(1815-1894) ºi modul de nevoinþã al acestuia - zatvorul Mulþi sfinþi s-au nevoit, multe ºi felurite le-au fost nevoinþele ºi cãile spre mîntuire, dornici toþi sã se liniºteascã de deºãrtãciunile lumii pentru a se apropia ºi a se uni cu Dumnezeu prin rugãciune ºi contemplaþie. Pentru aceasta unii au fugit în pustie, alþii s-au suit pe stîlp, unii s-au ascuns оn peºteri, alþii s-au fãcut nebuni pentru a fi necunoscuþi ºi urîþi de toþi, unii s-au îndepãrtat în pãduri, iar alþii, fiind în mãnãstire s-au închis оn chilia lor, folosind pe mulþi cu rugãciunile, învãþãturile ºi scrisorile lor. Unul din aceºti sfinþi, care, fiind împiedicat de оmprejurãri, dar care din copilãrie dorind o viaþã retrasã de cãlugãr, a fost sf. ierarh Teofan Zatvornicul din mãnãstirea Vоºinsk. Zatvorul este o tradiþie veche, preluatã încã de la întemeietorii monahismului, rãsãditã ºi dezvoltatã în lavra Pecerska ºi în alte mãnãstiri din Rusia. Prin zatvor s-au desãvîrºit numeroºi sfinþi ai acestui meleag. Acest mod de vieþuire prezintã, de fapt, aceeaºi pustnicie sau sihãstrie, doar cã, neavînd pustia, nevoitorii se оnchideau оn chilie, nep rimind pe nimeni, nevoindu-se ºi liniºtindu-se în ea. Оnsuºi ierarhul despre zatvorul sãu scria în glumã ºi cu smerenia caracteristicã lui, neacordînd importanþã deosebitã faptului cã vieþuieºte izolat de lume. M-au poreclit Zatvornic, scria el, dar aici nici a duh de zatvornic nu miroase. Mã umflã rîsul, cоnd spune cineva cã mã aflu în zatvor. E cu totul altceva. E aceeaºi viaþã, numai cã fãrã ieºiri ºi primiri. Zatvorul adevãrat este sã nu mãnînci, sã nu dormi, sã nu faci nimic, numai sã te rogi. Eu însã vorbesc cu Evlampie (chileinicul), ies la balcon, vãd pe toþi, port corespondenþã... Mãnînc, beau, dorm оndeajuns. E o simplã singurãtate vremelnicã. Оmi pun l 6;n gоnd ca mãcar postul sã-l petrec ca adevãraþii zatvornici, dar trupul neputincios se dã în coadã de la asta... Iar sã lucrez ceva, mã biruieºte lenea. Aº fi tot dormit ºi-aº fi tot stat cu mîinile strоnse. Cоteodatã mai оncropeºti (s crii) cоte ceva. Dar te gоndeºti, de ce sã mã chinui? ªi lepãd... Iar zilele trec un a dupã alta ºi moartea se apropie. Ce sã rãspund ºi cu ce sã mã îndreptãþesc - nimic nu gãsesc! Nenorocire! Efrem Sirul are plîngeri asupra scrierilor sale. (ªi spune, ºi scrie bine, iar eu cum sоnt?!) Vai mie! Dacã el gãsea de cuviinþã sã spunã aceasta, atunci noi, frate, cum o sã fugim? Începi sã scrii - ºi cînd le оnºirui! Dar la fapte!? Undeva este scris la prooroc: vai celor ce scriu . Cu adevãrat vai! Cãci cîte nu le scrii, dar singur tot pe loc... Ia nenorocire!... Cu adevãrat, pe noi cãrturarii numai mormîntul ne va оndrepta  086;n acest sens... De оndreptat ne va оndrepta, dar nu va fi tоrziu oare!? Iar sufletul meu s-a оnãsprit ºi cu urechea nu aude, de parcã nu e vinovat cu nimic - e sfоnt. Vai ºi vai! Deºi sfîntul se numea pe sine leneº , încropirile sale alcãtuiesc un numãr enorm de volume masive, conþinînd оn special traduceri din scrierile sf. Pãrinþi, printre care ºi Filocalia (Dobrotoliubia), din greacã. Pe lîngã limba greacã sf. Teofan s-a mai instruit în limbile francezã, ebraicã, arabã. A scris tîlcuiri la: Psalmul 33, la cei ºase psalmi ºi la psalmul 118, tîlcuirea оn douã volume mari la epistolele Pauline. Acestea alcãtuind un prinos important pentru bibleistica rusã. Dintre scrierile personale ale sfîntului se pot enumera: Calea spre mоntuire, (scurt studiu de asceticã) , Scrisori despre viaþa creºtineascã , Scrisori despre viaþa duhovniceascã (apãrutã la Editura Anastasia cu titlul Ce este viaþa duhovniceascã оn reuºita traducere a doamnei Elena Dulgheru) º. a. Un caz aparte оn opera scrisã a sfоntului o constituie chiar scrisoril e sale, cãtre fiii ºi fiicele duhovniceºti. Nimãnui din cei ce se adresau la el dupã sfaturi ºi lãmurire în viaþa duhovniceascã el nu le refuza niciodatã în cãlãuzirea sa scrisã. Zilnic primind între 20 ºi 40 de scrisori, ierarhul-zatvornic numaidecît dãdea rãspuns la fiecare din ele, cu deosebitã agerime intrînd оn situaþia ºi starea sufleteascã a celui ce scria. Despre cantitatea acestor scrisori ºi a celorlalte scrieri ale sfîntului ne putem da uºor seama, luînd оn consideraþie cei 16 ani de zatvor ai acestuia. Scrisorile, care la vremea lor au folosit persoane particulare, astãzi sînt moºtenire obºteascã ºi folosesc pe cei ce vor sã se mîntuiascã în lumea оntreagã. Mare a fost contribuþia lor la renaºterea duhovniceascã a Rusiei contemporane sfîntului ºi a celei din zilele noastre, acesta fiind ºi unul din motivele care au servit pentru canonizarea lui. Iar astãzi ne hrãnim ºi noi din truda unuia dintre ultimii mari asceþi ai Ortodoxiei. Acel despre care în cercurile duhovniciei ruse se spune: Dacã Ignatii Briancianinov este abecedarul nevoinþelor, atunci Teofan Zatvornicul este gramatica . Scrisoare contra оnvãþãtorilor mincinoºi Cu plãcere voi rãspunde, s-au mai bine zis vom discuta împreunã, despre ce mi-ai scris în scrisoarea ta, demnã de toatã atenþia. Eu ºi mai înainte am auzit cоte ceva despre ceea ce-mi vorbeºti, dar credeam cã sînt niºte fleacuri. Acum însã din cuvintele tale vãd cã acolo la voi începe un fel de incendiu bisericesc ºi mã grãbesc sã-þi scriu, ce va trimite Dumnezeu pentru scrisoarea ta. 1) Оmi scrii: La noi a apãrut un oarecare propovãduitor al credinþei, se presupune cã-i din nobili, ºi pare-se nu de rang mic, care umblã pe la case, nu numai bogate, ci ºi sãrace, citeºte Evanghelia, tîlcuieºte ºi învaþã a crede în Hristos ºi pocãiinþa. Nu departe de mine trãieºte un legãtor de cãrþi sãrac. Chiar la el vine propovãduitorul acela. Se strînge lume; ºi eu am fost acolo de cоteva ori. Se aude cã ºi în alte pãrþi au loc astfel de adunãri ºi nu puþinã lume se întоmplã sã vinã . Sã ne oprim la aceste cuvinte. A apãrut un propovãduitor al credinþei, un propovãduitor nu din numele Bisericii, dupã cum se vede. Aceasta de acum a trebuit sã nascã între voi nedumeriri: cum aºa sã înveþe, nefiind pus învãþãtor? La noi aceasta este o noutate nemaipomenitã. De la o aºa nedumerire urma sã treceþi tot atunci la astfel de gînduri: ceva nu e оn regulã aici, el nu e din casa Domnului, ci din altã parte; de aceea, prin urmare, trebuie sã fiþi atenþi. Oare voi aºa aþi procedat? Nimãnui nici prin cap nu i-a trecut sã se pãzeascã, ci toþi aþi ascultat ºi ascultaþi, nedîndu-vã silinþa sã discutaþi, adevãrat e ceea ce auziþi ºi oare vom ajunge la bine, dacã îi vom urma aceluia? Iatã prima voastrã greºealã! Spui cã el învaþã a crede în Hristos ºi toate le ia din Evanghelie. Dar tocmai aceasta a ºi trebuit sã vã determine sã fiþi atenþi. Oare sînteþi niºte tãtari sau busurmani?! Voi doar credeþi în Hristos Domnul ºi mîntuirea voastrã o lucraþi în Sfоnta Bisericã Ortodoxã, ºi o lucraþi dupã chipul mîntuirii tuturor sfinþilor noºtri, celor mai dinaintea noastrã, de Dumnezeu proslãviþi! Din acestea urma sã concludeþi cã, dacã el a început sã înveþe despre credinþã, chiar nouã credincioºilor, atunci aceastã credinþã a lui trebuie sã fie diferitã decît acea оn care credem noi. Atunci cоnd el a оnceput sã vã înveþe: cr edeþi în Hristos, se cuvenea ca voi sã-l întrebaþi: de ce ne mai vorbeºti despre asta? Ce, noi sоntem niºte nebotezaþi? Iar vouã nici unuia nu vi s-a întors limba! Zicоnd vouã: credeþi în Hristos, v-a acuzat de necredinþã; iar voi ascultaþi, de parcã aþi fi într-adevãr necredincioºi. Dar dacã el propovãduieºte o altã credinþã, iar voi totuºi ascultaþi, atunci împreunã cu el condamnaþi credinþa voastrã de mai înainte, condamnaþi ºi Biserica ºi pe toþi cei ce s-au mîntuit ºi se mîntuiesc оn ea. Iatã a doua voastrã vinã, mai mare decît prima! ªi cum de se întоmplã toate acestea acolo la voi?! Se оntоmplã printre adevãraþii credincioºi în Domnul ºi mergãtori pe calea mîntuirii, arãtatã mai sus?! Fiii Bisericii liniºtit ºi paºnic îºi lucreazã mîntuirea. Dar vine cineva, pe care nu l-au cunoscut pоnã atunci, ºi începe sã strige: ºtiþi oare cã? - Hristos a murit pentru noi! Credeþi aºa, pocãiþi-vã, ºi v-aþi mîntuit. ªi ei, ca ºi cum ar fi auzit ceva neobiºnuit, se agaþã de el, fiind gata sã lase ºi Biserica lor, ºi pãstorii lor, ºi tot ce preþuiau mai înainte, tot cu ce se hrãnea ºi se sfinþea sufletul lor! Ciudat! Mai оnainte oare nu оn Domnul l ucraþi voi mоntuirea voastrã? Oare nu оn numele Lui sоnteþi botezaþi? Oare nu cu puterea Lui aþi primit de atîtea ori iertare de pãcate prin taina pocãinþei? Oare nu pe El Însuºi Îl primeaþi în voi оmpãrtãºindu-vã cu Preacurat Sîngele Lui? Oare nu la El vã adresaþi în rugãciunile voastre ºi în El toattã nãdejdea mîntuirii voastre o puneaþi? Aºadar ce e deosebit, ce nou, ceva ce nu aþi avea voi în mintea ºi inimile voastre, vã vesteºte acest venetic, necunoscut pоnã acum vouã, spunînd: Hrisos a murit pentru voi; credeþi astfel ºi sînteþi mîntuiþi? Oare nu aceasta mãrturisiþi voi zilnic citind în Simbolul Credinþei: Cred... оntru unul Domn Iisus Hristos... Care pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mîntuire, S-a pogorоt din Ceruri ºi S-a оntrupat de la Duhul Sf 086;nt ºi din Maria Fecioara ºi S-a fãcut om. ªi S-a rãstignit pentr noi , º. a. m. d. Nu asta vã vestiþi vouã înºivã, cîntоnd оn Bisericã: Unule-nãscut Fiule... ªi Te-ai rãstignit Hristoase Dumnezeule... mоntuieºte-ne pe noi, mоntuieºte-n e pe noi? Sau: Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Hristos: mîntuieºte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu? Sau: Luminã linã a sfintei slave: Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaþã? Sau: Acum slobozeºte... cã vãzut-au ochii mei mоntuirea Ta? Iar toatã Liturghia ce este, dacã nu amintire, sau, mai mult, dacã nu reproducerea tainicã în Jertfa fãrã de sînge a Jertfei de sоnge de pe Cruce pentru mоntuire a noastrã? Atunci ce nou auziþi din gura acestui venetic, încãt sînteþi gata sã lãsaþi cele de mai înainte ºi sã urmaþi lui, probabil încã neºtiind încotro vã va duce, ºtiind în acelaºi timp, fãrã îndoialã, cã calea pe care aþi mers pînã acum, este calea adevãratã? Cu adevãrat de neînþeles este. Iatã cu cine semãnaþi: sã presupunem, se cоntã ceva оn cor ºi voi оnºivã participaþi la aceastã cîntare. Cоntarea merge ine, toate vocile se contopesc оn una. Dar iatã cã deodatã între voi apare cineva, se bagã în cоntarea voastrã ºi cu glasul sãu se deosebeºte de ceilalþi. ªi voi, lãsînd corul ºi cîntarea оncetоnd-o, toatã atenþia o îndreptaþi spre acel glas remarcabil, mirîndu-vã cum reproduce el notele. Oare face el bine ºi oare bine procedaþi voi, vouã nici prin cap nu vã trece sã vã gîndiþi. Îl ascultaþi numai pentru cã el se remarcã, iar cu cоntarea de mai оnainte v-aþi obiºnuit. Iar cunoscãtorii artei cîntãrii spun cã deosebirea de celelalte voci în cоntarea coralã este contrarã regulelor acestei arte ºi cã admiratorii acestui cîntãreþ deosebit descoperã în ei absenþa adevãratului gust. Cu aceasta vã asemãnaþi în lucrarea mоntuirii voastre. Pоnã acum vã lucraþi mîntuirea voastrã paºnic ºi liniºtit în corul altor fraþi ºi surori ce se mîntuiesc. Dar iatã a apãrut un scandalagiu ºi a început sã strige un stihuleþ din totalitatea adevãrurilor mоntuitoare. ªi voi v-aþi aþintit ochii spre el, toate lãsînd-le la o parte ºi gata fiind sã vã despãrþiþi de toþi. Dar nicidecum nu v-aþi întrebat dacã acela procedeazã corect, evidenþiindu-se cu stihuleþul sãu, ºi oare corect procedaþi voi, trecînd de partea lui? Cunoscãtorii cei adevãraþi ai lucrãrii mîntuirii vã vor mustra pe drept pentru lipsa de gust duhovnicesc, pe voi, ºi cu atît mai mult pe scandalagiul acela! Оn aºa fel urma ca chiar din primele cuvinte sã-l respingeþi de la voi, sau sã vã întoarceþi de la el, iar voi v-aþi legat cu el ºi vã legaþi tot mai mult. 2) Оmi scrii: el tot vorbeºte despre Domnul Iisus Hristos ºi mîntuirea prin El, vorbeºte cu însufleþire. E plãcut sã-l asculþi, chiar te trage . Dar ai examinat tu ºi ceilalþi împreunã cu tine ascultãtori, de-al nostru este el sau strãin? Aþi gîndit cã dacã vorbeºte ruseºte e ºi rus, vorbeºte despre Mîntuitorul Hristos ºi încã cu atîta оnsufleþire - atunci sigur cã e de-al nostru, în adevãr stã ºi adevãr vesteºte. Voi v-aþi ºi îndreptat cãtre el, dar prin toate acestea aþi cãzut în minciunã. El e rus, dar de acum nu este de credinþã rusã, a fost ortodox dar a decãzut în altã credinþã. El propovãduieºte despre mîntuirea оn Domnul dar nu aºa cum a vestit despre asta Domnul ºi sfinþii Lui Apostoli. El vorbeºte cu însufleþire, însã aceasta nu dovedeºte adevãrul cuvintelor lui, ci dovedeºte numai cã el este pasionat din tot sufletul de învãþãtura sa ºi luptã pentru ea, ca ºi pentru una adevãratã, cu toate cã e plinã de minciuni ºi amãgiri. Oare nu vã sînt cunoscute toate acestea? ªi chiar nu ºtiþi voi al cui ucenic este acest scandalagiu? Dupã învãþãtor judecaþi ºe despre ucenic. Cã doar naºterea acestei minciuni sau a acestei molime duhovniceºti s-a sãvîrºit acolo la voi, în faþa tuturor. A venit un oarecare Englez, a оnceput sã umple pe la case ºi sã cheme la el, ºi cu propovãduirea sa a derutat pe unele din cucoanele ºi boierii noºtri care nu erau statornici în credinþã. Din numãrul celor derutaþi este ºi limbutul vostru, care acum în locul Englezului aceluia fugãrit umblã peste tot ºi strigã, ca ºi pe alþii sã-i deruteze, precum el însuºi a fost derutat. Astfel - ce este fapta Englezului aceluia, aceea este ºi acest scandalagiu al vostru. Iar Englezul acela ce este dupã credinþã? Este un decãzut de la adevãrul lui Dumnezeu ºi stã pe a patra treaptã de cãdere în minciunã ºi în оntuneric. Iatã cum! N-o sã încep a-þi explica însãºi esenþa lucrurilor, ci pe scurt voi contura numai mersul exterior al unei astfel de cãderi. A fost o Bisericã pe pãmînt cu o credinþã unicã, adevãratã. Dar a venit ispita, papa cu ai sãi s-a dedat înþelepciunii deºarte ºi a cãzut de la Una Bisericã ºi credinþã. Aceasta este prima treaptã de cãdere în minciunã ºi întuneric. Apoi printre papiºti au apãrut protestanþii ºi dedоndu-se, asemenea papei, оnþelepciunii lor deºarte, au cãzu t de la biserica ºi credinþa papei. Aceasta este treapta a doua de cãdere în minciunã ºi întuneric. De la protestanþi a apãrut înþelepciunea deºartã englezã. Aceasta este a treia treaptã de cãdere оn minciunã ºi întuneric. Din оnþelepciunea deºartã englezã a apãrut în sfоrºit ºi cea cu care s-a îndeletnnicit Englezul cel venit sã-i ademeneascã pe ai noºtri; ºi l-a ademenit pe scandalagiul vostru, împreunã cu alþii. Aceasta este a patra treaptã de cãdere în minciunã ºi întuneric. ªi iatã cã pe aceastã treapã se ºi aflã scandalagiul vostru, care se tîrãºte acolo la voi pe la case ºi prin pieþele oraºului cu predica sa. El este adevãratul ucenic al Englezului aceluia, numai dacã n-a mai adãugat cîte ceva de la sine la minciuna primitã de la Englez, ca în felul acesta sã treacã pe a cincia treaptã de cãdere în minciunã ºi întuneric. Iatã, deci, cine este scandalagiul vostru! Nici la papiºti, nici la protestanþi, nici la englezi, nici la acei de care aparþine molipsitorul vostru împreunã cu scandalagiul molepsit nu este adevãrul lui Dumnezeu, adevãrat, curat, deplin. El se gãseºte numai în una Bisericã Ortodoxã. E drept cã ei înºiºi în оnºelãciune gîndesc cã deþin adevãrul, dar adevãrul e departe de ei. Papiºtii cei dintîi au cãzut de la adevãr, crezînd totuºi cã anume ei îl deþin. Protestanþii au demascat în multe neоntemeierea papiºtilor, ei оnºiºi însã n-au dat de adevãr, ci mai mult au fugit de el, construind o nouã credinþã a lor dupã înþelepciunea lor ºi nu dupã adevãrul lui Dumnezeu; toºi ei gîndesc, asemeni papiºtilor, gîndesc cã au dat de adevãr, pentru care i-au socotit strãini pe papiºti. Englezilor nu le-a plãcut credinþa nemþeascã ºi au nãscocit-o pe a lor, tot dupã înþelepciunea lor deºartã ºi nu dupã adevãrul lui Dumnezeu, zicînd: la germani nici una nici alta nu e bunã; noi vom inventa credinþa noastrã, care ne va fi pe plac. ªi au inventat-o, abãtîndu-se de la adevãrul lui Dumnezeu ºi mai mult, gîndind cã se aflã în el mai mult decоt alþii. La englezi pe urmã, ca ºi la nemþi, s-au înmulþit o mulþime de credinþe, care de asemenea se laudã cã în sfоrºit au dat de adevãr, pe cînd de fapt ºi mai mult s-au îndepãrtat de el. Deoarece l-au cãutat nu acolo unde l-a aºezat Dumnezeu ci în оnþelepciunea lor deºartã; apoi, ei nu au dat de adevãr, ci au considerat drept adevãr diversele fantome ale adevãrului; ºi pe acestea ºi-au întemeiat credinþele lor. Din numãrul acestora face parte ºi acea înþelepciune deºartã pe care a adus-o la voi Englezul ºi cu care s-a ademenit scandalagiul vostru. Dar cоnd оn Apus se оnmulþea o aºa diversitat e de credinþe, mai mult sau mai puþin greºite, în Rãsãrit sta neschimbatã în credinþa sa Biserica Ortodoxã, una adevãratã, ce deþine adevãrul lui Dumnezeu, anume acel adevãr care e vestit de Mоntuitorul Hristos ºi sãdit în Bisericã de sfinþii Lui Apostoli. Noi, fiii Bisericii Ortodoxe, deþinem acest adevãr ºi stãm în el. Printr-un оntreg ºir de veacuri a trecut neschimbatul adevãr în Biserica Ortodoxã ºi a ajuns pînã la noi. Stã în adevãr Sfînta Bisericã, stãm ºi noi în el. Mulþumire Domnului cã a binevoit sã ne naºtem în adоncurile unicei adevãrate Biserici Ortodoxe! Aºadar, voi staþi în adevãrul veºnic în veci, iar acest scandalagiu abia ieri a оnvãþat minciuna ademenitoare de la tot de ieri ademenitul de minciunã Englez. Dar iatã cã a început sã se tîrascã printre voi ºi sã strige minciuna sa, iar voi, fãrã nici o explicaþie v-aþi aruncat la el ºi aþi trecut de partea lui, fiind gata sã vã lepãdaþi cu totul de Sfînta Bisericã ºi de adevãrul ce se gãseºte în ea. Cu ce seamãnã aceasta!? Ceea ce mãrturisim noi ºi cum lucrãm mîntuirea noastrã, a fost valabil ºi la pãrinþii noºtri, bunei, strãbunei ºi strãstrãbunei, ºi la toþi rosienii de la începutul iluminãrii lor în adevãrata credinþã din timpul domniei Sf. Vladimir. Degrabã se împlinesc o mie de ani (1 apr. 1988 n. tr.) de la acest eveniment. ªi cîþi Sfinþi a educat Sfînta noastrã Bisericã, mijlocitori ºi rugãtori pentru noi înaintea lui Dumnezeu, precum ne dovedesc moaºtele neputrezite ale lor оmprãºtiate pe tot pãmînul rus! ªi cînd colo scandalagiul acesta, de ieri ademenit de minciunã, încearcã sã vã îndepãrteze de la toatã mulþimea Sfinþilor!!! Dar mergeþi mai departe. Aceeaºi mãrturisire ºi aceeaºi lucrare a mîntuirii o veþi vedea ºi la greci, de la care am primit sfînta credinþã. Mergeþi ºi la ei prin veacuri: veþi ajunge pînã la soboarele care au apãrat ºi au confirmat adevãrul universal. Parcurgeþi soboarele pînã la Constantin cel Mare ºi peste tot veþi vedea unul ºi acelaºi adevãr, împãrtãºit de toatã mulþimea credincioºilor ºi care e împãrãþeºte în tot universul. Mergeþi ºi mai departe, veþi parcurge veacurile prigoanelor, veþi ajunge pînã la veacul Apostolesc ºi veþi vedea ºi acolo aceeaºi mãrturisire ºi aceeaºi lucrare a mоntuirii, aºa cum este þinutã ºi acum la noi. Iar ceea ce învãþau ºi au întãrit Apostolii a fost primit de ei de la Domnul, Domnul însã a vorbit ºi a fãcut aºa cum a primit de la Tatãl Sãu, în taina Preasfintei Treimi. Iatã de unde credinþa noastrã! Iatã de unde izvorul ei! Iatã cum ea, din adîncurile Dumnezeieºti curgînd, a curs prin veacuri ºi pînã la noi a ajuns! ªi iatã cã aceastã credinþã Dumnezeiascã ºi veºnicã voi sînteþi gata sã o pãrãsiþi ºi sã o schimbaþi pe minciuna pe care o strigã scandalagiul vostru cel abia de ieri ademenit ºi el de ea! Este vreun sens în aceasta?! 3) Aud cã tu cu prietenii tãi, care aleargã dupã scandalagiul acela, eºti gata sã reproºezi: ce fel de minciunã propovãduieºte? El vesteºte adevãrul, aratã mîntuirea оn Domnul Iisus Hristos, binevesteºte Evanghelia . Stai puþin, stai! Nu te grãbi cu obiecþiile tale, ci zãboveºte sã rezolvi: se poate oare sã propovãduieºti despre Iisus Hristos necurat ºi eronat, iar despre mîntuirea оn El sã оnveþi aºa, încоt dacã vei urma acestei оnvãþãtu nci nu mîntuire sã gãseºti, ci pãgubire? De altfel aici nici n-ai ce rezolva, sau sã întоmpini greutãþi în aceastã privinþã; deoarece aceasta a fost ºi este în realitate. Cоte оnvãþãturi au fost care au schimonosit adevãrul în Iisus Hristos; ºi mai înainte de Arie, ºi dupã el? Toate au fost demascate de Bisericã ºi blestemate. Cîte s-au оnmulþit оn Apus? Nici nu au numãr. Dar toate se resping de Biserica Ortodoxã, necãtînd la aceea cã toate vorbele lor sînt numai despre Domnul Mоntuitorul. Оnseamnã cã nu se poate trage o astfel de con cluzie: deoarece cutare propovãduieºte despre Hristos Iisus, înseamnã cã însuºi adevãrul îl vesteºte; ci se cuvine sã cercetãm, oare vesteºte corect el adevãrul despre Hristos Iisus? Acolo la voi, pare-mi-se, n-a оncercat nimeni s-o facã, ci toþi , numai cum au auzit din gura lui Preadulcele nume al Domnului, aþi trecut fãrã chibzuinþã de partea lui, nebãnuind cã acest nume închinat de gura lui, a ademenitului, este momealã pentru prinderea sufletelor voastre simple оn credinþã. Oare n-aþi citit în Evanghelie prevenitoarele cuvinte ale Domnului: Feriþi-vã de prooroci mincinoºi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinãuntru sînt lupi rãpitori (Mt. 7, 15)? Nu gоndiþi cã Domnul are în vedere pe cei care nici mãcar numele nu I-L cunosc. Nu, nu pe aceºtia i-a avut în vedere, ci anume pe cei, care cu numele Lui se acoperã, atrãgînd оn minciunã, fiindcã tot aici vorbeºte: Mulþi îmi vor zice оn ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu о ;n numele Tãu am proorocit (Mt. 7, 22). Vedeþi? În numele Domnului propovãduiesc, dar Domnul porunceºte sã ne pãzim de ei. Iar la judecatã, zice, le voi spune lor: Niciodatã nu v-am cunoscut pe voi (Mt. 7, 23). Cum aºa niciodatã nu i-a cunoscut, Cel Care le cunoaºte pe Toate?! Domnul prin acestea aratã cã El niciodatã nu i-a cunoscut pe ei aºa cum se prezintã ei înºiºi, adicã adevãraþii Lui propovãduitori. Ei propovãduiau despre El, însã în aºa fel cã Domnul nu se recunoºtea pe Sine în cuvintele lor, pentru cã la ei ieºea un altfel de Hristos, dar nu cel adevãrat, Care a lucrat mîntuirea noastrã pe pãmînt. Vedeþi cã sub numele lui Hristos poate fi propovãduit nu Hristos Domnul. Voi însã, fãrã sã vã daþi seama, v-aþi aruncat la acest scandalagiu, numai pentru aceea cã el cu numele lui Hristos ºi-a ascuns minciuna. Credeþi cã la el nu pot fi referite spusele: Mulþi vor veni în numele Meu... ºi pe mulþi îi vor amãgi (Mt. 24, 5)?! Cu dreptate este a vã adresa vouã cuvîntarea Sf. Apostol Pavel, pe care a þinut-o cãtre Corintineni: Cãci vã rîvnesc pe voi cu rоvna lui Dumnezeu, pentru cã v-am logodit unui singur bãrbat, ca sã vã înfãþiºez lui Hristos fecioarã neprihãnitã. Dar mã tem ca nu cumva, precum ºarpele a amãgit pe Eva în viclenia lui, tot aºa sã se abatã ºi gîndurile voastre de la curãþia ºi nevinovãþia cea întru Hristos. Cãci dacã cel ce vine propovãduieºte un alt Iisus, voi l-aþi îngãdui foarte bine (II Cor. 11, 2-4). ªi iatã cã ceea de ce se temea Apostolul în Corint, aceea se оntоmplã acum la voi. A venit un scandalagiu, a 
 86;nceput sã propovãduiascã un alt Iisus ºi voi v-aþi dus dupã el. Veþi spune: dar nu, ce fel de alt Iisus? Doar el, orice nu ar vorbi, toate le ia din Evanghelie ºi învaþã cu cuvintele Evangheliei: Pocãiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie (Marcu 1, 15). Tot timpul susþine: Hristos pentru noi a murit, credeþi aºa ºi sînteþi mîntuiþi. Cum sã fie aici minciunã ºi amãgire?! Iar aceasta cu adevãrat este o dulce bunãvestire. ªi cine poate sã asculte fãrã cãldurã sufleteascã? Dar ºi cã la bunavestirea aceasta se poate alãtura minciuna ºi sã o schimonoseascã, despre aceasta sã-l ascultãm pe Sf. Pavel care scria cãtre Galateni: Mã mir cã aºa degrabã treceþi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altã Evanghelie (Gal. 1, 6). Galatenii au crezut sincer оn Domnul ºi din tot sufletul au primit îmbucurãtoarea bunãvestire despre mîntuirea оn El, iar Sfоntului Pavel оi erau atоt de recun oscãtori pentru iluminarea lor оn adevãr, cã erau gata sã-ºi scoatã ochii lor ºi sã-i dea lui. Însã dupã plecarea de la ei a Sfîntului Pavel au venit niºte înþelepþi mincinoºi tot cu Evanghelia sau bunãvestirea, însã nu curatã, ci amestecatã cu minciunã, ºi au început sã-i reînveþe. Galatenii, necercetînd cu stricteþe, ci numai ademenindu-se de numele buneivestiri, i-au primit pe aceºti binevestitori ºi au cãzut în lanþurile minciunii. Cuvîntul lor pãrea o bunãvestire atrãgãtoare, însã în esenþã era o reavestire pierzãtoare. Atît de ademenitoare este minciuna ce se acoperã cu nume sfinte ºi dulci! Despre aceasta a aflat Sf. Pavel ºi оnþelepþindu-i le-a prescris, ca o lege nestrãmutatã pentru toate vremurile, aºa o hotãrîre: Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decît acea pe care v-am vestit-o - sã fie anatema! . ªi ca sã þinem minte mai bine, a repetat din nou: ºi acum vã spun iarãºi: Dacã vã propovãduieºte altceva decît aþi primit - sã fie anatema! (Gal. 1, 8-9). Aºadar vedeþi cã poate fi ºi o altã bunãvestire sau Evanghelie, binevestitorii cãreia sînt supuºi anatemei. Noi însã am uitat despre aceasta ºi deîndatã ce a apãrut un scandalagiu oarecare cu Evanghelia în mоnã, am alergat la el, uitоnd cã noi credem ºi lucrãm mîntuirea noastrã în adevãr. Voi sînteþi întocmai cu galatenii. ªi drept este sã mã adresez vouã cu mustrarea apostoleascã: O, galateni fãrã de minte, cine v-a ademenit pe voi, sã nu vã încredeþi adevãrului (Gal. 3, 1). 4) Tu spui cã el învaþã citind din Evanghelie. Sfînta Evanghelie ºi Scrierile Apostolice, tot Noul Testament, este izvorul cel mai drept al adevãratei cunoaºteri creºtine, cunoaºtere a adevãratei cãi cãtre mîntuire. Toþi care se mîntuiesc, de-acolo vor lua cunoºtinþã despre cum trebuie sã lucreze mîntuire lor. Dar nu oricine citeºte Evanghelia înþelege calea mîntuirii. Altul citeºte Evanghelia, însã tîlcuind strоmb cele citite, schimonoseºte Evanghelia. Unul ca acesta nu va aduce folos slujirii Evangheliei ºi faptul cã el þine în mоnã Evanghelia nu-l scuteºte de reproºul ºi condamnarea de necunoaºterea adevãrului. Aici se înоmplã ca ºi cu o bucatã de stofã. Iatã cã ai în faþã o bucatã de stofã bunã. Dar vine croitorul, care-ºi cunoaºte meseria, croieºte ºi coase din ea o hainã bunã, iar dacã ar veni un croitor neiscusit, acesta va croi ºi va coase aºa o hainã, cã nici ruºinea nu-þi vei acoperi cu ea, nici de vremea rea nu te vei pãzi: numai va strica stofa. La fel ºi din Evanghelie, cineva croieºte o astfel de învãþãturã încоt nu-i bunã de nimic ºi nu poate duce la bine nici pe învãþãtor, nici pe cei ce urmeazã lui. De ce este aºa? Pentru cã nu ºie cum sã se punã pe treabã. Оn ce stã esenþa lucrãrii mîntuirii, aceasta se constituie din cоteva puncte: trebuie sã crezi, trebuie sã îndeplineºti poruncile, trebuie sã agoniseºti har º. a. Însã în Evanghelie toate aceste puncte nu sоnt оntr-un loc anume, ci оn diferite, оntr-un loc este spusã una iar în altul alta. Ca sã cunoºti cu adevãrat modul de mîntuire, toate aceste puncte din locuri diferite trebuie sã le aduni la împreunã, iar de adunat trebuie pe toate, ca niciunul sã nu scape. Tocmai la acest lucru toþi împiedicaþii se împiedicã. Se pune vreunul sã adune, nepricepînd cum trebuie s-o facã, îºi opreºte ochii asupra unui punct sau douã, le smulge din contextul Scripturii ºi strigã: am gãsit, iatã calea mîntuirii! Altul strigã: crede - ºi eºti mîntuit; altul: agoniseºte har - ºi mai mult nimic nu-þi trebuie; altul: iubeºte - ºi vei ajunge la un sfîrºit fericit; altul - cu totul altceva. Toate aceste stãri ale adevãrului sînt prescrise cu stricteþe ºi în Sfоnta Scripturã, оnsã nici una dintre ele luate aparte nu cuprinde toatã lucrarea mоntuirii. Toate trebuiesc оmpreunate ºi atunci va rezulta оnchipuirea deplinã despre adevãratul mod al mîntuirii. Iatã cã ºi scandalagiul vostru citeºte, precum spui tu, din Evanghelie ºi explicã cum sã te mîntuieºti. Dar oare alege el toate punctele de acolo, sau numai o parte oarecare. Ia aminte ºi vei înþelege cã nu toate. El numai atîta are pe limbã: pocãiþi-vã ºi credeþi. Dar sоnt toate aici? De departe cã nu. Dar chiar ºi din acestea nu totul se zice de cãtre el. Zice, sã vã pocãiþi. Dar întreabã-l: trebuie sã ne mãrturisim? ºi trebuie sã primim dezlegare? ªi el nu-þi va zice nimic la acestea, ci se va rãsuci prin cuvinte goale. Pentru cã dacã va spune el dupã cum gîndeºte, tu în aceeaºi clipã te vei întoarce de la el (cãci dupã înþelepciunea lui de nici una din acestea nu e nevoie, cu toate cã se poruncesc în cuvоntul lui Dumnezeu). El zice, оmi scrii tu: demonstreazã-mi cu Evanghelia cã mint! Nimeni n-o sã se punã sã-i demonstreze cã minte, atunci cînd zice: pocãiþi-vã ºi credeþi. Deoarece aceasta e necesar pentru mоntuire ºi aºa a poruncit Domnul. Însã aºa cum susþine el, cã doar asta e suficient pentru mîntuire, el minte, pentru cã pentru mîntuire mai e nevoie ºi de multe altele. Închipuie-þi cã doctorul a prescris o reþetã pentru leacuri din mai nulte ierburi ºi esenþe, iar farmaceutul, în loc de acestea va da numai vreo dou-trei din ele, spunоnd: þin e, iatã leacurile. Atunci el va fi mincinos ºi amãgitor. Tot aºa ºi doctorul sufletelor noastre Mîntuitorul Hristos ne-a prescris оn Evanghelie tãmãduirea deplinã spre mîntuirea sufletelor noastre, exprimatã în cоteva puncte; iar scandalagiul vostru a scos din Evanghelie douã-trei puncte ºi strigã: iatã vouã tãmãduire mîntuitoare! Primiþi-o ºi vã veþi mîntui. Pentru aceasta el este un mincinos ºi un amãgitor. Iar voi, deîndatã ce el a strigat chemarea, aþi intrat în impas ºi prin aceasta i-aþi dat lui ºi mai multã îndrãznealã ºi curaj ca sã strige ºi mai hotãrît poziþia sa: credeþi în Mоntuitorul Hristos ºi sоnteþi mоntuiþi. 5) Оntr-adevãr aºa ºi este! - nu este sub cer nici un alt nume, dat оntre oameni, оn care trebuie sã ne mоntuim noi (Fapte 4, 12). Mare este taina dreptei credinþe: Dumnezeu s-a arãtat în trup (I Tim. 3, 16) - a plecat cerurile ºi S-a coborît, ca pe noi sã ne ridice la ceruri. Bucuraþi-vã ºi mulþumiþi, ºi alergaþi în urma Lui, Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru, Cel ce S-a оnãlþat la ceruri ºi firea noastrã a pus-o de-a dreapta Tatãlui. Dar totuºi sã nu uitaþi, cã acesta este numai un punct în lucrarea mоntuirii. La acesta de cãtre Însuºi Dumnezeu mai sînt adãugate ºi altele, care deasemenea trebuie respectate, ca sã ne mîntuim. Despre ele voi vorbi mai tоrziu. Acum оnsã o sã-þi explic cum ºi acest punct: crede оn Domnul Mоntuitorul, trebuie о ;n aºa fel оnþeles ºi þinut în minte ºi în inimã, încоt el sã fie оn acord cu taina Treimi. Altfel se poate оntоmpla cã ºi ascultînd ºi vorbind numai despre Dom nul Iisus, pînã-tr-atît sã-þi fure atenþia acest adevãr, încоt de la el va cãdea cu totul cugetarea despre Sfоnta Treime, ºi Sfînta Treime va fi eclipsatã de chipul lui Hristos Mîntuitorul. Iar aceasta va оnsemna sã strоmbi mоntuit orul ºir al gоndirii ºi, voi spune оncã, nu e corect sã sãdeºti în tine conºtiinþa creºtinã spre a o întuneca. Iatã ce voiesc sã-þi amintesc prin aceasta, cã precum modul mîntuirii noastre e orоnduit de Fiul lui Dumnezeu ce s-a оntrupat nu fãrã Tatãl ºi Duhul Sfînt, aºa ºi mîntuirea fiecãruia dintre noi se sãvîrºeºte în Domnul Iisus Hristos nu fãrã participarea Tatãlui ºi a Sfîntului Duh. ªi mîntuire ne-a orоnduit nouã ºi ne mîntuieºte pe fiecare din noi Dumnezeu, în treime оnchinat, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt. Aceasta trebuie sãdit în conºtiinþã ºi toþi cei ce se mîntuiesc sã aibã sãdit aceasta în mintea ºi inima lor. Vezi, cum se sãvоrºeºte Botezul Mîntuitorului Hristos! Se boteazã Fiul lui Dumnezeu întrupat, dar pe El ºi în El sãlãºluieºte bunãvoirea Tatãlui ºi Duhul Sfînt cu comunicarea Sa. Aceasta оnseamnã fãrã îndoialã cã sãvîrºirea mîntuirii noastre, оnceputã din acest moment, se sãvîrºeºte în faptã de cãtre Domnul Iisus Hristos cu cea dintotdeauna pentru El bunãvoire a Tatãlui ºi acþiunea Sfîntului Duh; fiindcã ºi întrupоndu-Se nu a pãrãsit sînurile Tatãlui. Vezi cum se sãvîrºeºte mîntuirea noastrã de cãtre Dumnezeu, în Treime оnchinat? Acum uitã-te cum ºi mîntuirea fiecãruia din noi se sãvîrºeºte tot de Dumnezeu în Treime оnchinat. Viaþa noastrã ºi mîntuirea noastrã e în comuniune vie cu Dumnezeu. Prin cãdere noi am pierdut aceastã comuniune. S-a arãtat Dumnezeu în trup, Fiul lui Dumnezeu Unul-Nãscut, ºi în Persoana Sa a unit omenirea cãzutã cu Dumnezeu, iar prin unirea credincioºilor cu Sine, pe toþi îi uneºte cu Dumnezeu. Însuºi Mîntuitorul a arãtat-o spunînd cãtre sfinþii Apostoli: Eu sоnt оntru Tatãl Meu ºi voi în Mine ºi Eu оn voi (In. 20). Dar ce este spus aici Apostolilor se referã ºi la toþi credincioºii. Aceasta este veriga de aur a unirii noastre cu Dumnezeu! Aceasta a adeverit-o Domnul ºi în alt loc: Eu sоnt Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl meu decît prin Mine (In. 14, 6). Aºadar la Tatãl se vine prin Fiul, iar la Fiul cum? Iar la Fiul sînt aduºi de Tatãl, cum Însuºi Domnul spune: Nimeni nu poate sã vinã la Mine, dacã nu-l va trage Tatãl, Care M-a trimis (In. 6,44). Dacã fãrã tragerea la Fiul lucrul mоntuirii fiecãruia nici nu se poate оncepe, iar tragerea aceasta se sãvоrºeºte de Tatãl, atunci e evident, cã începãtorul lucrãrii mîntuirii fiecãruia este Dumnezeu Tatãl. Þine minte aceasta ºi sã mãrturiseascã oricine, care cautã ºi nãdãjduieºte sã fie mоntuit оn Domnul Iisus, ºi dincolo de El sã întrevezi оntotdeauna d reapta Tatãlui Tãu ceresc Care te atrage la Fiul. Оnsã ºi Tatãl, cum atrage la Fiul? Atrage cu Duhul Sfînt, Care apoi ºi toate cele trebuincioase pentru mîntuire le sãvîrºeºte în minþile ºi inimile celor ce se mîntuiesc. Mоntuitorul Hristos, pãtimind, murind pe Cruce ºi înviind, S-a suit la cerururi ºi ºade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatãl, iar în locul Sãu a trimis de la Tatãl Duhul Sfînt, Care, aflоndu-Se оn Biserica adevãratã, orînduieºte acum mоntuira fiecãruia. Precum la оnceput pogorоnd pest e Apostoli, оi cãlãuzea pe faþa pãmîntului, le dãdea cuvîntul ºi la cuvîntul acesta puterea de a trezi la credinþã, apoi pe cei care au crezut îi оmbrãca оn Hristos, &# 1086;i sfinþea ºi-i întãrea în orice bine, ºi din mulþimea lor a orînduit Sfоnta Bisericã: aºa ºi pînã acum acþioneazã El în aceastã Bisericã ºi orînduieºte mîntuirea tuturor. ªi fãrã Duhul lui Dumnezeu nimeni nu se mîntuieºte ºi nu se poate mîntui. Pentru care a ºi spus Domnul: Vã este de folos ca sã Mã duc Eu. Cãci dacã nu Mã voi duce, Mîngоietorul nu va veni la voi (In. 16, 7). Prin aceasta a spus: zãdarnicã este întruparea Mea, zãdarnicã moartea, zãdarnicã învierea, dacã nu va veni Mîngоietorul - Duhul Sfоnt. Veþi rãmîne nemоntu , fiindcã fãrã Duhul nu puteþi fi schimbaþi, aºa cum trebuie sã fie cei ce se mîntuiesc. Оn acest fel fãrã de îndoialã crezînd ºi nãdãjduind sã fim mîntuiþi în Hristos, dupã binevoirea Tatãlui, crede ºi þine cã mîntuit te sãvîrºeºte pe tine Duhul Sfînt, ce se dã în Sfоnta Bisericã prin sfintele Taine ºi mai apoi în inima ta lucrоnd cãlãuzirea, ºi întãrirea ta în lucrul mоntuirii. Aºadar vezi cum ne mîntuim? Ne mоntuim оn Domnul Iisus Hrisotos prin bunãv oirea Tatãlui ºi harul Duhului Sfînt. Aceasta sã pãstrezi întotdeauna оn minte ºi inimã, ºi în mãrturisirea ta. ªi sã ºtii cã cine îþi repetã într-una numai: crede оn Domnul, crede оn Domnul, оnsã niciodatã nu completeazã cu e xplicarea participãrii în acest lucru a Dumnezeului Tatã ºi Duhului Sfînt, acela se vede cã nu deþine adevãrul deplin, tulburã conºtiinþa creºtinã ºi întunecã lumina lui Hristos. Aceasta au оnþeles-o ºi Apostolii ºi uite cum îºi exprimau bunãvoinþa lor pentru mîntuirea credincioºilor! Sf. Apostol Petru scrie: Aleºi dupã cea mai dinainte ºtiinþã a lui Dumnezeu-Tatãl ºi prin sfinþirea de cãtre Duhul, spre ascultare ºi stropirea cu sîngele lui Iisus Hristos: har vouã (I Petru 1, 2). Sf. Pavel se roagã: Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Sfîntului Duh sã fie cu voi cu toþi! (2 Cor. 13, 13). Ultimile cuvinte fãrã schimbare se repetã în bisericã înainte de sãvîrºirea Tainei Trupului ºi a sîngelui Domnului nostru Iisus Hristos la Liturghie. ªi toþi Sfinþii noºtri Pãrinþi, cugetînd despre mоntuire, оºi оnãlþau mintea Dumn ui Celui оn Treime оnchinat, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, ca unui singur izvor. Aºadar, înþelege ºi tu, aºadar deprinde-te sã contemplezi sãvîrºirea lucrului mîntuirii оn tine оnsuþi ºi apoi cu aceastã mãsurã mãsoarã atît pe acesta, cоt ºi pe oricare alt nou оnvãþãtor. 6) Оþi voi arãta tot acum tot ce e necesar pentru mîntuirea fiecãruia. Pe scurt aceasta poate fi exprimat astfel: crede ºi primind puteri pline de har, cãtre viaþã ºi cucernicie, prin sfintele Taine, trãieºte dupã poruncile lui Dumnezeu, sub conducerea pãstorilor de Dumnezeu instituiþi, fiind în unire vie cu Sfоnta Bisericã. Ca sã-þi fie mai clar cît de importante sоnt toate acestea, comparã mersul pe calea mоntuirii cu o cãlãtorie obiºnuitã. Ca sã-i fie cãlãtorului mai comod ºi neprimejdios sã meargã, e nevoie ca sã fie luminã, ca sã fie construit un drum, ca el însuºi sã fie sãnãtos ºi tare, ca în caz de nevoie, de exemplu la cotituri ºi rãscruci, sã fie cineva care sã-i arate pe care drum trebuie sã apuce. La fel acestea sоnt necesare ºi оn mersul pe calea mоntui rii: e nevoie de luminã - aceasta este credinþa; e nevoie sã fie drum - acestea-s poruncile; e nevoie de sãnãtate ºi tãrie - acestea-s puterile pline de har, ce se dau prin taine; e nevoie de indicatori ºi cãlãuzitori - aceºtia sînt pãstorii Bisericii. Toate acestea le vezi acþionînd оn Sfоnta Bisericã a lui Dumnezeu, cu care de aceea se ºi aflã în unire vie oricine оºi lucreazã mîntuirea sa оn modul cuvenit. Toþi cei ce s-au mоntuit pe aceastã cale au mers ºi toþi cei ce se mîntuiesc pe ea merg... altã cale a mîntuirii nu existã. Nu cred cã ar fi nevoie pentru tine de o explicaþie deosebitã ºi dovedirea necesitãþii pentru mîntuire a fiecãrui din aceste puncte. Voi aduce totuºi cîteva. Cã credinþa e necesarã în lucrarea mоntuirii, despre aceasta nici vorbã nu poate fi. Necredinciosul nici nu gоndeºte la mоntuire. De aceea Apostolul Pa vel scrie: Fãrã credinþã nu este cu putinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu, cãci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã El este ºi cã Se face rãsplãtitor celor care Îl cautã (Evr. 11, 6). De crezut trebuie pe deplin, оn tot ce a binevoit Dumnezeu sã ne descopere, fãrã adãogiri ºi omiteri, ºi de crezut aºa cum pãstreazã Sfînta Bisericã Ortodoxã. Anume: cã Dumnezeu e unul în fiinþã ºi trinitar; cã cuvîntul Sãu a creat lumea ºi are grijã de ea; cã ne-a creat pe noi pentru viaþa din rai, cinstind creatura cu chipul Sãu, însã noi L-am pierdut, neascultînd оn strãmoºi porunca Lui; cã din cãderea aceasta nu ne-am putut ridica singuri, ci cã Fiului lui Dumnezeu i S-a fãcut milã de noi ºi luînd asupra Sa lucrul rãscumpãrãrii ºi restabilirii noastre, a venit pe pãmînt, S-a оntrupat, a pãtimit, a murit pe Cruce, a оnviat, S-a suit la ceruri ºi ºad e de-a dreapta Tatãlui, ca mãrturie a Jertfei primite de El ºi ca putere mijlocitoare pentru mîntuirea celor ce cred оn El; cã dupã înãlþare a trimis, de la Tatãl, Duhul Sfînt, Care pogorоnd peste Apostoli i-a umplut de orice оnþelepciu ne ºi putere ºi ei, insuflaþi de El, au rãsãdit pe pãmînt credinþa creºtinã, ºi din toþi credincioºii au adunat un singur trup al Sfintei Biserici, sub conducerea lui Hristos Domnul, încredinþîndu-i toate Tainele ºi toate tãinuirile credinþei dãdãtoare de har; rãspînditorii acestei comori pline de har ºi în de obºte ca urmaºi ai lucrului apostolesc în zidirea Bisericii, Apostolii, dupã porunca Domnului, au lãsat urmaºi ai lor, episcopi ºi preoþi, ce au primit har deosebit prin punerea mîinilor, care necontenit vine de la Apostoli ºi pînã la noi a ajuns; cã cei ce se mоntuiesc se mоntuiesc оn trupul Bisericii, adicã nu оn particular, ci la un loc cu toþi, trãind cu viaþa comunã tuturor credincioºilor adevãraþi, sfinþindu-se cu Tainele Bisericii ºi aflîndu-se sub conducerea pãstorilor; cã mîntuirea fiecãruia aici pe pãmоnt e tãinuitã, mai ales în duh se sãvîrºeºte, cu toate cã celui ce se mîntuieºte îi este cunoscut оn lumina sa cã se va оnfãþiºa altei vieþi, în nãdejdea cãreia ne ºi însufleþim în оndurarea lipsurilor de voie ºi fãrã de voie pentru mîntuire; cã cei ce pleacã de la noi prin porþile morþii în altã viaþã nu înceteazã de a fi cu noi în acelaºi unic trup al Bisericii, nefiind lipsiþi de comunicarea cu noi, numai cã aceasta la ei este nevãzutã în locul celei vãzute. Toate acestea trebuie crezute. ªi noi mãrturisim aceastã credinþã, citind nu doar o datã pe zi Simbolul Credinþei. Pe scurt toatã credinþa poate fi cuprinsã în urmãtoarea stabilire: Dumnezeu în Treime оnchinat, Care a creat lumea ºi оngrijeºte de ea, ne mоntuieºte pe noi cãzuþii dupã bunãvoinþa Tatãlui оn ul Iisus Hrsistos prin harul Duhului Sfоnt оn sfоnta Sa Bisericã, n e salveazã prin mîntuirea tãinuitã aici ºi în duh sãvîrºitã, iar în viaþa viitoare ce are a se arãta în toatã lumina cea de negrãit. Vezi cã ºi toate punctele, pe care le-am enumerat, ca ºi condiþii ale mîntuirii, intrã în obiectele credinþei. ªi crede din tot sufletul cã aºa este, ºi cã altfel nici nu poate fi. 7) Оnsã pentru mоntuire nu ajunge numai credinþa. Mai trebuie ºi viaþa sfîntã dupã toate poruncile Domnului: Nu oricine Оmi zice: Doamne, Doamne, va intra оn оmpãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu Celui din ceruri (Mt. 7 21). Iar voia Tatãlui e exprimatã în poruncile Lui. Citeºte Evanghelia ºi vei gãsi acolo desigur ºi cerinþe cãtre credinþã, dar nu prea multe. Оnsã mai ales ea propune оnvãþãturi a unei vieþi sfinte ºi bineplãcute lui Dumnezeu. Ia aminte ce spune Domnul: Cel ce are poruncile Mele ºi le pãzeºte, acela este care Mã iubeºte; iar cel ce Mã iubeºte pe Mine va fi iubit de Tatãl Meu ºi-l voi iubi ºi Eu ºi mã voi arãta Lui . ªi încã: Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvîntul Meu, ºi Tatãl Meu îl va iubi, ºi vom veni la el ºi vom face locaº la el (In. 14, 21- 23). De asemenea ºi în epistolele Apostolilor se scrie mult despre credinþã, dar despre viaþa sfоntã ºi mai mult. Sfîntul Pavel tot lucrul mоntuirii l-a cupr ins оn douã cuvinte: credinþa care este lucrãtoare prin iubire (Gal. 5, 6). Prin dragoste оnþelege оndeplinirea tuturor poruncilor ºi depãrtarea de la toat e pãcatele ºi patimile (Rom. 13). De ce оn toate epistolele sale el toatã grija creºtinilor o îndreaptã spre o viaþã sfîntã ºi bineplãcutã lui Dumnezeu, zicînd: cоte sоnt adevãrate, cоte sоnt de cinste, cоte sl 6;nt drepte, cоte sоnt curate, cоte sоnt vrednice de iubit, cоte sоnt cu nume bun, oric e virtute ºi orice laudã, la acestea sã vã fie gîndul. Cele ce aþi învãþat ºi aþi primit ºi aþi auzit ºi aþi vãzut la mine, acestea sã le faceþi, ºi Dumnezeul pãcii va fi cu voi (Filip. 4, 8-9). ªi aceasta sã spunã, cã zidirea mîntuirii noastre observã cã a avut loc, ca sã ne facã pe noi capabili de a vieþui sfînt. Cãci harul mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor oamenilor, învãþîndu-ne pe noi sã lepãdãm fãrãdelegea ºi poftele lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cu înþelepciune, cu dreptate ºi cu cucernicie, ºi sã aºteptãm fericita nãdejde ºi arãtarea slavei marelui Dumnezeu ºi Mîntuitorului nostru Hristos Iisus (Tim. 2, 11-13). Acelaºi lucru susþin cu insistenþã ºi ceilalþi Apostoli. Voi aduce cuvintele Apostolului Iacov: Ce folos, fraþii mei, spune el, cã are credinþã, iar fapte nu are? Oare credinþa poate sã-l mîntuiascã? - dacã nu are fapte e moartã în ea оnsãºi. Dar va zice cineva. Tu ai credinþã, iar eu am fapte; aratã-mi credinþa ta fãrã fapte ºi eu îþi voi arãta, din faptele mele, credinþa mea. Tu crezi cã unul este Dumnezeu? Bine faci; dar ºi demonii cred ºi se cutremurã. Vrei însã sã înþelegi, omule nesocotit, cã credinþa fãrã de fapte moartã este? Avraam, pãrintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, cоnd a pus pe Isaac, fiul sãu, pe jertfelnic? Vezi cã credinþa lucra împreunã cu faptele lui ºi din fapte credinþa s-a desãvîrºit? Vedeþi dar cã din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinþã (Iac. 2, 14-24). Vezi, cоt e de necesarã pentru mоntuirea fiecãruia оndeplinirea tu turor poruncilor! Eu intenþionat am scris mai mult despre aceasta, fiindcã cei care l-au abãtut pe noul vostru învãþãtor gîndesc incorect despre aceasta, atribuind credinþei tot lucrul mîntuirii ºi înlãturînd aproape cu totul faptele. Probabil ºi învãþãtorul acesta al vostru gîndeºte greºit. Uitã-te dar. Dupã cuvîntul lui Dumnezeu, credinþa ºi îndeplinirea poruncilor stau pe aceeaºi treaptã ºi nici uneia nici alteia nu i se acordã preferinþã. ªi credinþa fãrã fapte, ºi faptele fãrã credinþã - nu înseamnã nimic. Numai în relaþie indispensabilã ele lucreazã mîntuirea noastrã ºi singure prin aceasta primesc adevãrata lor putere, însemnãtate ºi valoare. 8) Pentru ca ºi credinþa sã fie cum trebuie, ºi faptele sã se sãvîrºeascã dupã cuviinþã, avem nevoie de harul Sfоntului Duh. Fãrã El nu numai a crede, ci nici a gîndi la bine nu putem (2 Cor. 3, 5), оnsã chiar dacã ne-am ºi gîndi, nu avem puteri sã îndeplinim. Deoarece, cum spune Apostolul, sã gîndim la bine noi оncã mai gоndim, dar cоnd vine vorba de faptã ne dãm în lãturi: Cãci a voi, spune, se aflã în mine, dar a face binele nu aflu (Rom. 7, 18). Astfel, dacã Domnul ne-ar fi arãtat numai ce sã credem ºi cum sã trãim, ºi numai cu acestea sã ne fi lãsat, atunci ne-am fi asemãnat aceluia care e luminat de lumina soarelui, vede drumul pe care trebuie sã meargã ºi înþelege cã trebuie sã meargã pe el, cãci altfel se va pierde, iar puteri ca sã meargã nu are, fiindcã este slab ºi bolnav. Dar în aºa caz e mai bine sã nu vezi ºi sã nu ºtii nimic, decît cunoscоnd ºi vãzînd sã nu ai posibilitatea sã te foloseºti de cele cunoscute ºi vãzute. Milosîrdul Dumnezeu nu ne-a lãsat pe noi numai cu aceasta, ci a binevoit sã ne orînduiascã trimiterea Preasfîntului Duh, ca El, acþionînd оn noi, sã lucreze cu noi mоntuirea noastrã. Duhul Sfоnt a pogorоt peste Ap ostoli ºi apoi prin ei a fost dat tuturor credincioºilor. El prin cuvîntul apostolesc trezea credinþa în cei ce voiau sã creadã iar celora care dupã credinþa lor se înãlþau la hotãrîrea de a trãi sfînt оn duhul credinþei le dãdea puteri sã împlineascã aceastã hotãrîre оn faptã. Ceea ce se fãcea de cãtre Apostoli, aceea s-a fãcut ºi pe urmã, ºi se face pînã acum de cãtre urmaºii lor într-o rоnduialã de Dumnezeu instituitã. ªi harul Sfîntului Duh petrece оn mulþimea credincioºilor ºi în Sfоnta Bisericã, luminоnd, оntãrind ºi sfinþind pe toþi. ªi dacã es cineva mîntuit sau se mоntuieºte, nu poate altfel decоt prin har. Cã în har sоnteþi mоntuiþi, prin credinþã (Ef. 2, 8). Iar despre petrecerea harului Duhului Sfоnt оn credincioºi el vorbeºte cu atîta convingere, оnc 086;t nu lasã nici o оndoialã: Nu ºtiþi, oare, cã voi sînteþi templu al lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? (I Cor. 3 16). Iar despre sine оnsuºi a mãrturisit: prin harul lui Dumnezeu sоnt ceea ce sоnt (I Cor. 15, 10). ªi sf. Petru mãrturiseºte pentru sine ºi pentru toþi cã Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit toate cele ce sînt spre viaþã ºi spre bunã cucernicie (2 Pt. 1, 3). Oare de ce toþi Apostolii scriind epistole credincioºilor, ºi la оnceputul ºi la sfоrºitul acestora, ca unicul bine le doreau petrecerea оn ei ºi о nmulþirea harului: sã se înmulþeascã în voi harul; harul lui Dumnezeu sã fie cu voi. Printre altele, despre faptul cã harul Duhului Sfînt, ca putere оntru mо ntuire, e necesar pentru noi ºi cã numai el e în stare sã lucreze în noi mоntuirea noastrã, aproape cã nu se îndoieºte nimeni. Dar despre felul cum se primeºte ºi se însuºeºte harul, existã neînþelegeri. Eu intenþionat te ºi îndrept cãtre acest obiect din teamã, oare nu aparþine ºi noul vostru învãþãtor numãrului celor care înþeleg greºit acest lucru, fiindcã sînt astfel de оnþelepþi care susþin cã e destul sã crezi ºi harul lui Dumnezeu tot atunci va intra ºi va locui în tine. Iatã, deci, sã ºtii ºi sã pãstrezi ferm acea convingere ºi credinþã cã harul Sfîntului Duh nu se transmite altfel ºi nu poate fi primit decît prin Tainele instaurate de Domnul оn Bisericã prin mоinile Apostol ilor. Ca sã te оncredinþezi ºi mai mult de aceasta, am sã-þi aduc cîteva exemple de primire a harului dupã cum aratã cuvîntul lui Dumnezeu. Оnsuºi Domnul ºi Mîntuitorul, vorbind cu Nicodim, a spus: Trebuie sã vã naºteþi de sus , оnþelegоnd naºterea prin har la o viaþã nouã. Care este modul indicat de El pentru aceasta? A spus oare: crede, deschide gura ºi harul Duhului, intrînd, te va renaºte? Nu, n-a spus. Dar ce a spus? De nu se va naºte cineva din apã ºi din Duh, nu va putea sã intre în оmpãrãþia lui Dumnezeu (In. 3, 5-7). Naºterea din apã ºi din Duh este sfîntul botez - prin taina creºtinã. Doar naºterea singurã face firea noastrã capabilã sã primeascã, sã încapã ºi sã pãstreze darul Sfîntului Duh, оnsãºi transmiterea acestui dar se sãvîrºea printr-o tainã aparte, anume prin punerea mîinilor apostolice. Оn limpezime aceasta o aratã un caz ce a avut loc оn Efes оn timpul cоnd acti va acolo Apostolul Pavel. Venind оn Efes, Apostolul a оntоlnit acolo do isprezece oameni credincioºi ºi i-a întrebat pe: crezоnd, aþi primit voi oare Duh Sfоnt? Ei a u rãspuns: noi n-am auzit cã este Duh Sfînt. Dar cum v-aþi botezat voi, i-a întrebat sf. Pavel? Cu botezul lui Ioan, au rãspuns ei. Atunci sf. Apostol le-a explicat cã botezul lui Ioan a fost numai o pregãtire pentru credinþa în Domnul Iisus Hristos, apoi chemоndu-i pe deplin prin оnvãþãtura evanghelicã, i-a botezat cu botez creºtin, în timpul botezului a pus peste ei mоinile, ºi ei au primit Duh Sfоnt. Vezi, botezul aparte ºi punerea mоinilor aparte, ºi da rul Duhului Sfоnt numai prin punerea mоinilor?! Punerea mоinilor A postolii au оnlocuit-o cu mirungerea, pe care au ºi transmis-o urmaºilor lor, ca tainã ce dã credincioºilor darul Sfîntului Duh. Tot ea a rãmas ºi acum în sfоnta Bisericã. Aceste douã exemple sînt suficiente pentru tine, ca sã vezi cã harul Sfîntului Duh nu se transmite pe calea gоndirii numai prin credinþã, ci pe o cale vãzutã prin sfintele taine. Aºa a orînduit Оnsuºi Domnul. Voi enumera ºi celelalte taine. Iertarea pãcatelor, cine ºi în ce pãcate cade dupã botez, nu e doar pentru înfrоngerea ºi mãrturisirea cu mintea a acestora în faþa lui Dumnezeu, ci prin оnfrоngere ºi hotãrîre de a nu mai greºi, dupã mãrturisirea lor pãrintelui duhovnicesc, prin dezlegarea de la el. Cea mai vie comunicare cu Dumnezeu se sãvîrºeºte prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele Lui, оn Taina Euharistiei. Puterea haricã pentru lucrul apostolesc de zidire a Bisericii se transmite prin punerea mîinilor arhiereilor ºi preoþilor. Douã persoane ce se cãsãtoresc se unesc în una prin taina cununiei. Bolile se vindecã prin Taina Sfîntului Maslu. Iatã toate ºapte surse ale harului dumnezeiesc ce acþioneazã în Sfоnta Bisericã Ortodoxã. ªi altã cale de a primi har nu este. Cine va încerca sã-þi arate altã cale cãtre aceasta, întoarce-te de la el, ca de la un flecar. 9) Trei puncte expuse - credinþa, viaþa dupã porunci în duhul credinþei ºi harul prin taine, necesitã pe al patrulea - pãstoria orînduitã de Dumnezeu. Trebuie sã crezi, însã cum vei crede fãrã propovãduitor? ªi cum vor propovãdui de nu vor fi trimiºi? (Rom. 10, 15). E necesar de a primi harul prin taine, dar cum ar fi fost aceasta fãrã ziditori ºi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1)? E necesar sã trãieºti dupã porunci în duhul credinþei, dar cum sã fii în ordine оn aceastã privinþã fãrã conducãtor, care sã arate, sã pãzeascã, sã corecteze greºelile, sã ridice pe cei cãzuþi ºi sã-i îndrepte din nou pe cei ce se abat de la calea cea dreaptã? Astfel pentru orînduirea mоntuirii sоnt necesare p ersoane ce acþioneazã din numele lui Dumnezeu, care sã înveþe credinþa, sã sfinþeascã cu har prin taine ºi sã cãlãuzeacsã în viaþã, e nevoie de pãstori dãruiþi de Dumnezeu ºi puºi de Dumnezeu. Pentru aceasta e adeverirea apostolicã! ªi El (Domnul) a dat pe unii Apostoli, pe alþii prooroci, pe alþii evangheliºti, pe alþii pãstori ºi învãþãtori, spre desãvîrºirea sfinþilor, la lucrul slujirii, la zidirea Trupului lui Hristos (Ef. 4, 11-12). Chiar ºi lucrarea loro a arãtat-o. Domnul i-a trimis pe Apostoli, ca mergоnd credinþei sã înveþe, pe cei оnvãþaþi sã-i boteze, pe cei botezaþi ºi învãþaþi оi povãþuiau sã pãzeascã toate cоte le-au poruncit (Mt. 28, 19-20). Apostolii aºa ºi fãceau. Dar aºa cum ei nu sînt veºnici, însã lucrul lor trebuie sã se petreacã în toate veacurile, ºtiind aceasta, ei pretutindeni, dupã porunca lui Dumnezeu, lãsau în locul lor urmaºi pãstori ºi învãþãtori, ca ei sã continue lucrul lor - desãvîrºirea sfinþilor, slujirea (sãvîrºirea tainelor) ºi zidirea Trupului lui Hristos. Citeºte la Fapte. Iatã cã sf. Pavel cu Barnaba au luminat cu credinþã Listra, Derbe, Iconia, Antiohia Pisidiei. A venit timpul sã se întoarcã de unde au ieºit, în Antiohia Siriei. ªi ce, ei i-au ºi lãsat pe cei ce au crezut în voie, numai cu credinþa? Nu, ei au trecut din nou prin toate oraºele, pe toate le-au orînduit, cum ar trbui sã fie ei ºi sã trãiascã bisericeºte, ºi pentru supraveghere ºi îndeplinirea celor de cuviinþã au pus peste ei presviteri, hirotonindu-i (Fapte 14, 22-23). Aceeaºi a fãcut el ºi pentru Efes cu celelalte oraºe din Asia, peste tot a hirotonit pãstori ºi învãþãtori. Apoi cînd, trecоnd pe lоngã Efes pe mare n-a avut timp sã meargã personal, a chemat pe toþi aceºti pãstori la Milet, unde s-a ºi iertat cu ei, dîndu-le оnvãþãturi definitive pentru pãstorirea turmelor lor: Drept aceea, luaþi aminte de voi înºivã ºi de toatã turma, întru care Duhul Sfоnt v-a pus pe voi episcopi, ca sã pãstraþi Biserica lui Dumnezeu, pe care a cîºtigat-o cu Însuºi sîngele Sãu (Fapte 20, 28). ªi iatã ce a mai fost: întorcоndu-se din Roma, dupã eliberarea din prima temniþã, Apostolul a acostat în insula Creta ºi a rãspîndit acolo credinþa în Hristos. Dar aºa cum singur nu avea timp sã punã peste tot pãstori, intenþionat l-a lãsat acolo pentru aceasta pe sf. Tit, ca sã aºeze preoþi prin cetãþi (Tit 1, 5). Sf. Pavel a procedat astfel, desigur, ºi-n toate celelalte locuri ºi dupã cum proceda el, tot aºa procedau ºi ceilalþi Apostoli, deoarece acþionau nu dupã pãrerea lor, ci dupã porunca Domnului. ªi nici o cumunitate creºtinã n-a fost lãsatã fãrã pãstori hirotoniþi. Aceasta se continuã tot aºa în Biserica lui Dumnezeu pоnã acum. ªi aceasta este lege pentru credincioºi: Ascultaþi pe mai-marii voºtri (pãstori) ºi vã supuneþi lor, fiindcã ei privegheazã pentru sufletele voastre (Evr. 13, 17). ªi ceea ce a zis Domnul Apostolilor, aceea ºi la pãstori trebuie sã o referim: Cel ce vã ascultã pe voi pe Mine Mã ascultã, ºi cel ce se leapãdã de voi de Mine se leapãdã; iar cel ce se leapãdã de Mine se leapãdã de Cel ce M-a trimis pe Mine (Lc. 10, 16). 10) Iatã patru puncte pe care trebuie sã le þinem ºi dupã care trebuie sã ducem lucrul mîntuirii noastre, dacã cu adevãrat voim sã fim mîntuiþi. Dar mai este încã unul, anume: sã fim în trupul Bisericii оmbinоndu-ne viu cu toatã mulþimea credincioºilor. Domnul a numit Biserica Sa viþã de vie, în care El este viþa sau tulpina, iar toþi credincioºii mlãdiþe. Biserica sau totalitatea credincioºilor pentru aceasta este un tot întreg, viu оmbinatã cu Dumnezeu ºi cu sine însãºi în toate pãrþile ei. Precum ramul, frîngоndu-se de la copac, se usucã ºi înceteazã de a mai trãi, aºa înceteazã de a trãi ºi oricine care оntr-un mod oarecare se desprinde de la Biserica lui Dumnezeu, iar prin aceasta ºi de la Domnul (In. 15). Sf. Pavel ºi mai clar a prezentat aceasta numind Biserica trupul lui Hristos. Noi, toþi credincioºii - sîntem trupul lui Hristos, iar Hristos Domnul este capul trupului. Precum оn trup orice organ trãieºte nu cu viaþa sa, ci cu viaþa comunã a trupului, iar dacã se va despãrþi de trup va muri ºi va putrezi, tot aºa ºi nici un singur credincios nu trãieºte aparte, ci trãieºte o viaþã comunã mulþimii credincioºilor, sau a toatã Biserica, ºi dacã se va despãrþi de ei sau va fi aparte, se stinge duhovniceºte ºi moare (I Cor. 12; Ef. 4; Col.). Astfel aceasta s-a menþinut ºi se menþine pînã în prezent оn mijlocul credincioºilor adevãraþi, cã legea vieþii lor, viaþã ce duce la mîntuire, o considerã a fi în Bisericã. Biserica, mãrturisim noi, este mama noastrã. ªi e adevãrat cuvîntul cui Biserica nu-i este mamã, aceluia Dumnezeu nu-i este Tatã (Sf. Ciprian de Cartagina, n. tr.). Iar dacã Dumnezeu nu-i este lui Tatã, atunci cine e?!! Domnul, orînduind prin sf. Apostoli Sfоnta Bisericã, tot ce e mоntuitor a introdus оn ea spre pãstrare ºi rãspîndire pe pãmînt. Оn ea s #1086;nt toate tainele credinþei ºi toate înþelegerile adevãrului, în ea e tot harul ºi Tainele, ce o reprezintã pe ea; în ea e pãstoria adevãratã, cu adevãrat conduce la adevãr, în ea odihneºte bunãvoinþa lui Dumnezeu, pãzind-o ºi ascultînd glasul rugãciunii ei; îngerii ºi oamenii, ºi toatã fãptura înþelegãtoare, unindu-se, slujesc Aceluiaº atotbun Dumnezeu. Aceasta, adicã a fi în trupul Bisericii ºi în ea sã-þi lucrezi mîntuirea, iatã la ce obligã pe fiecare credincios: 1) sã crezi cum crede toatã Biserica, de la începutul ei ºi pînã acum, cu glasul ei sã controlezi orice idee a ta sau strãinã ºi sã rezolvi orice neînþelegere ce se naºte, ºi în nici un caz sã nu-þi permiþi sã presupui ceva în dezacord cu оnvãþãtura Bisericii. Fiindcã ea este stîlp ºi temelie a adevãrului (I Tim. 3, 15). Оnþelege, cine nu le respectã pe acestea, acela este pãgîn ºi vameº, dupã cuvîntul Domnului (Mt. 18, 17); 2) оn nimic sã nu te desparþi de ceilalþi în regulile vieþii bisericeºti, sã posteºti, cînd tuturor se cuvine postul, sã te pregãteºti ºi sã te împãrtãºeºti cu Sfintele Taine, precum e orînduit în Bisericã, ºi sã respecþi toate celelalte acþiuni sfinte de rugãciune ºi de sfinþire ale Bisericii, supunîndu-te cuvоntului Apostolului care interzice sã laºi adunarea (Evr. 10, 25); 3) sã þii acea convingere, cum cã ºi cei din ceruri ºi cei de pe pãmînt se aflã într-o comunicare neоntreruptã оntre ei, vie ºi nemijlocitã. Pentru care ºi rugãciuni le noastre cãtre ei ºi pentru ei, ºi rugãciunile lor pentru noi sînt auzite ºi sînt lucrãtoare. Sîntem de-ai noºtri, înrudiþi ºi Îngerilor ºi tuturor ce din veac au bineplãcut lui Dumnezeu, fiindcã îmbisericindu-ne ne apropiem de cetatea lui Dumnezeu celui viu, de Ierusalimul cel ceresc ºi de zeci de mii de îngeri, оn adunarea sãrbãtoreascã, ºi de Biserica celor întоi nãscuþi, care sînt scriºi în ceruri (Evr. 12, 22-23). Sã strîngem dar acum la un loc tot ce s-a spus despre calea mоntuirii ºi sã repetãm: vrei sã te mîntuieºti? Crede toatã învãþãtura de Dumnezeu descoperiã, ºi, primind puterea harului, cãtre viaþã ºi cucernicie, prin sfintele taine, trãieºte neabãtut dupã poruncile lui Dumnezeu sub conducerea pãstorilor de Dumnezeu instituiþi ºi în ascultare faþã de ei, dar toate acestea în duhul sfintei Biserici a lui Dumnezeu, dupã prevederile ei ºi fiind cu ea în legãturã vie, ºi te vei mîntui. La aceastã imagine a cãii mîntuitoare cu оndrãznealã poate fi alãturat urmãtorul îndemn al sf. Ioan Teologul: Oricine se abate ºi nu rãmîne оn оnvãþãtura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rãmîne оn оnvãþãtura Lui, acela are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul. Dacã cineva vine la voi ºi nu aduce оnvãþãtura aceasta, sã nu-l primiþi în casã ºi sã nu-i ziceþi: Bun venit! Cãci cel ce-i zice: Bun venit! Se face pãrtaº la faptele lui cele rele (2 In. 9, 11). 11) Dupã toate cele spuse de mine pînã acum, tu poþi hotãrî ºi singur, cîtã dreptate este în cuvintele noului vostru оnvãþãtor aduse de tine. Odatã, scrii tu, el vã vorbea mult cã trebuie numaidecît sã-L mãrturiseºti pe Iisus Hristos cu gura, ºi cã, de îndatã ce cineva Îl mãrturiseºte pe El cu gura, tot atunci se face primitor al Lui ºi El îl оmplineºte ºi-l pãzeºte cu harul Sãu. ªi se lega foarte de cineva: mãrturiseºte, mãrturiseºte; dar acela nu s-a învoit. Zicea: parcã mi-e ruºine . ªi foarte bine a fãcut cã nu s-a învoit. Duhul lui e drept, pentru cã o astfel de mãrturisire, tam nisam, e neplãcutã voii lui Dumnezeu. Însãºi conºtiinþa finã a acestui bun creºtin nu i-a permis sã o facã. Aceasta ar fi o fanfaronadã ºi bufonerie. Mãrturisirea Domnului Iisus Hristos este un act de eroism, ºi Domnul a promis sã mãrturiseascã pentru cel ce va mãrturisi despre El оn faþa Tatãlui ceresc (Mt. 10, 32). Dar în ce оmprejurãri mãrturisirea e atît de preþuitã în ochii Domnului? Оn acele cоnd e nevoie sau sã mãrturiseºti credinþa ta în Domn ul Iisus Hristos ºi pentru aceasta tot atunci sã fii chinuit pînã la moarte, sau sã te dezici de Hristos ºi sã aduci jertfã idolilor. Cel ce mãrturiseºte pe Hristos în astfel de cazuri оn duh va ºi primi de acum mucenicia. De aceea mãrturisirea lui este atît de preþioasã. În Biserica lui Dumnezeu mãrturisitorii sînt pe aceeaºi treaptã cu mucenicii. Mucenicii - sînt acei care, mãrturisind pe Hristos, au fost chinuiþi pînã la moarte; iar mãrturisitorii - acei care, mãrturisind pe Hristos, au fost chinuiþi, dar dintr-o pricinã oarecare nu au fost chinuiþi pînã la moarte. Iatã despre ce fel de mãrturisire vorbeºte Domnul! De aceea ea stã la El împreunã cu opusa ei lepãdare de El. Iar de cel ce se va leapãda de Mine înaintea oamenilor ºi Eu mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui Meu, care este în ceruri (Mt. 10, 33). ªi acolo la voi sоnt astfel de оmprejurãri, ca ori sã-L mãrturiseºti pe Hristos ºi sã pãtimeºti, ori sã te dezici de El ºi sã trãieºti fericit?! Nu. Se vede cã nu e nici ocazia ca sã arãþi ºi o astfel de mãrturisire, care e atît de preþioasã în ochii Domnului. Оnsã sã fanfaronezi ºi sã o faci pe bufonul ai posibilitatea întotdeauna. Mãcar fugi afarã ºi strigã: cred în Hristos ºi mãrturisesc. Dar o astfel de mãrturisire va fi în vоnt, ca ºi aceea pe care a cerut-o оnvãþãtorul vostru. Noul vostru оnvãþãtor leagã de mãrturisire o astfel de fãgãduinþã: deîndatã ce mãrturiseºti cu gura pe Hristos, primeºi în tine pe Hristos. De unde a mai luat-o?! Vezi cum Domnul ºi sfinþii Apostoli învãþau despre cine ºi cum primeºte în sine pe Hristos. Sf. Pavel spune: cоþi оn Hristos v-aþi botezat, о n Hristos v-aþi оmbrãcat (Gal. 3, 27). Cine s-a оmbrãcat оn Hristos, desigur L- a ºi primit оn sine. Prin urmare cine se boteazã, acela se face primitor оn sine de Hristos, citind Simbolul Credinþei; dar prin aceasta nu se sãlãºluieºte în el Hristos, ci se face capabil de a-L primi pe El оn sine prin sfоntul Botez; sãlãºluirea însãºi se sãvîrºeºete prin botez. Iatã cum învaþã Apostolul; iar învãþãtorul vostru interpreteazã altfel. Aceasta-i dupã mintea lui ºi nu din înºtiinþarea ºi fãgãduinþa lui Dumnezeu. Mai vezi оncã. Domnul spune: Cel ce mãnîncã trupul Meu ºi bea sîngele Meu rãmîne оntru Mine ºi Eu оntru el (In. 6, 56). Dacã Domnul petrece în cel ce s- оmpãrtãºit atunci aceasta desigur pentru cã în оmpãrtãºanie L-a primit pe El. Prin urmare, cel ce se оmpãrtãºeºte cu sfintele Taine, Trupul ºi Sîngele lui Hristos, se face prin aceasta primitor de Hristos. Оnainte de оmpãrtãºire noi mãrturisim pe Domnul: cred Doamne ºi mãrturisesc... Dar nu aceastã mãrturisire sãlãºluieºte pe Hristos, ci însãºi împãrtãºirea cu Trupul ºi Sîngele. Mãrturisirea doar deschide intrarea Domnului pentru primirea Lui, în taina Trupului ºi Sîngelui Lui. Оn acest fel vezi cã noi оn puterea botezului ºi оmpãrtãºaniei ne facem primitori de Hristos, iar nu în puterea singurei mãrturisiri a Lui, cu toate cã aceastã mãrturisire o facem înainte de acele taine. Iar оnvãþãtorul vostru a inventat altã cale de primire a Domnului. Aceasta o face el dupã isteþimea lui deºartã. Оn alt loc, la acelaºi sf. Ioan Teologul, Domnul mai indicã ºi o altã cale de primire a Lui, anume îndeplinirea poruncilor. Cel ce are poruncile Mele ºi le pãzeºte, acela este care mã iubeºte; iar cel ce Mã iubeºte pe Mine va fi iubit de Tatãl Meu ºi-l voi iubi ºi Eu ºi Mã voi arãta Lui . ªi încã: Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvîntul Meu, ºi Tatãl Meu îl va iubi, ºi vom veni ºi vom face locaº la el (In. 14, 21-23). Sã nu gîndeºti cã aceastã îndeplinire a poruncilor deschide calea pentru sãlãºluirea Domnului în noi altfel ºi aparte de sfîntul botez ºi Sfînta Оmpãrtãºanie. Harul botezului ºi a sfintei Împãrtãºiri dau puteri pentru îndeplinirea corectã a poruncilor. Cel ce îndeplineºte toate poruncile bine-înfrumuseþeazã sufletul sãu cu felurite virtuþi ºi face inima sa templu, demn de a fi locaº Domnului. Atunci El se sãlãºluieºte într-оnsul. El este оntr-оnsul din clipa sfоntului botez ºi оncã mai sincer comunicã cu el prin Sfînta Оmpãrtãºanie. Însã chiar ajutîndu-i оn viaþa sfоntã, totuºi încã n odihneºte pe deplin în el, fiindcã pînã ce nu vor pãtrunde în suflet toate virtuþile prin îndeplinirea poruncilor оn el tot mai rãmоn urmele patimilo r, ºi e neplãcut Domnului mirosul pãcatului. El nici nu se odihneºte în el, parcã neavînd оncredere оn el, ºi оncã fãurindu-ºi doar un locaº vremelnic. Iar cînd sufletul se va sfinþi cu virtuþi, atunci El cu încredere intrã în el, ca оntr-o casã, ºi locuieºte liniºtit, nestrîmtorat de neplãcutele miºcãri ale pãcatului ºi patimilor. În aºa mod credinþa Îl atrage pe Domnul, tainele оnvrednicesc de prezenþa ºi ajutorul Lui; iar cоnd credinciosul, ajutat de Domnul, se va curãþa de toate patimile prin îndeplinirea poruncilor ºi înrãdãcinarea virtuþilor, atunci în sfоrºit ºi Domnul se sãlãºluieºte definitiv ºi odihneºte în el. Iatã toatã calea de primire a Domnului. Ea îºi are treptele sale, оºi are оnceput , continuare ºi sfоrºit, sau оncheiere. Оn locul citat Domnul vorbeºte despre aceastã încheiere. Оnsã rãdãcina acestui lucru este primirea Domnului prin taine. Fãrã taine nici credinþa, nici virtuþile nu-L vor atrage pe Domnul. Ele pot face numai ca Domnul sã-l aducã pe cel ce le are la primirea tainelor, ºi prin taine se va sãlãºlui, cum s-a întоmplat cu sutaºul Corneliu. Iar mãrturisirea Domnului are loc aici numai ca o oarecare parte pregãtitoare, ºi nu ca ceva ce оntruneºte оntru sine toatã puterea pentru primirea Domnului. A mãrturisi pe Domnul nu însemnã numai a zice cu gura cã cred în Domnul. Aceasta оnseamnã оn general a fi creºtin. Cоnd vom fi оntrebaþi: ce cr edinþã mãrturiseºti? ºi noi vom rãspunde: creºtinã; atunci acest rãspuns al nostru fa fi acelaºi lucru cu: eu sînt creºtin, sau noi sîntem creºtini. Sã luãm acum acest cuvînt оn sensul concret. Ce оnseamnã a fi creºtin? Înseamnã ºi a crede drept, ºi a trãi sfînt, ºi a te sfinþi cu tainele, ºi a asculta de conducerea pãstorilor, ºi de Biserica Ortodoxã sã aparþii, ºi tot ce este poruncit de ea sã îndeplineºti, adicã sã sãvîrºeºti toate aºa cum le-am arãtat noi mai înainte, оmpreunã alcãtuiesc calea cãtre mîntuire. Prin urmare, cu adevãrat mãrturiseºte pe Domnul acela, care crezоnd оn Domnul ºi sfinþindu-se cu tainele ºi prim ind prin ele puterea harului, trãieºte sfînt dupã poruncile lui Dumnezeu sub conducerea pãstorilor, ºi toate în duhul ºi dupã prevederile Sfintei Biserici Ortodoxe. Iatã un mãrturisitor adevãrat! Iar nu acela care numai cu gura mãrturiseºte pe Domnul. Sf. Ioan Teologul în prima sa epistolã, vorbind despre mãrturisire, recunoaºte ca fiind valabilã anume o astfel de mãrturisire. Оnvãþãtorul vostru considerã rodul mãrturisirii orale a Domnului încã ºi ca pe o plinire cu har a celui care mãrturiseºte pe Domnul. Dacã mãrturisirea ar sãlãºlui pe Domnul, atunci l-ar plini de har: fiindcã harul este plinirea noastrã cu Dumnezeu ºi comunicarea Lui cu noi. Dar aºa cum a fost explicat mai înainte, cã Domnul se sãlãºluieºte nu prin mãrturisire, ci prin taine, atunci e evident cã cu har împlineºte nu mãrturisirea, ci dupã mãrturisire sau prin mãrturisire, tainele. ªi mai sus þi-am mai explicat cã harul nu se transmite altfel, decît prin taine. ªi n-a fost caz în Biserica lui Dumnezeu ca harul sã-l umple pe cineva altfel. Prin urmare, nu se poate gîndi, precum cã printr-o singurã mãrturisire oralã se poate primi har. Aceasta semanã foarte mult cu: cascã gura ºi va curge harul. Dupã aceastã concluzie pe bunã dreptate îl poþi numi pe învãþãtorul vosru ºi pe cei ce sînt de acord cu оnvãþãtura lui ºi doar prin mãrturisirea oralã nãdãjduiesc sã primeascã har - gurã-cascã. 12) Scrii cã noul vostru învãþãtor se roagã cu rugãciunile sale, dar în timpul rugãciunilor nici semnul Crucii nu-ºi face, nici metanii nu bate . Iatã, vezi ce modist este? Toatã lumea creºtinã îºi face semnul Crucii, chiar ºi acei care mãrturisesc greºit credinþa în Hristos; iar el se ruºineazã. Cine îºi face semnul Crucii, acela fãrã cuvinte mãrturiseºte pe Domnul Iisus Hristos, Care a pãtimit pentru noi rãstignirea pe Cruce ºi moartea, ºi prin aceasta ne-a rãscumpãrat. Învãþãtorul vostru strigã: mãrturiseºte pe Hristos cu gura; iar voi ar fi trebuit sã vã apropiaþi de el ºi sã-l obligaþi: mãrturiseºte pe Hristos prin semnul Crucii. Tot una este: ºi acolo ºi aici mãrturisire; numai cã acolo cu cuvîntul, iar aici cu fapta. Fapta e mai puternicã decît cuvоntul. Zicea el celui ce nu vroia sã-L mãrturiseascã pe Domnul cu gura: a-ha! þi-e ruºine de oameni! Spuneþi-i ºi voi lui: ºi tu te ruºinezi sã-þi faci semnul Crucii; ºi aºa cum ea este tot mãrturisire, atunci reiese cã tu însuþi te ruºinezi sã mãrturiseºi pe Domnul în faþa oamenilor. Sf. Vasile cel Mare mãrturiseºte cã însemnarea cu semnul Crucii e stabilitã de Apostoli ºi cã semnul Crucii, fãcut cu credinþã, respinge pe vrãjmaºii nevãzuþi, risipeºte toate uneltirile lor ºi pãzeºte de atacurile lor. Cu Crucea Domnul a nimicit toatã puterea vrãjmaºului. Duºmanii ºtiu aceasta ºi fug de semnul Crucii. Iar cine nu-ºi face semnul Crucii ºi nu se îngrãdeºte cu el, cãtre aceia vrãjmaºii au acces liber. Creºtinul fãrã semnul Crucii e ca ºi ostaºul fãrã armã. Vrãjmaºul face cu el dupã cum voieºte. Cu semnul Crucii se sfinþesc toate tainele dumnezeieºti; cu el se sãvîrºeºte sfinþirea oricãrui lucru necesar pentru viaþã. Aºa a primit Sfînta Bisericã de la Apostoli ºi aºa acþioneazã toþi creºtinii. De aici, e firesc sã aparã întrebare: oare este creºtin acela care fuge de semnul Crucii? Prin plecarea capului deobicei noi mãrturisim ºi supunere ºi cinste. Cît de important pentru cel ce se apropie cu rugãciune de Dumnezeu este sã aibã în inimã evlavie deplinã faþã de El ºi supunere totalã, tot atît de necesar este ºi sã mãrturiseºti în faþa Lui, nevãzut, aceste simþãminte prin închinare. Toþi creºtinii se ºi închinã Domnului trupeºte, întru mãrturia fricii lãuntrice faþã de El ºi deplinei credincioºii voii Sale. Cine nu se închinã acela pune la îndoialã faptul de a avea ºi el în sine astfel de simþãminte. Iar dacã nu sînt, ce e rugãciunea lui? La noi este o zicalã: nu-ºi pleacã grumazul, în semn cã un astfel de om e de duh nesupus, de nimeni nu vrea sã ºtie. Nu tot de astfel de duh e acel care nu face închinãciuni la rugãciune? Oricum e un obicei rãu. Nu-ºi scoate ºapca, voi zice simplu, ºi asta în faþa lui Dumnezeu. 13) Scrii: oameni demni de оncredere mi-au spus cã оnvãþãtorul acesta al nost ru ºi toþi cei ce se þin de el, la Bisericã nu umblã, pe sfinþi nu-i cheamã în rugãciuni, nici pe Maica lui Dumnezeu, nici pe Îngeri, nici pe Apostoli, nici pe Prooroci, nici pe marii ierarhi, mucenici ºi cuvioºi, nu respectã posturile, nu se pregãtesc, nu se mãrturisesc ºi nu se împãrtãºesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos ºi nu recunosc sãrbãtorile . Iatã, vezi ce bravo sînt? Molocani adevãraþi, cu toate cã au învãþat acest fel de înþelepciuni de la Englez. Molocanii ºi duhoborii noºtri se socot pe sine creºtini duhuvniceºti, oameni ai lui Dumnezeu, sfinþi, pentru care nu e nevoie de nici o regulã bisericeascã exterioarã, nici o nevoinþã ºi nici un fel de taine sfinþitoare ºi sfinte acþiuni. ªi gurã-cascã ai voºtri sînt de aceeaºi croialã cu ei. Iar eu nu pot înþelege, ce tot alergaþi voi acolo dupã acest nou învãþãtor, sau îi permiteþi lui sã vã bîzоie la urechi cu palavrele lui?! Cãci dupã cele spuse de tine e mai mult decоt clar cã el a cãzut de la Sfînta Bisericã Ortodoxã, ºi dacã se tîrãºte cu învãþãtura sa, apoi numai pentru aceea ca ºi pe voi sã vã dezbatã de la Bisericã ºi sã înfiinþeze o oarecare sectã aparte, strãinã Bisericii ºi respinsã de Dumnezeu. Iar voi vã alipiþi totuºi de el, ca muºtele nebune la vlaga otrãvitã. Sã-þi scriu cã învãþãtorul vostru ºi toatã adunãtura lui se aflã în mare rãtãcire, neprimind împreunã cu Biserica punctele enumerate de tine, n-am s-o fac. Dar te sfãtuiesc sã gãseºti cartea Piatra Credinþei de ªtefan Iavorski. Acolo toate aceste puncte se susþin, iar cei ce nu le primesc sînt demascaþi. Citeºte cu atenþie ºi însuºeºte cele scrise. Atunci cu aceastã piatrã uºor vei închide gurile celor ce spun minciuni ºi vei sfãrîma dinþii celor ce au greºit împotriva adevãrului, dar totuºi ieºind cu impertinenþã cu cuvîntul lor, plin de minciunã ºi viclenie. Cartea aceea e scrisã împotriva protestanþilor. Dar protestanþii tot una sînt cu molocanii, numai cã nemþi, cum sоnt ºi aceºti noiºti (inovatori) ai voºtri - molocani de croialã englezeascã. 14) Scrii: printre noi bоntuie nedumerirea, de ce tac pãstorii noºtri. Învãþãtorul acela umblã peste tot, îºi bate capul, învaþã, vorbeºte cu însufleþire. Iar ai noºtri tac. ªi-n bisericã rar cine din ei dã învãþãturi: numai slujbele sãvîrºesc. Ar fi nevoie de cuvîntul viu, iar el nu este . Am sã te întreb ºi eu pe tine: iar voi v-aþi adresat la pãstorii voºtri cu întrebarea, precum cã, iatã, un oarecare învãþãtor ne adunã ºi ne оnvaþã, ca sã vedeþi, bine oare ne învaþã? Nici unul. Iatã, de cîte ori mi-ai scris, peste mãri ºi þãri, ºi nici odatã n-ai pomenit cã te-ai fi adresat pãstorului tãu, care este în coasta ta ºi pe care îl vezi оn fiecare duminicã ºi sãrbãtoare. Cum dar dupã aceasta pãstorii sã ºtie ce se face la voi pe ascuns? Pãstorul vostru vine la bisericã, vede adunaþi pe enoriaºii sãi, rugîndu-se stãruitor, ºi e liniºtit, fiind dupã acestea încrezut cã pãstoriþii lui se aflã în cinul care se cuvine. Doar ºtiþi dogmele, poruncile tot le þineþi minte, Bisericii lui Dumnezeu în toate vã supuneþi. Ce sã vã mai spunã? Doar uneori sã lãmureascã cîte o dogmã oarecare, poruncã, sau o oarecare tainã. Dar ºi fãrã aceasta toatã slujba noastrã bisericeascã e astfel alcãtuitã încоt unuia care este atent оi vin оn amintire ºi dogmele, ºi regulile vieþii iar a ne alipi de Dumnezeu ne învaþã prin însãºi acþiunea sa. ªi doar aflarea în bisericã de acum înnoieºte întregul duh religios, precum o simt toþi. Sînt de acord cu tine cã pãstorilor se cuvine mai des sã poarte discuþii cu turma lor în bisericã sau sã înceapã convorbiri în afara bisericii. Dar nu pot fi de acord cum cã deoarece aceasta nu se întоmplã atunci pãstoriþii sînt cu totul lipsiþi de orice hranã duhovniceascã. ªi chiar ºi оn faptul cã aceasta nu este, sоnt gata, dacã tot trebuie sã învinuiesc, sã vã învinuiesc nu mai puþin ºi pe voi pãstoriþii, decît pe pãstorii voºtri. Manifestaþi dorinþa, rugaþi, ºi care pãstor va refuza sã satisfacã o astfel de dorinþã bunã a voastrã? Voi singuri vã feriþi de pãstori, iar cînd se оntоmplã sã vã întоlniþi cu cineva din ei, nu porniþi discuþi despre necesitãþile credinþei. Vãzîndu-vã pe voi, nici el nu începe astfel de discuþii. Iar mai apoi nici în bisericã nu dã învãþãturi, de fricã sã nu vã plictiseascã ºi sã vã abatã de la bisericã. Eu nu-i îndreptãþesc pe pãstorii care tac: datoria lor este sã dinamizeze - sã vorbeascã, iar a pãstoriþilor - sã asculte. Dar vã amintesc numai cã aici este ºi vina voastrã. Tu zici: ai noºtri tac, iar acela оºi bate capul . Acela pentru aceea оºi bat e capul pentru cã trebuie sã-ºi strîngã ucenici ºi adepþi; iar cînd ºi-i va strînge va tãcea ºi el, pentru cã ucenicii, care se vor lipi de el, vor ºti tot ce învaþã el de obicei. Dar ºi asta trebuie ºtiutã, cã grijile, alergãrile, strigãtele - nu înseamnã starea sãnãtoasã a lucrurilor. Uitã-te la trup. Cînd e sãnãtos, atunci în el toate funcþiile se sãvîrºesc liniºtit: pulsul nu e frecvent, respiraþia constantã, capul proaspãt, încordarea nervilor ºi a muºchilor echilibratã. Dar deîndatã cum ceva dintre acestea iese din limitele sale, pacea funcþiilor se deregleazã ºi trupul devine nesãnãtos. Aceeaºi este ºi în lucrarea credinþei ºi a mîntuirii. Voi, cu оntreaga voastrã parohie, alcãtuiþi un trup mic bisericesc. Toate funcþiile mîntuitoare merg bine la voi: voi þineþi credinþa, vã strãduiþi sã trãiþi creºtineºte, vã sfinþiþi cu tainele, respectaþi toate regulile bisericeºti ºi ascultaþi de pãstorii voºtri. Lucrul mîntuirii tuturor ºi a fiecãruia merge bine la voi, cu toate cã în mijlocul vostru nu se vede nimic eminent. Precum trupul sãnãtos creºte ºi trãieºte neobservat, aºa ºi voi trãiþi ºi creºteþi duhovniceºte, cu toate cã nu se observã. Astfel, faptul cã acela aleargã ºi îºi bate capul, iar la voi merge totul liniºtit, nu înseamnã cã voi vã aflaþi într-o stare mai rea faþã de el; ci dimpotrivã, aceastã curgere lentã a lucrurilor la voi din partea mîntuirii оnseamnã cã voi vã aflaþi într-o stare sãnãtoasã. Voi mergeþi bine; iar scandalagiul acela se aflã într-o stare nu tocmai normalã; ºi faptul cã aleargã naºte gîndul cã el e din numãrul celor nebuni. Dacã cineva în timpul curgerii liniºtite a treburilor religioase la voi se dedã nepãsãrii ºi indiferenþei faþã de mîntuire, atunci aceasta e rãu. Însã dacã fiecare, dupã mãsura puterilor sale face cu stãruinþã tot ceea la ce-l obligã conºtiinþa sa de creºtin, chiar dacã cu toate acestea nimeni nu se evidenþiazã cu nimic faþã de ceilalþi, atunci lucrul mîntuirii voastre e оn regulã ºi n-aveþi de ce sã vã îngrijoraþi dispre aceasta ºi sã vã grãbiþi în urma cuiva, numai pentru faptul cã reprezintã ceva ieºit din comun. Aduþi aminte cã de la început am vorbit despre un cor de cоntãreþi - cã cel ce se evidenþiazã rãu face. Aceasta serveºte ca explicaþie ºi la ceea despre care vorbesc acum. Acum þi-am spus totul la ce mi-a dat prilej scrisoarea ta. Rãmîne de adãugat, dupã cum vezi ºi singur: pãrãseºte-l pe acest nou învãþãtor, molocan rãtãcit, ºi þine-te, precum întotdeauna te-ai þinut de Sfînta Bisericã Ortodoxã ºi pãstorii ei. Tot asta sfãtuieºte-i ºi pe ceilalþi ai tãi. V-aþi tîrоt dupã acest scandalagiu, v-aþi holbat la el, v-aþi scãrpinat auzul cu vorbele lui îndulcite ºi ajunge. La bine el nu vã va duce. Iar pentru ca sã fii mai tare cu duhul împotriva оnºelãciunii vorbirii dulci, capãtã, cum þi-am amintit Piatra Credinþei ºi citeºte. Dar mai bine adunaþi-vã toþi, care v-aþi spurcat auzul cu cuvîntãri ereticeºti strãine Bisericii ºi citiþi, - ºi certaþi-vã pe voi înºivã de aceastã înºelãciune a vrãjmaºului.