Sunteți pe pagina 1din 19

Pe scurt despre SfPe scurt despre sf.

ierarh Teofan Zatvornicul [Zãvorîtul]


(1815-1894) ºi modul de nevoinþã al acestuia - zatvorul
Mulþi sfinþi s-au nevoit, multe ºi felurite le-au fost nevoinþele ºi cãile spre
mîntuire, dornici toþi sã se liniºteascã de deºãrtãciunile lumii pentru a se
apropia ºi a se uni cu Dumnezeu prin rugãciune ºi contemplaþie. Pentru aceasta
unii au fugit în pustie, alþii s-au suit pe stîlp, unii s-au ascuns оn peºteri,
alþii s-au fãcut nebuni pentru a fi necunoscuþi ºi urîþi de toþi, unii s-au
îndepãrtat în pãduri, iar alþii, fiind în mãnãstire s-au închis оn chilia lor,
folosind pe mulþi cu rugãciunile, învãþãturile ºi scrisorile lor.
Unul din aceºti sfinþi, care, fiind împiedicat de оmprejurãri, dar care din
copilãrie dorind o viaþã retrasã de cãlugãr, a fost sf. ierarh Teofan
Zatvornicul din mãnãstirea Vоºinsk. Zatvorul este o tradiþie veche, preluatã
încã de la întemeietorii monahismului, rãsãditã ºi dezvoltatã în lavra Pecerska
ºi în alte mãnãstiri din Rusia. Prin zatvor s-au desãvîrºit numeroºi sfinþi ai
acestui meleag. Acest mod de vieþuire prezintã, de fapt, aceeaºi pustnicie sau
sihãstrie, doar cã, neavînd pustia, nevoitorii se оnchideau оn chilie, nep
rimind
pe nimeni, nevoindu-se ºi liniºtindu-se în ea.
Оnsuºi ierarhul despre zatvorul sãu scria în glumã ºi cu smerenia caracteristicã
lui, neacordînd importanþã deosebitã faptului cã vieþuieºte izolat de lume.
M-au poreclit Zatvornic, scria el, dar aici nici a duh de zatvornic nu miroase.
Mã umflã rîsul, cоnd spune cineva cã mã aflu în zatvor. E cu totul altceva. E
aceeaºi viaþã, numai cã fãrã ieºiri ºi primiri. Zatvorul adevãrat este sã nu
mãnînci, sã nu dormi, sã nu faci nimic, numai sã te rogi. Eu însã vorbesc cu
Evlampie (chileinicul), ies la balcon, vãd pe toþi, port corespondenþã...
Mãnînc, beau, dorm оndeajuns. E o simplã singurãtate vremelnicã. Оmi pun &#108
6;n gоnd
ca mãcar postul sã-l petrec ca adevãraþii zatvornici, dar trupul neputincios se
dã în coadã de la asta... Iar sã lucrez ceva, mã biruieºte lenea. Aº fi tot
dormit ºi-aº fi tot stat cu mîinile strоnse. Cоteodatã mai оncropeºti (s
crii)
cоte ceva. Dar te gоndeºti, de ce sã mã chinui? ªi lepãd... Iar zilele trec un
a
dupã alta ºi moartea se apropie. Ce sã rãspund ºi cu ce sã mã îndreptãþesc -
nimic nu gãsesc! Nenorocire! Efrem Sirul are plîngeri asupra scrierilor sale.
(ªi spune, ºi scrie bine, iar eu cum sоnt?!) Vai mie! Dacã el gãsea de cuviinþã
sã spunã aceasta, atunci noi, frate, cum o sã fugim? Începi sã scrii - ºi cînd
le оnºirui! Dar la fapte!? Undeva este scris la prooroc: vai celor ce scriu .
Cu adevãrat vai! Cãci cîte nu le scrii, dar singur tot pe loc... Ia
nenorocire!... Cu adevãrat, pe noi cãrturarii numai mormîntul ne va оndrepta &#1
086;n
acest sens... De оndreptat ne va оndrepta, dar nu va fi tоrziu
oare!? Iar
sufletul meu s-a оnãsprit ºi cu urechea nu aude, de parcã nu e vinovat cu nimic
- e sfоnt. Vai ºi vai!
Deºi sfîntul se numea pe sine leneº , încropirile sale alcãtuiesc un numãr
enorm de volume masive, conþinînd оn special traduceri din scrierile sf.
Pãrinþi, printre care ºi Filocalia (Dobrotoliubia), din greacã. Pe lîngã limba
greacã sf. Teofan s-a mai instruit în limbile francezã, ebraicã, arabã. A scris
tîlcuiri la: Psalmul 33, la cei ºase psalmi ºi la psalmul 118, tîlcuirea оn douã
volume mari la epistolele Pauline. Acestea alcãtuind un prinos important pentru
bibleistica rusã. Dintre scrierile personale ale sfîntului se pot enumera:
Calea spre mоntuire, (scurt studiu de asceticã) , Scrisori despre viaþa
creºtineascã , Scrisori despre viaþa duhovniceascã (apãrutã la Editura
Anastasia cu titlul Ce este viaþa duhovniceascã оn reuºita traducere a doamnei
Elena Dulgheru) º. a.
Un caz aparte оn opera scrisã a sfоntului o constituie chiar scrisoril
e sale,
cãtre fiii ºi fiicele duhovniceºti. Nimãnui din cei ce se adresau la el dupã
sfaturi ºi lãmurire în viaþa duhovniceascã el nu le refuza niciodatã în
cãlãuzirea sa scrisã. Zilnic primind între 20 ºi 40 de scrisori,
ierarhul-zatvornic numaidecît dãdea rãspuns la fiecare din ele, cu deosebitã
agerime intrînd оn situaþia ºi starea sufleteascã a celui ce scria. Despre
cantitatea acestor scrisori ºi a celorlalte scrieri ale sfîntului ne putem da
uºor seama, luînd оn consideraþie cei 16 ani de zatvor ai acestuia.
Scrisorile, care la vremea lor au folosit persoane particulare, astãzi sînt
moºtenire obºteascã ºi folosesc pe cei ce vor sã se mîntuiascã în lumea
оntreagã. Mare a fost contribuþia lor la renaºterea duhovniceascã a Rusiei
contemporane sfîntului ºi a celei din zilele noastre, acesta fiind ºi unul din
motivele care au servit pentru canonizarea lui. Iar astãzi ne hrãnim ºi noi din
truda unuia dintre ultimii mari asceþi ai Ortodoxiei. Acel despre care în
cercurile duhovniciei ruse se spune: Dacã Ignatii Briancianinov este abecedarul
nevoinþelor, atunci Teofan Zatvornicul este gramatica .
Scrisoare contra
оnvãþãtorilor mincinoºi
Cu plãcere voi rãspunde, s-au mai bine zis vom discuta împreunã, despre ce mi-ai
scris în scrisoarea ta, demnã de toatã atenþia. Eu ºi mai înainte am auzit cоte
ceva despre ceea ce-mi vorbeºti, dar credeam cã sînt niºte fleacuri. Acum însã
din cuvintele tale vãd cã acolo la voi începe un fel de incendiu bisericesc ºi
mã grãbesc sã-þi scriu, ce va trimite Dumnezeu pentru scrisoarea ta.
1) Оmi scrii: La noi a apãrut un oarecare propovãduitor al credinþei, se
presupune cã-i din nobili, ºi pare-se nu de rang mic, care umblã pe la case, nu
numai bogate, ci ºi sãrace, citeºte Evanghelia, tîlcuieºte ºi învaþã a crede în
Hristos ºi pocãiinþa. Nu departe de mine trãieºte un legãtor de cãrþi sãrac.
Chiar la el vine propovãduitorul acela. Se strînge lume; ºi eu am fost acolo de
cоteva ori. Se aude cã ºi în alte pãrþi au loc astfel de adunãri ºi nu puþinã
lume se întоmplã sã vinã .
Sã ne oprim la aceste cuvinte. A apãrut un propovãduitor al credinþei, un
propovãduitor nu din numele Bisericii, dupã cum se vede. Aceasta de acum a
trebuit sã nascã între voi nedumeriri: cum aºa sã înveþe, nefiind pus învãþãtor?
La noi aceasta este o noutate nemaipomenitã. De la o aºa nedumerire urma sã
treceþi tot atunci la astfel de gînduri: ceva nu e оn regulã aici, el nu e din
casa Domnului, ci din altã parte; de aceea, prin urmare, trebuie sã fiþi atenþi.
Oare voi aºa aþi procedat? Nimãnui nici prin cap nu i-a trecut sã se pãzeascã,
ci toþi aþi ascultat ºi ascultaþi, nedîndu-vã silinþa sã discutaþi, adevãrat e
ceea ce auziþi ºi oare vom ajunge la bine, dacã îi vom urma aceluia? Iatã prima
voastrã greºealã!
Spui cã el învaþã a crede în Hristos ºi toate le ia din Evanghelie. Dar tocmai
aceasta a ºi trebuit sã vã determine sã fiþi atenþi. Oare sînteþi niºte tãtari
sau busurmani?! Voi doar credeþi în Hristos Domnul ºi mîntuirea voastrã o
lucraþi în Sfоnta Bisericã Ortodoxã, ºi o lucraþi dupã chipul mîntuirii tuturor
sfinþilor noºtri, celor mai dinaintea noastrã, de Dumnezeu proslãviþi! Din
acestea urma sã concludeþi cã, dacã el a început sã înveþe despre credinþã,
chiar nouã credincioºilor, atunci aceastã credinþã a lui trebuie sã fie diferitã
decît acea оn care credem noi. Atunci cоnd el a оnceput sã vã înveþe: cr
edeþi în
Hristos, se cuvenea ca voi sã-l întrebaþi: de ce ne mai vorbeºti despre asta?
Ce, noi sоntem niºte nebotezaþi? Iar vouã nici unuia nu vi s-a întors limba!
Zicоnd vouã: credeþi în Hristos, v-a acuzat de necredinþã; iar voi ascultaþi, de
parcã aþi fi într-adevãr necredincioºi. Dar dacã el propovãduieºte o altã
credinþã, iar voi totuºi ascultaþi, atunci împreunã cu el condamnaþi credinþa
voastrã de mai înainte, condamnaþi ºi Biserica ºi pe toþi cei ce s-au mîntuit ºi
se mîntuiesc оn ea. Iatã a doua voastrã vinã, mai mare decît prima!
ªi cum de se întоmplã toate acestea acolo la voi?! Se оntоmplã printre
adevãraþii credincioºi în Domnul ºi mergãtori pe calea mîntuirii, arãtatã mai
sus?! Fiii Bisericii liniºtit ºi paºnic îºi lucreazã mîntuirea. Dar vine cineva,
pe care nu l-au cunoscut pоnã atunci, ºi începe sã strige: ºtiþi oare cã? -
Hristos a murit pentru noi! Credeþi aºa, pocãiþi-vã, ºi v-aþi mîntuit. ªi ei, ca
ºi cum ar fi auzit ceva neobiºnuit, se agaþã de el, fiind gata sã lase ºi
Biserica lor, ºi pãstorii lor, ºi tot ce preþuiau mai înainte, tot cu ce se
hrãnea ºi se sfinþea sufletul lor! Ciudat! Mai оnainte oare nu оn Domnul l
ucraþi
voi mоntuirea voastrã? Oare nu оn numele Lui sоnteþi botezaþi? Oare
nu cu
puterea Lui aþi primit de atîtea ori iertare de pãcate prin taina pocãinþei?
Oare nu pe El Însuºi Îl primeaþi în voi оmpãrtãºindu-vã cu Preacurat Sîngele
Lui? Oare nu la El vã adresaþi în rugãciunile voastre ºi în El toattã nãdejdea
mîntuirii voastre o puneaþi? Aºadar ce e deosebit, ce nou, ceva ce nu aþi avea
voi în mintea ºi inimile voastre, vã vesteºte acest venetic, necunoscut pоnã
acum vouã, spunînd: Hrisos a murit pentru voi; credeþi astfel ºi sînteþi
mîntuiþi? Oare nu aceasta mãrturisiþi voi zilnic citind în Simbolul Credinþei:
Cred... оntru unul Domn Iisus Hristos... Care pentru noi oamenii ºi pentru a
noastrã mîntuire, S-a pogorоt din Ceruri ºi S-a оntrupat de la Duhul Sf&#1
086;nt ºi
din Maria Fecioara ºi S-a fãcut om. ªi S-a rãstignit pentr noi , º. a. m. d. Nu
asta vã vestiþi vouã înºivã, cîntоnd оn Bisericã: Unule-nãscut Fiule... ªi
Te-ai rãstignit Hristoase Dumnezeule... mоntuieºte-ne pe noi, mоntuieºte-n
e pe
noi? Sau: Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Hristos: mîntuieºte-ne pe noi
Fiul lui Dumnezeu? Sau: Luminã linã a sfintei slave: Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
dai viaþã? Sau: Acum slobozeºte... cã vãzut-au ochii mei mоntuirea Ta? Iar
toatã Liturghia ce este, dacã nu amintire, sau, mai mult, dacã nu reproducerea
tainicã în Jertfa fãrã de sînge a Jertfei de sоnge de pe Cruce pentru mоntuire
a
noastrã? Atunci ce nou auziþi din gura acestui venetic, încãt sînteþi gata sã
lãsaþi cele de mai înainte ºi sã urmaþi lui, probabil încã neºtiind încotro vã
va duce, ºtiind în acelaºi timp, fãrã îndoialã, cã calea pe care aþi mers pînã
acum, este calea adevãratã?
Cu adevãrat de neînþeles este. Iatã cu cine semãnaþi: sã presupunem, se cоntã
ceva оn cor ºi voi оnºivã participaþi la aceastã cîntare. Cоntarea merge
ine,
toate vocile se contopesc оn una. Dar iatã cã deodatã între voi apare cineva, se
bagã în cоntarea voastrã ºi cu glasul sãu se deosebeºte de ceilalþi. ªi voi,
lãsînd corul ºi cîntarea оncetоnd-o, toatã atenþia o îndreptaþi spre acel glas
remarcabil, mirîndu-vã cum reproduce el notele. Oare face el bine ºi oare bine
procedaþi voi, vouã nici prin cap nu vã trece sã vã gîndiþi. Îl ascultaþi numai
pentru cã el se remarcã, iar cu cоntarea de mai оnainte v-aþi obiºnuit. Iar
cunoscãtorii artei cîntãrii spun cã deosebirea de celelalte voci în cоntarea
coralã este contrarã regulelor acestei arte ºi cã admiratorii acestui cîntãreþ
deosebit descoperã în ei absenþa adevãratului gust. Cu aceasta vã asemãnaþi în
lucrarea mоntuirii voastre. Pоnã acum vã lucraþi mîntuirea voastrã paºnic ºi
liniºtit în corul altor fraþi ºi surori ce se mîntuiesc. Dar iatã a apãrut un
scandalagiu ºi a început sã strige un stihuleþ din totalitatea adevãrurilor
mоntuitoare. ªi voi v-aþi aþintit ochii spre el, toate lãsînd-le la o parte ºi
gata fiind sã vã despãrþiþi de toþi. Dar nicidecum nu v-aþi întrebat dacã acela
procedeazã corect, evidenþiindu-se cu stihuleþul sãu, ºi oare corect procedaþi
voi, trecînd de partea lui? Cunoscãtorii cei adevãraþi ai lucrãrii mîntuirii vã
vor mustra pe drept pentru lipsa de gust duhovnicesc, pe voi, ºi cu atît mai
mult pe scandalagiul acela!
Оn aºa fel urma ca chiar din primele cuvinte sã-l respingeþi de la voi, sau sã
vã întoarceþi de la el, iar voi v-aþi legat cu el ºi vã legaþi tot mai mult.
2) Оmi scrii: el tot vorbeºte despre Domnul Iisus Hristos ºi mîntuirea prin El,
vorbeºte cu însufleþire. E plãcut sã-l asculþi, chiar te trage .
Dar ai examinat tu ºi ceilalþi împreunã cu tine ascultãtori, de-al nostru este
el sau strãin? Aþi gîndit cã dacã vorbeºte ruseºte e ºi rus, vorbeºte despre
Mîntuitorul Hristos ºi încã cu atîta оnsufleþire - atunci sigur cã e de-al
nostru, în adevãr stã ºi adevãr vesteºte. Voi v-aþi ºi îndreptat cãtre el, dar
prin toate acestea aþi cãzut în minciunã. El e rus, dar de acum nu este de
credinþã rusã, a fost ortodox dar a decãzut în altã credinþã. El propovãduieºte
despre mîntuirea оn Domnul dar nu aºa cum a vestit despre asta Domnul ºi sfinþii
Lui Apostoli. El vorbeºte cu însufleþire, însã aceasta nu dovedeºte adevãrul
cuvintelor lui, ci dovedeºte numai cã el este pasionat din tot sufletul de
învãþãtura sa ºi luptã pentru ea, ca ºi pentru una adevãratã, cu toate cã e
plinã de minciuni ºi amãgiri.
Oare nu vã sînt cunoscute toate acestea? ªi chiar nu ºtiþi voi al cui ucenic
este acest scandalagiu? Dupã învãþãtor judecaþi ºe despre ucenic. Cã doar
naºterea acestei minciuni sau a acestei molime duhovniceºti s-a sãvîrºit acolo
la voi, în faþa tuturor. A venit un oarecare Englez, a оnceput sã umple pe la
case ºi sã cheme la el, ºi cu propovãduirea sa a derutat pe unele din cucoanele
ºi boierii noºtri care nu erau statornici în credinþã. Din numãrul celor
derutaþi este ºi limbutul vostru, care acum în locul Englezului aceluia fugãrit
umblã peste tot ºi strigã, ca ºi pe alþii sã-i deruteze, precum el însuºi a fost
derutat. Astfel - ce este fapta Englezului aceluia, aceea este ºi acest
scandalagiu al vostru. Iar Englezul acela ce este dupã credinþã? Este un decãzut
de la adevãrul lui Dumnezeu ºi stã pe a patra treaptã de cãdere în minciunã ºi
în оntuneric. Iatã cum!
N-o sã încep a-þi explica însãºi esenþa lucrurilor, ci pe scurt voi contura
numai mersul exterior al unei astfel de cãderi. A fost o Bisericã pe pãmînt cu o
credinþã unicã, adevãratã. Dar a venit ispita, papa cu ai sãi s-a dedat
înþelepciunii deºarte ºi a cãzut de la Una Bisericã ºi credinþã. Aceasta este
prima treaptã de cãdere în minciunã ºi întuneric. Apoi printre papiºti au apãrut
protestanþii ºi dedоndu-se, asemenea papei, оnþelepciunii lor deºarte, au cãzu
t
de la biserica ºi credinþa papei. Aceasta este treapta a doua de cãdere în
minciunã ºi întuneric. De la protestanþi a apãrut înþelepciunea deºartã englezã.
Aceasta este a treia treaptã de cãdere оn minciunã ºi întuneric. Din
оnþelepciunea deºartã englezã a apãrut în sfоrºit ºi cea cu care s-a
îndeletnnicit Englezul cel venit sã-i ademeneascã pe ai noºtri; ºi l-a ademenit
pe scandalagiul vostru, împreunã cu alþii. Aceasta este a patra treaptã de
cãdere în minciunã ºi întuneric. ªi iatã cã pe aceastã treapã se ºi aflã
scandalagiul vostru, care se tîrãºte acolo la voi pe la case ºi prin pieþele
oraºului cu predica sa. El este adevãratul ucenic al Englezului aceluia, numai
dacã n-a mai adãugat cîte ceva de la sine la minciuna primitã de la Englez, ca
în felul acesta sã treacã pe a cincia treaptã de cãdere în minciunã ºi
întuneric. Iatã, deci, cine este scandalagiul vostru!
Nici la papiºti, nici la protestanþi, nici la englezi, nici la acei de care
aparþine molipsitorul vostru împreunã cu scandalagiul molepsit nu este adevãrul
lui Dumnezeu, adevãrat, curat, deplin. El se gãseºte numai în una Bisericã
Ortodoxã. E drept cã ei înºiºi în оnºelãciune gîndesc cã deþin adevãrul, dar
adevãrul e departe de ei. Papiºtii cei dintîi au cãzut de la adevãr, crezînd
totuºi cã anume ei îl deþin. Protestanþii au demascat în multe neоntemeierea
papiºtilor, ei оnºiºi însã n-au dat de adevãr, ci mai mult au fugit de el,
construind o nouã credinþã a lor dupã înþelepciunea lor ºi nu dupã adevãrul lui
Dumnezeu; toºi ei gîndesc, asemeni papiºtilor, gîndesc cã au dat de adevãr,
pentru care i-au socotit strãini pe papiºti. Englezilor nu le-a plãcut credinþa
nemþeascã ºi au nãscocit-o pe a lor, tot dupã înþelepciunea lor deºartã ºi nu
dupã adevãrul lui Dumnezeu, zicînd: la germani nici una nici alta nu e bunã; noi
vom inventa credinþa noastrã, care ne va fi pe plac. ªi au inventat-o,
abãtîndu-se de la adevãrul lui Dumnezeu ºi mai mult, gîndind cã se aflã în el
mai mult decоt alþii. La englezi pe urmã, ca ºi la nemþi, s-au înmulþit o
mulþime de credinþe, care de asemenea se laudã cã în sfоrºit au dat de adevãr,
pe cînd de fapt ºi mai mult s-au îndepãrtat de el. Deoarece l-au cãutat nu acolo
unde l-a aºezat Dumnezeu ci în оnþelepciunea lor deºartã; apoi, ei nu au dat de
adevãr, ci au considerat drept adevãr diversele fantome ale adevãrului; ºi pe
acestea ºi-au întemeiat credinþele lor. Din numãrul acestora face parte ºi acea
înþelepciune deºartã pe care a adus-o la voi Englezul ºi cu care s-a ademenit
scandalagiul vostru. Dar cоnd оn Apus se оnmulþea o aºa diversitat
e de credinþe,
mai mult sau mai puþin greºite, în Rãsãrit sta neschimbatã în credinþa sa
Biserica Ortodoxã, una adevãratã, ce deþine adevãrul lui Dumnezeu, anume acel
adevãr care e vestit de Mоntuitorul Hristos ºi sãdit în Bisericã de sfinþii Lui
Apostoli. Noi, fiii Bisericii Ortodoxe, deþinem acest adevãr ºi stãm în el.
Printr-un оntreg ºir de veacuri a trecut neschimbatul adevãr în Biserica
Ortodoxã ºi a ajuns pînã la noi. Stã în adevãr Sfînta Bisericã, stãm ºi noi în
el. Mulþumire Domnului cã a binevoit sã ne naºtem în adоncurile unicei adevãrate
Biserici Ortodoxe!
Aºadar, voi staþi în adevãrul veºnic în veci, iar acest scandalagiu abia ieri a
оnvãþat minciuna ademenitoare de la tot de ieri ademenitul de minciunã Englez.
Dar iatã cã a început sã se tîrascã printre voi ºi sã strige minciuna sa, iar
voi, fãrã nici o explicaþie v-aþi aruncat la el ºi aþi trecut de partea lui,
fiind gata sã vã lepãdaþi cu totul de Sfînta Bisericã ºi de adevãrul ce se
gãseºte în ea. Cu ce seamãnã aceasta!? Ceea ce mãrturisim noi ºi cum lucrãm
mîntuirea noastrã, a fost valabil ºi la pãrinþii noºtri, bunei, strãbunei ºi
strãstrãbunei, ºi la toþi rosienii de la începutul iluminãrii lor în adevãrata
credinþã din timpul domniei Sf. Vladimir. Degrabã se împlinesc o mie de ani (1
apr. 1988 n. tr.) de la acest eveniment. ªi cîþi Sfinþi a educat Sfînta noastrã
Bisericã, mijlocitori ºi rugãtori pentru noi înaintea lui Dumnezeu, precum ne
dovedesc moaºtele neputrezite ale lor оmprãºtiate pe tot pãmînul rus! ªi cînd
colo scandalagiul acesta, de ieri ademenit de minciunã, încearcã sã vã
îndepãrteze de la toatã mulþimea Sfinþilor!!! Dar mergeþi mai departe. Aceeaºi
mãrturisire ºi aceeaºi lucrare a mîntuirii o veþi vedea ºi la greci, de la care
am primit sfînta credinþã. Mergeþi ºi la ei prin veacuri: veþi ajunge pînã la
soboarele care au apãrat ºi au confirmat adevãrul universal. Parcurgeþi
soboarele pînã la Constantin cel Mare ºi peste tot veþi vedea unul ºi acelaºi
adevãr, împãrtãºit de toatã mulþimea credincioºilor ºi care e împãrãþeºte în tot
universul. Mergeþi ºi mai departe, veþi parcurge veacurile prigoanelor, veþi
ajunge pînã la veacul Apostolesc ºi veþi vedea ºi acolo aceeaºi mãrturisire ºi
aceeaºi lucrare a mоntuirii, aºa cum este þinutã ºi acum la noi. Iar ceea ce
învãþau ºi au întãrit Apostolii a fost primit de ei de la Domnul, Domnul însã a
vorbit ºi a fãcut aºa cum a primit de la Tatãl Sãu, în taina Preasfintei Treimi.
Iatã de unde credinþa noastrã! Iatã de unde izvorul ei! Iatã cum ea, din
adîncurile Dumnezeieºti curgînd, a curs prin veacuri ºi pînã la noi a ajuns! ªi
iatã cã aceastã credinþã Dumnezeiascã ºi veºnicã voi sînteþi gata sã o pãrãsiþi
ºi sã o schimbaþi pe minciuna pe care o strigã scandalagiul vostru cel abia de
ieri ademenit ºi el de ea! Este vreun sens în aceasta?!
3) Aud cã tu cu prietenii tãi, care aleargã dupã scandalagiul acela, eºti gata
sã reproºezi: ce fel de minciunã propovãduieºte? El vesteºte adevãrul, aratã
mîntuirea оn Domnul Iisus Hristos, binevesteºte Evanghelia .
Stai puþin, stai! Nu te grãbi cu obiecþiile tale, ci zãboveºte sã rezolvi: se
poate oare sã propovãduieºti despre Iisus Hristos necurat ºi eronat, iar despre
mîntuirea оn El sã оnveþi aºa, încоt dacã vei urma acestei оnvãþãtu
nci nu
mîntuire sã gãseºti, ci pãgubire? De altfel aici nici n-ai ce rezolva, sau sã
întоmpini greutãþi în aceastã privinþã; deoarece aceasta a fost ºi este în
realitate. Cоte оnvãþãturi au fost care au schimonosit adevãrul în Iisus
Hristos; ºi mai înainte de Arie, ºi dupã el? Toate au fost demascate de Bisericã
ºi blestemate. Cîte s-au оnmulþit оn Apus? Nici nu au numãr. Dar toate se
resping de Biserica Ortodoxã, necãtînd la aceea cã toate vorbele lor sînt numai
despre Domnul Mоntuitorul. Оnseamnã cã nu se poate trage o astfel de con
cluzie:
deoarece cutare propovãduieºte despre Hristos Iisus, înseamnã cã însuºi adevãrul
îl vesteºte; ci se cuvine sã cercetãm, oare vesteºte corect el adevãrul despre
Hristos Iisus? Acolo la voi, pare-mi-se, n-a оncercat nimeni s-o facã, ci toþi
,
numai cum au auzit din gura lui Preadulcele nume al Domnului, aþi trecut fãrã
chibzuinþã de partea lui, nebãnuind cã acest nume închinat de gura lui, a
ademenitului, este momealã pentru prinderea sufletelor voastre simple оn
credinþã. Oare n-aþi citit în Evanghelie prevenitoarele cuvinte ale Domnului:
Feriþi-vã de prooroci mincinoºi, care vin la voi în haine de oi, iar pe
dinãuntru sînt lupi rãpitori (Mt. 7, 15)? Nu gоndiþi cã Domnul are în vedere pe
cei care nici mãcar numele nu I-L cunosc. Nu, nu pe aceºtia i-a avut în vedere,
ci anume pe cei, care cu numele Lui se acoperã, atrãgînd оn minciunã, fiindcã
tot aici vorbeºte: Mulþi îmi vor zice оn ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu &#1086
;n
numele Tãu am proorocit (Mt. 7, 22). Vedeþi? În numele Domnului propovãduiesc,
dar Domnul porunceºte sã ne pãzim de ei. Iar la judecatã, zice, le voi spune
lor: Niciodatã nu v-am cunoscut pe voi (Mt. 7, 23). Cum aºa niciodatã nu i-a
cunoscut, Cel Care le cunoaºte pe Toate?! Domnul prin acestea aratã cã El
niciodatã nu i-a cunoscut pe ei aºa cum se prezintã ei înºiºi, adicã adevãraþii
Lui propovãduitori. Ei propovãduiau despre El, însã în aºa fel cã Domnul nu se
recunoºtea pe Sine în cuvintele lor, pentru cã la ei ieºea un altfel de Hristos,
dar nu cel adevãrat, Care a lucrat mîntuirea noastrã pe pãmînt. Vedeþi cã sub
numele lui Hristos poate fi propovãduit nu Hristos Domnul. Voi însã, fãrã sã vã
daþi seama, v-aþi aruncat la acest scandalagiu, numai pentru aceea cã el cu
numele lui Hristos ºi-a ascuns minciuna. Credeþi cã la el nu pot fi referite
spusele: Mulþi vor veni în numele Meu... ºi pe mulþi îi vor amãgi (Mt. 24,
5)?! Cu dreptate este a vã adresa vouã cuvîntarea Sf. Apostol Pavel, pe care a
þinut-o cãtre Corintineni: Cãci vã rîvnesc pe voi cu rоvna lui Dumnezeu, pentru
cã v-am logodit unui singur bãrbat, ca sã vã înfãþiºez lui Hristos fecioarã
neprihãnitã. Dar mã tem ca nu cumva, precum ºarpele a amãgit pe Eva în viclenia
lui, tot aºa sã se abatã ºi gîndurile voastre de la curãþia ºi nevinovãþia cea
întru Hristos. Cãci dacã cel ce vine propovãduieºte un alt Iisus, voi l-aþi
îngãdui foarte bine (II Cor. 11, 2-4). ªi iatã cã ceea de ce se temea Apostolul
în Corint, aceea se оntоmplã acum la voi. A venit un scandalagiu, a &#10
86;nceput sã
propovãduiascã un alt Iisus ºi voi v-aþi dus dupã el.
Veþi spune: dar nu, ce fel de alt Iisus? Doar el, orice nu ar vorbi, toate le
ia din Evanghelie ºi învaþã cu cuvintele Evangheliei: Pocãiþi-vã ºi credeþi în
Evanghelie (Marcu 1, 15). Tot timpul susþine: Hristos pentru noi a murit,
credeþi aºa ºi sînteþi mîntuiþi. Cum sã fie aici minciunã ºi amãgire?! Iar
aceasta cu adevãrat este o dulce bunãvestire. ªi cine poate sã asculte fãrã
cãldurã sufleteascã? Dar ºi cã la bunavestirea aceasta se poate alãtura minciuna
ºi sã o schimonoseascã, despre aceasta sã-l ascultãm pe Sf. Pavel care scria
cãtre Galateni: Mã mir cã aºa degrabã treceþi de la cel ce v-a chemat pe voi,
prin harul lui Hristos, la altã Evanghelie (Gal. 1, 6). Galatenii au crezut
sincer оn Domnul ºi din tot sufletul au primit îmbucurãtoarea bunãvestire despre
mîntuirea оn El, iar Sfоntului Pavel оi erau atоt de recun
oscãtori pentru
iluminarea lor оn adevãr, cã erau gata sã-ºi scoatã ochii lor ºi sã-i dea lui.
Însã dupã plecarea de la ei a Sfîntului Pavel au venit niºte înþelepþi mincinoºi
tot cu Evanghelia sau bunãvestirea, însã nu curatã, ci amestecatã cu minciunã,
ºi au început sã-i reînveþe. Galatenii, necercetînd cu stricteþe, ci numai
ademenindu-se de numele buneivestiri, i-au primit pe aceºti binevestitori ºi au
cãzut în lanþurile minciunii. Cuvîntul lor pãrea o bunãvestire atrãgãtoare, însã
în esenþã era o reavestire pierzãtoare. Atît de ademenitoare este minciuna ce se
acoperã cu nume sfinte ºi dulci! Despre aceasta a aflat Sf. Pavel ºi
оnþelepþindu-i le-a prescris, ca o lege nestrãmutatã pentru toate vremurile, aºa
o hotãrîre: Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie
decît acea pe care v-am vestit-o - sã fie anatema! . ªi ca sã þinem minte mai
bine, a repetat din nou: ºi acum vã spun iarãºi: Dacã vã propovãduieºte altceva
decît aþi primit - sã fie anatema! (Gal. 1, 8-9). Aºadar vedeþi cã poate fi ºi
o altã bunãvestire sau Evanghelie, binevestitorii cãreia sînt supuºi anatemei.
Noi însã am uitat despre aceasta ºi deîndatã ce a apãrut un scandalagiu oarecare
cu Evanghelia în mоnã, am alergat la el, uitоnd cã noi credem ºi lucrãm
mîntuirea noastrã în adevãr. Voi sînteþi întocmai cu galatenii. ªi drept este sã
mã adresez vouã cu mustrarea apostoleascã: O, galateni fãrã de minte, cine v-a
ademenit pe voi, sã nu vã încredeþi adevãrului (Gal. 3, 1).
4) Tu spui cã el învaþã citind din Evanghelie. Sfînta Evanghelie ºi Scrierile
Apostolice, tot Noul Testament, este izvorul cel mai drept al adevãratei
cunoaºteri creºtine, cunoaºtere a adevãratei cãi cãtre mîntuire. Toþi care se
mîntuiesc, de-acolo vor lua cunoºtinþã despre cum trebuie sã lucreze mîntuire
lor. Dar nu oricine citeºte Evanghelia înþelege calea mîntuirii. Altul citeºte
Evanghelia, însã tîlcuind strоmb cele citite, schimonoseºte Evanghelia. Unul ca
acesta nu va aduce folos slujirii Evangheliei ºi faptul cã el þine în mоnã
Evanghelia nu-l scuteºte de reproºul ºi condamnarea de necunoaºterea adevãrului.
Aici se înоmplã ca ºi cu o bucatã de stofã. Iatã cã ai în faþã o bucatã de stofã
bunã. Dar vine croitorul, care-ºi cunoaºte meseria, croieºte ºi coase din ea o
hainã bunã, iar dacã ar veni un croitor neiscusit, acesta va croi ºi va coase
aºa o hainã, cã nici ruºinea nu-þi vei acoperi cu ea, nici de vremea rea nu te
vei pãzi: numai va strica stofa. La fel ºi din Evanghelie, cineva croieºte o
astfel de învãþãturã încоt nu-i bunã de nimic ºi nu poate duce la bine nici pe
învãþãtor, nici pe cei ce urmeazã lui. De ce este aºa? Pentru cã nu ºie cum sã
se punã pe treabã. Оn ce stã esenþa lucrãrii mîntuirii, aceasta se constituie
din cоteva puncte: trebuie sã crezi, trebuie sã îndeplineºti poruncile, trebuie
sã agoniseºti har º. a. Însã în Evanghelie toate aceste puncte nu sоnt оntr-un
loc anume, ci оn diferite, оntr-un loc este spusã una iar în altul alta.
Ca sã
cunoºti cu adevãrat modul de mîntuire, toate aceste puncte din locuri diferite
trebuie sã le aduni la împreunã, iar de adunat trebuie pe toate, ca niciunul sã
nu scape. Tocmai la acest lucru toþi împiedicaþii se împiedicã. Se pune vreunul
sã adune, nepricepînd cum trebuie s-o facã, îºi opreºte ochii asupra unui punct
sau douã, le smulge din contextul Scripturii ºi strigã: am gãsit, iatã calea
mîntuirii! Altul strigã: crede - ºi eºti mîntuit; altul: agoniseºte har - ºi mai
mult nimic nu-þi trebuie; altul: iubeºte - ºi vei ajunge la un sfîrºit fericit;
altul - cu totul altceva. Toate aceste stãri ale adevãrului sînt prescrise cu
stricteþe ºi în Sfоnta Scripturã, оnsã nici una dintre ele luate aparte nu
cuprinde toatã lucrarea mоntuirii. Toate trebuiesc оmpreunate ºi atunci
va
rezulta оnchipuirea deplinã despre adevãratul mod al mîntuirii.
Iatã cã ºi scandalagiul vostru citeºte, precum spui tu, din Evanghelie ºi
explicã cum sã te mîntuieºti. Dar oare alege el toate punctele de acolo, sau
numai o parte oarecare. Ia aminte ºi vei înþelege cã nu toate. El numai atîta
are pe limbã: pocãiþi-vã ºi credeþi. Dar sоnt toate aici? De departe cã nu. Dar
chiar ºi din acestea nu totul se zice de cãtre el. Zice, sã vã pocãiþi. Dar
întreabã-l: trebuie sã ne mãrturisim? ºi trebuie sã primim dezlegare? ªi el
nu-þi va zice nimic la acestea, ci se va rãsuci prin cuvinte goale. Pentru cã
dacã va spune el dupã cum gîndeºte, tu în aceeaºi clipã te vei întoarce de la el
(cãci dupã înþelepciunea lui de nici una din acestea nu e nevoie, cu toate cã se
poruncesc în cuvоntul lui Dumnezeu).
El zice, оmi scrii tu: demonstreazã-mi cu Evanghelia cã mint! Nimeni n-o sã se
punã sã-i demonstreze cã minte, atunci cînd zice: pocãiþi-vã ºi credeþi.
Deoarece aceasta e necesar pentru mоntuire ºi aºa a poruncit Domnul. Însã aºa
cum susþine el, cã doar asta e suficient pentru mîntuire, el minte, pentru cã
pentru mîntuire mai e nevoie ºi de multe altele. Închipuie-þi cã doctorul a
prescris o reþetã pentru leacuri din mai nulte ierburi ºi esenþe, iar
farmaceutul, în loc de acestea va da numai vreo dou-trei din ele, spunоnd: þin
e,
iatã leacurile. Atunci el va fi mincinos ºi amãgitor. Tot aºa ºi doctorul
sufletelor noastre Mîntuitorul Hristos ne-a prescris оn Evanghelie tãmãduirea
deplinã spre mîntuirea sufletelor noastre, exprimatã în cоteva puncte; iar
scandalagiul vostru a scos din Evanghelie douã-trei puncte ºi strigã: iatã vouã
tãmãduire mîntuitoare! Primiþi-o ºi vã veþi mîntui. Pentru aceasta el este un
mincinos ºi un amãgitor. Iar voi, deîndatã ce el a strigat chemarea, aþi intrat
în impas ºi prin aceasta i-aþi dat lui ºi mai multã îndrãznealã ºi curaj ca sã
strige ºi mai hotãrît poziþia sa: credeþi în Mоntuitorul Hristos ºi sоnteþi
mоntuiþi.
5) Оntr-adevãr aºa ºi este! - nu este sub cer nici un alt nume, dat оntre
oameni, оn care trebuie sã ne mоntuim noi (Fapte 4, 12). Mare este taina
dreptei credinþe: Dumnezeu s-a arãtat în trup (I Tim. 3, 16) - a plecat
cerurile ºi S-a coborît, ca pe noi sã ne ridice la ceruri. Bucuraþi-vã ºi
mulþumiþi, ºi alergaþi în urma Lui, Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru, Cel ce
S-a оnãlþat la ceruri ºi firea noastrã a pus-o de-a dreapta Tatãlui. Dar totuºi
sã nu uitaþi, cã acesta este numai un punct în lucrarea mоntuirii. La acesta de
cãtre Însuºi Dumnezeu mai sînt adãugate ºi altele, care deasemenea trebuie
respectate, ca sã ne mîntuim. Despre ele voi vorbi mai tоrziu. Acum оnsã o
sã-þi
explic cum ºi acest punct: crede оn Domnul Mоntuitorul, trebuie &#1086
;n aºa fel
оnþeles ºi þinut în minte ºi în inimã, încоt el sã fie оn acord cu taina
Treimi. Altfel se poate оntоmpla cã ºi ascultînd ºi vorbind numai despre Dom
nul
Iisus, pînã-tr-atît sã-þi fure atenþia acest adevãr, încоt de la el va cãdea cu
totul cugetarea despre Sfоnta Treime, ºi Sfînta Treime va fi eclipsatã de chipul
lui Hristos Mîntuitorul. Iar aceasta va оnsemna sã strоmbi mоntuit
orul ºir al
gоndirii ºi, voi spune оncã, nu e corect sã sãdeºti în tine conºtiinþa creºtinã
spre a o întuneca.
Iatã ce voiesc sã-þi amintesc prin aceasta, cã precum modul mîntuirii noastre e
orоnduit de Fiul lui Dumnezeu ce s-a оntrupat nu fãrã Tatãl ºi Duhul Sfînt, aºa
ºi mîntuirea fiecãruia dintre noi se sãvîrºeºte în Domnul Iisus Hristos nu fãrã
participarea Tatãlui ºi a Sfîntului Duh. ªi mîntuire ne-a orоnduit nouã ºi ne
mîntuieºte pe fiecare din noi Dumnezeu, în treime оnchinat, Tatãl, Fiul ºi Duhul
Sfînt. Aceasta trebuie sãdit în conºtiinþã ºi toþi cei ce se mîntuiesc sã aibã
sãdit aceasta în mintea ºi inima lor.
Vezi, cum se sãvоrºeºte Botezul Mîntuitorului Hristos! Se boteazã Fiul lui
Dumnezeu întrupat, dar pe El ºi în El sãlãºluieºte bunãvoirea Tatãlui ºi Duhul
Sfînt cu comunicarea Sa. Aceasta оnseamnã fãrã îndoialã cã sãvîrºirea mîntuirii
noastre, оnceputã din acest moment, se sãvîrºeºte în faptã de cãtre Domnul Iisus
Hristos cu cea dintotdeauna pentru El bunãvoire a Tatãlui ºi acþiunea Sfîntului
Duh; fiindcã ºi întrupоndu-Se nu a pãrãsit sînurile Tatãlui.
Vezi cum se sãvîrºeºte mîntuirea noastrã de cãtre Dumnezeu, în Treime оnchinat?
Acum uitã-te cum ºi mîntuirea fiecãruia din noi se sãvîrºeºte tot de Dumnezeu în
Treime оnchinat.
Viaþa noastrã ºi mîntuirea noastrã e în comuniune vie cu Dumnezeu. Prin cãdere
noi am pierdut aceastã comuniune. S-a arãtat Dumnezeu în trup, Fiul lui Dumnezeu
Unul-Nãscut, ºi în Persoana Sa a unit omenirea cãzutã cu Dumnezeu, iar prin
unirea credincioºilor cu Sine, pe toþi îi uneºte cu Dumnezeu. Însuºi Mîntuitorul
a arãtat-o spunînd cãtre sfinþii Apostoli: Eu sоnt оntru Tatãl Meu ºi voi în
Mine ºi Eu оn voi (In. 20). Dar ce este spus aici Apostolilor se referã ºi la
toþi credincioºii. Aceasta este veriga de aur a unirii noastre cu Dumnezeu!
Aceasta a adeverit-o Domnul ºi în alt loc: Eu sоnt Calea, Adevãrul ºi Viaþa.
Nimeni nu vine la Tatãl meu decît prin Mine (In. 14, 6). Aºadar la Tatãl se
vine prin Fiul, iar la Fiul cum? Iar la Fiul sînt aduºi de Tatãl, cum Însuºi
Domnul spune: Nimeni nu poate sã vinã la Mine, dacã nu-l va trage Tatãl, Care
M-a trimis (In. 6,44). Dacã fãrã tragerea la Fiul lucrul mоntuirii fiecãruia
nici nu se poate оncepe, iar tragerea aceasta se sãvоrºeºte de Tatãl, atunci
e
evident, cã începãtorul lucrãrii mîntuirii fiecãruia este Dumnezeu Tatãl. Þine
minte aceasta ºi sã mãrturiseascã oricine, care cautã ºi nãdãjduieºte sã fie
mоntuit оn Domnul Iisus, ºi dincolo de El sã întrevezi оntotdeauna d
reapta
Tatãlui Tãu ceresc Care te atrage la Fiul.
Оnsã ºi Tatãl, cum atrage la Fiul? Atrage cu Duhul Sfînt, Care apoi ºi toate
cele trebuincioase pentru mîntuire le sãvîrºeºte în minþile ºi inimile celor ce
se mîntuiesc. Mоntuitorul Hristos, pãtimind, murind pe Cruce ºi înviind, S-a
suit la cerururi ºi ºade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatãl, iar în locul Sãu a
trimis de la Tatãl Duhul Sfînt, Care, aflоndu-Se оn Biserica adevãratã,
orînduieºte acum mоntuira fiecãruia. Precum la оnceput pogorоnd pest
e Apostoli,
оi cãlãuzea pe faþa pãmîntului, le dãdea cuvîntul ºi la cuvîntul acesta puterea
de a trezi la credinþã, apoi pe cei care au crezut îi оmbrãca оn Hristos, &#
1086;i
sfinþea ºi-i întãrea în orice bine, ºi din mulþimea lor a orînduit Sfоnta
Bisericã: aºa ºi pînã acum acþioneazã El în aceastã Bisericã ºi orînduieºte
mîntuirea tuturor. ªi fãrã Duhul lui Dumnezeu nimeni nu se mîntuieºte ºi nu se
poate mîntui. Pentru care a ºi spus Domnul: Vã este de folos ca sã Mã duc Eu.
Cãci dacã nu Mã voi duce, Mîngоietorul nu va veni la voi (In. 16, 7). Prin
aceasta a spus: zãdarnicã este întruparea Mea, zãdarnicã moartea, zãdarnicã
învierea, dacã nu va veni Mîngоietorul - Duhul Sfоnt. Veþi rãmîne nemоntu
,
fiindcã fãrã Duhul nu puteþi fi schimbaþi, aºa cum trebuie sã fie cei ce se
mîntuiesc. Оn acest fel fãrã de îndoialã crezînd ºi nãdãjduind sã fim mîntuiþi
în Hristos, dupã binevoirea Tatãlui, crede ºi þine cã mîntuit te sãvîrºeºte pe
tine Duhul Sfînt, ce se dã în Sfоnta Bisericã prin sfintele Taine ºi mai apoi în
inima ta lucrоnd cãlãuzirea, ºi întãrirea ta în lucrul mоntuirii.
Aºadar vezi cum ne mîntuim? Ne mоntuim оn Domnul Iisus Hrisotos prin bunãv
oirea
Tatãlui ºi harul Duhului Sfînt. Aceasta sã pãstrezi întotdeauna оn minte ºi
inimã, ºi în mãrturisirea ta. ªi sã ºtii cã cine îþi repetã într-una numai:
crede оn Domnul, crede оn Domnul, оnsã niciodatã nu completeazã cu e
xplicarea
participãrii în acest lucru a Dumnezeului Tatã ºi Duhului Sfînt, acela se vede
cã nu deþine adevãrul deplin, tulburã conºtiinþa creºtinã ºi întunecã lumina lui
Hristos.
Aceasta au оnþeles-o ºi Apostolii ºi uite cum îºi exprimau bunãvoinþa lor pentru
mîntuirea credincioºilor! Sf. Apostol Petru scrie: Aleºi dupã cea mai dinainte
ºtiinþã a lui Dumnezeu-Tatãl ºi prin sfinþirea de cãtre Duhul, spre ascultare ºi
stropirea cu sîngele lui Iisus Hristos: har vouã (I Petru 1, 2). Sf. Pavel se
roagã: Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu ºi
împãrtãºirea Sfîntului Duh sã fie cu voi cu toþi! (2 Cor. 13, 13). Ultimile
cuvinte fãrã schimbare se repetã în bisericã înainte de sãvîrºirea Tainei
Trupului ºi a sîngelui Domnului nostru Iisus Hristos la Liturghie. ªi toþi
Sfinþii noºtri Pãrinþi, cugetînd despre mоntuire, оºi оnãlþau mintea Dumn
ui
Celui оn Treime оnchinat, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, ca unui singur
izvor. Aºadar, înþelege ºi tu, aºadar deprinde-te sã contemplezi sãvîrºirea
lucrului mîntuirii оn tine оnsuþi ºi apoi cu aceastã mãsurã mãsoarã atît pe
acesta, cоt ºi pe oricare alt nou оnvãþãtor.
6) Оþi voi arãta tot acum tot ce e necesar pentru mîntuirea fiecãruia. Pe scurt
aceasta poate fi exprimat astfel: crede ºi primind puteri pline de har, cãtre
viaþã ºi cucernicie, prin sfintele Taine, trãieºte dupã poruncile lui Dumnezeu,
sub conducerea pãstorilor de Dumnezeu instituiþi, fiind în unire vie cu Sfоnta
Bisericã. Ca sã-þi fie mai clar cît de importante sоnt toate acestea, comparã
mersul pe calea mоntuirii cu o cãlãtorie obiºnuitã. Ca sã-i fie cãlãtorului mai
comod ºi neprimejdios sã meargã, e nevoie ca sã fie luminã, ca sã fie construit
un drum, ca el însuºi sã fie sãnãtos ºi tare, ca în caz de nevoie, de exemplu la
cotituri ºi rãscruci, sã fie cineva care sã-i arate pe care drum trebuie sã
apuce. La fel acestea sоnt necesare ºi оn mersul pe calea mоntui
rii: e nevoie de
luminã - aceasta este credinþa; e nevoie sã fie drum - acestea-s poruncile; e
nevoie de sãnãtate ºi tãrie - acestea-s puterile pline de har, ce se dau prin
taine; e nevoie de indicatori ºi cãlãuzitori - aceºtia sînt pãstorii Bisericii.
Toate acestea le vezi acþionînd оn Sfоnta Bisericã a lui Dumnezeu, cu care
de
aceea se ºi aflã în unire vie oricine оºi lucreazã mîntuirea sa оn modul
cuvenit. Toþi cei ce s-au mоntuit pe aceastã cale au mers ºi toþi cei ce se
mîntuiesc pe ea merg... altã cale a mîntuirii nu existã.
Nu cred cã ar fi nevoie pentru tine de o explicaþie deosebitã ºi dovedirea
necesitãþii pentru mîntuire a fiecãrui din aceste puncte. Voi aduce totuºi
cîteva.
Cã credinþa e necesarã în lucrarea mоntuirii, despre aceasta nici vorbã nu poate
fi. Necredinciosul nici nu gоndeºte la mоntuire. De aceea Apostolul Pa
vel scrie:
Fãrã credinþã nu este cu putinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu, cãci cine se
apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã El este ºi cã Se face rãsplãtitor celor
care Îl cautã (Evr. 11, 6). De crezut trebuie pe deplin, оn tot ce a binevoit
Dumnezeu sã ne descopere, fãrã adãogiri ºi omiteri, ºi de crezut aºa cum
pãstreazã Sfînta Bisericã Ortodoxã. Anume: cã Dumnezeu e unul în fiinþã ºi
trinitar; cã cuvîntul Sãu a creat lumea ºi are grijã de ea; cã ne-a creat pe noi
pentru viaþa din rai, cinstind creatura cu chipul Sãu, însã noi L-am pierdut,
neascultînd оn strãmoºi porunca Lui; cã din cãderea aceasta nu ne-am putut
ridica singuri, ci cã Fiului lui Dumnezeu i S-a fãcut milã de noi ºi luînd
asupra Sa lucrul rãscumpãrãrii ºi restabilirii noastre, a venit pe pãmînt, S-a
оntrupat, a pãtimit, a murit pe Cruce, a оnviat, S-a suit la ceruri ºi ºad
e de-a
dreapta Tatãlui, ca mãrturie a Jertfei primite de El ºi ca putere mijlocitoare
pentru mîntuirea celor ce cred оn El; cã dupã înãlþare a trimis, de la Tatãl,
Duhul Sfînt, Care pogorоnd peste Apostoli i-a umplut de orice оnþelepciu
ne ºi
putere ºi ei, insuflaþi de El, au rãsãdit pe pãmînt credinþa creºtinã, ºi din
toþi credincioºii au adunat un singur trup al Sfintei Biserici, sub conducerea
lui Hristos Domnul, încredinþîndu-i toate Tainele ºi toate tãinuirile credinþei
dãdãtoare de har; rãspînditorii acestei comori pline de har ºi în de obºte ca
urmaºi ai lucrului apostolesc în zidirea Bisericii, Apostolii, dupã porunca
Domnului, au lãsat urmaºi ai lor, episcopi ºi preoþi, ce au primit har deosebit
prin punerea mîinilor, care necontenit vine de la Apostoli ºi pînã la noi a
ajuns; cã cei ce se mоntuiesc se mоntuiesc оn trupul Bisericii,
adicã nu оn
particular, ci la un loc cu toþi, trãind cu viaþa comunã tuturor credincioºilor
adevãraþi, sfinþindu-se cu Tainele Bisericii ºi aflîndu-se sub conducerea
pãstorilor; cã mîntuirea fiecãruia aici pe pãmоnt e tãinuitã, mai ales în duh se
sãvîrºeºte, cu toate cã celui ce se mîntuieºte îi este cunoscut оn lumina sa cã
se va оnfãþiºa altei vieþi, în nãdejdea cãreia ne ºi însufleþim în оndurarea
lipsurilor de voie ºi fãrã de voie pentru mîntuire; cã cei ce pleacã de la noi
prin porþile morþii în altã viaþã nu înceteazã de a fi cu noi în acelaºi unic
trup al Bisericii, nefiind lipsiþi de comunicarea cu noi, numai cã aceasta la ei
este nevãzutã în locul celei vãzute.
Toate acestea trebuie crezute. ªi noi mãrturisim aceastã credinþã, citind nu
doar o datã pe zi Simbolul Credinþei. Pe scurt toatã credinþa poate fi cuprinsã
în urmãtoarea stabilire: Dumnezeu în Treime оnchinat, Care a creat lumea ºi
оngrijeºte de ea, ne mоntuieºte pe noi cãzuþii dupã bunãvoinþa Tatãlui оn
ul
Iisus Hrsistos prin harul Duhului Sfоnt оn sfоnta Sa Bisericã, n
e salveazã prin
mîntuirea tãinuitã aici ºi în duh sãvîrºitã, iar în viaþa viitoare ce are a se
arãta în toatã lumina cea de negrãit. Vezi cã ºi toate punctele, pe care le-am
enumerat, ca ºi condiþii ale mîntuirii, intrã în obiectele credinþei. ªi crede
din tot sufletul cã aºa este, ºi cã altfel nici nu poate fi.
7) Оnsã pentru mоntuire nu ajunge numai credinþa. Mai trebuie ºi viaþa sfîntã
dupã toate poruncile Domnului: Nu oricine Оmi zice: Doamne, Doamne, va intra
оn
оmpãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu Celui din ceruri (Mt. 7
21). Iar voia Tatãlui e exprimatã în poruncile Lui. Citeºte Evanghelia ºi vei
gãsi acolo desigur ºi cerinþe cãtre credinþã, dar nu prea multe. Оnsã mai ales
ea propune оnvãþãturi a unei vieþi sfinte ºi bineplãcute lui Dumnezeu. Ia aminte
ce spune Domnul: Cel ce are poruncile Mele ºi le pãzeºte, acela este care Mã
iubeºte; iar cel ce Mã iubeºte pe Mine va fi iubit de Tatãl Meu ºi-l voi iubi ºi
Eu ºi mã voi arãta Lui . ªi încã: Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvîntul Meu,
ºi Tatãl Meu îl va iubi, ºi vom veni la el ºi vom face locaº la el (In. 14, 21-
23). De asemenea ºi în epistolele Apostolilor se scrie mult despre credinþã, dar
despre viaþa sfоntã ºi mai mult. Sfîntul Pavel tot lucrul mоntuirii l-a cupr
ins
оn douã cuvinte: credinþa care este lucrãtoare prin iubire (Gal. 5, 6). Prin
dragoste оnþelege оndeplinirea tuturor poruncilor ºi depãrtarea de la toat
e
pãcatele ºi patimile (Rom. 13). De ce оn toate epistolele sale el toatã grija
creºtinilor o îndreaptã spre o viaþã sfîntã ºi bineplãcutã lui Dumnezeu, zicînd:
cоte sоnt adevãrate, cоte sоnt de cinste, cоte s&#108
6;nt drepte, cоte sоnt curate,
cоte sоnt vrednice de iubit, cоte sоnt cu nume bun, oric
e virtute ºi orice
laudã, la acestea sã vã fie gîndul. Cele ce aþi învãþat ºi aþi primit ºi aþi
auzit ºi aþi vãzut la mine, acestea sã le faceþi, ºi Dumnezeul pãcii va fi cu
voi (Filip. 4, 8-9). ªi aceasta sã spunã, cã zidirea mîntuirii noastre observã
cã a avut loc, ca sã ne facã pe noi capabili de a vieþui sfînt. Cãci harul
mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor oamenilor, învãþîndu-ne pe noi sã
lepãdãm fãrãdelegea ºi poftele lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cu
înþelepciune, cu dreptate ºi cu cucernicie, ºi sã aºteptãm fericita nãdejde ºi
arãtarea slavei marelui Dumnezeu ºi Mîntuitorului nostru Hristos Iisus (Tim. 2,
11-13). Acelaºi lucru susþin cu insistenþã ºi ceilalþi Apostoli. Voi aduce
cuvintele Apostolului Iacov: Ce folos, fraþii mei, spune el, cã are credinþã,
iar fapte nu are? Oare credinþa poate sã-l mîntuiascã? - dacã nu are fapte e
moartã în ea оnsãºi. Dar va zice cineva. Tu ai credinþã, iar eu am fapte;
aratã-mi credinþa ta fãrã fapte ºi eu îþi voi arãta, din faptele mele, credinþa
mea. Tu crezi cã unul este Dumnezeu? Bine faci; dar ºi demonii cred ºi se
cutremurã. Vrei însã sã înþelegi, omule nesocotit, cã credinþa fãrã de fapte
moartã este? Avraam, pãrintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, cоnd a pus
pe Isaac, fiul sãu, pe jertfelnic? Vezi cã credinþa lucra împreunã cu faptele
lui ºi din fapte credinþa s-a desãvîrºit? Vedeþi dar cã din fapte este îndreptat
omul, iar nu numai din credinþã (Iac. 2, 14-24).
Vezi, cоt e de necesarã pentru mоntuirea fiecãruia оndeplinirea tu
turor
poruncilor! Eu intenþionat am scris mai mult despre aceasta, fiindcã cei care
l-au abãtut pe noul vostru învãþãtor gîndesc incorect despre aceasta, atribuind
credinþei tot lucrul mîntuirii ºi înlãturînd aproape cu totul faptele. Probabil
ºi învãþãtorul acesta al vostru gîndeºte greºit. Uitã-te dar. Dupã cuvîntul lui
Dumnezeu, credinþa ºi îndeplinirea poruncilor stau pe aceeaºi treaptã ºi nici
uneia nici alteia nu i se acordã preferinþã. ªi credinþa fãrã fapte, ºi faptele
fãrã credinþã - nu înseamnã nimic. Numai în relaþie indispensabilã ele lucreazã
mîntuirea noastrã ºi singure prin aceasta primesc adevãrata lor putere,
însemnãtate ºi valoare.
8) Pentru ca ºi credinþa sã fie cum trebuie, ºi faptele sã se sãvîrºeascã dupã
cuviinþã, avem nevoie de harul Sfоntului Duh. Fãrã El nu numai a crede, ci nici
a gîndi la bine nu putem (2 Cor. 3, 5), оnsã chiar dacã ne-am ºi gîndi, nu avem
puteri sã îndeplinim. Deoarece, cum spune Apostolul, sã gîndim la bine noi оncã
mai gоndim, dar cоnd vine vorba de faptã ne dãm în lãturi: Cãci a voi, spune,
se aflã în mine, dar a face binele nu aflu (Rom. 7, 18). Astfel, dacã Domnul
ne-ar fi arãtat numai ce sã credem ºi cum sã trãim, ºi numai cu acestea sã ne fi
lãsat, atunci ne-am fi asemãnat aceluia care e luminat de lumina soarelui, vede
drumul pe care trebuie sã meargã ºi înþelege cã trebuie sã meargã pe el, cãci
altfel se va pierde, iar puteri ca sã meargã nu are, fiindcã este slab ºi
bolnav. Dar în aºa caz e mai bine sã nu vezi ºi sã nu ºtii nimic, decît
cunoscоnd ºi vãzînd sã nu ai posibilitatea sã te foloseºti de cele cunoscute ºi
vãzute. Milosîrdul Dumnezeu nu ne-a lãsat pe noi numai cu aceasta, ci a binevoit
sã ne orînduiascã trimiterea Preasfîntului Duh, ca El, acþionînd оn noi, sã
lucreze cu noi mоntuirea noastrã. Duhul Sfоnt a pogorоt peste Ap
ostoli ºi apoi
prin ei a fost dat tuturor credincioºilor. El prin cuvîntul apostolesc trezea
credinþa în cei ce voiau sã creadã iar celora care dupã credinþa lor se înãlþau
la hotãrîrea de a trãi sfînt оn duhul credinþei le dãdea puteri sã împlineascã
aceastã hotãrîre оn faptã. Ceea ce se fãcea de cãtre Apostoli, aceea s-a fãcut
ºi pe urmã, ºi se face pînã acum de cãtre urmaºii lor într-o rоnduialã de
Dumnezeu instituitã. ªi harul Sfîntului Duh petrece оn mulþimea credincioºilor
ºi în Sfоnta Bisericã, luminоnd, оntãrind ºi sfinþind pe toþi. ªi dacã es
cineva mîntuit sau se mоntuieºte, nu poate altfel decоt prin har. Cã în har
sоnteþi mоntuiþi, prin credinþã (Ef. 2, 8). Iar despre petrecerea harului
Duhului Sfоnt оn credincioºi el vorbeºte cu atîta convingere, оnc&#1
086;t nu lasã nici
o оndoialã: Nu ºtiþi, oare, cã voi sînteþi templu al lui Dumnezeu ºi cã Duhul
lui Dumnezeu locuieºte în voi? (I Cor. 3 16). Iar despre sine оnsuºi a
mãrturisit: prin harul lui Dumnezeu sоnt ceea ce sоnt (I Cor. 15, 10). ªi
sf.
Petru mãrturiseºte pentru sine ºi pentru toþi cã Dumnezeiasca Lui putere ne-a
dãruit toate cele ce sînt spre viaþã ºi spre bunã cucernicie (2 Pt. 1, 3). Oare
de ce toþi Apostolii scriind epistole credincioºilor, ºi la оnceputul ºi la
sfоrºitul acestora, ca unicul bine le doreau petrecerea оn ei ºi о
nmulþirea
harului: sã se înmulþeascã în voi harul; harul lui Dumnezeu sã fie cu voi.
Printre altele, despre faptul cã harul Duhului Sfînt, ca putere оntru mо
ntuire,
e necesar pentru noi ºi cã numai el e în stare sã lucreze în noi mоntuirea
noastrã, aproape cã nu se îndoieºte nimeni. Dar despre felul cum se primeºte ºi
se însuºeºte harul, existã neînþelegeri. Eu intenþionat te ºi îndrept cãtre
acest obiect din teamã, oare nu aparþine ºi noul vostru învãþãtor numãrului
celor care înþeleg greºit acest lucru, fiindcã sînt astfel de оnþelepþi care
susþin cã e destul sã crezi ºi harul lui Dumnezeu tot atunci va intra ºi va
locui în tine. Iatã, deci, sã ºtii ºi sã pãstrezi ferm acea convingere ºi
credinþã cã harul Sfîntului Duh nu se transmite altfel ºi nu poate fi primit
decît prin Tainele instaurate de Domnul оn Bisericã prin mоinile Apostol
ilor. Ca
sã te оncredinþezi ºi mai mult de aceasta, am sã-þi aduc cîteva exemple de
primire a harului dupã cum aratã cuvîntul lui Dumnezeu.
Оnsuºi Domnul ºi Mîntuitorul, vorbind cu Nicodim, a spus: Trebuie sã vã naºteþi
de sus , оnþelegоnd naºterea prin har la o viaþã nouã. Care este modul indicat
de El pentru aceasta? A spus oare: crede, deschide gura ºi harul Duhului,
intrînd, te va renaºte? Nu, n-a spus. Dar ce a spus? De nu se va naºte cineva
din apã ºi din Duh, nu va putea sã intre în оmpãrãþia lui Dumnezeu (In. 3,
5-7). Naºterea din apã ºi din Duh este sfîntul botez - prin taina creºtinã.
Doar naºterea singurã face firea noastrã capabilã sã primeascã, sã încapã ºi sã
pãstreze darul Sfîntului Duh, оnsãºi transmiterea acestui dar se sãvîrºea
printr-o tainã aparte, anume prin punerea mîinilor apostolice. Оn limpezime
aceasta o aratã un caz ce a avut loc оn Efes оn timpul cоnd acti
va acolo
Apostolul Pavel. Venind оn Efes, Apostolul a оntоlnit acolo do
isprezece oameni
credincioºi ºi i-a întrebat pe: crezоnd, aþi primit voi oare Duh Sfоnt? Ei a
u
rãspuns: noi n-am auzit cã este Duh Sfînt. Dar cum v-aþi botezat voi, i-a
întrebat sf. Pavel? Cu botezul lui Ioan, au rãspuns ei. Atunci sf. Apostol le-a
explicat cã botezul lui Ioan a fost numai o pregãtire pentru credinþa în Domnul
Iisus Hristos, apoi chemоndu-i pe deplin prin оnvãþãtura evanghelicã, i-a
botezat cu botez creºtin, în timpul botezului a pus peste ei mоinile, ºi ei au
primit Duh Sfоnt. Vezi, botezul aparte ºi punerea mоinilor aparte, ºi da
rul
Duhului Sfоnt numai prin punerea mоinilor?! Punerea mоinilor A
postolii au
оnlocuit-o cu mirungerea, pe care au ºi transmis-o urmaºilor lor, ca tainã ce dã
credincioºilor darul Sfîntului Duh. Tot ea a rãmas ºi acum în sfоnta Bisericã.
Aceste douã exemple sînt suficiente pentru tine, ca sã vezi cã harul Sfîntului
Duh nu se transmite pe calea gоndirii numai prin credinþã, ci pe o cale vãzutã
prin sfintele taine. Aºa a orînduit Оnsuºi Domnul. Voi enumera ºi celelalte
taine. Iertarea pãcatelor, cine ºi în ce pãcate cade dupã botez, nu e doar
pentru înfrоngerea ºi mãrturisirea cu mintea a acestora în faþa lui Dumnezeu, ci
prin оnfrоngere ºi hotãrîre de a nu mai greºi, dupã mãrturisirea lor pãrintelui
duhovnicesc, prin dezlegarea de la el. Cea mai vie comunicare cu Dumnezeu se
sãvîrºeºte prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele Lui, оn Taina Euharistiei.
Puterea haricã pentru lucrul apostolesc de zidire a Bisericii se transmite prin
punerea mîinilor arhiereilor ºi preoþilor. Douã persoane ce se cãsãtoresc se
unesc în una prin taina cununiei. Bolile se vindecã prin Taina Sfîntului Maslu.
Iatã toate ºapte surse ale harului dumnezeiesc ce acþioneazã în Sfоnta Bisericã
Ortodoxã. ªi altã cale de a primi har nu este. Cine va încerca sã-þi arate altã
cale cãtre aceasta, întoarce-te de la el, ca de la un flecar.
9) Trei puncte expuse - credinþa, viaþa dupã porunci în duhul credinþei ºi harul
prin taine, necesitã pe al patrulea - pãstoria orînduitã de Dumnezeu. Trebuie sã
crezi, însã cum vei crede fãrã propovãduitor? ªi cum vor propovãdui de nu vor
fi trimiºi? (Rom. 10, 15). E necesar de a primi harul prin taine, dar cum ar fi
fost aceasta fãrã ziditori ºi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1)? E
necesar sã trãieºti dupã porunci în duhul credinþei, dar cum sã fii în ordine оn
aceastã privinþã fãrã conducãtor, care sã arate, sã pãzeascã, sã corecteze
greºelile, sã ridice pe cei cãzuþi ºi sã-i îndrepte din nou pe cei ce se abat de
la calea cea dreaptã? Astfel pentru orînduirea mоntuirii sоnt necesare p
ersoane
ce acþioneazã din numele lui Dumnezeu, care sã înveþe credinþa, sã sfinþeascã cu
har prin taine ºi sã cãlãuzeacsã în viaþã, e nevoie de pãstori dãruiþi de
Dumnezeu ºi puºi de Dumnezeu. Pentru aceasta e adeverirea apostolicã! ªi El
(Domnul) a dat pe unii Apostoli, pe alþii prooroci, pe alþii evangheliºti, pe
alþii pãstori ºi învãþãtori, spre desãvîrºirea sfinþilor, la lucrul slujirii, la
zidirea Trupului lui Hristos (Ef. 4, 11-12). Chiar ºi lucrarea loro a arãtat-o.
Domnul i-a trimis pe Apostoli, ca mergоnd credinþei sã înveþe, pe cei оnvãþaþi
sã-i boteze, pe cei botezaþi ºi învãþaþi оi povãþuiau sã pãzeascã toate cоte
le-au poruncit (Mt. 28, 19-20). Apostolii aºa ºi fãceau. Dar aºa cum ei nu sînt
veºnici, însã lucrul lor trebuie sã se petreacã în toate veacurile, ºtiind
aceasta, ei pretutindeni, dupã porunca lui Dumnezeu, lãsau în locul lor urmaºi
pãstori ºi învãþãtori, ca ei sã continue lucrul lor - desãvîrºirea sfinþilor,
slujirea (sãvîrºirea tainelor) ºi zidirea Trupului lui Hristos. Citeºte la
Fapte. Iatã cã sf. Pavel cu Barnaba au luminat cu credinþã Listra, Derbe,
Iconia, Antiohia Pisidiei. A venit timpul sã se întoarcã de unde au ieºit, în
Antiohia Siriei. ªi ce, ei i-au ºi lãsat pe cei ce au crezut în voie, numai cu
credinþa? Nu, ei au trecut din nou prin toate oraºele, pe toate le-au orînduit,
cum ar trbui sã fie ei ºi sã trãiascã bisericeºte, ºi pentru supraveghere ºi
îndeplinirea celor de cuviinþã au pus peste ei presviteri, hirotonindu-i (Fapte
14, 22-23). Aceeaºi a fãcut el ºi pentru Efes cu celelalte oraºe din Asia, peste
tot a hirotonit pãstori ºi învãþãtori. Apoi cînd, trecоnd pe lоngã Efes pe mare
n-a avut timp sã meargã personal, a chemat pe toþi aceºti pãstori la Milet, unde
s-a ºi iertat cu ei, dîndu-le оnvãþãturi definitive pentru pãstorirea turmelor
lor: Drept aceea, luaþi aminte de voi înºivã ºi de toatã turma, întru care
Duhul Sfоnt v-a pus pe voi episcopi, ca sã pãstraþi Biserica lui Dumnezeu, pe
care a cîºtigat-o cu Însuºi sîngele Sãu (Fapte 20, 28). ªi iatã ce a mai fost:
întorcоndu-se din Roma, dupã eliberarea din prima temniþã, Apostolul a acostat
în insula Creta ºi a rãspîndit acolo credinþa în Hristos. Dar aºa cum singur nu
avea timp sã punã peste tot pãstori, intenþionat l-a lãsat acolo pentru aceasta
pe sf. Tit, ca sã aºeze preoþi prin cetãþi (Tit 1, 5). Sf. Pavel a procedat
astfel, desigur, ºi-n toate celelalte locuri ºi dupã cum proceda el, tot aºa
procedau ºi ceilalþi Apostoli, deoarece acþionau nu dupã pãrerea lor, ci dupã
porunca Domnului. ªi nici o cumunitate creºtinã n-a fost lãsatã fãrã pãstori
hirotoniþi. Aceasta se continuã tot aºa în Biserica lui Dumnezeu pоnã acum. ªi
aceasta este lege pentru credincioºi: Ascultaþi pe mai-marii voºtri (pãstori)
ºi vã supuneþi lor, fiindcã ei privegheazã pentru sufletele voastre (Evr. 13,
17). ªi ceea ce a zis Domnul Apostolilor, aceea ºi la pãstori trebuie sã o
referim: Cel ce vã ascultã pe voi pe Mine Mã ascultã, ºi cel ce se leapãdã de
voi de Mine se leapãdã; iar cel ce se leapãdã de Mine se leapãdã de Cel ce M-a
trimis pe Mine (Lc. 10, 16).
10) Iatã patru puncte pe care trebuie sã le þinem ºi dupã care trebuie sã ducem
lucrul mîntuirii noastre, dacã cu adevãrat voim sã fim mîntuiþi. Dar mai este
încã unul, anume: sã fim în trupul Bisericii оmbinоndu-ne viu cu toatã mulþimea
credincioºilor. Domnul a numit Biserica Sa viþã de vie, în care El este viþa sau
tulpina, iar toþi credincioºii mlãdiþe. Biserica sau totalitatea credincioºilor
pentru aceasta este un tot întreg, viu оmbinatã cu Dumnezeu ºi cu sine însãºi în
toate pãrþile ei. Precum ramul, frîngоndu-se de la copac, se usucã ºi înceteazã
de a mai trãi, aºa înceteazã de a trãi ºi oricine care оntr-un mod oarecare se
desprinde de la Biserica lui Dumnezeu, iar prin aceasta ºi de la Domnul (In.
15). Sf. Pavel ºi mai clar a prezentat aceasta numind Biserica trupul lui
Hristos. Noi, toþi credincioºii - sîntem trupul lui Hristos, iar Hristos Domnul
este capul trupului. Precum оn trup orice organ trãieºte nu cu viaþa sa, ci cu
viaþa comunã a trupului, iar dacã se va despãrþi de trup va muri ºi va putrezi,
tot aºa ºi nici un singur credincios nu trãieºte aparte, ci trãieºte o viaþã
comunã mulþimii credincioºilor, sau a toatã Biserica, ºi dacã se va despãrþi de
ei sau va fi aparte, se stinge duhovniceºte ºi moare (I Cor. 12; Ef. 4; Col.).
Astfel aceasta s-a menþinut ºi se menþine pînã în prezent оn mijlocul
credincioºilor adevãraþi, cã legea vieþii lor, viaþã ce duce la mîntuire, o
considerã a fi în Bisericã. Biserica, mãrturisim noi, este mama noastrã. ªi e
adevãrat cuvîntul cui Biserica nu-i este mamã, aceluia Dumnezeu nu-i este Tatã
(Sf. Ciprian de Cartagina, n. tr.). Iar dacã Dumnezeu nu-i este lui Tatã, atunci
cine e?!! Domnul, orînduind prin sf. Apostoli Sfоnta Bisericã, tot ce e
mоntuitor a introdus оn ea spre pãstrare ºi rãspîndire pe pãmînt. Оn ea s
#1086;nt
toate tainele credinþei ºi toate înþelegerile adevãrului, în ea e tot harul ºi
Tainele, ce o reprezintã pe ea; în ea e pãstoria adevãratã, cu adevãrat conduce
la adevãr, în ea odihneºte bunãvoinþa lui Dumnezeu, pãzind-o ºi ascultînd glasul
rugãciunii ei; îngerii ºi oamenii, ºi toatã fãptura înþelegãtoare, unindu-se,
slujesc Aceluiaº atotbun Dumnezeu.
Aceasta, adicã a fi în trupul Bisericii ºi în ea sã-þi lucrezi mîntuirea, iatã
la ce obligã pe fiecare credincios: 1) sã crezi cum crede toatã Biserica, de la
începutul ei ºi pînã acum, cu glasul ei sã controlezi orice idee a ta sau
strãinã ºi sã rezolvi orice neînþelegere ce se naºte, ºi în nici un caz sã nu-þi
permiþi sã presupui ceva în dezacord cu оnvãþãtura Bisericii. Fiindcã ea este
stîlp ºi temelie a adevãrului (I Tim. 3, 15). Оnþelege, cine nu le respectã pe
acestea, acela este pãgîn ºi vameº, dupã cuvîntul Domnului (Mt. 18, 17); 2) оn
nimic sã nu te desparþi de ceilalþi în regulile vieþii bisericeºti, sã posteºti,
cînd tuturor se cuvine postul, sã te pregãteºti ºi sã te împãrtãºeºti cu
Sfintele Taine, precum e orînduit în Bisericã, ºi sã respecþi toate celelalte
acþiuni sfinte de rugãciune ºi de sfinþire ale Bisericii, supunîndu-te
cuvоntului Apostolului care interzice sã laºi adunarea (Evr. 10, 25); 3) sã þii
acea convingere, cum cã ºi cei din ceruri ºi cei de pe pãmînt se aflã într-o
comunicare neоntreruptã оntre ei, vie ºi nemijlocitã. Pentru care ºi rugãciuni
le
noastre cãtre ei ºi pentru ei, ºi rugãciunile lor pentru noi sînt auzite ºi sînt
lucrãtoare. Sîntem de-ai noºtri, înrudiþi ºi Îngerilor ºi tuturor ce din veac au
bineplãcut lui Dumnezeu, fiindcã îmbisericindu-ne ne apropiem de cetatea lui
Dumnezeu celui viu, de Ierusalimul cel ceresc ºi de zeci de mii de îngeri, оn
adunarea sãrbãtoreascã, ºi de Biserica celor întоi nãscuþi, care sînt scriºi în
ceruri (Evr. 12, 22-23).
Sã strîngem dar acum la un loc tot ce s-a spus despre calea mоntuirii ºi sã
repetãm: vrei sã te mîntuieºti? Crede toatã învãþãtura de Dumnezeu descoperiã,
ºi, primind puterea harului, cãtre viaþã ºi cucernicie, prin sfintele taine,
trãieºte neabãtut dupã poruncile lui Dumnezeu sub conducerea pãstorilor de
Dumnezeu instituiþi ºi în ascultare faþã de ei, dar toate acestea în duhul
sfintei Biserici a lui Dumnezeu, dupã prevederile ei ºi fiind cu ea în legãturã
vie, ºi te vei mîntui.
La aceastã imagine a cãii mîntuitoare cu оndrãznealã poate fi alãturat urmãtorul
îndemn al sf. Ioan Teologul: Oricine se abate ºi nu rãmîne оn оnvãþãtura lui
Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rãmîne оn оnvãþãtura Lui, acela are ºi pe
Tatãl ºi pe Fiul. Dacã cineva vine la voi ºi nu aduce оnvãþãtura aceasta, sã
nu-l primiþi în casã ºi sã nu-i ziceþi: Bun venit! Cãci cel ce-i zice: Bun
venit! Se face pãrtaº la faptele lui cele rele (2 In. 9, 11).
11) Dupã toate cele spuse de mine pînã acum, tu poþi hotãrî ºi singur, cîtã
dreptate este în cuvintele noului vostru оnvãþãtor aduse de tine. Odatã, scrii
tu, el vã vorbea mult cã trebuie numaidecît sã-L mãrturiseºti pe Iisus Hristos
cu gura, ºi cã, de îndatã ce cineva Îl mãrturiseºte pe El cu gura, tot atunci se
face primitor al Lui ºi El îl оmplineºte ºi-l pãzeºte cu harul Sãu. ªi se lega
foarte de cineva: mãrturiseºte, mãrturiseºte; dar acela nu s-a învoit. Zicea:
parcã mi-e ruºine .
ªi foarte bine a fãcut cã nu s-a învoit. Duhul lui e drept, pentru cã o astfel
de mãrturisire, tam nisam, e neplãcutã voii lui Dumnezeu. Însãºi conºtiinþa finã
a acestui bun creºtin nu i-a permis sã o facã. Aceasta ar fi o fanfaronadã ºi
bufonerie. Mãrturisirea Domnului Iisus Hristos este un act de eroism, ºi Domnul
a promis sã mãrturiseascã pentru cel ce va mãrturisi despre El оn faþa Tatãlui
ceresc (Mt. 10, 32). Dar în ce оmprejurãri mãrturisirea e atît de preþuitã în
ochii Domnului? Оn acele cоnd e nevoie sau sã mãrturiseºti credinþa ta în Domn
ul
Iisus Hristos ºi pentru aceasta tot atunci sã fii chinuit pînã la moarte, sau sã
te dezici de Hristos ºi sã aduci jertfã idolilor. Cel ce mãrturiseºte pe Hristos
în astfel de cazuri оn duh va ºi primi de acum mucenicia. De aceea mãrturisirea
lui este atît de preþioasã. În Biserica lui Dumnezeu mãrturisitorii sînt pe
aceeaºi treaptã cu mucenicii. Mucenicii - sînt acei care, mãrturisind pe
Hristos, au fost chinuiþi pînã la moarte; iar mãrturisitorii - acei care,
mãrturisind pe Hristos, au fost chinuiþi, dar dintr-o pricinã oarecare nu au
fost chinuiþi pînã la moarte. Iatã despre ce fel de mãrturisire vorbeºte Domnul!
De aceea ea stã la El împreunã cu opusa ei lepãdare de El. Iar de cel ce se va
leapãda de Mine înaintea oamenilor ºi Eu mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui
Meu, care este în ceruri (Mt. 10, 33). ªi acolo la voi sоnt astfel de
оmprejurãri, ca ori sã-L mãrturiseºti pe Hristos ºi sã pãtimeºti, ori sã te
dezici de El ºi sã trãieºti fericit?! Nu. Se vede cã nu e nici ocazia ca sã
arãþi ºi o astfel de mãrturisire, care e atît de preþioasã în ochii Domnului.
Оnsã sã fanfaronezi ºi sã o faci pe bufonul ai posibilitatea întotdeauna. Mãcar
fugi afarã ºi strigã: cred în Hristos ºi mãrturisesc. Dar o astfel de
mãrturisire va fi în vоnt, ca ºi aceea pe care a cerut-o оnvãþãtorul vostru.
Noul vostru оnvãþãtor leagã de mãrturisire o astfel de fãgãduinþã: deîndatã ce
mãrturiseºti cu gura pe Hristos, primeºi în tine pe Hristos. De unde a mai
luat-o?! Vezi cum Domnul ºi sfinþii Apostoli învãþau despre cine ºi cum primeºte
în sine pe Hristos. Sf. Pavel spune: cоþi оn Hristos v-aþi botezat, о
n Hristos
v-aþi оmbrãcat (Gal. 3, 27). Cine s-a оmbrãcat оn Hristos, desigur L-
a ºi
primit оn sine. Prin urmare cine se boteazã, acela se face primitor оn
sine de
Hristos, citind Simbolul Credinþei; dar prin aceasta nu se sãlãºluieºte în el
Hristos, ci se face capabil de a-L primi pe El оn sine prin sfоntul
Botez;
sãlãºluirea însãºi se sãvîrºeºete prin botez. Iatã cum învaþã Apostolul; iar
învãþãtorul vostru interpreteazã altfel. Aceasta-i dupã mintea lui ºi nu din
înºtiinþarea ºi fãgãduinþa lui Dumnezeu.
Mai vezi оncã. Domnul spune: Cel ce mãnîncã trupul Meu ºi bea sîngele Meu
rãmîne оntru Mine ºi Eu оntru el (In. 6, 56). Dacã Domnul petrece în cel ce s-
оmpãrtãºit atunci aceasta desigur pentru cã în оmpãrtãºanie L-a primit pe El.
Prin urmare, cel ce se оmpãrtãºeºte cu sfintele Taine, Trupul ºi Sîngele lui
Hristos, se face prin aceasta primitor de Hristos. Оnainte de оmpãrtãºire
noi
mãrturisim pe Domnul: cred Doamne ºi mãrturisesc... Dar nu aceastã mãrturisire
sãlãºluieºte pe Hristos, ci însãºi împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele.
Mãrturisirea doar deschide intrarea Domnului pentru primirea Lui, în taina
Trupului ºi Sîngelui Lui.
Оn acest fel vezi cã noi оn puterea botezului ºi оmpãrtãºaniei ne facem
primitori de Hristos, iar nu în puterea singurei mãrturisiri a Lui, cu toate cã
aceastã mãrturisire o facem înainte de acele taine. Iar оnvãþãtorul vostru a
inventat altã cale de primire a Domnului. Aceasta o face el dupã isteþimea lui
deºartã.
Оn alt loc, la acelaºi sf. Ioan Teologul, Domnul mai indicã ºi o altã cale de
primire a Lui, anume îndeplinirea poruncilor. Cel ce are poruncile Mele ºi le
pãzeºte, acela este care mã iubeºte; iar cel ce Mã iubeºte pe Mine va fi iubit
de Tatãl Meu ºi-l voi iubi ºi Eu ºi Mã voi arãta Lui . ªi încã: Dacã mã iubeºte
cineva, va pãzi cuvîntul Meu, ºi Tatãl Meu îl va iubi, ºi vom veni ºi vom face
locaº la el (In. 14, 21-23). Sã nu gîndeºti cã aceastã îndeplinire a poruncilor
deschide calea pentru sãlãºluirea Domnului în noi altfel ºi aparte de sfîntul
botez ºi Sfînta Оmpãrtãºanie. Harul botezului ºi a sfintei Împãrtãºiri dau
puteri pentru îndeplinirea corectã a poruncilor. Cel ce îndeplineºte toate
poruncile bine-înfrumuseþeazã sufletul sãu cu felurite virtuþi ºi face inima sa
templu, demn de a fi locaº Domnului. Atunci El se sãlãºluieºte într-оnsul. El
este оntr-оnsul din clipa sfоntului botez ºi оncã mai sincer
comunicã cu el prin
Sfînta Оmpãrtãºanie. Însã chiar ajutîndu-i оn viaþa sfоntã, totuºi încã n
odihneºte pe deplin în el, fiindcã pînã ce nu vor pãtrunde în suflet toate
virtuþile prin îndeplinirea poruncilor оn el tot mai rãmоn urmele patimilo
r, ºi
e neplãcut Domnului mirosul pãcatului. El nici nu se odihneºte în el, parcã
neavînd оncredere оn el, ºi оncã fãurindu-ºi doar un locaº vremelnic. Iar
cînd
sufletul se va sfinþi cu virtuþi, atunci El cu încredere intrã în el, ca оntr-o
casã, ºi locuieºte liniºtit, nestrîmtorat de neplãcutele miºcãri ale pãcatului
ºi patimilor. În aºa mod credinþa Îl atrage pe Domnul, tainele оnvrednicesc de
prezenþa ºi ajutorul Lui; iar cоnd credinciosul, ajutat de Domnul, se va curãþa
de toate patimile prin îndeplinirea poruncilor ºi înrãdãcinarea virtuþilor,
atunci în sfоrºit ºi Domnul se sãlãºluieºte definitiv ºi odihneºte în el. Iatã
toatã calea de primire a Domnului. Ea îºi are treptele sale, оºi are оnceput
,
continuare ºi sfоrºit, sau оncheiere. Оn locul citat Domnul vorbeºte
despre
aceastã încheiere. Оnsã rãdãcina acestui lucru este primirea Domnului prin
taine. Fãrã taine nici credinþa, nici virtuþile nu-L vor atrage pe Domnul. Ele
pot face numai ca Domnul sã-l aducã pe cel ce le are la primirea tainelor, ºi
prin taine se va sãlãºlui, cum s-a întоmplat cu sutaºul Corneliu. Iar
mãrturisirea Domnului are loc aici numai ca o oarecare parte pregãtitoare, ºi nu
ca ceva ce оntruneºte оntru sine toatã puterea pentru primirea Domnului.
A mãrturisi pe Domnul nu însemnã numai a zice cu gura cã cred în Domnul. Aceasta
оnseamnã оn general a fi creºtin. Cоnd vom fi оntrebaþi: ce cr
edinþã
mãrturiseºti? ºi noi vom rãspunde: creºtinã; atunci acest rãspuns al nostru fa
fi acelaºi lucru cu: eu sînt creºtin, sau noi sîntem creºtini. Sã luãm acum
acest cuvînt оn sensul concret. Ce оnseamnã a fi creºtin? Înseamnã ºi a crede
drept, ºi a trãi sfînt, ºi a te sfinþi cu tainele, ºi a asculta de conducerea
pãstorilor, ºi de Biserica Ortodoxã sã aparþii, ºi tot ce este poruncit de ea sã
îndeplineºti, adicã sã sãvîrºeºti toate aºa cum le-am arãtat noi mai înainte,
оmpreunã alcãtuiesc calea cãtre mîntuire. Prin urmare, cu adevãrat mãrturiseºte
pe Domnul acela, care crezоnd оn Domnul ºi sfinþindu-se cu tainele ºi prim
ind
prin ele puterea harului, trãieºte sfînt dupã poruncile lui Dumnezeu sub
conducerea pãstorilor, ºi toate în duhul ºi dupã prevederile Sfintei Biserici
Ortodoxe. Iatã un mãrturisitor adevãrat! Iar nu acela care numai cu gura
mãrturiseºte pe Domnul. Sf. Ioan Teologul în prima sa epistolã, vorbind despre
mãrturisire, recunoaºte ca fiind valabilã anume o astfel de mãrturisire.
Оnvãþãtorul vostru considerã rodul mãrturisirii orale a Domnului încã ºi ca pe o
plinire cu har a celui care mãrturiseºte pe Domnul. Dacã mãrturisirea ar
sãlãºlui pe Domnul, atunci l-ar plini de har: fiindcã harul este plinirea
noastrã cu Dumnezeu ºi comunicarea Lui cu noi.
Dar aºa cum a fost explicat mai înainte, cã Domnul se sãlãºluieºte nu prin
mãrturisire, ci prin taine, atunci e evident cã cu har împlineºte nu
mãrturisirea, ci dupã mãrturisire sau prin mãrturisire, tainele. ªi mai sus
þi-am mai explicat cã harul nu se transmite altfel, decît prin taine. ªi n-a
fost caz în Biserica lui Dumnezeu ca harul sã-l umple pe cineva altfel. Prin
urmare, nu se poate gîndi, precum cã printr-o singurã mãrturisire oralã se poate
primi har. Aceasta semanã foarte mult cu: cascã gura ºi va curge harul. Dupã
aceastã concluzie pe bunã dreptate îl poþi numi pe învãþãtorul vosru ºi pe cei
ce sînt de acord cu оnvãþãtura lui ºi doar prin mãrturisirea oralã nãdãjduiesc
sã primeascã har - gurã-cascã.
12) Scrii cã noul vostru învãþãtor se roagã cu rugãciunile sale, dar în timpul
rugãciunilor nici semnul Crucii nu-ºi face, nici metanii nu bate .
Iatã, vezi ce modist este? Toatã lumea creºtinã îºi face semnul Crucii, chiar ºi
acei care mãrturisesc greºit credinþa în Hristos; iar el se ruºineazã. Cine îºi
face semnul Crucii, acela fãrã cuvinte mãrturiseºte pe Domnul Iisus Hristos,
Care a pãtimit pentru noi rãstignirea pe Cruce ºi moartea, ºi prin aceasta ne-a
rãscumpãrat. Învãþãtorul vostru strigã: mãrturiseºte pe Hristos cu gura; iar voi
ar fi trebuit sã vã apropiaþi de el ºi sã-l obligaþi: mãrturiseºte pe Hristos
prin semnul Crucii. Tot una este: ºi acolo ºi aici mãrturisire; numai cã acolo
cu cuvîntul, iar aici cu fapta. Fapta e mai puternicã decît cuvоntul. Zicea el
celui ce nu vroia sã-L mãrturiseascã pe Domnul cu gura: a-ha! þi-e ruºine de
oameni! Spuneþi-i ºi voi lui: ºi tu te ruºinezi sã-þi faci semnul Crucii; ºi aºa
cum ea este tot mãrturisire, atunci reiese cã tu însuþi te ruºinezi sã
mãrturiseºi pe Domnul în faþa oamenilor.
Sf. Vasile cel Mare mãrturiseºte cã însemnarea cu semnul Crucii e stabilitã de
Apostoli ºi cã semnul Crucii, fãcut cu credinþã, respinge pe vrãjmaºii nevãzuþi,
risipeºte toate uneltirile lor ºi pãzeºte de atacurile lor. Cu Crucea Domnul a
nimicit toatã puterea vrãjmaºului. Duºmanii ºtiu aceasta ºi fug de semnul
Crucii. Iar cine nu-ºi face semnul Crucii ºi nu se îngrãdeºte cu el, cãtre aceia
vrãjmaºii au acces liber. Creºtinul fãrã semnul Crucii e ca ºi ostaºul fãrã
armã. Vrãjmaºul face cu el dupã cum voieºte.
Cu semnul Crucii se sfinþesc toate tainele dumnezeieºti; cu el se sãvîrºeºte
sfinþirea oricãrui lucru necesar pentru viaþã. Aºa a primit Sfînta Bisericã de
la Apostoli ºi aºa acþioneazã toþi creºtinii. De aici, e firesc sã aparã
întrebare: oare este creºtin acela care fuge de semnul Crucii?
Prin plecarea capului deobicei noi mãrturisim ºi supunere ºi cinste. Cît de
important pentru cel ce se apropie cu rugãciune de Dumnezeu este sã aibã în
inimã evlavie deplinã faþã de El ºi supunere totalã, tot atît de necesar este ºi
sã mãrturiseºti în faþa Lui, nevãzut, aceste simþãminte prin închinare. Toþi
creºtinii se ºi închinã Domnului trupeºte, întru mãrturia fricii lãuntrice faþã
de El ºi deplinei credincioºii voii Sale. Cine nu se închinã acela pune la
îndoialã faptul de a avea ºi el în sine astfel de simþãminte. Iar dacã nu sînt,
ce e rugãciunea lui? La noi este o zicalã: nu-ºi pleacã grumazul, în semn cã un
astfel de om e de duh nesupus, de nimeni nu vrea sã ºtie. Nu tot de astfel de
duh e acel care nu face închinãciuni la rugãciune? Oricum e un obicei rãu. Nu-ºi
scoate ºapca, voi zice simplu, ºi asta în faþa lui Dumnezeu.
13) Scrii: oameni demni de оncredere mi-au spus cã оnvãþãtorul acesta al nost
ru
ºi toþi cei ce se þin de el, la Bisericã nu umblã, pe sfinþi nu-i cheamã în
rugãciuni, nici pe Maica lui Dumnezeu, nici pe Îngeri, nici pe Apostoli, nici pe
Prooroci, nici pe marii ierarhi, mucenici ºi cuvioºi, nu respectã posturile, nu
se pregãtesc, nu se mãrturisesc ºi nu se împãrtãºesc cu Sfintele Taine ale lui
Hristos ºi nu recunosc sãrbãtorile .
Iatã, vezi ce bravo sînt? Molocani adevãraþi, cu toate cã au învãþat acest fel
de înþelepciuni de la Englez. Molocanii ºi duhoborii noºtri se socot pe sine
creºtini duhuvniceºti, oameni ai lui Dumnezeu, sfinþi, pentru care nu e nevoie
de nici o regulã bisericeascã exterioarã, nici o nevoinþã ºi nici un fel de
taine sfinþitoare ºi sfinte acþiuni. ªi gurã-cascã ai voºtri sînt de aceeaºi
croialã cu ei. Iar eu nu pot înþelege, ce tot alergaþi voi acolo dupã acest nou
învãþãtor, sau îi permiteþi lui sã vã bîzоie la urechi cu palavrele lui?! Cãci
dupã cele spuse de tine e mai mult decоt clar cã el a cãzut de la Sfînta
Bisericã Ortodoxã, ºi dacã se tîrãºte cu învãþãtura sa, apoi numai pentru aceea
ca ºi pe voi sã vã dezbatã de la Bisericã ºi sã înfiinþeze o oarecare sectã
aparte, strãinã Bisericii ºi respinsã de Dumnezeu. Iar voi vã alipiþi totuºi de
el, ca muºtele nebune la vlaga otrãvitã.
Sã-þi scriu cã învãþãtorul vostru ºi toatã adunãtura lui se aflã în mare
rãtãcire, neprimind împreunã cu Biserica punctele enumerate de tine, n-am s-o
fac. Dar te sfãtuiesc sã gãseºti cartea Piatra Credinþei de ªtefan Iavorski.
Acolo toate aceste puncte se susþin, iar cei ce nu le primesc sînt demascaþi.
Citeºte cu atenþie ºi însuºeºte cele scrise. Atunci cu aceastã piatrã uºor vei
închide gurile celor ce spun minciuni ºi vei sfãrîma dinþii celor ce au greºit
împotriva adevãrului, dar totuºi ieºind cu impertinenþã cu cuvîntul lor, plin de
minciunã ºi viclenie. Cartea aceea e scrisã împotriva protestanþilor. Dar
protestanþii tot una sînt cu molocanii, numai cã nemþi, cum sоnt ºi aceºti
noiºti (inovatori) ai voºtri - molocani de croialã englezeascã.
14) Scrii: printre noi bоntuie nedumerirea, de ce tac pãstorii noºtri.
Învãþãtorul acela umblã peste tot, îºi bate capul, învaþã, vorbeºte cu
însufleþire. Iar ai noºtri tac. ªi-n bisericã rar cine din ei dã învãþãturi:
numai slujbele sãvîrºesc. Ar fi nevoie de cuvîntul viu, iar el nu este .
Am sã te întreb ºi eu pe tine: iar voi v-aþi adresat la pãstorii voºtri cu
întrebarea, precum cã, iatã, un oarecare învãþãtor ne adunã ºi ne оnvaþã, ca sã
vedeþi, bine oare ne învaþã? Nici unul. Iatã, de cîte ori mi-ai scris, peste
mãri ºi þãri, ºi nici odatã n-ai pomenit cã te-ai fi adresat pãstorului tãu,
care este în coasta ta ºi pe care îl vezi оn fiecare duminicã ºi sãrbãtoare. Cum
dar dupã aceasta pãstorii sã ºtie ce se face la voi pe ascuns? Pãstorul vostru
vine la bisericã, vede adunaþi pe enoriaºii sãi, rugîndu-se stãruitor, ºi e
liniºtit, fiind dupã acestea încrezut cã pãstoriþii lui se aflã în cinul care se
cuvine. Doar ºtiþi dogmele, poruncile tot le þineþi minte, Bisericii lui
Dumnezeu în toate vã supuneþi. Ce sã vã mai spunã? Doar uneori sã lãmureascã
cîte o dogmã oarecare, poruncã, sau o oarecare tainã. Dar ºi fãrã aceasta toatã
slujba noastrã bisericeascã e astfel alcãtuitã încоt unuia care este atent оi
vin оn amintire ºi dogmele, ºi regulile vieþii iar a ne alipi de Dumnezeu ne
învaþã prin însãºi acþiunea sa. ªi doar aflarea în bisericã de acum înnoieºte
întregul duh religios, precum o simt toþi. Sînt de acord cu tine cã pãstorilor
se cuvine mai des sã poarte discuþii cu turma lor în bisericã sau sã înceapã
convorbiri în afara bisericii. Dar nu pot fi de acord cum cã deoarece aceasta nu
se întоmplã atunci pãstoriþii sînt cu totul lipsiþi de orice hranã
duhovniceascã. ªi chiar ºi оn faptul cã aceasta nu este, sоnt gata, dacã tot
trebuie sã învinuiesc, sã vã învinuiesc nu mai puþin ºi pe voi pãstoriþii, decît
pe pãstorii voºtri. Manifestaþi dorinþa, rugaþi, ºi care pãstor va refuza sã
satisfacã o astfel de dorinþã bunã a voastrã? Voi singuri vã feriþi de pãstori,
iar cînd se оntоmplã sã vã întоlniþi cu cineva din ei, nu porniþi discuþi
despre necesitãþile credinþei. Vãzîndu-vã pe voi, nici el nu începe astfel de
discuþii. Iar mai apoi nici în bisericã nu dã învãþãturi, de fricã sã nu vã
plictiseascã ºi sã vã abatã de la bisericã. Eu nu-i îndreptãþesc pe pãstorii
care tac: datoria lor este sã dinamizeze - sã vorbeascã, iar a pãstoriþilor - sã
asculte. Dar vã amintesc numai cã aici este ºi vina voastrã.
Tu zici: ai noºtri tac, iar acela оºi bate capul . Acela pentru aceea оºi bat
e
capul pentru cã trebuie sã-ºi strîngã ucenici ºi adepþi; iar cînd ºi-i va
strînge va tãcea ºi el, pentru cã ucenicii, care se vor lipi de el, vor ºti tot
ce învaþã el de obicei. Dar ºi asta trebuie ºtiutã, cã grijile, alergãrile,
strigãtele - nu înseamnã starea sãnãtoasã a lucrurilor. Uitã-te la trup. Cînd e
sãnãtos, atunci în el toate funcþiile se sãvîrºesc liniºtit: pulsul nu e
frecvent, respiraþia constantã, capul proaspãt, încordarea nervilor ºi a
muºchilor echilibratã. Dar deîndatã cum ceva dintre acestea iese din limitele
sale, pacea funcþiilor se deregleazã ºi trupul devine nesãnãtos. Aceeaºi este ºi
în lucrarea credinþei ºi a mîntuirii. Voi, cu оntreaga voastrã parohie,
alcãtuiþi un trup mic bisericesc. Toate funcþiile mîntuitoare merg bine la voi:
voi þineþi credinþa, vã strãduiþi sã trãiþi creºtineºte, vã sfinþiþi cu tainele,
respectaþi toate regulile bisericeºti ºi ascultaþi de pãstorii voºtri. Lucrul
mîntuirii tuturor ºi a fiecãruia merge bine la voi, cu toate cã în mijlocul
vostru nu se vede nimic eminent. Precum trupul sãnãtos creºte ºi trãieºte
neobservat, aºa ºi voi trãiþi ºi creºteþi duhovniceºte, cu toate cã nu se
observã. Astfel, faptul cã acela aleargã ºi îºi bate capul, iar la voi merge
totul liniºtit, nu înseamnã cã voi vã aflaþi într-o stare mai rea faþã de el; ci
dimpotrivã, aceastã curgere lentã a lucrurilor la voi din partea mîntuirii
оnseamnã cã voi vã aflaþi într-o stare sãnãtoasã. Voi mergeþi bine; iar
scandalagiul acela se aflã într-o stare nu tocmai normalã; ºi faptul cã aleargã
naºte gîndul cã el e din numãrul celor nebuni. Dacã cineva în timpul curgerii
liniºtite a treburilor religioase la voi se dedã nepãsãrii ºi indiferenþei faþã
de mîntuire, atunci aceasta e rãu. Însã dacã fiecare, dupã mãsura puterilor sale
face cu stãruinþã tot ceea la ce-l obligã conºtiinþa sa de creºtin, chiar dacã
cu toate acestea nimeni nu se evidenþiazã cu nimic faþã de ceilalþi, atunci
lucrul mîntuirii voastre e оn regulã ºi n-aveþi de ce sã vã îngrijoraþi dispre
aceasta ºi sã vã grãbiþi în urma cuiva, numai pentru faptul cã reprezintã ceva
ieºit din comun. Aduþi aminte cã de la început am vorbit despre un cor de
cоntãreþi - cã cel ce se evidenþiazã rãu face. Aceasta serveºte ca explicaþie ºi
la ceea despre care vorbesc acum.
Acum þi-am spus totul la ce mi-a dat prilej scrisoarea ta. Rãmîne de adãugat,
dupã cum vezi ºi singur: pãrãseºte-l pe acest nou învãþãtor, molocan rãtãcit, ºi
þine-te, precum întotdeauna te-ai þinut de Sfînta Bisericã Ortodoxã ºi pãstorii
ei. Tot asta sfãtuieºte-i ºi pe ceilalþi ai tãi. V-aþi tîrоt dupã acest
scandalagiu, v-aþi holbat la el, v-aþi scãrpinat auzul cu vorbele lui îndulcite
ºi ajunge. La bine el nu vã va duce. Iar pentru ca sã fii mai tare cu duhul
împotriva оnºelãciunii vorbirii dulci, capãtã, cum þi-am amintit Piatra
Credinþei ºi citeºte. Dar mai bine adunaþi-vã toþi, care v-aþi spurcat auzul cu
cuvîntãri ereticeºti strãine Bisericii ºi citiþi, - ºi certaþi-vã pe voi înºivã
de aceastã înºelãciune a vrãjmaºului.

S-ar putea să vă placă și