|
||



|      ||
 

     

|! "#"$ 
REGLEMENTAREA în domeniul utilităţilor - apă, electricitate, gaze - a fost
implementată în U E de peste un deceniu, reformele fiind introduse prima oară
în Marea Britanie.
S-au obţinut informaţii care:
ï au condus la evaluarea efectelor acestor reforme;
- au crescut calitatea conceptului instituţional.

In aceste sectoare au avut loc convulsii (crize) grave, iar implementările s-au
produs cu întârzieri în unele ţări membre UE.

S-a apreciat că reformele de reglementare in domeniul utilitatilor:

- sunt dublate (tensiunile asupra continutului fiind generate de instrumentele de
reglementare si de jurisdictie, asa cum au fost impuse de puterea aflata la
guvernare),
- erorile s-au datorat unei proaste implementări (erorile s-au datorat slabei
implementări şi slabei gândiri care a stat la baza liberalizării).
In industriile de utilitati, trei variabile care formeaza ³triunghiul reglementarii´
influenteaza dimensiunile,
dimensiunile, politica de reglementare si in special reforma de
liberalizare

   % | |

&

 |

   


  
| | 
 
 
|


V reprezintă variabilele majore ale sectorului financiar care interferează cu
reglementarea:
ï ï natura proprietarului (public, privat, mixt) ;
- ï genul proprietarului public (guvernarea centrală sau locală);
- ï structura financiară;
- ï valoarea acţiunilor în totalul capitalului;
- ï nivelul de concentrare a capitalului financiar.
E reprezintă variabilele economice industriale majore şi variabilele tehnice:
ï ï nivelul de integrare a industriei- în special dacă există paradigma monopolului
natural;
- ï funcţia producţiei , respectiv
- ï efectul variaţiilor preţurilor de intrare;
- ï nivelul pe scara economiei;
- ï progresul tehnic în domeniu;
ï ï volatilitatea preţurilor de vânzare pe diferite segmente de piaţă (la consumator,
preţul
cu ridicata).
L reprezintă cadrul clar legal şi instituţional (legislaţia existentă şi cea care
este în pregătire):
ï ï legea muncii/ codul muncii;
- ï legislaţia privind mediul înconjurător;
- ï reglementările de sănătate şi securitate etc,

aplicabile în general sau nelegate în mod special de structura economică industrială.

Acest cadru legal şi instituţional nu include legile specifice concurenţei, care
constructiv derivă şi din practica de reglementare.

Legea concurenţei şi evoluţia actuală a concurenţei nu sunt punctate, dar

sunt rezultatul triunghiului managementului însuşi, implementat de
reglementator sau de alte instituţii ale statului, depinzând de jurisdicţia
respectivă.

Atunci când politica de reglementare este rezultatul acestor trei dimensiuni,

instrumentele sau tehnicile de reglementare trebuie să derive din
managementul acestui triunghi.

Instrumentele de reglementare sunt susţinute de instrumentele uzuale

provenite din legea concurenţei:
- ï modalitatea delimitării de operatorii dominanţi;
- strategia de ajustare tarifară, inclusiv ajustarea accesului sau a
ï schimbărilor interconectării, managementul consumatorilor contra
tarifelor en-gros etc;
- ï definirea serviciului universal şi/ sau drepturile exclusive asupra
reziduurilor etc.
 Aplicatia statica asupra triunghiului reglementarii
1. Pe faţa V E :
ï

 
 




 

 



 
 poate fi periculoasă pentru consecvenţa
reglementării.
ï 


  



e referă la dificultatea de a
reglementa un monopol privatizat al utilităţilor atâta timp cât
industria nu a fost liberalizată.
ï 



  


conduce la un conflict de
interese intre autorităţile de reglementare ale statului,
(neconcurente) şi alte agenţii însărcinate cu managementul
de stat al proprietăţii.
Directivele europene şi Curtea Europeană de Justiţie recurg
la procese atunci când sunt nevoite să separe aceste două
funcţii.
Ë. Pe faţa V L:
Structura financiară a industriei este strâns legată de evoluţia cadrului
legal aplicabil aparând două seturi de probleme dacă reglementatorul
nu tratează simultan aceste două dimensiuni:

ï 


     



 

 poate crea
incertitudini asupra operatorilor privaţi, astfel încât să crească
cheltuielile capitale şi să scadă rambursarea financiară a capitalului
investit.
ï 


  



 

   


conduce la
rezultate diferite legate de structura capitalului operatorilor şi în special
de natura proprietăţii.
â. Pe faţa L E:
ï 




 


        






conduce la distorsiuni privind concurenţa: nu există profit fiind
afectat direct de poziţia competitorilor pe piaţă. Cadrul legal
general (legile mediului sau codul muncii, legea securităţii etc)
poate constitui obstacole în intrarea pe piaţă a noilor competitori.
- 


  


 


   



poate să
ducă la creşterea costurilor de producţie. În absenţa concurenţei,
oricare operator dominant poate trece costurile în preţuri sau dacă
operează sub incidenţa preţului impus de reglementare, poate
reduce investiţiile şi/ sau performanţa de operare.
Aplicarea dinamică a regulii triunghiului şi introducerea incertitudinii
este legată de faptul că operatorii pieţei şi reglementatorii nu operează
într-un spatiu restrâns.

Liberalizarea este un proces constant şi adaptabil, regula triunghiului

fiind utilizată pentru a arata:
- robusteţea politicii de liberalizare la o schimbare a mediului şi în
special la diferite surse de incertitudine;
- reglementarea congestiilor/ crizelor´;
- ajustarea incertitudinii etc.

Incertitudinea determină tipologia riscurilor asociate reglementării, în

acest caz fiind asociate riscuri exogene şi endogene, iar
pentru economie riscuri globale şi sistemice.
Incertitudinea determina tipologia riscurilor
asociate reglementării, tranziţia dintre diferite
stări ale pieţei (de la monopol la concurenţa
totală) va avea efecte directe asupra finanţelor
sectorului, gradelor relative de risc şi duce la
schimbarea managementului privind:
- cadrul legal de tranziţie (de la controlul statului
la concurenţa totală);
- ciclul economic al sectorului (evoluţia pieţei,
ciclul de investiţii şi schimbarea capacităţii
sectorului);
- apariţia riscurilor inerente oricărei afaceri;
- implementarea unei protecţii competitive a
mediului înconjurător.
Datorită tranziţiei este posibil să apară greşeli pe piaţa liberalizată a energiei.
Triunghiul reglementării suferă în această situaţie o transformare în care,
vârfurile iniţiale (V, E, L) se traduc prin: eficienţă, pertinenţă şi eficacitate sub
influenţa acţiunii reglementatoruluiii
Noua variantă a triunghiului reglementării

%  '
(
 )*

+ '
(—

—

— —

—  — 
 
——

—  


 % | |
|' |
 —
—
(|U
( ,
|*
+%
|'*
Òuncţionarea Gestionarea Sfârşitul
normală crizei Postcriza postcrizei
înainte (congestiei) (postcongestia) (postcongestiei)
 |
de criză
(congestie)
Regula triunghiului reglementă
reglementării înglobeaza noua metodologie de evaluare a
politicii de reglementare şi a deciziilor pe care trebuie s să
ă le ia zi de zi
reglementatorul, noile variabile contribuie
contribuie în stransă
stransă corelare cu cu::
- evoluţia pieţei de energie în noile condiţii ale liberalizării;

- în contextul riscurilor inerente tranziţiei la piaţa liberalizată.

Analiza trebuie să pornească de la:

m Explorarea opţiunilor strategice ale grupelor de actori ai
pieţei de energie;
m Identificarea scenariilor de criză/ congestie;
m Explorarea opţiunilor strategice de rezolvare a crizei/
congestiei;
m Confruntarea opţiunilor strategice cu scenariile;
m Schimbarea liniei strategice, a alternativelor, a măsurilor
preventive şi preliminare, acţionînd de la principiul: µ¶ Ce
se poate face?¶¶ şi concluzionînd cu: µ¶Ce s-a putut face?¶¶
 $  $!
  " " 
-#. -#.
ANALIZA STRATEGIILOR

EXPLORAREA optiunilor strategice ale grupelor de actori ai pietei de energie

IDENTIÒICAREA scenariilor de criza

EXPLORAREA optiunilor strategice de rezolvare a crizei

CONÒRUNTAREA optiunilor strategice cu scenariile

SCHIMBAREA liniei strategice, a alternativelor, a

masurilor preventive si preliminare
§ Apariţia conceptului de ³ risc major´ şi a ansamblului de ştiinţe
şi tehnici de studiere a riscurilor şi a măsurilor de prevenire a
acestora a determinat apariţia unei noi ştiinţe - cindyniques.

§ Termenul de cindyniques (utilizat identic, atât la singular cât şi la

plural, provine din grecescul þ
  pericole ) şi reprezintă
teoria şi metodologia care vizează exprimarea inteligibilă, într-o
abordare globală, a riscurilor endogene şi exogene din interiorul
unui sistem.
§ S-a născut cu ocazia Colocviului internaţional asupra riscurilor
organizat de UNESCO între 7 si 8 decembrie 1987 şi ACADI
(Asociaţia Cadrelor Dirigente pentru progresul social şi
economic din Industrie) şi a apărut prima oară în ziarul «Le
Monde » din 10 decembrie 1987.

§ Dupa apariţia în 1976 a lucrării lui Claude Lievens cu titlul

« Securitatea sistemelor », conceptul de « risc major » a fost
definit în 1979 de Patrick Lagadec şi publicat în 1981 într-o
lucrare cu titlul « Civilizaţia riscului ».
 ù
  
       
  
  
ï
  
ï

 
       

   


    
  
 
 

 


    
  
§







   
   
  
  

        




  
  
 
  
 
§








   


      

 
 !  
 

§







    


 

"
  

   


 #
    
 
 šapte principii generale (axiome) susţ
susţin urgenţ
urgenţa disonanţ
disonanţelor şi
deficitelor în evaluarea riscurilor

X







 

se referă la originea conceptului de situaţie

potrivit căruia perceperea şi estimarea riscului de către un actor de
pe scena pieţei de energie este delimitată de numărul reţelelor
considerate şi limitele acestora, poziţia actorului în reţeaua
considerată şi orizonturile cronologice(Riscuri endogene, legate
de situaţia economică a industriei şi de starea concurenţială a
pieţei)









 

stabileşte că măsurile de risc sunt

subordonate convenţiilor dintre actori, iar dimensiunile clasice ale
riscului (gravitate şi probabilitate) sunt rezultatul negocierilor
dintre experţi şi părţile în cauza (Riscuri endogene legate de
variabilele financiare, transmiterea şocului financiar)

â. 








precizează că scopurile finale ale actorilor
sunt contradictorii, organizarea reţelelor constând în a expliciza şi
ierarhiza scopurile actorilor (Riscuri endogene, legate de situaţia
economică a industriei şi de starea concurenţială a pieţei Ö.
È 


 

 

stabileşte ca percepţiile şi estimările pericolului

sunt supuse ambiguităţii în ordinea : teleologică, epistemică, statistică,
deontologică şi axiologică, acţiunea de prevenire constând în atacarea
acestor ambiguităţi (în viitor se va reveni asupra acestor concepte).

5. 


  

incidentele, accidentele şi catastrofele sunt

simptome revelatoare ale ambiguităţilor.
Acest principiu sta la baza conceptului de întoarcere la experienţă,
studiul accidentelor permiţând reducerea ambiguităţilor printr-o auto-
organizare a reţelelor (riscuri tehnologice ).








 este indisoluibil legat de cerinţa

 








 






 





în ingineria sistemelor complexe.




 


defineşte criza/ congestia ca o dezorganizare a
reţelelor de actori.

! 


 ï

 

 

 

stabileşte ca toate
interacţiunile sau intervenţiile asupra unui sistem comportă două
componente de efecte opuse: o componentă reducătoare de risc
(cindynalitică) şi o componentă producătoare de risc (cindynogenă)
(riscurile tranziţiei  riscuri sistemice) .
 Convulsiile au aratat ca pietele de utilitati publice - electricitate, gaze naturale, apa - exclud
aparitia a doua evaluari:
m ideia implicita ca in aceste sectoare nu se poate vorbi de riscuri specifice, dar lipseste
concurenta;
m ca o consecinta a primei idei, aparitia posibilitatii ca aceste sectoare sa treaca rapid in
banalitate, pe termen lung politica din directivele UE este ca sectoarele de servicii ar putea
deveni banalei

Regula triunghiului reglementarii aduce o metodologie

de evaluare a politicii de reglementare si a deciziilor pe
care trebuie sa le ia zi de zi reglementatorul, cele trei
variabile contribuind la definirea unui management
care, relativ la aceste variabile, trebuie sa aiba loc
simultan.
Liberalizarea si instrumentele de reglementare trebuie
sa se refere astfel la:
§ modalitatea delimitarii;
§ setarea tarifelor: cerere de acces, tarife de
interconectare, tarife pentru consumatori etc;
§ definirea serviciului unic (apa, gaze, energie electrica).
Intervenţia cindynică constă în stabilirea
problemei şi a contururilor acesteia -
definirea situaţiei cindynice, evaluarea
cindynică a reţelelor definite de situaţie şi
actualizarea deficitelor şi disonanţelor în
vederea elaborării măsurilor destinate
reducerii riscurilor.