CUPRINS

Forum
Aspecte privind normele tehnice din domeniul gazelor naturale lichefiate –
2 Drd.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU
Standardizarea Europeană în domeniul calităţii gazelor naturale –
6 Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU
Securitatea informaţiilor din punct de vedere al emisiilor electromagnetice –
11 Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA, Lt.col. Georgeta ASANDULUI, Slt. Iulia ASANDULUI

LEX
Ordinul 19 din 6 iulie 2010 privind modificarea si completarea Normelor tehnice pentru proiectarea,
16 executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 5/2009

23 Ordinul 119 din 29 iulie 2010 privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare

Evenimente – Viaţa ştiinţifică

Un tratat despre relaţiile dintre Brazilia şi România –
24 Ing. Mihai OLTENEANU
A zecea ediţie a Forumului Regional al Energiei – FOREN 2010 – 10th WEC Regional Energy Forum
25 – Ing. Constantin CĂPRARU

Personalităţii
33 DUMITRU PARASCHIV: Omul şi opera sa – Prof.dr. Valeriu Stănescu

36 Dr. geolog IOAN PĂTRUŢ – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU

Info
85 de ani de cercetări geofizice româneşti pentru hidrocarburi şi substanţe minerale utile (Partea II) –
37 Florin A. RĂDULESCU, Dragomir V. ROMANESCU
Folosirea petrolului în timpurile vechi –
47 Jurist Ion M. UNGUREANU

Riscul – oportunitate sau ameninţare –

51 Prof.univ.dr. Gheorghe ION, Retail senior ec. Luminiţa ION
Măsurile de austeritate ar putea trimite Uniunea Europeană
56 într-o noua Mare Depresiune
Revista editată de Asociaţia
– Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ
Dezvoltări deschizătoare de drumuri –Ethane Recovery
„Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“
58 Plant (II) – Ing. Elisabeta BOCIU
Redacţia
Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse
63 petroliere.
CP 200 OP 22 Bucuresti
tel. 0372.160.599
0741.08.64.00
Cursul leului şi rata dobînzii în 2008-2010 fax 0372.113.424
64 Preţurile produselor petroliere la distribuţie e-mail: violeta.dumitriu@petrom.com
Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti
Director fondator Director executiv
Gheorghe Buliga Violeta Dumitriu
Tehnoredactare:
Alexandru Floarea
www.est-cardinal.ro

Tipar:
S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:
Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.
Forum
Aspecte privind normele tehnice din
domeniul gazelor naturale lichefiate

Drd.ing. Gheorghe RADU Dr.ing. Valentin SANDU

Director Romgaz S.A. Romgaz S.A.
Cadru didactic asociat
U.L.B. Sibiu

Abstract:
It is important for every company to use the most advanced technology available for fire
safety design to safeguard personnel and facilities. Through our work for more than three
decades significant contributions have been made to improve safety in the industry, to reduce
the negative impacts on environment from the oil and gas activity, and to contribute to large
economic savings by use of advanced and accurate methods for design. Safety is a matter of
collaboration and for many years major oil and gas companies have enhanced safety through
technology development. As a result, the tools are continuously being improved based on
input from the industry itself, and the experience from use in daily operation.

Rolul Codului Tehnic al Gazelor Naturale • stabilirea cerinţelor tehnice pentru

Lichefiate (GNL) este de statuare şi promovare
a cerinţelor tehnice minime, specifice gazelor
naturale lichefiate precum şi definirea, prin
legislaţia în vigoare, a autorităţilor/entităţilor care
au atribuţii şi competenţe în domeniul stocării,
transportului, distribuţiei şi utilizării GNL.
Cerinţele tehnice minime pentru întregul
proces privind stocarea, transportul, distribuţia
şi utilizarea GNL au la bază norme europene
şi internaţionale, dar şi standarde recomandate
europene şi internaţionale, care sunt în programul
ASRO pentru adoptarea acestora ca standarde
româneşti.
Cerinţele tehnice stipulate în Codul Tehnic al
GNL sunt menite să ofere cadrul de reglementări
necesare pentru introducerea, în condiţii de
siguranţă, stabilitate şi eficienţă economică, pe
teritoriul României, a instalaţiilor pentru stocarea,
transportul, distribuţia şi utilizarea GNL.
Obiectivele codului tehnic al GNL sunt:
• îndeplinirea condiţiilor de sănătate si
siguranţă pentru populaţie şi asigurarea
protecţiei mediului pe termen scurt,
mediu şi lung;
2
activităţile de bază legate de infrastructura
de stocare, transport, distribuţie şi utilizare
a GNL;
• stabilirea condiţiilor generale de calitate
a GNL;
• stabilirea cadrului general privind
autorizarea şi licenţierea în domeniul
GNL;
• transmiterea fluxurilor informaţionale
de la titularii de autorizaţii/licenţe către
autorităţile competente;
• precizarea modalităţilor de exercitare a
controlului şi inspecţiilor în domeniul
GNL.
Codul Tehnic al GNL este un instrument
de lucru deosebit de util, care vine în sprijinul
investitorilor români şi/sau străini, facilitându-
le informarea printr-un document unic asupra
reglementărilor tehnice aplicabile GNL.
În ţara noastră, aplicarea prevederilor
Codului Tehnic al GNL este obligatorie agenţilor
economici şi persoanelor fizice autorizate care
desfăşoară activităţile de stocare, transport,
distribuţie, utilizare.

În schimb, există şi o limitare: aceea că
prevederile Codului Tehnic al GNL nu se aplică
instalaţiilor şi echipamentelor existente pe vasele
maritime care asigură transportul GNL.
Lichefierea gazului natural permite stocarea şi
transportul în condiţii tehnico-economice viabile,
datorită volumelor foarte reduse în stare lichidă
faţă de volumele corespondente în starea gazoasă.
Se cunoaşte că temperatura GNL la presiune
atmosferică este de aproximativ –160°C, astfel
că echipamentele, utilajele, aparatura utilizate
în procesele cu GNL sunt realizate din materiale
criogenice.
Densitatea vaporilor proveniţi din fierberea
GNL este mai mare decât aerul până la o
temperatură de aproximativ –100°C şi aceştia
pot forma un nor în caz de scurgere din instalaţii.
Acest nor se încălzeşte progresiv în atmosferă şi
Figura nr. 1: Aprinderea accidentala a „norului” format de vaporii de GNL.
Procesul de depozitare a GNL-ului este
afectat de un risc specific, cunoscut drept „risc
de rostogolire”. Prezenţa într-un rezervor a
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
se dispersează în timp, în funcţie de curenţii de
aer. Din acest moment, în funcţie de momentul
apariţiei unei scântei, se disting două cazuri: GNL-
ul deversat se va volatiliza în atmosferă fără a se
aprinde sau va arde sub forma unui foc de vapori
(Figura nr. 1). Aşadar, apare necesară evaluarea
riscurilor producerii unor astfel de evenimente şi
elaborarea unor planuri de acţionare în vederea
minimizării impactului printr-o combinaţie
de măsuri de siguranţă şi moduri de abordare,
precum:
reducerea riscului în ceea ce priveşte
producerea unei deversări, prin
perfecţionarea echipamentelor de siguranţă
şi control ce intră în componenţa unui vas
transportor;
diminuarea consecinţelor unei deversări,
în cazul nefericit în care aceasta totuşi s-a
produs.
unor volume de GNL de densităţi şi temperaturi
diferite duce la supraîncălzirea volumului din
partea de jos a rezervorului şi la instabilitatea
3
Forum
sa termodinamică. După o anumită perioadă de
timp, volumele de GNL se amestecă, dând naştere
unui volum de evaporare anormal şi unui risc de
suprapresiune în rezervor.
Încălzirea bruscă a GNL poate conduce,
uneori, la suprapresiune, datorită fenomenului
de tranziţie rapidă din faza lichidă în faza
gazoasă.
Standardul european EN 1473 – „Instalaţii
şi echipamente pentru gazul natural lichefiat
– proiectarea instalaţiilor terestre” precizează
principalele aspecte legate de proiectarea în acest
sector. La proiectarea, execuţia şi exploatarea
infrastructurii de stocare, transport, distribuţie
şi utilizare a GNL trebuie avute în vedere
următoarele:
• cerinţa fundamentală de asigurare a
siguranţei din punct de vedere tehnic,
tehnologic, a securităţii şi sănătăţii populaţiei
şi protecţia mediului înconjurător;
• posibilitatea apariţiei pericolelor naturale,
precum cutremurele şi fenomenele
meteorologice extreme;
• desfăşurarea lângă instalaţiile de GNL
a traficului rutier, feroviar şi aerian,
apropierea de alte instalaţii industriale
periculoase;
• activităţile specifice care vor fi desfăşurate
după punerea în funcţiune a obiectivului
GNL;
• lucrările în cadrul zonei unde va fi construit
obiectivul GNL.
Înainte de amplasarea unei instalaţii de GNL,
în zona şi în jurul zonei vizate se efectuează
studii asupra mediului şi obiectivelor din zonele
învecinate.
Activitatea de proiectare a instalaţiilor şi
echipamentelor din terminalele GNL începe cu
realizarea unui studiu de evaluare a riscului, care
va conţine cel puţin următoarele elemente:
• efectul cutremurelor: evaluarea riscului
datorită tensionării infrastructurii obiec-
tivelor GNL şi a eforturilor de încărcare
a infrastructurii;
• efectul fenomenelor meteorologice
(vânt, creşterea nivelului apelor,
inundaţii, fulgere, precipitaţii), pe baza
evenimentului cu impactul cel mai
distructiv care ar putea avea loc într-o
anumită perioadă ;
• efectele riscurilor legate de activităţile
desfăşurate în vecinătatea amplasamentului
(calculul efectelor impactului avioanelor,
4
elicopterelor, al activităţilor industriale
adiacente etc.).
Materialele care vin în contact cu GNL trebuie
să fie materiale criogenice. Materialele utilizate
în instalaţiile GNL trebuie să fie în conformitate
cu specificaţiile tehnice precizate în proiect, cu
respectarea reglementărilor tehnice în vigoare
la nivel internaţional şi naţional specifice
GNL. Materialele utilizate se testează conform
prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare,
care pot ţine seama de standardele europene
actuale, pentru a se determina dacă acestea,
folosite în mod normal la temperaturi joase, sunt
compatibile din punct de vedere fizic, chimic şi
termic cu toate fluidele sau alte tipuri de materiale
cu care vor intra în contact.
În jurul rezervoarelor de peste 50 t,
vaporizatoarelor, recondensatoarelor şi instalaţiilor
de umplere şi golire a cisternelor se construiesc
pereţi de izolare pentru scurgeri accidentale.
Capacitatea de retenţie a perimetrului delimitat
de zidurile de izolare trebuie să fie cuprinsă
între 100% şi 150% din capacitatea rezervorului,
conform reglementărilor tehnice în vigoare.
Zonele de retenţie trebuie echipate cu
detectoare de gaz, generatoare de spumă contra
incendiilor, sisteme de drenare şi, după caz,
pompe de evacuare a apei pluviale.
Elemente de proiectare a echipamentelor de
stocare şi transfer
a) Rezervoarele pentru stocarea GNL
Principalele etape care trebuie parcurse la
proiectarea rezervoarelor de stocare pentru GNL
sunt:
• determinarea solicitărilor la care sunt
supuse rezervoarele (presiune, greutatea
structurii şi a GNL depozitat, probele de
rezistenţă, alunecări de teren, echipamente
de conectare, operaţii de transfer GNL);
• prevederea de dispozitive pentru
minimizarea „riscului de rostogolire”;
• prevederea de aparate de măsură şi control
a temperaturii, presiunii şi nivelului GNL
din rezervoare, indicatori de mişcare
între diversele straturi componente ale
rezervorului;
• controlul spaţiului de izolare dintre
straturile componente ale rezervorului
(impurităţi, umiditate etc.).
Rezervoarele trebuie să fie bine izolate
din punct de vedere tehnic, pentru a se preveni
formarea gheţii şi evaporările de gaz. Deoarece

izolaţia este sensibilă la umiditatea din aer,
rezervoarele trebuie să fie protejate la exterior cu
un înveliş rezistent la acţiunea corozivă a apei.
Pentru a preveni intrarea aerului în rezervoare
trebuie menţinută o suprapresiune în rezervor de
100-200 mbar.
b) Sistemele de transfer GNL
Sistemul de transfer al GNL trebuie să fie
echipat cu robinete de secţionare, aşa cum
rezultă din studiul de risc, pentru a face posibilă
intervenţia în caz de accident sau pentru a permite
controlul periodic şi mentenanţa predictivă a
sistemului.
La proiectarea, execuţia şi exploatarea
obiectivelor aferente GNL se vor respecta
prevederile legislaţiei în vigoare privind protecţia
mediului, precum şi cerinţele din directivele
europene privitoare la protecţia mediului. Gazele
naturale lichefiate trebuie să îndeplinească
condiţiile de calitate impuse de reglementările în
vigoare.
Echipamente pentru detectarea şi comba-
terea incendiilor
La proiectarea obiectivelor GNL se prevăd
obligatoriu echipamente pentru detectarea şi
combaterea incendiilor, avându-se în vedere cel
puţin:
• instalarea detectoarelor de gaz şi de
incendiu;
• amplasarea în locuri corespunzătoare
a echipamentelor pentru combaterea
incendiilor (generatoare de spumă,
perdele de apă, stingătoare cu pulberi);
• amplasarea hidranţilor în număr
corespunzător, astfel încât să fie
asigurat debitul de apă necesar în caz de
incendiu.
Operarea infrastructurii de stocare, tran-
sport, distribuţie şi utilizare a GNL
Operaţiile care se efectuează la punerea în
funcţiune, în timpul funcţionarii şi la verificările
periodice se execută în conformitate cu prevederile
reglementărilor tehnice în vigoare şi a procedurilor
prevăzute în cartea tehnică, diagramele de proces
şi în manualul de calitate al fiecărui operator
numai de către instalatori autorizaţi pentru GNL.
Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor
GNL este obligatorie obţinerea avizelor de
funcţionare de la ISCIR (pentru echipamentele
care funcţionează sub presiune) şi de la IGSU
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
(Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă).
Operatorii şi proprietarii instalaţiilor de GNL
au următoarele obligaţii minime:
• întocmirea şi actualizarea permanentă a
unui registru unic de siguranţă;
• punerea la dispoziţia personalului a
instrucţiunilor de lucru, a procedurilor
şi a manualelor de utilizare aferente
echipamentelor, aparatelor şi instalaţiilor
pe care le deservesc;
• instruirea personalului pentru a răspunde
necesităţilor care rezultă din activitatea de
operare a obiectivelor GNL şi verificarea
periodică a pregătirii profesionale;
• asigurarea întregului echipament pentru
siguranţa personalului şi folosirea
corespunzătoare a acestuia;
• efectuarea de inspecţii de rutină ale
instalaţiilor electrice şi echipamentelor
care pot prezenta risc;
• implementarea unui sistem de management
al securităţii;
• raportarea incidentelor şi accidentelor
către ANRGN, ministerul de resort pentru
protecţia muncii şi IGSU.
Transportul rutier şi feroviar al GNL se
face cu îndeplinirea cerinţelor minime pentru
transportul substanţelor periculoase, impuse de
legislaţia în vigoare şi de directivele europene
care reglementează astfel de transporturi.
Transportul, distribuţia şi utilizarea GNL după
procesul de regazeificare se face în conformitate
cu legislaţia primară şi secundară privind
reglementările legate de transportul, stocarea,
distribuţia şi utilizarea gazelor naturale.
Bibliografie:
1. ANRE – Codul tehnic al gazelor naturale lichefiate
– GNL, 2004.
2. Hightower, M.M, Gritzo, L.A. – Guidance on
Risk Analysis and Safety Implications of a Large
Liquefied Natural Gas (LNG) Spill Over Water,
SAND2004-6258, Sandia National Laboratories,
Albuquerque, NM, decembrie 2004;
3. Hightower, M.M., Luketa-Hanlin, Anay – Review
of the Independent Risk Assessment of the Proposed
Cabrillo Liquefied Natural Gas Deepwater Port
Project, SAND2005-7339, Sandia National
Laboratories, Albuquerque, NM, ianuarie 2006.
5
Forum
Standardizarea Europeană în domeniul
calităţii gazelor naturale

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

Expert ISO – CEN
ECO-PETROL CONSULTING Ltd.

Abstract:
This issue is designed to provide a general overview of the European Voluntary
Standardisation System and its significance for Natural Gas. It is assumed that the readers
are not yet familiar with all the facets of the system, including aspects such as the elimination
of barriers to trade, certification and conformity assessment. It is an instrument to help users
understand the principles of the natural gas standardization principles.

Politica de liberalizare şi de integrare a pieţei Au trecut destul de mulţi ani înainte ca decizia
de gaze naturale a Uniunii Europene a început în politică să fie introdusă în legislaţie, şi prima
1990 în temeiul vizionar al Comisiei conduse de Directivă privind piaţa de gaze naturale a fost
Jacques Delors. adoptată în 1998.

Figura nr. 1: Diagrama simplificată a lanţului GN.

Ceea ce a început ca o politică simplă şi europeană integrată a constituit baza politicii în

uni-dimensională de liberalizare a pieţelor de
energie, s-a transformat într-unul dintre aspectele
fundamentale ale Uniunii Europene, care este
determinat de trei dimensiuni.
Accesul reglementat la reţele de gaze naturale
pentru a crea concurenţă între furnizori într-o piaţă
domeniul gazelor naturale.
Anterior integrării, monopolurile naţionale au
fost responsabile pentru dezvoltarea reţelelor şi
pieţelelor separând, pe de o parte, furnizorii care
aveau nevoie să concureze într-o piaţă europeană
reglementată, şi operatorii de reţele care aveau

6

nevoie de a armoniza operaţiunilor transfrontaliere,
pe de altă parte.
Integrarea reţelelor de transport pentru a
permite dezvoltarea concurenţei la nivel european
este piatra de temelie a politicii interne pe piaţa
gazelor naturale.
O astfel de integrare este formată printr-o
armonizare a regulilor de acces care necesită o
cooperare sporită pentru furnizori şi coordonare între
operatorii sistemului de transport (OST), precum şi
supravegherea de reglementare la nivel european.
În acest scop, cel de-al treilea pachet legislativ
privind piaţa internă de energie – care a fost
adoptat de Consiliul Europei la 25 iunie 2009
şi a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului
2009 – stabileşte infiinţarea unei agenţii europene
a reglementatorilor pentru pieţele de energie
electrică şi gaze naturale, precum şi pentru reţelele
europene ale operatorilor sistemului de transport,
atât pentru gazele naturale, cât şi pentru energia
electrică (ENTSO-G şi ENTSO-E).
Operaţiunile de reţea au avut întotdeauna
o dimensiune transfrontalieră, în foarte puţine
ţări existând autarhie în domeniul gazelor
naturale, referitor la regimul de tranzit de gaze
de la zăcământul de producţie la zona de consum,
deoarece peste 60% din gazele naturale consumate
în cadrul U.E. traversează cel puţin o frontieră.
Cooperarea, aşa cum s-a întâmplat în zilele de
demult, nu mai este posibilă într-o lume în care
întreprinderile de aprovizionare şi întreprinderile
de transport sunt separate, iar integrarea pieţelor
care să permită aprovizionarea competitivă necesită
o colaborare mult mai intensă şi mai detaliată.
În primele etape ale liberalizării pieţei de gaze,
diferenţa dintre compoziţiile gazelor naturale
în funcţie de zăcământul din care a fost produs
a fost deja identificată ca o problemă care poate
împiedica integrarea pieţelor.
Nu diferenţa dintre un gaz cu putere calorifică
scazută şi un gaz cu putere calorifică înaltă, ca
produse în cele mai multe zăcăminte de gaze naturale
din Uniunea Europeană, a fost importantă în acel
moment, ci diferenţele de calitate în termen de gaze
cu putere calorifică înaltă care erau transportate
prin reţeaua europeană interconectată.
La primul Forum de la Madrid, din 30
septembrie şi 1 octombrie 1999, unii participanţi au
declarat deja că: „Într-un cadru total liberalizat este
fundamental să se asigure că nu există potenţiale
obstacole pentru comerţ, în special cele care provin
din diferite reglementări tehnice (calitatea gazelor,
proiectele de execuţie ale conductelor, regimurile
de echilibrare etc).”.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
La a doua reuniune a Forumului GTE, operatorii
sistemului de transport (OST) a gazelor naturale
în Uniunea Europeană au fost invitaţi să analizeze
„posibilele obstacolele din calea comerţului
cauzate de diferenţele de calitate a gazelor şi a
altor parametri tehnici care au un impact în ceea
ce priveşte interoperabilitatea şi interconectarea
reţelelor”.
Acest lucru a condus la o înţelegere comună
pentru care calitatea gazelor a fost, într-adevăr, o
problemă importantă, deoarece concluziile celui
de-al patrulea Forum de la Madrid „a subliniat
importanţa eliminării, în măsura în care este
posibil, a barierelor în calea comerţului produse de
problemele legate de calitatea gazului”.
Se precizează clar că trebuie depuse eforturi
pentru armonizarea în continuare a specificaţiilor
de calitate a gazelor naturale în sensul reducerii
numărului acestora cât mai mult posibil pentru a
facilita comerţul transfrontalier.
Inspirat din activitatea NAESB (North American
Energy Standards Board) din S.U.A., reprezentant
al tuturor industriilor pentru a elabora standarde în
industria de gaze naturale, European Association
for the Streamlining of Energy Exchange (EASEE-
gas) a fost înfiinţată în 2002 pentru a dezvolta
practici comune de afaceri (Common Business
Practices – CBPs) pe o bază care să dezvolte
interoperabilitatea reţelelor. Calitatea gazului
natural a fost identificată ca una dintre problemele
principale pe care ar trebui să o abordeze această
asociaţie. Organizaţia a fost înfiinţată oficial în
2002 şi a ajuns să lucreze rapid.
Practicile comune de afaceri au fost
dezvoltate pentru multitudinea problemelor de
interoperabilitate, cum ar fi schimbul de date şi
decontare, precum şi codificarea de informaţii.
Al şaselea forum GTE a declarat că OST
ar fi mai puţin capabili să gestioneze în viitor
problemele de calitate a gazelor naturale, ca urmare
a separării operaţiilor de furnizare de reţeaua de
transport. Armonizarea specificaţiilor de calitate
ale gazelor naturale şi reducerea cât mai mult
posibil a numărului acestora va facilita tranzacţiile
transfrontaliere.
Calitatea gazelor naturale a devenit o prioritate
clară în Uniunea Europeană, iar la Forumul din
30 şi 31 octombrie 2002 s-a convenit un plan de
acţiune care a cuprins:
Iniţierea imediată de discuţii între toate părţile
relevante interesate (din amonte şi aval) de
propunerea prezentată de GTE la reuniunea a şasea a
Forumului de la Madrid cu privire la raţionalizare şi
interoperabilitate pentru gazele naturale de calitate,
7
Forum
cu înaltă putere calorifică, în termenii şi proprietăţile
lor de ardere, a valorii puterii calorifice brute şi a
componentelor suplimentare. EASEE-Gas a fost
forumul acestor discuţii, care au inclus abordarea
coerentă referitoare la proprietăţile de ardere.
Revizuirea regimului de facturare, care să
conducă la restricţii în domeniul puterii calorifice
superioare (GCV).
Acordul referitor la valorile comune privind
specificaţiile de gaz (componentele adiţionale).
Domeniul de aplicare pentru lărgirea specificaţiile
de gaze de calitate analizează, de asemenea,
inclusiv analiza cost-beneficiu şi sunt făcute
recomandări, dacă este cazul.
Cadrul legal în unele ţări ar trebui să fie adaptat;
cu toate acestea, nu ar trebui să se întârzie punerea
în aplicare a angajamentelor existente.
Ar trebui puse în aplicare modificările necesare
în toate contractele de furnizare şi de transport din
amonte şi aval de către toate părţile interesate.
Discuţiile din cadrul EASEE-Gas au condus
la o calitate CBPs ale gazului natural până în
februarie 2005, care a propus ca toate gazele
naturale aferente teritoriului acestor specificaţii să
fie acceptate la frontieră.
Specificaţiile se adresează atât caracteristicilor
de combustie, cât şi parametrilor non-combustie,
primele fiind cele mai relevante pentru arderea
gazelor, pe când cele două sunt, în principal, o
problemă pentru transportul în amonte şi în aval.
Recunoscând consecinţele privitoare la
schimbarea parametrilor de ardere a gazelor,
EASEE-gas a convenit că parametrii non-
combustie ar trebui să fie aduşi în conformitate cu
CBPs până în octombrie 2006, iar parametrii de
ardere până în 2010.
Specificaţia calităţii la intrare/ieşire a gazelor
naturale este prezentată mai jos:

Componentele GN:
1. Hidrogen sulfurat Max 5 mg/m3
2. Sulf total (inclusiv H2S) Max 50 mg/m3
3. Hidrogen Max 0,1% mol
4. Oxigen Max 0,2% mol
5. Continut apa 50 mg/m3
6. Index Wobbe 47,2 la 51,41 MJ/m3
7. Combustie incompletă Max 0,48
Factor funingine Max 0,60
8. Putere calorifică superioară 36, 9 to 42,3 MJ/m3
9. Dioxid de carbon Max 2,5% mol1
10. Contaminanţi2
11. Odorizare3
12. Temperatura de livrare 1 to 38oC4
13. Halogeni organici5 Max 1,5 mg/m3
14. Radioactivitate Max 5 Becquerals/g
15. Etan Max 12% mol

__________________
1
Limita nu va fi considerată respectată dacă totalul gazelor inerte este scăzut în opinia transportatorului.
2
Gazul livrat nu trebuie să aibă nici un miros care ar putea contraveni obligaţiei de a transmite gazului transportat un miros
caracteristic şi distinctiv. În cazul în care este necesar ca gazul transportat să fie odorizat, gazul se odorizează în conformitate
cu caietul de sarcini: miros intensitatea de 2 grade olfactive cu privire la vânzările la scară largă.
3
Gazul natural nu trebuie să conţină fracţii solide, lichide sau compuşi gazoşi care pot interfera cu integritatea sau
exploatarea conductelor sau orice dispozitiv de gaze naturale la un consumator sau transportator.
4
Condiţiile standard de referinţă: temperatura de ardere referinţă de 15°C şi 1,01325 bar, unitatea de volum este m3 la 15°C.
5
Halogenii organici sunt compuşi în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt înlocuiti de atomi de halogeni, de
exemplu:
H H
| |
CH3–C–C–CH3
| |
F F
1,2-difluor-butan

8

În ciuda faptului că CBPs de calitate a gazelor
naturale erau prevăzute de un standard comun pentru
operatorii sistemului de transport la frontieră şi în
amonte, efectele în aval trebuiau să fie rezolvate
la nivel naţional şi părea imposibil să fie ignorate
consecinţele asupra aparatelor consumatoare de
gaze în cazul în care calitatea gazului la frontierele
comune a devenit o realitate. Forumul a subliniat
necesitatea de a studia aspectele tehnice comune
la nivel european legate de punerea în aplicare
a CBPs EASEE-Gas privind calitatea gazelor
naturale, inclusiv a modului de funcţionare a
aparatelor consumatoare de gaz.
În aceste condiţii, Comisia Europeană a decis
să emită un mandat pentru Comitetul European de
Standardizare (C.E.N.), care urmează să elaboreze
un standard european pentru calitatea gazului,
astfel încât sa fie luat în considerare lanţul complet
de gaze, de la producţie la consumatorul final
(Figura nr. 1).
Acest mandat a fost trimis ca o cerere oficială
către C.E.N. în ianuarie 2007 şi a fost prezentat la
al 12-lea Forum de la Madrid, la 20 şi 21 februarie
2007.
Propunerea a fost elaborată de un grup larg
de experţi din industria gazelor naturale, inclusiv
de diferite părţi interesate. Cei mai mulţi dintre
parteneri au fost foarte activi în domeniul calităţii
gazului, participând şi la un seminar organizat de
Marcogaz în 2005.
Încă de la început a fost necesară o colaborare
în întreaga industrie pentru a rezolva o astfel
de problemă, consorţiul format cuprinzând o
reprezentare largă a experţilor în domeniul gazelor
naturale, a producătorilor, a laboratoarelor de
analiză, a organismelor de certificare, precum şi
din experţi ai pieţei.
Importante organisme din ţările vizate de
problemă au fost invitate să se alăture consorţiului
(DVGW, AFG, ADVANTICA, REPSOL, ARGB,
INIG, DGC), iar trei mari producători au fost
foarte activi în domeniul calităţii gazelor.
Laboratoarele au fost atent selectate pe baza
cerinţelor mandatului şi cerinţelor suplimentare
care să garanteze cea mai mare fiabilitate a
rezultatelor încercărilor.
Atâta timp cât noile specificaţii de gaze (de
exemplu EASEE Gas-CBP: 2005-001) sunt în
limitele gazelor descrise conform standardului
european EN 437, nu ar trebui, în principiu, să creeze
nici o problemă pentru aparatele consumatoare
dacă acestea respectă standardele şi sunt stabilite
în aceleaşi condiţii de încercare pentru punerea în
aplicare a standardelor sau directivei referitoare
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi
(Directiva GAD).
Cu toate acestea, se pare că în multe ţări setările
aparatului sunt modificate în timpul instalării
sau serviciului, ceea ce înseamnă că domeniile
aparatelor sunt diferite de aparatele testate în
laboratoare.
Aparatele sunt, în acest caz, ajustate să lucreze
la presiunea nominală de gaz disponibilă de la
intrarea în reţeaua de gaze în timpul instalării.
De asemenea, unii experţi pun sub semnul
întrebării securitatea atunci când aparatelele
consumatoare de gaze, pentru perioade lungi, sunt
aproape de caracteristicile limită ale gazelor.
Prin urmare, o întrebare practică importantă se
referă la capacitatea aparatului de a opera în condiţii
de securitate, în cea mai mare gamă a indicelui
Wobbe pentru o lungă perioadă de timp. Acest
lucru nu este testat în prezenta cerere de Directiva
GAD (Gas Appliances Directive – 90/396/EEC).
După cum se specifică în mandatul GAD,
numai aparatele conforme sunt incluse în această
propunere.
Studiul este destinat să acopere un număr cât
mai mare din ţările UE-25. Conform mandatului,
obiectiv ar fi să existe mai mult de 15 ţări şi/sau
75% din piaţa de gaze din UE. Prezenta propunere
va realiza mult mai mult de 75% din piaţă (probabil
mai mult de 90%).
Documentul de apel defineşte exact ţările în
cauză: Germania, Marea Britanie, Italia, Franţa,
Spania, Belgia, Polonia, Ungaria, Republica Cehă,
Austria, Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda,
Portugalia şi Grecia.
Acest studiu are ca scop evaluarea impactului
variaţiilor calităţii gazului pe aparatele
consumatoare certificate pentru utilizarea gazelor
din grupa H1.
Ca atare, acesta se referă la toate aparatele
consumatoare de gaze în conformitate cu Directiva
90/ 396/ EEC şi certificate pentru utilizarea pe gaze
cu indicele Wobbe în domeniul 45,7-54,7 MJ/m3.
În conformitate cu clauza 4 din articolul 1 din
Directiva 90/396/EEC, studiul ia în considerare
doar „aparatele utilizate în mod normal”, care
sunt corect instalate şi întreţinute regulamentar,
în conformitate cu instrucţiunile producătorului
şi utilizate în conformitate cu destinaţia acestora
sau într-un mod care poate fi prevăzut în mod
rezonabil.
Acest studiu nu abordează distribuţia
amestecurilor dintre hidrogen şi gazul natural.
Ca parte a măsurilor comune, Comisia
Europeană pentru Reglementare în Energetică
9
 Forum
(C.E.R.) şi Utilităţi a evaluat o abordare unică • Hidrogenul sulfurat;
pentru calitatea gazelor. În prezent, cele două • Punctul de rouă al hidrocarburilor;
jurisdicţii funcţionează sub diferite specificaţii a • Punctul de rouă al apei;
calităţii gazului care ar crea dificultăţi semnificative • Sulful total;
de incompatibilitate în exploatarea reţelelor. • Sulfatul de carbon;
Sunt preluate caracteristicile parametrilor de • Impurităţile;
ardere: • Compuşii Volatili Organici VOC;
• Indice Wobbe (WI); • Metalele grele;
• Puterea calorifică superioara (GCV); • Conţinutul minim de metan.
• Factorul Combustiei Incomplete (ICF); Tipurile de gaz şi presiunile de alimentare
• Indicele de funingine (Sooting Index – SI) corespunzătoare, în conformitate cu articolul 2
• Densitatea Relativă (RD) alineatul (2) din Directiva Consiliului 90/396/EEC
şi parametrii non-combustie: din 29 iunie 1990, comunicate în (2004/C 296/02)
• Oxigenul; pentru Romania, sunt:
• Hidrogenul;

Indicele Wobbe superior în Presiunea de alimentare, în mbar

Familia de gaze
MJ/m3 sau kWh/ m3 MJ/m3 sau kWh/ m3 min. nom. max.
A II-a
Grupa A (L) 37,8-46,8 MJ/m3 35,9-44,4 MJ/m3 15 20 25
Grupa A (H) 46,1-56,6 MJ/m3 43,7-53,7 MJ/m3 15 20 25
A III-a
Grupa P Min. 64,9 MJ/m3 20 29 35
Grupa B/ P Min. 70,7 MJ/m3 20 29 35

Referinţe bibliografice: 2. The boiler and the heating system markets in the
EU, BRG, 2006.
1. TOWARDS A HARMONISED EUROPEAN 3. INTERCOMPARISON GAS BOILER 2001-
GAS QUALITY SPECIFICATION FOR 2003 (ARGB, CETIAT, DVGW-EBI, DGC,
HIGH CALORIFIC GASES. Consequences OMV, REPSOL, CETIAT, DGC, GDF,
for appliances manufacturers, standardisation GASTEC-IT, GASTEC, INig, REPSOL, KGPA).
and certification bodies, installers, national 4. MANDATE TO CEN FOR
authorities, servicing organisations, 1, 3rd STANDARDISATION IN THE FIELD OF GAS
December 2005, St. Denis (France). QUALITIES, 2007.

t a n t
im p o r Zeta Petroleum şi Cooper Energy formează o alianţă strategică pentru
impulsionarea producţiei de petrol şi gaze naturale in România
• Alianţa creea
creează
ază un parteneriat capabil şi puternic din punct de vedere tehnic şi financiar.
Petroleum
• Zeta Petroleu
um şi Cooper Energy vor coopera in v viitoare proiecte privind hidrocarburile in
Romania.
• Cooper Energy urmează să pună la dispoziţie pânpână la 16 milioane de dolari pentru a grăbi
evaluarea şi dezvoltare a zacamantului de gaze naturale Bobocu.

Dl Bogdan Popescu, Directorul General pentru România al Zeta Petroleum, a declarat recent: “Suntem
bucuroși de faptul că ni se alătură Cooper Energy în eforturile noastre de dezvoltare din România. Cooper Energy
este o companie australiană de succes în domeniul explorării și producției, cu o reputație dovedită și credem că,
profitând de prezența în țară și de reputația Zeta Petroleum, de abilitățile tehnice ale ambelor companii și de forța
financiară a Cooper Energy, vom fi capabili să finalizăm procesul de evaluare și de dezvoltare a zăcământului
de gaze Bobocu, dar și să continuăm dezvoltarea noastră în România, în beneficiul Zeta Petroleum și al Cooper
Energy, contribuind prin aceasta și la atingerea obiectivelor Guvernului de sustenabilitate a producției interne de
petrol și gaze naturale din România.”

10
 Forum
SECURITATEA INFORMAŢIILOR
DIN PUNCT DE VEDERE AL EMISIILOR
ELECTROMAGNETICE

Lt.col. Georgeta Prof.univ.dr.ing. Slt. Iulia ASANDULUI

ASANDULUI
Inspectoratul General
de Aviaţie, Ministerul
Administraţiei şi
Internelor
Marian RIZEA
Expert-evaluator A.R.A.C.I.S.
Cadru didactic asociat Universitatea
„Petrol-Gaze” Ploieşti şi
Universitatea de Vest Timişoara
Statul Major al Forţelor
Aeriene, Masterand
Facultatea de Litere şi
Ştiinţe, U.P.G. Ploieşti

Abstract:
You can say that the security and communications systems Information security is
vital. Developed countries have come to information depend on more than natural resources.
Some of them if they no longer control information, and can survive without installation of
chaos, just a few hours – the U.S., only six hours.

Introducere au fost aprofundate în anul 2008 printr-o ordonanţă

Economia şi securitatea naţională sunt total
dependente de tehnologiile informaţionale şi
de infrastructura informaţională. În centrul
infrastructurii informaţionale, de care depinde
omenirea într-o măsură tot mai mare, se află Internet-
ul, un sistem conceput iniţial pentru folosirea în
comun a cercetărilor neclasificate între oamenii de
ştiinţă, care nu erau suspectaţi de folosirea abuzivă
a reţelei. Este acelaşi Internet care astăzi conectează
milioane de calculatoare din diferite reţele, rezolvând
cele mai multe servicii de bază ale naţiunilor şi
conducând la funcţionarea infrastructurilor.
Securitatea informaţiilor poate fi compromisă
şi de fenomenul radiaţiilor electromagnetice.
Echipamentele IT şi cele destinate comunicaţiilor
produc radiaţii electromagnetice care pot fi uşor
interceptate, iar informaţia procesată poate fi
reconstituită. Acest aspect al securităţii informaţiilor
este cunoscut sub denumirea de TEMPEST.
În România, primele reglementări referitoare la
radiaţiile electromagnetice utile, care poartă generic
denumirea de TEMPEST, au apărut în anul 2002 şi
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
de guvern privind regimul echipamentelor protejate
TEMPEST şi al tehnologiei aferente.
Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne
– societăţi informaţionale, inclusiv România, este
nu numai cum să utilizeze mai eficient şi să dezvolte
continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci şi
să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte
interacţiunile în acest domeniu.
Emanaţiile compromiţătoare
Securitatea radiaţiilor este o problemă acută mai
ales pentru cei care folosesc informaţii speciale.
Radiaţiile electrice produse de propriile sisteme de
prelucrare automată a datelor, în timpul funcţionării
lor, au obligat deţinătorii de informaţii speciale
să adopte măsuri pentru prevenirea posibilelor
interceptări pe această cale. Astfel, există numeroase
măsuri de prevenire a captării radiaţiilor TEMPEST
(Transient Electromagnetic Pulse Emanation
STandardizing), măsuri care nu sunt de competenţa
utilizatorilor finali sau ai administratorului de
sistem, ci ele ţin de agenţiile specializate în domeniu.
Nu trebuie înţeles că securitatea sistemelor de
11
Forum
comunicaţii care vehiculează informaţii speciale se
opreşte doar la securitatea TEMPEST. În normele
INFOSEC se regăsesc toate formele de prevenire
a interceptării comunicaţiilor, ştiindu-se faptul că
organizaţiile care folosesc informaţii speciale deţin
un sistem de proceduri şi de reguli foarte strict pentru
comunicaţii. În aceeaşi idee, securitatea tehnică
reprezintă de fapt măsurile care se iau împotriva
supravegherii tehnice: cercetare fizică, cercetare
electrică folosind detectoare de metale, detectoare
de „muzicuţe” etc.
Metodele prin care se încearcă, în prezent,
obţinerea de informaţii sunt de la cele cunoscute,
până la folosirea de mecanisme extrem de
complexe, chiar greu de imaginat prin metodele
şi fenomenele fizice implicate. Pe lângă metodele
legale şi convenţionale de acces la informaţii (în
sensul acceptării de ambele părţi a comunicării de
informaţie), au fost dezvoltate noi tehnici pentru
culegerea de informaţii, tehnici cu un grad de
complexitate ridicat şi cu aplicabilitate pentru o
gamă largă de surse de informaţii.
Un pericol real pentru compromiterea infor-
maţiilor (confidenţiale şi secrete) prelucrate cu
echipamente electronice de procesare, stocare sau
transmitere a datelor este reprezentat de semnalele
electromagnetice secundare purtătoare de informaţii
utile emise de acestea. Protecţia pentru astfel de
ameninţări se realizează prin implementarea de
măsuri de securizare specifice, referite prin termenul
generic TEMPEST.
Din categoria surselor TEMPEST fac
parte: microprocesoarele, circuitele integrate,
tranzistoarele de comutaţie, amplificatoarele de
putere, alimentatoarele electrice, comutatoarele
electronice sau electrice, circuitele şi firele interne,
liniile de cuplare, legăturile de masă, interfeţele
de orice tip, monitoarele, laptop-urile, afişajele cu
cristale lichide, tastatura calculatoarelor, impriman-
tele, modem-urile, scanerele etc.
Emisiile compromiţătoare pot fi de natură
magnetică, electrică sau acustică, generate în
mod intenţionat sau neintenţionat de echipamente
sau sisteme de echipamente ce procesează date şi
informaţii de securitate naţională.
Echipamentele de calcul şi comunicaţii
recepţionează şi emit energii sub diverse forme,
precum curenţi electrici, căldură, lumină, unde se
conduc şi radiază electromagnetic, audio şi vibraţii.
Emanaţiile de exploatare se pot produce ca rezultat
al:
– operaţiilor normale ale sistemului;
– expunerea voită sau accidentală a unui
echipament către un mediu neobişnuit;
– realizarea unui soft destinat modulării
informaţiilor în energie radiantă.
12
Emanaţiile compromiţătoare electrice,
electromagnetice, optice, acustice, ultrasunete,
mecanice etc. reprezintă o ameninţare de securitate
potenţială a unui sistem de calcul, deoarece
informaţiile sunt emise într-o formă ce permite
practic separarea de zgomotul de fond şi decodarea
informaţiilor la distanţe considerabile (de ordinul
sutelor de metri) utilizând echipamente specializate.
Practic, utilizarea acestei metode de acces
neautorizat la informaţii anulează, în mare parte,
orice alte mecanisme de securitate implementate în
cadrul sistemului.
Chiar dacă este utilizată criptografia,
interceptarea radiaţiilor emise de un monitor pe
care este afişat pentru citire sau procesare conţinutul
unui document protejat criptografic, atât la stocare,
cât şi la transmitere, permite accesul la informaţiile
clasificate.
În legătură cu termenul TEMPEST s-au făcut
mai multe speculaţii despre însemnătatea acestuia.
Guvernul Statelor Unite a precizat că termenul
TEMPEST nu este acronim şi nu are o însemnătate
particulară. Oricum, au fost sugerate diverse
definiţii acronime, precum ar fi:
− Transmitted Electro-Magnetic Pulse/
Energy Standards & Testing;
− Telecommunications ElectroMagnetic
Protection, Equipments, Standards &
Techniques;
− Transient ElectroMagnetic Pulse
Emanation Standard;
− Telecommunications Electronics Material
Protected from Emanating Spurious
Transmissions;
− sau în glumă: Tiny ElectroMagnetic
Particles Emitting Secret Things.
La data de 8 august 1986, Ulf Moller publica
un articol în revista „Computer woche” din
Germania, referitor la radiaţiile TEMPEST emise
de monitoarele calculatoarelor. Pentru monitoarele
existente la acea vreme se aprecia că aceste radiaţii
pot fi interceptate cu aparatură profesională până la
distanţa de 1 km, iar cu echipamente de amator până
la distanţa de 300 metri.
Cercetările ştiinţifice privind fenomenul
TEMPEST au fost mult timp ţinute secrete. Prima
lucrare publicată de Wim Van Eck în „Computers
& Security”, nr. 4 din 1985, intitulată Radiațiile
electromagnetice de la unitățile de afișaj video
prezintă riscul de a fi ascultate, dezvăluie, pentru
prima oară, date certe cu privire la pericolul pe care
îl reprezintă pentru compromiterea informaţiilor
radiaţiile TEMPEST emise de monitoarele cu tub
catodic de la calculatoare. Apariţia documentului
a creat panică în cercurile guvernamentale şi a fost
imediat trecut la secret.

În 1990, profesorul german Erhard Moller, de la
Universitatea din Aachen publică lucrarea Măsuri
de protecție pentru prevenirea emisiilor radiațiilor
electromagnetice compromițătoare provenite de
la terminalele VDU1. Această lucrare actualizează
lucrarea lui Wim Van Eck şi prezintă o serie de
măsuri tehnologice în scopul reducerii emisiilor
secundare.
Tot în anul 1990, Peters Smulders, profesor
la Universitatea Tehnologică din Eindhoven,
Olanda, publică lucrarea Furtul de informație prin
recepționarea radiațiilor electromagnetice provenite
de la cablurile RS-232 prin care atrage atenţia că
pericolul pentru compromiterea informaţiei datorat
fenomenului TEMPEST apare nu numai de la
monitoarele calculatoarelor electronice, ci şi de la
cablurile de interconectare.
În 1999, un grup de cercetători turci de la
Institutul Naţional pentru Cercetări în Electronică
şi Criptografie, grupat în jurul profesorului N. Ebru
Roksaldi, prezintă lucrările: Signal Processing
Application for Information Extraction from the
Radiation of VDUs şi Information Extraction from
the Radiation of VOUs by Pattern Recognition
Methods.
În anul 2002, Joe Loughry (Lockheed Martin
Space Systems) şi David A. Umphress (Auburn
University) propun revistei „ACM Transaction
on Information and System Security”, lucrarea
Information Leakage form Optical Emanations, în
care tratează posibilitatea refacerii informaţiei prin
captarea emisiilor luminoase generate de LED-urile
ce echipează modem-urile, plăcile de reţea, alte
tipuri de interfeţe seriale.
Calculatoarele, monitoarele, tastaturile, impri-
mantele, laptop-urile şi alte echipamente electronice
interferează cu mediul înconjurător şi orice circuit
electric sau electronic ce transportă curent variabil
în timp va emana semnale electromagnetice care
se propagă în afara sursei ca unde în spaţiul liber
sau unde ghidate de diverşi conductori. Semnalele
magnetice au o tărie direct proporţională cu
amplitudinea curentului şi cu rata de schimbare
într-o unitate de timp.
Dacă curenţii sunt înrudiţi pe orice cale cu
conţinutul de informaţie, aceste emanaţii poartă
unele elemente ale emanaţiilor cu datele şi, prin
analiză, se poate reconstitui informaţia originală.
Dacă informaţia sursă este clasificată, interceptarea
şi analiza acestor emanaţii de către personalul
neautorizat ar putea compromite securitatea
naţională; de aici şi importanţa contramăsurilor
pentru aceste situaţii, necesitatea realizării de
echipamente în acest scop şi necesitatea existenţei
1
Visual Display Unit.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
unei discipline stricte privind controlul emisiilor
într-o manieră care să prevină astfel de dezvăluiri.
Contramăsurile TEMPEST trebuie să fie
proporţionale cu ameninţările şi cu implicaţiile
privind securitatea naţională: rezultă, astfel,
necesitatea definirii zonelor de securitate de ordin
0, 1 şi 2.
Contramăsuri tipice se referă la ecranarea
echipamentelor informatice şi construirea de
camere ecranate în care să fie plasate echipamentele
senzitive.
Supravegherea electromagnetică este inten-
sificată în ultimul timp prin intermediul unor
echipamente de interceptare avansate (state-of-the-
art) şi prin intermediul de noi tehnici de procesare
a semnalelor.
Pentru a face interceptarea şi analiza mai dificile,
s-au elaborat noi tehnologii ce includ transmisii prin
fibre optice şi multiplexoare. Aceste noi tendinţe
necesită, însă, noi cerinţe şi oportunităţi în cercetare,
cu atât mai mult cu cât trend-ul va continua în
viitor şi numai o abordare directă şi complexă a
problematicii tehnologiilor de supraveghere va
conduce la rezultate.
Criptarea este o metodă de gardă împotriva
dezvăluirii informaţiilor senzitive şi clasificate
pentru comunicaţiile la distanţă, dar această metodă
nu prevede comprimarea referitoare la interceptarea
şi analiza emanaţiilor neintenţionate din locaţiile şi
echipamentele utilizate.
Există multe abordări în realizarea de
echipamente de protecţie TEMPEST care reduc,
pe căi diferite, nivelul de putere al semnalului cu
scopul final ca semnalul purtător de informaţie să se
piardă în zgomotul electric de fundal.
De asemenea, există o mare varietate de metode
de prevenire şi combinaţii ale lor, cum ar fi: separarea
fizică, separarea electromagnetică (ecranare, filtrare,
atenuare), minimizare nivel general (semnale
digitale de 2,7 V sau 1,5 V).
Sunt necesare nu numai ecranări electromagnetice
a suprafeţelor topologic închise în jurul ariei
echipamentelor RED, dar şi identificarea şi tratarea
discontinuităţii fisurilor de penetrare, izolarea RED-
Black în volumul ecranat, minimizarea cuplajelor
transversale. Dacă ecranările cu atenuări de 50 dB
sunt relativ ieftine, cele de 100 dB şi 120 dB sunt
scumpe, deoarece necesită o proiectare structurală.
De exemplu, pentru camere ecranate este necesară
o proiectare integrală pentru podea, tavan, pereţi,
valve, orificii, uşă de acces, proiectare care este cu
atât mai dificilă cu cât camera ecranată are un volum
mai mare.
Studiind aparatura de măsură performantă
existentă, se deduc, în mod indirect, o serie de
informaţii ce privesc tehnologiile de măsurare a
13
Forum
componentelor şi echipamentelor ce trebuie realizate
cu radiaţii compromiţătoare minime.
TEMPEST – standarde de măsurare
Statele Unite şi NATO definesc standardul
TEMPEST pe trei nivele de protecţie:
– Standard NATO: SDIP-27 LEVEL A (fosta
AMSG 720B);
– Standard SUA: NSTISSAM nivel I;
– „Compromising Emanations Laboratory Test
Standard”.
Acesta este cel mai restrictiv standard pentru
dispozitivele care vor opera în cadrul NATO – Zona
0, pentru cazul în care se presupune că un atacator
are acces la sistemul de calcul, la o distanţă mai
mică de 1 m.
– Standard NATO: SDIP-27 LEVEL B (fosta
AMSG 788A);
– Standard SUA: NSTISSAM Nivel II;
– „Laboratory Test Standard for Protected
Facility Equipment”.
Acesta este un standard de restricţie medie, pentru
dispozitivele care sunt exploatate în cadrul NATO
– Zona 1, pentru cazul în care se presupune că un
atacator are acces la sistemul de calcul, la o distanţă
mai mică de 20 m (sau echivalentul atenuării acestei
distanţe prin materiale de construcţii).
– Standard NATO: SDIP-27 Level C (fostul
AMSG 784);
– Standard SUA : NSTISSAM Nivel III;
– „Laboratory Test Standard for Tactical Mobile
Equipment/Systems”.
Un standard mult mai redus din punct de vedere
al restricţiilor, pentru dispozitivele care funcţionează
în cadrul NATO – Zona 2, este utilizat în cazul
în care atacatorii pot avea acces la sistem de la o
distanţă de aproximativ 100 m de spaţiu liber (sau
echivalentul atenuării acestei distanţe prin materiale
de construcţii).
Alte standarde NATO mai sunt şi:
– NATO SDIP-29 (fosta AMSG 719G)
„Installation of Electrical Equipment for the
Processing of Classified Information”. Acest
standard defineşte cerinţele de instalare,
de exemplu, în ceea ce priveşte respectarea
împământării şi lungimea cablurilor.
– AMSG 799B „NATO Zoning Procedures”.
Defineşte procedura de măsurare a atenuării,
în conformitate cu care fiecare cameră
(spaţiu) într-un perimetru de securitate; poate
fi clasificat pe nivele de atenuare, ca fiind de:
Zona 0, Zona 1, Zona 2 sau Zona 3. În funcţie
de aceste măsurători, se determină standardul
de ecranare, necesar pentru echipamente care
procesează date secrete, în aceste spaţii.
Toate aceste standarde rămân clasificate şi nu
au fost publicate informaţii cu privire la limitele
14
emisiilor efective şi procedurile detaliate de
măsurare pe care le definesc. Cu toate acestea,
informaţii de bază TEMPEST au fost publicate în
Statele Unite ale Americii din 1995. O versiune de
manual introductivă, TEMPEST „NACSIM 5000”
a fost lansată public în decembrie 2000. În acelaşi
timp, standardul NATO SDIP-27 (înainte de 2006
cunoscut sub numele de AMSG 720B, AMSG 788A
şi AMSG 784) rămâne în continuare clasificat.
Legislaţia română privind regimul echipamentelor
protejate TEMPEST şi al tehnologiei aferente
În România, primele reglementări referitoare la
radiaţiile electromagnetice utile, care poartă generic
denumirea de TEMPEST, au apărut în anul 2002.
În temeiul art. 115 alin. (2) din Constituţia
României, republicată, şi al art. 1, lit. V, pct. 2 din
Legea nr. 142/2008 privind abilitarea guvernului
de a emite ordonanţe, guvernul României a adoptat
ordonanţa din data de 5 august 2008 care, în art. 3,
sunt explicaţi termenii:
– TEMPEST – ansamblul de măsuri
tehnice, organizatorice şi procedurale
desfăşurate pentru studierea, investigarea
şi reducerea emisiilor compromiţătoare
generate de echipamentele electronice sau
electromecanice care procesează informaţii,
cu scopul de a se împiedica refacerea
informaţiilor procesate;
– echipament protejat TEMPEST – echipament
caracterizat de un nivel redus al emisiilor
compromiţătoare, care a fost evaluat de către
entităţi evaluatoare TEMPEST acreditate
sau recunoscute de către ORNISS2 şi a fost
certificat ca fiind corespunzător categoriilor
prevăzute de normele tehnice de aplicare a
prezentei ordonanţe;
– tehnologie TEMPEST – ansamblul proceselor,
metodelor, procedeelor, operaţiilor specifice,
utilizate pentru realizarea şi evaluarea
soluţiilor TEMPEST;
– emisii compromiţătoare – semnale neinten-
ţionate care, dacă sunt interceptate şi
prelucrate, permit reconstituirea informaţiilor
procesate, transmise sau stocate.
– cercetare-dezvoltare TEMPEST – totalitatea
activităţilor care presupun utilizarea de
informaţii clasificate în domeniu şi care
au drept scop proiectarea şi realizarea de
echipamente protejate TEMPEST, precum şi
dezvoltarea tehnologiei aferente;
– evaluarea TEMPEST a echipamentelor –
totalitatea activităţilor de măsurare şi testare
2
Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete
de Stat.

care utilizează metode tehnico-ştiinţifice
de analiză a unui echipament pentru
caracterizarea acestuia în conformitate cu
reglementările tehnice naţionale în vigoare şi
cu alte metode sau proceduri de lucru avizate
de ORNISS;
– certificarea TEMPEST a unui echipament
– emiterea unui document oficial, bazat pe
o analiză independentă a unei evaluări şi a
rezultatelor acestei evaluări, conform căruia
produsul evaluat satisface parametrii de
securitate predefiniţi.
Conform H.G. 585/2002, „Sistemele SPAD3 şi
RTD4-SIC5 care stochează, procesează sau transmit
informaţii secrete de stat vor fi protejate corespunzător
faţă de vulnerabilităţile de securitate cauzate de
radiaţiile compromiţătoare – TEMPEST”.
Obiectivele de interes naţional/societăţile
comerciale, strategice, care necesită un grad mărit de
securitate sau care au acces la documente secrete pot
şi trebuie să apeleze la Oficiul Registrului Naţional
pentru Informaţii Secret de Stat (ORNISS) pentru
acreditări de securitate. ORNISS exercită atribuţii
de reglementare, autorizare, evidenţă şi control
în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate, ale
Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor
clasificate în România, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 585/2002.
Pentru obţinerea acreditărilor de securitate,
societăţile/obiectivele trebuie să se adreseze
ORNISS, care, în urma analizei, va pune la dispoziţie
setul de reguli care trebuie respectate.
Standardele TEMPEST sunt documente
clasificate. Măsurătorile se realizează de către
laboratoare acreditate ORNISS.
Concluzii
Exploatarea semnalelor TEMPEST a intrat, încă
de la început, în atenţia serviciilor de informaţii,
fiind deosebit de profitabilă. În cadrul spionajului
electronic, interceptarea şi extragerea informaţiilor
utile din emisiile secundare ale echipamentelor de
prelucrare a datelor secrete reprezintă o metodă
care, în ultimii 25 de ani, a cunoscut o dezvoltare
explozivă datorită, în primul rând, costului deosebit
de mic, după ce metoda este pusă la punct obţinându-
se în acelaşi timp informaţii de valoare deosebită,
deoarece în faza de prelucrare, pentru a fi transmise,
cifrat sau nu, sau destinate creării bazelor de date,
informaţiile au certă valoare, fiind sintetizate şi
oficializate. Prin utilizarea unor echipamente de
interceptare, achiziţie şi analiză a semnalelor
secundare emise de componentele unui sistem
3
SPAD – Sistemul de prelucrare automată a datelor.
4
RTD – Reţele de Transmisii de Date.
5
SIC – Sistemul Informatic şi de Comunicaţii.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Forum
de calcul (monitoare, imprimante, tastaturi, alte
periferice) se obţin informaţii secrete de la distanţe
de peste 1 km faţă de punctul de lucru. Metoda este
deosebit de „curată” (asemănătoare interceptării
radio), întrucât nu presupune pătrunderea în instituţii,
reţele de calculatoare sau sisteme de comunicaţii şi
este virtual nedetectabilă.
În prezent, utilizarea de soluţii de protecţie
TEMPEST a devenit o necesitate pentru sistemele
informatice care procesează informaţii clasificate.
Dacă, iniţial, riscurile de compromitere a informaţiilor
prin intermediul radiaţiilor compromiţătoare era
considerat minor sau chiar neglijabil, la ora actuală
protecţia TEMPEST este o necesitate în special în
domeniul militar, guvernamental şi bancar.
Pe plan mondial se încearcă deja o armonizare
a legislaţiei în acest domeniu. Întruniri globale şi
regionale (Comunitatea Economică Europeană,
Consiliul Europei, Naţiunile Unite) urmăresc să
creeze un cadru legal adecvat realităţii sociale,
pentru că marele pericol al societăţii informatice
este neasigurarea securităţii informatice prin lipsa
dreptului în domeniu.
Strategia de dezvoltare a societății informaționale,
elaborată de către Comisia Naţională de Informatică,
recomandă impunerea unor standarde româneşti
şi europene armonizate ca bază a realizării unitare
a sistemelor informatice şi de comunicaţii în
România. Până în prezent, produsele TEMPEST au
fost realizate conform Standardelor Allied Military
Security Guidelines (AMSG), dar, pentru viitor,
se prevede ca aceste standarde să fie înlocuite sau
completate cu standarde noi, la nivelul statelor
Uniunii Europene şi NATO.
Bibliografie:
[1] Wim Van Eck – Electromagnetic Radiation
from Video Display Units, „Computers & Security”, nr.
4 din 1985.
[2] Erhard Moller – Protective Measures Against
Compromising Electromagnetic Radiation from VDU,
1990.
[3] Peiers Smulders – Progress în Electromagnetics
Research Symposium, 1994.
[4] Joe Loughry, David A. Umphress – Information
Leakage form Optical Emanations.
[5] Legea nr. 182/2002 privind protecţia
informaţiilor clasificate.
[6] Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru
aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a
informaţiilor clasificate în România.
Surse Internet:
[7] www.orniss.ro
[8] www.gov.ro
[9] www.monitoruloficial.ro
15
LEX
Ordinul 19 din 6 iulie 2010
privind modificarea si completarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor
de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Energiei nr. 5/2009
EMITENT: Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 531 din 29 iulie 2010

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si
completările ulterioare,
luând în considerare prevederile art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile
pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor
tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societătii informationale între România si statele
membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,
în temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si
functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,
presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul
ordin:
Art. I. - Normele tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu
gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr. 5/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 si 255 bis din 16 aprilie
2009, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La articolul 1.1, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:
„1.1. (1) Obiectul prezentelor norme tehnice este proiectarea, executarea si exploatarea în conditii
de sigurantă a sistemelor de alimentare cu gaze naturale combustibile, cu presiunea egală sau mai mică
de 6-105 Pa (6 bar), aflate în aval de statiile de reglare-măsurare-predare ale operatorului Sistemului
National de Transport (SNT)/conductelor din amonte (CA).“
2. Articolul 3.19 se modifică si va avea următorul cuprins:
„3.19. Distanta de securitate fată de statiile de reglare sau reglare-măsurare se măsoară de la partea
exterioară a incintei (împrejmuirii) si sunt prezentate în tabelul 2.”
3. La articolul 3.19, tabelul 2 - Distante de securitate între statii sau posturi de reglare sau reglare-
măsurare si diferite constructii sau instalatii se modifică si va avea următorul cuprins:

„Tabelul 2 - DISTANTE DE SECURITATE ÎNTRE STATII DE REGLARE SAU REGLARE-

MĂSURARE SI DIFERITE CONSTRUCTII SAU INSTALATII

Nr. Destinatia constructiilor învecinate Distantele de securitate, în m, pentru statii de capacitate:

crt. până la 6.000, în 6.000...30.000, în peste 30.000,
m3/h m3/h în m3/h
Presiunea la intrare, în Pa si în bar
< 2 2 - 105 > < 2 2 - 105 > 6 - < 6 - > 6 -
-10 ...6-10 6-10 -105 ..0,6 -
5 5 5
105 105 105
10 5

(< 2) (2...6) (> 6) (< 2) (2....6) (> 6) (< 6) (> 6)

1. Clădiri industriale si depozite de materiale 7 10 12 11 13 18 22 27
combustibile cu: 7 10 15 12 15 20 25 30
- risc foarte ridicat de incendiu, asociat 7 10 12 10 12 15 20 25
pericolului de explozie
- rezistentă redusă la foc
- risc mediu sau redus de incendiu
2. Instalatii industriale în aer liber 7 10 13 11 13 18 18 27
3. Clădiri civile (inclusiv cele administrative 7 10 12 10 12 15 20 25
de pe teritoriul unitătilor industriale): 7 12 15 12 15 20 25 30
- rezistentă mică la foc
- rezistentă mare la foc

16
 LEX
4. Linii de cale ferată: 20 20 20 20 20 20 25 30
- curentă 20 20 20 20 20 20 20 25
- de garaj
5. Marginea drumurilor carosabile 4 5 8 4 6 10 6 10
6. Linii electrice de înaltă tensiune 20 20 20 20 20 20 20 40“

4. După articolul 3.19 se introduce un nou articol, articolul 3.20, cu următorul cuprins:
„3.20. (1) Posturile de reglare sau reglare-măsurare de capacitate până la 1.000 m3/h se pot alipi de un
perete al clădirii învecinate, cu conditia ca peretele clădirii să fie rezistent la explozie, să nu aibă goluri
(ferestre, usi) pe:
a) o lungime care depăseste cu 5 m limitele statiei în ambele directii;
b) o înăltime de 3 m deasupra postului.
(2) Când nu este posibilă respectarea distantelor indicate la alin. (1), acestea pot fi reduse cu maximum
50% pentru lit. a) si cu maximum 65% pentru lit. b), cu conditia să se prevadă cel putin una dintre
următoarele solutii tehnice:
a) montarea de răsuflători pentru evacuarea în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze;
b) montarea de armături de închidere care să întrerupă alimentarea cu gaze naturale a imobilului în
cazul în care în amonte se întrerupe furnizarea gazelor naturale.”
5. După articolul 3.20 se introduce un nou articol, articolul 3.21, cu următorul cuprins:
„3.21. Pentru posturile de reglare sau reglare-măsurare de capacitate până la 250 m3/h, distanta
minimă de securitate fată de marginea drumurilor carosabile este de 1,5 m.“
6. La articolul 4.2, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:
„4.2. (1) În instalatiile de utilizare existente în apartamentele dintr-un corp de clădire sau un tronson
cu una ori mai multe scări din cadrul clădirii de locuit multietajate se pot monta contoare pasante, cu
respectarea următoarelor conditii:
a) efectuarea, în prealabil, a probelor de rezistentă si etanseitate pentru întreaga instalatie de utilizare
a gazelor naturale în prezenta operatorului SD;
b) elaborarea unei documentatii tehnice de către un operator economic autorizat ANRE;
c) avizarea documentatiei tehnice de către operatorul SD;
d) executarea lucrărilor de către un operator economic autorizat ANRE;
e) respectarea prescriptiilor de montaj impuse de producător.”
7. La articolul 4.2, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:
„(2) Operatorul SD va aproba modificarea instalatiei de utilizare în vederea montării de contoare
pasante numai dacă probele de rezistentă si etanseitate prevăzute la alin. (1) au obtinut calificativul
«admis» si dacă conditiile de exploatare în sigurantă a instalatiei de utilizare a gazelor naturale sunt
îndeplinite.”
8. Articolul 6.31 se modifică si va avea următorul cuprins:
„6.31. Pentru conductele din polietilenă, răsuflătorile se montează în zone construite, aglomerate
cu diverse instalatii subterane, pe retelele de distributie, respectiv pe instalatiile de utilizare exterioare
subterane astfel:
a) la capetele tuburilor de protectie;
b) în alte situatii deosebite evidentiate de proiectant sau de către operatorul SD.”
9. Articolul 7.16 se abrogă.
10. La articolul 7.18, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:
„(2) Pentru cazuri exceptionale, cu avizul operatorului SD, se pot construi statii de sector de reglare
sau reglare-măsurare, posturi de reglare, posturi de măsurare sau posturi de reglare-măsurare subterane,
prevăzute cu ventilare si cu măsuri de evitare a pericolului de incendiu si explozie.”
11. La articolul 8.29, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:
„8.29. (1) Fac exceptie de la prevederile art. 8.28 alin. (1) lit. a):
a) conductele instalatiilor de utilizare existente;
b) conductele instalatiilor de utilizare noi ce alimentează exclusiv aparatele de utilizare folosite
pentru prepararea hranei, aferente apartamentelor dintr-un corp de clădire sau un tronson cu una ori mai
multe scări din cadrul clădirii de locuit multietajate, în situatia în care încălzirea este asigurată printr-un
sistem centralizat.”
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 17
LEX
12. La articolul 9.3, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:
„(2) În sistemele de alimentare cu gaze naturale se interzice utilizarea tevilor sudate longitudinal,
altele decât cele care îndeplinesc cerintele art. 9.1.”
13. Articolul 10.25 se modifică si va avea următorul cuprins:
„10.25. Legătura bransamentului din polietilenă cu postul de reglare sau cu instalatia de utilizare se
face după cum urmează:
a) prin intermediul capătului de bransament, denumit si riser, fără anod de protectie, la care trecerea
polietilenă/otel se realizează deasupra solului, în partea verticală a capătului de bransament, pentru
diametre de 32...63 mm (anexa 25, fig. 14 si 15);
b) prin intermediul capătului de bransament, denumit si riser, cu anod de protectie, la care trecerea
polietilenă/otel se realizează subteran, în partea orizontală a capătului de bransament, pentru diametre
de 75 mm si mai mari (anexa 25, fig. 16);
c) prin intermediul fitingurilor mecanice care îndeplinesc cerintele art. 9.1.”
14. Articolul 14.2 se modifică si va avea următorul cuprins:
„14.2. Exploatarea instalatiilor de utilizare a gazelor naturale apartinând consumatorilor noncasnici
poate fi efectuată de către:
a) personal propriu, desemnat prin ordin scris de către conducătorul unitătii si autorizat de către
ANRE. Acest personal nu este abilitat să efectueze verificări si revizii tehnice periodice;
b) operatori economici autorizati de către ANRE;
c) operatori SD.”
15. La articolul 14.11, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:
,,b) în căminele altor retele de utilităti subterane amplasate în domeniul public la o distantă de
maximum 5 m fată de conductele de gaze naturale.”
16. Articolul 14.23 se modifică si va avea următorul cuprins:
„14.23. Trecerea unei conducte la un regim de presiune superioară celei pentru care a fost construită
se face cu respectarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de
alimentare cu gaze naturale si numai după efectuarea probelor de presiune corespunzătoare noului regim
de presiune.”
17. La articolul 14.40 alineatul (1), litera h) se modifică si va avea următorul cuprins:
,,h) verificarea documentelor prezentate de consumator, din care să reiasă că a fost efectuată curătarea
cosurilor si canalelor de evacuare a gazelor arse de către operatori economici autorizati, conform
reglementărilor în vigoare, emise cu maximum 6 luni înainte de data verificării periodice a instalatiei de
utilizare;”.
18. La articolul 14.40 alineatul (1), după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul
cuprins:
,,j) verificarea documentelor prezentate de consumator, care să ateste efectuarea în termen a verificării
tehnice periodice a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi de către operatori economici
autorizati, conform reglementărilor în vigoare.”
19. Anexa 1 se modifică si se înlocuieste cu anexa 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.
20. Anexa 3 se modifică si se înlocuieste cu anexa 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.
21. Anexa 20 se modifică si se înlocuieste cu anexa 3, care face parte integrantă din prezentul
ordin.
22. Anexa 26 se modifică si se înlocuieste cu anexa 4, care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. II. - Prezentul document a fost notificat si aprobat cu respectarea prevederilor Directivei nr.
98/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri
pentru furnizarea de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L204 din 21 iulie 1998, amendată de Directiva 98/48/
CE, preluate în legislatia natională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru
organizarea si realizarea schimbului de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor tehnice,
precum si al regulilor referitoare la serviciile societătii informationale între România si statele membre
ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.
Art. III. - Operatorii sistemelor de distributie si operatorii economici autorizati pentru lucrări de
proiectare, executare si exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze naturale vor duce la îndeplinire
18
 LEX
prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE vor urmări respectarea prevederilor acestuia.
Art. IV. - În termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
prezentului ordin, ANRE va emite un ordin pentru reglementarea din punct de vedere procedural a
modului de desfăsurare a operatiunilor de verificări-revizii la instalatiile de utilizare a gazelor naturale
apartinând consumatorilor, persoane fizice sau juridice.
Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Petru Lificiu
Bucuresti, 6 iulie 2010.

ANEXA 1
(Anexa 1 la normele tehnice)

PROCES-VERBAL DE RECEPTIE TEHNICĂ CONDUCTE/BRANSAMENTE/

INSTALATII DE PROTECTIE CATODICĂ
Nr............/..........

Astăzi, ziua............., luna......................., anul.............., comisia de receptie tehnică a conductei/ bransamentului/

instalatiei de protectie catodică, executată pe str........................................, între nr............ si nr................,
localitatea.................................................., a constatat următoarele:
a) Documentatia tehnică a fost întocmită de societatea...................................................................
b) Executantul lucrărilor este societatea...........................................................................................
c) Documentatia tehnică de executare a lucrărilor înregistrată sub nr.................../...........................
a fost avizată de........................
d) Conducta este realizată cu următoarele materiale:

Diametru Cantitate Furnizor Certificat calitate Certificat

conformitate
mm m/buc. nr....../data.... nr....../data....

Teava .................................................................................................................................................
Tub protectie......................................................................................................................................
Armătură închidere..................................................................................................................................
Cămin armături..................................................................................................................................
Răsuflători..............................................................................................................................................
Capace GN..........................................................................................
e) Teava din OL - îmbinările au fost efectuate manual, automat, prin sudură, prin procedeul ...................si sunt întărite
prin............................................
- Rezultatul încercării nedistructive a sudurilor este............................., conform buletinului de examinare anexat, nr.......
..../..................., emis de laboratorul autorizat........................
Teava din polietilenă -îmbinările s-au făcut prin procedeul............................................................
Tipul aparatului.......................................................................................................................................
f) Conducta/bransamentul a fost încercată/încercat la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum urmează:
- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........;
- proba de etanseitate la......Pa, timp de............
Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă/supus conducta/bransamentul este..............
g) Teava din OL - Conducta/Bransamentul a fost izolată/izolat anticorosiv cu..................., în......... straturi, armate cu
...... straturi din ....................., si protectie mecanică din .................., conform Certificatului de calitate nr............../..............
emis de ............. ......................
h) Executantul lucrărilor a prezentat:
- Procesul-verbal de lucrări ascunse nr............../...........................
Teava din OL- Buletinul de verificare a rezistentei de izolatie a conductelor/bransamentelor după umplerea completă a
santului cu pământ nr....../................, emis de........................
i) în vederea receptiei, comisia a efectuat sondaje, constatând următoarele:
……………………………………………………………………………………………………………………………..
j) Teava din polietilenă - S-a verificat continuitatea firului trasor.
Concluzia:
Pe baza documentelor prezentate si a verificărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat
prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare gaze naturale si declară admisă receptia
acestora.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 19

LEX
Prezentul proces-verbal a fost încheiat în .... exemplare, din care fiecare semnatar a retinut câte un exemplar.
Numele si prenumele............. Nr. aut. ANRE/Nr. aut. sudor Semnătura

1. Constructor
- Instalator autorizat..........................................................................................................................
- Responsabil A.Q. autorizat................................................................................................................
- Sudor PE.......................................................................................................................................
- Sudor OL.......................................................................................................................................
2. Proiectant.....................................................................................................................................
3. Reprezentantul Inspectoratului de Stat în Constructii.................(*)
4. Comisia de receptie
- Operator SD/lnvestitor)/împuternicit OSD - Inspector C.Q........................................................
- Reprezentant al administratiei publice locale...........................................................................(*)
- Beneficiar (după caz)..........................................................................................................................
- Specialisti în domeniu (după caz)......................................................................................................

NOTĂ:
Sudorii PE si OL sunt autorizati de organisme abilitate, conform reglementărilor în vigoare.

(*) Conform legislatiei în vigoare

ANEXA 2
(Anexa 3 la normele tehnice)

PROCES-VERBAL DE RECEPTIE TEHNICĂ INSTALATIE DE UTILIZARE

Nr............/.....................

Astăzi, ziua......., luna........................, anul ............., comisia de receptie tehnică a instalatiei de utilizare gaze naturale,
executată la imobilul din str................................nr.........., bl............, sc.........., ap......., localitatea..............................., a
constatat următoarele:
a) Acordul de acces pentru debitul de gaze naturale a fost dat de.........................................., si a fost comunicat
beneficiarului cu scrisoarea nr..................................................../.............................................
b) Proiectul a fost întocmit de societatea..........................................................................................
c) Executantul lucrărilor este societatea...........................................................................................
d) Documentatia tehnică de executare a lucrărilor înregistrată sub nr........./......................a fost avizată de.......................
...........
e) Lucrarea este realizată conform proiectului avizat de operatorul licentiat de distributie, cu următoarele materiale:

Diametru Cantitate Furnizor Certificat calitate

mm m/buc. nr........./data..........

Teava .................................................................................................................................................
Armături de închidere.............................................., detector...........................................................
f) Instalatia de utilizare este realizată conform proiectului avizat, pentru următoarele puncte de consum:

Nr. crt. Denumirea Caracteristici Debit instalat unitar Debit instalat total Certificat calitate
tehnice m3/h buc m3/h nr. ..../data
…………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………….
g) Conducta supraterană din.................................a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum
urmează:
- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........ore;
- proba de etanseitate la......Pa, timp de...........ore.
Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este......................................
h) Conducta subterană din.................................a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum
urmează:
- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........ore;
- proba de etanseitate la......Pa, timp de...........ore.
Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este..............................................
i) Pentru conducta din OL s-a folosit o izolatie anticorosivă cu ........................................, în ..... straturi, armate cu
straturi de.......................si protectie mecanică din......................, conform Certificatului de calitate nr............/..............emis
de..........................
j) Pentru conducta din PE îmbinările s-au făcut prin procedeul.........................................................
Tipul aparatului...............................................................................................................................
k) Executantul lucrărilor a prezentat procesul-verbal de lucrări ascunse nr................../.....................

20
 LEX
l) în vederea receptiei comisia a efectuat sondaje, constatând următoarele:
m) Beneficiarul a luat cunostintă de obligatia înlocuirii racordului flexibil si a detectorului de gaze naturale, după
caz, montate în instalatia de utilizare înaintea expirării duratei normate de utilizare conform prescriptiei tehnice a
producătorului.
Concluzia:
Pe baza documentelor prezentate si a verificărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat
prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale si declară admisă
receptia instalatiei de utilizare supusă receptiei. Orice modificare adusă ulterior instalatiei de utilizare receptionate,
executată neautorizat, cade în răspunderea beneficiarului.
Prezentul proces-verbal a fost încheiat în .... exemplare, din care fiecare semnatar a retinut câte un exemplar.
Numele si prenumele............. Nr. aut. ANRE/Nr. aut. sudor Semnătura

1. Constructor
- Instalator autorizat........................................................................................................................
- Responsabil A.Q. autorizat...........................................................................................................
- Sudor PE......................................................................................................................................
- Sudor OL........................................................................................................................................

2. Comisia de receptie
- Operator SD (delegat al OSD în cazul efectuării operatiunilor de revizie tehnică la instalatiile de utilizare a gazelor
naturale) - instalator autorizat (în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare).....
- Beneficiar......................................................................................................................................
- Specialisti în domeniu (după caz).................................................................................................

NOTĂ:
Sudorii PE si OL sunt autorizati de organisme abilitate, conform reglementărilor în vigoare.

ANEXA 3
(Anexa 20 la normele tehnice)

Operator economic autorizat ANRE

FISA DE EVIDENTĂ A LUCRĂRILOR PERIODICE DE REVIZIE TEHNICĂ LA INSTALATIILE DE

UTILIZARE A GAZELOR NATURALE APARTINÂND CONSUMATORILOR PERSOANE JURIDICE

Nr............................/data...........................................
Consumator:......................................................................................................................................
Adresa: str.............................nr.........., bl........., se..............., ap.........., localitatea....................
Numărul dosarului tehnic pentru instalatia revizuită............., existent la operatorul SD........................
Data ultimei fise de revizie tehnică: ziua......., luna........, anul ..................................., depusă la
operatorul SD......................
Operator economic autorizat ANRE să execute revizia tehnică actuală...................................prin instalator
autorizat....................................................., Autorizatia nr................./...................., în prezenta consumatorului, reprezentat
prin.........................................
(1) Operatii periodice de revizie tehnică la instalatia de utilizare, confirmate prin prezenta fisă (obligatorii la
intervale de maximum 10 ani, după orice întrerupere a utilizării instalatiei pentru o perioadă mai mare de 6 luni si după
orice accident tehnic care poate afecta instalatia):
a) verificarea arzătoarelor si a stării îmbinărilor si garniturilor de etansare aferente;
b) verificarea stabilitătii conductelor montate aparent pe suporturi;
c) verificarea etanseitătii îmbinării conductelor si armăturilor la presiunea de lucru a gazului din instalatie, cu
spumă de apă cu săpun sau cu alte tehnologii de verificare a etanseitătii;
d) verificarea functionării aparatelor de măsurare, control, reglare si de sigurantă;
e) demontarea/debransarea punctelor de consum fără aprobare legală si a conductelor de alimentare aferente;
f) verificarea functionării echipamentului de reglare din instalatiile de utilizare;
g) verificarea stării răsuflătorilor si a căminelor existente;
h) verificarea documentelor prezentate de consumator, din care să reiasă că a fost efectuată curătarea cosurilor si
canalelor de evacuare a gazelor arse de către operatori economici autorizati, conform reglementărilor în vigoare, emise cu
maximum 6 luni înainte de data verificării periodice a instalatiei de utilizare;
i) verificarea stării constructiilor care adăpostesc statiile si posturi de reglare sau reglare-măsurare;
j) verificarea documentelor prezentate de consumator, care să ateste efectuarea în termen a verificării
tehnice periodice a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi de către operatori economici autorizati, conform
reglementărilor în vigoare.
Proba de etanseitate pentru întreaga instalatie si proba de rezistentă (pentru partea de instalatie la care s-au făcut
înlocuiri si/sau modificări) s-au efectuat cu aer comprimat, în prezenta delegatului operatorului de distributie, în conditiile si

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 21

LEX
cu rezultatele înscrise în procesul-verbal de receptie tehnică anexa nr.........din data de: ziua......luna...........anul..............
(2) Se efectuează si revizia tehnică periodică, conform alin. (1), a instalatiilor de utilizare comune care deservesc
mai multi consumatori, cuprinse între statiile sau posturile de reglare si contoare.
S-au constatat si remediat următoarele defectiuni:
........................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
Concluzia:
Instalatia îndeplineste/nu îndeplineste conditiile de functionare în sigurantă prevăzute în Normele tehnice pentru
exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

Nr. Puncte de consum Data Nr. si data documentului care atestă verificarea Semnături
crt. efectuării aparatelor consumatoare de combustibili Consumator Verificator
reviziei gazosi efectuată de către operatori economici
autorizati de organismul abilitat

Prezenta fisă a fost întocmită în 4 exemplare, pentru executant, operatorul de distributie, furnizor si consumator.

Executant, Consumator,
.................................................. ..................................................

ANEXA 4
(Anexa 26 la normele tehnice)

TERMINOLOGIE

1. Acord de acces Actul emis de un operator al unui sistem (CA, SNT, SD), în conformitate
cu Regulamentul privind accesul la conductele de alimentare din amonte,
Regulamentul privind accesul la Sistemul national de transport al gazelor
naturale si Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie, după
caz, care conferă unui producător, furnizor si/sau consumator final dreptul
de a utiliza sistemul, achitând tarifele si îndeplinind obligatiile de utilizare a
acestuia
2. Inspector C.Q. Persoană fizică, angajată a operatorului licentiat de distributie a gazelor
naturale, care detine calitatea de instalator autorizat în sectorul gazelor
naturale, autorizată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si
Locuintei, prin Inspectoratul de Stat în Constructii, desemnată de către
operatorul licentiat să verifice controlul tehnic de calitate al lucrărilor
3. Responsabil A.Q. Persoană fizică, angajată (sau colaboratoare) a persoanei juridice autorizate
de ÂNRE să efectueze lucrări în sectorul gazelor naturale, atestată de către
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintei, desemnată de către
constructor să asigure nivelul tehnic de calitate al lucrărilor corespunzător
cerintelor
4. Retea de distributie Ansamblul compus din conducte si accesorii, cuprins între statiile de reglare-
măsurare-predare si statiile de reglare/reglare-măsurare de sector, respectiv
între statiile de reglare/reglare-măsurare de sector si robinetele de bransament
5. Aparat consumator de Sistem mecanic complex destinat să consume gaze naturale combustibile, în
combustibili gazosi conditii igienice, economice si de sigurantă
6. Instalatie industrială Ansamblul de conducte, aparate si accesorii, montate în aval de statia/postul
de utilizare a gazelor de reglare a presiunii si măsurare a debitului ce se află la interfata cu sistemul
naturale de distributie/transport sau conductele din amonte, după caz, cu exceptia
aparatului de măsurare a debitului, prin intermediul căruia se alimentează
aparate consumatoare de combustibili gazosi utilizate în:
- procese tehnologice din industrie;
- scopul producerii de energie electrică si/sau termică;
- sectorul comercial - restaurante, hoteluri, centre de afaceri, agricultură sau
pentru utilizări similare;
- institutii publice - unităti din domeniile învătământ, sănătate, cultură, apărare
natională, ordine publică, asistentă socială, administratie publică, culte si
altele asemenea

22
 LEX
Ordinul 119 din 29 iulie 2010
privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare
EMITENT: Agentia Nationala pentru Resurse Minerale
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 347 din 3 august

Având în vedere art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările
si completările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind
organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,
presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.
Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.496/2010 privind explorarea resurselor de nisip
si pietris din perimetrul Crângu lui Neagu, judetul Giurgiu, încheiată între Agentia Natională pentru
Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială AMFORA PLUS TRANS -
S.R.L., cu sediul în comuna Bradu, judetul Arges, în calitate de concesionar.
Art. 2. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.497/2010 privind explorarea resurselor de apă
geotermală din perimetrul Nord-Vest Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională
pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu
sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.
Art. 3. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.498/2010 privind explorarea resurselor de nisip
si pietris din perimetrul Poiana, judetul Dâmbovita, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse
Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială BALASTIERA NEDELEA - S.R.L., cu
sediul în comuna Potlogi, judetul Dâmbovita, în calitate de concesionar.
Art. 4. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.499/2010 privind explorarea resurselor de argilă
comună si nisip si pietris din perimetrul Cernabora, judetul Timis, încheiată între Agentia Natională
pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială TECHNOCER - S.R.L.,
cu sediul în localitatea Nădrag, judetul Timis, în calitate de concesionar.
Art. 5. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.500/2010 privind explorarea resurselor de apă
geotermală din perimetrul Vest Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională
pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu
sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.
Art. 6. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.501/2010 privind explorarea resurselor de apă
geotermală din perimetrul Cubic Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională
pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu
sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.
Art. 7. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.504/2010 privind explorarea resurselor de apă
geotermală din perimetrul Balotesti, judetul Ilfov, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse
Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială BAVARIA INVEST - S.R.L. cu sediul
în orasul Cisnădie, judetul Sibiu, în calitate de concesionar.
Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Alexandru Pătruti

Bucuresti, 29 iulie 2010.

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 23

Evenimente – Viaţa ştiinţifică
Un tratat despre relațiile dintre Brazilia și România
În luna aprilie 2010 a apărut la Sao Paulo, în
Brazilia, la Editura Thesaurus, cartea Brasil e
Romenia. Pontes culturals, în limba brasileo, al
cărei autor este profesorul universitar Atico Vilas-
Boas da Mota. Lucrarea este în curs de traducere
în limba română, urmând ca ediţia să fie lansată la
Bucureşti în toamna acestui an.
Cele 1094 de pagini sunt împărţite în 28 de
capitole şi numeroase subcapitole. Din prefaţa
semnată de autor, cităm: „Aceasta este o carte
ieşită din comun, din toate punctele de vedere, în
care se prezintă probleme de literatură, lingvistică,
istorie, politică, mari evenimente, principii, artă
teatrală şi cinematografică, diplomaţie etc., pe
bază de documente existente”.
„Brasil”, pentru noi românii Brazilia, are
capitala în oraşul Brasilia, născut în deşert, din
visele populaţiei şi ale arhitectului Niemeyer, fiind
inaugurată în anul 1960.
Teritoriul brazilian a fost descoperit de Pedro
Alvarez Cabral la 22 aprilie 1500 şi acesta l-a
numit „Santa Cruz”, ulterior „Vera Cruz”. Actuala
denumire a ţării, după unii cercetători, vine de la
insula legendară „Ig Brasil” din Oceanul Atlantic.
În această carte se afirmă că Principatele
Române au stabilit prima legătură diplomatică cu
Brazilia la 23 septembrie 1880, când colonelul
Sergiu Voinescu, trimisul regelui Carol I, a fost
primit de împăratul Pedro II, la care a solicitat
recunoaşterea independenţei României, fapt
acceptat cu entuziasm.
În 1881, baronul Aguiar d’Andrade a venit în
România, ca emisar al împăratului Pedro II cu
scrisori de felicitare pentru declararea României
regat. Relaţiile economice permanente între
România şi Brazilia au fost stabilite la 19 martie
1914, când, la Bucureşti, s-a înfiinţat consulatul
brazilian. Consulatul român a fost înfiinţat la 1
mai 1921 la Rio de Janeiro. În anii ’30, Brazilia
importa cantităţi mari de petrol.
După cum afirmă cercurile intelectuale şi
politice braziliene, România a influenţat dezvoltarea
Braziliei în două momente decisive: 1. la dobândirea
independenţei intelectuale, când, în anul 1922, a
fost lansat la Rio manifestul lui Tristan Tzara, care
a influenţat decisiv ruperea legăturilor de supunere
faţă de Portugalia, şi 2. la realizarea independenţei
economice prin adoptarea doctrinei lui Mihail
Manoilescu privind „Teoria protecţionismului şi
schimburilor internaţionale”. De fapt, România,
24
prin ideile lui Mihail Manoilescu, este prezentă în
întreaga Americă Latină.
Profesorul Josef Love de la Universitatea
Illinois din Statele Unite, în cartea sa despre
construcţia lumii a treia, afirmă că un inginer
român a construit economia din America Latină.
Autorul lucrării Atico Vilas-Boas da Mota este
fiul profesorului Jobe Baptista da Mota şi al Aidei
Fraga, casnică. El este doctor în litere al Facultăţii
de Filosofie, Ştiinţe şi Litere de la Universitatea
din Sao Paulo. A învăţat singur limba română, pe
care o vorbeşte şi în care scrie la fel ca în limba sa
maternă. În anul 2000 a venit la Bucureşti unde
a predat limba portugheză la Fundaţia Brazilia–
România. Este membru al mai multor instituţii
savante de literatură şi istorie ca, spre exemplu,
Asociaţia Scriitorilor din Brazilia. Din anul 1991
locuieşte în oraşul Macaubas, unde a întemeiat şi
Fundaţia Profesor Mota. A publicat numeroase
volume de poezie şi a tradus în limba brasileo o
serie de opere, printre care şi piesa O scrisoare
pierdută de Ion Luca Caragiale, comedie în patru
acte.
Cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea
a 500 de ani de la descoperirea teritoriului brazilian,
ambasada Braziliei, prin dl Jeronimo Moscardo
de Souza, ambasador, şi Academia Română,
preşedinte Eugen Simion, au instituit concursul
cu tema Prezența României în istoria Braziliei, l-a
care am concurat şi am primit un premiu. De aici a
pornit lucrarea magistrală pe care o prezentăm.
Ing. Mihai OLTENEANU
 Evenimente – Viaţa ştiinţifică
A zecea ediţie a Forumului Regional al Energiei
– FOREN 2010 –
10th WEC Regional Energy Forum
În numărul nostru din luna iulie a.c., „Monitorul
de Petrol şi Gaze” a prezentat aspectele de
ansamblu pe care le-a generat cea de-a zecea
ediţie a Forumului Regional al Energiei – FOREN
2010.
Tematica Petrol şi Gaze, cu diverse subiecte
derivate din sectorul de upstream, s-a localizat
atât în sesiunile de discuţii (Sectiunea 4) cât şi la
mesele rotunde (RTF 4).
Autorii şi susţinătorii subiectelor au fost
manageri, specialişti din entităţile aparatului
guvernamental, operatori economici, cercetători
analişti din mediul universitar.
Au fost remarcate prezenţele reprezentanţilor
din partea ANRM, ANRE, SIPG, UPG– Ploieşti,
Romgaz, Petrom, GDF Suez România. La
dezbateri au participat şi reprezentanţi, invitaţi
externi: World Energy Council, Balkan Black Sea
Petroleum Association şi Energy Delta Institute
ş.a.
Un numar de 23 de referate legate de tematici
sectoriale au fost prezentate de renumiţi specialişti,
în majoritate implicati direct in upstreamul
petrolier, dintre care :
■ SIPG, Gh.Buliga, “Contribuţia emisiilor de
combustie la încalzirea globală “;
■ OMV Petrom, N.Traşcă-Chiriţă et al. “
Creşterea factorului de recuperare în extracţia
de ţiţei, şi diminuarea factorilor de poluare, prin
injecţia de CO2 în zăcămintele depletate”;
■ Romgaz, D.Chisăliţă et al. “ Perspectiva
2020 pentru gazele naturale din România “
■ Romgaz, Foldas et al. “ Managementul
depoluării în procesele de contaminare cu
reziduurile din foraj “;
■ Romgaz, C.Eugeniu et al. “ Tehnicile de
folosire a spumanţilor în sondele de extracţie
gaze“
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
■ Romgaz, R.Colceriu, et al. “ Colectarea a şi
Colecttarea şi
stocarea CO2 în rezervoare de gazee deplet
depletate;
tate;
■ Romgaz, D.Chisăliţă,” Avantajul regulilor
din piaţa gazelor naturale “;
■ Romgaz, D.P Ştefănescu et al. “Creşterea
factorilor de recuperere prin recondiţionarea
găurilor de sonde vechi de gaze.”
■ Romgaz, A.Tătaru et al. “ Creşterea
securităţii energetice regionale prin amplificarea
capacităţilor de stocaj subteran al gazelor “;
■ Romgaz, Gh.Radu, “ Stocajul subteran de
gaze, factor esenţial în siguranţa aprovizionării “
■ Romgaz, M.Nenişanu,” Stocajul subteran de
gaze, cerinţă sau afacere în economia curentă “
În articolul de faţă, prin intermediul
consemnărilor domnului inginer Constantin
Căpraru sunt relatate detalii din arealul petro-
gazier.
RTF 4, având titlul Petrolul și Gazele, pentru
o dezvoltare durabilă în România, şi-a propus
să aducă în dezbatere probleme actuale şi de
perspectivă ale componentei energetice pe care o
reprezintă hidrocarburile. Ponderea încă ridicată a
cererilor de ţiţei si de gaze în consumul energetic
naţional menţine un grad mărit de preocupări
ce se manifestă în diversele sectoare de flux: de
la explorare-producţie, la transport-desfacere,
consum, în sectorul investiţii, finanţare, în
domeniul legislativ.
Organizatorii FOREN 2010 au desemnat
ca senior asistant pe domnul Ing. Constantin
Căpraru, pentru ca, alături de moderatorii RTF
4, să confere un conţinut şi dezbateri elevate în
planurile conceptuale, aplicative, pragmatice. Prin
participarea directă şi exclusivă la organizarea
şi susţinerea RTF 4, autorul foloseşte acest
prilej pentru o relatare in extenso a subiectelor
dezbătute.
Masa rotundă RTF 4 a reuşit să reunească
personalităţi reprezentative, specialişti, manageri,
25
Evenimente – Viaţa ştiinţifică
angrenaţi în mecanismul energetic, petrolier,
conducători ai unor entităţi guvernamentale,
universitare, operatori economici. De asemenea, au
fost prezenţi la dezbateri invitaţi de peste hotare.
Organizatoric şi operaţional, RTF 4 s-a bazat
pe un grup de moderatori şi un grup de „invited
speakers”; grupul moderatorilor, în număr de
patru, a cuprins personalităţi reprezentative ale
unor operatori economici, organe de coordonare
Grupul de mediatori, prin dl. I. Roman, a asigurat
fluiditatea dezbaterilor pe firul prezentărilor şi
a discuţiilor ce au avut loc în diverse planuri de
interes, legate de tematica RTF 4.
► Ca introducere şi ca invitaţie la dezbateri
dl. I. Roman a făcut câteva precizări legate de
contextul şi climatul geopolitic, geoeconomic în
care s-a situat FOREN 2010.
Strategia Uniunii Europene „Europa 2020”
poate fi considerată un prim factor de orientare a
politicilor energetice în areal comunitar, în planuri
naţionale.
Printre indicatorii la nivel european au fost
amintiţi creşterea în următorii zece ani a eficienţei
energetice cu 20%, şi, cu acelaşi procent, a
energiilor nepoluante.
Ca direcţii de acţionare, obiectivele la nivel
naţional vor fi stabilite de valorile PIB, de populaţie,
potenţiale pe categorii de resurse ş.a.
Privitor la vulnerabilităţile în implementarea
şi dezvoltarea programelor energetice s-au reţinut
disputele deschise legate de preţ: creşteri de preţ
solicitate de producători, scăderi de preţuri cerute
de consumatori.
În baza statutului său de agent naţional,
pentru stabilirea unor bune reguli între consum-
consumatori şi producători, ANRE are stabilite
pentru perioadele următoare obiective de ordin
legislativ şi organizatoric, pentru norme şi
instrucţiuni adaptate regulilor de piaţă.
Pentru oferirea unui cadru de discuţii în jurul
26
sau cooperare, colaborare:
♦ Valentin Kunev – manager Balkan and Black
Sea Petroleum Association;
♦ Alexandru Pătruţi – preşedinte Agenţia
Naţională pentru Resurse Minerale;
♦ Ion Roman – vicepreşedinte Agenţia Naţionala
Reglementări Energetice;
♦ Gheorghe Radu – director S.N.G.N. Romgaz
Mediaş.
mesei rotunde, moderatorul a sugerat racordarea
prezentărilor la tematica evenimentului.
► Dezbaterile RTF 4 au debutat prin expunerea
doamnei Olga Sorokina, reprezentant al World
Energy Council, Energy Charter Secretariat.
Vorbitorul a adus în atenţia celor prezenţi
Statutul şi Convenţia privind Securitatea Energetică
(The Energy Charter Treaty and Energy Security).
Aspectele definitorii legate de Statutul energetic
au cuprins câteva puncte principale, cum sunt:
♦ Parcursul de început, 1991-1994, elaborarea
şi implementarea ECE (Energy Charter Treaty);
♦ Atributele de principiu;
♦ ECT, direcţionări principale;
♦ Marea Neagră, regiune importantă pentru
implementarea ECT;
♦ Protejarea şi securizarea fluxurilor
energetice;
♦ Modelări de acorduri transfrontaliere;
♦ Mecanisme de arbitraj, de rezolvare a
litigiilor.
La principiile de baza ale ECT a fost menţionată
şi deschiderea pentru eficientizarea mecanismelor
de piaţă, între parteneri, pe traseul producţie,
transport, desfacere, consum, liberalizarea
tranzitului. Direcţionările ECT sunt îndreptate spre
măsuri de protecţie a investiţiilor, promovări în
optimizarea purtătorilor de energie şi în procesele
de utilizare a lor. Marea Neagră este considerată
a deţine un rol de seamă în contextul energetic
regional, statele riverane având o participare
 Evenimente – Viaţa ştiinţifică
activă în implementarea directivărilor ECT, în
eficientizarea investiţiilor.
► Managerul Balkan and Black Sea Petroleum
Association, domnul Valentin Kunev, şi-a intitulat
intervenţia sa Indigenous and Import and Gas
Suply Dynamics in the Balkan and Black Sea
Region”.
Prezentarea managerului BBSPA privind
situaţia regională a hidrocarburilor a fost susţinuta
şi ilustrata de aspectele principale ale problemei:
♦ Producţia de ţiţei;
♦ Producţia de gaze;
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
♦ Consumul de ţiţei;
♦ Consumul de gaze;
♦ Petrolul, import/export.
Dinamica factorilor mai sus-menţionaţi a fost
prezentată pe intervalul de timp 2000-2008. Au fost
consemnate declinuri de producţie la ţiţei pentru
România, Ungaria, Ucraina, Turcia şi Croaţia şi
uşoare creşteri în Albania şi Grecia. Pentru gaze,
doar Turcia şi Croaţia raportează creşteri din
producţia internă. Din deficitul de resurse interne,
balanţa dintre producţie şi import prezintă un trend
continuu crescător pentru toate ţările din arealul
Balcani–Marea Neagră.
27
Evenimente – Viaţa ştiinţifică
Pentru acoperirea deficitelor din balanţele de
consum hidrocarburi, apropiate arealului Mării
► Situaţia actuala şi perspectivele resurselor
de hidrocarburi din subsolul României a făcut
obiectul expunerii domnului Alexandrau Pătruţi,
Preşedintele ANRM.
Cadrul prezentării s-a axat pe factorii
determinanţi ai situaţiei actuale şi de perspectiva
din upstream-ul petrolier românesc:
♦ Caracteristici ale sectorului extractiv petrolier
din România;
♦ Producţii de ţiţei, de gaze şi rezerve noi
descoperite;
♦ Obiective de explorare;
♦ Obiective de exploatare;
♦ Oportunităţi investiţionale.
Auditorii mesei rotunde au luat cunoştinţă de la
cea mai autorizata sursă despre situaţia rezervelor
de hidrocarburi din subsolul ţării, rezerve
descoperite, rezerve de descoperit.
S-a menţionat, în acest sens, că în situaţiile
de bilanţ material al rezervelor, la categoria
descoperite, in situ, ţiţeiul este înregistrat cu 2,9
miliarde tone, iar gazele cu 1.800 miliarde mc.
Coeficienţii de extracţie-recuperare înregistraţi
până în prezent consemnează la ţiţei un factor de
25%, iar la gaze de 65%.
Descoperirea insuficientă de noi rezerve a făcut
ca declinul ireversibil al producţiei de ţiţei să se
menţină la o distanţă apreciabilă faţă de aportul ce
trebuia să vina din volumul şi succesul lucrărilor de
explorare. Programele şi procesele de recuperare
secundară de stimulare a curgerii fluidelor din
rezervoarele de zăcământ, aplicate de operatorii
economici Petrom şi Romgaz, pot optimiza
coeficienţii de extracţie a hidrocarburilor.
Preşedintele ANRM a ţinut să arate că România,
în contextul legislaţiei, oferă un suport atractiv în
explorarea şi exploatarea rezervelor din subsol,
prin racordări eficiente la infrastructura dezvoltată
de care dispune întregul sistem de upstream
petrolier.
28
Negre, alternativele pentru ţiţei şi gaze, care sunt
în fază de discuţii, negocieri, pot fi ilustrate astfel:
► Legat de sistemul distribuţiei de gaze, verigă
importantă în sistemul de producţie-consum, GDF
Suez Romania şi-a înscris prezenţa la RTF 4 prin
domnul Tanguy Moulin Fournier, Head of Strategy
for SE Europe. Reprezentantul GDF Suez şi-a
structurat expunerea pe câteva aspecte principale,
cum sunt:
♦ GDF Suez, lider furnizor şi distribuţie de
gaze în România;
♦ Dezvoltări de perspectivă;
♦ Ponderea consumului de gaze şi creşterea
economică;
♦ Aspecte de mediu;
♦ Implicaţiile sociale în consumul de gaze;
♦ Concluzii.
Structural-organizatoric, compania este
conectată la sistemul furnizorilor de gaze şi la cel
de energie, GDF Suez Romania >> GDF Suez SE
Europa >> Depomureş şi Amgaz.
Pentru ilustrarea politicilor manageriale ale
companiei s-au amintit celor prezenţi pilonii de
susţinere în dezvoltarea durabilă pentru ramura
gaze-energie.
Cei trei piloni de bază constituie bornele
de ghidaj şi implementare în planuri reale a
programelor sectoriale. Creşterea economică a
României este indisolubil legată pentru termenul
 Evenimente – Viaţa ştiinţifică
apropiat-mediu de consumul de gaze. Sursele sunt
din intern pe un trend în declin, iar din import pe o
creştere continuă. Pentru transportul din extern al
gazelor vin în atenţie noi gazoducte magistrale în
mixaj cu terminale LNG în România. Compania
deţine responsabilităţi în producerea de energie
curată prin reducerea impacturilor de mediu.
În concluziile sale, reprezentantul GDF Suez
a ţinut să releve şansele favorabile ale României
pentru o dezvoltare durabilă oferit de cadrul natural
al resurselor de gaze, al infrastructurii existente, a
capacităţilor de operare şi de management.
Se consideră că o cooperare optimizată între
stat şi companiile private este crucială în obţinerea
de rezultate performante, rentabile economic.
► Un subiect interesant care a fost supus
atenţiei participanţilor la RTF 4 a fost legat de
rolul şi locul gazelor naturale lichefiate în bilanţul
general al gazelor, ca purtători primari de energie.
Energy Delta Institute/Energy Business School,
prin reprezentantul său, domnul Marius Popescu,
Energy Analyst, a susţinut un documentar tematic,
analitic, legat de situaţiile actuale şi de perspectivă
în atragerea în circuitul de consum a unor cantităţi
de gaze prin lichefiere-regazeificare.
Prezentarea d-lui M. Popescu s-a constituit
într-un material concis, de date şi ilustraţii grafice,
ca un tur de orizont al dezvoltării LNG; expunerea
a avut în susţinere câteva puncte principale cum
sunt:
♦ Caracterele fizice ale LNG;
♦ Costurile de flux, lichefiere-regazeificare;
♦ Costuri de operare;
♦ Panoramic mondial-european în comerţul cu
LNG;
♦ Evoluţii 2008-2014, intre cerere şi consum.
Dintru început s-a precizat că procesul de
lichefiere a gazului natural, preponderent peste
90% metan, se bazează pe tehnologii de vârf, în
care criogenia este fundamentală. Gazul natural
devine lichid după minus 160-162 grade Celsius, la
o presiune de 3,6 Psi (53 atm.). Raţia volumetrică
de transformare între gaz şi lichid este de 600:1. Se
menţionează că procesul de lichefiere este precedat
de o curăţire a gazului de impurităţile naturale de
zăcământ, inclusiv gazele asociate metanului.
LNG este necorosiv, inert, neinflamabil, lipsit de
toxicitate, iar densitatea energetică este echivalentă
cu 60% din cea a motorinei.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Cu privire la factorii de rentabilitate, dintr-
un studiu de caz sintetic au rezultat următoarele
date: investiţia pe întregul lanţ, de la producţie
la lichefiere, transport şi terminal regazeificare,
capexul ar fi de 7,5 miliarde de dolari. Staţia de
lichefiere reprezintă 50% din investiţii, pentru o
capacitate anuală de 600 milioane mc gaz, respectiv
1 milion mc LNG. Restul de investiţii, în ordine
descrescătoare, ar fi de 27% pentru extracţie, 15%
pentru transport şi 85% pentru regazeificare.
Rentabilitatea medie anuală în recuperarea
investiţiilor ar fi de circa 13%.
O comparaţie între utilizarea gazelor naturale
prin sistemul de conducte şi cel oferit de LNG
relevă câteva date interesante, cum ar fi:
Gazoduct
● Furnizorii şi beneficiarii sunt reciproc
dependenţi de securitatea dintre cerere şi ofertă;
● Constrângeri de relaţii contractuale pe
termen lung, până la 50 de ani;
● Rentabilitatea este în raport invers cu distanţa
de transport.
LNG
● Opţiuni flexibile între producţie şi cererea
pieţii;
● Volumuri flexibile de consum;
● Terminalurile LNG de regazeificare pot avea
şi rolul de stocaj pentru consumatori;
● Pe traseul de transport, frontiere reduse, cu
riscuri scăzute în impacturile geopolitice.
Pentru ilustrarea costurilor de transport al
gazului, clasic şi LNG, un grafic prezentat în acest
sens a fost edificator.
La nivelul anului 2009, în bilanţul total al
consumului de gaze, UE 27, prin 60 miliarde mc
LNG importaţi, deţine o pondere de 25%.
29
Evenimente – Viaţa ştiinţifică
Trendul de creştere a consumului mondial de
LNG se menţine şi pentru viitorii ani.
Pentru viitorul apropiat, în Uniunea Europeană
se prevăd creşteri care vor atinge în 2012 valori de
75 mil. tone LNG.
În plan european, Romania nu a intrat încă
în scenariul LNG. Un studiu de fezabilitate, cu
finanţare externă, este în curs de elaborare.
► Compania Romgaz, cu capital integral de
stat, asigură peste 50% din extracţia internă de
gaze. Activităţile complementare sunt cuprinse în
programele curente de explorare, de reabilitare a
zăcămintelor vechi, în stocajul subteran de gaze.
Profilul complex, tradiţia şi experienţa societăţii
care, de curând, a sărbătorit centenarul, fac din
Romgaz un veritabil brand, tehnic, tehnologic,
economic.
Domnul Gheorghe Radu, în calitate de director
al Romgaz, a selectat pentru tematica RTF 4 câteva
preocupări din domeniul aplicativ.
Din totalul rezervelor in situ descoperite până
în prezent, de peste 1.500 miliarde mc, Romgaz,
prin cumulativul de extracţie, a atins un factor de
recuperare de 65%. Preocupările sunt direcţionate
spre ţinta unui factor final de recuperare de 80-85%.
Creşterea cu 20% a actualului factor de recuperare
este echivalent cu un volum de aproximativ 300
miliarde mc gaze extractibile. Un asemenea factor,
raportat la consumul actual al României, de circa
14 miliarde mc/an, conduce la un indicator sintetic
de asigurare de peste 20 de ani.
Pentru argumentarea ţintelor propuse, s-au
exemplificat bunele rezultate ale folosirii
spumanţilor la curăţirea intervalului perforat
din sondele de extracţie, care a condus la debite
suplimentare de producţie.
30
Romgaz are în vedere şi reevaluarea rezervelor
posibile-probabile, prin lucrări de prospectare,
explorare, folosind tehnologii moderne de
investigaţie.
Prin seismica 3D, pe zăcământul Nadeş din
Bazinul Transilvaniei, descoperit în anul 1930-
1931, au fost puse recent în valoare orizonturi noi.
Potenţialul de producţie al unei sonde este de circa
100.000 mc/zi.
O altă preocupare a Romagaz, în continuă
extindere, este stocajul subteran de gaze în
rezervoare naturale. Obiectivele în lucru le
constituie structuri din Moldova, Muntenia şi din
Bazinul Transilvaniei. Pe structura Mărgineni
(Roman–Secuieni) este proiectată o capacitate de
înmagazinare de până la 2 miliarde mc.
Romgaz dezvoltă colaborări cu parteneri externi
în Slovacia şi Polonia pentru explorări, iar pentru
depozite subterane în România cu Gazprom.
► Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti
s-a implicat în dezbaterile mesei rotunde prin
expunerea: Industria petrolului, rezervele de
prognoză și resursele umane.
Prezentarea U.P.G. a aparţinut domnului Dr.ing.
Mihail Valentin Batistatu, profesor conferenţiar.
În prima parte, prezentarea a selectat din
panoramicul de upstream petrolier românesc
câteva aspecte relevante:
♦ Ponderea petrolului în balanţa energetică a
ţării;
♦ Dinamicile producţiei de petrol şi a rezervelor
nou descoperite;
♦ Perspectivele viitorului apropiat;
♦ Ca studiu de caz, sinteza distribuţiei pe trepte
de adâncime a structurilor petrolifere descoperite
în Bazinul Panonic.
 Evenimente – Viaţa ştiinţifică
Detalierea principalelor idei prezentate mai
sus a avut ca punct de plecare ponderea încă
destul de ridicată, de peste 55%, pe care ţiţeiul şi
gazele îl ocupă în balanţa energetică a României.
Trendurile de producţie sunt înscrise pe un
Proiectia pentru viitorii cinci ani a extracţiei
este considerată a fi în scădere, pentru ţiţei de la
4,5 mil. tone/an la sub 3 mil. tone/an, iar pentru
gaze de la 12,5 miliarde mc/an la 8,6 miliarde
mc/an. Cazul particular din Bazinul Panonic, al
distribuţiei capcanelor petrolifere descoperite care
nu au depăşit nivelul de 3000 m adâncime, doreşte
să susţină că explorările pentru obiectivele de sub
acest nivel pot aduce în zestrea ţării noi volume de
rezerve dovedite.
Cea de-a doua parte a expunerii U.P.G. a
constituit-o preocupările didactice şi rezultatele
legate de performanţă.
S-au consemnat în expunere aspecte care
marchează prestaţiile U.P.G. în multiple planuri.
♦ Istoric, al învăţământului petrolier 1904-
1948;
♦ Structura, competenţa şi numărul de
studenţi;
♦ Sectoare şi direcţii de cercetare;
♦ U.P.G. în context european.
Au fost reţinute date care arată poziţia de top
universitar a U.P.G. pentru pregătirea superioară a
staff-ului de specialitate pentru sectorul petrolier,
asociat şi cu domenii interdisciplinare.
Numărul de peste 12.000 de studenţi şi al celor
înscrişi la cursuri post-universitare, arată atracţia
încă ridicată pentru acest sector de învăţământ.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
declin natural, ireversibil, datorită faptului că
rezervele noi descoperite nu acoperă decât în mică
măsură volumele extrase din rezervele existente,
dovedite.
Ca rezultat al cercetărilor, la nivelul anului
2009 s-au înregistrat 3 patente, contracte în valoare
de 6,4 milioane lei, editarea a 70 de cărţi şi 498
articole publicate.
Implicarea staff-ului didactic în implementarea
unor programe europene cu tematică didactică, de
specialitate, s-a realizat prin contractele cunoscute
ca Tempus, Leonardo da Vinci, Erasmus, FP 5 sau
FP 6.
Direcţiile viitoare ale U.P.G. au ca ţinte
strategice de cercetare subiecte direct legate de
cerinţele industriei de petrol. Ţintele privesc
nivelurile de upstream şi de downstream:
optimizări, perfecţionări tehnologice, în forajul
sondelor, în ingineria de zăcământ, perfecţionarea
echipamentelor. De asemenea, cercetarea şi
experimentarea tehnologiilor moderne de
prelucrare ţiţei şi procesări petrochimice. Ştiinţele
economice şi disciplinare de IT sunt înscrise în
portofoliul de ţinte şi de programe strategice de
cercetare.
► Numele S.C. ICPE ACTEL este legat
de echipamente şi furnituri electrice, bazat pe
concepte proprii de proiectare, execuţie, livrare.
Produsele ACTEL sunt prezente şi în domeniul
petrolier.
31
Evenimente – Viaţa ştiinţifică
Domnul Director general, Ion Pătârniche, a
făcut cunoscut mai pe larg unul din produsele de
echipare a instalaţiilor de foraj.
Regulatorul de tensiune pentru motoarele
electrice şi-a găsit aplicaţii profitabile în procesul
de foraj al sondelor. Un sumar al câştigurilor
tehnologice, de performanţă, obţinute, îl constituie
converterul digital de frecvenţe. Converterul a
fost introdus în schema de operare a motoarelor
cu curent alternativ ca moderator la solicitările de
putere frecvent variabile pe care le reclamă masa
rotativă sau pompele de noroi în timpul procesului
de foraj.
Efectele asupra funcţionării motoarelor
electrice sunt remarcate printr-o robusteţe mărită,
performanţe dinamice ridicate, siguranţă în
exploatare, preturi scăzute. Întregul sistem de
acţionare a sondei are o durată mărită de utilizare
cu circa 20%, un consum redus de energie cu
4% şi a costurilor de întreţinere scăzute cu 10%.
Timpul de foraj este diminuat cu 14%. Contractorii
instalaţiilor de foraj, ca beneficiari ai produselor
ACTEL, sunt companii din România şi din exterior,
Kazahstan, Irak, Indonezia, Emiratele Arabe Unite
şi altele.
Concluzii
Tematica şi subiectele aduse în discuţia RTF
4 s-au înscris pe firul logic de upstream petrolier.
Suita prezentărilor, a dezbaterilor s-a realizat într-o
congruenţă de probleme care fac parte din tematica
curenta a lumii energetice. Au fost aduse în
discuţie, cu precădere, situaţia gazelor naturale, ca
purtător primar de energie cu pondere importantă
în balanţele de consum energetic, frământările,
controversele şi vulnerabilităţile de pe diversele
paliere ale industriei gaziere. Subiectele prezentate
s-au racordat la domeniile specifice, de la resurse
rezerve, la exploatare-producţie, transport,
consum, securizare, eficientizare.
♦ În domeniul resurselor de gaze, s-a reţinut
faptul că declinul natural al zăcămintelor în
exploatare şi cuantumul de noi rezerve preconizate
a fi descoperite nu pot acoperi şi susţine
cererile de consum intern. România rămâne în
continuare tributară importurilor de gaze. După
unele prevederi, creşterea în viitorii zece ani a
consumului de gaze cu 50% nu va putea fi acoperită
din resursele interne ale subsolului.
Concesionarii din România, angajaţi în
explorarea şi exploatarea resurselor de gaze,
probabile-posibile şi dovedite, sunt implicaţi în
32
programe de cercetare geologică spre adâncimi
mai mari. De asemenea, pentru resursele de gaze
din categoria neconvenţionale sunt în desfăşurare
programe cu rezultate promiţătoare, bazate în
special pe forajul orizontal.
♦ În domeniul exploatării zăcămintelor de
gaze, rezultate bune au fost consemnate în
utilizarea de tehnologii moderne, de optimizare
a curgerii gazelor din găurile de sondă. Ele vor
contribui în mod direct la creşterea factorilor finali
de recuperare spre nivele de 80-85% din rezerva
originală.
Numai pentru Romgaz rezervele de recuperat
în viitor ar însemna circa 300 miliarde de mc.
♦ Pentru transportul gazelor, atât în reţeaua
regională a câmpurilor gazeifere, cât şi în reţeaua
magistrală, în procesele de exploatare a conductelor
au fost introduse sisteme de operare care vizează
utilizarea mai elevată a energiilor cinetice pe care
le oferă presiunile naturale de zăcământ.
♦ O preocupare ce se afla într-o dinamică
crescătoare este legată de stocajul subteran al
gazelor. România dispune în prezent de opt
depozite subterane, localizate în zonele centrale
ale ţării, Transilvania, în estul şi în sudul ţării.
Companiile de specialitate, Romgaz şi Petrom au
în studiu extinderi de noi capacităţi. S-a reţinut că
stocajul subteran de gaze constituie un suport de
echilibru pentru acoperirea vârfurilor sezoniere
de consum intern. Totodată, capacităţile interne
pot fi folosite şi ca rezerve tampon, de intervenţie,
pentru gazele care tranzitează Romania.
♦ În transportul magistral al gazului natural,
competiţia între gazoduct şi LNG este în plină
dezvoltare. România nu se află decât în faza
unui studiu de fezabilitate pentru utilizarea LNG
ca alternativă la importurile viitoare de gaze.
Avantajele pot fi de natură tehnico-economică,
ce nu se pot disocia de aspectele, impacturile
geostrategice. În competiţia deschisa dintre LNG
şi Gazoduct, la RTF 4 nu au fost puse în discuţie şi
programele GTL (Gas To Liquid). GTL este deja pe
drumul dezvoltării în cadrul companiilor externe,
cu tehnologii avansate de studiu şi proiectare.
1 august 2010
Ing. Constantin CĂPRARU
Petroleum Geologist Analyst Exploration-
Development-Geoeconomics

D U M I T R U PA R A S C H I V:
OMUL ŞI OPERA SA
(1926 - 2010)
Cu puţine zile în urmă, o ştire nefastă a umplut
de mâhnire inimile celor care i-au fost prieteni,
colegi sau colaboratori: decesul doctorului
docent în geologie DUMITRU PARASCHIV.
Îl ştiam suferind de câtăva vreme de
implacabilele şi neiertătoarele tare ale vârstei
care ne pândesc pe fiecare şi care ne atacă pe
toţi, în forme mai blânde sau mai aspre. Dar
Dumitru Paraschiv s-a stins prea repede…
nemeritat de repede! Un cinic spunea cândva
că viaţa e drumul spre moarte. Slabă consolare
atunci când e vorba de persoana proprie sau de
una foarte apropiată.
Dar… cine a fost Dumitru Paraschiv? Să ne
reamintim.
Slobozia Conachi este o comună mare din
judeţul Galaţi, străbătută de şoseaua judeţeană
ce duce de la Galaţi la Costache Negri şi mai
departe spre miazănoapte; Pechea e în coasta ei,
la doar 5 km. Câmpul întins care o împresoară
pe toate părţile, uşor vălurit de prelungirile
sudice ale unor dealuri de eroziune fluvială
(Dealul Bârgăului, Movila Ciuperca ş.a.), este
scăldat de apele Suhurluiului, afluent pe stânga
al râului Bârlad, curgând nehotărât, când bogat,
când firav, pe o vale largă.
Întotdeauna satul a fost populat cu oameni
harnici, cinstiţi, generoşi, blânzi, tipul
moldoveanului zugrăvit în atâtea producţii
artistice şi literare – legende, cronici, romane –
ale marilor noştri povestitori.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Personalitati
În această aşezare a văzut lumina zilei
Dumitru Paraschiv într-a 22-a zi a lui Florar
din 1926. Părinţi îi erau Maria şi Nicolae, ţărani
chivernisiţi, care ştiau bine rosturile pământului;
să răstoarne brazda plugului; să mânuiască cu
iscusinţă coasa, secera, sapa pentru a stoarce
roada bogată a binecuvântatului ogor. Aşa îşi
încropiseră o gospodărie frumoasă, în vite de
povară, cu păsăret de curte, cu tot ceea ce trebuie
pentru un trai omenesc. Parcă îl vedem pe micul
Dumitru, cel încă nedus la şcoală, sau care abia
a început să buchisească alfabetul, mergând cu
vitele la păscut sau ajutându-şi părinţii la câmp,
muncind cot la cot cu dânşii, pe arşiţa soarelui,
sub ploaia pătrunzătoare sau în suflarea vântului
aspru. Căci în acele vremuri copiii sătenilor încă
de mici deprindeau munca câmpului, meşteşugul
cultivării petecului de pământ, al creşterii vitelor
şi al lucrului în gospodăria părintească. O,
tempora! O, mores!
La şcoala din satul natal fragedul Dumitru a
descifrat litera tipărită, de care a prins mare drag.
Şi a înţeles că ursitoarele l-au dăruit cu dragostea
faţă de carte, dar şi cu ambiţia de a învăţa şi de
a cunoaşte cât mai multe lucruri folositoare
din carte. Aşa că, isprăvind primul ciclu de
învăţătură, în anul începerii celui de-al doilea
război mondial tânărul a luat drumul Galaţiului.
Aici s-a înscris la Liceul „Vasile Alecsandri”,
liceu cu tradiţie, unde a concurat pentru un loc de
elev în clasa I. A reuşit şi a înţeles că i s-a deschis
33
Personalităţi
poarta prin care el poate pătrunde, cu încredere,
în câmpul larg, nemărginit al ştiinţelor.
Opt ani mai apoi, în 1947, absolventul Liceului
„Vasile Alecsandri” şi-a îndreptat privirea spre
Universitatea din Iaşi, citadela şcolii superioare
din Moldova. S-a înscris pentru concursul de
admitere la Facultatea de Geologie şi Geografie
şi a repurtat succes. De ce la această facultate şi
nu la alta? Poate că a fost urmarea unei răbufniri
a dragostei lui faţă de pământul pe care l-a
călcat în copilărie, pe câmpurile, pe dealurile,
pe luncile, prin zăvoaiele care împodobeau
meleagurile covurluiene natale.
Patru ani mai târziu, Dumitru Paraschiv a
absolvit în mod strălucit cursurile universitare şi
îndată el a părăsit locurile de baştină, stabilindu-
se hăt, departe, tocmai în nord-vestul Munteniei,
unde s-a angajat ca geolog la una dintre
schelele de petrol nou înfiinţate, anume Cobia
– Dâmboviţa. De acum, drumul lui Dumitru
Paraschiv a devenit precis, lipsit de echivoc:
petrolul.
Curând, tânărul diplomat a ajuns şeful
serviciului geologic şi inginerul-şef al schelei.
Viaţa de şantier, aspră, cu durităţile şi
neajunsurile ei l-au călit şi l-au pregătit pentru
confruntările grele care vor veni, inevitabil, în
aspiraţiile şi în eforturile sale de a obţine realizări
concrete importante în ceea ce întreprinde.
În anii 1953-1954, tânărul petrolist a ocupat
funcţii de seamă la Trustul Petrolului Piteşti
(cu sediul, iniţial, la Târgovişte), anume şef
al serviciului geologic şi apoi inginer-şef. În
această calitate aria sa de activitate s-a extins
într-o mare întindere, de la Valea Ialomiţei la vest
de Olt (Bădeni). Pe atunci, acest trust cunoştea o
dezvoltare accentuată.
De aici, Dumitru Paraschiv a urcat noi
trepte în ierarhia geologilor petrolişti, graţie
calităţilor lui demonstrate fără tăgadă: înaltul
profesionalism, înalta capacitate de muncă,
perseverenţa, luciditatea, spiritul organizatoric
şi de conducere a colectivelor de geologi. A
fost numit director adjunct, director tehnic şi
apoi director general al Direcţiei Geologice din
minister. A devenit, astfel, din punct de vedere
organizatoric, şi nu numai, geologul din fruntea
ierarhiei petroliştilor, coordonator al activităţii
de descoperire a zăcămintelor de petrol şi de gaze
pe teritoriul întregii ţări. Tot directorului general
34
îi reveneau şi sarcini precise privind activităţile
geologice pentru exploatarea ştiinţifică a
petrolului în schelele de extracţie.
Ultima parte a activităţii (1977-1988) a fost
prestată la Institutul de Cercetări pentru Petrol,
în calitate de cercetător ştiinţific gradul I.
Cu toate că obligaţiile de serviciu îi ocupau
tot timpul, Dumitru Paraschiv a găsit, totuşi,
resurse pentru a elabora două teze de doctorat,
fiind singurul geolog de petrol care a înregistrat
o asemenea performanţă. Prima teză introduce
în literatura ştiinţifică-geologică românească o
linie care nu fusese abordată de nimeni în ţara
noastră, la graniţa dintre geologie şi geografie.
Lucrarea a fost susţinută la Universitatea din
Cluj (1962). A doua lucrare este ancorată într-o
problemă geologică de prim ordin privind
Platforma moesică, pe care a soluţionat-o la
nivelul cel mai înalt. Teza a fost susţinută la
Universitatea din Iaşi (1972).
După ce a obţinut cele două titluri ştiinţifice de
doctor în geologie, Dumitru Paraschiv a solicitat
şi a susţinut docenţa la Universitatea Bucureşti,
pe care comisia de examinare i-a acordat-o cu
felicitări.
Dumitru Paraschiv a devenit un mare nume
în geologia petrolului în urma rezultatelor
deosebite obţinute de el în toate funcţiile pe care
le-a deţinut. Dacă la început munca sa privea
doar arealul unei schele, mai apoi domeniul său
de activitate s-a extins la jumătatea estică a unui
mare bazin petrolifer (Depresiunea getică), iar
după aceea în sfera sa de activitate geologică
petrolieră s-a aflat întregul teritoriu al ţării. În
calitatea de director general în minister, Dumitru
Paraschiv a condus şi orientat cercetarea pentru
hidrocarburi la nivel naţional timp de 28 ani. Nu a
existat niciun bazin sedimentar în graniţele ţării,
inclusiv în zona acvatorială, care să nu fi fost în
vizorul său şi în care să nu fi programat lucrări
de cercetare pentru descoperirea petrolului
şi gazelor. În acest fel, Dumitru Paraschiv a
descoperit, personal sau în colaborare cu alţi
geologi, circa 100 zăcăminte de-a lungul celor
peste 40 de ani de activitate.
Doctorul Dumitru Paraschiv este cunoscut şi
prin cele aproape 400 de lucrări de specialitate,
dintre care 135 au fost publicate în ţară şi în
străinătate, având o bază ştiinţifică solidă.
Dintre lucrările publicate merită, fără îndoială,

să fie amintite cele două sinteze ce privesc:
una, zăcămintele de petrol şi gaze din România
(1975, 1978) şi alta, Platforma moesică (1979).
Lucrările nepublicate sunt rapoarte geologice-
tehnice de întreprindere, abordând tematici mai
restrânse, localizate, punctuale.
Temporar, doctorul D. Paraschiv a fost solicitat
să presteze activităţi de expertiză geologică
petrolieră în multe ţări europene, africane şi
asiatice. Totodată, el a participat la numeroase
reuniuni ştiinţifice internaţionale ca reprezentant
al României (congrese, simpozioane, mese
rotunde), unde a prezentat comunicări. La
unele dintre aceste reuniuni D. Paraschiv a fost
desemnat preşedinte sau vice-preşedinte. Astfel
şi cu aceste prilejuri el a devenit cunoscut la
Moscova, Sofia, Belgrad, Budapesta, Berlin,
Atena, Paris, Haga, Londra, Oklahoma etc.
Pentru activitatea desfăşurată şi rezultatele
obţinute, Dumitru Paraschiv a primit Premiul
de Stat în anul 1962 şi Premiul Academiei
Române în anul 1976. Tot ca semn al unanimei
recunoaşteri, Dumitru Paraschiv a fost ales
membru în Comitetul Ştiinţific al Congreselor
Mondiale ale Petrolului, recompense care
acoperă doar o parte din meritele omului de
ştiinţă şi ale practicianului geolog petrolist
Dumitru Paraschiv.
Iată, în sumar, câteva repere privind pe
Dumitru Paraschiv, omul şi opera sa, fără
pretenţia de exhaustivitate.
Dumitru Paraschiv a fost o personalitate
cu trăsături de caracter de înaltă clasă. La el
munca stăruitoare, neprecupeţită, fără răgaz
a fost una dintre coordonatele vieţii: dorinţa
arzătoare de autoperfecţionare, de a-şi forma o
bază ştiinţifică autentică, solidă l-a animat clipă
de clipă; disciplina, exigenţa personală şi faţă
de colaboratori au fost crezul de la care nu s-a
abătut niciodată.
Doctorul Dumitru Paraschiv a avut o viaţă
de familie ireproşabilă, caracterizată printr-o
atmosferă pură, nepoluată, pe care soţia şi
colega sa, doamna Cornelia Paraschiv, a ştiut să
o închege, contribuind la asigurarea liniştii şi a
calmului care trebuie să stea „at the back of the
study”.
Cel ce scrie aceste rânduri a fost întrebat
despre locul pe care Dumitru Paraschiv îl ocupă în
marea colectivitate a geologilor români de petrol.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Personalitati
Răspunsul poate fi dat luând în consideraţie mai
multe criterii. Dar, oricum, nimeni nu poate avea
pretenţia că ierarhizarea personalităţilor dintr-un
domeniu oarecare, aşa cum o înţelege el, este cea
care exprimă adevărul.
Cu toate acestea, dacă avem în vedere numărul
lucrărilor personale publicate sau nepublicate
(de arhivă), întâietatea ar reveni lui Dumitru
Paraschiv.
Dacă ne referim la rezultatele concrete în
domeniul geologiei petrolului obţinute de marii
oameni de ştiinţă, de la Ludovic Mrazec până
astăzi, ar trebui să reţinem că Mrazec este
adevăratul deschizător al zonei cutelor diapire
(Muntenia centrală) ca provincie petroliferă
importantă; Gh. Munteanu Murgoci a semnalat
potenţialul petrolifer al depresiunii getice; Ion
Atanasiu a indicat petroliştilor că substratul
Pânzei de Tarcău (Flişul extern) ascundea
frumoase perspective de petrol; Iulian Gavăţ
a inoculat în mintea petroliştilor ideea că o
provincie petroliferă interesantă poate fi Câmpia
de Vest (panonică); Augustin Vancea este
deschizătorul Bazinului gazeifer transilvan;
Dumitru Paraschiv, urmând linia de conduită a
lui Nicolae Grigoraş şi Ion Pătruţ, este cel care a
pus în valoare Platforma moesică. Comentariile
sunt de prisos.
Doctorul docent Dumitru Paraschiv a fost un
strălucit geolog petrolist, care poate constitui un
model de muncă şi de viaţă pentru noi, tinerele
generaţii ale acestei bresle. El demonstrează
că, prin muncă neobosită, voinţă, disciplină,
fiecare poate atinge culmi nebănuite şi poate trăi
satisfacţii deosebite.
Să ne înclinăm cu adâncă evlavie în faţa
celor care au ilustrat cel mai bine, prin valoarea
rezultatelor, cercetarea geologică petrolieră în
ţara noastră, din clasa cărora a făcut parte şi
Dumitru Paraschiv.
Prin regretabila trecere în nefiinţă a doctorului
Dumitru Paraschiv s-a închis un capitol din
istoria petrolului românesc, în care s-au înscris
rezultatele de excepţie ale unui om. Dar şi cartea
şi omul care a scris-o vor rămâne în memoria
noastră. Nu întotdeauna moartea este dispariţie;
uneori ea înseamnă neuitare!
Prof.dr. Valeriu STĂNESCU
35
Personalităţi
Dr. geolog IOAN PĂTRUŢ
(1913 - 1993)
Am cunoscut familia Pă Pătruţ
ătruţ în anii 1969-1971, cu
ocazia unor vizite pe care le-am făcut în apartamentul
lor din str. Luca Stroici. În acea perioadă am fost
coleg de serviciu (la Institutul de Geofizică Aplicată)
cu fiul lor, Ştefan, inginer geofizician, pe care l-am
şi geofizice şi a forajelor de explorare în această arie
apreciat în mod deosebit, fiind un cercetător eminent,
tectonică. A susţinut ideea posibilelor zăcăminte în
cu o pregătire profesională de excepţie. Din păcate,
depozitele mezozoice şi paleozoice, în special la est
după aceşti ani a părăsit domeniul geofizicii unde ar fi
de meridianul Bucureşti (longitudine 26o E), fapt
putut contribui cu rezultate originale în cadrul studiilor
dovedit de explorările ulterioare. În perioada 1961-
seismice. Tatăl, doctorul Pătruţ, era o persoană
1967 (în colaborare cu alţi geologi petrolişti cunoscuţi,
încântătoare, cu o vorbă pitorească, moldovenească,
cum ar fi: N. Grigoraş, D. Paraschiv, M. Popescu,
calmă, care inspira bunătate. Nu am discutat cu dânsul
C. Teodorescu, I. Petrişor, O. Dicea) a publicat şi
probleme de specialitate, geologice sau geofizice, noi
prezentat o serie de lucrări privind stadiul cunoaşterii
fiind mult prea tineri şi neştiutori faţă de nivelul şi
şi evoluţiei geologice a Platformei Moesice. Trebuie
experienţa dânsului. Nu l-am mai revăzut de atunci şi,
să amintim comunicarea făcută cu acest subiect la
mult mai târziu, prin anul 1998, am citit un interviu
Congresul al V-lea al Asociaţiei Geologice Carpato-
pe care i l-a luat geologul Ion C. Bucur în 1989, din
Balcanice de la Bucureşti din 1963 şi de la Congresul
volumul Pagini din istoria geologică a României.
al VII-lea de la Sofia din 1965. Împreună cu Dumitru
Evoluția cunoașterii, contribuții, oameni, fapte,
Paraschiv elaborează şi prezintă, la Belgrad, la
întâmplări. De aici am extras unele date biografice
Congresul al VIII-lea al aceleiaşi asociaţii din
ale celui ce a fost dr. geolog Ioan Pătruţ.
1967 lucrarea referitoare la studiul geologic al pre-
S-a născut pe 18 octombrie 1913 în cătunul Valea
Tortonianului din Transilvania. Studiază structurile
Albă, com. Tupilaţi (jud. Neamţ); de pe prispa casei
diapire şi modul lor de formare (1973), ştiindu-se că
părinţilor săi se vedea valea unde Ştefan cel Mare
acestea au legături cu acumulările de ţiţei şi gaze din
a dat cunoscuta bătălie cu turcii. Tatăl său era notar
unele regiuni tectonice ale României.
şi au fost cinci fraţi, dintre care, în 1989, mai trăiau
Arhiva Ministerului Petrolului (MMPG) conţine
patru. Studiile liceale le-a urmat la Roman, iar cele
numeroase memorii, studii şi rapoarte geologice
universitare la Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe Naturale,
privind activitatea de explorare desfăşurată pe
pe care a absolvit-o în 1935. În 1936, profesorul Ion
diferite structuri din România, toate întocmite de
Atanasiu l-a oprit la facultate ca asistent, după care a
dr. I. Pătruţ. Împreună cu C. Barbu, I. Marinescu, C.
fost angajat la Societatea „Steaua Română” (până în
Motaş şi T. Ichim a elaborat (1969) studii şi cercetări
1948). În 1947 obţine titlul de „doctor în geologie” cu
privind dezvoltarea forajului geologic de mare
lucrarea privind geologia şi tectonica regiunii Vălenii
adâncime, pentru descoperirea unor noi zăcăminte
de Munte–Cosminele–Buştenari, publicată în 1955 în
de hidrocarburi. Lucrarea (93 pagini) abordează
Anuarul Comitetului Geologic. A activat la Petrolifera
problema în cadrul celor mai importante unităţi
Muntenia (1948-1950), după care, în 1950, a lucrat
structurale ale ţării. În 1970 a efectuat un studiu
la Sovrompetrol (la Bucureşti), fiind numit geolog
geologic complex al platformei continentale a Mării
principal la sectorul prospecţiuni-explorări (geolog
Negre (împreună cu C. Barbu şi D. Paraschiv).
şef era N. Grigoraş), avansând apoi pe postul de şef
Cu aproximativ acelaşi colectiv de cercetare (D.
serviciu geologic şi geolog şef.
Paraschiv, T. Dăneţ, N. Balteş, C. Motaş) publică,
După desfiinţarea Sovrompetrolului, trece în
în 1983 (în Anuarul Institutului de Geologie și
Ministerul Petrolului şi este numit director ştiinţific
Geofizică), un studiu geologic asupra Deltei Dunării.
al Institutului de cercetări şi proiectări pentru petrol şi
S-a pensionat după 51 de ani de cercetare
gaze (din str. Toamnei); ulterior, devine şef de secţie
geologică (probabil în 1986) încununată cu succese,
la acelaşi institut, ocupându-se în ultima perioadă
atât în ţară, cât şi în străinătate, prin descoperirea de
a activităţii de problemele geologice ale platformei
noi zăcăminte de ţiţei şi gaze. A fost recompensat cu
continentale a Mării Negre.
ordine ştiinţifice naţionale şi străine (din Tunisia şi
A fost partizanul existenţei acumulărilor de ţiţei
Somalia) pentru contribuţiile aduse în activitatea de
în Platforma Moesică, în special după descoperirea în
explorare geologică, soldată cu descoperirea multor
1956 a zăcământului de la Ciureşti, moment în care
zeci de milioane tone de ţiţei.
s-a produs o intensificare a prospecţiunilor geologice
Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU
36

85 de ani de cercetări geofizice româneşti
pentru hidrocarburi şi substanţe minerale utile
(Partea II)
Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU
Abstract:
In this second part the authors are presenting some important results of gravity, electric
and electromagnetic, radiometric and remote sensing techniques investigations for discovery
of hydrocarbons and mineral ores.
Începutul secolului XX a fost pentru România
o perioadă benefică de dezvoltare socială şi
economică în acord cu alte societăţi europene
occidentale. Lucrul acesta s-a manifestat şi în
planul ştiinţei şi al cercetării ştiinţifice ce au vizat
subsolul ţării, bogat în diverse substanţe minerale,
minereuri, atât de necesare economiei, în general,
cât şi industriei autohtone în special. Implicarea
statului român, prin instituţii specializate, a marcat
un pas important în această direcţie, după ce în
cursul secolului XIX cercetarea geologică pe
teritoriul ţării s-a făcut de geologi şi ingineri de
mine aparţinând Institutelor Geologice din Berlin,
Viena şi Budapesta. Înfiinţarea Institutului Geologic
al României în anul 1906 a constituit un eveniment
ştiinţific remarcabil al începutului de secol; acesta
a fost al doilea institut destinat cercetării din ţara
noastră (după Institutul Meteorologic), alăturându-
se celor deja existente în Austria, Germania,
Anglia, Ungaria şi Rusia (Rădulescu, 2006).
După cum se ştie, primul director al Institutului
a fost profesorul Ludovic Mrazec care a direcţionat,
cu o înaltă competenţă profesională şi dăruire,
cercetarea geologică pe teritoriul Regatului
României şi apoi al României Mari. Evocările din
1967, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la
naşterea profesorului, făcute de personalităţi de
seamă ale Geologiei româneşti – G. Macovei, A.
Codarcea, V. Ianovici, D. Rădulescu –, au scos în
evidenţă personalitatea deosebită a celui care timp
de peste 50 de ani a dominat viaţa ştiinţifică şi
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
Dr.ing. geofizician Dragomir V.
ROMANESCU
universitară românească. Apreciat de conducerile
politice şi de specialiştii vremii, a făcut parte din
diferite comisii oficiale şi asociaţii profesionale, în
cadrul cărora a militat neobosit pentru promovarea
Geologiei româneşti şi inventarierea bogăţiilor
minerale ale subsolului, atât de necesare dezvoltării
economiei. Contribuţiile sale originale, spiritul său
luminat şi neobosit de cercetător fecund îl înscrie
în galeria marilor noştri înaintaşi şi i-a asigurat
un loc de cinste în panteonul ştiinţei româneşti
(Rădulescu, 2006).
Acad.prof. Ludovic Mrazec a fost preocupat de
studiul zăcămintelor de petrol, de geneza acestora,
fiind susţinătorul teoriei organice a hidrocarburilor,
a migraţiei petrolului şi a sării prin diapirism
(Ianovici, 1968). În discursul său de recepţie de la
Academia Română din 1907 s-a referit la Despre
formarea zăcămintelor de petrol din România şi,
mai târziu, în 1921, în lecţiile ţinute la Sorbona a
expus concepţia sa asupra genezei petrolului şi a
zăcămintelor lui. A acordat prioritate şi cercetărilor
pentru cărbuni, care s-au desfăşurat în bazinul Jiului
superior, în Sarmaţianul de la Ţebea şi Pliocenul
de la Borsec. Studiile efectuate au permis creşterea
rezervelor de cărbuni şi publicarea în 1932 a
primei hărţi cu amplasarea bazinelor carbonifere
cunoscute.
Pentru stimularea activităţii de descoperire a
noi zăcăminte, L. Mrazec a creat în 1925 Secţia
de Prospecţiuni geofizice, organizată în trei
compartimente: Prospecţiuni, Avize legale şi
37
Info
Statistică minieră (Ghiţulescu, Popescu, 1987,
1996). În cadrul secţiei nou-înfiinţate, Iulian
Gavăţ se ocupa de prospectarea zăcămintelor de
petrol, iar Toma Petre Ghiţulescu de prospectarea
minereurilor.
Dacă în partea I a articolului de faţă s-au
evidenţiat unele dintre cele mai importante
contribuţii originale şi cu implicaţii economice
ale prospecţiunilor seismice şi magnetometrice, în
această partea a II-a se vor aborda celelalte metode
geofizice.
Prospecţiunile electrometrice au furnizat
informaţii utile asupra unora dintre zăcămintele
de minereuri. Chiar de la început, acestea au
acompaniat studiile magnetice sau au urmărit în
exclusivitate obiective geologice cu importanţă
economică, la care alte metode geofizice nu au
avut succes. După cum s-a menţionat în partea
I, primele cercetări geofizice în cadrul noii secţii
înfiinţate la Institutul Geologic au fost cele
întreprinse în 1927 în Dobrogea, la Altân Tepe.
În afara măsurătorilor magnetice (componenta
verticală a câmpului magnetic), experimentele
geofizice au constat şi din măsurători electrice de
polarizaţie naturală. Cercetările s-au continuat şi în
1928, cu care ocazie s-a evidenţiat prezenţa unor
corpuri mineralizate cu conductibilitate ridicată.
Cu ocazia Semicentenarului Prospecțiunilor
geofizice românești din anul 1975, T.P. Ghiţulescu
şi I. Gavăţ au menţionat rezultatele acestor prime
studii experimentale. În cadrul aceleaşi comunicări
făcute de cei mai sus amintiţi se specifică şi faptul
că ing. Mircea Socolescu a perfecţionat aparatura
electromagnetică, aplicând-o şi în terenuri cu
strate orizontale, în zone platformice sau în zona
zăcămintelor de sulfuri metalifere de la Rodna
Veche şi Cavnic, unde s-au obţinut rezultate
promiţătoare (Romanescu, 1993).
Primele rezultate pozitive obţinute au recomandat
prospecţiunile electrometrice ca „metodă directă”
de localizare a zăcămintelor de pirită, calcopirită,
pirotină şi alte sulfuri conductoare. În condiţii
favorabile se pot contura filoanele de cuarţ şi
acumulările de grafit (Gavăţ, Botezatu, Visarion,
1973). În unele cazuri, electrometria ca „metodă
indirectă” poate detecta zonele mineralizate cu
Cu, Zn, Pb, Au, Ni, Cr şi fier. Cele mai eficiente
metode sunt: a potenţialului natural, a potenţialului
provocat (indus), a liniilor echipotenţiale în curent
continuu şi alternativ, a inducţiei de tip Turam şi
Slingram, a umbrei electromagnetice, sondajele
electrice verticale (SEV) şi profilarea electrică
(Botezatu et al., 1976).
38
Importanţa dată prospecţiunilor geofizice este
relevată şi de introducerea de către prof. T.P.
Ghiţulescu în cursul de „Zăcăminte metalifere şi
prospecţiuni” (din 1927) a unui capitol intitulat
Teoria și aplicarea prospecțiunilor geofizice, care
reprezintă primul curs de prospecţiuni geofizice
ţinut în România, la Şcoala Politehnică din
Bucureşti (Romanescu, 1993).
În cele ce urmează se vor aminti unele dintre
succesele prospecţiunilor electrometrice la
detectarea concentraţiilor metalifere ce se manifestă
prin contraste mari de rezistivitate electrică faţă de
rocile în care sunt cantonate.
Astfel, în zona Moldova Nouă, cercetările
electrometrice au condus la descoperirea de noi
sectoare mineralizate, cu sulfuri complexe şi,
subordonat, magnetit (Vâjdea, Stoica, 1968).
Metoda polarizaţiei naturale a evidenţiat anomalii
de minim, corespunzătoare zonelor mineralizate
(constituite preponderent din pirită) plasate
la contactul corpului banatitic cu formaţiuni
calcaroase. Tot în Banat – sectorul Pătârş –
prospecţiunile electrometrice (polarizaţie naturală,
metoda rezistivităţii aparente, metoda potenţialului
provocat) au localizat mai multe zone mineralizate
cu sulfuri metalice (pirită, calcopirită) de natură
hidrotermală.
Magmatitele banatice din regiunea Reşiţa–
Moldova Nouă s-au dovedit importante prin
conţinutul în cupru; acumulările de sulfuri sunt
cantonate în skarnele cu granaţi, de la contactul
banatitelor cu rocile carbonatice. S-au raportat
anomalii ale rezistivităţii aparente (generate de
mineralizaţii) în sectoarele Valea Mare, Florimunda
şi Ogaşul Băieşului (Vâjdea, Stoica, 1968).
Unele rezultate pozitive s-au obţinut de studiile
electrometrice efectuate în patrulaterul aurifer
din Munţii Apuseni (Munţii Metaliferi); astfel,
ing. Florin Scurtu (1961) a cartat o anomalie de
polarizaţie naturală (PN) deasupra unui stock de
pirită auriferă din zona Baia de Arieş.
Aplicarea metodelor electrometrice (de potenţial
natural şi cea a rezistivităţilor) în Munţii Parâng şi
Munţii Căpăţânei au evidenţiat anomalii negative
de potenţial natural generate de acumulări de grafit
sau şisturi grafitoase (I. Stoica, M. Stoica, 1961).
Şi în cazul zăcămintelor de baritină, cuarţ şi
pegmatite, prospecţiunea electrometrică s-a dovedit
eficientă la identificarea acestora, prin conturarea
anomaliilor de maxim de rezistivitate aparentă; un
exemplu ar fi cele din zona Movila Săpată (jud.
Tulcea), care marchează prezenţa filoanelor de
baritină, legate genetic de complexul porfirelor
cuarţifere (M. Simionescu, E. Simionescu, 1971).

Profilarea electrică şi sondajele electrice
verticale (SEV) au obţinut rezultate bune la
identificarea unor acumulări reziduale de mangan
din vestul Munţilor Apuseni (zona Vascău–
Moneasa); concentraţiile metalifere au fost
sub forma unor lentile şi strate neregulate, ce
s-au manifestat printr-un contrast important de
rezistivitate electrică între complexul unor argile
reziduale (unde sunt plasate mineralizaţiile) şi
calcarele titonice (T. Bărbat, 1950; N. Petrulian,
1951). Dacă zăcămintele de mangan sunt asociate
cu minerale de fier, cercetările magnetometrice au
condus la rezultate bune, cum a fost cazul lucrărilor
din Munţii Lăpuşului – zona Răzoare – unde, pe
baza acestor măsurători, s-a conturat un zăcământ
de mangan, dar fără perspective economice
(Cristescu et al., 1963).
Un alt domeniu în care prospecţiunile
electrometrice au obţinut informaţii utile a fost
acela al zăcămintelor de bauxită din Munţii Pădurea
Craiului (Gavăţ et al., 1973). Datele electrometrice
se referă la relieful calcarelor titonice (situate sub
placa calcarelor neocomiene), pe care repauzează
lentilele de bauxită, ce se manifestă prin maxime
ale rezistivităţii aparente (Scurtu, 1961).
Nu putem încheia această succintă trecere în
revistă a principalelor succese ale prospecţiunilor
electrometrice fără a menţiona contribuţiile
teoretice şi aplicative originale ale academicianului
profesor Sabba S. Ştefănescu (1902-1994). Alături
de Toma Petre Ghiţulescu, Iulian Gavăţ, Mircea
Socolescu şi Theodor Bărbat s-a numărat printre
„părinţii fondatori” ai Geofizicii româneşti.
Astfel, în anii 1927-1928, tânărul şi entuziastul
angajat al Institutului Geologic Sabba Ştefănescu,
cu ajutorul pregătirii sale fizico-matematice de
excepţie, rezolvă ecuaţiile diferenţiale ale liniilor
de câmp magnetic în aer şi în sol ale unui emiţător
AB, în cazul unui teren omogen şi izotrop. Aceste
prime rezultate teoretice formează obiectul a
două note prezentate la Academia Română şi îi
asigură o bursă la Paris. Aici, împreună cu fraţii
Schlumberger, rezolvă problema mediului cu n
strate (de grosimi şi rezistivităţi diferite) şi publică
în 1930 şi 1932 rezultatele acestor studii teoretice
asupra distribuţiei potenţialului electric în jurul unei
prize punctuale (într-un teren cu strate orizontale
omogene şi izotrope) şi asupra prospecţiunilor
electrice ale subsolului prin metoda sondajului
electric vertical. Întors în ţară, Sabba Ştefănescu
îşi continuă cercetările teoretice în următoarele
direcţii: câmpul magnetic al unui emiţător rectiliniu
alternativ de lungime mare (1933); teoria unui
conductor plan în cazul unui emiţător alternativ
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
de lungime finită (1934); distribuţia câmpului
electromagnetic indus de un subsol cu stratificaţie
orizontală (1934); asupra măsurării rezistivităţilor
aparente prin metoda spirei circulare (1935);
liniile câmpului magnetic al unui circuit filiform
(1936); fundamentarea teoretică a prospecţiunilor
electromagnetice în curent alternativ de joasă
frecvenţă (1936); teoria conductorului plan şi
stările electromagnetice tranzitorii (1943); modele
teoretice ale mediilor heterogene pentru metodele
de prospecţiune electrică în curenţi staţionari
(1950); câmpul magnetic al curenţilor electrici
staţionari în medii heterogene alfa (1953) etc. Multe
dintre aceste studii teoretice au avut aplicabilitate
directă în activitatea curentă de prospecţiune prin
metoda electrică sau electromagnetică. Astfel,
pentru modelarea matematică a structurilor 3D
de tipul mineralizaţiilor difuze (caz des întâlnit în
natură), prof. Sabba Ştefănescu a imaginat mediile
neomogene alfa, în care conductibilitatea electrică
variază continuu de la un punct la altul. În prezent,
datorită calculatoarelor electronice, modelarea
matematică a distribuţiei câmpului electric cu
ajutorul mediilor alfa poate fi aplicată în sistem
tridimensional (Zugrăvescu, 1994).
Metoda fenomenelor electromagnetice
tranzitorii (FEMT) reprezintă o altă aplicaţie
practică a câmpului magnetic al unor emiţători
inductivi în regim tranzitoriu, a cărui fundamentare
matematică a fost schiţată de Sabba Ştefănescu încă
din anii 1934 şi 1943 (Nabighian, 1984). Respectiva
metodă poate fi aplicată ca tehnică eficientă de
prospecţiune în cazul unor corpuri mineralizate
locale cu conductivitate ridicată (în comparaţie
cu capacitatea de rezolvare a celorlalte metode
geoelectrice cunoscute) (Stoica, 1990). Metoda
FEMT poate selecta acumulările mineralizate
masiv de cele cu minerale diseminate.
O altă metodă de prospecţiune geofizică a
fost cea gravimetrică, bazată pe evidenţierea
contrastelor de densitate dintre diferitele zăcăminte
de minereuri metalifere şi nemetalifere, precum
şi cele de hidrocarburi, faţă de rocile în care sunt
cantonate acestea.
După cum s-a mai spus, metoda gravimetrică
a debutat prin măsurători cu balanţa de torsiune,
executate în perioada 1928-1938, în Muntenia
orientală, de prof. I. Gavăţ; respectivele lucrări
au obţinut rezultate remarcabile menţionate de
Visarion (2004), şi anume: conturarea masivelor
de sare de la Floreşti şi Băicoi–Ţintea; extinderea
spre est a anticlinalului pliocen Siliştea Dealului;
identificarea anticlinalelor Novăceşti, Filipeştii
de Târg, Mărgineni, Haimanale, Viforâta–Teiş.
39
Info
structurilor de interes pentru hidrocarburi.
Astfel, se execută lucrări gravimetrice în
Muntenia orientală, pe structurile petrolifere
cunoscute geologic, cum ar fi anticlinalul
Berca–Arbănaşi (L. Constantinescu, R. Botezatu,
Ruxandra Ştefănescu, 1961), zona Pintenului
de Văleni, în sectoarele Ruşavăţ, Moreni, zona
Târgovişte–Pietroşiţa, sau regiunea cuprinsă între
Valea Buzăului şi Prahova (1959-1964).

Model tectonic al zonei Floreşti-Băicoi, construit pe

baza determinărilor cu balanţa de torsiune din anii
1928 şi 1929 (I.Gavăt, 1932)
Legendă: 1a,b Romanian sup.,inf.; 2. Dacian; 3.
Ponţian; 4. Meoţian ; 5. Formaţiunea sării

În urma cercetătorilor respective s-au evidenţiat

anomaliile gravimetrice de minim generate de
anticlinalele cu sâmbure de sare; se menţionează
aliniamentele de anticlinale diapire Ţintea–Băicoi–
Floreşti şi Moreni–Gura Ocniţei.
După Congresul Mondial al Petrolului din
1937 de la Paris (şi chiar mai dinainte), balanţa de
torsiune a început să fie înlocuită de o aparatură
modernă, şi anume de gravimetrele statice
(Thyssen, Humble, Carter, Nörgaard), cu avantaje
incontestabile faţă de aceasta. Măsurătorile au
debutat în Muntenia şi Oltenia (1936-1939) şi s-au
extins şi în alte unităţi structurale, Moldova sudică
şi Depresiunea Pannonică (1943-1946). Lucrările
au fost executate de societăţile „Astra Română” şi
„Româno-Americană”.
În anii următori, M. Socolescu şi A. Esca
(1948) prospectează gravimetric zona masivului
de sare de la Ocna Mureşului (în vederea stabilirii Anomalia gravităţii din zona Balş, redată prin izolinii
extinderii acestuia), în zona Mediaş, în vederea trasate la echidistanţă de 1 mgal (M.Socolescu,1949)
testării metodei la conturarea structurilor gazeifere,
în regiunea cutelor diapire din estul Depresiunii Importante contribuţii a avut dr. Marius
Transilvaniei (1949, Praid, Sovata), în zona Visarion în Carpaţii Orientali, unde structura
Fălticeni–Gura Humorului şi pe marginea nordică geologică profundă a orogenului a constituit o
a Platformei Moesice, între Olt şi Dâmboviţa piedică serioasă în interpretarea corectă a datelor
(Visarion, 2004). geofizice, furnizate de toate metodele, inclusiv
Trebuie subliniat faptul că, în timp, rolul de cea gravimetrică. Autorul citat, singur sau în
cercetărilor gravimetrice pentru hidrocarburi s-a colaborare, a realizat o serie de studii de sinteză,
diminuat odată cu aplicarea şi evoluţia metodelor dintre care amintim cele destinate separării efectelor
de prospecţiune seismică, cu o mai mare capacitate gravimetrice cu diverse grade de regionalitate
de descifrare a relaţiilor structurale la adâncimi (prin aplicarea unor procedee statistice). Pe baza
mari şi în condiţii de complexitate tectonică acestora s-a conceput un program de cercetare cu
(Visarion, 2004). După anul 1955, doar câţiva sonde adânci, proiectate cu scopul descoperirii
cercetători (dintre care menţionăm pe prof. L. unor structuri adânci favorabile acumulărilor
Constantinescu, prof. R. Botezatu, M. Visarion, J. de hidrocarburi. Studiile respective au acoperit
Andrei) au aplicat această metodă pentru cercetarea şi avanfosa Carpaţilor Orientali, cu importante
concluzii privind structura acestui areal, precum
40
 Info
şi raporturile cu Platforma Europei Orientale funcţie de genul rocilor străpunse şi natura
(Platforma Moldovenească) şi Platforma Scitică. petrografică a acestora şi a eruptivului respectiv
O altă unitate tectonică în care prospecţiunea (purtător de mineralizaţii metalifere).
gravimetrică a obţinut rezultate bune a fost În arealul Munţilor Metaliferi sunt citate
Depresiunea Transilvaniei. Măsurătorile anomaliile gravimetrice generate de următoarele
gravimetrice (executate de I. Gavăţ, M. Socolescu, aparate vulcanice: Breaza – zona Zlatna (Căruţaşu,
A. Esca, 1947) au arătat faptul că anomaliile de Popovici, 1961; Calotă, Romanescu, 1963), Valea
minim nu pot fi explicate numai pe baza contrastului Hărmăneasa – zona Baia de Arieş (Andrei, Calotă,
negativ de masă datorat sării, ci şi cupolei de 1963) şi Făieragul Mare – zona Brad (Andrei et
gaze ce însoţeşte frecvent masivele de sare. S-au al., 1974).
făcut măsurători pe domul de la Sărmăşel (unde, În lanţul eruptiv Călimani–Gurghiu–Harghita,
în 1909, sonda săpată aici a interceptat gaze) şi unde anomaliile gravimetrice sunt net diferite faţă
apoi la Bazna, Saroş, Cetatea de Baltă şi Ernei– de cele cartate în Munţii Metaliferi (ca urmare a
Corunca (toate cu cupole de gaze situate deasupra gradului diferit de eroziune), au fost investigate
domurilor de sare). structurile vulcanice de la Seaca – Munţii Gurghiu
Cercetările gravimetrice regionale au permis (Botezatu, 1967), Zebrac – Mermezeu (Suceavă,
localizarea a cca 180 masive de sare situate pe 1965; Suceavă et al., 1978) şi Şumuleu (Ioane,
aria orogenului carpatic şi în Bazinul Transilvaniei 1997).
(Visarion, 2004). Studiile geologice au plasat, Dintre acestea, structura Zebrac deţine un
în principal, formaţiunea saliferă în Aquitanian important potenţial metalogenetic; cercetările au
şi Badenian. Repartiţia masivelor de sare (ce condus la identificarea unei mineralizaţii filoniene
se manifestă prin anomalii locale de minim de aur şi cupru asociate unui corp andezitic-dioritic.
gravimetric) a indicat posibilitatea urmăririi unor Vulcanul Şumuleu se manifestă printr-o anomalie
linii tectonice majore. de maxim (de circa 6 mgal); forajele executate aici
În lucrarea deja citată, Visarion (2004) face o au indicat prezenţa unei mineralizaţii cuprifere cu
analiză a rezultatelor obţinute de prospecţiunea magnetit şi a uneia polimetalice (cu pirită, blendă,
gravimetrică în cadrul studiului structurilor galenă, calcopirită) într-un corp andezitic cu
eruptive neogene din Munţii Apuseni (Munţii amfiboli şi piroxeni.
Metaliferi), lanţul Harghita–Gurghiu–Călimani şi Munţii Oaş–Gutâi, datorită potenţialului
Oaş–Gutâi–Ţibleş. Dintre geofizicienii angrenaţi metalogenetic, a făcut obiectul a numeroase studii
în această activitate sunt menţionaţi: R. Botezatu, geofizice, în special gravimetrice. Dintre acestea,
J. Andrei, C. Calotă, T. Cristescu, D. Popovici şi menţionăm măsurătorile gravimetrice din zona
M. Suceavă. aparatului vulcanic Piatra Şoimului (Popovici,
Căruţaşu, 1963). Contribuţii remarcabile sunt
conţinute în teza de doctorat a geofizicianului
Dumitru Ioane (1997), ce abordează o sinteză a
cercetărilor geofizice asupra eruptivului neogen
timp de circa două decenii.
Interpretarea integrată a datelor gravimetrice şi
magnetice s-a materializat într-o schiţă structurală
a regiunii cu vulcanite neogene (R. Crahmaliuc,
Anca Crahmaliuc, 1998), în care se remarcă
falia crustală Dragoş Vodă şi o serie de corpuri
plutonice.
Rocile banatitice (intermediare şi bazice),
Profil de variaţie a anomaliei locale a gravităţii cu o largă dezvoltare în vestul României, au
din sectorul Tazlău-Uture, în paralel cu secţiunea constituit obiectivul prospecţiunilor geofizice cu
geologică, elaborată de E.Hristescu (M.Visarion, 1970) rezultate bune. Acestea se manifestă prin anomalii
Legendă: 1. Eogen; 2. Oligocen; 3.Miocen cu sare gravimetrice de maxim. Un alt exemplu este
anomalia gravităţii din sectorul Almaş–Sălişte din
Studiile gravimetrice au evidenţiat faptul că Munţii Drocei, unde eruptivul banatitic produce,
aparatele vulcanice neogene din zonele cercetate însă, anomalii de minim, fiind reprezentat de roci
generează anomalii de maxim, de minim sau acide, în raport cu rocile pe care le străpung cu
absenţa unor perturbaţii ale câmpului gravităţii, densităţi mai mari (Visarion, 2004).
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 41
Info
O altă arie în care s-au executat numeroase
studii geologice şi geofizice a reprezentat-o zona
masivului eruptiv alcalin de la Ditrău. Investigaţiile
geofizice (cele gravimetrice) au început în anii
1954-1955 prin măsurători regionale, efectuate
de dr.ing. Marius Visarion, în regiunea Ditrău–
Gheorghieni şi cercetări de detaliu în zona
Jolotca. Prospecţiunile au evidenţiat trei anomalii
regionale de maxim în sectoarele Jolotca, Ditrău
şi Gheorghieni. Au urmat lucrări în perioada
următoare, în anii 1958 şi 1963 (efectuate de M.
Suceavă), în perioada 1970-1979 (F. Neacşu,
T. Strugaru, D. Rusu şi alţii) şi anii 1984-1987,
în acest ultim interval avându-se în vedere un
program, geologic şi geofizic, care să contureze noi
zone de perspectivă (Visarion, 2004). Corelarea
anomaliilor gravimetrice de maxim cu anomaliile
magnetice a condus la o interpretare geologică a
corpurilor de hornblendite ce le generează, ce au
fost confirmate de lucrările de explorare executate
ulterior.
S-au executat prospecţiuni gravimetrice în
bazine post-tectonice, cum ar fi Bazinul Streiului
(M. Visarion, 1956-1957), Depresiunea Haţeg (M.
Visarion, J. Andrei, 1956-1957) şi Depresiunea
Ciucului (Şt. Airinei, C. Gheorghiu, M. Iancu, I.
Ilie, 1965).
Extinderea aplicării cercetării gravimetrice
s-a materializat în ultima perioadă printr-o serie
de studii în subteran, în puţurile de extracţie şi
în galeriile de exploatare şi explorare. Sunt citate
lucrări în mina Ghelar (în zona zăcământului
primar de sideroză), mina Valea Morii (zona Brad),
Băişoara (Iara), Comăneşti, Gălean (Tg.-Ocna),
mina Altân Tepe etc. Măsurătorile respective au
furnizat informaţii importante asupra densităţii
rocilor şi asupra extinderii în plan şi adâncime
a corpurilor anomale mineralizate sau a celor
constituite din complexe de roci cu densităţi
diferite.
În încheierea acestor sumare consideraţii este
necesar să menţionăm şi unele dintre contribuţiile
teoretice româneşti la dezvoltarea cercetărilor
gravimetrice, legate, în principal, de interpretarea
geologică a datelor primare obţinute de aceste
studii.
În acest context se înscrie elaborarea de L.
Constantinescu şi R. Botezatu (1961) a unui
procedeu simplu şi eficient de continuare analitică
în semispaţiul inferior a anomaliilor gravităţii.
Procedeul s-a aplicat cu succes în problema
determinării reliefului fundamentului cristalin
(de exemplu, din unele zone ale Depresiunii
Pannonice).
42
Radu Botezatu (1971) a contribuit la
introducerea analizei Fourier, pentru îmbunătăţirea
prelucrării şi interpretării datelor gravimetrice,
prin elaborarea unui procedeu original de separare
a surselor de anomalii (gravimetrice şi magnetice)
printr-o filtrare numerică şi a unui procedeu direct
de interpretare a datelor de-a lungul unui profil.
Tot în direcţia separării surselor anomale
se înscrie şi lucrarea (teză de doctorat) a prof.
Constantin Calotă (1979), care a elaborat un
procedeu original de determinare a numărului
de surse. Acesta se bazează pe calculul valorilor
transformatei Fourier a anomaliei respective
pentru determinarea spectrului de amplitudine
de la suprafaţă. Cercetările autorului menţionat
sunt legate de convoluţia datelor gravimetrice în
domeniul spectral, care au condus şi la rezolvarea
problemei calculului potenţialului gravităţii din
valorile anomaliei Bouguer.
Contribuţii originale a avut şi M. Ianăş (1970)
în teza sa de doctorat în care prezintă un procedeu
în care se utilizează programarea lineară în operaţia
de estimare a anomaliilor regionale şi locale, a
anomaliilor derivatelor câmpului gravităţii şi a
anomaliilor continuate în semispaţiul inferior şi
superior.
M. Ianăş şi C. Sava (1975) au abordat
o problemă extrem de importantă legată de
prelucrarea observaţiilor gravimetrice în zone cu
relief accidentat, prin generalizarea problemei
Dirichlet pe o suprafaţă de formă arbitrară.
Cercetările radiometrice se înscriu şi ele în
ansamblul cercetărilor geofizice pentru substanţe
minerale utile şi chiar hidrocarburi lichide şi gazoase.
Aceste studii au debutat la începutul secolului XX
prin măsurători ale radioactivităţii naturale a apelor
minerale, executate de D. Hurmuzescu (1904).
Din 1926, G. Atanasiu se ocupă în mod sistematic
de radioactivitatea apelor dulci şi minerale din
diferite regiuni ale ţării. Determinările au constat
în estimarea conţinuturilor de Radon (222) şi
Radiu (226), cu care ocazie s-a făcut, pentru prima
dată (1965), o corelaţie între structura geologică şi
radioactivitatea apelor. Într-o lucrare din 1941, G.
Atanasiu se referă la distribuţia regională a apelor
radioactive pe teritoriul României. Ceva mai târziu
(în 1954), acesta începe studiul sedimentelor (tufuri
calcaroase) depuse de apele minerale, la Sângeorz,
Anieş, Borsec, Geoagiu etc.
Referindu-ne la cercetările radiometrice cu
obiectiv economic, trebuie să amintim măsurătorile
experimentale (ale radiaţiei gamma naturală) pe
structurile petrolifere Boldeşti, Floreşti–Băicoi–
Ţintea, Podenii Vechi, Şuţa Seacă, Ţicleni şi altele

(E. Gohn, E. Brătăşanu, 1966). Autorii citaţi au cartat
anomalii de minim pe aria structurilor menţionate.
În Bazinul Transilvaniei (la Copşa Mică, Saroş,
Bazna) nu s-au obţinut anomalii radiometrice pe
structurile gazeifere. Autorii recomandă utilizarea
combinată a mai multor metode radiometrice,
geochimice şi chimice pentru detectarea directă a
zăcămintelor de hidrocarburi (Visarion, 2004).
Rezultatele prospecţiunii radiometrice din aria
structurii Ţicleni, comparativ cu conturul zonei
productive (E.Gohn şi Elisabeta Brătăşanu, 1966)
Legendă: 1.valorile radiometrice sunt reprezentate
în procente, raportate la fondul y mediu; 2.aria cu
hidrocarburi; 3.media valorilor suprapusă pe traseul
profilului; 4.minim radiometric; 5.maxim radiometric
Un alt studiu radiometric s-a realizat în 1980
de M. Duicu, L.F. Pop şi Elisabeta Sitaru pe
complexul vulcanogen-sedimentar al riolitelor
dacitice cu sulfuri polimetalice de tip Muncelul
Mic. S-a relevat existenţa unei corelaţii directe
între conţinutul în plumb şi măsurătorile
rezistivităţii gamma naturale, precum şi caracterul
mai agitat al distribuţiei câmpului radioactiv
deasupra orizontului productiv constituit din roci
porfirogene.
Investigaţiile radiometrice (ale radioactivităţii
naturale) ale rocilor din lucrările miniere şi de
foraj au reprezentat un instrument important
în cercetarea geologică a minereurilor. Aceasta
poate contribui la rezolvarea unor probleme, cum
ar fi: identificarea şi localizarea acumulărilor
de substanţe radioactive energetice (U, Th),
evidenţierea aurorelor de alteraţie hidrotermală,
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
care pot fi asociate cu mineralizaţii polimetalice
şi auro-argentifere, conturarea indirectă a unor
mineralizaţii de elemente rare, asociate cu
minerale radioactive, şi îmbunătăţirea interpretării
geologice a datelor radiometrice de suprafaţă,
inclusiv corelarea suprafaţă-subteran etc.
În această direcţie, din anul 1984 s-a elaborat
şi aplicat un program complex de cercetare
radiometrică şi de susceptibilitate magnetică a
lucrărilor de explorare în execuţie. Programul
s-a desfăşurat în cadrul Institutului de Geologie
şi Geofizică, al Întreprinderii de Prospecţiuni
Geologice şi Geofizice (IPGG) şi al Întreprinderii
de Foraj şi Lucrări Geologice Speciale (IFLGS).
Un exemplu remarcabil este studiul complex,
magnetometric şi radiometric spectral efectuat
în Munţii Metaliferi în vederea localizării unor
mineralizaţii de tip „porphyry copper” din zona
Remetea–Rovina, Tarniţa, Săcărâmb–Hodol etc. (J.
Andrei, D. Ioane, I. Nedelcu-Ion, M. Roth, 1980;
D. Ioane, G. Grabari, J. Andrei, 1985). Măsurătorile
s-au executat cu un spectrometru gamma, tip GR-
410, cu patru canale. Cercetările spectrometrice
la sol s-au efectuat în anii următori în special în
sectorul nordic al eruptivului neogen din Carpaţii
Orientali (în Munţii Oaşului şi Munţii Ţibleş) (J.
Andrei et al., 1994; Ioane, Andrei, 1993; Ioane,
1997). Trebuie să menţionăm că spectrometria
la sol a fost introdusă în 1982 la Institutul de
Geologie şi Geofizică, odată cu achiziţionarea
unei aparaturi Geometrics (Visarion, 2004).
Studiile din Munţii Metaliferi (sectorul Săcărâmb–
Hodol) au indicat faptul că concentraţiile în U şi
Th ale diferitelor varietăţi de andezite depind de
compoziţia lor mineralogică şi chiar de vârsta
lor. Procesele de hidrotermalizare ale acestor
roci produc o modificare a raporturilor K/U şi K/
Th, indicaţii utile la identificarea unor sectoare
afectate de aceste transformări, caracterizate prin
anomalii potasice (Ioane, 1997). Pe această cale
s-a reuşit evidenţierea unor fracturi filoniene
prezente în câmpul minier, indicaţii de utilitate
practică, având în vedere dimensiunile reduse
ale filoanelor aurifere. Aureolele hidrotermale
potasice, mult mai dezvoltate decât cele de U şi
Th, au constituit indicii importante ale zonelor cu
potenţial metalogenetic.
Trebuie amintit că măsurătorile radiometrice
spectrale din subteran (în sectoarele de interes
metalogenetic maxim) au stabilit metodologia
optimă de studiu, în vederea obţinerii unei
precizii ridicate a datelor privind conţinuturile
de radioelemente naturale din subteran (Visarion,
2004).
43
Info
Harta aerospectrometrică gama din zona centrală a munţilor Metaliferi, componenta K
(S.Scurtu şi Fl.Rădulescu, 1983)
Interpretarea geologică corectă a hărţilor
câmpului de radiaţii gamma a impus unele
prelucrări suplimentare, care au permis obţinerea
unor hărţi filtrate. Procedeul de filtrare propus de
R.Ş. Constantinescu şi Gh. Grecea (1984) permite
calculul funcţiei de autocorelaţie în domeniul
spaţial şi al frecvenţei, cu evaluarea densităţilor
spectrale corespunzătoare acestor funcţii. Cu
această metodă s-a obţinut o filtrare optimă a
anomaliilor radiometrice.
Studiul platoului continental al Mării Negre
a fost un alt obiectiv al cercetărilor radiometrice
din cadrul Institutului de Geofizică Aplicată şi,
ulterior, al specialiştilor Institutului de Geologie
şi Geofizică. Primele experimente s-au realizat în
perioada 1967-1970 de către E. Gohn, Elisabeta
Brătăşanu şi R. Velcescu, care au efectuat
măsurători pe fundul mării. Astfel, s-au evidenţiat
în zona Sulina–Sf. Gheorghe (până la 5 km în larg)
o serie de anomalii, pe baza cărora s-a estimat
conţinutul de minerale grele din zona litoralului
Mării Negre.
După aceste prime încercări, s-au executat
măsurători radiometrice pe 27 profile, orientate
E–V, cu lungimi de 3-5 km, aparatura fiind montată
pe un vas şi înregistrându-se radiaţia gamma emisă
de fundul mării. Aparatura a fost de provenienţă
ungară, compusă dintr-un detector de radiaţii, o
unitate de prelucrare a semnalului, un integrator
44
liniar de impulsuri şi un înregistrator pe bandă
de hârtie (Paucă et al., 1990). Prelucrarea datelor
primare a constat din mai multe etape (digitizare,
filtrare în domeniul spectral, reeşantionarea
curbelor). Cu aceste date obţinute în cadrul
prelucrărilor s-a realizat harta cu izolinii ale
vitezei de numărare imp/min. Aceasta evidenţiază
o creştere gradată a ariei şi intensităţii anomaliilor
de la mal către larg, corelabile cu concentraţia şi
volumul mineralelor cu radionuclizi naturali (ce
cresc cu distanţa faţă de litoralul marin).
Nu putem încheia această succintă trecere în
revistă a studiilor radiometrice fără a menţiona
cercetările aerospectrometrice, care au debutat
în 1971 în cadrul Institutului de Geofizică Aplicată.
În perioada 1971-1988 s-au acoperit suprafeţe
importante din aria orogenului carpatic. Astfel,
s-au efectuat măsurători în Carpaţii Orientali
(inclusiv Masivul Ditrău), în Carpaţii Meridionali
(inclusiv Munţii Leaota), în Munţii Metaliferi şi în
Delta Dunării.
Visarion (2004) menţionează rezultatele
obţinute de cercetările aerospectrometrice gamma
din Carpaţii Meridionali – zona Izvoarele Bârselor
(S. Scurtu, F. Rădulescu, 1983). Hărţile întocmite
reflectă conţinutul diferit de thoriu şi potasiu al
rocilor granitice şi gnaiselor oculare. În sectorul
central al Munţilor Metaliferi cercetările au
evidenţiat anomalii potasice, generate de corpurile

vulcanice acide; investigaţiile de teren au fost
însoţite şi de studii de laborator, care au completat
informaţiile privind repartiţia elementelor
radioactive în formaţiunile geologice din zona
studiată. Anomaliile aerospectrometrice locale
sunt legate de sectoarele în care au avut loc intense
activităţi hidrotermale (de argilizare şi silicifiere).
Aceste procese, care au afectat depozitele neogene
din Munţii Metaliferi, au condus la înlocuirea
magnetitului şi a mineralelor potasice, fapt ce a
determinat aplicarea cu succes a aerospectrometriei
la localizarea acumulărilor (Ioane, Andrei, 1993).
Diferenţe notabile în distribuţia elementelor
potasice au fost remarcate în rocile andezitice
ce intră în constituţia lanţului eruptiv neogen
Călimani–Gurghiu–Harghita.
În sectorul caldeirei Tălagiu s-au executat
cercetări aerospectrometrice gamma, pe baza
cărora s-au întocmit hărţi ale componentei thorice
şi potasice. Pentru individualizarea zonelor de
hidrotermalism potasic (în care s-a constatat
o îmbogăţire în U şi Th), pe baza acestor date
aerospectrometrice s-a elaborat şi harta raportului
K/eTh. În centrul ariei investigate s-au executat şi
măsurători radiometrice gamma global la sol, care
au evidenţiat o serie de anomalii interpretate ca
zone de alterare potasică (Florian Rădulescu, 1990,
un omonim al unuia dintre autorii prezentului
articol).
În ultimii ani ai sec. XX, în cadrul Institutului
Geologic s-au aplicat tehnici moderne de stocare şi
editare a datelor aerospectrometrice, de procesare
automată a acestora şi elaborarea unor hărţi
pentru eruptivul neogen din Carpaţii Orientali şi
Munţii Apuseni. Astfel, s-au întocmit hărţi ale
distribuţiilor componentelor K, Th şi U, precum
şi hărţi ale rapoartelor K/U, K/Th şi K/U+Th
(D. Ioane, Ligia Atanasiu, 2000). Prelucrarea
modernă a datelor aerospectrometrice a evidenţiat
corelaţia strânsă dintre anomaliile potasice şi
mineralizaţiile hidrotermale (Visarion, 2004).
Interpretarea datelor spectrometrice s-a făcut în
corelaţie cu informaţiile petrofizice referitoare la
concentraţiile de radioelemente naturale în rocile
din zona investigată.
O altă metodă de investigaţie a fost cercetarea
mercurometrică, capabilă să furnizeze informaţii
asupra posibilităţilor de asociere a mercurului cu
zăcămintele metalifere şi nemetalifere. Succesul
utilizării mercurului ca element indicator în
descoperirea unor acumulări mineralizate
depinde de posibilitatea migrării acestuia în afara
zăcământului pentru a forma o aureolă cartabilă la
suprafaţă (Visarion, 2004).
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
Cercetarea mercurometrică a fost introdusă în
România de V. Vâjdea şi C. Niţică în 1980. Primele
experimente s-au efectuat în zona Ostra, unde s-a
stabilit o corelaţie între maximele mercurometrice
şi anomaliile de polarizaţie aparentă, ambele
generate de prezenţa sulfurilor metalice asociate
cu baritina (Vâjdea, Niţică, 1986).
Au urmat studii mercurometrice în Dobrogea, la
Somova, şi în sectorul Oiţa–Cârlibaba din Carpaţii
Orientali, ambele deschizând noi perspective
pentru mineralizaţiile de plumb, zinc şi baritină,
din prima regiune şi pentru lentilele de mangan al
sectorului menţionat al Orientalilor.
Cercetările prin metodele de teledetecţie au
fost introduse în ţara noastră în anul 1974 în cadrul
Institutului de Geologie şi Geofizică (actualul
Institut Geologic al României). S-au executat
înregistrări în sectorul nordic al Carpaţilor Orientali
(zona cristalino-mezozoică, Munţii Călimani),
în Maramureş (regiunea Oaş–Gutâi etc.) şi în
Munţii Apuseni (la nord de râul Mureş). Primele
informaţii (imagini satelitare) au fost obţinute de
sateliţii ERTS-1 şi, mai târziu, de cei LANDSAT.
Înregistrările multispectrale Landsat (MSS) s-au
realizat în două lungimi de undă din domeniul
infraroşu apropiat şi în două lungimi de undă din
domeniul vizibil.
Schiţă cu elemente liniare majore din Munţii Apuseni,
descifrate pe imaginile satelitare la scara 1:1.000.000
(Anca Marina Vâjdea, 1985)
Examinarea imaginilor satelitare a permis
elaborarea unor hărţi cu elemente liniare, care
au fost corelate şi interpretate în contextul
informaţiilor de ordin geologic şi geotectonic.
Comparaţia directă a acestor reprezentări au
condus la concluzia că majoritatea elementelor
liniare corespund unor falii cartate geologic la sol.
45
Info
Cu ajutorul acestei hărţi (cu elemente liniare) s-a
elaborat modelul structural tectonic al Munţilor
Călimani şi s-au stabilit perimetre de prognoză
pentru cinci priorităţi (Vâjdea et al., 1994).
În Maramureş s-a identificat fractura crustală
Bogdan Vodă–Dragoş Vodă, aliniamentul Sighet–
Izvoarele Cârlibaba şi falia Fântâna (Vâjdea et al.,
1978, 1983). În Munţii Apuseni, unele elemente
liniare reflectă falia sud-transilvană (denumită
astfel de M. Săndulescu, 1980), fractura Borod şi
sistemul de falii care au favorizat punerea în loc a
eruptivului neogen din zona Zlatna şi a granitului
de Muntele Mare (Anca Marina Vâjdea, 1985).
Hărţile cu elemente liniare au fost comparate cu
alte hărţi geofizice (gravimetrice, aeromagnetice)
şi s-a constatat faptul că cca 80% dintre anomaliile
gravimetrice şi aeromagnetice au un corespondent
în aceste hărţi. Îmbunătăţirea interpretării geologice
a rezultatelor cercetărilor de teledetecţie s-a făcut
prin elaborarea unor hărţi de distribuţie (după
lungime) a densităţii elementelor liniare din Munţii
Apuseni; aceste hărţi conţin informaţii privind
prognoza prezenţei substanţelor minerale utile. O
analiză de acest gen s-a abordat şi în zona Baia
Mare (Masivul Oaş–Gutâi), unde sunt cunoscute
numeroase zăcăminte minerale neferoase şi auro-
argentifere. Prin luarea în consideraţie a hărţilor cu
elemente liniare şi circulare (rezultate din imaginile
satelitare) şi a datelor geologice, geofizice şi
geochimice s-au definit anumiţi parametri şi metode
de valorificare a acestor informaţii complexe (pe
unităţi de suprafaţă ale zonei investigate), cum
ar fi: metoda entropiei informaţionale (Zorilescu,
1986). Astfel, în regiunea Oaş–Gutâi s-au elaborat
hărţi ale distribuţiei coeficientului de corelaţie şi
ale energiei informaţionale. Se constată faptul că
mineralizaţiile cunoscute se plasează în zona cu
valori maxime ale coeficientului de corelaţie şi în
aria cu valori minime ale energiei informaţionale
(Visarion, 2004).
Cei 85 de ani de prospecţiuni geofizice au
însemnat pentru România un efort material şi uman
deosebit, ce s-a soldat cu rezultate remarcabile în
direcţia descoperirii de noi zăcăminte şi extinderii
celor deja cunoscute. În cele două părţi ale
articolului s-au subliniat şi contribuţiile teoretice
şi practice ale specialiştilor din domeniu, precum
şi perfecţionările şi adaptările metodelor deja
patentate. În toate domeniile geofizicii aplicative,
cercetătorii români au fost întotdeauna în acord
cu tendinţele existente pe plan internaţional şi,
în special, european. Cercetările efectuate, în
afara rezultatelor practice, economice, au condus
şi la rezolvarea unor probleme fundamentale ale
46
cunoaşterii geologice şi geofizice ale subsolului
ţării. Aceste date primare sau cele rezultate
în urma unor prelucrări moderne, avansate
au furnizat elemente utile privind explicarea
seismicităţii României şi a structurii litosferei din
zonele focarelor seismice crustale şi subcrustale.
Imaginile geologice şi geofizice ale teritoriului
românesc s-au integrat în aria orogenului alpino-
carpatic din această parte a Europei.
Bibliografie selectivă:
Airinei, Şt., Velcescu, Georgeta – Lucrări
experimentale gravimetrice-magnetometrice
pentru prospectarea bauxitei din Pădurea Craiului
(sectoarele Cornetu și Zece Hotare), Şt. tehn. ec.,
seria D, 7, 1970, p. 119-143.
Brătăşanu, Elisabeta – Cercetări pentru
aplicarea radiometriei la estimarea conținuturilor
de minerale grele în zona litoralului marin, 1968,
Raport, Arhiva Inst. Geofiz. Aplicată, Bucureşti.
Constantinescu, L., Botezatu, R., Ştefănescu,
Ruxandra – Aplicabilitatea prospecțiunii
gravimetrice la detectarea anticlinalelor petrolifere
din regiunea pericarpatică. I. Anticlinalul Berca–
Arbănași, Bul. Inst. Petrol, Gaze şi Geologie, VII,
1961, p. 39-59.
Paucă, M., Brana, Aluna, Barbu, M., Fekete,
I., Manea, L., Isvoreanu, I., Roşca, V. – Marea
Neagră – cercetări radiometrice 1988, St. cerc.
geofiz., 28, 1990, p. 103-107.
Rădulescu, F., Gheorghiţă, I., Scurtu, S.,
Isvoreanu, I. – Cercetări geologice și geofizice în
vederea stabilirii perspectivelor pentru minereuri
neferoase și auroargentifere, Zona Hălmagiu –
Ineu, 1983, Arhiva IGG.
Rădulescu, F. – Ludovic Mrazec (1867-1944)
– creatorul școlii românești de geologie, An. Inst.
Geol., 74, 2006, p. 185-190.
Stoica, I. – Aspecte privind utilizarea metodei
fenomenelor electromagnetice tranzitorii în
prospecțiunea minereurilor, St. cerc. geofiz., 28,
1990, p. 39-67.
Vâjdea, V., Popescu, I., Marinescu, Alexandra,
Vâjdea, Anca Marina, Niţică, C., Gancz, V. –
Aplicații ale tehnicilor de teledetecție și ale
sistemului informațional geografic (GIS) în
domeniul geoștiințelor, St. cerc. geofiz., 32, 1994,
p. 3-23.
Visarion, M. – Raport asupra prospecțiunilor
gravimetrice din regiunea Ditrău, 1955, Arhiva
IPL.
Visarion, M. – Istoria Geofizicii Românești,
vol. 2, Ed.Vergiliu, 2004, Bucureşti, 393 pp.
Zugrăvescu, D. – Sabba S. Ștefănescu, in
memoriam, St. cerc. geofiz., 32, 1994, p. 127-134.

F O L O S I R E A P E T R O LU LU I
TIMPURILE VECHI
Jurist Ion M. UNGUREANU
Incontestabil, petrolul brut a fost folosit
întotdeauna la ungerea osiilor mijloacelor de
transport şi axelor diverselor maşini rudimentare.
În urmă cu peste 2050 de ani, Strabon – istoric
şi geograf grec (63-19 î.Hr.) – consemna: „Un corp
pe care l-ai uns cu naftă ia foc.” Ne amintim de la
lecţiile de istorie antică despre „focul grecesc” care
făcea scrum navele inamice pe mare.
Biblia menţionează că Dumnezeu îi spune lui
Noe: „Tu însă fă-ţi o corabie din lemn de salcâm. În
corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală
pe dinăuntru şi pe dinafară”1. Tot din Biblie aflăm
că, la construirea Turnului Babel, „Apoi au zis
unul către altul: Haidem să facem cărămizi şi să le
ardem cu foc! […] Şi au folosit cărămida în loc de
piatră, iar smoala în loc de var”.2 Despre folosirea
bitumului (smoala) la construirea Turnului Babel
menţionează şi „părintele istoriei” – Herodot (484-
425 î.Hr.). Respectiva „smoală” (sau bitum) era
exploatată de la Hit, pe Eufrat, la distanţă de 8 zile
de Babilon. De mii de ani luntraşii de pe Tigru şi
Eufrat cătrăneau luntrile lor cu bitum. El a descris
unele izvoare de petrol din insula Zakyntos (Zante,
denumirea de astăzi) şi pe cele din apropiere de
Arderica (denumită în prezent Aracca), unde
extracţia se făcea cu ajutorul ramurilor de mirt,
care se îmbibau când erau introduse la suprafaţa
apei, cât şi pe principiul fântânii cu cumpănă.
Tot Herodot, în Istoriile sale, menţiona că, în
îndepărtata antichitate, arhitecţii asirieni acopereau
cu bitumen cărămizile cu care construiau case,
temple şi oraşe, pentru a le apăra de umezeală şi
atacul aerului. Sumerienii foloseau smoala ca liant
pentru mozaicuri. În textele cuneiforme în care este
descrisă căderea Babilonului se menţionează că
1 4
Biblia sau Sfânta Scriptură, cap. 6, verset 14, Bucu-
reşti, 1975, p.16.
2 5
Idem, cap. 11, verset 3, p. 20.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
ÎN
bitumul a servit la incendierea acestei cetăţi. Sunt
discuţii că cea mai veche distilerie de petrol ar data
de acum 2000 de ani la Bababurger, în Irak. Plutarh3
numea petrolul4 „uleiul de piatră”, întrebându-se
cum o fi luat naştere această materie care izvorăşte
şi curge din pământ. Atât Plutarh, cât şi Dioscoride
vorbesc despre folosirea ţiţeiului drept combustibil
în Grecia antică. În antichitate, ţiţeiul a fost folosit
şi ca medicament pentru vindecarea rănilor, iar
egiptenii l-au folosit la îmbălsămarea mumiilor.
Alexandru Macedon îşi serba gloria în oraşul
Babilon, aprinzând două pâraie de petrol, care
erau aduse să curgă de o parte şi de alta a străzii
principale.
„Focurile nestinse”, întreţinute de gazele de la
Baku, au dat naştere în vremuri străvechi la cultul
lui Zoroastru, sau cultul focului.
Nici romanii nu au cunoscut mai mult despre
petrol decât grecii. Ei îl numeau „oleum vivum”5.
Pliniu menţiona că la Agrigento este strâns în
coşuri de stuf. Tot Pliniu, în Istoria naturală
vorbeşte de calităţile terapeutice ale uleiului de
piatră. Arhitectul roman Vitruviu, în secolul I î.Hr.,
şi geograful Strabon (menţionat anterior) descriau
izvoarele de petrol de la Sale din Cilicia aflată în
Asia Mică precum şi de la Apollonia din Iliria.
Pliniu cel Batrân (23 sau 24-79 d.Hr.) a descris unele
izvoare de petrol şi aminteşte că era folosit pentru
iluminat şi încălzit, dar mai ales ca medicament
pentru: oblojirea rănilor, oprirea hemoragiilor,
ajutând la închiderea plăgilor, la tratarea astmului,
a reumatismului, a gutei, a constipaţiilor cronice şi
a scabiei, pentru oprirea întinderii albeţii ochilor şi
a pecinginii, la calmarea durerilor de dinţi şi a tusei
3
Scriitor, istoric şi filosof grec (46-120 d.Hr).
Originea numelui provine din limba latină: petra =
piatră, oleum = ulei.
M. Stăureanu – Dicționar român-latin, Bucureşti, 1994.
47
Info
cronice, precum şi la potolirea durerilor lombare.
În ţara noastră, ţiţeiul a fost cunoscut şi folosit
din timpuri străvechi. Despre existenţa ţiţeiului şi
a „focurilor nestinse” de la Lopătari (Buzău) sunt
făcute menţiuni încă de pe vremea romanilor, care,
la fel ca localnicii, le considerau ca puteri ale zeilor
şi se închinau la ele.
Cu toate că pentru o perioadă destul de lungă
sunt absente ştirile scrise despre petrolul românesc,
nu aceeaşi este situaţia pe plan arheologic. Printre
dovezile din acest ultim domeniu, trebuie amintite:
o căniţă romană cu bucăţi de smoală în ea, de la
sfârşitul secolului al II-lea–începutul secolului al III-
lea d.Hr., găsită la Tomis; o căniţă romană cu urme
de bitum, din aceeaşi perioadă, găsită la Celei (fosta
cetate Sucidava); amfore întregi sau fragmente cu
urme de bitum, din secolele V-VI, găsite la Histria.
Foarte importante sunt materialele ceramice cu
urme de păcură descoperite la Târgşorul Vechi, ce
datează din secolele III, V-VI, IX-X şi XIV-XV.
Similare s-au găsit şi la Budureasca, de pe raza
comunei Fântânele, de lângă Mizil.
În anul 673, când flota arabă încearcă să asedieze
Constantinopolul – capitala Imperiului Bizantin –, la
sugestia sirianului Callinicos, împăratul Constantin
al IV-lea foloseşte tot o variantă a focului grecesc,
aruncând de pe navele de război, în direcţia navelor
inamice, cu ajutorul unor catapulte, un amestec de
petrol cu alte substanţe inflamabile. Multă vreme
Imperiul Bizantin rămâne neatins şi de neînvins,
prin folosirea petrolului ca „armă de foc”.
Şi lampa fermecată a lui Aladin, cel din O mie și
una de nopți funcţiona tot pe bază de petrol.
Farmacistul din Anvers, Charles de Minne, din
perioada Renaşterii recomanda următoarea reţetă:
„În primul rând, acest ulei curăţă orice ulceraţie
şi vindecă orice rană dacă se unge plaga cu ulei,
cu ajutorul unei pene, şi se pune deasupra de două
ori pe zi un plasture cu apostolicum… Tot astfel,
petrolul vindecă orice râie; mai întâi se spală şi se
va curăţa foarte bine râia cu bere caldă, apoi se va
freca de două ori pe zi cu petrol şi deodată se va
vindeca, fără ca râia să mai revină… Tot astfel,
acest petrol e foarte bun pentru durerea de ochi care
nu e mai veche de un an. Se va amesteca cu puţin
lapte de femeie şi apoi se vor unge ochii seara şi
dimineaţa. Tot astfel, acest petrol este foarte bun
împotriva pietrei…”6. Şi reţeta continuă cu de mai
multe ori „Tot astfel…”
6
I. Cioară – Petrolul lumii și lumea petrolului, Editura
Politică, Bucureşti, 1964, p. 79.
48
Din fericire, alături de alte bogăţii pe care
Dumnezeu le-a dăruit pământului românesc, a fost
şi este şi petrolul, dar, uneori, din nefericire pentru
noi, aceste bogăţii (ca, de altfel, şi petrolul), au fost
râvnite de marile imperii ale timpurilor şi, în câteva
rânduri, pe lângă progresul înregistrat, a mai dus şi
la înrobirea vremelnică a ţării. Distinsul economist
Dionisie Pop Marţian (1829-1865) remarca:
„Toată Europa şi mai cu seamă cea mai populată
parte a ei, şi-a aţintit ochii asupra României, toate
comunicările din viaţa socială a teritoriului sunt
căutate. Călătorii de toate naţiunile au venit să ne
studieze izvoarele averei noastre şi lăcomia la ele
sunt cauza feluritelor îngrijiri de viitorul acestei ţări.
Nici poate fi altrăminte, căci astăzi nemaiputându-se
practica cucerirea ţărilor prin asaltul armelor, statele
influenţătoare trămit înainte industria şi comerciul,
ca să le pregătească calea pentru o ocaziune mai
favorizatoare. Deci, de vom scăpa de dependenţa
politică ni se pregăteşte alta economică.”
Francezul Leon Hugonnet, care a stat în
România în anii 1871-1872, scria despre cele Șase
luni în România, având motto-ul „Roman no pere”,
concluzia sa: „Am părăsit Bucureştiul în ziua de 12
mai 1872, într-o duminică dimineaţa (...). La gară,
un francez m-a rugat să-i spun pe scurt părerea
mea despre România (...). Această ţară ar putea fi
o Elveţie sau o Belgie a Orientului; dar asuprită de
secole, în ciuda pământului roditor şi a avântului
agriculturii, ea a rămas în urmă din punct de vedere
industrial, iar azi, este exploatată de către străini
(...).”7
Existenţa ţiţeiului pe teritoriul României,
denumit în trecut „păcură”, este menţionată cu multe
secole în urmă. Prof.univ. Constantin C. Giurescu
explică provenienţa termenului de „păcură”8 de la
latinescul „picula” – un diminutiv al cuvântului
„pix”, care înseamnă smoală.
Deşi, până la apariţia alfabetului chirilic,
înaintaşii noştri din Ţara Românească şi Moldova
foloseau alfabetul latin9, avem mai puţine dovezi
7
Prin Țările Române – călători străini din secolul al
XIX-lea – antologie, traducere, studiu introductiv şi
note de Simona Vărzaru, Editura Sport-Turism, Bucu-
reşti, 1984, p.149.
8
C.C. Giurescu – Vechimea exploatării petrolului și a
cerii de pământ în țările românești – studiu publicat în
Revista “Cibinum”, 1967-1968.
9
Dr. Napoleon Săvescu („Dacia Revival International”,
New York), într-o scisoare deschisă Tineretului Român
(difuzată şi pe Internet), printre altele, comenta despre
Prof.dr. în istorie Augustin Deac, care, la primul Con-
gres de dacologie, a vorbit despre Codex Rohonczi – o

scrise
crise nu numai despre ppetroletr
troll dar şi despre alte
domenii în scrierea latină; începând cu mileniul II
după Hristos, documentele sunt scrise cu chirilice,
mai întâi în limba slavonă şi, numai după ce se
acutizează competiţia între limba slavonă şi limba
greacă, în documentele scrise îşi face loc limba
română în locul celei slave, dar tot în scrierea
chirilică. Cel mai vechi document cunoscut scris în
limba română, cu alfabet chirilic, este Scrisoarea lui
Neacșu din Câmpulung, trimisă judelui Brașovului,
la 1521.
Scrierea cu chirilice va dura până la 1844, când se
trece, treptat, la scrierea în alfabetul latin şi în Ţara
Românească şi Moldova, la iniţiativa lui Ion Heliade
Rădulescu, iar în anul 1860 (imediat după unirea
celor două principate), ministrul Învăţământului,
Ion Ghica generalizează şi oficializează această
măsură. Iată cum s-a făcut această trecere:
Ecoul acestei schimbări a fost răsunător în
rândul românilor. Imediat, numărul abonaţilor
„Curierului Românesc” a crescut, numai la Tg.-Jiu,
de la 6 la 30, fapt ce l-a determinat pe Ion Heliade-
Rădulescu să scrie un articol elogios la adresa
gorjenilor şi să le publice scrisoarea cu care îşi
însoţea lista abonaţilor: „Târgu Jiului. Subsemnaţii
neavând nicidecum poftă de a rămâne mai în urmă
de veacul în care trăim, dovedind printr-aceasta
atât de a primi Curierul de ambe sexe, cât şi cu
adevărat românească dorinţa ca acest jurnal să ne
cronică daco-românească de 448 de pagini, scrisă în
limba română-arhaică, „latina vulgara”, cu alfabet geto-
dac, care era prezentă şi în cultul ortodox din biserici.
Scrierea este de la dreapta la stânga şi textul se citea
de jos în sus. Această scriere va dăinui până când s-a
trecut la oficierea cultului religios în limbile greacă şi
slavonă.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
învred
învrednicim
dniicim
i a-ll do
ddobândi
bând
bân i tipărit cu adevăratel
adevăratelele llitere
itere
it
sau mai bine (zis) strămoşeşti”. 10
Diploma de „Boier de Neam” obţinută de către
înaintaşul nostru Ion Ţicleanu de la domnitorul
Gheorghe Bibescu, în 1845, redată mai jos, în
xerocopie, demonstrează clar începutul acestei
benefice schimbări. Se observă un număr mult mai
mare de litere latine, în comparaţie cu documentele
din perioadele anterioare.11
Această situaţie am explicat-o mai larg
în lucrarea 160 de ani de la prima atestare
documentară a învățământului de stat în limba
română în orașul Țicleni – 1842-2002, publicată în
„Actualitatea Gorjului” în 14 numere, din perioada
30 august-3 octombrie 2002. Consultarea izvoarele
istorice, redactate în slavonă, ce vor fi evocate mai
jos, demonstrează cele afirmate mai sus. Românul
nu a trăit niciodată în afara vieţii spirituale că altfel,
10
Suplimentul „Gazeta Gorjului” din august 1969, p.
14 – articolul lui C. Stănoiu – Valori sub vălul timpului,
„Coloana”.
11
Ion Ţicleanu a demonstrat domnitorului că este des-
cendent al lui Radu Ţicleanu – întemeietorul localităţii
Ţicleni –, care a luptat sub stindardul marelui între-
gitor de neam şi ţară, Mihai Viteazul. Iată traducerea
diplomei: „Noi Giorgie Dimitrie Bibescul. Cu mila lui
Dumnezeu domn stăpânitor a toată Ţara Românească.
Ion sân (urmaş – n.n.) Radu Ţicleanu din satul comuna
Ţicleni judeţul Mehedinţi, atât din acturile ce a înfăţişat
la Comisia de catagrafie a periodului al 3-lea cât din
condicile visteriei din anul 1828 şi 1831, dovedindu-se
adevărata însuşire de Boier de Neam, s-a trecut numele
lui în condica statului închipuită dupe art. 80 din Re-
gulamentul Organic tot într-o vreme i s-a dat la mână
şi această Diplomă încredinţată cu pecetea şi subscrie-
rea Domniei Noastre spre a-i sluji drept, aceea dovadă
şi a se bucura şi pe viitor de privilegiile de Boier de
Neam. SS/ indescifrabil. Anul 1845 Luna Noiembrie
Nr. 3259”.
49
Info
cum afirmă Vasile Pârvan, „Unde nu este viaţă
spirituală, nu este istorie”.
Un document din anul 1440 atestă că fiii lui
Alexandru cel Bun „dau satul Lucăceşti de pe
Tazlăul Sărat, împreună cu gropile de păcură,
mânăstirii Bistriţa”.
Alt document din 22 noiembrie 1517 glăsuieşte:
„Io Basarab Voevod… dă domnia mea sfintei
mânăstiri a jupanului Drăghici din Cricov, ca să-i fie
satul Săcăreni (este vorba de Ţintea de azi – n.n.),
…însă pe unde au hotărnicit 12 boieri... iar hotarul
să se ştie... şi din locul cu răchiţi, peste dâmb la
Păcuri; astfel de la Păcuri în sus, pe drumul săpat.”
„Moşia păcureţului” din cuprinsul localităţii
Matiţa este menţionată într-un document din 14
iulie 1521.12 Este amintită şi la 1614.
12
Documente privind Istoria României, veacul XVI. B.
Țara Românească, vol. I: 1501-1525, p.168.
50
Mulţi autori străini pomenesc despre „aurul
negru” al Carpaţilor. Georgius Agricola publică
De Fossilis la Basel, în Elveţia, în 1556, în care
vorbeşte de ţiţeiul care izvorăşte din Munţii Carpaţi
– „defluit e Carpata Monte”. Cirro Spontoni publică
la Veneţia, în 1636, lucrarea Della Transsilvania, în
care arată că ţiţeiul izvorăşte din pământ, se foloseşte
ca excelentă unsoare la osii. Cei doi mai descriu
şi o parte din tehnologia utilizată la acea vreme.
După decantare, ţiţeiul era fiert şi, odată cu aburii,
se eliminau produsele uşoare. Ceea ce rămânea
era păcura, care era bine amestecată, fiind utilizată
în trei scopuri principale, ca: unsoare, mijloc de
iluminat şi pentru oblojirea rănilor vitelor.13
De ce în vechime, la români, ciobanului i se mai
spunea şi păcurar? Explicaţia o găsim în Soarta
petrolului românesc de Z. Mirski – articol publicat
în revista „Timpuri noi”, nr. 47, reprodus şi în
ziarul „Sondorul”14, redată astfel: „Iată o imagine
din trecutul îndepărtat. Pe drum înaintează, stârnind
nori de praf, o turmă de oi coborâtă din munte, de la
păşunile de vară. Scârţâitul carelor, behăitul oilor,
strigătele scurte ale ciobanilor umplu văzduhul.
O căruţă e încărcată cu burdufuri din care picură
un lichid negru şi gras. E petrol pe care ciobanii
îl aduc de la poalele Carpaţilor pentru puţinele lor
nevoi şi ca să-l vândă la târg. Şi-l procură fără nici o
greutate. Nu trebuie decât să te apleci, ca să-l scoţi
dintr-o groapă, unde se adună ca apa de izvor ce se
scurge de pe povârnişul muntelui. Ciobanului i se
spune în româneşte şi «păcurar». De aci provine şi
cuvântul «păcură» – petrol.”
(va urma)
13
I.M. Ştefan – Din istoria tehnicii românești, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 52.
14
„Sondorul”, anul IV, nr. 78, joi 12 decembrie 1957.

Riscul – oportunitate sau ameninţare
Prof.univ.dr. Gheorghe ION
A.S.E. Bucureşti
(urmare din numărul trecut)
Analiza riscului. Managementul riscului
cuprinde o gamă largă de activităţi, riguros definite
şi organizate, care, plecând de la condiţiile de
existenţă şi obiectivele fundamentale ale instituţiei,
analizează factorii de risc într-o concepţie de
permanentă schimbare a stărilor iniţiale, în vederea
minimizării riscului asumat şi costurilor necesare.
Literatura de specialitate menţionează câteva
metode consacrate, dintre care se pot aminti: metoda
interdependențelor funcționale şi metoda matricelor
de risc.
În aplicarea primei metode, se pleacă de la
evidenţierea factorilor controlabili (structura
organizatorică şi de personal, strategia de urmat,
procedurile aplicate) şi a celor necontrolabili (erori
de sistem, informaţii perimate, decizii manageriale
Figura nr. 6: Elementele matricei de risc.
Aplicarea metodei matricii de risc pentru fiecare
schimbare în cadrul unei organizaţii duce la obţinerea
unor valori pentru riscul asumat, care, comparate
cu conceptul atitudinii de risc (acceptabil, atitudine
selectivă, inacceptabil), determină, fie toleranţa
selectivă, cu măsurile de prevenire şi atenuare
a efectelor, fie neacceptabilitatea, cu măsurile
de asigurare pentru cazurile de materializare a
riscurilor maxime.
Structural, managementul riscului constă dintr-
un complex de măsuri juridice, organizatorice,
economice, fizico-tehnologice şi informaţionale
capabile să preîntâmpine acţiunea factorilor
perturbatori generaţi de concurenţa din piaţă în
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
Retail senior ec. Luminiţa ION
A.S.E. Bucureşti
greşite etc.). Metoda evidenţiază interdependenţa
ierarhică de evenimente pozitive aflate în relaţii
de tip -sau logic- ori -şi logic-, permiţând
clasificarea componentelor riscului, măsurilor şi
contramăsurilor.
Componentele principale ale celei de-a
doua metode, identificate în Figura nr. 6, sunt
următoarele: aria protejată, amenințările probabile
şi nivelul de risc.
Pentru construirea matricei de risc, se determină
ariile protejate şi, în special, zonele de activitate ale
organizaţiei, nişa de piaţă în care activează şi pe care
doreşte să o protejeze, se cuantifică consecinţele în
cazul unor acţiuni ale concurenţei şi se calculează
valoarea riscului asumat prin însumare ponderată a
valorilor cuantificate.
care activează organizaţia, pentru a le diminua sau
anihila consecinţele.
Realizarea obiectivelor firmei presupune
cunoaşterea şi asumarea unor riscuri multiple.
Procesul de management al riscului cuprinde
trei faze:
– Identificarea riscului (se realizează prin
întocmirea unor liste de control, organizarea
unor şedinţe de identificare a riscurilor şi
analiza documentelor arhivate);
– Analiza riscului (utilizează metode cum sunt:
determinarea valorii aşteptate, simularea,
arborii decizionali);
51
Info
– Reacţia la risc (cuprinde măsuri şi
acţiuni pentru diminuarea, eliminarea sau
repartizarea riscului).
Tipologia riscului în activitatea organizațiilor
În literatura de specialitate, care abordează
tipologia riscurilor asociate afacerilor internaţionale,
sunt multe confuzii referitoare la termenii risc, sursă
de risc şi expunere la risc.
Astfel, conceptul de risc este utilizat în legătură
cu variaţiile neanticipate sau cu variaţiile în sens
negativ ale unor variabile de genul cifrei de afaceri,
profitului, cotei de piaţă ş.a.m.d., dar el este folosit
şi pentru definirea unor factori interni sau externi
organizaţiei care influenţează riscul total al firmei.
În acest ultim sens, putem considera că „riscul”
se referă, de fapt, la o sursă de risc, cel mai bun
exemplu în acest sens este riscul politic, care leagă
variabilitatea performanţelor firmei de componentele
incerte ale mediului sau mediilor de operare.
Pentru a face o distincţie clară între aceste două
utilizări ale termenului de risc, Miller1 adoptă
convenţia de a folosi termenul „risc” pentru a se referi
exclusiv la volatilitatea variabilelor de performanţă
ale unei firme, care face imposibilă previzionarea
acestora, utilizare similară cu cea a dispersiei sau
abaterii standard din teoria financiară.
Pentru a defini sursele de risc, Miller2 preferă
termenul de incertitudine, aşa cum este el utilizat în
managementul strategic şi în teoria organizaţională,
pentru a desemna capacitatea redusă de
previzionare a variabilelor organizaţionale şi de
mediu care influenţează performanţele corporatiste,
ca şi existenţa unor informaţii reduse sau puţin
relevante cu privire la aceste variabile. În acest
sens, incertitudinea cu privire la variabilele
organizaţionale şi de mediu reduce gradul de
previzionare a performanţei corporatiste, şi, pe cale
de consecinţă, măreşte riscul.
În materialul prezent se foloseşte termenul de
risc atât cu înţelesul de variabilitate a performanţei
la nivelul firmei, cât şi cu cel de incertitudine
asociat unor variabile interne şi externe firmei, însă
păstrând mereu în fundal diferenţierea risc – sursă
de risc.
O altă distincţie fundamentală este aceea între
risc şi expunere la risc. Cei doi termeni nu sunt
substituibili, relaţia dintre ei fiind aceea că prezenţa
1 3
K.D. Miller – A Framework for Integrated Risk Man-
agement in International Business, “Journal of Interna-
tional Business Studies”, Vol. 23, No. 2, 1992.
2 4
K.D. Miller – Industry and Country Effects on Man-
agers Perceptions of Environmental Uncertainties,
“Journal of Industrial Business Studies”, Vol. 24, No.
4, 1993.
52
unei surse de risc nu generează neapărat expunere
la risc, în timp ce expunerea la risc nu poate fi
prezentă în absenţa sursei de risc. Expunerea la
risc apare numai prin prisma efectelor negative
pe care prezenţa unei surse de risc le-ar putea
avea asupra valorii activelor şi pasivelor firmei şi
asupra valorii lor de piaţă, reflectate, în cele din
urmă, în modificarea averii acţionarilor corporaţiei.
Această distincţie are o importanţă considerabilă
asupra managementului riscului, atâta vreme cât
companiile devin conştiente de faptul că politicile
şi tehnicile de gestiune a riscului au în vedere, de
fapt, reducerea sau eliminarea expunerilor la risc, şi
nu a riscului sau sursei de risc în sine.
Încercările făcute în literatura de specialitate de
a descrie şi cuantifica, atunci când acest lucru este
posibil, riscurile cu care corporaţiile transnaţionale
se confruntă în derularea de operaţiuni internaţionale,
s-au concentrat, de obicei, pe unul sau altul dintre
riscuri, excluzând alte variabile care generează
incertitudini pentru afacerile internaţionale. Unii
autori au preferat să pună accentul pe riscul politic3
sau pe riscul valutar4. Există însă şi autori care
au încercat să prezinte clasificări ale riscurilor
internaţionale, care, în general, se evidenţiază prin
acordarea unei importanţe considerabile riscurilor
de natură financiară în cadrul riscurilor asociate
operaţiunilor internaţionale.
Astfel, într-un articol considerat acum un
„clasic” al domeniului, Ghoshal5 distinge patru
tipuri de riscuri asociate afacerilor internaţionale.
Prima categorie cuprinde aşa-numitele
macroriscuri economice, care se situează, în mod
normal, dincolo de capacitatea firmei de a le
influenţa şi care sunt specifice fiecărei ţări, sau sunt
regionale, sau, unele dintre ele, globale. Ele includ
evenimente de genul războaielor şi al dezastrelor
naţionale, dar şi al transformărilor exogene la
nivelul forţelor pieţei (modificările cursurilor
de schimb, ale costurilor forţei de muncă sau ale
preţurilor mărfurilor).
A doua categorie este formată din riscuri de
politică economică, generate de incertitudinea
referitoare la acţiunile viitoare ale guvernelor
ţărilor de origine sau gazdă ale companiilor. Aceste
riscuri includ modificările posibile la nivelul
reglementărilor fiscale, al controlului investiţiilor
străine directe, fie de intrare, fie de ieşire în/dintr-o
S. Kabrin – Political risk: A review and reconsidera-
tion, “Journal of International Business Studies”, Vol.
10, No. 1, 1997.
J. Pringle – Managing foreign exchange exposure,
“Journal of Applied Corporate Finance”, 1995.
5
S. Ghoshal – Global Strategy: An Organizing Frame-
work, “Strategic Management Journal”, No. 8, 1997.

ţară, al cerinţelor de performanţă şi al legislaţiei
antitrust. Efectul net al unor asemenea acţiuni
de politică economică poate fi adesea dificil de
deosebit de efectul forţelor macroeconomice,
deoarece amândouă categoriile de riscuri generează
modificări la nivelul cursului de schimb pentru o
monedă dată. Cu toate acestea, distincţia între cele
două dintr-o perspectivă managerială este foarte
importantă, având în vedere că riscurile aparţinând
ultimei categorii, spre deosebire de cele din prima
categorie, pot fi parţial controlabile sau cel puţin
influenţabile.
A treia categorie de riscuri identificată de
Ghoshal poartă denumirea de riscuri de natură
competitivă, antrenate de incertitudinile asociate
reacţiilor competitorilor la dezvoltarea şi aplicarea
strategiei firmei. Deoarece situaţiile de monopol sau
de piaţă perfectă sunt foarte rare astăzi (dacă nu chiar
inexistente), toate companiile vor fi supuse acţiunii
acestor tipuri de riscuri. În contextul derulării de
afaceri globale, totuşi, implicaţiile prezenţei acestor
riscuri sunt deosebit de complexe, atâta vreme cât
competitorii unei firme date pot avea reacţii care
îmbracă forme diferite şi sunt formulate pentru pieţe
diferite.
A patra categorie de riscuri include riscurile de
resurse sau de acces la resurse cu care se confruntă
corporaţiile globale. Acestea au în vedere riscurile
determinate de adoptarea unei strategii de afaceri
care necesită resurse de care compania nu dispune,
pe care nu le poate obţine sau pe care nu le poate
economisi. Una dintre cele mai rare resurse de acest
gen este considerată a fi talentul managerial, dar
riscurile de resurse pot fi generate şi de lipsa unei
tehnologii adecvate sau chiar a capitalului.
Indiferent de categoria de risc, este importantă
observaţia că toate diferă de la o ţară la alta şi,
de asemenea, că sunt supuse modificării de-a
lungul timpului. Acest aspect face ca opţiunea
fundamentală a firmei, la nivelul strategiei sale
generale, să fie aceea a flexibilităţii, întrucât
diversitatea şi volatilitatea creează oportunităţi care
trebuie să fie luate în considerare împreună şi nu
separat.
Pentru a ilustra această realitate, Bartlett şi
Ghoshal6 oferă exemplul firmei Fiat, confruntată
simultan, la începutul anilor ’90, cu o serie de forţe
generatoare de risc şi, în acelaşi timp, de oportunităţi
de afaceri: deschiderea pieţelor fostelor ţări
comuniste din Europa Centrală şi de Est, aplicarea
programelor Comunităţii Economice Europene (de
atunci) de armonizare a pieţelor începând cu 1992,
6
C. Bartlet, S. Ghoshal – Transnational Management,
Third Edition, Irwin, 2005.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
expansiunea rapidă a producătorilor japonezi de
automobile şi constrângerile firmei-mamă referitoare
la resurse. Aceşti factori au determinat elaborarea
unei strategii de diversificare agresivă a afacerilor
firmei la nivel global la începutul anilor ’90, tocmai
pentru a putea beneficia de pe urma oportunităţilor
astfel create. Implicaţiile, fie şi numai la nivelul
investirii în noi unităţi productive şi al strategiei de
aprovizionare, sunt impresionante: achiziţionarea
unei participaţii majoritare la o uzină spaniolă – o
piaţă în creştere, cu o forţă de muncă ieftină şi care
oferea acces la piaţa viitoarei Uniuni Europene,
încheierea unui aranjament de licenţă cu firme din
fosta Uniune Sovietică, pentru a le oferi acestora
sprijinul necesar în modernizarea industriei auto, şi
luarea în considerare a Poloniei ca o sursă regională
potenţială pentru componente intensive în forţă de
muncă. Este evident faptul că Fiat, ca orice altă
companie de altfel, nu poate urmări aceste opţiuni
strategice izolat, deoarece optimizarea uneia dintre
ele ar putea compromite abilitatea firmei de a le
implementa pe celelalte, abordarea cea mai potrivită
fiind aceea a unei flexibilităţi reale, aplicabile prin
menţinerea viabilităţii fiecărei oportunităţi, fără ca
acest lucru să ducă la compromiterea celorlalte.
O observaţie importantă în acest context este
aceea că unele riscuri sunt specifice tuturor firmelor,
în timp ce altele sunt caracteristice numai celor
angajate în activităţile creatoare de valoare adăugată
situate în străinătate, iar unele sunt specifice unei
anumite firme.
Aceste riscuri au în vedere: riscurile politice,
riscurile asociate accesului la resurse şi riscurile de
natură culturală (de exemplu, legate de atitudinea
faţă de muncă şi autoritate, onorarea contractelor
etc.). Pe de altă parte, Kogut7 în anul 1985, apoi
Dunning8 în 1993 recunosc că flexibilitatea unei
corporaţii globale diversificate geografic îi poate
oferi un avantaj asupra competitorilor care se
angajează în producţie într-un număr redus de ţări.
Efectul riscurilor asupra transnaţionalizării
activităţilor creatoare de valoare adăugată ale unei
firme depinde, în primul rând, de tipurile de risc
luate în considerare, dar şi de atitudinea principalilor
decidenţi ai firmei faţă de asumarea riscurilor.
De exemplu, riscurile asociate imperfecţiunilor
pieţelor internaţionale asumate de firmă cu scopul
de a obţine economii la nivelul coordonării centrale
a tuturor activităţilor pot acţiona ca un stimulent de
7
B. Kogut – Designing Global Strategies: Profiting
from Operational Flexibility, “Sloan Management
Review”, No. 25, 1985.
8
J.H. Dunning – Multinational Enterprises and the
Global Economy, Addison-Wesley Publishing Com-
pany, Reading, 1993.
53
Info
realizare a investiţiilor în străinătate şi nicidecum ca
o piedică în calea lor. Pe de altă parte, operaţiunile
în străinătate, şi mai ales investiţiile străine directe,
aduc cu ele riscuri noi (de exemplu, posibilitatea
exproprierii activelor firmei într-o ţară gazdă).
O creştere a acestor riscuri, sau chiar modificarea
percepţiei firmei cu privire la magnitudinea acestor
riscuri, poate conduce către preferarea unei prezenţe
pe o piaţă străină prin crearea de societăţi mixte
sau diverse forme de alianţe de colaborare, care
să permită partajarea riscurilor, mai ales a celor de
natură financiară.
Pe acceaşi linie a impactului riscurilor prezente
în cadrul internaţional asupra riscului general
al firmei se situează şi Sullivan9 care propune o
clasificare a riscurilor în doua categorii: non-riscuri
de ţară şi riscuri de ţară.
Riscurile din prima categorie cuprind pierderile
posibile pe care o companie le poate înregistra
datorită modificărilor la nivelul pieţelor, acţiunilor
concurenţilor sau erorilor managerilor, şi sunt
clasificate de Sullivan9 astfel: riscul de afaceri
reprezintă probabilitatea ca firma să iasă din
afaceri prin faliment într-o anumită perioadă de
timp, riscul comercial desemnează probabilitatea
ca, datorită insolvabilităţii sau strategiei clienţilor
săi, firma să nu îşi recupereze creanţele acumulate,
riscul financiar este văzut prin prisma probabilităţii
ca firma să nu fie capabilă să-şi achite serviciul
Figura nr. 7: Impactul non-riscurilor de ţară asupra riscurilor de ţară.
Sursa: Sullivan, 1999
________________
9
J. Sullivan – Exploring International Business Environments, Pearson Custom Publising, 1999.
54
datoriei – principalul şi dobânda – atunci când acesta
este scadent, riscul de piaţă desemnează situaţiile
provocate de reducerea preţurilor produselor finale
comercializate de firmă, fără ca aceasta să fie
însoţită de creşterea volumului produselor vândute,
iar riscul valutar este dat de efectele negative ale
fluctuaţiilor cursurilor de schimb asupra activităţii
firmei.
Riscurile de ţară se înscriu, în viziunea lui
Sullivan, pe trei coordonate: riscul politic, riscul
macroeconomic şi riscul social. Riscul politic
acoperă pierderile posibile ale unei companii ca
urmare a existenţei unui anumit mediu politic
într-o ţară gazdă sau ca urmare a modificărilor
potenţiale în respectivul mediu politic, şi este văzut
ca îmbrăcând patru forme:
Dezinvestirea forţată;
Reglementările nefavorabile;
Interferenţa în operaţiunile firmelor străine;
Tulburările politice.
Astfel, orice acţiune derulată de guvernele ţărilor
gazdă sau asociată cu acestea care are potenţialul de
a afecta operaţiunile unei firme străine din acea ţară
este considerată de Sullivan ca sursă de risc politic.
Prin analogie cu riscul de piaţă, Sullivan include
în riscul macroeconomic fenomene de genul lipsei
creşterii în ţara gazdă, nivelului redus al economisirii
locale, infrastructura slabă şi disponibilitatea redusă
a forţei de muncă.

Ultima categorie de riscuri de ţară este aceea
a riscului social, care include factori sociali situaţi
dincolo de controlul guvernamental şi care pot pune în
pericol firmele străine şi antrena pierderi.
Figura nr. 7 prezintă relaţia dintre cele două
categorii de riscuri, săgeţile ilustrând influenţa
riscurilor de ţară asupra non-riscurilor de ţară şi, pe
cale de consecinţă, asupra companiei. În abordarea
lui Sullivan sunt interesante două aspecte: în primul
rând, singurele categorii de riscuri prezente în cadrul
internaţional sunt considerate a fi riscul valutar şi
riscurile de ţară, toate celelalte putând fi regăsite
şi în cazul firmelor care derulează operaţiuni într-
un cadru strict naţional. În al doilea rând, riscurile
de ţară sunt văzute a mări dimensiunea riscului
total al firmei, pe calea unei influenţe indirecte
asupra nivelului acestora, trecând prin influenţarea
non-riscurilor de ţară, mai ales în situaţia în care
compania derulează operaţiuni în medii gazdă
caracterizate prin riscuri ridicate.
Ceea ce este discutabil în abordarea lui Sullivan
se referă la modalităţile sugerate de gestionare
a riscurilor asociate prezenţei internaţionale a
firmelor, intuitiv simple dar naive, dat fiind cadrul
complex în care afacerile se derulează astăzi.
Astfel, Sullivan propune diminuarea riscului
prin intermediul a patru tipuri de acţiuni:
Crearea unei reputaţii solide a firmei;
Evitarea ţărilor care sunt dependente de
condiţiile de pe piaţa mondială;
Localizarea numai în ţări cu economii bine
conduse şi guverne responsabile;
Promovarea, de către companiile care
investesc internaţional, a unei imagini de
„binefăcător” şi de „cetăţean responsabil”.
Autorul are, din această perspectivă, mai mult o
abordare preventivă a managementului riscului, în
locul uneia pro-active, ceea ce face ca propunerile
sale să fie mult inferioare abordărilor consistente
elaborate de Milller sau „The Economist Intelligence
Unit”.
Importanţa acordată de Dunning riscului
valutar ca risc major, cu care companiile globale
se confruntă, este regăsită şi la Eaker9, Fabozzi şi
Grant10, ilustrată cu o serie de exemple ale unor
pierderi considerabile suferite de companii ca
urmare a fluctuaţiilor cursurilor de schimb.
Este evident, în opinia celor trei autori menţionaţi,
faptul că fiecare corporaţie globală s-a confruntat cu
anumite pierderi sau câştiguri ca urmare a evoluţiei
9 afacerilor aflată la dispoziţia firmelor globale, spre
M. Eaker, D. Grand, I. Woodard – Realized rates of
return in emerging equity markets, “Journal of Portfo-
lio Management”, 2000.
10
F. Fabozzi, D. Grand, M. Eaker – International Cor-
porate Finance, The Dryden Press, 1996.
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
oscilante a cursurilor de schimb, dar magnitudinea
pierderilor, în situaţia în care acestea apar, diferă de
la o firmă la alta şi de la o perioadă de timp la alta.
Nu este însă mai puţin adevărat că aceleaşi
variaţii la nivelul cursurilor de schimb pot fi şi
generatoare de câştiguri pentru companiile globale.
Pe de altă parte, pierderile la care face referire au
fost înregistrate, în marea lor majoritate, ca urmare
a unei fluctuaţii violente a cursurilor de schimb şi,
în acest context, este normal să punem întrebarea
dacă un asemenea gen de fluctuaţie este un fapt
obişnuit sau, dimpotrivă, unul cu totul accidental.
Înainte de momentul 1973, amintit anterior, variaţii
de o asemenea magnitudine erau neobişnuite. După
acest an, asemenea oscilaţii au devenit mult mai
frecvente, şi nu numai la nivelul unui an, ci chiar al
unei luni sau săptămâni.
Pe lângă riscul valutar, Eaker, Fabozzi şi Grant
identifică alte două mari categorii de riscuri la care
sunt supuse operaţiunile unei companii globale:
Riscul economic;
Riscul politic.
Riscul economic, deşi nu este specific în totalitate
afacerilor internaţionale, ar reprezenta, în opinia celor
trei, materializarea legăturii dintre evoluţia afacerilor
firmei şi evoluţia economiei în general, similar unui
risc sistematic, aşa cum este el definit de Sharpe11 în
modelul cu un singur indice.
Astfel, autorii menţionaţi fac distincţia între
„riscul economic strict naţional” – la care sunt
supuse firmele care operează într-o singură ţară,
o asemenea firmă având tendinţa de a prospera
atunci când economia ţării sale se află pe un trend
ascendent şi invers – şi „riscul economic străin” –
care influenţează operaţiunile firmelor globale.
Cu toate acestea, chiar şi firmele naţionale sunt
afectate de riscul economic străin, atâta vreme
cât este dificilă identificarea unei firme care să fie
imună la influenţa variaţiilor factorilor economici
internaţionali, mai ales de genul fluctuaţiilor
cursurilor de schimb. Prin urmare, cei trei se referă
la riscul economic străin direct, atunci când au în
vedere operaţiunile firmelor care operează într-un
cadru global, şi la riscul economic străin indirect,
prin raportare la firmele „pur” naţionale.
De asemenea, ca şi alţi autori de altfel, Eaker,
Fabozzi şi Grant consideră că în locul termenului
de risc economic străin poate fi folosit acela de
oportunitate economică străină, tocmai pentru a
sugera gama mai mare de posibilităţi de derulare a
deosebire de cele naţionale.
(va urma)
11
W.F. Sharpe, J.V. Bailey – Investments, 8th edition,
Prentice Hall, 1995.
55
Info
Măsurile de austeritate ar putea trimite Uniunea
Europeană într-o noua Mare Depresiune
Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ
Expert al Comisiei Europene
Dezechilibrele economice care au fost la
originea crizei mondiale sunt pe cale să reapară,
iar politica monetară a Chinei frânează
redresarea statelor dezvoltate, a declarat recent
şi Lorenzo Bini Smaghi, şeful Băncii Centrale
Italiene şi membru în conducerea Băncii
Centrale Europene.
La rândul lor, atât conducătorul
sindicaliştilor din Uniunea Europeană, cât şi
preşedintele Comisiei Europene avertizează
că Europa ar putea ajunge înapoi în anii ’30,
56
dar din motive diferite. Sindicalistul-şef se teme
de austeritatea care ar putea duce la o dictatură
militară, iar Barroso se teme că un eventual
eşec al măsurilor de austeritate ar putea trimite
U.E. într-o nouă Mare Depresiune.
„Este extrem de periculos. Acum ne aflăm
în 1931 şi ne îndreptam înapoi către 1930 cu
Marea Depresiune şi ne trezim cu dictatură
militară”, a spus într-un interviu acordat portalului
EUobserver, John Monks, secretarul general al
Congresului Sindicatelor Europene. „Nu spun că
suntem deja acolo, dar poate fi o problemă foarte
serioasă, nu numai din punct de vedere economic,
ci şi politic”.
Monks le-a spus jurnaliştilor că Jose Manuel
Durao Barroso, şeful executivului european,
împărtăşeşte aceleaşi temeri, dar din motive
diametral opuse celor invocate de sindicalişti.
Adică Barroso speră că măsurile de austeritate vor
salva Europa de la a experimenta din nou dramatica
perioadă a anilor ’30 marcată de Marea Depresiune
şi de ascensiunea regimurilor totalitare.
În această perioadă, discursurile şi declaraţiile
autorităţilor şi experţilor internaţionali despre
austeritate au devenit lingua franca în Europa. State
ale Uniunii Europene care nu erau forţate să o facă
(de vreun acord cu Fondul Monetar Internaţional ),
au anunţat măsuri de austeritate drastice.
Spania taie 13 miliarde de euro, Grecia 24

de miliarde, Italia 24, iar Germania, motorul
economiei comunitare, a anunţat, surprinzător,
deşi nu are probleme foarte mari, măsuri care ar
trebui să economisească 80 de miliarde de euro. De
asemenea, Marea Britanie pregăteşte austeritatea,
tăind iniţial 6,25 de miliarde de lire sterline din
cheltuielile bugetare. Suma poate ajunge chiar la
60 de miliarde de lire. Olanda va ajunge, cel mai
probabil, la măsuri de austeritate care să aducă 45
de miliarde de euro în vistieria statului, planul de
austeritate al Irlandei prevede tăieri de 4 miliarde
de euro, iar al Portugaliei de 2 miliarde de euro.
În România există o pasiune extremă de a
consuma energiile exact în direcţiile care nu aduc
avantaje nici statului şi nici individului, fapt care
duce în mod vădit la dezmembrarea autorităţii,
la nerespectarea legilor şi, în general, la un haos
administrativ dăunător economiei dar foarte dorit
de cei care, sub scutul „debandadei generale”, îşi
satisfac interesele personale şi de clan.
Urmând această cale, contrară politicilor
celorlalte ţări membre U.E., România menţine
leul la cote nereale şi, în special, menţine dobânda
de referinţă la un nivel la care orice încercare de
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
a finanţa Capitalul de Lucru pe care o fac IMM-
urile să fie sortită eşecului, ceea ce va duce, în mod
sigur şi fără echivoc, la adâncirea crizei economice
interne.
EUobserver califică măsurile de austeritate din
România – reducerile salariale de 25% şi tăierea
pensiilor cu 15% – drept cele mai dure din Europa
şi aminteşte că anunţul lor a cauzat cele mai mari
proteste publice din România postcomunistă.
Personal, constat că politica impusă de
administraţie televiziunilor şi presei de a exagera
„mişcările sociale”, tocmai pentru a induce această
părere în opinia publică europeană, reprezintă o
manipulare care va asigura şi întări cele afirmate
la începutul acestui articol atât de Barroso, cât şi
de sindicalistul-şef european, adică ne îndreptăm,
graţie acestor politici, către un dezastru social şi
economic la nivel de ţară şi comunitate.
Sindicatele au organizat până acum un număr de
greve generale în fiecare ţară, chiar şi în Romania,
cu toate că aici încercarea a fost amuzantă la
apogeu, şi îşi intensifică ofensiva împotriva
măsurilor de austeritate care au înfierbântat
„imaginaţia” economică a guvernelor europene.
Mai mult, plănuiesc să îşi coordoneze acţiunile
la nivel transnaţional. John Monks spune că pe
29 septembrie va fi „o zi de acţiune sindicală”
la nivelul întregii Europe. În acea zi vor avea
loc greve, demonstraţii şi întâlniri cu miniştrii
guvernelor naţionale din toate ţările U.E.
Mişcarea sindicală europeană a devenit un fel de
„hai sa ieşim la picnic”, după modelul românesc,
mai ales că nu are ca scop obţinerea de drepturi
noi sau menţinerea celor existente, ci, mai curând,
are menirea de a îmbrobodi electoratul în giulgiul
morţii economice care urmează. Europa se sufocă,
apăsată de lipsa pieţelor de desfacere, de lipsa
mâinii de lucru ieftine, de măsuri sociale de stânga
şi de atitudinea generala exprimata astfel: „nouă ni
se cuvine” şi „să ni se dea”!
57
Info
Dezvoltări deschizătoare de drumuri
Ethane Recovery Plant
(III)
Ing. Elisabeta BOCIU
(urmare din num[rul trecut
La început de an 1973 s-a aplicat injecţia de
metanol în Conducta Iancu Jianu–Piteşti, bun
dizolvant pentru gheaţa formată în punctele de
minimă cotă după traseu şi, după mai bine de trei
luni, în aprilie, când şi temperaturile ambientului
crescuseră aducând un aport benefic în transportul
gazelor, s-a dovedit că gazele pot fi transportate
de la Iancu Jianu la Piteşti în bune condiţiuni.
Efectele nedorite ale separării unor lichide pe
conducta de transport gaze puteau fi controlate.
Pritchard Rhodes a pretins verificarea parametrilor
de presiune şi temperatură a gazelor la intrarea în
instalaţie, ele trebuiau să corespundă prevederilor
din contract respectiv 6 at presiune şi plus 30 grade
Celsius temperatură. Nu era un moft al partenerului
de contract, în instalaţia de deetanizarea gazelor
cu cele trei secţii ale acesteia erau prevăzute să
funcţioneze zeci de schimbătoare de căldură pentru
a asigura în diverse puncte din instalaţie un anumit
nivel de temperatură. Tehnologul de la Pritchard
Rhodes a explicat expunând-şi temeri care ar putea
să ducă la un dezechilibru termic în instalaţie sau la...
şi a propus să îmbrăcăm conducta la intrarea ei în
instalaţie cu un jacket cald. GIFEŢ Piteşti a prins-o
din mers, cum se spune, şi a asigurat că jacketul
poate fi executat în atelierele bazei tubulare de la
foraj. Prin jacket va circula un agent de încălzire
care poate fi livrat de petrochimie şi, ca rezultat,
gazele vor putea fi încălzite după cerinţe. S-au
calculat şi apreciat dimensiuni, schimbul de căldură
ca atare etc. şi Baza Tubulară Bascov a intrat în
acţiune, jacketul nefiind un vas care să funcţioneze
sub presiune putea fi executat de aceasta, de fapt
arăta ca o conductă.
În iunie 1973, instalaţia de deetanizare era
practic montată pe platforma petrochimică Piteşti,
toate vasele sub presiune, respectiv rezervoare,
58
schimbătoare de căldură, coloane, etc. au fost
verificate şi autorizate să funcţioneze în condiţiile
legii specificate în cartea lor tehnică, de către
autorităţi împuternicite ale statului, s-au făcut
probe şi încercări pentru lucrările din şantier,
inclusiv la conducta de evacuare etan până la
Piroliza II Piteşti. Reprezentanţii Pritchard Rhodes
au recepţionat lucrări pe parcursul execuţiei, au
dispus unele teste şi încercări şi de fiecare dată
s-au declarat mulţumiţi. Ei au prezentat pe zile
şi săptămâni un program de start up, respectiv
de pornire şi intrarea în probele tehnologice şi de
performanţă ale instalaţiei, program care respecta la
milimetru prevederile din contractul semnat pentru
importul complex în cauză. Dacă totul va funcţiona
normal, în cca o lună instalaţia va putea să atingă
capacitatea garantată de firmă pentru prelucrarea a
3,1 milioane Nmc/24 h, perioadă în care tehnologia
de proces impune arderea la coşul instalaţiei
proiectat şi executat corespunzător a gazelor intrate
în instalaţie pentru a fi prelucrate; de regulă nu se
prevăd instalaţii speciale pentru captarea şi folosirea
acestor gaze de dirijat la coş pentru perioade atât
de scurte de timp. Partea rea era că nu mai departe
decât anul trecut conducerea superioară aprobase,
prin decret prezidenţial, condiţiile de acordare a
avizelor de consum energie în general, a gazelor în
special şi toate autorităţile politice sau de stat erau
foarte atente să se respecte riguros aceste prevederi,
controlau cu zel acest aspect. Să amintim, de
asemenea, că pe plan mondial se manifesta violent
criza petrolului, ţările din Orientul Mijlociu se
organizaseră în cunoscutul OPEC cu consecinţe
care au adus creşteri de preţuri absolut neaşteptate
la ţiţei şi gaze ca materii prime sau combustibili,
la produse rezultate din prelucrarea lor dar şi la
livrările de orice fel de utilaje, instalaţii şi dotări,

servicii etc. În acelaşi timp, GIFEŢ a dispărut ca
structură de organizare în extracţia în petrol; ele au
fost transformate în Combinate ale Petrolului cu
competenţe acordate la nivel de întreprindere, cum
spuneam, cel puţin în investiţii de trei ori mai mici.
„Norocul” pentru terminarea acestei investiţii a venit
din practica de lucru adoptată pe parcursul execuţiei
lucrărilor în colaborările cu Sucursala Băncii de
Investiţii Argeş când GIFEŢ Piteşti actualiza, după
nevoile apărute în derularea investiţiei, devizul
general al obiectivului, aducând unele evaluări
economice pe obiecte la nivelul realizărilor şi
scăzând prevederile pentru Staţia Trafo 110/20 kV
Iancu Jianu, menţinută pentru orice eventualitate şi
cu bună intenţie în documentaţie.
Arderea la coş a unui volum atât de mare de gaze
putea fi soluţionată prin depunerea în bancă, sub
semnătura adjunctului, a devizului financiar pentru
realizarea pornirii instalaţiei şi parcurgerea probelor
tehnologice, dar adevărul era că nu aveam chiar idee
despre ce se aştepta de la această documentaţie, în
devizul general aprobat al obiectivului pentru acest
scop era prevăzută o sumă şi atât. Petrochimştii aveau
experienţă, puseseră în funcţiune şi realizaseră probe
tehnologice pentru zeci de instalaţii petrochimice,
astfel că pentru inspiraţia noastră s-au oferit să ne
împrumute documentaţia elaborată de ICECHIM
Bucureşti pentru Piroliza II. Urmărind întocmai
modelul ICECHIM de documentaţie şi ţinând seama
de Start up Programe finalizat de Pritchard Rhodes
am întocmit devizul financiar pe care l-au semnat
directorul GIFEŢ Piteşti şi şeful de proiect pentru
Deetanizare Piteşti, deviz care evalua cheltuielile de
producţie pe timpul realizării probelor tehnologice,
respectiv pentru gaze bogate, apă, energie electrică,
materiale consumate pe timpul probelor tehnologice
şi de atingerea performanţelor ca site moleculare,
monoetanolamină etc. şi a valorificat rezultatul
obţinut, respectiv producţia de etan şi gaz sărac, în
preţurile legal aprobate. Rezultatul însemna, aşadar,
valorificarea producţiei obţinute în parcurgerea
acestor probe şi încercări care, după lege, se
constituia în resurse de finanţarea investiţiilor la
nivelul beneficiarului şi care, între noi fie spus, faţă
de nevoia de investiţii a beneficiarului pe an nu
însemna nici măcar 1% din total, ştiut fiind că preţul
aprobat al etanului, şi mai ales al gazelor, era extrem
de scăzut. Între petroliştii de la extracţie se făceau
adesea aprecieri că un litru de ţiţei extras se vindea
la un preţ de cinci ori sau chiar mult mai mic decât
al apei minerale. Gazele bogate intrate în deetanizare
pe timpul probelor tehnologice care nu se regăseau
în rezultat, adică în volumul de etan sau gaz sărac,
cumulate pe toată perioada acestora, însumau coşul
sau, mai bine zis, gazele de ars în atmosferă care
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
trebuia aprobat de adjunct în condiţiile când consumul
de gaze era riguros controlat şi limitat de către
oficiali. Adjunctul a aprobat acest coş prin simpla
semnare a devizului financiar şi a devizului general
la STE, reaşezat la nivel de realizări pe unele obiecte
inclusiv cu corectarea necesară pentru decontarea
cheltuielilor pe timpul probelor tehnologice şi de
atingerea performanţelor.
Introducerea gazelor în instalaţia de deetanizare
şi începerea probelor tehnologice aveau cale liberă,
toate cele legale erau îndeplinite. Pritchard Rhodes
îşi mărise echipa prezentă în şantier pentru pornirea
instalaţiilor şi testarea acestora în condiţii de
siguranţă, se înţelege că aveau şi ei îndoielile lor.
Trebuie să spunem, de asemenea, că experienţele şi
practica de lucru adoptată de mari firme specializate
în prelucrări chimice şi petrochimice din lume în
astfel de lucrări se impunea o exigenţă deosebită,
pornirea instalaţiilor se realiza treptat şi în ordinea
fluxului tehnologic, cu respectarea riguroasă a
prevederilor tehnice speciale, nici o abatere. La
deetanizare, prima pe fluxul tehnologic era instalaţia
de decarbonatare, care avea misiunea tehnologică
de a reţine şi colecta dioxidul de carbon şi compuşii
de sulf conţinute în gazul bogat la nivel de câteva
ppm; în unele instalaţii din aval de decarbonatare
se funcţiona la temperatura de minus 110 grade
Celsius. Gazele bogate de prelucrat, venite din
câmpuri la presiunea de 6 at, intrau în instalaţie prin
jacketul care aducea temperatura lor la 30 grade
Celsius, după care urma un rezervor fabricat în
ţară, menit să reţină eventuale impurităţi, ca urme
de ţiţei, praf şi altele rămase în gaze, după care
acestea treceau prin unele schimbătoare de căldură
şi apoi în coloana de decarbonatare, unde circulau
prin talerele coloanei pe care se menţinea un flux de
monoetanolamină; aceasta trebuia să reţină dioxidul
de carbon şi compuşii de sulf din gaze. De la prima
încercare monoetanolamina a spumat violent. Două
puteau fi cauzele bănuite ale spumării: poate nu
monoetanolamina trebuia folosită pentru absorbţia
dioxidului de carbon şi compuşilor de sulf sau gazele
nu corespundeau cerinţelor. Englezii au convins
partea română că ceva nu e pe bune cu gazele, deşi
în toate punctele de pe traseu prevăzute cu măsură
pentru temperatură şi presiune se indicau valori
la nivelul prevederilor. Deschiderea rezervorului
deprăfuitor, montat în faţa decarbonatării gazelor,
a confirmat că conţinutul acestora în impurităţi
mecanice, termen acceptat în epocă de petrolişti,
era mult mai mare faţă de prevederi şi s-a propus
dublarea acestui rezervor pentru care uzinele
specializate şi autorizate de la Moreni, cândva
parte în dezvoltările industriei extractive de ţiţei şi
gaze, s-au mobilizat şi au venit cu al doilea rezervor
59
Info
introdus pe circuit şi montat de antreprenor când
s-au parcurs şi toate inspecţiile şi autorizările
impuse prin lege. Au urmat zeci şi zeci de încercări,
teste cu privire la calitatea monoetanolaminei
fabricate în ţară, realizate inclusiv la catedra de
prelucrare hidrocarburi de la Institutul de Petrol
Gaze şi Geologie Bucureşti, dar în instalaţia de
decarbonatare spumarea se menţinea. S-a cerut
ofertă de la alt fabricant de monoetanolamină din
ţară, poate calitatea acesteia e de vină, ceea ce s-a
dovedit real; schimbarea furnizorului a rezolvat.
Între timp, comisia de recepţie numită cu HCM
pentru Instalaţia de recuperare fracţii C2+ din
gazele bogate Piteşti, după aprobarea adjunctului
căruia beneficiarul de investiţie i-a confirmat
terminarea execuţiei lucrărilor în toate şantierele,
a pornit la treabă. Procesele verbale de recepţie
preliminară prezentate de beneficiar pe obiecte
atestau că lucrările a fost executate în conformitate
cu prevederile documentaţiei legal aprobate şi că au
fost realizate cu succes toate testele şi încercările
prevăzute în documentaţie în condiţiile legii, după
cum rezulta din cartea construcţiei anexată şi
că obiectul poate fi pus în funcţiune în care scop
se întocmise şi un proces verbal de punere în
funcţiune. E necesar să facem precizarea că recepţia
obiectivelor de investiţii în condiţiile legii trebuia
să parcurgă patru paşi importanţi în desfăşurarea
ei: recepţia preliminară, care atesta execuţia
lucrărilor, a testelor şi încercărilor în conformitate
cu documentaţia legal aprobată când se aproba şi
o perioadă de garanţie a acestuia, iar antreprenorii
respectivi primeau un calificativ, afirmându-se,
după caz, că obiectivul poate fi pus în funcţiune la
capacitatea proiectată sau cu o perioadă de atingerea
capacităţii proiectate la un termen dat, anexându-
se procesul verbal de punere în funcţiune, iar în
următorii doi paşi se parcurgea recepţia definitivă
a lucrărilor la expirarea termenului de garanţie şi,
după caz, recepţia finală, când se realiza capacitatea
proiectată şi ceilalţi indicatori tehnico-economici.
La recepţia preliminară beneficiarul trebuia să
prezinte comisiei de recepţie cartea construcţiei,
în care erau ataşate, în afara documentaţiei legal
aprobate, toate documentele şi documentaţiile
emise pe parcursul execuţiei, care atestau calitatea
acesteia, încercări, teste etc., carte care trebuia
predată beneficiarului de exploatare al investiţiei.
Un drum lung şi întortocheat care, având în vedere
importanţa Instalaţiei de recuperare fractii C2+
Piteşti, pornind în primul rând de la criteriul aprobării
ei cu HCM, cele legale trebuiau urmate riguros. În
aceste condiţii, la Instalaţia de deetanizare gaze
Piteşti s-a prezentat doar procesul verbal de recepţie
preliminară, urmând ca punerea în funcţiune să aibă
60
loc după parcurgerea probelor tehnologice şi de
atingerea performanţelor care să ateste că au fost
atinşi parametrii şi indicatorii tehnico-economici
aprobaţi, dată când titularul investiţiei, respectiv
ministerul prin adjunct, aproba punerea în funcţiune
a obiectivului la întreaga sa valoare.
Comisia de recepţie numită şi aprobată în
condiţiile legii şi-a început activitatea pornind
de la Craiova, inspectând şi verificând toate
obiectele executate în conformitate cu prevederile
documentaţiei legal aprobate când, pentru obiectele
din câmpuri, s-a semnat recepţia preliminară şi
punerea în funcţiune pentru fiecare dintre ele, iar
pentru obiectul Instalaţie de deetanizare Piteşti doar
recepţia preliminară a lucrărilor. Am să amintesc că
la recepţia Deetanizării au asistat şi reprezentanţii
Pritchard Rhodes care acordau asistenţa tehnică
pentru pornirea instalaţiei şi atingerea capacităţii
contractate. S-au arătat foarte impresionaţi de
inspecţia comisiei de recepţie, iar tehnologul a ţinut
să asigure că în următoarele zile va fi pornită şi
instalaţia de uscare gaze, pregătită în acest sens şi,
ca un argument în favoarea celor declarate, a predat
secretarului comisiei de recepţie un document
semnat împreună cu reprezentantul beneficiarului
numit de GIFEŢ Piteşti care detalia modul cum a fost
executat filtrul special din coloanele de uscare, filtru
format din site moleculare de mai multe dimensiuni,
menit să reţină apa în condiţiile tehnologice date,
adică până la un conţinut de câteva ppm. Colegii
şi colaboratorii de la Piroliza II, prezenţi şi ei, au
acceptat, pentru ei, că petroliştii de la extracţie au
pornit cu dreptul în această realizare, chiar dacă
este ceva diferit de preocupările lor cotidiene.
Introducerea gazelor în instalaţia de uscare
gaze dotată în principal cu trei coloane de uscare
gaze, două active şi una în regenerarea filtrului de
site moleculare, cu cicluri urmărite şi decise de un
programator din dotarea instalaţiei, părea că e pe
drumul cel bun, dar fatalitate, filtrul a fost „zburat”
în avalul instalaţiei, sitele moleculare care-l formau
ajungând până dincolo de limita deetanizării. Un
telex orgolios şi rece transmis de la Londra face
afirmaţia că din nou cumpărătorul nu poate susţine
obligaţiile sale asumate prin contract, punerea în
funcţiune a obiectivului ar putea fi compromisă,
probabil un „bamp” de presiune venit din câmpuri
a dereglat sistemul. Nu s-au gândit că poate în
şantier s-a întâmplat ceva de care n-au cunoştinţă,
doar doreau să scape de obligaţii; documentul care
atesta formarea filtrului predat de tehnologul lor
beneficiarului comparat cu planul de detaliu şi montaj
al coloanelor nu arătau de loc la fel, filtrul de uscare
era total diferit. Directorul GIFEŢ Piteşti a verificat
de mai multe ori, dorea să fie sigur şi a transmis la

Londra peste câteva zile, tot cu telex, cauza reală a
pierderii sitelor: molecularea, formarea şi montarea
filtrului sub patronaj Pritchard Rhodes nu respecta
documentaţia firmei şi respectiv contractul de
import complex – aceasta era cauza reală. Acuzaţia
era prea gravă, dar s-a confirmat de către cei din
şantier şi în câteva zile managerul de proiect, însoţit
de doi tehnologi şi proiectantul respectivei coloane,
au sosit la Piteşti. Discuţiile au pornit de la afirmaţia
managerului de proiect că firmei Pritcard Rhodes îi
pare rău pentru neînţelegere, vor livra cât de repede
posibil materialele pentru un nou filtru complet şi
încă unul de rezervă, iar sitele moleculare care se
pierduseră prin instalaţii au fost recuperate fără
prea multe comentarii dar a durat ceva timp, nu mai
mult de o lună. Partea română devenise un partener
pe înţeles.
Părţile semnatare ale contractului de import
complex aproape se convinseseră că până la
sfârşitul anului 1973 instalaţia de recuperare fracţii
C2+ Piteşti ar putea fi pornită în totalitatea ei şi
să înceapă probele tehnologice pentru a dovedi
realizarea indicatorilor tehnico-economici aprobaţi.
Pornirea instalaţiei de fracţionarea etanului a decurs,
s-ar putea spune, fără probleme; părţile angajate
în respectivul contract erau mult mai atente iar
gazele decarbonatate şi uscate la nivelul cerinţelor
au parcurs traseul de fracţionare în bune condiţii.
Volumul fracţiilor C2+ recuperate, respectiv
volumul etanului realizat, se înscria în limitele
prevăzute în contract, 70% din potenţialul acestor
fracţii conţinute în gazul bogat putea fi recuperat.
S-au prelevat probe de gaz bogat, etan, gaz sărac,
dioxid de carbon dus la coşul special construit
pentru a-l evacua în atmosferă la o înălţime de
cca 20,0 m pentru a fi analizate prin determinarea
constituenţilor din conţinutul acestora în perspectiva
închiderii unei balanţe la nivelul instalaţiei de
deetanizare. GIFEŢ Piteşti îşi amenajase un
laborator special, dotat cu cromatograful de înaltă
eficienţă livrat de firmă în afara obligaţiilor ei
contractate, unde avea posibilitatea să facă aceste
determinări, dar au solicitat să ia probe de etan şi
Combinatul Petrochimic Piteşti, beneficiarul de
produs. În definitiv, nu era nici o problema să faci
astfel de determinări în paralel, dar...
Ministrul Industriilor Petrochimice, ICECHIM
Bucureşti, Combinatul Petrochimic Piteşti au
solicitat la nivelul adjunctului DGAPG Bucureşti
prezenţa furnizorului de etan la comandamentul
dispus de Judeţeana de Partid Argeş, în dorinţa de
a analiza şi hotărî pornirea Instalaţiei de Piroliză
II Piteşti şi intrarea ei în probe tehnologice şi de
atingere a performanţelor. Adjunctul a fost anunţat
oficial că etanul fabricat de industria extractivă de
Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010
Info
ţiţei şi gaze nu corespunde calitativ, furnizorul nu
respectă condiţiile de calitatea etanului solicitate
de industria petrochimică încă înainte de semnarea
contractului de import complex cu firma din
Occident specializată. Seara târziu, la sediul GIFEŢ
Piteşti au fost convocaţi toţi factorii implicaţi, unde
s-a adeverit că într-adevăr a fost difuzată în sistem
această scrisoare şi că, în condiţiile date, prevederile
ei nu sunt respectate. Institutele de cercetare de la
Câmpina şi de proiectare Ploieşti, unite în unul
singur între timp, nu urmăriseră acest aspect; şeful
de proiect de la Deetanizare Piteşti, invidiat pentru
multele lui ieşiri în străinătate şi, în acelaşi timp,
foarte bolnav, nu avusese astfel de preocupări în lipsa
unei numiri oficiale în acest sens. IPFE Ploieşti nu
numise un şef de proiect la nivelul întregii capacităţi
care să coordoneze astfel de cerinţe.
În acest staff extracţionist, unde participau de
la adjunct până la inginer principal III, s-a înţeles
că va trebui făcută fracţionarea produsului etan,
conţinutul acestuia în unele fracţii grele neadmise
în cuptoarele de pirolizare trebuia corectat.
Singurul „avantaj pentru extracţionişti” era că la
devizul general aprobat la faza STE al investiţiei
s-au înregistrat economii pe total şi structură care
ar putea acoperi acest plus de cheltuieli. După unele
consultaţii telefonice cu factori care ar fi putut ajuta,
s-a înţeles că livrarea unei coloane de fracţionare
noi care să satisfacă această cerinţă, montajul ei
etc. ar conduce la o întârziere a punerii în funcţiune
de cel puţin doi ani, un adevăr descurajant, dar un
adevăr. A doua zi vom consulta Pritchard Rhodes;
poate au o soluţie mai bună, s-a decis.
După două zile, reprezentanţii Pritchard Rhodes
s-au prezentat la Piteşti pentru a se face utili; vedeau
corectarea calităţii etanului ca şi partea română prin
fracţionarea acestuia, dar în condiţiile declanşate
de marea criză a petrolului din 1973 preţurile şi
termenele de realizarea unor astfel de dotări şi
servicii au luat-o razna. Cu o soluţie mai acceptabilă
s-a venit de la IPIP Ploieşti (Instititutul de Proiectare
Instalaţii Petroliere), Combinatul Petrochimic
Piteşti, Combinatul Petrochimic Brazi etc. Vom
redimensiona şi amenaja pentru această fracţionare
o coloană mai veche, demontată din instalaţii
scoase din funcţiune, vom selecţiona armături din
depozitele combinatelor care, adunate în schemele
izometrice respective, ar putea atinge scopul acestei
tehnologii de fracţionare, au oferit petrochimiştii.
În ceea ce priveşte satisfacerea garanţiilor cu
firma Pritchard Rhodes, acestea vor fi urmărite la
nivelul atingerii recuperării a 70% fracţii C2+ din
potenţialul gazelor de prelucrat, luând în calcul noile
condiţii tehnologice, respectiv dubla fracţionare.
Coloana ar putea fi amenajată la nivelul noilor
61
Info
cerinţe în atelierele Teleajen, dotate şi autorizate să
realizeze sau să repare utilaje de tipul recipienţi sub
presiune inclusiv pentru scopul urmărit. Întrucât pe
parcursul realizării unei investiţii prevederile legale
nu permiteau introducerea de obiecte noi în devizul
general, din nou am reaşezat prevederile din devizul
general, respectivele amenajări devenind parte a
instalaţiei de fracţionare. Gazolina rezultată din a
doua fracţionare a fost refulată printr-o conductă de
diametru foarte mic la parcul de separatoare care
funcţiona în apropiere de Bradu–Albota.
Cu ocazia realizării adăugirilor din deetanizare
pentru fracţionarea etanului, echipa petrolistă în
totalitatea ei, compusă din petrolişti de la extracţie
sau de la prelucrare, a cunoscut colaborarea şi
susţinerea reciprocă fără rezerve, soluţiile la noile
cerinţe apăreau de fiecare dată, totul se rezolva
în timp record, inginerii români îşi dovedeau
priceperea, profesionalismul, ambiţia nedeclarată
că au abilitatea să rezolve astfel de probleme.
Amenajarea coloanei la nivelul noilor condiţii de
exploatare pentru fracţionarea etanului şi transportul
ei de la Teleajen la Platforma Petrochimică Piteşti,
ridicarea şi punerea ei pe fundaţie şi montajul,
completarea cu armăturile necesare, găsite cel mai
adesea în depozitele combinatelor petrochimice,
montajul instalaţiilor, testarea şi punerea în funcţiune
a celei de a doua fracţionări, precum şi alte multe
rezolvări, au fost parcurse cu profesionalism şi, în
mai puţin de un an, s-a vorbit din nou despre pornirea
deetanizării în totalitatea ei, pentru care Pritchard
Rhodes din nou şi-a extins echipa, s-au pregătit să
demonstreze că garanţiile firmei vor fi realizate. Şi
partea română era pregătită, trecutele experienţe
au pus-o în gardă, verificarea performanţelor
deetanizării confirmate prin balanţele de materiale
intrate şi ieşite în şi din instalaţie va fi certitudinea
că au reuşit.
La sfârşitul anului 1974, după parcurgerea
probelor tehnologice şi atingerea performanţelor
garantate prin contractul de import complex, s-a
semnat recepţia punerii în funcţiune a Instalaţiei
de recuperare fracţii C2+ Piteşti, când s-a acordat
termen de realizare a parametrilor proiectaţi 9 luni,
perioadă în care beneficiarul va completa şi transmite
forului tutelar şi organismelor de statistică locale
formularul autorizat pentru raportare. Adjunctul a
aprobat procesul verbal de punere în funcţiune care
s-a depus în banca de investiţii, ca şi cele semnate
anterior, în termen de 24 ore de data acestuia.
Din nou, însă, se întâmplă ceva: încă din primele
zile de funcţionare ale instalaţiei de recuperare
fracţii C2+ s-a constatat că inelul oraşului Piteşti,
din care erau racordaţi toţi consumatorii industriali
şi casnici, nu poate prelua întreg volumul de gaz
62
sărac rezultat din instalaţie, volumul de gaze
consumat la nivelul oraşului e mult mai mic decât
însumarea aprobărilor de consum gaze acordate
diverşilor consumatori. Un inspector important de
la Consiliul de Miniştri s-a prezentat la Combinatul
Petrolului Piteşti, moştenitorul GIFEŢ Piteşti.
A făcut valuri, dar nu la Piteşti fuseseră aprobate
avizele care solicitaseră consumuri mult mai mari
în ideea românului „să fie, să se găsească”, ca să
nu spunem că centralele termice puse în funcţiune
în Piteşti erau proiectate şi aprobate să consume
combustibil special lichid şi, numai în caz de
nevoie, gaze, ceea ce nu se întâmplase până la acea
dată. Industria extractivă va trebui să iniţieze o nouă
capacitate care să aspire cca 2,0 milioane Nmc/24
h din gazul sărac rezultat de la deetanizare şi să-l
refuleze în Conducta Ţicleni–Bucureşti, punct de
racordare Corbu, judeţul Olt. Aprobările de consum
gaze a unor consumatori industriali au fost corectate
corespunzător, iar Centrala Gaz Metan Mediaş a
reorganizat furnizorii de gaze în inelul Piteşti, astfel
încât deetanizarea să funcţioneze în continuare.
Combinatul Petrolului Piteşti a iniţiat promovarea
acestei noi investiţii, care a fost aprobată, executată
şi pusă în funcţiune în cca un an. Pentru aspiraţia
gazului sărac la nivel de 2,0 milioane Nmc/24
h s-a aprobat procurarea din import a patru
turbocompresoare de la firma americană Solar
Saturn care satisfăceau perfect cerinţele refulării
gazului sărac în Conducta Ţicleni–Bucureşti şi,
foarte important, s-au amplasat în careul obţinut
pentru Deetanizarea Piteşti; ele ocupau un spaţiu
extrem de redus.
După punerea în funcţiune a compresoarelor
Solar Saturn, au apărut la orizont noi consumatori:
oraşul Turnu Măgurele şi, mai ales, noul combinat
chimic în curs de execuţie în oraş a întins antene,
dar n-au reuşit să consume astfel de gaze. Barierele
erau de netrecut, cel puţin înainte de Revoluţie nu
au primit o astfel de aprobare.
Însumând sau adăugând cheltuielile de mai sus,
faţă de valoarea totală aprobată pentru investiţia
Instalaţie de recuperare fracţii C2+ Piteşti, s-au
cheltuit în plus cca 60,0 milioane lei inclusiv cu
valuta necesară pentru compresoarele Saturn, iar
deetanizarea gazelor bogate s-a dovedit o idee
excelentă de creştere a exportului şi, deci, de
valorificare superioară a unor resurse ale ţării. În
scurt timp, s-au pornit formalităţile pentru o a doua
deetanizare care s-a realizat şi pus în funcţiune tot
pe bază de import complex la Tulburea, judeţul
Gorj; aceasta va prelucra gaze bogate rezultate din
zăcămintele de ţiţei exploatate de Trustul Târgu-Jiu
şi va refula etanul pentru prelucrare la Ploieşti.
 Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2009 LA

PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010 63

Info

64