Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E plin de viata-aici. Simt cum radacinile mele imbratiseaza sfintul lacas al tuturor
vietatilor pe care eu ii numesc copiii mei. Simt cum seva inca mai pulseaza in
venele mele seculare. Ador sa simt vintul adiind printre ramurile mele si mai ales
ador sa privesc cu orele pasarile cerului. Dar…nimic nu poate fi mai sacru pentru
mine ca peisajul lebedei de pe ‘’lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar’’ la
lumina Sotiei mele! In acele clipe timpul sta in loc, se opreste pina si miscarea
involuntara a firului de iarba...canta! somnoroase dar canta si asteapta. Ma asteapta
pe mine sa le spun o poveste, sa la adapostesc sub coroana mea…si nimic mai
mult! Tot ce trebuie exista si exista tot ce trebuie.
Nu stiu de ce, dar noaptea ma face sa fiu altul. Noaptea lumea noastra telurica
transcende in ceva mai mult. E o oarecare armonie in mantaua albastru inchis a
cerului si apei sau poate sunt o fire prea romantica…este ceva fantastic in aceste
aripi adormite, in strigatul de vinatoare al bufnitei, in cantecul greierilor
acompaniat de murmurul izvorului…Si totusi prea frumos si pentru timp caci
nimic nu dureaz-o vesnicie…Nici clipele de amor linga iubirea mea cereasca, nici
corul trestiei deranjate, nici zumzetul albinei…canta…perfect si pur romantic…
DA…canta….somnoroase pasarele