CEM II/B CU CALCAR

CIMENTURI PRIETENOASE CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Această broşură face parte din Campania Beton la Standarde Europene.

Broşura, conţinând informaţii tehnice generale, prezintă o mică parte din experienţa naţională şi
internaţională în producerea şi utilizarea cimenturilor CEM II/B cu adaos de calcar – în mod evident
o direcţie de dezvoltare a portofoliului nostru de produse.
Ediţia a II-a cuprinzând experienţa naţională (rezultate experimentale) este în pregătire.
Prezentăm informativ o serie de date şi elemente de pe cuprinsul standardelor şi reglementărilor
recent intrate în vigoare în România cu menţiunea că aceasta nu este o reglementare şi nu poate
conţine totalitatea informaţiilor. Utilizatorii sunt obligaţi să achizitioneze şi să consulte standardele şi
normativele la care se face referire pe cuprinsul acesteia.
În toate aplicaţiile din domeniul construcţiilor ce înglobează beton, în special în condiţii severe de
mediu (inclusiv agresivitate chimică), alegerea corectă a tipului de ciment are o puternică influenţă (*)
asupra durabilităţii betoanelor. Alegerea unui tip de ciment pentru diferite aplicaţii şi clase de
expunere trebuie să fie făcută confom reglementărilor în vigoare (SR 13510:2006 - Beton. Partea 1:
Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1
şi CP 012/1-2007 - Cod de Practică pentru producerea betonului).
Aceste reglementări pot fi supuse unui proces de amendare pe măsură ce se câştigă experienţă
naţională şi internaţională în extinderea domeniilor de utilizare pentru noi tipuri de cimenturi.

Contactaţi CARPATCEMENT HOLDING pentru a

intra în posesia ultimei ediţii sau accesaţi secţiunea
infoTECHNIK pe www.heidelbergcement.ro unde
puteţi găsi ultimele noutăţi în domeniu.
Aşteptăm opiniile şi sugestiile dumneavoastră pe
adresa tehnic@carpatcement.ro.
Vă mulţumim anticipat şi vă asigurăm că vom
răspunde întrebărilor dumneavoastră privind aceste
cimenturi.

* alături de aceasta, respectarea grosimii minime a stratului de acoperire, respectarea parametrilor

betonului (clasa de rezistenţă, asigurarea unui dozaj minim de ciment, A/C max. etc), punerea corectă în
operă, tratarea ulterioară etc. au o influenţă la fel de puternică asupra durabilităţii betoanelor.

3
OPORTUNITATE

Utilizarea cimenturilor cu adaos de calcar între 5 şi 25% este stabilită în diferite state din Europa
încă din anul 1970.
Denumite „filler cements”, acestea au fost iniţial dezvoltate în Franţa ca efect al crizei petrolului
asociată cu o reducere a capacităţilor de generare a curentului electric în termocentrale (lipsă de
cenuşă) şi o reducere a capacităţilor de producere a oţelului (lipsă de zgură).
Ulterior, aceste cimenturi cu conţinut de calcar au fost standardizate (EN 197-1:2000) şi au acum o
pondere importantă pe piaţa Uniunii Europene.

Ponderea [% ] cimenturilor CEM I, CEM II/L,LL şi CEM II/M

în piaţa ţărilor afiliate Cembureau

40

35

30

25

20

15

10

0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
CEM I 38 35.2 33.7 32.1 31.1 28.4 27.2
CEM II/L, LL 19.4 24.2 24.6 24 28.1 28.4 27.7
CEM II/M 12.4 12.7 14.5 9.6 10.8 12.6 13.4

Ponderea cimenturilor Portland unitare (CEM I), a cimenturilor cu calcar (CEM L, LL) şi a cimenturilor
Portland Compozite (CEM II/B-M) în piaţa ţărilor Cembureau.

Legendă:
CEM I – Cimenturi Portland unitare
CEM II/L, LL – Cimenturi Portland cu calcar ( CEM II/A-L, CEM II/A-LL, CEM II/B-L, CEM II/B-LL)
CEM II/M – Cimenturi Portland compozite (CEM II/A-M, CEM II/B-M) care pot conţine calcar în
compoziţie
Apar evidente două tendinţe:
- Scăderea ponderii cimenturilor CEM I (Cimenturi Portland unitare, fără adaosuri)
- Creşterea ponderii cimenturilor cu adaos de calcar (CEM II/L, LL)
În ţări dezvoltate ale Uniunii Europene cimenturile cu calcar CEM II / L, LL au o pondere importantă în totalul producţiei
(ex.: Italia, Suedia şi Portugalia peste 60%, Elveţia, Danemarca şi Finlanda peste 40%, Franţa ~33%, Spania ~20%,
Germania ~13%).

În România, la nivelul anului 2006, ponderea cimenturilor cu calcar a fost de 0,4% (sub 1%!).

4
INTRODUCERE

Standardul SR EN 197-1:2002 (Ciment–Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate

ale cimenturilor uzuale) defineşte şi prezintă specificaţiile pentru 27 produse de ciment uzuale diferite
şi pentru componentele lor (clincher - K, zgură de furnal - S, silice ultrafină - D, puzzolană – P, Q,
cenuşă zburătoare – V, W, şist calcinat - T, calcar – L, LL, ghips şi aditivi de măcinare).
Definirea fiecărui ciment include:
• proporţia în care componentele sale principale şi
auxiliare minore trebuie combinate pentru a rezulta
posibilitatea includerii într-o gamă de şase clase
de rezistenţă,
• condiţiile pe care componentele cimentului trebuie
să le satisfacă precum şi
• condiţiile mecanice, fizice şi chimice pentru cele 27
de produse şi cele şase clase de rezistenţă.
Bineînţeles, în completarea cerinţelor specificate este
întotdeauna util un schimb de informaţii suplimentare
între producătorul şi utilizatorul de ciment (de exemplu sub formă de consiliere tehnică la utilizare).
Procedurile pentru un astfel de schimb nu sunt incluse în domeniul de aplicare al SR EN 197-1, dar
pot fi tratate în conformitate cu reglementările naţionale, pot face obiectul unui acord între părţile
interesate sau fac parte pur şi simplu din cultura organizaţiei producătorului de ciment.
Pe cuprinsul acestei broşuri se face referire la următoarele tipuri de ciment:
• Ciment Portland Compozit CEM II/B-M(S-LL)
• Ciment Portland Compozit CEM II/B-M(V-LL)
• Ciment Portland cu calcar CEM II/B-LL
Pentru simplitate, acestea vor fi denumite în continuare cimenturi CEM II/B-M (P-LL).
Nu facem referire pe cuprinsul acestei broşuri la cimentul CEM II/B-M(P-LL) sau la cimenturi pentru care CARPATCEMENT
Holding nu are în exploatare surse de adaosuri (D, T, Q, W, L).
Clincher Calcar (***) Componenţi auxiliari
Compoziţie [%] (*) Zgură de furnal (S)
Portland (LL) minori (****)
CEM II/B-M(S-LL) 65 – 79 21 - 35 0-5

Clincher Cenuşă (**) Calcar (***) Componenţi auxiliari

Compoziţie [%] (*)
Portland zburătoare (V) (LL) minori (****)
CEM II/B-M(V-LL) 65 – 79 21 - 35 0-5

Clincher Calcar (***) Componenţi auxiliari

Compoziţie [%] (*)
Portland (LL) minori (****)
CEM II/B-LL 65 – 79 21 - 35 0-5

* nu conţine ghipsul necesar reglării timpului de priză şi nici aditivi (ex. aditivi de măcinare)
** cenuşă zburătoare silicioasă şi/sau silicoaluminoasă
*** Calcarul utilizat ca adaos în aceste cimenturi trebuie să fie de puritate superioară (min. 75% conţinut de
CaCO3 şi max. 0,20% conţinut de carbon organic total).
**** Componentele auxiliare minore sunt materiale minerale naturale sau derivate din procesul de fabricare a
clincherului. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi standardul de produs.

5
COMPONENŢII CIMENTURILOR CEM II/B
CU CALCAR

Clincherul (K)
Clincherul de ciment Portland este un produs obţinut
prin arderea (topirea parţială) la temperaturi înalte a
unui amestec fin măcinat de materii prime (calcar,
argilă, marnă, cenuşă de pirită, nisip silicios etc. în
proporţii bine definite) urmată de o răcire bruscă.
Se obţine un produs compact, dur, gri închis alcătuit din
minim două treimi din masă silicaţi de calciu precum şi
faze conţinând aluminiu, fier etc.
Clincherul în stare fin măcinată prezintă activitate
hidraulică intensă (se întăreşte rapid în contact cu apa)
formând hidroxid de calciu care reacţionează chimic cu
adaosurile (zgură şi cenuşă) prin reacţii puzzolanice
(lente). Modul de interacţiune a clincherului cu calcarul
este diferit şi este tratat ulterior, separat.

Zgura (S)
Zgura, cel mai cunoscut şi utilizat adaos din ciment,
este un produs al industriei siderurgice obţinut prin
topirea minereului de fier în furnal pentru obţinerea
fontei. Zgura ca produs de ardere, din punct de vedere
chimic, este majoritar formată dintr-un amestec de
oxizi de calciu, magneziu, siliciu şi aluminiu.
Zgura brusc răcită în apă conţine minim două treimi
din masă parte vitroasă (sticloasă) care o face să fie
mai greu de măcinat decât clincherul.
Zgura este un adaos hidraulic latent în sensul că pentru
a se întări (pentru a produce hidrosilicaţi, compuşi stabili
chimic) este necesară activarea mecanică (măcinarea)
şi chimică (reacţia cu hidroxidul de calciu).
Esenţial la zgura de furnal este conţinutul în aluminosilicaţi alcalini vitroşi care în reacţie cu hidroxidul
de calciu (rezultat la hidratarea clincherului Portland) formează hidrocompuşi precipitaţi în porii
capilari reducându-le dimensiunile (şi ponderea). Se produce o densificare a structurii pastei de
ciment cu efecte evident benefice asupra durabilităţii.
Zgura este considerată material cimentoid suplimentar.

6
Cenuşa zburătoare (V)
Cenuşa zburătoare este o pulbere fină de culoare
gri închis (nuanţe în funcţie de sursă) alcătuită în
cea mai mare parte din particule vitroase de formă
sferică, provenite din arderea cărbunelui (fin măcinat)
pulverizat în arzătoare.
Cenuşa se obţine prin depunerea electrostatică
sau mecanică a particulelor pulverulente rezultate
la focarele cazanelor de termocentrală (CET-uri)
alimentate cu praf de cărbune. Este mai uşor de
măcinat decât zgura şi clincherul, cenuşa (V) fiind
alcătuită din particule sferice având chiar rol de aditiv
de măcinare („fluidificator”) în moara de ciment.
O parte din caracteristicile cenuşilor depind de tipul
de cărbune (lignit, huilă) utilizat iar o parte depind de calitatea măcinării acestuia (fineţea), de tipul
arzătorului şi calitatea arderii – prin urmare avem o mare variabilitate a cenuşilor în funcţie de sursele
acestora (bazine carbonifere, CET-uri) şi deci a comportării cimenturilor cu cenuşă în betoane.
Cenuşa (V) este alcătuită în principal din oxizi (SiO2, Al2O3), conţinutul de SiO2 reactiv fiind de cel
puţin 25% din masă. Cenuşile zburătoare (V) silico-aluminoase din sursele utilizate de noi prezintă
reacţii puzzolanice certe: la adăugarea apei în beton, cenuşa (activată suplimentar prin măcinare
în moară) din compoziţia cimentului reacţionează chimic cu hidroxidul de calciu pus în libertate la
hidratarea clincherului şi formează compuşi pe bază de silicat de calciu şi aluminat de calciu care
dezvoltă rezistenţă mecanică. Aceşti compuşi sunt similari cu aceia care se formează la întărirea
materialelor hidraulice (clincher) sau hidraulic latente (zgură).
Cenuşa este considerată material cimentoid suplimentar.

7
Calcarul (LL)
Calcarul (carbonatul de calciu) este cel mai vechi şi
de încredere material de construcţie utilizat de om
(ex.: piramidele egiptene). Calcarul este exploatat în
mod curent de către o fabrică de ciment, reprezentând
aproximativ 75% din materia primă utilizată pentru
fabricarea clincherului Portland.
Particulele foarte fine de calcar (<0.1μm) favorizează
hidratarea compuşilor mineralogici ai clincherului prin
generarea de centre de nucleaţie pentru produşii de
reacţie, reducând concentraţia acestora în soluţie şi
încurajând disoluţia celorlaltor elemente.
Prezenţa calcarului de puritate (LL) şi fineţe ridicată
în sistemul liant conduce la accelerarea hidratării
componenţilor mineralogici ai clincherului, în special a aluminatului tricalcic (C3A), în primele 24 de
ore de la contactul cu apa. Această reacţie de formare a carboaluminaţilor de calciu (compuşi stabili)
este mai puternică pe măsură ce calcarul (ca adaos în ciment) este mai fin măcinat iar conţinutul de
aluminat tricalcic (C3A) al clincherului este mai mare.
Descoperiri recente privind modul de comportare şi exigenţele calitative necesar a fi
impuse pentru a putea fi folosit ca adaos în ciment asociază calcarului (LL) o serie de
proprietăţi care-l recomandă a fi un component valoros pentru proprietăţile cimentului
(betonului) în stare proaspătă şi întărită.

Ghipsul
Sulfatul de calciu este adăugat celorlalte componente
ale cimentului în timpul măcinării acestuia pentru
reglarea timpului de priză (în lipsa ghipsului, clincherul
face priză în câteva minute).
Sulfatul de calciu poate fi ghips, hemihidrat, anhidrit
sau orice amestec al acestora. Sulfatul de calciu poate
rezulta, de asemenea, ca produs secundar din anumite
procese industriale.

8
INFLUENŢA ADAOSURILOR (S, V, LL)

Componenţii cimenturilor prezentate în această broşură (clincherul K, zgura S, cenuşa zburătoare

V, calcarul LL şi ghipsul) sunt bine cunoscuţi şi există suficientă experienţă tehnologică atât în
fabricaţie, cât şi în utilizare. Noutatea subiectului tratat constă în modul în care se combină aceştia
(fiecare venind cu proprietăţile şi caracteristicile sale) în cimenturi CEM II/B în care adaosurile (S, V,
LL) sunt în proporţie de 21-35% din masă, exclusiv ghipsul necesar reglării timpului de priză.
Pentru informare se va vedea şi Anexa 1.
În cimenturile Portland compozite CEM II/B-M, pe lângă calcar (LL), se introduc zgură (S) sau
cenuşă (V) pe post de materiale cimentoide suplimentare. Principalele avantaje ale utilizării acestor
materiale cimentoide suplimentare sunt o creştere a rezistenţelor în timp (mult după 28 de zile), o
căldură scăzută de hidratare şi un aport semnificativ (funcţie de dozaj) asupra durabilităţii în medii
agresive chimic datorată micşorării permeabilităţii pietrei de ciment şi legării prin reacţia puzzolanică
a hidroxidului de calciu (produs solubil, uşor de atacat).

Influenţa asupra distribuţiei granulometrice:

Calcarul (carbonatul de calciu) este exploatat în mod curent de către o fabrică de ciment, reprezentând
aproximativ 75% din materia primă utilizată pentru fabricarea clincherului Portland. Utilizat pe post
de adaos, calcarul (LL) este mai uşor de măcinat decât cenuşa, clincherul şi zgura.
Distribuţia granulometrică a cimentului cu conţinut de calcar, puternic influenţată de tipul morii,
influenţează mult lucrabilitatea betonului şi evoluţia rezistenţelor acestuia. În urma măcinării împreună
(în conformitate cu prevederile standardului de produs), particulele de clincher au tendinţa de a
ocupa zona mai grosieră a spectrului granulometric iar cele de calcar zona de fineţe avansată.
Fineţea ridicată (mai precis conţinutul ridicat de particule fine) a cimenturilor cu calcar asigură o
importantă proprietate betonului, respectiv tendinţa de separare redusă a apei („bleeding”) prin
comparaţie cu oricare alt ciment.
Calcarul (LL) pe post de adaos în ciment are următoarele efecte recunoscute:
- completarea curbei granulometrice a cimentului deficitar în particule fine (ex. CEM I, CEM
II/S);
- participarea la procesul de hidratare (prin efectul de nucleaţie sau reacţia cu aluminatul
tricalcic);
- obstrucţia porilor capilari şi reducerea necesarului de apă de preparare prin efectul de
filer.
Analiza efectivă a distribuţiei granulometrice a unui ciment cu adaos de calcar va arăta că o mare
parte a calcarului (mai uşor de măcinat) va avea o fineţe mai avansată decât clincherul şi va prezenta
o distribuţie granulometrică extinsă pe zona sub 1μm (prezentarea distribuţiilor granulometrice
teoretice ale cimenturilor CEM II/B cu calcar pot fi găsite în Anexa 2). Granulele de fineţe avansată
de calcar (LL) favorizează dispersia în apă a granulelor hidraulic active (clincher) şi accelerează
formarea de hidrocompuşi prin rolul de centre de nucleaţie.

9
100

90

80

70
Calcar (12%) Distribuţia granulometrică [%] a calcarului şi
Clincher (88%)
clincherului (analizate separat) prin comparaţie
60
cu distribuţia granulometrică a produsului final
50

CEM II/A-LL CEM II/A-LL.

40

30
(100%) Sursa: Heidelberg Technology Center
20

10 Blaine: 4470 cm2/g

0
1 10 100
diam. particulei [μm]

Influenţa asupra mărimii şi distribuţiei porilor:

Influenţa adaosurilor din cimenturi asupra proprietăţilor betoanelor şi mortarelor depinde de natura şi
proprietăţile adaosurilor, de procentul de utilizare în ciment şi de raportul în care se găsesc acestea
(în cazul amestecării mai multor adaosuri). Comportarea betoanelor preparate cu cimenturi Portland
cu calcar (CEM II/LL) şi compozite cu două adaosuri (S-LL, V-LL) este posibil a fi prezisă în urma
unor studii experimentale precum şi plecând de la mecanismul de acţiune a acestora.
Calcarul favorizează hidratarea clincherului iar cenuşa şi zgura interacţionează nemijlocit cu
hidroxidul de calciu, influenţând decisiv procesele de hidratare şi având o contribuţie substanţială
asupra produselor rezultate precum şi asupra mărimii
şi distribuţiei porilor din piatra de ciment.
Un conţinut ridicat de zgură (peste 20%) şi o suprafaţă
specifică mare a cimentului, sunt premise importante
pentru formarea de hidrosilicaţi şi hidroaluminaţi fin
dispersaţi care fixează o cantitate mare de apă în
pelicule puternic absorbite, fenomen care conduce
la agregare în structuri voluminoase şi la creşterea
coeziunii sistemului dispers. Structurile voluminoase
de hidrocompuşi micşorează semnificativ dimensiunile
porilor permeabili şi, în consecinţă, permeabilitatea
matricei betonului, un lucru deosebit de important
pentru durabilitatea betoanelor.

10
Legătura dintre porozitate (ca parametru al durabilităţii) şi rezistenţa la compresiune este evidentă –
cu cât rezistenţa betonului este mai mare cu atât porozitatea capilară va fi mai redusă. În consecinţă,
un beton de înaltă rezistenţă este (foarte) puţin permeabil la gaze şi lichide (ex.: apă încărcată
chimic) şi permite o difuzie mult întârziată a ionilor (ex.: de clor). Cimenturile cu zgură şi cenuşă
reduc în mod eficient difuzia ionilor de clor, respectiv reduc riscul de coroziune a armăturilor.
Cu o tratare adecvată, betonul preparat cu cimenturi cu cenuşă şi zgură prezintă permeabilitate şi
absorbţie redusă (permeabilitatea se reduce odată cu creşterea cantităţii de materiale cimentoide
hidratate şi cu descreşterea A/C). Tratarea eficientă şi suficientă a stratului de suprafaţă este foarte
importantă pentru durabilitatea acestor betoane.

[%]
Trecere cumulată [%]

CEM I
CEM I CEM II/B

CEM II/B

diam. particulei [μm]

repartiţia pe diametre
(apreciere calitativă)

Un ciment CEM II/B are o pondere mai mare a granulelor fine decât un ciment CEM I.
Apreciere calitativă teoretică (valori medii pentru repartiţia pe diametre)

Agenţii agresivi (prezenţi în lichide sau gaze) pătrund cu atât mai greu
în beton cu cât (pe ansamblu) porii acestuia sunt mai fini. Fineţea porilor
depinde de tipul de ciment, de cantitatea şi de tipul adaosurilor şi chiar
de dimensiunea şi natura agregatelor. Zgura şi cenuşa ca adaos în
ciment au efecte evident benefice asupra scăderii porozităţii betonului.
În betoanele preparate cu cimenturi CEM II/B cu calcar porozitatea şi
absorbţia sunt dependente de tipul de adaos (S, V) aflat împreună cu
calcarul (LL), de raportul care există între acesta şi calcar (LL) precum
şi de dozajul de calcar (în special pentru CEM II/B-LL).

11
Influenţa asupra lucrabilităţii
Un ciment cu adaosuri (indiferent de natura acestora) are o fineţe mai mare de măcinare decât un
ciment CEM I de aceeaşi clasă de rezistenţă şi o densitate (masă volumică) uşor mai redusă decât
acesta.
Diferenţa de masă volumică de fapt conduce la un volum mai mare de ciment cu adaosuri faţă
de un CEM I, pentru acelaşi dozaj de ciment /m3 beton. La hidratare acest volum suplimentar se
transformă în pastă de ciment hidratat.
Consecinţa prezenţei în masa de beton a unui volum mai mare de ciment (pastă) asociată cu forme
favorabile (ex.: sferice pt. cenuşi) ale granulelor de adaos din ciment sau cu faptul că majoritatea
acestora sunt foarte fine (ex.: calcarul) conduce la lucrabilităţi superioare faţă de CEM I în cazul
utilizării cimenturilor cu adaosuri.
Această diferenţă de lucrabilitate creşte pe măsură ce dozajul de adaosuri creşte (raportat la CEM I).
Un beton preparat cu un ciment cu adaosuri este întotdeauna mai uşor pompabil decât unul preparat
cu CEM I (pentru aceeaşi parametri ai betonului) iar efortul de compactare pe şantier este diminuat
într-o măsură importantă (efectul sporirii volumului de pastă de ciment în compoziţie).

Diferenţa de aprox. 2 cm între tasarea unui beton preparat cu CEM I (stânga) şi cu CEM II/B (dreapta)
de aceleaşi clase de rezistenţă. Tipul cimentului a fost singura variabilă între cele două compoziţii
de beton (efectul volumului suplimentar de pastă de ciment).
Cimenturile cu cenuşă îmbunătăţesc structura betonului, cresc în mod considerabil lucrabilitatea şi
omogenitatea betoanelor (mai mult decât cimenturile cu zgură, pentru acelaşi conţinut de adaos şi
clasă de rezistenţă), fiind soluţia optimă de realizare a unor betoane uşor pompabile.

12
Influenţa asupra posibilităţii de păstrare a cimenturilor:
Cimenturile cu conţinut ridicat de adaosuri (S, V, LL)
reduc riscurile datorate deprecierii cimentului stocat
în condiţii necorespunzătoare (ex.: saci în depozite
descoperite, pe şantier).
Expus la umezeală cimentul (praf puternic hidrofil)
se hidratează parţial (se „prehidratează”), formând
aglomerări (iniţial uşor de spart între degete, ulterior
acestea devin mai dure) datorate apariţiei hidroxidului
de calciu pe suprafaţa granulelor. Reacţia dintre
hidroxidul de calciu cu dioxidul de carbon atmosferic
conduce la transformarea unei părţi din hidroxid în
carbonat de calciu. Această reacţie (necontrolată)
conduce la scăderi de rezistenţă la compresiune ale
cimentului (betonului).
O cantitate mai redusă de clincher în ciment conduce la o posibilitate mai redusă de apariţie a
prehidratării, aceasta fiind cauza pentru care cimenturile cu adaosuri au un termen de valabilitate
mai mare decât cimenturile CEM I. Acest lucru nu înseamnă că cimenturile CEM II/B cu calcar pot
fi depozitate în condiţii improprii – respectaţi prevederile în vigoare!

Influenţa asupra necesarului de apă:

Cimenturile cu zgură în general reduc necesarul de apă cu 1-10% (în funcţie de dozajul de zgură)
îmbunătăţind în acelaşi timp lucrabilitatea betonului. În general betoanele preparate cu cimenturi cu
zgură tind să separe apa mai mult decât în cazul cimenturilor CEM I fără constatarea unor efecte
negative privind segregarea.
Fineţea, distribuţia granulometrică, conţinutul de parte fină (sub 45μm), forma particulelor, tendinţa
de aglomerare şi conţinutul de carbon nears din cenuşă sunt factori importanţi care influenţează
comportarea betonului în stare proaspătă şi întărită. Cenuşa zburătoare silico-aluminoasă (V), o
pulbere alcătuită în special din particule vitroase de formă sferică, reduce necesarul de apă (cu
1-10%, similar aditivilor reducători de apă) pentru prepararea betonului de o anumită tasare şi
îmbunătăţeşte considerabil lucrabilitatea acestuia (granulele fine, sferice având efect „plastifiant”)
prin comparaţie cu un ciment CEM I.
Recomandarea noastră este de a se utiliza cimenturi cu adaos de cenuşă în amestecuri de betoane
deficitare în parte fină întrucât separarea apei şi segregarea sunt, în general, mai mici decât în cazul
utilizării CEM I iar efectul cenuşii asupra lucrabilităţii este deosebit de benefic (pe măsură ce dozajul
de cenuşă din ciment creşte).

13
Granule de cenuşă silico-aluminoasă V (stânga) în stare uscată şi în pastă de ciment (dreapta)

Înlocuirea unei părţi din clincher cu calcar impune în mod evident o fineţe mai ridicată de măcinare
a cimentului pentru a obţine aceleaşi performanţe de rezistenţă la compresiune (pentru a compensa
un potenţial efect „de diluare” datorat prezenţei calcarului). O fineţe mai ridicată a cimentului cu
calcar conduce la o lucrabilitate (pompabilitate) superioară faţă de cimentul CEM I de aceeaşi clasă
de rezistenţă.
Efectul de filer constă în sporirea lucrabilităţii betonului preparat cu ciment cu calcar faţă de alte
cimenturi pentru aceeaşi cantitate de apă de preparare. Acest lucru se explică prin poziţia granulelor
de calcar (LL), predominant mai fine decât cele de clincher (K), care tind să ocupe spaţiile libere
reducând volumul de goluri (ocupat de apă) şi, în plus, să reducă frecarea dintre granulele de
clincher.

K K L

granule de
clincher

granule de
calcar

Efectul de filer: creşterea lucrabilităţii, omogentităţii şi capacităţii de pompare a betonului - efect al

prezenţei în pasta de ciment a granulelor de calcar (mai fine).

14
Mustirea (separarea de apă sau “sângerarea”) este o
formă de segregare la care o parte din apa conţinută de
amestec tinde să se ridice la suprafaţa betonului proaspăt
turnat. Apa ascendentă din beton, apărută la suprafaţa
elementului turnat, antrenează din interiorul betonului o
cantitate considerabilă de particule fine de ciment (lapte
de ciment). După uscare rezultă un strat superficial prăfos,
poros şi cu rezistenţe mecanice reduse (a se vedea foto).
Cimenturile conţinând particule fine de calcar blochează
procesul de migrare a laptelui de ciment, închizând porii
capilari şi asigurând o mai bună hidratare a granulelor
de ciment, prin comparaţie cu CEM II/A-S 32.5R (spre
exemplu).

Influenţa asupra timpului de priză:

Întârzierea timpului de priză depinde de mulţi factori (dozajul de zgură / cenuşă, necesarul de apă,
intensitatea reacţiei puzzolanice, temperatura betonului) şi poate fi controlată în mod eficient de
producătorul de ciment la fabricaţie, de către producătorul de beton sau executant (pe şantiere).
Utilizarea cimenturilor cu zgură şi
cenuşă conduce în general la întârzierea
prizei betonului, acesta find un avantaj
în cazul turnărilor pe timp călduros şi
pentru betoane transportate pe distanţe
lungi. În cazul turnărilor realizate pe
timp friguros este necesară utilizarea
aditivilor acceleratori de priză pentru a se
preîntâmpina potenţiale efecte neplăcute
datorate întârzierii prizei.
Timpul de priză a cimenturilor cu calcar
depinde de compoziţia mineralogică
a clincherului, dozajul de calcar şi
compoziţia cimentului (ce alt adaos se
găseşte împreună cu acesta) precum
şi de modul în care a fost optimizat
conţinutul de ghips.

15
Influenţa asupra rezistenţelor la compresiune:
Adaosurile (S, V, LL) din cimenturi contribuie în mod eficient la creşterea rezistenţelor la compresiune
ale cimenturilor (betoanelor) în timp, mult după 28 de zile. În general, cimenturile cu cantităţi mari
de adaosuri (S, V) înregistrează creşteri mari ale rezistenţelor prin comparaţie cu cimenturile CEM I
(efect al reacţiilor puzzolanice). În acelaşi mod sunt influenţate rezistenţele la întindere, încovoiere,
torsiune şi aderenţa beton-armătură. Cu cât dozajul de adaosuri este mai mare şi reacţiile puzzolanice
mai lente cu atât evoluţia rezistenţelor se resimte o perioadă mai îndelungată după hidratare.
Având în vedere faptul că structura nu este încărcată imediat după decofrare această creştere
în timp are un efect benefic asupra durabilităţii în condiţiile unei tratări eficiente şi suficiente iar
rezistenţa betonului din structură va fi mai mare decât cea proiectată la 28 de zile. Rezistenţa la
impact şi abraziune a betonului este strâns legată de rezistenţa la compresiune şi de tipul (duritatea)
agregatelor. Betoanele conţinând cimenturi cu adaosuri de zgură şi cenuşă au o bună rezistenţă la
abraziune, similară betonului ce conţine numai ciment Portland. Spre exemplu, utilizarea cimenturilor
de clasă de rezistenţă 42.5 şi cu conţinut ridicat de zgură (CEM III/A cu 36-65% zgură) pentru
construirea îmbrăcăminţilor autostrăzilor reprezintă o tradiţie naţională în ţările Benelux.
Cenuşile sunt alcătuite din particule sferoidale, izofazale sau aglomerate, de dimensiuni variind între
1 μm – 1 mm şi cu suprafeţe specifice între 2000 şi 6000 cm2/g. Pentru o eficientă reacţie puzzolanică
un rol hotărâtor îl are dimensiunea particulelor şi suprafaţa specifică a acestora. Asigurarea fineţii
avansate a cenuşii (măcinare fină a cărbunelui anterior arderii, aprovizionare din câmpurile care oferă
cenuşă de fineţe avansată) şi a unei dispersii granulometrice restrânse caracterizată preponderent
de granule sub 45μm (eventual o pondere importantă a fracţiunii <20μm) oferă o eficientă reacţie
puzzolanică.
Comportarea favorabilă sub aspectul creşterii rezistenţelor la compresiune în timp a cimenturilor
cu adaosuri de cenuşă se datorează reacţiei de tip puzzolanic în urma căreia compuşii activi din
cenuşa de termocentrală (îndeosebi silicea şi alumina reactive) fixează hidroxidul de calciu rezultat
la hidratarea-hidroliza mineralelor silicatice ale clincherului.
Majoritatea adaosurilor din ciment prezintă reacţii puzzolanice lente, care se desfăşoară mult timp
după hidratare. În consecinţă, tratarea betonului în ceea ce priveşte umiditatea şi temperatura
trebuie efectuată pe o perioadă mai lungă de timp decât în cazul betoanelor preparate cu CEM I
pentru a spori durabilitatea stratului superficial. Determinările de laborator arată totuşi că dezvoltarea
rezistenţelor betonului preparat cu cimenturi cu adaosuri (S, V) poate fi similară cu cea a betonului
preparat cu CEM I la temperaturi de aprox. +23°C.

16
 Evoluţia rezistenţelor la compresiune [MPa] pentru cimenturi cu conţinut
ridicat de adaos (S, V) prin comparaţie cu CEM I

50

45

40

35

30
CEM I 32.5R
25 CEM II/B-S 32.5R
CEM II/B-V 32.5R
20

15

10

0
2 zile 7 zile 28 zile 56 zile 90 zile 180 zile

Efectele variaţiilor de temperatură asupra proprietăţilor betoanelor preparate cu CEM II/B cu calcar
sunt similare cu efectele produse asupra betoanelor preparate cu cimenturi CEM II/B-S sau CEM
II/B-V.
În cazul în care se utilizează adaosuri (care dau reacţii puzzolanice) care conduc spre o evoluţie
lentă a rezistenţei betonului trebuie ţinut seama de rezistenţa betonului la decofrarea elementelor.
Termenele de decofrare depind în mare măsură de viteza de întărire a betonului iar păstrarea popilor
de siguranţă este o măsură recomandată pentru orice tip de ciment folosit.
Un ciment cu conţinut ridicat de adaos poate atinge o clasă de rezistenţă superioară (42.5 sau 52.5)
în funcţie de fineţea de măcinare şi reactivitatea clincherului. Nu există niciun motiv să credem că
un ciment cu conţinut ridicat de adaosuri nu poate atinge clase de rezistenţă ridicate (42.5 sau 52.5)
şi în consecinţă oferi betoane de înaltă rezistenţă (ex.: în condiţii de laborator CEPROCIM a obţinut
CEM III/A 52.5R din clincher, zgură şi ghips de pe fluxul unei fabrici de ciment).

Influenţa asupra rezistenţei la îngheţ-dezgheţ

Cercetări extinse „in situ” şi în laborator, efectuate atât pe plan naţional cât şi internaţional, au arătat
o comportare corespunzătoare la atacul dat de îngheţ-dezgheţ a cimenturilor cu zgură şi cenuşă.
Importante sunt alegerea corectă a compoziţiei betonului (clasă, A/C etc.), o bună punere în operă
şi tratare a betonului precum şi tipul şi dozajul de adaosuri din ciment.
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ poate scădea totuşi în cazul creşterii procentului de adaosuri din
cimenturi, însă o parte din această scădere poate fi compensată prin alegerea corespunzătoare a
compoziţiei (esenţială este utilizarea antrenorilor de aer şi obţinerea unui raport A/C redus), o bună
punere în operă şi o tratare eficientă şi suficientă a betonului.

17
Rezistenţa la atacul din îngheţ-dezgheţ pentru toate tipurile de betoane este în mod substanţial
îmbunătăţită dacă se respectă următoarele condiţii:
• se utilizează un raport A/C redus;
• se utilizează un dozaj moderat de ciment;
• se prevede un conţinut adecvat de aer
antrenat;
• tratarea betonului este eficientă şi suficientă
(min. 7 zile);
• se menţine betonul o perioadă minimă de
timp în aer uscat înainte de a fi expus la
îngheţ-dezgheţ şi la agenţi de dezgheţare.

Pentru că betoanele ce conţin cimenturi cu adaosuri

(S, V) să aibă aceeaşi rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
cu betoanele preparate cu CEM I, acestea trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
• să aibă aceeaşi rezistenţă la compresiune;
• să aibă un conţinut adecvat de aer antrenat;
• să fie uscate în aer cel puţin o lună înainte să fie saturate şi expuse la cicluri de îngheţ-
dezgheţ.
Calitatea (puritatea) calcarului desigur diferă de la o sursă la alta. Pentru a se asigura o bună
rezistenţă la îngheţ-dezgheţ a betonului preparat cu ciment cu calcar sunt impuse prin standardul
de produs o serie de caracteristici (conţinut minim de carbonat de calciu, limitarea conţinutului de
argilă şi de carbon organic) calcarului (LL) folosit pe post de adaos.

Influenţa adaosurilor asupra eflorescenţelor

Înlocuirea unei părţi din clincher cu zgură (S), cenuşă (V) sau calcar (LL) are efect benefic în ceea ce
priveşte reducerea eflorescenţelor betonului prin reducerea cantităţii de hidroxid de calciu disponibil
pentru reacţia cu dioxidul de carbon atmosferic.
În plus, un ciment cu adaosuri (în special calcarul şi zgura) oferă betonului o culoare mai deschisă
decât un ciment CEM I, oferind mai multe posibilităţi de utilizare a pigmenţilor sau oferind o suprafaţă
de beton aparent deschisă la culoare (gri specific).

18
Eflorescenţe apărute (înainte de exploatare) la pavele la care s-a utilizat CEM I (stânga) şi lipsa
acestora în exploatare, în cazul utilizării CEM III/A (36-65% zgură) în dreapta.

Influenţa asupra rezistenţei la atac chimic

Cimenturile cu conţinut ridicat de zgură sau cenuşă au o bună rezistenţă la atacul sulfatic dat de
soluri şi de ape încărcate chimic (inclusiv cea marină), acest lucru fiind recunoscut în multe ţări
prin norme naţionale. Cimenturile cu conţinut de zgură de peste 65% (CEM III/B) sunt considerate
cimenturi cu rezistenţă ridicată la sulfaţi („high sulphate resistant cements”) ca şi cimenturile cu
conţinut ridicat de cenuşă (peste 21%, CEM II/B-V).
Această caracteristică a cimenturilor cu conţinut ridicat de zgură (S) sau cenuşă (V) de a rezista
bine în medii agresiv sulfatice este dată de reducerea permeabilităţii betonului bine tratat împotriva
pierderii apei de consistenţă şi a conţinutului de elemente reactive care întreţin reacţiile expansive
specifice.

Influenţa asupra adâncimii de carbonatare

Pentru dozaje reduse de ciment adâncimea de carbonatare este mai mare în cazul cimenturilor
cu adaosuri (S, V, LL) decât în cazul cimenturilor CEM I întrucât înlocuirea unei părţi din clincher
presupune o mai redusă cantitate de hidroxid de calciu (bazic) eliberat în matrice. Prin creşterea
duratei de tratare, optimizarea compoziţiei betonului în vederea reducerii raportului A/C (obiectiv
major) şi în final prin creşterea clasei betonului (creşterea dozajului de ciment) se pot obţine
performanţe similare cu CEM I.
Tratarea eficientă şi suficientă a betonului este esenţială în reducerea vitezei de pătrundere a
frontului de carbonatare către armături.

19
Influenţa asupra adâncimii de difuzie a ionilor de clor
Adaosurile din ciment (cenuşă şi zgură) reduc într-o măsură semnificativă penetrarea (difuzia) ionilor
de clor prin reducerea permeabilităţii stratului de suprafaţă a betonului suficient şi eficient tratat.
Dozajul de zgură este extrem de important în ceea ce priveşte comportarea betoanelor la atacul sării
marine: cu cât dozajul de zgură creşte (până la o anumită limită corespunzătoare CEM III/B, de max.
80%) cu atât piatra de ciment este mai puţin poroasă şi rezistă mai bine atacului clorurilor (întârziind
difuzia ionilor de clor pe adâncime) şi protejând astfel în mod eficient armăturile înglobate.

Adâncim ea de difuzie a ionilor de clor (zona albicioasă de la bază) pentru un mortar preparat cu
CEM I (stânga) şi CEM III (dreapta, nesemnificativă). Experienţa naţională, 2006.
Utilizarea cu succes a cimenturilor de furnal (CEM III/B – 66-80% zgură) în cele mai agresive
condiţii marine cunoscute - podul King Fahad dintre Arabia Saudită şi Bahrein peste Golful Persic
(lucrare finalizată în mai 1981) în condiţiile în care nu s-a considerat necesară protejarea specială/
suplimentară a armăturilor, a suprafeţelor din beton sau utilizarea protecţiei catodice, reprezintă
proba evidentă a durabilităţii.

Influenţa asupra căldurii de hidratare

Cimenturile cu adaosuri (S, V, LL) au o căldură de hidratare mai redusă decât cimenturile CEM I întrucât
o parte din clincher este înlocuită. Acest lucru este favorabil întotdeauna turnărilor elementelor masive
şi în special a turnării acestora pe timp călduros. Cu cât cantitatea de adaosuri din ciment este mai
mare cu atât căldura de hidratare a betonului este mai redusă iar diferenţele de temperatură dintre
interior şi faţa elementului sunt mai mici, reducându-se astfel riscurile legate de apariţia fisurilor de
contracţie termică.
Un ciment cu adaos de calcar are o căldură de hidratare mai redusă, efect al înlocuirii clincherului cu
un adaos (LL) care nu are căldură de hidratare. Utilizarea cimenturilor cu calcar în structuri masive,
turnate pe timp călduros, este evident benefică.

20
EFECTE CONFIRMATE ALE PREZENŢEI
CALCARULUI (LL) ÎN CIMENTURI

Teoria prin care calcarul (LL) era considerat un adaos „inert” (având doar efect de filer) trebuie
reconsiderată întrucât ultimele cercetări arată faptul că asistăm la consecinţe fizice şi chimice ale
prezenţei calcarului ca adaos în ciment.

• Efectul de generare de centre de nucleaţie:

Particulele minerale fine (<0.1μm) de calcar din pasta de ciment acţionează ca centre de cristalizare
pentru produsele de hidratare ale particulelor de clincher care precipitează. Existenţa particulelor fine
de calcar ca centre de nucleaţie favorizează creşterea cristalelor specifice produselor de hidratare
reducând concentraţia produşilor de reacţie din soluţie şi încurajând disoluţia restului de elemente.
CEM / LL Acest efect de generare de
CEM I
centre de nucleaţie conduce
la o amplificare/accelerare
granulă de granulă de
a reacţiilor date de clincher
granulă de
clincher clincher în principal în faza iniţială a
clincher
hidratării iar consecinţa asupra
+ apă cimentului/betonului este de
produsi de granule de apariţie a unei viteze mari de
hidratare calcar întărire pe termen scurt .
Efectul de nucleaţie: produsele de hidratare ale clincherului precipită pe granulele fine de calcar.

• Reacţia calcarului (LL) cu aluminatul tricalcic (C3A)

Rezultate recente arată că un conţinut ridicat de C3A din clincher reacţionează chimic cu carbonaţii
în timpul hidratării formând cantităţi semnificative de carboaluminaţi de calciu (compuşi stabili) cu
efect benefic asupra vitezei de dezvoltare a rezistenţelor mecanice şi a durabilităţii în medii sulfatice.
Pentru clincherele cu C3A redus această reacţie poate fi nesemnificativă.
Prezenţa calcarului de puritate ridicată (LL) în sistemul liant conduce la accelerarea (în
primele 24 de ore) hidratării iniţiale a cimentului, în special a aluminatului tricalcic (C3A).
Reacţia este mai puternică pe măsură ce puritatea şi fineţea de măcinare a calcarului
este mai mare (apărând şi efectul de generare de centre de nucleaţie) iar efectul acesteia
descreşte către 28 de zile. De aceea, nivelul optim de adaos de calcar (LL) din ciment
poate varia de la o sursă (fabrică) la alta în funcţie de compoziţia mineralogică specifică a
clincherului, în particular în funcţie de conţinutul în aluminat tricalcic (C3A).

21
EXPERIENŢA NOASTRĂ

O parte din documentele naţionale de aplicare a

standardului european EN 206-1:2000 (Beton. Partea
1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate)
prezintă domenii de utilizare pentru cimenturile CEM
II/B cu calcar (ex.: Germania, Polonia).
Trebuie înţeles că domeniile de utilizare prezentate
în aceste norme naţionale nu reprezintă o limitare a
posibilităţilor de utilizare a acestor tipuri de ciment,
efect al „dificultăţii” acestora de a asigura durabilitatea
betonului în diferite medii de expunere, ci reprezintă
nivelul cunoaşterii tehnice la data realizării acelor
documente sau chiar a lipsei unor programe de
cercetare. Programe experimentale ample sunt în
desfăşurare în multe ţări europene iar rezultatele sunt
promiţătoare sub aspectul extinderii domeniilor de
utilizare ale cimenturilor CEM II/B cu calcar.
În afara posibilităţii de utilizare a cimenturilor CEM II/B
cu calcar în baza DIN 1045-2 (Documentul naţional
de aplicare a EN 206-1), în Germania există un sistem
complementar de acceptare în baza aprobărilor
tehnice naţionale („National Technical Approvals”)
obţinute nominal de către producătorii de ciment. La
baza aprobărilor obţinute în Germania stă legislaţia
federală aplicabilă (Landesbauordnungen).
Acceptarea pe baza aprobărilor tehnice naţionale este nominalizată pe tip de ciment aparţinând unui
producător (fabrică) iar o bază de date se poate accesa pe site-ul Institutului German pentru Tehnică
în Construcţii (DIBt - Deutsches Institut für Bautechnik) la adresa http://www.dibt.de - secţiunea
Approvals.
Prin acest sistem HeidelbergCement AG a obţinut (*) aprobări tehnice naţionale în Germania pentru
utilizarea în toate clasele de expunere definite conform DIN 1045-2 (documentul naţional de aplicare
a EN 206-1) a următoarelor cimenturi:
• CEM II/B-M(S-LL) produs la fabrica din Burglengenfeld
• CEM II/B-M(S-LL) produs la fabrica din Lengfurt
• CEM II/B-M(S-LL) produs la fabrica din Schelklingen
• CEM II/B-M(S-LL) produs la fabrica din Wetzlar
• CEM II/B-M(V-LL) produs la fabrica din Schelklingen

(*) în baza rezultatelor testelor efectuate la Universitatea Tehnică din Munchen începând cu 2002
22
Rezultatele cercetărilor experimentale efectuate pe plan naţional au scos în evidenţă următoarele
aspecte fundamentale:
• Proporţionate corespunzător compoziţiilor specificate în CP 012/1:2007 în funcţie de clasele de
expunere specifice, betoanele preparate cu cimenturi ce conţin adaosuri în cantităţi mai mari
ating nivelele de performanţă cerute;
• Există diferenţe privind caracteristicile betonului proaspăt şi întărit în funcţie de tipurile de cimenturi
utilizate (tipuri şi procente de adaosuri), precum şi între cimenturi de acelaşi tip (în funcţie de
procentele de adaosuri conţinute şi raportul între acestea);
• Extinderea domeniilor de utilizare a cimenturilor cu adaosuri rămâne principala măsură de
reducere a impactului construcţiilor asupra mediului. Aceasta trebuie aplicată având în vedere
atât experienţa internaţională în realizarea unor construcţii din beton cu aceste tipuri de ciment,
cât şi rezultatele cercetărilor experimentale desfăşurate în ţară. Trebuie să se aibă în vedere
posibilele particularităţi de comportare a betoanelor în cazul utilizării unor diferite tipuri şi procente
de adaosuri în cimenturi;
• Introducerea în practica curentă a preparării betoanelor utilizând CEM II/B cu calcar trebuie
efectuată pe baza unor cercetări experimentale şi necesită respectarea cu stricteţe a valorilor
limită impuse pentru compoziţia şi caracteristicile betonului, în funcţie de clasele de expunere
corespunzătoare şi, de asemenea, respectarea celorlalte măsuri ce trebuie luate atât la prepararea
şi punerea în operă a betonului, cât şi la proiectarea elementelor din beton armat (clasa de
rezistenţă a betonului, grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor, deschiderea
admisibilă a fisurilor etc.).

Rezultatele cercetărilor experimentale

derulate pe plan naţional, coroborate cu
experienţa internaţională, vor conduce
la extinderea domeniilor de utilizare ale
cimenturilor CEM II/B cu calcar.

23
ANEXA 1
În continuare se găsesc sintetizate efectele fiecărui adaos (S, V, LL), a amestecului acestora (Mix)
asupra proprietăţilor cimentului, precum şi a avantajelor aduse de către aceste adaosuri asupra
betonului.
Proprietăţile cimentului Adaosuri în cimentul Portland compozit Avantaje în betonul uzual (convenţional)
CEM II/B-M
Zgură Cenuşă Calcar Mix
(S) (V) (LL) (S-V-LL)
Fineţe mare (X) X X X Îmbunătăţeşte lucrabilitatea
Timp mare de priză (X) X X X Lucrabilitate păstrată pe timp îndelungat
Căldură moderată de Risc scăzut de fisuri de contracţie termică.
X X X X
hidratare Posibilitatea de utilizare în structuri masive.
Posibilităţi mari de utilizare pigmenţi, beton
Culoare deschisă X X* (X)
aparent spectaculos
Formare redusă de
X X X X Reducerea riscului de eflorescenţe
hidroxid de calciu
Creşterea conţinutului de
X Îmbunătăţirea rezistenţei la atacul sulfatic
cenuşă (>25-30%)
Creşterea conţinutului de
X Îmbunătăţirea rezistenţei la atacul sulfatic
zgură (>36 %)
Reducerea conţinutului Reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi a
X X X X
de clincher energiei înglobate la fabricarea clincherului
Contribuţie esenţială la utilizarea controlată
Utilizarea sub-produselor
X X X a produselor oţelăriilor sau CET-uri prin
industriale
(depoluare)

Legendă:
X – efect puternic (dovedit)
(X) – efect moderat
* – efect dependent de sursa de calcar

24
ANEXA 2 - Efectul teoretic al prezenţei calcarului (LL) în compoziţia
cimenturilor CEM II/B

Trecere cumulată [%]

Trecere cumulată [%]

CEM I

CEM II/B-M(S-LL) CEM II/B-M(V-LL)

CEM I

diam. particulei [μm] diam. particulei [μm]

[%] [%]

CEM I CEM I CEM II/B-M(V-LL)

CEM II/B-M(S-LL)

LL LL
S
V

repartiţia pe diametre
repartiţia pe diametre
(apreciere calitativă)
(apreciere calitativă)
[%]

CEM I CEM II/B-LL

Trecere cumulată [%]

CEM I

CEM II/B-LL
LL

diam. particulei [μm] repartiţia pe diametre

(apreciere calitativă)

25
26
CARPATCEMENT HOLDING
Bucharest Business Park
{os. Bucure[ti-Ploie[ti nr.1A,
Intrarea C, Etajul 1, Sector 1,
Bucure[ti 013681, Romånia
Tel.: 021 311 59 76/ 76
Fax: 021 311 59 73
E-mail: carpatcement@carpatcement.ro
sales@carpatcement.ro
ciment@carpatcement.ro

CARPAT BETON
Bucharest Business Park
{os. Bucure[ti-Ploie[ti nr.1A,
Intrarea C, Etajul 1, Sector 1,
Bucure[ti 013681, Romånia
Tel.: 021 311 59 77; 021 311 57 11
Fax: 021 311 59 81
E-mail: carpatbeton@carpatbeton.ro

CARPAT AGREGATE
Bucharest Business Park
{os. Bucure[ti-Ploie[ti nr.1A,
Intrarea C, Etajul 1, Sector 1,
Bucure[ti 013681, Romånia
Tel.: 021 311 59 83 / 84 / 85
Fax: 021 311 59 82; 021 311 57 13
E-mail: carpatagregate@carpatagregate.ro