Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUDAREA
CONSTRUCȚIILOR
MAGISTRALE
Introducere
1
Sudarea este procedeul tehnologic de realizare a îmbinărilor nedemontabile a unor
componente metalice sau nemetalice utilizând căldura sau presiunea, cu sau fără ajutorul unor
materiale de adaos . Îmbinarea ce rezultă în urma procesului de sudare poartă denumirea de
sudură. Procedura de sudare reprezintă succesiunea specificată de acțiuni care trebuie să fie
urmată în cazul executării unei suduri, incluzând referirea la materiale, la pregătire, la
preîncălzire (daca este necesară), la metoda (procedeul) de sudare şi la controlul sudării, la
tratamentul termic după sudare (dacă este relevant), precum şi la echipamentul de sudare care
trebuie utilizat.
2
sudare de mare productivitate, respectiv procedeul MIG/MAG în special MAG , cu doua
sârme.
Pentru aplicarea acestor procedee de sudare s-a apelat la sprijinul Centrului de Cercetare
C12 Eco – Tehnologii Avansate de Sudare, din cadrul Institutului de Cercetare ICDI PRO –
DD ce aparține de Universitatea ‚’’Transilvania’’ din Brașov.
3
CAPITOLUL1-STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR DE EXECUȚIE A
CONDUCTELOR MAGISTRALE DE TRANSPORT PETROLIER ȘI GAZE
NATURALE
4
Fig.1.1.2 Transport petrol și gaze între punctele de preluare
5
Proiectarea și construcția conductelor magistrale , recepția , cît și punerea în funcțiune
se face pe baza unui proiect ce trebuie să respecte normele , standardele și regulile în
construcție ce sunt monitorizate și aplicate de către autorizați/licențiați de către ANRE, care
desfășoară activități în sectorul gazelor naturale și petrol.
1.6.1 Generalități
6
La realizarea tubulaturii conductelor de transport şi distribuție a petrolului, produselor
petroliere lichide şi gazelor naturale, prin sudarea cap la cap a țevilor din oțeluri situate în
clasele de rezistență mecanică moderată (până la X60), se folosesc procedeele de sudare
precum: -Sudarea cu arc electric cu electrozi înveliți –SE,
7
Fig.1.6.2 Modul de utilizare a procedeului de sudare orbitală MIG la construirea conductelor
(magistrale) şi calitatea îmbinărilor sudate realizate prin acest procedeu
În continuare se va prezenta sudarea țevilor de conductă terestră şi marină, din oțel X60, prin
procedeul MAG cu electrod fuzibil (135) şi cu sârmă tubulară (136). Studiul va cuprinde:
descrierea generală a tehnologiei de sudare;
condițiile privind execuția îmbinărilor sudate;
caracterizarea materialelor utilizate;
8
cărucior se află atât sistemul de avans al sârmei electrod cât şi capul de sudare la care vin
gazele de protecție, precum şi sistemul de răcire cu apă a duzelor capului de sudare.
Avantajele procedeelor de sudare MIG-MAG sunt următoarele:
- Calitatea foarte bună a îmbinării sudate, Rm=500-600 MPa, A=30%, KCU=150200 J/cm2;
- Rata depunerii, coeficientul de depunere, productivitatea şi factorul operator sunt mult mai
mari decât la sudarea SE, comparabile cu cele de la sudarea SF;
- Arcul electric este vizibil şi deci conducerea procesului de către operator este mult uşurată;
- În urma procesului de sudare nu rezultă o cantitate importantă de zgură, ca atare nu este
nevoie de curățirea acesteia. În cordon probabilitatea apariției incluziunilor de zgură este mult
redusă. Sudarea prin mai multe treceri este astfel uşurată evitând curățirea zgurei. Ca atare,
productivitatea procedeelor creste;
- Se pot suda oțeluri aliate, metale şi aliaje neferoase la un nivel calitativ superior;
- Nu poluează mediul înconjurător, deoarece nu se formează zgură, gaze nocive, fum, sau
praf.
Dezavantajele procedeelor MIG-MAG sunt următoarele:
- Echipamentul de sudare este mai scump datorită complexității lui în ceea ce priveşte avansul
sârmei electrod, necesitatea răcirii cu apă, necesitatea administrării gazului de protecție;
- Pistoletul de sudare este mai greu datorită furtunului de legătură care transportă conductele
de gaz, de apă de răcire şi cablul flexibil de conducere a sârmei de sudare, precum şi cablul de
curent;
- Operatorul nu poate urmări gradul de protecție al băii de sudură neobservând clopotul de
gaz creat în jurul arcului;
- Intemperiile atmosferice provoacă deplasarea gazului de protecție şi în special vântul ce
acționează în condițiile de şantier.
- Accesibilitate limitată la îmbinările sudate interioare, în locuri strâmte sau greu accesibile.
Parametrii tehnologici primari la sudarea prin procedeele MIG-MAG, variază între
următoarele valori:
- intensitatea curentului de sudare: IS = 50...500 A;
- tensiunea arcului: Ua = 16...35 V;
- viteza de sudare: vS = 30... 150 cm/min;
- diametrul sârmei electrod: de = 0,6...3,2 mm, mai des folosit fiind d = 0,8...2,4 mm;
- debitul de gaz Qg = 10...25 l/min.
9
La sudarea MAG sârmele de sudură au în compoziția lor un surplus de siliciu şi
mangan, în cazul sudării oțelurilor, pentru a asigura dezoxidarea băii. În lipsa acestor
elemente oxigenul provenit din descompunerea bioxidului de carbon ar ataca alte elemente de
aliere, sau fierul creând oxizi cu efecte defavorabile asupra compoziției băii de metal topit. De
obicei la sudarea MAG a oțelurilor carbon şi slab aliate sârmele au circa 0,3...1,2% Si şi
1,2...2,5% Mn.
Cel mai folosit gaz activ pentru sudarea MAG este dioxidul de carbon, după cum s-a
arătat. Dar la sudarea MAG mai pot fi folosite şi amestecuri de gaze. Astfel argonul introdus
în dioxidul de carbon conduce la îmbunătățirea arderii arcului electric asigurând deci creşterea
stabilitățiiţacestuia şi totodată îmbunătățirea plasticității îmbinării ca urmare a reducerii
cantității de oxigen din spațiul arcului.
Oxigenul introdus în dioxidul de carbon are acelaşi efect ca şi la sudarea MIG, respectiv
creşterea temperaturii metalului topit, creşte astfel viteza de sudare. Totodată, oxigenul
micşorează şi efectul de împroşcare a metalului topit, dând cusăturii un aspect mai uniform.
Oxigenul se introduce în proporție de până la 10% la oțelurile nealiate, deci neafectate de
reducerea prin oxidare a elementelor de aliere şi în proporție pînă la 5% la oțelurile slab aliate.
Gazele de protecție la sudarea MIG-MAG trebuie să aibă o puritate foarte mare de circa
99,9%.
Se are în vedere, cu cât puritatea gazului este mai mică şi viteza de sudare se va reduce.
O influență deosebită o are puritatea gazului asupra caracteristicilor mecanice ale îmbinării
sudate. Umiditatea gazului este deosebit de nefavorabilă prin aceea că apa la temperatura
arcului se descompune în hidrogen şi oxigen ambele gaze având efecte defavorabile asupra
băii de metal topit.
-procedeul MAG (Metal Active Gas), la care gazul protector este CO2;
10
-procedeul MIG (Metal Inert Gas), la care protecția este de Argon.
MIG (Metal Inert Gas) – exemple de gaze inerte: argon, heliu sau amestecuri ale
acestor gaze, iar acestea se folosesc la sudarea pieselor din aluminiu, cupru, titan sau
magneziu.
MAG (Metal Activ Gas) gazul de protecție folosit este dioxidul de carbon sau
amestecuri ale acestui gaz cu argonul. Gazele active se folosesc la sudarea oțelurilor
obișnuite, de construcții sau înalt aliate.
11
Fig. 1.8.1 Componența unei instalații de sudare MIG/MAG
5. Sistemul de răcire
6. Butelia de gaz
12
131- Sudură MIG cu sîrma plină
135- Sudură MAG cu sîrma plină
136- Sudură MAG cu sîrma tubulară cu flux
138- Sudură MAG cu sîrma tubulară cu pulbere metalică
Atmosfera protectoare poate fi CO2, care este mai ieftin, dar influențează activ baia de
sudare, deoarece disociază în arcul electric,CO2= CO + ½O2 , unde monoxidul de carbon are
un efect reducător, însă oxigenul oxidează. Din această cauză este necesară utilizarea unor
sârme de sudură aliate cu 1-2% Mn şi 0,6-1% Si.
13
Pentru sudarea MIG/MAG se utilizează ca materiale de sudare sîrma electrod și gazul de
protecție.
Sîrma electrod
Sîrma electrod se livrează sub formă de bobine, dintre diametrele standardizate cele mai
uzuale fiind 0.6; 0.8; 1.0; 1.2; 1.6 mm. Calitatea materialului de adaos influențează mult
stabilitatea procesului de sudare. Suprafața sîrmei trebuie să fie curată fără urme de rugină sau
grăsimi. De obicei suprafața sîrmei este cuprată pentru diminuarea pericolului de oxidare,
respectiv pentru îmbunătățirea contactului electric. Rola de sîrma trebuie depozitată în
ambalajul ei original, în spațiu fără umezeală bine ventilat.
Materialele de adaos folosite pentru prodeceul de sudură MIG- MAG sunt sub formă de
sîrmă pe rolă. Aceasta este împinsă pe pistoletul de sudură de către un sistem de avans. La
ieșirea din pistolet, sîrma trece prin duza de contact preluând energia electrică a sursei de
curent necesară creării arcului și topirii materialului.
- Sîrme pline;
- Sîrme tubulare:
14
1.10 Gazele de protecție pentru sudura MIG-MAG
Argonul (Ar):
Heliul (He):
16
Oxigenul (O2):
gaz activ, cu efect puternic oxidant; (de 2-3 ori mai intens ca la
CO2);
efect stabilizator al arcului electric;
reduce tensiunea superficială a picăturii de metal și a băii topite: –
transfer fin a picăturii, stropire extrem de redusă, suprafața lată și
plată;
tensiune superficială redusă – baia metalică curge rapid în fața
arcului la sudarea vertical descendentă;
gaz foarte sensibil la formarea porilor;
potențial de ionizare scăzut – tensiune redusă a arcului, aport termic
diminuat.
17
Hidrogenul (H2):
Azotul (N2):
18
Alegerea gazului de protecție în funcție de materialul de bază:
1.11 Concluzii
19
sudare şi a recomandărilor tehnologice specifice, cunoaşterea performanțelor echipamentelor
de sudare şi exploatarea acestora.
În decursul ultimilor ani, sudarea MIG/MAG a câştigat o importanță tot mai mare, nu doar
pentru sudarea oțelurilor de construcții nealiate şi slab aliate, ci şi pentru sudarea aluminiului
şi a oțelurilor înalt aliate – datorită tehnologiei arcului electric pulsat.
Datorită caracteristicilor speciale, cum ar fi: rata ridicată de depunere, pătrundere adâncă,
rentabilitate mare, manevrare uşoară, mecanizare completă etc., sudarea MIG/MAG oferă
multe avantaje față de alte procedee de sudare. Dezvoltarea continuă în domeniul sudării a
condus la realizarea de utilaje de sudare din ce în ce mai performante.
Capitolul2
Optimizări tehnologice
20
21
Capitolul 3
La sudarea conductelor realizate din țevi de oțel pentru a reuşi realizarea unei suduri de
calitate trebuie avut în vedere alegerea unor materiale de sudare (sârmă de sudură şi gaze de
protecție) în concordanță cu tipul oțelului din care este fabricată țeava. În funcție de tipul
materialelor şi al oțelui se vor alege şi parametri de sudare (viteza de avans a sârmei, debitul
de gaze de protecție, intensitatea curentului şi tensiunea arcului).
La sudarea conductelor realizate din țevi, din oțel X60 trebuie să se utilizeze următoarele
procedee de sudare:
pentru rădăcina îmbinării: sudarea cu arc electric cu electrozi fuzibili în medii
de gaz activ, sudare MAG (135).
Procedeul MAG se desfăşoară în mediu de bioxid de carbon şi foloseşte schema de
principiu din figura 3.1.
22
Corespunzător procedeelor de sudare se aleg şi materialele pentru sudare. Astfel, pentru
sudarea MAG a rădăcinii trebuie să se utilizeze:
sârmă plină, tip G3 Si1, conform EN 440
gaz de protecție : CO2( C1-EN 439).
Compoziția chimică pentru sârma plină G3Si1 trebuie să satisfacă cerințele din EN 440 şi
din tabelul 3.1, iar compoziția chimică pentru sârma tubulară E91 T8-G trebuie să satisfacă
cerințele din AWS-A5.29 .
În tabelul 3.3 se prezintă condițiile tehnice din EN 439 pentru gazul de protecție C1,
respectiv din SR 2962 pentru dioxidul de carbon lichefiat tip S.
23
Tabel 3.3. Condițiile tehnice de calitate pentru dioxidul de carbon lichefiat tip S
Condiții de admisibilitate
Caracteristica
EN 439 SR 2962
Permitivitate minimă, în % de volum. 99,70 99,50
Încercările la tracțiune şi la încovoiere prin şoc precum şi orice repetări cerute ale
încercărilor trebuie să fie efectuate asupra metalului depus, în stare rezultată după sudare,
utilizând epruvete prelevate dintr-o îmbinare tip 3, pregătită conform EN 1597-1, în condițiile
din EN 440.
Sârma tubulară simbolizată E91 T8-G conform AWS A5.29 trebuie să asigure
următoarele caracteristici mecanice:
rezistența la rupere: 640 Mpa,
limita de curgere: 585 Mpa,
alungirea: 25%,
energia de rupere la încovoiere prin şoc, determinată la –29ºC : 126J
24
3.2 Finisarea capetelor ţțevilor
Suprafețele capetelor țevilor trebuie să fie teşite pentru sudare. Unghiul de teşire,
trebuie să fie de 30º cu o toleranță de +5º/-0º. Lățimea suprafeței frontale inelare a teşiturii
trebuie să fie de 1,6 mm cu o toleranță de ±0,8 mm.
ŢȚevile având capetele prelucrate conform figurii 1.1.7.1, se poziționează pentru sudare.
Componentele se vor alinia şi fixa fără a fi forțate, deformate la cald sau la rece. Ele se
vor alinia cu o abatere de 1 mm la un metru liniar măsurată în două plane perpendiculare
trecând prin axa conductei.
Poziționarea ţțevilor se va executa cu dispozitive de centrare-poziționare. Aceste
dispozitive vor fi de tipul celor utilizate la realizarea procedurilor de sudare. Poziționarea se
face astfel încât alinierea la interiorul ţțevilor să fie plană şi se verifică cu nivela cu bulă de
aer.
25
Prinderile provizorii în punte de sudură se realizează cu parametrii de sudare utilizați la
realizarea rădăcinii îmbinării şi indicați în specificația procedurii de sudare (WPS), anexată
prezentelor instrucțiuni. Sudurile de prindere vor fi examinate vizual, cele fisurate se vor
elimina prin polizare, fără a mai fi resudate, eliminarea lor efectuându-se la sudarea rădăcinii.
Prinderile provizorii nefisurate vor fi incluse în sudura de rădăcină.
A) Sudarea rădăcinii
Sudarea rădăcinii se realizează de către doi sudori situați diametral opus unul față de
celălalt. Se utilizează instalații pentru sudare MAG cu sîrmă plină (135) adecvate transferului
de material prin tensiunea de suprafață. Sudarea se realizează în poziție fixă, axa orizontală,
poziția de sudare fiind vertical descendent PG.
b
a)
)
26
autocontrol al acesteia după care o vor poansona. Poansonul sudorilor se aplică la exteriorul
țevilor, la o distanță de 20-50 mm de marginea sudurii în cel puțin trei zone distincte. Se vor
inscripționa şi poansoanele sudorilor care au sudat rădăcina (în cazul în care rădăcina este
executată de alți sudori decăt cei care au sudat straturile de umplere).
La sudarea conductelor realizate din țevi de oțel pentru a reuşi realizarea unei suduri de
calitate trebuie avut în vedere alegerea unor materiale de sudare (sârmă de sudură şi gaze de
protecție) în concordanță cu tipul oțelului din care este fabricată țeava.
27