Sunteți pe pagina 1din 4

monah Savatie (Revmonah Savatie (Rev.

Ekklesia)
Ne-a fãcut mai liberi libertatea confesionalã?
Оn cartea fundamentalã a taoiºtilor, Lao Zi povesteºte un caz de înþelepciune
chinezeascã. Un oarecare chinez, aflînd cã vecinului sãu i-a murit soþia, se
duce la el sã-l consoleze. Din text se înþelege starea grea a chinezului, care
cãuta sã-ºi exprime condolianþele într-un mod cоt mai cuviincios. Numai cã,
intrоnd оn casã, acesta a avut un mare ºoc gãsindu-ºi vecinul în mijlocul
camerei, bãtînd cu lingura оntr-o cratiþã ºi veselindu-se. Cum poþi sã faci una
ca asta, l-a mustrat oaspetele, soþia ta cu care ai trãit o viaþã ºi care þi-a
nãscut copii a murit, iar tu te veseleºti . Eu mi-am iubit foarte mult soþia,
rãspunse înþeleptul, ºi de aceea mã veselesc. Dacã aº izbucni acum în lacrimi aº
da dovadã cã nu am înþeles care este adevãratul sens al vieþii .
Оntrebarea pe care o propun eu este urmãtoarea: care din aceºtia doi a о
ncãlcat
libertatea celuilalt? Dacã vrem un rãspuns în spiritul drepturilor
internaþionale ale omului, zicem cã amîndoi. Primul pentru cã, vãzîndu-ºi
oaspetele, totuºi nu a încetat sã facã o faptã care putea sã-l deranjeze pe
acesta. Iar al doilea pentru cã l-a mustrat fãrã sã mai aºtepte momentul
potrivit. Amîndoi au acþionat urmîndu-ºi propria libertate, dar amîndoi s-au
strоmtorat reciproc.
La vremea sa, Rouseau, dãdea o definiþie plauzibilã a libertãþii personale:
libertatea mea nu trebuie sã strîmtoreze libertatea celuilalt . De aceea, una
ºi aceeaºi faptã, pentru unii poate fi act de caritate iar pentru alþii
adevãratã crimã, în funcþie de tradiþia societãþii în care trãiesc.
De exemplu, оn India, arderea mortului ºi aruncarea cenuºii lui în Gange, (iar
alteori arderea soþiei împreunã cu rãposatul!), este un lucru bun ºi
interzicerea lui de cãtre oficialitãþi ar însemna violarea unei tradiþii de mii
de ani. La noi pentru astfel de fapte se face puºcãrie. Iar în tradiþia
samurailor japonezi cel mai mare rãu pe care îl poþi face cuiva este sã þi faci
sepuku (sa-þi spinteci burta) în faþa casei lui. Desigur, lumea este diferitã.
Din acest punct de vedere este interesant sã urmãrim efectele interferenþelor
culturale ºi spirituale foarte rapide din societatea contemporanã. ªi în acest
context sã definim mai exact unele noþiuni precum drepturile omului ,
libertatea mãrturisirii credinþei etc.
O altã chestiune este, în ce mãsurã organele de drept ºi Guvernul poate apãra
interesele unor sau altor din aceste confesii. ªi atunci cînd spun confesii nu
exclud nici una din formele de grupare a unor indivizi оn vederea urmãririi
unor
scopuri ºi interese comune, fie religioase, fie politice. Deoarece foarte multe
dintre organizaþiile aºa zis religioase înregistrate astãzi la noi îndeplinesc
acþiuni cu totul politice, altele economice, dar nicidecum religioase.
Printre declaraþiile drepturilor omului din 1981 gãsim urmãtorul punct:
Libertatea de a mãrturisi o credinþã sau de a exprima convingeri e supusã doar
restricþiilor stabilite de lege ºi ordinii necesare pentru protecþia securitãþii
civice, a sãnãtãþii ºi moralei, cît ºi de drepturile de bazã ale celorlaltor
persoane *.
Spaþiul cultural ºi spiritual în care s-a dezvoltat poporul nostru este destul
de unitar ºi armonios. Încã din zorii formãrii sale ºi pînã azi poporul român a
avut o singurã religie ºi toate actele de bine ºi de rãu se înþeleg prin prisma
tradiþiei ortodoxe. Fenomene ca poligamia, sacrificarea pruncilor,
homosexualitatea, uciderea în numele religiei, la noi au fost ºi sînt vãzute ca
abateri ºi neliniºtesc în chip neplãcut. Armonia poporului nostru se vede chiar
ºi la nivelul portului bãrbãtesc ºi femeiesc, care iarãºi urmeazã tradiþia
evanghelicã. Un bãrbat în fustã, fapt normal în Scoþia, la noi оnseamnã altceva.
ªi aceastã unitate a noastrã este un factor foarte important pentru crearea unor
relaþii de ordine fireascã, în care statul sã poatã acþiona astfel încоt
apãrarea drepturilor unuia sã nu strîmtoreze drepturile celorlalþi.
Desigur, armonia care a caracterizat vreme de multe secole poporul nostru astãzi
s-a stricat. Dar cel mai curios este cã s-a stricat în urma unei sforþãri enorme
a autoritãþilor de a-i împãca pe toþi. Nu se ºtie pe cine intenþiona sã împace
Parlamentul nostru, cãci þãrile din fosta Uniune se deosebeau categoric de cele
din Europa ºi America anume prin faptul cã la noi nu aveai pe cine împãca. La
noi toþi erau la fel. Un singur partid atrofiase instinctul conflictelor
politice, iar interzicerea oricãrui fel de religiozitate оnlãturase considerab
il
prozelitismul. Оn aceste condiþii, importarea unor drepturi din Europa ºi
America seamãnã cu cîºtigarea unei lese foarte costisitoare la loto, dupã care
vrei nu vrei trebuie sã-þi cumperi ºi cîine.
Atunci cоnd Guvernul nostru оntre anii 1992/95 оnregistrase de
ja oficial
majoritatea sectelor existente оn lume, fãgãduind sã le respecte cererile, el ar
fi trebuit sã analizeze mai întоi оn ce relaþie se aflã aceste organizaþii une
le
cu altele ºi dacã nu cumva ele se rãzboiesc reciproc. Mai apoi, dacã mai este
preocupat de starea poporului care l-a ales, cam care ar fi investiþia la
dezvoltarea culturii noastre naþionale a unor organizaþii din Koreea sau
Japonia, care au avut conflicte anterioare cu statul ºi au fost interzise
oficial оn majoritatea þãrilor europene ºi din SUA. Motivele au fost traficul de
droguri, arme ºi prostituþie, cît ºi cazurile de pedofilie ºi decesuri în urma
inaniþiei ºi a experienþelor extreme fãcute asupra membrilor sectei. Mã refer ºi
la organizaþii ca Moon (Federaþia familiilor pentru pace în toatã lumea ºi alte
pseudonime), Dianetica lui Habard, Societatea pentru conºtiinþa kriºna, Academia
Zolotov, etc., înregistrate оn Moldova. Nu mai vorbesc de faptul cã toate aces
te
organizaþii au proprietatea de a se ascunde sub nume diferite, ca asociaþii de
tineret, de protecþie a familiei, de cluburi ºi centre care se înregistreazã ca
societãþi non-profit ºi non-guvernamentale , dupã statutul binecunoscut,
(pentru a scãpa de impozite). Nu existã nici o comisie de specialiºti în istoria
religiilor, teologi ºi chiar psihologi ºi psihiatri pe lîngã Guvern care sã
cerceteze în prealabil doctrina ºi istoria organizaþiei ce urmeazã a fi
înregistratã.
Toate aceste secte sãvîrºesc crime împotriva omului, pe plan psihic ºi fizic. Nu
mai vorbesc de încãlcarea armoniei spirituale ºi în genere a oricãrui fel de
spiritualitate. În toate aceste secte omul este un fel de cоine a lui Pavlov
, un
animal pe care se fac experienþe. Оn urma unui curs intens de spãlare a
creierului omul оºi pierde orice simþ al realitãþii, se alieneazã. Pretinsa
liniºte ºi echilibru pe care cred cã îl capãtã tinerii aderînd la astfel de
practici este urmarea autosugestiei ºi a hipnozei. A izolãrii în chip artificial
de realitatea societãþii în care trãim prin interdicþii inumane. Atunci cînd un
om оncepe sã zboare оn astral оn fiecare noapte ºi sã simtã vibraþiile c
osmice
cu oasele bazinului, sau sã cînte psalmii lui David pe ritmuri country оn faþa
trecãtorilor nedumeriþi, sã vorbeascã în limbi pe care nici el nu le оnþelege,
cred cã e cazul sã fie cercetat de psihiatru.
Dar orice ironie dispare atunci cоnd tot mai mulþi membri ai acestor miºcãri
sfîrºesc prin sinucidere, individualã sau în grup. ªi pe toate acestea Guvernul
nostru îºi ia angajamentul sã le apere, încãlcînd nu numai ordinea оn societate
ºi normele unei convieþuiri civilizate, ci chiar ºi obligaþiunea medicilor de
a-ºi exercita datoria. Medicul trebuie sã priveascã un martor al lui Iehova cum
agonizeazã din cauza pierderii de sînge, dar nu are voie sã-l salveze printr-o
simplã transfuzie, deoarece martorul a semnat contract cu Guvernul prin care
refuzã transfuzia sîngelui chiar ºi dacã s-ar afla în comã. Este curios cã
Guvernul legalizeazã ºi apãrã o organizaþie de 39.000 (statistica iehovistã pe
1999) de oameni care nu numai cã interzice membrilor sãi sã participe la
alegeri, ci nici mãcar nu recunosc vreo însemnãtate a acestui Guvern cu toate
legile sale, considerîndu-l adunare drãceascã .
ªi printre toate aceste confesii zgomotoase, care rãbufnesc ca ciupercile
atomice pe stadioane ºi în pieþe, numai bisericuþele ortodoxe îºi sãvîrºesc
slujirea cu uºile închise, fãrã sã se impunã nimãnui. Nu ies pe stradã cu tobe
ºi pancarde, nu fac cadouri, nu pîndesc оn parcuri. ªi chiar dacã toþi membrii
noilor organizaþii au fost culeºi din numãrul fiilor Bisericii Ortodoxe,
Biserica Ortodoxã nu intenteazã procese. Foarte nemodern, fundamentalist,
nedemocratic.
Biserica Ortodoxã înþelege de ce se întоmplã astfel. Ea ºtie cã Împãratul ei nu
este din lumea aceasta. ªi, totuºi, mulþi dintre membrii ei încã mai sînt din
lumea aceasta, ºi acestora ea îºi cere mãcar voie de a le da un sfat: Nu puneþi
în aceeaºi camerã mai mulþi oameni care se urãsc între ei, iar dacã tot s-a
întоmplat sã-i puneþi, mãcar nu le daþi voie sã facã fiecare ce vrea, cãci
fiecare din ei nu vrea decît sã-l sfîºie pe celãlalt, ºi îl va sfоºia. Ajunge
zilei rãutatea ei (Mt. 6, 33).
Legalizarea ºi nesupravegherea mulþimii confesiilor strãine modului armonios de
viaþã al unei societãþi educate vreme de aproape douã mii de ani în tradiþia
ortodoxã nu este o metodã de pacificare, ci un nou prilej de scandal ºi
conflicte majore. Faptul cã toate aceste confesii îºi cer dreptul de a avea
conturi în bãncile din strãinãtate trebuie sã înþelegem ce оnseamnã. Dar ceea ce
este mai interesant e faptul cã toate conflictele nu au loc între Biserica
Ortodoxã, (care a fost ºi poate mai este gazda acestei þãri), ºi ceilalþi, ci
ceilalþi, oaspeþii, se bat între ei. De ce trebuia sã facem din þara noastrã
poligon pentru sectele din Koreea, Japonia sau Boston?
Noi trebuie sã înþelegem cã tot omul este, dacã nu religios, cel puþin
superstiþios. Adevãraþii ateiºti sînt examplare rare ºi mã tem cã-s pe cale de
dispariþie. Unii au devenit teosofi, alþii dianeticeni, iar alþii pur ºi simplu,
cincizeciºti, iehoviºti sau cel puþin admiratori ai lui Sri Chinmoi. Toate
aceste doctrine se aflã în mare conflict unele cu altele. Un stat care aspirã la
o societate stabilã ar trebui sã evite rãspîndirea acestor grupãri, ceea ce au
ºi început sã facã multe þãri europene, precum Germania, Franþa, Elveþia,
Austria º.a. Cu atît mai mult statul nu trebuie sã creeze condiþii pentru
importarea acestor organizaþii pe viitor.
Iar dacã tot s-a întоmplat sã se оnmulþeascã în mãsura оn care s-au &#108
mulþit,
libertatea fiecãrei confesii ar trebui, totuºi, sã þinã cont de liberatatea
celorlalte. De exemplu, discoteca în aer liber a harizmaþilor din faþa Palatului
Culturii din Chiºinãu putea fi cel puþin transferatã din Sãptãmîna Patimilor,
(cоnd ortodocºii se aflã în doliu), pentru altã vreme, ca sã nu sfideze
populaþia majoritarã ortodoxã. Paradele kriºnaiþilor cu tobe ºi zurgãlãi care
tulburã liniºtea publicã ar putea fi sancþionate cel puþin pentru poluare
fonicã. Ce sã mai spunem de оncercarea evangheliºtilor de pe stadionul
naþional de a da un rãspuns frãmîntãrii Viaþa cum sã ne descurcãm în ea? la
care numai corul a constituit 750 de persoane? Dacã pînã ºi copiii pe stradã
fluturau baloane pe care se reclama evenimentul!
Se cunosc cazuri cоnd оn casele de rugãciune baptiste din nordul Moldo
vei la
intrare e pavatã o cruce pe care fiecare membru trebuie sã o calce ºi sã o
scuipe (în Moldova existã douã feluri de baptiºti, înregistraþi ( vînduþii ) ºi
neînregistraþi. Cãsãtoria cu un оnregistrat este vãzutã ca un act de apostazie).
Iar nu demult, în Bãlþi, oamenii sãraci se puteau cãpãtui cu ceva rufe dacã
acceptau sã calce icoana Maicii Domnului.
Nu mai vorbesc de dogme teologice, dar ce valori morale ºi umane propovãduiesc
aceste grupãri de oameni atunci cînd sãvîrºesc astfel de acte? Poate cã pentru
ei Maica Domnului nu este Împãrãteasa cerului ºi a pãmîntului, nu este pururea
Fecioarã, fie. Dar chiar ºi aºa, cu ce a greºit aceastã fatã sãrmanã de 16 ani
cu un prunc în braþe, pe care noi o iubim?
Оn cazul оn care punem problema acþiunilor discriminatorii ale unor or
ganizaþii
cu pretext religios din Moldova, deocamdatã minoritare, acestea trebuie sã
respecte buna cuviinþã pretinsã de marea majoritate a populaþiei bãºtinaºe,
persoane de altã credinþã, în cazul dat ortodoxã, ºi cu alte concepþii morale.
Orice activitate a confesiilor minoritare n-ar trebui sã fie îndreptatã
împotriva majoritãþii ortodoxe ºi nici sã rãneascã în vreun fel sentimentul
religios al acestora. De aceea, orice oficiere a cultelor sau a manifestãrilor
de propagare a unei sau altei confesii în aer liber, prin folosirea tehnicii
audio ºi video, este un act de sfidare îndreptat оmpotriva majoritãþii ortodoxe.
Credincioºii ortodocºi din Moldova nu au sãvîrºit niciodatã astfel de acþiuni în
aer liber.
Libertatea confesionalã nu trebuie sã se transforme în rãzboi confesional.
Toleranþa pripitã acordatã unor forme de religiozitate total necunoascute
presupune în mod automat strоmtorarea altor convingeri confesionale. О
n
contextul absolutei neinstruiri teologice rezultate inevitabil din оndelug
ata
ateizare a societãþii noastre, invazia tradiþiilor religioase este un pericol
iminent. Individul post-ateist plasat dintr-odatã în vacarmul informaþional de
azi poate fi asemãnat cu un copil scãpat la pultul unei staþiuni atomice. Orice
idee religioasã plasatã incorect poate avea efectele unei explozii nucleare,
poate distruge popoare ºi culturi întregi.
Entuziasmul moldovenilor cu care aceºtia întоmpinã orice idee religioasã strãinã
este, fãrã îndoialã, anecdotic. Atunci cînd moº Ion ºi baba sa au auzit la radio
cît costã o bombã atomicã, moº Ion a zis: ce zici, babã, s-avem noi norocul ista
sã cadã o bombã atomicã la noi în grãdinã.
Astãzi rãzboiul nuclear a fost înlocuit cu mult succes de rãzboiul confesional,
doctrinar. O idee nestãpînitã poate aduce mai multã pagubã decît un batalion de
tancuri. Tancurile se vãd, dar ideile nu, numai Camil Petrescu vedea idei ...
Noi, ortodocºii, ar trebui sã înþelegem cã noi sîntem altfel decоt cei din apus
sau din orientul credinþelor brahmanice. Dar asta nu оnseamnã neapãrat cã sîntem
mai rãi. Ce-i rãu în faptul de a ne cunoaºte mai întоi pe noi оnºine ºi abia ma
apoi pe chinezi ºi pe indieni?
Socrate a vrut ºi el sã se cunoascã mai întоi pe sine. ªi a aflat un lucru
foarte important, din punctul de vedere al nostru, al ortodocºilor. Încununarea
cãutãrilor sale a fost surprinzãtoare: eu ºtiu cã nu ºtiu nimic . Aceasta este
revelaþia omului sincer în faþa mãreþiei lui Dumnezeu, smerenia оnceputul
cunoaºterii de Dumnezeu.
Cunoaºterea de Dumnezeu pentru ortodocºi e strîns legatã de cunoaºterea de sine.
Orice încercare sincerã de a ne cunoaºte pe noi înºine culmineazã cu cunoaºterea
de Dumnezeu, a Acelui Dumnezeu Care S-a pogorît ºi ºi-a fãcut loc în inimile
noastre. Aºa se realizeazã adevãrata religie (re-legare) cu Dumnezeu, unicã ºi
de neschimbat. Acesta este idealul ºi viaþa noastrã în Iisus Hristos, Domnul
nostru, Care a plãtit pentru noi cu preþul sîngelui Sãu. N-avem nevoie de
dumnezei care nu au murit pentru noi!
* Actele internaþionale despre drepturile omului, Moscova 1999, cap. 5:
Preîntоmpinarea discriminãrilor, Declaraþia despre lichidarea tuturor formelor
de intoleranþã ºi discriminare în baza religiei sau a convingerilor, art. 1,
punct. 3. pg. 133.

S-ar putea să vă placă și