Aceste identități distrug identitatea profesională și rolul, conducând la numeroase

compromisuri etice, încălcări ale regulilor, și manipulări. Nepăsarea față de direcție, dar în
special în consilierea dependențelor, consilierii sunt consilieri- nu prieteni, iubiți sau asociați
de afaceri. Consilierii nu pot vopsi casele clienților, să doarmă cu ei, să facă cinste, să
locuiască în casa lor, să le împrumute bani( nici măcar 1$ pentru o ceașcă de cafea).
Consilierul de recuperare are de a face cu o continuă tensiune în a păstra limitele dar asta se
slăbește în timp.

Deși sunt câteva standarde stricte despre granițele personale , sunt deasemenea spații cenușii.
De exemplu, cât de multă auto-descoperire din partea consilierului este indicată sau morală?
Dar despre îmbrățisare, care este permisă si încurajată de o multitudine de susținători și
grupuri self-help? Atingerea clientului cu implicații, sau aluzii sexuale e clar că reprezintă o
regulă morală încălcată, dar întodeauna este greșit să îmbrațișezi sau să fii alături de client?
Evident, că în această arie standardele etice variază.

Probleme legale

Confidențialitatea

O majoritate de obligații legale și etice ale consilierilor dependenților sunt să mențină o zonă
de intimitate în zona informațiilor revelate de clienți, chiar dacă au fost înscrise tabele, notițe,
email-uri, sau informații transmise pe cale verbală. Relația de consiliere, ca aceea de avocat și
client sau preot- credincios este privilegiată, legal ascunsă cu un cod al tăcerii. Legile
Federale protejează identitățile clienților și înregistrările. Relativ cunoscut ghidul federal a
fost publicat în iulie 1975 și fost pus în aplicare în august 1975. A fost îmbunătățit în august
1986 și publicat în Registrul Federal , vol. 52, nr. 110, în iunie 1987. Încălcările pot aduce
amenzi de la 500$ până la 5000$. Regulile statului variază și legea privilegiului în ultimii ani
a supraviețuit în câteva țări dar în altele s-a diminuat. Unde este un conflict între aceste legi,
orientările federale supraviețuiesc. Fiecare consilier trebuie să fie informat despre specificul
țării și legile federale.

Reglementările confidențialității sunt cunoscute ca Confidențialitatea Pacienților Dependenți

de Alcool și Droguri. În completare, în decembrie 2000, Departamentul de Sănătate și
Servicii Umane au publicat Regulile Confidențialității.

HIPAA aplică entităților acoperite care au furnizorii planurilor de sănătate și health-care, care
transmit informații de sănătate în format electronic, în ceea ce privește ascultarea plângerilor
și a autorizărilor. Probabil ai observat o nouă formă de organizare la farmacia pe care o
frecventezi unde se presupune că ar trebui să nu depășești linia de confidențialitate, astfel nu
poți să vezi cine a semnat medicamentația sau la o clinică unde tabelul de intrare nu este
afișat pentru ca pacientul să beneficieze de confidențialitate. Acesta este HIPAA în acțiune.
Dacă agenția este într-adevăr în concordanță cu programul vei vedea stația de lucru a
calculatorului închizându-se automat dacă petreci prea mult timp în
toaletă, parolele se schimbă la sunetul alarmei, pentru ca trecătorii
să nu-și poată arunca ochii pentru a vedea diagnosticul dat . Dacă ești o „entitate acoperită”
toate lucrurile se așteaptă să fie antrenate în implementarea lui HIPAA pentru a procesa cum
se cuvine confidențialitatea informației sănătății sau PHI. Agențiile au găsit o bătaie de cap
în vederea implementării HIPAA, în timp ce au recunoscut că acolo sunt o mulțime de
informații valoroase protejate în această eră a tehnologiei.

Nu este de ajuns ca noi să practicăm aceste modalități de protejare; ne așteptam să avem

siguranța că participanții acestui program vor ști despre el. Agențiile au supus ambelor
tratate, atât Vechiului Cod al Regulilor Federale, cât și noului HIPAA, reguli ce le pot fuziona
într-un singur document. Există câteva reguli noi ale pacientului, cum ar fi: dreptul de a cere
restricțioarea în utilizările și aducerile la cunoștință a PHI-ului, și dreptul de accesa, ameliora
și primi evidența protecției a PHI-ului. Cele mai mari agenții vor avea compilate propriul lor
manual de reguli și reforme, și au conceput o funcție privată pentru a supraveghea întreaga
afacere, și noi sugerăm cercetarea acestor manuale decât încercând să înainteze prin
reglementările în formele lor originale. CSAT a publicat un sumar relativ scurt împreună cu
textul reglementărilor care poate fi comandat fără a fi acuzat de NCADI.

Principiul guvernării este acela că toată informația comunicată de clienți în programe sau
tratament individual este privilegiat și confidențial. Acest principiu este bazat nu numai pe
dreptul la intimidate, dar deasemenea pe probabilitatea că, clienții vor accepta și reuși să se
trateze dacă pot avea încredere că informația este protejată. Sunt câteva, circumstanțe
excepționale clare în care informația descoperită de clienți poate fi comunicată altora.

Datoria de a anunța

Când informația dezvăluie un pericol clar clientului sau altora precum intențiile de suicid și
ucidere, o obligație profesională numită DATORIA DE A ANUNȚA personalul medical sau
poliția înlocuiește confidențialitatea. În relația de dependență în cele mai multe state este
legală obligația de a anunța poliția dacă orice crimă este amenințată sau comisă împotriva
personalului agenției.

Pedepsele pentru greșelile în ceea ce privește anunțarea variază de la stat la stat. Indivizii
prejudiciați de această greșeală caută adesea compensație sesizând procesele.

Datoria de a raporta

Inițial raporturile de a abuz și neglijare asupra copiilor sunt stipulate în actul de Prevenirea și
Tratare a Abuzului asupra Copilului din 1974, care neagă garanțiile federale ale statelor
neconformându-se cu standardele raportate. Datoria de a raporta agențiilor ce protejează copii
într-o regiune suprareglează sau înlocuiește drepturile confidențialității.

Datoriile de a anunța și de a raporta abuzul asupra copiilor nu aruncă dosarele deschise ale
agențiilor; ei numai ordonă dispoziția informației specifice autorităților adecvate. Regulile
statului definesc ceea ce constituie abuzul copiilor. Oricare lucrează cu copii este un reporter
al abuzului, chiar dacă abuzul pe care îl observă este pe stradă, în casă a unui prieten sau a
unei rude. Oricum, există o variație considerabilă în maniera maltratării copiilor ce este
acceptată inițial, deseori influențată de fundalul cultural al personalului implicat. În
numeroase circumstanțe paraprofesionale a celor ce mențin bunăstarea copilului în orașul
New York sunt trecute cu vederea, fiind identificate mai târziu ca abuz fizic serios asupra
copilului. În anumite agenții un consilier fără calificare identifică abuzul care este “căutat”
de un alt membru al personalului.

Actul de Protecție și Abuz asupra copiilor deasemenea asigura asigura confidențialitate cu

privire la cazurile specifice de abuz asupra copiilor, care au fost frustrante acelora ce căutau
eradicarea neglijenței și a sărăciei. Pentru aceasta, Congresul l-a perfecționat în 1992 să
faciliteze investigația și prevenirea efectivă a abuzului. Implementările specifice ale
ordonanțelor au fost eliberate în 1996 de USA Departamentul de Sănătate și Servicii
Umane.

În New York legea serviciilor a interpretat în cei mai mulți termeni convingători stipularea
discreției totale. Când autoritățile de binefacere a copilului au refuzat să depună mărturie în
cazuri de abuz asupra copilului aceasta a obligat, legislatorii să conchidă că regulile statului
au protejat clădirea birocratică sau imobilitatea. Moderatorii federali au verificat concordanța
cu regulile din 1996, New York și au hotărât modificarea legislației pentru a permite
scopurilor investigative mai multă destăinuire.

Consimțământul informat

Consimțământul informat inseamnă că beneficiarul a fost instruit conform naturii cu o formă

de divulgare. Un client poate da consimțământ unic în scris în vederea divulgării de
informații.

Fiecare agenție are un consimțământ întipărit care este explicat cu grijă fiecărui client. Este
semnat de către client și individ, executând procedura de începere și întâlnirea propriu-zisă.
Procedura de începere, sau implicarea hârtiilor de lucru, poate fi implementată de un consilier
de dependențe sau un muncitor începător specializat. Acoperirea consimțimântului de
eliberare a unei sau a tuturor informațiilor de la orice persoană este acceptată în CFR.
Consimțământul scris specific tipului de informație ce poate fi dezvăluită, divlgătorul,
pârâtul, și în ce scop. Ar trebui inclus în regulament faptul că, consimțământul se poate
retrage. Un client poate să-și retragă cuvântul verbal la fel de ușor ca și în scris, chiar dacă
asta se întâmplă rar în diferite țări. Eliberarea trebuie semnată și datată.

Confidențialitatea nu este limitată în timpul tratamentului. Începe când aplică sau cere să
aplice , chiar dacă el sau ea nu stabilesc o întâlnire. Responsabilitățile confidențialității nu se
termină atunci când clientul iese de la tratament, recidivare, concediere administrativă sau alte
circumstanțe, sau chiar dacă clientul moare. Consilierul și restul personalului trebuie să
asigure confidențialitatea înregistrărilor. Eliminarea înregistrărilor prezintă aceleași așteptări.
Dosarele dispărute, de exemplu, au fost luate în cutii de carton pe stradă sau lăsate în
debaralele cabinetelor descuiate. Ele trebuiesc rupte sau arse.

Divulgarea

Revelarea informațiilor cu înștiiințarea clientului se leagă de partea cui este divulgată

informația, să nu mai dezvăluie datele unei a terțe persoane. Informația dezvăluită prin
consimțământ ar trebui să fie limitată în strictul necesar pentru managementul de caz,
diagnosticare, reabilitare, și la procesul de plângeri de asigurări sau ajutor în dispoziția
procedurilor criminale.

Faptul că sunt clienți aflați în tratament la agențiile particulare nu pot fi revelate, fără un
consimțământ scris din partea clientului sau a instanței, fără a ține seama de cine anume
întreabă.

Rudele nu pot suna pur și simplu să vorbească cu Joe, sau să întrebe dacă Joe a ajuns. Nici
personalul nu poate mereu să aibă încredere în persoana care sună.

Chiar și atunci când consilierul sau alt profesionist poate discuta despre tratamentul unui
client, odată ce clientul a completat fișa de înscriere la agenția de tratament, personalul își
urmează corect practicile dacă nu comunică informații despre client, acea persoană, decât
atunci când clientul își dă consimțământul pentru dezvăluirea informațiilor.

Incompetențele legale ale clienților

Dacă clientul este incapabil să își înțeleagă drepturile ei sau lui și responsabilitățile, acel
client poate fi judecat din punct de vedere legal incompetent. Dispoziția Consimțământului
special a fost creată pentru persoanele incapabile și pentru minori; un reprezentant legal
semnează sau refuză să semneze forma de consimțământ. În cazul divulgării informațiilor
despre un client decedat , consimțământul este semnat de cel care are putere asupra
împuternicirii. Un diagnostic medical nu constituie un caz de incompetență legală: reprezintă
doar o parte din dovezile prezentate în procedurile curții de instanță pentru a determina
competența cuiva.

Este responsabilitatea administrării agenției de a asigura informațiile privilegiate,nu sunt

autorizate să fie văzute până când formele indicate au fost prezentate într-un document cu
determinare legală, în concordanță cu statul si legile statului.

Discuția clinică

Informațiile confidențiale pot fi discutate în scop medical și în supraveghere. Dacă funcțiile

acestor agenții ar prelua locul în strânsă legătură cu comenzile, aceastea ar fi foarte clare.
Oricum, supervizarea examinării, adunarea problemelor, și rezolvarea plângerilor multiplică
numărul oamenilor care au avut acces la informații confidențiale. Acești factori , la fel de bine
ca organizația informală de professionalism, fac mai dificil de definit limita discreției. Un
principiu de bază ar trebui stabilitit în vederea faptului că divulgarea este o necessitate de
cunoaștere de bază, care se opune la libera schimbare de informație de orice tip personal.
Împărtășirea informației nu se poate desfășura în afara tratamentului agregat intr-o instituție
mai mare. De exemplu o soră medical în dezintoxicare nu poate să le spună prietenilor săi
despre halucinația avută pe podeaua maternității a unui pacient psihotic. În completare,
oamenii implicați în îngrijirea clientului, oamenii care se confruntă cu facturările și dețin alte
înregistrări pot primi limitare de informație confidențială.
p.130-140

Orice consilier sau agenție trebuie să stabilească clar limitele înregistrărilor accesului
confidențial de către secretari și voluntari. Dacă ei trebuie să aibă acces, ei trebuie să
înțeleagă și să implementeze regulile confidențialității. CFR-ul aplică tuturor tipurilor de
suport personal, administratori, voluntari și așa mai departe.

Informațiile citate

Pendulul a oscilat înainte și înapoi în ultimii ani cu privire la legalitatea folosirii informației
clientului. În câteva decizii legale, nevoia de a descoperi dovezi privitoare la faptele criminale
fiind înlocuite cu confidențialitatea dintre relația client-consilier, în timp ce în alte cazuri
interpretarea a fost făcută invers. În anii 1990 citarea a venit să anuleze privilegiul relației
consilier-client și anonimitatea celor 12 pași călăuzitori.

Un exemplu de mai târziu a fost în anul 1994 cazul Cox în New York. Șapte membri ai unei
ascociații de alcoolici anonimi au dat mărturie sub citație despre faptul că un alt membru le-a
povestit despre o crima a unui cuplu din Larchmont.

În anul 1996 Curtea Supremă din USA a emis legea federală obligând psihoterapeuții și
profesioniștii de sănătate mintală să refuze dezvăluirea înregistrările pacienților în proceduri
juridice. Această lege a creat o nouă formă de privilegiu. Informația privilegiată pe scurt
rămâne fără o limită a relației profesionale , între un individ și agentul său, preotul, avocatul,
psihoterapeutul. Termenul de privilegiu evident se referă la faptul că este privilegiat statusul,
informația nu poate fi folosită ca dovadă în justiție. Persoana deținătoare de informații nu
poate fi obligată să le dezvăluie.

Urgența medicală

Informația medicală este deobicei protejată de reguli confidențiale care pot fi dezvăluite în
caz de urgență medicală. De exemplu un bolnav de diabet își poate pierde cunoștința dacă
zahărul din sânge este prea ridicat sau prea scăzut. Diabetul său trebuie comunicat fără
ezitare dacă clientul are o urgență. Un alt exemplu este cel al unui bărbat care are probleme
respiratorii sau aparentează să aibă un atac de cord. Un consilier este obligat să informeze
paramedicii sau un alt tip de personal medical despre medicamentația pe care bărbatul o ia.