Cap.

4 Comportamentul
consumatorului
 4.1.Teoria cardinală şi teoria
ordinală a utilităţii - seminar
 4.2.Utilitatea individuală, totală şi
marginală - curs
 4.3.Curbele de indiferenţă – curs
 4.4.Calculul economic al
consumatorului - curs

1
 3.2.UTILITATEA INDIVIDUALĂ,
TOTALĂ ŞI MARGINALĂ
 UTILITATEA.
 DEFINIRE: Satisfacţia resimţită de un individ
în urma consumării unei cantităţi dintr-un
bun sau mai multe bunuri
 EX. PORTOCALE
 Pe măsură ce un individ îşi suplimentează
consumul de portocale utilitate creşte

2
 Utilitatea totală
 DEFINIRE:
 Satisfacţia dobândită de un individ în urma
consumării tuturor unităţilor dintr-un bun ,
având în vedere bugetul de care dispune.
 FUNCŢIA UTILITĂŢII:
UT = F ( X i )
UT - Utilitatea totală
Xi - Cantitatea consumată din
bunul x( de exemplu pere)

3
 Funcţia utilităţii
 CARACTERISTICI:
 Se defineşte pe o perioadă de timp unică
 ( bugetul consumatorului fiind unul bine
determinat)
 Este continuă , derivabilă ( presupunând că
bunurile sunt perfect divizibile)

UTILITATEA INDIVIDUALĂ- UI - Satisfacţia pe

care o aduce unui individ consumul unei
singure unităţi dintr-un bun.
UTILITATEA TOTALĂ – UT – Se determină prin
însumarea utilităţilor individuale:
UT = Σ U i

4
 Utilitatea marginală
 Exemplu:

 DACĂ AVEM ÎN VEDERE UN BUN:

DE EX. MĂR ŞI DACĂ UN INDIVID :
DAN - CONSUMĂ 3 MERE:

FIECARE MĂR VA ADUCE O ALTĂ UTILITATE CONSUMATORULUI :

1. PRIMUL MĂR ADUCE CEA MAI MARE UTILITATE

2. AL DOILEA MĂR VA ADUCE O UTILITATE MAI MICĂ
3. ULTIMUL MĂR ( AL TREILEA) VA ADUCE CEA MAI MICĂ
UTILITATE

IN CONCLUZIE: ARE LOC O DESCREŞTERE A UTILITĂŢII

FIECĂREI NOI UNITĂŢI CONSUMATE

5
 Utilitatea marginală
 DEFINIRE:
 Sporul de utilitate care rezultă din consumarea
unei unităţi suplimentare dintr-un bun.
 (Utilitatea ultimei unităţi consumate dintr-un
bun)
- Avem în vedere un consum consecutiv din
acelaşi bun.

6
 Utilitatea marginală
 Factorii care influenţează utilitatea
marginală:
1. Intensitatea nevoii unui individ
2. Raritatea bunului

7
 Exemplu:
 Consideram un consum consecutiv de biscuiti

Cantit.consu-mată UTILITATEA UTILITATEA UTILITATEA

bucati INDIVIDUALĂ TOTALĂ MARGINALĂ

O 0 O 0
1 7 7 7
2 5 12 5
3 4 16 4
4 3 19 3
5 2 21 2
6 1 22 1
7 0 22 0 8
 Concluzii
 Pe măsura consumării unei cantităţi tot mai
mari dintr-un bun:

1. Utilitatea totală creşte, dar numai până într-un

anumit punct, denumit prag de saturare sau
saţietate, unde utilitatea totală atinge un
punct de maxim

2. Utilitatea marginală descreşte

3. În momentul în care utilitatea totală este

maximă, utilitatea marginală înregistrează
valoarea zero, iar produsul va fi respins.

9
 Funcţia utilităţii totale

 Forma funcţiei:
U=U(X)
Graficul funcţiei utilităţii totale

U U

X
10
 Utilitatea marginală
 Funcţia utilităţii de forma:
 U= U ( X)
 Utilitatea marginală se determină:
 U mg= ΔU/ ΔX Sau : U mg = dU / d X
 UTILITATEA MARGINALĂ
 Se determină prin derivarea funcţiei utilităţii
totale în raport cu cantitatea consumată din
produsul x:

U mg= ΔU/ ΔX
Sau: U mg = d U / d X
11
 GRAFICUL UTILITĂŢII MARGINALE
 Utilitatea marginală este întotdeauna pozitivă dar
descrescătoare în raport cu unităţile consumate anterior

U mg

2 Umg
1 X
12
3 4 5 6 7
 LEGEA UTILITĂŢII MARGINALE
DESCRESCĂTOARE :

 Conţinutul legii:
 Utilitatea fiecărei unităţi suplimentar
 consumate dintr-un bun scade treptat până în
momentul în care produsul este respins
 ( consumul se opreşte)
 DE EX. Un pahar cu suc de fructe

13
 3.3.Curbele de indiferenţă
 Scopul:de a explica comportamentul raţional al
unui individ atunci când consumă mai multe
bunuri, respectiv modul de alegere a celor mai
avantajoase combinaţii , adică a acelora care îi
aduc cea mai mare utilitate
 În procesul de alegere există întotdeauna mai
multe combinaţii care aduc aceeaşi utilitate.
 Curbele de indiferenţă ne indică acele
combinaţii ( din două produse) care-i sunt
indiferente consumatorului, pentru că aduc
aceeaşi utilitate
 O curbă de indiferenţă mai poate fi definită ca
locul geometric al punctelor ale căror
coordonate desemnează combinaţii diferite ale
consumului din două bunuri a căror utilitate
totală este identică.

14
 FUNCŢIA UTILITĂŢII CU DOUĂ VARIABILE

Forma funcţiei utilităţii cu două variabile : x şi y:

 U =U ( X,Y)

Umg = (∂U / ∂ x) dx + (∂ U / ∂ Y)dy

Relaţiile de mai sus ne indică cu cât se modifică
utilitatea dacă se modifică cu o unitate
cantitatea consumată din bunul x, respectiv
bunul y
O funcţie de utilitate reflectă un mod de a atribui o valoare
diferitelor coşuri de bunuri, astfel încât cele mai dorite
cosuri de bunuri vor obţine valori superioare faţă de cele
mai puţin dorite.
Funcţia de utilitate face astfel un clasament al bunurilor în
funcţie de preferinţele consumatorului.

15
 CURBELE DE INDIFERENŢĂ
 FUNCŢIA DE UTILITATE :
 U = U ( X, Y)

X= MERE
Y= PORTOCALE

COMBINAŢIILE MERE :X PORTOCALE: Y

A 1 4
B 2 3
C 3 2
D 4 1
E 5 0 16
 CURBA DE INDIFERENŢĂ
 GRAFICUL
4 A

B
Portocale (Y)

(Y) 3
F

2 C

G
1 D
E

0
0 1 2 3 4 5

Mere (X)

17
 Interpretarea graficului
 Punctele A, B, C, D şi E sunt puncte de indiferenţă
 Punctul F
 Punctul G

U mgx= U ‘ x =∂ U / ∂ x
UmgY= U ‘ y =∂ U/ ∂ Y

 dU = U’x dx + U’ y dy
 dU = 0
 U’x dx + U’ y dy = 0
 - dx/ dy = U’y/ U’ x

 OCURBĂDEINDIFERENŢĂESTEDESCRESCĂTOARE

18
 Harta curbelor de indiferenţă
 O creştere a venitului va determina
consumatorul să achiziţioneze o
cantitatea mai mare din cele două
bunuri şi să obţină în acest fel o
utilitate totală mai mare.
 Aceasta înseamnă trecerea pe o altă curbă de
indiferenţă.
 Cu cât venitul este mai mare , cu atât consumatorul se
va situa pe o curbă care se află mai departe de originea
axelor.
 Se formează o familie de curbe de
indiferenţă sau o hartă a curbelor de
indiferenţă.

19
 Harta curbelor de indiferenţă
 Reprezentare grafică

I4
I3
I2
I1

20
Particularităţile curbelor de indiferenţă

 1.Fiecare curbă indică un alt nivel de

utilitate. Cu cât o curbă se situează mai departe de
originea axelor,cu atât ne indică un nivel mai înalt de
utilitate
 2.Curbele de indiferenţă au o pantă
negativă. Această pantă reflectă rata cu care
consumatorul este dispus să substituie un bun cu
altul.
 3.Pe o curbă de utilitate sporul de utilitate
este nul
 4.Curbele de indiferenţă care aparţin
aceleiaşi familii nu se intersectează
niciodată
 5.Curbele de indiferenţă sunt convexe

21
 CURBELE DE INDIFERENŢĂ

 NU SE INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ:

Y

●A I2

I1
X

22
 CURBELE DE INDIFERENŢĂ SUNT
CONVEXE
EXEMPLU:
Combinaţia Y - X - alimente
îmbrăcăminte

A 30 5
B 18 10
C 13 15
D 10 20
E 8 25
23
 Y A

-12
B

D
E
I
-2 0 X
+5 +5
0
24
 SUBSTITUŢIA ÎNTRE BUNURI
 Pe o curbă de indiferenţă, un
consumator poate alege orice
combinaţie, fără să-şi modifice
utilitatea , ceea ce înseamnă că el poate
realiza o substituţie între bunuri :
renunţarea la o anumită cantitate dintr-
un bun pentru a-şi spori cantitatea din
celălalt bun astfel încât să-şi nu-şi
modifice utilitatea totală.

25
 CURBA DE INDIFERENŢĂ
 GRAFICUL
Y
A

B
C
D
E I 1

26
 Rata marginală de substituţie

 EXEMPLU:
Combinaţia Y - X - alimente
îmbrăcăminte
A 30 5
B 18 10
C 13 15
D 10 20
E 8 25
27
 Rata marginală de substituţie între bunuri
 PRESUPUNEM CĂ UN INDIVID DOREŞTE SĂ-ŞI
MĂREASCĂ CONSUMUL DIN X ( alimente) ÎN
DETRIMENTUL CONSUMULUI DE ÎMBRĂCĂMINTE ( y )
 Y X RMS
 A ---------->B - 12 +5 12 / 5 = 2,40
 B ----------->C -5 +5 5/ 5 = 1
 C -----------> D - 3 +5 3/ 5 = 0,6
 D -----------> E - 2 +5 2/ 5 = 0,4

RMS=- ∆ Y/ ∆ X =UmgX/UmgY

28
 RATA MARGINALĂ DE
SUBSTITUŢIE
 DEFINIRE:
 Rata marginală de substituţie între
produsul y şi produsul x este egală cu
cantitatea din bunul y la care trebuie să
se renunţe pentru a mări consumul din
produsul x cu o unitate astfel încât să nu
se modifice utilitatea totală.
 Rata marginală de substituţie este egală cu
raportul dintre utilităţile marginale ale celor
două bunuri.
 Rmgs este egală cu panta dreptei care este

tangentă la curba de indiferenţă în punctul în

care s-a făcut substituirea
29
 3.4.CALCULUL ECONOMIC AL
CONSUMATORULUI
 ALEGEREA ÎNTRE DOUĂ BUNURI :
* - UTILITATEA TOTALĂ SĂ FIE MAXIMĂ
* - BUGETUL SĂ FIE CHELTUIT
INTEGRAL
 PRESUPUNEM O ALEGERE ÎNTRE DOUĂ
BUNURI:
 X ŞI Y:
 Determinarea punctului de optim presupune
rezolvarea următorului SISTEM DE ECUAŢII:
U = U ( X, Y) SĂ FIE MAXIMĂ
T = X Px + Y Py

 T FIIND UN BUGET BINE DETERMINAT

30
 PUNCTUL DE OPTIM AL
CONSUMATORULUI
 SE DETERMINĂ - grafic -
 prin confruntarea liniei bugetare cu harta
curbelor de indiferenţă
 Linia de buget (linia de venit) indică totalitatea
combinaţiilor din cele două bunuri x şi y care pot
fi achiziţionate prin cheltuirea integrală a
venitului
 EXEMPLU:
 T = 15 RON
 X = MERE , PX = 1 RON
 Y = PORTOCALE , PY = 5 RON
31
 GRAFICUL LINIEI BUGETARE

 GRAFICUL:
LiniadebugetPS
Y LiniadebugetPS
LiniadebugetPS

T = 15 RON
X = MERE , PX = 1 RON
Y = PORTOCALE , PY = 5 RON
P
(X=0
Y=3KG) ●N( 5 KG. MERE ŞI 2 KG. PORTOCALE)
*R
*J
●J
●N’:10kgmere;1kgportocale
S :15 kg mere
O X

32
 LINIA BUGETARĂ
 PANTA ACESTEI DREPTE =- 1/ 5= - P x /Py
 Panta dreptei bugetare ne indică PREŢUL RELATIV A
CELOR DOUĂ BUNURI = RAPORTUL DINTRE PREŢURILE
CELOR DOUĂ BUNURI, respectiv că portocalele sunt de 5
ori mai scumpe decât merele
 Un consumator poate schimba 1 kg de portocale cu 5 kg
de mere. Acest schimb este reflectat de panta liniei
bugetare = -1/5

Pantaliniei bugetare= - P x/P y

 TRIUNGHIUL OPS SE NUMEŞTE DOMENIUL DE

ALEGERE AL CONSUMATORULUI DEOARECE ACESTA SE POATE
SITUA ÎN ORICE PUNCT AL ACESTUI TRIUNGHI:
 J
 N
 R
33
 DETERMINAREA PUNCTULUI DE OPTIM AL
CONSUMATORULUI
 GRAFICUL PUNCTULUI DE OPTIM

Y(PORT.)
P

YM ◆M
◆ C
I3
◆ D I2
◆ B
◆ A I1
S X(MERE)
XM
34
 OPTIMUL CONSUMATORULUI
 PUNCTUL M : Locul în care dreapta bugetară este
tangentă la cea mai înaltă curbă de indiferenţă posibilă
 IN PUNCTUL M:
 ◆ Panta curbei de indiferenţă U’x /U’ y este egală cu panta dreptei de
buget = - P x /Py
 ◆ Rata marginală de substituţie între x şi y :U’x /U’ y este egală cu
raportul dintre preţurile celor două bunuri = - P x /Py
 Rms ne arată raportul cantitativ dintre modificările cantităţilor
consumate din X şi Y, adică costul de oportunitate a lui X măsurat în
unităţi Y: -px/py
 ◆ A = Pe curba de I1
 ◆ B = Pe I2 Dar în afara domeniului de alegere
 ◆ C = Pe curba de indiferenţă I3
 ◆ D = in interiorul domeniului de alegere

 ◆ M=PUNCTUL DE OPTIM

35
 OPTIMUL CONSUMATORULUI
 Punctul M ne indică:
 1.Mărimea bugetului
 2.Utilitatea totală
 3.Cantitatea optimă care va fi consumată din cele două
bunuri x şi y
 În punctul M sunt adevărate relaţiile:
U = U ( X,Y) este maximă
T = X● P X + Y ● P Y

 Condiţia care trebuie respectată în punctul de

optim este următoarea:
U’ x / P X = U’ y / P Y
Sau
U’ x / U’ y = Px / p y
 Pentru” n” bunuri :
 U 1 / p1
Umg
mg 1 = Umg 2/
/ p1 = PUmg
2 = . 2/
..= U=
P2 mg n./.P
. n= U mg n / Pn
36
 Exemplu:
 Nr. de unităţi Utilitatea marginală
 Consumate U’ X U’Y
 1 20 50
 2 18 45
 3 16 40
 4 13 35
 5 10 30
 6 6 25

 T = 100
 Px = 10 U’ x / Px = U’y Py
 Py = 50
 5 x + 1 y = 100 T = 100

37