Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EXAMEN DE DOCTORAT
Nr.1
1 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
PROGRAMA ANALITICĂ
Introducere
1. Ingineria oleoductelor
1.1. Generalități .
1.2. Caracteristici tehnice –tehnologice identificatoare ale oleductelor .
1.3. Fiabilitatea,securitatea și diagnoza oleoductelor .
1.3.1. Teoria fiabilității oleoductelor .
1.4. Monitorizarea,diagnoza și mentenanța oleoductelor .
1.4.1.Monitorizarea oleoductelor .
1.4.2. Mentenanța oleoductelor .
2. Ingineria gazoductelor
2.1. Generalități .
2.2. Caracteristici tehnice –tehnologice identificatoare ale gazoductelor .
2.3. Fiabilitatea,securitatea și diagnoza gazoductelor .
2.3.1. Teoria fiabilității gazoductelor .
2.3.2. Securitatea gazoductelor .
2.4. Monitorizarea,diagnoza și mentenanța gazoductelor .
2.4.1. Monitorizarea gazoductelor .
2.4.2. Mentenanța gazoductelor .
2.4.3. Diagnoza gazoductelor .
3. Seismicitatea oleogazoductelor
3.1. Elemente de inginerie aplicată,seismică și antiseismică .
3.2. Hazardul seismic al oleoductelor .
3.3. Analizarea riscului seismic al oleogazoductelor .
4. Concluzii
BIBLIOGRAFIE
2 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
INTRODUCERE
Transportul prin conducte este un tip de transport special clasificat, după substanţele transportate,
în trei tipuri: transportul prin oleoducte (petrol), gazoducte (gaze naturale)şi saleoducte (saramură,
ape reziduale, etc.).
În mod evident, existenţa transporturilor prin oleoducte şi gazoducte pe teritoriul unei ţări se
justifică în două situaţii:
dacă există resurse de petrol, respectiv, gaze naturale pe cuprinsul acelei ţări(lucru valabil
în cazul României), care să fie transportate pe cuprinsul ţării sau în afara ei;
dacă sunt importante asemenea resurse dintr-o altă ţară (în cazul României, din
Rusia) prin conducte care traversează teritoriul respectivei ţări.
Prin intermediul conductelor se transportă apa, petrolul, gazele naturale, produsele petroliere,
saramurile, unele produse chimice etc.
Totuși principalele produse transportate pe această cale sunt petrolul, produsele petroliere și
gazele naturale. Transportul prin conducte are perspective în dezvoltarea sa.
În această lucrare, este tratat transportul prin oleoducte şi gazoducte, care are o mai mare
importanţă economică pentru România decât cel prin saleoducte.
Prin gazele naturale se înţeleg hidrocarburi gazoase provenite din două tipuri de surse: zăcăminte
asociate cu cele de petrol în care caz avem de-a face cu gazele de sondă, şi zăcăminte
independente, care nu au nici o legătură evidente cu cele de petrol.
Cele două tipuri de gaze naturale au în comun faptul că metanul CH4 , predomină net faţă de
toate celelalte componente ale amestecului.
În rest există o deosebire de compoziţie relativ pronunţată: gazele de sondă sunt mai complexe pe
când celelalte gaze naturale sunt alcătuite din mai puţine componente.
Pentru a fi transportat, gazul natural după extracție se supune prelucrării primare, care include
eliminarea urmelor de apă, eliminarea agenților corosivi (H2S și CO2) și eliminarea
hidrocarburilor superioare.
3 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
România posedă importante resurse de petrol şi gaze naturale, şi, pe cale de consecinţă,
transportul prin conducte are o amploare semnificativă.
Conform unui studiu din 2006, în perioada 2002-2005 în România, transportul prin conducte
acoperea 2,9% din transportul de mărfuri (fiind al patrulea cel mai folosit tip de transport).
În prezent, singurul transportator național de gaze naturale, care face legătura între companiile
care se ocupă cu extracția (ex: Romgaz, Petrom) și distribuitorii autorizați (ex: Distrigaz)
este Transgaz S.A .
Riscurile naturale (de asemenea, cunoscut sub numele de mișcare la sol sau zonelor cu pericol
geologic) pot provoca defecțiuni de conducte, cu consecinte variind de la un prejudiciu , impactul
asupra mediului, precum și pagube materiale, a întrerupere a serviciului de lungă durată și un eșec
pentru a atinge obiectivele de livrare.
Cu toate acestea, în cazul în care condițiile dificile de teren nu au fost luate în considerare în mod
corespunzător în proiectarea conductelor, construcția, operarea și pericolele naturale ce pot avea o
influență majoră asupra riscului de conducte și fiabilitate.
Aceste aspecte sunt discutate și este introdus un cadru pentru estimarea influenței calamităților
naturale asupra riscului de conducte și fiabilitatea sistemului.
O analiză asupra comportamentului seismic și proiectarea de structuri supraterane este descrisă
concentrându-se pe dezvoltarea de proiectare seismică statică echivalentă numită metoda
deformării seismice în regim static și domeniul elastic de comportare a materialelor.
Petrolul și gazele furnizează 60% din combustibilul primar din lume.
Prin urmare, nu este surprinzător să descoperi că există peste 1 milion de tone de petrol și 250 de
milioane de metri cubi de gaz consumate în fiecare oră din întreaga lume.
Cele mai multe din acest petrol și gaze sunt transportate prin conducte. Ele sunt, de obicei, cu
diametru mare și funcționează la presiuni ridicate .
Toate conductele trebuie să asigure:
4 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
1. INGINERIA OLEODUCTELOR
1.1 Generalități
Transportul produselor petroliere prin conducte reprezintă cel mai sigur și eficient mijloc de
livare din industria petrolieră .
În toată lumea acest mijloc de transport s-a dezvoltat odată cu dezvoltarea câmpurilor
petroliere și mai ales cu necesitatea transportării de petrol de la locul de extracție (sau portul
de descărcare) până la rafinărie și a produselor petroliere din rafinării spre centre de
depozitare și desfacere.
Datorită cerinței crescute de carburanți a lumii contemporane, industria transportatoare de
petrol și produse petroliere a ajuns să fie studiată și analizată atât de către cercetătorii din
învățământ cât și de inginerii și tehnicienii care lucrează în această industrie.
Sistemele de conducte sunt ansambluri formate din două sau mai multe conducte racordate
între ele, utilizate la transportul şi distribuţia aceluiaşi agent de lucru.
5 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
6 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Mecanice:
-limita de proportionalitate, de elasticitate și de curgere
- rezistența de rupere și oboseaală,
- duritate ,
- reziliență și energie de rupere.
Elastice :
- modul de elasticitate,
- lungire și găurire specifică,
- contracție transversală,
- dilativitate liniară,
- căldură masică,
-conductivitate, transmisivitate (coeficient de cedare termică) și
difuzivitate termică .
7 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
3. Caracteristicile mecanotehnologice :
8 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
9 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
De-a lungul vieţii unui produs (dispozitiv) se operează cu mai mulţi termeni asociaţi noţiunii
de fiabilitate.
Se identifică:
fiabilitatea ideală(R(t)=1) - o ţintă socială şi tehnico-economică ;
fiabilitatea proiectată(preliminară, previzionată) - fiabilitatea unui produs rezultată
pe baza concepţiei proiectării respectiv pe baza cunoaşterii fiabilităţii componentelor
sale în condiţii de exploatare prescrise. Poate avea la bază analogii, generalităţi sau
particularizări ;
fiabilitatea experimentală(tehnică) - fiabilitatea unui produs stabilită experimental în
laboratoare specializate, staţii de încercări, standuri de probă, în care se urmăreşte
comportamentul produsului, prin simularea condiţiilor de funcţionare ;
fiabilitatea operaţională(de exploatare) - fiabilitatea produsului la beneficiar, stabilită
pe baza rezultatelor privind comportarea în exploatare a unui mare număr de
exemplare, pe o perioadă de timp. Se ia în considerare acţiunea complexă a factorilor
10 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
11 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Calitatea unui produs este reflectată de gradul în care acesta satisface cerinţele beneficiarului.
Fiabilitatea reprezintă capacitatea produsului de a-şi păstra calitatea pe durata de timp impusă
şi în condiţii determinate de utilizare, iar calitatea reflectă fiabilitatea produsului la
momentul t = 0.
Defecţiunea este o noţiune strict legată de întreruperea sau degradarea stării de funcţionarea
unui produs. Aceasta defineşte direct durata de exploatare, fiabilitatea, mentenabilitatea şi
disponibilitatea sistemului.
Defecţiunea reprezintă o pierdere totală sau parţială a calităţii de funcţionare, precum şi
12 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Ca termeni, se deosebesc:
Neconformitatea sau nonconformanţa – o abatere a unei caracteristici de calitate de la
nivelul dorit sau stare care apare cu o severitate suficientă ca produsul sau serviciul asociat să
nu îndeplinească cerinţa unei specificaţii.
Defectul –abatere a unei caracteristici de calitate de la nivelul dorit sau stare, care apare, la un
moment dat, cu o severitate suficientă pentru ca produsul sau serviciul să nu satisfacă
cerinţele de utilizare, normale sau raţional previzibile.
Deci nonconformanţaeste un termen specific controlului calităţii la producător sau la
recepţia unui produs, iar defectuleste un termen utilizat în exploatare.
O defecţiune are întotdeauna asociată o nonconformanţă.
13 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
totală ;
parţială .
După pondere şi efect:
minore ;
majore ;
critice ;
inadmisibile .
După evoluţie:
progresiv ;
în salt (brusc) ;
după anumite legi statistice ;
fără a reflecta o anumită lege statistică .
După rata de defectare:
aleatoare (λ = const) ;
premature ;
tardive .
După frecvenţă:
unică ;
sporadică ;
cronică .
După cauzele care le generează:
concepţia constructivă ;
concepţia tehnologică şi de execuţie ;
uzarea ;
deformaţiile şi jocuri ;
mediul ambiant ;
factorul uman .
14 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
În figură, curbele a, b sunt specifice unor produse caracterizate prin proiectare şi fabricaţie
îngrijite, iar curba c este specifică unui produs cu carenţe de proiectare şi fabricaţie .
Defectarea unui sistem complex poate avea, pe lângă consecințele negative din punctul de
vedere economic, grave consecințe sociale și, uneori, agresarea și chiar distrugerea mediului
înconjurător .
Acestea justifică faptul că fiabilitatea constituie o zonă comună de preocupări pentru
specialiști din diferite domenii: ingineri, matematicieni, economiști, etc .
Orice sistem este proiectat și realizat cu scopul ca, într-un interval de timp dat, să asigure
executarea anumitor sarcini .
În acest interval de timp, de extindere prestabilită, atât sistemul cât și fiecare dintre
componentele sale se pot afla în una din două stări posibile: starea de funcționare sau starea
de defectare .
Evident, ridicarea nivelului de fiabilitate al fiecăreia dintre componentele sistemului implică
anumite cheltuieli, iar introducerea componentelor redondante conduce la amplificarea
cheltuielilor, volumului, greutății sistemului etc.
Practica industrială a demonstrat că, oricât de mult s-ar investi în vederea realizării și
menținerii unui nivel înalt al fiabilității unui sistem tehnic/tehnologic, nu se poate asigura o
fiabilitate ideală, adică nu poate fi pus în operă un sistem care să nu se degradeze în timp .
În aceste circumstanțe, se impune cu acuitate asigurarea și menținerea unor niveluri optime
alea fiabilității sistemelor tehnice/tehnologice, evaluarea acestora se face, în general, potrivit
unor criterii manageriale,variabilele implicate fiind destinația și importanța sistemului, durata
de procesare propusă, costurile de investiție și de procesare .
15 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
16 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
17 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
18 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Verificări periodice:
- Obligatoriu lunar pentru oleoducte,
- Obligatoriu la 3 luni pentru restul de conducte.
Verificări operative :
- După producerea unor evenimente care pot afecta oleoductul sau accesoriile
acestora (seism, inundații, alunecări de teren,explozii, incendii, expuneri
accidentale la acțiunea agenților corosivi etc.) ,
- La primirea unor sesizări ale personalului de procesare.
Cu cât metodele de măsurare sunt mai simple și modalitățile folosite sunt mai puțin calificate,
cu atât mai puțin credibile, adică mai puțin precise și sensibile față de măsurări sunt
informațiile obținute și apoi valorificate, respectiv cu atât mai mici vor fi duratele pentru care
se pot face predicții privind catastrofele previzibile.
1.4.2.Diagnoza oleoductelor
Metodele de detectare și diagnoză a defectelor nu au un caracter universal .
În funcție de natura proceselor si tipul echipamentelor trebuie să se pună în practică, de
fiecare dată, metode specifice ce țin cont de tehnologiile folosite.
Selecționarea unei metode de detecție și diagnoză potrivită pentru un anumit proces industrial
nu se poate face decât după o trecere în revistă necesităților și informațiilor disponibile.
Pentru a alege cea mai eficace soluție tehnică și economică trebuie inventariate următoarele
aspecte:
19 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
20 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Pericolul de avarie este permanent pentru oricare sistem tehnic, inclusiv oleoducte,
deteriorarea, defectarea sau distrugerea în circumstanțe de procesare tehnologică, fiecare
dintre acestea datorită unora sau altora dintre cauze, implicând întreruperea funcționării
normale.
Uneori se pot produce și avarii catastrofale, sau ctastrofele preîntâmpinate, prin iscusința
specialiștilor.
Întotdeauna,însă, conducerea tehnică trebuie să aib ă în atenție că, o dată folosită o tehnică sau
o terminologie, catstrofele se pot întâmpla și chiar se întâmplă, frecvent ele având urmări
financiare, politice, sociale și juridice care nu se pot ’acoperi’ prin vreun fel de asigurare .
De obicei, cedările de structuri tehnice survin ca urmare a deteriorărilor și distrugerilor prin
fisurare-fracturare (,datorită oboselii, fluajului, coroziunii,blisteringului, etc.) și nu ca urmare
a uzării (uzurii) mecanice.
Prin urmare , de cele mai multe ori, diagnosticarea cedărilor respective trebuie efectuată nu pe
baza nalizei compoziției chimice a produselor uzării, ci cercetând efectele fizice ale generării,
extinderii și propagării defectelor (fisurilor). Aceasta nu exclude, însă, alternativa mai rară
când uzarea (uzura) mecanică poate fi determinată pentru cedarea anumitor structuri .
Figura 10. Metode procedee si mijloace privind diagnostica si controlul integritatii conductelor .
22 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Completarea sau înlociurea de țevi sau cupoane corodate sau pe care se găsesc puncte
de sudură, petice, șaniere, manșoane etc.;
Schimbarea traseului oleoductului în vederea ocolirii centrelor populate sau
aglomerărilor civile, în limita lingimii inițiale a traseului ;
Executarea unor modificări și completări impuse de îmbunătățirea procesului
tehnologic de vehiculare la mare distanță ;
Executarea de drenaje și tuburi de protecție în vecinătatea centrelor urbane și rurale,
traversări de CF și de drumuri;
Consolidarea terenurilor instabile sau a malurilor de râuri din apropierea traseului
oleoductelor ;
Reamplasări și amenajări de stații de protecție catodică, în funcție de modificările
traseelor de oleoducte ;
Reabilitarea, completarea sau înlocuirea izolației anticorosive deteriorate ;
Reabilitarea, refacerea, completarea, modificarea sau înlocuirea armăturilor,
răasuflătorilor, căminelor, gărilor de godevil, traversărilor de ape mici, drumurilor sau
căilor ferate etc., precum și a sistemelor de protecție catodică;
Executarea sistemelor de protecție catodică la oleoductele neprotejate ;
Curățirea exterioară a oleoductelor și grunduirea cu vopsea anticorosivă ;
Verificarea oleoductului prin etanșeitate .
2. INGINERIA GAZODUCTELOR
23 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
2.1. Generalități
Conductele magistrale se pot defini ca fiind orice conducte, inclusiv instalaţiile,
echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură transportul fluidelor între punctele de
preluare din conducte colectoare sau din import şi punctele de predare la unităţile de
prelucrare, depozite sau terminale.
Pentru o mai bună imagine a ceea ce înseamnă complexitatea acestor construcţii putem spune
că elementele componente ale conductelor de transport fluide sunt:
tubulatura (ţevile) – element principal;
diverse echipamente, piese de legătură, piese fasonate (fitinguri), armături, aparate
de măsură şi control, compensatori de dilataţie, etc.
24 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
25 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
26 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
27 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Această situaţie trebuie acceptată deoarece în oricare situaţie practică este exclusă
posibilitatea funcţionării în condiţii reale a instalaţiilor fără defiabilitate (F › 0), ceea ce ar
conduce la cerinţa unei fiabilităţi totale.
Într-o asemenea conjunctură obiectivă, ingineria are obligaţia de a aduce răspunsuri
fundamentate la întrebarea: cât de mult merită să se cheltuiască pentru ca securitatea tehnică
să se apropie de unitate, iar drept urmare riscul corespunzător să tindă spre zero.
Adoptarea oricăror măsuri tehnico-organizatorice vizând ameliorarea securităţii tehnice, şi
deci a siguranţei în funcţionare, este de competenţa şi implicarea efectivă a tuturor factorilor
de la concepţie până la utilizarea instalaţiei.
Măsurile adoptate sunt limitate de posibilităţi şi/sau limite raţionale.
Astfel, nu se poate recurge la o cheltuială oricât de mare pentru sporirea factorului de
securitate tehnică, cum ar fi investiţii suplimentare.
28 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Toate acestea se regăsesc în costurile producţiei, nivelul beneficiului, care pot avea efecte
financiare nefavorabile peste anumite limite.
În perioada iniţială intensitatea cedărilor H(T) este relativ mare, dar scade cu trecerea duratei
de utilizare. În intervalul de funcţionare normală intensitatea cedărilor este aproxi-mativ
constantă.
Obiectivul utilizatorului este ca această perioadă să fie cât mai lungă, deci viteza intensităţii
cedărilor să fie cât mai mică. Intrarea perioadei de utilizare în zona a treia face ca intensitatea
cedărilor să crească accelerat.
29 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
30 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
31 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
2.4.2.Diagnoza gazoductelor
În cadrul sistemului de operare, conductele reprezintă mijloacele cu ajutorul cărora sistemul
îşi realizează funcţia de bază: producţie sau înmagazinare subterană.
Conducta poate fi caracterizată prin funcţiile pe care le îndeplineşte, prin structura sa
(accesoriile sale), care asigură realizarea funcţiilor şi prin comportarea în timpul utilizării.
Pe baza acestei înţelegeri se poate crea un cod de gestionare a activităţii de mentenanţă, care
va ajuta atât compartimentul de producţie, cât şi pe cel de mentenanţă în:
simplificarea şi eficientizarea relaţiilor de comunicare şi colaborare între operatorii de
producţie şi cei de mentenanţă;
identificarea componentelor cu fiabilitate redusă şi a soluţiilor de ameliorare
constructivă pentru reproiectarea acestora;
detectarea şi diagnosticarea defecţiunilor şi a cauzelor acestora;
selectarea strategiilor de mentenanţă adecvate fiecărei componente;
32 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 17. Depuneri și reziduri în interiorul conductelor ; Deformări ale conductelor provocate la
montaj sau de către terți .
Pentru evaluarea anomaliilor de diferite tipuri (lipsă de material, indentaţii sau scobituri, fisuri
sau crăpături) de pe tubulaturile conductelor se utilizează metodele adecvate, selectate din
standardele în vigoare sau prevăzute de procedurile omologate.
În funcţie de cerinţele de rigurozitate, precizie şi încredere formulate, evaluarea anomaliilor
de pe tubulaturile conductelor şi de pe elementele componente de tip special ale conductelor
se poate realiza la:
Nivelul 1, care corespunde unei evaluării acoperitoare, bazată pe aplicarea unei
succesiuni de criterii, care necesită un volum minim de date şi informaţii privind
conducta sau elementul de conductă analizat; evaluarea la nivelul 1 poate fi realizată
de personalul ingineresc aparţinând exploatărilor teritoriale ;
Nivelul 2, care corespunde unei evaluări mai detaliate şi care conduce la rezultate mai
precise decât nivelul 1 (informaţiile necesare pentru o astfel de evaluare sunt similare
celor cerute de aplicarea evaluării la Nivelul 1, dar calculele care se efectuează sunt
mai amănunţite şi mai riguroase); evaluarea la Nivelul 2 poate fi realizată de
personalul ingineresc, cu experienţă şi competenţă în efectuarea evaluărilor privind
potentialul de funcţionare a conductelor ;
Nivelul 3, care corespunde celei mai detaliate evaluări şi care conduce la rezultate mai
precise decât cele furnizate de evaluarea la nivelul 2 (informaţiile necesare pentru o
astfel de evaluare sunt mai detaliate, iar evaluările care se fac sunt bazate pe analize şi
simulări numerice, folosind, de exemplu, metoda elementului finit); evaluarea la
nivelul 3 este realizată în principal de inginerii specialişti, cu experienţă şi competenţă
în efectuarea evaluărilor privind aptitudinea de funcţionare a conductelor, incluşi într-
o grupă de experţi .
33 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 18. Refulatoare pătrunse și inele interioare; Curbe cu gușă și reduceri ale diametrului nominal .
34 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
35 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
36 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
37 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
3.SEISMICITATEA OLEOGAZODUCTELOR
Nu sunt cunoscute cu certitudine cauzele producerii cutremurelor, dar un lucru este sigur și
anume că aceste mișcări au ca efect echilibrarea sau dezechilibrarea sistemului forțelor
produse la coliziunea faliilor,apărută ca urmare a ruperii conglomeratului masiv, care prin
răcire, a condus la nașterea continentelor .
Ca urmare a acestei separări de mase masive, care a dus la evolutia actualei poziții a
continentelor pe suprafața pământului, au apărut faliile tectonice care caracterizează zonele
seismice ale pământului.
În același timp, inelul de foc , datorat lanțului vulcanilor activi, reprezintă cea de-a doua zona
cu potențial seismic deosebit.
Această zonare seismică, ca urmare a celor două tipuri de cauze generatoare de cutremure,
definește și modurile de producere ale acestora ca fiind : cutremure tectonice (cauzate de
mișcărilor crustei pământului), cutremure vulcanice (cauzate de activitatea vulcanică),
cutremure de colaps (produse ca urmare a prăbușirilor cavernelor subterane și minelor) și
cutremure produse de explozii nucleare sau de natură chimică.
Cutremurele tectonice au un mecanism focal produs de mișcările
plăcilor crustei pământului la nivelul faliilor (suprafețelor de contact) de tip
compresional extensional sau de translație(fig.22).
38 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 22. Mișcările provocatoare de cutremure se percep sub forma unor unde
seismice care se dezvoltă atât pe orizontală, cât și pe verticală și care se transmit prin scoarța
pământului de la punctul de dezechilibru la nivelul faliilor, denumit epicentru (fig.23) .
39 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
40 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Izolatoarele antiseismice sunt utilizate și pentru protecția antiseismică a unor elemente din
construcția clădirilor.
Amortizoarele antiseismice absorb o mare parte din energie pe care o transformă într-o
deplasare tolerabilă.
Aceste amortizoare atenuează efectele seismelor și din acest punct de vedere se clasifică în :
amortizoare hysteretice (cu histerezis puternic) care utilizează deformtațiile controlate
ale metalelor;
41 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Pentru protecția antiseimică a instalatiilor de gaze naturale au fost concepute sisteme speciale
de protecție a conductelor de GN, armături antiseismice cu blocare/ închidere la seisme
(fig.27) și supape de exces de debit care închid fluxul de gaze la ruperea/ distrugerea
conductei.
42 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Ingineria seismică este un domeniu al ingineriei care are ca scop reducerea efectelor
cutremurelor de pământ asupra construcțiilor inginerești.
Aceasta se ocupă cu:
studierea acelor aspecte ale seismologiei si geologiei care sunt importante pentru
problema,
analiza raspunsului dinamic al structurilor sub actiunea miscarii seismice,
dezvoltarea si aplicarea unor metode de planificare, proiectare si executie a
constructiilor rezistente la efectul cutremurelor de pamânt.
Ingineria seismică se întrepătrunde cu geologia pe de o parte, și cu științele sociale,
arhitectura și acțiunile autorităților pe de altă parte.
Seismologia este o ramură a geologiei care studiaza vibrațiile create atât de surse naturale -
cutremure de pământ si erupții vulcanice, cât și de surse artificiale - explozii subterane.
Seismologia inginerească are ca obiectiv explicarea și prezicerea mișcărilor seismice
puternice dintr-un amplasament și studiul caracteristicilor mișcării seismice care sunt
importante pentru răspunsul structurilor inginerești.
Pionierul cercetărilor moderne de seismologie a fost inginerul irlandez Robert Mallet, care a
întreprins studii de teren temeinice după cutremurul din Napoli din 1857 (Italia).
Acesta a explicat "masele dislocate de piatră și mortar" folosind termeni și principii ale
mecanicii, și a creat astfel un vocabular de bază, conținând termeni precum: seismologie,
hipocentru, isoseismic.
Inginerii constructori sunt interesați de mișcările seismice puternice, care pot produce
distrugeri semnificative asupra construcțiilor.
Cu toate acestea, primii 60 de ani ai secolului XX au fost marcați de cercetări seismologice
ale undelor seismice de la cutremure îndepărtate folosind seismografe foarte sensibile.
Aceste aparate nu erau potrivite pentru cutremure mai rare și mai puternice, relevante pentru
practica inginerească.
Un aparat seismic reprezintă un sistem cu un singur grad de libertate dinamică care
înregistrează răspunsul acestuia la perturbaţiile provenite din deplasările bazei ca urmare a
mişcării terenului.
43 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 29. Reprezentarea schematică a undelor seismice:a) unde P, b) unde S, c)unde Rayleigh, d)
unde Love (sursa: Bolt, 2004).
Este vorba, în general, de ţări avansate tehnologic, care au putut imagina concepe şi testa
astfel de sisteme (Statele Unite, Canada, Japonia, ţările Asiei de sud-est, China, Australia,
Noua Zeelandă, ţările Europei Occidentale).
Se urmăreşte astfel reducerea efectelor acţiunilor orizontale şi îmbunătăţirea
răspunsului structurilor sub acţiunea acestor solicitări.
Eficienţa acestor sisteme este deosebit de mare, chiar spectaculoasă, dacă avem în vedere că
răspunsul structurilor este ameliorat cu până la 50 % .
Structurile active la acţiuni dinamice fac parte din aşa-numita categorie a ”construcţiilor
inteligente”, construcţii care ”sunt ajutate” să aibă o bună comportare sub acţiunea seismică
sau eoliană.
Aceste sisteme s-au folosit în principal în domeniul construcţiilor înalte, dar nu numai, adică
acolo unde amplitudinile vibraţiilor produse de încărcările orizontale sunt în unele cazuri
exagerat de mari, atrăgând după sine suprasolicitări ale structurilor de rezistenţă ale acestor
construcţii dar şi un accentuat disconfort ocupanţilor acestora.
44 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Problema hazardului seismic devine și mai acută în ultimii ani, având în vedere faptul că
vulnerabilitatea este în continuă creștere prin intensificarea urbanizării și industrializării în
zonele expuse.
Distrugerile produse de seismele puternice recente, în diferite regiuni ale globului, atrag
atenția asupra necesității luării de măsuri urgente pentru reducerea pierderilor de vieți
omenești și a pagubelor sociale și economice.
Un instrument important în creșterea nivelului de pregătire pentru cutremure și îmbunatățirea
politicilor de prevenire a dezastrelor în arii dens populate din regiunile seismice, îl reprezintă
scenariile de distrugeri și studiile vizând estimarea pierderilor.
45 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 31. Relatiile dintre hazard, fenomene extreme (F.E.) si elemente de risc (E.R.) .
Hazard ridicat nu înseamnă intotdeuna risc ridicat! Acest lucru se întâmplă atunci când
vulnerabilitatea este mică.
Densitatea mică a populației, terenuri corect folosite, construcții sigure, bine pregătite, vor
duce la un risc scăzut, chiar în ariile de hazard ridicat.
Analiza de hazard seismic necesită și cunoștințe din alte domenii decât seismologia.
Geologia este necesară pentru determinarea locației, configurației și definirii surselor seismice
potențiale, în particular a faliilor active cunoscute.
Tehnicile geofizice sunt necesare pentru definirea acelor surse seismice neobservate la
suprafața Pământului.
Analiza datelor istorice poate juca un rol decisiv în evaluarea unor cutremure nemăsurate
instrumental.
Există în momentul de față două abordări generale, distincte, de evaluare a hazardului indus
de cutremure: metoda deterministă si metoda probabilistă.
Abordarea deterministă dezvoltă scenariul unui cutremur particular, de o dimensiune
specificată, produs intr-o locație specificată, pe baza căruia este evaluată mișcarea terenului în
amplasamentul de interes.
Metodologia deterministă standard constă din următorii pași:
Pasul 1 - constă în definirea unei surse sau a mai multor surse posibile care pot afecta
amplasamentul. Configurația surselor individuale poate fi punctuală, liniară, arii sau
chiar volume, depinzând de tipul de sursă ales și de posibilitatea de definire geologică
a lor.
46 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
În final, analiza deterministă furnizează scenariul reprezentând cea mai severă situație
așteptată, fără a da însa informații asupra apariției ei în timp.
Astfel, abordarea deterministă nu indică probalitatea producerii cutremurului de control în
timpul de viață al structurilor construcțiilor din amplasament.
Abordarea probabilistă, propusă prin lucrarea de pionierat a lui Cornell (1968), a devenit o
metodă standard larg acceptată și utilizată la scara mondială. Ea constă din 4 pași de bază,
unele dintre acestea coincid parțial cu cele ale abordării deterministe (Reiter, 1990).
Pasul 1 - se definesc sursele seismice. în general este similară cu etapa 1 din analiza
deterministă, cu excepția ca sursele sunt definite explicit ca având un potențial
seismic constant, adică probabilitatea de apariție a cutremurelor sau a unui cutremur
de o anumită mărime este aceeași în cadrul sursei. Sursele pot varia de la surse liniare
pana la regiuni seismotectonice (exemplu: zona seismogena Vrancea).
Pasul 2 - se definesc aici caracteristicile seismice de recurență pentru fiecare sursă.
Aceasta etapa este fundamental diferită de Pasul 2 din analiza deterministă. În locul
cutremurului de control sau al cutremurului maxim pentru fiecare sursă, aici fiecare
sursă este caracterizată de o relație de recurență sau o distribuție a probabilității de
apariție a cutremurelor. O relație de recurență indică probabilitatea ca un cutremur de
o marime dată, cu epicentrul oriunde în cadrul sursei, într-un interval de timp, de
obicei de 1 an, sa aibă loc. Este ales un cutremur maxim pentru fiecare sursa. În
contrast cu procedura deterministă, acest cutremur maxim nu reprezintă singurul
cutremur considerat, ci doar limita superioară a mărimii cutremurelor ce vor intra în
analiza pentru fiecare sursă considerată.
47 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
48 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Figura 33. Cunoaştere avansată privind procesul seismic şi propagarea undelor seismice cu aplicaţie
la evaluarea hazardului seismic şi reducerea riscului seismic .
Direcţii de cercetare:
Studii de seismicitate
Fizica sursei seismice
Propagarea undelor seismice (atenuare şi anizotropie)
Hazard seismic
Predicţia cutremurelor.
49 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
alunecărilor de teren induse de acestea (Stănică D.A. et al., 2008; Stănică D.A. and Stănică
D., 2010; Stănică D.A. and Stănică D., 2011).
Figura 34. Configuraţia sistemului de monitorizare continuă şi în puncte discrete. EV, EE, ES şi EN-
senzori electrici pe cele 4 direcţii .
unde: hazardul natural reprezintă un fenomen natural care prin efectele sale poate afecta
foarte sever o zonă, într-un anumit interval de timp; vulnerabilitatea se referă la posibilitatea
ca o categorie de elemente la risc să fie afectate negativ de către un hazard natural; expunerea
reprezintă proprietatea unei categorii de elemente la risc de a fi supuse impactului unui hazard
natural.
50 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Direcţii de cercetare :
Hazard seismic ;
Reducerea riscului seismic ;
Studii de microzonare seismică ;
Studii de vulnerabilitate seismică ;
Efecte locale ;
Mecanica pământurilor, dinamica neliniară a pământurilor ;
Teorii statistice cu privire la seisme ;
Seismologie urbană .
51 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Vulnerabilitatea umană
Alături de vulnerabilitatea seismică, anterior prezentată, vulnerabilitatea
umană, reflectată de pierderi financiare, structurale și mai ales umane, este agravată prin lipsa
de planifi care sau lipsa unui management potrivit pentru situaţii de urgenţă și catastrofe
naturale, aici incluzând efectele dezastruoase ale cutremurelor.
Pierderile provocate depind de capacitatea populaţiei de a suporta sau de a rezista dezastrelor.
Acest mod de abordare a dezastrului natural este concentrat în formularea: „dezastrul se
produce atunci când hazardul se întâlnește cu vulnerabilitatea”.
Astfel, un hazard natural nu va provoca niciodată un dezastru natural, într-o zona fără
vulnerabilitate, de exemplu, producerea unui seism puternic într-o regiune nelocuită de
oameni.
Termenul „natural” este mult discutat, pentru că evenimentele seismice, în sine, nu pot fi
privite nici ca „hazard”, nici ca „dezastru” fără implicarea factorului uman.
52 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Din această perspectivă este ușor de înţeles de ce este important ca abordarea psihologică a
riscului seismic să aibă în vedere, simultan, atât reducerea vulnerabilităţii, cât și creșterea
capacităţii de acţiune a comunităţilor umane, care prezintă riscuri crescute în faţa dezastrelor
naturale.
53 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
54 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
• cunoștinţe despre cum societatea, respectiv, membrii ei, întreprind acţiuni pentru
micșorarea efectelor dezastrelor viitoare.
Evaluarea pentru micșorarea efectelor posibilelor dezastre viitoare cuprinde:
• determinarea întinderii habitatului uman din zonele supuse hazardului seismic,
• întreaga gamă de posibile ajustări la hazardul seismic,
• cum indivizii percep și estimează producerea unui hazard seismic,
• cum sunt adoptate strategiile de reducere a distrugerilor,
• setul optim de ajustări având în vedere consecinţele sociale și culturale.
Ajustările includ încheierea de asigurări, proiectarea de sisteme de avertizare, sau pur și
simplu suportarea costurilor provocate de dezastru.
În faţa efectelor unui dezastru natural, oamenii pot avea două atitudini diferite: activă sau
pasivă.
Oamenii de știinţă au sugerat un model cauzal pentru a prezice cine se va implica în activism
și cine nu în cazul unui cutremur cu potenţiale efecte distructive.
Atitudinile oamenilor în faţa riscurilor naturale depind de: conștientizarea existenţei unui
hazard natural; evaluarea consecinţelor unui dezastru; evaluarea tehnologiilor periculoase,
dacă sunt necesare, sau nu; încrederea sau neîncrederea în autorităţi.
Ele depind de: genul, educaţia oamenilor, proximitatea acestora faţă de hazardul natural,
experienţa anterioară a unui dezastru natural și gradul de expunere la media.
Odată formate, atitudinile faţă de hazardurile naturale sunt, la rândul lor, legate
de calitatea pregătirii oamenilor pentru a face faţă unui dezastru.
În situaţia producerii unui hazard seismic, acordarea ajutorului umanitar de urgenţă trebuie să
vizeze nouă sectoare principale, și anume:
1. gestionarea și distribuţia ajutorului umanitar (transportul, stocarea după transport a
materialelor de primă necesitate sau a alimentelor);
2. asistarea persoanelor sinistrate și asigurarea unui adăpost temporar;
3. accesul la apă și asigurarea profi laxiei;
4. ajutorul și susţinerea persoanelor sinistrate și mai ales a grupurilor vulnerabile;
5. asistenţa victimelor (readaptare fi zică, suport psihosocial);
6. sănătate preventivă, îngrijire și readaptarea pe bază comunitară în campusuri special
amenajate;
7. reabilitarea și construcţia de locuinţe și a infrastructurii comunitare;
8. prevenirea unor eventuale accidente;
9. pregătirea pentru dezastre.
Preocupaţi de câștiguri cât mai rapide oamenii nu respectă aproape deloc regulile dezvoltării
durabile, căci la această dezvoltare ne referim, reguli care se aplică atât societăţii, cât și
mediului natural.
Prin urmare, de multe ori și prea târziu oamenii află o regulă de bază a dezvoltării durabile –
aceea de a ţine neapărat cont de hazardurile naturale care pot ameninţa societatea la un
moment dat.
Hazardul natural nu poate fi trișat, dar abordând fără ezitare practicile adecvate, societatea îi
poate micșora cu siguranţă consecinţele.
55 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
CONCLUZII
Dintotdeauna omul s-a confruntat cu situaţii neprevăzute, de multe ori dificile sau fără ieșire,
atunci când forţele naturii se dezlănţuie producând victime umane și pagube imense.
Fie că este vorba de cutremure, de inundaţii, incendii sau alunecări de teren etc., nu de puţine
ori omul se simte de-a dreptul neputincios în faţa unor asemenea dezastre.
Cutremurele sunt evenimente care pot avea o infl uenţă distrugătoare asupra unor grupuri mari
de persoane sau comunităţi întregi și care pot cauza: distrugerea masivă de bunuri materiale,
punerea în pericol sau pierderea de vieţi.
În general, cutremurele au un impact negativ imens asupra dezvoltării comunităţilor (pe toate
planurile, nu numai material!), care, de cele mai multe ori nu pot fi depășit de comunitate cu
resursele proprii.
În ceea ce privește România, se poate spune că soluţiile cele mai bune pentru reducerea
riscului seismic sunt cele în care factorii de decizie, de la nivel guvernamental, trebuie să
implementeze pe termen lung strategii de dezvoltare continuă a ţării în plan socio-economic,
alături de strategii de informare și pregătire a populaţiei, în vederea depășirii, cu cât mai
puţine consecinţe negative (de natură materială, dar și psihologică), a unei situaţii de criză
care poate fi declanșată de un viitor cutremur vrâncean major.
Prin intermediul monitorizării a tuturor parametrilor specifici intrinseci și de operare ai
oleoductelor pot fi detectate și diagnosticate tehnic defectele existente, sau se poate interveni
rapid și eficient pentru înlăturarea avariilor, dacă acestea s-au produs .
Diagnoza tehnică, adică izolarea, identificarea ca natură și cuantificarea corespunzătoare ca
forme, tipuri și dimensiuni a defectelor se face cu ajutorul metodelor, procedeelor și
mijloacelor de diagnosticare tehnică nedistructive, vizual, pe bază de sunete, zgomote și
vibrații, prin emisie acustică, în câmp (electro)magnetic, cu mijoace speciale.
În vederea stabilirii programelor de mentenanță fundamentate științific, care pot asigura o
durată de procesare cât mai lungă a oleoductelor, s-a desprins concluzia ca este necesară
cunoașterea stării tehnice a acestora .
Cunoașterea precisă și detaliată a stării tehnice a oleoductului permite adoptarea sistemelor de
mentenanță precventivă și predictivă, care diminuează semnificativ riscul apariției avariilor,
prin intervenții necostisitoare în comparație cu lucrările de mentenanță corectivă .
În stabilirea strategiei de mentenanță a unui oleoduct, problemele care se ridică au în vedere
următoarele: stările de limită care pot interveni, probabilitățile de atingere ale stărilor de
limită, volumul de fluid care se poate elibera în cazul unui incident și densitatea de populație
din zona incidentului.
Practica industrială a demonstrat că, oricât de mult s-ar investi în vederea realizaării și
menținerii unui nivel înalt al fiabilității unui sistem tehnic/tehnologic, nu se poate asigura o
fiabilitate ideală, adică nu poate fi pus în operă un sistem care să nu degradeze în timp .
Fiabilitatea unui sistem tehnic/tehnologic este determinată de ansamblul tuturor factorilor
implicați în punerea în operă a acestuia: concepția, realizarea și procesarea sistemului.
56 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Din acest motiv, realizarea și menținerea unui nivel ridicat al fiabilității presupune atât analiza
factorilor (materiali sau umani) în discuție, cât și acțiunea corespunzătoare asupra acestora .
Securitatea funcționării sistemelor reprezintă, prin cele patru componente specifice
(securitate, disponibilitate, fiabilitate și mentenanță) , o componentă de bază a cerințelor de
procesare .
Punctul comun între componentele securității sistemelor îl reprezintă utilizarea instrumentelor
probabilistice, ca tehnică de apreciere a riscurilor asociate diferitelor stări de funcționare ale
unui sistem analizat .
Asigurarea unor niveluri ridicate de fiabilitate și de securitate tehnică este condiționată, în
esență, de îndeplinirea criteriilor mecanice de securitate tehnică.
Evaluarea relativă de risc este folosită ca să ajute la identificarea sau la confirmarea zonelor
de risc maxim .
România aspiră să devină un pol nodal în reţelele regionale de transport energie precum şi un
furnizor de energie în estul Europei, cele trei direcţii majore în care România trebuie să
lucreze şi să se dezvolte pentru dobândirea acestui statut sunt prezentate în Pactul pentru
Energie încheiat în luna mai 2013 şi anume:
Interconectarea reţelelor de gaze naturale şi electricitate şi crearea infrastructurii
fizice şi instituţionale necesare operării unei pieţe lichide de energie;
Dezvoltarea de noi surse autohtone de gaze naturale şi integrarea în pieţele regionale
de energie electrică;
Asumarea politicilor energetice europene, creşterea capacităţii de negociere în
instituţiile UE şi colaborarea cu alte state membre în susţinerea obiectivelor strategice
comune.
Pe fondul dependenţei semnificative a pieţei europene de energie de importul de resurse
energetice din Rusia şi Orientul Mijlociu, rolul rezervelor de gaze naturale recent descoperite
în Marea Neagră este fără îndoială major pentru siguranța energetică a României, pentru
consolidarea poziţiei României ca un jucator important în UE ca producator şi exportator de
energie, pentru includerea ţării pe trasele majore de transport gaze naturale ale Europei şi
pentru creşterea bunăstării economice a ţării în deceniile ce vin.
La orizontul anului 2023, cu interconexiunile necesare, România va avea mai multe opţiuni de
import de gaze naturale: prin intermediul terminalelor regionale de gaz natural lichefiat
(GNL) din Grecia, Croaţia şi Polonia, piaţa românească va putea achiziţiona gaze din Bazinul
Levantin (Mediterana de Est); prin interconexiunea Bulgaria –România va putea fi importat
gaz caspic din Coridorul Sudic de Gaz; tot prin Bulgaria ar putea fi importat suplimentar gaz
rusesc, prin gazoductul South Stream.
Apelarea la documente normative recunoscute şi larg aplicate (API 581, BS 5810, ASTMĂ
secţiunea IX, etc.) constituie ghiduri care să confere credibilitate în pregătirea programelor de
investigaţii, analiza şi formularea concluziilor asupra rezultatelor indicatorilor de fiabilitate,
risc şi disponibilitatea sistemelor tehnice .
Exploatarea necorespunzătoare a recipientelor aduce o cotă de cca. 60 % defectări
catastrofale, coroborat cu: reglarea incorectă a AMC-urilor, neîndeplinirea funcţiilor tehnolo-
gice prevăzute, nerespectarea tehnologiei de exploatare.
57 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
Analiza statistică a datelor dispo-nibile privind avarierea recipientelor sub presiune, permite
următoarele concluzii:
58 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
să conserve resursele de petrol și gaz metan existente prin menținerea unei extracții la
nivelul practicat astăzi și importul diferenței necesare pentru acoperirea consumului
intern;
să valorifice resursele de petrol și gaz metan cu precădere în chimie și petrochimie,
îngrășăminte agricole, prin acordarea de facilități economice–fiscale producătorilor (a
se vedea propunerea legislativă de modificare a Legii petrolului);
să dezvolte Centrala Nucleară de la Cernavodă, date fiind experiența acumulată,
resursele de uraniu și producția proprie de apă grea de la Halanga–Turnu-Severin;
– sa dezvolte energia hidraulică, mai puțin poluantă și mai ieftină, dar care necesită
investiții majore;
să dezvolte producția de biocarburanti (bioetanol, bio-diesel, DME – dimetileter) din
resurse vegetale regenerabile;
să încurajeze cercetările autohtone în domeniul energiei solare, eoliene și al altor
energii neconvenționale și nepoluante.
59 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
BIBLIOGRAFIE
60 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
30. Davis P.M. - Performance of european cross country oil pipelines. Statistical
summary of reported spillages – 2002, Report no. 7/04, CONCAWE, Brussels, April
2004;
31. Ulmanu V., Dumitrescu A. - Conducte submarine pentru transportul produselor
petroliere, Editura AGIR, Bucureşti, 2001;
32. Dimofte, S. – Importanța practică a informatizării mentenanței. În Univers
Ingineresc, nr.1, 2003;
33. Fleşer, T. - Inspecţia şi mentenanţa sistemelor tehnice industriale. Editura SUDURA,
Timişoara, 2006, 477 p., ISBN 978-973-8359-45-7, ISBN 978-8359-45-1;
34. Fleşer, T., Herman, R., Mnerie, D. - Utilaje tehnologice. Tehnologii de fabricaţie.
Editura POLITEHNICĂ Timişoara, 2002. ISBN 973-625-018-0;
35. Fleşer, T. - Mentenanţa utilajelor tehnologice. Editura OID Bucureşti, 1998. ISBN
973-9187-62-5;
36. *** Pipeline Product Loss Incidents,2nd Report. UKOPA Fault Database Management
Group 1961-2000, june 2002;
37. *** Western European Cross-Country Oil Pipelines 30-Year Performance Statistics,
Concawe Report nr.1/02, Brussels, 2002;
38. *** Normativ P100-1-2013;
39. ***-SR EN 10208-1:1999-Țevi de oțel pentru conducte destinate fluidelor
combustibile.Condțtii tehnice de livrare,Partea I : Țevi in clasa de prescripții A,1999;
40. ***-SR EN 10208-2:1999-Țevi de oțel pentru conducte destinate fluidelor;
41. ***-ASME B&PV Code:2007-Boiler and Pressure Vessel .Section I-II,Division
1&2,2007;
42. ***-API Standard 1160:2001 –Managing System Integrity for Hazardous Liquid
Pipelines,2001;
43. ***-ASME B31.8S:2004- Managing System Integrity of Gas Pipelines,ASME Code
for Pressure Piping ,Supplement to ASME B31.8,2004;
44. *** SR EN 10208-1 – Ţevi de oţel pentru conducte destinate fluidelor combustibile.
Condiţii tehnice de livrare ; 2009;
45. *** API 5L PSL1 - American Petroleum Institute; Specification for line pipe ;Spirl
steel pipe ; 2008 ;
46. *** ISO 13623: 2009, Petroleum and natural gas industries - Pipeline transportation
systems;
47. *** API SPEC 5L, Specification for Line Pipe, API Standard, Oct. 2004 and 44th ed.,
October 1,2007 ;
61 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
SITE-URI CONSULTATE
62 Ploiești, 2015
Marius Nicolae BĂDICĂ Examen Nr.1
63 Ploiești, 2015