Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conform ANM
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală
4. DATE CLINICE
Albendazolul administrat în doză mică este indicat în tratamentul de scurtă durată al următoarelor
afecţiuni provocate de helminţi/protozoare sensibile:
Nu sunt necesare măsuri speciale asociate cum ar fi repausul alimentar sau administrarea de
purgative.
Dacă pacientul nu este vindecat după trei săptămâni de tratament, se recomandă efectuarea unei a
doua cure de tratament.
Adulţi şi copii
400
Oxiurază, ankilostomiază şi cu vârstă peste Doză unică
mg
necatoriază, ascaridioză, 2 ani
trichiurază Copii cu vârstă 200
Doză unică
între 1-2 ani mg
Strongiloidoză suspectată sau Adulţi şi copii 400 O dată pe zi, timp de 3 zile consecutive
diagnosticată, teniază, cu vârstă peste
mg *în cazul himenolepidozei diagnosticate, se
himenolepidoză* 2 ani
recomandă repetarea tratamentului după un
interval de 10-21 zile
Adulţi şi copii
400
Clonorcoză, opistorcoză cu vârstă peste De 2 ori pe zi, timp de 3 zile consecutive
mg
2 ani
Adulţi şi copii
400
Larva migrans cutanată cu vârstă peste O dată pe zi, timp de 3 zile consecutive
mg
2 ani
Copii cu vârstă 400
Giardioză O dată pe zi, timp de 5 zile consecutive
între 2-12 ani mg
• Vârstnici
• Insuficienţă renală
• Insuficienţă hepatică
Deoarece albendazolul este metabolizat de către ficat obţinerea principalului său metabolit cu
activitate farmacologică, sulfoxidul de albendazol, este de aşteptat ca insuficienţa hepatică să
determine efecte semnificative asupra profiluui farmacocinetic al sulfoxidului de albendazol.
Pacienţii cu rezultate anormale ale testelor funcţionale hepatice (determinarea concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor) înaintea începerii tratamentului cu albendazol trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Sarcină suspectată sau
diagnosticată.
Suspensia de albendazol conţine acid benzoic care determină efect uşor iritant al pielii, ochilor şi
mucoaselor. Acesta poate determina creşterea riscul de producere al icterului la nou-născuţi.
Nu au fost observate efecte ale acestui medicament care să afecteze capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
Datele obţinute în urma unui număr mare de studii clinice au fost utilizate pentru a determina
frecvenţa apariţiei reacţiilor adverse, dela cele foarte frecvente până la cele rare. Frecvenţele
asociate tuturor celorlalte reacţii adverse (adică ale celor care apar la <1/1000) au fost
determinate în principal utilizând datele raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi
reprezintă, mai bine zis, frecvenţe ale raportărilor decât o frecvenţă de apariţie adevărată.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: simptome la nivelul porţiunii superioare a tubului digestiv (de exemplu:
durere epigastrică sau abdominală, greaţă, vărsături) şi diaree
Tulburări hepatobiliare
Rare:
4.9 Supradozaj
În caz de producere a unui supradozaj, trebuie luate măsuri terapeutice simptomatice (lavaj
gastric) şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Mecanism de acţiune
Efecte farmacodinamice
Ascaris lumbricoides
Trichiuris trichiura
Enterobius vermicularis
Ancylostoma duodenale
Necator americanus
Strongyloides stercoralis
- Cestode
- Trematode
- Protozoare
Absorbţie
La om, albendazolul este slab absorbit (sub 5%) după administrare orală.
Efectul farmacologic sistemic al albendazolului este amplificat dacă doza este administrată în
timpul unui prânz bogat în lipide, care măreşte absorbţia medicamentului de aproximativ 5 ori.
Distribuţie
S-a raportat că, după administrarea orală a unei doze unice de 400 mg albendazol, metabolitul
activ farmacologic, sulfoxidul de albendazol, atinge concentraţii plasmatice care variază între 1,6-
6 micromoli/l în cazul în care administrarea a fost făcută în timpul micului dejun.
Metabolizare
Albendazolul este metabolizat rapid în timpul primului pasaj hepatic şi nu este decelat, de obicei,
în plasmă. Sulfoxidul de albendazol este principalul metabolit al său, despre care se presupune că
este compusul cu activitate eficace împotriva infecţiilor sistemice tisulare.
Eliminare
Sulfoxidul de albendazol şu metaboliţii săi par să fie eliminaţi mai ales în bilă, doar o mică
proporţie fiind decelabilă în urină. S-a demonstrat că eliminarea de la nivelul chiştilor apare după
câteva săptămâni în urma tratamentului îndelungat cu doze mari.
• Vârstnici
Deşi în nici un studiu nu a fost investigată influenţa vârstei asupra profilului farmacocinetic al
sulfoxidului de albendazol, datele provenite de la 26 pacienţi cu chist hidatic (cu vârstă de până la
79 ani) sugerează un profil farmacodinamic similar celui observat la voluntarii sănătoşi tineri.
Numărul pacienţilor vârstnici trataţi fie pentru boală hidatică sau neurocisticerciză este scăzut, dar
nu au fost observate probleme asociate acestei categorii de pacienţi în vârstă.
Albendazolul s-a dovedit a avea efect teratogen şi embriotoxic la şobolani şi iepuri. Albendazolul
nu a determinat efect mutagen sau genotixic în cadrul unui set de teste in vitro (testul Ames
inactivat şi activat) şi in vivo. În studiile de toxicitate pe termen îndelungat efectuate la şobolani şi
şoareci cu doze zilnice de până la 30 ori mai mari decât dozele terapeutice recomandate la om nu
a fost observată apariţia unor tumori care să aibă relaţie de cauzalitate cu tratamentul administrat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
980 Great West Road, Brentford, Middlesex TW8 9GS, Marea Britanie
6420/2006/01
Aprilie 2006