Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POETUL
În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.
2
în simplu albastru, în simpla lumină.
De-atunci, în frunzare-aplecate
privighetoarele toate-amuţiră
uimite de cele-ntâmplate.
Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini,
amuţiră-n lumina ce-apare-n zadar
şi fără de semne, de-atunci.
CÂNTECUL OBÂRŞIEI
La obârşie, la izvor
nici o apă nu se-ntoarce,
decât sub chip de nor.
La obârşie, la izvor
nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârşie, la izvor?
Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?
PĂMÂNTUL
3
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?
Pământul răspundea.
GORUNUL
4
MUGURII
Un vânt de seară
aprins săruta cerul de Apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarba rup cu dinţii
gândind aiurea - mugurii
unui vlăstar primăvăratic.
NOI ŞI PĂMÂNTUL
5
LINIŞTE
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
FRUMOASE MÂNI
Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenuşa,
6
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie - polenul.
Şi plâng:
veţi fi încă aşa de tinere atunci, frumoase mâni.
LACRIMILE
MI-AŞTEPT AMURGUL
7
şi căi lactee,
minunile-ntunericului.
Dar nu le văd,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea,
să mi se-ntunece tot cerul
şi să răsară-n mine stelele,
stelele mele,
pe care încă niciodată
nu le-am văzut.
FIORUL
LUMINA RAIULUI
8
Sunt beat de lume şi-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr-de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!
TREI FEŢE
Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
CRESC AMINTIRILE
9
VISĂTORUL
IZVORUL NOPŢII
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau cu culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi
lumina mea.
GHIMPII
10
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s - muguri -
şi-au să înflorească.
STALACTITA
11
i-aş auzi ecoul
răsfrânt de bolta cerului.
Numai noi doi.
Sus.
NOAPTE
DORUL
Femeie,
12
ce mare porţi în inima şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu ghiare de lumină
o dimineaţă-şi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta ?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
„Nu ştii,
că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
STELELOR
13
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur gând mi-e rază şi putere:
o stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea!
PAN
Ah, Pan!
Îl văd, cum îşi întinde mâna, prinde-un ram
şi-i pipăie
cu mângâieri uşoare mugurii.
Tăcere.
14
Se-ntinde şi îşi zice:
„Picurii de rouă-s mari şi calzi,
corniţele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
— Să fie primăvara?”
ÎNFRIGURARE
AMURG DE TOAMNĂ
15
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
Prietenilor mei
16
durerile nu sunt adânci decât atunci când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!
VARA
Dogoare.
17
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
18
sau poate pe pământ e toamnă
şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormânt,
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ?
ÎN LAN
LA MÂNĂSTIRE
„Pentru cine?”
„Pentru mine.”
19
Luna - s-a coborât pe-o biblie
şi de pe file
priveşte înapoi la chipul ei spre cer.
„Pentru cine?”
„Pentru cine?”
Daţi-mi un trup
voi munţilor,
20
marilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năpraznice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor, cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncia măreţii mei paşi
şi-ar apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate marile
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
STRIGĂT ÎN PUSTIE
Cu chiotele-ţi de lumină
şi cu-adâncul ochilor de mare,
cu urmele în lut, ce ţi le lasă
21
nenumăratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tău pământ,
te chiem:
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare
la cari în miez de noapte
nevăzuţi de nimeni strugurii
desprinşi din vite ţi s-adună
să-şi umplă boabele de must,
şi-apoi - cu dărnicia ta de moarte
vino,
Lume,
vin'.
Şi răscoleşte-mi
fruntea-nfierbântată
ca nisipul dogorât
pe care calcă-ncet, încet
prin pustie un profet.
II - Psalmistul
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiţi pe streşini ciuruite
se trezesc, crezând
ca paşii tăi, mărunţi, sunt seminţe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.
22
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă şi nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îţi verşi mlădie trupul gol în iarbă.
Vară,
soare,
iarbă!
II - Zeul aşteaptă
23
ca dintr-un caer
fulgerele-aşa cum toamna
strânge din aer
funigei.
III - Umbra
IV - Pan cântă
V - Păianjenul
24
Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau
şi se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân'la el.
Tovarăşi nu avea,
doar un păianjen singurel.
Iscoditor micuţul îşi ţesuse mreaja de mătase
în urechea lui
şi Pan din fire bun
prindea ţânţarii celui din urmă prieten ce-i rămase.
CĂTRE CITITORI
25
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
grădinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plângă şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
PSALM
26
Ori nu doreşti nimic?
Eşti mută, neclintită identitate
(rotunjit în sine a este a)
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată stelele întră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
ÎN MAREA TRECERE
27
Tot mai departe şovăi pe drum, -
şi ca un ucigaş ce-astupă cu năframa
o gură învinsă,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna să tacă,
să tacă.
28
Sunt linişti pe-aici, grele şi părăsite de om.
Taci câne, care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-şi îngroape feţele-n cenuşa lor.
BUNĂTATE TOAMNA
29
Porţile pământului s-au deschis.
Daţi-vă mânile pentru sfârşit:
îngeri au cântat toată noaptea,
prin păduri au cântat toată noaptea
că bunătatea e moarte.
SUFLETUL SATULUI
SCRISOARE
30
Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?
Arendaş al stelelor,
străvechile zodii
mi le-am pierdut.
Vieaţa cu sânge şi poveşti
din mâni mi-a scăpat.
Cine mă-ndrumă pe apă?
Cine mă trece prin foc?
De păsări cine mă apără?
EPILOG
31
au să-mi cadă de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mă duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.
BIOGRAFIE
SOMN
32
Noapte întreagă. Dănţuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile,
gornicul nu mai vorbeşte.
Buhe sure s-aşează pe urne de brazi.
În întunericul fără de martori
se liniştesc păsări, sânge, ţară
şi aventuri în care veşnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinţi.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinţi.
PASĂREA SFÂNTĂ
33
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de sub pământ.
PERSPECTIVĂ
TĂGĂDUIRI
34
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.
SAT NATAL
35
de aur. Plop înălţat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
LA CURŢILE DORULUI
36
1917
ASFINŢIT MARIN
37
Ah, pentru cine sunt largile
vremi? Pentru cine catargele?
O, aventură, şi apele!
Inimă, strânge pleoapele!
MIRABILA SĂMÂNŢĂ
38
Asemenea proaspete, vii şi păstoase
şi lucii culori se mai văd
doar în stemele ţărilor,
sau la ouă de păsări. Seminţele-n palme
de le ridici, răcoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un ţărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri.
CÂNTECUL VÂRSTELOR
39
Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele.
ÎNCĂ O DATĂ !
CÂNTECUL SOMNULUI
40
Somnul e umbra pe care
viitorul nostru mormânt
peste noi o aruncă, în spaţiul mut.
Plăcut e somnul, plăcut.
POEZIA
Un fulger nu trăieşte
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ţine
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se uneşte.
Şi poezia este - aşa.
Singură-n lumina sa
ea ţine pe cât ţine:
din nour până la copac,
de la mine pân' la tine.
PĂRINŢII
41
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, pasări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.
SCOICA
Îmi pare
că ţin în mâni o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mari necunoscute.
EVA
42
c-un glas ce răsuna
de printre frunze ca un clopoţel de-argint.
Dar s-a-ntâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva în ureche
încet, nespus de-ncet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
PLUGURI
Vino - încet.
43
NOI CÂNTĂREŢII LEPROŞI
AMINTIRE
LUCRĂTORUL
44
Te iroseşti în încordări de arc
lângă roţile mari de oţel.
Striveşti între degete sânii materiei.
Iţi sunt de păcură mânile şi afumate în zorile.
BUNAVESTIRE
45
În noua noapte fără sfârşit
ciobanii păzesc naşterea unor semne cereşti.
Mă duc între ei să vestesc:
Tăiaţi-vă mieii pe cruce
În amintirea jertfei ce se va face.
Ridicaţi-vă de lângă foc
În cojoace cu flăcări de lână.
ECHINOCŢIU
46
Nu le calcă soră luminile - dediţeii vineţi.
BIBLICĂ
ÎNCHEIERE
47
Frate, o boala învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apa. E în vânt.
Sau mai departe.
ÎN PREAJMA STRĂMOŞILOR
48
Ieşise să scape din norul din uşă,
de noaptea căzută din munte cu foc.
Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc,
se stinse rânjind şi muşcând din cenuşă.
CÂNTECUL SPICELOR
49
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenţi care din mare ies.
Ştiu că iubita mea-i aşa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineţi.
S-alcătuieşte din lumini pe care nu le-nveţi,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.
ULISE
De pe liman pe golfuri
privirea ţi-o roteşte.
E linişte ca-n ziua
când mă-ntorsei hoţeşte
şi ţi-am golit de oaspeţi
viaţa, pragul, tinda.
Ia seama Penelope
ce netedă-i oglinda.
Catargul putrezeşte
la margine de timp
acolo între Hades
şi-acele culmi în nimb.
50
Nu m-amăgeşte ceasul
să număr nestemate,
nici nu mă cheamă-n urmă
furtuni şi vrăji uitate.
BUCURESTI 1919
51
şi simţeam cum talpa arde.
ULCIORUL
52
OEDIP ÎN FAŢA SFINXULUI
53
moţi cu ciubăre, turme, vânturi,
răpuşi şi-nvingători, stindarde, patimi.
54
alte spice sunt la rând.
CIMITIRUL ROMAN
55
de securi şi de lănci, marşul cohortelor,
roţile de care, nechezul cailor. Acestea toate,
la rândul lor, acuma nu mai sunt,
dar morţii cei mai vechi, aceia mai ascultă
la drumul care suna pe pământ.
56
Cuprins
AUTOPORTRET....................... MUNŢILOR.............................
POETUL.................................. STRIGĂT ÎN PUSTIE................
CÂNTECUL OBÂRŞIEI.............. VERSURI SCRISE PE FRUNZE
PĂMÂNTUL............................. USCATE DE VIE......................
GORUNUL.............................. MOARTEA LUI PAN.................
MUGURII................................ CĂTRE CITITORI.....................
NOI ŞI PĂMÂNTUL.................. PSALM...................................
LINIŞTE.................................. ÎN MAREA TRECERE...............
FRUMOASE MÂNI................... CĂLUGĂRUL BĂTRÂN ÎMI
LACRIMILE............................. ŞOPTEŞTE DIN PRAG..............
MI-AŞTEPT AMURGUL............. HERACLIT LÂNGĂ LAC............
FIORUL................................... BUNĂTATE TOAMNA..............
LUMINA RAIULUI.................... SUFLETUL SATULUI................
TREI FETE.............................. SCRISOARE............................
CRESC AMINTIRILE................. CUVÂNTUL DIN URMĂ............
VISĂTORUL............................ EPILOG..................................
IZVORUL NOPŢII..................... BIOGRAFIE.............................
GHIMPII.................................. SOMN....................................
STALACTITA........................... PASĂREA SFÂNTĂ..................
NOAPTE................................. PERSPECTIVĂ.........................
DORUL................................... TĂGĂDUIRI.............................
VEI PLÂNGE MULT ORI VEI SAT NATAL.............................
ZÂMBI ?................................. LA CURŢILE DORULUI.............
STELELOR.............................. 1917......................................
PAN........................................ ASFINŢIT MARIN.....................
INFRIGURARE......................... MIRABILA SĂMÂNŢĂ...............
AMURG DE TOAMNĂ.............. CÂNTECUL VÂRSTELOR..........
VENIŢI DUPĂ MINE ÎNCĂ O DATĂ !.......................
TOVARĂŞI !............................ CÂNTECUL SOMNULUI............
VARA..................................... POEZIA..................................
GÂNDURILE UNUI MORT......... PĂRINŢII.................................
ÎN LAN................................... SUFLETE, PRUND DE PĂCATE.
LA MÂNĂSTIRE....................... SCOICA..................................
DAŢI-MI UN TRUP VOI EVA........................................
57
PLUGURI................................ ÎN LUMEA LUI HERACLIT.........
NOI CÂNTĂREŢII LEPROŞI....... ULISE.....................................
AMINTIRE............................... BUCURESTI 1919...................
LUCRĂTORUL......................... ULCIORUL..............................
BUNAVESTIRE........................ OEDIP ÎN FAŢA SFINXULUI......
ECHINOCŢIU.......................... POD PESTE MUREŞ................
BIBLICĂ.................................. GIORDANO BRUNO CÂNTĂ
ÎNCHEIERE............................. BALADA PERMANENŢEI..........
ÎN PREAJMA STRĂMOŞILOR.... CIMITIRUL ROMAN.................
CÂNELE DIN POMPEI.............. Cuprins..................................
CÂNTECUL SPICELOR.............
58