Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BETOANELOR SI MORTARELOR
Indicativ: C 8-75
Înlocuieste: C 8-61; C 84-67; C 99-69; C 134-71; C 141-72; C 111-70.
Cuprins
1. GENERALITATI
1.2. Aditivii sunt produse care, adăugate la prepararea betoanelor şi mortarelor, au ca efect
îmbunătăţirea unor caracteristici ale amestecurilor în stare proaspătă şi în stare întărită.
1.3. Aditivii pot fi utilizaţi sub formă de soluţie şi atunci cantitatea corespunzătoare proporţiei
optime se adaugă în apa de amestecare la betoane şi mortare sau pot fi utilizaţi sub formă de
pulbere, în care caz aditivul se amestecă în prealabil cu cantitatea de ciment.
1.4. Efectele favorabile scontate ale aditivilor pot fi obţinute numai în cazul unor compoziţii de
beton judicios stabilite şi asigurării unor amestecuri omogene de beton sau mortar.
1.5. Aditivii, în funcţie de efectul principal, pot fi clasificaţi după cum urmează:
- plastifianţi:
• dispersanţi,
• antrenori de aer,
• cu caracter mixt;
- întârzietori de priză;
- acceleratori:
• de priză,
• de întărire,
• de priză şi întărire;
- antigel;
- impermeabilizatori.
Pe lângă efectul principal, aditivii pot avea în acelaşi timp şi un efect secundar (de ex. efect de
întârzietor de priză şi de plastifiant).
1.7. În cazurile în care prin proiect se impune realizarea de betoane cu caracteristici ce se pot
obţine numai cu ajutorul unor aditivi, în documentaţia economică a proiectului se va prevedea în
mod obligatoriu utilizarea aditivilor respectivi.
1.8. La executarea lucrărilor de betoane şi mortare cu aditivi se vor aplica prevederile din "Norme
republicane de protecţie a muncii" - Ediţie 1975 şi "Norme de protecţie a muncii" (construcţii-
montaj) din 1968, generalizate în sectoarele de activitate ale M.C. Ind cu ordinul nr. 7/N-1970.
[top]
2.1. Prezentul normativ se referă la utilizarea următoarelor tipuri de aditivi plastifianţi: aditivul
plastifiant dispersant LSC şi aditivul plastifiant mixt (dispersant şi antrenor de aer) DISAN, care se
produc de către Fabrica de celuloză şi hârtie Zărneşti.
2.2. Aditivii LSC şi DISAN se prezintă sub formă de pulbere de culoare brună.
Domeniul de utilizare
2.3. Aditivii plastifianţi LSC şi DISAN se utilizează la prepararea betoanelor grele - simple sau
armate - în scopul îmbunătăţirii lucrabilităţii, reducerii tendinţei de segregare în timpul
transportului, măririi gradului de compactare, a impermeabilităţii şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ
repetat. Aditivul LSC se utilizează la betoane cu o consistenţă corespunzătoare unei tasări de
maximum 11 cm iar DISAN-ul în cazul unei tasări de maximum 8 cm. Aditivul DISAN se
recomandă în special în vederea măririi durabilităţii betoanelor (mărirea gradului de
impermeabilitate şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ), ca de ex. în cazul lucrărilor hidrotehnice,
betoanelor cu permeabilitate redusă şi de drumuri.
b) "Cazuri speciale"
- betoane care în timpul exploatării sunt supuse unor condiţii severe în ceea ce priveşte frecvenţa
ciclurilor de îngheţ-dezgheţ (G<100 pentru LSC şi G<150 pentru DISAN);
- betoane la care trebuie asigurat un grad de impermeabilitate mai mare decât P 8 în cazuri
utilizării LSC-ului şi mai mare de P 10 în cazul utilizării DISAN-ului;
- betoane executate cu tehnologii speciale (betoane pompate etc.) sau cu agregate speciale (ex.
agregate foarte grele);
- betoane executate prin tratare termică numai în cazul utilizării aditivului LSC; aditivul DISAN
este interzis în cadrul betoanelor tratate termic;
- betoane folosite pentru execuţia unor lucrări speciale; poduri, construcţii hidrotehnice,
îmbrăcăminţi rutiere în cazul utilizării aditivului DISAN;
- betoane la care se folosesc concomitent şi alţi aditivi (acceleratori sau întârzietori la întărire,
impermeabilizatori etc.).
2.5. Încadrarea lucrărilor la care se utilizează aditivii plastifianţi (LSC şi DISAN) în "cazuri
curente" sau "cazuri speciale" serveşte pentru precizarea modului de stabilire a compoziţiei
betonului şi se face de regulă de către proiectant.
2.6. Prezentul normativ se referă în principal la folosirea aditivilor plastifianţi în "cazurile curente";
pentru "cazurile speciale" prescripţiile au un caracter orientativ, folosirea făcându-se numai pe
bază de studii preliminare, conform prevederilor de la pct. 2.21.
Cimenturi
2.7. Se vor utiliza cimenturile din grupele I, II, III prevăzute în STAS 6132-74, ţinând seama de
prevederile din "Instrucţiunile tehnice privind folosirea cimenturilor în construcţii", indicativ C.19-
72.
Utilizarea altor tipuri de ciment se poate face numai pe baza unor studii preliminare, efectuate
conform indicaţiilor de la pct. 2.21 din prezentul normativ.
Agregate
2.8. Se pot utiliza agregate naturale grele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în STAS
1667-70 "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici. Condiţii
generale".
Apa
2.9. Atât la prepararea soluţiei de aditivi cât şi la prepararea betoanelor se va folosi apa care
îndeplineşte condiţiile prevăzute în STAS 790-73 "Apă pentru mortare şi betoane. Condiţii tehnice
şi metode de încercare"; nu se admite folosirea apei de mare sau a apelor minerale.
Aditivi
2.10. Aditivul LSC trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 8626-70, iar
aditivul DISAN cele prevăzute în STAS 8625-70. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se face în
ambalajul original şi în încăperi ferite de umiditate.
2.13. La prepararea betoanelor, aditivi plastifianţi se folosesc sub formă de soluţie, având o
concentraţie de 20 ±1% substanţă uscată în unităţi de masă.
2.14. Pentru prepararea soluţiei cu concentraţie indicată la pct. 2.13 se dizolvă aditivul în
proporţie de 25 kg LSC la 100 litri apă, ceea ce duce la obţinerea unei cantităţi de cca. 115 litri
soluţie. La stabilirea acestei proporţii s-a ţinut seama că aditivul se livrează cu un conţinut de
minimum 92% substanţă uscată.
2.15. Pentru prepararea soluţiei de DISAN se dizolvă o cantitate de 22 kg la 100 l apă, rezultând
o cantitate de cca. 115 l soluţie.
2.17. Verificarea concentraţiei soluţiei se poate face prin determinarea densităţii acesteia, fie cu
ajutorul unui areometru, fie prin cântărire. În cazul când se utilizează areometru, densitatea
trebuie să fie cuprinsă între valorile 1,08...1,09 g/cm3 pentru soluţia de LSC şi 1,07 ...1,08 g/cm3
pentru soluţia de DISAN, la temperatura soluţiei de 15...25oC.
În cazul când se foloseşte metoda cântăririi se procedează astfel: se cântăreşte un vas de sticlă
gradat având o capacitate de 1 litru, mai întâi gol şi uscat (M1), apoi plin cu apă până la semnul
de 1 litru (M) şi, în cele din urmă, tot până la semn, cu soluţie de aditiv (M2). Densitatea soluţiei
de aditiv se calculează cu relaţia:
2.18. Soluţiile de aditivi se vor păstra în butoaie metalice sau din PVC bine închise, astfel încât să
se evite eventualele impurificări sau modificarea concentraţiei datorită evaporării apei.
În cazurile în care butoaiele nu au asigurat o închidere etanşă (de ex. butoaie acoperite cu
capac), soluţie se va prepara în cantităţi care se consumă în cel mult 2 zile.
2.19. Butoaiele în care se păstrează soluţiile de aditivi vor fi în prealabil bine curăţate în interior
de orice impurităţi (praf, grăsimi, păcură etc.) şi nu vor fi folosite decât numai în acest scop. Pe
aceste butoaie se va scrie cu vopsea denumirea aditivului pe care-l conţine.
2.20. În "cazurile curente", definite la pct. 2.4.a, stabilirea compoziţiei betonului se face ţinând
seama de prevederile din "Instrucţiunile tehnice privind stabilirea compoziţiei betoanelor",
indicativ C.128-71, precum şi de următoarele indicaţii suplimentare:
- în cazurile în care se folosesc cimenturi cu peste 15% adaosuri: 1,00...1,25 litri soluţie de LSC
pentru 100 kg de ciment, respectiv 0,20...0,25% LSC substanţă uscată, în unităţi de masă faţă de
ciment;
- în cazul utilizării aditivului DISAN, proporţia de aditiv va fi de 1,00...1,50 litri soluţie pentru 100
kg ciment, ceea ce corespunde la 0,2...0,3% substanţă activă uscată, în unităţi de masă faţă de
ciment.
- pentru elemente cu secţiuni subţiri sau armături dese, o tasare de 8...11 cm.
În cazul utilizării aditivului DISAN, suplimentar se va verifica volumul de aer oclus, conform
prevederilor din STAS 3479-67. Volumul de aer oclus trebuie să se încadreze în limitele date în
tabelul 1, în funcţie de dimensiunea maximă a agregatului.
TABELUL 1
Dimensiunea maximă a
10 16 20 31 40 71
agregatului, mm
Dacă procentul de aer oclus din masa betonului proaspăt nu se încadrează în limitele date în
tabel, se va corecta în consecinţă proporţia de aditiv, confecţionându-se un nou amestec şi
procedându-se la o nouă verificare a acestei caracteristici.
Deoarece condiţiile referitoare la conţinutul de aer oclus prevăzute în tabelul 1 trebuie să fie
asigurate la locul de punere în lucrare, se va proceda în modul următor:
- se verifică conţinutul de aer oclus pentru aceeaşi şarjă la staţia de preparare şi după transport la
locul de punere în lucrare;
- dacă conţinutul de aer oclus determinat la locul de punere în lucrare nu se încadrează în limitele
prevăzute în tabelul 1, se va corecta proporţia de aditiv sau raportul A/C în mod corespunzător.
Pe amestecul nou rezultat se va verifica din nou volumul de aer oclus, definitivându-se în acest
caz proporţia optimă de aditiv ce trebuie respectată.
c) Pentru efectuarea încercărilor preliminare pe baza cărora se definitivează compoziţia
betonului, se procedează astfel:
Epruvetele se vor păstra şi încerca în conformitate cu prevederile din STAS 1275-70. Încercările
se vor efectua pe serie de 6 epruvete la vârsta de 7 zile, respectiv 28 zile.
d) Din cele 3 compoziţii se va alege aceea care va îndeplini, atât condiţiile stabilite cu privire la
consistenţă şi volum de aer oclus pentru betonul proaspăt, cât şi rezistenţele medii prevăzute în
tabelul 2.
TABELUL 2
- cimenturi cu rezistenţe
0,85 0,80 0,78 0,75
iniţiale sau finale mari
- cimenturi rezistente la
agresiuni sulfatice sau cu
0,65 0,60 0,58 0,55
căldură de hidratare
redusă
2.21. În "cazurile speciale", definite la pct. 2.4 b, stabilirea compoziţiei betonului se va face pe
bază de studii preliminare, efectuate de către un laborator de specialitate şi ţinând seama de
următoarele indicaţii:
a) De la caz la caz, proiectantul sau executantul trebuie să stabilească caracteristicile urmărite
pentru betoanele respective şi condiţiile tehnice de îndeplinit, acestea putându-se referi la: marca
betonului, rezistenţele necesare la diferite termene sau faze tehnologice, rezistenţa la îngheţ-
dezgheţ, gradul de impermeabilitate etc.
b) Studiile preliminare vor cuprinde încercări efectuate în paralel pe amestecul de beton fără
aditiv şi cu adaos de aditiv, în proporţiile alese astfel încât să se respecte condiţiile stabilite.
2.22. Proporţia de aditiv se menţine atât timp cât nu se schimbă lotul de aditiv sau sursa de
agregate.
Prepararea betonului
2.25. Cantitatea de soluţie de aditiv stabilită pentru un amestec de beton şi dozată se introduce la
preparea odată cu apa de amestecare.
2.27. La punere în lucrare a betoanelor cu aditiv se vor respecta prevederile din "Normativul
pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat", indicativ C.140-71, precum şi eventualele
prevederi suplimentare menţionate în proiectul sau în caietul de sarcini al lucrării.
[top]
3.2. Aditivii întârzietori se utilizează la prepararea betoanelor de orice marcă, dar având
consistenţa de minimum 4 cm tasarea (conform STAS 1759-70), în scopul:
- evitării rosturilor de lucru la: întreruperea betonării, executarea fundaţiilor masive, executarea
elementelor de mare suprafaţă, execuţia coloanelor şi piloţilor pentru fundaţii şi execuţia
recipienţilor;
3.3. La prepararea mortarelor de zidărie sau de tencuială de marcă M 25, M 50, M 100, în scopul
prelungirii intervalului de timp între preparare şi punere în lucrare, se recomandă numai aditivul
RETARGOL.
3.5. În cazul betoanelor situate în medii agresive utilizarea aditivilor este condiţionată de avizul
unui institut de specialitate.
Cimenturi
3.6. La prepararea betoanelor şi mortarelor se pot utiliza toate tipurile de ciment indicate în
Instrucţiunile tehnice C.19-72, cu excepţia următoarelor:
În general, efectul de întârziere a întăririi este cu atât mai eficient cu cât proporţia de adaos de
ciment este mai mare.
Agregate
3.7. Se vor utiliza agregate naturale care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1667-
70 "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici. Condiţii
generale".
Apa
3.8. Pentru confecţionarea betoanelor şi mortarelor la care se utilizează aditivi întârzietori, apa
trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 790-73 "Apă pentru mortare şi betoane.
Condiţii tehnice şi metode de încercare".
Aditivi
3.10. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se va face în ambalaje închise din material PVC, în locuri
ferite de acţiunea directă a soarelui şi a îngheţului.
- condiţiile de temperatură.
Limitele în care se poate să varieze proporţia de aditiv sunt independente de marca betonului şi
corespund intervalului caracteristic tipului de aditiv.
Se prepară trei amestecuri de beton corespunzător proporţiilor de aditiv minime, medii şi maxime.
Pe amestecurile obţinute se verifică consistenţa dorită, care însă nu poate fi sub 4 cm tasarea
conului.
Din fiecare amestec se iau în găleţi probe de cca 10 litri de beton, care se acoperă cu folie de
polietilenă şi se păstrează în condiţiile de temperatură ale lucrării.
3.13. Adoptând proporţia de aditiv rezultată ca optimă, se prepară trei amestecuri de beton
variind dozajul de ciment, conform prevederilor din Instrucţiunile tehnice C.128-71.
Din cele trei amestecuri de beton se vor preleva la prepararea câte 12 epruvete pentru verificarea
rezistenţelor la compresiune la 7 şi 28 zile. Prelevarea şi încercarea epruvetelor se va face
conform prevederilor din STAS 1275-70. Epruvetele respective se vor păstra în laborator timp de
trei zile în tipare acoperite se vor păstra în laborator timp de trei zile în tipare acoperite cu folii de
polietilenă, după care, până la vârsta de 7 zile se vor păstra în apă sau nisip umed, iar apoi în aer
la temperatura de 20 2oC şi umiditate relativă de 65 5%.
3.14.Definitivarea compoziţiei betonului se va face pe baza rezistenţelor la 7 zile, ţinând seama
de condiţiile minime date în tabelul 3.
TABELUL 3
3.15. Limitele în care poate să varieze proporţia de aditiv, în funcţie de masa mortarului, sunt:
3.16. Pentru stabilirea proporţiei optime de aditiv se vor prepara trei amestecuri având compoziţia
rezultată din Instrucţiunile tehnice C.17-71 şi adăugând aditiv în cantităţile corespunzătoare
proporţiei minime, medii şi maxime, indicate la pct. 3.15.
3.17. Amestecurile obţinute se păstrează în cutii metalice sau găleţi acoperite cu folii de
polietilenă, în condiţiile de temperatură ale lucrării respective.
3.18. Proporţia optimă de aditiv se stabileşte prin determinarea consistenţei mortarului conform
STAS 2634-70, punând condiţia ca, diferenţa dintre valoarea consistenţei (C1) determinată
imediat după prepararea şi (C2) determinată după intervalul de timp necesar menţinerii
lucrabilităţii să nu depăşească 3 cm.
3.19. Prepararea betoanelor şi mortarelor cu aditivi întârzietori se face conform prevederilor din
prescripţiile tehnice în vigoare pentru betoane şi mortare fără aditivi.
3.20. Înainte de începerea lucrării, se va face instructaj cu personalul ce va lucra la prepararea
betoanelor şi mortarelor, în vederea dozării corecte a componenţilor şi în special a proporţiei de
aditiv stabilită. Nu sunt admise abateri la dozarea soluţiei de aditiv mai mari de 0,1 litri/litru.
3.22. În cazul stocării mortarului pe o durată mai mare de o oră, se vor folosi cutii bine închise,
umezite în prealabil, iar amestecul se acoperă cu rogojini sau prelate.
3.23. Betoanelor vor fi puse în lucrare respectând prevederile din Normativul C.140-71. În cazul
transportării pe o distanţă mare sau depozitării accidentale de câteva ore, este interzis să se
corecteze consistenţa betonului prin adăugare de apă.
3.24. La betonarea elementelor se pot utiliza aditivi întârzietori numai în zona în care se prevede
un rost de întrerupere; în acest caz lăţimea betonului din zona rostului va fi de cca 1 m.
Rosturile de lucru vor avea poziţiile stabilite în conformitate cu prevederile din Normativul C.140-
71.
- reluarea betonării trebuie să înceapă înainte de consumarea intervalului de timp în care zona
turnată anterior îşi menţine caracteristicile betonului proaspăt;
- la turnarea noului strat de beton se va urmări o revibrare a zonei anterioare, pentru asigurarea
unei legături intime;
- dacă la reluarea turnării, stratrul anterior şi-a pierdut proprietăţile betonului proaspăt, acesta va
fi îndepărtat pe întreaga zonă în care nu prezintă o structură compactă.
3.26. Punerea în lucrare a mortarelor cu aditiv RETARGOL se face conform prevederilor din
"Normativul pentru executarea zidăriilor din cărămizi şi blocuri ceramice", indicativ C.126-75,
precum şi din "Normativul pentru executarea tencuielilor umede", indicativ C.18-75.
3.27. În cazul stocării mortarului un timp mai îndelungat de la preparare, înainte de punerea în
operă se va verifica dacă aceasta îndeplineşte condiţia de consistenţă cerută, fiind permisă
adăugarea de apă pentru corectarea acesteia.
3.29. Suprafeţele tencuite vor fi ferite de acţiunea directă a apei (ploaie, eventuale infiltraţii) sau
de acţiunea directă a razelor solare şi a curenţilor de aer, acoperindu-se cu folii de polietilenă,
saci umezi, rogojini, timp de 24 ore, după care suprafeţele respective se vor umezi de 2 ori pe zi,
timp de 6 zile de la terminarea tencuielii.
3.30. Verificarea calităţii betoanelor se face conform preverilor din Normativul C.140-71, iar
verificarea calităţii mortarelor conform prevederilor din STAS 2634-70.
[top]
Definirea produsului
4.1. Clorura de calciu tehnică folosită la betoane trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
prevăzute în STAS 2073-75 pentru tipul C.
4.2. Clorura de calciu tehnică tip C este o substanţă solidă, de culoare albă-gălbuie sau cenuşie.
4.3. În conformitate cu prevederile din STAS 2073-75, clorura de calciu tehnică tip C se livrează
ambalată în butoaie din tablă de oţel, închise ermetic, cu un conţinut net de 100 kg.
4.4. Clorura de calciu fiind foarte higroscopică, butoaiele se vor transporta în vehicule acoperite şi
se vor depozita în încăperi cu umiditate redusă.
Domeniul de folosire
4.5. Clorura de calciu se poate folosi ca accelerator de priză şi de întărire pentru betoane simple
şi armate, grele şi uşoare, preparate cu orice fel de ciment, pe bază de clinker portland.
4.6. Adaosul de clorură de calciu asigură efectul scontat în cazul betoanelor vârtoase şi plastice;
în cazul betoanelor fluide efectul clorurii de calciu este redus.
4.7. Nu se admite folosirea clorurii de calciu la:
- construcţii de beton armat care în cursul exploatării se vor afla în mediu umed;
- construcţii care se află situate la mai puţin de 100 m de cabluri de înaltă tensiune, centrale
electrice, staţii de transformare etc.
4.8. Clorura de calciu se foloseşte sub formă de soluţie de concentraţie de 20%, care se adaugă
odată cu apa de amestecare prepararea betonului.
4.9. Procentul optim de clorură de calciu, care urmează să fie adăugat la prepararea betoanelor,
se va stabili pentru fiecare tip de ciment.
4.10. Încercările ce trebuie făcute pentru stabilirea cantităţii optime de clorură de calciu sunt
următoarele:
4.11. Se determină timpul de priză (conform STAS 227-68), utilizând proporţiile de clorură de
calciu indicate în tabelul 4.
TABELUL 4
4.12. Cantitatea optimă de clorură de calciu, care urmează să fie folosită la execuţia lucrării,
reprezintă procentul maxim care nu reduce timpul de începere a prizei sub o oră, ţinând seama
că la prepararea betoanelor se admite maximum:
4.14. Cu procentul optim de clorură de calciu determinat prin încercările efectuate asupra
cimentului, se vor face încercări pe betoane în scopul verificării efectului de accelerare a întăririi
precum şi stabilirea cantităţii de apă de amestecare.
4.16. Se prepară două amestecuri de beton, din care un amestec cu proporţia de aditiv stabilită
pe baza încercărilor asupra cimentului şi alt amestec fără aditiv.
4.17. Din fiecare amestec se vor preleva 6 epruvete pentru verificarea rezistenţelor la
compresiune la 3 zile. Prelevarea şi încercarea epruvetelor se face conform prevederilor din
STAS 1275-70.
4.18. Epruvetele respective vor fi păstrate în tipare în condiţiile de mediu în care urmează să se
execute lucrarea.
4.19. Rezistenţele obţinute pe epruvete la vârsta de 3 zile trebuie să fie mai mari cu minimum
15% în cazul amestecului cu clorură, decât aceea stabilită la aceeaşi vârstă pe epruvetele fără
aditiv.
4.20. La prepararea betonului cu clorură de calciu se vor respecta prevederile din prescripţiile
tehnice în vigoare pentru betonul obişnuit.
4.21. Se recomandă a se lua măsuri pentru punerea în lucrare a betonului cu clorură de calciu în
maximum o oră de la preparare.
4.22. Decofrarea elementelor turnate din beton cu clorură de calciu se face pe baza încercărilor
pe cuburi de control, păstrate în condiţiile de temperatură ale lucrării şi ţinând seama de condiţiile
prevăzute în Normativul C.140-71.
[top]
5. ADITIV ANTIGEL-ANTIGERO
Aditivul "ANTIGERO" poate coborî punctul de congelare a apei până la - 10oC fără a împiedica
reacţiile de hidroliză şi hidratare ale cimentului. De asemenea, aditivul are un caracter de
accelerator de întărire şi un efect secundar de plastifiant antrenor de aer. Aditivul conţine ioni de
clor în proporţie redusă (0,8%), fără să aibă efect de corodare a armăturii.
Domeniul de utilizare
- construcţii masive;
Materiale utilizate
Cimentul
5.6. Se vor utiliza în general cimenturi cu rezistenţe iniţiale mari şi cu degajări cât mai mari de
căldură de hidratare, respectiv cimentul de tip RIM, cimenturi cu fineţe de măcinare avansată,
fără adaos sau cu maximum 15% adaosuri.
5.7. Durata maximă de depozitare a cimenturilor este de 15 zile pentru cimentul de tip RIM şi 30
de zile pentru celelalte tipuri.
Agregate
5.10. Apa utilizată la prepararea betoanelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute în
STAS 790-73.
Aditiv
5.11. Aditivul se livrează sub formă de soluţie şi la depozitare se vor lua măsuri pentru evitarea
temperaturilor sub - 10oC.
5.13. Temperatura betonului la preparare trebuie să fie în aşa fel aleasă încât, în funcţie de
distanţa şi mijloacele de transport, temperatura la locul de punere în operă să fie de minimum
+5oC.
5.15. Durata minimă de malaxare trebuie să fie cu maximum 50% mai mare decât cea adoptată
în condiţii normale de temperatură.
5.16. Cantitatea de aditiv "ANTIGERO" pentru 100 kg ciment este de 6,3 0,2 litri.
5.18. Lucrările premergătoare referitoare la cofraje şi armături, se fac conform prevederilor din
Normativul C 16-62.
5.19. Turnarea betonului trebuie astfel organizată încât să se desfăşoare continuu şi cât mai
rapid.
5.20. La punerea în operă, betonul trebuie să aibă o temperatură de minimum +5oC, iar în cazul
turnării betonului în straturi se va ţine seama ca temperatura stratului anterior să nu fie mai mică
de 0oC.
5.21. În cazul când temperatura mediului este sub - 10oC, se interzice betonarea.
5.22. Este obligatorie compactarea betonului prin vibrare, respectând prevederile din
"Instrucţiunile tehnice pentru compactarea prin vibrare a betoanelor monolite şi prefabricate",
indicativ C.132-71.
5.23. Protecţia betonului după turnare trebuie asigurată folosind panouri de rogojini sau alte
materiale pe toată durata necesară atingerii rezistenţei de minimum 50 daN/cm2, verificarea
făcându-se conform Normativului C.16-62.
5.26. Controlul evoluţiei rezistenţelor betonului la temperaturi scăzute se face pe cuburi păstrate
în aceleaşi condiţii cu elementul respectiv.
La încercarea epruvetelor este necesară o desgheţare prealabilă a acestora, prin păstrarea lor în
apă timp de 8 ore la temperatura de 20 2oC.
[top]
Definirea produsului
6.1. "Apastop P" este un aditiv impermeabilizator pentru mortare de ciment; acest aditiv este
contraindicat în cazul betoanelor. Mortarul cu adaos de "Apastop P" se aplică în mai multe
straturi şi constituie o hidroizolaţie rigidă.
Domeniul de utilizare
b) etanşarea construcţiilor care vin în contact direct cu apa ca de exemplu: cuve, bazine,
rezervoare, castele de apă, fără însă ca presiunea apei să depăşească 2 atmosfere. În cazul
construcţiilor care vin în contact cu ape agresive, stabilite conform prevederilor STAS 3349-74
"Betoane de ciment - Criterii pentru aprecierea agresivităţii apei", utilizarea mortarelor cu adaos
de "Apastop P" se face numai pe bază de indicaţii tehnice elaborate de un laborator de
specialitate, stabilit de comun acord de beneficiar şi proiectant.
Materiale utilizate
6.4. La confecţionarea mortarelor cu adaos de "Apastop P" se utilizează cimenturi de tip portland,
conform prevederilor din instrucţiunile tehnice C.19-72.
- nisipul va fi de natură silicioasă şi va proveni din cariere sau balastiere; nu se admite utilizarea
nisipului de mare sau a celui provenit din concasarea rocilor;
TABELUL 5
minim 0 50 90 -
3
maxim 6 70 100 -
minim 2 20 50 90
5
maxim 9 30 70 100
6.6. Aditivul "Apastop P" se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă sau gri şi se fabrică de
Întreprinderea de produse chimice "Victoria" (Bucureşti str. Cobălcescu nr. 9).
Produsul "Apastop P" poate fi păstrat, în ambalajul în care este livrat, timp de 6 luni, fără a-şi
pierde proprietăţile. Depozitarea se face în spaţii închise şi uscate.
6.7. Apa pentru confecţionarea mortarelor cu "Apastop P" trebuie să îndeplinească condiţiile
prevăzute în STAS 790-73; este interzis a se folosi apa de mare sau ape minerale.
Compoziţia mortarelor
6.8. Compoziţiile şi caracteristicile în stare proaspătă ale diferitelor straturi de mortare cu adaos
de "Apastop P" sunt arătate:
- pentru protejarea elementelor contra umidităţii, în tabelul 6;
TABELUL 6
Stratul
Compoziţia
1 2 şi 3 final
TABELUL 7
Suprafeţe
Verticale Orizontale
Compoziţia
Stratul Stratul
6.9. Mortarele cu "Apastop P" pot avea la vârsta de 28 zile rezistenţa la compresiune de
200...250 daN/cm2.
Prepararea mortarelor
6.11. Mortarele se vor prepara în apropierea locului de aplicare şi în cantităţi astfel stabilite încât
punerea în lucrare să se facă într-un interval de maximum 45 minute de la preparare.
6.12. La fiecare amestec de mortar se verifică consistenţa cu conul etalon, conform STAS 2634-
70.
6.13. Suprafeţele suport se pregătesc înainte de executarea lucrărilor după cum urmează:
a) În cazul suprafeţelor de beton se vor remedia eventualele defecte, cum sunt zonele segregate,
fisurile, denivelările, zonele în care se constată pierderi timp de 24 ore la proba de umplere cu
apă.
c) Dacă suprafeţele suport de beton sunt netede, ele trebuie înăsprite prin mijloace mecanice sau
manual. În cazul zidăriilor de cărămidă, executate cu rosturi pline, rosturile zidăriei se vor curăţa
pe o adâncime de circa 1 cm, pentru a se asigura o legătură cât mai bună.
d) Suprafeţele suport se vor curăţa de praf, noroi, mortar vechi aderent. Curăţirea, după caz, se
face prin spălare cu apă, frecare cu perii de sârmă etc. Zonele murdare de substanţe grase se
ard cu flacără şi se curăţă apoi funinginea formată.
e) Suprafeţele suport trebuie să fie stropite cu apă înainte de aplicarea mortarului, pentru a nu se
produce absorbirea excesivă a apei din mortar, ceea ce ar dăuna adeziunii acestuia la suport.
6.14. Înainte de aplicarea straturilor de mortar cu "Apastop P", se vor executa eventualele
străpungeri ale elementelor de construcţii şi se vor introduce piesele de instalaţii, luând măsurile
de fixare a acestora.
6.15. În cazul în care pe suprafaţa suport se produc infiltraţii de apă, se vor lua măsuri pentru
obturarea căilor de pătrundere a apei sau înlăturarea cauzelor; evitarea infiltraţiilor de apă se va
asigura pe întreaga perioadă de aplicare a straturilor de mortar precum şi minimum 7 zile după
terminarea acestei operaţii.
6.16. Aplicarea mortarelor cu "Apastop P" se face respectând următoarele indicaţii cu caracter
general:
- vârsta minimă a betonului pe care se aplică mortarele se stabileşte astfel încât rezistenţa
acestuia să fie cel puţin 50% din marcă;
- mortarele se aplică mai întâi pe suprafeţele verticale şi, numai după terminarea acestora lucrări,
se va trece la aplicarea lor pe suprafeţele orizontale, respectând indicaţiile de la pct. 6.17...6.18;
- în cazul suprafeţelor suport verticale de beton se recomandă ca primul strat să fie aplicat prin
aruncare puternică cu mistria, pentru a se asigura o mai bună aderenţă;
- aplicarea unui nou strat se face numai după ce stratul precedent s-a întărit în suficientă măsură
(a tras), a fost frecat cu o perie şi stropit cu apă;
6.17. Aplicarea mortarelor pentru protecţia contra umidităţii (vezi tabelul 6) se face astfel:
- se aplică primul strat în aşa fel încât mortarul să acopere complet suportul, cu o grosime de
2...5 mm şi o suprafaţă suficient de rugoasă;
- în cazul tencuielilor care nu se mai acoperă cu alte lucrări, trebuie aplicat un strat final în
grosime de 2..3 mm.
6.18. Aplicarea mortarelor pentru etanşarea lucrărilor care vin în contact direct cu apa (vezi
tabelul 7) se face astfel:
- straturile 2, 3 şi 4 se aplică astfel încât grosimea stratului 2 să fie de 4...6 mm, iar a celorlalte
două (straturi 3 şi 4) de 7...8 mm, fiecare;
- stratul final se aplică în grosime de 2...3 mm, prin frecare energică cu drişca metalică.
b) În cazul suprafeţelor orizontale:
- stratul 1, având grosimea conform pct. 6.17, se aplică prin frecare energică cu o perie - de păr
ori fibră - sau cu o mătură; aplicarea primului strat trebuie făcută în benzi, astfel încât să se evite
circulaţia pe stratul proaspăt aplicat;
- stratul 2, care are o consistenţă plastică, se întinde cu mistria în grosime de 8...10 mm;
- stratul 3, care are o consistenţă vârtoasă, se aplică imediat după aplicarea celui precedent; se
compactează prin batere cu mistria până la apariţia laptelui de ciment; grosimea stratului 3 astfel
compactat trebuie să fie de 20...24 mm;
- stratul final se realizează prin presărarea amestecului de ciment şi nisip (cca 0,250 kg/m2), care
se freacă cu mistria.
- aplicarea straturilor orizontale se va face după întărirea zonei prelungite a straturilor verticale şi
după ce aceasta a fost prelucrată conform prevederilor de la pct. 6.16;
6.19. În tabelul 8 sunt date (în funcţie de scopul urmărit) grosimea totală a straturilor de mortar,
precum şi consumul de "Apastop P" necesar pe m2 de tencuială.
TABELUL 8
Grosimea totală a
mortarului (în mm) 15±2 30±2 25±2 37±2
6.20. Prepararea mortarelor cu adaos de "Apastop P", precum şi aplicarea acestora se vor face
numai de muncitorii calificaţi, instruiţi în vederea aplicării corecte a prevederilor din prezentul
normativ.
6.21. Aplicarea mortarelor cu "Apastop P" pe timp friguros se face în conformitate cu prevederile
din Normativul C.16-62, respectând următoarele indicaţii suplimemntare;
- închiderea spaţiilor în care se execută lucrarea şi asigurarea unei temperaturi constante de cel
puţin +5oC, în aşa fel încât suprafeţele suport să nu prezinte resturi de polei, zăpadă sau gheaţă;
- temperatura mortarelor aplicate să fie de +10oC până la +20oC;
- se interzice prezenţa unor surse de căldură situate în imediata apropiere a mortarului proaspăt
aplicat.
6.22. În timpul execuţiei se vor lua măsuri de protecţie contra acţiunii directe a precipitaţiilor sau a
razelor solare.
6.23. Tencuielile în primele 7 zile se protejează cu folii de polietilenă, rogojini etc. menţinându-se
permanent în stare umedă.
6.24. Protejarea pe timp friguros se asigură prin încălzirea spaţiilor la o temperatură minimă de
+5oC timp de circa 10 zile de la aplicarea mortarelor.
6.25. Bazinele, rezervoarele, castelele de apă etc. se recomandă a se umple cu apă după 4...5
zile de la terminarea completă a lucrărilor de tencuire.
6.26. Nu se admite folosirea apei de mare sau a apelor minerale ca apă de udare.
[top]