\ ap\.
— Avem deja ap\ suficient\, cât s\ ne ajung\ pentru
cel pu]in dou\ zile, r\spunse Sebastian. {i, în plus, negus-
torul ne-a zis c\ sunt pe aici o mul]ime de pâraie.
Max pufni dispre]uitor:
— Nu pot s\-n]eleg cum de-ai putut avea încredere în
vorbele unui vânz\tor de gaz lampant din Berundia. Un
om ca \la [i-ar vinde [i bunica pentru câ]iva cron]i!
— Ei, hai c\ e[ti prea suspicios, îl dojeni Sebastian. Dup\
tine, to]i oamenii pe care îi întâlnim sunt ho]i [i mâr[avi.
— Da, pentru c\ a[a sunt, majoritatea. {i s\ [tii c-am
observat c\ berundianul \la a reu[it s\-]i vând\ un bidona[
cu gaz.
— {i ce-i cu asta? Chiar aveam nevoie!
— Dar nu la trei cron]i bidonul! Asta-i ho]ie pe fa]\!
În târgul din Jerabim, ai fi luat o g\leat\ cu numai…
PRIN}UL BUFONILOR 11

— Acum nu mai suntem în Jerabim, îi aminti

Sebastian.
Înaintând t\cu]i [i melancolici, Sebastian se gândi cu
dor la ora[ul s\u natal [i la c\minul în care tr\ise vreme
de [aptesprezece ani. Închizându-[i ochii pentru o clip\,
parc\ [i v\zu pia]a mare [i aglomerat\ din centrul ora-
[ului, unde comercian]ii prosperi, îmbr\ca]i în mantii
brodate elegant, î[i l\udau g\l\gio[i m\rfurile tuturor târ-
gove]ilor ce se perindau prin fa]a tarabelor. Sim]urile
b\iatului au fost brusc asaltate de o serie întreag\ de gus-
turi, mirosuri [i imagini familiare. V\zu parc\ aievea
ornamenta]iile bogate ale ]es\turilor [i carpetelor atârnate
în ramele de lemn din jurul tejghelelor. Aproape c\ mi-
rosi duhoarea p\trunz\toare a ]arcurilor de vite, unde
clien]ii f\ceau troc cu bovide [i cabaline, [i gust\ din
[erbetul delicios, fierbinte [i în]ep\tor pe care mu[teriii îl
serveau în cafenele, savurând aroma îmbietoare a cafelei
preparat\ de elfi, mireasm\ ce se r\spândea din toate ta-
vernele care înconjurau pia]a…
Apoi, î[i aminti de ziua în care se hot\râse în sfâr[it s\
plece de acas\ [i în minte îi ap\ru icoana vie a mamei sale:
ochii înro[i]i de plâns [i efortul disperat de a-i surâde.
Suindu-se pe capra c\ru]ei, el îi f\g\duise c\ se va întoar-
ce de îndat\ ce-[i va g\si norocul [i o va sc\pa de toate
12 SEBASTIAN DARKE

neajunsurile… îns\ niciunul dintre ei nu credea într-un

asemenea vis.
— Sebastian, s\ ai grij\ de tine, îi strigase ea. {i nu
uita: dac\ lucrurile nu merg a[a cum î]i dore[ti, te a[tept
cu bra]ele deschise!
Asta se întâmplase în urm\ cu trei luni, iar b\iatului
nu-i pl\cea gândul c\ mama sa r\m\sese singur\, în gos-
pod\ria lor s\r\c\cioas\, când vântul rece al nop]ii [uiera
la ferestre [i…
— E plictisitor de moarte! îl trezi brusc din reverie
v\ic\reala lui Max. Uit\-te [i tu: nu se vede absolut nimic
în dep\rtare. Nici m\car un copac sau un delu[or. M\car
dac\ m-ai binedispune tu, stând ni]el la taclale cu mine.
— N-am chef acuma, zise Sebastian. În plus, majori-
tatea bizonaurilor [tiu bine unde le este locul [i nu
p\l\vr\gesc cu st\pânii lor.
— Dar tu nu e[ti st\pânul meu, îi reaminti Max.
Aceast\ onoare i-a apar]inut tat\lui t\u.
— Care a decedat de mai bine de un an. Eu i-am
mo[tenit casa [i te-am mo[tenit [i pe tine. Obi[nuie[te-te
cu gândul [i taci din gur\!
— Oh, e chiar minunat! exclam\ dezgustat Max. Am
ajuns o mo[tenire ca oricare alta. Ei, bine, cum ziceai tu,
m\car [tiu unde mi-e locul.
Sebastian î[i regret\ numaidecât ie[irea:
PRIN}UL BUFONILOR 13

— Nu asta am vrut s\ spun. Nu e[ti o mo[tenire, ci

mai degrab\… un, \\…
— Servitor? Sclav?
— Voiam s\ spun… un partener.
Max, mul]umit de r\spuns, î[i ridic\ u[or capul [i p\[i
cu mai mult\ vioiciune.
— Un partener, repet\ el gânditor. Ei bine, chiar a[a
e, s-o recunoa[tem, c\ci n-ai fi ajuns pân\ aici f\r\ aju-
torul meu. Cine ]i-a ar\tat calea prin p\durea Geltane?
Aud? {i, de asemenea, tot eu am venit cu ideea s\ ne
ad\postim, noaptea trecut\, în dumbrava cu pini.
— Î]i sunt foarte recunosc\tor, îl încredin]\ Sebastian.
Vorbesc serios.
Ultimul lucru pe care [i l-ar fi dorit era s\ aib\ la oi[tea
c\ru]ei un bizonaur f\r\ chef s\ mearg\ mai departe.
Au continuat s\ înainteze în lini[tea întrerupt\ doar de
scâr]âiturile str\vechiului harna[ament din piele, de
scrâ[netele ro]ilor [i de clinchetul zurg\l\ilor lui Sebastian,
care [edea pe capra c\ru]ei [i se întreba, nu pentru prima
oar\, dac\ f\cuse cu adev\rat cea mai bun\ alegere.
Tat\l lui Sebastian, Alexander, fusese [i el bufon — [i
chiar unul str\lucit. Ca bufon al cur]ii regelui Cletus
Magnificul, Alexander avusese parte de un statut privile-
giat, care îi îng\duise s\-i asigure familiei sale o existen]\
cât de cât îndestul\toare. Cletus era îns\ foarte b\trân când
14 SEBASTIAN DARKE

Alexander ajunsese la curte. Fiul [i mo[tenitorul lui Cletus,

Daniel Sinistrul, nu împ\rt\[ea nici pe departe dragostea
tat\lui s\u pentru umor [i vorbele de duh. Era limpede c\
norocul lui Alexander nu avea s\ ]in\ o ve[nicie.
Dintotdeauna nutrise speran]a ca Sebastian s\-i calce
pe urme. B\iatul f\cuse înc\ din primii ani de via]\ tot
posibilul s\ înve]e îndeletnicirea tat\lui s\u, dar îi lipsea
ceva. Reu[ise s\ memoreze destul de bine glumele, poan-
tele [i pove[tile, îns\ nu izbutea s\ le repete îndeajuns de
conving\tor. Fie pierdea ritmul, fie încurca detaliile
anecdotei. Acolo unde Alexander ar fi smuls publicului
hohote de râs, Sebastian de-abia dac\ ob]inea un chicot
aproape imperceptibil; iar dac\ o poveste spus\ de
Alexander captiva ca prin vraj\ aten]ia ascult\torilor, ai
lui Sebastian se plictiseau dup\ numai câteva propozi]ii.
Lui Sebastian îi era clar c\ nu avea „har” — cum îl
numea tat\l s\u. Totu[i, Alexander refuzase s\ se împace
cu ideea asta, sus]inând c\ practica îl va ajuta, în timp, pe
fiul lui s\-[i îmbun\t\]easc\ tehnica.
Odat\ cu moartea regelui Cletus, Alexander a r\mas
f\r\ patron [i, cum n-a avut succes în încerc\rile de a
intra în gra]iile celorlal]i nobili înst\ri]i de la curte, s-a
v\zut nevoit s\-[i ofere serviciile tavernelor [i teatrelor
locale, pentru numai câ]iva cron]i pe noapte. Sc\derea
drastic\ a veniturilor a provocat mult\ suferin]\ familiei.
PRIN}UL BUFONILOR 15

Alexander a f\cut tot posibilul s\ g\seasc\ de lucru, dar în

zadar. Apoi, într-o sear\, la o cârcium\, un str\in i-a
povestit despre m\re]ul rege al cet\]ii Keladon, aflat\ în
]inuturile îndep\rtate din apus.
— Regele Septimus este un nobil de mare rafinament
[i generozitate, îi zisese str\inul. Mul]i spun c\ palatul s\u
este cel mai bogat din lume. El m\nânc\ numai din far-
furii de aur [i bea din cupe de argint, incrustate cu neste-
mate.
— Are bufon la curte? l-a întrebat Alexander.
— {tii? Nu cred s\ aib\! i-a r\spuns str\inul.
Alexander s-a ag\]at de aceast\ veste ca un naufragiat ce
strânge în bra]e o bucat\ de lemn plutitoare, st\pânit de
atunci încolo numai de gândul de a porni în îndelungata
[i dificila c\l\torie pân\ la Keladon, unde inten]iona s\-[i
ofere serviciile regelui Septimus. În r\stimpul preg\tirilor
pentru c\l\torie, a creat un program artistic complet nou,
pe care l-a repetat sârguincios noapte de noapte, [i a încer-
cat s\-[i [lefuiasc\ fiecare cuvânt rostit, fiecare nuan]\ a
vocii [i fiecare expresie de pe chipu-i istovit.
În ultimele luni nu d\duse nicio aten]ie pre]ului pe
care îl pl\tea în dauna s\n\t\]ii. Sl\bise [i se vl\guise pân\
într-atât încât, într-o diminea]\, Sebastian [i mama sa l-au
g\sit c\zut gr\mad\, f\r\ cuno[tin]\, pe dalele pardoselii,
livid [i tremurând. Dup\ ce l-au dus în pat, Sebastian a
16 SEBASTIAN DARKE

dat fuga numaidecât cu Max în ora[ s\ cheme un medic,

dar a fost prea târziu. Alexander a fost cuprins de o febr\
cumplit\ [i, în mai pu]in de o s\pt\mân\, a murit.
Din acel moment, pentru Sebastian [i mama lui,
situa]ia a devenit cu adev\rat disperat\. Casa [i p\mântul
le apar]ineau, îns\, cum nu aveau nicio surs\ de venit,
singura solu]ie era s\ cer[easc\ pe str\zi. Sau…
Când Sebastian a venit cu alt plan, mama lui nici n-a
vrut s\ aud\.
Era înc\ un copil, protestase ea, [i numai printr-o
minune ar fi reu[it s\ r\zbat\ de unul singur în c\l\toria
lung\ [i primejdioas\ pân\ în Keladon. Sebastian i-a spus
c\-l va avea pe Max al\turi [i i-a cerut s\-i dea o alt\ idee,
mai bun\ — la care mama lui nu mai avusese r\spuns.
A[a au decis ca Sebastian s\ ia costumul [i c\ru]a tat\lui
s\u, s\ împrumute glumele [i povestirile acestuia [i s\
plece în locul lui la Keladon, unde s\ încerce s\-[i
g\seasc\ o slujb\ la curtea regelui Septimus.
— {i ce-ar putea ie[i r\u? î[i întrebase el mama. Dac\
vor socoti c\ nu sunt destul de bun pentru ei, m\ vor
trimite s\-mi v\d de drum [i atunci m\ voi întoarce acas\.
Aprobându-l t\cut\, femeia se str\duise s\-i d\ruiasc\
înc\ un surâs, de[i în adâncul sufletului ei începuse s\ se
întrebe dac\ nu cumva acesta era începutul sfâr[itului [i
dac\ î[i va mai revedea vreodat\ fiul mult iubit.