HANU-ANCUŢEI

Iapa lui Vodă

(povestire)

de Mihail Sadoveanu

,,Hanu – Ancuţei’’ este o colecţie de nouă povestiri scrise de Mihail Sadoveanu , auzite la Hanu -
Ancutei şi transmise din generaţie în generaţie. Una dintre ele este ,,Iapa lui Vodă’’.
EXPOZITIUNEA :
Intamplare povestita are loc într-o ,,depărtată vreme’’ , când se spune că au căzut ploi năprasnice vara ,
iar culturile de toamnă au fost pe măsură.
În acel an s-au adunat la Hanu-Ancuţei toţi oamenii ce veneau din ,,Ţara de jos’’ cu vin în care şi voiau
să ajungă în ,,Ţara de sus’’ , Moldova. Stăteau la focuri şi pârleau ,,hartane’’ de viţel sau de berbec , ,,ori clean şi
mreană din Moldova’’. Se simţeau la adăpost căci acest han semăna cu o cetate şi ,,nici habar n-avea dinspre
partea hoţilor’’.
Iar în aceste zile ,,grase şi vesele’’ stătea nemişcat acolo un răzăş străin căruia îi plăcea voia bună şi
veselia. Era un om înalt, cărunt, nici tânăr nici bătrân şi cu faţa ,,adânc brăzdată’’. Avea nişte ochi ageri şi o
mustaţă tuşinată. Se vedea că este un om trecut prin viaţă şi sociabil.Îl chema Ioniţă comisul , era de la
Drăgăneşti şi venise pe un cal roib , pintenog de trei picioare şi slab i se puteau număra oasele , şi care stătea
cu ,,şaua naltă’’ ,,într-un dos de părete’’.
INTRIGA :
Deşi calul arăta astfel comisul se lăuda cu el spunând că nimeni nu mai are cal ca al dumnealui. Moş
Leonte aprobă în batjocură . Comisul Ioniţă nu a fost de acord cu replica lui Moş Leonte şi-şi laudă din nou calul
spunând că este dintr-o viţă aleasă şi se trage dintr+o iapă la care s-a uitat cu uimire chiar Vodă Mihalache
Sturza. ,,Este o istorisire pe care aş pute a să v-o spun’’ completă comisul. Auzind provocarea comisului Moş
Leonte îl asigură că va fi ascultat şi îl rugă să îşi înceapă povestirea.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII :
Comisul Ioniţă îşi începu istorisirea amintindu-şi de vremurile tinereţii când se afla tot la Hanu-
Ancuţei , însă la care era hangiţă altă Ancuţă, mama acesteia. Venise cu iapa pe care tot o lăuda şi stătea cu alţi
oameni care ,,acuma-s oale şi ulcele’’. Deodată toţi cei prezenţi văzură un boier ieşind dintr-o droşcă şi
îndreptându-se spre ei. Era un boier voini , cu barbă roşă , şi cu un lănţug de aur la gât. Politicoşi , oamenii îl
invitară la masă ş-ii spuseră Ancuţei să-i aducă o ială cu vin pe care a platit-o comisul ,,trei parale’’.Intrând în
vorbă răzăşul începu să i se plângă boierului de o ,,pricină’’ pe care a moştenit-o de lşa strămoşii săi. Era vorba
despre un vecin de la Drăgăneşti care i-a furat pe nedrept o bucată de pământ . Hotărât, Ioniţă comisul insistă
spunând că este ăn stare să meargă, înarmat cu acte şi dovezi, şi la Vodă , iar dacă nici el nu-i va face dreptate
să-i pupe iapa nu departe de coadă.La această replică toţi cei prezenţi ăncepură să râdă , inclusiv boierul.

PUNCTUL CULMINANT :
Pus pe fapte mari , răzăşul plecă , iar a doua zise înfăţişă la curte spălat şi aranjat. Imediat o slugă apăru
şi-l întrebă cu ce treabă a venit. După ce auzi totul soldatul îi dădu voie să intre în camera lui Vodă.
Luându-şi inima în dinţi , comisul intră şi căzu în genunchi în faţa domnitorului. Acesta îi porunci
imediat să se ridice , iar răzăşul recunoscu mai întâi vocea iar apoi faţa boierului de la han. După ce îi arătă toate
actele şi dovezile pe care le avea domnitorul îi recunoscu dreptatea şi imediat trimise slugă la locul faptei pebtru
a clarifica lucrurile. Înainte de a pleca boierul îl luă deoparte pe comis şi-l întrebă ce s-ar fi întâmplat dacă nu i se
făcea dreptate. Ioniţă comisul , văzând că boierul are simţul umorului , răspunse hotărât : ,,Eu vorba nu mi-o iau
înapoi. Iapa-i peste drum’’.
Mult haz a făcut vodă pe răspunsul răzăşului şi bătându-l iar pe umăr îşi aminti de oala cu vin roşu pe
care i-o plăti comisul la han.

DEZNODĂMÂNTUL :
Comisul Ioniţă se mandreste cu roibul său : pentru că se trage din iapa lui vodă , care era şi ea tot şi
râncheza şi ea tot la fel speriind o altă Ancuţă.