Ioan Paul al II-lea

Nume Karol Józef Wojtyła

Început de pontificat 16 octombrie 1978
Final de pontificat 2 aprilie 2005
Predecesor Ioan Paul I
Succesor Benedict al XVI-lea
Născut 18 mai 1920
Decedat 2 aprilie 2005

Papa Ioan Paul al II–lea (născut Karol Józef Wojtyła, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia —
† 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei - şi suveran al
Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la
Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă şi a ţinut ca fiul
ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări
aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obişnuia să le spună
cunoscuţilor „Veţi vedea că fiul meu Karol va deveni o persoană importantă”.

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978- aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime
din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 şi 37 ani) şi a lui Pius al
IX-lea (31 ani).

Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioşii adunaţi în Piaţa Sfântului

Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din
apropiere. Acel glonţ aproape l-a costat viaţa pe papă, care avea să afirme despre accident : „o
mână a tras cu glonţul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe
care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a
iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliţia politică din
acea ţară a descoperit şi contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare
extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliţia filipineză a reuşit să oprească „Operaţia Bojinka”, care
urmărea acelaşi scop.

Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie
spitalizat în spitalul Gemelli din Roma dn cauza unei dificultăţi respiratorii. Deşi i s-a realizat
o traheotomie în martie, între 31 martie şi 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei
infecţii a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 şi Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a
fost declarat succesorul său.

Date biografice
Karol Wojtyła s–a născut într-o familie modestă, fiu al unui ofiţer în retragere. Când era în
vârstă de 9 ani şi-a pierdut mama. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s–a înscris, în
anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagielloniene din
Cracovia. În timpul celui de–al doilea război mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei,
Universitatea Jagielloniană a fost închisă şi Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într–o
fabrică de produse chimice. Îşi pierde tatăl în 1941.

Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului
Adam Sapieha, şi la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt
timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum,
sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obţinut doctoratul în teologie
cu o teză despre "Credinţa în gândirea Sfântului Ioan al Crucii". Reîntors în Polonia, deţine
mai multe parohii în Cracovia şi obţine în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză asupra
filosofului german Max Scheler. În 1953 i se încredinţează catedra de Teologie morală şi etică
socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desfinţată, în 1954, este
numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraş fondează un Institut
de Morală creştină, a cărui direcţie o va deţine până în 1978.

Papa Pius al XII-lea (1939-1958) îl numeşte, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi şi
auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia,
este hirotonit episcop. În această epocă şi-a ales ca deviză „Totus tuus” ("Al tau intru totul"),
în semn de devoţiune faţă de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l–a numit, la
13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat
după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a
fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaş al Sfântului Petru. A luat numele
de Ioan Paul al II-lea şi a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul
papă polonez din istorie şi unul dintre puţinii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa
Adrian al VI-lea în 1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai
lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice.

Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său, Ioan Paul I care a avut
un pontificat de numai 33 de zile şi în memoria căruia şi-a luat numele papal.

La 13 mai 1981, Ioan-Paul al II-lea a scăpat dintr-un atentat la viaţa sa, comis de Mehmet Ali
Agca, care l-a împuşcat de la mică distanţă. La 6 ianuarie, 1995, Poliţia din Manila, Filipine a
dejucat Operaţiunea Bojinka, care era de fapt un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea.

După o lungă suferinţă pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, se stinge din
viaţă în reşedinţa sa papală din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005 la ora 19:37 (UTC).

Sa trecem pragul sperantei

Papa este un mit sau un reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant? Ce este rugaciunea? Exista
Dumnezeu? Daca da, de ce se ascunde? Isus e cu adevarat Dumnezeu? Cum se impaca existenta unui
Dumnezeu al iubirii cu prezenta coplesitoare a raului in lume? Cine va fi mantuit? De ce exista atatea
religii? Crestinismul si iudaismul. Oare numai Biserica catolica are dreptate? Ce e noua evanghelizare? Ce
a insemnat Conciliul Vatican II? Tinerii sunt oare speranta lumii? De ce s-a divizat crestinismul?
Crestinismul poate disparea? Prabusirea comunismului: destin istoric sau miracol? Biserica e depasita de
evolutia moravurilor? Ce rost are credinta? De ce este intransigenta Biserica in problema avortului? Care
este rolul femeii? De ce numai frica de Dumnezeu ne poate ajuta?

Relaţii internaţionale
La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84
de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În acelaşi timp, participă acum ca
membru deplin sau ca observator în diverse organizaţii internaţionale şi regionale. Cele mai
multe din vizitele sale internaţionale au fost realizate în dublă calitate, de Şef de Stat şi de Şef
al Bisericii Catolice.

Stema pontificatului papei Ioan-Paul al II-lea

Litera M provine de la Fecioara Maria, mama lui Isus, căreia papa îi acordă o mare devoţiune

Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme
complexe ale păcii interne şi internaţionale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia,
în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.

Deşi declara că predică Evanghelia şi nu Democraţia, intervenţiile sale au constituit totdeauna

un pericol pentru regimurile dictatoriale şi, într-adevăr, a susţinut mişcările dizidente din
fostul bloc sovietic, în special sindicatul "Solidarnosc" din Polonia şi a jucat astfel un rol
hotărâtor în prăbuşirea imperiului comunist din răsăritul Europei la sfârşitul anilor 80.

În iunie 1979, prima sa vizită în ţara natală permite polonezilor „să voteze cu picioarele”,
marile adunări prilejuite de prezenţa sa întărind încrederea în unitatea naţională, astfel încât în
august 1980 greviştii de la Gdansk au rezistat tuturor presiunilor şi comuniştii au fost
constrânşi să recunoască sindicatul liber Solidaritatea (Solidarność).În ianuarie 1981, Lech
Wałęsa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, ulterior
punându-se la cale atentatul şi recurgându-se la legea marţială. În iunie 1983, o a doua vizită a
Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia reînsufleţeşte speranţa de libertate în tot răsăritul Europei,
care dealtfel va fi zguduit în curând de glasnost şi perestroika, crezându-se că sistemul
comunist mai poate fi reformat.A sprijinit în secret desfăşurarea în Europa de Vest a
rachetelor americane Pershing II şi Tomahawk cu focos nuclear în cadrul Dublei Decizii
NATO din 1979, pentru a restabili echilibrul nuclear şi „balanţa terorii”.La 1 decembrie 1989,
când Mihail Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu George Bush în Malta, în
Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul lui Ceauşescu, care în curând avea şi el să
dispară.

Călătorii şi dialoguri interreligioase

În timpul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare număr de călătorii în
diferite ţări ale lumii. A pus mare preţ pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale
religiei creştine şi cu alte religii. În cursul unei vizite în Marea Britanie s-a întâlnit cu regina
Elisabeta a II-a Angliei, capul Bisericii Anglicane şi a avut o întrevedere cu arhiepiscopul de
Canterbury.A sprijinit inaugurarea în Salonul Sixtin, la 19 ianuarie 1996, a Expoziţiei
Monumenta Romaniae Vaticana(Mărturii Româneşti din Vatican), expoziţie îngrijită de către
profesorul Ion Dumitriu-Snagov, ocazie de readucere în memorie a celor două milenii de
creştinism românesc.În zilele de 7, 8 şi 9 mai 1999 s-a aflat în România, unde a avut contacte
cu personalităţile locale ale Bisericii Ortodoxe. La Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala
Sf. Iosif din Bucureşti l-a îmbrăţişat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile.
În octombrie 2002 a avut loc calda primire la Vatican a Prea Fericitului Părinte Patriarh
Teoctist.În martie 2000, face o călătorie la Ierusalim unde vizitează aşezământul "Yad
Vashem" în memoria victimelor Holocaustului şi se reculege la Zidul Plângerii. Este primul
papă care a vizitat o sinagogă (în Roma) şi o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din
Damasc).

Atentate

La 13 mai 1981 a avut loc un atentat asupra papei, de Mehmet Ali Ağca , un turc fanatic
extremist de dreapta, atentatul a avut loc în Piaţa Sf. Petru (ital.: Piazza San Pietro) din Roma,
Ioan Paul al II-lea a fost rănit grav de trei gloanţe, fiind tratat în spital până în august. Ziua de
Sf. Mărie este pentru papă o zi deosebită, el spunea că salvarea lui o poate mulţumi Fecioarei
Maria. Glonţul scos din burta lui, l-a dăruit Fatimei făcătoare de minuni din Portugalia, glonţ
care se poate vedea azi cu o coroniţă de aur pe capul Fatimei. Presupuşii organizatori ai
atentatului ar fi fost serviciul secret rus KGB, fapt care însă n-a fost declarat de extremistul
turc. Papa în convalescenţă vizitează în închisoare pe extremist iertându-i fapta comisă. La 12
mai 1982 în timpul pelerinajului din Portugalia, a încercat un nou atentat asupra papei, preotul
ultraconservativ Joan Fernandez Krohn, acest atentat a fost zădărnicit de garda personală a
papei. Preotul ultraconservativ a motivat atentatul prin încercarea sa de a "salva biserica
catolică" de Conziliul al doilea din Vatican.

Moartea

Când moartea sa a fost anunţată, în timpul unei rugăciuni, publicul prezent în Piaţa San Pietro
a izbucnit în aplauze. Luminile din camera sa din Vatican s-au stins pentru o clipă pentru a
comunica momentul morţii sale, dar după aceea au fost reaprinse şi au rămas aşa.Moartea sa a
survenit la ora 21:37 ora Italiei (22:37 ora României) la data de 2 aprilie 2005 datorită unei
septicemii şi unui colaps cardiopulmonar ireversibil, agravat de boala parkinson de care
suferea. Avea aproape 85 de ani. Când se afla în agonie, i-a dictat secretarului său, Stanisław
Dziwisz, o scrisoare în care spunea:„Sunt fericit, fiţi şi voi la fel. Nu vreau lacrimi. Să ne
rugăm împreună cu satisfacţie. Fericit mă încredinţez Fecioarei”. Chiar dacă purtătorul său
de cuvânt, Joaquín Navarro Valls a afirmat iniţial că Suveranul Pontif, în ultimele sale
momente a dedicat câteva cuvinte mulţimii, mai ales tineri, reuniţi în Piaţa San Pietro (Eu i-
am căutat iar acum ei vin să mă caute, le mulţumesc), făcând gestul binecuvântării de la
fereastra camerei sale către credincioşi, medicul care a constatat decesul a declarat că Papa a
fost inconştient în ultimele 50 de minute din viaţa sa şi că a murit fără să spună vreun
cuvânt.La data de 2 aprilie 2006, la un an de la moartea sa, Papa Benedict al XVI-lea a ţinut
un mic discurs exact în momentul morţii predecesorului său (21:37, ora Romei) şi ziua
următoare a oficiat o Sfântă Misă (Sfântă Liturghie) în Piaţa San Pietro.